CURS 9 - forma urbana are momente de stagnare, discontinuitate.
3. FENOMENUL URBAN CA SISTEM
I. CONTINUITATE SI DISCONTINUITATE URBANA CARACTERISTICILE LEGITATII FENOMENULUI URBAN
1. DEFINIREA FENOMENULUI URBAN - Fenomenul urban are dubla referinta
1. Referinta la logica formei, care se refera la toate aspectele - proces evolutiv cuantificabile ale fenomenului urban (cresterea ppopulatiei, - conceptul de “Societate urbana” suprafata, intinderi, deschideri de spatiu, densitati). - deplasarea contradictiilor din interiorul spre exteriorul - este o forma a logicii gemetrice, care se refera la spatialitate - fenomenului urban, configuratie spatiala, topologie, forma volumelor construite, directii -> proces evolutiv - forma urbana este concretizarea in de interes timp si spatiu a fenomenului urban 2. Referinta la dialectica continutului - componentele atat de S-au incercat definiri ale fenomenului urban: diverse ale fenomenului urbansunt rezultaul unui conflict , sau a. sprijinite pe relevarea functiunilor urbane, cresterea urbana conduc la un conflict (exemplul cu vecinii). Intre forma si continut si forma/imaginea urbana exista o anumita independenta. b. determinarea fenomenului urban pornind de la coroborarea functiunilor interne si esterne ale orasului Referirile fenomenului urban catre logica formei si catre c. pe baza structuralista: dialectica continutului justifica intelegerea lui ca un sistem. - structurile urbane sunt intr-o continua transformare Aceste referiri impun relatii intre componentele componentele - exista mai multe directii de determinare structurala: fenomenului urban, astfel incat acestea se realizeaza in sisteme si - structura morfologica-functionala in subsisteme. - structura spatial volumetrica Fenomenul urban poate fi: Fenomenul urban este diferit de forma pe care o imbraca - unitar/mai putin unitar orasul, fiindca forma si structura pot fi privite din mai multe - dens/mai putin dens puncte de vedere (plastic, matematico-geometric, topologic) - intens/mai putin intens Fenomenul urban se defineşte pornind de la determinarea Fenomenul urban ca sistem se defineste numai prin esenţei sale si substanţei sale. intermediul formei urbane; fapt care ne conduce la ideea cunoasterii si dirijarii fenomenului urban (a proceselor si actelor sale) prin 2. CARACTERUL FENOMENULUI URBAN analiza atenta, coroborata a manifestarilor de orice fel ale formei urbane. 1. Centralitate 2. Conflictualitate 4. DIALECTICA FORMEI URBANE. CARACTERUL ACTIV SI 3. Simultaneitate DETERMINAREA SPATIO-TEMPORALA 1. Centralitate- fenomenul urban se manifesta printr-o grupare de obiecte, actiuni, fenomene intr-un spatiu mai mult sau mai Observatie: forma urbana are un caracter dialectic, care reflecta putin delimitat. evolutia fenomenului urban 2. Conflictualitate- fenomenul urban asociaza consumul si TRASATURI: productia => o stare de conflictualitate 1. Capacitatea de a se exprima foarte diferit fie 3. Simultaneitate- toate aceste elemente asociate cu fenomenul a. in concret – in cadrul unei anumite existente urbane, urban se desfasoara simultan. prin imagine, miscare, sunet, De exemplu: b. in abstract – imaginativa – in cadrul reprezentarii strada - loc de manifestare a fenomenului urban in timp si existentei urbane ante sau post-existent: spatiu; il releva pe un anumit plan al complexitatii sale; pentru 1. grafic, prin mijloace matematico-geometrice, ca 1, 2 si 3 se exprima pe mai multe niveluri de spatialitate si tehnice, plastice pe mai multe directii de interes (economic, social, politic, 2. verbal, prin concept psiho-sociologic sau material, spiritual) matematico-statistic. -> fenomenul urban = ”realitate globala” (Lefebvre) - forma urbana are capacitatea de a trece de la o manifestare Situatia este exprimarea, in esenta , a fenomenului urban. logica, dar abstracta (printr-un anumit limbaj) intr-o forma de actiuni eficace, din care rezulta o anumita existenta urbana EXISTENTA URBANA: - exprimare materiala si spirituala a fenomenului urban 2.CARACTERUL ACTIV evidentiaza 3 laturi: - inseamana: cadru construit, oamenii aflati acolo la un a. O selectivitate cu caracter istori: orice forma urbana, orice moment dat, automobilele, plantatiile existent urban este rezultatul unei evolutii istorice. Forma urbana - este o concretizare complexa, evidenta, a unei anumite are capacitatea de a evolua, selectatnd in decursul timpului structuri urbane. diversele valori in cadrul existentei urbane respective. b. O capacitate de reunire – a unor continuturi vechi sau noi CONCULZII: intr-o totalitate 1. EXISTENTA URBANA este o manifestare a formei urbane, c. O posibilitate de a indica o strategie urbana: la nivelul deciziei aceasta fiind inclusa conceptual si practic fenomenului urban. sau al conceptiei, o rezolvare pentru o anumita existenta urbana 2. FORMA URBANA (nu inseamna doar volumetric urbana) daca se iau in considerare datele caracteristice privind modul de inseamna orice concretizare in static/dinamic a fenomenului urban, manifestare in locul respectiv a formei urbane. putand include: forme spatiale, forme de organizare teritoriala, forme de viata urbana. 3.DETERMINAREA SPATIO-TEMPORALA A FORMEI 3. STRUCTURA URBANA are rol: URBANE - pasiv - de intermediere de la esenta spre substanta Forma urbana nu este indiferenta de spatiu-timp, dar nu luate fenomenului urban ca atari, fiindca ele sunt elemente transformabile, imprimand - activ - canalizarea pe cai favorabile a proceselor existentei urbane o succesiune de stari. fenomenului urban Determinarea spatio-temporala a formei urbane se situeaza 4. EXISTENTA URBANA releva o evolutie impusa de procesul intre inovatie si traditie. firesc de transformare a structurii urbane. Forma urbana nu trebuie sa se contureze la un moment dat absolutizand spatiul, timpul, sau un model conventional. Observatie: - fenomenul urban are o desfasurare continua, infinita prin multitudinea tipologica, spatiala, temporala a succesiunilor sale fenomenologice CURS 10 - Diferentiere spatiala la Paris N - axul E-V, axul Senei II. DIFERENTIERE SPATIALA URBANA - axul N-S, axul care s-a dezvoltat mai inatai V E 1. Concept Prima problema referitoare la forma urbana este diferentierea spatiala. S Diferentierea spatiala este o modalitate care explica - orice deplasare de interese in teritoriul urban are un “traseu” existenta in cadrul oricarei situatii urbane a unor spatii diferite intre pe care il preia pana in momentul in care isi gaseste un loc propriu. ele. - Traseul are 3 zone: 1.,2. – doua marginale distinct diferentiate; 3. – zona mijlocie, diferentiata prin interferenta celor Diferentierea spatiala este rezultanta dialecticii in procesul de doua particularitati. constituire a formei urbane, in sensul ca forma urbana este exprimarea spre o finalitate a fenomenului urban, finalitate care 2. Categorii topice spatiale este intr-o continua desavarsire. In cadrul formei urbane distingem 3 categorii de spatii in Explicatie: raport cu conceptul general de diferentiere spatiala: O anumita existenta urbana exprima la un moment dat o 1. spatii izotopice anumita finalitate, dar acea existenta urbana nu ramane 2. spatii heterotopice definitiva, pentru ca existenta urbana este definita de o serie 3. spatii utopice de factori care suporta modificari. In urma acestor modificari poate rezulta o deteriorare partiala sau totala a existentei 1. Spatii urbane izotopice: urbane. In urma acestui proces de transformare se ajunge la - spatii concepute in acelasi fel, spatii care sunt legate intre o noua forma, constituindu-se ca o noua existenta urbana, ele prim aceleasi trasaturi caracteristice, spatii care pot fi identice. adica un nou moment de finalitate. 2. Spatii urbane heterotopice: -> forma urbana ca finalitate a fenomenului urban este intr-un - spatii care releva locuri diferite, sustinandu-se fiecare prin proces de continua desavarsire. caracteristici functionale, spatiale si de cuprindere diferite. - spatii urbane heterotopice pot exista si in cadrul aceluiasi - acest proces de continua desavarsire creaza diferentierea spatiu. spatiala care apare: Observatie: o stare heterotopica/izotopica confera unui spatiu 1. in cadrul aceluiasi spatiu urban (element=cadru pentru o omogenitate/heterogenitate. existenta urbana de la un moment la altul al evolutiei lui). 2. in cadru teritorial: cand un spatiu urban ajunge la o 3. Spatii urbane utopice: finalitate de moment, diferita de ce a unui spatiu urban in - spatii care unesc atat ordinea departata cat si cea apropiata, acelasi moment. realizand la nivelul conceptului o legatura intre izotopia si - In interiorul orasului, analiza diferentierii spatiale se face: heterotopia urbana. - spatiul utopic este subiectiv, aprecierea sa fiind legata de 1. Intr-o sectiune temporala orizontala – constituirea in cursul psihic. timpului a spatiilor urbane respective. (analiza structuralista) - spatiul utopic este un spatiu simbolic, spatiu cu disponibilitati 2. Intr-o sectiune temporala verticala – se insista pe de imaginar. caracterul evolutiv al spatiului urban respectiv. Exemple de spatii utopice: Diferentierea spatiala este pentru oras o necesitate evolutiva. - in cadrul orasului, o piata organizata, dar extrem de ampla, - In interiorul orasului distingem: ale carei limite ies din firescul perceptiei umane. In determinarea unei anumite ambiante intervine psihismul nostru (cele doua filtre, 1. Spatii omogene imagine reala si imagine mentala) 2. Spatii heterogene - orice spatiu urban in timpul noptii, atunci cand o serie de aspecte si configuratii se estompeaza, chiar daca in timpul zilei el 1. Spatiul urban omogen - este defapt un spatiu care presupune este un spatiu izotopic sau heterotopic. uniformitate, lipsa de elemente particularizatoare, practic un spatiu Observatie: fara topie, (Lefebvre) - spatiul utopic este un spatiu real, utopicul fiind o rezultanta a topie- configurare complexa (spatiala, functionala, sociala, perceptiei, a senzatiei. cinetica), care se refera la toate manifestarile formei urbane - spatiul utopic este diferit de utopia urbana pe un anumit plan de esentializare. Este o schema a formei - asocierea in cadrul organismului urban a unor spatii urbane care se realizeaza mintal pornind de la identitatea izotopice, heterotopice si utopice reflecta o complexitate existentei urbane. multifunctionala, realizandu-se la nivelul spatiului urban. 2. Spatiul urban heterogen – spatiu diferentiat (in interioruol lui sau fata de alt spatiu din cadrul aceluiasi organism urban). Spatii urbane amorfe: - Aceasta diferentiere rezulta pe mai multe planuri; - pot fi spatii neorganizate inca, spatii atrofiate a. diferentiere de functiune: fiecare spatiu urban poate sa - spatii care trebuie mentinute chiar prin restructurare – spatii aiba o anumita dominanta functionala, chiar daca el cuprinde amorfe – spatii indiferente. (Strada nu este un spatiu indiferent). localizari ale mai multor functiuni. b. diferentiere de pozitie: aceasi funciune asezata in pozitii - Simti un spatiu atunci cand el are o functie care te chiama diferite genereaza rezolvari si dezvoltari spatiale diferite. spre el. c. diferentiere de conceptie: spatii urbane care au aceeasi - Spatiul urban trebuie utilizat conform unei organizari spatiale functiune si aceeasi pozitie, dar sunt concepute pentru si functionale care are in vedere necesitati prezente, dar si oameni, sau grupari diferite de oameni, sunt diferite. posibilitati viitoare.
- Un rol important in diferentierea spatiala o are modelarea Spatii urbane neutre:
spatiului urban de catre grupuri sociale: - echivalentul in zona urbana a spatiului interstitial din - Grupuri sociale: structura urbana. 1. clase sociale sau paturi sociale - are rolul de a mentine echilibrul in teritoriu. 2. organizatii si institutii care au caracter de stat. De exemplu: Selectia topica in spatiul urban: Elemente de specificitate: sunt elemente care subordoneaza -selectia topica este mijlocul fundamental, obiectiv sau functional , spatial volumetric si comportamental, subiectiv, in conturarea trasaturilor organismului urban. asigurand in acest fel unicitatea ansamblului. - este posibil ca la un anumit moment dat o existenta urban - o specificitate se realizeaza in cadrul unitatii prin sa rezulte ca rezultat al selectiei topice: contrast , cealalta prin similitudine. De exemplu: piata San Marco – Venetia. - Legatura intre specificitate – dominanta – unitate de ansamblu - in cursul dezvoltarii orasului (a unui ansamblu, a unei zone) poate fi apreciata numai in contextul de ansamblu al spatiului urban particularitatile sale se retin prin “filtrul spatiului omogen”, rezultand respectiv (ex.: blocul turn din piata Salii Palatului) un spatiu unitar. - Nu se poate face o delimitare clara intre caracter si PROCESUL=UNITATEA SPATIULUI URBAN specificitate, existand intotdeauna o zona de suprapunere. - se realizeaza - Prin procesul de selectie topica, trasaturile de generalitate - in afara contextului initial (Targu Mures – intregirea devin trasaturi de caracter care, retinute in timp, se constituie apoi esplanadei necesita o noua unitate) ca elemente de specificitate. - in contextul initial (Sibiu - Sunt cazuri in care procesul este invers: elemente de - unitate specificitate -> trasaturi de caracter -> trasaturi de - de stil - originara (cladirile sunt realizate in acelasi stil) generalitate. Ex.: constructia urbana industrializata. - artificiala (realizam in continuare cladiri in - Se poate ca ceea ce este caracterisitic pentru un spatiu acelasi stil.) restrans sa fie un element specific pentru un teritoriu mai - de convenienta – unitate evolutiva – imbina configuratia mare. de elemente initiale cu noile rezolvari in cadrul - Pentru desprinderea caracterului si specificului unui spatiu ansamblului. urban este necesara atenta lui incadrare in spatiu-timp. - se poate vorbi de unitate intre nou si vechi numai atunci cand - Specificitatea spatiului urban se situeaza pe drumul de la ansamblul prezinta o alcatuire functionala complexa si elementele functie la simbol, impunand spontaneitatea si premeditarea logica, noi nu se rezuma la a fi doar un simplu cadru. creativitatea artistica si creativitatea tehnico-stiintifica, insa trecute - integrarea formala – poate opera prin filtrul selectiei topice. - la nivelul spatialitatii generale - Fenomenul urban este un subsistem in sistemul general al - la nivelul plasticii particulare dezvoltarii societatii. - un spatiu urban unitar este un spatiu urban particular, iar celelalte atribute care pot sa apara conduc intr-o anumita directie 4. Particularizare prin segregare: valoarea particulara. - In domeniul urbanisticii, diferentierea este diferita de 3. Valoare particulara: Caracter si spacificitate. separare-segregare. - Atributele segregat/nesegregat, diferentiat/nediferentiat - valoarea particulara a unui spatiu urban reflecta doaua dimensiuni: calitative si cantitative, dimensiuni - este o trasatura sau graup de trasaturi care-l deosebesc in distincte ale formei urbane; doua aspecte posibil a fi luate separat in cadrul formei urbane, inscriindu-se astfel intr-o anume tipologie considerare pentru o aceeasi existenta urbana, o dimnesiune spatiala ca generalitate de grup, sau ca singularitate. relevand aspecte pozitive, iar cealalta, aspecte negative. - reprezinta determinarea sa calitativa, individualitatea sa - Afirmarea unei valori particulare (caracter, specificitate) nu incorporand generalul – reflectare a esentei intr-o forma proprie este compatibila cu segregarea, oricat de categorica ar parea care se exprima prin caracter si specificitate. aceasta in definirea unor trasaturi distincte -> segregarea nu ofera o - caracterul este diferit de specificitate. minima zona de trasaturi distincte, iar diferentierea nu ofera o - in aprecierea spatiului urban ne intereseaza: infinitate. 1. efect - diferentierea este: -informanta (capacitate mare de a 2. cauza – mijloace de realizare infatisa ceva) 3. adaptarea la un existent material – inventivitatea / -informata (incarcatura informativa asimilarea experientei anterioare. mare) 4. timpul si spatiul, ca loc al selectiei topice. Ex.: Strada – spatiu urban unde se afirma cel mai bine caracterul – specificitatea. DEFINITIE: Valoarea particulara a spatiului urban este o rezultanta Strada: 1. ingusta si sinuoasa in orasul medieval a interferentei unor participari de natura unei 2. monumentala si pretentioasa in orasul baroc generalitati restranse, conferind caracter, si a unor 3. scoasa din drepturile sale in orasul postbelic (“urbanism participari de natura singularului, conferind specificitate. organic”) 4. astazi – repusa in drepturi. Important in definirea configuratiei: Caracter: caracterul unui spatiu urban inseamna calitate verificata. 1. relatia de functionalitate intre strada si teritoriul adiacent – -se determina prin descoperirea in cursul perceptiei a strada isi evidentiaza interesele proprii trasaturilor si elementelor functionale, 2. functia prioritara care afecteaza strada – impune scara si spatial-volumetrice si comportamentale care delimitand caracterul spatiului o anumita grupare tipologica restrang sfera de analiza , 3. rezolvarea corespunzatoare a cladirilor ce se inscriu in apreciere, incadrare a spatiului sau a zonei in care fronturile strazii: exista. - aceeasi cladire nu se poate amplasa cu aceleasi sanse calitative pe: Specificitate: nu este numai rezultatul unei existente singulare - o strada de mica/mare circulatie - exista spatii urbane care evidentiaza specificitatea - o strada pietonala printr-un element (Ex. Campanilul pentru ansamblul - pe un splai San Marco) Imagine urbana (curs Sandu Grasu’) - exista spatii in care specificitatea rezulta ca sinteza a - elementele imaginii urbane: obiectivele unui sit, punctele de elementelor componente, ce pot fi de natura izotopica observare si observatorul. sau heterotopica. (Ex. Zona centrala din Bologna – - termeniii unei imagini urbane: privirea si vederea succesiunea porticelor din lungul strazilor de la parterul - raport observator/punct de observatie cladirilor) - tipuri de perceptie campanilul – element de specificitate unic - Strada este: -spatiu estetic porticul – element de specificitate comun -existenta urbana cu ample disponibilitati pentru semnificativ/simbolic, in sensul ca imaginile mentala si reala nu pot fi separate. Reclama: -reda cosmetica urbana. Strada, in intregul ei, trebuie sa marturii zonele reprezentative (piete) si nu locuinte. ofere oamenilor un mediu educational. (Piata capitoliului) - Imaginea urbana: o imagine caracteristica care ea insasi 2. Orasul se transforma din opera in produs – acest lucru prezinta interes: se intampla o data cu aparitia burgheziei – premisele 1. ca valoare informativa (restransa, dar legata) revolutiei industriale 2. ca valoare informativ-selectiva – mai complexa, conclusiva - orasul capata sensul unei valori de intrebuintare, pierzandu- 3. ca valoare informativ-memorativa – suprapunere de imagini si valoarea artistica. In constructia urbana conteaza ocuparea partiale contractate in timp – esentializata, retinand astfel terenului cu cladiri cu randament maxim, specificitatea. -> SPATIUL OMOGEN – proces de omogeizare pe mai multe - Specificitate se contureaza calitativ/cantitativ niveluri (social – economice) in paralel cu un proces de crestere a Specificitatea este diferita de specific (esentializarea unui loc decalajului calitativ intre aceste niveluri. comun mai multor locuri, o esenta a esentelor) - procesul de omogenizare se accentueaza datorita: - Specificul organizarii spatiale intr-un teritoriu este constituit 1. distrugerilor din al doilea razboi mondial dintr-un grup de trasaturi caracteristice generale centralizate intr-un 2. migrarii masive spre oras timp indelungat. - trecerea de la orasul opera la orasul produs => constrangeri urbane => criza orasului => criza a formei u n s pa t iu urbane d if e r e n t e r e a Forma urbana se constituie dintr-o convergenta de spatii, s eg r eg at obiecte, produse si interese care se releva intr-o existenta urbana materala si o constinta sociala urbana. Din integrarea acestora im p u n e rezulta semnele urbanitatii.
SEMNELE DE URBANITATE – nu sunt componente ale
u n s pa t iu n e d if e r e n t ie r e a formei urbane, ci produse ale sintezei pew care aceasta o n es eg r eg at realizeaza. Relatia dintre structura urbana si forma urbana implica o Specific: o esentializare a unui loc comun mai multor locuri (o relatie de conditionare intre sistemele texturilor urbane si esenta a esentelor. convergenta prezentelor si faptelor urbane care obiectiv si subiectiv se inteleg spatial in tiparul acestor texturi. CONDITIONARE FORMEI URBANE Ex.: construirea pietonalului in spatiul urban. Intervin: Semne urbanitatii se situeaza in planul calitativ/cantitativ. Ele 1. Densitatea de interese au rol in definirea globala a calitatii vietii. - interesul functional raportat la functionalitate Caliattea vietii reflecta, de faptcalitatea unui mediu de viata. - interesul pentru infomare, raportat la imaginea urbana. - In conditiile actuali dezvoltari a societatii umane, forma - Interesul pentru contact social raportat la calitatea socio- urbana se constituie ca factor fundamental de mediu -> preocupari culturala a zonei si structura functionala si spatiala. pentru 2. Formarea pietonalului. 1. mediul functional – mediul in care se realizeza anumite functiuni privind existrenta omului 2. mediul natural-microclimatic – mediul in care conditiile naturale sunt folosite rational, puse in valoare, si modul cum realizarile pot influenta conditile de clima. 3. mediul artificial-fizic – modul in care se realizeaza constructia si amenajarea teritoriului – conteaza aspectul aspectul vizual 4. mediul socio-cultural – modul in care imbinarea naturalului cu artificialul, a traditiei cu inovatia, a interesului individual cu cel colectiv duc catre forme pozitive de manifestare psiho-sociala a locuitorilor. - Orasul nu mai poare ramane la stadiul de produs. El este inteles ca opera urbana; insusita, si nu suportata de om. - Lefebvre considera orasul : a. obiect (spatial) b. mediatie (intre ordinea departata/apropiata) c. opera Forma urbana sae situeaza intotdeauna in contextul unor conditii: 1. interventia structuranta (conditii obiective naturale si functionale) 2. formatia comportamentala (conditii obiective psiho-sociologice) 3. constrangere conceptuala (conditii obiectiv- subiective, etice, estetice, politice. Aceste conditii asigura formei urbane stabilitate in timp si spatiu, si valoare ca produs social. Forma urbana – esentiala componenta a culturii urbane.
ORASUL – ACT DE SINTEZA AL FORMEI URBANE.
Orasul estre o manifestare coroborata, organizata a formei
urbane. Intelsuri in evolutia istorica: 1. Orasul era apreciat ca opera – de la inceputurile dezvoltarii urbanistice, pana la revolutia industriala. Asa putem explica de ce din orasele vechi ne-au ramas