Deconectare 

Servicii utilizatori Suport învăţare Documente Contact informaţii

student: Adrian Pistriţu    |   Sectie: Design and Multimedia    |   Revenirea la cursuri    

Unitate eduWall(0)
Desenul

Unitatea Unitatea Revenire la

Desenul în cultură și de­a lungul timpului
precedentă următoare module
1. Introducere în desen Unitate: 1 din 21   00:18:58
1. Desenul în cultură și de­a lungul
timpului + Rezumat
2. Importanța și aplicarea desenului

2. Ghid practic Desenul  este  o  activitate  complexă  și  întotdeauna  actuală,  care  poartă  cu  sine  energia  și  emoția
3. Abordări ale desenului desenatorului.  Desenul  poate  fi:  o  reprezentare  precisă  și  studioasă  a  obiectului  sau  o  schiță
4. Desenarea formelor de bază neformală;  critică  socială  sau  ocupație  pentru  copii;  un  obiect  psihanalitic  de  cercetare  sau  un
5. Elementele desenului fenomen în spațiu. Arta ­ mai ales desenul ­ ne ajută, împreună cu filosofia, istoria și literatura, să
6. Tehnicile şi aplicarea ne  exprimăm  experiențele  și  trăirile  vizual,  emoţional  și  estetic.  Desenul  este  baza  comunicării
interumane, dar și al dialogului interior cu propria persoană sau cu spectatorii. El este conexiunea
cu  nivelurile  emoţionale,  intelectuale  și  spirituale  cheie  ale  existenței.  Desenul  are  forța  de  a
transforma  un  material  sau  un  obiect  fragil  într­un  concept  puternic.  El  aprofundează  gândul  și
Elementele unităţii spiritul,  promovând  principiile  creative  de  observare  și  de  reflectare,  reprezentând  astfel  baza
De Învăţare artelor vizuale și a disciplinelor de design.

Multimedia Ca  expresie  artistică,  desenul  atrage  atenția  în  mod  conștient  deoarece  are  capacitatea  de  a­i
    CRTA_01.Mp4 dezvălui spectatorului modul în care a luat ființă, iar acest lucru îl face prin crearea unei poveşti şi
prin  redarea  contextului  ca  element  cheie  în  perceperea  realității.  Desenul  poate  fi  autobiografic,
Conţinutul Unităţii De politic,  polemic,  didactic,  jucăuș,  dramatic,  poetic,  infromativ,  conceptual.  El  poate  reprezenta  un
Învăţare simplu semn sau o construcție complexă a diverselor proprietăţi. Desenul poate fi mic precum un ac
    CRTA_01.Pdf sau monumental ca o clădire.

 
Test De Avansare
În cultură și de­a lungul timpului
    CRTA_01.Tn
Desenul  datează  din  preistorie,  atunci  când  omul  simţea  nevoia  să­și  exprime  dorințele,  respectiv
prada  pe  care  dorea  să  o  prindă.  Această  nevoie  de  materializare  a  dorinței  prin  reprezentare
vizuală a fost ceva ce în cursul istoriei va deveni tot mai important și mai complex. Pre­desenul ne
Dashboard arată că omul a fost înzestrat cu capacitatea de observare a lumii înconjurătoare. Pe desenul din
Altamira (exemplul 1.1) s­a folosit linia de contur,  care exprima masa bizonului, în timp ce pe cap
sunt folosite detalii simple, însă suficient de clare încât să definească capul propriu­zis. Corpul este
Mesaje
simplu, în plan, colorat în ocru. Important este faptul că încă din preistorie se folosea linia de contur
Mesaje noi:0 pentru descrierea unei anumite forme. 
Stiri noi:0
 
Chat
Nu exista sesiuni chat programate.

online
Momentan: 25
Ultimele 24h: 193

Alte servicii
Revizuirea noţiunilor
Propune o noţiune nouă
Calculator
Anunţă greşeala
Rezultatele altor studenţi
Adresează o întrebare mentorului

Calendar
 Notiţe

Introduce

Arhivă

Video suplimentar

Material suplimentar ­ Desenarea
semnelor cu ajutorul formelor de
bază

Material suplimentar ­ Aplicarea
valenţei şi a texturii
Material suplimentar ­ Ilustrația

Setări

1.1. – Desen rupestru. Bizoni. Paleoliticul superior 13 500 î.e.n. Altamira. Spania.

Referitor  la  desenul  artistic  există  două  abordări:  desenul  narativ  și  desenul  a  ceea  ce  se  vede.
Desenul  narativ  are  ca  sarcină  principală  să  exprime  o  poveste  sau  o  atitudine  la  modul  cel  mai
vizibil.  De  regulă,  nu  se  ține  cont  de  iluzie.  Desenul  narativ  are  o  lizibilitate  logică,  fiindcă
desenatorul  prezintă  subiectul  și  fiecare  componentă  a  sa,  în  aşa  fel  încât  acesta  să  fie  clar  și
recognoscibil  de  la  prima  vedere.  În  sensul  acesta,  cel  mai  edificator  este  desenul  egiptean,
deoarece gruparea semnelor distincte într­un întreg logic emitea mesaje foarte clare. 

În pictura murală egipteană (exemplul 1.2.) se observă clar inconsecvențele în prezentarea iluziei.
Capul este în profil, iar ochiul în en face, la fel și umerii, şi șoldurile, în timp ce mâinile și picioarele
sunt  din  nou  în  profil.  Egiptenii  foloseau  un  stil  de  reprezentare  foarte  clar,  unde  fiecare  parte  a
corpului  era  prezentată  în  poziția  cea  mai  recognoscibilă.  Fiecare  obiect  (carul,  calul  de  paradă,
ghepardul, sclavul, armele) este prezentat la modul în care poate fi recunoscut cel mai ușor, cum
este și în realitatea zilnică, astfel încât să nu poată fi confundat cu altceva.  
 

1.2. Car egiptean însoțit de sclav și de ghepard (desen după o pictură murală din criptă) 

Desenarea în funcţie de percepţie, adică a ceea ce vedem și dintr­un anumit unghi de observare, a
fost  abordată  prima  dată  de  către  grecii  antici.  Progresul  înregistrat  de  ei,  precum  și  redarea
detaliilor în desen, a așternut calea dezvoltării ulterioare, adică spre dominarea spațiului. După cum
se  poate  observa  în  exemplul  1.3,  consecvența  constă  în  folosirea  profilului  în  poziția  capului,  a
ochiului, a umărului și a poziției șoldurilor și a picioarelor și a spațiului în general. 

În  secolul  XV,  în  timpul  Renaşterii  italiene,  se  determină  regulile  de  construire  a
anumitor  racursiuri  în  prezentarea  spațiului  închis  și  a  obiectelor  în  spațiu.  De  fapt,  este  vorba
de perspectiva  liniară  care  în  timp  a  fost  perfecționată,  iar  astăzi  este  folosită  de  regulă  de  către
arhitecți  pentru  reprezentarea  soluțiilor  în  spațiu.  Aplicarea  perspectivei  în  desen  a  condus  fără
îndoială  la  o  observare  și  la  o  transpunere  corectă  a  spațiului,  cu  toate  racursiurile  sale,  iar  ca
urmare  desenul  a  devenit  mult  mai  convingător  decât  a  fost  vreodată  în  istorie.  Calitatea
reprezentării  se  poate  observa  clar  în  exemplul  1.4,  mai  ales  dacă  se  compară  cu  exemplele
precedente.  Se  observă  reprezentarea  pricepută  a  racursiurilor  picioarelor,  ale  detaliilor
îmbrăcăminţii și ale constituției musculare a subiecţilor.    

1.3. Grup de pe o vază antică grecească

 
 1.4. Andrea Mantegna. Om culcat pe piatră. Pe la 1480. Tuş și peniță (20 x 13 cm).

De­a lungul timpului și în diferite culturi, desenul a ieșit în evidență mai mult decât alte arte vizuale.
Din  perioada  renascentistă  și  până  la  sfârşitul  secolului  XIX,  desenul  a  fost  considerat  un  mediu
conservator,  deseori  imun  la  inovații.  Este  considerat  primul  pas  către  o  imagine,  sculptură  sau
arhitectură  mai  serioasă.  Cu  alte  cuvinte,  artiștii  îl  foloseau  pentru  a  face  schițe  ­  care  erau
premergătoare  operei  de  artă.  În  exemplul  1.5  vedem  schița  făcută  de  către  Arshile  Gorky,  ce
reprezintă un desen pregătitor pe baza unei fotografii făcute în Armenia. Lucrarea Portetul artistului
și  al  mamei  sale  are  la  bază  schița  prezentată.  Gorky  a  făcut  numeroase  schițe  și  desene
preliminare pentru lucrarea sa. Concret, desenul de față este hașurat de o rețea de linii care l­au
ajutat pe artist să transpună cu precizie iluzia pe pânză.

 
 1.5. Arshile Gorky. Schiță pentru tabloul Portretul artistului și al mamei sale  1926 – 1936. Grafit pe
foaie (61 x 48 cm).

În  timpul  Renaşterii,  desenul  a  fost  foarte  util  în  narațiunea  vizuală  a  disciplinelor  aflate  în  plină
dezvoltare, precum anatomia, geometria sau perspectiva. În secolul XVII desenul a devenit obiect
de colecții private; era păstrat în cabinete, respectiv încăperi amenajate cu sertare speciale pentru
depozitarea  acestora.  Acolo,  desenul  a  fost  apreciat  și  analizat.  De  atunci,  desenul  s­a  impus  ca
disciplină separată, autonomă. Desenul nu mai era premergătorul unei lucrări de pictură sau a unei
alte opere de artă. În secolul XX caracteristica desenului de a reprezenta doar imaginile reale care
oglindesc realitatea a fost eliminată definitiv. A fost înființată tradiția alternativă a abstractizării, care
i­a dat desenului o semnificație cu totul nouă. Din anii '50 ai secolului XX și până în zilele noastre a
avut loc o expansiune a desenului ca niciodată până atunci, în general datorită Internetului. Astăzi,
Internetul constituie o rețea unică de desene, imagini și ilustrații (reprezentări grafice).

Perspectiva este:

 tehnica de soluționare a racursiurilor

 soluție pentru culoare

 tehnica măsurării pe desen, din timpul vechilor egipteni

Răspundeți  

În sens cultural, desenul ne conectează cu artiștii din lumea întreagă. Desenul oferă posibilitatea de
exprimare a emoțiilor la un mod accesibil tuturor generațiilor de oameni din lume. Actul de desenare
poate evoca amintiri, poate provoca emoții, poate face referire la aspectele vieții ­ moarte, dragoste,
putere, joc, intelect, muncă sau visuri. Exemplul 1.6 este un desen făcut de Yasuko Yamagata, un
supraviețuitor al atacului nuclear din 1945 de la Hiroșima. Pe lângă ilustraţia propriu­zisă, desenul
conține și descrierea evenimentului. Cu toate că autorul acestui desen nu este un artist profesionist
(desenul a fost făcut la treizeci de ani de la atac) a reușit să transmită impresia de groază a acelui
moment terifiant din istoria omenirii. Acest desen conține mai multe emoții și informații decât oricare
alt canal media care a relatat acest act istoric cumplit.

 
 1.6. Yasuko Yamagata. Din Unforgettable Fire, Pictures Drawn by Atomic Bomb Survivors.
Hiroshima Peace Culture Foundation, Hiroshima

De  la  desenele  rupestre  și  până  astăzi,  în  desene  se  poate  resimți  modul  direct  şi  reprezentarea
clară  a  adevărului  și  a  realității,  precum  și  a  momentelor  încărcate  cu  emoție.  Exemplul  1.7
reprezintă  trăirea  emoțională  a  artistului  Sami  Halaby.  În  desen  se  observă  o  încrengătură  de
schițări  de  lățimi  și  intensități  diferite,  care  fomează  un  peisaj  abstract  unic,  ce  evocă  plaiurile
Palestinei natale ale atristului. Exemplul 1.8, desenul artistului japonez, Masami Teraoka, reprezintă
un amestec al stilului tradițional japonez și al pop art­ului american. Se observă tehnicile de desen
japoneze  din  secolul  XVII,  combinate  cu  momente  contemporane,  fapt  care  etalează  anumite
atitudini ale artistului. 

Exemplele  precedente  reflectă  marele  potențial  al  desenului  de­a  lungul  secolelor,  prin  diferite
culturi.  Desenul  poate  lua  ființă  nu  doar  pe  hârtie,  ci  și  pe  alte  suprafețe.  Abordarea  conceptuală
denumită gândire vizuală (desenarea schițelor), împreună cu exercițiile chinestezice de mișcare a
mâinii,  ar  trebui  să  rezulte  cu  un  nivel  de  alfabetizare  vizuală  și  cu  o  capacitate  de  dezvoltare  a
ideilor. Cu alte cuvinte, rezultatul ar trebui să fie designul. Nu doar artiștii desenează ­ oamenii de
diferite ocupații și generații pot de asemenea participa în această activitate artistică.      

1.7. Samia Halaby. Livada vie în atelierul meu. 2000. Acrilic pe hârtie (1.9 x 4.4 m).

 
 1.8. Masami Teraoka. Invidia somnului. 1993. Acvatină și cerneală pe hârtie (65 x 98 cm).

Tipuri de desene
După utilizarea sa, desenul poate fi divizat în desen artistic (explicat în paragrafele precedente) și
în desenul de design. Mai departe ne vom ocupa de subgrupele desenului de design. Desenul de
design este acel gen de desen care ajută designerii profesioniști din diferite discipline să ajungă la o
soluționare  a  problemei  în  cadrul  procesului  de  design.  Desenul  de  design  exprimă  gândul
designerului, prin care se cizelează ideea și se ajunge la soluția de design finală. Cu alte cuvinte,
desenul de design este primul pas în soluționarea problemei date. Există câteva tipuri ale desenului
de design1: de prezentare, instructiv, consultativ, experimental, vizionar, propozițional, calculativ și
desenul­diagramă.  Fiecare  dintre  aceste  desene  își  are  propriile  reguli  care  sunt  parte  a
cunoștințelor  pe  care  designerul  le  aplică  în  desen.  Trebuie  subliniat  că  în  practică  nu  există  o
delimitare  clară  între  aceste  categorii.  Limita  este  foarte  fină  și,  ca  urmare,  au  loc  combinații
neașteptate și mutații ale acestor tipuri, în funcție de utilizarea propriu­zisă a desenului. 

 
Desenul de prezentare
Prin  acest  gen  de  desen,  designerii  îşi  comunică  ideile  clienților  și  altor  persoane  cu  care  trebuie
ajuns la o anumită înțelegere sau de la care trebuie obţinută permisiunea pentru continuarea muncii
de design. Desenul de prezentare transmite informații despre soluția de design finală. Este foarte
important ca un astfel de desen să fie foarte clar, realist și acceptabil din punct de vedere estetic
pentru ca ideea să fie admisă mai ușor.

1.9. Desen de prezentare – render manual al automobilului

Desenul instructiv (Desenul tehnic)
Desenul instructiv este genul de desen prin care are loc comunicarea dintre designer și executantul
soluției  de  design  (de  exemplu,  tipograful,  constructorul  sau  meșterul).  Acest  gen  de  desen
conține  adesea  informații  referitoare  la  caracteristicile  fizice  ale  designului,  necesare  pentru
transpunerea designului în realitate.
 

1.10. Desen instructiv – desfacerea ambalajului

Desenul consultativ
Desenul  consultativ  are  rolul  de  a  transmite  informația  către  client  sau  către  un  alt  participant  în
munca  de  design.  De  fapt,  este  vorba  de  schița  soluției  finale  pentru  care  designerul  dedică  mult
mai puțin timp decât pentru desenul de prezentare, cu scopul de a primi de la client un feedback și,
la nevoie, să corijeze soluția de design.

1.11. Desen consultativ – Schiță ideatică pentru website

Desenul experimental
Aici  vorbim  de  desenele  mici  care  se  folosesc  exclusiv  ca  parte  a  procesului  de  design.  Aceste
desene sunt de fapt părți ale infrastructurii de cunoștințe pe care le posedă fiecare individ. Deseori
aceste desene pot fi recunoscute doar de cel care le­a desenat. Astfel de schițe, sau mai bine spus
mâzgălituri, pot fi nucleul din care se va dezvolta ideea pentru un singur design.

 
 1.12. Desen experimental – Schiță din blocul de lucru al unui designer

Desenul vizionar
Desenul vizionar este foarte speculativ. Este folosit des în practica de design și ilustrează fenomene
sau  calități  neobișnuite,  nestandardizate,  non­realiste  sau  fantastice.  Acest  gen  de  desen  nu  se
folosește pentru testarea unei anumite idei, ci reprezintă ceva ce nu ar putea să existe în realitate.
Deseori, din această categorie fac parte ilustrațiile sau story board­urile.

1.13. Desen vizionar

Desenul propozițional
Dintre  toate  desenele  folosite  în  procesul  de  design,  desenul  propozițional  este  primul  ca
importanță.  Aceste  desene  îl  ajută  pe  designer  să  se  concentreze  pe  o  anumită  problemă  și  să
evalueze mai multe soluții situaționale. Acest tip de desen se modifică pe măsură ce se modifică și
procesul  de  design,  de  la  formele  nedeterminate  până  la  contururi  clare  și  precise.  Desenul
propozițional conține nucleul ideii pe care mai târziu o va purta designul, mai mult decât oricare alt
tip de desen al designului.
 1.14. Desen propozițional – Desen de soluționare a unui complex de clădiri

Desenul calculativ
Reprezintă  variații  ale  desenului  propozițional,  care  conține  cunoștințe  și  informații  sub  formă  de
numere matematice. Oferă răspunsuri la întrebări, precum: la ce înălțime trebuie pus acoperișul, cât
trebuie  să  fie  raza,  dacă  va  fi  destul  loc  pentru  canapea  etc.  Aceste  exemple  explică  desenul  al
cărui rol este să evaluaze per ansamblu cum vor rezulta anumite aspecte la finalul procesului. 

1.15. Desen calculativ – Desen de calculare a elementelor de bucătărie

 
Desenul­diagramă 
Aceste desene descriu ceea ce de regulă am numi tabele, hărți, grafice sau hărți mentale. Ele, de
asemenea, includ reprezentările sub formă de diagramă sau desenele care au foarte puține însușiri
fizice sau vizuale. Sunt desenele clasice care folosesc la exprimarea însușirilor unor obiecte sau a
naturii  unui  anumit  aspect  de  design.  De  asemenea,  aceste  desene  indică  și  rapoartele  dintre
factorii relevanți ai unei probleme sau structuri.

 
 1.16. Desenul­diagramă

1. Bryan Lawson, What Designers Know, Elsevier, Amsterdam, 2007.

Revenire īn partea de sus a paginii

Servicii utilizatori Suport învăţare Documente Contact informaţii

Cursuri alocate Dicţionar de termeni Instrucţiuni Suport tehnic
Cursuri expirate FAQ Certificare Finanţe
Carton personal Revizuire assignments Serviciu clienţi
Mesaje personale Revizuire teste
Schimbare parolă Credite
Obligații restante Revizuire fişiere
Chat Arhiva video
Notiţe Orar
Finanţe EduWall
Jurnal de studiu Bibliotecă
Rezultate Bibliotecă on­line ebrary
Statistică
Career Development

Copyright © LINK group 1998. ­ 2016. Politica de confidentialitate. Regulamente de şcolarizare. 
Serviciul de primire a comenzilor si suport tehnic: +40 (0)356 408­877, support@link­academy.com