SISTEMUL NERVOS Clasificarea – după aşezare Sistem nervos central Măduva spinării Encefal – trunchiul cerebral - cerebel - diencefal - emisfere cerebrale Sistem nervos periferic Nervi – cranieni - spinali ganglioni – spinali şi omologii lor cranieni - vegetativi SISTEMUL NERVOS Schema generala a arcului reflex Clasificarea - după rol ______ • Sistemul nervos somatic- activitatea motorie si senzitivo- senzoriala • Sistem nervos vegetativ- activitatea inconştientă a viscerelor Funcţiile sistemului nervos: • funcţia reflexă – prin care se realizează legătura între părţile componente ale organismului • funcţia de conducere – se şi între organism şi mediu; realizează prin substanţa albă care - este coordonată de centrii formează: nervoşi din substanţa cenuşie; a) căi lungi (de proiecţie) - se realiează prin actul reflex, b) căi scurte (de asociaţie) cu substratul anatomic – arcul reflex NEURONUL unitatea de structura şi funcţie a s. n. Alcătuirea neuronului Structura nervului NEURONUL unitatea de structura şi funcţie a s. n. Clasificarea neuronilor • TIpuri de neuroni După funcţii: neuroni aferenţi neuroni eferenţi neuroni de asociaţie După nr. de prelungiri: unipolari pseudounipolari bipolari multipolari NEURONUL unitatea de structura şi funcţie a s. n. Proprietăţile neuronului Conductibilitatea - capacitatea de autopropagare a influxului Excitabilitatea – capacitatea de nervos prin axon spre alt a răspunde prin manifestări neuron sau spre efector. specifice la acţiunea unor • Potenţialul electric membranar stimuli. Prezintă următorii – suportul fizico-chimic al parametrii: excitabilităţii şi conductibilităţii • Intensitatea prag a stimulilor • Potenţialul de repaus – 70mV (reobază) • Potenţialul de acţiune +35mV, • Timpul util care se propaga saltatoriu (în axonii cu teacă de mielină) şi • Cronaxia punctiform (în axonii fără • Labilitatea teacă de mielină) • Perioada refractară • Bruscheţea NEURONUL unitatea de structura şi funcţie a s. n. • Transmiterea • Sinapsa – structură şi influxului prin axon funcţionare NEURONUL unitatea de structura şi funcţie a s. n. • Clasificarea sinapselor Din punct de vedere funcţional: a. Cu transmitere chimică: - adrenergice - colinergice b. Cu transmitere electrică Din punct de vedere al efectului: a. Excitatorii b. Inhibitorii După structurile implicate: a. Interneuronale – axo-somatice, axo-dendritice, axo-axonale b. Neuro-receptor c. Neuro-efector – placa motorie SISTEMUL NERVOS CENTRAL MĂDUVA SPINĂRII Configuraţia externă Configuraţia internă MĂDUVA SPINĂRII Nervii spinali – micşti 31 perechi: - 8 cervicali - 12 toracali - 5 lombari - 5 sacrali - 1 coccigian Structura: -2 rădăcini - trunchi -4 ramuri MĂDUVA SPINĂRII Distribuţia nervilor spinali • metamerică- - nervii toracici; • formează plexuri: - cervical – pentru gât; - brahial – pentru centura scapulară şi membrelor superioare; - lombar – peretele abdominal, organe genitale externe, membre inferioare; - sacral – viscere pelviene, organe genitale interne, peritoneu; - coccigian; MĂDUVA SPINĂRII MĂDUVA SPINĂRII Funcţiile Funcţia reflexă: Funcţia de conducere prin: • Reflexe somatice: • Căi ascendente: - monosinaptice (întindere) – - Fascicul spinotalamic anterior rotulian, ahilean, bicipital etc. - Fascicul spinotalamic lateral - polisinaptice (de flexie) – - Fascicul Goll şi Burdach de apărare executate prin - Fasciculele spinocerebelooase flexie, reflexul de mers. • Căi descendente: • Reflexe vegetative: - Fasciculele piramidale – - simpatice: pupilodilatator, controlează mişcări voluntare cardioaccelerator, sudoral, fine; vasoconstrictor, piloerecţie etc. - Fasciculele extrapiramidale - parasimpatice: micţiune, – controlează tonusul postural, defecaţie, sexuale. mişcări automate asociate cu mersul, scrisul, vorbirea etc. SISTEMUL NERVOS CENTRAL ENCEFALUL –TRUNCHIUL CEREBRAL Faţa ventrală Faţa dorsală Trunchiul cerebral Trunchiul cerebral Configuraţia internă • Substanţă cenuşie: situată în Configuraţia externă interior şi este fragmentată • Substanţă albă: în nuclei: motori, senzitivi, - situată în exterior dar şi în vegetativi şi proprii interior; este formată din fibre: fibre ascendente specifice (continuarea celor medulare) şi nespecifice (SAA); fibre descendente (provenite din etajele superioare sau cu originea în trunchi); fibre de asociaţie – fac legătura între nucleii trunchiului şi pedunculii cerebrali TRUNCHIUL CEREBRAL Funcţiile Funcţia reflexă • Funcţia de conducere • Bulb: • Căi ascendente: reflexe somatice- de deglutiţie, căi specifice – continuarea tuse, strănut; celor din măduvă - pentru Vegetative – digestive, sensibilitatea extero-proprio- şi respiratorii, cardiovasculare; interoceptivă: • Punte lui Varolio: Căi nespecifice – conţin fibre Reflexe somatice – masticator, lungi, care după un releu de clipire talamic, se proiectează difuz şi nespecific în cortex (SRAA) Reflexe vegetative – salivar, • Căi descendente – piramidale lacrimal, cardiovascular; şi extrapiramidale • Mezencefal: • Căi de asociaţie – alcătuite din Reflexe somatice – statice fascicule proprii - fac legătura Reflexe vegetative – între nucleii trunchiului pupilofotomotor, de cerebral şi pedunculii cerebrali acomodare la distanţă; SISTEMUL NERVOS CENTRAL ENCEFALUL –TRUNCHIUL CEREBRAL Nervii cranieni – 12 perechi, de trei tipuri: Motori: III (oculomotori), IV (trohlerari), VI (abducenşi), XI (accesori) şi XII (hipogloşi); Senzoriali: I (olfactivi), II (optici), VIII (acustico-vestibulari); Micşti: V (trigemeni), VII (faciali), IX ( glosofaringieni) şi X (vagi); Nervi cranieni Structură-fibre Distribuţie I. Olfactivi - senzoriali olfactive mucoasa olfactivă
II. Optici - senzoriali optice retină
III. Oculomotori - motori motorii globul ocular
IV. Trohleari - motori motorii m. oblic superor a
globului V. Trigemeni - micşti Senzitivo-motorii cap, faţă, gl.salivare, muşchii masticatori VI. Abducenşi - motori Somato-motorii m.drept extern a globului VII. Faciali micşti Senzitivo-motorii m. linguală, m. mimicii, gl salivare, lacrimale VIII.Acustico-vestib - senzoriali auditive – vestib.
IX. Glosofaringieni - micşti Senzitivo-motorii m. faringelui, urechea
medie, gl.parotidă X. Vagi - micşti Senzitivo-motorii laringe, faringe, viscerele toraco- abdominale XI. Accesori - motori somato-motorii m. sternocleido., trapez
XII.Hiplogloşi - motori Somato-motorii m. limbii
Nervii cranieni 12 perechi, de trei tipuri: Motori: III (oculomotori), IV (trohlerari), VI (abducenşi), XI (accesori) XII (hipogloşi); Senzoriali: I (olfactivi), II (optici), VIII (acustico-vestibulari); Micşti: V (trigemeni), VII (faciali), IX ( glosofaringieni) X (vagi); SISTEMUL NERVOS CENTRAL ENCEFALUL – CEREBELUL Configuraţia externă Configuraţia internă • Arhicerebelul - lobul floculonodular + vermisul • Substanţa cenuşie: • Paleocerebelul – lobul anterior la exterior – scoarţa • Neocerebelul – lobul posterior cerebeloasă; la interior – nuclei cerebeloşi; • Substanţa albă - la interior, constituită din două tipuri de fibre: de proiecţie: aferente şi eferente-pedunculii cerebeloşi intracerebeloase: de asociaţie – leagă scoarţa cerebeloasă şi nucleii cerebeloşi; comisurale – leagă între ele e. cerebeloase CEREBELUL Funcţii Arhicerebelul - se află în legătură cu aparatul vestibular, intervenind în reglarea echilibrului; • Extirparea lui – provoacă pierderea echilibrului; Paleocerebelul – este în legătură cu sensibilitatea proprioceptivă şi are rol în reglarea tonusului muscular; • Extirparea lui – determină tulburări de mers, exagerarea reflexelor osteotendinoase; Neocerebelul – este în legătură cu scoarţa cerebrală, receptorii vizuali şi auditivi, intervenind în coordonarea mişcărilor fine; • Extirparea lui – provoacă tulburări de mers, pierderea preciziei mişcărilor fine; • Extirparea totală a cerebelului - compatibilă cu viaţa; provoacă în primele zile grave tulburări motorii, după care apar : astazia, atonia, astenia, articularea cu dificultate a cuvintelor; după câteva luni acestea dispar, funţiile cerebelului fiind preluate de cortexul cerebral SISTEMUL NERVOS CENTRAL ENCEFALUL – DIENCEFALUL Aşezare : sub emisferele cerebrale; • Alcătuire • Desen diencefal - sectiune Talamus - două mase nervoase frontala formate din nuclei de substaţă cenuşie ce conţin 3 tipuri de neuroni: - de releu, pentru căile sensibilităţii specifice; - de asociaţie, care conectează nucleii de releu; - nespecifici, care realizează conexiuni subcorticale şi corticale; primesc impulsuri de la substanţa reticulată a trunchiului cerebral; DIENCEFALUL Metatalamus – situat la partea - anteriori – neuronii secretă inferioară a talamusului; hormoni ce sunt depozitaţi în alcătuit din - patru corpi hipofiza posteroară; au rol şi geniculaţi (doi laterali şi doi de integrare parasimpatică; mediali) - staţie de releu pe traseul căilor vizuale şi - mijlocii – secretă neuro- auditive; hormoni ce controlează Epitalamus - situat pe partea activitatea adenohipofizei; au supero-posteroară a rol şi de integr. parasimpatică; talamusului; alcătuit din epifiză - posteriori – cu rol de (glandă endocrină) şi doi nuclei integrare simpatică. habenulari – centrii reflexelor olfactivo-somatice, motorii şi • Rolul hipotalamusului : centru secretorii digestive; de integrare a funcţiile Hipotalamus – situat la baza vegetative, centru foamei, diencefalului; alcătuit din din setei, somn-veghe, trei grupe de nuclei: comportament afectiv şi sexual, reglează temperatura menţine homeostazia etc. SISTEMUL NERVOS CENTRAL EMISFERELE CEREBRALE Configuraţia externă Imagine MR: • Separate prin fisura interemisferică • legate prin formaţiuni de substanţă albă: Corpul calos Trigonul cerebral Comisurile albe (anterioară şi posterioară) • Suprafaţa este brăzdată de: - şanţuri profunde ce delimitează lobi (frontal, parietal, temporal şi occipital) - şanţuri superficiale ce delimitează girusuri sau circumvoluţii cerebrale EMISFERELE CEREBRALE Configuraţia internă: substanţa cenuşie şi albă • Substanţa cenuşie situată: la baza emisferelor cerebrale – corpii striaţi (ganglionii bazali), care au următoarele roluri: 1. Contribuie la constituirea căii extrapiramidale 2. Inhibă tonusul muscular 3. Contribuie la realizarea mişcărilor stereotipe, automate, comandate de cortex 4. Exercită o influenţă moderatoare asupra mişcărilor active comandate de cortex; la exterior, unde formează scoarţa cerebrală (cortexul cerebral). EMISFERELE CEREBRALE • Scoarţa cerebrală - din - controlează împreună cu punct de vedere filogenetic şi hipotalamusul activitatea structural, prezintă două vegetativă şi endocrină; zone: alocortexul şi - reglează aportul alimentar, neocortexul; comportamentul sexual , Alocortexul – zona veche a menţinerea atenţiei, intervine cortexului, este alcătuit din: în funcţia de recompensă- 1) arhicortex pedeapsă; 2) paleocortex – bulbii olfactivi; alocortexul împreună cu formaţiunile invecinate din neocortex formează sistemul limbic – dispus pe faţa medială a emisferelor de forma unui arc de cerc în jurul diencefalului • Funcţiile: - zonă de proiecţie primară şi integrare a aferenţelor olfactive EMISFERELE CEREBRALE Neocortexul – regiune recent apărută filogenetic, cu şase straturi de neuroni; din punct de vedere funcţional se împarte în trei zone : 1) Neocortexul receptor- zona de proiecţie corticală a sensibilităţilor specifice şi cuprinde: a) arii senzitive - somestezică I - homunculus senzitiv - şi somestezică II b) ariile senzoriale (vizuală, olfactivă, gustativă, auditivă, vestibulară) 2) Neocortexul motor- homunculus motor- cuprinde arii în care îşi au originea fibrele piramidale şi o parte a celor extrapiramidale 3) Neocortexul de asociaţie – zonă nou apărută, extinsă în toate regiunile corticale şi cuprinde ariile: a) prefrontală cu funcţie vegetativă dar şi în determinarea personalităţii; b) temporală cu rol în memoria vizuală, în reacţii emoţionale şi în activitatea sexuală; c) parietooccipitală cu rol în integrarea superioară a sensibilităţii somatice 4) Neocortexul vegetativ – cuprinde ariile motorii vegetative care formează aria prefrontală EMISFERELE CEREBRALE Ariile corticale senzitive, motorii şi de asociaţie EMISFERELE CEREBRALE • Substanţa albă – situată la Imagine cu substanţa albă interior, formată din trei tipuri de fibre mielinizate: 1) de proiecţie (senzoriale şi motorii) – leagă scoarţa cu etajele inferioare ale nevraxului; 2) comisurale – leagă între ele cele două emisfere: corpul calos, trigonul cerebral şi comisura albă; 3) de asociaţie – fac legătura între diferite zone ale aceleiaşi emisfere. FIZIOLOGIA EMISFERELOR CEREBRALE 1) Functia reflexă • Reflexe condiţionate • Reflexe necondiţionate Sunt dobândite în cursul vieţii Se transmit ereditar, se manifestă la toţi indivizii prin învăţare, în consecinţă speciei şi durează toată viaţa sunt temporare(pot să dispară) Au centri nervoşi la nivelul şi sunt caracteristice indivizilor, etajelor inferioare ale nu speciei nevraxului Au centri nervoşi la nivelul Sunt independente de experienţa personală cortexului cerebral Sunt esenţiale pentru Se realizează prin coincidenţă supravieţuire repetată în timp a excitantului Ex. : salivaţia, respiraţia strănutul, necondiţionat cu cel tusea, instinctele (alimentar, condiţionat şi drept urmare, se de apărare, de reproducere etc.) creează o legătură între centrii nervoşi corticali Ex. : audio-salivar sau vizuo- salivar Realizarea reflexului condiţionat FIZIOLOGIA EMISFERELOR CEREBRALE 2) Funcţia de analiză şi 3) Funcţia de semnalizare sinteză Primul sistem de semnalizare – Analiza corticală - permite comun tuturor animalelor: ex. desprinderea însuşirii diverşi excitanţi din mediu se obiectelor şi fenomenelor reflectă la nivel cortical sub (dimensiuni, culori, forme, formă de senzaţii: miros, gust, etc.) culoare şi determină reacţii Sinteza corticală - reprezintă corespunzătoare; asocierea tuturor elementelor Al II-a sistem de semnalizare, obţinute prin analiză şi specific omului – limbajul. El reconstituirea obiectelor sau permite stabilirea legăturilor cu fenomenelor care au fost mediul sub formă abstractă, analizate prin denumire verbală sau Cele două procese se scrisă a obiectelor şi condiţionează reciproc, fenomenelor. Acesta se permiţând organismului să se dezvoltă pe baza primului orienteze în mediu şi să sistem, iar din interacţiunea lor reacţioneze adecvat la stimuli rezultă viaţa psihică umană. SISTEMUL NERVOS VEGETATIV
La baza activităţii SNV -actul reflex, cu arcul reflex–ca suport anatomic:
Receptorii – reprezentaţi de visceroceptori Calea aferentă – simpatică - fibre viscerosenzitive cu originea în ganglionii spinali C8-L3; Calea aferentă – parasimpatica - fibre viscerosenzitive, cu originea în ganglionii spinali S2-S4 şi în ganglionii aflaţi pe traseul nervilor cranieni VI, IX, şi X; Centrii nervoşi: - simpatici – în jumătatea anterioară a coarnelor laterale medulare C8-L3 şi în comisura cenuşie; - parasimpatici - sunt situaţi la nivel medular (în comisura cenuşie a măduvei sacrate S2-S4) şi la nivel cranian (nucleii vegetativi din vecinătatea nucleilor de origine a nervilor cranieni III, VII, IX, X; Calea eferentă reprezentată de doi neuroni: - unul preganglionar - situat între-un centru nervos; - unul postganglionar - situat într-un ganglion vegetativ; SISTEMUL NERVOS VEGETATIV are două componente Sistemul nervos parasimpatic Sistemul nervos simpatic SISTEMUL NERVOS VEGETATIV Eferenţa simpatică: neuronul preganglionar – de regulă scurt(vezi excepţia),mielinic, situat în măduva toraco-lombară, pe care o părăseşte prin rădăcina anterioară a nervului spinal; se desparte de trunchiul spinal prin ramura comunicantă albă şi face sinapsă colinergică cu neuronul postganglionar într-un ganglion paravertebral; neuronul postganglionar, de regulă lung, amielinic şi face sinapsă adrenergică cu efectorul (vezi excepţia); Eferenţa parasimpatică: neuronul preganglionar, lung, mielinic, situat în măduva sacrată şi în nucleii vegetativi bulbo-mezencefalici; face sinapsă colinergică cu neuronul postganglionar aflat în ganglionul previsceral sau intramural; neuronul postganglionar, scurt, amielinic şi face sinapsă colinergică cu efectorul; Majoritatea fibrelor postganglionare simpatice şi parasimpatice formează plexuri: prevertebrale (celiac şi mezenteric), previscerale (cardiac, aortic, esofagian etc.), intramurale (plexurile din pereţii vaselor de sânge etc). Efectele stimulării SNV: simpaticul intervine în situaţii neobişnuite, periculoase, punând organismul în stare de alertă; parasimpaticul are acţiuni mai discrete, intervenind în condiţii obişnuite de viaţă; acţiunea lor este de regulă antagonică. Actul reflex vegetativ şi somatic