[Documenta diplomatica 1_ Colecția Documenta] Ceobanu, Adrian-Bogdan_ Cușco, Andrei_ Șkundin, Grigorii_ Solomon, Flavius - Rapoarte diplomatice ruse din România (1888-1898) (2014, Editura Universității _Alexandru I.pdf

D O C U M E N T A
D O C U M E N T A
CUPRINS
NOTĂ ASUPRA EDIğIEI ........................................................... 9

ɈɌ ɂɁȾȺɌȿɅȿɃ .................................................................. 13
RAPOARTE DIPLOMATICE RUSE DIN ROMÂNIA (1888-1898).
STUDIU INTRODUCTIV ................................................. 17
ȾɂɉɅɈɆȺɌɂɑȿɋɄɂȿ ȾɈɄɍɆȿɇɌɕ ɊɈɋɋɂɃɋɄɂɏ
ɉɊȿȾɋɌȺȼɂɌȿɅȿɃ ȼ ɊɍɆɕɇɂɂ (1888-1898). ȼȼȿȾȿɇɂȿ ... 49
LISTA DOCUMENTELOR ....................................................... 87
ɋɉɂɋɈɄ ȾɈɄɍɆȿɇɌɈȼ ....................................................... 95
LISTA ABREVIERILOR / ɋɉɂɋɈɄ ɋɈɄɊȺɓȿɇɂɃ .................... 105
DOCUMENTE / ȾɈɄɍɆȿɇɌɕ ............................................... 107
INDICE DE NUME DE PERSOANE .......................................... 453
ɂɆȿɇɇɈɃ ɍɄȺɁȺɌȿɅɖ ..................................................... 457
ɋɈȾȿɊɀȺɇɂȿ
NOTĂ ASUPRA EDIğIEI ........................................................... 9

ɈɌ ɂɁȾȺɌȿɅȿɃ .................................................................. 13
RAPOARTE DIPLOMATICE RUSE DIN ROMÂNIA (1888-1898).
STUDIU INTRODUCTIV ................................................. 17
ɉɊȿȾɋɌȺȼɂɌȿɅȿɃ ȼ ɊɍɆɕɇɂɂ (1888-1898). ȼȼȿȾȿɇɂȿ ... 49
LISTA DOCUMENTELOR ....................................................... 87
ɋɉɂɋɈɄ ȾɈɄɍɆȿɇɌɈȼ ....................................................... 95
ɋɉɂɋɈɄ ɋɈɄɊȺɓȿɇɂɃ / LISTA ABREVIERILOR .................... 105
ȾɈɄɍɆȿɇɌɕ / DOCUMENTE ............................................... 107
INDICE DE NUME DE PERSOANE .......................................... 453
ɂɆȿɇɇɈɃ ɍɄȺɁȺɌȿɅɖ ..................................................... 457
NOTĂ ASUPRA EDIğIEI
Liberalizarea accesului la sursele de arhivă după 1989 a deschis pentru

istoricii români noi direcĠii de cercetare. Alături de teme ca represiunea, colec-
tivizarea, politicile restrictive faĠă de minorităĠile etnice úi religioase, care au
avansat în prim-planul interesului istoriografic după ridicarea „cortinei de fier”,
având în vedere experienĠa traumatică din anii comunismului úi aúteptările mari
ale unui important segment al populaĠiei, către mijlocul anilor 1990 aria tematică
acoperită de noi ediĠii documentare s-a diversificat semnificativ.
În acest efort editorial, publicarea de documente externe privitoare la
istoria relaĠiilor României cu alte state, în special pentru perioada cuprinsă între
Congresul de la Berlin (1878) úi intrarea în Primul Război Mondial (1916),
apare ca o direcĠie suficient de bine conturată. Pe de altă parte, chiar dacă
numărul apariĠiilor documentare subscrise acestei mari teme istoriografice nu
este neglijabil1, lipsesc încă marile serii, gândite ca proiecte de lungă durată,
după modelul unor colecĠii străine devenite deja clasice2, care ar consacra, úi
sub această formă, racordarea úcolii istorice româneúti la tradiĠia marilor
istoriografii europene3.
1
De exemplu: 35 de ani de relaĠii italo-române, 1879-1914. Documente diplomatice
italiene / 35 anni di relazioni italo-romene, 1879-1914. Documenti diplomatici italiani, volum editat
de Rudolf Dinu úi Ion Bulei, Bucureúti, Editura Univers Enciclopedic, 2001; Sorin Liviu Damian,
DiplomaĠi englezi în România, 1866-1880, Craiova, Editura Universitaria, 2008; idem, DiplomaĠi
englezi în România, 1881-1914, Craiova, Editura Universitaria, 2009; Keith Hitchins, Miodrag Milin,
RelaĠii româno-americane 1859-1901. Documente diplomatice úi consulare, Bucureúti, RedacĠia
PublicaĠiilor pentru Străinătate „România”, 2001; Regele Carol I în rapoartele diplomatice
austro-ungare 1877-1914, vol. I, 1877-1896, studiul introductiv, traducerea, adaptarea úi notele
de Sorin Cristescu, Bucureúti, Editura Paideia, 2013.
2
Printre cele mai relevante: Documents diplomatiques français. 1871-1914 (Sér. 1-3);
Österreich-Ungarns Außenpolitik von der Bosnischen Krise 1908 bis zum Kriegsausbruch 1914.
Diplomatische Aktenstücke des österreichisch-ungarischen Ministeriums des Äußern; Die Grosse
Politik der europäischen Kabinette, 1871-1914. Sammlung der Diplomatischen Akten des
Auswärtigen Amtes, im Auftrage des Auswärtigen Amtes (Bände 1-40); Ɇɟɠɞɭɧɚɪɨɞɧɵɟ
ɨɬɧɨɲɟɧɢɹ ɜ ɷɩɨɯɭ ɢɦɩɟɪɢɚɥɢɡɦɚ (ɜ 3 ɫɟɪɢɹɯ); British Documents on the Origins of the War,
1898-1914 (vol. I-XI); British Documents on Foreign Affairs: Reports and Papers from the
Foreign Office Confidential Print (Series A-M); I documenti diplomatici italiani.
3
Un început, în acest sens, îl reprezintă colecĠia Documente diplomatice române,
iniĠiată de Institutul Diplomatic Român. A se vedea: Documente diplomatice române, seria I,
volumul 11, 1883, cuvânt înainte de Mihai-Răzvan Ungureanu, volum realizat de Alin Ciupală,
Rudolf Dinu, Antal Lukács, Bucureúti, Editura Academiei, 2006; Documente diplomatice române,
seria I, volumul 12, 1884-1885, editori Rudolf Dinu, Alin Ciupală, Antal Lukács, editori asociaĠi
Anca-Graziella Moga, Nicolae Nicolescu, Râmnicu Vâlcea, 2010.
10 Flavius Solomon, Adrian-Bogdan Ceobanu, Andrei Cuúco, Grigorii ùkundin
Un exemplu concludent pentru posibilităĠile, dar úi pentru subiectele

încă puĠin explorate de către istoricii români îl reprezintă valorificarea4
documentelor diplomatice referitoare la Regatul Român, păstrate în arhive din
FederaĠia Rusă, în special în Arhiva de Politică Externă a Imperiului Rus de la
Moscova (APEIR). În 1992, într-un context politic favorabil, între Roskomarhiv5
úi DirecĠia Generală a Arhivelor Statului din România a fost semnat un acord de
colaborare, prin care erau garantate, pe bază de reciprocitate, condiĠii pentru
investigarea úi valorificarea documentelor de arhivă de interes istoric pentru
părĠile semnatare, inclusiv sub forma efectuării unor copii după documente
originale6. În cadrul acestui acord, în anii următori, o echipă de istorici români a
desfăúurat cercetări úi la APEIR, în urma cărora au fost xerografiate úi docu-
mente care reprezintă, în marea lor majoritate, depeúe, rapoarte úi telegrame ale
diplomaĠilor ruúi acreditaĠi în România la sfârúitul secolului XIX úi începutul
secolului XX. În prezent, copiile respective, inclusiv sub formă de microfilme,
sunt păstrate la Arhivele NaĠionale Istorice Centrale din Bucureúti (ANIC)7. Din
cauza unor obstacole de ordin birocratic, apărute pe parcursul derulării
acordului amintit, dar úi a resurselor financiare limitate ale părĠii române8,
proiectul de xerografiere nu a putut fi încheiat, astfel încât o mare parte a
fondurilor documentare a rămas neacoperită.
În mod firesc, publicarea documentelor diplomatice ruseúti referitoare la
România din perioada de după obĠinerea independenĠei, care inaugurează seria
Documenta diplomatica, ar fi trebuit să debuteze cu anul 1878. Însă, din motive
invocate deja, tocmai anii 18809 sunt acoperiĠi documentar în cea mai mică
măsură în colecĠia de xerografii păstrate la ANIC. În condiĠiile în care, din
toamna anului 2012, fondurile APEIR nu sunt accesibile cercetătorilor, din
cauza transferului arhivei într-un alt sediu, iar redeschiderea a fost amânată de
mai multe ori, s-a decis publicarea mai întâi a documentelor aferente anilor
1888-1898, cu observaĠia că volumul cuprinzând anii 1878-1887 va fi editat
4
Deúi pentru altă perioadă decât aceea asumată de noi, trebuie amintite eforturile isto-
ricilor Ion Varta úi Tatiana Varta de a publica documente din arhivele ruseúti. A se vedea Ion Varta,
RevoluĠia de la 1848 în ğările Române. Documente inedite din arhivele ruseúti, Chiúinău, Editura
Arc, 1998; Ion Varta, Tatiana Varta, Moldova úi ğara Românească în timpul domniilor regu-
lamentare: documente inedite din arhivele din FederaĠia Rusă, Ucraina úi Republica Moldova,
Chiúinău, Editura Cartdidact, 2002.
5
Comitetul pentru Problemele Arhivelor de pe lângă Guvernul FederaĠiei Ruse (în
prezent: Rosarhiv – AgenĠia Federală a Arhivelor).
6
Octavian Dascăl, Demersurile Arhivelor NaĠionale ale României pentru cercetarea úi
recuperarea unor fonduri de documente româneúti din arhivele FederaĠiei Ruse (1992-2004), în
„Revista Arhivelor” (Bucureúti), LXXXVI, 2009, nr. 1 (în continuare: Dascăl, Demersurile
Arhivelor NaĠionale ale României), p. 32.
7
A se vedea inventarele la „ColecĠia Microfilme Rusia”.
8
Dascăl, Demersurile Arhivelor NaĠionale ale României, p. 32 úi urm.
9
Relativ la atitudinea Rusiei faĠă de proclamarea Regatului României au fost publicate
patru acte în studiul lui Adrian-Bogdan Ceobanu, Câteva documente ruseúti privitoare la
proclamarea Regatului României, în „Anuarul Institutului de Istorie «A.D. Xenopol»”, XLIX, 2012,
p. 467-474.
Rapoarte diplomatice ruse din România (1888-1898) 11
ulterior, de îndată ce fondurile APEIR vor fi puse din nou la dispoziĠia

istoricilor.
Cele 85 de documente10, selectate potrivit relevanĠei informaĠionale úi
analitice, acoperind un spectru foarte complex al relaĠiilor ruso-române în
perioada cuprinsă între schimbarea de guvern din România din 1888 úi vizita
regelui Carol I în Rusia în 1898, sunt publicate după copii aflate la ANIC
(pentru anii: 1888, 1890, 1891, 1893, 1895, 1896, 1897 úi 1898) úi după
originale păstrate la APEIR (pentru anii: 1889, 1892, 1894). Transcrierea docu-
mentelor din fondurile APEIR a fost efectuată de Flavius Solomon, iar a copiilor
de la ANIC de către Flavius Solomon úi Andrei Cuúco. Toate documentele în
versiunea originală în limba rusă au fost colaĠionate de Grigorii ùkundin.
Traducerea documentelor din limba rusă aparĠine lui Flavius Solomon úi lui
Andrei Cuúco, iar transcrierea úi traducerea celor în limba franceză lui Adrian-
Bogdan Ceobanu úi lui Andrei Cuúco. Notele de subsol au fost elaborate de
Adrian-Bogdan Ceobanu, Grigorii ùkundin úi Flavius Solomon, iar lista docu-
mentelor úi indicele de persoane au fost întocmite de Adrian-Bogdan Ceobanu.
MenĠionăm că datarea documentelor corespunde originalelor. La transcrierea
documentelor originale au fost folosite normele ortografice actuale ale limbilor
rusă úi franceză, numele de persoane úi localităĠi fiind adaptate, pe cât posibil, la
standardele aflate actualmente în uz.
Pe această cale, editorii îúi exprimă gratitudinea faĠă de Arhivele
NaĠionale Istorice Centrale de la Bucureúti úi Arhiva de Politică Externă a
Imperiului Rus de la Moscova pentru sprijinul acordat în timpul cercetărilor. De
asemenea, suntem recunoscători Editurii UniversităĠii „Alexandru Ioan Cuza” úi
directorului acesteia, domnului Andrei Corbea-Hoiúie. MulĠumim, totodată,
decanului FacultăĠii de Istorie, domnului Petronel Zahariuc, pentru includerea
seriei Documenta diplomatica în colecĠia Documenta. În pregătirea pentru tipar
a volumului a fost esenĠială implicarea doamnei Mihaela Răducă, motiv pentru
care se cuvin aceleaúi gânduri de gratitudine. În sfârúit, dar nu în ultimul rând,
editorii mulĠumesc domnului Andi Mihalache pentru lecturarea atentă a textului
în limba română úi pentru corecturile sugerate.
10
Dintre acestea, 84 sunt rapoarte diplomatice ale reprezentanĠilor Imperiului Rus în
România, iar un document este schiĠa unei instrucĠiuni ministeriale pentru trimisul de la
Bucureúti, N. Fonton.
ɈɌ ɂɁȾȺɌȿɅȿɃ
Ɋɚɫɲɢɪɟɧɢɟ ɞɨɫɬɭɩɚ ɤ ɚɪɯɢɜɧɵɦ ɢɫɬɨɱɧɢɤɚɦ ɩɨɫɥɟ ɫɨɛɵɬɢɣ 1989

ɝ. ɨɬɤɪɵɥɨ ɪɭɦɵɧɫɤɢɦ ɢɫɬɨɪɢɤɚɦ ɧɨɜɵɟ ɧɚɩɪɚɜɥɟɧɢɹ ɢɫɫɥɟɞɨɜɚɧɢɣ. ȼ
ɷɬɨɬ ɩɟɪɢɨɞ ɜ ɪɭɦɵɧɫɤɨɣ ɢɫɬɨɪɢɨɝɪɚɮɢɢ ɫɬɚɥɢ ɚɤɬɭɚɥɶɧɵɦɢ ɬɚɤɢɟ ɬɟɦɵ,
ɤɚɤ ɪɟɩɪɟɫɫɢɢ, ɤɨɥɥɟɤɬɢɜɢɡɚɰɢɹ, ɨɝɪɚɧɢɱɢɬɟɥɶɧɚɹ ɩɨɥɢɬɢɤɚ ɩɨ ɨɬɧɨɲɟɧɢɸ
ɤ ɷɬɧɢɱɟɫɤɢɦ ɢ ɪɟɥɢɝɢɨɡɧɵɦ ɦɟɧɶɲɢɧɫɬɜɚɦ, ɜɨ ɦɧɨɝɨɦ ɛɥɚɝɨɞɚɪɹ ɩɚɞɟɧɢɸ
«ɠɟɥɟɡɧɨɝɨ ɡɚɧɚɜɟɫɚ», ɬɪɚɝɢɱɟɫɤɨɦɭ ɨɩɵɬɭ ɤɨɦɦɭɧɢɫɬɢɱɟɫɤɨɣ ɷɩɨɯɢ ɢ
ɛɨɥɶɲɢɦ ɨɠɢɞɚɧɢɹɦ ɡɧɚɱɢɬɟɥɶɧɨɣ ɱɚɫɬɢ ɧɚɫɟɥɟɧɢɹ. Ʉ ɫɟɪɟɞɢɧɟ 1990-ɯ
ɝɨɞɨɜ ɬɟɦɚɬɢɤɚ ɧɨɜɵɯ ɢɫɫɥɟɞɨɜɚɧɢɣ ɢ ɩɭɛɥɢɤɚɰɢɣ ɢɫɬɨɱɧɢɤɨɜ ɫɬɚɥɚ
ɝɨɪɚɡɞɨ ɛɨɥɟɟ ɪɚɡɧɨɨɛɪɚɡɧɨɣ.
ȼ ɪɚɦɤɚɯ ɷɬɢɯ ɢɡɞɚɬɟɥɶɫɤɢɯ ɢɧɢɰɢɚɬɢɜ, ɩɭɛɥɢɤɚɰɢɢ ɢɧɨɫɬɪɚɧɧɵɯ
ɞɨɤɭɦɟɧɬɨɜ ɩɨ ɢɫɬɨɪɢɢ ɜɡɚɢɦɨɨɬɧɨɲɟɧɢɣ Ɋɭɦɵɧɢɢ ɫ ɞɪɭɝɢɦɢ
ɝɨɫɭɞɚɪɫɬɜɚɦɢ ɜ ɩɟɪɢɨɞ ɦɟɠɞɭ Ȼɟɪɥɢɧɫɤɢɦ ɤɨɧɝɪɟɫɫɨɦ (1878 ɝ.) ɢ
ɜɫɬɭɩɥɟɧɢɟɦ Ɋɭɦɵɧɢɢ ɜ ɉɟɪɜɭɸ ɦɢɪɨɜɭɸ ɜɨɣɧɭ (1916 ɝ.), ɫɬɚɥɢ ɨɞɧɢɦ ɢɡ
ɧɚɢɛɨɥɟɟ ɱɺɬɤɨ ɜɵɪɚɠɟɧɧɵɯ ɧɚɩɪɚɜɥɟɧɢɣ ɞɟɹɬɟɥɶɧɨɫɬɢ ɪɭɦɵɧɫɤɢɯ
ɢɫɬɨɪɢɤɨɜ. ɋ ɞɪɭɝɨɣ ɫɬɨɪɨɧɵ, ɞɚɠɟ ɫ ɭɱɺɬɨɦ ɡɧɚɱɢɬɟɥɶɧɨɝɨ ɱɢɫɥɚ ɢɡɞɚɧɢɣ
ɞɨɤɭɦɟɧɬɨɜ ɩɨ ɷɬɨɣ ɨɛɲɢɪɧɨɣ ɬɟɦɚɬɢɤɟ1, ɜɫɺ ɟɳɺ ɨɳɭɳɚɟɬɫɹ ɨɬɫɭɬɫɬɜɢɟ
ɛɨɥɶɲɢɯ ɞɨɥɝɨɫɪɨɱɧɵɯ ɩɪɨɟɤɬɨɜ ɩɨ ɩɭɛɥɢɤɚɰɢɢ ɫɟɪɢɣ ɢɫɬɨɱɧɢɤɨɜ,
ɡɚɞɭɦɚɧɧɵɯ ɩɨ ɨɛɪɚɡɰɭ ɤɥɚɫɫɢɱɟɫɤɢɯ ɡɚɪɭɛɟɠɧɵɯ ɫɨɛɪɚɧɢɣ ɢɫɬɨɱɧɢɤɨɜ.2
Ɍɚɤɨɝɨ ɪɨɞɚ ɩɪɨɟɤɬɵ ɦɨɝɥɢ ɛɵ ɫɩɨɫɨɛɫɬɜɨɜɚɬɶ ɫɢɧɯɪɨɧɢɡɚɰɢɢ ɪɭɦɵɧɫɤɨɣ
ɢɫɬɨɪɢɱɟɫɤɨɣ ɲɤɨɥɵ ɫ ɬɪɚɞɢɰɢɟɣ ɨɫɧɨɜɧɵɯ ɟɜɪɨɩɟɣɫɤɢɯ ɢɫɬɨɪɢɨɝɪɚɮɢɣ.3
1
ɇɚɩɪɢɦɟɪ: 35 de ani de relaĠii italo-române, 1879-1914. Documente diplomatice
italiene / 35 anni di relazioni italo-romene, 1879-1914. Documenti diplomatici italiani. Volum
editat de Rudolf Dinu úi Ion Bulei. Bucureúti: Univers Enciclopedic, 2001; Damian, S. L.
DiplomaĠi englezi în România, 1866-1880. Craiova: Universitaria, 2008; Damian, S. L. DiplomaĠi
englezi în România, 1881-1914. Craiova: Universitaria, 2009; Hitchins, K., Milin, M. RelaĠii
româno-americane 1859-1901. Documente diplomatice úi consulare. Bucureúti: RedacĠia Publi-
caĠiilor pentru străinătate „România”, 2001; Regele Carol I în rapoartele diplomatice austro-ungare
1877-1914. Vol. I. 1877-1896. Studiul introductiv, traducerea, adaptarea úi notele de Sorin Cristescu.
Bucureúti: Editura Paideia, 2013.
2
ɇɚɢɛɨɥɟɟ ɜɚɠɧɵɦɢ ɹɜɥɹɸɬɫɹ ɫɥɟɞɭɸɳɢɟ ɩɭɛɥɢɤɚɰɢɢ: Documents diplomatiques
français. 1871-1914 (Sér. 1-3); Österreich-Ungarns Außenpolitik von der Bosnischen Krise 1908
bis zum Kriegsausbruch 1914. Diplomatische Aktenstücke des österreichisch-ungarischen
Ministeriums des Äußern; Die Grosse Politik der europäischen Kabinette, 1871-1914. Sammlung
der Diplomatischen Akten des Auswärtigen Amtes, im Auftrage des Auswärtigen Amtes (Bände 1-40);
Ɇɟɠɞɭɧɚɪɨɞɧɵɟ ɨɬɧɨɲɟɧɢɹ ɜ ɷɩɨɯɭ ɢɦɩɟɪɢɚɥɢɡɦɚ (ɜ 3 ɫɟɪɢɹɯ); British Documents on the
Origins of the War, 1898-1914 (vol. I-XI); British Documents on Foreign Affairs: Reports and
Papers from the Foreign Office Confidential Print (Series A-M); I documenti diplomatici italiani.
3
ɉɟɪɜɵɦ ɲɚɝɨɦ, ɜ ɷɬɨɦ ɫɦɵɫɥɟ, ɹɜɥɹɟɬɫɹ ɤɨɥɥɟɤɰɢɹ Documente diplomatice
române, ɜɵɯɨɞɹɳɚɹ ɩɨɞ ɪɟɞɚɤɰɢɟɣ Ɋɭɦɵɧɫɤɨɝɨ Ⱦɢɩɥɨɦɚɬɢɱɟɫɤɨɝɨ ɂɧɫɬɢɬɭɬɚ. Ȼɨɥɟɟ
ɍɛɟɞɢɬɟɥɶɧɵɦ ɩɪɢɦɟɪɨɦ ɧɨɜɵɯ ɜɨɡɦɨɠɧɨɫɬɟɣ, ɨɬɤɪɵɜɚɸɳɢɯɫɹ

ɩɟɪɟɞ ɪɭɦɵɧɫɤɢɦɢ ɢɫɬɨɪɢɤɚɦɢ, ɧɨ ɢ ɧɨɜɵɯ, ɟɳɺ ɦɚɥɨ ɢɫɫɥɟɞɨɜɚɧɧɵɯ,
ɫɸɠɟɬɨɜ, ɹɜɥɹɟɬɫɹ ɜɜɟɞɟɧɢɟ ɜ ɧɚɭɱɧɵɣ ɨɛɨɪɨɬ4 ɞɢɩɥɨɦɚɬɢɱɟɫɤɢɯ
ɢɫɬɨɱɧɢɤɨɜ, ɨɬɧɨɫɹɳɢɯɫɹ ɤ Ɋɭɦɵɧɫɤɨɦɭ Ʉɨɪɨɥɟɜɫɬɜɭ ɢ ɯɪɚɧɹɳɢɯɫɹ ɜ
ɚɪɯɢɜɚɯ Ɋɨɫɫɢɣɫɤɨɣ Ɏɟɞɟɪɚɰɢɢ, ɜ ɩɟɪɜɭɸ ɨɱɟɪɟɞɶ – ɜ Ⱥɪɯɢɜɟ ɜɧɟɲɧɟɣ
ɩɨɥɢɬɢɤɢ Ɋɨɫɫɢɣɫɤɨɣ ɢɦɩɟɪɢɢ (ȺȼɉɊɂ) ɜ Ɇɨɫɤɜɟ. ȼ 1992 ɝ., ɩɪɢ
ɛɥɚɝɨɩɪɢɹɬɧɨɣ ɩɨɥɢɬɢɱɟɫɤɨɣ ɨɛɫɬɚɧɨɜɤɟ, ɦɟɠɞɭ Ɋɨɫɤɨɦɚɪɯɢɜɨɦ5 ɢ
Ɉɛɳɢɦ ɍɩɪɚɜɥɟɧɢɟɦ Ƚɨɫɭɞɚɪɫɬɜɟɧɧɵɯ Ⱥɪɯɢɜɨɜ Ɋɭɦɵɧɢɢ ɛɵɥɨ
ɩɨɞɩɢɫɚɧɨ ɫɨɝɥɚɲɟɧɢɟ ɨ ɫɨɬɪɭɞɧɢɱɟɫɬɜɟ, ɤɨɬɨɪɨɟ ɝɚɪɚɧɬɢɪɨɜɚɥɨ, ɧɚ
ɨɫɧɨɜɟ ɜɡɚɢɦɧɨɫɬɢ, ɧɟɨɛɯɨɞɢɦɵɟ ɭɫɥɨɜɢɹ ɞɥɹ ɢɫɫɥɟɞɨɜɚɧɢɹ ɢ ɜɜɟɞɟɧɢɹ ɜ
ɧɚɭɱɧɵɣ ɨɛɨɪɨɬ ɚɪɯɢɜɧɵɯ ɞɨɤɭɦɟɧɬɨɜ, ɩɪɟɞɫɬɚɜɥɹɸɳɢɯ ɢɫɬɨɪɢɱɟɫɤɢɣ
ɢɧɬɟɪɟɫ ɞɥɹ ɨɛɟɢɯ ɫɬɨɪɨɧ, ɜ ɬɨɦ ɱɢɫɥɟ ɩɨɫɪɟɞɫɬɜɨɦ ɤɫɟɪɨɤɨɩɢɪɨɜɚɧɢɹ
ɩɨɞɥɢɧɧɢɤɨɜ6. ȼ ɪɚɦɤɚɯ ɷɬɨɝɨ ɫɨɝɥɚɲɟɧɢɹ, ɜ ɩɨɫɥɟɞɭɸɳɢɟ ɧɟɫɤɨɥɶɤɨ ɥɟɬ,
ɝɪɭɩɩɚ ɪɭɦɵɧɫɤɢɯ ɢɫɬɨɪɢɤɨɜ ɩɪɨɜɨɞɢɥɚ ɢɫɫɥɟɞɨɜɚɧɢɹ ɜ ɪɨɫɫɢɣɫɤɢɯ
ɚɪɯɢɜɚɯ, ɜ ɬɨɦ ɱɢɫɥɟ ɜ ȺȼɉɊɂ, ɜ ɪɟɡɭɥɶɬɚɬɟ ɱɟɝɨ ɛɵɥ ɤɫɟɪɨɤɨɩɢɪɨɜɚɧ ɢ
ɪɹɞ ɞɨɤɭɦɟɧɬɨɜ, ɩɪɟɞɫɬɚɜɥɹɸɳɢɯ ɫɨɛɨɣ, ɜ ɨɫɧɨɜɧɨɦ, ɞɟɩɟɲɢ, ɞɨɧɟɫɟɧɢɹ ɢ
ɬɟɥɟɝɪɚɦɦɵ ɪɨɫɫɢɣɫɤɢɯ ɞɢɩɥɨɦɚɬɨɜ, ɚɤɤɪɟɞɢɬɨɜɚɧɧɵɯ ɜ Ɋɭɦɵɧɢɢ ɜ ɤɨɧɰɟ
XIX ɢ ɧɚɱɚɥɟ XX ɜɟɤɚ. ȼ ɧɚɫɬɨɹɳɟɟ ɜɪɟɦɹ ɞɚɧɧɵɟ ɤɨɩɢɢ ɯɪɚɧɹɬɫɹ, ɜ ɬɨɦ
ɱɢɫɥɟ ɜ ɮɨɪɦɟ ɦɢɤɪɨɮɢɥɶɦɨɜ, ɜ ɐɟɧɬɪɚɥɶɧɨɦ ɇɚɰɢɨɧɚɥɶɧɨɦ ɂɫɬɨɪɢɱɟɫɤɨɦ
Ⱥɪɯɢɜɟ ɜ Ȼɭɯɚɪɟɫɬɟ (ANIC)7. ɂɡ-ɡɚ ɧɟɤɨɬɨɪɵɯ ɛɸɪɨɤɪɚɬɢɱɟɫɤɢɯ
ɩɪɟɩɹɬɫɬɜɢɣ, ɜɨɡɧɢɤɲɢɯ ɜ ɞɚɥɶɧɟɣɲɟɦ ɧɚ ɩɪɨɬɹɠɟɧɢɢ ɞɟɣɫɬɜɢɹ
ɭɩɨɦɹɧɭɬɨɝɨ ɫɨɝɥɚɲɟɧɢɹ, ɚ ɬɚɤɠɟ ɩɨ ɩɪɢɱɢɧɟ ɨɝɪɚɧɢɱɟɧɧɵɯ ɮɢɧɚɧɫɨɜɵɯ
ɪɟɫɭɪɫɨɜ ɪɭɦɵɧɫɤɨɣ ɫɬɨɪɨɧɵ8, ɩɪɨɟɤɬ ɤɫɟɪɨɤɨɩɢɪɨɜɚɧɢɹ ɧɟ ɦɨɝ ɛɵɬɶ
ɭɫɩɟɲɧɨ ɡɚɜɟɪɲɺɧ. ȼ ɪɟɡɭɥɶɬɚɬɟ, ɡɧɚɱɢɬɟɥɶɧɚɹ ɱɚɫɬɶ ɚɪɯɢɜɧɵɯ ɮɨɧɞɨɜ
ɨɫɬɚɥɚɫɶ ɧɟɨɛɪɚɛɨɬɚɧɧɨɣ.
Ȼɵɥɨ ɛɵ ɟɫɬɟɫɬɜɟɧɧɵɦ ɧɚɱɚɬɶ ɩɪɨɟɤɬ ɢɡɞɚɧɢɹ ɪɨɫɫɢɣɫɤɢɯ
ɞɢɩɥɨɦɚɬɢɱɟɫɤɢɯ ɞɨɤɭɦɟɧɬɨɜ, ɨɬɧɨɫɹɳɢɯɫɹ ɤ Ɋɭɦɵɧɢɢ ɜ ɩɟɪɢɨɞ ɩɨɫɥɟ
ɩɨɞɪɨɛɧɨ ɫɦ.: Documente diplomatice române. Seria I. Volumul 11 (1883) Cuvânt înainte de
Mihai-Răzvan Ungureanu. Volum realizat de Alin Ciupală, Rudolf Dinu, Antal Lukács. Bucureúti:
Editura Academiei, 2006; Documente diplomatice române. Seria I. Volumul 12 (1884-1885). Editori:
Rudolf Dinu, Alin Ciupală, Antal Lukács. Editori asociaĠi: Anca-Graziella Moga, Nicolae Nicolescu.
Râmnicu Vâlcea, 2010.
4
ȼ ɷɬɨɣ ɫɜɹɡɢ ɧɭɠɧɨ ɨɬɦɟɬɢɬɶ ɭɫɢɥɢɹ ɢɫɬɨɪɢɤɨɜ ɂɨɧɚ ɢ Ɍɚɬɶɹɧɵ ȼɚɪɬɚ ɩɨ
ɩɭɛɥɢɤɚɰɢɢ ɞɨɤɭɦɟɧɬɨɜ ɢɡ ɪɨɫɫɢɣɫɤɢɯ ɚɪɯɢɜɨɜ (ɯɨɬɹ ɢ ɨɬɧɨɫɹɳɢɯɫɹ ɤ ɛɨɥɟɟ ɪɚɧɧɟɦɭ
ɩɟɪɢɨɞɭ). Ȼɨɥɟɟ ɩɨɞɪɨɛɧɨ ɫɦ.: Varta, I. RevoluĠia de la 1848 în ğările Române. Documente
inedite din arhivele ruseúti. Chiúinău: Editura Arc, 1998; Varta, I., Varta, T. Moldova úi ğara
Românească în timpul domniilor regulamentare: documente inedite din arhivele din FederaĠia
Rusă, Ucraina úi Republica Moldova. Chiúinău: Editura Cardidact, 2002.
5
Ʉɨɦɢɬɟɬ ɩɨ ɜɨɩɪɨɫɚɦ ɚɪɯɢɜɨɜ ɩɪɢ ɉɪɚɜɢɬɟɥɶɫɬɜɟ Ɋɨɫɫɢɣɫɤɨɣ Ɏɟɞɟɪɚɰɢɢ (ɧɵɧɟ:
Ɋɨɫɚɪɯɢɜ – Ɏɟɞɟɪɚɥɶɧɨɟ ɚɪɯɢɜɧɨɟ ɚɝɟɧɬɫɬɜɨ).
6
Dascăl, O. Demersurile Arhivelor NaĠionale ale României pentru cercetarea úi
recuperarea unor fonduri de documente româneúti din arhivele FederaĠiei Ruse (1992-2004) //
Revista Arhivelor (Bucureúti), LXXXVI, 2009, nr. 1 (ɜ ɞɚɥɶɧɟɣɲɟɦ: Dascăl, Demersurile
Arhivelor NaĠionale ale României). P. 32.
7
ɋɦ. ɨɩɢɫɢ ɤ ɤɨɥɥɟɤɰɢɢ ɦɢɤɪɨɮɢɥɶɦɨɜ: «Ɋɨɫɫɢɹ».
8
Dascăl, Demersurile Arhivelor NaĠionale ale României, P. 32 etc.
ɞɨɫɬɢɠɟɧɢɹ ɟɣ ɧɟɡɚɜɢɫɢɦɨɫɬɢ, ɫ 1878 ɝɨɞɚ. ɂɦɟɧɧɨ ɷɬɚ ɞɚɬɚ ɨɬɤɪɵɜɚɟɬ

ɫɟɪɢɸ Documenta diplomatica, ɜ ɤɨɬɨɪɭɸ ɜɯɨɞɢɬ ɞɚɧɧɵɣ ɫɛɨɪɧɢɤ. Ɉɞɧɚɤɨ
ɩɨ ɜɵɲɟɭɩɨɦɹɧɭɬɵɦ ɩɪɢɱɢɧɚɦ ɤɚɤ ɪɚɡ ɞɨɤɭɦɟɧɬɵ 1880-ɯ ɝɨɞɨɜ9 ɧɟ ɛɵɥɢ
ɩɨɞɪɨɛɧɨ ɢɡɭɱɟɧɵ ɢ ɹɜɥɹɸɬɫɹ ɧɟɞɨɫɬɚɸɳɢɦ ɡɜɟɧɨɦ ɜ ɤɨɥɥɟɤɰɢɢ
ɤɫɟɪɨɤɨɩɢɣ, ɯɪɚɧɹɳɢɯɫɹ ɜ ANIC. ɍɱɢɬɵɜɚɹ ɱɬɨ, ɧɚɱɢɧɚɹ ɫ ɨɫɟɧɢ 2012 ɝ.,
ɮɨɧɞɵ ȺȼɉɊɂ ɧɟɞɨɫɬɭɩɧɵ ɢɫɫɥɟɞɨɜɚɬɟɥɹɦ ɢɡ-ɡɚ ɩɟɪɟɟɡɞɚ ɚɪɯɢɜɚ ɜ ɧɨɜɨɟ
ɡɞɚɧɢɟ, ɚ ɨɬɤɪɵɬɢɟ ɧɨɜɨɝɨ ɤɨɦɩɥɟɤɫɚ ɭɠɟ ɧɟɫɤɨɥɶɤɨ ɪɚɡ ɨɬɤɥɚɞɵɜɚɥɨɫɶ,
ɛɵɥɨ ɩɪɢɧɹɬɨ ɪɟɲɟɧɢɟ ɨɩɭɛɥɢɤɨɜɚɬɶ, ɜ ɩɟɪɜɭɸ ɨɱɟɪɟɞɶ, ɞɨɤɭɦɟɧɬɵ,
ɨɬɧɨɫɹɳɢɟɫɹ ɤ ɩɟɪɢɨɞɭ 1888-1898 ɝɨɞɨɜ. ɉɪɢ ɷɬɨɦ ɨɬɦɟɬɢɦ, ɱɬɨ ɫɛɨɪɧɢɤ,
ɜɤɥɸɱɚɸɳɢɣ ɢɫɬɨɱɧɢɤɢ ɩɨ 1878-1887 ɝɝ., ɛɭɞɟɬ ɨɩɭɛɥɢɤɨɜɚɧ ɩɨɡɠɟ, ɩɨ
ɦɟɪɟ ɬɨɝɨ, ɤɚɤ ɮɨɧɞɵ ȺȼɉɊɂ ɜɧɨɜɶ ɫɬɚɧɭɬ ɞɨɫɬɭɩɧɵ ɢɫɬɨɪɢɤɚɦ, ɱɬɨ
ɩɨɡɜɨɥɢɬ ɩɨɥɧɨɫɬɶɸ ɢɫɫɥɟɞɨɜɚɬɶ ɬɚɤɠɟ ɢ ɷɬɨɬ ɩɟɪɢɨɞ.
ɋɛɨɪɧɢɤ ɫɨɫɬɨɢɬ ɢɡ 85 ɞɨɤɭɦɟɧɬɨɜ10, ɨɬɨɛɪɚɧɧɵɯ ɧɚ ɨɫɧɨɜɟ ɢɯ
ɚɧɚɥɢɬɢɱɟɫɤɨɝɨ ɡɧɚɱɟɧɢɹ. Ɉɧɢ ɨɫɜɟɳɚɸɬ ɞɨɜɨɥɶɧɨ ɲɢɪɨɤɢɣ ɢ ɤɨɦɩɥɟɤɫɧɵɣ
ɫɩɟɤɬɪ ɪɭɫɫɤɨ-ɪɭɦɵɧɫɤɢɯ ɨɬɧɨɲɟɧɢɣ ɜ ɩɟɪɢɨɞ ɦɟɠɞɭ ɫɦɟɧɨɣ
ɩɪɚɜɢɬɟɥɶɫɬɜɚ ɜ Ɋɭɦɵɧɢɢ (ɜ ɦɚɪɬɟ 1888 ɝ.), ɩɨɥɨɠɢɜɲɟɣ ɤɨɧɟɰ 12-ɥɟɬɧɟɦɭ
ɩɪɚɜɥɟɧɢɸ ɥɢɛɟɪɚɥɨɜ, ɢ ɜɢɡɢɬɨɦ ɤɨɪɨɥɹ Ʉɚɪɥɚ I ɜ Ɋɨɫɫɢɸ ɜ 1898 ɝɨɞɭ.
Ⱦɨɤɭɦɟɧɬɵ ɩɭɛɥɢɤɭɸɬɫɹ ɫɨɝɥɚɫɧɨ ɤɨɩɢɹɦ, ɯɪɚɧɹɳɢɦɫɹ ɜ ANIC (ɩɨ
ɫɥɟɞɭɸɳɢɦ ɝɨɞɚɦ: 1888; 1890; 1891; 1893; 1895; 1896; 1897 ɢ 1898) ɢ ɩɨ
ɩɨɞɥɢɧɧɢɤɚɦ, ɯɪɚɧɹɳɢɦɫɹ ɜ ȺȼɉɊɂ (ɩɨ ɝɨɞɚɦ: 1889, 1892, 1894).
Ⱦɨɤɭɦɟɧɬɵ ɢɡ ɮɨɧɞɨɜ ȺȼɉɊɂ ɛɵɥɢ ɬɪɚɧɫɤɪɢɛɢɪɨɜɚɧɵ Ɏɥɚɜɢɭɫɨɦ
ɋɨɥɨɦɨɧɨɦ, ɚ ɤɨɩɢɢ, ɯɪɚɧɹɳɢɟɫɹ ɜ ANIC – Ɏɥɚɜɢɭɫɨɦ ɋɨɥɨɦɨɧɨɦ ɢ
Ⱥɧɞɪɟɟɦ Ʉɭɲɤɨ. ȼɫɟ ɞɨɤɭɦɟɧɬɵ, ɢɡɧɚɱɚɥɶɧɨ ɫɨɫɬɚɜɥɟɧɧɵɟ ɧɚ ɪɭɫɫɤɨɦ
ɹɡɵɤɟ, ɛɵɥɢ ɫɜɟɪɟɧɵ Ƚɪɢɝɨɪɢɟɦ ɒɤɭɧɞɢɧɵɦ. ɉɟɪɟɜɨɞ ɢɫɬɨɱɧɢɤɨɜ ɫ
ɪɭɫɫɤɨɝɨ ɹɡɵɤɚ ɧɚ ɪɭɦɵɧɫɤɢɣ ɩɪɢɧɚɞɥɟɠɢɬ Ɏɥɚɜɢɭɫɭ ɋɨɥɨɦɨɧɭ ɢ
Ⱥɧɞɪɟɸ Ʉɭɲɤɨ. Ⱦɨɤɭɦɟɧɬɵ ɧɚ ɮɪɚɧɰɭɡɫɤɨɦ ɹɡɵɤɟ ɛɵɥɢ ɩɟɪɟɩɢɫɚɧɵ ɢ
ɩɟɪɟɜɟɞɟɧɵ ɧɚ ɪɭɦɵɧɫɤɢɣ Ⱥɞɪɢɚɧɨɦ-Ȼɨɝɞɚɧɨɦ ɑɟɨɛɚɧɭ ɢ Ⱥɧɞɪɟɟɦ
Ʉɭɲɤɨ. ɉɪɢɦɟɱɚɧɢɹ ɫɨɫɬɚɜɥɟɧɵ Ⱥɞɪɢɚɧɨɦ-Ȼɨɝɞɚɧɨɦ ɑɟɨɛɚɧɭ, Ƚɪɢɝɨɪɢɟɦ
ɒɤɭɧɞɢɧɵɦ ɢ Ɏɥɚɜɢɭɫɨɦ ɋɨɥɨɦɨɧɨɦ. Ɉɬɜɟɬɫɬɜɟɧɧɵɣ ɡɚ ɫɩɢɫɨɤ
ɞɨɤɭɦɟɧɬɨɜ ɢ ɢɦɟɧɧɨɣ ɭɤɚɡɚɬɟɥɶ – Ⱥɞɪɢɚɧ-Ȼɨɝɞɚɧ ɑɟɨɛɚɧɭ. Ɉɬɦɟɬɢɦ, ɱɬɨ
ɞɚɬɢɪɨɜɤɚ ɞɨɤɭɦɟɧɬɨɜ ɫɨɨɬɜɟɬɫɬɜɭɟɬ ɩɨɞɥɢɧɧɢɤɚɦ. ɉɪɢ ɩɟɪɟɩɢɫɵɜɚɧɢɢ ɢ
ɪɟɞɚɤɬɢɪɨɜɚɧɢɢ ɨɪɢɝɢɧɚɥɶɧɵɯ ɢɫɬɨɱɧɢɤɨɜ ɛɵɥɢ ɢɫɩɨɥɶɡɨɜɚɧɵ ɧɵɧɟɲɧɢɟ
ɩɪɚɜɢɥɚ ɨɪɮɨɝɪɚɮɢɢ ɪɭɫɫɤɨɝɨ ɢ ɮɪɚɧɰɭɡɫɤɨɝɨ ɹɡɵɤɨɜ. ɂɦɟɧɚ ɫɨɛɫɬɜɟɧɧɵɟ
ɢ ɝɟɨɝɪɚɮɢɱɟɫɤɢɟ ɧɚɡɜɚɧɢɹ ɩɪɢɜɟɞɟɧɵ ɜ ɫɨɨɬɜɟɬɫɬɜɢɟ ɫ ɧɵɧɟɲɧɢɦɢ
ɫɬɚɧɞɚɪɬɚɦɢ.
ɉɨɥɶɡɭɹɫɶ ɫɥɭɱɚɟɦ, ɢɡɞɚɬɟɥɢ ɯɨɬɟɥɢ ɛɵ ɜɵɪɚɡɢɬɶ ɛɥɚɝɨɞɚɪɧɨɫɬɶ
ɐɟɧɬɪɚɥɶɧɨɦɭ ɇɚɰɢɨɧɚɥɶɧɨɦɭ ɂɫɬɨɪɢɱɟɫɤɨɦɭ Ⱥɪɯɢɜɭ ɜ Ȼɭɯɚɪɟɫɬɟ ɢ
9
ɇɟɫɤɨɥɶɤɨ ɞɨɤɭɦɟɧɬɨɜ, ɩɪɨɥɢɜɚɸɳɢɯ ɫɜɟɬ ɧɚ ɨɬɧɨɲɟɧɢɟ Ɋɨɫɫɢɢ ɤ ɩɪɨɜɨɡɝɥɚɲɟɧɢɸ
Ɋɭɦɵɧɫɤɨɝɨ Ʉɨɪɨɥɟɜɫɬɜɚ, ɛɵɥɢ ɨɩɭɛɥɢɤɨɜɚɧɵ ɜ ɫɬɚɬɶɟ: Ceobanu, Adrian-Bogdan. Câteva
documente ruseúti privitoare la proclamarea Regatului României // Anuarul Institutului de Istorie
„A.D. Xenopol”, ɬ. XLIX, 2012. P. 467-474.
10
ɂɡ ɧɢɯ 84 ɞɨɤɭɦɟɧɬɚ – ɷɬɨ ɞɢɩɥɨɦɚɬɢɱɟɫɤɢɟ ɞɨɧɟɫɟɧɢɹ ɩɪɟɞɫɬɚɜɢɬɟɥɟɣ
Ɋɨɫɫɢɣɫɤɨɣ ɢɦɩɟɪɢɢ ɜ Ɋɭɦɵɧɢɢ. Ɉɞɢɧ ɞɨɤɭɦɟɧɬ ɹɜɥɹɟɬɫɹ ɧɚɛɪɨɫɤɨɦ ɦɢɧɢɫɬɟɪɫɤɨɣ
ɢɧɫɬɪɭɤɰɢɢ, ɚɞɪɟɫɨɜɚɧɧɨɣ ɪɨɫɫɢɣɫɤɨɦɭ ɩɨɫɥɚɧɧɢɤɭ ɜ Ȼɭɯɚɪɟɫɬɟ ɇ. Ɏɨɧɬɨɧɭ.
Ⱥɪɯɢɜɭ ɜɧɟɲɧɟɣ ɩɨɥɢɬɢɤɢ Ɋɨɫɫɢɣɫɤɨɣ ɢɦɩɟɪɢɢ ɜ Ɇɨɫɤɜɟ ɡɚ ɩɨɞɞɟɪɠɤɭ,

ɨɤɚɡɚɧɧɭɸ ɢɯ ɫɨɬɪɭɞɧɢɤɚɦɢ ɜɨ ɜɪɟɦɹ ɩɪɨɜɟɞɟɧɢɹ ɢɫɫɥɟɞɨɜɚɧɢɣ ɜ ɷɬɢɯ
ɭɱɪɟɠɞɟɧɢɹɯ. ɂɡɞɚɬɟɥɢ ɬɚɤɠɟ ɜɵɪɚɠɚɸɬ ɩɪɢɡɧɚɬɟɥɶɧɨɫɬɶ ɂɡɞɚɬɟɥɶɫɬɜɭ
əɫɫɤɨɝɨ ɍɧɢɜɟɪɫɢɬɟɬɚ Ⱥɥɟɤɫɚɧɞɪɭ ɂɨɚɧɚ Ʉɭɡɵ ɢ ɟɝɨ ɞɢɪɟɤɬɨɪɭ Ⱥɧɞɪɟɸ
Ʉɨɪɛɹ-ɏɨɣɲɢɟ. Ɇɵ ɬɚɤɠɟ ɛɥɚɝɨɞɚɪɢɦ ɞɟɤɚɧɚ ɮɚɤɭɥɶɬɟɬɚ ɢɫɬɨɪɢɢ,
ɉɟɬɪɨɧɟɥɚ Ɂɚɯɚɪɸɤɚ, ɡɚ ɜɤɥɸɱɟɧɢɟ ɫɟɪɢɢ Documenta diplomatica ɜ ɨɛɳɭɸ
ɤɨɥɥɟɤɰɢɸ Documenta ɢ ɝɨɫɩɨɠɭ Ɇɢɯɚɟɥɭ Ɋɷɞɭɤɷ ɡɚ ɧɟɨɰɟɧɢɦɭɸ ɩɨɦɨɳɶ
ɜ ɪɟɞɚɤɬɢɪɨɜɚɧɢɢ ɬɟɤɫɬɚ ɢ ɩɨɞɝɨɬɨɜɤɟ ɫɛɨɪɧɢɤɚ ɤ ɩɟɱɚɬɢ. ɇɚɤɨɧɟɰ, ɧɨ ɧɟ ɜ
ɩɨɫɥɟɞɧɸɸ ɨɱɟɪɟɞɶ, ɦɵ ɯɨɬɟɥɢ ɛɵ ɩɨɛɥɚɝɨɞɚɪɢɬɶ ɧɚɲɟɝɨ ɤɨɥɥɟɝɭ Ⱥɧɞɢ
Ɇɢɯɚɥɚɤɟ ɡɚ ɜɧɢɦɚɬɟɥɶɧɨɟ ɪɟɞɚɤɬɢɪɨɜɚɧɢɟ ɢ ɤɨɪɪɟɤɬɭɪɭ ɬɟɤɫɬɚ ɧɚ
ɪɭɦɵɧɫɤɨɦ ɹɡɵɤɟ.
RAPOARTE DIPLOMATICE RUSE DIN ROMÂNIA
(1888-1898). STUDIU INTRODUCTIV
ConsideraĠii preliminare
Alături de documentele austro-ungare, germane, franceze, engleze úi
otomane, actele diplomatice ruse de la sfârúitul secolului XIX úi începutul
secolului XX continuă să rămână, úi la peste un secol de la primele ediĠii1, un
reper important pentru orice cercetare privitoare la istoria Marilor Puteri, la
relaĠiile dintre acestea, la interacĠiunea cu statele mai mici úi la relaĠiile interna-
Ġionale pe plan regional, de pildă în Balcani. Chiar dacă ar părea surprinzător,
având în vedere efortul editorial deloc neglijabil timp de câteva decenii2, publi-
carea úi mai ales valorificarea acestei categorii de surse din arhivele ruse rămâne
încă de mare actualitate. Într-un studiu apărut în 1988, recomandat între timp
ca lectură formativă la facultăĠile de istorie úi arhivistică din FederaĠia Rusă3,
A.V. Gheorghiev atrăgea atenĠia asupra faptului că folosirea încă insuficientă a
documentelor din arhivele fostului Minister de Externe al Imperiului Rus se
explică úi prin lipsa unor „metode de extragere” úi interpretare a informaĠiilor
conĠinute în această categorie de surse4.
La fel ca în cazul altor Mari Puteri, începând din a doua jumătate a
secolului XVIII, Imperiul Rus a dezvoltat o reĠea complexă de reprezentanĠe în
străinătate, care, către începutul secolului XX, era formată din ambasade,
misiuni, agenĠii diplomatice úi agenĠii politice, acoperind, din punct de vedere
geografic, o mare parte a mapamondului, din Australia până în Africa úi din
Orientul Apropiat până pe litoralul pacific al Americii de Nord5. Asemănător
aparatului central al Ministerului de Externe, rolul reprezentanĠelor consulare úi
1
A se vedea, în acest sens, „cărĠile colorate”, publicate în foarte multe Ġări începând cu
secolul XIX.
2
Cea mai cunoscută în acest sens este, desigur, ediĠia în trei serii Ɇɟɠɞɭɧɚɪɨɞɧɵɟ
ɨɬɧɨɲɟɧɢɹ ɜ ɷɩɨɯɭ ɢɦɩɟɪɢɚɥɢɡɦɚ.
3
Ⱥ.ȼ. Ƚɟɨɪɝɢɟɜ, Ⱦɨɤɭɦɟɧɬɵ ɩɨɫɨɥɶɫɬɜ ɢ ɦɢɫɫɢɣ Ɋɨɫɫɢɢ ɤɚɤ ɢɫɬɨɱɧɢɤ ɞɥɹ
ɢɡɭɱɟɧɢɹ ɪɨɥɢ ɡɚɝɪɚɧɢɱɧɨɣ ɫɥɭɠɛɵ ɆɂȾ ɜɨ ɜɧɟɲɧɟɩɨɥɢɬɢɱɟɫɤɨɦ ɚɩɩɚɪɚɬɟ ɫɚɦɨɞɟɪɠɚɜɢɹ,
în „ɂɫɬɨɪɢɹ ɋɋɋɊ”, 1988, nr. 4 (în continuare: Ƚɟɨɪɝɢɟɜ, Ⱦɨɤɭɦɟɧɬɵ ɩɨɫɨɥɶɫɬɜ ɢ ɦɢɫɫɢɣ
Ɋɨɫɫɢɢ), p. 135-149.
4
Ibidem, p. 135.
5
ɂɫɬɨɪɢɹ ɜɧɟɲɧɟɣ ɩɨɥɢɬɢɤɢ Ɋɨɫɫɢɢ. Ʉɨɧɟɰ XIX – ɧɚɱɚɥɨ XX ɜɟɤɚ. (Ɉɬ ɪɭɫɫɤɨ-
ɮɪɚɧɰɭɡɫɤɨɝɨ ɫɨɸɡɚ ɞɨ Ɉɤɬɹɛɪɶɫɤɨɣ ɪɟɜɨɥɸɰɢɢ), ɪɟɞ. ɤɨɥɥ. ȼ.Ⱥ. ȿɦɟɰ ɢ ɞɪ., Ɇɨɫɤɜɚ,
Ɇɟɠɞɭɧɚɪɨɞɧɵɟ ɨɬɧɨɲɟɧɢɹ, 1997; în continuare: ɂɫɬɨɪɢɹ ɜɧɟɲɧɟɣ ɩɨɥɢɬɢɤɢ Ɋɨɫɫɢɢ. (Ɉɬ
ɪɭɫɫɤɨ-ɮɪɚɧɰɭɡɫɤɨɝɨ ɫɨɸɡɚ ɞɨ Ɉɤɬɹɛɪɶɫɤɨɣ ɪɟɜɨɥɸɰɢɢ), p. 68-70.
diplomatice din străinătate a fost definit prin actul constitutiv din 1868, rezu-
mându-se, în cea mai mare parte, la îndeplinirea instrucĠiunilor úi dispoziĠiilor
ministrului, acordarea de asistenĠă úi ajutor supuúilor ruúi, colectarea de
informaĠii úi redactarea de rapoarte privind evenimentele úi situaĠia din Ġara în
care se aflau6. Această din urmă activitate a diplomaĠilor ruúi în străinătate se
reflectă într-un număr impresionant de documente, păstrate în prezent în
fondurile APEIR de la Moscova. Chiar dacă, din punct de vedere formal, al
nomenclatorului oficial, existau depeúe7, rapoarte, scrisori oficiale úi comunicări
telegrafice, în realitate, de foarte multe ori, diferenĠele dintre primele două
categorii erau greu de sesizat, inclusiv de către autorii úi destinatarii unor astfel
de documente8. Acest lucru se explică úi prin faptul că, în practica diplomatică
rusă, între ele nu existau nici diferenĠe privind formularul-tip9.
În acest sens, nu reprezintă o excepĠie nici documentele aparĠinând repre-
zentanĠilor oficiali ai Imperiului Rus din România de la sfârúitul secolului XIX
úi începutul secolului XX. De pildă, în majoritatea acestora, informaĠiile privind
aspecte concrete din cotidianul politic al Regatului erau integrate într-un cadru
mai larg, dominat de raĠionamente determinate de contextul internaĠional úi de
politica externă a României. Asemănătoare, ca structură úi informaĠie, sunt úi
scrisorile oficiale, cu observaĠia că, pentru perioada de după 1887, acestea
continuă să fie redactate în limba franceză, spre deosebire de rapoarte, care sunt,
în covârúitoarea lor majoritate, scrise în limba rusă10. Având în vedere consi-
derentele de mai sus, vom folosi pentru documentele publicate în acest volum
termenul generic de raport, respectiv raport diplomatic.
Revenind la observaĠia de mai sus a lui A.V. Gheorghiev, pe exemplul
rapoartelor diplomaĠilor ruúi din România de la sfârúitul anilor 1880 úi din anii
1890, putem identifica mai multe dificultăĠi în „extragerea” din aceste surse a
unor informaĠii, úi cu atât mai mult a unor interpretări. În primul rând, sub
aspectul conĠinutului factologic, rapoartele devin cu adevărat utile cercetătorului
doar analizându-le într-un context mai larg úi confruntându-le cu alte surse de
acest gen (de pildă, documente similare semnate de către diplomaĠi germani,
austro-ungari sau francezi acreditaĠi în perioada respectivă în România), acte úi
statistici oficiale româneúti, memorii, articole de presă etc. O altă cheie pentru
citirea cât mai corectă a rapoartelor diplomatice ruse trebuie căutată úi în istoria
6
Ƚɟɨɪɝɢɟɜ, Ⱦɨɤɭɦɟɧɬɵ ɩɨɫɨɥɶɫɬɜ ɢ ɦɢɫɫɢɣ Ɋɨɫɫɢɢ, p. 136.
7
IniĠial, scurte relatări diplomatice (scrisori) trimise prin curier în situaĠii urgente. Odată
cu inventarea telegrafului, toate relatările transmise pe această cale au început să fie numite depeúe.
8
Ibidem.
9
Potrivit instrucĠiunilor oficiale, depeúele conĠineau informaĠii privitoare la viaĠa
politică internă a Ġării în care se aflau diplomaĠii ruúi, în timp ce rapoartele ar fi trebuit să se
refere la aspecte de politică externă. Ambele categorii de documente aveau aceleaúi elemente de
identificare: data úi locul emiterii; numărul de ieúire; calitatea oficială a autorului; numele destina-
tarului; formula de încheiere; semnătura.
10
Pentru impunerea limbii ruse în rapoartele reprezentanĠilor diplomatici ai Imperiului Rus,
a se vedea în continuarea acestui studiu introductiv.
diplomaĠiei ruse din ultimul sfert al secolului XIX, urmărind modul în care
diverse facĠiuni din aparatul central úi din reprezentanĠele diplomatice s-au
raportat la disputa dintre diferitele perspective asupra politicii externe. De
asemenea, circumscrisă într-un fel acestui din urmă orizont interpretativ, foarte
importantă este cunoaúterea gradului de instruire a autorilor acestor documente,
dar úi poziĠionarea lor ideologică în disputele privind politica Rusiei în Balcani
după Congresul de la Berlin.
Plecând de la aceste consideraĠii preliminare, sursele publicate în
prezentul volum pot deschide o perspectivă largă asupra felului în care repre-
zentanĠii diplomatici ruúi din România11 au participat la procesul de elaborare de
către Imperiul Rus a politicii în Balcani, în general, úi faĠă de România, în
particular. Confruntarea informaĠiilor úi a recomandărilor formulate de către
diplomaĠii ruúi de la Bucureúti úi Iaúi (în cazul consulului A.A. Giers), în
rapoartele trimise pe adresa Ministerului de Externe, cu soluĠiile stabilite la
nivel central pentru o situaĠie sau alta, poate aduce nuanĠe importante în înĠele-
gerea mecanismului de luare a deciziilor de politică externă în Imperiul Rus în
deceniile premergătoare Primului Război Mondial. Un alt nivel de interpretare a
documentelor publicate se referă la problema, încă puĠin discutată de către
istorici, a manierei în care diplomaĠii ruúi au contribuit, prin rapoarte úi scrisori,
la formarea unor imagini asupra României în mediul politic imperial rus úi a
felului în care aceste imagini, deseori stereotipizate, dar aflate totuúi în continuă
schimbare, au contribuit la poziĠionarea Rusiei faĠă de România. Discutate în
contextul dezbaterilor istoriografice privind originile, declanúarea úi desfăúurarea
„Marelui Război”, rapoartele diplomaĠilor ruúi din anii 1878-1916 reprezintă úi
o consistentă cronică a schimbării imaginii despre România: de la o Ġară ostilă,
legată foarte strâns de Austro-Ungaria úi Germania, la un stat care, prin istoria úi
interesele sale, aparĠinea „firesc” unor alianĠe din care făcea parte úi Rusia.
Politica externă a Rusiei în anii 1880-1890.

Context general, ideologie úi mecanisme decizionale
După Congresul de la Berlin (1878), situaĠia politică de pe continentul
european a fost marcată mai ales de creúterea influenĠei Germaniei úi Austro-
Ungariei, legate, din 1879, printr-un tratat bilateral, care, în 1882, prin alăturarea
Italiei, se va transforma în Tripla AlianĠă. Constituirea acestui bloc politico-
militar, ce se va transforma într-un pol de atracĠie úi pentru alte state, a avut un
impact direct úi asupra statutului Rusiei în Europa, în a doua jumătate a anilor
1880 úi în prima jumătate a anilor 1890. Izolarea relativă a Imperiului
Romanovilor în perioada amintită era determinată nu doar de lipsa unor soluĠii
11
Pentru unele repere biografice ale acestora, inclusiv pe baza materialului documentar
românesc: Adrian-Bogdan Ceobanu, DiplomaĠi ruúi la Curtea Regelui Carol I, în Cultură,
politică úi societate în timpul domniei lui Carol I. 130 de ani de la proclamarea Regatului
României, coordonatori Gheorghe Cliveti, Adrian-Bogdan Ceobanu, IonuĠ Nistor, Iaúi, Casa
Editorială Demiurg, 2011 (în continuare: Ceobanu, DiplomaĠi ruúi), p. 145-161.
diplomatice adecvate schimbărilor de pe scena politică internaĠională, ci úi de

problemele interne, inclusiv de handicapul economic úi militar tot mai mare faĠă
de principalii concurenĠi europeni. Revelatoare în acest sens este, de pildă,
opinia lui Nikolai K. Giers asupra stării generale a Rusiei, formulată într-o
scrisoare adresată ambasadorului Rusiei în Anglia la începutul lunii ianuarie
1879: „slăbiciunea în competiĠia cu adversarii noútri constă, în principal, aúa
cum se útie, în epuizarea finanĠelor. Din această cauză mijlocul cel mai indicat
pentru a deveni din nou suficient de puternici úi de a putea face faĠă adversarilor
constă în refacerea echilibrului nostru financiar, iar pentru aceasta este nevoie
de a evita complicaĠii inutile úi inadecvate”12.
Chiar dacă o parte a presei, unele cercuri de la Curtea Imperială úi
demnitari importanĠi din Ministerul de Externe îúi doreau revizuirea rezultatelor
Congresului de la Berlin úi cereau o mai mare implicare a Rusiei în afacerile
europene, în special în Balcani, direcĠia generală avea în vedere promovarea
unei politici care să asigure Imperiului răgazul necesar pentru depăúirea
problemelor interne13. Pentru atingerea acestui scop, la iniĠiativa lui N.K. Giers,
reprezentant al curentului moderat din Ministerul de Externe, numit ministru de
către împăratul Alexandru III în aprilie 1882, în dauna lui Nikolai P. Ignatiev,
un susĠinător fervent al implicării active a Rusiei în afacerile europene, au fost
iniĠiate mai multe tatonări pentru încheierea unor acorduri de alianĠă sau de
neagresiune cu celelalte Mari Puteri14. O prioritate în acest sens era considerată
apropierea de Germania, căreia diplomaĠia rusă îi rezerva úi rolul de mediator în
relaĠia cu Austro-Ungaria, în special în armonizarea punctelor de vedere asupra
evoluĠiilor din Balcani. Chiar dacă unele concesii făcute Germaniei úi Austro-
Ungariei au provocat reacĠii vehemente din partea partidei care susĠinea o politică
activă a Rusiei în Balcani, în iunie 1881 Alexandru III a fost de acord cu
semnarea unui tratat prin care era refăcută, de fapt, AlianĠa celor Trei ÎmpăraĠi15.
Alături de menĠinerea unor canale de comunicare în relaĠia cu Germania
úi Austro-Ungaria, apropierea de FranĠa a reprezentat o altă prioritate în timpul
12
Apud ȿ.Ʉ. ȼɹɡɟɦɫɤɚɹ, ɋ.ɂ. Ⱦɚɧɱɟɧɤɨ, Ɋɨɫɫɢɹ ɢ Ȼɚɥɤɚɧɵ. Ʉɨɧɟɰ XIX ɜ. – 1918 ɝ.
(ɋɨɜɟɬɫɤɚɹ ɩɨɫɥɟɜɨɟɧɧɚɹ ɢɫɬɨɪɢɨɝɪɚɮɢɹ). Ɉɛɡɨɪ, Ɇɨɫɤɜɚ, ɂɧɫɬɢɬɭɬ ɫɥɚɜɹɧɨɜɟɞɟɧɢɹ ɢ
ɛɚɥɤɚɧɢɫɬɢɤɢ, 1990, p. 171. Pentru impactul situaĠiei economico-financiare asupra politicii
externe a Rusiei: ɂɫɬɨɪɢɹ ɜɧɟɲɧɟɣ ɩɨɥɢɬɢɤɢ Ɋɨɫɫɢɢ. ȼɬɨɪɚɹ ɩɨɥɨɜɢɧɚ XIX ɜɟɤɚ, ɪɟɞ. ɤɨɥɥ.
Ⱥ.ȼ. ɂɝɧɚɬɶɟɜ, Ɇɨɫɤɜɚ, Ɇɟɠɞɭɧɚɪɨɞɧɵɟ ɨɬɧɨɲɟɧɢɹ, 1999 (în continuare: ɂɫɬɨɪɢɹ ɜɧɟɲɧɟɣ
ɩɨɥɢɬɢɤɢ Ɋɨɫɫɢɢ. ȼɬɨɪɚɹ ɩɨɥɨɜɢɧɚ XIX ɜɟɤɚ), p. 23-36.
13
ɂɫɬɨɪɢɹ ɜɧɟɲɧɟɣ ɩɨɥɢɬɢɤɢ Ɋɨɫɫɢɢ. ȼɬɨɪɚɹ ɩɨɥɨɜɢɧɚ XIX ɜɟɤɚ, p. 220-221.
14
Ibidem.
15
Ibidem, p. 226-239; Gregor Schöllgen, Deutsche Außenpolitik. Von 1815 bis 1945,
München, Verlag C.H. Beck, 2013, p. 47-51; F.R. Bridge, From Sadowa to Sarajevo. The
Foreign Policy of Austria-Hungary, 1866-1914, London and Boston, Routledge & Kegan Paul,
1972, p. 103-153; ɇ.ɋ. Ʉɢɧɹɩɢɧɚ, ȼɧɟɲɧɹɹ ɩɨɥɢɬɢɤɚ Ɋɨɫɫɢɢ ɜɬɨɪɨɣ ɩɨɥɨɜɢɧɵ XIX ɜ.,
Ɇɨɫɤɜɚ, ȼɵɫɲɚɹ ɲɤɨɥɚ, 1974 (în continuare: Ʉɢɧɹɩɢɧɚ, ȼɧɟɲɧɹɹ ɩɨɥɢɬɢɤɚ Ɋɨɫɫɢɢ), p. 195-199.
Textul tratatului: ɋɛɨɪɧɢɤ ɞɨɝɨɜɨɪɨɜ Ɋɨɫɫɢɢ ɫ ɞɪɭɝɢɦɢ ɝɨɫɭɞɚɪɫɬɜɚɦɢ, 1856-1917, ɩɨɞ
ɪɟɞɚɤɰɢɟɣ ȿ.Ⱥ. Ⱥɞɚɦɨɜɚ, Ɇɨɫɤɜɚ, Ƚɨɫɭɞɚɪɫɬɜɟɧɧɨɟ ɂɡɞɚɬɟɥɶɫɬɜɨ ɉɨɥɢɬɢɱɟɫɤɨɣ Ʌɢɬɟɪɚɬɭɪɵ,
1952 (în continuare: ɋɛɨɪɧɢɤ ɞɨɝɨɜɨɪɨɜ Ɋɨɫɫɢɢ), p. 228-231.
ministeriatului lui N.K. Giers. Stabilirea unor raporturi cât mai strânse cu
aceasta s-a impus mai ales în timpul crizei bulgare, când Rusia a trebuit să
constate că apropierea excesivă de Germania ascundea mai multe riscuri decât
beneficii reale. Chiar dacă Imperiul Rus avea, la fel ca FranĠa, interese majore în
Orient, în relaĠia dintre cele două state nu existau chestiuni litigioase acute, care
ar fi împiedicat o colaborare strânsă. Mai mult, apropierea dintre Rusia úi FranĠa
era încurajată de dorinĠa reciprocă de a slăbi poziĠiile Angliei úi Austro-Ungariei,
cu care ambele state îúi disputau întâietatea în diferite zone cu potenĠial ridicat
de conflict. De aceea, în anii 1886-1887, diplomaĠia rusă a acĠionat în direcĠia
apropierii de FranĠa, chiar dacă, în paralel, s-a încercat menajarea temerilor
germane privind posibilitatea încheierii unei alianĠe ruso-franceze16. Dată fiind
creúterea neîncrederii faĠă de Germania, pe de o parte, úi a gesturilor de
deschidere ale FranĠei faĠă de Rusia, pe de alta, timp de trei ani au avut loc
tatonări úi negocieri privind oportunitatea úi condiĠiile încheierii unui acord
politic între cele două Ġări17. Rezultatul acestor contacte a fost semnarea, la
5/17 august 1892, a proiectului unei convenĠii militare, bazată pe garanĠii de
sprijin reciproc, în eventualitatea unui atac din partea unui stat membru al
Triplei AlianĠe; el intra în vigoare la începutul lunii ianuarie 1894 úi punea
bazele alianĠei ruso-franceze18.
După moartea lui Alexandru III úi urcarea pe tronul Romanovilor, în
toamna anului 1894, a lui Nicolae II, politica externă a Rusiei nu a cunoscut modi-
ficări imediate, chiar dacă partida „naĠională” din cadrul Ministerului de Externe a
continuat să câútige noi poziĠii19. Astfel, până în primii ani ai secolului XX, Rusia
a fost în continuare preocupată mai mult de menĠinerea echilibrului european, în
special în Balcani, considerându-se că o politică activă va fi posibilă abia după
refacerea potenĠialului militar, în speĠă după crearea unei flote puternice în
Marea Neagră. Rezultatul acestei politici prudente a fost úi încheierea, în 1897,
a unui acord cu Austro-Ungaria, prin care era consacrat status-quo-ul din
Balcani, rezultat după criza bulgară20.
Refacerea AlianĠei celor Trei ÎmpăraĠi úi încheierea convenĠiei militare
cu FranĠa nu au fost singurele elemente la care a apelat Rusia pentru a reduce din
riscurile izolării internaĠionale. Deoarece atitudinea faĠă de Rusia a altor Mari Puteri,
în special a Austro-Ungariei úi Germaniei, depindea, în mare parte, de modul în
care Imperiul Romanovilor înĠelegea să se implice în afacerile balcanice,
N.K. Giers a dispus, inclusiv prin instrucĠiuni trimise reprezentanĠilor ruúi în
16
Pentru aceasta, în luna iunie 1887 a fost încheiat, pe un termen de trei ani, un acord
ruso-german care prevedea păstrarea neutralităĠii celor două Ġări în cazul în care ar fi atacate de o
terĠă parte (ɂɫɬɨɪɢɹ ɜɧɟɲɧɟɣ ɩɨɥɢɬɢɤɢ Ɋɨɫɫɢɢ. ȼɬɨɪɚɹ ɩɨɥɨɜɢɧɚ XIX ɜɟɤɚ, p. 271).
17
Ibidem.
18
Ibidem, p. 259-296; Ʉɢɧɹɩɢɧɚ, ȼɧɟɲɧɹɹ ɩɨɥɢɬɢɤɚ Ɋɨɫɫɢɢ, p. 213-221. Proiectul
convenĠiei: ɋɛɨɪɧɢɤ ɞɨɝɨɜɨɪɨɜ Ɋɨɫɫɢɢ, p. 281-282.
19
ɂɫɬɨɪɢɹ ɜɧɟɲɧɟɣ ɩɨɥɢɬɢɤɢ Ɋɨɫɫɢɢ. (Ɉɬ ɪɭɫɫɤɨ-ɮɪɚɧɰɭɡɫɤɨɝɨ ɫɨɸɡɚ ɞɨ
Ɉɤɬɹɛɪɶɫɤɨɣ ɪɟɜɨɥɸɰɢɢ), p. 91-112.
20
Ibidem, p. 188-196; ɋɛɨɪɧɢɤ ɞɨɝɨɜɨɪɨɜ Ɋɨɫɫɢɢ, p. 303-308.
statele balcanice, să evite orice gesturi care ar fi fost interpretate de Austro-Ungaria

úi Germania drept o ameninĠare la adresa echilibrului în Balcani. Semnificative
în acest sens sunt, printre altele, memoriul din luna iulie 1886 al lui Alexandr
I. Nelidov21, aprobat de împărat, în care se insista asupra unei atitudini precaute
în afacerile balcanice, potrivit „concertului” european22, precum úi circulara din
noiembrie acelaúi an, semnată de N.K. Giers, prin care reprezentanĠii Rusiei din
capitalele europene erau informaĠi că toate acĠiunile diplomatice vor rămâne în
cadrul acordurilor semnate de către Imperiu23. Contrar aúteptărilor, politica de
expectativă a condus însă la slăbirea poziĠiilor Rusiei în Balcani. Un prim eúec
major s-a consumat chiar în timpul crizei bulgare, când diplomaĠia rusă nu a
reuúit să reacĠioneze adecvat la răscoala din Rumelia Orientală úi la conflictul
armat dintre Bulgaria úi Serbia, astfel încât Imperiul Rus a trebuit să se
recunoască învins, pentru moment, în disputa cu Dubla Monarhie úi cu Anglia
pentru întâietate în afacerile balcanice. Una dintre consecinĠele imediate ale
acestui eúec a fost úi ruperea relaĠiilor diplomatice cu Bulgaria24. În timp ce Rusia
a pierdut rapid, după Congresul de la Berlin, influenĠa sa în Balcani, irosind
practic úi ascendentul moral pe care i-l asigurase războiul cu Imperiul Otoman,
Austro-Ungaria úi Germania au reuúit să atragă, rând pe rând, statele sud-est
europene în câmpul lor de gravitaĠie. La începutul anilor 1890, vechilor focare
de conflict li s-a adăugat úi Macedonia, unde lupta se dădea nu doar între
facĠiuni sprijinite de statele balcanice, ci úi între diplomaĠiile Marilor Puteri25.
Politica de alianĠe, relaĠiile cu celelalte Puteri europene úi eúecurile
diplomatice tot mai dese au fost însoĠite de polemici aprinse în cercurile
influente de la Sankt-Petersburg. Aceste dezbateri au avut repercusiuni directe
asupra raportului de forĠe dintre diferitele grupuri de interese úi influenĠă din
aparatul politico-diplomatic rus, conducând, în Ministerul de Externe, la conso-
lidarea poziĠiilor partidei care milita pentru o politică activă în Balcani; ea era
reprezentată, un timp, de Ivan A. Zinoviev, director al Departamentului Asiatic.
Aflat în relaĠii strânse cu Mihail N. Katkov, redactor al ziarului „Ɇɨɫɤɨɜɫɤɢɟ
ɜɟɞɨɦɨɫɬɢ”, unul dintre criticii influenĠi ai politicii externe promovate de către
N.K. Giɟrs26, la sfârúitul anului 1886 úi începutul anului 1887, Zinoviev a reuúit
21
La acea vreme ambasador la Constantinopol.
22
Ɉɱɟɪɤɢ ɢɫɬɨɪɢɢ Ɇɢɧɢɫɬɟɪɫɬɜɚ ɂɧɨɫɬɪɚɧɧɵɯ Ⱦɟɥ Ɋɨɫɫɢɢ, ɬɨɦ ɩɟɪɜɵɣ, 860-1917 ɝɝ.,
ɨɬɜ. ɪɟɞ. Ⱥ.ɇ ɋɚɯɚɪɨɜ, Ɇɨɫɤɜɚ, Ɉɥɦɚ-ɉɪɟɫɫ, 2002 (în continuare: Ɉɱɟɪɤɢ ɢɫɬɨɪɢɢ
Ɇɢɧɢɫɬɟɪɫɬɜɚ ɂɧɨɫɬɪɚɧɧɵɯ Ⱦɟɥ Ɋɨɫɫɢɢ, ɬɨɦ ɩɟɪɜɵɣ), p. 456. Pe larg: Ɇ.ɘ. Ɂɨɥɨɬɭɯɢɧ,
Ɋɨɫɫɢɹ, ɡɚɩɚɞɧɨɟɜɪɨɩɟɣɫɤɢɟ ɞɟɪɠɚɜɵ ɢ Ɉɫɦɚɧɫɤɚɹ ɢɦɩɟɪɢɹ ɜ ɩɟɪɢɨɞ ɦɟɠɞɭɧɚɪɨɞɧɵɯ
ɤɪɢɡɢɫɨɜ ɧɚ Ȼɚɥɤɚɧɚɯ (1885-1888), Ɇɨɫɤɜɚ, ɇɚɭɤɚ, 1993, p. 150 úi urm.
23
Ɉɱɟɪɤɢ ɢɫɬɨɪɢɢ Ɇɢɧɢɫɬɟɪɫɬɜɚ ɂɧɨɫɬɪɚɧɧɵɯ Ⱦɟɥ Ɋɨɫɫɢɢ, ɬɨɦ ɩɟɪɜɵɣ, p. 458.
24
ɇ.ɋ. Ʉɢɧɹɩɢɧɚ, Ȼɚɥɤɚɧɵ ɢ ɩɪɨɥɢɜɵ ɜɨ ɜɧɟɲɧɟɣ ɩɨɥɢɬɢɤɟ Ɋɨɫɫɢɢ ɜ ɤɨɧɰɟ XIX ɜɟɤɚ
(1878-1898), Ɇɨɫɤɜɚ, ɂɡɞɚɬɟɥɶɫɬɜɨ Ɇɨɫɤɨɜɫɤɨɝɨ ɭɧɢɜɟɪɫɢɬɟɬɚ, 1994 (în continuare:
Ʉɢɧɹɩɢɧɚ, Ȼɚɥɤɚɧɵ ɢ ɩɪɨɥɢɜɵ ɜɨ ɜɧɟɲɧɟɣ ɩɨɥɢɬɢɤɟ Ɋɨɫɫɢɢ), p. 64 úi urm.; ɂɫɬɨɪɢɹ
ɜɧɟɲɧɟɣ ɩɨɥɢɬɢɤɢ Ɋɨɫɫɢɢ. ȼɬɨɪɚɹ ɩɨɥɨɜɢɧɚ XIX ɜɟɤɚ, p. 240-254.
25
Ʉɢɧɹɩɢɧɚ, Ȼɚɥɤɚɧɵ ɢ ɩɪɨɥɢɜɵ ɜɨ ɜɧɟɲɧɟɣ ɩɨɥɢɬɢɤɟ Ɋɨɫɫɢɢ, p. 149-150.
26
ȼ.Ɇ. ɏɟɜɪɨɥɢɧɚ, Ȼɨɥɝɚɪɫɤɢɣ ɜɨɩɪɨɫ ɜ ɪɨɫɫɢɣɫɤɨɣ ɨɛɳɟɫɬɜɟɧɧɨɣ ɦɵɫɥɢ 80-ɯ ɝɨɞɨɜ
XIX ɜɟɤɚ (ɂ.ɋ. Ⱥɤɫɚɤɨɜ, Ɇ.ɇ. Ʉɚɬɤɨɜ, ɋ.ɋ. Ɍɚɬɢɳɟɜ), în „ɋɥɚɜɹɧɨɜɟɞɟɧɢɟ”, nr. 2, 1998, p. 3-15.
să-l convingă pe împăratul Alexandru III, care ezita să tranúeze, într-un fel sau
altul, disputa privind principiile politicii externe ruse, de necesitatea unor
intervenĠii directe în lupta dintre diferitele facĠiuni bulgare, inclusiv prin
acordarea unui sprijin financiar partidei filoruse27. Cu toate că a putut să-úi
păstreze funcĠia de ministru până la moarte, în 189528, Giers a fost constrâns să
accepte existenĠa, în cadrul Ministerului de Externe, a unei opoziĠii puternice
faĠă de politica sa prudentă în chestiunile balcanice29.
Criza bulgară a oferit aripii conservatoare a aparatului politico-diplo-
matic rus un bun prilej pentru a proiecta disputele din spatele culiselor în
paginile principalelor ziare úi reviste din Sankt-Petersburg úi Moscova. Chiar
dacă, la o primă vedere, cele două perspective, a conservatorilor slavofili,
respectiv a „liberalilor” úi moderaĠilor, păreau a fi ireconciliabile, în realitate
între acestea existau úi unele tangenĠe. Astfel, reprezentanĠii curentului
„naĠionalizant” din publicistica privitoare la politica externă a Rusiei úi cei ai
curentului de Realpolitik împărtăúeau concepĠii asemănătoare în chestiuni
privind direcĠiile strategice ale politicii externe, diferenĠele de opinie eviden-
Ġiindu-se în abordările punctuale privind tactica folosită în atingerea scopurilor
majore. De asemenea, existau úi divergenĠe majore în viziunile asupra rolului
politicii externe în viaĠa Imperiului. În timp ce primul curent vedea în afirmarea
unei politici externe agresive un mijloc eficient pentru consolidarea sistemică a
Imperiului, cel de-al doilea susĠinea apelul la o politică externă activă, cu scopul
creării unor condiĠii favorabile pentru dezvoltarea Rusiei după model occidental30.
Dintre marile teme de politică externă a Rusiei din anii 1880-1890,
chestiunea orientală, discutată în publicistica rusă pe două paliere (unul
religios/filosofic/civilizaĠional úi altul al realismului politic), în continuarea
controverselor din deceniile anterioare, oferă, fără îndoială, cel mai bun studiu
de caz pentru o comparaĠie dintre cele două perspective concurente privind
direcĠiile de dezvoltare a Rusiei úi locul acesteia în sistemul relaĠiilor
internaĠionale. Pe de o parte, curentul conservator-slavofil31 vedea în rezolvarea,
în sensul dorit de Rusia, a chestiunii orientale (întâi de toate, în cucerirea
27
ɂɫɬɨɪɢɹ ɜɧɟɲɧɟɣ ɩɨɥɢɬɢɤɢ Ɋɨɫɫɢɢ. ȼɬɨɪɚɹ ɩɨɥɨɜɢɧɚ XIX ɜɟɤɚ, p. 254.
28
Ɉɱɟɪɤɢ ɢɫɬɨɪɢɢ Ɇɢɧɢɫɬɟɪɫɬɜɚ ɂɧɨɫɬɪɚɧɧɵɯ Ⱦɟɥ Ɋɨɫɫɢɢ, ɬɨɦ ɬɪɟɬɢɣ, Ȼɢɨɝɪɚɮɢɢ
ɦɢɧɢɫɬɪɨɜ ɢɧɨɫɬɪɚɧɧɵɯ ɞɟɥ 1802-2002, ɨɬɜ. ɪɟɞ. Ⱥ.ɘ. Ɇɟɲɤɨɜ, Ɇɨɫɤɜɚ, Ɉɥɦɚ-ɉɪɟɫɫ,
2002, p. 143-155.
29
ɂɫɬɨɪɢɹ ɜɧɟɲɧɟɣ ɩɨɥɢɬɢɤɢ Ɋɨɫɫɢɢ. ȼɬɨɪɚɹ ɩɨɥɨɜɢɧɚ XIX ɜɟɤɚ, p. 255-258;
Ⱥɜɚɧɬɸɪɵ ɪɭɫɫɤɨɝɨ ɰɚɪɢɡɦɚ ɜ Ȼɨɥɝɚɪɢɢ. ɋɛɨɪɧɢɤ ɞɨɤɭɦɟɨɜ, ɫɨɫɬɚɜɢɬɟɥɶ ɉ. ɉɚɜɥɨɜɢɱ,
Ɇɨɫɤɜɚ, Ƚɨɫɭɞɚɪɫɬɜɟɧɧɚɹ ɫɨɰɢɚɥɶɧɨ-ɷɤɨɧɨɦɢɱɟɫɤɨɟ ɢɡɞɚɬɟɥɶɫɬɜɨ, 1935 (în continuare:
Ⱥɜɚɧɬɸɪɵ ɪɭɫɫɤɨɝɨ ɰɚɪɢɡɦɚ ɜ Ȼɨɥɝɚɪɢɢ).
30
ȼ.Ɇ. ɏɟɜɪɨɥɢɧɚ, ȼɥɚɫɬɶ ɢ ɨɛɳɟɫɬɜɨ. Ȼɨɪɶɛɚ ɜ Ɋɨɫɫɢɢ ɩɨ ɜɨɩɪɨɫɚɦ ɜɧɟɲɧɟɣ
ɩɨɥɢɬɢɤɢ. 1878-1894 ɝɝ., Ɇɨɫɤɜɚ, ɂɧɫɬɢɬɭɬ ɪɨɫɫɢɣɫɤɨɣ ɢɫɬɨɪɢɢ ɊȺɇ, 1999 (în continuare:
ɏɟɜɪɨɥɢɧɚ, ȼɥɚɫɬɶ ɢ ɨɛɳɟɫɬɜɨ), p. 12-51, 57-99, 199-291, 310; ɂɫɬɨɪɢɹ ɜɧɟɲɧɟɣ ɩɨɥɢɬɢɤɢ
Ɋɨɫɫɢɢ. ȼɬɨɪɚɹ ɩɨɥɨɜɢɧɚ XIX ɜɟɤɚ, p. 302-343.
31
Alături de M.N. Katkov, printre reprezentanĠii cei mai cunoscuĠi ai acestui curent în
perioada analizată s-au numărat: I.S. Aksakov; N.Ia. Danilevskii; K.N. Leontiev; S.S. Tatiúcev;
S.F. ùarapov; V.I. Lamanskii.
Constantinopolului) calea către afirmarea rolului exclusiv al Imperiului

Romanovilor úi al slavităĠii în istorie, marcând astfel foarte clar separaĠia de
prezumtivul adversar al „lumii slave-ortodoxe”, în special „lumea germană”. Pe
de altă parte, curentul liberal32, mult mai eterogen ideologic, punea accentul pe
atingerea unor Ġinte concrete în politica externă, în contextul asimilării
experienĠelor occidentale ce se puteau dovedi utile modernizării Imperiului 33.
RenunĠarea de către împăratul Alexandru III la elementele liberale
reformatoare din politica tatălui său, Alexandru II, a cauzat, în mediul elitei
politico-diplomatice ruse, o rupere a fragilului echilibru dintre cele două
curente, asigurând, în consecinĠă, un avantaj adepĠilor direcĠiei slavofil-conser-
vatoare. Datând încă din timpul lui Nicolae I, sintagma „ortodoxie, autocraĠie,
naĠionalitate” úi-a găsit ecoul nu doar în măsurile restrictive pe plan intern, ci úi
în viziunile asupra politicii externe. Alexandru III era preocupat ca Rusia să îúi
recâútige poziĠia dominantă în politica europeană, fiind convins că acest lucru
poate avea loc doar în condiĠiile implicării sale directe în luarea deciziilor. În
consecinĠă, după modelul majorităĠii monarhiilor europene, el a introdus
controlul personal al úefului statului asupra activităĠii ministrului de externe, a
adjuncĠilor săi úi a reprezentanĠilor diplomatici ai Imperiului. În epocă, de
notorietate era, de pildă, pasiunea lui pentru citirea corespondenĠei diplomatice34.
Cu toate că, din motive pragmatice, l-a numit în fruntea Ministerului de
Externe pe N.K. Giers (un diplomat mai puĠin sensibil la noile tendinĠe
ideologice de la Curtea Imperială), Alexandru III nu a ezitat să apeleze la
diferite gesturi, inclusiv cu încărcătură simbolică, menite a marca punerea
diplomaĠiei în serviciul politicii sale „naĠionale”. Printre măsurile luate în acest
sens, s-a numărat, de pildă, dispoziĠia din ianuarie 1887, de trecere a cores-
pondenĠei diplomatice de la limba franceză la limba rusă35. Pe de altă parte,
modul de organizare úi funcĠionare a Ministerului de Externe era bazat pe
tradiĠia unei cvasi-autonomii în cadrul structurii de putere a Imperiului úi
determinat de imposibilitatea de a renunĠa la serviciile unor diplomaĠi de
carieră, foarte influenĠi în mediile de putere ruse úi în afară. Acest lucru a impus
lui Alexandru III úi succesorului său, Nicolae II, găsirea unui modus vivendi,
care s-ar fi sincronizat cu tendinĠele ideologice ale timpului, în sensul
aúteptărilor „opiniei publice” reprezentate de curentul conservator slavofil, dar,
în acelaúi timp, ar fi asigurat úi o bună funcĠionare a aparatului diplomatic la
nivelul central úi în reprezentanĠele din străinătate. De aceea, la sfârúitul anilor
1880 úi în anii 1890, activitatea aparatului politico-diplomatic rus a fost
marcată, pe de o parte, de tradiĠiile úi practicile birocratice din deceniile
32
Printre aceútia: M.I. Veniukov; V.A. GolĠev; V.P. Danevskii; L.A. Kamarovskii.
33
ɏɟɜɪɨɥɢɧɚ, ȼɥɚɫɬɶ ɢ ɨɛɳɟɫɬɜɨ, p. 312.
34
ɂɫɬɨɪɢɹ ɜɧɟɲɧɟɣ ɩɨɥɢɬɢɤɢ Ɋɨɫɫɢɢ. ȼɬɨɪɚɹ ɩɨɥɨɜɢɧɚ XIX ɜɟɤɚ, p. 19-21.
35
ɂɫɬɨɪɢɹ ɜɧɟɲɧɟɣ ɩɨɥɢɬɢɤɢ Ɋɨɫɫɢɢ. ȼɬɨɪɚɹ ɩɨɥɨɜɢɧɚ XIX ɜɟɤɚ, p. 21; Ɉɱɟɪɤɢ
ɢɫɬɨɪɢɢ Ɇɢɧɢɫɬɟɪɫɬɜɚ ɂɧɨɫɬɪɚɧɧɵɯ Ⱦɟɥ Ɋɨɫɫɢɢ, ɬɨɦ ɩɟɪɜɵɣ, p. 460. Limba franceză a
continuat totuúi să fie folosită de o parte a diplomaĠilor vârstnici, în „scrisorile particulare” sau în
cazul unor rapoarte privind discuĠiile reprezentanĠilor ruúi din străinătate cu diplomaĠi străini.
anterioare úi, pe de altă parte, de creúterea implicării monarhilor úi a influenĠelor

din afara sistemului în procesul de luare a deciziilor36.
În perioada vizată de noi, aparatul politico-diplomatic al Imperiului Rus
avea o structură piramidală, foarte complexă în interior, la vârful căreia se afla
împăratul úi care se extindea spre bază, cuprinzând Consiliul de Stat, Comitetul
de Miniútri, diferite ministere (cu un accent special pe Ministerul de Externe),
varii departamente úi comitete în cadrul ministerelor, administraĠiile din
guberniile de la periferiile imperiului etc. De asemenea, un rol important în
luarea deciziilor aparĠinea úi diferitelor comisii convocate ad hoc37. În afara
aspectului strict instituĠional, în analiza mecanismelor de negociere úi luare a
deciziilor trebuie avut în vedere úi modul în care au interacĠionat diferitele
grupuri de influenĠă, care îúi revendicau întâietatea la Curtea Imperială, în
cadrul Ministerului de Externe sau în reprezentanĠele din străinătate ale
imperiului. Deseori, implicarea excesivă a împăratului în luarea deciziilor úi
manevrele de culise afectau buna funcĠionare a instituĠiilor responsabile de
elaborarea úi aplicarea politicii externe, conducând la numirea în funcĠii-cheie a
unor persoane cu o pregătire inadecvată, fapt care influenĠa considerabil
coeziunea úi continuitatea politicii externe38.
Văzută din interior, activitatea personalului din cadrul Ministerului de
Externe (centrala de la Sankt-Petersburg, arhivele, reprezentanĠele diplomatice)
se derula în instituĠii cu atribuĠii insuficient de clar definite sau împovărate cu
activităĠi birocratice excesive, într-o atmosferă marcată deseori de clientelism úi
lupte pentru influenĠă. În mod tradiĠional, Cancelaria, considerată a fi labo-
ratorul de idei al ministerului, era adevăratul fief al ministrului, unde îúi găseau
de multe ori loc persoane din cercul de apropiaĠi intimi ai acestuia. De cealaltă
parte, Departamentul Asiatic, al cărui nume era legat de raĠiuni istorice úi nu
geografice, era responsabil pentru relaĠiile politice úi de altă natură cu majoritatea
statelor cu care Rusia avea legături diplomatice sau consulare. De la mijlocul
anilor 1880, în contextul crizei bulgare, Departamentul Asiatic s-a transformat
36
Ɉɤɬɹɛɪɶɫɤɨɣ ɪɟɜɨɥɸɰɢɢ), p. 60 úi urm.
37
Ibidem, p. 60-61.
38
Rolul împăratului în stabilirea direcĠiilor politicii externe úi luarea deciziilor a crescut
semnificativ în timpul lui Nicolae II. Chiar dacă formal un document care privea politica externă
a Imperiului trebuia contrasemnat pentru a putea intra în vigoare, cea de-a doua semnătură nu
trebuia să aparĠină neapărat ministrului de Externe. De această prevedere legală Nicolae II s-a
folosit, printre altele, în 1905, când l-a convins pe A.A. Birilev, ministru al Flotei, să semneze la
Björkö tratatul secret de alianĠă cu Germania (Ibidem, p. 62). La fel ca Alexandru III, Nicolae II
citea cu pasiune corespondenĠa diplomatică. În Jurnalul său, cu referire la anul 1895, V.N.
Lamsdorff amintea un caz simptomatic, în care împăratul a corectat minuĠios un raport aparĠinând
lui Fonton, ministrul plenipotenĠiar rus în România: „Returnând hârtiile venite prin poútă,
împăratul este reĠinut în a face orice comentarii; în acelaúi timp, Majestatea Sa a făcut efort de a
corecta nenumăratele greúeli de ortografie, din scrisoarea redactată în limba rusă a lui Fonton
(trimisul de la Bucureúti); corecturile au fost făcute pe margini, aúa cum se obiúnuieúte la úcoală”
(ȼ.ɇ. Ʌɚɦɡɞɨɪɮ, Ⱦɧɟɜɧɢɤ. 1894-1896, ɢɡɞ. ɂ.Ⱥ. Ⱦɶɹɤɨɧɨɜɚ, Ɇɨɫɤɜɚ, Ɇɟɠɞɭɧɚɪɨɞɧɵɟ
ɨɬɧɨɲɟɧɢɹ, 1991, p. 134).
treptat într-un „minister” alternativ, care îúi revendica mai ales competenĠa în
gestionarea chestiunii orientale39. În timpul ministeriatului lui Giers, divergenĠele
privind chestiuni fundamentale ale politicii externe ruse au condus la o anumită
„autonomizare”, nu doar în cadrul aparatului central, ci úi în activitatea unor
diplomaĠi acreditaĠi în statele europene. Este, de pildă, bine cunoscut faptul că,
foarte frecvent, ambasadori ca A.I. Nelidov (la Constantinopol), A.P. Mohrenheim
(la Paris) sau P.A. ùuvalov (la Berlin) au ignorat instrucĠiunile ministeriale úi
au acĠionat potrivit propriilor raĠionamente40.
Imperiul Rus úi Regatul Român în anii 1888-1898

în rapoartele diplomaĠilor ruúi din România.
Privire de ansamblu
RelaĠiile româno-ruse din ultimele două decenii ale secolului XIX,
investigate de istoricii ruúi úi români în sinteze, monografii, teze de doctorat sau
studii de specialitate41, nu pot fi suficient de bine înĠelese fără a fi luată în calcul
„preistoria” scurtă a acestora, din anii războiului de la 1877-1878. Revendicarea
de către Rusia a judeĠelor din sudul Basarabiei úi legiferarea, la Congresul de la
Berlin, a trecerii acestora la Imperiul Rus, în schimbul Dobrogei, obĠinute de
România în dauna Imperiului Otoman, a marcat puternic imaginea elitei politice
úi intelectuale româneúti asupra Rusiei, alimentând-o constant cu temeri úi
angoase ce vor reprezenta adevărate bariere psihologice în calea stabilirii unor
relaĠii bazate pe încredere42. Cu toate că Rusia a încercat, după 1878, să înlăture
această adevărată „piatră de încercare43, diplomaĠilor ruúi de la Bucureúti solici-
tându-li-se constant să trimită autorităĠilor române semnale de reconciliere44,
problemele din relaĠiile bilaterale rezultate de pe urma războiului din 1877-1878
au cântărit mult, dacă nu decisiv chiar, în orientarea exclusivă a României
către Germania úi Austro-Ungaria, materializată, la 1883, prin aderarea la
39
Ɉɤɬɹɛɪɶɫɤɨɣ ɪɟɜɨɥɸɰɢɢ), p. 70.
40
ɂɫɬɨɪɢɹ ɜɧɟɲɧɟɣ ɩɨɥɢɬɢɤɢ Ɋɨɫɫɢɢ. ȼɬɨɪɚɹ ɩɨɥɨɜɢɧɚ XIX ɜɟɤɚ, p. 263.
41
Amintim aici, inclusiv pentru repere istoriografice úi documentare: Ⱥ.ɋ. Ⱥɝɚɤɢ,
Ɋɭɫɫɤɨ-ɪɭɦɵɧɫɤɢɟ ɦɟɠɝɨɫɭɞɚɪɫɬɜɟɧɧɵɟ ɨɬɧɨɲɟɧɢɹ ɜ ɤɨɧɰɟ XIX – ɧɚɱɚɥɟ XX ɜ., Ʉɢɲɢɧɺɜ,
ɂɡɞɚɬɟɥɶɫɬɜɨ ɒɬɢɢɧɰɚ, 1976 (în continuare: Ⱥɝɚɤɢ, Ɋɭɫɫɤɨ-ɪɭɦɵɧɫɤɢɟ ɨɬɧɨɲɟɧɢɹ);
Adrian-Bogdan Ceobanu, RelaĠii politico-diplomatice româno-ruse (1878-1893). Teză de
doctorat, Iaúi, 2013 (în continuare: Ceobanu, RelaĠii politico-diplomatice româno-ruse). A se
vedea, pe larg, în continuare.
42
ȼ.ɇ. ȼɢɧɨɝɪɚɞɨɜ, Ȼɟɫɫɚɪɚɛɢɹ – ɤɚɦɟɧɶ ɩɪɟɬɤɧɨɜɟɧɢɹ ɜ ɪɨɫɫɢɣɫɤɨ-ɪɭɦɵɧɫɤɢɯ
ɨɬɧɨɲɟɧɢɹɯ, în Ɉɱɚɝɢ ɬɪɟɜɨɝɢ ɜ ȼɨɫɬɨɱɧɨɣ ȿɜɪɨɩɟ (Ⱦɪɚɦɚ ɧɚɰɢɨɧɚɥɶɧɵɯ ɩɪɨɬɢɜɨɪɟɱɢɣ),
ɪɟɞ. ɤɨɥɥ. ȼ.ɇ. ȼɢɧɨɝɪɚɞɨɜ ɢ ɞɪ., Ɇɨɫɤɜɚ, ɂɧɫɬɢɬɭɬ ɫɥɚɜɹɧɨɜɟɞɟɧɢɹ ɢ ɛɚɥɤɚɧɢɫɬɢɤɢ, 1994
(în continuare: ȼɢɧɨɝɪɚɞɨɜ, Ȼɟɫɫɚɪɚɛɢɹ – ɤɚɦɟɧɶ ɩɪɟɬɤɧɨɜɟɧɢɹ), p. 11-54; ȼ.ɇ. ȼɢɧɨɝɪɚɞɨɜ,
Ɇ.Ⱦ. ȿɪɟɳɟɧɤɨ, Ʌ.ȿ. ɋɟɦɺɧɨɜɚ, Ɍ.Ⱥ. ɉɨɤɢɜɚɣɥɨɜɚ, Ȼɟɫɫɚɪɚɛɢɹ ɧɚ ɩɟɪɟɤɪɺɫɬɤɟ ȿɜɪɨɩɟɣɫɤɨɣ
ɞɢɩɥɨɦɚɬɢɢ. Ⱦɨɤɭɦɟɧɬɵ ɢ ɦɚɬɟɪɢɚɥɵ, Ɇɨɫɤɜɚ, ɂɡɞɚɬɟɥɶɫɬɜɨ ɂɧɞɪɢɤ, 1996, p. 119-167;
Ceobanu, RelaĠii politico-diplomatice româno-ruse, p. 52 úi urm.
43
ȼɢɧɨɝɪɚɞɨɜ, Ȼɟɫɫɚɪɚɛɢɹ – ɤɚɦɟɧɶ ɩɪɟɬɤɧɨɜɟɧɢɹ.
44
Ʉɢɧɹɩɢɧɚ, Ȼɚɥɤɚɧɵ ɢ ɩɪɨɥɢɜɵ ɜɨ ɜɧɟɲɧɟɣ ɩɨɥɢɬɢɤɟ Ɋɨɫɫɢɢ, p. 44-45. În acest sens
trebuie înĠelese úi instrucĠiunile ministeriale trimise periodic diplomaĠilor ruúi de la Bucureúti.
Tripla AlianĠă45. În anii crizei bulgare46 úi în timpul schimbării de guvern din

România, din 1888, acestei „moúteniri” i se vor adăuga noi temeri, intens
tematizate de către diplomaĠii ruúi din România în rapoartele trimise către
Ministerul de Externe. De fapt, informaĠiile din documentele publicate în acest
volum sunt revelatoare pentru starea tensionată a relaĠiilor bilaterale la sfârúitul
secolului XIX, mai ales până la 1893.
Chiar dacă în unele rapoarte nemulĠumirile provocate în România de
decizia Congresului de la Berlin de a retroceda cele trei judeĠe din sudul
Basarabiei Imperiului Rus sunt aduse în discuĠie, perspectiva diplomaĠilor ruúi
asupra cauzelor care au condus la deteriorarea relaĠiilor dintre cele două Ġări
diferă radical de punctele de vedere ale oamenilor politici úi presei din România.
Mai mult chiar, la o privire atentă, se pot observa diferenĠe importante de inter-
pretare a realităĠilor româneúti úi a legăturilor dintre cele două Ġări chiar între
diplomaĠii ruúi înúiúi. De exemplu, într-un raport al consulului Alexandr A. Giers
din Iaúi, din 10 noiembrie 189447, Grigore Ventura, prefect de Iaúi la acea vreme,
este acuzat de atitudini ostile Rusiei. O lună mai târziu însă, la 7 decembrie 1894,
într-un raport al lui Nikolai A. Fonton, acelaúi înalt funcĠionar român este
recomandat autorităĠilor de la Sankt-Petersburg pentru a fi decorat cu ordinul
Sf. Stanislav de gradul I tocmai pentru serviciile aduse Rusiei48. Pentru a
înĠelege substratul acestor diferenĠe de perspectivă din rapoartele diplomaĠilor
ruúi din România, referitor la aceleaúi persoane sau evenimente, se impune nu
doar o radiografie a întregului corp diplomatic rus din ultimul sfert al secolului XIX
úi începutul secolului XX, ci úi pătrunderea în universul imaginar al semnata-
rilor actelor publicate în acest volum.
Recrutarea úi numirea diplomaĠilor în cadrul centralei Ministerului de
Externe sau în reprezentanĠele diplomatice din străinătate constituie un capitol
foarte interesant úi încă insuficient cercetat al istoriei Imperiului Rus în
deceniile premergătoare Primului Război Mondial, nu doar din perspectiva
istoriei diplomatice, ci úi din aceea a istoriei sociale sau a mentalităĠilor. O
caracteristică importantă a corpului diplomatic rus, care îl individualiza foarte
clar în raport cu alte structuri ministeriale úi departamentale, era caracterul său
45
Sorin Liviu Damean, Carol I úi politica externă a României (1866-1914), în Cultură,
politică úi societate în timpul domniei lui Carol I. 130 de ani de la proclamarea Regatului României,
coordonatori Gheorghe Cliveti, Adrian-Bogdan Ceobanu, IonuĠ Nistor, Iaúi, Casa Editorială
Demiurg, 2011, p. 59 úi urm.; Ceobanu, RelaĠii politico-diplomatice româno-ruse, p. 107-114;
Sorin Cristescu, Carol I úi politica României (1878-1912), Bucureúti, Paideia, 2007, p. 11-31;
Edda Binder-Iijima, Jahre der Entscheidungen: Weichenstellungen in den rumänisch-deutschen
Beziehungen 1866-1871-1914, în 130 ani de relaĠii diplomatice româno-germane, editori
Flavius Solomon, Peter Mario Kreuter. Supliment al „Anuarului Institutului de Istorie «A. D.
Xenopol»”, XLIX, 2012, p. 51-74; Rudolf Dinu, King Charles I and decision making process in
the Romanian foreign policy before the first world war, în Idem, Studi Italo-Romeni. Diplomazia
e società, 1879-1914, Seconda edizione, Bucureúti, Editura Militară, 2009, p. 185-210.
46
Daniel Cain, DiplomaĠi úi diplomaĠie în sud-estul european. RelaĠiile româno-bulgare
la 1900, Bucureúti, Editura Academiei Române, 2012, p. 107-113.
47
Documentul 53 din 21 noiembrie 1894.
48
Documentul 54 din 7 decembrie 1894.
cvasi-autonom, determinat inclusiv de originea socială a membrilor acestuia.

Acest lucru era valabil úi pentru corpul diplomatic de la reprezentanĠele din
străinătate49, format, în majoritatea lui, din membri ai unor familii nobiliare,
strâns legate de vârfurile puterii din Imperiul Rus50. De asemenea, persona-
litatea diplomaĠilor ruúi era marcată úi de specificul activităĠii diplomatice.
Astfel, aflarea îndelungată în afara Imperiului se reflecta úi în apariĠia unor
tipare de gândire (construite în paradigmă cosmopolită sau naĠionalist-
patriotică) marcate de diverse „filii” sau „fobii”51. Profilul reprezentaĠilor
diplomatici ruúi din România din anii 1888-1898 se înscrie, la fel ca úi cel al
predecesorilor, în tipologia invocată mai sus, din perspectiva originilor sociale
úi a experienĠelor formative.
În continuare, vom discuta aspectele menĠionate mai sus, pe exemplul
unor diplomaĠi ruúi din România în perioada amintită, aúa cum rezultă din
documentele publicate în acest volum.
Născut la 1/13 februarie 1837, Mihail A. Hitrovo provenea dintr-o
veche familie nobiliară, cu rădăcini probabile în Hoarda de Aur52. Bunicul său
pe linie paternă făcuse carieră în armata rusă, ajungând până la gradul de
general-maior, iar tatăl, după câĠiva ani lucraĠi în arhiva Ministerului de Externe,
urma un cursus honorum în administraĠia imperială, devenind în 1839 vice-guver-
nator al guberniei Kaluga. Tânărul Mihail a intrat în serviciul diplomatic în
1859, ca traducător al Departamentului Asiatic, ocupând rând pe rând funcĠii
în aparatul ministerial central úi serviciile consulare úi diplomatice din
Imperiul Otoman, Balcani úi Egipt53. La momentul venirii sale în România, în
1886, în calitate de trimis extraordinar úi ministru plenipotenĠiar54, M.A. Hitrovo
avea deja conturat un orizont de gândire, din care făceau parte ataúamentul
necondiĠionat faĠă de Casa Imperială a Romanovilor, religiozitatea profundă úi
convingerea în rolul excepĠional al Rusiei în politica internaĠională úi, în special,
în Balcani55. Acest Weltanschauung se va regăsi din plin úi în rapoartele trimise
Ministerului de Externe în perioada misiunii sale la Bucureúti56. Astfel, în
rapoartele sale, Hitrovo revine constant la „misiunea sacră istorică a Rusiei
49
Pentru modul de reprezentare diplomatică a Imperiului Rus la Bucureúti în anii 1880:
Adrian-Bogdan Ceobanu, La Légation de Russie à Bucarest (1880-1886), în „Revue des études
sud-est européennes”, L, 2012, 1-4, p. 295-308.
50
Ƚɟɨɪɝɢɟɜ, Ⱦɨɤɭɦɟɧɬɵ ɩɨɫɨɥɶɫɬɜ ɢ ɦɢɫɫɢɣ Ɋɨɫɫɢɢ, p. 138-139.
51
Ibidem, p. 139.
52
Pentru neamul Hitrovo: Ʉɧɹɡɶ Ⱥ.Ȼ. Ʌɨɛɚɧɨɜ-Ɋɨɫɬɨɜɫɤɢɣ, Ɋɭɫɫɤɚɹ ɪɨɞɨɫɥɨɜɧɚɹ
ɤɧɢɝɚ, ɬɨɦ ɜɬɨɪɨɣ, ɢɡɞɚɧɢɟ ɜɬɨɪɨɟ, ɋ.-ɉɟɬɟɪɛɭɪɝ, ɂɡɞɚɧɢɟ Ⱥ.ɋ. ɋɭɜɨɪɢɧɚ, 1895, p. 316-334.
53
ɋ.Ⱥ. ɇɢɤɢɬɢɧ, ɋɥɚɜɹɧɫɤɢɟ ɤɨɦɢɬɟɬɵ ɜ Ɋɨɫɫɢɢ ɜ 1858-1876, Ɇɨɫɤɜɚ, ɂɡɞɚɬɟɥɶɫɬɜɨ
Ɇɨɫɤɨɜɫɤɨɝɨ ɭɧɢɜɟɪɫɢɬɟɬɚ, 1960, p. 52-53, 146; ɂ.Ƚ. ɋɟɧɤɟɜɢɱ, ɇɨɜɵɟ ɦɚɬɟɪɢɚɥɵ ɩɨ
ɢɫɬɨɪɢɢ ɸɠɧɵɯ ɫɥɚɜɹɧ (ɢɡ ɪɭɤɨɩɢɫɧɨɝɨ ɧɚɫɥɟɞɫɬɜɚ Ɇ.Ⱥ. ɏɢɬɪɨɜɨ), în ɋɥɚɜɹɧɫɤɢɣ ɚɪɯɢɜ.
ɋɛɨɪɧɢɤ ɫɬɚɬɟɣ ɢ ɦɚɬɟɪɢɚɥɨɜ, Ɇɨɫɤɜɚ, ɂɡɞɚɬɟɥɶɫɬɜɨ Ⱥɤɚɞɟɦɢɢ ɇɚɭɤ ɋɋɋɊ, 1963 (în
continuare: ɋɟɧɤɟɜɢɱ, ɇɨɜɵɟ ɦɚɬɟɪɢɚɥɵ), p. 238-240.
54
Ceobanu, DiplomaĠi ruúi, p. 151-155.
55
ɋɟɧɤɟɜɢɱ, ɇɨɜɵɟ ɦɚɬɟɪɢɚɥɵ.
56
Din 1891, Hitrovo a fost trimis al Rusiei în Portugalia, iar din 1893 úi până la moarte,
în 1896, consul în Japonia.
Pravoslavnice în Orient”57 úi la simpatiile de care se bucură aceasta printre

creútinii din Balcani, inclusiv în masele Ġărăneúti din România.
Pentru a marca úi mai clar aspectul politico-civilizaĠional al analizelor
sale, Hitrovo insista în mod special asupra confruntării Rusiei cu Germania úi
Austro-Ungaria în Balcani, ajungând la concluzia că statele mici, de felul
României, erau doar mici piese dintr-un angrenaj complex, în care se ciocneau
două „lumi”, cea „slavă-ortodoxă” (reprezentată de Rusia) úi cea „occidental-
germană” (dominată pentru moment de cele două imperii central europene)58. În
rapoartele lui Hitrovo, o explicaĠie foarte des întâlnită pentru atitudinea
rezervată a oamenilor politici români faĠă de Rusia (atât a liberalilor cât úi a
conservatorilor) úi apartenenĠa României „la o alianĠă ostilă nouă” este aceea a
statutului României, de „Ġară subordonată intereselor austro-ungare”: un ecou al
„acelei intrigi străine îndreptate împotriva noastră, care trebuie căutată dincolo
de sferele minuscule ale uneltirilor din politica bucureúteană, acea intrigă de
care ne lovim peste tot în Orientul european în ultimii zece ani”59.
Plecând de la astfel de raĠionamente, inspirate din curentul de gândire
conservator-slavofil, care, în perioada respectivă, devenea, aúa cum observam
mai sus, influent úi în cercurile diplomatice, Hitrovo atribuie elitei politice de la
Bucureúti responsabilitatea pentru „eúecurile programate” ale politicii externe
româneúti. Astfel, în contextul crizei politice din 1888, a schimbării de guvern úi
a polemicilor din presă, mai ales din cea liberală, Hitrovo ajunge la concluzia că
vina principală pentru starea relaĠiilor dintre Rusia úi România o poartă
„colectiviútii” úi, în mod special, liderul acestora, „bătrânul sinistru” Brătianu60.
În documentul invocat, cu referire la manifestul liberal, diplomatul rus spune că
acest document reprezintă un „amestec monstruos de minciună istorică úi
calomnie brutală intenĠionată la adresa binefăcătoarei poporaĠiilor balcanice”; în
aceeaúi tonalitate, condamnă „delirul dement al unui partid pierdut definitiv”. ùi
în continuare:
„Fără a se mulĠumi cu înjurături de tot felul la adresa Rusiei, foútii potentaĠi au
cutezat să aducă în discuĠie chestiuni măreĠe ale istoriei contemporane, încercând
să păteze cu murdărie proprie misiunea sacră istorică a Rusiei Pravoslavnice în
Orient. Acuzând-o de dorinĠa de a înrobi prin orice mijloace România, acest
manifest lipsit de sens, cu o înclinare tipică românilor pentru autoglorificare până
la cer, preamăreúte misiunea civilizatoare a României în Orient, rezistenĠa
seculară faĠă de invaziile barbare úi laudă pretinsele victorii, necunoscute
nimănui, obĠinute cică de România împotriva ruúilor în anii [18]21 úi [18]48”61.
Pe de altă parte, Hitrovo nu pare deloc îngrijorat de eventualitatea ca
România să devină un concurent serios al Rusiei la Dunărea de Jos úi în
Balcani. De aceea, în rapoartele sale, Regatul Român apare ca un stat mic, „cu
57
Documentul 1 din 19 mai 1888.
58
59
Documentul 7 din 11 decembrie 1888.
60
61
Ibidem.
un circuit limitat al vieĠii sociale”, puĠin relevant pentru relaĠiile internaĠionale,

cu o armată slabă, incapabilă să facă faĠă chiar úi tulburărilor Ġărăneúti interne úi,
cu atât mai puĠin, unei confruntări militare directe cu o Ġară ca Rusia62. În
acelaúi timp, statul român ar fi însă foarte „sensibil” la chestiuni care îl privesc
direct sau indirect. Aceste sensibilităĠi, specifice nu doar românilor, ci úi tuturor
„popoarelor mici”, se reflectă, potrivit unui raport redactat de Hitrovo pe data de
22 iunie 1889, în reacĠii disproporĠionate la orice mic atac din afară, de pildă, în
presa străină63. Hitrovo apelează la aceleaúi nuanĠe ironic-depreciative la adresa
elitei politice româneúti úi atunci când discută despre starea armatei, despre
situaĠia Ġăranilor, despre cultul creútin ortodox, despre politicile economice etc.
Asemănătoare textelor lui Hitrovo sunt úi rapoartele din iarna-primăvara
anului 1889, ale însărcinatului cu afaceri Alexandr Lodâjenski, dar úi cele ale
consulului de la Iaúi, Alexandr A. Giers. Înrudit cu ministrul de Externe Nikolai
K. Giers, Alexandr avea o pasiune deosebită pentru istorie, în special pentru
istoria diplomaĠiei64, astfel încât romantismul naĠional specific epocii ia, în
rapoartele sale analitice, forma unor meditaĠii personale asupra statutului
internaĠional al Imperiului úi a poziĠiei sale în Balcani.
În opoziĠie clară faĠă de M.A. Hitrovo úi A.A. Giers se află profilul lui
Nikolai A. Fonton. Dincolo de picanteriile din viaĠa personală, de pildă, posibilele
relaĠii amoroase din timpul aflării în România, invocate de către Iu. Ia. Soloviev65,
biografia acestui diplomat exemplifică foarte bine vechea tradiĠie diplomatică
rusă, pe care Emil Ghika, ministrul român în capitala Rusiei, o numea „úcoala
lui Giers”66. Nici din rapoartele acestuia nu lipsesc întru totul perspectivele
ideologizante, specifice „revoluĠiei diplomatice” de la sfârúitul secolului XIX –
începutul secolului XX67. Slaba cunoaútere a limbii ruse de către Fonton era un
motiv de ironie în rândul altor colegi68. Totuúi, informaĠiile furnizate centralei
Ministerului de Externe de la Sankt-Petersburg (de pildă, analizele privind
miúcarea naĠională a românilor transilvăneni úi posibilitatea exploatării acesteia)
au permis elaborarea unei politici mai coerente faĠă de România; unul dintre
efectele ei avea să fie detensionarea relaĠiilor dintre cele două Ġări úi vizita în
Rusia, în anul 1898, a regelui Carol I.
62
A se vedea, de pildă, raportul lui Hitrovo din 17 iunie 1888 (documentul 5).
63
Documentul 16.
64
Lui Alexandr A. Giers îi aparĠine, printre altele, úi un studiu privind începuturile
reprezentării consulare a Rusiei la Iaúi: ɂɡ ɩɪɨɲɥɨɝɨ Ɋɨɫɫɢɣɫɤɨɝɨ ɤɨɧɫɭɥɶɫɬɜɚ ɜ əɫɫɚɯ, în
Ⱥ.Ⱥ. Ƚɢɪɫ, Ɋɨɫɫɢɹ ɢ Ȼɥɢɠɧɢɣ ȼɨɫɬɨɤ. Ɇɚɬɟɪɢɚɥɵ ɩɨ ɢɫɬɨɪɢɢ ɧɚɲɢɯ ɫɧɨɲɟɧɢɣ ɫ Ɍɭɪɰɢɟɣ,
ɋ.-ɉɟɬɟɪɛɭɪɝ, Ɍɢɩɨɝɪɚɮɢɹ Ⱥ.ɋ. ɋɭɜɨɪɢɧɚ, 1906, p. 1-46.
65
În anii 1906-1908, Soloviev a fost membru al misiunii imperiale ruse de la Bucureúti
ɘ.ə. ɋɨɥɨɜɶɺɜ, ȼɨɫɩɨɦɢɧɚɧɢɹ ɞɢɩɥɨɦɚɬɚ, 1893-1922, Ɇɨɫɤɜɚ, ɂɡɞɚɬɟɥɶɫɬɜɨ ɋɨɰɢɚɥɶɧɨ-
ɷɤɨɧɨɦɢɱɟɫɤɨɣ ɥɢɬɟɪɚɬɭɪɵ, 1939, p. 180.
66
Apud Ceobanu, RelaĠii politico-diplomatice româno-ruse, p. 244.
67
A se vedea mai jos, la DiscuĠii úi concluzii.
68
A se vedea nota 35.
Imagini fluctuante ale României reflectate

în rapoartele diplomaĠilor ruúi
Analizate în oglindă, cele două perspective de receptare úi interpretare a
realităĠilor din România úi a raporturilor acesteia cu Imperiul Rus oferă un
preĠios material documentar pentru înĠelegerea modului în care ideologiile
moderne (în special naĠionalismul) au contribuit la slăbirea úi, într-un final,
disoluĠia sistemului relaĠiilor internaĠionale bazat pe echilibrul de putere.
Înainte ca viziunile despre România să devină o preocupare a diplo-
maĠilor ruúi, exista deja o tradiĠie destul de bogată, articulată pe fondul temei
„misiunii civilizatoare” ruseúti úi structurată pe baza opoziĠiei binare dintre
„civilizaĠie” úi „barbarie”. Împrumutând cadre interpretative úi retorice din
literatura de călătorie franceză úi britanică din secolele XVIII úi XIX, precum úi
din descrierile statistice ale Moldovei úi Valahiei, autorii ruúi reproduceau
anumite motive ale discursului (semi)orientalist. Printre acestea, se remarcau
exotismul cadrului natural, despotismul oriental, depravarea morală a boierimii
române, starea de ignoranĠă úi superstiĠie a majorităĠii populaĠiei úi situaĠia
materială extrem de precară a Ġărănimii române. Desigur, aceste imagini serveau
auto-legitimării statutului superior al observatorilor ruúi, care îúi puteau revendica
apartenenĠa la civilizaĠia europeană, asumându-úi misiunea „luminării” populaĠiei
„barbare” din Principate. Astfel, elita rusă îúi justifica propriile aspiraĠii
(exprimate printr-un complex de superioritate evident) de a reprezenta RaĠiunea
úi Ordinea într-o zonă aflată încă sub dominaĠia Imperiului Otoman69.
SituaĠia începe să se modifice în perioada regulamentară, dar mai ales
după RevoluĠia din 1848 úi războiul Crimeii, când are loc o reevaluare
completă, pe de o parte, a rolului Rusiei în Principate úi, pe de alta, a românilor
în ochii observatorilor ruúi. Din punctul de vedere al elitelor modernizatoare
paúoptiste, imperiile vecine (úi, în special, Imperiul Romanovilor) devin surse
fundamentale ale înstrăinării úi ameninĠării la adresa „existenĠei naĠionale” a
poporului român70. Pe lângă rolul „chestiunii basarabene” (destul de marginal,
în acest context), alteritatea ireconciliabilă a spaĠiului rusesc este consolidată úi
prin participarea intelectualilor români la discursul „rusofob” occidental, care îúi
atingea apogeul în a doua treime a secolului XIX71. Atât în mediile liberale, cât
úi în cele conservatoare, Rusia era percepută ca o putere cel puĠin duplicitară,
dacă nu direct ostilă românilor. Strategii retorice radicale (úi, pe alocuri,
violente) la adresa ameninĠării reprezentate de „colosul de la Nord” pot fi
întâlnite într-o paletă destul de largă de scrieri polemice, aparĠinând unor figuri
69
Pentru mai multe detalii, a se vedea: Victor Taki, Moldavia and Wallachia in the Eyes
of Russian Observers, în „East-Central Europe/L’Europe Du Centre-Est. Eine wissenschaftliche
Zeitschrift”, 32, 2005, nr. 2, p. 199-224.
70
Un studiu interesant al percepĠiilor despre Rusia în tradiĠia literară românească dintre
1840 úi 1948 (urmând modelul „imagologiei”) îi aparĠine lui Leonte Ivanov, Imaginea rusului úi a
Rusiei în literatura română, 1840-1948, Chiúinău, Editura Cartier, 2004.
71
A se vedea: Martin Malia, Russia under Western Eyes: From the Bronze Horseman to
the Lenin Mausoleum, Cambridge, Mass., Belknap Press, 2000.
altminteri foarte diferite, deseori situate pe poziĠii ideologice diametral opuse

(este suficient să amintim aici lucrările lui Mihai Eminescu, B.P. Hasdeu sau
D.A. Sturdza)72.
Această schimbare fundamentală a atitudinii elitelor româneúti faĠă de
Rusia a coincis cu o modificare la fel de semnificativă a percepĠiilor ruse faĠă de
români, în perioada postpaúoptistă. Criza identităĠii „europene” a elitelor
imperiale ruse din prima treime a secolului XIX a avut drept consecinĠă
formularea unui proiect imperial alternativ, pe baza panslavismului. Această
schimbare de perspectivă a revelat, pentru observatorii ruúi, caracterul cultural
úi lingvistic distinct al poporului român, care începe să fie perceput drept un
obstacol în calea realizării unităĠii panslave. Cea mai importantă problemă
pentru discursul panslavist este tocmai diferenĠa românilor faĠă de slavi. Tema
alterităĠii românilor degenerează, către mijlocul secolului, în stigmatizarea
frecventă a acestei comunităĠi. Această stigmatizare se referă, întâi de toate, la
elite, masele fiind descrise drept oprimate úi reduse la un statut deplorabil, din
cauza rapacităĠii nelimitate a aristocraĠiei române. Subiectul diferenĠei profunde
úi al rupturii ireconciliabile dintre elite (imorale úi occidentalizate) úi mase
(virtuoase úi pure în simplitatea lor, dar ignorante) va reveni în mod repetat în
discursul rus privind România din a doua jumătate a secolului XIX. În general,
către începutul anilor 1860, tranziĠia de la vechea retorică a unui popor ortodox,
apropiat de ruúi prin moravuri úi credinĠă, spre o viziune critică asupra
procesului de occidentalizare a elitelor româneúti, este aproape completă. Sigur,
printre autorii ruúi există úi anumite viziuni „disidente”, cum este cea a
cunoscutului publicist ultraconservator Konstantin Leontiev. El afirma, contrar
poziĠiei panslaviste, că existenĠa aristocraĠiei autohtone (adică a boierilor) i-ar fi
permis României să reziste mai bine în faĠa influenĠei pernicioase a democraĠiei
europene decât Serbiei sau Bulgariei, unde lipsa unei nobilimi proprii a dus la
agravarea tendinĠelor populiste implicite oricărei miúcări de eliberare naĠională73.
În pofida acestor excepĠii, evaluarea statului român modern, articulată de
majoritatea publiciútilor úi politicienilor ruúi, accentuează caracterul „artificial”
úi imitativ al agendei modernizatoare paúoptiste.
a. Filogermanismul
Aceeaúi imagine rezultă úi din relatările unor trimiúi diplomatici ruúi în
România. Într-un raport din 17 martie 1889, însărcinatul cu afaceri Lodâjenski
nu ezita să afirme:
„EducaĠi la Jena, Heidelberg sau Viena, actualii conducători ai destinelor
României, fiind peste măsură de entuziasmaĠi de forĠa Germaniei úi necunoscând
deloc Rusia, úi nefiind în stare să înĠeleagă politica Guvernului Imperial,
72
Broúura acestuia din urmă, L’Europe, la Russie et la Roumanie (1890), figurează úi în
prezentul volum de documente. A se vedea documentul 83 din 5 august 1898.
73
Ʉɨɧɫɬɚɧɬɢɧ Ʌɟɨɧɬɶɟɜ, ɉɥɨɞɵ ɧɚɰɢɨɧɚɥɶɧɵɯ ɞɜɢɠɟɧɢɣ ɧɚ ɩɪɚɜɨɫɥɚɜɧɨɦ
ɜɨɫɬɨɤɟ, în Idem, ɋɨɛɪɚɧɢɟ ɫɨɱɢɧɟɧɢɣ, ɬɨɦ 6, Ɇɨɫɤɜɚ, Ɍɢɩɨɝɪɚɮɢɹ ɋɚɛɥɢɧɚ, 1912, p. 233.
consideră că, demonstrând faĠă de noi un comportament deosebit de

neprietenos, vor obĠine prin aceasta laudele úi încrederea protectorilor lor aliaĠi.
NecesităĠile poporului, aspiraĠiile úi tradiĠiile sale nu au pentru ei, în această
chestiune, se pare, nici o importanĠă, mai ales că ei nici nu le-au studiat
vreodată în mod nepărtinitor úi, visând la crearea unei Românii reînnoite cu
12 milioane de locuitori de acelaúi neam, sperând să îúi extindă influenĠa atât
asupra Bulgariei, cât úi asupra cuĠo-vlahilor macedoneni, miniútrii Regelui
Carol, în entuziasmul lor, uită că nu le este sortit să îúi răspândească influenĠa
asupra Bulgariei, că cele cinci milioane de români transilvăneni úi bucovineni
care le lipsesc se află sub sceptrul aliatului lor, Împăratul Austriei, úi că
contradicĠia dintre tendinĠele lor politice úi aspiraĠiile sacre úi intime ale
poporului român sunt premisele unei pieiri inevitabile atât pentru teoriile lor
himerice, cât úi pentru ei înúiúi”74.
Într-un alt raport, din 14 aprilie 1890, amintit deja, de această dată dedicat
impactului pe care l-a avut în înalta societate úi la Curte vestea demisiei lui
Otto von Bismarck, Hitrovo se exprimă la fel de tranúant despre înrâurirea facto-
rului german asupra politicienilor români, făcând anumite aluzii la panslavism úi
la „antagonismul” dintre Rusia úi Germania, care ar structura imaginarul politic
al conducătorilor României moderne:
„În România s-a dezvoltat o întreagă pleiadă de oameni politici, orbiĠi complet
de măreĠia Germaniei úi încrezători în indestructibilitatea úi atotputernicia
politicii sale. În fruntea acestor fanatici ai influenĠei germane se află indivizi
oarecare ca Dimitrie Sturdza, Carp úi alĠii. Aceúti pretinúi politicieni români au
creat o întreagă teorie politică bazată pe pretinsa incompatibilitate dintre
Germania úi Rusia, antagonism care ar fi fost personificat de principele
Bismarck. În conformitate cu această teorie, potrivit autorilor ei, România,
legându-úi soarta de interesele ligii central-europene, va trebui să obĠină în
viitorul apropiat întâietatea la Dunărea de Jos úi în Peninsula Balcanică,
întâietate pe care Rusia nu i-ar fi oferit-o niciodată. Aceste teorii, răspândite
puternic úi energic prin toate adevărurile úi neadevărurile úi stimulate de
sentimente ale ambiĠiei populare nesănătoase, au început să-úi facă treptat loc
în straturile profunde ale societăĠii româneúti, iar acolo, alături de ura naturală
faĠă de germani, înrădăcinată în masele populare, încep să apară deja dubii dacă
nu ar fi într-adevăr mai bine să se meargă orbeúte pe urmele Germaniei,
Austriei úi Italiei, iar cu ajutorul acestora să se încerce realizarea idealurilor
naĠionale româneúti”75.
b. Imaginea societăĠii româneúti prin prisma modernizării

Dacă aceste aprecieri pot fi interpretate úi prin grila competiĠiei
geopolitice crescânde dintre Rusia úi Puterile Centrale, pentru influenĠă în
regiunea balcanică, mizele discursive nu se opresc aici, ci au în vedere chiar
esenĠa modernităĠii politice româneúti. Calificarea de „scandalos” dată
regimului constituĠional românesc de acelaúi Hitrovo, în raportul citat mai sus,
74
A se vedea documentul 11.
75
Documentul 24 din 14 aprilie 1890.
sună destul de firesc din partea reprezentantului unui imperiu bazat pe criterii
opuse de legitimare politică. Această viziune negativă asupra sistemului politic
românesc este însă mult mai largă úi reprezintă, de fapt, un fel de replică „în
oglindă” a polemicii contemporane din România privind „formele fără fond”.
Următorul pasaj din instrucĠiunea oficială redactată pentru succesorul lui
Hitrovo, Fonton, în mai 1891, ni se pare revelator:
„Cu toate că România a depăúit prin dezvoltarea sa alte părĠi ale peninsulei
amintite, structura sa politică internă reprezintă, totuúi, aceleaúi inconsecvenĠe
úi contradicĠii, care există úi în alte state balcanice. InstituĠiile sale politice,
reprezentând copii trunchiate după constituĠiile liberale occidentale, nu răspund
nevoilor naĠionale adevărate úi servesc deseori la promovarea intereselor úi
calculelor meschine de partid”76.
Deosebit de interesante în acest sens sunt úi analizele detaliate ale
relaĠiilor ruso-române făcute de consulul rus de la Iaúi, Alexandr Giers. Într-un
amplu raport „panoramic” redactat în septembrie 1896, cu ocazia vizitei
împăratului Franz Josef în România, Giers consideră România drept un stat
artificial, format „prematur úi fără un fundament istoric propriu”, în care „nu
contează masa poporului, fiind important a cunoaúte doar starea de spirit úi
intenĠiile claselor conducătoare”. Mai mult, chiar dacă tânărul regat „a fost
îndrumat” chiar de Rusia spre „o existenĠă politică independentă”, din atitudinea
ostilă a elitelor româneúti faĠă de Imperiul Rus, „în special din timpul celor mai
importante succese ale sale, adică din epoca războiului din 1877-78, se
desprinde, dacă nu domină chiar, un sentiment care ar putea fi definit mai corect
prin expresia «la haine de l’obligé»”77. Pe lângă tema recognoscibilă a „nerecu-
noútinĠei istorice” din partea românilor pentru eforturile ruseúti de eliberare de
sub dominaĠia otomană (prezentă în discursul diplomatic rusesc încă în
contextul conflictului ruso-român din 1878), „artificialitatea” construcĠiei
politice româneúti este subliniată în mod pregnant. În fine, în august 1898,
glosând pe marginea vizitei regelui Carol I la Sankt-Petersburg úi a potenĠialelor
ei consecinĠe, Giers acuză direct „intelighenĠia românească” de imoralitate,
corupĠie úi oportunism, considerând că întreg eúafodajul politic al României
moderne este doar o abilă schemă de camuflare a unei competiĠii acerbe pentru
putere úi resurse. Este foarte interesantă combinaĠia dintre anumite trăsături ale
orientalismului tradiĠional úi insistenĠa asupra „cosmopolitismului” noii elite,
influenĠată într-adevăr de ideile occidentale, dar pe care le aplică doar spre
propriul profit:
„În lipsa unui fundament moral stabil, care să influenĠeze úi aspiraĠiile lor la
idealuri politice superioare, intelighenĠia românească a ridicat, în esenĠă, pe
post de idol doar câútigul personal; goana după acesta, intrată în trupul úi
sângele românilor care fac politică – iar de politică se ocupă toĠi, deoarece
aceasta oferă pâinea cea de toate zilele –, induce o stare neobiúnuită de
76
77
Documentul 68 din 27 septembrie 1896.
dezbinare în raĠionamentele lor privind treburile Ġării úi privind ceea ce trebuie

să fie considerat bunăstare pentru Ġară. Nu există partide politice cu programe
de politică internă úi externă bazate pe principii clare, ci doar straturi sociale,
care nu au dispărut, în pofida eforturilor de democratizare, doar grupuri de
oameni care luptă pentru putere úi care, pentru obĠinerea acesteia, nu se opresc
de la confesări oficiale nici atunci când sunt avute în vedere chestiuni de
politică externă, azi în versiunea germanofilismului úi austrofilismului, iar
mâine în cea a rusofilismului ú.a.m.d. Călătoria regelui Carol în Rusia nu are
cum să aducă vreo modificare a preferinĠelor lor politice, iar în suflet ei vor
rămâne adepĠi ai obiceiurilor occidentale, pe care úi le-au însuúit pentru
totdeauna, fie doar úi superficial, iar deseori úi fals, ca urmare a specificului carac-
terului lor; de aceea ei nu au cum să-úi modifice nici atitudinea faĠă de Rusia”78.
Societatea românească apare astfel, în discursul diplomaĠilor ruúi, drept
un fel de amalgam de vechi úi de nou, o versiune caricaturală a unei „societăĠi
sedimentare”79, care nu se poate desprinde până la capăt de obiceiurile
„orientale” úi preia în mod necritic schemele de dezvoltare importate din
Occident; prin urmare, ea asigură libertatea de activitate unor forĠe politice cu
totul periculoase pentru stabilitatea fundamentului social úi politic, cum ar fi
„nihiliútii” úi „anarhiútii”. Erau avuĠi în vedere în special socialiútii români,
dintre care mulĠi aveau rădăcini în Imperiul Rus. Contrapunctul elitelor
înstrăinate úi tributare „liberalismului extrem” occidental sau „activiútilor
criminali de diferite naĠionalităĠi”80 sunt, în ochii observatorilor ruúi, „masele”
(în special, Ġăranii), care reprezintă stratul „autentic”, cu adevărat „naĠional”, al
populaĠiei României (úi, prin extensie, acea parte „fundamentală” a poporului
român care simpatizează cu Rusia, prin tradiĠie úi datorită religiei ortodoxe
comune). Imaginea Ġărănimii române este însă una ambiguă. Aceiaúi săteni care
reprezintă, se pare, singura úansă de revenire a României, într-un viitor nebulos,
în orbita politicii ruseúti, sunt totodată descriúi drept inerĠi, apatici, indiferenĠi úi
absolut incapabili de a influenĠa politica reală a statului (în afară de anumite
izbucniri violente, dar iraĠionale, precum răscoala din 1888). În contextul
acestui eveniment úi al căderii guvernării Brătianu, trimisul rus Hitrovo neagă
cu vehemenĠă zvonurile despre rolul Rusiei în incitarea Ġăranilor la revoltă, dar
nu se poate abĠine de la comentarii personale asupra rolului acestei clase în
societatea românească. Într-un raport detaliat din 17 iunie 1888, privind cauzele
răscoalei úi rolul „factorului rusesc”, Hitrovo, insistând pe „slăbiciunea
completă actuală a construcĠiei administrative úi militare a Regatului”, se
lansează într-o lungă meditaĠie pe tema „idealurilor politice” autentice ale
Ġăranilor (în răspăr evident cu cele ale elitelor) úi a rusofilismului lor instinctiv:
78
Documentul 84 din 9 august 1898.
79
Pentru conceptul de „societate sedimentară”, în care coexistă straturi „moderne” (la
suprafaĠă) úi „tradiĠionale” (în adâncul structurii sociale), aplicat Imperiului Rus, a se vedea:
Alfred J. Rieber, The Sedimentary Society, în Between Tsar and People: Educated Society and the
Quest for Public Identity in Late Imperial Russia, ed. by E. Clowes et al., Princeton, N.J.,
Princeton University Press, 1991, p. 353-376.
80
Raportul lui Hitrovo din 22 august 1888 (documentul 6).
„Cât priveúte idealurile politice, idealuri ca adorarea autorităĠii numelui regelui,

acestea nici nu au existat vreodată; în ochii Ġăranului român, germanul regele
Carol a fost úi rămâne un necredincios oarecare, care nu îi oferă categoric
nimic, în afară de supunere faĠă de ceva străin úi urât de instinctele sale fireúti
úi istorice… Toate aceste zvonuri ajunse printre populaĠia răsculată, venite
Dumnezeu útie de unde, zvonurile despre banii care le-ar fi fost donaĠi de
Rusia, despre faptul că ar urma să vină ruúii pentru a-i elibera de sub guvernul
german detestat, nu trimit oare aceste zvonuri la dragostea de care se bucură
până acum Rusia ortodoxă în ochii românilor simpli? ùi, într-adevăr, în ciuda
tuturor intrigilor, a propagandei adversarilor noútri, în ochii românilor simpli,
ğarul Rus rămâne până în prezent înaltul protector úi stăpân, care le poate
înlocui úi în prezent domnii după judecata proprie. Iar acest lucru este firesc,
deoarece în conútiinĠa poporului, anii cei mai buni de prosperitate úi de măsuri
în favoarea sa sunt legaĠi de amintirea aflării ruúilor în România. Nu reprezintă
oare toate acestea o dovadă a faptului că doar cu ajutorul Rusiei úi sub drapelul
rus poporul român poate fi miúcat înainte către ceva serios úi comun?”81
Acest romantism de inspiraĠie panslavistă îi putea deseori determina pe
diplomaĠii ruúi să descrie societatea românească în termenii unei rupturi totale
dintre clasele suprapuse úi majoritatea populaĠiei rurale, care apare drept o
victimă inocentă a maúinaĠiunilor úi manipulărilor cinice ale elitelor. Idealizarea
Ġăranului úi transformarea sa într-un fel de „nobil sălbatic” úi depozitar al auten-
ticităĠii ancestrale este desigur un loc comun al discursurilor identitare din toată
regiunea Europei de Est, inclusiv în interiorul Imperiului Rus. De aceea, aceste
accese de populism nu sunt deloc surprinzătoare. În cazul României însă, se
adaugă condamnarea, fără echivoc, a politicii statului, care ar impune o
identitate falsă úi distorsionată maselor Ġărăneúti, grefată pe fondul tradiĠional al
ruralităĠii. Iată un exemplu elocvent:
„Obiúnuite cu munca úi resemnarea, masele poporului român, supuse până la
un timp, au úi până în prezent cele mai modeste dorinĠe. Îngrijindu-se exclusiv
de satisfacerea necesităĠilor lor modeste, preĠuind doar câteva idei tradiĠionale,
respectând sfinĠenia Bisericii Ortodoxe, care, după cum ele, fără îndoială,
conútientizează în mod instinctiv, le-a salvat specificul de-a lungul secolelor,
masele poporului român îi lasă pe politicieni, care le rămân la fel de străini
precum le sunt úi necunoscuĠi, să se ocupe de treburile statului, cu condiĠia ca
greutăĠile lor să nu fie excesive. Între timp, aceiaúi conducători ai destinelor
României, fie urmărind scopuri personale, fie tinzând spre crearea unei
Românii inexistente, plăsmuite în solitudinea muncii lor de cabinet, încearcă să
úteargă din memoria poporului, încet, dar sigur, obiceiurile sale ancestrale úi să
scadă în ochii săi importanĠa Bisericii, care este în dezacord cu viziunile lor
filosofice moderne. Istoria României este predată copiilor după manuale
aprobate de guvern, într-o formă completamente distorsionată úi tendenĠioasă,
trecutul patriei lor le este prezentat drept un fel de luptă continuă împotriva
năzuinĠelor Rusiei, se încearcă umilirea cu premeditare a clerului, iar bisericile
sunt lăsate în paragină pentru a se distruge”82.
81
Documentul 5 din 17 iunie 1888.
82
Documentul 13 din 17 martie 1889.
Astfel, modernizarea (reprezentată metonimic, prin tema secularizării

forĠate úi a subminării Ortodoxiei tradiĠionale) atacă fundamentele vieĠii rurale
úi, prin aceasta, însăúi esenĠa comunitară (aproape atemporală) a Ġăranilor
români, care rămân „tăcuĠi úi supuúi propriului destin, necunoscându-l”83. Pe de
o parte, Ġăranii simbolizează cea mai trainică legătură (prin istorie, religie úi
tradiĠie) dintre Rusia úi România. Pe de altă parte însă, ei sunt un element
aproape anistoric, care se poate manifesta drept o „forĠă a naturii”, în mod
anarhic, ca la 1888, dar nu poate oferi o alternativă faĠă de agenda elitelor. În
raportul deja citat al lui Giers din 27 septembrie 1896, este schiĠată aceeaúi
imagine a unei mase inerte úi maleabile, trăind cumva într-un „univers paralel”
faĠă de preocupările elitelor bucureútene:
„ğăranii, care reprezintă majoritatea covârúitoare a populaĠiei Ġării, au o
atitudine cu totul indiferentă faĠă de sărbătoarea organizată în capitală; inertă,
foarte slab evoluată în general úi obiúnuită să se supună oricui, în vremurile de
demult creaturilor turceúti, iar astăzi autorităĠilor de soi nou, indiferent de
porecla politică pe care o poartă, ea rămâne în afara agitaĠiei care cuprinde
clasele conducătoare. Sentimentul de apartenenĠă la dinastie îi este străin…”84.
Această viziune „romantică” a diferenĠei ireconciliabile dintre elite úi
mase, de a căror soartă s-ar fi îngrijit, pentru prima úi ultima dată, tot Rusia, prin
Regulamentul Organic al contelui Kiseleff85, era desigur foarte convenabilă
pentru diplomaĠii ruúi, care îúi puteau păstra astfel anumite iluzii în privinĠa
lipsei de perspectivă a statului român, văduvit de un „fundament sănătos”. În
plus, trebuie să se ia în considerare úi tendinĠele de atunci ale monarhiei
Romanovilor, care încerca să îúi creeze (sub Alexandru III úi Nicolae II) un nou
„scenariu al puterii”, bazat pe legătura directă dintre monarh úi popor86.
c. Casa Regală românească

Tocmai prezumtiva lipsă a acestei conexiuni aproape mistice dintre
suveran úi supuúii săi (în presupus contrast cu Imperiul Rus) este unul dintre
laitmotivele relatărilor trimise de la Bucureúti, despre rolul dinastiei străine în
România, care simboliza (úi intensifica) dezrădăcinarea elitelor faĠă de popor úi
caracterul „de import” al modernităĠii româneúti. Problema dinastiei străine,
strâns legată de priorităĠile politicii externe româneúti, trece ca un fir roúu prin
rapoartele diplomatice dedicate temelor politice. Chiar dacă îi recunoaúte lui
Carol I calităĠile personale, printre care „inteligenĠa vastă” úi abilităĠile politice,
peste cele ale multor „români din naútere”87, Hitrovo este totuúi consecvent în a
sublinia statutul de „străin” al monarhului, lipsa lui de popularitate în Ġară,
83
Ibidem.
84
85
86
A se vedea: Richard S. Wortman, Scenarios of Power. Myth and Ceremony in the
Russian Monarchy, vol. 2, Princeton, Princeton University Press, 2000 (în continuare: Wortman,
Scenarios of Power).
87
eúecul acomodării sale la realităĠile româneúti úi rolul nefast de promotor al

intereselor austro-germane (sau al ambiĠiilor sale personale)88. Nici înlocuitorul
temporar al lui Hitrovo la conducerea misiunii Rusiei din Bucureúti, Lodâjenski,
nu este mai blând în raport cu persoana regelui Carol I89. În contextul abdicării
regelui Milan al Serbiei, diplomatul rus făcea o comparaĠie puĠin măgulitoare
între soarta monarhului sârb úi suveranul român, care ar fi rămas „străin pentru
România”. Lodâjenski continua: „Deosebirea dintre politica externă personală
urmată de Rege úi aspiraĠiile poporului român, care este străin de orice
complicaĠii internaĠionale úi nu le înĠelege, a trebuit să apară înaintea ochilor
Regelui úi ai actualilor săi miniútri cu o deosebită claritate úi putere, în pofida
tuturor autoamăgirilor lor incredibile”90. Astfel, Lodâjenski conchidea că
politica rusă „va trebui să distrugă cu timpul acel edificiu artificial, care este în
prezent făurit pe pământul românesc úi să întoarcă România pe calea politicii
îndepărtării de orice complicaĠii internaĠionale, [a unei politici] naĠionale,
modeste, a singurei [politici] avantajoase pentru România, iar, prin urmare, úi a
unei înĠelegeri úi concordii mai apropiate cu noi”91.
Asemenea exemple pot fi extrase úi din multe alte rapoarte diplomatice
ale anilor 1890. Totuúi, în acest sens nu există o unanimitate în rândul
diplomaĠilor ruúi: pe lângă linia dominantă a discursului, care subliniază poziĠia
úubredă a Hohenzollernilor úi lipsa unei tradiĠii dinastice autentice, sunt úi
excepĠii notabile, care confirmă existenĠa unei abordări mai echilibrate a
situaĠiei din România. Unul dintre cele mai interesante texte din „curentul
realist” îi aparĠine însărcinatului cu afaceri Lvov, care îl înlocuieúte temporar pe
Fonton. Într-un raport din data de 6 august 1895, Lvov prezintă o imagine foarte
diferită a lui Carol I: este portretul unui rege care s-a adaptat foarte bine
contextului românesc, fiind din ce în ce mai popular úi în acord perfect cu
politicienii români. Mai mult, diplomatul îúi permite să conteste atât consensul
implicit al rapoartelor referitoare la provizoratul úi lipsa de popularitate a
monarhiei române, pe de o parte, cât úi existenĠa unei pături „loiale Rusiei” în
societatea românească, pe de altă parte. Constatând că „atât conservatorii, cât úi
liberalii nutresc faĠă de noi aceeaúi neîncredere úi ostilitate úi că cea mai bună
tactică ar fi să rămânem în afara oricăror partide”, el recomandă o politică
prudentă úi echilibrată în raporturile Rusiei cu politicienii români92. De altfel,
Lvov nu ezită să îúi exprime părerile personale cu privire la adevărata stare de
lucruri din politica românească, contrar instrucĠiunii Ministerului Rus de Externe
din 22 august 1888 úi contrar cliúeelor puternic înrădăcinate în mediile diplo-
matice din Sankt-Petersburg:
88
A se vedea, de exemplu, documentul 7, în care regele este acuzat deschis de
„atitudine duúmănoasă” faĠă de Rusia.
89
A se vedea documentul 10 din 22 februarie 1889.
90
91
Ibidem.
92
Documentul 56 din 6 august 1895.
„Eu însă îmi voi permite să opinez că regele s-a acomodat demult úi în
totalitate în România, că Majestatea Sa priveúte situaĠia actuală ca fiind destul
de sigură úi de durată, că toate circumstanĠele sunt favorabile suprapunerii
totale a viziunilor claselor conducătoare de aici cu viziunile monarhului lor
asupra necesităĠii armonizării dintre acĠiunile de politica externă a României úi
cele ale Austriei úi Germaniei. Având în vedere toate aceste premise, realizarea
scopului de a menĠine în rândurile părĠii sănătoase a societăĠii din România a
unei simpatii faĠă de principiile care ar satisface propriile noastre interese
devine tot mai dificilă”93.
Într-o cheie la fel de realistă se exprimă, un an mai târziu, úi consulul
Imperiului Rus din Iaúi, Alexandr Giers, care, în contextul vizitei monarhului
austro-ungar în România, ajunge la concluzii similare, pe care le exprimă destul
de plastic, invocând năruirea a două „legende” reconfortante pentru diplomaĠii
ruúi – cea a „rusofilismului” conservatorilor úi cea privind „politica externă
personală” úi nepopulară a regelui Carol I:
„Din descrierea sumară a evenimentelor, care au însoĠit aflarea la putere în
ultimii douăzeci de ani a unui sau altui partid, se poate trage uúor concluzia că
direcĠia politicii externe a României, reflectată, nu fără claritate, în toată
atmosfera festivităĠii de primire a împăratului Franz Josef, a fost elaborată cu
efortul comun al tuturor forĠelor intelectuale ale Ġării, fără deosebire de partid.
Se poate crede cu greu că în România există rusofili úi că doar liberalii sunt
adversarii noútri inveteraĠi. ùi unii úi alĠii se delimitează demonstrativ de noi;
totuúi, pentru comoditate úi reuúita relaĠiilor ar fi poate de preferat a colabora
cu răuvoitori pe faĠă, decât cu aceia care, vorbind pe limba Orientului, apelează
constant în relaĠiile internaĠionale la astfel de procedee, care pot fi numite cu
blândeĠe «bizantine». Sosirea în România a împăratului Franz Josef úi importanĠa
pe care o acordă acestei vizite înúiúi românii încununează eforturi conjugate
întinse pe durata mai multor ani; totodată, aceasta marchează limita pentru
existenĠa în continuare a legendelor, puse în circulaĠie chiar de politicienii
români: prima legendă – privind rusofilismul conservatorilor, iar cea de-a doua –
privind politica externă personală a regelui Carol, care ar fi în contradicĠie cu
starea de spirit a populaĠiei”94.
În aceste documente, este subliniat destul de clar consensul fundamental
al politicienilor români faĠă de direcĠiile politicii externe a Ġării, camuflat însă de
pretinsele divergenĠe dintre partide. Unele texte (de pildă, chiar raportul citat
mai sus) lasă impresia că politicienii români cultivau cu bună útiinĠă aceste
mituri ale „rusofilismului” úi izolării regalităĠii pe plan intern pentru a induce în
eroare observatorii străini.
d. Ortodoxia ca factor identitar

Problema Ortodoxiei ca element esenĠial al identităĠii tradiĠionale
româneúti (dar úi ca liant dintre poporul român úi cel rus) ocupă un spaĠiu deloc
neglijabil în textele publicate de noi. Accentul pus pe comunitatea religioasă
93
Ibidem.
94
dintre ruúi úi români este unul dintre subiectele cele mai durabile ale discursului
imperial rus úi constituie un element de continuitate cu tradiĠia mai veche a
„misiunii civilizatoare” ruseúti în Balcani. Totuúi, odată cu consolidarea statului
naĠional român, bazat pe o concepĠie raĠionalizată úi laică, perspectiva rusă
asupra Ortodoxiei româneúti devine mai complexă, împletindu-se cu interpretarea
generală a modernizării politice úi instituĠionale din Regat. Astfel, diplomaĠii ruúi
exprimă o atitudine ambiguă faĠă de locul Ortodoxiei în noile condiĠii create
după reformele radicale ale lui Al. I. Cuza úi după instalarea lui Carol I pe
tronul României. Pe de o parte, este condamnată tendinĠa accentuată de secula-
rizare úi imitare a modelelor preluate din Occidentul liberal (în special, FranĠa).
Elitele occidentalizate din Regat sunt acuzate, fără echivoc, de subminarea
Ortodoxiei tradiĠionale, iar Imperiul Rus se erijează în protector al Ortodoxiei
româneúti úi, prin extensie, al tuturor valorilor tradiĠionale asociate cu aceasta.
DiplomaĠii ruúi sunt deosebit de vehemenĠi la adresa guvernării liberale, care
este percepută drept continuatoarea directă a politicii radicale de secularizare
promovate de Al. I. Cuza. În contextul crizei politice úi sociale din anul 1888,
trimisul rus Hitrovo vede în guvernul liberal al lui I.C. Brătianu un agent
necruĠător al distrugerii valorilor tradiĠionale (în primul rând, religioase) ale
poporului român:
„La aceasta ar mai trebui adăugată úi nimicirea sistematică a sentimentelor reli-
gioase în mediul populaĠiei Ġărăneúti, la care a contribuit atât de asiduu aúa-zisul
guvern progresist liberal. Prin umilirea consecventă a clerului ortodox superior
úi de mir, prin impunerea unor prevederi nefireúti, cum ar fi obligativitatea
căsătoriei civile, predarea laică a religiei în úcolile populare de către învăĠători
nihiliúti etc., au fost úubrezite până la extrem idealurile religioase ale oamenilor
simpli… Este de la sine înĠeles că o astfel de erodare a sentimentelor religioase
úi lipsa idealurilor politice, alături de agravarea de la o zi la alta a situaĠiei
economice, trebuiau să contribuie la transformarea populaĠiei Ġărăneúti într-un
element periculos, receptiv la orice propagandă revoluĠionară, indiferent de
forma pe care o lua”95.
Legătura dintre religie úi politică devine astfel destul de transparentă, iar
„antirusismul” úi atitudinea negativă faĠă de Ortodoxie merg mână în mână, repre-
zentând tot atâtea dovezi ale îndepărtării elitelor româneúti de „fundamentul
vieĠii naĠionale”. În acest context, este interesantă invocarea exemplului
episcopului Melchisedec al Romanului, într-un raport anterior al aceluiaúi
Hitrovo. Acest prelat, cunoscut pentru legăturile sale destul de strânse cu
mediile ecleziastice din Imperiul Rus, este apreciat de Hitrovo drept un
„credincios úi vigilent apărător al Ortodoxiei în România, dar din păcate
aproape singurul în mediul clerului superior de aici”96.
Biserica Ortodoxă apare astfel ca un ultim bastion al unei presupuse
„românităĠi” tradiĠionale, orientate spre Est úi spre Imperiul Rus. În pofida
acestor tendinĠe nostalgice, diplomaĠia rusă era destul de conútientă că această
95
96
instituĠie nu era capabilă să reziste presiunii modernizatoare a statului, care

submina, încet dar sigur, structurile ecleziastice. O astfel de impresie, destul de
pesimistă, este articulată, de exemplu, în instrucĠiunea oficială către Nikolai Fonton,
redactată cu prilejul preluării de către acesta a postului de la Bucureúti:
„Ortodoxia a reprezentat o legătură puternică între Rusia úi populaĠiile
balcanice. Se poate spune că în timpul jugului mahomedan biserica a
întruchipat drapelul politic al independenĠei naĠionale. Din păcate însă, nu se
poate ignora faptul că indiferentismul religios a înregistrat de atunci succese
importante în Orient. Biserică română, în special, a ieúit umilită úi înjosită după
loviturile încasate prin politica principelui Cuza în anii úaizeci ai acestui secol”97.
În consecinĠă, rolul de protector al Ortodoxiei rămâne aproape singura
ipostază prin care Imperiul Rus poate să se manifeste, în mod activ, în viaĠa
internă a Regatului. Este destul de relevant faptul că instrucĠiunea citată mai sus
acordă un spaĠiu extins informării diplomatului rus despre asistenĠa acordată de
guvernul imperial Ortodoxiei din România „prin toate căile úi mijloacele
dependente de noi”. Printre priorităĠile noului trimis se afla „chestiunea
AsociaĠiunii Ortodoxe din Iaúi, a absolvenĠilor români din seminarele noastre
teologice úi, în sfârúit, a bisericii ruse din Sulina”. Prima dintre aceste instituĠii
avea menirea să „lupte împotriva propagandei occidentale tot mai puternice úi
împotriva teoriilor sociale dăunătoare”98, reprezentând astfel o pârghie directă
de influenĠă a Imperiului Rus în Ġara vecină. Chestiunea susĠinerii Bisericii din
România în faĠa ingerinĠelor úi presiunilor guvernamentale va rămâne o
preocupare centrală a diplomaĠiei ruse99 úi la începutul secolului XX,
demonstrând astfel importanĠa acordată acestui aspect în cadrul strategiei
generale a politicii externe ruse în regiune.
Legătura dintre Ortodoxie úi identitatea colectivă românească este
abordată, în mod indirect, prin intermediul poziĠiei regalităĠii (úi a lui Carol I,
personal) faĠă de religia tradiĠională a românilor. Această temă este legată de
subiectul „lipsei de rădăcini” a dinastiei străine, abordat mai sus. Mai mult decât
atât, în sursele ruseúti se accentuează „catolicismul” lui Carol I ca un element
central al consolidării influenĠei occidentale úi al îndepărtării de Rusia. În
acelaúi timp, tendinĠele antiruse ale „intelighenĠiei” româneúti sunt frecvent
legate de „înclinaĠia spre latinism” atribuită acesteia (cel puĠin începând din anii
1860, avându-se în vedere secularizarea averilor mănăstireúti úi alte reforme
iniĠiate de guvernul lui Al. I. Cuza). Aparent insensibili la natura contradictorie
úi întrucâtva paradoxală a argumentării lor, diplomaĠii ruúi insistă asupra secula-
rizării úi „propagandei catolice” ca procese simultane care definesc tendinĠele de
97
A se vedea documentul 27 din 29 mai 1891.
98
Ibidem.
99
Un alt document interesant în acest sens este raportul lui Fonton către ùiúkin, din
20 februarie 1893, care abordează problema demisiei Mitropolitului Iosif Gheorghian, în semn de
nemulĠumire faĠă de reformele din sfera ecleziastică (documentul 37). A se vedea úi exemplul
epitropiei Sf. Spiridon, invocat în documentul 53. Această instituĠie era patronată de guvernul rus,
având „legături úi relaĠii cu Rusia, prea bine cunoscute de toată lumea”.
occidentalizare a societăĠii româneúti. În acest sens, regele Carol I este frecvent

acuzat că reprezintă un „agent al catolicizării” tacite a elitelor româneúti100.
Totuúi, anumiĠi diplomaĠi ruúi au o poziĠie mai nuanĠată faĠă de rolul regelui în
raport cu Biserica Ortodoxă. De exemplu, într-un raport din februarie 1892,
Fonton afirmă, reproducând astfel cliúeul regelui izolat úi nepopular, că „regele
Carol rămâne… un <străin> în această Ġară; până în prezent, el nu a reuúit să se
acomodeze cu poporul care l-a chemat la tron, în ochii căruia el rămâne încă, la
fel ca în trecut, un «neamĠ». El vorbeúte româna, ca, de altfel, úi franceza, cu un
puternic accent german”101. Totuúi, în acelaúi raport Fonton remarcă atitudinea
binevoitoare úi „corectă” a regelui faĠă de Ortodoxie:
„Regele Carol, în pofida confesiunii sale, úi-a conútientizat fără îndoială datoria
úi a avut, în mod constant, o atitudine absolut ireproúabilă faĠă de Biserica
Ortodoxă. Având în totalitate posibilitatea de a inaugura o capelă catolică în
palatul său, regele nu s-a folosit niciodată de acest drept… Cele expuse mai sus
demonstrează în mod suficient cât de exagerat este tot ceea ce se spune în
legătură cu tendinĠele clericale ale regelui” 102.
Astfel, în documentele ruseúti nu există o unanimitate în privinĠa rolului
regelui în sfera religioasă, chiar dacă tema catolicismului regal este un motiv
recurent úi foarte puternic în retorica diplomaĠiei úi publicisticii ruse pe tot
parcursul domniei primului Hohenzollern în România. În mod previzibil,
preocuparea subzista pentru a se accentua caracterul „neautohton” al dinastiei.
O problemă deosebit de prezentă în rapoartele ruseúti este chestiunea
apartenenĠei religioase a succesorilor regelui Carol I. Venirea în Ġară a
principelui Ferdinand úi potenĠiala consolidare a dinastiei, precum úi căsătoria
lui Ferdinand cu principesa Maria de Edinburgh au suscitat interesul explicabil
al reprezentanĠilor ruúi la Bucureúti. Chestiunea spinoasă a confesiunii succe-
sorilor la tron este abordată într-o serie de rapoarte de la începutul anului 1889
úi de câteva rapoarte din anii 1893-1894; evident, se acordă atenĠie úi ritului în
care aveau să fie botezaĠi copiii cuplului princiar, Carol (viitorul rege Carol II)
úi Elisabeta103. Dincolo de aspectele constituĠionale, diplomaĠii ruúi sunt
preocupaĠi de încărcătura simbolică a introducerii confesiunii ortodoxe în
familia regală úi, prin extensie, a „românităĠii” asumate, prin acest gest, de
Casa Domnitoare. Dacă rapoartele din 1889 úi 1890 sunt destul de sceptice în
privinĠa consolidării poziĠiei principelui Ferdinand úi a popularităĠii sale
viitoare, după căsătoria principelui moútenitor cu prinĠesa Maria (probabil, úi
100
Astfel de acuzaĠii nu se regăsesc direct în documentele din acest volum, dar apar
periodic atât până în perioada 1888-1898, cât úi după aceea (de ex., în câteva rapoarte diplomatice
din 1886 úi 1909-1910).
101
Documentul 30 din 5 februarie 1892.
102
Ibidem.
103
A se vedea documentul 30 din 16 ianuarie 1889, documentul 12 din 17 martie 1889,
documentul 16 din 22 iunie 1889, documentul 17 din 22 iunie 1889, documentul 18 din 22 iunie
1889, documentul 25 din 25 iulie 1890, documentul 35 din 5 ianuarie 1893, documentul 50 din
7 octombrie 1894, documentul 52 din 19 octombrie 1894.
datorită conexiunilor dinastice ruseúti ale Mariei) poziĠia observatorilor ruúi se

schimbă treptat. Astfel, în legătură cu pretinsa controversă privind botezul
prinĠesei Elisabeta în rit catolic, Fonton relatează, în octombrie 1894, că
„miniútrii i-au declarat în unanimitate Regelui că o asemenea încălcare a legii
strămoúeúti a Ġării este absolut imposibilă úi că ar aduce o adâncă ofensă senti-
mentului religios al poporului, care Ġine foarte mult la propria credinĠă, úi ar
submina atracĠia úi loialitatea faĠă de familia regală. Ei i-au amintit Regelui
despre manifestările înflăcărate de fericire úi bucurie, când acum un an a avut
loc Sf. Botez în credinĠa ortodoxă a primului prinĠ român”. La rândul său,
monarhul era destul de conútient de acest lucru, deúi Fonton îúi exprimă
„mirarea” cu privire la ezitările regelui în această privinĠă, care ar constitui „un
atentat serios asupra sentimentelor religioase ale unui popor ortodox”104. În
următorul raport, din 19 octombrie, trimisul rus constată „bucuria poporului
român că credinĠa strămoúilor săi a pătruns în familia Casei Domnitoare”
(exprimată prin intermediul presei bucureútene)105. În chestiunea consolidării
dinastiei, poziĠia trimiúilor ruúi oscilează astfel între scepticismul iniĠial,
potenĠat prin tema izolării regalităĠii, úi recunoaúterea ulterioară a abilităĠii
regelui Carol I în întărirea poziĠiilor acesteia, prin politica sa prudentă úi
inteligentă în privinĠa confesiunii religioase a succesorilor săi.
e. Chestiunea identitară úi diferenĠele regionale

În fine, viabilitatea proiectului naĠional românesc úi ierarhia priorităĠilor
naĠionale este abordată destul de sistematic în sursele publicate în acest volum.
Având în vedere atitudinea generală a discursului imperial rus faĠă de statul
român modern, dimensiunea naĠională ocupă un loc mai modest în meditaĠiile
diplomaĠilor ruúi. Totuúi, există observaĠii interesante despre disensiunile interne
dintre provinciile Regatului úi, mai ales, despre sensibilităĠile naĠionale ale elitelor
româneúti în raport cu Transilvania, pe de o parte, úi Basarabia, pe de alta.
Deúi interesul faĠă de poziĠia Moldovei în cadrul statului român este în
vădită scădere în comparaĠie cu anii 1860-1880, într-un raport analitic al lui
Hitrovo, din ianuarie 1891, putem urmări o resurgenĠă (ce e drept, episodică) a
chestiunii „specificului moldovenesc” úi a nemulĠumirilor din această provincie
faĠă de centralismul de la Bucureúti. Spre deosebire de perioada anterioară (sau
chiar de unele aluzii privind „rusofilismul” mai accentuat din Moldova,
observabil cu ocazia răscoalei din 1888), de această dată potenĠialul „separatis-
mului moldovenesc” este perceput ca o reflectare a slăbiciunii interne a
Regatului, úi nu ca o alternativă realistă la situaĠia existentă. Subliniind
caracterul „haotic” al vieĠii politice din Regat úi reapariĠia „chestiunii poziĠiei
privilegiate a Valahiei în cadrul regatului în comparaĠie cu Moldova”, Hitrovo
afirmă următoarele:
104
Documentul 50 din 7 octombrie 1894.
105
Documentul 52 din 19 octombrie 1894.
„…cu toate că presa oficială încerca să înăbuúe începutul agitaĠiei úi demonstra

nevoia consolidării tuturor românilor úi protejării intangibilităĠii unităĠii
naĠionale, conútientizarea situaĠiei inegale a celor două jumătăĠi ale regatului
devenea tot mai evidentă. În prezent, se constituie la Iaúi un comitet special
pentru «apărarea drepturilor Moldovei», care trimite în oraúe diverúi mesageri
speciali pentru difuzarea ideilor sale. În curând va fi creat clubul moldovenesc,
care va milita la modul serios pentru apărarea jumătăĠii exploatate a regatului”106.
Chestiunea Basarabiei apare explicit doar în două documente din volum
úi indirect în alte câteva cazuri, confirmând astfel locul marginal al acestei
provincii nu doar în cadrul discursului naĠional românesc din epocă, ci úi în
cadrul relaĠiilor ruso-române (cel puĠin, între 1878 úi începutul secolului XX).
InstrucĠiunea pentru Fonton din mai 1891 constată cu satisfacĠie că „agitaĠia
provocată de alipirea la Rusia, în urma războiului din anul 1877, a judeĠului
Izmail s-a calmat deja”107. Provincia de peste Prut apare, după această dată, mai
întâi într-un scurt raport al lui Fonton din 20 februarie 1892, unde diplomatul se
referă la studenĠii de origine basarabeană emigraĠi în România, care „afirmă, că
ei au părăsit Rusia din cauza afecĠiunii lor deosebite faĠă de tot ce este românesc
úi a imposibilităĠii de a trăi altfel decât în mijlocul «societăĠii româneúti înalt
dezvoltate»”. Invocând efectul „măgulitor” pe care le-ar avea asemenea cazuri
asupra „orgoliului românilor”, Fonton menĠionează, în continuare, protecĠia
oferită acestor tineri de către B.P. Hasdeu úi constituirea SocietăĠii „Milcov”,
fondată în acea perioadă sub patronajul acestuia la Bucureúti108. Totuúi, atât
tonul semi-ironic al diplomatului, cât úi sublinierea aspectelor pecuniare úi
„pragmatice” – care explicau interesul studenĠilor basarabeni pentru România –
par să indice o preocupare destul de scăzută a diplomaĠiei ruse faĠă de „ireden-
tismul românesc” în Basarabia109.
Al doilea document cu referire directă la Basarabia apare în contextul
analizei impactului călătoriei regelui Carol I la Sankt-Petersburg, în vara anului
1898. Cu această ocazie, diplomaĠia rusă este mai optimistă decât de obicei,
preconizând o posibilă schimbare (sau cel puĠin echilibrare) a vectorului
politicii externe româneúti úi o potenĠială apropiere de Rusia. Impresiile pozitive
ale regelui după vizita sa în Rusia se bucură de atenĠie în rapoartele din vara
anului 1898. Tocmai în acest context úi, se pare, pentru a confirma
eventualitatea unei asemenea evoluĠii, însărcinatul cu afaceri Somov scrie la
Petersburg într-o cheie destul de optimistă:
„Pe lângă aceasta, nu poate fi trecut cu vederea faptul îmbucurător că
chestiunea Basarabiei nu mai interesează opinia publică úi că această chestiune
106
Documentul 26 din 12 ianuarie 1891.
107
108
Documentul 31 din 20 februarie 1892.
109
Această impresie pare să fie confirmată de faptul că misiunea rusă de la Bucureúti era
cel puĠin la fel de preocupată de activităĠile lui Zamfir Ralli-Arbore úi ale socialiútilor ruúi în general,
cărora acelaúi B.P. Hasdeu le oferea protecĠia sa, apelând la Rege pentru a stopa încercările
diplomaĠiei ruse de a-i expulza din Ġară. Vezi, în acest sens, documentul 14 din 17 martie 1889.
este adusă din ce în mai rar în discuĠie de către presă. O astfel de schimbare
poate fi explicată prin faptul că, pe de o parte, toată atenĠia Regatului este
absorbită în prezent de discriminările cu adevărat fără precedent aplicate de
către guvernul maghiar supuúilor săi români, iar pe de altă parte prin interesul
pe care îl trezeúte în prezent românilor Dobrogea, cu noul port la ConstanĠa, cu
flota comercială úi militară, de care românii se ocupă cu o pasiune copilărească
specifică lor. ùi este foarte puĠin probabil ca ei să fie de acord să schimbe acum
Dobrogea pe Basarabia. În aceste condiĠii, lor nu le rămâne decât să o
ocolească pe ultima prin tăcere. În sfârúit, nu poate fi trecut cu vederea modul
înĠelept de acĠiune a Regelui în această chestiune, care, chiar de la început,
înĠelegând toată zădărnicia lamentărilor pentru pierderea Basarabiei, dezaprobă
cu fermitate orice agitaĠie, reuúind să le trezească românilor interesul pentru
Dobrogea úi să le canalizeze activitatea în direcĠia acestei regiuni noi úi bogate”110.
În acest caz, este deosebit de relevantă comparaĠia directă dintre
Basarabia úi alte direcĠii ale proiectului naĠional românesc. Basarabia pare,
astfel, a fi defavorizată nu doar de canalizarea „construcĠiei naĠionale”
româneúti înspre regiunea mult mai promiĠătoare a Dobrogei, ci úi de rolul
secundar ocupat, în raport cu Transilvania, de provincia dintre Prut úi Nistru în
imaginarul naĠional român. Acest contrast se evidenĠiază úi mai pregnant în
contextul „chestiunii memorandiste”, care a captat atenĠia diplomaĠilor ruúi pe
parcursul celei mai mari părĠi ai anilor 1893 úi 1894111. Se înĠelege că Basarabia
reapare explicit în „ierarhia” priorităĠilor naĠionale, pe fondul discuĠiilor din
Parlament privind poziĠia oficială a României în „chestiunea memoran-
dumului”. În două rapoarte din decembrie 1893, Fonton se referă la dezbaterile
din Camera DeputaĠilor úi Senat, citând direct opiniile unor politicieni români
despre situaĠia basarabenilor în raport cu transilvănenii úi a pericolului de
asimilare cu care se confruntă cele două comunităĠi112.
IntenĠia acestor rapoarte era, de fapt, să sublinieze oportunismul
oamenilor politici români din diferite tabere, confirmând, implicit, viziunea rusă
despre lipsa de principii úi flexibilitatea extremă a clasei noastre politice. Totuúi,
pe măsura desfăúurării evenimentelor din Transilvania, atitudinea diplomaĠilor
ruúi devine mai favorabilă poziĠiei exprimate de guvernul de la Bucureúti, ei
recunoscând implicit legitimitatea revendicărilor naĠionale româneúti úi situaĠia
delicată a autorităĠilor române, care trebuie să adopte o politică extrem de
prudentă faĠă de Austro-Ungaria, fără a uita să menajeze sentimentele naĠionale
exprimate în interiorul Ġării113. Sigur că atitudinea înĠelegătoare faĠă de guvernul
român era determinată, în acest caz, úi de o strategie de evidenĠiere a
importanĠei Transilvaniei în detrimentul Basarabiei. Concentrarea atenĠiei
110
A se vedea documentul 80.
111
În acest sens, a se vedea documentul 38 din 21 iunie 1893, documentul 39 din 6 august
1893, documentul 40 raportul lui Vranghel din 29 august/10 septembrie 1893, documentul 41 din
7 septembrie 1893, documentul 43 din 6 decembrie 1893, documentul 44 din 21 decembrie 1893,
documentul 47 din 21 mai 1894 etc.
112
Documentul 43 din 6 decembrie 1893, documentul 44 din 21 decembrie 1893.
113
A se vedea, în special, documentul 47 din 21 mai 1894.
politicienilor bucureúteni în direcĠia vestică era cât se poate de convenabilă

pentru observatorii ruúi. OscilaĠiile diplomaĠilor ruúi în evaluarea iredentismului
românesc se corelează úi cu anumite gesturi simbolice: de exemplu, călătorii ale
monarhilor Franz Josef la Bucureúti, în 1896, sau a lui Carol I la Sankt-Petersburg,
în 1898. În contextul vizitei din 1898, diplomaĠia rusă a salutat reacĠia energică
a guvernului faĠă de manifestarea de „iredentism românesc” organizată la Iaúi
cu prilejul unui spectacol de la Teatrul NaĠional, la care au participat anumiĠi
reprezentanĠi ai Statului Major român114. În aceeaúi serie de evenimente, se
înscrie úi polemica din jurul broúurii „antiruse” a lui Dimitrie Sturdza,
L’Europe, la Russie et la Roumanie, care, pe lângă manipularea în luptele
politice din Regat, a servit úi la discreditarea parĠială a prim-ministrului român
în cercurile din Sankt-Petersburg115.
DiscuĠii úi concluzii
RelaĠiile româno-ruse în perioada discutată s-au înscris în cadrul general
al raporturilor internaĠionale, al jocurilor de putere dintre marile state europene,
în special al interacĠiunii acestora în regiunea balcanică. Analizând informaĠiile
din documentele publicate úi confruntându-le cu alte surse privitoare la situaĠia
politică din fosta „Turcie europeană”, se poate observa că politica Rusiei faĠă de
România a fost determinată în mare parte de evoluĠia relaĠiilor Imperiului cu
alte Mari Puteri, în special cu Austro-Ungaria úi Germania. Astfel, momentele
tensionate din raporturile dintre Rusia úi Austro-Ungaria, din timpul crizelor
bulgară úi sârbă, úi-au găsit reflectarea úi în disensiunile diplomatice ruso-române.
În mod similar, detensionarea relaĠiilor internaĠionale în regiune (de pildă,
încheierea acordului ruso–austro-ungar în 1897) a condus la o anumită
destindere în contactele dintre cele două state.
Imaginea fluctuantă a României în rapoartele diplomaĠilor ruúi din
Regat, de la sfârúitul anilor 1880 úi din anii 1890, provocată de viziunile deseori
diferite ale autorilor asupra unor aspecte concrete ale politicii externe ruse úi,
mai ales, de modul în care puteau fi atinse anumite obiective în relaĠia cu statul
român, impune o contextualizare a informaĠiilor din aceste surse. S-ar cuveni,
de pildă, ca acestea să fie comparate cu alte documente din epocă, inclusiv cu
rapoarte aparĠinând diplomaĠilor de altă naĠionalitate, acreditaĠi la Bucureúti.
Chiar dacă opiniile úi concluziile diplomaĠilor ruúi din România
exprimă deseori un anumit consens (mai ales în chestiuni esenĠiale ale politicii
externe ruse), există totuúi diferenĠe majore privind modul de interpretare a unor
realităĠi româneúti úi a politicii externe a Regatului. Aceste divergenĠe se referă,
de exemplu, la orizontul ideologic al elitei politice româneúti, la sistemul
politic, la rolul regelui Carol I, la statutul Bisericii Ortodoxe, la contactele
114
Documentul 79 din 1 mai 1898. Îngrijorarea trimisului rus a fost provocată, printre
altele, de menĠionarea Basarabiei printre provinciile înstrăinate, dar úi de organizarea eveni-
mentului la Iaúi, „în apropierea graniĠei” ruseúti.
115
A se vedea detalii în documentul 83 din 5 august 1898.
strânse cu lumea germană etc. Comparând rapoartele aparĠinând lui M. Hitrovo

cu cele semnate de N. Fonton, nu se poate trece cu vederea că în cele dintâi se
recurge constant la formule inspirate din scrierile curentului conservator-
panslavist. Ultimele însă, chiar dacă nu sunt lipsite de priviri critice asupra
României (în general) úi a politicii sale externe (în particular), au ca dominantă
o analiza mai degrabă aplicată, chemată să informeze decidenĠii de la Sankt-
Petersburg úi să-i ajute în luarea unor decizii adecvate.
Privite în contextul general al dezbaterilor din mediile diplomatice úi
din publicistica rusă din perioada respectivă – de pildă, al redefinirii relaĠiilor cu
Austro-Ungaria úi Germania, al discuĠiilor privind încheierea unei alianĠe cu
FranĠa, sau în cel al crizelor ciclice din Balcani –, sursele publicate în acest
volum arată că atitudinile deseori contradictorii ale diplomaĠilor ruúi din
România sunt expresii fireúti ale schimbărilor de strategie din politica externă
rusă, aflată atunci în faza de tranziĠie de la abordările specifice Realpolitik-ului
la cele cu o încărcătură ideologică mai puternică. Acest lucru poate fi urmărit, în
special, pe exemplul dezbaterilor privind politica de alianĠe a Rusiei, din care nu
lipseúte nici Regatul Român. „RevoluĠia diplomatică”, reflectată în Rusia anilor
1880-1890 în creúterea importanĠei „partidei naĠionale”, a contribuit semnificativ
la îndepărtarea treptată a Ġării de cele două imperii central-europene, în
schimbul unei apropieri de FranĠa, chiar dacă o alianĠă bazată pe solidaritatea
monarhică ar fi părut, judecând din perspectiva deceniilor anterioare, mult mai
firească. Expresia plastică a acestei schimbări paradigmatice în politica externă
a Rusiei se regăseúte, printre altele, în sintagma atribuită lui Alexandru III: „Nu
putem avea o altă politică, decât o politică rusă autentică, naĠională; o altă
politică nu poate úi nici nu trebuie să existe”116.
Această schimbare fundamentală în politica externă este consonantă cu
tendinĠele similare de transformare din domeniul politicii interne. În opoziĠie cu
scenariile reformatoare úi de raĠionalizare a aparatului de stat promovate de
guvernul lui Alexandru II, succesorul său urmează o traiectorie „naĠionalizantă”.
Aceasta presupunea, pe de o parte, repudierea modelului occidentalizant
inaugurat de Petru I úi reabilitarea ideologică a moútenirii statului moscovit
premodern; úi, pe de altă parte, introducerea unor elemente ale naĠionalismului
rus în legitimarea oficială a regimului117. Fără îndoială, această modificare nu
este nici imediată, nici univocă. Ea îúi are începutul în anii 1860 úi este deseori
legată, în istoriografie, de impactul revoltei poloneze din 1863-1864, care a afectat
profund opiniile elitelor ruse privind legătura dintre politica internă, externă úi
loialitatea periferiilor neruse. Continuitatea dintre anii 1860 úi 1880 este simbo-
lizată de figura emblematică a lui Mihail Katkov, unul dintre cei mai activi
publiciúti naĠionaliúti ruúi úi un ideolog proeminent al regimului până la moartea
sa, în 1887118. Katkov rivaliza, în acest sens, cu Konstantin P. PobiedonosĠev,
116
Apud ɂɫɬɨɪɢɹ ɜɧɟɲɧɟɣ ɩɨɥɢɬɢɤɢ Ɋɨɫɫɢɢ. ȼɬɨɪɚɹ ɩɨɥɨɜɢɧɚ XIX ɜɟɤɚ, p. 264.
117
Wortman, Scenarios of Power, mai ales capitolele 5 úi 7.
118
Martin Katz, Mikhail N. Katkov: A Political Biography, 1818-1887, New York,
Mouton, 1966.
întruchipând o viziune modernă a naĠionalismului rus, în contrast cu conser-

vatorismul tradiĠionalist al celui dintâi. Spre deosebire de PobiedonosĠev însă,
Katkov a articulat o agendă destul de consistentă úi în domeniul politicii
externe, după cum am arătat mai sus. Totuúi, dominaĠia curentului „naĠionalizant”
în diplomaĠie a fost mereu doar relativă, din cauza solidarităĠii corporative a
diplomaĠilor de „úcoală veche” úi a imposibilităĠii dislocării lor din poziĠiile-
cheie ale corpului diplomatic. Până la urmă, la sfârúitul secolului XIX, politica
externă rusă se dovedea oscilantă, ezitând între cele două curente.
Trecând la următorul nivel al comparaĠiilor, am putea spune că actele
publicate în acest volum reprezintă piese documentare importante pentru
cercetarea modului în care factorul ideologic a perturbat, iar apoi a dislocat
sistemul relaĠiilor internaĠionale bazat pe „balanĠa de putere”, sau „echilibrul
european”119. Acesta a fost preludiul eúecului definitiv al diplomaĠiei în aplanarea
diferendelor dintre actorii principali ai scenei politice europene. Miúcările
tectonice din câmpul diplomaĠiei, care au condus, în ultimă instanĠă, la
constituirea úi impunerea a două blocuri ireconciliabile – Antanta úi Tripla AlianĠă
(Puterile Centrale) – au fost explicate úi prin „revoluĠia diplomatică” din
ultimele decenii ale secolului XIX úi anii de început ai secolului XX. La
originea acestei „revoluĠii” s-au aflat cauze cum ar fi: geneza opiniei publice,
creúterea importanĠei presei, apariĠia unor noi canale de comunicare, afirmarea
unor noi lideri politici, scăderea rolului diplomaĠilor de carieră în luarea
deciziilor120. CumulaĠi, toĠi aceúti factori au condus la ideologizarea diplomaĠiei,
aspect ce devine o dominantă a relaĠiilor internaĠionale în întreg secolul XX.
Flavius Solomon, Andrei Cuúco
119
Jacques-Alain de Sédouy, Le concert européen. Aux origines de l'Europe, 1814-1914,
Paris, Fayard, 2009; Jennifer Mitzen, Power in Concert. The Nineteenth-Century Origins of
Global Governance, Chicago, The University of Chicago Press, 2013.
120
Gordon A. Craig, Alexander L. George, Force and Statecraft: Diplomatic Problems
of Our Time, New York, Oxford University Press, 1985, p. 286. Pentru o discuĠie a teoriei lui
Craig úi George, aplicată pe un studiu de caz: Flavius Solomon, Andrei Cuúco, How much
Ideology can Diplomacy Endure? The Early Phase of Soviet-Romanian Relations˫, November
1917 – February 1918 (în curs de publicare).
ɉɊȿȾɋɌȺȼɂɌȿɅȿɃ ȼ ɊɍɆɕɇɂɂ (1888-1898). ȼȼȿȾȿɇɂȿ
ɉɪɟɞɜɚɪɢɬɟɥɶɧɵɟ ɫɨɨɛɪɚɠɟɧɢɹ
ɇɚɪɹɞɭ ɫ ɚɜɫɬɪɨ-ɜɟɧɝɟɪɫɤɢɦɢ, ɝɟɪɦɚɧɫɤɢɦɢ, ɮɪɚɧɰɭɡɫɤɢɦɢ,
ɛɪɢɬɚɧɫɤɢɦɢ ɢ ɨɫɦɚɧɫɤɢɦɢ ɞɨɤɭɦɟɧɬɚɦɢ, ɪɨɫɫɢɣɫɤɢɟ ɞɢɩɥɨɦɚɬɢɱɟɫɤɢɟ
ɚɤɬɵ ɤɨɧɰɚ XIX – ɧɚɱɚɥɚ XX ɜɜ., ɩɪɨɞɨɥɠɚɸɬ ɨɫɬɚɜɚɬɶɫɹ, ɞɚɠɟ ɩɨ
ɩɪɨɲɟɫɬɜɢɢ ɜɟɤɚ ɫ ɦɨɦɟɧɬɚ ɩɟɪɜɵɯ ɩɭɛɥɢɤɚɰɢɣ1, ɜɚɠɧɵɦ ɨɪɢɟɧɬɢɪɨɦ ɞɥɹ
ɥɸɛɨɝɨ ɢɫɫɥɟɞɨɜɚɧɢɹ ɩɨ ɢɫɬɨɪɢɢ ɜɟɥɢɤɢɯ ɞɟɪɠɚɜ, ɢɯ ɜɡɚɢɦɨɨɬɧɨɲɟɧɢɣ,
ɜɡɚɢɦɨɞɟɣɫɬɜɢɹ ɫ ɦɚɥɵɦɢ ɝɨɫɭɞɚɪɫɬɜɚɦɢ ɢ ɦɟɠɞɭɧɚɪɨɞɧɵɯ ɨɬɧɨɲɟɧɢɣ ɧɚ
ɪɟɝɢɨɧɚɥɶɧɨɦ ɭɪɨɜɧɟ, ɧɚɩɪɢɦɟɪ, ɧɚ Ȼɚɥɤɚɧɚɯ. ɏɨɬɹ ɷɬɨ ɦɨɠɟɬ ɩɨɤɚɡɚɬɶɫɹ
ɭɞɢɜɢɬɟɥɶɧɵɦ, ɩɪɢɧɢɦɚɹ ɜɨ ɜɧɢɦɚɧɢɟ ɞɨɜɨɥɶɧɨ ɢɧɬɟɧɫɢɜɧɭɸ
ɢɡɞɚɬɟɥɶɫɤɭɸ ɞɟɹɬɟɥɶɧɨɫɬɶ ɩɨɫɥɟɞɧɢɯ ɞɟɫɹɬɢɥɟɬɢɣ2, ɩɭɛɥɢɤɚɰɢɹ ɢ
ɜɜɟɞɟɧɢɟ ɜ ɧɚɭɱɧɵɣ ɨɛɨɪɨɬ ɷɬɨɣ ɤɚɬɟɝɨɪɢɢ ɪɨɫɫɢɣɫɤɢɯ ɚɪɯɢɜɧɵɯ
ɢɫɬɨɱɧɢɤɨɜ ɨɫɬɚɸɬɫɹ ɤɪɚɣɧɟ ɚɤɬɭɚɥɶɧɵɦɢ. ȼ ɜɵɲɟɞɲɟɣ ɜ 1988 ɝ. ɪɚɛɨɬɟ,
ɪɟɤɨɦɟɧɞɨɜɚɧɧɨɣ ɞɥɹ ɢɡɭɱɟɧɢɹ ɧɚ ɢɫɬɨɪɢɱɟɫɤɢɯ ɢ ɚɪɯɢɜɧɵɯ ɮɚɤɭɥɶɬɟɬɚɯ
ɜ Ɋɨɫɫɢɣɫɤɨɣ Ɏɟɞɟɪɚɰɢɢ3, Ⱥ.ȼ. Ƚɟɨɪɝɢɟɜ, ɩɨɦɢɦɨ ɩɪɨɱɟɝɨ, ɨɛɪɚɬɢɥ
ɜɧɢɦɚɧɢɟ ɧɚ ɬɨ, ɱɬɨ ɜɫɺ ɟɳɺ ɧɟɞɨɫɬɚɬɨɱɧɨɟ ɢɫɩɨɥɶɡɨɜɚɧɢɟ ɞɨɤɭɦɟɧɬɨɜ ɢɡ
ɚɪɯɢɜɨɜ ɛɵɜɲɟɝɨ Ɇɢɧɢɫɬɟɪɫɬɜɚ ɢɧɨɫɬɪɚɧɧɵɯ ɞɟɥ Ɋɨɫɫɢɣɫɤɨɣ ɢɦɩɟɪɢɢ
ɨɛɴɹɫɧɹɟɬɫɹ ɨɬɫɭɬɫɬɜɢɟɦ «ɦɟɬɨɞɨɜ ɢɡɜɥɟɱɟɧɢɹ» ɢ ɢɧɬɟɪɩɪɟɬɚɰɢɢ
ɫɜɟɞɟɧɢɣ, ɫɨɞɟɪɠɚɳɢɯɫɹ ɜ ɷɬɨɣ ɤɚɬɟɝɨɪɢɢ ɢɫɬɨɱɧɢɤɨɜ4.
ɉɨɞɨɛɧɨ ɞɪɭɝɢɦ ȼɟɥɢɤɢɦ ɞɟɪɠɚɜɚɦ, Ɋɨɫɫɢɣɫɤɚɹ ɢɦɩɟɪɢɹ, ɧɚɱɢɧɚɹ
ɫ ɤɨɧɰɚ XVIII ɜ., ɪɚɡɜɢɥɚ ɫɥɨɠɧɭɸ ɫɟɬɶ ɡɚɪɭɛɟɠɧɵɯ ɩɪɟɞɫɬɚɜɢɬɟɥɶɫɬɜ,
ɫɨɫɬɨɹɜɲɭɸ ɤ ɧɚɱɚɥɭ XX ɜ. ɢɡ ɩɨɫɨɥɶɫɬɜ, ɦɢɫɫɢɣ, ɞɢɩɥɨɦɚɬɢɱɟɫɤɢɯ
ɚɝɟɧɬɫɬɜ ɢ ɩɨɥɢɬɢɱɟɫɤɢɯ ɚɝɟɧɬɫɬɜ, ɢ ɨɯɜɚɬɵɜɚɜɲɭɸ, ɫ ɬɨɱɤɢ ɡɪɟɧɢɹ
ɝɟɨɝɪɚɮɢɢ, ɛɨɥɶɲɭɸ ɱɚɫɬɶ ɦɢɪɚ, ɨɬ Ⱥɜɫɬɪɚɥɢɢ ɞɨ Ⱥɮɪɢɤɢ ɢ ɨɬ Ȼɥɢɠɧɟɝɨ
ȼɨɫɬɨɤɚ ɞɨ ɬɢɯɨɨɤɟɚɧɫɤɨɝɨ ɩɨɛɟɪɟɠɶɹ ɋɟɜɟɪɧɨɣ Ⱥɦɟɪɢɤɢ5. Ʉɚɤ ɢ ɜ ɫɥɭɱɚɟ
1
ȼ ɷɬɨɣ ɫɜɹɡɢ ɫɦ. «ɰɜɟɬɧɵɟ ɤɧɢɝɢ», ɩɭɛɥɢɤɨɜɚɜɲɢɟɫɹ ɜɨ ɦɧɨɝɢɯ ɫɬɪɚɧɚɯ, ɧɚɱɢɧɚɹ
ɫ XIX ɜɟɤɚ.
2
ɇɚɢɛɨɥɟɟ ɢɡɜɟɫɬɧɨɣ ɜ ɷɬɨɦ ɫɦɵɫɥɟ ɩɨɩɵɬɤɨɣ ɛɟɡɭɫɥɨɜɧɨ ɹɜɥɹɟɬɫɹ ɦɧɨɝɨɬɨɦɧɨɟ
ɢɡɞɚɧɢɟ «Ɇɟɠɞɭɧɚɪɨɞɧɵɟ ɨɬɧɨɲɟɧɢɹ ɜ ɷɩɨɯɭ ɢɦɩɟɪɢɚɥɢɡɦɚ», ɫɨɫɬɨɹɳɟɟ ɢɡ ɬɪɺɯ ɫɟɪɢɣ.
3
Ƚɟɨɪɝɢɟɜ Ⱥ.ȼ. Ⱦɨɤɭɦɟɧɬɵ ɩɨɫɨɥɶɫɬɜ ɢ ɦɢɫɫɢɣ Ɋɨɫɫɢɢ ɤɚɤ ɢɫɬɨɱɧɢɤ ɞɥɹ ɢɡɭɱɟɧɢɹ
ɪɨɥɢ ɡɚɝɪɚɧɢɱɧɨɣ ɫɥɭɠɛɵ ɆɂȾ ɜɨ ɜɧɟɲɧɟɩɨɥɢɬɢɱɟɫɤɨɦ ɚɩɩɚɪɚɬɟ ɫɚɦɨɞɟɪɠɚɜɢɹ //
ɂɫɬɨɪɢɹ ɋɋɋɊ, 1988. ʋ 4. ɋ. 135–149.
4
Ɍɚɦ ɠɟ. ɋ.135.
5
ɂɫɬɨɪɢɹ ɜɧɟɲɧɟɣ ɩɨɥɢɬɢɤɢ Ɋɨɫɫɢɢ. Ʉɨɧɟɰ XIX – ɧɚɱɚɥɨ XX ɜɟɤɚ. (Ɉɬ ɪɭɫɫɤɨ-
ɮɪɚɧɰɭɡɫɤɨɝɨ ɫɨɸɡɚ ɞɨ Ɉɤɬɹɛɪɶɫɤɨɣ ɪɟɜɨɥɸɰɢɢ). Ɋɟɞ. ɤɨɥɥ.: ȼ. Ⱥ. ȿɦɟɰ ɢ ɞɪ. Ɇ., 1997.
ɋ. 68–70.
ɰɟɧɬɪɚɥɶɧɨɝɨ ɚɩɩɚɪɚɬɚ Ɇɢɧɢɫɬɟɪɫɬɜɚ ɢɧɨɫɬɪɚɧɧɵɯ ɞɟɥ, ɪɨɥɶ ɡɚɪɭɛɟɠɧɵɯ

ɤɨɧɫɭɥɶɫɤɢɯ ɢ ɞɢɩɥɨɦɚɬɢɱɟɫɤɢɯ ɩɪɟɞɫɬɚɜɢɬɟɥɶɫɬɜ ɛɵɥɚ ɨɩɪɟɞɟɥɟɧɚ ɜ
«ɍɱɪɟɠɞɟɧɢɢ Ɇɢɧɢɫɬɟɪɫɬɜɚ ɢɧɨɫɬɪɚɧɧɵɯ ɞɟɥ» 1868 ɝ. ɢ ɫɜɨɞɢɥɚɫɶ, ɜ
ɡɧɚɱɢɬɟɥɶɧɨɣ ɦɟɪɟ, ɤ ɜɵɩɨɥɧɟɧɢɸ ɢɧɫɬɪɭɤɰɢɣ ɢ ɪɚɫɩɨɪɹɠɟɧɢɣ ɦɢɧɢɫɬɪɚ,
ɨɤɚɡɚɧɢɸ ɩɨɦɨɳɢ ɢ ɩɨɞɞɟɪɠɤɢ ɪɨɫɫɢɣɫɤɢɦ ɩɨɞɞɚɧɧɵɦ, ɫɛɨɪɭ ɫɜɟɞɟɧɢɣ ɢ
ɫɨɫɬɚɜɥɟɧɢɸ ɨɬɱɺɬɨɜ ɨ ɫɨɛɵɬɢɹɯ ɢ ɫɢɬɭɚɰɢɢ ɜ ɫɬɪɚɧɚɯ, ɜ ɤɨɬɨɪɵɯ ɨɧɢ
ɧɚɯɨɞɢɥɢɫɶ6. ɉɨɫɥɟɞɧɢɣ ɜɢɞ ɞɟɹɬɟɥɶɧɨɫɬɢ ɪɨɫɫɢɣɫɤɢɯ ɞɢɩɥɨɦɚɬɨɜ ɡɚ
ɝɪɚɧɢɰɟɣ ɧɚɲɺɥ ɨɬɪɚɠɟɧɢɟ ɜɨ ɜɧɭɲɢɬɟɥɶɧɨɦ ɱɢɫɥɟ ɞɨɤɭɦɟɧɬɨɜ, ɜ
ɧɚɫɬɨɹɳɟɟ ɜɪɟɦɹ ɯɪɚɧɹɳɢɯɫɹ ɜ ɮɨɧɞɚɯ Ⱥɪɯɢɜɚ ɜɧɟɲɧɟɣ ɩɨɥɢɬɢɤɢ
Ɋɨɫɫɢɣɫɤɨɣ ɢɦɩɟɪɢɢ (ȺȼɉɊɂ) ɜ Ɇɨɫɤɜɟ. ɏɨɬɹ ɫ ɮɨɪɦɚɥɶɧɨɣ ɬɨɱɤɢ ɡɪɟɧɢɹ
ɨɮɢɰɢɚɥɶɧɨɣ ɧɨɦɟɧɤɥɚɬɭɪɵ, ɞɢɩɥɨɦɚɬɢɱɟɫɤɢɟ ɚɤɬɵ ɞɟɥɢɥɢɫɶ ɧɚ ɞɟɩɟɲɢ7,
ɞɨɧɟɫɟɧɢɹ, ɨɮɢɰɢɚɥɶɧɵɟ ɩɢɫɶɦɚ ɢ ɬɟɥɟɝɪɚɮɧɵɟ ɫɨɨɛɳɟɧɢɹ, ɜ ɪɟɚɥɶɧɨɫɬɢ,
ɨɱɟɧɶ ɱɚɫɬɨ, ɪɚɡɥɢɱɢɹ ɦɟɠɞɭ ɩɟɪɜɵɦɢ ɞɜɭɦɹ ɤɚɬɟɝɨɪɢɹɦɢ ɛɵɥɢ ɫɥɚɛɨ
ɭɥɨɜɢɦɵ, ɜ ɬɨɦ ɱɢɫɥɟ ɢ ɫɚɦɢɦɢ ɚɜɬɨɪɚɦɢ ɢ ɩɨɥɭɱɚɬɟɥɹɦɢ ɬɚɤɨɝɨ ɪɨɞɚ
ɞɨɤɭɦɟɧɬɨɜ8. ɗɬɨ ɬɚɤɠɟ ɨɛɴɹɫɧɹɟɬɫɹ ɢ ɬɟɦ, ɱɬɨ ɜ ɪɨɫɫɢɣɫɤɨɣ
ɞɢɩɥɨɦɚɬɢɱɟɫɤɨɣ ɩɪɚɤɬɢɤɟ ɩɨɞɨɛɧɨɝɨ ɪɨɞɚ ɞɨɤɭɦɟɧɬɵ ɧɟ ɪɚɡɥɢɱɚɥɢɫɶ
ɞɚɠɟ ɫ ɬɨɱɤɢ ɡɪɟɧɢɹ ɬɢɩɨɜɨɣ ɮɨɪɦɵ9.
ȼ ɷɬɨɦ ɫɦɵɫɥɟ ɧɟ ɩɪɟɞɫɬɚɜɥɹɸɬ ɢɫɤɥɸɱɟɧɢɹ ɢ ɞɨɤɭɦɟɧɬɵ,
ɫɨɫɬɚɜɥɟɧɧɵɟ ɨɮɢɰɢɚɥɶɧɵɦɢ ɩɪɟɞɫɬɚɜɢɬɟɥɹɦɢ Ɋɨɫɫɢɣɫɤɨɣ ɢɦɩɟɪɢɢ ɜ
Ɋɭɦɵɧɢɢ ɜ ɤɨɧɰɟ XIX – ɧɚɱɚɥɟ XX ɜɟɤɨɜ. ɇɚɩɪɢɦɟɪ, ɜ ɛɨɥɶɲɢɧɫɬɜɟ
ɫɜɨɺɦ, ɫɜɟɞɟɧɢɹ ɨ ɤɨɧɤɪɟɬɧɵɯ ɚɫɩɟɤɬɚɯ ɩɨɥɢɬɢɱɟɫɤɨɣ ɩɨɜɫɟɞɧɟɜɧɨɫɬɢ
Ɋɭɦɵɧɫɤɨɝɨ ɤɨɪɨɥɟɜɫɬɜɚ, ɛɵɥɢ ɢɧɬɟɝɪɢɪɨɜɚɧɵ ɜ ɛɨɥɟɟ ɲɢɪɨɤɢɟ ɪɚɦɤɢ, ɜ
ɤɨɬɨɪɵɯ ɩɪɟɨɛɥɚɞɚɥɢ ɪɚɫɫɭɠɞɟɧɢɹ ɨ ɦɟɠɞɭɧɚɪɨɞɧɨɦ ɤɨɧɬɟɤɫɬɟ ɢ ɜɧɟɲɧɟɣ
ɩɨɥɢɬɢɤɟ Ɋɭɦɵɧɢɢ. ɉɨɞɨɛɧɵɦɢ ɩɨ ɫɬɪɭɤɬɭɪɟ ɢ ɫɨɞɟɪɠɚɧɢɸ ɛɵɥɢ
ɨɮɢɰɢɚɥɶɧɵɟ ɩɢɫɶɦɚ, ɫ ɬɨɣ ɥɢɲɶ ɪɚɡɧɢɰɟɣ, ɱɬɨ ɜ ɩɟɪɢɨɞ ɩɨɫɥɟ 1887 ɝ. ɨɧɢ
ɩɪɨɞɨɥɠɚɥɢ ɪɟɞɚɤɬɢɪɨɜɚɬɶɫɹ ɧɚ ɮɪɚɧɰɭɡɫɤɨɦ ɹɡɵɤɟ, ɜ ɨɬɥɢɱɢɟ ɨɬ
ɞɨɧɟɫɟɧɢɣ, ɧɚɩɢɫɚɧɧɵɯ ɜ ɩɨɞɚɜɥɹɸɳɟɦ ɛɨɥɶɲɢɧɫɬɜɟ ɩɨ-ɪɭɫɫɤɢ10.
ɉɪɢɧɢɦɚɹ ɜɨ ɜɧɢɦɚɧɢɟ ɜɵɲɟɢɡɥɨɠɟɧɧɵɟ ɫɨɨɛɪɚɠɟɧɢɹ, ɦɵ ɛɭɞɟɦ
ɩɨɥɶɡɨɜɚɬɶɫɹ ɞɥɹ ɨɩɭɛɥɢɤɨɜɚɧɧɵɯ ɜ ɷɬɨɦ ɫɛɨɪɧɢɤɟ ɞɨɤɭɦɟɧɬɨɜ ɨɛɳɢɦ
ɬɟɪɦɢɧɨɦ ɞɨɧɟɫɟɧɢɟ, ɢ, ɫɨɨɬɜɟɬɫɬɜɟɧɧɨ, ɞɢɩɥɨɦɚɬɢɱɟɫɤɨɟ ɞɨɧɟɫɟɧɢɟ.
ȼɨɡɜɪɚɳɚɹɫɶ ɤ ɭɬɜɟɪɠɞɟɧɢɸ Ƚɟɨɪɝɢɟɜɚ, ɨ ɤɨɬɨɪɨɦ ɲɥɚ ɪɟɱɶ ɜɵɲɟ,
ɧɚ ɩɪɢɦɟɪɟ ɪɨɫɫɢɣɫɤɢɯ ɞɢɩɥɨɦɚɬɢɱɟɫɤɢɯ ɞɨɧɟɫɟɧɢɣ ɢɡ Ɋɭɦɵɧɢɢ ɜ ɤɨɧɰɟ
1880-ɯ – 1890-ɯ ɝɝ., ɦɵ ɦɨɠɟɦ ɜɵɹɜɢɬɶ ɦɧɨɠɟɫɬɜɨ ɬɪɭɞɧɨɫɬɟɣ ɜ ɞɟɥɟ
6
Ƚɟɨɪɝɢɟɜ Ⱥ. ȼ. ɍɤɚɡ. ɫɨɱ. ɋ. 136.
7
ɂɡɧɚɱɚɥɶɧɨ, ɤɨɪɨɬɤɢɟ ɞɢɩɥɨɦɚɬɢɱɟɫɤɢɟ ɨɛɡɨɪɵ. ɋ ɢɡɨɛɪɟɬɟɧɢɟɦ ɬɟɥɟɝɪɚɮɚ ɜɫɟ
ɨɬɧɨɲɟɧɢɹ, ɩɟɪɟɞɚɧɧɵɟ ɷɬɢɦ ɩɭɬɺɦ, ɫɬɚɥɢ ɧɚɡɵɜɚɬɶɫɹ ɞɟɩɟɲɚɦɢ.
8
Ɍɚɦ ɠɟ.
9
ɋɨɝɥɚɫɧɨ ɨɮɢɰɢɚɥɶɧɵɦ ɩɪɟɞɩɢɫɚɧɢɹɦ, ɞɟɩɟɲɢ ɫɨɞɟɪɠɚɥɢ ɫɜɟɞɟɧɢɹ ɨ
ɜɧɭɬɪɢɩɨɥɢɬɢɱɟɫɤɨɣ ɠɢɡɧɢ ɫɬɪɚɧɵ, ɜ ɤɨɬɨɪɨɣ ɧɚɯɨɞɢɥɢɫɶ ɪɨɫɫɢɣɫɤɢɟ ɞɢɩɥɨɦɚɬɵ, ɜ ɬɨ
ɜɪɟɦɹ ɤɚɤ ɞɨɧɟɫɟɧɢɹ ɞɨɥɠɧɵ ɛɵɥɢ ɨɬɧɨɫɢɬɶɫɹ ɤ ɚɫɩɟɤɬɚɦ ɜɧɟɲɧɟɣ ɩɨɥɢɬɢɤɢ. Ɉɛɟ
ɤɚɬɟɝɨɪɢɢ ɞɨɤɭɦɟɧɬɨɜ ɫɨɞɟɪɠɚɥɢ ɨɞɧɢ ɢ ɬɟ ɠɟ ɢɞɟɧɬɢɮɢɤɚɰɢɨɧɧɵɟ ɷɥɟɦɟɧɬɵ: ɞɚɬɚ ɢ ɦɟɫɬɨ
ɫɨɫɬɚɜɥɟɧɢɹ; ɢɫɯɨɞɹɳɢɣ ɧɨɦɟɪ; ɨɮɢɰɢɚɥɶɧɵɣ ɫɬɚɬɭɫ ɚɜɬɨɪɚ; ɢɦɹ ɩɨɥɭɱɚɬɟɥɹ;
ɡɚɤɥɸɱɢɬɟɥɶɧɚɹ ɮɨɪɦɭɥɢɪɨɜɤɚ; ɩɨɞɩɢɫɶ.
10
Ɉ ɜɜɟɞɟɧɢɢ ɪɭɫɫɤɨɝɨ ɹɡɵɤɚ ɜ ɞɨɧɟɫɟɧɢɹɯ ɞɢɩɥɨɦɚɬɢɱɟɫɤɢɯ ɩɪɟɞɫɬɚɜɢɬɟɥɟɣ
Ɋɨɫɫɢɣɫɤɨɣ ɢɦɩɟɪɢɢ ɫɦ. ɞɚɥɟɟ.
«ɢɡɜɥɟɱɟɧɢɢ» ɫɜɟɞɟɧɢɣ ɢɡ ɷɬɢɯ ɢɫɬɨɱɧɢɤɨɜ, ɚ ɬɚɤɠɟ ɢɯ ɢɧɬɟɪɩɪɟɬɚɰɢɢ. ȼ

ɩɟɪɜɭɸ ɨɱɟɪɟɞɶ, ɫ ɬɨɱɤɢ ɡɪɟɧɢɹ ɮɚɤɬɨɥɨɝɢɢ, ɞɨɧɟɫɟɧɢɹ ɫɬɚɧɨɜɹɬɫɹ ɩɨ-
ɧɚɫɬɨɹɳɟɦɭ ɩɨɥɟɡɧɵɦɢ ɢɫɫɥɟɞɨɜɚɬɟɥɸ, ɬɨɥɶɤɨ ɩɪɢ ɚɧɚɥɢɡɟ ɜ ɛɨɥɟɟ
ɲɢɪɨɤɨɦ ɤɨɧɬɟɤɫɬɟ ɢ ɩɪɢ ɫɪɚɜɧɟɧɢɢ ɢɯ ɫ ɞɪɭɝɢɦɢ ɢɫɬɨɱɧɢɤɚɦɢ ɩɨɞɨɛɧɨɝɨ
ɪɨɞɚ (ɧɚɩɪɢɦɟɪ, ɩɨɯɨɠɢɦɢ ɞɨɤɭɦɟɧɬɚɦɢ, ɫɨɫɬɚɜɥɟɧɧɵɦɢ ɝɟɪɦɚɧɫɤɢɦɢ,
ɚɜɫɬɪɨ-ɜɟɧɝɟɪɫɤɢɦɢ ɢɥɢ ɮɪɚɧɰɭɡɫɤɢɦɢ ɞɢɩɥɨɦɚɬɚɦɢ, ɚɤɤɪɟɞɢɬɨɜɚɧɧɵɦɢ ɜ
ɪɚɫɫɦɚɬɪɢɜɚɟɦɵɣ ɩɟɪɢɨɞ ɜ Ɋɭɦɵɧɢɢ), ɪɭɦɵɧɫɤɢɦɢ ɨɮɢɰɢɚɥɶɧɵɦɢ ɚɤɬɚɦɢ
ɢ ɫɬɚɬɢɫɬɢɤɨɣ, ɜɨɫɩɨɦɢɧɚɧɢɹɦɢ, ɫɬɚɬɶɹɦɢ ɜ ɩɪɟɫɫɟ ɢ ɬ.ɞ. Ⱦɪɭɝɨɣ ɤɥɸɱ ɤ
ɤɚɤ ɦɨɠɧɨ ɛɨɥɟɟ ɤɨɪɪɟɤɬɧɨɦɭ ɩɪɨɱɬɟɧɢɸ ɪɭɫɫɤɢɯ ɞɢɩɥɨɦɚɬɢɱɟɫɤɢɯ
ɞɨɧɟɫɟɧɢɣ ɧɟɨɛɯɨɞɢɦɨ ɢɫɤɚɬɶ ɧɚ ɭɪɨɜɧɟ ɢɫɬɨɪɢɢ ɪɨɫɫɢɣɫɤɨɣ ɞɢɩɥɨɦɚɬɢɢ
ɩɨɫɥɟɞɧɟɣ ɱɟɬɜɟɪɬɢ XIX ɜ., ɢ ɬɟɯ ɦɟɬɨɞɨɜ, ɤ ɤɨɬɨɪɵɦ ɩɪɢɛɟɝɚɥɢ
ɪɚɡɥɢɱɧɵɟ ɝɪɭɩɩɢɪɨɜɤɢ ɢɡ ɰɟɧɬɪɚɥɶɧɨɝɨ ɚɩɩɚɪɚɬɚ ɢ ɞɢɩɥɨɦɚɬɢɱɟɫɤɢɯ
ɩɪɟɞɫɬɚɜɢɬɟɥɶɫɬɜ ɜ ɢɯ ɨɬɧɨɲɟɧɢɢ ɤ ɩɪɨɬɢɜɨɫɬɨɹɧɢɸ ɪɚɡɥɢɱɧɵɯ
ɢɞɟɨɥɨɝɢɱɟɫɤɢɯ ɩɨɞɯɨɞɨɜ ɤ ɫɭɬɢ ɜɧɟɲɧɟɣ ɩɨɥɢɬɢɤɢ, ɧɚɩɪɚɜɥɟɧɢɹɦ ɢ
ɩɨɥɢɬɢɱɟɫɤɢɦ ɫɬɪɚɬɟɝɢɹɦ ɜɨ ɜɡɚɢɦɨɨɬɧɨɲɟɧɢɹɯ ɫ ɞɪɭɝɢɦɢ ɝɨɫɭɞɚɪɫɬɜɚɦɢ.
ȼ ɬɨɦ ɠɟ ɢɧɬɟɪɩɪɟɬɚɬɢɜɧɨɦ ɤɥɸɱɟ, ɤɪɚɣɧɟ ɜɚɠɧɨ ɩɨɧɢɦɚɬɶ ɤɚɤ
ɮɨɪɦɢɪɨɜɚɥɨɫɶ ɦɢɪɨɜɨɡɡɪɟɧɢɟ ɚɜɬɨɪɨɜ ɞɨɤɭɦɟɧɬɨɜ ɢ ɢɯ ɢɞɟɨɥɨɝɢɱɟɫɤɚɹ
ɩɨɡɢɰɢɹ ɜ ɞɢɫɤɭɫɫɢɹɯ ɨ ɩɨɥɢɬɢɤɟ Ɋɨɫɫɢɢ ɧɚ Ȼɚɥɤɚɧɚɯ ɩɨɫɥɟ Ȼɟɪɥɢɧɫɤɨɝɨ
ɤɨɧɝɪɟɫɫɚ.
ɂɫɯɨɞɹ ɢɡ ɷɬɢɯ ɩɪɟɞɜɚɪɢɬɟɥɶɧɵɯ ɡɚɦɟɱɚɧɢɣ, ɢɫɬɨɱɧɢɤɢ,
ɨɩɭɛɥɢɤɨɜɚɧɧɵɟ ɜ ɷɬɨɦ ɫɛɨɪɧɢɤɟ, ɦɨɝɭɬ ɨɬɤɪɵɬɶ ɲɢɪɨɤɭɸ ɩɟɪɫɩɟɤɬɢɜɭ
ɬɨɝɨ, ɤɚɤɢɦ ɨɛɪɚɡɨɦ ɪɨɫɫɢɣɫɤɢɟ ɞɢɩɥɨɦɚɬɢɱɟɫɤɢɟ ɩɪɟɞɫɬɚɜɢɬɟɥɢ ɜ
Ɋɭɦɵɧɢɢ11 ɭɱɚɫɬɜɨɜɚɥɢ ɜ ɩɪɨɰɟɫɫɟ ɜɵɪɚɛɨɬɤɢ Ɋɨɫɫɢɣɫɤɨɣ ɢɦɩɟɪɢɟɣ
ɩɨɥɢɬɢɤɢ ɧɚ Ȼɚɥɤɚɧɚɯ, ɜ ɰɟɥɨɦ, ɢ ɜ Ɋɭɦɵɧɢɢ ɜ ɱɚɫɬɧɨɫɬɢ. ɋɨɩɨɫɬɚɜɥɟɧɢɟ
ɫɜɟɞɟɧɢɣ ɢ ɪɟɤɨɦɟɧɞɚɰɢɣ, ɫɮɨɪɦɭɥɢɪɨɜɚɧɧɵɯ ɪɭɫɫɤɢɦɢ ɞɢɩɥɨɦɚɬɚɦɢ ɜ
Ȼɭɯɚɪɟɫɬɟ ɢ əɫɫɚɯ (ɜ ɫɥɭɱɚɟ ɤɨɧɫɭɥɚ Ⱥ. Ⱥ. Ƚɢɪɫɚ), ɜ ɞɨɧɟɫɟɧɢɹɯ,
ɨɬɩɪɚɜɥɟɧɧɵɯ ɜ ɚɞɪɟɫ Ɇɢɧɢɫɬɟɪɫɬɜɚ ɢɧɨɫɬɪɚɧɧɵɯ ɞɟɥ, ɫ ɪɟɲɟɧɢɹɦɢ,
ɩɪɢɧɢɦɚɟɦɵɦɢ ɧɚ ɰɟɧɬɪɚɥɶɧɨɦ ɭɪɨɜɧɟ ɜ ɬɨɣ ɢɥɢ ɢɧɨɣ ɫɢɬɭɚɰɢɢ, ɦɨɠɟɬ
ɜɵɹɜɢɬɶ ɜɚɠɧɵɟ ɧɸɚɧɫɵ ɜ ɩɨɧɢɦɚɧɢɢ ɦɟɯɚɧɢɡɦɨɜ ɩɪɢɧɹɬɢɹ
ɜɧɟɲɧɟɩɨɥɢɬɢɱɟɫɤɢɯ ɪɟɲɟɧɢɣ ɜ Ɋɨɫɫɢɣɫɤɨɣ ɢɦɩɟɪɢɢ ɜ ɞɟɫɹɬɢɥɟɬɢɹ
ɧɚɤɚɧɭɧɟ ɉɟɪɜɨɣ ɦɢɪɨɜɨɣ ɜɨɣɧɵ. Ⱦɪɭɝɚɹ ɩɥɨɫɤɨɫɬɶ ɢɧɬɟɪɩɪɟɬɚɰɢɢ
ɨɩɭɛɥɢɤɨɜɚɧɧɵɯ ɞɨɤɭɦɟɧɬɨɜ ɨɬɧɨɫɢɬɫɹ ɤ ɟɳɺ ɦɚɥɨ ɨɛɫɭɠɞɚɜɲɟɣɫɹ
ɢɫɬɨɪɢɤɚɦɢ ɩɪɨɛɥɟɦɟ ɬɨɝɨ, ɤɚɤɢɦ ɨɛɪɚɡɨɦ ɪɨɫɫɢɣɫɤɢɟ ɞɢɩɥɨɦɚɬɵ ɜɧɟɫɥɢ
ɜɤɥɚɞ, ɛɥɚɝɨɞɚɪɹ ɫɜɨɢɦ ɞɨɧɟɫɟɧɢɹɦ ɢ ɩɢɫɶɦɚɦ, ɜ ɮɨɪɦɢɪɨɜɚɧɢɟ ɨɛɪɚɡɨɜ
Ɋɭɦɵɧɢɢ ɜ ɩɨɥɢɬɢɱɟɫɤɨɣ ɫɪɟɞɟ ɢɦɩɟɪɢɢ ɢ ɬɨɝɨ, ɤɚɤ ɷɬɢ ɡɚɱɚɫɬɭɸ
ɫɬɟɪɟɨɬɢɩɧɵɟ, ɧɨ ɩɨɫɬɨɹɧɧɨ ɦɟɧɹɸɳɢɟɫɹ, ɨɛɪɚɡɵ, ɫɩɨɫɨɛɫɬɜɨɜɚɥɢ
ɜɵɪɚɛɨɬɤɟ ɩɨɡɢɰɢɢ Ɋɨɫɫɢɢ ɩɨ ɨɬɧɨɲɟɧɢɸ ɤ Ɋɭɦɵɧɢɢ. Ɉɛɫɭɠɞɚɟɦɵɟ ɜ
ɤɨɧɬɟɤɫɬɟ ɢɫɬɨɪɢɨɝɪɚɮɢɱɟɫɤɢɯ ɞɟɛɚɬɨɜ ɨɛ ɢɫɬɨɤɚɯ, ɜɨɡɧɢɤɧɨɜɟɧɢɢ ɢ
ɪɚɡɜɹɡɵɜɚɧɢɢ «ɜɟɥɢɤɨɣ ɜɨɣɧɵ», ɞɨɧɟɫɟɧɢɹ ɪɨɫɫɢɣɫɤɢɯ ɞɢɩɥɨɦɚɬɨɜ ɜ
11
Ɉ ɧɟɤɨɬɨɪɵɯ ɞɟɬɚɥɹɯ ɢɯ ɛɢɨɝɪɚɮɢɣ, ɜ ɬɨɦ ɱɢɫɥɟ ɨɫɧɨɜɚɧɧɵɯ ɧɚ ɪɭɦɵɧɫɤɨɦ
ɞɨɤɭɦɟɧɬɚɥɶɧɨɦ ɦɚɬɟɪɢɚɥɟ: Ceobanu A.-B. DiplomaĠi ruúi la Curtea Regelui Carol I // Cultură,
politică úi societate în timpul domniei lui Carol I. 130 de ani de la proclamarea Regatului
României / Coord. Gheorghe Cliveti, Adrian-Bogdan Ceobanu, IonuĠ Nistor. Iaúi, 2011. P. 145-161.
Ɋɭɦɵɧɢɢ 1878–1916 ɝɝ. ɩɪɟɞɫɬɚɜɥɹɸɬ ɫɨɛɨɣ ɧɚɫɵɳɟɧɧɭɸ ɯɪɨɧɢɤɭ

ɷɜɨɥɸɰɢɢ ɨɛɪɚɡɚ Ɋɭɦɵɧɢɢ ɜ ɪɭɫɫɤɨɣ ɩɨɥɢɬɢɱɟɫɤɨɣ ɫɪɟɞɟ ɨɬ ɜɪɚɠɞɟɛɧɨɣ
ɫɬɪɚɧɵ, ɨɱɟɧɶ ɬɟɫɧɨ ɫɜɹɡɚɧɧɨɣ ɫ Ⱥɜɫɬɪɨ-ȼɟɧɝɪɢɟɣ ɢ Ƚɟɪɦɚɧɢɟɣ ɞɨ
ɝɨɫɭɞɚɪɫɬɜɚ, ɤɨɬɨɪɨɟ, ɛɥɚɝɨɞɚɪɹ ɫɜɨɟɣ ɢɫɬɨɪɢɢ ɢ ɢɧɬɟɪɟɫɚɦ, «ɟɫɬɟɫɬɜɟɧɧɨ»
ɩɪɢɧɚɞɥɟɠɢɬ ɤ ɫɨɸɡɭ, ɜ ɤɨɬɨɪɨɦ ɫɨɫɬɨɢɬ ɢ Ɋɨɫɫɢɹ.
ȼɧɟɲɧɹɹ ɩɨɥɢɬɢɤɚ Ɋɨɫɫɢɢ ɜ 1880–1890 ɝɨɞɵ.

Ɉɛɳɢɣ ɤɨɧɬɟɤɫɬ, ɢɞɟɨɥɨɝɢɹ ɢ ɦɟɯɚɧɢɡɦɵ ɩɪɢɧɹɬɢɹ ɪɟɲɟɧɢɣ
ɉɨɫɥɟ Ȼɟɪɥɢɧɫɤɨɝɨ ɤɨɧɝɪɟɫɫɚ 1878 ɝ. ɩɨɥɢɬɢɱɟɫɤɚɹ ɫɢɬɭɚɰɢɹ ɧɚ
ɟɜɪɨɩɟɣɫɤɨɦ ɤɨɧɬɢɧɟɧɬɟ ɯɚɪɚɤɬɟɪɢɡɨɜɚɥɚɫɶ ɜ ɩɟɪɜɭɸ ɨɱɟɪɟɞɶ ɪɨɫɬɨɦ
ɜɥɢɹɧɢɹ Ƚɟɪɦɚɧɢɢ ɢ Ⱥɜɫɬɪɨ-ȼɟɧɝɪɢɢ, ɫɜɹɡɚɧɧɵɯ ɫ 1879 ɝ. ɞɜɭɫɬɨɪɨɧɧɢɦ
ɞɨɝɨɜɨɪɨɦ, ɷɜɨɥɸɰɢɨɧɢɪɨɜɚɜɲɢɦ ɫ ɩɪɢɫɨɟɞɢɧɟɧɢɟɦ ɂɬɚɥɢɢ ɜ 1882 ɝ. ɜ
Ɍɪɨɣɫɬɜɟɧɧɵɣ ɫɨɸɡ. ɋɨɡɞɚɧɢɟ ɷɬɨɝɨ ɜɨɟɧɧɨ-ɩɨɥɢɬɢɱɟɫɤɨɝɨ ɛɥɨɤɚ, ɩɨɡɞɧɟɟ
ɬɪɚɧɫɮɨɪɦɢɪɨɜɚɜɲɟɝɨɫɹ ɜ ɰɟɧɬɪ ɩɪɢɬɹɠɟɧɢɹ ɞɥɹ ɞɪɭɝɢɯ ɝɨɫɭɞɚɪɫɬɜ,
ɢɦɟɥɨ ɩɪɹɦɨɟ ɜɥɢɹɧɢɟ ɢ ɧɚ ɩɨɥɨɠɟɧɢɟ Ɋɨɫɫɢɢ ɜ ȿɜɪɨɩɟ ɜɨ ɜɬɨɪɨɣ
ɩɨɥɨɜɢɧɟ 1880-ɯ – ɩɟɪɜɨɣ ɩɨɥɨɜɢɧɟ 1890-ɯ ɝɨɞɨɜ. Ɉɬɧɨɫɢɬɟɥɶɧɚɹ ɢɡɨɥɹɰɢɹ
ɢɦɩɟɪɢɢ Ɋɨɦɚɧɨɜɵɯ ɜ ɭɩɨɦɹɧɭɬɵɣ ɩɟɪɢɨɞ ɛɵɥɚ ɨɛɭɫɥɨɜɥɟɧɚ ɧɟ ɬɨɥɶɤɨ
ɨɬɫɭɬɫɬɜɢɟɦ ɞɢɩɥɨɦɚɬɢɱɟɫɤɢɯ ɪɟɲɟɧɢɣ, ɫɨɨɬɜɟɬɫɬɜɭɸɳɢɯ ɢɡɦɟɧɟɧɢɹɦ ɧɚ
ɫɰɟɧɟ ɦɟɠɞɭɧɚɪɨɞɧɨɣ ɩɨɥɢɬɢɤɢ, ɧɨ ɢ ɜɧɭɬɪɟɧɧɢɦɢ ɩɪɨɛɥɟɦɚɦɢ, ɜɤɥɸɱɚɹ
ɜɫɺ ɛɨɥɶɲɟɟ ɷɤɨɧɨɦɢɱɟɫɤɨɟ ɢ ɜɨɟɧɧɨɟ ɨɫɥɚɛɥɟɧɢɟ Ɋɨɫɫɢɢ ɩɟɪɟɞ ɥɢɰɨɦ
ɨɫɧɨɜɧɵɯ ɟɜɪɨɩɟɣɫɤɢɯ ɤɨɧɤɭɪɟɧɬɨɜ. ɉɨɤɚɡɚɬɟɥɶɧɨ ɜ ɷɬɨɦ ɨɬɧɨɲɟɧɢɢ,
ɧɚɩɪɢɦɟɪ, ɦɧɟɧɢɟ ɇɢɤɨɥɚɹ Ʉɚɪɥɨɜɢɱɚ Ƚɢɪɫɚ ɨɛ ɨɛɳɟɦ ɫɨɫɬɨɹɧɢɢ Ɋɨɫɫɢɢ,
ɫɮɨɪɦɭɥɢɪɨɜɚɧɧɨɟ ɜ ɩɢɫɶɦɟ ɩɨɫɥɭ Ɋɨɫɫɢɢ ɜ ȼɟɥɢɤɨɛɪɢɬɚɧɢɢ ɜ ɧɚɱɚɥɟ
ɹɧɜɚɪɹ 1879 ɝ.: «ɇɚɲɚ ɫɥɚɛɨɫɬɶ ɩɨ ɫɪɚɜɧɟɧɢɸ ɫ ɧɚɲɢɦɢ ɩɪɨɬɢɜɧɢɤɚɦɢ
ɡɚɤɥɸɱɚɟɬɫɹ, ɝɥɚɜɧɵɦ ɨɛɪɚɡɨɦ, ɜ ɬɨɦ, ɱɬɨ, ɤɚɤ ɢɡɜɟɫɬɧɨ, ɧɚɲɢ ɮɢɧɚɧɫɵ
ɢɫɬɨɳɟɧɵ. ȼ ɫɜɹɡɢ ɫ ɷɬɢɦ ɥɭɱɲɟɟ ɫɪɟɞɫɬɜɨ ɞɥɹ ɬɨɝɨ, ɱɬɨɛɵ ɜɧɨɜɶ ɫɬɚɬɶ
ɞɨɫɬɚɬɨɱɧɨ ɫɢɥɶɧɵɦɢ ɢ ɢɦɟɬɶ ɜɨɡɦɨɠɧɨɫɬɶ ɢɦɩɨɧɢɪɨɜɚɬɶ ɧɚɲɢɦ
ɩɪɨɬɢɜɧɢɤɚɦ, ɡɚɤɥɸɱɚɟɬɫɹ ɜ ɜɨɫɫɬɚɧɨɜɥɟɧɢɢ ɧɚɲɟɝɨ ɮɢɧɚɧɫɨɜɨɝɨ
ɪɚɜɧɨɜɟɫɢɹ, ɚ ɞɥɹ ɷɬɨɝɨ ɩɪɟɠɞɟ ɜɫɟɝɨ ɧɟɨɛɯɨɞɢɦɨ ɢɡɛɟɝɚɬɶ ɛɟɫɩɨɥɟɡɧɵɯ ɢ
ɧɟɭɦɟɫɬɧɵɯ ɨɫɥɨɠɧɟɧɢɣ»12.
ɏɨɬɹ ɱɚɫɬɶ ɩɭɛɥɢɰɢɫɬɨɜ, ɧɟɤɨɬɨɪɵɟ ɤɪɭɝɢ ɩɪɢ ɢɦɩɟɪɚɬɨɪɫɤɨɦ
ɞɜɨɪɟ ɢ ɜɚɠɧɵɟ ɫɚɧɨɜɧɢɤɢ ɜ Ɇɢɧɢɫɬɟɪɫɬɜɟ ɢɧɨɫɬɪɚɧɧɵɯ ɞɟɥ ɠɟɥɚɥɢ
ɩɟɪɟɫɦɨɬɪɚ ɪɟɡɭɥɶɬɚɬɨɜ Ȼɟɪɥɢɧɫɤɨɝɨ ɤɨɧɝɪɟɫɫɚ ɢ ɬɪɟɛɨɜɚɥɢ ɛɨɥɶɲɟɝɨ
ɜɦɟɲɚɬɟɥɶɫɬɜɚ Ɋɨɫɫɢɢ ɜ ɟɜɪɨɩɟɣɫɤɢɟ ɞɟɥɚ, ɜ ɨɫɨɛɟɧɧɨɫɬɢ ɧɚ Ȼɚɥɤɚɧɚɯ,
ɨɛɳɟɟ ɧɚɩɪɚɜɥɟɧɢɟ ɩɨɥɢɬɢɤɢ, ɫɬɚɜɲɟɟ ɪɟɡɭɥɶɬɚɬɨɦ ɤɨɧɤɭɪɟɧɰɢɢ ɞɜɭɯ
ɜɧɟɲɧɟɩɨɥɢɬɢɱɟɫɤɢɯ ɬɟɧɞɟɧɰɢɣ, ɛɵɥɨ ɧɚɰɟɥɟɧɨ ɧɚ ɨɛɟɫɩɟɱɟɧɢɟ ɢɦɩɟɪɢɢ
ɧɟɨɛɯɨɞɢɦɨɣ ɩɟɪɟɞɵɲɤɢ ɞɥɹ ɪɚɡɪɟɲɟɧɢɹ ɜɧɭɬɪɟɧɧɢɯ ɩɪɨɛɥɟɦ13. Ⱦɥɹ
ɞɨɫɬɢɠɟɧɢɹ ɷɬɨɣ ɰɟɥɢ, ɩɨ ɢɧɢɰɢɚɬɢɜɟ Ƚɢɪɫɚ, ɩɪɟɞɫɬɚɜɢɬɟɥɹ ɭɦɟɪɟɧɧɨɝɨ
12
ɐɢɬ. ɩɨ: ȼɹɡɟɦɫɤɚɹ ȿ. Ʉ., Ⱦɚɧɱɟɧɤɨ ɋ. ɂ. Ɋɨɫɫɢɹ ɢ Ȼɚɥɤɚɧɵ. Ʉɨɧɟɰ XIX ɜ. – 1918 ɝ.
(ɋɨɜɟɬɫɤɚɹ ɩɨɫɥɟɜɨɟɧɧɚɹ ɢɫɬɨɪɢɨɝɪɚɮɢɹ). Ɉɛɡɨɪ. Ɇ., 1990. ɋ. 171. Ɉ ɜɥɢɹɧɢɢ ɮɢɧɚɧɫɨɜɨ-
ɷɤɨɧɨɦɢɱɟɫɤɨɝɨ ɩɨɥɨɠɟɧɢɹ ɧɚ ɜɧɟɲɧɸɸ ɩɨɥɢɬɢɤɭ Ɋɨɫɫɢɢ: ɂɫɬɨɪɢɹ ɜɧɟɲɧɟɣ ɩɨɥɢɬɢɤɢ
Ɋɨɫɫɢɢ. ȼɬɨɪɚɹ ɩɨɥɨɜɢɧɚ XIX ɜɟɤɚ / Ɋɟɞ. ɤɨɥɥ. Ⱥ. ȼ. ɂɝɧɚɬɶɟɜ ɢ ɞɪ. Ɇ., 1999. ɋ. 23–36.
13
ɂɫɬɨɪɢɹ ɜɧɟɲɧɟɣ ɩɨɥɢɬɢɤɢ Ɋɨɫɫɢɢ. ȼɬɨɪɚɹ ɩɨɥɨɜɢɧɚ XIX ɜɟɤɚ. ɋ. 220–221.
ɬɟɱɟɧɢɹ ɜ Ɇɢɧɢɫɬɟɪɫɬɜɟ ɢɧɨɫɬɪɚɧɧɵɯ ɞɟɥ, ɧɚɡɧɚɱɟɧɧɨɝɨ ɦɢɧɢɫɬɪɨɦ

ɢɦɩɟɪɚɬɨɪɨɦ Ⱥɥɟɤɫɚɧɞɪɨɦ III ɜ ɚɩɪɟɥɟ 1882 ɝ. ɜɦɟɫɬɨ ɇɢɤɨɥɚɹ ɉɚɜɥɨɜɢɱɚ
ɂɝɧɚɬɶɟɜɚ, ɪɶɹɧɨɝɨ ɫɬɨɪɨɧɧɢɤɚ ɚɤɬɢɜɧɨɝɨ ɜɦɟɲɚɬɟɥɶɫɬɜɚ Ɋɨɫɫɢɢ ɜ
ɟɜɪɨɩɟɣɫɤɢɟ ɞɟɥɚ, ɛɵɥɨ ɢɧɢɰɢɢɪɨɜɚɧɨ ɡɨɧɞɢɪɨɜɚɧɢɟ ɩɨɱɜɵ ɞɥɹ
ɡɚɤɥɸɱɟɧɢɹ ɞɨɝɨɜɨɪɨɜ ɨ ɫɨɝɥɚɫɢɢ ɢɥɢ ɧɟɧɚɩɚɞɟɧɢɢ ɫ ɞɪɭɝɢɦɢ ɜɟɥɢɤɢɦɢ
ɞɟɪɠɚɜɚɦɢ14. ɉɪɢɨɪɢɬɟɬɨɦ ɜ ɷɬɨɦ ɨɬɧɨɲɟɧɢɢ ɫɱɢɬɚɥɨɫɶ ɫɛɥɢɠɟɧɢɟ ɫ
Ƚɟɪɦɚɧɢɟɣ, ɤɨɬɨɪɨɣ ɪɨɫɫɢɣɫɤɚɹ ɞɢɩɥɨɦɚɬɢɹ ɩɪɟɞɧɚɡɧɚɱɚɥɚ ɢ ɪɨɥɶ
ɩɨɫɪɟɞɧɢɤɚ ɜ ɫɧɨɲɟɧɢɹɯ ɫ Ⱥɜɫɬɪɨ-ȼɟɧɝɪɢɟɣ, ɜ ɨɫɨɛɟɧɧɨɫɬɢ ɜ ɞɟɥɟ
ɫɨɝɥɚɫɨɜɚɧɢɹ ɬɨɱɟɤ ɡɪɟɧɢɹ ɧɚ ɪɚɡɜɢɬɢɟ ɫɨɛɵɬɢɣ ɜ ɛɚɥɤɚɧɫɤɨɦ ɪɟɝɢɨɧɟ.
ɏɨɬɹ ɧɟɤɨɬɨɪɵɟ ɭɫɬɭɩɤɢ, ɫɞɟɥɚɧɧɵɟ Ƚɟɪɦɚɧɢɢ ɢ Ⱥɜɫɬɪɨ-ȼɟɧɝɪɢɢ, ɜɵɡɜɚɥɢ
ɛɭɪɧɭɸ ɪɟɚɤɰɢɸ ɩɚɪɬɢɢ, ɩɨɞɞɟɪɠɢɜɚɜɲɟɣ ɫɚɦɨɫɬɨɹɬɟɥɶɧɭɸ ɚɤɬɢɜɧɭɸ
ɩɨɥɢɬɢɤɭ Ɋɨɫɫɢɢ ɧɚ Ȼɚɥɤɚɧɚɯ, ɜ ɢɸɧɟ 1881 ɝ. Ⱥɥɟɤɫɚɧɞɪ III ɫɨɝɥɚɫɢɥɫɹ
ɩɨɞɩɢɫɚɬɶ ɞɨɝɨɜɨɪ, ɩɨ ɤɨɬɨɪɨɦɭ ɮɚɤɬɢɱɟɫɤɢ ɜɨɫɫɬɚɧɚɜɥɢɜɚɥɫɹ ɋɨɸɡ ɬɪɟɯ
ɢɦɩɟɪɚɬɨɪɨɜ15.
ɉɨɦɢɦɨ ɫɨɯɪɚɧɟɧɢɹ ɤɚɧɚɥɨɜ ɫɜɹɡɢ ɫ Ƚɟɪɦɚɧɢɟɣ ɢ Ⱥɜɫɬɪɨ-
ȼɟɧɝɪɢɟɣ, ɫɛɥɢɠɟɧɢɟ ɫ Ɏɪɚɧɰɢɟɣ ɫɬɚɥɨ ɞɪɭɝɢɦ ɩɪɢɨɪɢɬɟɬɨɦ
ɦɢɧɢɫɬɟɪɫɬɜɚ Ƚɢɪɫɚ. ɍɫɬɚɧɨɜɥɟɧɢɟ ɫ ɧɟɣ ɦɚɤɫɢɦɚɥɶɧɨ ɬɟɫɧɵɯ ɨɬɧɨɲɟɧɢɣ
ɜɫɬɚɥɨ ɧɚ ɩɨɜɟɫɬɤɭ ɞɧɹ ɜɨ ɜɪɟɦɹ ɛɨɥɝɚɪɫɤɨɝɨ ɤɪɢɡɢɫɚ, ɤɨɝɞɚ Ɋɨɫɫɢɹ ɛɵɥɚ
ɜɵɧɭɠɞɟɧɚ ɩɪɢɡɧɚɬɶ, ɱɬɨ ɱɪɟɡɦɟɪɧɨɟ ɫɛɥɢɠɟɧɢɟ ɫ Ƚɟɪɦɚɧɢɟɣ ɬɚɢɬ ɛɨɥɶɲɟ
ɪɢɫɤɨɜ, ɱɟɦ ɪɟɚɥɶɧɨɣ ɜɵɝɨɞɵ. ɏɨɬɹ Ɋɨɫɫɢɣɫɤɚɹ ɢɦɩɟɪɢɹ ɢɦɟɥɚ, ɩɨɞɨɛɧɨ
Ɏɪɚɧɰɢɢ, ɡɧɚɱɢɬɟɥɶɧɵɟ ɢɧɬɟɪɟɫɵ ɧɚ ȼɨɫɬɨɤɟ, ɜ ɨɬɧɨɲɟɧɢɹɯ ɦɟɠɞɭ ɞɜɭɦɹ
ɫɬɪɚɧɚɦɢ ɧɟ ɫɭɳɟɫɬɜɨɜɚɥɨ ɨɫɬɪɵɯ ɫɩɨɪɧɵɯ ɜɨɩɪɨɫɨɜ, ɤɨɬɨɪɵɟ ɦɨɝɥɢ ɛɵ
ɩɨɦɟɲɚɬɶ ɬɟɫɧɨɦɭ ɫɨɬɪɭɞɧɢɱɟɫɬɜɭ. Ȼɨɥɟɟ ɬɨɝɨ, ɫɛɥɢɠɟɧɢɟ Ɏɪɚɧɰɢɢ ɢ
Ɋɨɫɫɢɢ ɫɬɢɦɭɥɢɪɨɜɚɥɨɫɶ ɜɡɚɢɦɧɵɦ ɠɟɥɚɧɢɟɦ ɨɫɥɚɛɢɬɶ ɩɨɡɢɰɢɢ
ȼɟɥɢɤɨɛɪɢɬɚɧɢɢ ɢ Ⱥɜɫɬɪɨ-ȼɟɧɝɪɢɢ, ɫ ɤɨɬɨɪɵɦɢ ɨɛɟ ɫɬɪɚɧɵ ɨɫɩɚɪɢɜɚɥɢ
ɩɟɪɜɟɧɫɬɜɨ ɜ ɪɚɡɥɢɱɧɵɯ ɡɨɧɚɯ ɫ ɜɵɫɨɤɢɦ ɤɨɧɮɥɢɤɬɧɵɦ ɩɨɬɟɧɰɢɚɥɨɦ.
ɉɨɷɬɨɦɭ, ɜ 1886–1887 ɝɝ., ɪɨɫɫɢɣɫɤɚɹ ɞɢɩɥɨɦɚɬɢɹ ɞɟɣɫɬɜɨɜɚɥɚ ɜ
ɧɚɩɪɚɜɥɟɧɢɢ ɫɛɥɢɠɟɧɢɹ ɫ Ɏɪɚɧɰɢɟɣ, ɧɟɫɦɨɬɪɹ ɧɚ ɬɨ, ɱɬɨ ɩɚɪɚɥɥɟɥɶɧɨ
ɩɪɟɞɩɪɢɧɢɦɚɥɚ ɩɨɩɵɬɤɢ ɫɝɥɚɞɢɬɶ ɧɟɦɟɰɤɢɟ ɨɩɚɫɟɧɢɹ ɨɬɧɨɫɢɬɟɥɶɧɨ
ɜɨɡɦɨɠɧɨɫɬɢ ɡɚɤɥɸɱɟɧɢɹ ɪɭɫɫɤɨ-ɮɪɚɧɰɭɡɫɤɨɝɨ ɫɨɸɡɚ16. ɇɚ ɮɨɧɟ ɪɨɫɬɚ
ɧɟɞɨɜɟɪɢɹ ɤ Ƚɟɪɦɚɧɢɢ, ɫ ɨɞɧɨɣ ɫɬɨɪɨɧɵ, ɢ ɠɟɫɬɨɜ ɨɬɤɪɵɬɨɫɬɢ Ɏɪɚɧɰɢɢ ɩɨ
ɨɬɧɨɲɟɧɢɸ ɤ Ɋɨɫɫɢɢ, ɫ ɞɪɭɝɨɣ, ɜ ɬɟɱɟɧɢɟ ɬɪɺɯ ɥɟɬ ɩɪɨɢɫɯɨɞɢɥɢ
ɡɨɧɞɢɪɨɜɚɧɢɟ ɩɨɱɜɵ ɢ ɩɟɪɟɝɨɜɨɪɵ ɨɬɧɨɫɢɬɟɥɶɧɨ ɜɨɡɦɨɠɧɨɫɬɢ ɢ ɭɫɥɨɜɢɣ
14
Ɍɚɦ ɠɟ.
15
Ɍɚɦ ɠɟ. ɋ. 226–239; Schöllgen G. Deutsche Außenpolitik. Von 1815 bis 1945.
München, 2013. S. 47–51; Bridge F.R. From Sadowa to Sarajevo. The Foreign Policy of Austria-
Hungary, 1866-1914. L.; Boston, 1972. P. 103–153; Ʉɢɧɹɩɢɧɚ ɇ. ɋ. ȼɧɟɲɧɹɹ ɩɨɥɢɬɢɤɚ
Ɋɨɫɫɢɢ ɜɬɨɪɨɣ ɩɨɥɨɜɢɧɵ XIX ɜ. Ɇ., 1974. ɋ. 195–199. Ɍɟɤɫɬ ɞɨɝɨɜɨɪɚ ɫɦ.: ɋɛɨɪɧɢɤ
ɞɨɝɨɜɨɪɨɜ Ɋɨɫɫɢɢ ɫ ɞɪɭɝɢɦɢ ɝɨɫɭɞɚɪɫɬɜɚɦɢ, 1856-1917 / ɉɨɞ ɪɟɞ. ȿ. Ⱥ. Ⱥɞɚɦɨɜɚ. Ɇ., 1952.
ɋ. 228–231.
16
Ⱦɥɹ ɷɬɨɝɨ ɜ ɢɸɧɟ 1887 ɝ. ɛɵɥ ɡɚɤɥɸɱɺɧ ɧɚ ɬɪɟɯɥɟɬɧɢɣ ɫɪɨɤ ɪɨɫɫɢɣɫɤɨ-
ɝɟɪɦɚɧɫɤɢɣ ɞɨɝɨɜɨɪ, ɤɨɬɨɪɵɣ ɩɪɟɞɭɫɦɚɬɪɢɜɚɥ ɫɨɯɪɚɧɟɧɢɟ ɧɟɣɬɪɚɥɢɬɟɬɚ ɞɜɭɦɹ ɫɬɪɚɧɚɦɢ ɜ
ɫɥɭɱɚɟ ɧɚɩɚɞɟɧɢɹ ɧɚ ɧɢɯ ɬɪɟɬɟɣ ɫɬɨɪɨɧɵ (ɂɫɬɨɪɢɹ ɜɧɟɲɧɟɣ ɩɨɥɢɬɢɤɢ Ɋɨɫɫɢɢ. ȼɬɨɪɚɹ
ɩɨɥɨɜɢɧɚ XIX ɜɟɤɚ. ɋ. 271).
ɡɚɤɥɸɱɟɧɢɹ ɩɨɥɢɬɢɱɟɫɤɨɝɨ ɫɨɝɥɚɲɟɧɢɹ ɦɟɠɞɭ ɞɜɭɦɹ ɫɬɪɚɧɚɦɢ17.

Ɋɟɡɭɥɶɬɚɬɨɦ ɷɬɢɯ ɤɨɧɬɚɤɬɨɜ ɫɬɚɥɨ ɩɨɞɩɢɫɚɧɢɟ 5/17 ɚɜɝɭɫɬɚ 1892 ɝ. ɩɪɨɟɤɬɚ
ɜɨɟɧɧɨɣ ɤɨɧɜɟɧɰɢɢ, ɨɫɧɨɜɚɧɧɨɣ ɧɚ ɝɚɪɚɧɬɢɹɯ ɜɡɚɢɦɨɩɨɦɨɳɢ ɜ ɫɥɭɱɚɟ
ɧɚɩɚɞɟɧɢɹ ɝɨɫɭɞɚɪɫɬɜɚ ɱɥɟɧɚ Ɍɪɨɣɫɬɜɟɧɧɨɝɨ ɫɨɸɡɚ. ɗɬɚ ɤɨɧɜɟɧɰɢɹ
ɜɫɬɭɩɢɥɚ ɜ ɫɢɥɭ ɜ ɧɚɱɚɥɟ ɹɧɜɚɪɹ 1894 ɝ. ɢ ɡɚɥɨɠɢɥɚ ɨɫɧɨɜɭ ɪɭɫɫɤɨ-
ɮɪɚɧɰɭɡɫɤɨɝɨ ɫɨɸɡɚ18.
ɉɨɫɥɟ ɫɦɟɪɬɢ Ⱥɥɟɤɫɚɧɞɪɚ III ɢ ɜɨɫɲɟɫɬɜɢɹ ɧɚ ɬɪɨɧ Ɋɨɦɚɧɨɜɵɯ,
ɨɫɟɧɶɸ 1894 ɝ., ɇɢɤɨɥɚɹ II, ɜɧɟɲɧɹɹ ɩɨɥɢɬɢɤɚ Ɋɨɫɫɢɢ ɧɟ ɩɪɟɬɟɪɩɟɥɚ
ɧɟɦɟɞɥɟɧɧɵɯ ɢɡɦɟɧɟɧɢɣ, ɯɨɬɹ ɩɪɟɞɫɬɚɜɢɬɟɥɢ «ɧɚɰɢɨɧɚɥɶɧɨɣ» ɩɚɪɬɢɢ ɜ
Ɇɢɧɢɫɬɟɪɫɬɜɟ ɢɧɨɫɬɪɚɧɧɵɯ ɞɟɥ ɩɪɨɞɨɥɠɢɥɢ ɩɨɥɭɱɚɬɶ ɧɨɜɵɟ ɞɨɥɠɧɨɫɬɢ19.
Ɍɚɤɢɦ ɨɛɪɚɡɨɦ, ɞɨ ɩɟɪɜɵɯ ɥɟɬ XX ɜ. Ɋɨɫɫɢɹ ɛɵɥɚ ɢ ɞɚɥɶɲɟ ɨɡɚɛɨɱɟɧɚ ɜ
ɛɨɥɶɲɟɣ ɫɬɟɩɟɧɢ ɩɨɞɞɟɪɠɚɧɢɟɦ ɟɜɪɨɩɟɣɫɤɨɝɨ ɪɚɜɧɨɜɟɫɢɹ, ɨɫɨɛɟɧɧɨ ɧɚ
Ȼɚɥɤɚɧɚɯ, ɩɨɥɚɝɚɹ, ɱɬɨ ɚɤɬɢɜɧɚɹ ɩɨɥɢɬɢɤɚ ɛɭɞɟɬ ɜɨɡɦɨɠɧɚ ɬɨɥɶɤɨ ɩɨɫɥɟ
ɜɨɡɪɨɠɞɟɧɢɹ ɜɨɟɧɧɨɝɨ ɩɨɬɟɧɰɢɚɥɚ, ɢ ɨɫɨɛɟɧɧɨ ɩɨɫɥɟ ɫɨɡɞɚɧɢɹ ɫɢɥɶɧɨɝɨ
ɮɥɨɬɚ ɧɚ ɑɺɪɧɨɦ ɦɨɪɟ. Ɋɟɡɭɥɶɬɚɬɨɦ ɷɬɨɣ ɨɫɬɨɪɨɠɧɨɣ ɩɨɥɢɬɢɤɢ ɫɬɚɥɨ ɢ
ɡɚɤɥɸɱɟɧɢɟ ɜ 1897 ɝ. ɞɨɝɨɜɨɪɚ ɫ Ⱥɜɫɬɪɨ-ȼɟɧɝɪɢɟɣ, ɩɨɞɬɜɟɪɞɢɜɲɟɝɨ
status quo, ɫɥɨɠɢɜɲɢɣɫɹ ɧɚ Ȼɚɥɤɚɧɚɯ ɩɨɫɥɟ ɛɨɥɝɚɪɫɤɨɝɨ ɤɪɢɡɢɫɚ20.
ȼɨɫɫɬɚɧɨɜɥɟɧɢɟ ɋɨɸɡɚ ɬɪɟɯ ɢɦɩɟɪɚɬɨɪɨɜ ɢ ɡɚɤɥɸɱɟɧɢɟ ɜɨɟɧɧɨɣ
ɤɨɧɜɟɧɰɢɢ ɫ Ɏɪɚɧɰɢɟɣ ɧɟ ɛɵɥɢ ɟɞɢɧɫɬɜɟɧɧɵɦɢ ɷɥɟɦɟɧɬɚɦɢ, ɤ ɤɨɬɨɪɵɦ
ɚɩɟɥɥɢɪɨɜɚɥɚ Ɋɨɫɫɢɹ, ɱɬɨɛɵ ɫɧɢɡɢɬɶ ɪɢɫɤɢ ɦɟɠɞɭɧɚɪɨɞɧɨɣ ɢɡɨɥɹɰɢɢ.
ɉɨɫɤɨɥɶɤɭ ɨɬɧɨɲɟɧɢɹ ɞɪɭɝɢɯ ȼɟɥɢɤɢɯ ɞɟɪɠɚɜ, ɨɫɨɛɟɧɧɨ Ⱥɜɫɬɪɨ-ȼɟɧɝɪɢɢ
ɢ Ƚɟɪɦɚɧɢɢ, ɤ Ɋɨɫɫɢɢ ɩɨ ɛɨɥɶɲɟɣ ɱɚɫɬɢ ɡɚɜɢɫɟɥɢ ɨɬ ɬɨɝɨ, ɤɚɤɢɦ ɨɛɪɚɡɨɦ
ɢɦɩɟɪɢɹ Ɋɨɦɚɧɨɜɵɯ ɭɱɚɫɬɜɨɜɚɥɚ ɜ ɛɚɥɤɚɧɫɤɢɯ ɞɟɥɚɯ, Ƚɢɪɫ ɪɚɫɩɨɪɹɞɢɥɫɹ ɜ
ɢɧɫɬɪɭɤɰɢɹɯ, ɨɬɩɪɚɜɥɟɧɧɵɯ ɪɭɫɫɤɢɦ ɩɪɟɞɫɬɚɜɢɬɟɥɹ ɜ ɛɚɥɤɚɧɫɤɢɯ ɫɬɪɚɧɚɯ,
ɢɡɛɟɝɚɬɶ ɥɸɛɵɯ ɠɟɫɬɨɜ, ɤɨɬɨɪɵɟ ɦɨɝɥɢ ɛɵ ɛɵɬɶ ɢɧɬɟɪɩɪɟɬɢɪɨɜɚɧɵ
Ⱥɜɫɬɪɨ-ȼɟɧɝɪɢɟɣ ɢ Ƚɟɪɦɚɧɢɟɣ ɤɚɤ ɭɝɪɨɡɚ ɪɚɜɧɨɜɟɫɢɸ ɧɚ Ȼɚɥɤɚɧɚɯ.
ɉɨɤɚɡɚɬɟɥɶɧɚ ɜ ɷɬɨɦ ɫɦɵɫɥɟ ɞɨɤɥɚɞɧɚɹ ɡɚɩɢɫɤɚ Ⱥɥɟɤɫɚɧɞɪɚ ɂɜɚɧɨɜɢɱɚ
ɇɟɥɢɞɨɜɚ21, ɧɚɩɢɫɚɧɧɚɹ ɜ ɢɸɥɟ 1886 ɝ. ɢ ɭɬɜɟɪɠɞɟɧɧɚɹ ɢɦɩɟɪɚɬɨɪɨɦ, ɜ
ɤɨɬɨɪɨɣ ɨɧ ɧɚɫɬɚɢɜɚɟɬ ɧɚ ɨɫɬɨɪɨɠɧɨɦ ɨɬɧɨɲɟɧɢɢ ɤ ɛɚɥɤɚɧɫɤɢɦ ɞɟɥɚɦ, ɜ
ɫɨɝɥɚɫɢɢ ɫ ɟɜɪɨɩɟɣɫɤɢɦ «ɤɨɧɰɟɪɬɨɦ»22, ɚ ɬɚɤɠɟ ɢɡɞɚɧɧɵɣ ɜ ɧɨɹɛɪɟ ɬɨɝɨ ɠɟ
ɝɨɞɚ ɰɢɪɤɭɥɹɪ Ƚɢɪɫɚ, ɫɨɝɥɚɫɧɨ ɤɨɬɨɪɨɦɭ ɩɪɟɞɫɬɚɜɢɬɟɥɟɣ Ɋɨɫɫɢɢ ɜ
ɟɜɪɨɩɟɣɫɤɢɯ ɫɬɨɥɢɰɚɯ ɭɜɟɞɨɦɥɹɥɢ ɨ ɬɨɦ, ɱɬɨ ɜɫɟ ɞɢɩɥɨɦɚɬɢɱɟɫɤɢɟ ɞɟɣɫɬɜɢɹ
ɞɨɥɠɧɵ ɨɫɬɚɜɚɬɶɫɹ ɜ ɪɚɦɤɚɯ ɫɨɝɥɚɲɟɧɢɣ, ɡɚɤɥɸɱɟɧɧɵɯ ɢɦɩɟɪɢɟɣ23.
17
Ɍɚɦ ɠɟ.
18
Ɍɚɦ ɠɟ. ɋ. 259-296; Ʉɢɧɹɩɢɧɚ ɇ. ɋ. ȼɧɟɲɧɹɹ ɩɨɥɢɬɢɤɚ Ɋɨɫɫɢɢ… ɋ. 213–221.
ɉɪɨɟɤɬ ɫɨɝɥɚɲɟɧɢɹ ɫɦ.: ɋɛɨɪɧɢɤ ɞɨɝɨɜɨɪɨɜ Ɋɨɫɫɢɢ. ɋ. 281–282.
19
Ɉɤɬɹɛɪɶɫɤɨɣ ɪɟɜɨɥɸɰɢɢ). ɋ. 91-112.
20
Ɍɚɦ ɠɟ. ɋ. 188-196. ɋɛɨɪɧɢɤ ɞɨɝɨɜɨɪɨɜ Ɋɨɫɫɢɢ. ɋ. 303-308.
21
ɇɚ ɬɨɬ ɦɨɦɟɧɬ ɩɨɫɨɥ ɜ Ʉɨɧɫɬɚɧɬɢɧɨɩɨɥɟ.
22
Ɉɱɟɪɤɢ ɢɫɬɨɪɢɢ Ɇɢɧɢɫɬɟɪɫɬɜɚ ɢɧɨɫɬɪɚɧɧɵɯ ɞɟɥ Ɋɨɫɫɢɢ. Ɍ. I. 860-1917 ɝɝ. / Ɉɬɜ.
ɪɟɞ. Ⱥ. ɇ. ɋɚɯɚɪɨɜ. Ɇ., 2002. ɋ. 456. ɋɦ. ɩɨɞɪɨɛɧɨ: Ɂɨɥɨɬɭɯɢɧ Ɇ. ɘ. Ɋɨɫɫɢɹ,
ɡɚɩɚɞɧɨɟɜɪɨɩɟɣɫɤɢɟ ɞɟɪɠɚɜɵ ɢ Ɉɫɦɚɧɫɤɚɹ ɢɦɩɟɪɢɹ ɜ ɩɟɪɢɨɞ ɦɟɠɞɭɧɚɪɨɞɧɵɯ ɤɪɢɡɢɫɨɜ ɧɚ
Ȼɚɥɤɚɧɚɯ (1885–1888). Ɇ., 1993. ɋ. 150 ɢ ɞɚɥɟɟ.
23
Ɉɱɟɪɤɢ ɢɫɬɨɪɢɢ Ɇɢɧɢɫɬɟɪɫɬɜɚ ɢɧɨɫɬɪɚɧɧɵɯ ɞɟɥ Ɋɨɫɫɢɢ. Ɍ. I. ɋ. 458.
ȼɨɩɪɟɤɢ ɨɠɢɞɚɧɢɹɦ, ɜɵɠɢɞɚɬɟɥɶɧɚɹ ɩɨɥɢɬɢɤɚ ɩɪɢɜɟɥɚ ɤ ɨɫɥɚɛɥɟɧɢɸ

ɩɨɡɢɰɢɢ Ɋɨɫɫɢɢ ɧɚ Ȼɚɥɤɚɧɚɯ. ɉɟɪɜɚɹ ɧɟɭɞɚɱɚ ɫɥɭɱɢɥɚɫɶ ɜɨ ɜɪɟɦɹ
ɛɨɥɝɚɪɫɤɨɝɨ ɤɪɢɡɢɫɚ, ɤɨɝɞɚ ɪɭɫɫɤɚɹ ɞɢɩɥɨɦɚɬɢɹ ɧɟ ɫɦɨɝɥɚ ɚɞɟɤɜɚɬɧɨ
ɨɬɪɟɚɝɢɪɨɜɚɬɶ ɧɚ ɜɨɫɫɬɚɧɢɟ ɜ ȼɨɫɬɨɱɧɨɣ Ɋɭɦɟɥɢɢ ɢ ɧɚ ɜɨɨɪɭɠɟɧɧɵɣ
ɤɨɧɮɥɢɤɬ ɦɟɠɞɭ Ȼɨɥɝɚɪɢɟɣ ɢ ɋɟɪɛɢɟɣ, ɜɫɥɟɞɫɬɜɢɟ ɱɟɝɨ Ɋɨɫɫɢɣɫɤɚɹ
ɢɦɩɟɪɢɹ ɛɵɥɚ ɜɵɧɭɠɞɟɧɚ ɩɪɢɡɧɚɬɶ ɫɟɛɹ ɩɨɛɟɠɞɺɧɧɨɣ, ɧɚ ɤɚɤɨɣ-ɬɨ
ɦɨɦɟɧɬ, ɜ ɫɩɨɪɟ ɫ Ⱦɜɭɟɞɢɧɨɣ ɦɨɧɚɪɯɢɟɣ ɢ ȼɟɥɢɤɨɛɪɢɬɚɧɢɟɣ ɡɚ ɩɟɪɜɟɧɫɬɜɨ
ɜ ɛɚɥɤɚɧɫɤɢɯ ɞɟɥɚɯ. Ɉɞɧɢɦ ɢɡ ɧɟɦɟɞɥɟɧɧɵɯ ɪɟɡɭɥɶɬɚɬɨɜ ɩɪɨɜɚɥɶɧɨɣ
ɩɨɥɢɬɢɤɢ Ɋɨɫɫɢɢ ɧɚ Ȼɚɥɤɚɧɚɯ ɫɬɚɥ ɪɚɡɪɵɜ ɞɢɩɥɨɦɚɬɢɱɟɫɤɢɯ ɨɬɧɨɲɟɧɢɣ ɫ
Ȼɨɥɝɚɪɢɟɣ24. ȼ ɬɨ ɜɪɟɦɹ ɤɚɤ Ɋɨɫɫɢɹ ɩɨɫɥɟ Ȼɟɪɥɢɧɫɤɨɝɨ ɤɨɧɝɪɟɫɫɚ
ɫɬɪɟɦɢɬɟɥɶɧɨ ɬɟɪɹɥɚ ɜɥɢɹɧɢɟ ɧɚ Ȼɚɥɤɚɧɚɯ, ɩɪɚɤɬɢɱɟɫɤɢ ɭɬɪɚɬɢɜ ɢ
ɦɨɪɚɥɶɧɵɣ ɚɜɬɨɪɢɬɟɬ, ɨɛɟɫɩɟɱɟɧɧɵɣ ɜɨɣɧɨɣ ɫ Ɉɫɦɚɧɫɤɨɣ ɢɦɩɟɪɢɟɣ,
Ⱥɜɫɬɪɨ-ȼɟɧɝɪɢɢ ɢ Ƚɟɪɦɚɧɢɢ ɭɞɚɥɨɫɶ, ɜ ɫɜɨɸ ɨɱɟɪɟɞɶ, ɩɪɢɜɥɟɱɶ ɝɨɫɭɞɚɪɫɬɜɚ
ɘɝɨ-ɜɨɫɬɨɤɚ ȿɜɪɨɩɵ ɜ ɫɜɨɺ ɩɨɥɟ ɩɪɢɬɹɠɟɧɢɹ. ȼ ɧɚɱɚɥɟ 1890-ɯ ɝɝ. ɤ ɫɬɚɪɵɦ
ɨɱɚɝɚɦ ɤɨɧɮɥɢɤɬɚ ɩɪɢɛɚɜɢɥɚɫɶ ɢ Ɇɚɤɟɞɨɧɢɹ, ɝɞɟ ɛɨɪɶɛɚ ɲɥɚ ɧɟ ɬɨɥɶɤɨ
ɦɟɠɞɭ ɬɟɱɟɧɢɹɦɢ, ɩɨɞɞɟɪɠɢɜɚɟɦɵɦɢ ɛɚɥɤɚɧɫɤɢɦɢ ɝɨɫɭɞɚɪɫɬɜɚɦɢ, ɧɨ ɢ
ɦɟɠɞɭ ɞɢɩɥɨɦɚɬɢɹɦɢ ɜɟɥɢɤɢɯ ɞɟɪɠɚɜ25. ɉɨɥɢɬɢɤɚ ɡɚɤɥɸɱɟɧɢɹ ɫɨɸɡɨɜ,
ɨɬɧɨɲɟɧɢɹ ɫ ɞɪɭɝɢɦɢ ɟɜɪɨɩɟɣɫɤɢɦɢ ɞɟɪɠɚɜɚɦɢ ɢ ɜɫɟ ɛɨɥɟɟ ɱɚɫɬɵɟ
ɞɢɩɥɨɦɚɬɢɱɟɫɤɢɟ ɧɟɭɞɚɱɢ, ɫɨɩɪɨɜɨɠɞɚɥɢɫɶ ɝɨɪɹɱɢɦɢ ɞɟɛɚɬɚɦɢ ɜɨ
ɜɥɢɹɬɟɥɶɧɵɯ ɩɟɬɟɪɛɭɪɝɫɤɢɯ ɤɪɭɝɚɯ. ɗɬɢ ɞɟɛɚɬɵ ɨɤɚɡɚɥɢ ɩɪɹɦɨɟ
ɜɨɡɞɟɣɫɬɜɢɟ ɧɚ ɫɨɨɬɧɨɲɟɧɢɟ ɫɢɥ ɦɟɠɞɭ ɪɚɡɥɢɱɧɵɦɢ ɝɪɭɩɩɚɦɢ ɢɧɬɟɪɟɫɨɜ
ɢ ɜɥɢɹɧɢɹ ɜ ɪɨɫɫɢɣɫɤɨɦ ɩɨɥɢɬɢɤɨ-ɞɢɩɥɨɦɚɬɢɱɟɫɤɨɦ ɚɩɩɚɪɚɬɟ, ɩɪɢɜɟɞɹ ɤ
ɭɤɪɟɩɥɟɧɢɸ ɜ Ɇɢɧɢɫɬɟɪɫɬɜɟ ɢɧɨɫɬɪɚɧɧɵɯ ɞɟɥ ɩɨɡɢɰɢɣ ɩɚɪɬɢɢ,
ɛɨɪɨɜɲɟɣɫɹ ɡɚ ɚɤɬɢɜɧɭɸ ɩɨɥɢɬɢɤɭ ɧɚ Ȼɚɥɤɚɧɚɯ, ɩɪɟɞɫɬɚɜɥɟɧɧɨɣ, ɨɞɧɨ
ɜɪɟɦɹ, ɂɜɚɧɨɦ Ⱥɥɟɤɫɟɟɜɢɱɟɦ Ɂɢɧɨɜɶɟɜɵɦ, ɧɚɱɚɥɶɧɢɤɨɦ Ⱥɡɢɚɬɫɤɨɝɨ
ɞɟɩɚɪɬɚɦɟɧɬɚ. ɇɚɯɨɞɢɜɲɟɦɭɫɹ ɜ ɛɥɢɡɤɢɯ ɨɬɧɨɲɟɧɢɹɯ ɫ Ɇɢɯɚɢɥɨɦ
ɇɢɤɢɮɨɪɨɜɢɱɟɦ Ʉɚɬɤɨɜɵɦ, ɪɟɞɚɤɬɨɪɨɦ ɝɚɡɟɬɵ «Ɇɨɫɤɨɜɫɤɢɟ ȼɟɞɨɦɨɫɬɢ»,
ɨɞɧɢɦ ɢɡ ɜɥɢɹɬɟɥɶɧɵɯ ɤɪɢɬɢɤɨɜ ɜɧɟɲɧɟɣ ɩɨɥɢɬɢɤɢ Ƚɢɪɫɚ26, ɜ ɤɨɧɰɟ 1886 –
ɧɚɱɚɥɟ 1887 ɝɝ., Ɂɢɧɨɜɶɟɜɭ ɭɞɚɥɨɫɶ ɭɛɟɞɢɬɶ ɢɦɩɟɪɚɬɨɪɚ Ⱥɥɟɤɫɚɧɞɪɚ III, ɧɟ
ɫɩɟɲɢɜɲɟɝɨ ɪɚɡɪɟɲɢɬɶ ɫɩɨɪ ɨ ɩɪɢɧɰɢɩɚɯ ɪɨɫɫɢɣɫɤɨɣ ɜɧɟɲɧɟɣ ɩɨɥɢɬɢɤɢ,
ɜ ɧɟɨɛɯɨɞɢɦɨɫɬɢ ɩɪɹɦɨɝɨ ɜɦɟɲɚɬɟɥɶɫɬɜɚ ɜ ɛɨɪɶɛɭ ɦɟɠɞɭ ɪɚɡɥɢɱɧɵɦɢ
ɛɨɥɝɚɪɫɤɢɦɢ ɩɚɪɬɢɹɦɢ, ɜ ɬɨɦ ɱɢɫɥɟ ɩɭɬɟɦ ɨɤɚɡɚɧɢɹ ɮɢɧɚɧɫɨɜɨɣ
ɩɨɞɞɟɪɠɤɢ ɪɭɫɨɮɢɥɶɫɤɨɣ ɩɚɪɬɢɢ27. ɏɨɬɹ Ƚɢɪɫɭ ɭɞɚɥɨɫɶ ɫɨɯɪɚɧɢɬɶ
ɦɢɧɢɫɬɟɪɫɤɭɸ ɞɨɥɠɧɨɫɬɶ ɞɨ ɫɜɨɟɣ ɫɦɟɪɬɢ ɜ 1895 ɝ.28, ɨɧ ɛɵɥ ɜɵɧɭɠɞɟɧ
24
Ʉɢɧɹɩɢɧɚ ɇ. ɋ. Ȼɚɥɤɚɧɵ ɢ ɉɪɨɥɢɜɵ ɜɨ ɜɧɟɲɧɟɣ ɩɨɥɢɬɢɤɟ Ɋɨɫɫɢɢ ɜ ɤɨɧɰɟ XIX ɜɟɤɚ
(1878–1898). Ɇ., 1994. ɋ. 64 ɢ ɞɚɥɟɟ; Ɉɧɚ ɠɟ. ɂɫɬɨɪɢɹ ɜɧɟɲɧɟɣ ɩɨɥɢɬɢɤɢ Ɋɨɫɫɢɢ. ȼɬɨɪɚɹ
ɩɨɥɨɜɢɧɚ XIX ɜɟɤɚ. ɋ. 240–254.
25
Ʉɢɧɹɩɢɧɚ ɇ.ɋ. Ȼɚɥɤɚɧɵ ɢ ɉɪɨɥɢɜɵ… ɋ. 149-150.
26
ɏɟɜɪɨɥɢɧɚ ȼ. Ɇ. Ȼɨɥɝɚɪɫɤɢɣ ɜɨɩɪɨɫ ɜ ɪɨɫɫɢɣɫɤɨɣ ɨɛɳɟɫɬɜɟɧɧɨɣ ɦɵɫɥɢ 80-ɯ
ɝɨɞɨɜ XIX ɜɟɤɚ (ɂ. ɋ. Ⱥɤɫɚɤɨɜ, Ɇ. ɇ. Ʉɚɬɤɨɜ, ɋ. ɋ. Ɍɚɬɢɳɟɜ) // ɋɥɚɜɹɧɨɜɟɞɟɧɢɟ. 1998. ʋ 2.
ɋ. 3–15.
27
ɂɫɬɨɪɢɹ ɜɧɟɲɧɟɣ ɩɨɥɢɬɢɤɢ Ɋɨɫɫɢɢ. ȼɬɨɪɚɹ ɩɨɥɨɜɢɧɚ XIX ɜɟɤɚ. ɋ. 254.
28
Ɉɱɟɪɤɢ ɢɫɬɨɪɢɢ Ɇɢɧɢɫɬɟɪɫɬɜɚ ɢɧɨɫɬɪɚɧɧɵɯ ɞɟɥ Ɋɨɫɫɢɢ. Ɍ. 3. Ȼɢɨɝɪɚɮɢɢ
ɦɢɧɢɫɬɪɨɜ ɢɧɨɫɬɪɚɧɧɵɯ ɞɟɥ 1802–2002 / Ɉɬɜ. ɪɟɞ. Ⱥ. ɘ. Ɇɟɲɤɨɜ. Ɇ., 2002. ɋ. 143–155.
ɩɪɢɧɹɬɶ ɫɭɳɟɫɬɜɨɜɚɧɢɟ ɜɧɭɬɪɢ ɆɂȾɚ ɫɢɥɶɧɨɣ ɨɩɩɨɡɢɰɢɢ ɩɨ ɨɬɧɨɲɟɧɢɸ

ɤ ɫɜɨɟɣ ɨɫɬɨɪɨɠɧɨɣ ɩɨɥɢɬɢɤɟ ɜ ɛɚɥɤɚɧɫɤɨɦ ɜɨɩɪɨɫɟ29.
Ȼɨɥɝɚɪɫɤɢɣ ɤɪɢɡɢɫ ɞɚɥ ɤɨɧɫɟɪɜɚɬɢɜɧɨɦɭ ɤɪɵɥɭ ɪɨɫɫɢɣɫɤɨɝɨ
ɩɨɥɢɬɢɤɨ-ɞɢɩɥɨɦɚɬɢɱɟɫɤɨɝɨ ɚɩɩɚɪɚɬɚ ɯɨɪɨɲɢɣ ɩɨɜɨɞ ɩɟɪɟɧɟɫɬɢ
ɡɚɤɭɥɢɫɧɵɟ ɫɩɨɪɵ ɢɡ ɤɭɥɭɚɪɨɜ ɧɚ ɫɬɪɚɧɢɰɵ ɜɟɞɭɳɢɯ ɝɚɡɟɬ ɢ ɠɭɪɧɚɥɨɜ
ɋɚɧɤɬ-ɉɟɬɟɪɛɭɪɝɚ ɢ Ɇɨɫɤɜɵ. ɏɨɬɹ, ɧɚ ɩɟɪɜɵɣ ɜɡɝɥɹɞ, ɞɜɚ ɩɨɞɯɨɞɚ,
ɤɨɧɫɟɪɜɚɬɨɪɨɜ ɫɥɚɜɹɧɨɮɢɥɨɜ ɢ ɫɨɨɬɜɟɬɫɬɜɟɧɧɨ «ɥɢɛɟɪɚɥɨɜ» ɢ ɭɦɟɪɟɧɧɵɯ,
ɤɚɡɚɥɢɫɶ ɧɟɩɪɢɦɢɪɢɦɵɦɢ, ɜ ɪɟɚɥɶɧɨɫɬɢ ɦɟɠɞɭ ɧɢɦɢ ɫɭɳɟɫɬɜɨɜɚɥɢ ɥɢɧɢɢ
ɫɨɩɪɢɤɨɫɧɨɜɟɧɢɹ. Ɍɚɤ, ɩɪɟɞɫɬɚɜɢɬɟɥɢ «ɧɚɰɢɨɧɚɥɢɡɚɬɨɪɫɤɨɝɨ» ɬɟɱɟɧɢɹ ɜ
ɩɭɛɥɢɰɢɫɬɢɤɟ ɨɬɧɨɫɢɬɟɥɶɧɨ ɜɧɟɲɧɟɣ ɩɨɥɢɬɢɤɢ Ɋɨɫɫɢɢ ɢ ɬɟɱɟɧɢɹ
Realpolitik ɪɚɡɞɟɥɹɥɢ ɫɯɨɠɢɟ ɤɨɧɰɟɩɰɢɢ ɜ ɜɨɩɪɨɫɚɯ ɨ ɫɬɪɚɬɟɝɢɱɟɫɤɢɯ
ɧɚɩɪɚɜɥɟɧɢɹɯ ɜɧɟɲɧɟɣ ɩɨɥɢɬɢɤɢ, ɚ ɪɚɡɥɢɱɢɹ ɜɨ ɦɧɟɧɢɹɯ ɩɪɨɹɜɥɹɥɢɫɶ ɜ
ɜɨɩɪɨɫɚɯ ɬɚɤɬɢɤɢ, ɢɫɩɨɥɶɡɭɟɦɨɣ ɞɥɹ ɞɨɫɬɢɠɟɧɢɹ ɝɥɚɜɧɵɯ ɰɟɥɟɣ. Ɍɚɤ ɠɟ
ɫɭɳɟɫɬɜɨɜɚɥɢ ɢ ɤɪɭɩɧɵɟ ɪɚɡɧɨɝɥɚɫɢɹ ɜɨ ɜɡɝɥɹɞɚɯ ɧɚ ɪɨɥɶ ɜɧɟɲɧɟɣ
ɩɨɥɢɬɢɤɢ ɜ ɠɢɡɧɢ ɢɦɩɟɪɢɢ. ȼ ɬɨ ɜɪɟɦɹ ɤɚɤ ɩɟɪɜɨɟ ɬɟɱɟɧɢɟ ɜɢɞɟɥɨ ɜ –
ɭɬɜɟɪɠɞɟɧɢɢ ɚɝɪɟɫɫɢɜɧɨɣ ɜɧɟɲɧɟɣ ɩɨɥɢɬɢɤɢ ɷɮɮɟɤɬɢɜɧɨɟ ɫɪɟɞɫɬɜɨ
ɫɢɫɬɟɦɧɨɣ ɤɨɧɫɨɥɢɞɚɰɢɢ ɢɦɩɟɪɢɢ, ɜɬɨɪɨɟ ɩɨɞɞɟɪɠɢɜɚɥɨ ɩɪɢɡɵɜ ɤ
ɚɤɬɢɜɧɨɣ ɜɧɟɲɧɟɣ ɩɨɥɢɬɢɤɟ ɫ ɰɟɥɶɸ ɫɨɡɞɚɧɢɹ ɛɥɚɝɨɩɪɢɹɬɧɵɯ ɭɫɥɨɜɢɣ ɞɥɹ
ɪɚɡɜɢɬɢɹ Ɋɨɫɫɢɢ ɩɨ ɡɚɩɚɞɧɨɦɭ ɨɛɪɚɡɰɭ30.
ɋɪɟɞɢ ɨɫɧɨɜɧɵɯ ɜɧɟɲɧɟɩɨɥɢɬɢɱɟɫɤɢɯ ɬɟɦ ɜ 1880-1890 ɝɝ., ɥɭɱɲɢɣ
ɩɪɢɦɟɪ ɞɥɹ ɫɪɚɜɧɢɬɟɥɶɧɨɝɨ ɢɫɫɥɟɞɨɜɚɧɢɹ ɞɜɭɯ ɤɨɧɤɭɪɢɪɭɸɳɢɯ ɩɨɞɯɨɞɨɜ
ɨɬɧɨɫɢɬɟɥɶɧɨ ɧɚɩɪɚɜɥɟɧɢɹ ɪɚɡɜɢɬɢɹ Ɋɨɫɫɢɢ ɢ ɟɺ ɦɟɫɬɚ ɜ ɫɢɫɬɟɦɟ
ɦɟɠɞɭɧɚɪɨɞɧɵɯ ɨɬɧɨɲɟɧɢɣ, ɧɟɫɨɦɧɟɧɧɨ, ɩɪɟɞɫɬɚɜɥɹɟɬ ɜɨɫɬɨɱɧɵɣ ɜɨɩɪɨɫ,
ɨɛɫɭɠɞɚɜɲɢɣɫɹ ɜ ɪɭɫɫɤɨɣ ɩɭɛɥɢɰɢɫɬɢɤɟ ɫ ɞɜɭɯ ɬɨɱɟɤ ɡɪɟɧɢɹ (ɪɟɥɢɝɢɨɡɧɨɣ/
ɮɢɥɨɫɨɮɫɤɨɣ/ɰɢɜɢɥɢɡɚɬɨɪɫɤɨɣ ɢ ɨɩɢɪɚɜɲɟɣɫɹ ɧɚ ɩɪɢɧɰɢɩɵ ɩɨɥɢɬɢɱɟɫɤɨɝɨ
ɪɟɚɥɢɡɦɚ), ɩɪɨɞɨɥɠɚɹ ɬɪɚɞɢɰɢɸ ɠɚɪɤɢɯ ɞɟɛɚɬɨɜ ɩɪɟɞɵɞɭɳɢɯ ɞɟɫɹɬɢɥɟɬɢɣ.
ɋ ɨɞɧɨɣ ɫɬɨɪɨɧɵ, ɤɨɧɫɟɪɜɚɬɢɜɧɨ-ɫɥɚɜɹɧɨɮɢɥɶɫɤɨɟ ɬɟɱɟɧɢɟ31 ɜɢɞɟɥɨ ɜ
ɪɚɡɪɟɲɟɧɢɢ, ɜ ɠɟɥɚɬɟɥɶɧɨɦ ɞɥɹ Ɋɨɫɫɢɢ ɤɥɸɱɟ, ɜɨɫɬɨɱɧɨɝɨ ɜɨɩɪɨɫɚ
(ɩɪɟɠɞɟ ɜɫɟɝɨ, ɜ ɫɦɵɫɥɟ ɡɚɯɜɚɬɚ Ʉɨɧɫɬɚɧɬɢɧɨɩɨɥɹ) ɩɭɬɶ ɤ ɭɬɜɟɪɠɞɟɧɢɸ
ɢɫɤɥɸɱɢɬɟɥɶɧɨɣ ɢɫɬɨɪɢɱɟɫɤɨɣ ɪɨɥɢ ɢɦɩɟɪɢɢ Ɋɨɦɚɧɨɜɵɯ ɢ ɫɥɚɜɹɧɫɬɜɚ,
ɱɺɬɤɨ ɨɛɨɡɧɚɱɚɹ ɬɚɤɢɦ ɨɛɪɚɡɨɦ ɨɱɟɧɶ ɹɫɧɨ ɥɢɧɢɸ ɪɚɡɝɪɚɧɢɱɟɧɢɹ ɩɨ
ɨɬɧɨɲɟɧɢɸ ɤ ɜɟɪɨɹɬɧɵɦ ɩɪɨɬɢɜɧɢɤɚɦ «ɫɥɚɜɹɧɫɤɨ-ɩɪɚɜɨɫɥɚɜɧɨɝɨ ɦɢɪɚ»,
ɨɫɨɛɟɧɧɨ ɤ «ɝɟɪɦɚɧɫɤɨɦɭ ɦɢɪɭ». ɋ ɞɪɭɝɨɣ ɫɬɨɪɨɧɵ, ɥɢɛɟɪɚɥɶɧɨɟ
ɬɟɱɟɧɢɟ32, ɛɨɥɟɟ ɢɞɟɨɥɨɝɢɱɟɫɤɢ ɪɚɡɧɨɪɨɞɧɨɟ, ɞɟɥɚɥɨ ɚɤɰɟɧɬ ɧɚ
29
ɂɫɬɨɪɢɹ ɜɧɟɲɧɟɣ ɩɨɥɢɬɢɤɢ Ɋɨɫɫɢɢ. ȼɬɨɪɚɹ ɩɨɥɨɜɢɧɚ XIX ɜɟɤɚ. ɋ. 255-258;
Ⱥɜɚɧɬɸɪɵ ɪɭɫɫɤɨɝɨ ɰɚɪɢɡɦɚ ɜ Ȼɨɥɝɚɪɢɢ. ɋɛɨɪɧɢɤ ɞɨɤɭɦɟɧɬɨɜ / ɋɨɫɬɚɜɢɬɟɥɶ ɉ. ɉɚɜɥɨɜɢɱ. Ɇ.,
1935.
30
ɏɟɜɪɨɥɢɧɚ ȼ. Ɇ. ȼɥɚɫɬɶ ɢ ɨɛɳɟɫɬɜɨ. Ȼɨɪɶɛɚ ɜ Ɋɨɫɫɢɢ ɩɨ ɜɨɩɪɨɫɚɦ ɜɧɟɲɧɟɣ
ɩɨɥɢɬɢɤɢ. 1878–1894 ɝɝ. Ɇ., 1999. ɋ. 12–51, 57–99, 199–291, 310; ɂɫɬɨɪɢɹ ɜɧɟɲɧɟɣ
ɩɨɥɢɬɢɤɢ Ɋɨɫɫɢɢ. ȼɬɨɪɚɹ ɩɨɥɨɜɢɧɚ XIX ɜɟɤɚ. ɋ. 302–343.
31
ɇɚɪɹɞɭ ɫ Ɇ. ɇ. Ʉɚɬɤɨɜɵɦ, ɧɚɢɛɨɥɟɟ ɢɡɜɟɫɬɧɵɦɢ ɩɪɟɞɫɬɚɜɢɬɟɥɹɦɢ ɷɬɨɝɨ ɬɟɱɟɧɢɹ
ɜ ɢɫɫɥɟɞɭɟɦɵɣ ɩɟɪɢɨɞ ɫɱɢɬɚɥɢɫɶ ɂ. ɋ. Ⱥɤɫɚɤɨɜ; ɇ. ə. Ⱦɚɧɢɥɟɜɫɤɢɣ; Ʉ. ɇ. Ʌɟɨɧɬɶɟɜ; ɋ. ɋ.
Ɍɚɬɢɳɟɜ; ɋ. Ɏ. ɒɚɪɚɩɨɜ; ȼ. ɂ. Ʌɚɦɚɧɫɤɢɣ.
32
ɋɪɟɞɢ ɧɢɯ Ɇ. ɂ. ȼɟɧɸɤɨɜ; ȼ. Ⱥ. Ƚɨɥɶɰɟɜ; ȼ. ɉ. Ⱦɚɧɢɥɟɜɫɤɢɣ; Ʌ. Ⱥ. Ʉɚɦɚɪɨɜɫɤɢɣ.
ɞɨɫɬɢɠɟɧɢɢ ɤɨɧɤɪɟɬɧɵɯ ɰɟɥɟɣ ɜɧɟɲɧɟɣ ɩɨɥɢɬɢɤɢ, ɜ ɤɨɧɬɟɤɫɬɟ ɚɞɚɩɬɚɰɢɢ

ɡɚɩɚɞɧɨɝɨ ɨɩɵɬɚ, ɤɨɬɨɪɵɣ ɦɨɝ ɛɵ ɨɤɚɡɚɬɶɫɹ ɩɨɥɟɡɧɵɦ ɞɥɹ ɦɨɞɟɪɧɢɡɚɰɢɢ
ɢɦɩɟɪɢɢ33.
Ɉɬɤɚɡ ɢɦɩɟɪɚɬɨɪɚ Ⱥɥɟɤɫɚɧɞɪɚ III ɨɬ ɥɢɛɟɪɚɥɶɧɨ-ɪɟɮɨɪɦɚɬɨɪɫɤɢɯ
ɷɥɟɦɟɧɬɨɜ ɩɨɥɢɬɢɤɢ ɫɜɨɟɝɨ ɨɬɰɚ, Ⱥɥɟɤɫɚɧɞɪɚ II, ɩɪɢɜɺɥ ɜ ɫɪɟɞɟ ɪɭɫɫɤɨɣ
ɩɨɥɢɬɢɤɨ-ɞɢɩɥɨɦɚɬɢɱɟɫɤɨɣ ɷɥɢɬɵ ɤ ɪɚɡɪɭɲɟɧɢɸ ɯɪɭɩɤɨɝɨ ɪɚɜɧɨɜɟɫɢɹ
ɦɟɠɞɭ ɷɬɢɦɢ ɞɜɭɦɹ ɬɟɱɟɧɢɹɦɢ, ɩɪɟɞɨɫɬɚɜɢɜ ɜ ɩɨɫɥɟɞɫɬɜɢɢ ɩɪɟɢɦɭɳɟɫɬɜɨ
ɫɬɨɪɨɧɧɢɤɚɦ ɤɨɧɫɟɪɜɚɬɢɜɧɨ-ɫɥɚɜɹɧɨɮɢɥɶɫɤɨɝɨ ɧɚɩɪɚɜɥɟɧɢɹ. Ɉɬɧɨɫɹɳɚɹɫɹ
ɟɳɺ ɤ ɜɪɟɦɟɧɚɦ ɇɢɤɨɥɚɹ I ɫɢɧɬɚɝɦɚ «ɩɪɚɜɨɫɥɚɜɢɟ, ɫɚɦɨɞɟɪɠɚɜɢɟ,
ɧɚɪɨɞɧɨɫɬɶ», ɧɚɲɥɚ ɧɨɜɵɣ ɨɬɤɥɢɤ ɧɟ ɬɨɥɶɤɨ ɜ ɨɝɪɚɧɢɱɢɬɟɥɶɧɵɯ
ɜɧɭɬɪɢɩɨɥɢɬɢɱɟɫɤɢɯ ɦɟɪɚɯ, ɧɨ ɢ ɜɨ ɜɡɝɥɹɞɚɯ ɧɚ ɜɧɟɲɧɸɸ ɩɨɥɢɬɢɤɭ.
Ⱥɥɟɤɫɚɧɞɪ III ɨɡɚɛɨɱɟɧ ɜɨɡɜɪɚɳɟɧɢɟɦ Ɋɨɫɫɢɢ ɞɨɦɢɧɢɪɭɸɳɟɝɨ ɩɨɥɨɠɟɧɢɹ
ɜ ɟɜɪɨɩɟɣɫɤɨɣ ɩɨɥɢɬɢɤɟ ɢ ɛɵɥ ɭɛɟɠɞɺɧ ɜ ɬɨɦ, ɱɬɨ ɷɬɨ ɜɨɡɦɨɠɧɨ ɬɨɥɶɤɨ
ɩɪɢ ɭɫɥɨɜɢɢ ɟɝɨ ɧɟɩɨɫɪɟɞɫɬɜɟɧɧɨɝɨ ɭɱɚɫɬɢɹ ɜ ɩɪɢɧɹɬɢɢ ɪɟɲɟɧɢɣ. ȼ
ɫɥɟɞɫɬɜɢɢ, ɤɚɤ ɢ ɜ ɫɥɭɱɚɟ ɛɨɥɶɲɢɧɫɬɜɚ ɟɜɪɨɩɟɣɫɤɢɯ ɦɨɧɚɪɯɨɜ, ɨɧ ɜɜɺɥ
ɥɢɱɧɵɣ ɤɨɧɬɪɨɥɶ ɡɚ ɞɟɹɬɟɥɶɧɨɫɬɶɸ ɦɢɧɢɫɬɪɚ ɢɧɨɫɬɪɚɧɧɵɯ ɞɟɥ, ɟɝɨ
ɡɚɦɟɫɬɢɬɟɥɟɣ ɢ ɞɢɩɥɨɦɚɬɢɱɟɫɤɢɯ ɩɪɟɞɫɬɚɜɢɬɟɥɟɣ ɢɦɩɟɪɢɢ. ȼ ɬɭ ɷɩɨɯɭ
ɛɵɥɚ ɨɛɳɟɢɡɜɟɫɬɧɚ, ɧɚɩɪɢɦɟɪ, ɟɝɨ ɫɬɪɚɫɬɶ ɤ ɱɬɟɧɢɸ ɞɢɩɥɨɦɚɬɢɱɟɫɤɨɣ
ɤɨɪɪɟɫɩɨɧɞɟɧɰɢɢ34.
ɏɨɬɹ Ⱥɥɟɤɫɚɧɞɪ III, ɩɨ ɢɫɤɥɸɱɢɬɟɥɶɧɨ ɩɪɚɝɦɚɬɢɱɧɵɦ ɫɨɨɛɪɚɠɟɧɢɹɦ,
ɢ ɧɚɡɧɚɱɢɥ Ƚɢɪɫɚ ɦɢɧɢɫɬɪɨɦ ɢɧɨɫɬɪɚɧɧɵɯ ɞɟɥ (ɞɢɩɥɨɦɚɬɚ, ɞɚɥɟɤɨ ɧɟ
ɱɭɜɫɬɜɢɬɟɥɶɧɨɝɨ ɤ ɧɨɜɵɦ ɢɞɟɨɥɨɝɢɱɟɫɤɢɦ ɜɟɹɧɢɹɦ, ɢɫɯɨɞɹɳɢɦ ɨɬ
ɢɦɩɟɪɚɬɨɪɫɤɨɝɨ ɞɜɨɪɚ), ɨɧ ɡɚɱɚɫɬɭɸ ɢɫɩɨɥɶɡɨɜɚɥ ɪɚɡɥɢɱɧɵɟ ɫɬɪɚɬɟɝɢɱɟɫɤɢɟ
ɩɪɢɺɦɵ, ɜɤɥɸɱɚɹ ɫɢɦɜɨɥɢɱɟɫɤɢɟ, ɩɪɢɡɜɚɧɧɵɟ ɨɬɦɟɬɢɬɶ ɩɨɫɬɚɧɨɜɤɭ
ɞɢɩɥɨɦɚɬɢɢ ɧɚ ɫɥɭɠɛɭ ɫɜɨɟɣ «ɧɚɰɢɨɧɚɥɶɧɨɣ» ɩɨɥɢɬɢɤɟ. ɋɪɟɞɢ ɩɪɢɧɹɬɵɯ
ɜ ɷɬɨɦ ɞɭɯɟ ɦɟɪ, ɡɧɚɱɢɥɨɫɶ, ɧɚɩɪɢɦɟɪ, ɪɚɫɩɨɪɹɠɟɧɢɟ ɡɚ ɹɧɜɚɪɶ 1887 ɝ.
ɩɟɪɟɜɟɫɬɢ ɞɢɩɥɨɦɚɬɢɱɟɫɤɭɸ ɩɟɪɟɩɢɫɤɭ ɫ ɮɪɚɧɰɭɡɫɤɨɝɨ ɹɡɵɤɚ ɧɚ ɪɭɫɫɤɢɣ35. ɋ
ɞɪɭɝɨɣ ɫɬɨɪɨɧɵ, ɫɩɨɫɨɛ ɨɪɝɚɧɢɡɚɰɢɢ ɢ ɮɭɧɤɰɢɨɧɢɪɨɜɚɧɢɹ Ɇɢɧɢɫɬɟɪɫɬɜɚ
ɢɧɨɫɬɪɚɧɧɵɯ ɞɟɥ ɛɚɡɢɪɨɜɚɥɫɹ ɧɚ ɬɪɚɞɢɰɢɢ ɤɜɚɡɢ-ɚɜɬɨɧɨɦɢɢ ɜ ɪɚɦɤɚɯ
ɜɥɚɫɬɧɵɯ ɫɬɪɭɤɬɭɪ ɢɦɩɟɪɢɢ ɢ ɨɩɪɟɞɟɥɹɥɫɹ ɩɪɚɤɬɢɱɟɫɤɨɣ ɧɟɜɨɡɦɨɠɧɨɫɬɶɸ
ɨɬɤɚɡɚɬɶɫɹ ɨɬ ɭɫɥɭɝ ɧɟɤɨɬɨɪɵɯ ɤɚɞɪɨɜɵɯ ɞɢɩɥɨɦɚɬɨɜ, ɜɟɫɶɦɚ ɜɥɢɹɬɟɥɶɧɵɯ
ɜ ɪɭɫɫɤɨɣ ɜɥɚɫɬɧɨɣ ɫɪɟɞɟ ɢ ɡɚ ɝɪɚɧɢɰɟɣ. ɗɬɨ ɡɚɫɬɚɜɥɹɥɨ Ⱥɥɟɤɫɚɧɞɪɚ III ɢ
ɟɝɨ ɩɪɟɟɦɧɢɤɚ ɇɢɤɨɥɚɹ II ɢɫɤɚɬɶ modus vivendi, ɤɨɬɨɪɵɣ ɛɵ ɫɨɨɬɜɟɬɫɬɜɨɜɚɥ
ɢɞɟɨɥɨɝɢɱɟɫɤɢɦ ɜɟɹɧɢɹɦ ɜɪɟɦɟɧɢ ɢ ɨɠɢɞɚɧɢɹɦ «ɨɛɳɟɫɬɜɟɧɧɨɝɨ ɦɧɟɧɢɹ»,
ɜɵɪɚɠɚɜɲɢɯɫɹ ɤɨɧɫɟɪɜɚɬɢɜɧɵɦ ɫɥɚɜɹɧɨɮɢɥɶɫɤɢɦ ɬɟɱɟɧɢɟɦ, ɧɨ, ɜ ɬɨ ɠɟ
ɜɪɟɦɹ, ɢ ɨɛɟɫɩɟɱɢɜɚɥ ɛɵ ɫɥɚɠɟɧɧɨɟ ɮɭɧɤɰɢɨɧɢɪɨɜɚɧɢɟ ɞɢɩɥɨɦɚɬɢɱɟɫɤɨɝɨ
ɚɩɩɚɪɚɬɚ ɧɚ ɰɟɧɬɪɚɥɶɧɨɦ ɭɪɨɜɧɟ ɢ ɜ ɡɚɪɭɛɟɠɧɵɯ ɩɪɟɞɫɬɚɜɢɬɟɥɶɫɬɜɚɯ.
33
ɏɟɜɪɨɥɢɧɚ ȼ. Ɇ. ȼɥɚɫɬɶ ɢ ɨɛɳɟɫɬɜɨ. ɋ. 312.
34
ɂɫɬɨɪɢɹ ɜɧɟɲɧɟɣ ɩɨɥɢɬɢɤɢ Ɋɨɫɫɢɢ. ȼɬɨɪɚɹ ɩɨɥɨɜɢɧɚ XIX ɜɟɤɚ. ɋ. 19–21.
35
ɂɫɬɨɪɢɹ ɜɧɟɲɧɟɣ ɩɨɥɢɬɢɤɢ Ɋɨɫɫɢɢ. ȼɬɨɪɚɹ ɩɨɥɨɜɢɧɚ XIX ɜɟɤɚ. ɋ. 21; Ɉɱɟɪɤɢ
ɢɫɬɨɪɢɢ Ɇɢɧɢɫɬɟɪɫɬɜɚ ɢɧɨɫɬɪɚɧɧɵɯ ɞɟɥ Ɋɨɫɫɢɢ. Ɍɨɦ ɩɟɪɜɵɣ. ɋ. 460. Ɏɪɚɧɰɭɡɫɤɢɣ ɹɡɵɤ
ɜɫɺ ɠɟ ɩɪɨɞɨɥɠɚɥ ɢɫɩɨɥɶɡɨɜɚɬɶɫɹ ɱɚɫɬɶɸ ɫɬɚɪɲɟɝɨ ɩɨɤɨɥɟɧɢɹ ɞɢɩɥɨɦɚɬɨɜ, ɚ ɬɚɤɠɟ ɜ
ɫɥɭɱɚɟ ɞɨɧɟɫɟɧɢɣ ɨ ɞɢɫɤɭɫɫɢɹɯ ɪɨɫɫɢɣɫɤɢɯ ɩɪɟɞɫɬɚɜɢɬɟɥɟɣ ɫ ɢɧɨɫɬɪɚɧɧɵɦɢ ɞɢɩɥɨɦɚɬɚɦɢ
ɢɥɢ ɜ «ɱɚɫɬɧɨɣ ɩɟɪɟɩɢɫɤɟ».
ɉɨɷɬɨɦɭ, ɤ ɤɨɧɰɭ 1880-ɯ ɢ ɜ 1890-ɟ ɝɝ. ɞɟɹɬɟɥɶɧɨɫɬɶ ɪɨɫɫɢɣɫɤɨɝɨ ɩɨɥɢɬɢɤɨ-

ɞɢɩɥɨɦɚɬɢɱɟɫɤɨɝɨ ɚɩɩɚɪɚɬɚ ɯɚɪɚɤɬɟɪɢɡɨɜɚɥɚɫɶ, ɫ ɨɞɧɨɣ ɫɬɨɪɨɧɵ,
ɬɪɚɞɢɰɢɹɦɢ ɢ ɩɪɚɤɬɢɤɚɦɢ ɩɪɨɲɥɵɯ ɞɟɫɹɬɢɥɟɬɢɣ, ɚ, ɫ ɞɪɭɝɨɣ – ɪɨɫɬɨɦ
ɭɱɚɫɬɢɹ ɦɨɧɚɪɯɨɜ ɢ ɜɧɟɲɧɢɦ ɜɥɢɹɧɢɟɦ ɧɚ ɩɪɨɰɟɫɫ ɩɪɢɧɹɬɢɹ ɪɟɲɟɧɢɣ36.
ȼ ɚɧɚɥɢɡɢɪɭɟɦɵɣ ɩɟɪɢɨɞ, ɫɬɪɭɤɬɭɪɚ ɩɨɥɢɬɢɤɨ-ɞɢɩɥɨɦɚɬɢɱɟɫɤɨɝɨ
ɚɩɩɚɪɚɬɚ Ɋɨɫɫɢɣɫɤɨɣ ɢɦɩɟɪɢɢ ɩɪɟɞɫɬɚɜɥɹɥɚ ɫɨɛɨɣ ɩɢɪɚɦɢɞɚɥɶɧɭɸ
ɤɨɧɫɬɪɭɤɰɢɸ, ɤɪɚɣɧɟ ɫɥɨɠɧɭɸ ɢɡɧɭɬɪɢ, ɧɚ ɜɟɪɲɢɧɟ ɤɨɬɨɪɨɣ ɧɚɯɨɞɢɥɫɹ
ɢɦɩɟɪɚɬɨɪ ɢ ɤɨɬɨɪɚɹ ɪɚɫɲɢɪɹɥɚɫɶ ɤ ɨɫɧɨɜɚɧɢɸ, ɨɯɜɚɬɵɜɚɹ Ƚɨɫɭɞɚɪɫɬɜɟɧɧɵɣ
ɫɨɜɟɬ, Ʉɨɦɢɬɟɬ ɦɢɧɢɫɬɪɨɜ, ɪɚɡɥɢɱɧɵɟ ɦɢɧɢɫɬɟɪɫɬɜɚ (ɫ ɨɫɨɛɵɦ ɚɤɰɟɧɬɨɦ
ɧɚ Ɇɢɧɢɫɬɟɪɫɬɜɟ ɢɧɨɫɬɪɚɧɧɵɯ ɞɟɥ), ɪɚɡɥɢɱɧɵɟ ɞɟɩɚɪɬɚɦɟɧɬɵ ɢ ɤɨɦɢɬɟɬɵ
ɜ ɪɚɦɤɚɯ ɦɢɧɢɫɬɟɪɫɬɜ, ɚɞɦɢɧɢɫɬɪɚɰɢɢ ɨɤɪɚɢɧɧɵɯ ɝɭɛɟɪɧɢɣ ɢ ɬ.ɞ. Ɍɚɤɠɟ
ɜɚɠɧɚɹ ɪɨɥɶ ɜ ɩɪɢɧɹɬɢɢ ɪɟɲɟɧɢɣ ɩɪɢɧɚɞɥɟɠɚɥɚ ɢ ɪɚɡɥɢɱɧɵɦ ɤɨɦɢɫɫɢɹɦ,
ɫɨɡɜɚɧɧɵɦ ad hoc37. Ʉɪɨɦɟ ɫɬɪɨɝɨ ɢɧɫɬɢɬɭɰɢɨɧɚɥɶɧɨɝɨ ɚɫɩɟɤɬɚ, ɩɪɢ
ɚɧɚɥɢɡɟ ɦɟɯɚɧɢɡɦɨɜ ɨɛɫɭɠɞɟɧɢɹ ɢ ɩɪɢɧɹɬɢɹ ɪɟɲɟɧɢɣ ɧɟɨɛɯɨɞɢɦɨ ɢɦɟɬɶ ɜ
ɜɢɞɭ ɬɚɤɠɟ ɫɩɨɫɨɛ ɜɡɚɢɦɨɞɟɣɫɬɜɢɹ ɪɚɡɥɢɱɧɵɯ ɝɪɭɩɩ ɜɥɢɹɧɢɹ,
ɨɫɩɚɪɢɜɚɜɲɢɯ ɩɟɪɜɟɧɫɬɜɨ ɩɪɢ ɢɦɩɟɪɚɬɨɪɫɤɨɦ ɞɜɨɪɟ, ɜ ɫɪɟɞɟ ɆɂȾɚ ɢɥɢ ɜ
ɡɚɪɭɛɟɠɧɵɯ ɩɪɟɞɫɬɚɜɢɬɟɥɶɫɬɜɚɯ ɢɦɩɟɪɢɢ. ȼɨ ɦɧɨɝɢɯ ɫɢɬɭɚɰɢɹɯ,
ɱɪɟɡɦɟɪɧɚɹ ɜɨɜɥɟɱɟɧɧɨɫɬɶ ɢɦɩɟɪɚɬɨɪɚ ɜ ɩɪɢɧɹɬɢɟ ɪɟɲɟɧɢɣ ɢ ɡɚɤɭɥɢɫɧɵɟ
ɦɚɧɟɜɪɵ ɜɥɢɹɥɢ ɧɚ ɫɥɚɠɟɧɧɨɟ ɮɭɧɤɰɢɨɧɢɪɨɜɚɧɢɟ ɭɱɪɟɠɞɟɧɢɣ,
ɨɬɜɟɬɫɬɜɟɧɧɵɯ ɡɚ ɜɵɪɚɛɨɬɤɭ ɢ ɨɫɭɳɟɫɬɜɥɟɧɢɟ ɜɧɟɲɧɟɣ ɩɨɥɢɬɢɤɢ,
ɩɪɢɜɨɞɢɥɢ ɤ ɧɚɡɧɚɱɟɧɢɸ ɧɚ ɤɥɸɱɟɜɵɟ ɞɨɥɠɧɨɫɬɢ ɥɸɞɟɣ ɫ ɧɟɩɨɞɯɨɞɹɳɟɣ
ɩɨɞɝɨɬɨɜɤɨɣ, ɱɬɨ ɡɚɦɟɬɧɨ ɫɤɚɡɵɜɚɥɨɫɶ ɧɚ ɟɞɢɧɫɬɜɟ ɢ ɩɪɟɟɦɫɬɜɟɧɧɨɫɬɢ
ɜɧɟɲɧɟɣ ɩɨɥɢɬɢɤɢ38.
Ɋɚɫɫɦɚɬɪɢɜɚɟɦɚɹ ɢɡɧɭɬɪɢ, ɞɟɹɬɟɥɶɧɨɫɬɶ ɩɟɪɫɨɧɚɥɚ ɆɂȾɚ
(ɰɟɧɬɪɚɥɶɧɨɟ ɨɬɞɟɥɟɧɢɟ ɜ ɋɚɧɤɬ-ɉɟɬɟɪɛɭɪɝɟ, ɚɪɯɢɜ, ɞɢɩɥɨɦɚɬɢɱɟɫɤɢɟ
ɩɪɟɞɫɬɚɜɢɬɟɥɶɫɬɜɚ) ɨɫɭɳɟɫɬɜɥɹɥɚɫɶ ɜ ɭɱɪɟɠɞɟɧɢɹɯ ɫ ɧɟɞɨɫɬɚɬɨɱɧɨ ɹɫɧɨ
ɨɩɪɟɞɟɥɟɧɧɵɦɢ ɮɭɧɤɰɢɹɦɢ ɢɥɢ ɧɚɝɪɭɠɟɧɧɵɦɢ ɱɪɟɡɦɟɪɧɨɣ ɛɸɪɨɤɪɚɬɢɱɟɫɤɨɣ
ɞɟɹɬɟɥɶɧɨɫɬɶɸ, ɜ ɚɬɦɨɫɮɟɪɟ, ɱɚɫɬɨ ɨɬɦɟɱɟɧɧɨɣ ɤɥɢɟɧɬɟɥɢɡɦɨɦ ɢ ɛɨɪɶɛɨɣ
36
Ɉɤɬɹɛɪɶɫɤɨɣ ɪɟɜɨɥɸɰɢɢ). ɋ. 60 ɢ ɞɚɥɟɟ.
37
Ɍɚɦ ɠɟ. ɋ. 60–61.
38
Ɋɨɥɶ ɢɦɩɟɪɚɬɨɪɚ ɜ ɨɩɪɟɞɟɥɟɧɢɢ ɧɚɩɪɚɜɥɟɧɢɹ ɜɧɟɲɧɟɣ ɩɨɥɢɬɢɤɢ ɢ ɩɪɢɧɹɬɢɢ
ɪɟɲɟɧɢɣ ɡɧɚɱɢɬɟɥɶɧɨ ɜɵɪɨɫɥɚ ɩɪɢ ɇɢɤɨɥɚɟ II. ɏɨɬɹ ɮɨɪɦɚɥɶɧɨ ɞɨɤɭɦɟɧɬɵ, ɤɚɫɚɜɲɢɟɫɹ
ɜɧɟɲɧɟɣ ɩɨɥɢɬɢɤɢ ɢɦɩɟɪɢɢ, ɞɨɥɠɧɵ ɛɵɥɢ ɫɤɪɟɩɥɹɬɶɫɹ ɜɬɨɪɨɣ ɩɨɞɩɢɫɶɸ, ɱɬɨɛɵ ɜɫɬɭɩɢɬɶ
ɜ ɫɢɥɭ, ɩɨɫɥɟɞɧɹɹ ɧɟ ɨɛɹɡɚɬɟɥɶɧɨ ɞɨɥɠɧɚ ɛɵɥɚ ɩɪɢɧɚɞɥɟɠɚɬɶ ɦɢɧɢɫɬɪɭ ɢɧɨɫɬɪɚɧɧɵɯ ɞɟɥ.
ɗɬɨ ɡɚɤɨɧɨɩɨɥɨɠɟɧɢɟ ɇɢɤɨɥɚɣ II ɢɫɩɨɥɶɡɨɜɚɥ, ɦɟɠɞɭ ɩɪɨɱɢɦ, ɜ 1905 ɝ., ɤɨɝɞɚ ɭɝɨɜɨɪɢɥ
ɦɨɪɫɤɨɝɨ ɦɢɧɢɫɬɪɚ Ⱥ. Ⱥ. Ȼɢɪɢɥɺɜɚ ɤɨɧɬɪɚɫɫɢɝɧɨɜɚɬɶ ɜ Ȼɶɺɪɤɟ ɫɟɤɪɟɬɧɵɣ ɫɨɸɡɧɵɣ ɞɨɝɨɜɨɪ
ɫ Ƚɟɪɦɚɧɢɟɣ (Ɍɚɦ ɠɟ. ɋ. 62). Ʉɚɤ ɢ Ⱥɥɟɤɫɚɧɞɪ III, ɇɢɤɨɥɚɣ II ɨɯɨɬɧɨ ɱɢɬɚɥ
ɞɢɩɥɨɦɚɬɢɱɟɫɤɭɸ ɤɨɪɪɟɫɩɨɧɞɟɧɰɢɸ. ȼ ɫɜɨɺɦ Ⱦɧɟɜɧɢɤɟ, ɫɫɵɥɚɹɫɶ ɧɚ 1895 ɝ., ȼɥɚɞɢɦɢɪ
ɇɢɤɨɥɚɟɜɢɱ Ʌɚɦɫɞɨɪɮ ɜɫɩɨɦɢɧɚɥ, ɧɚɩɪɢɦɟɪ, ɩɨɤɚɡɚɬɟɥɶɧɵɣ ɫɥɭɱɚɣ, ɤɨɝɞɚ ɢɦɩɟɪɚɬɨɪ
ɬɳɚɬɟɥɶɧɨ ɫɤɨɪɪɟɤɬɢɪɨɜɚɥ ɞɨɧɟɫɟɧɢɟ ɢɡ Ȼɭɯɚɪɟɫɬɚ ɪɨɫɫɢɣɫɤɨɝɨ ɩɨɫɥɚɧɧɢɤɚ Ɏɨɧɬɨɧɚ:
«ȼɨɡɜɪɚɳɚɹ ɛɭɦɚɝɢ, ɩɪɢɛɵɜɲɢɟ ɫ ɩɨɱɬɨɣ, ɝɨɫɭɞɚɪɶ ɜɨɡɞɟɪɠɢɜɚɟɬɫɹ ɨɬ ɜɫɹɤɢɯ ɩɨɦɟɬ; ɜ ɬɨ
ɠɟ ɜɪɟɦɹ ɟɝɨ ɜɟɥɢɱɟɫɬɜɨ ɜɡɹɥ ɧɚ ɫɟɛɹ ɬɪɭɞ ɢɫɩɪɚɜɢɬɶ ɦɧɨɝɨɱɢɫɥɟɧɧɵɟ ɨɪɮɨɝɪɚɮɢɱɟɫɤɢɟ
ɨɲɢɛɤɢ, ɢɦɟɸɳɢɟɫɹ ɜ ɧɚɩɢɫɚɧɧɨɦ ɩɨ-ɪɭɫɫɤɢ ɩɢɫɶɦɟ Ɏɨɧɬɨɧɚ (ɩɨɫɥɚɧɧɢɤɚ ɜ Ȼɭɯɚɪɟɫɬɟ);
ɢɫɩɪɚɜɥɟɧɢɹ ɫɞɟɥɚɧɵ ɧɚ ɩɨɥɹɯ, ɤɚɤ ɷɬɨ ɨɛɵɱɧɨ ɩɪɢɧɹɬɨ ɜ ɲɤɨɥɟ!» (Ʌɚɦɡɞɨɪɮ ȼ.ɇ.
Ⱦɧɟɜɧɢɤ. 1894-1896. ɂɡɞ. ɂ.Ⱥ. Ⱦɶɹɤɨɧɨɜɚ. Ɇ., 1991. ɋ. 134).
ɡɚ ɜɥɢɹɧɢɟ. Ɍɪɚɞɢɰɢɨɧɧɨ, Ʉɚɧɰɟɥɹɪɢɹ, ɫɱɢɬɚɜɲɚɹɫɹ ɥɚɛɨɪɚɬɨɪɢɟɣ ɢɞɟɣ

ɦɢɧɢɫɬɟɪɫɬɜɚ, ɛɵɥɚ ɧɚɫɬɨɹɳɟɣ ɜɨɬɱɢɧɨɣ ɦɢɧɢɫɬɪɚ, ɝɞɟ ɧɟɨɞɧɨɤɪɚɬɧɨ
ɧɚɯɨɞɢɥɢ ɦɟɫɬɨ ɥɸɞɢ ɢɡ ɟɝɨ ɛɥɢɡɤɨɝɨ ɤɪɭɝɚ. ɋ ɞɪɭɝɨɣ ɫɬɨɪɨɧɵ, Ⱥɡɢɚɬɫɤɢɣ
ɞɟɩɚɪɬɚɦɟɧɬ, ɧɚɡɜɚɧɢɟ ɤɨɬɨɪɨɝɨ ɛɵɥɨ ɫɜɹɡɚɧɧɨ ɫ ɢɫɬɨɪɢɱɟɫɤɢɦɢ
ɫɨɨɛɪɚɠɟɧɢɹɦɢ, ɚ ɧɟ ɝɟɨɝɪɚɮɢɱɟɫɤɢɦɢ ɩɪɢɱɢɧɚɦɢ, ɨɬɜɟɱɚɥ ɡɚ ɩɨɥɢɬɢɱɟɫɤɢɟ ɢ
ɩɪɨɱɢɟ ɫɧɨɲɟɧɢɹ ɫ ɛɨɥɶɲɢɧɫɬɜɨɦ ɝɨɫɭɞɚɪɫɬɜ, ɫ ɤɨɬɨɪɵɦɢ Ɋɨɫɫɢɹ ɢɦɟɥɚ
ɞɢɩɥɨɦɚɬɢɱɟɫɤɢɟ ɢɥɢ ɤɨɧɫɭɥɶɫɤɢɟ ɫɜɹɡɢ. ɋ ɫɟɪɟɞɢɧɵ 1880-ɯ ɝɝ., ɜ ɤɨɧɬɟɤɫɬɟ
ɛɨɥɝɚɪɫɤɨɝɨ ɤɪɢɡɢɫɚ, Ⱥɡɢɚɬɫɤɢɣ ɞɟɩɚɪɬɚɦɟɧɬ ɩɨɫɬɟɩɟɧɧɨ ɬɪɚɧɫɮɨɪɦɢɪɨɜɚɥɫɹ
ɜ ɚɥɶɬɟɪɧɚɬɢɜɧɨɟ «ɦɢɧɢɫɬɟɪɫɬɜɨ», ɤɨɬɨɪɨɟ ɞɨɛɢɜɚɥɨɫɶ ɨɫɨɛɵɯ ɩɨɥɧɨɦɨɱɢɣ ɜ
ɭɩɪɚɜɥɟɧɢɢ ɜɨɫɬɨɱɧɵɦ ɜɨɩɪɨɫɨɦ39. ȼɨ ɜɪɟɦɹ ɩɪɟɛɵɜɚɧɢɹ ɜ ɞɨɥɠɧɨɫɬɢ
ɦɢɧɢɫɬɪɚ Ƚɢɪɫɚ, ɪɚɡɧɨɝɥɚɫɢɹ ɨɬɧɨɫɢɬɟɥɶɧɨ ɮɭɧɞɚɦɟɧɬɚɥɶɧɵɯ ɜɨɩɪɨɫɨɜ
ɪɭɫɫɤɨɣ ɜɧɟɲɧɟɣ ɩɨɥɢɬɢɤɢ ɩɪɢɜɟɥɢ ɤ ɨɩɪɟɞɟɥɟɧɧɨɣ «ɚɜɬɨɧɨɦɢɡɚɰɢɢ» ɧɟ
ɬɨɥɶɤɨ ɜ ɫɪɟɞɟ ɰɟɧɬɪɚɥɶɧɨɝɨ ɚɩɩɚɪɚɬɚ, ɧɨ ɢ ɜ ɞɟɹɬɟɥɶɧɨɫɬɢ ɧɟɤɨɬɨɪɵɯ
ɞɢɩɥɨɦɚɬɨɜ, ɚɤɤɪɟɞɢɬɨɜɚɧɧɵɯ ɜ ɟɜɪɨɩɟɣɫɤɢɯ ɝɨɫɭɞɚɪɫɬɜɚɯ. ɇɚɩɪɢɦɟɪ,
ɯɨɪɨɲɨ ɢɡɜɟɫɬɟɧ ɮɚɤɬ, ɱɬɨ ɡɚɱɚɫɬɭɸ ɩɨɫɥɵ, ɬɚɤɢɟ ɤɚɤ Ⱥ. ɂ. ɇɟɥɢɞɨɜ (ɜ
Ʉɨɧɫɬɚɧɬɢɧɨɩɨɥɟ), Ⱥ. ɉ. Ɇɨɪɟɧɝɟɣɦ (ɜ ɉɚɪɢɠɟ) ɢɥɢ ɉ. Ⱥ. ɒɭɜɚɥɨɜ (ɜ
Ȼɟɪɥɢɧɟ) ɡɚɱɚɫɬɭɸ ɢɝɧɨɪɢɪɨɜɚɥɢ ɦɢɧɢɫɬɟɪɫɤɢɟ ɢɧɫɬɪɭɤɰɢɢ ɢ ɞɟɣɫɬɜɨɜɚɥɢ
ɩɨ ɫɜɨɟɦɭ ɭɫɦɨɬɪɟɧɢɸ40.
Ɋɨɫɫɢɣɫɤɚɹ ɢɦɩɟɪɢɹ ɢ Ɋɭɦɵɧɫɤɨɟ ɤɨɪɨɥɟɜɫɬɜɨ ɜ 1888–1898 ɝɝ.

ɜ ɞɨɧɟɫɟɧɢɹɯ ɪɭɫɫɤɢɯ ɞɢɩɥɨɦɚɬɨɜ ɢɡ Ɋɭɦɵɧɢɢ. Ɉɛɳɢɣ ɨɛɡɨɪ
Ɋɭɫɫɤɨ-ɪɭɦɵɧɫɤɢɟ ɨɬɧɨɲɟɧɢɹ ɩɨɫɥɟɞɧɢɯ ɞɜɭɯ ɞɟɫɹɬɢɥɟɬɢɣ XIX ɜ.,
ɚɧɚɥɢɡɢɪɨɜɚɜɲɢɟɫɹ ɪɨɫɫɢɣɫɤɢɦɢ ɢ ɪɭɦɵɧɫɤɢɦɢ ɢɫɬɨɪɢɤɚɦɢ ɜ ɪɚɡɥɢɱɧɵɯ
ɨɛɨɛɳɚɸɳɢɯ ɬɪɭɞɚɯ, ɦɨɧɨɝɪɚɮɢɹɯ, ɞɢɫɫɟɪɬɚɰɢɹɯ ɢ ɫɩɟɰɢɚɥɢɡɢɪɨɜɚɧɧɵɯ
ɢɫɫɥɟɞɨɜɚɧɢɹɯ41, ɧɟ ɦɨɝɭɬ ɛɵɬɶ ɞɨɫɬɚɬɨɱɧɨ ɯɨɪɨɲɨ ɩɨɧɹɬɵ ɜɨ ɜɫɟɣ ɫɜɨɟɣ
ɫɥɨɠɧɨɫɬɢ ɛɟɡ ɨɛɪɚɳɟɧɢɹ ɤ ɢɯ ɤɪɚɬɤɨɣ «ɩɪɟɞɵɫɬɨɪɢɢ» – ɩɟɪɢɨɞɭ ɜɨɣɧɵ
1877–1878 ɝɨɞɨɜ. Ɍɪɟɛɨɜɚɧɢɟ ɜɨɡɜɪɚɬɚ Ɋɨɫɫɢɢ ɸɠɧɵɯ ɭɟɡɞɨɜ Ȼɟɫɫɚɪɚɛɢɢ ɢ
ɩɨɞɬɜɟɪɠɞɟɧɢɟ ɧɚ Ȼɟɪɥɢɧɫɤɨɦ ɤɨɧɝɪɟɫɫɟ ɢɯ ɩɟɪɟɞɚɱɢ Ɋɨɫɫɢɣɫɤɨɣ
ɢɦɩɟɪɢɢ ɜ ɨɛɦɟɧ ɧɚ Ⱦɨɛɪɭɞɠɭ, ɩɨɥɭɱɟɧɧɭɸ Ɋɭɦɵɧɢɟɣ ɡɚ ɫɱɟɬ Ɉɫɦɚɧɫɤɨɣ
ɢɦɩɟɪɢɢ, ɫɩɨɫɨɛɫɬɜɨɜɚɥɨ ɮɨɪɦɢɪɨɜɚɧɢɸ ɭ ɪɭɦɵɧɫɤɨɣ ɩɨɥɢɬɢɱɟɫɤɨɣ ɢ
ɢɧɬɟɥɥɟɤɬɭɚɥɶɧɨɣ ɷɥɢɬɵ ɨɛɪɚɡɚ Ɋɨɫɫɢɢ, ɩɨɫɬɨɹɧɧɨ ɩɢɬɚɟɦɨɝɨ ɫɬɪɚɯɚɦɢ ɢ
ɛɟɫɩɨɤɨɣɫɬɜɨɦ, ɱɬɨ ɫɬɚɧɟɬ ɩɫɢɯɨɥɨɝɢɱɟɫɤɢɦ ɛɚɪɶɟɪɨɦ ɧɚ ɩɭɬɢ ɤ
ɭɫɬɚɧɨɜɥɟɧɢɸ ɨɬɧɨɲɟɧɢɣ, ɨɫɧɨɜɚɧɧɵɯ ɧɚ ɞɨɜɟɪɢɢ42. ɏɨɬɹ Ɋɨɫɫɢɹ ɩɨɫɥɟ
39
Ɉɤɬɹɛɪɶɫɤɨɣ ɪɟɜɨɥɸɰɢɢ). ɋ. 70.
40
ɂɫɬɨɪɢɹ ɜɧɟɲɧɟɣ ɩɨɥɢɬɢɤɢ Ɋɨɫɫɢɢ. ȼɬɨɪɚɹ ɩɨɥɨɜɢɧɚ XIX ɜɟɤɚ. ɋ. 263.
41
Ɂɞɟɫɶ ɦɨɠɧɨ ɭɩɨɦɹɧɭɬɶ ɜ ɤɚɱɟɫɬɜɟ ɢɫɬɨɪɢɨɝɪɚɮɢɱɟɫɤɨɝɨ ɢ ɚɪɯɟɨɝɪɚɮɢɱɟɫɤɨɝɨ
ɨɪɢɟɧɬɢɪɚ: Ⱥɝɚɤɢ Ⱥ. ɋ. Ɋɭɫɫɤɨ-ɪɭɦɵɧɫɤɢɟ ɦɟɠɝɨɫɭɞɚɪɫɬɜɟɧɧɵɟ ɨɬɧɨɲɟɧɢɹ ɜ ɤɨɧɰɟ XIX –
ɧɚɱɚɥɟ XX ɜ. Ʉɢɲɢɧɺɜ, 1976. Ceobanu A.-B. RelaĠii politico-diplomatice româno-ruse (1878-1893).
Teză de doctorat. Iaúi, 2013.
42
ȼɢɧɨɝɪɚɞɨɜ ȼ. ɇ. Ȼɟɫɫɚɪɚɛɢɹ – ɤɚɦɟɧɶ ɩɪɟɬɤɧɨɜɟɧɢɹ ɜ ɪɨɫɫɢɣɫɤɨ-ɪɭɦɵɧɫɤɢɯ
ɨɬɧɨɲɟɧɢɹɯ // Ɉɱɚɝɢ ɬɪɟɜɨɝɢ ɜ ȼɨɫɬɨɱɧɨɣ ȿɜɪɨɩɟ (Ⱦɪɚɦɚ ɧɚɰɢɨɧɚɥɶɧɵɯ ɩɪɨɬɢɜɨɪɟɱɢɣ) /
Ɋɟɞ. ɤɨɥɥ. ȼ.ɇ. ȼɢɧɨɝɪɚɞɨɜ ɢ ɞɪ. Ɇ., 1994. ɋ. 11–54; ȼɢɧɨɝɪɚɞɨɜ ȼ. ɇ., ȿɪɟɳɟɧɤɨ Ɇ. Ⱦ.,
ɋɟɦɺɧɨɜɚ Ʌ. ȿ., ɉɨɤɢɜɚɣɥɨɜɚ Ɍ. Ⱥ. Ȼɟɫɫɚɪɚɛɢɹ ɧɚ ɩɟɪɟɤɪɺɫɬɤɟ ȿɜɪɨɩɟɣɫɤɨɣ ɞɢɩɥɨɦɚɬɢɢ.
1878 ɝ. ɩɨɩɵɬɚɥɚɫɶ ɭɫɬɪɚɧɢɬɶ ɷɬɨɬ ɧɚɫɬɨɹɳɢɣ «ɤɚɦɟɧɶ ɩɪɟɬɤɧɨɜɟɧɢɹ»43 ɚ

ɪɭɫɫɤɢɦ ɞɢɩɥɨɦɚɬɚɦ ɜ Ȼɭɯɚɪɟɫɬɟ ɬɪɟɛɨɜɚɥɨɫɶ ɩɨɫɬɨɹɧɧɨ ɩɨɫɵɥɚɬɶ
ɪɭɦɵɧɫɤɢɦ ɜɥɚɫɬɹɦ ɫɢɝɧɚɥɵ ɩɪɢɦɢɪɟɧɢɹ44, ɩɪɨɛɥɟɦɵ ɞɜɭɫɬɨɪɨɧɧɢɯ
ɨɬɧɨɲɟɧɢɣ, ɫɬɚɜɲɢɟ ɫɥɟɞɫɬɜɢɟɦ ɜɨɣɧɵ 1877–1878 ɝɝ. ɛɵɥɢ ɜɟɫɨɦɵɦɢ,
ɞɚɠɟ ɟɫɥɢ ɧɟ ɪɟɲɚɸɳɢɦɢ, ɜ ɞɟɥɟ ɨɪɢɟɧɬɚɰɢɢ Ɋɭɦɵɧɢɢ ɧɚ Ƚɟɪɦɚɧɢɸ ɢ
Ⱥɜɫɬɪɨ-ȼɟɧɝɪɢɸ, ɦɚɬɟɪɢɚɥɢɡɨɜɚɜɲɢɣɫɹ ɜ 1883 ɝ. ɜ ɩɪɢɫɨɟɞɢɧɟɧɢɟ ɤ
Ɍɪɨɣɫɬɜɟɧɧɨɦɭ ɫɨɸɡɭ45. ȼ ɝɨɞɵ ɛɨɥɝɚɪɫɤɨɝɨ ɤɪɢɡɢɫɚ46 ɢ ɜɨ ɜɪɟɦɹ ɫɦɟɧɵ
ɪɭɦɵɧɫɤɨɝɨ ɩɪɚɜɢɬɟɥɶɫɬɜɚ ɜ 1888 ɝ., ɤ ɷɬɨɦɭ «ɧɚɫɥɟɞɫɬɜɭ» ɞɨɛɚɜɢɥɢɫɶ
ɧɨɜɵɟ ɫɬɪɚɯɢ, ɤɨɬɨɪɵɟ ɛɭɞɭɬ ɢɧɬɟɧɫɢɜɧɨ ɨɫɜɟɳɚɬɶɫɹ ɪɨɫɫɢɣɫɤɢɦɢ
ɞɢɩɥɨɦɚɬɚɦɢ ɜ Ɋɭɦɵɧɢɢ ɜ ɫɜɨɢɯ ɞɨɧɟɫɟɧɢɹɯ ɜ Ɇɢɧɢɫɬɟɪɫɬɜɨ
ɢɧɨɫɬɪɚɧɧɵɯ ɞɟɥ. ɉɨ ɫɭɬɢ, ɫɜɟɞɟɧɢɹ ɢɡ ɨɩɭɛɥɢɤɨɜɚɧɧɵɯ ɜ ɷɬɨɦ ɫɛɨɪɧɢɤɟ
ɞɨɤɭɦɟɧɬɨɜ ɪɚɫɤɪɵɜɚɸɬ ɧɚɩɪɹɠɺɧɧɨɟ ɫɨɫɬɨɹɧɢɟ ɞɜɭɫɬɨɪɨɧɧɢɯ ɨɬɧɨɲɟɧɢɣ
ɜ ɤɨɧɰɟ XIX ɜ., ɜ ɨɫɨɛɟɧɧɨɫɬɢ ɞɨ 1893 ɝ.
ɏɨɬɹ ɜ ɧɟɤɨɬɨɪɵɯ ɞɨɧɟɫɟɧɢɹɯ, ɪɚɡɞɪɚɠɟɧɢɟ, ɩɨɪɨɠɞɟɧɧɨɟ ɜ
Ɋɭɦɵɧɢɢ ɪɟɲɟɧɢɟɦ Ȼɟɪɥɢɧɫɤɨɝɨ ɤɨɧɝɪɟɫɫɚ ɨ ɩɟɪɟɞɚɱɢ ɬɪɟɯ ɸɠɧɵɯ ɭɟɡɞɨɜ
Ȼɟɫɫɚɪɚɛɢɢ Ɋɨɫɫɢɣɫɤɨɣ ɢɦɩɟɪɢɢ, ɫɬɚɜɢɬɫɹ ɩɨɞ ɫɨɦɧɟɧɢɟ, ɩɨɡɢɰɢɹ ɪɭɫɫɤɢɯ
ɞɢɩɥɨɦɚɬɨɜ ɩɨ ɜɨɩɪɨɫɭ ɨ ɩɪɢɱɢɧɚɯ, ɤɨɬɨɪɵɟ ɩɪɢɜɟɥɢ ɤ ɭɯɭɞɲɟɧɢɸ
ɨɬɧɨɲɟɧɢɣ ɞɜɭɯ ɫɬɪɚɧ, ɪɚɞɢɤɚɥɶɧɨ ɨɬɥɢɱɚɥɢɫɶ ɨɬ ɬɨɱɟɤ ɡɪɟɧɢɹ ɩɨɥɢɬɢɤɨɜ
ɢ ɩɭɛɥɢɰɢɫɬɨɜ ɜ Ɋɭɦɵɧɢɢ. ȿɳɺ ɛɨɥɟɟ ɡɚɦɟɬɧɵ, ɩɪɢ ɜɧɢɦɚɬɟɥɶɧɨɦ ɜɡɝɥɹɞɟ,
ɫɭɳɟɫɬɜɟɧɧɵɟ ɪɚɡɥɢɱɢɹ ɜɨɫɩɪɢɹɬɢɹ ɪɭɦɵɧɫɤɢɯ ɪɟɚɥɢɣ ɢ ɫɜɹɡɟɣ ɦɟɠɞɭ
ɞɜɭɦɹ ɫɬɪɚɧɚɦɢ ɫɪɟɞɢ ɫɚɦɢɯ ɪɭɫɫɤɢɯ ɞɢɩɥɨɦɚɬɨɜ. ɇɚɩɪɢɦɟɪ, ɜ ɞɨɧɟɫɟɧɢɢ
Ƚɢɪɫɚ ɢɡ əɫɫ ɨɬ 10 ɧɨɹɛɪɹ 1894 ɝ. Ƚɪɢɝɨɪɢɣ ȼɟɧɬɭɪɚ, ɜ ɬɨ ɜɪɟɦɹ ɹɫɫɤɢɣ
ɩɪɟɮɟɤɬ, ɨɛɜɢɧɺɧ ɜɨ ɜɪɚɠɞɟɛɧɨɦ ɨɬɧɨɲɟɧɢɢ ɤ Ɋɨɫɫɢɢ47. ɇɨ ɦɟɫɹɰɟɦ
ɩɨɡɠɟ, 7 ɞɟɤɚɛɪɹ, ɜ ɞɨɧɟɫɟɧɢɢ Ɏɨɧɬɨɧɚ ɬɨɬ ɠɟ ɜɵɫɨɤɨɩɨɫɬɚɜɥɟɧɧɵɣ
ɫɥɭɠɚɳɢɣ ɪɟɤɨɦɟɧɞɨɜɚɧ ɜɥɚɫɬɹɦ ɜ ɋɚɧɤɬ-ɉɟɬɟɪɛɭɪɝɟ ɞɥɹ ɧɚɝɪɚɠɞɟɧɢɹ
ɨɪɞɟɧɨɦ ɋɜ. ɋɬɚɧɢɫɥɚɜɚ I ɫɬɟɩɟɧɢ ɢɦɟɧɧɨ ɡɚ ɭɫɥɭɝɢ, ɨɤɚɡɚɧɧɵɟ Ɋɨɫɫɢɢ48.
Ⱦɨɤɭɦɟɧɬɵ ɢ ɦɚɬɟɪɢɚɥɵ. Ɇ., 1996 ɋ. 119-167; Ceobanu. RelaĠii politico-diplomatice româno-

ruse. P. 52 ɢ ɞɚɥɟɟ.
43
ȼɢɧɨɝɪɚɞɨɜ ȼ. ɇ. Ȼɟɫɫɚɪɚɛɢɹ – ɤɚɦɟɧɶ ɩɪɟɬɤɧɨɜɟɧɢɹ…
44
Ʉɢɧɹɩɢɧɚ ɇ. ɋ. Ȼɚɥɤɚɧɵ ɢ ɉɪɨɥɢɜɵ… ɋ. 44-45. ȼ ɷɬɨɦ ɫɦɵɫɥɟ ɧɭɠɧɨ ɩɨɧɢɦɚɬɶ
ɢ ɦɢɧɢɫɬɟɪɫɤɢɟ ɢɧɫɬɪɭɤɰɢɢ, ɤɨɬɨɪɵɟ ɩɟɪɢɨɞɢɱɟɫɤɢ ɩɨɫɵɥɚɥɢɫɶ ɪɭɫɫɤɢɦ ɞɢɩɥɨɦɚɬɚɦ ɜ
Ȼɭɯɚɪɟɫɬɟ.
45
Damean S. L. Carol I úi politica externă a României (1866-1914) // Cultură, politică
úi societate în timpul domniei lui Carol I. 130 de ani de la proclamarea Regatului României.
Coordonatori Gheorghe Cliveti, Adrian-Bogdan Ceobanu, IonuĠ Nistor. Iaúi, 2011. P. 59 ɢ ɞɚɥɟɟ;
Ceobanu. RelaĠii politico-diplomatice româno-ruse. P. 107–114; Cristescu S. Carol I úi politica
României (1878-1912). Bucureúti, 2007. P. 11-31; Binder-Iijima E. Jahre der Entscheidungen:
Weichenstellungen in den rumänisch-deutschen Beziehungen 1866–1871–1914 // 130 ani de
relaĠii diplomatice româno-germane / Ed. F. Solomon, P. M. Kreuter. Supliment al Anuarului
Institutului de Istorie A. D. Xenopol. XLIX. 2012. P. 51–74. Dinu R. King Charles I and decision
making process in the Romanian foreign policy before the first world war // Dinu R. Studi Italo-
Romeni. Diplomazia e società, 1879-1914. Seconda edizione. Bucureúti, 2009. P. 185-210.
46
Cain D. DiplomaĠi úi diplomaĠie în sud-estul european. RelaĠiile româno-bulgare la
1900. Bucureúti, 2012. P. 107–113.
47
Ⱦɨɤ. ʋ 53 ɨɬ 21 ɧɨɹɛɪɹ 1894 ɝ.
48
Ⱦɨɤ. ʋ 54 ɨɬ 7 ɞɟɤɚɛɪɹ 1894 ɝ.
Ⱦɥɹ ɩɨɧɢɦɚɧɢɹ ɩɨɞɨɩɥɺɤɢ ɷɬɢɯ (ɤɚɤ ɢ ɦɧɨɝɢɯ ɞɪɭɝɢɯ) ɪɚɡɥɢɱɢɣ ɜ

ɩɨɞɯɨɞɚɯ ɜ ɞɨɧɟɫɟɧɢɹɯ ɪɨɫɫɢɣɫɤɢɯ ɞɢɩɥɨɦɚɬɨɜ ɢɡ Ɋɭɦɵɧɢɢ ɜ
ɢɫɫɥɟɞɭɟɦɵɣ ɩɟɪɢɨɞ, ɨɬɧɨɫɢɬɟɥɶɧɨ ɨɞɧɢɯ ɢ ɬɟɯ ɠɟ ɥɸɞɟɣ ɢ ɫɨɛɵɬɢɣ,
ɧɟɨɛɯɨɞɢɦɨ ɧɟ ɬɨɥɶɤɨ ɪɟɧɬɝɟɧɨɝɪɚɮɢɱɟɫɤɨɟ ɢɡɭɱɟɧɢɟ ɜɫɟɝɨ ɪɭɫɫɤɨɝɨ
ɞɢɩɥɨɦɚɬɢɱɟɫɤɨɝɨ ɤɨɪɩɭɫɚ ɩɨɫɥɟɞɧɟɣ ɱɟɬɜɟɪɬɢ XIX - ɧɚɱɚɥɚ XX ɜɜ., ɧɨ ɢ
ɩɪɨɧɢɤɧɨɜɟɧɢɟ ɜɨ ɜɫɟɥɟɧɧɭɸ ɥɢɱɧɨɝɨ ɜɨɨɛɪɚɠɟɧɢɹ ɫɨɫɬɚɜɢɬɟɥɟɣ
ɞɨɤɭɦɟɧɬɨɜ, ɨɩɭɛɥɢɤɨɜɚɧɧɵɯ ɜ ɷɬɨɦ ɫɛɨɪɧɢɤɟ.
ɉɨɞɛɨɪ ɢ ɧɚɡɧɚɱɟɧɢɟ ɧɚ ɞɢɩɥɨɦɚɬɢɱɟɫɤɢɟ ɞɨɥɠɧɨɫɬɢ ɜ ɪɚɦɤɚɯ
ɰɟɧɬɪɚɥɶɧɨɝɨ ɚɩɩɚɪɚɬɚ ɆɂȾɚ ɢɥɢ ɡɚɪɭɛɟɠɧɵɯ ɞɢɩɥɨɦɚɬɢɱɟɫɤɢɯ
ɩɪɟɞɫɬɚɜɢɬɟɥɶɫɬɜ, ɩɪɟɞɫɬɚɜɥɹɟɬ ɫɨɛɨɣ ɤɪɚɣɧɟ ɢɧɬɟɪɟɫɧɭɸ ɢ ɟɳɺ ɧɟ
ɞɨɫɬɚɬɨɱɧɨ ɢɡɭɱɟɧɧɭɸ ɝɥɚɜɭ ɜ ɢɫɬɨɪɢɢ Ɋɨɫɫɢɣɫɤɨɣ ɢɦɩɟɪɢɢ ɜ
ɞɟɫɹɬɢɥɟɬɢɹ, ɩɪɟɞɲɟɫɬɜɨɜɚɜɲɢɟ ɉɟɪɜɨɣ ɦɢɪɨɜɨɣ ɜɨɣɧɟ, ɧɟ ɬɨɥɶɤɨ ɫ ɬɨɱɤɢ
ɡɪɟɧɢɹ ɢɫɬɨɪɢɢ ɞɢɩɥɨɦɚɬɢɢ, ɧɨ ɢ ɫɨɰɢɚɥɶɧɨɣ ɢɫɬɨɪɢɢ, ɚ ɬɚɤɠɟ ɢɫɬɨɪɢɢ
ɦɟɧɬɚɥɶɧɨɫɬɢ. ȼɚɠɧɨɣ ɯɚɪɚɤɬɟɪɢɫɬɢɤɨɣ ɪɭɫɫɤɨɝɨ ɞɢɩɥɨɦɚɬɢɱɟɫɤɨɝɨ
ɤɨɪɩɭɫɚ, ɱɺɬɤɨ ɨɬɥɢɱɚɜɲɟɣ ɟɝɨ ɨɬ ɞɪɭɝɢɯ ɦɢɧɢɫɬɟɪɫɤɢɯ ɫɬɪɭɤɬɭɪ, ɛɵɥ ɟɝɨ
ɤɜɚɡɢ-ɚɜɬɨɧɨɦɧɵɣ ɯɚɪɚɤɬɟɪ, ɨɩɪɟɞɟɥɹɜɲɢɣɫɹ, ɜ ɬɨɦ ɱɢɫɥɟ, ɫɨɰɢɚɥɶɧɵɦ
ɩɪɨɢɫɯɨɠɞɟɧɢɟɦ ɟɝɨ ɱɥɟɧɨɜ. ɗɬɨ ɫɩɪɚɜɟɞɥɢɜɨ ɢ ɜ ɨɬɧɨɲɟɧɢɢ
ɞɢɩɥɨɦɚɬɢɱɟɫɤɨɝɨ ɤɨɪɩɭɫɚ ɜ ɢɧɨɫɬɪɚɧɧɵɯ ɩɪɟɞɫɬɚɜɢɬɟɥɶɫɬɜɚɯ,
ɫɮɨɪɦɢɪɨɜɚɧɧɨɝɨ49, ɜ ɛɨɥɶɲɢɧɫɬɜɟ ɫɜɨɺɦ, ɢɡ ɱɥɟɧɨɜ ɛɥɚɝɨɪɨɞɧɵɯ ɫɟɦɟɣ,
ɬɟɫɧɨ ɫɜɹɡɚɧɧɵɯ ɫ ɜɥɚɫɬɧɨɣ ɜɟɪɯɭɲɤɨɣ Ɋɨɫɫɢɣɫɤɨɣ ɢɦɩɟɪɢɢ50. Ɋɚɜɧɵɦ
ɨɛɪɚɡɨɦ, ɢɧɞɢɜɢɞɭɚɥɶɧɨɫɬɶ ɪɭɫɫɤɢɯ ɞɢɩɥɨɦɚɬɨɜ, ɛɵɥɚ ɨɛɭɫɥɨɜɥɟɧɚ ɢ
ɫɩɟɰɢɮɢɤɨɣ ɞɢɩɥɨɦɚɬɢɱɟɫɤɨɣ ɞɟɹɬɟɥɶɧɨɫɬɢ. Ɍɚɤ, ɞɥɢɬɟɥɶɧɨɟ ɩɪɟɛɵɜɚɧɢɟ
ɡɚ ɩɪɟɞɟɥɚɦɢ Ɋɨɫɫɢɣɫɤɨɣ ɢɦɩɟɪɢɢ ɧɚɯɨɞɢɥɨ ɨɬɪɚɠɟɧɢɟ ɜ ɜɨɡɧɢɤɧɨɜɟɧɢɢ
ɨɩɪɟɞɟɥɺɧɧɵɯ ɲɚɛɥɨɧɨɜ ɦɵɲɥɟɧɢɹ (ɩɨɫɬɪɨɟɧɧɵɯ ɧɚ ɤɨɫɦɨɩɨɥɢɬɢɱɟɫɤɨɣ
ɢɥɢ ɧɚɰɢɨɧɚɥ-ɩɚɬɪɢɨɬɢɱɟɫɤɨɣ ɩɚɪɚɞɢɝɦɟ), ɨɬɦɟɱɟɧɧɵɯ ɪɚɡɥɢɱɧɵɦɢ
«ɮɢɥɢɹɦɢ» ɢ «ɮɨɛɢɹɦɢ»51. ɋɩɟɰɢɮɢɤɚ ɪɭɫɫɤɢɯ ɞɢɩɥɨɦɚɬɢɱɟɫɤɢɯ
ɩɪɟɞɫɬɚɜɢɬɟɥɟɣ ɜ Ɋɭɦɵɧɢɢ ɜ 1888-1898 ɝɝ. ɜɩɢɫɵɜɚɟɬɫɹ, ɤɚɤ ɢ ɜ ɫɥɭɱɚɟ ɢɯ
ɩɪɟɞɲɟɫɬɜɟɧɧɢɤɨɜ, ɜ ɜɵɲɟɭɤɚɡɚɧɧɭɸ ɬɢɩɨɥɨɝɢɸ, ɫ ɬɨɱɤɢ ɡɪɟɧɢɹ
ɫɨɰɢɚɥɶɧɨɝɨ ɩɪɨɢɫɯɨɠɞɟɧɢɹ ɢ ɠɢɡɧɟɧɧɨɝɨ ɨɩɵɬɚ.
Ⱦɚɥɟɟ ɦɵ ɨɛɫɭɞɢɦ ɜɵɲɟɭɤɚɡɚɧɧɵɟ ɚɫɩɟɤɬɵ ɧɚ ɩɪɢɦɟɪɟ ɪɭɫɫɤɢɯ
ɞɢɩɥɨɦɚɬɨɜ ɜ Ɋɭɦɵɧɢɢ ɜ ɭɤɚɡɚɧɧɵɣ ɩɟɪɢɨɞ, ɧɚ ɨɫɧɨɜɚɧɢɢ ɞɨɤɭɦɟɧɬɨɜ,
ɨɩɭɛɥɢɤɨɜɚɧɧɵɯ ɜ ɷɬɨɦ ɫɛɨɪɧɢɤɟ.
Ɋɨɞɢɜɲɢɣɫɹ 1/13 ɮɟɜɪɚɥɹ 1837 ɝ., Ɇɢɯɚɢɥ Ⱥɥɟɤɫɚɧɞɪɨɜɢɱ ɏɢɬɪɨɜɨ
ɩɪɨɢɫɯɨɞɢɥ ɢɡ ɞɪɟɜɧɟɝɨ ɞɜɨɪɹɧɫɤɨɝɨ ɪɨɞɚ, ɜɨɡɦɨɠɧɨ ɭɯɨɞɹɳɟɝɨ ɤɨɪɧɹɦɢ
ɜ Ɂɨɥɨɬɭɸ Ɉɪɞɭ52. ȿɝɨ ɞɟɞ ɩɨ ɨɬɰɨɜɫɤɨɣ ɥɢɧɢɢ ɫɞɟɥɚɥ ɤɚɪɶɟɪɭ ɜ ɪɭɫɫɤɨɣ
ɚɪɦɢɢ, ɞɨɫɥɭɠɢɜɲɢɫɶ ɞɨ ɱɢɧɚ ɝɟɧɟɪɚɥ-ɦɚɣɨɪɚ, ɚ ɨɬɟɰ, ɩɨɫɥɟ ɧɟɫɤɨɥɶɤɢɯ
ɥɟɬ ɪɚɛɨɬɵ ɜ ɚɪɯɢɜɟ ɆɂȾɚ, ɫɥɭɠɢɥ ɧɚ ɪɚɡɥɢɱɧɵɯ ɞɨɥɠɧɨɫɬɹɯ ɜ ɢɦɩɟɪɫɤɨɣ
49
Ɉ ɞɢɩɥɨɦɚɬɢɱɟɫɤɨɦ ɩɪɟɞɫɬɚɜɢɬɟɥɶɫɬɜɟ Ɋɨɫɫɢɣɫɤɨɣ ɢɦɩɟɪɢɢ ɜ Ȼɭɯɚɪɟɫɬɟ ɜ
1880-ɟ ɝɨɞɵ ɫɦ.: Ceobanu A.-B. La Légation de Russie à Bucarest (1880-1886) // Revue des
études sud-est européennes. L, 2012, 1-4. P. 295–308.
50
Ƚɟɨɪɝɢɟɜ Ⱥ. ȼ. ɍɤɚɡ. ɫɨɱ. ɋ. 138–139.
51
Ɍɚɦ ɠɟ. ɋ. 139.
52
Ɉ ɪɨɞɟ ɏɢɬɪɨɜɨ ɫɦ.: Ʉɧɹɡɶ Ʌɨɛɚɧɨɜ-Ɋɨɫɬɨɜɫɤɢɣ Ⱥ. Ȼ. Ɋɭɫɫɤɚɹ ɪɨɞɨɫɥɨɜɧɚɹ
ɤɧɢɝɚ. Ɍɨɦ ɜɬɨɪɨɣ. ɂɡɞɚɧɢɟ ɜɬɨɪɨɟ. ɋɉɛ., 1895. ɋ. 316-334.
ɚɞɦɢɧɢɫɬɪɚɰɢɢ, ɫɬɚɜ ɜ 1839 ɝ. ɜɢɰɟ-ɝɭɛɟɪɧɚɬɨɪɨɦ Ʉɚɥɭɠɫɤɨɣ ɝɭɛɟɪɧɢɢ.

ɘɧɵɣ Ɇɢɯɚɢɥ ɩɨɫɬɭɩɢɥ ɧɚ ɞɢɩɥɨɦɚɬɢɱɟɫɤɭɸ ɫɥɭɠɛɭ ɜ 1859 ɝ., ɜ ɤɚɱɟɫɬɜɟ
ɩɟɪɟɜɨɞɱɢɤɚ ɜ Ⱥɡɢɚɬɫɤɨɦ ɞɟɩɚɪɬɚɦɟɧɬɟ, ɡɚɧɢɦɚɹ ɲɚɝ ɡɚ ɲɚɝɨɦ ɞɨɥɠɧɨɫɬɢ
ɜ ɰɟɧɬɪɚɥɶɧɨɦ ɚɩɩɚɪɚɬɟ ɦɢɧɢɫɬɟɪɫɬɜɚ ɢ ɜ ɤɨɧɫɭɥɶɫɤɢɯ ɢ ɞɢɩɥɨɦɚɬɢɱɟɫɤɢɯ
ɭɱɪɟɠɞɟɧɢɹɯ Ɉɫɦɚɧɫɤɨɣ ɢɦɩɟɪɢɢ, ɧɚ Ȼɚɥɤɚɧɚɯ ɢ ɜ ȿɝɢɩɬɟ53. ɇɚ ɦɨɦɟɧɬ
ɫɜɨɟɝɨ ɩɪɢɟɡɞɚ ɜ Ɋɭɦɵɧɢɸ ɜ 1886 ɝ. ɜ ɤɚɱɟɫɬɜɟ ɱɪɟɡɜɵɱɚɣɧɨɝɨ ɩɨɫɥɚɧɧɢɤɚ ɢ
ɩɨɥɧɨɦɨɱɧɨɝɨ ɦɢɧɢɫɬɪɚ54, Ɇ.Ⱥ. ɏɢɬɪɨɜɨ ɭɠɟ ɨɛɥɚɞɚɥ ɫɮɨɪɦɢɪɨɜɚɜɲɢɦɢɫɹ
ɜɡɝɥɹɞɚɦɢ, ɱɚɫɬɶɸ ɤɨɬɨɪɵɯ ɛɵɥɢ ɛɟɡɨɝɨɜɨɪɨɱɧɚɹ ɩɪɟɞɚɧɧɨɫɬɶ
ɂɦɩɟɪɚɬɨɪɫɤɨɦɭ ɞɨɦɭ Ɋɨɦɚɧɨɜɵɯ, ɝɥɭɛɨɤɚɹ ɪɟɥɢɝɢɨɡɧɨɫɬɶ ɢ ɭɛɟɠɞɺɧɧɨɫɬɶ ɜ
ɨɫɨɛɨɣ ɪɨɥɢ Ɋɨɫɫɢɢ ɜ ɦɟɠɞɭɧɚɪɨɞɧɨɣ ɩɨɥɢɬɢɤɟ, ɜ ɨɫɨɛɟɧɧɨɫɬɢ, ɧɚ
Ȼɚɥɤɚɧɚɯ55.ɗɬɨ ɦɢɪɨɜɨɡɡɪɟɧɢɟ ɫɩɨɥɧɚ ɩɪɨɹɜɢɬɫɹ ɢ ɜ ɞɨɧɟɫɟɧɢɹɯ,
ɨɬɩɪɚɜɥɟɧɧɵɯ ɜ Ɇɢɧɢɫɬɟɪɫɬɜɨ ɢɧɨɫɬɪɚɧɧɵɯ ɞɟɥ ɜ ɩɟɪɢɨɞ ɟɝɨ ɩɪɟɛɵɜɚɧɢɹ
ɜ Ȼɭɯɚɪɟɫɬɟ56. ȼ ɧɢɯ ɏɢɬɪɨɜɨ ɩɨɫɬɨɹɧɧɨ ɜɨɡɜɪɚɳɚɟɬɫɹ ɤ «ɫɜɹɬɨɣ,
ɢɫɬɨɪɢɱɟɫɤɨɣ ɡɚɞɚɱɟ ɩɪɚɜɨɫɥɚɜɧɨɣ Ɋɭɫɢ ɧɚ ȼɨɫɬɨɤɟ»57 ɢ ɤ ɫɢɦɩɚɬɢɹɦ,
ɤɨɬɨɪɵɦɢ ɨɧɚ ɩɨɥɶɡɨɜɚɥɚɫɶ ɭ ɛɚɥɤɚɧɫɤɢɯ ɯɪɢɫɬɢɚɧ, ɜ ɬɨɦ ɱɢɫɥɟ ɢ ɫɪɟɞɢ
ɤɪɟɫɬɶɹɧɫɤɨɣ ɦɚɫɫɵ ɜ Ɋɭɦɵɧɢɢ.
ɑɬɨɛɵ ɟɳɺ ɛɨɥɟɟ ɱɟɬɤɨ ɨɛɨɡɧɚɱɢɬɶ ɩɨɥɢɬɢɤɨ-ɰɢɜɢɥɢɡɚɰɢɨɧɧɵɣ
ɚɫɩɟɤɬ ɫɜɨɢɯ ɪɚɫɫɭɠɞɟɧɢɣ, ɏɢɬɪɨɜɨ ɞɟɥɚɥ ɨɫɨɛɵɣ ɭɩɨɪ ɧɚ ɩɪɨɬɢɜɨɫɬɨɹɧɢɢ
Ɋɨɫɫɢɢ ɫ Ƚɟɪɦɚɧɢɟɣ ɢ Ⱥɜɫɬɪɨ-ȼɟɧɝɪɢɟɣ ɧɚ Ȼɚɥɤɚɧɚɯ, ɩɪɢɯɨɞɹ ɤ ɜɵɜɨɞɭ,
ɱɬɨ ɦɚɥɵɟ ɫɬɪɚɧɵ, ɬɚɤɢɟ ɤɚɤ Ɋɭɦɵɧɢɹ, ɹɜɥɹɸɬɫɹ ɬɨɥɶɤɨ ɩɟɲɤɚɦɢ ɜ
ɫɥɨɠɧɨɣ ɩɚɪɬɢɢ, ɜ ɤɨɬɨɪɨɣ ɮɚɤɬɢɱɟɫɤɢ ɫɬɚɥɤɢɜɚɸɬɫɹ ɞɜɚ «ɦɢɪɚ» –
«ɫɥɚɜɹɧɫɤɨ-ɩɪɚɜɨɫɥɚɜɧɵɣ» (ɩɪɟɞɫɬɚɜɥɟɧɧɵɣ Ɋɨɫɫɢɟɣ) ɢ «ɡɚɩɚɞɧɨ-
ɝɟɪɦɚɧɫɤɢɣ» (ɧɚ ɬɨɬ ɦɨɦɟɧɬ ɜɨɡɝɥɚɜɥɹɟɦɵɣ ɞɜɭɦɹ ɰɟɧɬɪɚɥɶɧɨ-
ɟɜɪɨɩɟɣɫɤɢɦɢ ɢɦɩɟɪɢɹɦɢ)58.ɑɚɫɬɨ ɜɫɬɪɟɱɚɸɳɟɟɫɹ ɜ ɞɨɧɟɫɟɧɢɹɯ ɏɢɬɪɨɜɨ
ɨɛɴɹɫɧɟɧɢɟ ɫɞɟɪɠɚɧɧɨɝɨ ɨɬɧɨɲɟɧɢɹ ɪɭɦɵɧɫɤɢɯ ɩɨɥɢɬɢɤɨɜ (ɤɚɤ
ɥɢɛɟɪɚɥɨɜ, ɬɚɤ ɢ ɤɨɧɫɟɪɜɚɬɨɪɨɜ) ɩɨ ɨɬɧɨɲɟɧɢɸ ɤ Ɋɨɫɫɢɢ ɢ ɧɚɯɨɠɞɟɧɢɹ
Ɋɭɦɵɧɢɢ ɜɨ «ɜɪɚɠɞɟɛɧɨɦ ɩɪɨɬɢɜ ɧɚɫ ɫɨɸɡɟ» ɫɨɫɬɨɹɥɨ ɜ ɫɬɚɬɭɫɟ Ɋɭɦɵɧɢɢ
ɤɚɤ «ɫɬɪɚɧɵ, ɩɨɞɱɢɧɺɧɧɨɣ ɚɜɫɬɪɨ-ɜɟɧɝɟɪɫɤɢɦ ɢɧɬɟɪɟɫɚɦ», ɨɬɪɚɠɟɧɢɟɦ
«ɬɨɣ ɢɧɨɫɬɪɚɧɧɨɣ ɜɪɚɠɞɟɛɧɨɣ ɧɚɦ ɢɧɬɪɢɝɢ, ɤɨɬɨɪɨɣ ɧɚɱɚɥɨ ɫɥɟɞɭɟɬ
ɢɫɤɚɬɶ ɜɵɲɟ ɦɟɥɤɢɯ ɫɮɟɪ ɛɭɯɚɪɟɫɬɫɤɨɣ ɩɨɥɢɬɢɱɟɫɤɨɣ ɫɬɪɹɩɧɢ, ɬɨɣ
ɢɧɬɪɢɝɢ, ɧɚ ɤɨɬɨɪɭɸ ɜ ɩɪɨɞɨɥɠɟɧɢɟ ɫ ɥɢɲɤɨɦ ɞɟɫɹɬɢ ɥɟɬ ɧɚɬɵɤɚɟɦɫɹ ɦɵ
ɜɫɸɞɭ ɧɚ ɟɜɪɨɩɟɣɫɤɨɦ ȼɨɫɬɨɤɟ»59.
Ɉɬɬɚɥɤɢɜɚɹɫɶ ɨɬ ɩɨɞɨɛɧɨɝɨ ɪɨɞɚ ɫɨɨɛɪɚɠɟɧɢɣ, ɢɧɫɩɢɪɢɪɨɜɚɧɧɵɯ
ɤɨɧɫɟɪɜɚɬɢɜɧɨ-ɫɥɚɜɹɧɨɮɢɥɶɫɤɨɣ ɦɵɫɥɶɸ, ɫɬɚɜɲɟɣ, ɤɚɤ ɭɤɚɡɵɜɚɥɨɫɶ ɜɵɲɟ,
53
ɇɢɤɢɬɢɧ ɋ. Ⱥ. ɋɥɚɜɹɧɫɤɢɟ ɤɨɦɢɬɟɬɵ ɜ Ɋɨɫɫɢɢ ɜ 1858-1876. Ɇ.,1960. ɋ. 52–53, 146;
ɋɟɧɤɟɜɢɱ ɂ. Ƚ. ɇɨɜɵɟ ɦɚɬɟɪɢɚɥɵ ɩɨ ɢɫɬɨɪɢɢ ɸɠɧɵɯ ɫɥɚɜɹɧ (ɢɡ ɪɭɤɨɩɢɫɧɨɝɨ ɧɚɫɥɟɞɫɬɜɚ
Ɇ. Ⱥ. ɏɢɬɪɨɜɨ) // ɋɥɚɜɹɧɫɤɢɣ ɚɪɯɢɜ. ɋɛɨɪɧɢɤ ɫɬɚɬɟɣ ɢ ɦɚɬɟɪɢɚɥɨɜ. Ɇ., 1963. ɋ. 238–240.
54
Ceobanu A.-B. DiplomaĠi ruúi. P. 151–155.
55
ɋɟɧɤɟɜɢɱ ɂ. Ƚ. ɍɤɚɡ. ɫɨɱ.
56
ȼ 1891 ɝ. ɏɢɬɪɨɜɨ ɛɵɥ ɧɚɡɧɚɱɟɧ ɩɨɫɥɚɧɧɢɤɨɦ ɜ ɉɨɪɬɭɝɚɥɢɸ, ɚ ɫ 1893 ɝ. ɞɨ
ɫɦɟɪɬɢ ɜ 1896 ɝ. ɹɜɥɹɥɫɹ ɩɨɫɥɚɧɧɢɤɨɦ ɜ əɩɨɧɢɢ.
57
Ⱦɨɤ. ʋ 1 ɨɬ 19 ɦɚɹ 1888 ɝ.
58
Ⱦɨɤ. ʋ 3 ɨɬ 19 ɦɚɹ 1888 ɝ.
59
Ⱦɨɤ. ʋ 7 ɨɬ 11 ɞɟɤɚɛɪɹ 1888 ɝ.
ɜ ɷɬɨɬ ɩɟɪɢɨɞ ɜɥɢɹɬɟɥɶɧɨɣ ɢ ɜ ɞɢɩɥɨɦɚɬɢɱɟɫɤɢɯ ɤɪɭɝɚɯ, ɏɢɬɪɨɜɨ

ɜɨɡɥɚɝɚɟɬ ɧɚ ɩɥɟɱɢ ɩɨɥɢɬɢɱɟɫɤɨɣ ɷɥɢɬɵ ɜ Ȼɭɯɚɪɟɫɬɟ ɨɬɜɟɬɫɬɜɟɧɧɨɫɬɶ ɡɚ
«ɡɚɩɪɨɝɪɚɦɦɢɪɨɜɚɧɧɵɟ ɧɟɭɞɚɱɢ» ɪɭɦɵɧɫɤɨɣ ɜɧɟɲɧɟɣ ɩɨɥɢɬɢɤɢ. Ɍɚɤ, ɜ
ɤɨɧɬɟɤɫɬɟ ɩɨɥɢɬɢɱɟɫɤɨɝɨ ɤɪɢɡɢɫɚ 1888 ɝ., ɫɦɟɧɵ ɩɪɚɜɢɬɟɥɶɫɬɜɚ ɢ
ɩɨɥɟɦɢɤɢ ɜ ɩɟɱɚɬɢ, ɨɫɨɛɟɧɧɨ ɥɢɛɟɪɚɥɶɧɨɣ, ɏɢɬɪɨɜɨ ɩɪɢɯɨɞɢɬ ɤ
ɡɚɤɥɸɱɟɧɢɸ, ɱɬɨ ɨɫɧɨɜɧɚɹ ɜɢɧɚ ɡɚ ɫɨɫɬɨɹɧɢɟ ɨɬɧɨɲɟɧɢɣ ɦɟɠɞɭ Ɋɨɫɫɢɟɣ ɢ
Ɋɭɦɵɧɢɟɣ ɥɟɠɢɬ ɧɚ «ɤɨɥɥɟɤɬɢɜɢɫɬɚɯ» ɢ, ɨɫɨɛɟɧɧɨ, ɧɚ ɢɯ ɥɢɞɟɪɟ
«ɡɥɨɜɟɳɟɦ ɫɬɚɪɰɟ» Ȼɪɷɬɢɚɧɭ60. ȼ ɫɜɨɺɦ ɞɨɧɟɫɟɧɢɢ, ɫɫɵɥɚɹɫɶ ɧɚ ɦɚɧɢɮɟɫɬ
ɥɢɛɟɪɚɥɨɜ, ɪɭɫɫɤɢɣ ɞɢɩɥɨɦɚɬ ɝɨɜɨɪɢɬ, ɱɬɨ ɷɬɨɬ ɞɨɤɭɦɟɧɬ ɩɪɟɞɫɬɚɜɥɹɟɬɫɹ
«ɱɭɞɨɜɢɳɧɨɣ ɫɨɜɨɤɭɩɧɨɫɬɶɸ ɢɫɬɨɪɢɱɟɫɤɨɣ ɥɠɢ ɫ ɩɪɟɞɧɚɦɟɪɟɧɧɨɣ ɝɪɭɛɨɣ
ɤɥɟɜɟɬɨɣ ɧɚ ɜɟɤɨɜɭɸ ɛɥɚɝɨɞɟɬɟɥɶɧɢɰɭ ɛɚɥɤɚɧɫɤɢɯ ɧɚɪɨɞɧɨɫɬɟɣ» ɢ
«ɫɭɦɚɫɲɟɞɲɢɦ ɛɪɟɞɨɦ ɩɚɪɬɢɢ, ɱɭɜɫɬɜɭɸɳɟɣ ɫɟɛɹ ɨɤɨɧɱɚɬɟɥɶɧɨ
ɩɨɬɟɪɹɧɧɨɣ». ɂ ɞɚɥɟɟ:
ɇɟ ɞɨɜɨɥɶɫɬɜɭɹɫɶ ɨɫɵɩɚɬɶ ɜɫɹɱɟɫɤɢɦɢ ɪɭɝɚɬɟɥɶɫɬɜɚɦɢ Ɋɨɫɫɢɸ, ɛɵɜɲɢɟ
ɡɚɩɪɚɜɢɥɵ ɨɫɦɟɥɢɥɢɫɶ ɫɜɹɬɨɬɚɬɫɬɜɟɧɧɨ ɤɨɫɧɭɬɶɫɹ ɜɟɥɢɱɚɣɲɢɯ ɞɟɥ
ɫɨɜɪɟɦɟɧɧɨɣ ɢɫɬɨɪɢɢ, ɫɢɥɹɫɶ ɡɚɛɪɵɡɝɚɬɶ ɫɜɨɟɣ ɫɨɛɫɬɜɟɧɧɨɣ ɝɪɹɡɶɸ
ɫɜɹɬɭɸ, ɢɫɬɨɪɢɱɟɫɤɭɸ ɡɚɞɚɱɭ ɩɪɚɜɨɫɥɚɜɧɨɣ Ɋɭɫɢ ɧɚ ȼɨɫɬɨɤɟ. Ɉɛɜɢɧɹɹ ɟɺ
ɜ ɠɟɥɚɧɢɢ ɜɫɟɦɢ ɫɪɟɞɫɬɜɚɦɢ ɩɨɪɚɛɨɬɢɬɶ Ɋɭɦɵɧɢɸ, ɷɬɨɬ ɛɟɫɫɦɵɫɥɟɧɧɵɣ
ɦɚɧɢɮɟɫɬ, ɫɨ ɫɜɨɣɫɬɜɟɧɧɨɣ ɪɭɦɵɧɚɦ ɫɤɥɨɧɧɨɫɬɶɸ ɤ ɫɚɦɨɩɪɨɫɥɚɜɥɟɧɢɸ
ɞɨ ɧɟɛɟɫ, ɩɪɟɜɨɡɧɨɫɢɬ ɰɢɜɢɥɢɡɚɬɨɪɫɤɭɸ ɦɢɫɫɢɸ Ɋɭɦɵɧɢɢ ɧɚ ȼɨɫɬɨɤɟ, ɟɺ
ɜɟɤɨɜɨɟ ɫɨɩɪɨɬɢɜɥɟɧɢɟ ɜɚɪɜɚɪɫɤɢɦ ɧɚɲɟɫɬɜɢɹɦ ɢ ɜɵɯɜɚɥɹɟɬ ɤɚɤɢɟ-ɬɨ,
ɧɢɤɨɦɭ ɧɟ ɢɡɜɟɫɬɧɵɟ, ɩɨɛɟɞɵ, ɨɞɟɪɠɚɧɧɵɟ, ɹɤɨɛɵ Ɋɭɦɵɧɢɟɣ ɧɚɞ
ɪɭɫɫɤɢɦɢ ɜ [18]21 ɢ [18]48 ɝɨɞɚɯ61.
ɋ ɞɪɭɝɨɣ ɫɬɨɪɨɧɵ, ɏɢɬɪɨɜɨ ɧɟ ɫɥɢɲɤɨɦ ɛɟɫɩɨɤɨɢɬ ɜɨɡɦɨɠɧɨɫɬɶ
ɬɨɝɨ, ɱɬɨ Ɋɭɦɵɧɢɹ ɫɬɚɧɟɬ ɫɟɪɶɺɡɧɵɦ ɤɨɧɤɭɪɟɧɬɨɦ Ɋɨɫɫɢɢ ɧɚ ɇɢɠɧɟɦ
Ⱦɭɧɚɟ ɢ ɧɚ Ȼɚɥɤɚɧɚɯ. ɉɨɷɬɨɦɭ, ɜ ɟɝɨ ɞɨɧɟɫɟɧɢɹɯ, Ɋɭɦɵɧɫɤɨɟ ɤɨɪɨɥɟɜɫɬɜɨ
ɩɪɟɞɫɬɚɜɥɹɟɬɫɹ ɦɚɥɟɧɶɤɨɣ ɫɬɪɚɧɨɣ ɫ «ɨɝɪɚɧɢɱɟɧɧɵɦ ɤɪɭɝɨɜɨɪɨɬɨɦ
ɨɛɳɟɫɬɜɟɧɧɨɣ ɠɢɡɧɢ», ɧɟɡɧɚɱɢɬɟɥɶɧɵɦ ɫ ɬɨɱɤɢ ɡɪɟɧɢɹ ɦɟɠɞɭɧɚɪɨɞɧɵɯ
ɨɬɧɨɲɟɧɢɣ, ɫɨ ɫɥɚɛɨɣ ɚɪɦɢɟɣ, ɧɟɫɩɨɫɨɛɧɨɣ ɞɟɣɫɬɜɨɜɚɬɶ ɞɚɠɟ ɩɪɨɬɢɜ
ɜɧɭɬɪɟɧɧɢɯ ɤɪɟɫɬɶɹɧɫɤɢɯ ɜɨɥɧɟɧɢɣ, ɢ ɬɟɦ ɛɨɥɟɟ, ɜ ɫɥɭɱɚɟ ɩɪɹɦɨɝɨ
ɫɬɨɥɤɧɨɜɟɧɢɹ ɫ ɬɚɤɨɣ ɫɬɪɚɧɨɣ ɤɚɤ Ɋɨɫɫɢɹ62. ȼ ɬɨ ɠɟ ɜɪɟɦɹ, ɪɭɦɵɧɫɤɨɟ
ɝɨɫɭɞɚɪɫɬɜɨ ɛɵɥɨ «ɞɨ ɤɪɚɣɧɨɫɬɢ ɳɟɩɟɬɢɥɶɧɵɦ» ɤ ɜɨɩɪɨɫɚɦ, ɩɪɹɦɨ ɢɥɢ
ɤɨɫɜɟɧɧɨ ɟɝɨ ɤɚɫɚɜɲɢɦɫɹ. ɗɬɚ ɱɭɜɫɬɜɢɬɟɥɶɧɨɫɬɶ, ɫɜɨɣɫɬɜɟɧɧɚɹ ɧɟ ɬɨɥɶɤɨ
ɪɭɦɵɧɚɦ, ɧɨ ɢ ɜɫɟɦ «ɦɚɥɵɦ ɧɚɪɨɞɚɦ», ɜɵɪɚɠɚɥɚɫɶ, ɫɨɝɥɚɫɧɨ ɞɨɧɟɫɟɧɢɸ
ɏɢɬɪɨɜɨ ɨɬ 22 ɢɸɧɹ 1889 ɝ., ɜ ɱɪɟɡɦɟɪɧɨɣ ɪɟɚɤɰɢɢ ɧɚ ɥɸɛɭɸ ɞɚɠɟ ɫɚɦɭɸ
ɧɟɫɭɳɟɫɬɜɟɧɧɭɸ ɧɚɩɚɞɤɭ ɢɡɜɧɟ, ɧɚɩɪɢɦɟɪ, ɜ ɡɚɪɭɛɟɠɧɨɣ ɩɪɟɫɫɟ63. Ʉ
ɩɨɞɨɛɧɨɦɭ ɢɪɨɧɢɱɟɫɤɢ-ɭɧɢɱɢɠɢɬɟɥɶɧɨɦɭ ɬɨɧɭ ɜ ɚɞɪɟɫ ɪɭɦɵɧɫɤɨɣ
ɩɨɥɢɬɢɱɟɫɤɨɣ ɷɥɢɬɵ ɏɢɬɪɨɜɨ ɩɪɢɛɟɝɚɥ ɢ ɬɨɝɞɚ, ɤɨɝɞɚ ɪɚɫɫɭɠɞɚɥ ɨ
ɫɨɫɬɨɹɧɢɢ ɚɪɦɢɢ, ɩɨɥɨɠɟɧɢɢ ɤɪɟɫɬɶɹɧ, ɫɬɚɬɭɫɟ ɩɪɚɜɨɫɥɚɜɧɨɣ ɜɟɪɵ,
ɷɤɨɧɨɦɢɱɟɫɤɨɣ ɩɨɥɢɬɢɤɟ ɢ ɬ.ɞ.
60
Ⱦɨɤ. ʋ 1 ɨɬ 19 ɦɚɹ 1888 ɝ.
61
Ɍɚɦ ɠɟ.
62
ɋɦ., ɧɚɩɪɢɦɟɪ, ɞɨɤɥɚɞ ɏɢɬɪɨɜɨ ɨɬ 17 ɢɸɧɹ 1888 ɝ. (ɞɨɤ. ʋ 5).
63
Ⱦɨɤ. ʋ 16.
ɉɨɞɨɛɧɵ ɬɟɤɫɬɚɦ ɏɢɬɪɨɜɨ ɢ ɨɛɡɨɪɵ ɜ ɞɨɧɟɫɟɧɢɹɯ ɡɢɦɵ ɢ ɜɟɫɧɵ

1889 ɝ. ɩɨɜɟɪɟɧɧɨɝɨ ɜ ɞɟɥɚɯ Ⱥɥɟɤɫɚɧɞɪɚ Ʌɨɞɵɠɟɧɫɤɨɝɨ, ɚ ɬɚɤɠɟ ɜ
ɞɨɧɟɫɟɧɢɹɯ ɤɨɧɫɭɥɚ ɜ əɫɫɚɯ Ⱥɥɟɤɫɚɧɞɪɚ Ⱥɥɟɤɫɚɧɞɪɨɜɢɱɚ Ƚɢɪɫɚ.
Ɋɨɞɫɬɜɟɧɧɢɤ ɦɢɧɢɫɬɪɚ ɢɧɨɫɬɪɚɧɧɵɯ ɞɟɥ ɇɢɤɨɥɚɹ Ƚɢɪɫɚ, Ⱥɥɟɤɫɚɧɞɪ ɢɦɟɥ
ɨɫɨɛɭɸ ɫɬɪɚɫɬɶ ɤ ɢɫɬɨɪɢɢ, ɨɫɨɛɟɧɧɨ ɤ ɢɫɬɨɪɢɢ ɞɢɩɥɨɦɚɬɢɢ64, ɬɚɤ ɱɬɨ
ɧɚɰɢɨɧɚɥɶɧɵɣ ɪɨɦɚɧɬɢɡɦ, ɯɚɪɚɤɬɟɪɧɵɣ ɞɥɹ ɷɩɨɯɢ, ɩɪɢɧɢɦɚɥ ɜ ɟɝɨ
ɚɧɚɥɢɬɢɱɟɫɤɢɯ ɞɨɧɟɫɟɧɢɹɯ ɮɨɪɦɭ ɱɚɫɬɧɵɯ ɪɚɫɫɭɠɞɟɧɢɣ ɨ ɦɟɠɞɭɧɚɪɨɞɧɨɦ
ɩɨɥɨɠɟɧɢɢ ɢɦɩɟɪɢɢ ɢ ɟɟ ɩɨɡɢɰɢɢ ɧɚ Ȼɚɥɤɚɧɚɯ.
ɉɪɨɬɢɜɨɩɨɥɨɠɧɨɫɬɶɸ ɏɢɬɪɨɜɨ ɢ Ƚɢɪɫɭ ɛɵɥ Ɏɨɧɬɨɧ. ɉɨɦɢɦɨ
ɩɢɤɚɧɬɧɵɯ ɩɨɞɪɨɛɧɨɫɬɟɣ ɥɢɱɧɨɣ ɠɢɡɧɢ, ɧɚɩɪɢɦɟɪ, ɩɪɟɞɩɨɥɚɝɚɟɦɨɣ
ɥɸɛɨɜɧɨɣ ɫɜɹɡɢ ɜɨ ɜɪɟɦɹ ɩɪɟɛɵɜɚɧɢɹ ɜ Ɋɭɦɵɧɢɢ, ɧɚ ɤɨɬɨɪɭɸ ɭɤɚɡɵɜɚɥ
ɘ. ə. ɋɨɥɨɜɶɟɜ65, ɛɢɨɝɪɚɮɢɹ ɷɬɨɝɨ ɞɢɩɥɨɦɚɬɚ ɩɪɟɞɫɬɚɜɥɹɟɬ ɫɨɛɨɣ ɩɪɢɦɟɪ
ɫɬɚɪɨɣ ɪɨɫɫɢɣɫɤɨɣ ɞɢɩɥɨɦɚɬɢɱɟɫɤɨɣ ɬɪɚɞɢɰɢɢ, ɤɨɬɨɪɭɸ ɪɭɦɵɧɫɤɢɣ
ɩɨɫɥɚɧɧɢɤ ɜ ɫɬɨɥɢɰɟ Ɋɨɫɫɢɢ ɗɦɢɥɶ Ƚɢɤɚ ɧɚɡɵɜɚɥ «ɲɤɨɥɨɣ Ƚɢɪɫɚ»66. ɇɨ ɢ
ɜ ɟɝɨ ɞɨɧɟɫɟɧɢɹɯ ɩɨɪɨɣ ɩɪɢɫɭɬɫɬɜɭɸɬ ɢɞɟɨɥɨɝɢɡɢɪɨɜɚɧɧɵɟ ɜɡɝɥɹɞɵ,
ɯɚɪɚɤɬɟɪɧɵɟ ɞɥɹ «ɞɢɩɥɨɦɚɬɢɱɟɫɤɨɣ ɪɟɜɨɥɸɰɢɢ» ɤɨɧɰɚ XIX - ɧɚɱɚɥɚ XX
ɜɟɤɨɜ67. ɉɥɨɯɨɟ ɡɧɚɧɢɟ Ɏɨɧɬɨɧɨɦ ɪɭɫɫɤɨɝɨ ɹɡɵɤɚ ɩɪɟɞɨɫɬɚɜɥɹɥɨ ɩɨɜɨɞ ɞɥɹ
ɢɪɨɧɢɢ ɫɨ ɫɬɨɪɨɧɵ ɟɝɨ ɤɨɥɥɟɝ68. ȼɫɺ ɠɟ ɫɜɟɞɟɧɢɹ, ɩɪɟɞɨɫɬɚɜɥɹɟɦɵɟ ɜ
ɰɟɧɬɪɚɥɶɧɨɟ ɭɩɪɚɜɥɟɧɢɟ ɆɂȾ ɜ ɋɚɧɤɬ-ɉɟɬɟɪɛɭɪɝɟ (ɧɚɩɪɢɦɟɪ, ɪɚɫɫɭɠɞɟɧɢɹ
ɨ ɧɚɰɢɨɧɚɥɶɧɨɦ ɞɜɢɠɟɧɢɹ ɬɪɚɧɫɢɥɶɜɚɧɫɤɢɯ ɪɭɦɵɧ ɢ ɜɨɡɦɨɠɧɨɫɬɢ ɟɝɨ
ɢɫɩɨɥɶɡɨɜɚɧɢɹ) ɩɨɡɜɨɥɢɥɢ ɜɵɪɚɛɨɬɚɬɶ ɛɨɥɟɟ ɩɨɫɥɟɞɨɜɚɬɟɥɶɧɭɸ ɩɨɥɢɬɢɤɭ
ɩɨ ɨɬɧɨɲɟɧɢɸ ɤ Ɋɭɦɵɧɢɢ, ɨɞɧɢɦ ɢɡ ɫɥɟɞɫɬɜɢɣ ɤɨɬɨɪɨɣ ɫɬɚɥɨ ɫɧɹɬɢɟ
ɧɚɩɪɹɠɟɧɢɹ ɜɨ ɜɡɚɢɦɨɨɬɧɨɲɟɧɢɹɯ ɞɜɭɯ ɫɬɪɚɧ ɢ ɜɢɡɢɬ ɜ 1898 ɝ. ɤɨɪɨɥɹ
Ʉɚɪɥɚ I ɜ Ɋɨɫɫɢɸ.
ɂɡɦɟɧɱɢɜɵɟ ɨɛɪɚɡɵ Ɋɭɦɵɧɢɢ ɜ ɞɨɧɟɫɟɧɢɹɯ ɪɭɫɫɤɢɯ

ɞɢɩɥɨɦɚɬɨɜ
Ɋɚɫɫɦɚɬɪɢɜɚɟɦɵɟ ɡɟɪɤɚɥɶɧɨ, ɞɜɟ ɩɟɪɫɩɟɤɬɢɜɵ ɜɨɫɩɪɢɹɬɢɹ ɢ
ɢɧɬɟɪɩɪɟɬɚɰɢɢ ɪɭɦɵɧɫɤɢɯ ɪɟɚɥɢɣ ɢ ɢɯ ɫɜɹɡɟɣ ɫ Ɋɨɫɫɢɣɫɤɨɣ ɢɦɩɟɪɢɟɣ,
ɩɪɟɞɨɫɬɚɜɥɹɸɬ ɰɟɧɧɵɣ ɞɨɤɭɦɟɧɬɚɥɶɧɵɣ ɦɚɬɟɪɢɚɥ ɞɥɹ ɩɨɧɢɦɚɧɢɹ ɬɨɝɨ,
ɤɚɤ ɫɨɜɪɟɦɟɧɧɵɟ ɢɞɟɨɥɨɝɢɢ (ɜ ɨɫɨɛɟɧɧɨɫɬɢ ɧɚɰɢɨɧɚɥɢɡɦ) ɜɧɟɫɥɢ ɜɤɥɚɞ ɜ
ɨɫɥɚɛɥɟɧɢɟ ɢ, ɜ ɢɬɨɝɟ, ɜ ɪɚɫɩɚɞ ɫɢɫɬɟɦɵ ɦɟɠɞɭɧɚɪɨɞɧɵɯ ɨɬɧɨɲɟɧɢɣ,
ɨɫɧɨɜɚɧɧɨɣ ɧɚ ɛɚɥɚɧɫɟ ɫɢɥɵ.
Ⱦɨ ɬɨɝɨ ɤɚɤ ɜɢɞɟɧɢɹ ɢ ɨɛɪɚɡɵ Ɋɭɦɵɧɢɢ ɫɬɚɥɢ ɡɚɛɨɬɢɬɶ ɪɨɫɫɢɣɫɤɢɯ
ɞɢɩɥɨɦɚɬɨɜ, ɭɠɟ ɫɭɳɟɫɬɜɨɜɚɥɚ ɞɨɫɬɚɬɨɱɧɨ ɛɨɝɚɬɚɹ ɬɪɚɞɢɰɢɹ, ɨɫɧɨɜɚɧɧɚɹ
64
Ⱥ. Ⱥ. Ƚɢɪɫɭ ɩɪɢɧɚɞɥɟɠɢɬ, ɫɪɟɞɢ ɩɪɨɱɢɯ, ɢɫɫɥɟɞɨɜɚɧɢɟ ɨ ɧɚɱɚɥɚɯ ɤɨɧɫɭɥɶɫɤɨɝɨ
ɩɪɟɞɫɬɚɜɢɬɟɥɶɫɬɜɚ Ɋɨɫɫɢɢ ɜ əɫɫɚɯ. ɋɦ.: ɂɡ ɩɪɨɲɥɨɝɨ ɪɨɫɫɢɣɫɤɨɝɨ ɤɨɧɫɭɥɶɫɬɜɚ ɜ əɫɫɚɯ //
Ƚɢɪɫ Ⱥ. Ⱥ. Ɋɨɫɫɢɹ ɢ Ȼɥɢɠɧɢɣ ȼɨɫɬɨɤ. Ɇɚɬɟɪɢɚɥɵ ɩɨ ɢɫɬɨɪɢɢ ɧɚɲɢɯ ɫɧɨɲɟɧɢɣ ɫ Ɍɭɪɰɢɟɣ.
ɋɉɛ., 1906. ɋ. 1–46.
65
ȼ 1906–1908 ɝɝ. ɋɨɥɨɜɶɟɜ ɛɵɥ ɱɥɟɧɨɦ ɪɭɫɫɤɨɣ ɦɢɫɫɢɢ ɜ Ȼɭɯɚɪɟɫɬɟ. ɋɦ.:
ɋɨɥɨɜɶɺɜ ɘ. ə. ȼɨɫɩɨɦɢɧɚɧɢɹ ɞɢɩɥɨɦɚɬɚ, 1893–1922. Ɇ., 1939. ɋ. 180.
66
ɐɢɬ. ɩɨ: Ceobanu A.-B. RelaĠii politico-diplomatice româno-ruse. P. 244.
67
ɋɦ. ɧɢɠɟ ɪɚɡɞɟɥ Ⱦɢɫɤɭɫɫɢɢ ɢ ɜɵɜɨɞɵ.
68
ɋɦ. ɩɪɢɦ. 35.
ɧɚ ɬɟɦɟ ɪɭɫɫɤɨɣ «ɰɢɜɢɥɢɡɚɬɨɪɫɤɨɣ ɦɢɫɫɢɢ» ɢ ɫɬɪɭɤɬɭɪɢɪɨɜɚɧɧɚɹ ɧɚ

ɨɫɧɨɜɟ ɛɢɧɚɪɧɨɣ ɨɩɩɨɡɢɰɢɢ ɦɟɠɞɭ «ɰɢɜɢɥɢɡɚɰɢɟɣ» ɢ «ɜɚɪɜɚɪɫɬɜɨɦ».
Ɂɚɢɦɫɬɜɭɹ ɫɩɨɫɨɛɵ ɢɧɬɟɪɩɪɟɬɚɰɢɢ ɢ ɪɢɬɨɪɢɤɭ ɢɡ ɮɪɚɧɰɭɡɫɤɢɯ ɢ ɛɪɢɬɚɧɫɤɢɯ
ɬɪɚɜɟɥɨɝɨɜ ɫɟɪɟɞɢɧɵ XVIII – XIX ɜɜ., ɚ ɬɚɤɠɟ ɢɡ ɫɬɚɬɢɫɬɢɱɟɫɤɢɯ ɨɩɢɫɚɧɢɣ
Ɇɨɥɞɚɜɢɢ ɢ ȼɚɥɚɯɢɢ, ɪɭɫɫɤɢɟ ɚɜɬɨɪɵ ɜɨɫɩɪɨɢɡɜɨɞɢɥɢ ɧɟɤɨɬɨɪɵɟ ɦɨɬɢɜɵ
(ɩɨɥɭ)ɨɪɢɟɧɬɚɥɢɫɬɫɤɨɝɨ ɞɢɫɤɭɪɫɚ. ɋɪɟɞɢ ɧɢɯ ɦɨɠɧɨ ɜɵɞɟɥɢɬɶ ɩɪɢɪɨɞɧɭɸ
ɷɤɡɨɬɢɤɭ, ɜɨɫɬɨɱɧɵɣ ɞɟɫɩɨɬɢɡɦ, ɦɨɪɚɥɶɧɭɸ ɪɚɫɩɭɳɟɧɧɨɫɬɶ ɪɭɦɵɧɫɤɨɝɨ
ɛɨɹɪɫɬɜɚ, ɩɟɱɚɥɶɧɨɟ ɫɨɫɬɨɹɧɢɟ ɧɟɜɟɠɟɫɬɜɚ ɢ ɫɭɟɜɟɪɢɹ ɛɨɥɶɲɢɧɫɬɜɚ
ɧɚɫɟɥɟɧɢɹ ɢ ɤɪɚɣɧɟ ɧɟɩɪɨɱɧɨɟ ɦɚɬɟɪɢɚɥɶɧɨɟ ɩɨɥɨɠɟɧɢɟ ɪɭɦɵɧɫɤɨɝɨ
ɤɪɟɫɬɶɹɧɫɬɜɚ. Ȼɟɡɭɫɥɨɜɧɨ, ɷɬɢ ɨɛɪɚɡɵ ɫɥɭɠɢɥɢ ɫɚɦɨɨɩɪɚɜɞɚɧɢɸ ɜɵɫɨɤɨɝɨ
ɩɨɥɨɠɟɧɢɹ ɪɭɫɫɤɢɯ ɧɚɛɥɸɞɚɬɟɥɟɣ, ɩɪɟɬɟɧɞɨɜɚɜɲɢɯ ɧɚ ɩɪɢɧɚɞɥɟɠɧɨɫɬɶ ɤ
ɟɜɪɨɩɟɣɫɤɨɣ ɰɢɜɢɥɢɡɚɰɢɢ ɢ ɜɡɹɜɲɢɯ ɧɚ ɫɟɛɹ ɦɢɫɫɢɸ «ɰɢɜɢɥɢɡɨɜɚɬɶ» ɢ
«ɩɪɨɫɜɟɬɢɬɶ» «ɜɚɪɜɚɪɫɤɨɟ» ɧɚɫɟɥɟɧɢɟ Ⱦɭɧɚɣɫɤɢɯ ɤɧɹɠɟɫɬɜ. Ɍɚɤɢɦ ɨɛɪɚɡɨɦ,
ɪɭɫɫɤɚɹ ɷɥɢɬɚ ɨɩɪɚɜɞɵɜɚɥɚ ɫɨɛɫɬɜɟɧɧɵɟ ɫɬɪɟɦɥɟɧɢɹ (ɜɵɪɚɠɟɧɧɵɟ ɱɟɪɟɡ
ɨɱɟɜɢɞɧɵɣ ɤɨɦɩɥɟɤɫ ɩɪɟɜɨɫɯɨɞɫɬɜɚ) ɨɥɢɰɟɬɜɨɪɹɬɶ ɫɨɛɨɣ ɪɚɡɭɦ ɢ ɩɨɪɹɞɨɤ ɜ
ɪɟɝɢɨɧɟ, ɟɳɟ ɧɚɯɨɞɢɜɲɟɦɫɹ ɩɨɞ ɜɥɚɞɵɱɟɫɬɜɨɦ Ɉɫɦɚɧɫɤɨɣ ɢɦɩɟɪɢɢ69.
ɋɢɬɭɚɰɢɹ ɧɚɱɚɥɚ ɦɟɧɹɬɶɫɹ ɞɨɜɨɥɶɧɨ ɪɚɞɢɤɚɥɶɧɨ ɜ ɷɩɨɯɭ
Ɉɪɝɚɧɢɱɟɫɤɢɯ ɪɟɝɥɚɦɟɧɬɨɜ, ɚ ɜ ɨɫɨɛɟɧɧɨɫɬɢ ɩɨɫɥɟ ɪɟɜɨɥɸɰɢɢ 1848 ɝ. ɢ
Ʉɪɵɦɫɤɨɣ ɜɨɣɧɵ, ɤɨɝɞɚ ɩɪɨɢɫɯɨɞɢɥɚ ɩɨɥɧɚɹ ɩɟɪɟɨɰɟɧɤɚ, ɫ ɨɞɧɨɣ ɫɬɨɪɨɧɵ,
ɪɨɥɢ Ɋɨɫɫɢɢ ɜ ɤɧɹɠɟɫɬɜɚɯ, ɚ, ɫ ɞɪɭɝɨɣ, ɨɛɪɚɡɚ ɪɭɦɵɧ ɜ ɝɥɚɡɚɯ ɪɭɫɫɤɢɯ
ɧɚɛɥɸɞɚɬɟɥɟɣ. ɋ ɬɨɱɤɢ ɡɪɟɧɢɹ ɦɨɞɟɪɧɢɡɢɪɭɸɳɢɯɫɹ ɷɥɢɬ ɩɨɤɨɥɟɧɢɹ 1848 ɝ.,
ɫɨɫɟɞɧɢɟ ɢɦɩɟɪɢɢ (ɢ ɨɫɨɛɟɧɧɨ ɢɦɩɟɪɢɹ Ɋɨɦɚɧɨɜɵɯ) ɫɬɚɥɢ ɨɫɧɨɜɧɵɦɢ
ɢɫɬɨɱɧɢɤɚɦɢ ɨɬɱɭɠɞɟɧɢɹ ɢ ɭɝɪɨɡɵ «ɧɚɰɢɨɧɚɥɶɧɨɦɭ ɛɵɬɢɸ» ɪɭɦɵɧɫɤɨɝɨ
ɧɚɪɨɞɚ70. ɉɨɦɢɦɨ ɪɨɥɢ «ɛɟɫɫɚɪɚɛɫɤɨɝɨ ɜɨɩɪɨɫɚ» (ɞɨɜɨɥɶɧɨ ɦɚɪɝɢɧɚɥɶɧɨɝɨ
ɜ ɷɬɨɦ ɤɨɧɬɟɤɫɬɟ), ɧɟɩɪɢɦɢɪɢɦɚɹ ɱɭɠɟɪɨɞɧɨɫɬɶ ɪɭɫɫɤɨɝɨ ɩɪɨɫɬɪɚɧɫɬɜɚ
ɭɫɢɥɢɜɚɥɚɫɶ ɢ ɱɟɪɟɡ ɭɱɚɫɬɢɟ ɪɭɦɵɧɫɤɢɯ ɢɧɬɟɥɥɟɤɬɭɚɥɨɜ ɜ ɡɚɩɚɞɧɨɦ
«ɪɭɫɨɮɨɛɫɤɨɦ» ɞɢɫɤɭɪɫɟ, ɞɨɫɬɢɝɲɟɦ ɚɩɨɝɟɹ ɜɨ ɜɬɨɪɨɣ ɬɪɟɬɢ XIX ɜɟɤɚ71.
Ʉɚɤ ɜ ɥɢɛɟɪɚɥɶɧɨɣ, ɬɚɤ ɢ ɜ ɤɨɧɫɟɪɜɚɬɢɜɧɨɣ ɫɪɟɞɟ, Ɋɨɫɫɢɹ ɜɨɫɩɪɢɧɢɦɚɥɚɫɶ
ɤɚɤ ɞɟɪɠɚɜɚ, ɩɨ ɤɪɚɣɧɟɣ ɦɟɪɟ, ɞɜɭɥɢɱɧɚɹ, ɟɫɥɢ ɧɟ ɩɪɹɦɨ ɜɪɚɠɞɟɛɧɚɹ
ɪɭɦɵɧɫɤɨɦɭ ɝɨɫɭɞɚɪɫɬɜɭ. Ɋɚɞɢɤɚɥɶɧɵɟ (ɢ, ɦɟɫɬɚɦɢ, ɠɟɫɬɨɤɢɟ)
ɫɬɪɚɬɟɝɢɱɟɫɤɢɟ ɪɟɤɨɦɟɧɞɚɰɢɢ ɜ ɨɬɧɨɲɟɧɢɢ ɭɝɪɨɡ, ɢɫɯɨɞɢɜɲɢɯ ɨɬ «ɫɟɜɟɪɧɨɝɨ
ɤɨɥɨɫɫɚ» ɦɨɝɭɬ ɜɫɬɪɟɬɢɬɶɫɹ ɜ ɲɢɪɨɤɨɦ ɫɩɟɤɬɪɟ ɩɨɥɟɦɢɱɟɫɤɢɯ ɫɨɱɢɧɟɧɢɣ,
ɩɪɢɧɚɞɥɟɠɚɳɢɯ, ɜɩɪɨɱɟɦ, ɜɟɫɶɦɚ ɪɚɡɧɵɦ ɥɢɰɚɦ, ɡɚɱɚɫɬɭɸ ɧɚɯɨɞɢɜɲɢɦɫɹ
ɧɚ ɞɢɚɦɟɬɪɚɥɶɧɨ ɩɪɨɬɢɜɨɩɨɥɨɠɧɵɯ ɩɨɡɢɰɢɹɯ (ɡɞɟɫɶ ɞɨɫɬɚɬɨɱɧɨ ɭɩɨɦɹɧɭɬɶ
ɬɪɭɞɵ Ɇɢɯɚɹ ɗɦɢɧɟɫɤɭ, Ȼ. ɉ. ɏɚɲɞɟɭ ɢɥɢ Ⱦ. Ⱥ. ɋɬɭɪɞɡɵ)72.
69
ɉɨɞɪɨɛɧɟɟ ɫɦ.: Taki V. Moldavia and Wallachia in the Eyes of Russian Observers //
East-Central Europe / L’Europe du Centre-Est. Eine wissenschaftliche Zeitschrift, 32, 2005,
2. P. 199–224.
70
Ɉɛ ɷɜɨɥɸɰɢɢ ɜɨɫɩɪɢɹɬɢɹ Ɋɨɫɫɢɢ ɜ ɪɭɦɵɧɫɤɨɣ ɥɢɬɟɪɚɬɭɪɧɨɣ ɬɪɚɞɢɰɢɢ ɦɟɠɞɭ
1840 ɢ 1948 ɝɝ. (ɨɫɧɨɜɚɧɧɨɟ ɧɚ ɦɨɞɟɥɢ ɢɦɚɝɨɥɨɝɢɢ): Ivanov L. Imaginea rusului úi a Rusiei în
literatura română, 1840–1948. Chiúinău, 2004.
71
ɋɦ.: Malia Ɇ. Russia under Western Eyes: From the Bronze Horseman to the Lenin
Mausoleum. Cambridge, Mass., 2000.
72
Ȼɪɨɲɸɪɚ ɩɨɫɥɟɞɧɟɝɨ, L’ Europe, la Russie et la Roumanie (1890) ɮɢɝɭɪɢɪɭɟɬ ɜ
ɞɚɧɧɨɦ ɫɛɨɪɧɢɤɟ ɞɨɤɭɦɟɧɬɨɜ. ɋɦ. ɞɨɤ. ʋ 83 ɨɬ 5 ɚɜɝɭɫɬɚ 1898 ɝ.
ɗɬɨ ɨɫɧɨɜɨɩɨɥɚɝɚɸɳɟɟ ɢɡɦɟɧɟɧɢɟ ɨɬɧɨɲɟɧɢɹ ɪɭɦɵɧɫɤɢɯ ɷɥɢɬ ɤ

Ɋɨɫɫɢɢ ɫɨɜɩɚɥɨ ɫ ɬɚɤɨɣ ɠɟ ɡɧɚɤɨɜɨɣ ɬɪɚɧɫɮɨɪɦɚɰɢɟɣ ɪɭɫɫɤɨɝɨ ɜɨɫɩɪɢɹɬɢɹ
ɪɭɦɵɧ ɜ ɩɟɪɢɨɞ ɩɨɫɥɟ 1848 ɝ. ɋɥɟɞɫɬɜɢɟɦ ɤɪɢɡɢɫɚ «ɟɜɪɨɩɟɣɫɤɨɣ»
ɢɞɟɧɬɢɱɧɨɫɬɢ ɪɭɫɫɤɢɯ ɢɦɩɟɪɫɤɢɯ ɷɥɢɬ ɜ ɩɟɪɜɨɣ ɬɪɟɬɢ XIX ɜ. ɫɬɚɥɨ
ɮɨɪɦɭɥɢɪɨɜɚɧɢɟ ɧɨɜɨɝɨ ɚɥɶɬɟɪɧɚɬɢɜɧɨɝɨ ɢɦɩɟɪɫɤɨɝɨ ɩɪɨɟɤɬɚ,
ɨɫɧɨɜɚɧɧɨɝɨ ɧɚ ɩɚɧɫɥɚɜɢɡɦɟ. ɗɬɨ ɢɡɦɟɧɟɧɢɟ ɩɟɪɫɩɟɤɬɢɜɵ ɡɪɟɧɢɹ ɜɵɹɜɢɥɨ,
ɞɥɹ ɪɭɫɫɤɢɯ ɧɚɛɥɸɞɚɬɟɥɟɣ, ɨɬɥɢɱɧɵɣ ɤɭɥɶɬɭɪɧɵɣ ɢ ɥɢɧɝɜɢɫɬɢɱɟɫɤɢɣ
ɯɚɪɚɤɬɟɪ ɪɭɦɵɧɫɤɨɝɨ ɧɚɪɨɞɚ, ɤɨɬɨɪɵɣ ɫɬɚɥ ɜɨɫɩɪɢɧɢɦɚɬɶɫɹ ɤɚɤ
ɩɪɟɩɹɬɫɬɜɢɟ ɧɚ ɩɭɬɢ ɜɨɩɥɨɳɟɧɢɹ ɜ ɠɢɡɧɶ ɢɞɟɢ ɩɚɧ-ɫɥɚɜɹɧɫɤɨɝɨ ɟɞɢɧɫɬɜɚ.
ɇɚɢɛɨɥɟɟ ɜɚɠɧɨɣ ɩɪɨɛɥɟɦɨɣ ɞɥɹ ɩɚɧɫɥɚɜɢɫɬɫɤɨɝɨ ɞɢɫɤɭɪɫɚ ɫɬɚɥɨ ɢɦɟɧɧɨ
ɨɬɥɢɱɢɟ ɪɭɦɵɧ ɨɬ ɫɥɚɜɹɧ. Ɍɟɦɚ ɢɧɚɤɨɜɨɫɬɢ ɪɭɦɵɧ ɜɵɪɨɠɞɚɟɬɫɹ ɤ
ɫɟɪɟɞɢɧɟ ɜɟɤɚ ɜ ɩɨɫɬɨɹɧɧɭɸ ɫɬɢɝɦɚɬɢɡɚɰɢɸ ɷɬɨɝɨ ɫɨɨɛɳɟɫɬɜɚ. ɗɬɚ
ɫɬɢɝɦɚɬɢɡɚɰɢɹ ɨɬɧɨɫɢɬɫɹ, ɩɪɟɠɞɟ ɜɫɟɝɨ, ɤ ɷɥɢɬɚɦ, ɜ ɬɨ ɜɪɟɦɹ ɤɚɤ ɦɚɫɫɵ
ɨɩɢɫɵɜɚɸɬɫɹ ɭɝɧɟɬɟɧɧɵɦɢ ɢ ɧɢɡɜɟɞɟɧɧɵɦɢ ɞɨ ɩɨɱɬɢ ɧɟɱɟɥɨɜɟɱɟɫɤɨɝɨ
ɫɨɫɬɨɹɧɢɹ ɛɟɡɝɪɚɧɢɱɧɨɣ ɚɥɱɧɨɫɬɶɸ ɪɭɦɵɧɫɤɨɣ ɚɪɢɫɬɨɤɪɚɬɢɢ. Ɍɟɦɚ
ɝɥɭɛɢɧɧɵɯ ɪɚɡɥɢɱɢɣ ɢ ɧɟɩɪɢɦɢɪɢɦɵɯ ɪɚɫɤɨɥɨɜ ɦɟɠɞɭ ɷɥɢɬɨɣ
(ɚɦɨɪɚɥɶɧɨɣ ɢ ɜɟɫɬɟɪɧɢɡɢɪɨɜɚɧɧɨɣ) ɢ ɦɚɫɫɚɦɢ (ɞɨɛɪɨɞɟɬɟɥɶɧɵɦɢ ɢ
ɱɢɫɬɵɦɢ ɜ ɫɜɨɟɣ ɩɪɨɫɬɨɬɟ) ɫɬɚɧɟɬ ɜɧɨɜɶ ɢ ɜɧɨɜɶ ɩɨɜɬɨɪɹɬɶɫɹ ɜ ɪɭɫɫɤɨɦ
ɞɢɫɤɭɪɫɟ ɤɚɫɚɬɟɥɶɧɨ Ɋɭɦɵɧɢɢ ɜɨ ɜɬɨɪɨɣ ɩɨɥɨɜɢɧɟ XIX ɜɟɤɚ. ȼ ɰɟɥɨɦ, ɤ
ɧɚɱɚɥɭ 1860-ɯ ɝɝ. ɩɟɪɟɯɨɞ ɨɬ ɪɢɬɨɪɢɤɢ ɩɪɚɜɨɫɥɚɜɧɨɝɨ ɧɚɪɨɞɚ, ɛɥɢɡɤɨɝɨ
ɪɭɫɫɤɢɦ ɩɨ ɧɪɚɜɚɦ ɢ ɜɟɪɟ, ɤ ɤɪɢɬɢɱɟɫɤɨɦɭ ɜɡɝɥɹɞɭ ɧɚ ɩɪɨɰɟɫɫ
ɜɟɫɬɟɪɧɢɡɚɰɢɢ ɪɭɦɵɧɫɤɢɯ ɷɥɢɬ ɛɵɥ ɩɪɚɤɬɢɱɟɫɤɢ ɡɚɜɟɪɲɟɧ. Ȼɟɡɭɫɥɨɜɧɨ,
ɫɪɟɞɢ ɪɭɫɫɤɢɯ ɚɜɬɨɪɨɜ ɫɭɳɟɫɬɜɨɜɚɥɢ ɢ ɨɩɪɟɞɟɥɟɧɧɵɟ «ɞɢɫɫɢɞɟɧɬɫɤɢɟ»
ɜɡɝɥɹɞɵ, ɤɚɤ ɧɚɩɪɢɦɟɪ, ɭ ɢɡɜɟɫɬɧɨɝɨ ɤɪɚɣɧɟ ɤɨɧɫɟɪɜɚɬɢɜɧɨɝɨ ɩɭɛɥɢɰɢɫɬɚ
Ʉɨɧɫɬɚɧɬɢɧɚ Ʌɟɨɧɬɶɟɜɚ, ɭɬɜɟɪɠɞɚɜɲɟɝɨ ɜɨɩɪɟɤɢ ɩɚɧ-ɫɥɚɜɢɫɬɫɤɨɣ
ɩɨɡɢɰɢɢ, ɱɬɨ ɢɦɟɧɧɨ ɫɭɳɟɫɬɜɨɜɚɧɢɟ ɚɜɬɨɯɬɨɧɧɨɣ ɚɪɢɫɬɨɤɪɚɬɢɢ (ɬ.ɟ.
ɛɨɹɪɫɬɜɚ) ɩɨɡɜɨɥɢɥɨ Ɋɭɦɵɧɢɢ ɥɭɱɲɟ ɩɪɨɬɢɜɨɫɬɨɹɬɶ ɬɥɟɬɜɨɪɧɨɦɭ ɜɥɢɹɧɢɸ
ɟɜɪɨɩɟɣɫɤɨɣ ɞɟɦɨɤɪɚɬɢɢ, ɱɟɦ ɋɟɪɛɢɢ ɢɥɢ Ȼɨɥɝɚɪɢɢ, ɝɞɟ ɨɬɫɭɬɫɬɜɢɟ
ɫɨɛɫɬɜɟɧɧɨɝɨ ɞɜɨɪɹɧɫɬɜɚ ɩɪɢɜɟɥɨ ɤ ɫɤɪɵɬɨɦɭ ɭɫɢɥɟɧɢɸ ɩɨɩɭɥɢɫɬɫɤɢɯ
ɬɟɧɞɟɧɰɢɣ ɜɨ ɜɫɹɤɨɦ ɧɚɰɢɨɧɚɥɶɧɨ-ɨɫɜɨɛɨɞɢɬɟɥɶɧɨɦ ɞɜɢɠɟɧɢɢ73.
ɇɟɫɦɨɬɪɹ ɧɚ ɬɚɤɢɟ ɢɫɤɥɸɱɟɧɢɹ, ɜ ɜɨɫɩɪɢɹɬɢɢ ɫɨɜɪɟɦɟɧɧɨɝɨ ɪɭɦɵɧɫɤɨɝɨ
ɝɨɫɭɞɚɪɫɬɜɚ ɛɨɥɶɲɢɧɫɬɜɨɦ ɪɨɫɫɢɣɫɤɢɯ ɩɭɛɥɢɰɢɫɬɨɜ ɢ ɩɨɥɢɬɢɤɨɜ, ɚɤɰɟɧɬ
ɞɟɥɚɥɫɹ ɧɚ «ɢɫɤɭɫɫɬɜɟɧɧɨɦ» ɢ ɢɦɢɬɚɰɢɨɧɧɨɦ ɯɚɪɚɤɬɟɪɟ ɩɪɨɝɪɚɦɦɵ
ɦɨɞɟɪɧɢɡɚɰɢɢ ɜɵɞɜɢɧɭɬɨɣ ɩɨɤɨɥɟɧɢɟɦ 1848 ɝɨɞɚ.
a. Ƚɟɪɦɚɧɨɮɢɥɶɫɬɜɨ
ɗɬɢ ɨɛɪɚɡɵ ɫɥɟɞɭɸɬ ɢ ɢɡ ɞɨɧɟɫɟɧɢɣ ɪɭɫɫɤɢɯ ɞɢɩɥɨɦɚɬɢɱɟɫɤɢɯ
ɩɪɟɞɫɬɚɜɢɬɟɥɟɣ ɜ Ɋɭɦɵɧɢɢ. ȼ ɞɨɧɟɫɟɧɢɢ ɨɬ 17 ɦɚɪɬɚ 1889 ɝ. ɩɨɜɟɪɟɧɧɵɣ ɜ
ɞɟɥɚɯ Ʌɨɞɵɠɟɧɫɤɢɣ, ɧɟ ɤɨɥɟɛɥɹɫɶ, ɭɬɜɟɪɠɞɚɥ:
73
Ʌɟɨɧɬɶɟɜ Ʉ. ɇ. ɉɥɨɞɵ ɧɚɰɢɨɧɚɥɶɧɵɯ ɞɜɢɠɟɧɢɣ ɧɚ ɩɪɚɜɨɫɥɚɜɧɨɦ ɜɨɫɬɨɤɟ // Ɉɧ ɠɟ.
ɋɨɛɪ. ɫɨɱ. Ɍ. 6. Ɇ., 1912. ɋ. 233.
ȼɨɫɩɢɬɚɧɧɵɟ ɜ Ƀɟɧɟ, Ƚɟɣɞɟɥɶɛɟɪɝɟ ɢɥɢ ȼɟɧɟ ɧɵɧɟɲɧɢɟ ɪɭɤɨɜɨɞɢɬɟɥɢ

ɫɭɞɟɛ Ɋɭɦɵɧɢɢ, ɭɜɥɟɤɚɹɫɶ ɱɪɟɡ ɦɟɪɭ ɦɨɝɭɳɟɫɬɜɨɦ Ƚɟɪɦɚɧɢɢ ɢ
ɫɨɜɟɪɲɟɧɧɨ ɧɟ ɡɧɚɹ Ɋɨɫɫɢɢ ɢ ɧɟ ɩɨɧɢɦɚɹ ɩɨɥɢɬɢɤɢ ɢɦɩɟɪɚɬɨɪɫɤɨɝɨ
ɩɪɚɜɢɬɟɥɶɫɬɜɚ, ɩɨɥɚɝɚɸɬ, ɱɬɨ, ɜɵɤɚɡɵɜɚɹ ɨɬɧɨɫɢɬɟɥɶɧɨ ɧɚɫ ɨɫɨɛɨɟ
ɧɟɞɪɭɠɟɥɸɛɢɟ, ɨɧɢ ɬɟɦ ɡɚɫɥɭɠɚɬ ɩɨɯɜɚɥɵ ɢ ɞɨɜɟɪɢɟ ɫɜɨɢɯ ɫɨɸɡɧɵɯ
ɩɨɤɪɨɜɢɬɟɥɟɣ. ɇɭɠɞɵ ɧɚɪɨɞɚ, ɟɝɨ ɫɬɪɟɦɥɟɧɢɹ ɢ ɬɪɚɞɢɰɢɢ ɞɥɹ ɧɢɯ ɜ
ɞɚɧɧɨɦ ɜɨɩɪɨɫɟ ɧɟ ɢɦɟɸɬ, ɩɨ-ɜɢɞɢɦɨɦɭ, ɧɢɤɚɤɨɝɨ ɡɧɚɱɟɧɢɹ, ɬɟɦ ɛɨɥɟɟ,
ɱɬɨ ɨɧɢ ɢɯ ɛɟɫɩɪɢɫɬɪɚɫɬɧɨ ɢ ɧɟ ɢɡɭɱɚɥɢ ɢ, ɦɟɱɬɚɹ ɨ ɫɨɡɞɚɧɢɢ
ɨɛɧɨɜɥɟɧɧɨɣ Ɋɭɦɵɧɢɢ ɫ 12 ɦ[ɢɥɥɢɨɧɚɦɢ] ɟɞɢɧɨɩɥɟɦɟɧɧɨɝɨ ɧɚɪɨɞɚ,
ɧɚɞɟɹɫɶ ɪɚɫɩɪɨɫɬɪɚɧɢɬɶ ɫɜɨɺ ɜɥɢɹɧɢɟ ɢ ɧɚ Ȼɨɥɝɚɪɢɸ ɢ ɧɚ ɦɚɤɟɞɨɧɫɤɢɯ
ɤɭɰɨ-ɜɥɚɯɨɜ, ɦɢɧɢɫɬɪɵ ɤɨɪɨɥɹ Ʉɚɪɥɚ ɜ ɭɜɥɟɱɟɧɢɢ ɫɜɨɟɦ ɡɚɛɵɜɚɸɬ, ɱɬɨ ɧɚ
Ȼɨɥɝɚɪɢɸ ɜɥɢɹɧɢɸ ɢɯ ɧɟ ɫɭɠɞɟɧɨ ɪɚɫɩɪɨɫɬɪɚɧɢɬɶɫɹ, ɱɬɨ ɧɟɞɨɫɬɚɸɳɢɟ
ɢɦ ɩɹɬɶ ɦɢɥɥɢɨɧɨɜ ɬɪɚɧɫɢɥɶɜɚɧɫɤɢɯ ɢ ɛɭɤɨɜɢɧɫɤɢɯ ɪɭɦɵɧ ɧɚɯɨɞɹɬɫɹ ɩɨɞ
ɫɤɢɩɟɬɪɨɦ ɢɯ ɫɨɸɡɧɢɤɚ, ɚɜɫɬɪɢɣɫɤɨɝɨ ɢɦɩɟɪɚɬɨɪɚ, ɢ ɱɬɨ ɩɪɨɬɢɜɨɪɟɱɢɟ
ɦɟɠɞɭ ɢɯ ɩɨɥɢɬɢɱɟɫɤɢɦ ɧɚɩɪɚɜɥɟɧɢɟɦ ɢ ɡɚɜɟɬɧɵɦɢ ɫɬɪɟɦɥɟɧɢɹɦɢ
ɪɭɦɵɧɫɤɨɝɨ ɧɚɪɨɞɚ ɝɨɬɨɜɢɬ ɢɯ ɧɟɫɛɵɬɨɱɧɵɦ ɬɟɨɪɢɹɦ ɢ ɢɦ ɫɚɦɢɦ
ɧɟɩɪɟɞɨɬɜɪɚɬɢɦɭɸ ɝɢɛɟɥɶ74.
ȼ ɞɪɭɝɨɦ, ɭɠɟ ɭɩɨɦɢɧɚɜɲɟɦɫɹ, ɞɨɧɟɫɟɧɢɢ ɨɬ 14 ɚɩɪɟɥɹ 1890 ɝ., ɧɚ
ɷɬɨɬ ɪɚɡ ɩɨɫɜɹɳɟɧɧɨɦ ɜɨɡɞɟɣɫɬɜɢɸ, ɤɨɬɨɪɨɟ ɢɦɟɥɚ ɜ ɜɵɫɲɟɦ ɨɛɳɟɫɬɜɟ ɢ
ɩɪɢ ɞɜɨɪɟ ɜɟɫɬɶ ɨɛ ɨɬɫɬɚɜɤɟ ɤɚɧɰɥɟɪɚ Ȼɢɫɦɚɪɤɚ, ɏɢɬɪɨɜɨ ɬɚɤ ɠɟ
ɤɚɬɟɝɨɪɢɱɧɨ ɜɵɪɚɠɚɟɬɫɹ ɨɬɧɨɫɢɬɟɥɶɧɨ ɜɥɢɹɧɢɹ ɝɟɪɦɚɧɫɤɨɝɨ ɮɚɤɬɨɪɚ ɧɚ
ɪɭɦɵɧɫɤɢɯ ɩɨɥɢɬɢɤɨɜ, ɞɟɥɚɹ ɨɩɪɟɞɟɥɺɧɧɵɟ ɧɚɦɺɤɢ ɧɚ ɩɚɧɫɥɚɜɢɡɦ ɢ
«ɚɧɬɚɝɨɧɢɡɦ» ɦɟɠɞɭ Ɋɨɫɫɢɟɣ ɢ Ƚɟɪɦɚɧɢɟɣ, ɨɩɪɟɞɟɥɹɜɲɢɣ ɩɨɥɢɬɢɱɟɫɤɨɟ
ɜɨɨɛɪɚɠɟɧɢɟ ɪɭɤɨɜɨɞɫɬɜɚ ɫɨɜɪɟɦɟɧɧɨɣ Ɋɭɦɵɧɢɢ:
ȼ Ɋɭɦɵɧɢɢ ɫɨɡɞɚɥɚɫɶ ɰɟɥɚɹ ɩɥɟɹɞɚ ɩɨɥɢɬɢɱɟɫɤɢɯ ɞɟɹɬɟɥɟɣ, ɫɨɜɟɪɲɟɧɧɨ
ɨɫɥɟɩɥɺɧɧɵɯ ɜɟɥɢɱɢɟɦ Ƚɟɪɦɚɧɢɢ ɢ ɩɪɟɢɫɩɨɥɧɟɧɧɵɯ ɫɥɟɩɨɣ ɜɟɪɵ ɜ
ɧɟɫɨɤɪɭɲɢɦɨɫɬɶ ɢ ɜɫɟɦɨɝɭɳɟɫɬɜɨ ɝɟɪɦɚɧɫɤɨɣ ɩɨɥɢɬɢɤɢ. ȼɨ ɝɥɚɜɟ ɷɬɢɯ
ɮɚɧɚɬɢɤɨɜ ɝɟɪɦɚɧɫɤɨɝɨ ɜɥɢɹɧɢɹ ɫɬɨɹɬ ɪɚɡɧɵɟ Ⱦɢɦɢɬɪɢɢ ɋɬɭɪɞɡɵ, Ʉɚɪɩɵ
ɢ ɩɪ. ɗɬɢ ɪɭɦɵɧɫɤɢɟ ɩɨɥɢɬɢɤɚɧɵ ɫɨɡɞɚɥɢ ɰɟɥɭɸ ɩɨɥɢɬɢɱɟɫɤɭɸ ɬɟɨɪɢɸ,
ɨɫɧɨɜɚɧɧɭɸ ɧɚ ɹɤɨɛɵ ɧɟɩɪɢɦɢɪɢɦɨɦ ɚɧɬɚɝɨɧɢɡɦɟ Ƚɟɪɦɚɧɢɢ ɫ Ɋɨɫɫɢɟɣ,
ɤɨɬɨɪɵɣ ɛɭɞɬɨ ɛɵ ɨɥɢɰɟɬɜɨɪɹɥɫɹ ɜ ɥɢɰɟ ɤɧɹɡɹ Ȼɢɫɦɚɪɤɚ. ȼ ɫɢɥɭ ɷɬɨɣ
ɬɟɨɪɢɢ, ɩɨ ɦɧɟɧɢɸ ɟɺ ɚɜɬɨɪɨɜ, Ɋɭɦɵɧɢɹ, ɫɨɜɟɪɲɟɧɧɨ ɫɜɹɡɚɜ ɫɭɞɶɛɵ ɫɜɨɢ
ɫ ɢɧɬɟɪɟɫɚɦɢ ɫɪɟɞɧɟɟɜɪɨɩɟɣɫɤɨɣ ɥɢɝɢ, ɞɨɥɠɧɚ ɛɵɥɚ ɩɪɢɨɛɪɟɫɬɢ ɜ
ɛɥɢɡɤɨɦ ɛɭɞɭɳɟɦ ɬɨ ɩɟɪɜɟɧɫɬɜɭɸɳɟɟ ɡɧɚɱɟɧɢɟ ɧɚ ɧɢɠɧɟɦ Ⱦɭɧɚɟ ɢ ɧɚ
Ȼɚɥɤɚɧɫɤɨɦ ɩɨɥɭɨɫɬɪɨɜɟ, ɤɨɬɨɪɨɟ ɧɢɤɨɝɞɚ ɧɟ ɩɪɟɞɨɫɬɚɜɢɥɚ ɛɵ ɟɣ Ɋɨɫɫɢɹ.
Ɍɟɨɪɢɢ ɷɬɢ, ɭɫɢɥɟɧɧɨ ɢ ɞɟɹɬɟɥɶɧɨ ɪɚɫɩɪɨɫɬɪɚɧɹɟɦɵɟ ɜɫɟɦɢ ɩɪɚɜɞɚɦɢ ɢ
ɧɟɩɪɚɜɞɚɦɢ ɢ ɩɨɞɨɝɪɟɜɚɟɦɵɟ ɱɭɜɫɬɜɚɦɢ ɧɚɪɨɞɧɨɝɨ ɱɟɫɬɨɥɸɛɢɹ, ɫɬɚɥɢ
ɦɚɥɨ-ɩɨɦɚɥɭ ɩɪɨɧɢɤɚɬɶ ɜ ɛɨɥɟɟ ɝɥɭɛɨɤɢɟ ɫɥɨɢ ɪɭɦɵɧɫɤɨɝɨ ɨɛɳɟɫɬɜɚ, ɢ
ɬɚɦ, ɪɹɞɨɦ ɫ ɩɪɢɪɨɠɞɺɧɧɨɸ ɧɟɧɚɜɢɫɬɶɸ ɤ ɧɟɦɰɚɦ, ɜ ɧɚɪɨɞɧɵɯ ɦɚɫɫɚɯ
ɧɟɢɫɤɨɪɟɧɢɦɨɸ, ɧɚɱɢɧɚɸɬ ɭɠɟ ɜɨɡɧɢɤɚɬɶ ɫɨɦɧɟɧɢɹ ɜ ɬɨɦ, ɧɟ ɥɭɱɲɟ ɥɢ
ɞɟɣɫɬɜɢɬɟɥɶɧɨ ɢɞɬɢ ɫɥɟɩɨ ɡɚ Ƚɟɪɦɚɧɢɟɣ, Ⱥɜɫɬɪɢɟɣ ɢ ɂɬɚɥɢɟɣ ɢ ɱɟɪɟɡ ɧɢɯ
ɢɫɤɚɬɶ ɨɫɭɳɟɫɬɜɥɟɧɢɹ ɪɭɦɵɧɫɤɢɯ ɧɚɰɢɨɧɚɥɶɧɵɯ ɢɞɟɚɥɨɜ75.
74
ɋɦ. ɞɨɤ. ʋ 11.
75
Ⱦɨɤ. ʋ 24 ɨɬ 14 ɚɩɪɟɥɹ 1890 ɝ.
b. Ɉɛɪɚɡ ɪɭɦɵɧɫɤɨɝɨ ɨɛɳɟɫɬɜɚ ɫɤɜɨɡɶ ɩɪɢɡɦɭ ɦɨɞɟɪɧɢɡɚɰɢɢ

ȿɫɥɢ ɷɬɢ ɫɭɠɞɟɧɢɹ ɦɨɝɭɬ ɛɵɬɶ ɢɧɬɟɪɩɪɟɬɢɪɨɜɚɧɵ ɢ ɫɤɜɨɡɶ ɩɪɢɡɦɭ
ɪɚɫɬɭɳɟɝɨ ɝɟɨɩɨɥɢɬɢɱɟɫɤɨɝɨ ɩɪɨɬɢɜɨɫɬɨɹɧɢɹ ɦɟɠɞɭ Ɋɨɫɫɢɟɣ ɢ
ɐɟɧɬɪɚɥɶɧɵɦɢ ɞɟɪɠɚɜɚɦɢ ɡɚ ɜɥɢɹɧɢɟ ɜ ɛɚɥɤɚɧɫɤɨɦ ɪɟɝɢɨɧɟ, ɞɢɫɤɭɪɫɢɜɧɨɟ
ɩɪɨɬɢɜɨɫɬɨɹɧɢɟ ɧɟ ɫɜɨɞɢɬɫɹ ɤ ɷɬɨɦɭ, ɧɨ ɨɬɧɨɫɢɬɫɹ ɤ ɫɚɦɨɣ ɫɭɬɢ
ɪɭɦɵɧɫɤɨɣ ɩɨɥɢɬɢɱɟɫɤɨɣ ɦɨɞɟɪɧɨɫɬɢ. Ʉɥɚɫɫɢɮɢɤɚɰɢɹ ɪɭɦɵɧɫɤɨɝɨ
ɤɨɧɫɬɢɬɭɰɢɨɧɧɨɝɨ ɪɟɠɢɦɚ ɤɚɤ «ɫɤɚɧɞɚɥɶɧɨɝɨ», ɞɚɧɧɚɹ ɬɟɦ ɠɟ ɏɢɬɪɨɜɨ ɜ
ɩɪɨɰɢɬɢɪɨɜɚɧɧɨɦ ɜɵɲɟ ɞɨɧɟɫɟɧɢɢ ɡɜɭɱɢɬ ɞɨɫɬɚɬɨɱɧɨ ɟɫɬɟɫɬɜɟɧɧɨ ɢɡ ɭɫɬ
ɩɪɟɞɫɬɚɜɢɬɟɥɹ ɢɦɩɟɪɢɢ, ɩɨɫɬɪɨɟɧɧɨɣ ɧɚ ɞɢɚɦɟɬɪɚɥɶɧɨ ɩɪɨɬɢɜɨɩɨɥɨɠɧɵɯ
ɩɪɢɧɰɢɩɚɯ ɩɨɥɢɬɢɱɟɫɤɨɣ ɥɟɝɢɬɢɦɚɰɢɢ. ɗɬɨ ɧɟɝɚɬɢɜɧɨɟ ɜɢɞɟɧɢɟ
ɪɭɦɵɧɫɤɨɣ ɩɨɥɢɬɢɱɟɫɤɨɣ ɫɢɫɬɟɦɵ ɹɜɥɹɟɬɫɹ ɛɨɥɟɟ ɲɢɪɨɤɢɦ ɢ
ɩɪɟɞɫɬɚɜɥɹɟɬ ɫɨɛɨɣ, ɮɚɤɬɢɱɟɫɤɢ, ɫɜɨɟɝɨ ɪɨɞɚ «ɡɟɪɤɚɥɶɧɭɸ» ɪɟɩɥɢɤɭ
ɫɨɜɪɟɦɟɧɧɨɣ ɩɨɥɟɦɢɤɟ ɜ Ɋɭɦɵɧɢɢ ɨɬɧɨɫɢɬɟɥɶɧɨ «ɮɨɪɦɵ ɛɟɡ
ɫɨɞɟɪɠɚɧɢɹ». ɋɥɟɞɭɸɳɢɣ ɩɚɫɫɚɠ ɩɪɟɟɦɧɢɤɚ ɏɢɬɪɨɜɨ, Ɏɨɧɬɨɧɚ, ɜ ɦɚɟ
1891 ɝ., ɤɚɤ ɧɚɦ ɤɚɠɟɬɫɹ, ɦɧɨɝɨɟ ɩɪɨɹɫɧɹɟɬ:
ɏɨɬɹ Ɋɭɦɵɧɢɹ ɨɩɟɪɟɞɢɥɚ ɩɨ ɫɜɨɟɦɭ ɪɚɡɜɢɬɢɸ ɩɪɨɱɢɟ ɱɚɫɬɢ
ɜɵɲɟɭɩɨɦɹɧɭɬɨɝɨ ɩɨɥɭɨɫɬɪɨɜɚ, ɟɺ ɜɧɭɬɪɟɧɧɢɣ ɩɨɥɢɬɢɱɟɫɤɢɣ ɫɬɪɨɣ
ɩɪɟɞɫɬɚɜɥɹɟɬ, ɨɞɧɚɤɨ, ɬɟ ɠɟ ɧɟɫɨɨɛɪɚɡɧɨɫɬɢ ɢ ɩɪɨɬɢɜɨɪɟɱɢɹ, ɤɨɢ
ɫɭɳɟɫɬɜɭɸɬ ɜ ɞɪɭɝɢɯ ɛɚɥɤɚɧɫɤɢɯ ɝɨɫɭɞɚɪɫɬɜɚɯ. ɉɨɥɢɬɢɱɟɫɤɢɟ
ɭɱɪɟɠɞɟɧɢɹ ɟɺ, ɹɜɥɹɹɫɶ ɫɤɨɥɤɨɦ ɥɢɛɟɪɚɥɶɧɵɯ ɡɚɩɚɞɧɵɯ ɤɨɧɫɬɢɬɭɰɢɣ,
ɟɞɜɚ ɥɢ ɫɨɨɬɜɟɬɫɬɜɭɸɬ ɢɫɬɢɧɧɵɦ ɧɚɰɢɨɧɚɥɶɧɵɦ ɩɨɬɪɟɛɧɨɫɬɹɦ ɢ ɱɚɫɬɨ
ɫɥɭɠɚɬ ɩɪɨɜɨɞɧɢɤɚɦɢ ɫɜɨɟɤɨɪɵɫɬɧɵɯ ɩɚɪɬɢɣɧɵɯ ɜɢɞɨɜ ɢɥɢ ɥɢɱɧɵɯ
ɪɚɫɱɺɬɨɜ76.
Ɉɫɨɛɟɧɧɨ ɢɧɬɟɪɟɫɟɧ ɜ ɷɬɨɦ ɫɦɵɫɥɟ ɢ ɞɟɬɚɥɶɧɵɣ ɚɧɚɥɢɡ ɪɭɫɫɤɨ-
ɪɭɦɵɧɫɤɢɯ ɨɬɧɨɲɟɧɢɣ, ɫɞɟɥɚɧɧɵɣ ɪɭɫɫɤɢɦ ɤɨɧɫɭɥɨɦ ɜ əɫɫɚɯ Ƚɢɪɫɨɦ. ȼ
ɩɪɨɫɬɪɚɧɧɨɦ «ɩɚɧɨɪɚɦɧɨɦ» ɞɨɧɟɫɟɧɢɢ, ɫɨɫɬɚɜɥɟɧɧɨɦ ɜ ɫɟɧɬɹɛɪɟ 1896 ɝ.
ɩɨ ɫɥɭɱɚɸ ɜɢɡɢɬɚ ɢɦɩɟɪɚɬɨɪɚ Ɏɪɚɧɰɚ ɂɨɫɢɮɚ ɜ Ɋɭɦɵɧɢɸ, Ƚɢɪɫ ɧɚɡɵɜɚɟɬ
Ɋɭɦɵɧɢɸ ɢɫɤɭɫɫɬɜɟɧɧɵɦ ɝɨɫɭɞɚɪɫɬɜɨɦ, «ɫɤɨɪɨɫɩɟɥɵɦ ɢ ɢɦɟɸɳɟɦ ɫɬɨɥɶ
ɦɚɥɨ ɫɨɛɫɬɜɟɧɧɨɣ ɢɫɬɨɪɢɱɟɫɤɨɣ ɩɨɞɝɨɬɨɜɤɢ», ɜ ɤɨɬɨɪɨɦ «ɧɚɪɨɞɧɵɟ ɦɚɫɫɵ
ɩɨɤɚ ɜ ɫɱɺɬ ɧɟ ɢɞɭɬ ɢ ɜɚɠɧɨ ɥɢɲɶ ɡɧɚɬɶ ɢɫɬɢɧɧɨɟ ɧɚɫɬɪɨɟɧɢɟ ɢ ɡɚɦɵɫɥɵ
ɩɪɚɜɹɳɢɯ ɤɥɚɫɫɨɜ». Ȼɨɥɟɟ ɬɨɝɨ, ɯɨɬɹ ɦɨɥɨɞɨɟ ɤɨɪɨɥɟɜɫɬɜɨ «ɛɵɥɨ
ɧɚɩɪɚɜɥɟɧɨ» Ɋɨɫɫɢɟɣ ɤ «ɫɚɦɨɫɬɨɹɬɟɥɶɧɨɦɭ ɩɨɥɢɬɢɱɟɫɤɨɦɭ ɫɭɳɟɫɬɜɨɜɚɧɢɸ»,
ɜɨ ɜɪɚɠɞɟɛɧɨɦ ɨɬɧɨɲɟɧɢɢ ɪɭɦɵɧɫɤɢɯ ɷɥɢɬ ɤ Ɋɨɫɫɢɣɫɤɨɣ ɢɦɩɟɪɢɢ «ɜ
ɨɫɨɛɟɧɧɨɫɬɢ ɫɨ ɜɪɟɦɟɧɢ ɧɚɢɛɨɥɶɲɢɯ ɟɺ, Ɋɭɦɵɧɢɢ, ɭɫɩɟɯɨɜ, ɬ.ɟ. ɫ ɷɩɨɯɢ
ɜɨɣɧɵ 1877-78 ɝɨɞɚ, ɩɪɨɝɥɹɞɵɜɚɟɬ, ɟɫɥɢ ɧɟ ɩɪɟɨɛɥɚɞɚɟɬ, ɱɭɜɫɬɜɨ, ɤɨɬɨɪɨɟ
ɜɟɪɧɟɟ ɜɫɟɝɨ ɨɛɨɡɧɚɱɢɬɶ ɜɵɪɚɠɟɧɢɟɦ «la haine de l’obligé»77. Ʉɪɨɦɟ
ɭɡɧɚɜɚɟɦɨɣ ɬɟɦɵ «ɢɫɬɨɪɢɱɟɫɤɨɣ ɧɟɛɥɚɝɨɞɚɪɧɨɫɬɢ» ɪɭɦɵɧ ɡɚ ɩɨɩɵɬɤɢ
ɪɭɫɫɤɢɯ ɨɫɜɨɛɨɞɢɬɶ ɢɯ ɨɬ ɨɫɦɚɧɫɤɨɝɨ ɢɝɚ (ɩɪɟɞɫɬɚɜɥɟɧɧɨɣ ɜ ɪɭɫɫɤɨɦ
ɞɢɩɥɨɦɚɬɢɱɟɫɤɨɦ ɞɢɫɤɭɪɫɟ ɟɳɺ ɜ ɤɨɧɬɟɤɫɬɟ ɪɭɫɫɤɨ-ɪɭɦɵɧɫɤɨɝɨ
ɤɨɧɮɥɢɤɬɚ 1878 ɝ.), ɹɜɧɨ ɩɨɞɱɟɪɤɢɜɚɟɬɫɹ ɢ «ɢɫɤɭɫɫɬɜɟɧɧɨɫɬɶ» ɪɭɦɵɧɫɤɨɝɨ
ɩɨɥɢɬɢɱɟɫɤɨɝɨ ɭɫɬɪɨɣɫɬɜɚ. ɇɚɤɨɧɟɰ, ɜ ɚɜɝɭɫɬɟ 1898 ɝ., ɪɚɡɦɵɲɥɹɹ ɨ ɜɢɡɢɬɟ
76
Ⱦɨɤ. ʋ 27 ɨɬ 29 ɦɚɹ 1891 ɝ.
77
Ⱦɨɤ. ʋ 68 ɨɬ 27 ɫɟɧɬɹɛɪɹ 1896 ɝ.
ɤɨɪɨɥɹ Ʉɚɪɥɚ I ɜ ɋɚɧɤɬ-ɉɟɬɟɪɛɭɪɝ, ɢ ɟɝɨ ɩɨɬɟɧɰɢɚɥɶɧɵɯ ɩɨɫɥɟɞɫɬɜɢɹɯ,

Ƚɢɪɫ ɩɪɹɦɨ ɨɛɜɢɧɹɟɬ «ɪɭɦɵɧɫɤɭɸ ɢɧɬɟɥɥɢɝɟɧɰɢɸ» ɜ ɛɟɡɧɪɚɜɫɬɜɟɧɧɨɫɬɢ,
ɤɨɪɪɭɩɰɢɢ ɢ ɨɩɩɨɪɬɭɧɢɡɦɟ, ɫɱɢɬɚɹ, ɱɬɨ ɜɟɫɶ ɩɨɥɢɬɢɱɟɫɤɢɣ ɮɭɧɞɚɦɟɧɬ
ɫɨɜɪɟɦɟɧɧɨɣ Ɋɭɦɵɧɢɢ ɩɪɟɞɫɬɚɜɥɹɟɬ ɫɨɛɨɣ ɥɢɲɶ ɫɯɟɦɭ ɦɚɫɤɢɪɨɜɤɢ ɞɥɹ
ɛɟɫɩɨɳɚɞɧɨɝɨ ɫɨɪɟɜɧɨɜɚɧɢɹ ɡɚ ɜɥɚɫɬɶ ɢ ɪɟɫɭɪɫɵ. ɉɪɟɞɫɬɚɜɥɹɟɬ ɤɪɚɣɧɢɣ
ɢɧɬɟɪɟɫ ɫɨɱɟɬɚɧɢɟ ɨɩɪɟɞɟɥɺɧɧɵɯ ɱɟɪɬ ɬɪɚɞɢɰɢɨɧɧɨɝɨ ɨɪɢɟɧɬɚɥɢɡɦɚ ɢ
ɭɩɨɪ ɧɚ «ɤɨɫɦɨɩɨɥɢɬɢɡɦ» ɧɨɜɨɣ ɷɥɢɬɵ, ɧɚɯɨɞɢɜɲɟɣɫɹ ɩɨɞ ɜɥɢɹɧɢɟɦ
ɡɚɩɚɞɧɵɯ ɢɞɟɣ, ɧɨ ɭɩɨɬɪɟɛɥɹɸɳɢɯ ɢɯ ɬɨɥɶɤɨ ɞɥɹ ɫɨɛɫɬɜɟɧɧɨɣ ɜɵɝɨɞɵ.
Ɂɚ ɨɬɫɭɬɫɬɜɢɟɦ ɭɫɬɨɣɱɢɜɨɣ ɧɪɚɜɫɬɜɟɧɧɨɣ ɨɫɧɨɜɵ ɢ ɫɜɹɡɚɧɧɵɯ ɫ ɧɟɣ
ɫɬɪɟɦɥɟɧɢɣ ɤ ɜɵɫɲɢɦ ɩɨɥɢɬɢɱɟɫɤɢɦ ɢɞɟɚɥɚɦ, ɪɭɦɵɧɫɤɚɹ ɢɧɬɟɥɥɢɝɟɧɰɢɹ
ɜɨɡɜɟɥɚ ɜ ɫɭɳɧɨɫɬɢ ɜ ɤɭɦɢɪ ɥɢɲɶ ɥɢɱɧɭɸ ɜɵɝɨɞɭ; ɩɨɝɨɧɹ ɡɚ ɩɨɫɥɟɞɧɟɣ,
ɜɨɲɟɞɲɚɹ ɜ ɩɥɨɬɶ ɢ ɤɪɨɜɶ ɩɨɥɢɬɢɤɭɸɳɢɯ ɪɭɦɵɧ – ɚ ɩɨɥɢɬɢɤɨɣ
ɡɚɧɢɦɚɸɬɫɹ ɜɫɟ, ɢɛɨ ɨɧɚ ɞɚɺɬ ɧɚɫɭɳɧɵɣ ɯɥɟɛ – ɜɧɨɫɢɬ ɩɨɷɬɨɦɭ
ɧɟɨɛɵɱɚɣɧɭɸ ɫɦɭɬɭ ɜ ɢɯ ɫɭɠɞɟɧɢɹ ɨ ɞɟɥɚɯ ɫɬɪɚɧɵ ɢ ɨ ɬɨɦ, ɱɬɨ ɞɨɥɠɧɨ
ɫɱɢɬɚɬɶɫɹ ɛɥɚɝɨɦ ɞɥɹ ɧɟɺ. ɉɨɥɢɬɢɱɟɫɤɢɯ ɩɚɪɬɢɣ ɫ ɹɫɧɨ ɭɫɬɚɧɨɜɥɟɧɧɵɦɢ ɢ
ɪɚɡɥɢɱɚɸɳɢɦɢɫɹ ɩɪɨɝɪɚɦɦɚɦɢ ɜɧɭɬɪɟɧɧɟɣ ɢɥɢ ɜɧɟɲɧɟɣ ɩɨɥɢɬɢɤɢ ɧɟɬ, ɚ
ɢɦɟɸɬɫɹ ɥɢɲɶ ɨɛɳɟɫɬɜɟɧɧɵɟ ɫɥɨɢ, ɧɟ ɢɫɱɟɡɧɭɜɲɢɟ, ɜɨɩɪɟɤɢ ɭɫɢɥɢɹɦ
ɞɟɦɨɤɪɚɬɢɡɚɰɢɢ, ɨɬɞɟɥɶɧɵɟ ɝɪɭɩɩɵ ɥɸɞɟɣ, ɛɨɪɸɳɢɟɫɹ ɢɡ-ɡɚ ɜɥɚɫɬɢ ɢ ɞɥɹ
ɞɨɫɬɢɠɟɧɢɹ ɟɺ ɧɟ ɨɫɬɚɧɚɜɥɢɜɚɸɳɢɟɫɹ, ɤɨɝɞɚ ɞɟɥɨ ɢɞɺɬ ɨ ɜɨɩɪɨɫɚɯ
ɜɧɟɲɧɟɣ ɩɨɥɢɬɢɤɢ, ɩɟɪɟɞ ɨɮɢɰɢɚɥɶɧɵɦ ɢɫɩɨɜɟɞɚɧɢɟɦ ɫɟɝɨɞɧɹ ɝɟɪɦɚɧɨ- ɢ
ɚɜɫɬɪɨɮɢɥɢɡɦɚ, ɡɚɜɬɪɚ ɪɭɫɨɮɢɥɢɡɦɚ ɢ ɬ. ɩ. ɉɨɟɡɞɤɚ ɤɨɪɨɥɹ Ʉɚɪɥɚ ɜ
Ɋɨɫɫɢɸ ɟɞɜɚ ɥɢ ɜɧɟɫɺɬ ɤɚɤɭɸ-ɥɢɛɨ ɩɟɪɟɦɟɧɭ ɜ ɢɯ ɩɨɥɢɬɢɱɟɫɤɢɟ ɜɤɭɫɵ, ɢ
ɜ ɞɭɲɟ ɨɧɢ ɨɫɬɚɧɭɬɫɹ ɩɪɢɜɟɪɠɟɧɰɚɦɢ ɡɚɩɚɞɧɵɯ ɨɛɵɱɚɟɜ, ɭɫɜɨɟɧɧɵɯ, ɯɨɬɹ
ɢ ɩɨɜɟɪɯɧɨɫɬɧɨ, ɚ ɱɚɫɬɨ ɢ ɥɨɠɧɨ, ɛɥɚɝɨɞɚɪɹ ɫɜɨɣɫɬɜɚɦ ɫɜɨɟɝɨ ɯɚɪɚɤɬɟɪɚ,
ɧɨ ɧɚɜɫɟɝɞɚ; ɟɞɜɚ ɥɢ ɨɧɢ ɢɡɦɟɧɹɬ, ɩɨɷɬɨɦɭ, ɫɜɨɢ ɨɬɧɨɲɟɧɢɹ ɤ Ɋɨɫɫɢɢ78.
Ɋɭɦɵɧɫɤɨɟ ɨɛɳɟɫɬɜɨ ɩɪɟɞɫɬɚɜɥɹɟɬɫɹ ɬɚɤɢɦ ɨɛɪɚɡɨɦ ɪɭɫɫɤɢɦ
ɞɢɩɥɨɦɚɬɚɦ ɤɚɤ ɫɜɨɟɝɨ ɪɨɞɚ ɤɭɪɶɟɡɧɚɹ ɚɦɚɥɶɝɚɦɚ ɫɬɚɪɨɝɨ ɢ ɧɨɜɨɝɨ,
ɤɚɪɢɤɚɬɭɪɧɚɹ ɜɟɪɫɢɹ «ɨɫɚɞɨɱɧɨɝɨ ɨɛɳɟɫɬɜɚ»79, ɤɨɬɨɪɨɟ ɧɟ ɦɨɠɟɬ ɞɨ ɤɨɧɰɚ
ɨɬɞɟɥɚɬɶɫɹ ɨɬ «ɜɨɫɬɨɱɧɵɯ» ɨɛɵɱɚɟɜ ɢ ɧɟɤɪɢɬɢɱɟɫɤɢ ɜɨɫɩɪɢɧɢɦɚɟɬ ɦɨɞɟɥɢ
ɪɚɡɜɢɬɢɹ, ɢɦɩɨɪɬɢɪɨɜɚɧɧɵɟ ɫ Ɂɚɩɚɞɚ, ɨɛɟɫɩɟɱɢɜɚɸɳɢɟ ɫɜɨɛɨɞɭ
ɞɟɹɬɟɥɶɧɨɫɬɢ ɩɨɥɢɬɢɱɟɫɤɢɯ ɫɢɥ ɢ ɚɛɫɨɥɸɬɧɨ ɨɩɚɫɧɵɟ ɞɥɹ ɫɬɚɛɢɥɶɧɨɫɬɢ
ɫɨɰɢɚɥɶɧɨɝɨ ɢ ɩɨɥɢɬɢɱɟɫɤɨɝɨ ɮɭɧɞɚɦɟɧɬɚ, ɬɚɤɢɟ ɤɚɤ «ɧɢɝɢɥɢɡɦ» ɢ
«ɚɧɚɪɯɢɡɦ». ȼ ɱɚɫɬɧɨɫɬɢ, ɡɞɟɫɶ ɩɨɞɪɚɡɭɦɟɜɚɥɢɫɶ ɪɭɦɵɧɫɤɢɟ ɫɨɰɢɚɥɢɫɬɵ,
ɦɧɨɝɢɟ ɢɡ ɤɨɬɨɪɵɯ ɛɵɥɢ ɪɨɞɨɦ ɢɡ Ɋɨɫɫɢɣɫɤɨɣ ɢɦɩɟɪɢɢ. ɉɪɨɬɢɜɨɜɟɫɨɦ
ɷɥɢɬɚɦ, ɨɬɱɭɠɞɺɧɧɵɦ ɢ ɡɚɜɢɫɢɦɵɦ ɨɬ ɡɚɩɚɞɧɨɝɨ «ɤɪɚɣɧɟɝɨ ɥɢɛɟɪɚɥɢɡɦɚ»
ɢɥɢ «ɩɪɟɫɬɭɩɧɵɯ ɞɟɹɬɟɥɟɣ ɜɫɹɤɢɯ ɧɚɰɢɨɧɚɥɶɧɨɫɬɟɣ»80 ɛɵɥɢ, ɜ ɝɥɚɡɚɯ
ɪɨɫɫɢɣɫɤɢɯ ɧɚɛɥɸɞɚɬɟɥɟɣ, «ɦɚɫɫɵ» (ɜ ɨɫɨɛɟɧɧɨɫɬɢ ɤɪɟɫɬɶɹɧɟ),
ɩɪɟɞɫɬɚɜɥɹɜɲɢɟ «ɢɫɤɨɧɧɵɣ», ɩɨ ɢɫɬɢɧɟ «ɧɚɰɢɨɧɚɥɶɧɵɣ», ɤɥɚɫɫ ɧɚɫɟɥɟɧɢɹ
78
Ⱦɨɤ. ʋ 84 ɨɬ 9 ɚɜɝɭɫɬɚ 1898 ɝ.
79
Ɉ ɤɨɧɰɟɩɰɢɢ «ɨɫɚɞɨɱɧɨɝɨ ɨɛɳɟɫɬɜɚ», ɜ ɤɨɬɨɪɨɦ ɫɨɫɭɳɟɫɬɜɭɸɬ «ɫɨɜɪɟɦɟɧɧɵɟ»
ɫɥɨɢ (ɧɚ ɩɨɜɟɪɯɧɨɫɬɢ) ɢ «ɬɪɚɞɢɰɢɨɧɧɵɟ» (ɜ ɝɥɭɛɢɧɟ ɫɨɰɢɚɥɶɧɨɣ ɫɬɪɭɤɬɭɪɵ),
ɩɪɢɦɟɧɢɬɟɥɶɧɨ ɤ Ɋɨɫɫɢɣɫɤɨɣ ɢɦɩɟɪɢɢ ɫɦ.: Rieber A.J. The Sedimentary Society // Between
Tsar and People: Educated Society and the Quest for Public Identity in Late Imperial Russia / Ed.
E. Clowes et al. Princeton, N.J., 1991. P. 353–376.
80
Ⱦɨɤɥɚɞ ɏɢɬɪɨɜɨ ɨɬ 22 ɚɜɝɭɫɬɚ 1888 ɝ. (ɞɨɤ. ʋ 6).
Ɋɭɦɵɧɢɢ (ɢ ɜ ɲɢɪɨɤɨɦ ɫɦɵɫɥɟ, ɬɭ «ɮɭɧɞɚɦɟɧɬɚɥɶɧɭɸ» ɱɚɫɬɶ ɪɭɦɵɧɫɤɨɝɨ

ɧɚɪɨɞɚ, ɤɨɬɨɪɚɹ ɫɢɦɩɚɬɢɡɢɪɨɜɚɥɚ Ɋɨɫɫɢɢ, ɩɨ ɬɪɚɞɢɰɢɢ ɢ ɛɥɚɝɨɞɚɪɹ ɨɛɳɟɣ
ɩɪɚɜɨɫɥɚɜɧɨɣ ɜɟɪɟ). Ɉɛɪɚɡ ɪɭɦɵɧɫɤɨɝɨ ɤɪɟɫɬɶɹɧɫɬɜɚ ɛɵɥ ɝɥɭɛɨɤɨ
ɞɜɨɣɫɬɜɟɧɧɵɦ. Ɍɟ ɠɟ ɞɟɪɟɜɟɧɫɤɢɟ ɨɛɵɜɚɬɟɥɢ, ɤɨɬɨɪɵɟ ɩɪɟɞɨɫɬɚɜɥɹɥɢ, ɤɚɤ
ɤɚɡɚɥɨɫɶ, ɟɞɢɧɫɬɜɟɧɧɵɣ ɲɚɧɫ ɞɥɹ ɜɨɡɜɪɚɳɟɧɢɹ Ɋɭɦɵɧɢɢ, ɜ ɬɭɦɚɧɧɨɦ
ɛɭɞɭɳɟɦ, ɜ ɨɪɛɢɬɭ ɪɨɫɫɢɣɫɤɨɣ ɩɨɥɢɬɢɤɢ, ɨɞɧɨɜɪɟɦɟɧɧɨ ɨɩɢɫɵɜɚɥɢɫɶ ɤɚɤ
ɢɧɟɪɬɧɵɟ, ɚɩɚɬɢɱɧɵɟ, ɛɟɡɪɚɡɥɢɱɧɵɟ ɢ ɚɛɫɨɥɸɬɧɨ ɧɟɫɩɨɫɨɛɧɵɟ ɜɥɢɹɬɶ ɧɚ
ɪɟɚɥɶɧɭɸ ɩɨɥɢɬɢɤɭ ɝɨɫɭɞɚɪɫɬɜɚ (ɤɪɨɦɟ ɧɟɤɨɬɨɪɵɯ ɠɟɫɬɨɤɢɯ, ɧɨ
ɢɪɪɚɰɢɨɧɚɥɶɧɵɯ ɜɫɩɵɲɟɤ, ɬɚɤɢɯ ɤɚɤ ɜɨɫɫɬɚɧɢɟ 1888 ɝɨɞɚ). ȼ ɤɨɧɬɟɤɫɬɟ
ɷɬɨɝɨ ɫɨɛɵɬɢɹ ɢ ɩɚɞɟɧɢɹ ɩɪɚɜɢɬɟɥɶɫɬɜɚ Ȼɪɷɬɢɚɧɭ, ɪɭɫɫɤɢɣ ɩɨɫɥɚɧɧɢɤ
ɏɢɬɪɨɜɨ ɫɬɪɚɫɬɧɨ ɨɩɪɨɜɟɪɝɚɟɬ ɫɥɭɯɢ ɨ ɪɨɥɢ Ɋɨɫɫɢɢ ɜ ɩɨɞɫɬɪɟɤɚɬɟɥɶɫɬɜɟ
ɤɪɟɫɬɶɹɧ ɤ ɜɨɫɫɬɚɧɢɸ, ɧɨ ɧɟ ɦɨɠɟɬ ɜɨɡɞɟɪɠɚɬɶɫɹ ɨɬ ɫɭɛɴɟɤɬɢɜɧɵɯ
ɪɚɡɦɵɲɥɟɧɢɣ ɨ ɪɨɥɢ ɷɬɨɝɨ ɤɥɚɫɫɚ ɜ ɪɭɦɵɧɫɤɨɦ ɨɛɳɟɫɬɜɟ. ȼ ɞɨɧɟɫɟɧɢɢ ɡɚ
17 ɢɸɧɹ 1888 ɝ. ɨ ɩɪɢɱɢɧɚɯ ɜɨɫɫɬɚɧɢɹ ɢ ɪɨɥɢ «ɪɭɫɫɤɨɝɨ ɮɚɤɬɨɪɚ»,
ɏɢɬɪɨɜɨ, ɧɚɫɬɚɢɜɚɹ ɧɚ «ɩɨɥɧɟɣɲɟɣ ɚɞɦɢɧɢɫɬɪɚɬɢɜɧɨɣ ɢ ɜɨɟɧɧɨɣ
ɧɟɫɨɫɬɨɹɬɟɥɶɧɨɫɬɢ ɧɵɧɟɲɧɟɝɨ ɭɫɬɪɨɣɫɬɜɚ ɤɨɪɨɥɟɜɫɬɜɚ», ɩɭɫɤɚɟɬɫɹ ɜ
ɞɨɥɝɢɟ ɪɚɫɫɭɠɞɟɧɢɹ ɧɚ ɬɟɦɭ ɢɫɤɨɧɧɨɝɨ «ɩɨɥɢɬɢɱɟɫɤɨɝɨ ɢɞɟɚɥɚ» ɤɪɟɫɬɶɹɧ
(ɟɫɬɟɫɬɜɟɧɧɨ, ɩɪɨɬɢɜɨɩɨɫɬɚɜɥɟɧɧɨɝɨ ɢɞɟɚɥɭ ɷɥɢɬ) ɢ ɢɯ ɩɨɞɫɨɡɧɚɬɟɥɶɧɨɣ
ɪɭɫɨɮɢɥɢɢ:
ɑɬɨ ɠɟ ɤɚɫɚɟɬɫɹ ɞɨ ɢɞɟɚɥɨɜ ɩɨɥɢɬɢɱɟɫɤɢɯ, ɞɨ ɬɚɤɢɯ ɢɞɟɚɥɨɜ, ɤɚɤ ɨɛɚɹɧɢɟ
ɚɜɬɨɪɢɬɟɬɚ ɤɨɪɨɥɟɜɫɤɨɝɨ ɢɦɟɧɢ, ɬɨ ɢɯ ɧɢɤɨɝɞɚ ɢ ɧɟ ɫɭɳɟɫɬɜɨɜɚɥɨ; ɜ
ɝɥɚɡɚɯ ɪɭɦɵɧɫɤɨɝɨ ɤɪɟɫɬɶɹɧɢɧɚ ɧɟɦɟɰ ɤɨɪɨɥɶ Ʉɚɪɥ ɛɵɥ ɢ ɨɫɬɚɺɬɫɹ ɤɚɤɢɦ-
ɬɨ ɛɚɫɭɪɦɚɧɨɦ, ɪɟɲɢɬɟɥɶɧɨ ɟɦɭ ɧɢɱɟɝɨ ɧɟ ɩɪɟɞɨɫɬɚɜɥɹɸɳɢɦ, ɤɪɨɦɟ
ɩɨɞɱɢɧɟɧɢɹ ɱɟɦɭ-ɬɨ ɱɭɠɞɨɦɭ ɢ ɧɟɧɚɜɢɫɬɧɨɦɭ ɟɝɨ ɟɫɬɟɫɬɜɟɧɧɵɦ ɢ
ɢɫɬɨɪɢɱɟɫɤɢɦ ɢɧɫɬɢɧɤɬɚɦ… ɋɚɦɵɟ ɷɬɢ ɫɦɭɬɧɵɟ ɫɥɭɯɢ, Ȼɨɝ ɡɧɚɟɬ, ɨɬɤɭɞɚ
ɜɡɹɜɲɢɟɫɹ ɢ ɡɚɯɨɞɢɜɲɢɟ ɫɪɟɞɢ ɜɨɫɫɬɚɜɲɟɝɨ ɧɚɪɨɞɨɧɚɫɟɥɟɧɢɹ, ɫɥɭɯɢ ɨ
ɞɟɧɶɝɚɯ, ɛɭɞɬɨ ɛɵ ɩɨɠɟɪɬɜɨɜɚɧɧɵɯ ɜ ɢɯ ɩɨɥɶɡɭ Ɋɨɫɫɢɟɣ ɢ ɱɬɨ ɛɭɞɬɨ ɛɵ
ɪɭɫɫɤɢɟ ɩɪɢɞɭɬ ɞɥɹ ɨɫɜɨɛɨɠɞɟɧɢɹ ɢɯ ɨɬ ɧɟɧɚɜɢɫɬɧɨɝɨ ɧɟɦɟɰɤɨɝɨ
ɩɪɚɜɢɬɟɥɶɫɬɜɚ, ɧɟ ɭɤɚɡɵɜɚɸɬ ɥɢ ɷɬɢ ɫɥɭɯɢ ɧɚ ɬɨ ɨɛɚɹɧɢɟ, ɤɨɬɨɪɵɦ ɞɨ ɫɢɯ
ɩɨɪ ɩɨɥɶɡɭɟɬɫɹ ɩɪɚɜɨɫɥɚɜɧɚɹ Ɋɨɫɫɢɹ ɜ ɝɥɚɡɚɯ ɪɭɦɵɧɫɤɨɝɨ ɩɪɨɫɬɨɥɸɞɢɧɚ?
ɂ ɞɟɣɫɬɜɢɬɟɥɶɧɨ, ɧɟɫɦɨɬɪɹ ɧɚ ɜɫɟ ɩɪɨɢɫɤɢ, ɧɚ ɜɫɸ ɩɪɨɩɚɝɚɧɞɭ ɜɪɚɝɨɜ
ɧɚɲɢɯ, ɜ ɝɥɚɡɚɯ ɷɬɨɝɨ ɛɟɫɯɢɬɪɨɫɬɧɨɝɨ ɪɭɦɵɧɫɤɨɝɨ ɩɪɨɫɬɨɥɸɞɢɧɚ ɪɭɫɫɤɢɣ
ɰɚɪɶ ɞɨ ɫɢɯ ɩɨɪ ɟɳɺ ɨɫɬɚɥɫɹ ɬɟɦ ɜɵɫɲɢɦ ɩɨɤɪɨɜɢɬɟɥɟɦ ɢ ɩɨɜɟɥɢɬɟɥɟɦ,
ɤɨɬɨɪɵɣ ɢ ɬɟɩɟɪɶ ɦɨɠɟɬ ɩɨ ɫɜɨɟɦɭ ɭɫɦɨɬɪɟɧɢɸ ɫɦɟɧɹɬɶ ɟɝɨ ɝɨɫɩɨɞɚɪɟɣ.
ɂ ɷɬɨ ɟɫɬɟɫɬɜɟɧɧɨ, ɢɛɨ ɜ ɫɨɡɧɚɧɢɢ ɧɚɪɨɞɚ ɥɭɱɲɢɟ ɝɨɞɵ ɛɨɝɚɬɫɬɜɚ ɢ
ɩɨɥɟɡɧɵɯ ɟɦɭ ɦɟɪɨɩɪɢɹɬɢɣ ɫɜɹɡɚɧɵ ɫ ɜɨɫɩɨɦɢɧɚɧɢɹɦɢ ɨ ɩɪɟɛɵɜɚɧɢɢ
ɪɭɫɫɤɢɯ ɜ Ɋɭɦɵɧɢɢ. ɇɟ ɞɨɤɚɡɵɜɚɟɬ ɥɢ ɜɫɺ ɷɬɨ, ɱɬɨ ɟɞɢɧɫɬɜɟɧɧɨ ɢɦɟɧɟɦ
Ɋɨɫɫɢɢ ɢ ɟɞɢɧɫɬɜɟɧɧɨ ɜɵɫɬɚɜɥɟɧɢɟɦ ɜɩɟɪɺɞ ɪɭɫɫɤɨɝɨ ɡɧɚɦɟɧɢ ɜɨɡɦɨɠɧɨ
ɩɨɞɜɢɧɭɬɶ ɪɭɦɵɧɫɤɢɣ ɧɚɪɨɞ ɧɚ ɱɬɨ-ɥɢɛɨ ɫɟɪɶɺɡɧɨɟ ɢ ɨɛɳɟɟ?81
ɗɬɨɬ ɜɨɨɞɭɲɟɜɥɟɧɧɵɣ ɩɚɧɫɥɚɜɢɡɦɨɦ ɪɨɦɚɧɬɢɡɦ ɱɚɫɬɨ ɛɭɞɟɬ
ɡɚɫɬɚɜɥɹɬɶ ɪɭɫɫɤɢɯ ɞɢɩɥɨɦɚɬɨɜ ɨɩɢɫɵɜɚɬɶ ɪɭɦɵɧɫɤɨɟ ɨɛɳɟɫɬɜɨ ɜ
ɬɟɪɦɢɧɚɯ ɩɨɥɧɨɝɨ ɪɚɫɤɨɥɚ ɦɟɠɞɭ ɜɵɫɲɢɦɢ ɤɥɚɫɫɚɦɢ ɢ ɛɨɥɶɲɢɧɫɬɜɨɦ
ɤɪɟɫɬɶɹɧɫɤɨɝɨ ɧɚɫɟɥɟɧɢɹ, ɤɨɬɨɪɨɟ ɜɵɫɬɚɜɥɹɥɨɫɶ ɧɟɜɢɧɧɨɣ ɠɟɪɬɜɨɣ
81
Ⱦɨɤɭɦɟɧɬ ʋ 5 ɨɬ 17 ɢɸɧɹ 1888 ɝ.
ɰɢɧɢɱɧɵɯ ɦɚɯɢɧɚɰɢɣ ɢ ɦɚɧɢɩɭɥɹɰɢɣ ɫɨ ɫɬɨɪɨɧɵ ɷɥɢɬ. ɂɞɟɚɥɢɡɚɰɢɹ

ɤɪɟɫɬɶɹɧɫɬɜɚ ɢ ɬɪɚɧɫɮɨɪɦɚɰɢɹ ɟɝɨ ɜ ɫɜɨɟɝɨ ɪɨɞɚ «ɛɥɚɝɨɪɨɞɧɨɝɨ ɞɢɤɚɪɹ» ɢ
ɯɪɚɧɢɬɟɥɹ ɩɪɚɞɟɞɨɜɫɤɨɣ ɚɭɬɟɧɬɢɱɧɨɫɬɢ ɛɵɥɢ, ɛɟɡɭɫɥɨɜɧɨ, ɨɛɳɢɦ ɦɟɫɬɨɦ
ɞɢɫɤɭɪɫɚ ɢɞɟɧɬɢɱɧɨɫɬɢ ɜɨ ɜɫɺɦ ɜɨɫɬɨɱɧɨɟɜɪɨɩɟɣɫɤɨɦ ɪɟɝɢɨɧɟ, ɜɤɥɸɱɚɹ
ɫɚɦɭ Ɋɨɫɫɢɣɫɤɭɸ ɢɦɩɟɪɢɸ. ɉɨɷɬɨɦɭ, ɷɬɢ ɜɫɩɵɲɤɢ ɧɚɪɨɞɧɢɱɟɫɬɜɚ ɧɟ
ɹɜɥɹɸɬɫɹ ɫɨɜɫɟɦ ɭɞɢɜɢɬɟɥɶɧɵɦɢ. Ɉɞɧɚɤɨ ɜ ɫɥɭɱɚɟ Ɋɭɦɵɧɢɢ ɞɨɛɚɜɥɹɟɬɫɹ
ɧɟɞɜɭɫɦɵɫɥɟɧɧɨɟ ɨɫɭɠɞɟɧɢɟ ɩɨɥɢɬɢɤɢ ɝɨɫɭɞɚɪɫɬɜɚ, ɧɚɜɹɡɵɜɚɸɳɟɝɨ
ɥɨɠɧɭɸ ɢ ɢɫɤɚɠɺɧɧɭɸ ɢɞɟɧɬɢɱɧɨɫɬɶ ɤɪɟɫɬɶɹɧɫɤɢɦ ɦɚɫɫɚɦ, ɩɟɪɟɫɚɠɟɧɧɭɸ
ɧɚ ɬɪɚɞɢɰɢɨɧɧɭɸ ɤɪɟɫɬɶɹɧɫɤɭɸ ɩɨɱɜɭ. ɉɪɢɜɟɞɺɦ ɤɪɚɫɧɨɪɟɱɢɜɵɣ ɩɪɢɦɟɪ:
ɉɪɢɜɵɤɲɢɟ ɤ ɬɪɭɞɭ ɢ ɫɦɢɪɟɧɢɸ, ɩɨɤɨɪɧɵɟ ɞɨ ɜɪɟɦɟɧɢ ɦɚɫɫɵ
ɪɭɦɵɧɫɤɨɝɨ ɧɚɪɨɞɚ ɢɦɟɸɬ ɞɨɧɵɧɟ ɫɚɦɵɟ ɫɤɪɨɦɧɵɟ ɜɨɠɞɟɥɟɧɢɹ.
ɂɫɤɥɸɱɢɬɟɥɶɧɨ ɨɡɚɛɨɱɢɜɚɹɫɶ ɭɞɨɜɥɟɬɜɨɪɟɧɢɟɦ ɫɜɨɢɯ ɭɦɟɪɟɧɧɵɯ ɧɭɠɞ,
ɞɨɪɨɠɚ ɥɢɲɶ ɧɟɫɤɨɥɶɤɢɦɢ ɬɪɚɞɢɰɢɨɧɧɵɦɢ ɢɞɟɹɦɢ, ɩɨɱɢɬɚɹ ɫɜɹɬɨɫɬɶ
ɩɪɚɜɨɫɥɚɜɧɨɣ ɰɟɪɤɜɢ, ɤɨɬɨɪɚɹ, ɤɚɤ ɨɧɢ, ɧɟɫɨɦɧɟɧɧɨ, ɢɧɫɬɢɧɤɬɢɜɧɨ
ɫɨɡɧɚɸɬ, ɫɩɚɫɥɚ ɜ ɬɟɱɟɧɢɟ ɜɟɤɨɜ ɢɯ ɫɚɦɨɛɵɬɧɨɫɬɶ, ɦɚɫɫɵ ɪɭɦɵɧɫɤɨɝɨ
ɧɚɪɨɞɚ ɩɪɟɞɨɫɬɚɜɥɹɸɬ ɫɬɨɥɶ ɠɟ ɱɭɠɞɵɦ, ɫɤɨɥɶ ɢ ɧɟɢɡɜɟɫɬɧɵɦ ɟɦɭ
ɩɨɥɢɬɢɤɚɦ ɜɟɫɬɢ ɞɟɥɚ ɝɨɫɭɞɚɪɫɬɜɟɧɧɵɟ, ɥɢɲɶ ɛɵ ɟɝɨ ɬɹɝɨɫɬɢ ɧɟ ɛɵɥɢ
ɱɪɟɡɦɟɪɧɵ. Ɇɟɠɞɭ ɬɟɦ, ɷɬɢ ɠɟ ɪɭɤɨɜɨɞɢɬɟɥɢ ɫɭɞɟɛ Ɋɭɦɵɧɢɢ, ɩɪɟɫɥɟɞɭɹ
ɥɢɛɨ ɥɢɱɧɵɟ ɰɟɥɢ, ɥɢɛɨ ɫɬɪɟɦɹɫɶ ɤ ɫɨɡɞɚɧɢɸ ɤɚɤɨɣ-ɬɨ ɧɟɫɭɳɟɫɬɜɭɸɳɟɣ
Ɋɭɦɵɧɢɢ, ɜɵɦɵɲɥɟɧɧɨɣ ɜ ɭɟɞɢɧɟɧɢɢ ɢɯ ɤɚɛɢɧɟɬɧɵɯ ɬɪɭɞɨɜ, ɨɫɬɨɪɨɠɧɨ,
ɧɨ ɜɟɪɧɨ ɩɵɬɚɸɬɫɹ ɢɡɝɥɚɞɢɬɶ ɢɡ ɩɚɦɹɬɢ ɧɚɪɨɞɚ ɟɝɨ ɡɚɜɟɬɧɵɟ ɩɪɟɞɚɧɢɹ ɢ
ɭɪɨɧɢɬɶ ɜ ɝɥɚɡɚɯ ɟɝɨ ɡɧɚɱɟɧɢɟ ɰɟɪɤɜɢ, ɧɟɫɨɝɥɚɫɧɨɟ ɫ ɢɯ ɮɢɥɨɫɨɮɫɤɢɦɢ
ɫɨɜɪɟɦɟɧɧɵɦɢ ɜɡɝɥɹɞɚɦɢ. ɂɫɬɨɪɢɸ Ɋɭɦɵɧɢɢ ɩɪɟɩɨɞɚɸɬ ɞɟɬɹɦ ɩɨ
ɨɞɨɛɪɟɧɧɵɦ ɩɪɚɜɢɬɟɥɶɫɬɜɨɦ ɭɱɟɛɧɢɤɚɦ, ɫɨɜɟɪɲɟɧɧɨ ɜ ɢɫɤɚɠɟɧɧɨɦ ɢ
ɬɟɧɞɟɧɰɢɨɡɧɨɦ ɜɢɞɟ, ɩɪɨɲɥɨɟ ɢɯ ɪɨɞɢɧɵ ɩɪɟɞɫɬɚɜɥɹɸɬ ɢɦ ɤɚɤ ɤɚɤɭɸ-ɬɨ
ɩɨɫɬɨɹɧɧɭɸ ɛɨɪɶɛɭ ɩɪɨɬɢɜ ɜɨɠɞɟɥɟɧɢɣ Ɋɨɫɫɢɢ, ɞɭɯɨɜɟɧɫɬɜɨ ɭɦɵɲɥɟɧɧɨ
ɫɬɚɪɚɸɬɫɹ ɭɧɢɡɢɬɶ ɢ ɰɟɪɤɜɚɦ ɞɚɸɬ ɪɚɡɪɭɲɢɬɶɫɹ ɨɬ ɜɟɬɯɨɫɬɢ82.
Ɍɚɤɢɦ ɨɛɪɚɡɨɦ, ɦɨɞɟɪɧɢɡɚɰɢɹ (ɦɟɬɨɧɢɦɢɱɟɫɤɢ ɩɪɟɞɫɬɚɜɥɟɧɧɚɹ
ɱɟɪɟɡ ɬɟɦɭ ɧɚɫɢɥɶɫɬɜɟɧɧɨɣ ɫɟɤɭɥɹɪɢɡɚɰɢɢ ɢ ɩɨɞɪɵɜɚ ɬɪɚɞɢɰɢɨɧɧɨɝɨ
ɩɪɚɜɨɫɥɚɜɢɹ) ɧɚɧɨɫɢɬ ɭɞɚɪ ɩɨ ɨɫɧɨɜɚɦ ɫɟɥɶɫɤɨɣ ɠɢɡɧɢ ɢ, ɱɟɪɟɡ ɧɟɺ, ɩɨ
ɫɚɦɨɣ ɨɛɳɢɧɧɨɣ (ɩɨɱɬɢ ɜɧɟɜɪɟɦɟɧɧɨɣ) ɫɭɳɧɨɫɬɢ ɪɭɦɵɧɫɤɢɯ ɤɪɟɫɬɶɹɧ,
ɤɨɬɨɪɵɟ «ɩɨɤɨɪɹɬɫɹ ɫɜɨɟɣ ɭɱɚɫɬɢ, ɧɟ ɡɧɚɹ ɟɺ»83. ɋ ɨɞɧɨɣ ɫɬɨɪɨɧɵ,
ɤɪɟɫɬɶɹɧɟ ɫɢɦɜɨɥɢɡɢɪɭɸɬ ɫɚɦɭɸ ɩɪɨɱɧɭɸ ɫɜɹɡɶ (ɱɟɪɟɡ ɢɫɬɨɪɢɸ, ɪɟɥɢɝɢɸ
ɢ ɬɪɚɞɢɰɢɢ) ɦɟɠɞɭ Ɋɨɫɫɢɟɣ ɢ Ɋɭɦɵɧɢɟɣ. Ɉɞɧɚɤɨ ɫ ɞɪɭɝɨɣ, ɨɧɢ ɩɨɱɬɢ
ɜɧɟɢɫɬɨɪɢɱɟɫɤɢɣ ɷɥɟɦɟɧɬ, ɤɨɬɨɪɵɣ ɦɨɠɟɬ ɩɪɨɹɜɥɹɬɶ «ɩɪɢɪɨɞɧɭɸ ɫɢɥɭ»
ɚɧɚɪɯɢɱɟɫɤɢɦ ɫɩɨɫɨɛɨɦ, ɤɚɤ ɜ 1888 ɝ., ɧɨ ɧɟ ɦɨɠɟɬ ɫɨɡɞɚɬɶ ɚɥɶɬɟɪɧɚɬɢɜɭ
ɩɪɨɝɪɚɦɦɟ ɷɥɢɬ. ȼ ɭɠɟ ɰɢɬɢɪɨɜɚɜɲɟɦɫɹ ɞɨɧɟɫɟɧɢɢ Ƚɢɪɫɚ ɨɬ 27 ɫɟɧɬɹɛɪɹ
1896 ɝ., ɫɞɟɥɚɧɚ ɡɚɪɢɫɨɜɤɚ ɬɚɤɨɝɨ ɨɛɪɚɡɚ ɢɧɟɪɬɧɨɣ ɢ ɩɨɞɚɬɥɢɜɨɣ ɦɚɫɫɵ,
ɠɢɜɭɳɟɣ ɝɞɟ-ɬɨ ɜ «ɩɚɪɚɥɥɟɥɶɧɨɣ ɜɫɟɥɟɧɧɨɣ» ɜ ɫɪɚɜɧɟɧɢɢ ɫ ɡɚɛɨɬɚɦɢ
ɛɭɯɚɪɟɫɬɫɤɢɯ ɷɥɢɬ: «ɑɬɨ ɤɚɫɚɟɬɫɹ ɞɨ ɤɪɟɫɬɶɹɧɫɬɜɚ, ɫɨɫɬɚɜɥɹɸɳɟɝɨ ɝɪɨɦɚɞɧɨɟ
ɛɨɥɶɲɢɧɫɬɜɨ ɜɫɟɝɨ ɧɚɫɟɥɟɧɢɹ ɫɬɪɚɧɵ, ɬɨ ɨɧɨ ɨɬɧɨɫɢɬɫɹ ɫɨɜɟɪɲɟɧɧɨ
ɛɟɡɭɱɚɫɬɧɨ ɤ ɭɫɬɪɨɟɧɧɨɦɭ ɜ ɫɬɨɥɢɰɟ ɩɪɚɡɞɧɟɫɬɜɭ; ɧɟɩɨɞɜɢɠɧɨɟ, ɦɚɥɨ
82
Ⱦɨɤ. ʋ 13 ɨɬ 17 ɦɚɪɬɚ 1889 ɝ.
83
Ɍɚɦ ɠɟ.
ɪɚɡɜɢɬɨɟ ɜɨɨɛɳɟ ɢ ɩɪɢɜɵɤɲɟɟ ɨɞɢɧɚɤɨɜɨ ɩɨɜɢɧɨɜɚɬɶɫɹ, ɜɨ ɜɪɟɦɟɧɚ ɨɧɵɟ

ɬɭɪɟɰɤɢɦ ɫɬɚɜɥɟɧɧɢɤɚɦ, ɚ ɧɵɧɟ ɜɥɚɫɬɹɦ ɧɨɜɟɣɲɟɝɨ ɩɨɲɢɛɚ, ɤɚɤɭɸ ɛɵ
ɩɨɥɢɬɢɱɟɫɤɭɸ ɤɥɢɱɤɭ ɨɧɢ ɧɢ ɧɨɫɢɥɢ, ɨɧɨ ɨɫɬɚɺɬɫɹ ɜ ɫɬɨɪɨɧɟ ɨɬ
ɨɯɜɚɬɢɜɲɟɝɨ ɩɪɚɜɹɳɢɟ ɤɥɚɫɫɵ ɨɠɢɜɥɟɧɢɹ. ɑɭɜɫɬɜɨ ɩɪɢɜɹɡɚɧɧɨɫɬɢ ɤ
ɞɢɧɚɫɬɢɢ ɟɦɭ ɱɭɠɞɨ …»84.
ɗɬɨ «ɪɨɦɚɧɬɢɱɟɫɤɨɟ» ɜɢɞɟɧɢɟ ɧɟɩɪɟɨɞɨɥɢɦɨɣ ɪɚɡɧɢɰɵ ɦɟɠɞɭ
ɷɥɢɬɚɦɢ ɢ ɦɚɫɫɚɦɢ, ɨ ɫɭɞɶɛɟ ɤɨɬɨɪɵɯ ɩɨɡɚɛɨɬɢɥɚɫɶ, ɜ ɩɟɪɜɵɣ ɢ ɩɨɫɥɟɞɧɢɣ
ɪɚɡ, ɜɫɟ ɬɚ ɠɟ Ɋɨɫɫɢɹ, ɫ ɩɨɦɨɳɶɸ Ɉɪɝɚɧɢɱɟɫɤɨɝɨ ɪɟɝɥɚɦɟɧɬɚ ɝɪɚɮɚ
Ʉɢɫɟɥɟɜɚ85, ɛɵɥɨ ɤɨɧɟɱɧɨ ɠɟ ɨɱɟɧɶ ɜɵɝɨɞɧɵɦ ɪɭɫɫɤɢɦ ɞɢɩɥɨɦɚɬɚɦ,
ɤɨɬɨɪɵɟ ɦɨɝɥɢ ɬɚɤɢɦ ɨɛɪɚɡɨɦ ɫɨɯɪɚɧɹɬɶ ɧɟɤɨɬɨɪɵɟ ɢɥɥɸɡɢɢ
ɨɬɧɨɫɢɬɟɥɶɧɨ ɛɟɫɩɟɪɫɩɟɤɬɢɜɧɨɫɬɢ ɧɚɩɪɚɜɥɟɧɢɹ ɪɚɡɜɢɬɢɹ ɪɭɦɵɧɫɤɨɝɨ
ɝɨɫɭɞɚɪɫɬɜɚ, ɥɢɲɺɧɧɨɝɨ «ɡɞɨɪɨɜɨɝɨ ɮɭɧɞɚɦɟɧɬɚ». Ʉɪɨɦɟ ɬɨɝɨ, ɧɭɠɧɨ
ɩɪɢɧɹɬɶ ɜɨ ɜɧɢɦɚɧɢɟ ɢ ɬɨɝɞɚɲɧɢɟ ɩɨɩɵɬɤɢ ɦɨɧɚɪɯɢɢ Ɋɨɦɚɧɨɜɵɯ ɫɨɡɞɚɬɶ
(ɩɪɢ Ⱥɥɟɤɫɚɧɞɪɟ III ɢ ɇɢɤɨɥɚɟ II) ɧɨɜɵɣ «ɫɰɟɧɚɪɢɣ ɜɥɚɫɬɢ», ɨɫɧɨɜɚɧɧɵɣ
ɧɚ ɩɪɹɦɨɣ ɫɜɹɡɢ ɦɟɠɞɭ ɦɨɧɚɪɯɨɦ ɢ ɧɚɪɨɞɨɦ86.
c. Ɋɭɦɵɧɫɤɢɣ ɰɚɪɫɬɜɭɸɳɢɣ ɞɨɦ

ɂɦɟɧɧɨ ɩɪɟɞɩɨɥɚɝɚɟɦɨɟ ɨɬɫɭɬɫɬɜɢɟ ɷɬɨɣ ɩɨɱɬɢ ɦɢɫɬɢɱɟɫɤɨɣ ɫɜɹɡɢ
ɫɭɜɟɪɟɧɚ ɢ ɩɨɞɞɚɧɧɵɯ (ɜ ɨɬɥɢɱɢɟ ɨɬ Ɋɨɫɫɢɣɫɤɨɣ ɢɦɩɟɪɢɢ) ɫɬɚɥɨ ɨɞɧɢɦ ɢɡ
ɥɟɣɬɦɨɬɢɜɨɜ ɩɨɜɟɫɬɜɨɜɚɧɢɣ ɩɨɫɥɚɧɧɢɤɨɜ ɜ Ȼɭɯɚɪɟɫɬɟ ɨ ɪɨɥɢ ɢɧɨɫɬɪɚɧɧɨɣ
ɞɢɧɚɫɬɢɢ ɜ Ɋɭɦɵɧɢɢ, ɫɢɦɜɨɥɢɡɢɪɨɜɚɜɲɟɣ (ɢ ɭɫɢɥɢɜɚɜɲɟɣ) ɨɬɪɵɜ ɷɥɢɬ ɨɬ
ɧɚɪɨɞɚ ɢ «ɢɦɩɨɪɬɢɪɨɜɚɧɧɵɣ» ɯɚɪɚɤɬɟɪ ɪɭɦɵɧɫɤɨɣ ɦɨɞɟɪɧɨɫɬɢ. ɉɪɨɛɥɟɦɚ
ɢɧɨɫɬɪɚɧɧɨɣ ɞɢɧɚɫɬɢɢ, ɬɟɫɧɨ ɫɜɹɡɚɧɧɨɣ ɫ ɩɪɢɨɪɢɬɟɬɚɦɢ ɪɭɦɵɧɫɤɨɣ
ɜɧɟɲɧɟɣ ɩɨɥɢɬɢɤɢ, ɩɪɨɯɨɞɢɬ ɤɪɚɫɧɨɣ ɧɢɬɶɸ ɱɟɪɟɡ ɞɢɩɥɨɦɚɬɢɱɟɫɤɢɟ
ɞɨɧɟɫɟɧɢɹ, ɩɨɫɜɹɳɺɧɧɵɟ ɩɨɥɢɬɢɱɟɫɤɢɦ ɬɟɦɚɦ. ɏɨɬɹ ɢ ɩɪɢɡɧɚɜɚɹ ɡɚ
ɤɨɪɨɥɟɦ Ʉɚɪɥɨɦ I ɬɚɤɢɟ ɤɚɱɟɫɬɜɚ ɤɚɤ «ɲɢɪɨɤɢɣ ɭɦ» ɢ ɩɨɥɢɬɢɱɟɫɤɢɟ
ɫɩɨɫɨɛɧɨɫɬɢ ɜɵɲɟ ɦɧɨɝɢɯ «ɩɪɢɪɨɞɧɵɯ ɪɭɦɵɧ»87, ɏɢɬɪɨɜɨ ɜɫɺ ɠɟ ɛɵɥ
ɩɨɫɥɟɞɨɜɚɬɟɥɟɧ ɜ ɚɤɰɟɧɬɢɪɨɜɚɧɢɢ ɟɝɨ «ɢɧɨɪɨɞɧɨɝɨ» ɯɚɪɚɤɬɟɪɚ, ɨɬɫɭɬɫɬɜɢɹ
ɩɨɩɭɥɹɪɧɨɫɬɢ ɜ ɫɬɪɚɧɟ, ɧɟɭɞɚɱɧɨɝɨ ɩɪɢɫɩɨɫɨɛɥɟɧɢɹ ɦɨɧɚɪɯɚ ɤ ɪɭɦɵɧɫɤɢɦ
ɪɟɚɥɢɹɦ ɢ ɟɝɨ ɪɨɥɢ ɩɪɨɜɨɞɧɢɤɚ ɚɜɫɬɪɨ-ɝɟɪɦɚɧɫɤɢɯ ɢɧɬɟɪɟɫɨɜ (ɢɥɢ ɫɜɨɢɯ
ɥɢɱɧɵɯ ɚɦɛɢɰɢɣ)88. ȼɪɟɦɟɧɧɵɣ ɡɚɦɟɫɬɢɬɟɥɶ ɏɢɬɪɨɜɨ ɜ ɪɭɤɨɜɨɞɫɬɜɟ
ɪɨɫɫɢɣɫɤɨɣ ɦɢɫɫɢɢ ɜ Ȼɭɯɚɪɟɫɬɟ, Ʌɨɞɵɠɟɧɫɤɢɣ, ɛɵɥ ɧɟ ɛɨɥɟɟ
ɛɥɚɝɨɠɟɥɚɬɟɥɶɧɵɦ ɜ ɨɬɧɨɲɟɧɢɢ ɤɨɪɨɥɹ Ʉɚɪɥɚ I89. ȼ ɤɨɧɬɟɤɫɬɟ ɨɬɪɟɱɟɧɢɹ
ɫɟɪɛɫɤɨɝɨ ɤɨɪɨɥɹ Ɇɢɥɚɧɚ, ɪɭɫɫɤɢɣ ɞɢɩɥɨɦɚɬ ɫɞɟɥɚɥ ɧɟɥɟɫɬɧɨɟ ɫɪɚɜɧɟɧɢɟ
ɫɭɞɶɛɵ ɫɟɪɛɫɤɨɝɨ ɦɨɧɚɪɯɚ ɢ ɪɭɦɵɧɫɤɨɝɨ ɫɭɜɟɪɟɧɚ, ɤɨɬɨɪɵɣ ɨɫɬɚɥɫɹ
«ɱɭɠɞɵɦ Ɋɭɦɵɧɢɢ». Ʌɨɞɵɠɟɧɫɤɢɣ ɩɪɨɞɨɥɠɚɟɬ: «Ɋɨɡɧɶ ɦɟɠɞɭ
84
85
Ⱦɨɤ. ʋ 5 ɨɬ 17 ɢɸɧɹ 1888 ɝ.
86
ɋɦ.: Wortman R.S. Scenarios of Power. Myth and Ceremony in the Russian
Monarchy. Vol. 2. Princeton, 2000.
87
88
ɋɦ., ɧɚɩɪɢɦɟɪ, ɞɨɤ. ʋ 7, ɜ ɤɨɬɨɪɨɦ ɤɨɪɨɥɶ ɨɬɤɪɵɬɨ ɨɛɜɢɧɹɟɬɫɹ ɜɨ «ɜɪɚɠɞɟɛɧɨɦ
ɨɬɧɨɲɟɧɢɢ» ɤ Ɋɨɫɫɢɢ.
89
ɋɦ. ɞɨɤ. ʋ 10 ɨɬ 22 ɮɟɜɪɚɥɹ 1889.
ɩɪɟɫɥɟɞɭɟɦɨɣ ɤɨɪɨɥɟɦ ɥɢɱɧɨɣ ɟɝɨ ɜɧɟɲɧɟɣ ɩɨɥɢɬɢɤɨɣ ɢ ɫɬɪɟɦɥɟɧɢɟɦ

ɪɭɦɵɧɫɤɨɝɨ ɧɚɪɨɞɚ, ɱɭɠɞɨɝɨ ɜɫɹɤɢɯ ɦɟɠɞɭɧɚɪɨɞɧɵɯ ɨɫɥɨɠɧɟɧɢɣ ɢ ɧɟ
ɩɨɧɢɦɚɸɳɟɝɨ ɢɯ, ɞɨɥɠɧɚ ɛɵɥɚ ɫ ɨɫɨɛɨɣ ɫɢɥɨɣ ɜɨɫɫɬɚɬɶ ɩɟɪɟɞ ɨɱɚɦɢ
ɤɨɪɨɥɹ ɢ ɟɝɨ ɧɵɧɟɲɧɢɯ ɦɢɧɢɫɬɪɨɜ, ɧɟɫɦɨɬɪɹ ɧɚ ɜɫɺ ɢɯ ɧɟɜɟɪɨɹɬɧɨɟ
ɫɚɦɨɨɛɨɥɶɳɟɧɢɟ»90, ɢ ɡɚɤɥɸɱɚɟɬ, ɱɬɨ ɪɨɫɫɢɣɫɤɚɹ ɩɨɥɢɬɢɤɚ «ɞɨɥɠɧɚ
ɪɚɡɪɭɲɢɬɶ ɫɨ ɜɪɟɦɟɧɟɦ ɢɫɤɭɫɫɬɜɟɧɧɨɟ ɡɞɚɧɢɟ, ɫɨɡɢɞɚɟɦɨɟ ɧɵɧɟ ɧɚ
ɪɭɦɵɧɫɤɨɣ ɡɟɦɥɟ, ɢ ɨɛɪɚɬɢɬɶ Ɋɭɦɵɧɢɸ ɧɚ ɩɭɬɶ ɟɺ ɧɚɰɢɨɧɚɥɶɧɨɣ,
ɫɤɪɨɦɧɨɣ ɢ ɟɞɢɧɫɬɜɟɧɧɨ ɜɵɝɨɞɧɨɣ ɞɥɹ ɧɟɺ ɩɨɥɢɬɢɤɢ ɭɫɬɪɚɧɟɧɢɹ ɨɬ
ɜɫɹɤɢɯ ɦɟɠɞɭɧɚɪɨɞɧɵɯ ɨɫɥɨɠɧɟɧɢɣ, ɚ ɫɥɟɞɨɜɚɬɟɥɶɧɨ, ɢ ɛɨɥɟɟ ɛɥɢɡɤɨɟ
ɟɞɢɧɟɧɢɟ ɫ ɧɚɦɢ»91.
ɉɪɢɦɟɪɵ ɩɨɞɨɛɧɨɝɨ ɪɨɞɚ ɦɨɝɭɬ ɛɵɬɶ ɧɚɣɞɟɧɵ ɢ ɜɨ ɦɧɨɝɢɯ ɞɪɭɝɢɯ
ɞɢɩɥɨɦɚɬɢɱɟɫɤɢɯ ɞɨɧɟɫɟɧɢɹɯ 1890-ɯ ɝɨɞɨɜ. ɇɨ ɜɫɺ ɠɟ, ɜ ɷɬɨɦ ɨɬɧɨɲɟɧɢɢ
ɧɟ ɫɭɳɟɫɬɜɨɜɚɥɨ ɟɞɢɧɫɬɜɚ ɫɪɟɞɢ ɪɨɫɫɢɣɫɤɢɯ ɞɢɩɥɨɦɚɬɨɜ: ɧɚɪɹɞɭ ɫ
ɦɚɝɢɫɬɪɚɥɶɧɨɣ ɥɢɧɢɟɣ ɞɢɫɤɭɪɫɚ, ɩɨɞɱɟɪɤɢɜɚɜɲɟɝɨ ɲɚɬɤɨɟ ɩɨɥɨɠɟɧɢɟ
ɦɨɧɚɪɯɢɢ ɢ ɨɬɫɭɬɫɬɜɢɟ ɢɫɤɨɧɧɨɣ ɞɢɧɚɫɬɢɱɟɫɤɨɣ ɬɪɚɞɢɰɢɢ, ɛɵɥɢ ɢ ɡɚɦɟɬɧɵɟ
ɢɫɤɥɸɱɟɧɢɹ, ɩɨɞɬɜɟɪɠɞɚɜɲɢɟ ɫɭɳɟɫɬɜɨɜɚɧɢɟ ɛɨɥɟɟ ɪɟɚɥɢɫɬɢɱɧɨɝɨ ɩɨɞɯɨɞɚ
ɤ ɪɭɦɵɧɫɤɢɦ ɪɟɚɥɢɹɦ. Ɉɞɢɧ ɢɡ ɧɚɢɛɨɥɟɟ ɢɧɬɟɪɟɫɧɵɯ ɬɟɤɫɬɨɜ «ɪɟɚɥɢɫɬɫɤɨɝɨ
ɧɚɩɪɚɜɥɟɧɢɹ» ɩɪɢɧɚɞɥɟɠɢɬ ɩɨɜɟɪɟɧɧɨɦɭ ɜ ɞɟɥɚɯ Ʌɶɜɨɜɭ, ɤɨɬɨɪɵɣ ɜɪɟɦɟɧɧɨ
ɡɚɦɟɳɚɥ Ɏɨɧɬɨɧɚ. ȼ ɞɨɧɟɫɟɧɢɢ ɨɬ 6 ɚɜɝɭɫɬɚ 1895 ɝ. Ʌɶɜɨɜ ɩɪɟɞɥɚɝɚɥ
ɫɜɨɟɨɛɪɚɡɧɵɣ ɨɛɪɚɡ Ʉɚɪɥɚ I: ɷɬɨ ɩɨɪɬɪɟɬ ɤɨɪɨɥɹ, ɯɨɪɨɲɨ
ɩɪɢɫɩɨɫɨɛɢɜɲɟɝɨɫɹ ɤ ɪɭɦɵɧɫɤɨɦɭ ɤɨɧɬɟɤɫɬɭ, ɜɫɺ ɛɨɥɟɟ ɩɨɩɭɥɹɪɧɨɝɨ ɢ
ɧɚɯɨɞɢɜɲɟɝɨɫɹ ɜ ɢɞɟɚɥɶɧɨɦ ɫɨɝɥɚɫɢɢ ɫ ɪɭɦɵɧɫɤɢɦɢ ɩɨɥɢɬɢɤɚɦɢ. Ȼɨɥɟɟ
ɬɨɝɨ, ɞɢɩɥɨɦɚɬ ɩɨɡɜɨɥɹɟɬ ɫɟɛɟ ɩɪɹɦɨ ɨɫɩɨɪɢɬɶ ɫɚɦɨ ɫɨɛɨɣ ɪɚɡɭɦɟɸɳɢɣɫɹ
ɤɨɧɫɟɧɫɭɫ ɜ ɫɪɟɞɟ ɪɭɫɫɤɢɯ ɞɢɩɥɨɦɚɬɨɜ ɨɬɧɨɫɢɬɟɥɶɧɨ ɜɪɟɦɟɧɧɨɫɬɢ ɢ
ɧɟɩɨɩɭɥɹɪɧɨɫɬɢ ɪɭɦɵɧɫɤɨɝɨ ɦɨɧɚɪɯɚ, ɫ ɨɞɧɨɣ ɫɬɨɪɨɧɵ, ɢ ɨɬɧɨɫɢɬɟɥɶɧɨ
ɫɭɳɟɫɬɜɨɜɚɧɢɹ «ɥɨɹɥɶɧɨɣ Ɋɨɫɫɢɢ» ɩɪɨɫɥɨɣɤɢ ɜ ɪɭɦɵɧɫɤɨɦ ɨɛɳɟɫɬɜɟ, ɫ
ɞɪɭɝɨɣ. Ʉɨɧɫɬɚɬɢɪɨɜɚɜ, ɱɬɨ «ɤɚɤ ɤɨɧɫɟɪɜɚɬɨɪɵ, ɬɚɤ ɢ ɥɢɛɟɪɚɥɵ, ɩɢɬɚɸɬ ɤ
ɧɚɦ ɨɞɢɧɚɤɨɜɨɟ ɧɟɞɨɜɟɪɢɟ ɢ ɧɟɩɪɢɹɡɧɶ, ɢ ɱɬɨ ɥɭɱɲɚɹ ɬɚɤɬɢɤɚ – ɫɬɨɹɬɶ ɜɧɟ
ɜɫɹɤɢɯ ɩɚɪɬɢɣ» ɢ ɩɨɪɟɤɨɦɟɧɞɨɜɚɜ ɨɫɬɨɪɨɠɧɭɸ ɢ ɜɡɜɟɲɟɧɧɭɸ ɩɨɥɢɬɢɤɭ ɜ
ɫɧɨɲɟɧɢɹɯ Ɋɨɫɫɢɢ ɫ ɪɭɦɵɧɫɤɢɦɢ ɩɨɥɢɬɢɤɚɦɢ92, Ʌɶɜɨɜ ɧɟ ɭɩɭɫɤɚɟɬ
ɜɨɡɦɨɠɧɨɫɬɶ ɜɵɪɚɡɢɬɶ ɫɨɛɫɬɜɟɧɧɨɟ ɦɧɟɧɢɟ ɨɬɧɨɫɢɬɟɥɶɧɨ ɢɫɬɢɧɧɨɝɨ
ɩɨɥɨɠɟɧɢɹ ɞɟɥ ɜ ɪɭɦɵɧɫɤɨɣ ɩɨɥɢɬɢɤɟ, ɫɨɝɥɚɫɧɨ ɢɧɫɬɪɭɤɰɢɢ ɪɨɫɫɢɣɫɤɨɝɨ
ɆɂȾɚ ɨɬ 22 ɚɜɝɭɫɬɚ 1888 ɝ. ɢ ɜɨɩɪɟɤɢ ɫɬɚɧɞɚɪɬɚɦ, ɫɬɪɨɝɨ ɩɪɢɧɹɬɵɦ ɜ
ɞɢɩɥɨɦɚɬɢɱɟɫɤɢɯ ɤɪɭɝɚɯ ɜ ɋɚɧɤɬ-ɉɟɬɟɪɛɭɪɝɟ:
ə ɠɟ ɩɨɡɜɨɥɸ ɫɟɛɟ ɜɵɫɤɚɡɚɬɶ ɦɧɟɧɢɟ, ɱɬɨ ɤɨɪɨɥɶ ɞɚɜɧɨ ɜɩɨɥɧɟ ɨɫɜɨɢɥɫɹ ɜ
Ɋɭɦɵɧɢɢ, ɱɬɨ ȿɝɨ ȼɟɥɢɱɟɫɬɜɨ ɫɦɨɬɪɢɬ ɧɚ ɫɜɨɺ ɩɨɥɨɠɟɧɢɟ ɤɚɤ ɧɚ ɜɩɨɥɧɟ
ɩɪɨɱɧɨɟ ɢ ɩɨɫɬɨɹɧɧɨɟ, ɱɬɨ ɜɫɟ ɨɛɫɬɨɹɬɟɥɶɫɬɜɚ ɛɥɚɝɨɩɪɢɹɬɫɬɜɭɸɬ
ɨɬɨɠɞɟɫɬɜɥɟɧɢɸ ɜɡɝɥɹɞɨɜ ɡɞɟɲɧɢɯ ɪɭɤɨɜɨɞɹɳɢɯ ɤɥɚɫɫɨɜ ɫɨ ɜɡɝɥɹɞɚɦɢ ɢɯ
ɦɨɧɚɪɯɚ ɧɚ ɧɟɨɛɯɨɞɢɦɨɫɬɶ ɫɨɝɥɚɫɧɨɝɨ ɞɟɣɫɬɜɢɹ Ɋɭɦɵɧɢɢ ɫ Ⱥɜɫɬɪɢɟɣ ɢ
Ƚɟɪɦɚɧɢɟɣ ɜɨ ɜɧɟɲɧɟɣ ɩɨɥɢɬɢɤɟ. ɉɪɢ ɜɫɟɯ ɷɬɢɯ ɭɫɥɨɜɢɹɯ ɨɫɭɳɟɫɬɜɥɟɧɢɟ
ɡɚɞɚɱɢ ɩɨɞɞɟɪɠɚɧɢɹ ɜ ɛɥɚɝɨɦɵɫɥɹɳɟɣ ɱɚɫɬɢ ɨɛɳɟɫɬɜɚ Ɋɭɦɵɧɢɢ
90
91
Ɍɚɦ ɠɟ.
92
Ⱦɨɤ.ʋ 56 ɨɬ 6 ɚɜɝɭɫɬɚ 1895 ɝ.
ɫɨɱɭɜɫɬɜɢɹ ɤ ɤɚɤɢɦ-ɥɢɛɨ ɭɞɨɜɥɟɬɜɨɪɹɸɳɢɦ ɧɚɲɢɦ ɢɧɬɟɪɟɫɚɦ ɩɪɢɧɰɢɩɚɦ

ɫɬɚɧɨɜɢɬɫɹ ɜɫɺ ɬɪɭɞɧɟɟ93.
ȼ ɩɨɞɨɛɧɨɦ ɪɟɚɥɢɫɬɢɱɟɫɤɨɦ ɞɭɯɟ ɜɵɫɤɚɡɚɥɫɹ, ɝɨɞɨɦ ɩɨɡɠɟ ɢ
ɪɨɫɫɢɣɫɤɢɣ ɤɨɧɫɭɥ ɜ əɫɫɚɯ Ⱥɥɟɤɫɚɧɞɪ Ƚɢɪɫ, ɤɨɬɨɪɵɣ ɜ ɤɨɧɬɟɤɫɬɟ ɜɢɡɢɬɚ
ɚɜɫɬɪɨ-ɜɟɧɝɟɪɫɤɨɝɨ ɦɨɧɚɪɯɚ ɜ Ɋɭɦɵɧɢɸ, ɩɪɢɲɺɥ ɤ ɜɟɫɶɦɚ ɩɨɯɨɠɢɦ
ɜɵɜɨɞɚɦ, ɢɡɥɨɠɟɧɧɵɦ ɞɨɜɨɥɶɧɨ ɝɢɛɤɨ. Ɉɧ ɩɪɢɡɵɜɚɥ ɤ ɪɚɡɪɭɲɟɧɢɸ ɞɜɭɯ
«ɥɟɝɟɧɞ», ɜ ɤɨɬɨɪɵɯ ɩɢɬɚɥɢ ɧɚɞɟɠɞɭ ɪɭɫɫɤɢɟ ɞɢɩɥɨɦɚɬɵ – ɦɢɮɚ ɨ
«ɪɭɫɨɮɢɥɢɢ» ɤɨɧɫɟɪɜɚɬɨɪɨɜ ɢ ɨ «ɥɢɱɧɨɣ» ɜɧɟɲɧɟɣ ɩɨɥɢɬɢɤɟ ɤɨɪɨɥɹ
Ʉɚɪɥɚ I:
ɂɡ ɩɪɢɜɟɞɺɧɧɨɝɨ ɛɟɝɥɨɝɨ ɩɟɪɟɱɧɹ ɫɨɛɵɬɢɣ, ɨɛɭɫɥɨɜɥɢɜɚɜɲɢɯ ɜ ɬɟɱɟɧɢɟ
ɩɨɫɥɟɞɧɢɯ ɞɜɚɞɰɚɬɢ ɥɟɬ ɩɪɢɫɭɬɫɬɜɢɟ ɭ ɜɥɚɫɬɢ ɬɨɣ ɢɥɢ ɞɪɭɝɨɣ ɩɚɪɬɢɢ,
ɥɟɝɤɨ ɜɵɜɟɫɬɢ ɡɚɤɥɸɱɟɧɢɟ, ɱɬɨ ɧɚɩɪɚɜɥɟɧɢɟ ɜɧɟɲɧɟɣ ɩɨɥɢɬɢɤɢ Ɋɭɦɵɧɢɢ,
ɧɟ ɛɟɡ ɹɫɧɨɫɬɢ ɜɵɪɚɡɢɜɲɟɟɫɹ ɜɨ ɜɫɟɣ ɨɛɫɬɚɧɨɜɤɟ ɬɨɪɠɟɫɬɜɚ ɩɪɢɺɦɚ
ɢɦɩɟɪɚɬɨɪɚ Ɏɪɚɧɰɚ ɂɨɫɢɮɚ, ɜɵɪɚɛɨɬɚɧɨ ɫɨɜɦɟɫɬɧɵɦɢ ɭɫɢɥɢɹɦɢ ɜɫɟɯ
ɢɧɬɟɥɥɢɝɟɧɬɧɵɯ ɫɢɥ ɫɬɪɚɧɵ, ɛɟɡ ɪɚɡɥɢɱɢɹ ɩɚɪɬɢɣ. Ɍɪɭɞɧɨ ɞɨɥɟɟ ɜɟɪɢɬɶ
ɬɨɦɭ, ɱɬɨ ɜ Ɋɭɦɵɧɢɢ ɟɫɬɶ ɪɭɫɨɮɢɥɵ, ɢ ɱɬɨ ɥɢɲɶ ɥɢɛɟɪɚɥɵ ɧɚɲɢ ɡɚɜɡɹɬɵɟ
ɩɪɨɬɢɜɧɢɤɢ. ɂ ɬɟ, ɢ ɞɪɭɝɢɟ ɨɬ ɧɚɫ ɨɬɤɪɟɳɢɜɚɸɬɫɹ; ɧɨ ɪɚɞɢ ɭɞɨɛɫɬɜɚ ɢ
ɭɫɩɟɯɚ ɫɧɨɲɟɧɢɣ, ɛɵɬɶ ɦɨɠɟɬ, ɩɪɟɞɩɨɱɬɢɬɟɥɶɧɟɟ ɢɦɟɬɶ ɞɟɥɨ ɫ
ɨɬɤɪɵɬɵɦɢ ɧɟɞɨɛɪɨɠɟɥɚɬɟɥɹɦɢ, ɧɟɠɟɥɢ ɫ ɬɟɦɢ, ɤɬɨ, ɝɨɜɨɪɹ ɹɡɵɤɨɦ
ɜɨɫɬɨɤɚ, ɜ ɦɟɠɞɭɧɚɪɨɞɧɵɯ ɫɧɨɲɟɧɢɹɯ ɩɨɫɬɨɹɧɧɨ ɩɪɢɛɟɝɚɟɬ ɤ ɩɪɢɺɦɚɦ,
ɫɦɹɝɱɟɧɧɨ ɧɚɡɵɜɚɟɦɵɦ «ɜɢɡɚɧɬɢɣɫɤɢɦɢ». ɉɪɢɟɡɞ ɜ Ɋɭɦɵɧɢɸ ɢɦɩɟɪɚɬɨɪɚ
Ɏɪɚɧɰɚ ɂɨɫɢɮɚ ɢ ɡɧɚɱɟɧɢɟ, ɤɨɬɨɪɨɟ ɩɪɢɞɚɸɬ ɷɬɨɦɭ ɩɪɢɟɡɞɭ ɫɚɦɢ
ɪɭɦɵɧɵ, ɜɟɧɱɚɸɬ ɦɧɨɝɨɥɟɬɧɢɟ ɢ ɫɨɜɨɤɭɩɧɵɟ ɭɫɢɥɢɹ; ɧɨ ɜɦɟɫɬɟ ɫ ɬɟɦ ɨɧɢ
ɩɨɥɚɝɚɸɬ ɩɪɟɞɟɥ ɞɚɥɶɧɟɣɲɟɦɭ ɫɭɳɟɫɬɜɨɜɚɧɢɸ ɞɜɭɯ ɥɟɝɟɧɞ, ɩɭɫɤɚɟɦɵɯ ɜ
ɯɨɞ ɫɚɦɢɦɢ ɪɭɦɵɧɫɤɢɦɢ ɞɟɹɬɟɥɹɦɢ: ɩɟɪɜɨɣ – ɨ ɪɭɫɨɮɢɥɶɫɬɜɟ
ɤɨɧɫɟɪɜɚɬɨɪɨɜ ɢ ɜɬɨɪɨɣ – ɨ ɥɢɱɧɨɣ, ɧɟ ɫɩɪɚɜɥɹɸɳɟɣɫɹ ɛɭɞɬɨ ɛɵ ɫ
ɧɚɫɬɪɨɟɧɢɟɦ ɧɚɫɟɥɟɧɢɹ, ɜɧɟɲɧɟɣ ɩɨɥɢɬɢɤɟ ɤɨɪɨɥɹ Ʉɚɪɥɚ94.
ȼ ɷɬɢɯ ɞɨɤɭɦɟɧɬɚɯ ɞɨɫɬɚɬɨɱɧɨ ɱɺɬɤɨ ɩɨɞɱɟɪɤɢɜɚɟɬɫɹ
ɮɭɧɞɚɦɟɧɬɚɥɶɧɵɣ ɤɨɧɫɟɧɫɭɫ ɪɭɦɵɧɫɤɢɯ ɩɨɥɢɬɢɤɨɜ ɨɬɧɨɫɢɬɟɥɶɧɨ
ɧɚɩɪɚɜɥɟɧɢɣ ɜɧɟɲɧɟɣ ɩɨɥɢɬɢɤɢ ɫɬɪɚɧɵ, ɫɤɨɪɟɟ ɜɫɟɝɨ ɡɚɤɚɦɭɮɥɢɪɨɜɚɧɧɵɣ
ɤɚɠɭɳɢɦɢɫɹ ɪɚɡɥɢɱɢɹɦɢ ɦɟɠɞɭ ɩɚɪɬɢɹɦɢ. ɇɟɤɨɬɨɪɵɟ ɬɟɤɫɬɵ (ɧɚɩɪɢɦɟɪ,
ɬɨɥɶɤɨ ɱɬɨ ɩɪɨɰɢɬɢɪɨɜɚɧɧɨɟ ɜɵɲɟ ɞɨɧɟɫɟɧɢɟ) ɨɫɬɚɜɥɹɸɬ ɜɩɟɱɚɬɥɟɧɢɟ, ɱɬɨ
ɪɭɦɵɧɫɤɢɟ ɩɨɥɢɬɢɤɢ ɧɚɦɟɪɟɧɧɨ ɤɭɥɶɬɢɜɢɪɨɜɚɥɢ ɷɬɢ ɦɢɮɵ ɨ «ɪɭɫɨɮɢɥɢɢ»
ɢ ɢɡɨɥɢɪɨɜɚɧɧɨɫɬɢ ɤɨɪɨɥɟɜɫɤɨɣ ɜɥɚɫɬɢ, ɱɬɨɛɵ ɜɜɟɫɬɢ ɜ ɡɚɛɥɭɠɞɟɧɢɟ
ɡɚɪɭɛɟɠɧɵɯ ɧɚɛɥɸɞɚɬɟɥɟɣ.
d. ɉɪɚɜɨɫɥɚɜɢɟ ɤɚɤ ɮɚɤɬɨɪ ɢɞɟɧɬɢɱɧɨɫɬɢ

ɉɪɨɛɥɟɦɚ ɩɪɚɜɨɫɥɚɜɢɹ, ɤɚɤ ɭɡɥɨɜɨɝɨ ɷɥɟɦɟɧɬɚ ɪɭɦɵɧɫɤɨɣ
ɬɪɚɞɢɰɢɨɧɧɨɣ ɢɞɟɧɬɢɱɧɨɫɬɢ (ɢ ɤɚɤ ɫɜɹɡɭɸɳɟɝɨ ɡɜɟɧɚ ɦɟɠɞɭ ɪɭɦɵɧɫɤɢɦ
ɧɚɪɨɞɨɦ ɢ Ɋɨɫɫɢɣɫɤɨɣ ɢɦɩɟɪɢɟɣ), ɡɚɧɢɦɚɟɬ ɡɧɚɱɢɬɟɥɶɧɨɟ ɦɟɫɬɨ ɜ ɬɟɤɫɬɚɯ
ɪɨɫɫɢɣɫɤɢɯ ɞɢɩɥɨɦɚɬɨɜ. ɉɪɢ ɷɬɨɦ, ɚɤɰɟɧɬɢɪɨɜɚɧɢɟ ɜɧɢɦɚɧɢɹ ɧɚ
ɪɟɥɢɝɢɨɡɧɨɣ ɨɛɳɧɨɫɬɢ ɪɭɦɵɧ ɢ ɪɭɫɫɤɢɯ ɛɵɥɨ ɨɞɧɨɣ ɢɡ ɧɚɢɛɨɥɟɟ
93
Ⱦɨɤ. ʋ 56 ɨɬ 6 ɚɜɝɭɫɬɚ 1895 ɝ.
94
ɭɫɬɨɣɱɢɜɵɯ ɬɟɦ ɪɭɫɫɤɨɝɨ ɢɦɩɟɪɫɤɨɝɨ ɞɢɫɤɭɪɫɚ ɜ ɪɟɝɢɨɧɟ, ɜɵɫɬɭɩɚɹ

ɷɥɟɦɟɧɬɨɦ ɩɪɟɟɦɫɬɜɟɧɧɨɫɬɢ ɫɨ ɫɬɚɪɨɣ ɬɪɚɞɢɰɢɟɣ «ɰɢɜɢɥɢɡɚɬɨɪɫɤɨɣ
ɦɢɫɫɢɢ» ɧɚ Ȼɚɥɤɚɧɚɯ. Ɉɞɧɚɤɨ, ɨɞɧɨɜɪɟɦɟɧɧɨ ɫ ɤɨɧɫɨɥɢɞɚɰɢɟɣ ɪɭɦɵɧɫɤɨɝɨ
ɧɚɰɢɨɧɚɥɶɧɨɝɨ ɝɨɫɭɞɚɪɫɬɜɚ, ɨɫɧɨɜɚɧɧɨɝɨ ɧɚ ɦɨɞɟɪɧɵɯ ɪɚɰɢɨɧɚɥɶɧɵɯ ɢ
ɫɜɟɬɫɤɢɯ ɩɪɟɞɫɬɚɜɥɟɧɢɹɯ, ɪɨɫɫɢɣɫɤɢɟ ɜɡɝɥɹɞɵ ɧɚ ɪɭɦɵɧɫɤɨɟ ɩɪɚɜɨɫɥɚɜɢɟ
ɫɬɚɧɨɜɹɬɫɹ ɜɫɺ ɛɨɥɟɟ ɫɥɨɠɧɵɦɢ, ɩɟɪɟɩɥɟɬɚɸɳɢɦɢɫɹ ɫ ɨɛɳɟɣ ɢɧɬɟɪɩɪɟɬɚɰɢɟɣ
ɩɨɥɢɬɢɱɟɫɤɨɣ ɢ ɢɧɫɬɢɬɭɰɢɨɧɚɥɶɧɨɣ ɦɨɞɟɪɧɢɡɚɰɢɢ Ɋɭɦɵɧɫɤɨɝɨ ɤɨɪɨɥɟɜɫɬɜɚ.
Ɍɚɤ, ɪɨɫɫɢɣɫɤɢɟ ɞɢɩɥɨɦɚɬɵ ɜɵɪɚɠɚɥɢ ɞɜɨɣɫɬɜɟɧɧɨɟ ɨɬɧɨɲɟɧɢɟ ɤ ɪɨɥɢ
ɩɪɚɜɨɫɥɚɜɢɹ ɜ ɧɨɜɵɯ ɭɫɥɨɜɢɹɯ, ɫɨɡɞɚɧɧɵɯ ɪɚɞɢɤɚɥɶɧɵɦɢ ɪɟɮɨɪɦɚɦɢ Ⱥ. ɂ.
Ʉɭɡɵ ɢ ɜɨɫɲɟɫɬɜɢɟɦ ɧɚ ɪɭɦɵɧɫɤɢɣ ɩɪɟɫɬɨɥ Ʉɚɪɥɚ I. C ɨɞɧɨɣ ɫɬɨɪɨɧɵ,
ɢɦɢ ɨɫɭɠɞɚɥɚɫɶ ɹɪɤɨ ɜɵɪɚɠɟɧɧɚɹ ɬɟɧɞɟɧɰɢɹ ɤ ɫɟɤɭɥɹɪɢɡɚɰɢɢ ɢ ɢɦɢɬɚɰɢɢ
ɦɨɞɟɥɟɣ, ɩɨɡɚɢɦɫɬɜɨɜɚɧɧɵɯ ɧɚ ɥɢɛɟɪɚɥɶɧɨɦ Ɂɚɩɚɞɟ (ɜ ɨɫɨɛɟɧɧɨɫɬɢ ɢɡ
Ɏɪɚɧɰɢɢ). ȼɟɫɬɟɪɧɢɡɢɪɨɜɚɧɧɵɟ ɷɥɢɬɵ Ɋɭɦɵɧɢɢ ɧɟɞɜɭɫɦɵɫɥɟɧɧɨ
ɨɛɜɢɧɹɥɢɫɶ ɜ ɩɨɞɪɵɜɟ ɬɪɚɞɢɰɢɨɧɧɨɝɨ ɩɪɚɜɨɫɥɚɜɢɹ, ɚ Ɋɨɫɫɢɣɫɤɚɹ ɢɦɩɟɪɢɹ
ɨɛɴɹɜɥɹɥɚɫɶ ɟɝɨ ɡɚɳɢɬɧɢɤɨɦ ɢ, ɜ ɲɢɪɨɤɨɦ ɫɦɵɫɥɟ, ɜɫɟɯ ɫɜɹɡɚɧɧɵɯ ɫ ɧɢɦ
ɬɪɚɞɢɰɢɨɧɧɵɯ ɰɟɧɧɨɫɬɟɣ. Ɋɨɫɫɢɣɫɤɢɟ ɞɢɩɥɨɦɚɬɵ ɨɫɨɛɟɧɧɨ ɛɭɪɧɨ
ɪɟɚɝɢɪɨɜɚɥɢ ɧɚ ɩɪɟɛɵɜɚɧɢɟ ɭ ɜɥɚɫɬɢ ɥɢɛɟɪɚɥɨɜ, ɜɨɫɩɪɢɧɢɦɚɜɲɟɟɫɹ ɤɚɤ
ɩɪɹɦɨɟ ɩɪɨɞɨɥɠɟɧɢɟ ɪɚɞɢɤɚɥɶɧɨɣ ɩɨɥɢɬɢɤɢ ɫɟɤɭɥɹɪɢɡɚɰɢɢ, ɩɪɨɜɨɞɢɦɨɣ
Ʉɭɡɨɣ. ȼ ɤɨɧɬɟɤɫɬɟ ɩɨɥɢɬɢɱɟɫɤɨɝɨ ɢ ɫɨɰɢɚɥɶɧɨɝɨ ɤɪɢɡɢɫɚ 1888 ɝ.,
ɪɨɫɫɢɣɫɤɢɣ ɩɨɫɥɚɧɧɢɤ ɏɢɬɪɨɜɨ, ɜɢɞɟɥ ɜ ɥɢɛɟɪɚɥɶɧɨɦ ɩɪɚɜɢɬɟɥɶɫɬɜɟ ɂ. Ʉ.
Ȼɪɷɬɢɚɧɭ ɛɟɡɠɚɥɨɫɬɧɨɝɨ ɚɝɟɧɬɚ ɪɚɡɪɭɲɟɧɢɹ ɬɪɚɞɢɰɢɨɧɧɵɯ ɰɟɧɧɨɫɬɟɣ (ɜ
ɩɟɪɜɭɸ ɨɱɟɪɟɞɶ, ɪɟɥɢɝɢɨɡɧɵɯ) ɪɭɦɵɧɫɤɨɝɨ ɧɚɪɨɞɚ:
Ʉ ɷɬɨɦɭ ɧɚɞɨ ɟɳɺ ɩɪɢɛɚɜɢɬɶ ɬɨ ɫɢɫɬɟɦɚɬɢɱɟɫɤɨɟ ɭɧɢɱɬɨɠɟɧɢɟ
ɪɟɥɢɝɢɨɡɧɨɝɨ ɱɭɜɫɬɜɚ ɫɪɟɞɢ ɤɪɟɫɬɶɹɧɫɤɨɝɨ ɧɚɫɟɥɟɧɢɹ, ɧɚɞ ɤɨɬɨɪɵɦ ɬɚɤ
ɭɫɟɪɞɧɨ ɪɚɛɨɬɚɥɨ ɩɪɟɫɥɨɜɭɬɨɟ ɩɪɨɝɪɟɫɫɢɜɧɨ-ɥɢɛɟɪɚɥɶɧɨɟ ɩɪɚɜɢɬɟɥɶɫɬɜɨ.
ɉɨɫɥɟɞɨɜɚɬɟɥɶɧɵɦ ɭɧɢɠɟɧɢɟɦ ɜɵɫɲɟɝɨ ɢ ɧɢɡɲɟɝɨ ɩɪɚɜɨɫɥɚɜɧɨɝɨ
ɞɭɯɨɜɟɧɫɬɜɚ, ɜɜɟɞɟɧɢɟɦ ɪɚɡɧɵɯ, ɩɪɨɬɢɜɨɟɫɬɟɫɬɜɟɧɧɵɯ ɭɫɬɚɧɨɜɥɟɧɢɣ, ɤɚɤ
ɬɨ: ɨɛɹɡɚɬɟɥɶɧɨɝɨ ɝɪɚɠɞɚɧɫɤɨɝɨ ɛɪɚɤɚ, ɥɚɢɱɟɫɤɨɝɨ ɩɪɟɩɨɞɚɜɚɧɢɹ ɜ
ɧɚɪɨɞɧɵɯ ɲɤɨɥɚɯ Ɂɚɤɨɧɚ Ȼɨɠɢɹ ɭɱɢɬɟɥɹɦɢ-ɧɢɝɢɥɢɫɬɚɦɢ ɢ ɬ.ɩ. ɞɨɧɟɥɶɡɹ
ɨɫɥɚɛɢɥɢ ɪɟɥɢɝɢɨɡɧɵɟ ɢɞɟɚɥɵ ɪɭɦɵɧɫɤɨɝɨ ɩɪɨɫɬɨɥɸɞɢɧɚ. ɑɬɨ ɠɟ
ɤɚɫɚɟɬɫɹ ɞɨ ɢɞɟɚɥɨɜ ɩɨɥɢɬɢɱɟɫɤɢɯ, ɞɨ ɬɚɤɢɯ ɢɞɟɚɥɨɜ, ɤɚɤ ɨɛɚɹɧɢɟ
ɚɜɬɨɪɢɬɟɬɚ ɤɨɪɨɥɟɜɫɤɨɝɨ ɢɦɟɧɢ, ɬɨ ɢɯ ɧɢɤɨɝɞɚ ɢ ɧɟ ɫɭɳɟɫɬɜɨɜɚɥɨ; ɜ
ɝɥɚɡɚɯ ɪɭɦɵɧɫɤɨɝɨ ɤɪɟɫɬɶɹɧɢɧɚ ɧɟɦɟɰ ɤɨɪɨɥɶ Ʉɚɪɥ ɛɵɥ ɢ ɨɫɬɚɺɬɫɹ ɤɚɤɢɦ-
ɬɨ ɛɚɫɭɪɦɚɧɨɦ, ɪɟɲɢɬɟɥɶɧɨ ɟɦɭ ɧɢɱɟɝɨ ɧɟ ɩɪɟɞɨɫɬɚɜɥɹɸɳɢɦ, ɤɪɨɦɟ
ɢɫɬɨɪɢɱɟɫɤɢɦ ɢɧɫɬɢɧɤɬɚɦ. ȼɩɨɥɧɟ ɩɨɧɹɬɧɨ, ɞɨ ɱɟɝɨ ɬɚɤɨɟ ɨɫɥɚɛɥɟɧɢɟ
ɪɟɥɢɝɢɨɡɧɵɯ ɢ ɨɬɫɭɬɫɬɜɢɟ ɩɨɥɢɬɢɱɟɫɤɢɯ ɢɞɟɚɥɨɜ, ɪɹɞɨɦ ɫ
ɭɯɭɞɲɚɸɳɢɦɫɹ ɫɨ ɞɧɹ ɧɚ ɞɟɧɶ ɷɤɨɧɨɦɢɱɟɫɤɢɦ ɩɨɥɨɠɟɧɢɟɦ, ɞɨɥɠɧɨ ɛɵɥɨ
ɫɩɨɫɨɛɫɬɜɨɜɚɬɶ ɩɪɟɜɪɚɳɟɧɢɸ ɫɟɥɶɫɤɨɝɨ ɧɚɫɟɥɟɧɢɹ ɜ ɨɩɚɫɧɵɣ ɷɥɟɦɟɧɬ,
ɝɨɬɨɜɵɣ ɤ ɜɨɫɩɪɢɹɬɢɸ ɜɫɹɤɨɣ ɪɟɜɨɥɸɰɢɨɧɧɨɣ ɩɪɨɩɚɝɚɧɞɵ, ɜ ɤɚɤɨɦ ɛɵ
ɜɢɞɟ ɨɧɚ ɧɟ ɩɪɟɞɫɬɚɜɥɹɥɚɫɶ95.
ɋɜɹɡɶ ɪɟɥɢɝɢɢ ɢ ɩɨɥɢɬɢɤɢ ɫɬɚɧɨɜɢɬɫɹ, ɬɚɤɢɦ ɨɛɪɚɡɨɦ ɞɨɫɬɚɬɨɱɧɨ
ɹɫɧɨɣ, ɚ «ɚɧɬɢ-ɪɭɫɫɤɨɫɬɶ» ɢ ɧɟɝɚɬɢɜɧɨɟ ɨɬɧɨɲɟɧɢɟ ɤ ɩɪɚɜɨɫɥɚɜɢɸ ɢɞɭɬ
95
ɪɭɤɚ ɨɛ ɪɭɤɭ, ɜɵɫɬɭɩɚɹ ɬɚɤɠɟ ɞɨɤɚɡɚɬɟɥɶɫɬɜɚɦɢ ɨɬɞɚɥɟɧɢɹ ɪɭɦɵɧɫɤɢɯ

ɷɥɢɬ ɨɬ «ɮɭɧɞɚɦɟɧɬɚ ɧɚɪɨɞɧɨɣ ɠɢɡɧɢ». ȼ ɷɬɨɦ ɤɨɧɬɟɤɫɬɟ ɩɪɟɞɫɬɚɜɥɹɟɬ
ɢɧɬɟɪɟɫ ɭɩɨɦɢɧɚɧɢɟ ɜ ɩɪɟɞɵɞɭɳɟɦ ɞɨɧɟɫɟɧɢɢ ɬɨɝɨ ɠɟ ɏɢɬɪɨɜɨ
ɪɭɦɵɧɫɤɨɝɨ ɟɩɢɫɤɨɩɚ Ɇɟɥɯɢɫɟɞɟɤɚ. ɏɢɬɪɨɜɨ ɨɰɟɧɢɜɚɥ ɷɬɨɝɨ
ɜɵɫɨɤɨɩɨɫɬɚɜɥɟɧɧɨɝɨ ɫɜɹɳɟɧɧɨɫɥɭɠɢɬɟɥɹ, ɢɡɜɟɫɬɧɨɝɨ ɫɜɨɢɦɢ ɞɨɫɬɚɬɨɱɧɨ
ɛɥɢɡɤɢɦɢ ɫɜɹɡɹɦɢ ɫ ɰɟɪɤɨɜɧɨɣ ɫɪɟɞɨɣ Ɋɨɫɫɢɣɫɤɨɣ ɢɦɩɟɪɢɢ, ɤɚɤ
«ɡɚɳɢɬɧɢɤɚ ɩɪɚɜɨɫɥɚɜɢɹ ɜ Ɋɭɦɵɧɢɢ, ɧɨ, ɤ ɫɨɠɚɥɟɧɢɸ, ɱɭɬɶ ɥɢ ɧɟ
ɟɞɢɧɫɬɜɟɧɧɨɝɨ ɜ ɫɪɟɞɟ ɡɞɟɲɧɟɝɨ ɜɵɫɲɟɝɨ ɞɭɯɨɜɟɧɫɬɜɚ»96.
ɉɪɚɜɨɫɥɚɜɧɚɹ ɰɟɪɤɨɜɶ, ɬɚɤɢɦ ɨɛɪɚɡɨɦ, ɤɚɡɚɥɚɫɶ ɩɨɫɥɟɞɧɢɦ ɛɚɫɬɢɨɧɨɦ
ɜɨɨɛɪɚɠɚɟɦɨɣ ɬɪɚɞɢɰɢɨɧɧɨɣ «ɪɭɦɵɧɫɤɨɫɬɢ», ɨɪɢɟɧɬɢɪɨɜɚɧɧɨɣ ɧɚ ɜɨɫɬɨɤ, ɢ
ɫɨɯɪɚɧɹɥɚ ɩɨɫɥɟɞɧɢɟ ɫɥɟɞɵ ɛɵɥɵɯ ɷɤɫɤɥɸɡɢɜɧɵɯ ɫɜɹɡɟɣ ɦɟɠɞɭ
Ⱦɭɧɚɣɫɤɢɦɢ ɤɧɹɠɟɫɬɜɚɦɢ ɢ Ɋɨɫɫɢɣɫɤɨɣ ɢɦɩɟɪɢɟɣ. ȼɨɩɪɟɤɢ ɷɬɢɦ
ɧɨɫɬɚɥɶɝɢɱɟɫɤɢɦ ɫɬɪɟɦɥɟɧɢɹɦ, ɪɨɫɫɢɣɫɤɢɟ ɞɢɩɥɨɦɚɬɵ ɜ ɞɨɫɬɚɬɨɱɧɨɣ ɦɟɪɟ
ɨɫɨɡɧɚɜɚɥɢ, ɱɬɨ ɰɟɪɤɨɜɶ ɛɵɥɚ ɧɟ ɜ ɫɢɥɚɯ ɩɪɨɬɢɜɨɫɬɨɹɬɶ
ɦɨɞɟɪɧɢɡɚɬɨɪɫɤɨɦɭ ɞɚɜɥɟɧɢɸ ɝɨɫɭɞɚɪɫɬɜɚ, ɤɨɬɨɪɨɟ ɦɟɞɥɟɧɧɨ, ɧɨ ɜɟɪɧɨ
ɩɨɞɪɵɜɚɥɨ ɰɟɪɤɨɜɧɵɟ ɫɬɪɭɤɬɭɪɵ. ɉɨɞɨɛɧɵɟ ɞɨɜɨɥɶɧɨ ɩɟɫɫɢɦɢɫɬɢɱɟɫɤɢɟ
ɜɡɝɥɹɞɵ ɜɵɫɤɚɡɵɜɚɥɢɫɶ, ɧɚɩɪɢɦɟɪ, ɜ ɨɮɢɰɢɚɥɶɧɨɣ ɢɧɫɬɪɭɤɰɢɢ Ɏɨɧɬɨɧɭ,
ɫɨɫɬɚɜɥɟɧɧɨɣ ɩɨ ɫɥɭɱɚɸ ɟɝɨ ɧɚɡɧɚɱɟɧɢɹ ɧɚ ɞɨɥɠɧɨɫɬɶ ɜ Ȼɭɯɚɪɟɫɬɟ:
ɉɪɚɜɨɫɥɚɜɢɟ ɫɥɭɠɢɥɨ ɦɨɝɭɳɟɫɬɜɟɧɧɨɣ ɫɜɹɡɶɸ ɦɟɠɞɭ Ɋɨɫɫɢɟɣ ɢ
ɛɚɥɤɚɧɫɤɢɦɢ ɧɚɪɨɞɧɨɫɬɹɦɢ. ɐɟɪɤɨɜɶ ɜɨ ɜɪɟɦɟɧɚ ɦɚɝɨɦɟɬɚɧɫɤɨɝɨ ɢɝɚ
ɹɜɥɹɥɚɫɶ, ɬɚɤ ɫɤɚɡɚɬɶ, ɩɨɥɢɬɢɱɟɫɤɢɦ ɡɧɚɦɟɧɟɦ ɧɚɰɢɨɧɚɥɶɧɨɣ
ɧɟɡɚɜɢɫɢɦɨɫɬɢ. Ʉ ɫɨɠɚɥɟɧɢɸ, ɨɞɧɚɤɨ, ɧɟɥɶɡɹ ɧɟ ɫɨɡɧɚɬɶ, ɱɬɨ ɪɟɥɢɝɢɨɡɧɵɣ
ɢɧɞɢɮɮɟɪɟɧɬɢɡɦ ɫɞɟɥɚɥ ɫ ɬɟɯ ɩɨɪ ɛɨɥɶɲɢɟ ɭɫɩɟɯɢ ɧɚ ȼɨɫɬɨɤɟ. Ɋɭɦɵɧɫɤɚɹ
ɰɟɪɤɨɜɶ ɜ ɨɫɨɛɟɧɧɨɫɬɢ ɜɵɲɥɚ ɭɦɚɥɺɧɧɨɣ ɢ ɩɪɢɧɢɠɟɧɧɨɣ ɩɨɫɥɟ ɭɞɚɪɚ,
ɧɚɧɟɫɺɧɧɨɝɨ ɟɣ ɩɨɥɢɬɢɤɨɣ ɤɧɹɡɹ Ʉɭɡɵ ɜ ɲɟɫɬɢɞɟɫɹɬɵɯ ɝɨɞɚɯ ɧɚɫɬɨɹɳɟɝɨ
ɫɬɨɥɟɬɢɹ97.
ɂɬɚɤ, ɪɨɥɶ ɩɨɤɪɨɜɢɬɟɥɹ ɩɪɚɜɨɫɥɚɜɢɹ ɨɫɬɚɥɚɫɶ ɩɪɚɤɬɢɱɟɫɤɢ
ɟɞɢɧɫɬɜɟɧɧɨɣ, ɱɟɪɟɡ ɤɨɬɨɪɭɸ Ɋɨɫɫɢɣɫɤɚɹ ɢɦɩɟɪɢɹ ɦɨɝɥɚ ɚɤɬɢɜɧɨ
ɩɪɨɹɜɥɹɬɶ ɫɟɛɹ ɜɨ ɜɧɭɬɪɟɧɧɟɣ ɠɢɡɧɢ Ɋɭɦɵɧɢɢ. ɉɨɤɚɡɚɬɟɥɶɧɨ, ɱɬɨ
ɰɢɬɢɪɭɟɦɚɹ ɜɵɲɟ ɢɧɫɬɪɭɤɰɢɹ ɩɨɞɪɨɛɧɨ ɢɧɮɨɪɦɢɪɭɟɬ ɪɨɫɫɢɣɫɤɨɝɨ
ɞɢɩɥɨɦɚɬɚ ɨ ɩɨɦɨɳɢ, ɤɨɬɨɪɭɸ ɩɟɬɟɪɛɭɪɝɫɤɨɟ ɩɪɚɜɢɬɟɥɶɫɬɜɨ ɨɤɚɡɵɜɚɥɨ
ɪɭɦɵɧɫɤɨɦɭ ɩɪɚɜɨɫɥɚɜɢɸ: «ɜɫɟɦɢ ɡɚɜɢɫɹɳɢɦɢ ɨɬ ɧɚɫ ɩɭɬɹɦɢ ɢ
ɫɪɟɞɫɬɜɚɦɢ». ɋɪɟɞɢ ɩɪɢɨɪɢɬɟɬɨɜ ɞɥɹ ɧɨɜɨɝɨ ɩɨɫɥɚɧɧɢɤɚ ɧɚɯɨɞɢɥɢɫɶ
«ɜɨɩɪɨɫɵ ɨ əɫɫɤɨɦ ɩɪɚɜɨɫɥɚɜɧɨɦ ɨɛɳɟɫɬɜɟ, ɨ ɪɭɦɵɧɫɤɢɯ ɜɨɫɩɢɬɚɧɧɢɤɚɯ
ɜ ɧɚɲɢɯ ɞɭɯɨɜɧɵɯ ɭɱɢɥɢɳɚɯ ɢ, ɧɚɤɨɧɟɰ, ɨ ɪɭɫɫɤɨɣ ɫɭɥɢɧɫɤɨɣ ɰɟɪɤɜɢ».
ɉɪɟɞɧɚɡɧɚɱɟɧɢɟɦ ɩɟɪɜɨɝɨ ɢɡ ɷɬɢɯ ɭɱɪɟɠɞɟɧɢɣ ɜɵɫɬɭɩɚɥɚ «ɛɨɪɶɛɚ ɩɪɨɬɢɜ
ɭɫɢɥɢɜɚɸɳɢɯɫɹ ɡɚɩɚɞɧɵɯ ɩɪɨɩɚɝɚɧɞ ɢ ɜɪɟɞɧɵɯ ɫɨɰɢɚɥɶɧɵɯ ɭɱɟɧɢɣ»98,
ɱɬɨ ɩɪɟɞɫɬɚɜɥɹɥɨ ɫɨɛɨɣ ɪɵɱɚɝ ɩɪɹɦɨɝɨ ɜɥɢɹɧɢɹ Ɋɨɫɫɢɣɫɤɨɣ ɢɦɩɟɪɢɢ ɧɚ
ɫɨɫɟɞɧɸɸ ɫɬɪɚɧɭ. ȼɨɩɪɨɫ ɩɨɞɞɟɪɠɤɢ ɪɭɦɵɧɫɤɨɣ ɰɟɪɤɜɢ ɩɟɪɟɞ ɥɢɰɨɦ
ɩɪɚɜɢɬɟɥɶɫɬɜɟɧɧɨɝɨ ɞɚɜɥɟɧɢɹ ɨɫɬɚɧɟɬɫɹ ɰɟɧɬɪɚɥɶɧɨɣ ɡɚɛɨɬɨɣ ɪɭɫɫɤɨɣ
96
97
Ⱦɨɤ. ʋ 27 ɨɬ 29 ɦɚɹ 1891 ɝ.
98
Ɍɚɦ ɠɟ.
ɞɢɩɥɨɦɚɬɢɢ99 ɢ ɜ ɧɚɱɚɥɟ XX ɜ., ɱɬɨ ɩɨɤɚɡɵɜɚɟɬ ɡɧɚɱɟɧɢɟ, ɩɪɢɞɚɜɚɟɦɨɟ

ɷɬɨɦɭ ɚɫɩɟɤɬɭ ɜ ɪɚɦɤɚɯ ɨɛɳɟɣ ɜɧɟɲɧɟɩɨɥɢɬɢɱɟɫɤɨɣ ɫɬɪɚɬɟɝɢɢ ɜ ɪɟɝɢɨɧɟ.
ɋ ɞɪɭɝɨɣ ɫɬɨɪɨɧɵ, ɫɜɹɡɶ ɦɟɠɞɭ ɩɪɚɜɨɫɥɚɜɢɟɦ ɢ ɪɭɦɵɧɫɤɨɣ
ɤɨɥɥɟɤɬɢɜɧɨɣ ɢɞɟɧɬɢɱɧɨɫɬɶɸ ɤɨɫɜɟɧɧɨ ɡɚɬɪɚɝɢɜɚɥɚɫɶ ɱɟɪɟɡ ɩɨɡɢɰɢɸ
ɤɨɪɨɥɟɜɫɤɨɣ ɜɥɚɫɬɢ (ɢ Ʉɚɪɥɚ I ɥɢɱɧɨ) ɜ ɨɬɧɨɲɟɧɢɢ ɤ ɬɪɚɞɢɰɢɨɧɧɨɣ
ɪɟɥɢɝɢɢ ɪɭɦɵɧ. ɗɬɚ ɬɟɦɚ ɫɜɹɡɚɧɚ ɫ ɜɨɩɪɨɫɨɦ «ɨɬɫɭɬɫɬɜɢɹ ɤɨɪɧɟɣ»
ɢɧɨɫɬɪɚɧɧɨɣ ɞɢɧɚɫɬɢɢ ɜ ɫɬɪɚɧɟ, ɡɚɬɪɨɧɭɬɵɦ ɜɵɲɟ. Ʉɪɨɦɟ ɬɨɝɨ, ɜ ɪɭɫɫɤɢɯ
ɢɫɬɨɱɧɢɤɚɯ ɚɤɰɟɧɬɢɪɭɟɬɫɹ ɜɧɢɦɚɧɢɟ ɧɚ «ɤɚɬɨɥɢɰɢɡɦɟ» Ʉɚɪɥɚ I ɤɚɤ
ɰɟɧɬɪɚɥɶɧɨɦ ɷɥɟɦɟɧɬɟ ɤɨɧɫɨɥɢɞɚɰɢɢ ɡɚɩɚɞɧɨɝɨ ɜɥɢɹɧɢɹ ɢ ɨɬɞɚɥɟɧɢɹ ɨɬ
Ɋɨɫɫɢɢ. ȼ ɬɨ ɠɟ ɜɪɟɦɹ, ɚɧɬɢ-ɪɨɫɫɢɣɫɤɢɟ ɧɚɫɬɪɨɟɧɢɹ ɪɭɦɵɧɫɤɨɣ
«ɢɧɬɟɥɥɢɝɟɧɰɢɢ» ɡɚɱɚɫɬɭɸ ɧɚɩɪɹɦɭɸ ɫɜɹɡɵɜɚɥɢɫɶ ɫ ɩɪɢɩɢɫɵɜɚɟɦɨɣ ɟɣ
(ɤɚɤ ɦɢɧɢɦɭɦ, ɧɚɱɢɧɚɹ ɫ 1860 ɝɝ., ɜ ɫɜɹɡɢ ɫ ɫɟɤɭɥɹɪɢɡɚɰɢɟɣ ɦɨɧɚɫɬɵɪɫɤɨɝɨ
ɢɦɭɳɟɫɬɜɚ ɢ ɞɪɭɝɢɦɢ ɪɟɮɨɪɦɚɦɢ, ɧɚɱɚɬɵɦɢ ɩɪɚɜɢɬɟɥɶɫɬɜɨɦ Ʉɭɡɵ)
«ɫɤɥɨɧɧɨɫɬɶɸ ɤ ɥɚɬɢɧɢɡɦɭ». ɉɨ-ɜɢɞɢɦɨɦɭ, ɧɟɱɭɜɫɬɜɢɬɟɥɶɧɵɟ ɤ
ɩɪɨɬɢɜɨɪɟɱɢɜɨɣ ɢ ɜ ɢɡɜɟɫɬɧɨɣ ɫɬɟɩɟɧɢ ɩɚɪɚɞɨɤɫɚɥɶɧɨɣ ɩɪɢɪɨɞɟ ɫɜɨɟɣ
ɚɪɝɭɦɟɧɬɚɰɢɢ, ɪɨɫɫɢɣɫɤɢɟ ɞɢɩɥɨɦɚɬɵ ɩɨɞɱɟɪɤɢɜɚɥɢ, ɱɬɨ ɫɟɤɭɥɹɪɢɡɚɰɢɹ ɢ
«ɤɚɬɨɥɢɱɟɫɤɚɹ ɩɪɨɩɚɝɚɧɞɚ» ɛɵɥɢ ɨɞɧɨɜɪɟɦɟɧɧɵɦɢ ɩɪɨɰɟɫɫɚɦɢ,
ɨɩɪɟɞɟɥɹɜɲɢɦɢ ɬɟɧɞɟɧɰɢɢ ɜɟɫɬɟɪɧɢɡɚɰɢɢ ɪɭɦɵɧɫɤɨɝɨ ɨɛɳɟɫɬɜɚ. ȼ ɷɬɨɦ
ɨɬɧɨɲɟɧɢɢ ɤɨɪɨɥɹ Ʉɚɪɥɚ I ɱɚɫɬɨ ɨɛɜɢɧɹɥɢ ɜ ɬɨɦ, ɱɬɨ ɨɧ ɛɵɥ «ɚɝɟɧɬɨɦ
ɦɨɥɱɚɥɢɜɨɣ ɤɚɬɨɥɢɰɢɡɚɰɢɢ» ɪɭɦɵɧɫɤɢɯ ɷɥɢɬ100. Ɍɟɦ ɧɟ ɦɟɧɟɟ, ɧɟɤɨɬɨɪɵɟ
ɪɭɫɫɤɢɟ ɞɢɩɥɨɦɚɬɵ ɡɚɧɢɦɚɥɢ ɛɨɥɟɟ ɧɸɚɧɫɢɪɨɜɚɧɧɭɸ ɩɨɡɢɰɢɸ
ɨɬɧɨɫɢɬɟɥɶɧɨ ɪɨɥɢ ɤɨɪɨɥɹ ɜ ɨɬɧɨɲɟɧɢɹɯ ɫ ɩɪɚɜɨɫɥɚɜɧɨɣ ɰɟɪɤɨɜɶɸ.
ɇɚɩɪɢɦɟɪ, ɜ ɨɞɧɨɦ ɢɡ ɞɨɧɟɫɟɧɢɣ ɡɚ ɮɟɜɪɚɥɶ 1892 ɝ. Ɏɨɧɬɨɧ, ɜɨɫɩɪɨɢɡɜɨɞɹ
ɲɬɚɦɩ ɨɛ ɢɡɨɥɢɪɨɜɚɧɧɨɦ ɢ ɧɟɩɨɩɭɥɹɪɧɨɦ ɤɨɪɨɥɟ, ɭɬɜɟɪɠɞɚɟɬ, ɱɬɨ «Ʉɚɪɥ
ɨɫɬɚɺɬɫɹ… ɜ ɫɬɪɚɧɟ ɷɬɨɣ „ɢɧɨɪɨɞɰɟɦ“; ɨɧ ɞɨɧɵɧɟ ɧɟ ɭɫɩɟɥ ɨɫɜɨɢɬɶɫɹ ɫ
ɩɪɢɡɜɚɜɲɢɦ ɟɝɨ ɧɚɪɨɞɨɦ, ɜ ɝɥɚɡɚɯ ɤɨɟɝɨ ɨɧ ɩɨ-ɩɪɟɠɧɟɦɭ ɨɫɬɚɺɬɫɹ
„ɧɟɦɰɟɦ“. Ɉɧ ɝɨɜɨɪɢɬ ɩɨ-ɪɭɦɵɧɫɤɢ ɬɚɤ ɠɟ, ɤɚɤ ɜɩɪɨɱɟɦ, ɢ ɩɨ-ɮɪɚɧɰɭɡɫɤɢ,
ɫ ɫɢɥɶɧɵɦ ɧɟɦɟɰɤɢɦ ɚɤɰɟɧɬɨɦ»101. ɏɨɬɹ ɫ ɞɪɭɝɨɣ ɫɬɨɪɨɧɵ, ɜ ɬɨɦ ɠɟ
ɞɨɧɟɫɟɧɢɢ Ɏɨɧɬɨɧ ɨɬɦɟɱɚɟɬ ɞɨɛɪɨɠɟɥɚɬɟɥɶɧɨɟ ɢ «ɩɪɚɜɢɥɶɧɨɟ» ɨɬɧɨɲɟɧɢɟ
ɤɨɪɨɥɹ ɤ ɩɪɚɜɨɫɥɚɜɢɸ:
… ɤɨɪɨɥɶ Ʉɚɪɥ, ɧɟɫɦɨɬɪɹ ɧɚ ɫɜɨɺ ɢɫɩɨɜɟɞɚɧɢɟ, ɛɟɡɭɫɥɨɜɧɨ, ɫɨɡɧɚɥ ɫɜɨɣ
ɞɨɥɝ ɢ ɧɟɢɡɦɟɧɧɨ ɛɵɥ ɫɨɜɟɪɲɟɧɧɨ ɛɟɡɭɤɨɪɢɡɧɟɧ ɩɨ ɨɬɧɨɲɟɧɢɸ ɤ
ɩɪɚɜɨɫɥɚɜɧɨɣ ɰɟɪɤɜɢ. ɂɦɟɹ ɩɨɥɧɭɸ ɜɨɡɦɨɠɧɨɫɬɶ ɭɫɬɪɨɢɬɶ ɜɨ ɞɜɨɪɰɟ
ɫɜɨɺɦ ɤɚɬɨɥɢɱɟɫɤɭɸ ɱɚɫɨɜɧɸ, ɤɨɪɨɥɶ ɧɢɤɨɝɞɚ ɧɟ ɜɨɫɩɨɥɶɡɨɜɚɥɫɹ ɷɬɢɦ
ɩɪɚɜɨɦ… ȼɵɲɟɢɡɥɨɠɟɧɧɨɟ ɞɨɫɬɚɬɨɱɧɨ ɞɨɤɚɡɵɜɚɟɬ, ɧɚɫɤɨɥɶɤɨ
99
Ⱦɪɭɝɨɣ ɢɧɬɟɪɟɫɧɵɣ ɜ ɷɬɨɣ ɫɜɹɡɢ ɞɨɤɭɦɟɧɬ – ɞɨɤɥɚɞ Ɏɨɧɬɨɧɚ ɒɢɲɤɢɧɭ ɨɬ
20 ɮɟɜɪɚɥɹ 1893 ɝ., ɜ ɤɨɬɨɪɨɦ ɡɚɬɪɚɝɢɜɚɟɬɫɹ ɩɪɨɛɥɟɦɚ ɨɬɫɬɚɜɤɢ ɦɢɬɪɨɩɨɥɢɬɚ ɂɨɫɢɮɚ
Ƚɟɨɪɝɹɧɚ, ɜ ɡɧɚɤ ɧɟɞɨɜɨɥɶɫɬɜɚ ɪɟɮɨɪɦɚɦɢ ɜ ɞɭɯɨɜɧɨɣ ɫɮɟɪɟ (ɞɨɤ. ʋ 37). ɋɦ. ɬɚɤɠɟ ɩɪɢɦɟɪ
ɩɨɩɟɱɢɬɟɥɶɫɬɜɚ ɋɜ. ɋɩɢɪɢɞɨɧɚ ɜ ɞɨɤ. ʋ 53. ɗɬɨ ɭɱɪɟɠɞɟɧɢɟ, «ɫɜɹɡɶ ɢ ɫɧɨɲɟɧɢɹ ɤɨɬɨɪɨɝɨ ɫ
Ɋɨɫɫɢɟɣ ɫɥɢɲɤɨɦ ɯɨɪɨɲɨ ɜɫɟɦ ɢɡɜɟɫɬɧɵ», ɩɨɥɶɡɨɜɚɥɨɫɶ ɩɨɤɪɨɜɢɬɟɥɶɫɬɜɨɦ ɪɨɫɫɢɣɫɤɨɝɨ
ɩɪɚɜɢɬɟɥɶɫɬɜɚ.
100
ɉɨɞɨɛɧɵɟ ɨɛɜɢɧɟɧɢɹ ɧɟ ɜɫɬɪɟɱɚɸɬɫɹ ɧɟɩɨɫɪɟɞɫɬɜɟɧɧɨ ɜ ɞɨɤɭɦɟɧɬɚɯ ɷɬɨɝɨ
ɬɨɦɚ, ɧɨ ɩɟɪɢɨɞɢɱɟɫɤɢ ɩɨɹɜɥɹɸɬɫɹ ɤɚɤ ɞɨ 1888–1898 ɝɝ., ɬɚɤ ɢ ɩɨɫɥɟ (ɧɚɩɪ., ɜ ɧɟɫɤɨɥɶɤɢɯ
ɞɢɩɥɨɦɚɬɢɱɟɫɤɢɯ ɞɨɧɟɫɟɧɢɹɯ ɡɚ 1886 ɢ 1909–1910 ɝɝ.).
101
Ⱦɨɤ.ʋ 30 ɨɬ 5 ɮɟɜɪɚɥɹ 1892 ɝ.
ɩɪɟɭɜɟɥɢɱɟɧɨ ɜɫɺ ɬɨ, ɱɬɨ ɝɨɜɨɪɢɬɫɹ ɨɬɧɨɫɢɬɟɥɶɧɨ ɤɥɟɪɢɤɚɥɶɧɵɯ

ɬɟɧɞɟɧɰɢɣ ɤɨɪɨɥɹ…102.
Ɍɚɤɢɦ ɨɛɪɚɡɨɦ, ɜ ɪɨɫɫɢɣɫɤɢɯ ɞɨɤɭɦɟɧɬɚɯ ɧɟ ɫɭɳɟɫɬɜɨɜɚɥɨ ɩɨɥɧɨɝɨ
ɟɞɢɧɨɝɥɚɫɢɹ ɨɬɧɨɫɢɬɟɥɶɧɨ ɪɨɥɢ ɤɨɪɨɥɹ ɜ ɪɟɥɢɝɢɨɡɧɨɣ ɫɮɟɪɟ, ɯɨɬɹ ɬɟɦɚ
ɤɨɪɨɥɟɜɫɤɨɝɨ ɤɚɬɨɥɢɰɢɡɦɚ ɨɫɬɚɜɚɥɚɫɶ ɩɨɜɬɨɪɹɸɳɢɦɫɹ ɢ ɤɪɚɣɧɟ ɫɢɥɶɧɵɦ
ɚɪɝɭɦɟɧɬɨɦ ɜ ɪɢɬɨɪɢɤɟ ɪɭɫɫɤɨɣ ɞɢɩɥɨɦɚɬɢɢ ɢ ɩɭɛɥɢɰɢɫɬɢɤɢ ɧɚ ɜɫɺɦ
ɩɪɨɬɹɠɟɧɢɢ ɩɪɚɜɥɟɧɢɹ ɩɟɪɜɨɝɨ ɪɭɦɵɧɫɤɨɝɨ Ƚɨɝɟɧɰɨɥɥɟɪɧɚ, ɩɨɞɱɟɪɤɢɜɚɜɲɢɦ
«ɧɟɚɜɬɨɯɬɨɧɧɵɣ» ɯɚɪɚɤɬɟɪ ɞɢɧɚɫɬɢɢ.
ɉɪɨɛɥɟɦɚ ɪɟɥɢɝɢɨɡɧɨɣ ɩɪɢɧɚɞɥɟɠɧɨɫɬɢ ɩɪɟɟɦɧɢɤɨɜ Ʉɚɪɥɚ I ɛɵɥɚ
ɨɫɨɛɨ ɩɪɟɞɫɬɚɜɥɟɧɚ ɜ ɞɨɧɟɫɟɧɢɹɯ ɪɨɫɫɢɣɫɤɢɯ ɞɢɩɥɨɦɚɬɨɜ. ɉɪɢɟɡɞ ɜ ɫɬɪɚɧɭ
ɩɪɢɧɰɚ Ɏɟɪɞɢɧɚɧɞɚ ɢ ɩɨɬɟɧɰɢɚɥɶɧɨɟ ɭɩɪɨɱɟɧɢɟ ɞɢɧɚɫɬɢɢ, ɚ ɬɚɤɠɟ
ɠɟɧɢɬɶɛɚ Ɏɟɪɞɢɧɚɧɞɚ ɧɚ ɩɪɢɧɰɟɫɫɟ Ɇɚɪɢɢ ɗɞɢɧɛɭɪɝɫɤɨɣ, ɜɵɡɵɜɚɥɢ
ɩɨɧɹɬɧɵɣ ɢɧɬɟɪɟɫ ɪɨɫɫɢɣɫɤɢɯ ɩɪɟɞɫɬɚɜɢɬɟɥɟɣ ɜ Ȼɭɯɚɪɟɫɬɟ. ɓɟɤɨɬɥɢɜɵɣ
ɜɨɩɪɨɫ ɨ ɜɟɪɨɢɫɩɨɜɟɞɚɧɢɢ ɩɪɟɟɦɧɢɤɨɜ ɡɚɬɪɚɝɢɜɚɥɫɹ ɜ ɫɟɪɢɢ ɞɨɧɟɫɟɧɢɣ ɜ
ɧɚɱɚɥɟ 1889 ɝ. ɢ ɜ ɧɟɫɤɨɥɶɤɢɯ ɞɨɧɟɫɟɧɢɹɯ 1893-1894 ɝɝ. ɜ ɫɜɹɡɢ ɫ
ɤɪɟɳɟɧɢɟɦ ɞɟɬɟɣ ɧɚɫɥɟɞɧɨɣ ɩɚɪɵ: Ʉɚɪɥɚ (ɛɭɞɭɳɟɝɨ ɤɨɪɨɥɹ Ʉɚɪɥɚ II) ɢ
ȿɥɢɡɚɜɟɬɵ103. Ʉɪɨɦɟ ɜɨɩɪɨɫɨɜ, ɫɜɹɡɚɧɧɵɯ ɫ ɤɨɧɫɬɢɬɭɰɢɨɧɧɵɦɢ
ɩɪɟɞɩɢɫɚɧɢɹɦɢ ɩɨ ɩɨɜɨɞɭ ɪɟɥɢɝɢɨɡɧɨɣ ɩɪɢɧɚɞɥɟɠɧɨɫɬɢ ɦɨɧɚɪɯɚ, ɪɨɫɫɢɣɫɤɢɟ
ɞɢɩɥɨɦɚɬɵ ɢɧɬɟɪɟɫɨɜɚɥɢɫɶ ɫɢɦɜɨɥɢɱɟɫɤɨɣ ɧɚɝɪɭɡɤɨɣ ɩɪɨɧɢɤɧɨɜɟɧɢɹ ɜ
ɤɨɪɨɥɟɜɫɤɭɸ ɫɟɦɶɸ ɩɪɚɜɨɫɥɚɜɧɨɣ ɜɟɪɵ ɢ, ɜ ɲɢɪɨɤɨɦ ɫɦɵɫɥɟ,
«ɪɭɦɵɧɫɤɨɫɬɢ», ɩɪɢɧɹɬɨɣ ɜɦɟɫɬɟ ɫ ɷɬɢɦ ɠɟɫɬɨɦ ɐɚɪɫɬɜɭɸɳɢɦ ɞɨɦɨɦ.
ȿɫɥɢ ɞɨɧɟɫɟɧɢɹ 1889 ɢ 1890 ɝɝ. ɞɨɫɬɚɬɨɱɧɨ ɫɤɟɩɬɢɱɧɵ ɜ ɨɬɧɨɲɟɧɢɢ
ɭɤɪɟɩɥɟɧɢɹ ɩɨɥɨɠɟɧɢɹ ɩɪɢɧɰɚ Ɏɟɪɞɢɧɚɧɞɚ ɢ ɟɝɨ ɩɨɩɭɥɹɪɧɨɫɬɢ, ɬɨ ɩɨɫɥɟ
ɟɝɨ ɠɟɧɢɬɶɛɵ ɧɚ ɩɪɢɧɰɟɫɫɟ Ɇɚɪɢɢ (ɜɨɡɦɨɠɧɨ ɢ ɫ ɭɱɺɬɨɦ ɟɺ
ɞɢɧɚɫɬɢɱɟɫɤɢɯ ɫɜɹɡɟɣ ɫ Ɋɨɫɫɢɟɣ) ɩɨɡɢɰɢɹ ɪɨɫɫɢɣɫɤɢɯ ɧɚɛɥɸɞɚɬɟɥɟɣ
ɩɨɫɬɟɩɟɧɧɨ ɦɟɧɹɥɚɫɶ. Ɍɚɤ, ɜ ɫɜɹɡɢ ɫ ɩɪɟɞɩɨɥɚɝɚɟɦɵɦ ɫɩɨɪɨɦ ɨ ɤɪɟɳɟɧɢɢ
ɩɪɢɧɰɟɫɫɵ ȿɥɢɡɚɜɟɬɵ ɩɨ ɤɚɬɨɥɢɱɟɫɤɨɦɭ ɨɛɪɹɞɭ, Ɏɨɧɬɨɧ ɜ ɨɤɬɹɛɪɟ 1894 ɝ.
ɩɢɲɟɬ, ɱɬɨ «ɦɢɧɢɫɬɪɵ ɟɞɢɧɨɝɥɚɫɧɨ ɡɚɹɜɢɥɢ Ʉɨɪɨɥɸ ɨ ɤɪɚɣɧɟɣ
ɧɟɜɨɡɦɨɠɧɨɫɬɢ ɩɨɞɨɛɧɨɝɨ ɧɚɪɭɲɟɧɢɹ ɤɨɪɟɧɧɨɝɨ ɡɚɤɨɧɚ ɫɬɪɚɧɵ, ɤɨɬɨɪɨɟ
ɧɚɧɟɫɥɨ ɛɵ ɝɥɭɛɨɤɨɟ ɨɫɤɨɪɛɥɟɧɢɟ ɪɟɥɢɝɢɨɡɧɨɦɭ ɱɭɜɫɬɜɭ ɧɚɪɨɞɚ,
ɞɨɪɨɠɚɳɟɝɨ ɫɜɨɟɸ ɜɟɪɨɸ ɢ ɩɨɞɨɪɜɚɥɨ ɛɵ ɨɛɚɹɧɢɟ ɢ ɩɪɟɞɚɧɧɨɫɬɶ ɤ
ɤɨɪɨɥɟɜɫɤɨɣ ɫɟɦɶɟ. Ɉɧɢ ɧɚɩɨɦɧɢɥɢ ɨ ɩɥɚɦɟɧɧɨɦ ɩɪɨɹɜɥɟɧɢɢ ɫɱɚɫɬɶɹ ɢ
ɪɚɞɨɫɬɢ, ɤɨɝɞɚ ɝɨɞ ɬɨɦɭ ɧɚɡɚɞ ɫɨɫɬɨɹɥɨɫɶ ɋɜ. ɤɪɟɳɟɧɢɟ ɩɟɪɜɨɝɨ
ɪɭɦɵɧɫɤɨɝɨ ɩɪɢɧɰɚ ɜ ɩɪɚɜɨɫɥɚɜɧɨɣ ɜɟɪɟ». ȼ ɫɜɨɸ ɨɱɟɪɟɞɶ, ɦɨɧɚɪɯ ɤɚɡɚɥɫɹ
ɞɨɫɬɚɬɨɱɧɨ ɫɨɡɧɚɬɟɥɶɧɵɦ ɜ ɷɬɨɦ ɞɟɥɟ, ɯɨɬɹ Ɏɨɧɬɨɧ ɢ ɜɵɫɤɚɡɵɜɚɥ
«ɭɞɢɜɥɟɧɢɟ» ɩɨ ɩɨɜɨɞɭ ɧɟɪɟɲɢɬɟɥɶɧɨɫɬɢ ɤɨɪɨɥɹ ɜ ɨɬɧɨɲɟɧɢɢ ɬɨɝɨ, ɱɬɨ
ɦɨɝɥɨ ɛɵ ɫɨɫɬɚɜɢɬɶ «ɫɟɪɶɺɡɧɨɟ ɩɨɤɭɲɟɧɢɟ ɧɚ ɪɟɥɢɝɢɨɡɧɨɟ ɱɭɜɫɬɜɨ
ɩɪɚɜɨɫɥɚɜɧɨɝɨ ɧɚɪɨɞɚ»104. ȼ ɫɥɟɞɭɸɳɟɦ ɞɨɧɟɫɟɧɢɢ ɡɚ 19 ɨɤɬɹɛɪɹ
102
Ɍɚɦ ɠɟ.
103
ɋɦ. ɞɨɤ. ʋ 30 ɨɬ 16 ɹɧɜɚɪɹ 1889 ɝ., ɞɨɤ. ʋ 12 ɨɬ 17 ɦɚɪɬɚ 1889 ɝ., ɞɨɤ. ʋ 16 ɨɬ
22 ɢɸɧɹ 1889 ɝ., ɞɨɤ. ʋ 17 ɨɬ 22 ɢɸɧɹ 1889 ɝ., ɞɨɤ. ʋ 18 ɨɬ 22 ɢɸɧɹ 1889 ɝ., ɞɨɤ.ʋ 25
ɨɬ 25 ɢɸɥɹ 1890 ɝ., ɞɨɤ. ʋ 35 ɨɬ 5 ɹɧɜɚɪɹ 1893 ɝ., ɞɨɤ. ʋ 50 ɨɬ 7 ɨɤɬɹɛɪɹ 1894 ɝ., ɞɨɤ. ʋ 52
ɨɬ 19 ɨɤɬɹɛɪɹ 1894 ɝ.
104
Ⱦɨɤ. ʋ 50 ɨɬ 7 ɨɤɬɹɛɪɹ 1894 ɝ.
ɪɨɫɫɢɣɫɤɢɣ ɩɨɫɥɚɧɧɢɤ ɤɨɧɫɬɚɬɢɪɨɜɚɥ «ɪɚɞɨɫɬɶ ɪɭɦɵɧɫɤɨɝɨ ɧɚɪɨɞɚ, ɱɬɨ

ɜɟɪɚ ɟɝɨ ɩɪɟɞɤɨɜ ɩɪɨɧɢɤɥɚ ɜ ɫɟɦɶɸ ɰɚɪɫɬɜɭɸɳɟɝɨ ɞɨɦɚ» (ɜɵɫɤɚɡɚɧɧɚɹ
ɱɟɪɟɡ ɛɭɯɚɪɟɫɬɫɤɭɸ ɩɪɟɫɫɭ)105. ȼ ɜɨɩɪɨɫɟ ɤɨɧɫɨɥɢɞɚɰɢɢ ɞɢɧɚɫɬɢɢ ɩɨɡɢɰɢɹ
ɪɨɫɫɢɣɫɤɢɯ ɩɨɫɥɚɧɧɢɤɨɜ ɤɨɥɟɛɚɥɚɫɶ, ɬɚɤɢɦ ɨɛɪɚɡɨɦ, ɦɟɠɞɭ ɢɡɧɚɱɚɥɶɧɵɦ
ɫɤɟɩɬɢɰɢɡɦɨɦ, ɭɫɢɥɟɧɧɵɦ ɬɟɦɨɣ ɢɡɨɥɹɰɢɢ ɤɨɪɨɥɟɜɫɤɨɣ ɜɥɚɫɬɢ, ɢ
ɩɨɫɥɟɞɭɸɳɢɦ ɩɪɢɡɧɚɧɢɟɦ ɫɩɨɫɨɛɧɨɫɬɢ Ʉɚɪɥɚ I ɭɤɪɟɩɢɬɶ ɟɟ ɩɨɡɢɰɢɢ
ɛɥɚɝɨɞɚɪɹ ɨɫɬɨɪɨɠɧɨɣ ɢ ɭɦɟɥɨɣ ɩɨɥɢɬɢɤɟ ɜ ɨɬɧɨɲɟɧɢɢ ɤɨɧɮɟɫɫɢɨɧɚɥɶɧɨɣ
ɩɪɢɧɚɞɥɟɠɧɨɫɬɢ ɫɜɨɢɯ ɩɪɟɟɦɧɢɤɨɜ.
e. ȼɨɩɪɨɫ ɢɞɟɧɬɢɱɧɨɫɬɢ ɢ ɪɟɝɢɨɧɚɥɶɧɵɟ ɪɚɡɥɢɱɢɹ
ɇɚɤɨɧɟɰ, ɠɢɡɧɟɫɩɨɫɨɛɧɨɫɬɶ ɪɭɦɵɧɫɤɨɝɨ ɧɚɰɢɨɧɚɥɶɧɨɝɨ ɩɪɨɟɤɬɚ ɢ
ɜɨɩɪɨɫ ɢɟɪɚɪɯɢɢ ɧɚɰɢɨɧɚɥɶɧɵɯ ɩɪɢɨɪɢɬɟɬɨɜ ɞɨɫɬɚɬɨɱɧɨ ɫɢɫɬɟɦɚɬɢɱɟɫɤɢ
ɡɚɬɪɨɧɭɬ ɜ ɢɫɬɨɱɧɢɤɚɯ, ɨɩɭɛɥɢɤɨɜɚɧɧɵɯ ɜ ɞɚɧɧɨɦ ɬɨɦɟ. ɋ ɭɱɺɬɨɦ ɨɛɳɟɝɨ
ɨɬɧɨɲɟɧɢɹ ɪɭɫɫɤɨɝɨ ɢɦɩɟɪɫɤɨɝɨ ɞɢɫɤɭɪɫɚ ɤ ɫɨɜɪɟɦɟɧɧɨɦɭ ɪɭɦɵɧɫɤɨɦɭ
ɝɨɫɭɞɚɪɫɬɜɭ, ɧɚɰɢɨɧɚɥɶɧɨɟ ɢɡɦɟɪɟɧɢɟ ɡɚɧɢɦɚɟɬ ɫɤɪɨɦɧɨɟ ɦɟɫɬɨ ɜ
ɪɚɫɫɭɠɞɟɧɢɹɯ ɪɨɫɫɢɣɫɤɢɯ ɞɢɩɥɨɦɚɬɨɜ. ȼɫɺ ɠɟ, ɜɫɬɪɟɱɚɸɬɫɹ ɢɧɬɟɪɟɫɧɵɟ
ɧɚɛɥɸɞɟɧɢɹ ɧɚ ɬɟɦɭ ɜɧɭɬɪɟɧɧɢɯ ɪɟɝɢɨɧɚɥɶɧɵɯ ɪɚɡɧɨɝɥɚɫɢɣ ɜ Ɋɭɦɵɧɫɤɨɦ
ɤɨɪɨɥɟɜɫɬɜɟ ɢ, ɨɫɨɛɟɧɧɨ, ɚɧɚɥɢɡɚ ɧɚɰɢɨɧɚɥɶɧɵɯ ɱɭɜɫɬɜ ɪɭɦɵɧɫɤɢɯ ɷɥɢɬ
ɨɬɧɨɫɢɬɟɥɶɧɨ Ɍɪɚɧɫɢɥɶɜɚɧɢɢ ɫ ɨɞɧɨɣ ɫɬɨɪɨɧɵ ɢ Ȼɟɫɫɚɪɚɛɢɢ ɫ ɞɪɭɝɨɣ.
ɏɨɬɹ ɢɧɬɟɪɟɫ ɤ ɩɨɥɨɠɟɧɢɸ Ɇɨɥɞɨɜɵ ɜ ɫɨɫɬɚɜɟ ɪɭɦɵɧɫɤɨɝɨ
ɝɨɫɭɞɚɪɫɬɜɚ ɡɚɦɟɬɧɨ ɫɧɢɡɢɥɫɹ ɜ ɫɪɚɜɧɟɧɢɢ ɫ 1860–1880 ɝɝ., ɜ
ɚɧɚɥɢɬɢɱɟɫɤɨɦ ɞɨɧɟɫɟɧɢɢ ɏɢɬɪɨɜɨ ɜ ɹɧɜɚɪɟ 1891 ɝ. ɦɨɠɧɨ ɩɪɨɫɥɟɞɢɬɶ
ɜɨɡɪɨɠɞɟɧɢɟ (ɩɪɚɜɞɚ ɷɩɢɡɨɞɢɱɟɫɤɨɟ) ɜɨɩɪɨɫɚ ɨ «ɦɨɥɞɚɜɫɤɨɣ ɫɩɟɰɢɮɢɤɟ» ɢ
ɧɟɞɨɜɨɥɶɫɬɜɟ ɛɭɯɚɪɟɫɬɫɤɢɦ ɰɟɧɬɪɚɥɢɡɦɨɦ, ɜɵɫɤɚɡɵɜɚɟɦɨɦ ɜ ɷɬɨɣ
ɩɪɨɜɢɧɰɢɢ. ȼ ɨɬɥɢɱɢɟ ɨɬ ɩɪɟɞɲɟɫɬɜɭɸɳɟɝɨ ɩɟɪɢɨɞɚ (ɢɥɢ ɨɬ ɛɨɥɟɟ ɪɚɧɧɢɯ
ɧɚɦɺɤɨɜ ɧɚ ɹɪɤɨ ɜɵɪɚɠɟɧɧɭɸ «ɪɭɫɨɮɢɥɢɸ» ɦɨɥɞɚɜɫɤɢɯ ɦɚɫɫ ɩɨ ɫɥɭɱɚɸ
ɜɨɫɫɬɚɧɢɹ 1888 ɝ.) ɧɚ ɷɬɨɬ ɪɚɡ ɩɨɬɟɧɰɢɚɥ «ɦɨɥɞɚɜɫɤɨɝɨ ɫɟɩɚɪɚɬɢɡɦɚ»
ɜɨɫɩɪɢɧɢɦɚɟɬɫɹ ɤɚɤ ɨɬɪɚɠɟɧɢɟ ɜɧɭɬɪɟɧɧɟɣ ɫɥɚɛɨɫɬɢ Ɋɭɦɵɧɫɤɨɝɨ
ɤɨɪɨɥɟɜɫɬɜɚ, ɚ ɧɟ ɤɚɤ ɪɟɚɥɢɫɬɢɱɧɚɹ ɚɥɶɬɟɪɧɚɬɢɜɚ ɫɭɳɟɫɬɜɭɸɳɟɦɭ status
quo. ɉɨɞɱɟɪɤɢɜɚɹ «ɯɚɨɬɢɱɧɵɣ» ɯɚɪɚɤɬɟɪ ɩɨɥɢɬɢɱɟɫɤɨɣ ɠɢɡɧɢ Ɋɭɦɵɧɢɢ ɢ
ɩɨɜɬɨɪɧɨɟ ɩɨɹɜɥɟɧɢɟ ɜɨɩɪɨɫɚ «ɨ ɧɟɪɚɜɧɨɦ ɜ ɤɨɪɨɥɟɜɫɬɜɟ ɩɨɥɨɠɟɧɢɢ
ȼɚɥɚɯɢɢ ɫɪɚɜɧɢɬɟɥɶɧɨ ɫ Ɇɨɥɞɨɜɨɣ», ɏɢɬɪɨɜɨ ɭɬɜɟɪɠɞɚɟɬ ɫɥɟɞɭɸɳɟɟ:
… ɏɨɬɹ ɨɮɢɰɢɨɡɧɚɹ ɩɟɱɚɬɶ ɜɫɹɱɟɫɤɢ ɫɬɚɪɚɥɚɫɶ ɡɚɝɥɭɲɢɬɶ ɧɚɱɢɧɚɜɲɟɟɫɹ
ɞɜɢɠɟɧɢɟ ɢ ɞɨɤɚɡɵɜɚɥɚ ɧɟɨɛɯɨɞɢɦɨɫɬɶ ɫɩɥɨɱɟɧɢɹ ɜɫɟɯ ɪɭɦɵɧ ɢ
ɨɯɪɚɧɟɧɢɹ ɧɟɩɪɢɤɨɫɧɨɜɟɧɧɨɫɬɢ ɧɚɰɢɨɧɚɥɶɧɨɝɨ ɟɞɢɧɫɬɜɚ, ɫɨɡɧɚɧɢɟ
ɧɟɪɚɜɟɧɫɬɜɚ ɩɨɥɨɠɟɧɢɹ ɨɛɟɢɯ ɩɨɥɨɜɢɧ ɤɨɪɨɥɟɜɫɬɜɚ ɩɨɥɭɱɚɥɨ ɜɫɺ
ɛɨɥɶɲɭɸ ɫɢɥɭ. ɇɵɧɟ ɜ əɫɫɚɯ ɨɛɪɚɡɭɟɬɫɹ ɨɫɨɛɵɣ ɤɨɦɢɬɟɬ «ɡɚɳɢɬɵ ɩɪɚɜ
Ɇɨɥɞɚɜɢɢ», ɤɨɬɨɪɵɣ ɩɨɫɵɥɚɟɬ ɨɫɨɛɵɯ ɚɝɟɧɬɨɜ ɜ ɝɨɪɨɞɚ ɞɥɹ
ɪɚɫɩɪɨɫɬɪɚɧɟɧɢɹ ɫɜɨɟɣ ɢɞɟɢ. ȼɫɤɨɪɟ ɛɭɞɟɬ ɨɫɧɨɜɚɧ Ɇɨɥɞɚɜɫɤɢɣ ɤɥɭɛ,
ɤɨɬɨɪɵɣ ɫɟɪɶɺɡɧɨ ɜɵɫɬɭɩɢɬ ɡɚɳɢɬɧɢɤɨɦ ɩɨɥɨɜɢɧɵ ɤɨɪɨɥɟɜɫɬɜɚ106.
Ȼɟɫɫɚɪɚɛɫɤɢɣ ɜɨɩɪɨɫ ɨɬɤɪɵɬɨ ɩɨɹɜɥɹɟɬɫɹ ɬɨɥɶɤɨ ɜ ɞɜɭɯ
ɞɨɤɭɦɟɧɬɚɯ, ɩɪɟɞɫɬɚɜɥɟɧɧɵɯ ɜ ɫɛɨɪɧɢɤɟ, ɢ ɤɨɫɜɟɧɧɨ ɜ ɧɟɫɤɨɥɶɤɢɯ ɞɪɭɝɢɯ
105
Ⱦɨɤ. ʋ 52 ɨɬ 19 ɨɤɬɹɛɪɹ 1894 ɝ.
106
Ⱦɨɤ. ʋ 26 ɨɬ 12 ɹɧɜɚɪɹ 1891 ɝ.
ɫɥɭɱɚɹɯ, ɱɬɨ ɩɨɞɬɜɟɪɠɞɚɟɬ ɦɚɪɝɢɧɚɥɶɧɭɸ ɪɨɥɶ ɷɬɨɣ ɩɪɨɜɢɧɰɢɢ ɧɟ ɬɨɥɶɤɨ

ɜ ɪɚɦɤɚɯ ɪɭɦɵɧɫɤɨɝɨ ɧɚɰɢɨɧɚɥɶɧɨɝɨ ɞɢɫɤɭɪɫɚ ɷɬɨɣ ɷɩɨɯɢ, ɧɨ ɢ ɜ ɪɚɦɤɚɯ
ɪɭɫɫɤɨ-ɪɭɦɵɧɫɤɢɯ ɨɬɧɨɲɟɧɢɣ (ɤɚɤ ɦɢɧɢɦɭɦ ɦɟɠɞɭ 1878 ɢ ɧɚɱɚɥɨɦ XX ɜ.)
ȼ ɢɧɫɬɪɭɤɰɢɢ Ɏɨɧɬɨɧɭ (ɦɚɣ 1891 ɝ.) ɫ ɭɞɨɜɥɟɬɜɨɪɟɧɢɟɦ ɤɨɧɫɬɚɬɢɪɭɟɬɫɹ,
ɱɬɨ «ɜɨɡɛɭɠɞɟɧɢɟ, ɜɵɡɜɚɧɧɨɟ ɩɨɫɥɟ ɬɭɪɟɰɤɨɣ ɜɨɣɧɵ 1877 ɝɨɞɚ
ɩɪɢɫɨɟɞɢɧɟɧɢɟɦ ɤ Ɋɨɫɫɢɢ ɂɡɦɚɢɥɶɫɤɨɝɨ ɨɤɪɭɝɚ ɭɠɟ ɭɥɟɝɥɨɫɶ»107.
Ɂɚɩɪɭɬɫɤɚɹ ɩɪɨɜɢɧɰɢɹ ɩɨɹɜɥɹɟɬɫɹ ɩɨɫɥɟ ɷɬɨɝɨ ɜɩɟɪɜɵɟ ɜ ɤɨɪɨɬɤɨɦ
ɞɨɧɟɫɟɧɢɢ Ɏɨɧɬɨɧɚ ɡɚ 20 ɮɟɜɪɚɥɹ 1892 ɝ., ɝɞɟ ɞɢɩɥɨɦɚɬ ɫɫɵɥɚɟɬɫɹ ɧɚ
ɫɬɭɞɟɧɬɨɜ ɛɟɫɫɚɪɚɛɫɤɨɝɨ ɩɪɨɢɫɯɨɠɞɟɧɢɹ, ɷɦɢɝɪɢɪɨɜɚɜɲɢɯ ɜ Ɋɭɦɵɧɢɸ ɢ
«ɭɬɜɟɪɠɞɚɸɳɢɯ, ɱɬɨ ɨɧɢ ɩɨɤɢɧɭɥɢ Ɋɨɫɫɢɸ ɜɜɢɞɭ ɨɫɨɛɨɣ ɩɪɢɜɹɡɚɧɧɨɫɬɢ
ɢɯ ɤɨ ɜɫɟɦɭ ɪɭɦɵɧɫɤɨɦɭ ɢ ɧɟɜɨɡɦɨɠɧɨɫɬɢ ɠɢɬɶ ɢɧɚɱɟ ɤɚɤ ɫɪɟɞɢ
„ɜɵɫɨɤɨɪɚɡɜɢɬɨɝɨ ɪɭɦɵɧɫɤɨɝɨ ɨɛɳɟɫɬɜɚ”». ɋɫɵɥɚɹɫɶ ɧɚ ɷɮɮɟɤɬ «ɥɟɫɬɢ»,
ɤɨɬɨɪɵɣ ɩɨɞɨɛɧɵɟ ɫɥɭɱɚɢ ɹɤɨɛɵ ɢɦɟɥɢ ɛɵ ɞɥɹ «ɪɭɦɵɧɫɤɨɝɨ ɫɚɦɨɥɸɛɢɹ»,
Ɏɨɧɬɨɧ ɭɩɨɦɢɧɚɟɬ ɞɚɥɟɟ ɡɚɳɢɬɭ, ɩɪɟɞɨɫɬɚɜɥɟɧɧɭɸ ɷɬɢɦ ɦɨɥɨɞɵɦ ɥɸɞɹɦ
Ȼ.ɉ. ɏɚɲɞɟɭ, ɢ ɭɱɪɟɠɞɟɧɢɟ ɨɛɳɟɫɬɜɚ «Ɇɢɥɤɨɜ», ɨɫɧɨɜɚɧɧɨɝɨ ɜ ɷɬɨ ɜɪɟɦɹ
ɩɨɞ ɟɝɨ ɩɚɬɪɨɧɚɠɟɦ ɜ Ȼɭɯɚɪɟɫɬɟ108. ȼɫɺ ɠɟ, ɤɚɤ ɧɚɩɨɥɨɜɢɧɭ ɢɪɨɧɢɱɟɫɤɢɣ
ɬɨɧ ɞɢɩɥɨɦɚɬɚ, ɬɚɤ ɢ ɩɨɞɱɺɪɤɢɜɚɧɢɟ ɞɟɧɟɠɧɵɯ ɢ «ɩɪɚɝɦɚɬɢɱɟɫɤɢɯ» ɚɫɩɟɤɬɨɜ
ɢɧɬɟɪɟɫɚ ɛɟɫɫɚɪɚɛɫɤɢɯ ɫɬɭɞɟɧɬɨɜ ɤ Ɋɭɦɵɧɢɢ, ɤɚɠɟɬɫɹ, ɭɤɚɡɵɜɚɸɬ ɧɚ
ɞɨɫɬɚɬɨɱɧɨ ɧɢɡɤɭɸ ɫɬɟɩɟɧɶ ɢɧɬɟɪɟɫɚ ɪɨɫɫɢɣɫɤɨɣ ɞɢɩɥɨɦɚɬɢɢ ɤ
ɩɨɬɟɧɰɢɚɥɶɧɨɦɭ ɜɥɢɹɧɢɸ «ɪɭɦɵɧɫɤɨɝɨ ɢɪɪɟɞɟɧɬɢɡɦɚ» ɜ Ȼɟɫɫɚɪɚɛɢɢ109.
ȼɬɨɪɨɣ ɞɨɤɭɦɟɧɬ, ɫɨɞɟɪɠɚɳɢɣ ɩɪɹɦɭɸ ɨɬɫɵɥɤɭ ɤ Ȼɟɫɫɚɪɚɛɢɢ,
ɩɨɹɜɥɹɟɬɫɹ ɜ ɫɜɹɡɢ ɫ ɚɧɚɥɢɡɨɦ ɷɮɮɟɤɬɚ ɨɬ ɩɨɟɡɞɤɢ ɤɨɪɨɥɹ Ʉɚɪɥɚ I ɜ ɋɚɧɤɬ-
ɉɟɬɟɪɛɭɪɝ ɥɟɬɨɦ 1898 ɝ. ɉɨ ɷɬɨɦɭ ɫɥɭɱɚɸ, ɪɭɫɫɤɚɹ ɞɢɩɥɨɦɚɬɢɹ ɛɵɥɚ ɛɨɥɟɟ
ɨɩɬɢɦɢɫɬɢɱɧɨɣ, ɱɟɦ ɨɛɵɱɧɨ ɜɜɢɞɭ ɜɨɡɦɨɠɧɨɝɨ ɢɡɦɟɧɟɧɢɹ (ɢɥɢ ɤɚɤ
ɦɢɧɢɦɭɦ ɭɪɚɜɧɨɜɟɲɢɜɚɧɢɹ) ɜɟɤɬɨɪɚ ɪɭɦɵɧɫɤɨɣ ɜɧɟɲɧɟɣ ɩɨɥɢɬɢɤɢ ɢ
ɩɨɬɟɧɰɢɚɥɶɧɨɝɨ ɫɛɥɢɠɟɧɢɹ ɫ Ɋɨɫɫɢɟɣ. ɉɨɡɢɬɢɜɧɵɟ ɜɩɟɱɚɬɥɟɧɢɹ ɤɨɪɨɥɹ
ɩɨɫɥɟ ɟɝɨ ɩɪɢɛɵɬɢɹ ɜ Ɋɨɫɫɢɸ ɫɬɚɥɢ ɢɡɥɸɛɥɟɧɧɵɦɢ ɬɟɦɚɦɢ ɞɨɧɟɫɟɧɢɣ
ɥɟɬɨɦ 1898 ɝ. ɂɦɟɧɧɨ ɜ ɷɬɨɦ ɤɨɧɬɟɤɫɬɟ ɢ, ɤɚɠɟɬɫɹ, ɞɥɹ ɩɨɞɬɜɟɪɠɞɟɧɢɹ
ɜɨɡɦɨɠɧɨɫɬɢ ɬɚɤɨɝɨ ɪɨɞɚ ɷɜɨɥɸɰɢɢ, ɩɨɜɟɪɟɧɧɵɣ ɜ ɞɟɥɚɯ ɋɨɦɨɜ ɩɢɲɟɬ ɜ
ɉɟɬɟɪɛɭɪɝ ɜ ɞɨɫɬɚɬɨɱɧɨ ɨɩɬɢɦɢɫɬɢɱɟɫɤɨɦ ɤɥɸɱɟ:
ɇɟɥɶɡɹ ɧɟ ɨɬɦɟɬɢɬɶ, ɜɦɟɫɬɟ ɫ ɬɟɦ, ɬɨɝɨ ɨɬɪɚɞɧɨɝɨ ɹɜɥɟɧɢɹ, ɱɬɨ ɜɨɩɪɨɫ ɨ
Ȼɟɫɫɚɪɚɛɢɢ ɧɟ ɜɨɥɧɭɟɬ ɛɨɥɟɟ ɨɛɳɟɫɬɜɟɧɧɨɟ ɦɧɟɧɢɟ ɢ ɜɫɺ ɪɟɠɟ ɢ ɪɟɠɟ
ɡɚɬɪɚɝɢɜɚɟɬɫɹ ɜ ɩɟɱɚɬɢ. Ɍɚɤɭɸ ɩɟɪɟɦɟɧɭ ɦɨɠɧɨ ɨɛɴɹɫɧɢɬɶ ɬɟɦ, ɱɬɨ, ɫ ɨɞɧɨɣ
ɫɬɨɪɨɧɵ, ɜɫɺ ɜɧɢɦɚɧɢɟ Ʉɨɪɨɥɟɜɫɬɜɚ ɩɨɝɥɨɳɟɧɨ ɧɵɧɟ ɞɟɣɫɬɜɢɬɟɥɶɧɨ
ɧɟɛɵɜɚɥɵɦɢ ɩɪɢɬɟɫɧɟɧɢɹɦɢ, ɤɨɬɨɪɵɦ ɜɟɧɝɟɪɫɤɨɟ ɩɪɚɜɢɬɟɥɶɫɬɜɨ
ɩɨɞɜɟɪɝɧɭɥɨ ɫɜɨɢɯ ɪɭɦɵɧɫɤɢɯ ɩɨɞɞɚɧɧɵɯ; ɫ ɞɪɭɝɨɣ, ɬɟɦ ɢɧɬɟɪɟɫɨɦ,
ɤɨɬɨɪɵɣ ɜɨɡɛɭɠɞɚɟɬ ɧɵɧɟ ɜ ɪɭɦɵɧɚɯ Ⱦɨɛɪɭɞɠɚ ɫ ɧɨɜɵɦ ɩɨɪɬɨɦ ɜ
107
Ⱦɨɤ. ʋ 27 ɨɬ 29 ɦɚɹ 1891 ɝ.
108
Ⱦɨɤ. ʋ 31 ɨɬ 20 ɮɟɜɪɚɥɹ 1892 ɝ.
109
ɗɬɨ ɜɩɟɱɚɬɥɟɧɢɟ, ɤɚɠɟɬɫɹ, ɩɨɞɬɜɟɪɠɞɚɟɬɫɹ ɬɟɦ, ɱɬɨ ɪɭɫɫɤɚɹ ɦɢɫɫɢɹ ɜ Ȼɭɯɚɪɟɫɬɟ
ɛɵɥɚ, ɩɨ ɦɟɧɶɲɟɣ ɦɟɪɟ, ɨɡɚɛɨɱɟɧɚ ɞɟɹɬɟɥɶɧɨɫɬɶɸ Ɂɚɦɮɢɪɚ Ⱥɪɛɨɪɟ-Ɋɚɥɥɢ ɢ ɪɨɫɫɢɣɫɤɢɯ
ɫɨɰɢɚɥɢɫɬɨɜ ɜ ɰɟɥɨɦ, ɤɨɬɨɪɵɦ ɬɨɬ ɠɟ ɏɚɲɞɟɭ ɩɪɟɞɥɚɝɚɥ ɫɜɨɺ ɩɨɤɪɨɜɢɬɟɥɶɫɬɜɨ,
ɨɛɪɚɬɢɜɲɢɫɶ ɤ ɤɨɪɨɥɸ ɫ ɩɪɨɫɶɛɨɣ ɩɪɟɤɪɚɬɢɬɶ ɩɨɩɵɬɤɢ ɪɭɫɫɤɢɯ ɞɢɩɥɨɦɚɬɨɜ ɜɵɫɟɥɢɬɶ ɢɯ ɢɡ
ɫɬɪɚɧɵ. ɋɦ. ɞɨɤ.ʋ 14 ɨɬ 17 ɦɚɪɬɚ 1889 ɝ.
Ʉɨɧɫɬɚɧɰɟ, ɬɨɪɝɨɜɵɦ ɢ ɜɨɟɧɧɵɦ ɮɥɨɬɨɦ, ɤɨɬɨɪɵɦɢ ɪɭɦɵɧɵ ɡɚɧɢɦɚɸɬɫɹ

ɫɨ ɫɜɨɣɫɬɜɟɧɧɨɣ ɢɦ ɞɟɬɫɤɢɦ ɭɜɥɟɱɟɧɢɟɦ. ɂ ɜɪɹɞ ɥɢ ɫɨɝɥɚɫɢɥɢɫɶ ɛɵ ɨɧɢ
ɧɵɧɟ ɩɨɦɟɧɹɬɶ ɨɛɪɚɬɧɨ Ⱦɨɛɪɭɞɠɭ ɧɚ Ȼɟɫɫɚɪɚɛɢɸ. ɉɪɢ ɬɚɤɢɯ ɭɫɥɨɜɢɹɯ ɢɦ
ɨɫɬɚɺɬɫɹ ɨɛɯɨɞɢɬɶ ɩɨɫɥɟɞɧɸɸ ɦɨɥɱɚɧɢɟɦ. ɇɚɤɨɧɟɰ, ɧɟɥɶɡɹ ɧɟ ɭɩɨɦɹɧɭɬɶ
ɢ ɨ ɦɭɞɪɨɦ ɨɛɪɚɡɟ ɞɟɣɫɬɜɢɹ ɜ ɷɬɨɦ ɜɨɩɪɨɫɟ ɫɚɦɨɝɨ ɤɨɪɨɥɹ, ɤɨɬɨɪɵɣ, ɫ
ɫɚɦɨɝɨ ɧɚɱɚɥɚ, ɩɨɧɹɜ ɜɫɸ ɛɟɫɩɨɦɨɳɧɨɫɬɶ ɫɟɬɨɜɚɧɢɣ ɧɚ ɩɨɬɟɪɸ
Ȼɟɫɫɚɪɚɛɢɢ, ɤɪɚɣɧɟ ɧɟɨɞɨɛɪɢɬɟɥɶɧɨ ɨɬɧɨɫɢɬɫɹ ɤɨ ɜɫɹɤɨɣ ɚɝɢɬɚɰɢɢ ɢ
ɫɭɦɟɥ ɡɚɢɧɬɟɪɟɫɨɜɚɬɶ ɪɭɦɵɧ Ⱦɨɛɪɭɞɠɟɣ ɢ ɧɚɩɪɚɜɢɬɶ ɢɯ ɞɟɹɬɟɥɶɧɨɫɬɶ ɧɚ
ɷɬɭ ɧɨɜɭɸ ɢ ɛɨɝɚɬɭɸ ɨɛɥɚɫɬɶ110.
ȼ ɷɬɨɦ ɫɥɭɱɚɟ ɨɫɨɛɟɧɧɨ ɢɧɬɟɪɟɫɧɨ ɩɪɹɦɨɟ ɫɪɚɜɧɟɧɢɟ Ȼɟɫɫɚɪɚɛɢɢ ɢ
ɞɪɭɝɢɯ ɧɚɩɪɚɜɥɟɧɢɣ ɪɭɦɵɧɫɤɨɝɨ ɧɚɰɢɨɧɚɥɶɧɨɝɨ ɩɪɨɟɤɬɚ. Ȼɟɫɫɚɪɚɛɢɹ,
ɬɚɤɢɦ ɨɛɪɚɡɨɦ, ɧɚɯɨɞɢɬɫɹ ɜ ɦɟɧɟɟ ɛɥɚɝɨɩɪɢɹɬɧɨɦ ɩɨɥɨɠɟɧɢɢ ɧɟ ɬɨɥɶɤɨ
ɢɡ-ɡɚ ɩɟɪɟɨɪɢɟɧɬɚɰɢɢ ɪɭɦɵɧɫɤɨɝɨ «ɧɚɰɢɨɧɚɥɶɧɨɝɨ ɫɬɪɨɢɬɟɥɶɫɬɜɚ» ɧɚ ɛɨɥɟɟ
ɩɟɪɫɩɟɤɬɢɜɧɵɣ ɪɟɝɢɨɧ, Ⱦɨɛɪɭɞɠɭ, ɧɨ ɢ ɫ ɬɨɱɤɢ ɡɪɟɧɢɹ ɜɬɨɪɨɫɬɟɩɟɧɧɨɣ ɪɨɥɢ,
ɡɚɧɢɦɚɟɦɨɣ ɩɪɨɜɢɧɰɢɟɣ ɦɟɠɞɭ ɉɪɭɬɨɦ ɢ Ⱦɧɟɫɬɪɨɦ ɜ ɪɭɦɵɧɫɤɨɦ
ɧɚɰɢɨɧɚɥɶɧɨɦ ɜɨɨɛɪɚɠɟɧɢɢ, ɩɨ ɫɪɚɜɧɟɧɢɸ ɫ Ɍɪɚɧɫɢɥɶɜɚɧɢɟɣ. ɗɬɨɬ
ɤɨɧɬɪɚɫɬ ɩɪɨɹɜɥɹɟɬɫɹ ɢ ɛɨɥɟɟ ɹɜɧɨ ɜ ɤɨɧɬɟɤɫɬɟ «ɦɟɦɨɪɚɧɞɢɫɬɫɤɨɝɨ
ɜɨɩɪɨɫɚ», ɤɨɬɨɪɵɣ ɩɪɢɜɥɟɤɚɥ ɜɧɢɦɚɧɢɟ ɪɭɫɫɤɢɯ ɞɢɩɥɨɦɚɬɨɜ ɬɟɱɟɧɢɢ
ɛɨɥɶɲɨɣ ɱɚɫɬɢ 1893 ɢ 1894 ɝɨɞɨɜ111. Ȼɟɫɫɚɪɚɛɢɹ ɜɧɨɜɶ ɩɨɹɜɥɹɟɬɫɹ ɨɬɤɪɵɬɨ
ɜ ɪɚɦɤɚɯ ɞɢɫɤɭɪɫɚ «ɢɟɪɚɪɯɢɢ» ɧɚɰɢɨɧɚɥɶɧɵɯ ɩɪɢɨɪɢɬɟɬɨɜ ɜ ɫɜɹɡɢ ɫ
ɩɚɪɥɚɦɟɧɬɫɤɢɦɢ ɞɟɛɚɬɚɦɢ ɨ ɩɨɡɢɰɢɢ Ɋɭɦɵɧɢɢ ɜ «ɜɨɩɪɨɫɟ ɦɟɦɨɪɚɧɞɭɦɚ».
ȼ ɞɜɭɯ ɞɨɧɟɫɟɧɢɹɯ ɡɚ ɞɟɤɚɛɪɶ 1893 ɝ. Ɏɨɧɬɨɧ ɫɫɵɥɚɟɬɫɹ ɧɚ ɞɟɛɚɬɵ ɜ
ɩɚɥɚɬɟ ɞɟɩɭɬɚɬɨɜ ɢ ɜ ɋɟɧɚɬɟ, ɩɪɹɦɨ ɰɢɬɢɪɭɹ ɦɧɟɧɢɹ ɪɭɦɵɧɫɤɢɯ ɩɨɥɢɬɢɤɨɜ
ɨ ɩɨɥɨɠɟɧɢɢ ɛɟɫɫɚɪɚɛɰɟɜ ɜ ɫɪɚɜɧɟɧɢɢ ɫ ɬɪɚɧɫɢɥɶɜɚɧɰɚɦɢ ɢ ɫɬɟɩɟɧɢ
ɨɩɚɫɧɨɫɬɢ ɚɫɫɢɦɢɥɹɰɢɢ, ɫ ɤɨɬɨɪɨɣ ɫɬɨɥɤɧɭɥɢɫɶ ɨɛɟ ɝɪɭɩɩɵ112.
Ɂɚɦɵɫɟɥ ɷɬɢɯ ɞɨɧɟɫɟɧɢɣ ɛɵɥ ɮɚɤɬɢɱɟɫɤɢ ɜ ɬɨɦ, ɱɬɨɛɵ ɩɨɞɱɟɪɤɧɭɬɶ
ɨɩɩɨɪɬɭɧɢɡɦ ɪɭɦɵɧɫɤɢɯ ɩɨɥɢɬɢɤɨɜ ɢɡ ɪɚɡɥɢɱɧɵɯ ɥɚɝɟɪɟɣ, ɹɜɧɨ
ɩɨɞɬɜɟɪɠɞɚɸɳɢɯ, ɪɭɫɫɤɨɟ ɩɪɟɞɫɬɚɜɥɟɧɢɟ ɨ ɛɟɫɩɪɢɧɰɢɩɧɨɫɬɢ ɢ ɤɪɚɣɧɟɣ
ɝɢɛɤɨɫɬɢ ɪɭɦɵɧɫɤɨɝɨ ɩɨɥɢɬɢɱɟɫɤɨɝɨ ɤɥɚɫɫɚ. ȼɫɺ ɠɟ ɩɨ ɦɟɪɟ ɪɚɡɜɢɬɢɹ
ɫɨɛɵɬɢɣ ɜ Ɍɪɚɧɫɢɥɶɜɚɧɢɢ, ɨɬɧɨɲɟɧɢɟ ɪɨɫɫɢɣɫɤɢɯ ɞɢɩɥɨɦɚɬɨɜ ɫɬɚɧɨɜɢɥɨɫɶ
ɜɫɺ ɛɨɥɟɟ ɛɥɚɝɨɠɟɥɚɬɟɥɶɧɵɦ ɤ ɩɨɡɢɰɢɢ ɛɭɯɚɪɟɫɬɫɤɨɝɨ ɩɪɚɜɢɬɟɥɶɫɬɜɚ. Ɉɧɢ
ɞɚɠɟ ɢɦɩɥɢɰɢɬɧɨ ɩɪɢɡɧɚɜɚɥɢ ɡɚɤɨɧɧɨɫɬɶ ɪɭɦɵɧɫɤɢɯ ɧɚɰɢɨɧɚɥɶɧɵɯ
ɬɪɟɛɨɜɚɧɢɣ ɢ ɞɟɥɢɤɚɬɧɨɫɬɶ ɩɨɥɨɠɟɧɢɹ ɪɭɦɵɧɫɤɢɯ ɜɥɚɫɬɟɣ, ɤɨɬɨɪɵɦ
ɧɟɨɛɯɨɞɢɦɨ ɛɵɥɨ ɩɪɨɜɨɞɢɬɶ ɤɚɤ ɦɨɠɧɨ ɛɨɥɟɟ ɨɫɬɨɪɨɠɧɭɸ ɩɨɥɢɬɢɤɭ ɩɨ
ɨɬɧɨɲɟɧɢɸ ɤ Ⱥɜɫɬɪɨ-ȼɟɧɝɪɢɢ, ɧɟ ɡɚɛɵɜɚɹ ɨɛ ɭɞɨɜɥɟɬɜɨɪɟɧɢɢ ɧɚɰɢɨɧɚɥɶɧɵɯ
ɱɭɜɫɬɜ, ɜɵɪɚɠɚɟɦɵɯ ɜɧɭɬɪɢ ɫɬɪɚɧɵ113. ɇɟɫɨɦɧɟɧɧɨ, ɱɬɨ ɫɨɱɭɜɫɬɜɟɧɧɨɟ
ɨɬɧɨɲɟɧɢɟ ɤ ɪɭɦɵɧɫɤɨɦɭ ɩɪɚɜɢɬɟɥɶɫɬɜɭ ɛɵɥɨ ɩɪɨɞɢɤɬɨɜɚɧɨ ɜ ɞɚɧɧɨɦ
110
ɋɦ. ɞɨɤ. ʋ 80.
111
ȼ ɷɬɨɣ ɫɜɹɡɢ ɫɦ.: ɞɨɤ. ʋ 38 ɨɬ 21 ɢɸɧɹ 1893 ɝ., ɞɨɤ. ʋ 39 ɨɬ 6 ɚɜɝɭɫɬɚ 1893 ɝ.,
ɞɨɤ. ʋ 40 ɞɨɤɥɚɞ ȼɪɚɧɝɟɥɹ ɨɬ 29 ɚɜɝɭɫɬɚ/10 ɫɟɧɬɹɛɪɹ 1893 ɝ., ɞɨɤ. ʋ 41 ɨɬ 7 ɫɟɧɬɹɛɪɹ 1893 ɝ.,
ɞɨɤ. ʋ 43 ɨɬ 6 ɞɟɤɚɛɪɹ 1893 ɝ., ɞɨɤ. ʋ 44 ɨɬ 21 ɞɟɤɚɛɪɹ 1893 ɝ., ɞɨɤ. ʋ 47 ɨɬ 21 ɦɚɹ 1894 ɝ. ɢ ɬ.ɞ.
112
Ⱦɨɤ. ʋ 43 ɨɬ 6 ɞɟɤɚɛɪɹ 1893 ɝ., ɞɨɤ.ʋ 44 ɨɬ 21 ɞɟɤɚɛɪɹ 1893 ɝ.
113
ɋɦ., ɜ ɱɚɫɬɧɨɫɬɢ, ɞɨɤɭɦɟɧɬ 47 ɡɚ 21 ɦɚɹ 1894 ɝɨɞɚ.
ɫɥɭɱɚɟ ɢ ɫɬɪɚɬɟɝɢɟɣ ɭɜɟɥɢɱɟɧɢɹ ɡɧɚɱɟɧɢɹ Ɍɪɚɧɫɢɥɶɜɚɧɢɢ ɜ ɭɳɟɪɛ

Ȼɟɫɫɚɪɚɛɢɢ. Ʉɨɧɰɟɧɬɪɚɰɢɹ ɜɧɢɦɚɧɢɹ ɛɭɯɚɪɟɫɬɫɤɢɯ ɩɨɥɢɬɢɤɨɜ ɜ ɡɚɩɚɞɧɨɦ
ɧɚɩɪɚɜɥɟɧɢɢ ɧɟ ɦɨɝɥɚ ɧɟ ɩɪɢɜɟɬɫɬɜɨɜɚɬɶɫɹ ɪɭɫɫɤɢɦɢ ɧɚɛɥɸɞɚɬɟɥɹɦɢ.
Ʉɨɥɟɛɚɧɢɹ ɩɨɡɢɰɢɢ ɪɭɫɫɤɢɯ ɞɢɩɥɨɦɚɬɨɜ ɜ ɨɰɟɧɤɟ ɪɭɦɵɧɫɤɨɝɨ
ɢɪɪɟɞɟɧɬɢɡɦɚ ɧɚɯɨɞɢɥɨɫɶ ɜ ɡɚɜɢɫɢɦɨɫɬɢ ɨɬ ɨɩɪɟɞɟɥɺɧɧɵɯ ɫɢɦɜɨɥɢɱɟɫɤɢɯ
ɠɟɫɬɨɜ, ɧɚɩɪɢɦɟɪ, ɩɨɟɡɞɨɤ ɦɨɧɚɪɯɨɜ (Ɏɪɚɧɰɚ ɂɨɫɢɮɚ ɜ Ȼɭɯɚɪɟɫɬ, 1896;
Ʉɚɪɥɚ I ɜ ɋɚɧɤɬ-ɉɟɬɟɪɛɭɪɝ, 1898). ȼ ɤɨɧɬɟɤɫɬɟ ɩɭɬɟɲɟɫɬɜɢɹ 1898 ɝ.
ɪɭɫɫɤɚɹ ɞɢɩɥɨɦɚɬɢɹ ɩɪɢɜɟɬɫɬɜɨɜɚɥɚ ɷɧɟɪɝɢɱɧɭɸ ɪɟɚɤɰɢɸ ɩɪɚɜɢɬɟɥɶɫɬɜɚ
ɧɚ ɩɪɨɹɜɥɟɧɢɟ «ɪɭɦɵɧɫɤɨɝɨ ɢɪɪɟɞɟɧɬɢɡɦɚ» ɜ əɫɫɚɯ ɩɨ ɫɥɭɱɚɸ ɫɩɟɤɬɚɤɥɹ ɜ
ɇɚɰɢɨɧɚɥɶɧɨɦ ɬɟɚɬɪɟ, ɜ ɤɨɬɨɪɨɦ ɭɱɚɫɬɜɨɜɚɥɢ ɧɟɤɨɬɨɪɵɟ ɩɪɟɞɫɬɚɜɢɬɟɥɢ
ɪɭɦɵɧɫɤɨɝɨ ɝɟɧɲɬɚɛɚ114. ȼ ɷɬɭ ɫɟɪɢɸ ɫɨɛɵɬɢɣ ɜɩɢɫɵɜɚɟɬɫɹ ɢ ɩɨɥɟɦɢɤɚ
ɜɨɤɪɭɝ «ɚɧɬɢɪɨɫɫɢɣɫɤɨɣ» ɛɪɨɲɸɪɵ Ⱦɢɦɢɬɪɢɹ ɋɬɭɪɞɡɵ L’Europe, la Russie
et la Roumanie, ɤɨɬɨɪɚɹ ɤɪɨɦɟ ɢɫɩɨɥɶɡɨɜɚɧɢɹ ɜɨ ɜɧɭɬɪɢɩɨɥɢɬɢɱɟɫɤɨɣ
ɛɨɪɶɛɟ ɜ Ɋɭɦɵɧɫɤɨɦ ɤɨɪɨɥɟɜɫɬɜɟ, ɩɨɫɥɭɠɢɥɚ ɢ ɱɚɫɬɢɱɧɨɣ ɞɢɫɤɪɟɞɢɬɚɰɢɢ
ɪɭɦɵɧɫɤɨɝɨ ɩɪɟɦɶɟɪ-ɦɢɧɢɫɬɪɚ ɜ ɩɟɬɟɪɛɭɪɝɫɤɢɯ ɤɪɭɝɚɯ115.
Ⱦɢɫɤɭɫɫɢɢ ɢ ɜɵɜɨɞɵ
Ɋɭɫɫɤɨ-ɪɭɦɵɧɫɤɢɟ ɨɬɧɨɲɟɧɢɹ ɜ ɚɧɚɥɢɡɢɪɭɟɦɵɣ ɩɟɪɢɨɞ ɜɩɢɫɵɜɚɥɢɫɶ ɜ
ɨɛɳɢɟ ɪɚɦɤɢ ɦɟɠɞɭɧɚɪɨɞɧɵɯ ɫɜɹɡɟɣ, ɩɪɨɬɢɜɨɫɬɨɹɧɢɹ ɦɟɠɞɭ ɤɪɭɩɧɵɦɢ
ɟɜɪɨɩɟɣɫɤɢɦɢ ɝɨɫɭɞɚɪɫɬɜɚɦɢ, ɢ ɜ ɨɫɨɛɟɧɧɨɫɬɢ ɢɯ ɜɡɚɢɦɨɞɟɣɫɬɜɢɹ ɜ
ɛɚɥɤɚɧɫɤɨɦ ɪɟɝɢɨɧɟ. Ⱥɧɚɥɢɡɢɪɭɹ ɫɜɟɞɟɧɢɹ, ɫɨɞɟɪɠɚɳɢɟɫɹ ɜ ɩɭɛɥɢɤɭɟɦɵɯ
ɞɨɤɭɦɟɧɬɚɯ, ɢ ɫɨɩɨɫɬɚɜɥɹɹ ɢɯ ɫ ɞɪɭɝɢɦɢ ɢɫɬɨɱɧɢɤɚɦɢ ɩɨ ɩɨɥɢɬɢɱɟɫɤɨɣ
ɫɢɬɭɚɰɢɢ ɜ ɛɵɜɲɟɣ «ȿɜɪɨɩɟɣɫɤɨɣ Ɍɭɪɰɢɢ», ɦɨɠɧɨ ɡɚɦɟɬɢɬɶ, ɱɬɨ ɩɨɥɢɬɢɤɚ
Ɋɨɫɫɢɢ ɩɨ ɨɬɧɨɲɟɧɢɸ ɤ Ɋɭɦɵɧɢɢ ɨɩɪɟɞɟɥɹɥɚɫɶ ɩɨ ɛɨɥɶɲɟɣ ɱɚɫɬɢ
ɷɜɨɥɸɰɢɟɣ ɜɡɚɢɦɨɞɟɣɫɬɜɢɣ ɢɦɩɟɪɢɢ ɫ ɞɪɭɝɢɦɢ ȼɟɥɢɤɢɦɢ ɞɟɪɠɚɜɚɦɢ,
ɨɫɨɛɟɧɧɨ ɫ Ⱥɜɫɬɪɨ-ȼɟɧɝɪɢɟɣ ɢ Ƚɟɪɦɚɧɢɟɣ. Ɍɚɤ, ɧɚɩɪɹɠɺɧɧɵɟ ɦɨɦɟɧɬɵ ɜ
ɫɧɨɲɟɧɢɹɯ ɦɟɠɞɭ Ɋɨɫɫɢɟɣ ɢ Ⱥɜɫɬɪɨ-ȼɟɧɝɪɢɟɣ ɜɨ ɜɪɟɦɹ ɛɨɥɝɚɪɫɤɨɝɨ ɢ
ɫɟɪɛɫɤɨɝɨ ɤɪɢɡɢɫɨɜ ɧɚɲɥɢ ɨɬɪɚɠɟɧɢɟ ɢ ɜ ɪɭɫɫɤɨ-ɪɭɦɵɧɫɤɢɯ
ɞɢɩɥɨɦɚɬɢɱɟɫɤɢɯ ɪɚɡɧɨɝɥɚɫɢɹɯ. ɉɨɞɨɛɧɵɦ ɨɛɪɚɡɨɦ, ɫɧɹɬɢɟ ɧɚɩɪɹɠɟɧɢɹ ɜ
ɦɟɠɞɭɧɚɪɨɞɧɵɯ ɨɬɧɨɲɟɧɢɹɯ ɜ ɪɟɝɢɨɧɟ (ɧɚɩɪɢɦɟɪ, ɡɚɤɥɸɱɟɧɢɟ ɪɭɫɫɤɨ-
ɚɜɫɬɪɨ-ɜɟɧɝɟɪɫɤɨɝɨ ɫɨɝɥɚɲɟɧɢɹ ɜ 1897 ɝ.) ɩɪɢɜɟɥɨ ɤ ɨɩɪɟɞɟɥɺɧɧɨɣ
ɪɚɡɪɹɞɤɟ ɜ ɤɨɧɬɚɤɬɚɯ ɦɟɠɞɭ ɞɜɭɦɹ ɝɨɫɭɞɚɪɫɬɜɚɦɢ.
ɂɡɦɟɧɱɢɜɵɣ ɨɛɪɚɡ Ɋɭɦɵɧɢɢ ɜ ɞɨɧɟɫɟɧɢɹɯ ɪɭɫɫɤɢɯ ɞɢɩɥɨɦɚɬɨɜ ɜ
Ɋɭɦɵɧɫɤɨɦ ɤɨɪɨɥɟɜɫɬɜɟ ɤɨɧɰɚ 1880–1890-ɯ ɝɝ., ɨɛɭɫɥɨɜɥɟɧɧɵɣ ɱɚɫɬɨ
ɪɚɡɥɢɱɧɵɦɢ ɜɡɝɥɹɞɚɦɢ ɢɯ ɚɜɬɨɪɨɜ ɧɚ ɤɨɧɤɪɟɬɧɵɟ ɚɫɩɟɤɬɵ ɪɨɫɫɢɣɫɤɨɣ
ɜɧɟɲɧɟɣ ɩɨɥɢɬɢɤɢ ɢ, ɨɫɨɛɟɧɧɨ ɧɚ ɫɩɨɫɨɛ, ɤɨɬɨɪɵɦ ɦɨɝɥɢ ɞɨɫɬɢɝɚɬɶɫɹ
ɨɩɪɟɞɟɥɺɧɧɵɟ ɰɟɥɢ ɜ ɨɬɧɨɲɟɧɢɢ ɪɭɦɵɧɫɤɨɝɨ ɝɨɫɭɞɚɪɫɬɜɚ, ɬɪɟɛɭɟɬ
ɤɨɧɬɟɤɫɬɭɚɥɢɡɚɰɢɢ ɫɜɟɞɟɧɢɣ ɢɡ ɷɬɢɯ ɢɫɬɨɱɧɢɤɨɜ. Ȼɵɥɨ ɛɵ ɰɟɥɟɫɨɨɛɪɚɡɧɨ,
114
Ⱦɨɤ. ʋ 79 ɨɬ 1 ɦɚɹ 1898 ɝ. Ɉɡɚɛɨɱɟɧɧɨɫɬɶ ɪɨɫɫɢɣɫɤɨɝɨ ɩɨɫɥɚɧɧɢɤɚ ɛɵɥɚ,
ɩɨɦɢɦɨ ɩɪɨɱɟɝɨ, ɜɵɡɜɚɧɚ ɭɩɨɦɢɧɚɧɢɟɦ Ȼɟɫɫɚɪɚɛɢɢ ɫɪɟɞɢ ɨɬɱɭɠɞɺɧɧɵɯ ɩɪɨɜɢɧɰɢɣ ɢ
ɨɪɝɚɧɢɡɚɰɢɟɣ ɫɨɛɵɬɢɹ ɜ əɫɫɚɯ «ɜɛɥɢɡɢ ɪɨɫɫɢɣɫɤɨɣ ɝɪɚɧɢɰɵ».
115
ɉɨɞɪɨɛɧɟɟ ɫɦ.: ɞɨɤ. ʋ 83 ɨɬ 5 ɚɜɝɭɫɬɚ 1898 ɝ.
ɧɚɩɪɢɦɟɪ, ɫɨɩɨɫɬɚɜɢɬɶ ɢɯ ɫ ɩɪɨɱɢɦɢ ɞɨɤɭɦɟɧɬɚɦɢ ɷɩɨɯɢ, ɜɤɥɸɱɚɹ

ɞɨɧɟɫɟɧɢɹ ɞɢɩɥɨɦɚɬɨɜ ɞɪɭɝɢɯ ɫɬɪɚɧ, ɚɤɤɪɟɞɢɬɨɜɚɧɧɵɯ ɜ Ȼɭɯɚɪɟɫɬɟ.
ɏɨɬɹ ɜɨ ɦɧɟɧɢɹɯ ɢ ɜɵɜɨɞɚɯ ɪɨɫɫɢɣɫɤɢɯ ɞɢɩɥɨɦɚɬɨɜ ɜ Ɋɭɦɵɧɢɢ
ɡɚɱɚɫɬɭɸ ɫɭɳɟɫɬɜɨɜɚɥ ɨɩɪɟɞɟɥɺɧɧɵɣ ɤɨɧɫɟɧɫɭɫ (ɨɫɨɛɟɧɧɨ ɩɨ
ɫɭɳɟɫɬɜɟɧɧɵɦ ɜɨɩɪɨɫɚɦ ɪɨɫɫɢɣɫɤɨɣ ɜɧɟɲɧɟɣ ɩɨɥɢɬɢɤɢ), ɦɟɠɞɭ ɚɜɬɨɪɚɦɢ
ɩɭɛɥɢɤɭɟɦɵɯ ɞɨɧɟɫɟɧɢɣ ɛɵɥɢ ɜɫɺ ɠɟ ɢ ɡɚɦɟɬɧɵɟ ɪɚɡɥɢɱɢɹ ɤɚɫɚɬɟɥɶɧɨ
ɫɩɨɫɨɛɚ ɢɧɬɟɪɩɪɟɬɚɰɢɢ ɪɭɦɵɧɫɤɢɯ ɪɟɚɥɢɣ ɢ ɜɧɟɲɧɟɣ ɩɨɥɢɬɢɤɢ
ɤɨɪɨɥɟɜɫɬɜɚ. ɗɬɢ ɪɚɫɯɨɠɞɟɧɢɹ ɨɬɧɨɫɢɥɢɫɶ, ɧɚɩɪɢɦɟɪ, ɤ ɢɞɟɨɥɨɝɢɱɟɫɤɨɦɭ
ɤɪɭɝɨɡɨɪɭ ɪɭɦɵɧɫɤɨɣ ɩɨɥɢɬɢɱɟɫɤɨɣ ɷɥɢɬɵ, ɩɨɥɢɬɢɱɟɫɤɨɦɭ ɭɫɬɪɨɣɫɬɜɭ,
ɪɨɥɢ ɤɨɪɨɥɹ Ʉɚɪɥɚ I, ɫɬɚɬɭɫɭ ɩɪɚɜɨɫɥɚɜɧɨɣ ɰɟɪɤɜɢ, ɬɟɫɧɵɦ ɤɨɧɬɚɤɬɚɦ ɫ
ɝɟɪɦɚɧɫɤɢɦ ɦɢɪɨɦ ɢ ɬ.ɞ. ɋɪɚɜɧɢɜɚɹ ɞɨɧɟɫɟɧɢɹ ɏɢɬɪɨɜɨ ɫ ɞɨɧɟɫɟɧɢɹɦɢ
Ɏɨɧɬɨɧɚ, ɧɟɥɶɡɹ ɧɟ ɨɛɪɚɬɢɬɶ ɜɧɢɦɚɧɢɹ, ɱɬɨ ɜ ɩɟɪɜɵɯ ɩɨɫɬɨɹɧɧɨ
ɢɫɩɨɥɶɡɭɸɬɫɹ ɮɨɪɦɭɥɢɪɨɜɤɢ, ɧɚɜɟɹɧɧɵɟ ɫɨɱɢɧɟɧɢɹɦɢ ɢɞɟɨɥɨɝɨɜ
ɤɨɧɫɟɪɜɚɬɢɜɧɨ-ɩɚɧɫɥɚɜɢɫɬɫɤɨɝɨ ɬɨɥɤɚ. ȼɬɨɪɵɟ ɠɟ, ɯɨɬɹ ɢ ɧɟ ɥɢɲɟɧɵ
ɤɪɢɬɢɱɟɫɤɨɝɨ ɩɨɞɯɨɞɚ ɜ ɨɬɧɨɲɟɧɢɢ Ɋɭɦɵɧɢɢ (ɜ ɰɟɥɨɦ) ɢ ɟɺ ɜɧɟɲɧɟɣ
ɩɨɥɢɬɢɤɢ (ɜ ɱɚɫɬɧɨɫɬɢ), ɯɚɪɚɤɬɟɪɢɡɭɸɬɫɹ ɚɧɚɥɢɡɨɦ, ɨɪɢɟɧɬɢɪɨɜɚɧɧɵɦ ɧɚ
ɩɪɚɤɬɢɱɟɫɤɢɟ ɰɟɥɢ, ɩɪɢɡɜɚɧɧɵɦ ɢɧɮɨɪɦɢɪɨɜɚɬɶ ɨɬɜɟɬɫɬɜɟɧɧɵɯ ɥɢɰ ɜɨ
ɜɥɚɫɬɧɵɯ ɤɚɛɢɧɟɬɚɯ ɜ ɋɚɧɤɬ-ɉɟɬɟɪɛɭɪɝɟ, ɨ ɪɟɚɥɶɧɨɣ ɫɢɬɭɚɰɢɢ ɜ
Ɋɭɦɵɧɫɤɨɦ ɤɨɪɨɥɟɜɫɬɜɟ ɢ ɩɨɦɨɱɶ ɜ ɩɪɢɧɹɬɢɢ ɪɟɲɟɧɢɣ, ɫɨɨɬɜɟɬɫɬɜɭɸɳɢɯ
ɪɟɚɥɶɧɨɫɬɢ.
Ⱥɧɚɥɢɡɢɪɭɟɦɵɟ ɜ ɨɛɳɟɦ ɤɨɧɬɟɤɫɬɟ ɜɨɩɪɨɫɨɜ, ɨɛɫɭɠɞɚɜɲɢɯɫɹ ɜ
ɞɢɩɥɨɦɚɬɢɱɟɫɤɨɣ ɫɪɟɞɟ ɢ ɪɭɫɫɤɨɣ ɩɭɛɥɢɰɢɫɬɢɤɟ ɬɨɝɨ ɜɪɟɦɟɧɢ (ɧɚɩɪɢɦɟɪ,
ɨ ɩɟɪɟɫɦɨɬɪɟ ɨɬɧɨɲɟɧɢɣ ɫ Ⱥɜɫɬɪɨ-ȼɟɧɝɪɢɟɣ ɢ Ƚɟɪɦɚɧɢɟɣ, ɞɢɫɤɭɫɫɢɣ ɨ
ɡɚɤɥɸɱɟɧɢɢ ɫɨɸɡɚ ɫ Ɏɪɚɧɰɢɟɣ ɢɥɢ ɨɬɧɨɫɢɬɟɥɶɧɨ ɤɪɢɡɢɫɚ ɧɚ Ȼɚɥɤɚɧɚɯ),
ɨɩɭɛɥɢɤɨɜɚɧɧɵɟ ɜ ɷɬɨɦ ɬɨɦɟ ɢɫɬɨɱɧɢɤɢ, ɩɨɤɚɡɵɜɚɸɬ, ɱɬɨ ɩɨɞɱɚɫ
ɩɪɨɬɢɜɨɪɟɱɢɜɵɟ ɩɨɞɯɨɞɵ ɪɭɫɫɤɢɯ ɞɢɩɥɨɦɚɬɨɜ ɜ Ɋɭɦɵɧɢɢ, ɹɜɥɹɸɬɫɹ
ɟɫɬɟɫɬɜɟɧɧɵɦ ɨɬɪɚɠɟɧɢɟɦ ɝɥɭɛɢɧɧɵɯ ɢɡɦɟɧɟɧɢɣ ɜ ɪɨɫɫɢɣɫɤɨɣ
ɞɢɩɥɨɦɚɬɢɢ, ɧɚɯɨɞɢɜɲɟɣɫɹ ɜ ɷɬɨɬ ɩɟɪɢɨɞ ɜ ɫɬɚɞɢɢ ɩɟɪɟɯɨɞɚ ɨɬ ɩɨɞɯɨɞɚ,
ɫɜɨɣɫɬɜɟɧɧɨɝɨ Realpolitik, ɤ ɩɨɞɯɨɞɭ ɫ ɫɟɪɶɟɡɧɨɣ ɢɞɟɨɥɨɝɢɱɟɫɤɨɣ
ɧɚɝɪɭɡɤɨɣ. ɗɬɨ ɦɨɠɟɬ ɛɵɬɶ ɩɪɨɫɥɟɠɟɧɨ, ɜ ɱɚɫɬɧɨɫɬɢ, ɧɚ ɩɪɢɦɟɪɟ ɞɟɛɚɬɨɜ
ɨɬɧɨɫɢɬɟɥɶɧɨ ɩɨɥɢɬɢɤɢ ɫɨɡɞɚɧɢɹ Ɋɨɫɫɢɟɣ ɚɥɶɹɧɫɨɜ, ɢɡ ɤɨɬɨɪɨɣ ɧɟ
ɜɵɩɚɞɚɥɚ ɢ Ɋɭɦɵɧɢɹ. «Ⱦɢɩɥɨɦɚɬɢɱɟɫɤɚɹ ɪɟɜɨɥɸɰɢɹ», ɜɵɪɚɡɢɜɲɚɹɫɹ ɜ
Ɋɨɫɫɢɢ 1880-90 ɝɝ. ɜ ɪɨɫɬɟ ɡɧɚɱɟɧɢɹ «ɧɚɰɢɨɧɚɥɶɧɨɣ ɩɚɪɬɢɢ», ɜɧɟɫɥɚ ɜɤɥɚɞ
ɢ ɜ ɩɨɫɬɟɩɟɧɧɨɟ ɨɬɞɚɥɟɧɢɟ ɫɬɪɚɧɵ ɨɬ ɞɜɭɯ ɰɟɧɬɪɚɥɶɧɨ-ɟɜɪɨɩɟɣɫɤɢɯ
ɢɦɩɟɪɢɣ, ɜɡɚɦɟɧ ɫɛɥɢɠɟɧɢɹ ɫ Ɏɪɚɧɰɢɟɣ, ɧɟɫɦɨɬɪɹ ɧɚ ɬɨ, ɱɬɨ ɫɨɸɡ,
ɨɫɧɨɜɚɧɧɵɣ ɧɚ ɦɨɧɚɪɯɢɱɟɫɤɨɣ ɫɨɥɢɞɚɪɧɨɫɬɢ, ɤɚɡɚɥɫɹ ɛɵ ɛɨɥɟɟ
ɟɫɬɟɫɬɜɟɧɧɵɦ. Ɉɛɪɚɡɧɨɟ ɜɵɪɚɠɟɧɢɟ ɷɬɨɝɨ ɨɫɧɨɜɨɩɨɥɚɝɚɸɳɟɝɨ ɢɡɦɟɧɟɧɢɹ
ɜɨ ɜɧɟɲɧɟɣ ɩɨɥɢɬɢɤɟ Ɋɨɫɫɢɢ, ɨɛɧɚɪɭɠɢɜɚɟɬɫɹ ɫɪɟɞɢ ɩɪɨɱɟɝɨ ɜ ɫɢɧɬɚɝɦɟ,
ɩɪɢɩɢɫɵɜɚɟɦɨɣ Ⱥɥɟɤɫɚɧɞɪɭ III: «ɇɢɤɚɤɨɣ ɞɪɭɝɨɣ ɩɨɥɢɬɢɤɢ ɧɟ ɦɨɠɟɬ ɛɵɬɶ
ɭ ɧɚɫ, ɤɚɤ ɱɢɫɬɨ ɪɭɫɫɤɚɹ, ɧɚɰɢɨɧɚɥɶɧɚɹ; ɧɢɤɚɤɨɣ ɞɪɭɝɨɣ ɩɨɥɢɬɢɤɢ ɛɵɬɶ ɧɟ
ɦɨɠɟɬ ɢ ɧɟ ɞɨɥɠɧɨ» 116.
116
ɐɢɬ. ɩɨ: ɂɫɬɨɪɢɹ ɜɧɟɲɧɟɣ ɩɨɥɢɬɢɤɢ Ɋɨɫɫɢɢ. ȼɬɨɪɚɹ ɩɨɥɨɜɢɧɚ XIX ɜɟɤɚ. ɋ. 264.
ɗɬɨ ɮɭɧɞɚɦɟɧɬɚɥɶɧɨɟ ɢɡɦɟɧɟɧɢɟ ɜɨ ɜɧɟɲɧɟɣ ɩɨɥɢɬɢɤɟ

ɩɪɚɤɬɢɱɟɫɤɢ ɩɨɥɧɨɫɬɶɸ ɤɨɪɪɟɥɢɪɭɟɬ ɫ ɚɧɚɥɨɝɢɱɧɵɦɢ ɬɪɚɧɫɮɨɪɦɚɰɢɹɦɢ
ɜ ɫɮɟɪɟ ɜɧɭɬɪɟɧɧɟɣ ɩɨɥɢɬɢɤɢ. ȼ ɨɬɥɢɱɢɟ ɨɬ ɫɰɟɧɚɪɢɟɜ ɪɟɮɨɪɦɚɬɨɪɫɬɜɚ ɢ
ɛɸɪɨɤɪɚɬɢɱɟɫɤɨɣ ɪɚɰɢɨɧɚɥɢɡɚɰɢɢ ɝɨɫɭɞɚɪɫɬɜɟɧɧɨɝɨ ɚɩɩɚɪɚɬɚ,
ɩɪɨɞɜɢɝɚɜɲɢɯɫɹ ɩɪɚɜɢɬɟɥɶɫɬɜɨɦ Ⱥɥɟɤɫɚɧɞɪɚ II, ɟɝɨ ɩɪɟɟɦɧɢɤ ɩɨɲɺɥ ɩɨ
ɩɭɬɢ «ɧɚɰɢɨɧɚɥɢɡɚɰɢɢ». Ɉɧɚ ɩɪɟɞɩɨɥɚɝɚɥɚ, ɫ ɨɞɧɨɣ ɫɬɨɪɨɧɵ, ɨɬɤɚɡ ɨɬ
ɜɟɫɬɟɪɧɟɡɢɪɨɜɚɧɧɨɣ ɦɨɞɟɥɢ, ɡɚɥɨɠɟɧɧɨɣ ɉɟɬɪɨɦ I ɢ ɢɞɟɨɥɨɝɢɱɟɫɤɭɸ
ɪɟɚɛɢɥɢɬɚɰɢɸ ɧɚɫɥɟɞɢɹ ɞɨɦɨɞɟɪɧɨɝɨ ɦɨɫɤɨɜɫɤɨɝɨ ɝɨɫɭɞɚɪɫɬɜɚ, ɚ ɫ ɞɪɭɝɨɣ,
ɜɧɟɞɪɟɧɢɟ ɧɨɜɵɯ ɷɥɟɦɟɧɬɨɜ ɪɭɫɫɤɨɝɨ ɧɚɰɢɨɧɚɥɢɡɦɚ ɜ ɨɮɢɰɢɚɥɶɧɭɸ
ɥɟɝɢɬɢɦɚɰɢɸ ɪɟɠɢɦɚ117. ɇɟɫɨɦɧɟɧɧɨ, ɷɬɚ ɬɪɚɧɫɮɨɪɦɚɰɢɹ ɧɟ ɛɵɥɚ ɧɢ
ɜɧɟɡɚɩɧɨɣ, ɧɢ ɨɞɧɨɦɨɦɟɧɬɧɨɣ. Ɉɧɚ ɧɚɱɚɥɚɫɶ ɜ 1860-ɯ ɝɝ. ɢ ɡɚɱɚɫɬɭɸ
ɫɜɹɡɵɜɚɟɬɫɹ ɜ ɢɫɬɨɪɢɨɝɪɚɮɢɢ ɫ ɩɨɥɶɫɤɢɦ ɜɨɫɫɬɚɧɢɟɦ 1863–1864 ɝɝ.,
ɝɥɭɛɨɤɨ ɩɨɜɥɢɹɜɲɢɦ ɧɚ ɩɪɟɞɫɬɚɜɥɟɧɢɹ ɪɭɫɫɤɢɯ ɷɥɢɬ ɨ ɫɜɹɡɢ ɦɟɠɞɭ
ɜɧɭɬɪɟɧɧɟɣ ɢ ɜɧɟɲɧɟɣ ɩɨɥɢɬɢɤɨɣ ɢ ɥɨɹɥɶɧɨɫɬɶɸ ɧɟɪɭɫɫɤɢɯ ɨɤɪɚɢɧ.
ɉɪɟɟɦɫɬɜɟɧɧɨɫɬɶ ɦɟɠɞɭ 1860 ɢ 1880-ɦɢ ɝɝ. ɨɬɦɟɱɟɧɚ ɫɢɦɜɨɥɢɱɟɫɤɨɣ
ɮɢɝɭɪɨɣ Ɇɢɯɚɢɥɚ Ʉɚɬɤɨɜɚ, ɨɞɧɨɝɨ ɢɡ ɧɚɢɛɨɥɟɟ ɚɤɬɢɜɧɵɯ ɪɭɫɫɤɢɯ
ɧɚɰɢɨɧɚɥɢɫɬɢɱɟɫɤɢɯ ɩɭɛɥɢɰɢɫɬɨɜ ɢ ɜɵɞɚɸɳɟɝɨɫɹ ɢɞɟɨɥɨɝɚ ɪɟɠɢɦɚ ɞɨ
ɫɚɦɨɣ ɫɜɨɟɣ ɫɦɟɪɬɢ ɜ 1887 ɝ.118. Ʉɚɬɤɨɜ ɫɨɩɟɪɧɢɱɚɥ ɜ ɷɬɨɦ ɨɬɧɨɲɟɧɢɢ ɫ
Ʉɨɧɫɬɚɧɬɢɧɨɦ ɉɟɬɪɨɜɢɱɟɦ ɉɨɛɟɞɨɧɨɫɰɟɜɵɦ, ɨɥɢɰɟɬɜɨɪɹɹ ɫɨɜɪɟɦɟɧɧɨɟ
ɜɢɞɟɧɶɟ ɪɭɫɫɤɨɝɨ ɧɚɰɢɨɧɚɥɢɡɦɚ, ɜ ɩɪɨɬɢɜɨɩɨɥɨɠɧɨɫɬɶ ɬɪɚɞɢɰɢɨɧɚɥɢɫɬɫɤɨɦɭ
ɤɨɧɫɟɪɜɚɬɢɡɦɭ ɉɨɛɟɞɨɧɨɫɰɟɜɚ. ȼ ɨɬɥɢɱɢɟ ɨɬ ɉɨɛɟɞɨɧɨɫɰɟɜɚ, Ʉɚɬɤɨɜ
ɜɵɫɬɭɩɚɥ ɫ ɞɨɫɬɚɬɨɱɧɨ ɹɪɤɨ ɜɵɪɚɠɟɧɧɨɣ ɩɪɨɝɪɚɦɦɨɣ ɬɚɤɠɟ ɢ ɜ ɫɮɟɪɟ
ɜɧɟɲɧɟɣ ɩɨɥɢɬɢɤɢ, ɤɚɤ ɛɵɥɨ ɩɨɤɚɡɚɧɨ ɜɵɲɟ. ȼɫɺ ɠɟ, ɞɨɦɢɧɢɪɨɜɚɧɢɟ
«ɧɚɰɢɨɧɚɥɢɡɢɪɭɸɳɟɝɨ» ɬɟɱɟɧɢɹ ɜ ɞɢɩɥɨɦɚɬɢɢ ɜɫɟɝɞɚ ɛɵɥɨ ɥɢɲɶ
ɨɬɧɨɫɢɬɟɥɶɧɵɦ, ɜɫɥɟɞɫɬɜɢɟ ɤɨɪɩɨɪɚɬɢɜɧɨɣ ɫɨɥɢɞɚɪɧɨɫɬɢ ɞɢɩɥɨɦɚɬɨɜ
«ɫɬɚɪɨɣ ɲɤɨɥɵ» ɢ ɧɟɜɨɡɦɨɠɧɨɫɬɢ ɢɯ ɭɫɬɪɚɧɟɧɢɹ ɫ ɤɥɸɱɟɜɵɯ ɩɨɡɢɰɢɣ ɜ
ɞɢɩɥɨɦɚɬɢɱɟɫɤɨɦ ɤɨɪɩɭɫɟ. ȼ ɢɬɨɝɟ, ɤ ɤɨɧɰɭ XIX ɜ. ɪɨɫɫɢɣɫɤɚɹ ɜɧɟɲɧɹɹ
ɩɨɥɢɬɢɤɚ ɤɨɥɟɛɚɥɚɫɶ ɜ ɢɡɦɟɧɱɢɜɨɦ ɢ ɧɟɫɬɚɛɢɥɶɧɨɦ ɪɚɜɧɨɜɟɫɢɢ ɦɟɠɞɭ
ɷɬɢɦɢ ɞɜɭɦɹ ɰɟɧɬɪɚɦɢ.
ɉɟɪɟɯɨɞɹ ɤ ɫɥɟɞɭɸɳɟɦɭ ɭɪɨɜɧɸ ɫɪɚɜɧɟɧɢɣ, ɦɵ ɦɨɠɟɦ ɫɤɚɡɚɬɶ,
ɱɬɨ ɞɨɤɭɦɟɧɬɵ, ɨɩɭɛɥɢɤɨɜɚɧɧɵɟ ɜ ɷɬɨɦ ɬɨɦɟ, ɩɪɟɞɫɬɚɜɥɹɸɬ ɫɨɛɨɣ ɜɚɠɧɵɟ
ɫɨɫɬɚɜɧɵɟ ɱɚɫɬɢ ɞɥɹ ɢɫɫɥɟɞɨɜɚɧɢɹ ɬɨɝɨ, ɤɚɤɢɦ ɨɛɪɚɡɨɦ ɢɞɟɨɥɨɝɢɱɟɫɤɢɣ
ɮɚɤɬɨɪ ɫɩɟɪɜɚ ɧɚɪɭɲɢɥ, ɚ ɩɨɬɨɦ ɢ ɪɚɫɲɚɬɚɥ ɫɢɫɬɟɦɭ ɦɟɠɞɭɧɚɪɨɞɧɵɯ
ɨɬɧɨɲɟɧɢɣ, ɨɫɧɨɜɚɧɧɭɸ ɧɚ «ɛɚɥɚɧɫɟ ɫɢɥ» ɢɥɢ «ɟɜɪɨɩɟɣɫɤɨɦ
ɪɚɜɧɨɜɟɫɢɢ»119. ɗɬɨɬ ɩɪɨɰɟɫɫ ɫɬɚɥ ɩɪɟɥɸɞɢɟɣ ɨɤɨɧɱɚɬɟɥɶɧɨɝɨ ɩɪɨɜɚɥɚ
ɞɢɩɥɨɦɚɬɢɢ ɜ ɞɟɥɟ ɫɝɥɚɠɢɜɚɧɢɹ ɤɨɧɮɥɢɤɬɨɜ ɦɟɠɞɭ ɨɫɧɨɜɧɵɦɢ ɢɝɪɨɤɚɦɢ
ɧɚ ɟɜɪɨɩɟɣɫɤɨɣ ɩɨɥɢɬɢɱɟɫɤɨɣ ɫɰɟɧɟ. Ɍɟɤɬɨɧɢɱɟɫɤɢɟ ɞɜɢɠɟɧɢɹ ɧɚ ɩɨɥɟ
117
Wortman R. S. Op. cit. ɋɦ. ɜ ɨɫɨɛɟɧɧɨɫɬɢ ɝɥɚɜɵ 5 ɢ 7.
118
Katz M. Mikhail N. Katkov: A Political Biography, 1818-1887. N. Y., 1966.
119
Sédouy de, J.-A. Le concert européen. Aux origines de l'Europe, 1814–1914. Paris,
2009; Mitzen J. Power in Concert. The Nineteenth-Century Origins of Global Governance.
Chicago, 2013.
ɞɢɩɥɨɦɚɬɢɢ, ɩɪɢɜɟɞɲɢɟ ɜ ɤɨɧɟɱɧɨɦ ɫɱɺɬɟ ɤ ɨɛɪɚɡɨɜɚɧɢɸ ɢ ɭɫɢɥɟɧɢɸ ɞɜɭɯ

ɧɟɩɪɢɦɢɪɢɦɵɯ ɛɥɨɤɨɜ – Ⱥɧɬɚɧɬɵ ɢ Ɍɪɨɣɫɬɜɟɧɧɨɝɨ ɫɨɸɡɚ (ɐɟɧɬɪɚɥɶɧɵɯ
ɞɟɪɠɚɜ), – ɛɵɥɢ ɨɛɴɹɫɧɟɧɵ ɬɚɤɠɟ «ɞɢɩɥɨɦɚɬɢɱɟɫɤɨɣ ɪɟɜɨɥɸɰɢɟɣ»
ɩɨɫɥɟɞɧɢɯ ɞɟɫɹɬɢɥɟɬɢɣ XIX ɜ. ɢ ɩɟɪɜɵɯ ɥɟɬ XX ɜ., ɧɚ ɤɨɬɨɪɭɸ ɦɵ
ɫɫɵɥɚɥɢɫɶ ɜɵɲɟ. ȼ ɩɪɨɢɫɯɨɠɞɟɧɢɢ ɷɬɨɣ ɪɟɜɨɥɸɰɢɢ ɧɚɯɨɞɢɥɢɫɶ ɬɚɤɢɟ
ɮɚɤɬɨɪɵ, ɤɚɤ ɝɟɧɟɡɢɫ ɨɛɳɟɫɬɜɟɧɧɨɝɨ ɦɧɟɧɢɹ, ɪɨɫɬ ɜɥɢɹɧɢɹ ɩɪɟɫɫɵ,
ɩɨɹɜɥɟɧɢɟ ɧɨɜɵɯ ɫɩɨɫɨɛɨɜ ɤɨɦɦɭɧɢɤɚɰɢɢ, ɭɬɜɟɪɠɞɟɧɢɟ ɧɨɜɵɯ
ɩɨɥɢɬɢɱɟɫɤɢɯ ɥɢɞɟɪɨɜ, ɫɧɢɠɟɧɢɟ ɪɨɥɢ ɩɪɨɮɟɫɫɢɨɧɚɥɶɧɵɯ ɞɢɩɥɨɦɚɬɨɜ ɜ
ɩɪɢɧɹɬɢɢ ɪɟɲɟɧɢɣ120. Ȼɭɞɭɱɢ ɫɨɜɦɟɳɺɧɧɵɦɢ, ɜɫɟ ɷɬɢ ɨɛɫɬɨɹɬɟɥɶɫɬɜɚ
ɩɪɢɜɟɥɢ ɤ ɢɞɟɨɥɨɝɢɡɚɰɢɢ ɞɢɩɥɨɦɚɬɢɢ – ɞɨɦɢɧɚɧɬɟ ɦɟɠɞɭɧɚɪɨɞɧɵɯ
ɨɬɧɨɲɟɧɢɣ ɧɚ ɩɪɨɬɹɠɟɧɢɢ ɜɫɟɝɨ XX ɜɟɤɚ.
Ɏɥɚɜɢɭɫ ɋɨɥɨɦɨɧ, Ⱥɧɞɪɟɣ Ʉɭɲɤɨ
120
Craig G.A., George A.L. Force and Statecraft: Diplomatic Problems of Our Time.
New York, 1985. ɋ. 286. Ⱦɥɹ ɨɛɫɭɠɞɟɧɢɢ ɬɟɨɪɢɢ Ʉɪɷɣɝɚ ɢ Ⱦɠɨɪɞɠɚ ɩɪɢɦɟɧɢɬɟɥɶɧɨ ɤ
ɞɚɧɧɨɦɭ ɢɫɫɥɟɞɨɜɚɧɢɸ ɫɦ.: Solomon F., Cuúco A. How much Ideology can Diplomacy Endure?
The Early Phase of Soviet-Romanian Relations˫, November 1917 – February 1918 (ɜ ɩɟɱɚɬɢ).
LISTA DOCUMENTELOR
1. Bucureúti, 19 mai 1888. M.A. Hitrovo, trimis extraordinar úi ministru

plenipotenĠiar rus în România, către N.K. Giers, Ministrul de Externe al
Rusiei, despre căderea guvernului Brătianu úi acuzele din presa românească
la adresa Imperiului Rus.
Rusiei, despre discursurile liderilor liberali úi atacurile la adresa Rusiei.
Rusiei, despre discuĠiile purtate cu Ministrul Afacerilor Străine al
României, P.P. Carp, în contextul acuzaĠiilor privitoare la o presupusă
implicare a Rusiei în răscoalele Ġărăneúti.
4. Bucureúti, 11 iunie 1888. M.A. Hitrovo, trimis extraordinar úi ministru
Rusiei, despre noi atacuri ale periodicelor de orientare liberală, aducându-se
în discuĠie úi chestiunea pretendenĠilor la tronul României.
plenipotenĠiar rus în România, către N.K. Giers, Ministru de Externe al
Rusiei, despre chestiunea agrară în România, cauzele răscoalelor Ġărăneúti
úi implicarea armatei în reprimarea acestora.
6. Bucureúti, 22 august 1888. M.A. Hitrovo, trimis extraordinar úi ministru
Rusiei, despre atitudinea guvernului român faĠă de prezenĠa úi activitatea
socialiútilor pe teritoriul României.
7. Bucureúti, 11 decembrie 1888. M.A. Hitrovo, trimis extraordinar úi
ministru plenipotenĠiar rus în România, către N.K. Giers, Ministru de Externe
al Rusiei, despre luptele politice interne între diverse grupări úi partide.
8. Bucureúti, 16 ianuarie 1889. Al. Lodâjenski, însărcinat cu afaceri al
LegaĠiei ruse în România, către N.K. Giers, Ministru de Externe al Rusiei,
despre zvonurile referitoare la sosirea prinĠului Ferdinand úi o eventuală
stabilire a acestuia la Iaúi.
9. Bucureúti, 19 februarie 1889. Al. Lodâjenski, însărcinat cu afaceri al
despre retragerea pe motive de sănătate a ministrului plenipotenĠiar al
României la Sankt Petersburg, Gh. Mihail Ghica.
10. Bucureúti, 22 februarie 1889. Al. Lodâjenski, însărcinat cu afaceri al
despre atitudinea antidinastică a periodicului „Adevărul”, al cărui redactor

era Alexandru V. Beldiman.
11. Bucureúti, 17 martie 1889. Al. Lodâjenski, însărcinat cu afaceri al
despre rolul fortificaĠiilor în strategia de politică externă a României úi
fondurile alocate ridicării acestora de către guvern.
despre sosirea prinĠului Ferdinand în România úi implicaĠiile acestui fapt
asupra consolidării dinastiei.
despre evenimentele din Serbia úi reacĠia regelui, a politicienilor úi a
societăĠii în contextul abdicării regelui sârb Milan Obrenoviü.
despre activitatea socialiútilor pe teritoriul României úi legăturile acestora
cu anarhiútii ruúi.
15. Bucureúti, 4 aprilie 1889. M.A. Hitrovo, trimis extraordinar úi ministru
Rusiei, despre formarea guvernului Lascăr Catargiu úi poziĠia acestuia faĠă
de politica externă.
Rusiei, despre atitudinea presei úi a societăĠii româneúti faĠă de recu-
noaúterea oficială a prinĠului Ferdinand de Hohenzollern-Sigmaringen în
calitate de moútenitor al Tronului României.
Rusiei, despre ceremonialul primirii în Ġară a prinĠului Ferdinand úi
prezenĠa la acest eveniment a corpului diplomatic acreditat la Bucureúti.
Rusiei, despre scrisorile de răspuns ale monarhilor europeni la anunĠul
oficial al regelui Carol cu privire la recunoaúterea drept moútenitor a
nepotului său, prinĠul Ferdinand de Hohenzollern-Sigmaringen.
Rusiei, despre plecarea din Ġară a familiei regale úi legăturile reginei
Elisabeta cu Societatea PoeĠilor Provensali.
Rusiei, despre planurile de finanĠare a opoziĠiei din Bulgaria.

Rusiei, despre activitatea Clubului Albanezo-Macedonean din Bucureúti.
22. Bucureúti, 1 noiembrie 1889. M.A. Hitrovo, trimis extraordinar úi ministru
Rusiei, despre discuĠiile purtate cu Lascăr Catargiu în chestiuni de politică
internă úi externă.
Rusiei, despre eforturile înfiinĠării unei societăĠi de navigaĠie naĠionale
româneúti.
Rusiei, despre demisia cancelarului german Otto von Bismarck úi poziĠia
ministrului german la Bucureúti, Bernhard von Bülow, în societatea
românească.
25. Bucureúti, 25 iulie 1890. M.A. Hitrovo, trimis extraordinar úi ministru
Rusiei, despre plecarea din Ġară a reginei Elisabeta úi problemele de
sănătate ale acesteia.
26. Bucureúti, 12 ianuarie 1891. M.A. Hitrovo, trimis extraordinar úi ministru
Rusiei, despre viaĠa politică din România.
27. [Sankt-Petersburg], 29 mai 1891. Proiect de instrucĠiuni pentru N.A. Fonton,
numit ministru plenipotenĠiar al Rusiei în România. I-au fost transmise
directive în chestiuni politice, economice úi religioase.
28. Bucureúti, 20 decembrie 1891. N.A. Fonton, trimis extraordinar úi
ministru plenipotenĠiar rus în România, către N.K. Giers, Ministru de
Externe al Rusiei, despre eventuale acorduri semnate de suveranul român
în timpul vizitelor în Italia úi Germania, privitoare la politica externă.
29. Bucureúti, 5 ianuarie 1892. N.A. Fonton, trimis extraordinar úi ministru
Rusiei, despre discuĠiile avute cu diplomatul român Alexandru I. Ghica,
numit agent diplomatic al României la Sofia.
30. Bucureúti, 5 februarie 1892. N.A. Fonton, trimis extraordinar úi ministru
Rusiei, despre rolul factorului religios în politica suveranului român.
Rusiei, despre prezenĠa pe teritoriul României a unor imigranĠi ruúi.
32. Bucureúti, 20 mai 1892. N.A. Fonton, trimis extraordinar úi ministru
Rusiei, despre prezenĠa la Bucureúti a principelui moútenitor úi a
principesei de Saxa-Meiningen.
33. Bucureúti, 5 iunie 1892. N.A. Fonton, trimis extraordinar úi ministru

Rusiei, despre evenimentele de la sud de Dunăre, referindu-se la un
presupus complot, al cărui scop era declanúarea simultană a unei revoluĠii
în Armenia Occidentală úi Bulgaria.
34. Bucureúti, 20 septembrie 1892. N.A. Fonton, trimis extraordinar úi
ministru plenipotenĠiar rus în România, către N.P. ùiúkin, adjunct al
Ministrului de Externe al Rusiei, despre îndoielile pe care le avea asupra
raportului consulului rus din Dobrogea, conform căruia Carol I ar sprijini
personal, din fonduri proprii, miúcarea românilor din Transilvania.
plenipotenĠiar rus în România, către N.P. ùiúkin, adjunct al Ministrului de
Externe al Rusiei, despre căsătoria principelui moútenitor al României,
Ferdinand cu principesa Maria de Edinburgh.
Externe al Rusiei, despre nivelul de trai al Ġăranilor úi incapacitatea
guvernelor de a găsi soluĠii pentru îmbunătăĠirea situaĠiei acestora.
Externe al Rusiei, despre legea privitoare la ameliorarea condiĠiilor de trai
ale clerului mirean úi implicaĠiile acesteia.
38. Bucureúti, 21 iunie 1893. N.A. Fonton, trimis extraordinar úi ministru
Rusiei, despre reacĠiile din presa românească la auzul veútii că membri ai
Partidului NaĠional Român din Transilvania au fost trimiúi în judecată de
către guvernul maghiar.
39. Bucureúti, 6 august 1893. N. Vranghel, secretar al LegaĠiei Rusiei în
România, către N.K. Giers, Ministru de Externe al Rusiei, despre simpatia
românilor din Vechiul Regat faĠă de evenimentele din Transilvania úi rolul
Ligii Culturale a Românilor.
40. Bucureúti, 29 august 1893. N. Vranghel, secretar al LegaĠiei Rusiei în
România, către N.K. Giers, Ministru de Externe al Rusiei, despre trimiterea
în judecată a lui Aurel Popovici.
41. Bucureúti, 7 septembrie 1893. N.A. Fonton, trimis extraordinar úi ministru
Rusiei, despre rolul studenĠilor în sprijinirea românilor din Transilvania.
42. Bucureúti, 7 octombrie 1893. N.A. Fonton, trimis extraordinar úi ministru
Rusiei, despre articolele din periodicul „Patria”, referitoare la orientarea
politicii externe a României.
43. Bucureúti, 6 decembrie 1893. N.A. Fonton, trimis extraordinar úi ministru
Rusiei, despre discuĠiile din Senatul României referitoare la situaĠia românilor
din Transilvania úi despre diferenĠele de opinie dintre D.A. Sturdza úi

Alexandru Lahovari.
44. Bucureúti, 21 decembrie 1893. N.A. Fonton, trimis extraordinar úi
Externe al Rusiei, despre discuĠiile din Adunarea DeputaĠilor referitoare la
situaĠia românilor din Transilvania úi luările de poziĠie ale lui Nicolae Fleva,
Take Ionescu úi Alexandru Lahovari.
Rusiei, despre rechemarea ministrului plenipotenĠiar german la Bucureúti,
Bernhard von Bülow.
Rusiei, despre vizita colonelului Slavomir Djurkoviü, trimisul Principelui
de Muntenegru.
Rusiei, despre reacĠiile societăĠii româneúti la aflarea sentinĠei judecătoreúti
date împotriva memorandiútilor.
Externe al Rusiei, despre congresul studenĠilor de la ConstanĠa, la care au
luat parte úi studenĠi din Transilvania úi Bucovina.
Externe al Rusiei, despre discursul contelui Kálnoky în Dieta Maghiară úi
reacĠiile presei româneúti.
Rusiei, despre naúterea principesei Elisabeta úi discuĠiile purtate între Carol I
úi membrii guvernului privind o eventuală botezare a acesteia într-un alt rit
decât cel ortodox.
Rusiei, despre sosirea la Sinaia a marii ducese Maria Alexandrovna.
52. Bucureúti, 19 octombrie 1894. N.A. Fonton, trimis extraordinar úi
Externe al Rusiei, despre botezul principesei Elisabeta în rit ortodox.
53. Bucureúti, 21 noiembrie 1894. N.A. Fonton, trimis extraordinar úi
ministru plenipotenĠiar rus în România, către D.A. Kapnist, director al
Departamentului asiatic din cadrul Ministerului de Externe al Rusiei,
despre un raport al consulului rus de la Iaúi, A.A. Giers, în care sunt
prezentate reacĠiile întârziate ale autorităĠilor locale la aflarea veútii despre
decesul împăratului Alexandru III.

Rusiei, despre necesitatea acordării unor decoraĠii pentru Alexandru I. Ghica
úi Grigore Ventura.
plenipotenĠiar rus în România, către A.B. Lobanov-Rostovski, Ministru de
Externe al Rusiei, despre discuĠiile purtate cu Ministrul Român de Externe
úi ministrul plenipotenĠiar francez la Bucureúti, în contextul demisiei
contelui Kálnoky, Ministrul Austro-Ungar de Externe, úi înlocuirea
acestuia cu Agenor Maria Goáuchowski.
56. Bucureúti, 6 august 1895. V.E. Lvov, secretar al LegaĠiei Rusiei în România,
către A.B. Lobanov-Rostovski, Ministru de Externe al Rusiei, despre o
eventuală venire la putere a unui guvern liberal condus de D.A. Sturdza.
57. Bucureúti, 6 august 1895. V.E. Lvov, secretar al LegaĠiei Rusiei în
România, către A.B. Lobanov-Rostovski, Ministru de Externe al Rusiei,
despre opiniile lui Take Ionescu în materie de politică externă.
ministru plenipotenĠiar rus în România, către A.B. Lobanov-Rostovski,
Ministru de Externe al Rusiei, despre prezenĠa la Iaúi a lui D.A. Sturdza,
unde acesta a prezentat programul noului guvern.
59. Bucureúti, 6 noiembrie 1895. N.A. Fonton, trimis extraordinar úi ministru
Externe al Rusiei, despre luptele electorale, în contextul alegerilor pentru
Senat úi Adunarea DeputaĠilor.
60. Bucureúti, 21 noiembrie 1895. N.A. Fonton, trimis extraordinar úi
ministru plenipotenĠiar rus în România, către A.B. Lobanov-Rostovski,
Ministru de Externe al Rusiei, despre campania negativă a presei socialiste
la adresa Rusiei.
61. Bucureúti, 6 martie 1896. N.A. Fonton, trimis extraordinar úi ministru
Externe al Rusiei, despre situaĠia aromânilor din Imperiul Otoman.
62. Bucureúti, 21 aprilie 1896. N.A. Fonton, trimis extraordinar úi ministru
Externe al Rusiei, despre situaĠia de la sud de Dunăre, în contextul
restabilirii relaĠiilor diplomatice între Bulgaria úi Rusia.
63. Bucureúti, 21 mai 1896. N.A. Fonton, trimis extraordinar úi ministru pleni-
potenĠiar rus în România, către A. B. Lobanov-Rostovski, Ministru de Externe
al Rusiei, despre reluarea relaĠiilor diplomatice între Grecia úi România.
64. Bucureúti, 6 iulie 1896. N.A. Fonton, trimis extraordinar úi ministru
Externe al Rusiei, despre zvonurile privitoare la o eventuală vizită a
împăratului Franz Josef în România.
65. Bucureúti, 21 august 1896. V.E. Lvov, secretar al LegaĠiei Rusiei în
România, către D.A. Kapnist, director al Departamentului Asiatic din
cadrul Ministerului de Externe al Rusiei, despre poziĠia României în

eventualitatea intrării trupelor bulgare în Macedonia.
ministru plenipotenĠiar rus în România, către V.N. Lamsdorff, director al
Cancelariei Ministerului de Externe al Rusiei, despre vizita împăratului
Franz Josef în România.
Cancelariei Ministerului de Externe al Rusiei, despre situaĠia din Peninsula
Balcanică úi atitudinea României.
Cancelariei Ministerului de Externe al Rusiei, despre un memoriu al
consulului rus de la Iaúi, A.A. Giers, ce prezintă reacĠiile presei româneúti
la vizita împăratului Franz Josef úi despre situaĠia politică din România.
plenipotenĠiar rus în România, către N.P. ùiúkin, Ministru de Externe
ad-interim al Rusiei, despre vizitele în România a marelui duce Boris
Vladimirovici úi a împăratului Franz Josef.
ministru plenipotenĠiar rus în România, către N.P. ùiúkin, Ministru de
Externe ad-interim al Rusiei, despre posibilitatea semnării unei convenĠii
militare între România úi Austro-Ungaria sau chiar aderarea la Tripla AlianĠă
úi mai ales opiniile lui Take Ionescu în această privinĠă.
plenipotenĠiar rus în România, către M.N. Muraviev, Ministru de Externe
al Rusiei, despre atacurile conservatorilor la adresa liberalilor, pe fondul
evenimentelor din Peninsula Balcanică.
72. Bucureúti, 7 august 1897. A.S. Somov, secretar al LegaĠiei Rusiei în
România, către M.N. Muraviev, Ministru de Externe al Rusiei, despre
încercările statului român privind crearea unei flote comerciale.
intervenĠiile statului român în favoarea instituirii în Macedonia a unei
mitropolii româneúti.
ministru plenipotenĠiar rus în România, către V.N. Lamsdorff, adjunct al
Ministrului de Externe al Rusiei, despre reacĠiile negative ale presei
româneúti la vizita regelui Carol I la Pesta.
ministru plenipotenĠiar rus în România, către V.N. Lamsdorff, adjunct al
Ministrului de Externe al Rusiei, despre reacĠiile din presa maghiară la
vizita regelui Carol I la Pesta úi atitudinea negativă a presei româneúti la
decorarea lui Sándor Jeszenszky de către suveranul român.

al Rusiei, despre vizita la Iaúi a lui Carol I, cu prilejul inaugurării palatului
universitar din Copou úi despre întâlnirea cu A.P. Konstantinovici,
guvernatorul Basarabiei.
al Rusiei, despre o eventuală călătorie a regelui Carol I în Rusia úi reacĠia
presei româneúti.
al Rusiei, despre prezenĠa lui D.A. Sturdza în suita suveranului român cu
ocazia călătoriei regelui Carol I în Rusia.
al Rusiei, despre punerea în scenă a unei piese la Teatrul din Iaúi cu unele
conotaĠii iredentiste.
80. Bucureúti, 7 iulie 1898. Raport al consilierului de colegiu A.S. Somov,
secretar al LegaĠiei Rusiei la Bucureúti, despre reacĠiile presei româneúti la
vizita suveranului român în Imperiul Rus.
81. Bucureúti, 22 iulie 1898. A.S. Somov, secretar al LegaĠiei Rusiei în
impresiile pozitive din presa românească ca urmare a vizitei regelui Carol I
în Rusia.
sosirea suveranului român la Sinaia úi impresiile pozitive ale acestuia faĠă
de primirea din Rusia.
discuĠiile din presa românească privitoare la oportunitatea prezenĠei lui
D.A. Sturdza în suita lui Carol I úi interesul manifestat, pe de o parte, de
presa austriacă, iar pe de altă parte, de ministrul plenipotenĠiar german la
Bucureúti faĠă de vizita suveranului român în Rusia.
84. Bucureúti, 9 august 1898. A.A. Giers, consulul Rusiei la Iaúi, către
A.S. Somov, secretar al LegaĠiei Rusiei la Bucureúti, despre importanĠa
călătoriei suveranului român în Imperiul Rus.
al Rusiei, despre discuĠiile din Senatul României referitoare la chestiunea
subsidiilor acordate de către guvernul român úcolilor din Transilvania.
ɋɉɂɋɈɄ ȾɈɄɍɆȿɇɌɈȼ
1. Ȼɭɯɚɪɟɫɬ, 19 ɦɚɹ 1888 ɝ. Ɇ. Ⱥ. ɏɢɬɪɨɜɨ, ɑɪɟɡɜɵɱɚɣɧɵɣ ɩɨɫɥɚɧɧɢɤ ɢ

ɩɨɥɧɨɦɨɱɧɵɣ ɦɢɧɢɫɬɪ Ɋɨɫɫɢɣɫɤɨɣ ɢɦɩɟɪɢɢ ɜ Ɋɭɦɵɧɢɢ – ɇ. Ʉ. Ƚɢɪɫɭ,
Ɇɢɧɢɫɬɪɭ ɢɧɨɫɬɪɚɧɧɵɯ ɞɟɥ Ɋɨɫɫɢɣɫɤɨɣ ɢɦɩɟɪɢɢ, ɨ ɩɚɞɟɧɢɢ
ɩɪɚɜɢɬɟɥɶɫɬɜɚ Ȼɪɷɬɢɚɧɭ ɢ ɨɛ ɨɛɜɢɧɟɧɢɹɯ ɪɭɦɵɧɫɤɨɣ ɩɟɱɚɬɢ ɜ ɚɞɪɟɫ
Ɋɨɫɫɢɣɫɤɨɣ ɢɦɩɟɪɢɢ.
Ɇɢɧɢɫɬɪɭ ɢɧɨɫɬɪɚɧɧɵɯ ɞɟɥ Ɋɨɫɫɢɣɫɤɨɣ ɢɦɩɟɪɢɢ, ɨ ɜɵɫɬɭɩɥɟɧɢɹɯ
ɥɢɞɟɪɨɜ ɥɢɛɟɪɚɥɶɧɨɣ ɩɚɪɬɢɢ ɢ ɢɯ ɧɚɩɚɞɤɚɯ ɜ ɚɞɪɟɫ Ɋɨɫɫɢɣɫɤɨɣ
ɢɦɩɟɪɢɢ.
Ɇɢɧɢɫɬɪɭ ɢɧɨɫɬɪɚɧɧɵɯ ɞɟɥ Ɋɨɫɫɢɣɫɤɨɣ ɢɦɩɟɪɢɢ, ɨ ɟɝɨ ɛɟɫɟɞɟ ɫ
Ɇɢɧɢɫɬɪɨɦ ɢɧɨɫɬɪɚɧɧɵɯ ɞɟɥ Ɋɭɦɵɧɢɢ ɉ. ɉ. Ʉɚɪɩɨɦ, ɜ ɤɨɧɬɟɤɫɬɟ
ɨɛɜɢɧɟɧɢɣ, ɤɚɫɚɸɳɢɯɫɹ ɩɪɟɞɩɨɥɚɝɚɟɦɨɝɨ ɜɨɡɛɭɠɞɟɧɢɹ Ɋɨɫɫɢɟɣ
ɤɪɟɫɬɶɹɧɫɤɢɯ ɜɨɫɫɬɚɧɢɣ.
4. Ȼɭɯɚɪɟɫɬ, 11 ɢɸɧɹ 1888 ɝ. Ɇ. Ⱥ. ɏɢɬɪɨɜɨ, ɑɪɟɡɜɵɱɚɣɧɵɣ ɩɨɫɥɚɧɧɢɤ
ɢ ɩɨɥɧɨɦɨɱɧɵɣ ɦɢɧɢɫɬɪ Ɋɨɫɫɢɣɫɤɨɣ ɢɦɩɟɪɢɢ ɜ Ɋɭɦɵɧɢɢ – ɇ. Ʉ. Ƚɢɪɫɭ,
Ɇɢɧɢɫɬɪɭ ɢɧɨɫɬɪɚɧɧɵɯ ɞɟɥ Ɋɨɫɫɢɣɫɤɨɣ ɢɦɩɟɪɢɢ, ɨ ɧɨɜɵɯ ɧɚɩɚɞɤɚɯ
ɩɟɱɚɬɢ ɥɢɛɟɪɚɥɶɧɨɝɨ ɧɚɩɪɚɜɥɟɧɢɹ, ɜɤɥɸɱɚɹ ɨɛɫɭɠɞɟɧɢɟ ɜɨɩɪɨɫɚ ɨ
ɩɪɟɬɟɧɞɟɧɬɚɯ ɧɚ ɬɪɨɧ Ɋɭɦɵɧɢɢ
Ɇɢɧɢɫɬɪɭ ɢɧɨɫɬɪɚɧɧɵɯ ɞɟɥ Ɋɨɫɫɢɣɫɤɨɣ ɢɦɩɟɪɢɢ, ɨɛ ɚɝɪɚɪɧɨɦ
ɜɨɩɪɨɫɟ ɜ Ɋɭɦɵɧɢɢ, ɩɪɢɱɢɧɚɯ ɤɪɟɫɬɶɹɧɫɤɢɯ ɜɨɫɫɬɚɧɢɣ ɢ ɜɨɜɥɟɱɟɧɢɢ
ɚɪɦɢɢ ɜ ɢɯ ɩɨɞɚɜɥɟɧɢɟ.
6. Ȼɭɯɚɪɟɫɬ, 22 ɚɜɝɭɫɬɚ 1888 ɝ. Ɇ. Ⱥ. ɏɢɬɪɨɜɨ, ɑɪɟɡɜɵɱɚɣɧɵɣ
ɩɨɫɥɚɧɧɢɤ ɢ ɩɨɥɧɨɦɨɱɧɵɣ ɦɢɧɢɫɬɪ Ɋɨɫɫɢɣɫɤɨɣ ɢɦɩɟɪɢɢ ɜ Ɋɭɦɵɧɢɢ –
ɇ. Ʉ. Ƚɢɪɫɭ, Ɇɢɧɢɫɬɪɭ ɢɧɨɫɬɪɚɧɧɵɯ ɞɟɥ Ɋɨɫɫɢɣɫɤɨɣ ɢɦɩɟɪɢɢ, ɨɛ
ɨɬɧɨɲɟɧɢɢ ɪɭɦɵɧɫɤɨɝɨ ɩɪɚɜɢɬɟɥɶɫɬɜɚ ɤ ɩɪɢɫɭɬɫɬɜɢɸ ɢ ɞɟɹɬɟɥɶɧɨɫɬɢ
ɫɨɰɢɚɥɢɫɬɨɜ ɧɚ ɬɟɪɪɢɬɨɪɢɢ Ɋɭɦɵɧɢɢ.
7. Ȼɭɯɚɪɟɫɬ, 11 ɞɟɤɚɛɪɹ 1888 ɝ. Ɇ. Ⱥ. ɏɢɬɪɨɜɨ, ɑɪɟɡɜɵɱɚɣɧɵɣ
ɇ. Ʉ. Ƚɢɪɫɭ, Ɇɢɧɢɫɬɪɭ ɢɧɨɫɬɪɚɧɧɵɯ ɞɟɥ Ɋɨɫɫɢɣɫɤɨɣ ɢɦɩɟɪɢɢ, ɨ
ɜɧɭɬɪɢɩɨɥɢɬɢɱɟɫɤɨɣ ɛɨɪɶɛɟ ɦɟɠɞɭ ɪɚɡɥɢɱɧɵɦɢ ɩɚɪɬɢɹɦɢ ɢ
ɝɪɭɩɩɢɪɨɜɤɚɦɢ.
8. Ȼɭɯɚɪɟɫɬ, 16 ɹɧɜɚɪɹ 1889 ɝ. Ⱥɥ. Ʌɨɞɵɠɟɧɫɤɢɣ, ɩɨɜɟɪɟɧɧɵɣ ɜ ɞɟɥɚɯ

ɪɨɫɫɢɣɫɤɨɣ ɦɢɫɫɢɢ ɜ Ɋɭɦɵɧɢɢ – ɇ. Ʉ. Ƚɢɪɫɭ, Ɇɢɧɢɫɬɪɭ ɢɧɨɫɬɪɚɧɧɵɯ
ɞɟɥ Ɋɨɫɫɢɣɫɤɨɣ ɢɦɩɟɪɢɢ, ɨ ɫɥɭɯɚɯ, ɤɚɫɚɸɳɢɯɫɹ ɩɪɢɛɵɬɢɹ ɩɪɢɧɰɚ
Ɏɟɪɞɢɧɚɧɞɚ ɢ ɟɝɨ ɜɨɡɦɨɠɧɨɝɨ ɩɨɫɟɥɟɧɢɹ ɜ əɫɫɚɯ.
9. Ȼɭɯɚɪɟɫɬ, 19 ɮɟɜɪɚɥɹ 1889 ɝ. Ⱥɥ. Ʌɨɞɵɠɟɧɫɤɢɣ, ɩɨɜɟɪɟɧɧɵɣ ɜ ɞɟɥɚɯ
ɞɟɥ Ɋɨɫɫɢɣɫɤɨɣ ɢɦɩɟɪɢɢ, ɨɛ ɨɬɫɬɚɜɤɟ, ɩɨ ɫɨɫɬɨɹɧɢɸ ɡɞɨɪɨɜɶɹ,
ɩɨɥɧɨɦɨɱɧɨɝɨ ɦɢɧɢɫɬɪɚ Ɋɭɦɵɧɢɢ ɜ ɋɚɧɤɬ-ɉɟɬɟɪɛɭɪɝɟ, Ƚ. Ɇɢɯɚɢɥɚ Ƚɢɤɢ.
10. Ȼɭɯɚɪɟɫɬ, 22 ɮɟɜɪɚɥɹ 1889 ɝ. Ⱥɥ. Ʌɨɞɵɠɟɧɫɤɢɣ, ɩɨɜɟɪɟɧɧɵɣ ɜ ɞɟɥɚɯ
ɞɟɥ Ɋɨɫɫɢɣɫɤɨɣ ɂɦɩɟɪɢɢ, ɨɛ ɚɧɬɢɞɢɧɚɫɬɢɱɟɫɤɨɣ ɩɨɡɢɰɢɢ ɩɟɱɚɬɧɨɝɨ
ɨɪɝɚɧɚ „Adevărul”, ɱɶɢɦ ɝɥɚɜɧɵɦ ɪɟɞɚɤɬɨɪɨɦ ɹɜɥɹɥɫɹ Ⱥɥɟɤɫɚɧɞɪɭ ȼ.
Ȼɟɥɞɢɦɚɧ.
11. Ȼɭɯɚɪɟɫɬ, 17 ɦɚɪɬɚ 1889 ɝ. Ⱥɥ. Ʌɨɞɵɠɟɧɫɤɢɣ, ɩɨɜɟɪɟɧɧɵɣ ɜ ɞɟɥɚɯ
ɞɟɥ Ɋɨɫɫɢɣɫɤɨɣ ɢɦɩɟɪɢɢ, ɨ ɪɨɥɢ ɜɨɟɧɧɵɯ ɭɤɪɟɩɥɟɧɢɣ ɜɨ
ɜɧɟɲɧɟɩɨɥɢɬɢɱɟɫɤɨɣ ɫɬɪɚɬɟɝɢɢ Ɋɭɦɵɧɢɢ ɢ ɨ ɮɢɧɚɧɫɨɜɵɯ ɫɪɟɞɫɬɜɚɯ,
ɚɫɫɢɝɧɨɜɚɧɧɵɯ ɩɪɚɜɢɬɟɥɶɫɬɜɨɦ ɧɚ ɢɯ ɫɬɪɨɢɬɟɥɶɫɬɜɨ.
ɞɟɥ Ɋɨɫɫɢɣɫɤɨɣ ɢɦɩɟɪɢɢ, ɨ ɩɪɢɛɵɬɢɢ ɩɪɢɧɰɚ Ɏɟɪɞɢɧɚɧɞɚ ɜ Ɋɭɦɵɧɢɸ
ɢ ɨ ɜɨɡɦɨɠɧɵɯ ɩɨɫɥɟɞɫɬɜɢɹɯ ɷɬɨɝɨ ɫɨɛɵɬɢɹ ɞɥɹ ɭɤɪɟɩɥɟɧɢɹ ɞɢɧɚɫɬɢɢ.
ɪɨɫɫɢɣɫɤɨɣ Ɇɢɫɫɢɢ ɜ Ɋɭɦɵɧɢɢ – ɇ. Ʉ. Ƚɢɪɫɭ, Ɇɢɧɢɫɬɪɭ ɢɧɨɫɬɪɚɧɧɵɯ
ɞɟɥ Ɋɨɫɫɢɣɫɤɨɣ ɢɦɩɟɪɢɢ, ɨ ɫɨɛɵɬɢɹɯ ɜ ɋɟɪɛɢɢ ɢ ɪɟɚɤɰɢɢ ɤɨɪɨɥɹ,
ɩɨɥɢɬɢɤɨɜ ɢ ɨɛɳɟɫɬɜɚ ɜ ɤɨɧɬɟɤɫɬɟ ɨɬɪɟɱɟɧɢɹ ɫɟɪɛɫɤɨɝɨ ɤɨɪɨɥɹ
Ɇɢɥɚɧɚ Ɉɛɪɟɧɨɜɢɱɚ.
ɞɟɥ Ɋɨɫɫɢɣɫɤɨɣ ɢɦɩɟɪɢɢ, ɨ ɞɟɹɬɟɥɶɧɨɫɬɢ ɫɨɰɢɚɥɢɫɬɨɜ ɧɚ ɬɟɪɪɢɬɨɪɢɢ
Ɋɭɦɵɧɢɢ ɢ ɨɛ ɢɯ ɫɜɹɡɹɯ ɫ ɪɭɫɫɤɢɦɢ ɚɧɚɪɯɢɫɬɚɦɢ.
15. Ȼɭɯɚɪɟɫɬ, 4 ɚɩɪɟɥɹ 1889 ɝ. Ɇ. Ⱥ. ɏɢɬɪɨɜɨ, ɑɪɟɡɜɵɱɚɣɧɵɣ ɩɨɫɥɚɧɧɢɤ
Ɇɢɧɢɫɬɪɭ ɢɧɨɫɬɪɚɧɧɵɯ ɞɟɥ Ɋɨɫɫɢɣɫɤɨɣ ɢɦɩɟɪɢɢ, ɨ ɮɨɪɦɢɪɨɜɚɧɢɢ
ɩɪɚɜɢɬɟɥɶɫɬɜɚ Ʌɚɫɤɷɪɚ Ʉɚɬɚɪɞɠɢɭ ɢ ɨ ɟɝɨ ɜɧɟɲɧɟɩɨɥɢɬɢɱɟɫɤɨɣ
ɩɨɡɢɰɢɢ.
Ɇɢɧɢɫɬɪɭ ɢɧɨɫɬɪɚɧɧɵɯ ɞɟɥ Ɋɨɫɫɢɣɫɤɨɣ ɢɦɩɟɪɢɢ, ɨɛ ɨɬɧɨɲɟɧɢɢ
ɪɭɦɵɧɫɤɨɣ ɩɟɱɚɬɢ ɢ ɨɛɳɟɫɬɜɟɧɧɨɝɨ ɦɧɟɧɢɹ ɤ ɨɮɢɰɢɚɥɶɧɨɦɭ
ɩɪɢɡɧɚɧɢɸ ɩɪɢɧɰɚ Ɏɟɪɞɢɧɚɧɞɚ Ƚɨɝɟɧɰɨɥɥɟɪɧ-Ɂɢɝɦɚɪɢɧɝɟɧɫɤɨɝɨ
ɧɚɫɥɟɞɧɢɤɨɦ ɪɭɦɵɧɫɤɨɝɨ ɩɪɟɫɬɨɥɚ.
Ɇɢɧɢɫɬɪɭ ɢɧɨɫɬɪɚɧɧɵɯ ɞɟɥ Ɋɨɫɫɢɣɫɤɨɣ ɢɦɩɟɪɢɢ, ɨɛ ɨɮɢɰɢɚɥɶɧɨɣ

ɰɟɪɟɦɨɧɢɢ ɜɫɬɪɟɱɢ ɩɪɢɧɰɚ Ɏɟɪɞɢɧɚɧɞɚ ɜ Ɋɭɦɵɧɢɢ ɢ ɨ ɩɪɢɫɭɬɫɬɜɢɢ
ɧɚ ɷɬɨɦ ɫɨɛɵɬɢɢ ɞɢɩɥɨɦɚɬɢɱɟɫɤɨɝɨ ɤɨɪɩɭɫɚ, ɚɤɤɪɟɞɢɬɨɜɚɧɧɨɝɨ ɜ
Ȼɭɯɚɪɟɫɬɟ.
18. Ȼɭɯɚɪɟɫɬ, 22 ɢɸɧɹ 1889 ɝ. Ɇ. Ⱥ. ɏɢɬɪɨɜɨ, ɑɪɟɡɜɵɱɚɣɧɵɣ ɩɨɫɥɚɧɧɢɤ ɢ
Ɇɢɧɢɫɬɪɭ ɢɧɨɫɬɪɚɧɧɵɯ ɞɟɥ Ɋɨɫɫɢɣɫɤɨɣ ɢɦɩɟɪɢɢ, ɨɛ ɨɬɜɟɬɧɵɯ
ɩɢɫɶɦɚɯ ɟɜɪɨɩɟɣɫɤɢɯ ɦɨɧɚɪɯɨɜ ɧɚ ɨɮɢɰɢɚɥɶɧɨɟ ɢɡɜɟɳɟɧɢɟ ɤɨɪɨɥɹ
Ʉɚɪɥɚ ɨ ɩɪɢɡɧɚɧɢɢ ɟɝɨ ɩɥɟɦɹɧɧɢɤɚ, ɩɪɢɧɰɚ Ɏɟɪɞɢɧɚɧɞɚ Ƚɨɝɟɧɰɨɥɥɟɪɧ-
Ɂɢɝɦɚɪɢɧɝɟɧɫɤɨɝɨ, ɜ ɤɚɱɟɫɬɜɟ ɧɚɫɥɟɞɧɢɤɚ ɪɭɦɵɧɫɤɨɝɨ ɩɪɟɫɬɨɥɚ.
Ɇɢɧɢɫɬɪɭ ɢɧɨɫɬɪɚɧɧɵɯ ɞɟɥ Ɋɨɫɫɢɣɫɤɨɣ ɢɦɩɟɪɢɢ, ɨɛ ɨɬɛɵɬɢɢ
ɤɨɪɨɥɟɜɫɤɨɣ ɫɟɦɶɢ ɡɚ ɝɪɚɧɢɰɭ ɢ ɨ ɫɜɹɡɹɯ ɤɨɪɨɥɟɜɵ ȿɥɢɡɚɜɟɬɵ ɫ
Ɉɛɳɟɫɬɜɨɦ ɩɪɨɜɚɧɫɚɥɶɫɤɢɯ ɩɨɷɬɨɜ.
Ɇɢɧɢɫɬɪɭ ɢɧɨɫɬɪɚɧɧɵɯ ɞɟɥ Ɋɨɫɫɢɣɫɤɨɣ ɢɦɩɟɪɢɢ, ɨ ɩɥɚɧɚɯ ɩɨ
ɮɢɧɚɧɫɢɪɨɜɚɧɢɸ ɨɩɩɨɡɢɰɢɢ ɜ Ȼɨɥɝɚɪɢɢ.
Ɇɢɧɢɫɬɪɭ ɢɧɨɫɬɪɚɧɧɵɯ ɞɟɥ Ɋɨɫɫɢɣɫɤɨɣ ɢɦɩɟɪɢɢ, ɨ ɞɟɹɬɟɥɶɧɨɫɬɢ
Ⱥɥɛɚɧɨ-ɦɚɤɟɞɨɧɫɤɨɝɨ ɤɥɭɛɚ ɜ Ȼɭɯɚɪɟɫɬɟ.
22. Ȼɭɯɚɪɟɫɬ, 1 ɧɨɹɛɪɹ 1889 ɝ. Ɇ. Ⱥ. ɏɢɬɪɨɜɨ, ɑɪɟɡɜɵɱɚɣɧɵɣ ɩɨɫɥɚɧɧɢɤ
Ɇɢɧɢɫɬɪɭ ɢɧɨɫɬɪɚɧɧɵɯ ɞɟɥ Ɋɨɫɫɢɣɫɤɨɣ ɢɦɩɟɪɢɢ, ɨ ɟɝɨ ɛɟɫɟɞɟ ɫ
Ʌɚɫɤɷɪɨɦ Ʉɚɬɚɪɞɠɢɭ ɩɨ ɩɨɜɨɞɭ ɧɟɤɨɬɨɪɵɯ ɜɨɩɪɨɫɨɜ ɜɧɭɬɪɟɧɧɟɣ ɢ
ɜɧɟɲɧɟɣ ɩɨɥɢɬɢɤɢ.
23. Ȼɭɯɚɪɟɫɬ, 14 ɚɩɪɟɥɹ 1890 ɝ. Ɇ. Ⱥ. ɏɢɬɪɨɜɨ, ɑɪɟɡɜɵɱɚɣɧɵɣ
ɭɫɢɥɢɹɯ ɩɨ ɫɨɡɞɚɧɢɸ ɪɭɦɵɧɫɤɨɣ ɧɚɰɢɨɧɚɥɶɧɨɣ ɩɚɪɨɯɨɞɧɨɣ ɤɨɦɩɚɧɢɢ.
24. Ȼɭɯɚɪɟɫɬ, 14 ɚɩɪɟɥɹ 1890 ɝ. Ɇ. Ⱥ. ɏɢɬɪɨɜɨ, ɑɪɟɡɜɵɱɚɣɧɵɣ
ɨɬɫɬɚɜɤɟ ɝɟɪɦɚɧɫɤɨɝɨ ɤɚɧɰɥɟɪɚ Ɉɬɬɨ ɮɨɧ Ȼɢɫɦɚɪɤɚ ɢ ɨ ɩɨɥɨɠɟɧɢɢ
ɝɟɪɦɚɧɫɤɨɝɨ ɩɨɫɥɚɧɧɢɤɚ ɜ Ȼɭɯɚɪɟɫɬɟ, Ȼɟɪɧɝɚɪɞɚ ɮɨɧ Ȼɸɥɨɜɚ, ɜ
ɪɭɦɵɧɫɤɨɦ ɨɛɳɟɫɬɜɟ.
25. Ȼɭɯɚɪɟɫɬ, 25 ɢɸɥɹ 1890 ɝ. Ɇ. Ⱥ. ɏɢɬɪɨɜɨ, ɑɪɟɡɜɵɱɚɣɧɵɣ ɩɨɫɥɚɧɧɢɤ
ɢ ɩɨɥɧɨɦɨɱɧɵɣ ɦɢɧɢɫɬɪ Ɋɨɫɫɢɣɫɤɨɣ ɢɦɩɟɪɢɢ ɜ Ɋɭɦɵɧɢɢ – ɇ. Ʉ.
Ƚɢɪɫɭ, Ɇɢɧɢɫɬɪɭ ɢɧɨɫɬɪɚɧɧɵɯ ɞɟɥ Ɋɨɫɫɢɣɫɤɨɣ ɢɦɩɟɪɢɢ, ɨɛ ɨɬɛɵɬɢɢ
ɡɚ ɝɪɚɧɢɰɭ ɤɨɪɨɥɟɜɵ ȿɥɢɡɚɜɟɬɵ ɢ ɨ ɟɺ ɩɪɨɛɥɟɦɚɯ ɫɨ ɡɞɨɪɨɜɶɟɦ.
26. Ȼɭɯɚɪɟɫɬ, 12 ɹɧɜɚɪɹ 1891 ɝ. Ɇ. Ⱥ. ɏɢɬɪɨɜɨ, ɑɪɟɡɜɵɱɚɣɧɵɣ

ɩɨɥɢɬɢɱɟɫɤɨɣ ɠɢɡɧɢ ɜ Ɋɭɦɵɧɢɢ.
27. [ɋɚɧɤɬ-ɉɟɬɟɪɛɭɪɝ], 29 ɦɚɹ 1891 ɝ. ɉɪɨɟɤɬ ɦɢɧɢɫɬɟɪɫɤɨɣ ɢɧɫɬɪɭɤɰɢɢ
ɇ. Ⱥ. Ɏɨɧɬɨɧɭ, ɧɚɡɧɚɱɟɧɧɨɦɭ ɩɨɥɧɨɦɨɱɧɵɦ ɦɢɧɢɫɬɪɨɦ Ɋɨɫɫɢɣɫɤɨɣ
ɢɦɩɟɪɢɢ ɜ Ɋɭɦɵɧɢɢ. ɂɧɫɬɪɭɤɰɢɹ ɫɨɞɟɪɠɢɬ ɞɢɪɟɤɬɢɜɵ ɩɨ
ɩɨɥɢɬɢɱɟɫɤɢɦ, ɷɤɨɧɨɦɢɱɟɫɤɢɦ ɢ ɪɟɥɢɝɢɨɡɧɵɦ ɜɨɩɪɨɫɚɦ.
28. Ȼɭɯɚɪɟɫɬ, 20 ɞɟɤɚɛɪɹ 1891 ɝ. ɇ. Ⱥ. Ɏɨɧɬɨɧ, ɑɪɟɡɜɵɱɚɣɧɵɣ
ɝɢɩɨɬɟɬɢɱɟɫɤɢɯ ɜɧɟɲɧɟɩɨɥɢɬɢɱɟɫɤɢɯ ɫɨɝɥɚɲɟɧɢɹɯ, ɩɨɞɩɢɫɚɧɧɵɯ
ɪɭɦɵɧɫɤɢɦ ɦɨɧɚɪɯɨɦ ɜɨ ɜɪɟɦɹ ɟɝɨ ɜɢɡɢɬɨɜ ɜ ɂɬɚɥɢɸ ɢ Ƚɟɪɦɚɧɢɸ.
29. Ȼɭɯɚɪɟɫɬ, 5 ɹɧɜɚɪɹ 1892 ɝɨɞɚ. ɇ. Ⱥ. Ɏɨɧɬɨɧ, ɑɪɟɡɜɵɱɚɣɧɵɣ
ɇ. Ʉ. Ƚɢɪɫɭ, Ɇɢɧɢɫɬɪɭ ɢɧɨɫɬɪɚɧɧɵɯ ɞɟɥ Ɋɨɫɫɢɣɫɤɨɣ ɂɦɩɟɪɢɢ, ɨ ɟɝɨ
ɛɟɫɟɞɟ ɫ ɪɭɦɵɧɫɤɢɦ ɞɢɩɥɨɦɚɬɨɦ Ⱥɥɟɤɫɚɧɞɪɨɦ ɂ. Ƚɢɤɨɣ,
ɧɚɡɧɚɱɟɧɧɵɦ ɞɢɩɥɨɦɚɬɢɱɟɫɤɢɦ ɚɝɟɧɬɨɦ Ɋɭɦɵɧɢɢ ɜ ɋɨɮɢɢ.
30. Ȼɭɯɚɪɟɫɬ, 5 ɮɟɜɪɚɥɹ 1892 ɝɨɞɚ. ɇ. Ⱥ. Ɏɨɧɬɨɧ, ɑɪɟɡɜɵɱɚɣɧɵɣ
ɇ. Ʉ. Ƚɢɪɫɭ, Ɇɢɧɢɫɬɪɭ ɢɧɨɫɬɪɚɧɧɵɯ ɞɟɥ Ɋɨɫɫɢɣɫɤɨɣ ɢɦɩɟɪɢɢ, ɨ ɪɨɥɢ
ɪɟɥɢɝɢɨɡɧɨɝɨ ɮɚɤɬɨɪɚ ɜ ɩɨɥɢɬɢɤɟ ɪɭɦɵɧɫɤɨɝɨ ɦɨɧɚɪɯɚ.
31. Ȼɭɯɚɪɟɫɬ, 20 ɮɟɜɪɚɥɹ 1892 ɝɨɞɚ. ɇ. Ⱥ. Ɏɨɧɬɨɧ, ɑɪɟɡɜɵɱɚɣɧɵɣ
ɩɪɢɫɭɬɫɬɜɢɢ ɪɨɫɫɢɣɫɤɢɯ ɢɦɦɢɝɪɚɧɬɨɜ ɧɚ ɬɟɪɪɢɬɨɪɢɢ Ɋɭɦɵɧɢɢ.
32. Ȼɭɯɚɪɟɫɬ, 20 ɦɚɹ 1892 ɝɨɞɚ. ɇ. Ⱥ. Ɏɨɧɬɨɧ, ɑɪɟɡɜɵɱɚɣɧɵɣ ɩɨɫɥɚɧɧɢɤ
Ɇɢɧɢɫɬɪɭ ɢɧɨɫɬɪɚɧɧɵɯ ɞɟɥ Ɋɨɫɫɢɣɫɤɨɣ ɢɦɩɟɪɢɢ, ɨ ɩɪɢɫɭɬɫɬɜɢɢ ɜ
Ȼɭɯɚɪɟɫɬɟ ɧɚɫɥɟɞɧɵɯ ɩɪɢɧɰɚ ɢ ɩɪɢɧɰɟɫɫɵ ɋɚɤɫɟɧ-Ɇɟɣɧɢɧɝɟɧɫɤɢɯ.
33. Ȼɭɯɚɪɟɫɬ, 5 ɢɸɧɹ 1892 ɝ. ɇ. Ⱥ. Ɏɨɧɬɨɧ, ɑɪɟɡɜɵɱɚɣɧɵɣ ɩɨɫɥɚɧɧɢɤ ɢ
Ɇɢɧɢɫɬɪɭ ɢɧɨɫɬɪɚɧɧɵɯ ɞɟɥ Ɋɨɫɫɢɣɫɤɨɣ ɢɦɩɟɪɢɢ, ɨ ɩɨɫɥɟɞɧɢɯ
ɫɨɛɵɬɢɹɯ ɤ ɸɝɭ ɨɬ Ⱦɭɧɚɹ, ɚ ɢɦɟɧɧɨ ɨ ɩɪɟɞɩɨɥɚɝɚɟɦɨɦ ɡɚɝɨɜɨɪɟ, ɰɟɥɶɸ
ɤɨɬɨɪɨɝɨ ɹɜɥɹɥɚɫɶ ɨɞɧɨɜɪɟɦɟɧɧɚɹ ɨɪɝɚɧɢɡɚɰɢɹ ɪɟɜɨɥɸɰɢɢ ɜ Ɂɚɩɚɞɧɨɣ
Ⱥɪɦɟɧɢɢ ɢ ɜ Ȼɨɥɝɚɪɢɢ.
34. Ȼɭɯɚɪɟɫɬ, 20 ɫɟɧɬɹɛɪɹ 1892 ɝ. ɇ. Ⱥ. Ɏɨɧɬɨɧ, ɑɪɟɡɜɵɱɚɣɧɵɣ
ɇ. ɉ. ɒɢɲɤɢɧɭ, ɬɨɜɚɪɢɳɭ Ɇɢɧɢɫɬɪɚ ɢɧɨɫɬɪɚɧɧɵɯ ɞɟɥ Ɋɨɫɫɢɣɫɤɨɣ
ɢɦɩɟɪɢɢ, ɨ ɟɝɨ ɫɨɦɧɟɧɢɹɯ ɧɚɫɱɟɬ ɞɨɧɟɫɟɧɢɹ ɪɨɫɫɢɣɫɤɨɝɨ ɤɨɧɫɭɥɚ ɜ
Ⱦɨɛɪɭɞɠɟ, ɫɨɝɥɚɫɧɨ ɤɨɬɨɪɨɦɭ Ʉɚɪɥ I ɹɤɨɛɵ ɥɢɱɧɨ ɩɨɞɞɟɪɠɢɜɚɥ, ɢɡ
ɫɜɨɢɯ ɫɨɛɫɬɜɟɧɧɵɯ ɮɢɧɚɧɫɨɜɵɯ ɫɪɟɞɫɬɜ, ɞɜɢɠɟɧɢɟ ɪɭɦɵɧ ɜ
Ɍɪɚɧɫɢɥɶɜɚɧɢɢ.
35. Ȼɭɯɚɪɟɫɬ, 5 ɹɧɜɚɪɹ 1893 ɝ. ɇ. Ⱥ. Ɏɨɧɬɨɧ, ɑɪɟɡɜɵɱɚɣɧɵɣ ɩɨɫɥɚɧɧɢɤ ɢ
ɩɨɥɧɨɦɨɱɧɵɣ ɦɢɧɢɫɬɪ Ɋɨɫɫɢɣɫɤɨɣ ɢɦɩɟɪɢɢ ɜ Ɋɭɦɵɧɢɢ – ɇ. ɉ.
ɒɢɲɤɢɧɭ, ɬɨɜɚɪɢɳɭ Ɇɢɧɢɫɬɪɚ ɢɧɨɫɬɪɚɧɧɵɯ ɞɟɥ Ɋɨɫɫɢɣɫɤɨɣ ɢɦɩɟɪɢɢ,

ɨ ɛɪɚɤɨɫɨɱɟɬɚɧɢɢ ɧɚɫɥɟɞɧɨɝɨ ɩɪɢɧɰɚ Ɋɭɦɵɧɢɢ, Ɏɟɪɞɢɧɚɧɞɚ, ɫ
ɩɪɢɧɰɟɫɫɨɣ Ɇɚɪɢɟɣ ɗɞɢɧɛɭɪɝɫɤɨɣ.
36. Ȼɭɯɚɪɟɫɬ, 5 ɮɟɜɪɚɥɹ 1893 ɝ. ɇ. Ⱥ. Ɏɨɧɬɨɧ, ɑɪɟɡɜɵɱɚɣɧɵɣ ɩɨɫɥɚɧɧɢɤ
ɢ ɩɨɥɧɨɦɨɱɧɵɣ ɦɢɧɢɫɬɪ Ɋɨɫɫɢɣɫɤɨɣ ɢɦɩɟɪɢɢ ɜ Ɋɭɦɵɧɢɢ – ɇ. ɉ.
ɒɢɲɤɢɧɭ, ɬɨɜɚɪɢɳɭ Ɇɢɧɢɫɬɪɚ ɢɧɨɫɬɪɚɧɧɵɯ ɞɟɥ Ɋɨɫɫɢɣɫɤɨɣ
ɢɦɩɟɪɢɢ, ɨɛ ɭɪɨɜɧɟ ɠɢɡɧɢ ɪɭɦɵɧɫɤɢɯ ɤɪɟɫɬɶɹɧ ɢ ɨ ɧɟɫɩɨɫɨɛɧɨɫɬɢ
ɩɪɚɜɢɬɟɥɶɫɬɜɚ ɧɚɣɬɢ ɩɨɞɯɨɞɹɳɢɟ ɪɟɲɟɧɢɹ ɞɥɹ ɭɥɭɱɲɟɧɢɹ ɢɯ
ɩɨɥɨɠɟɧɢɹ.
37. Ȼɭɯɚɪɟɫɬ, 20 ɮɟɜɪɚɥɹ 1893 ɝ. ɇ. Ⱥ. Ɏɨɧɬɨɧ, ɑɪɟɡɜɵɱɚɣɧɵɣ
ɇ. ɉ. ɒɢɲɤɢɧɭ, ɬɨɜɚɪɢɳɭ Ɇɢɧɢɫɬɪɚ ɢɧɨɫɬɪɚɧɧɵɯ ɞɟɥ Ɋɨɫɫɢɣɫɤɨɣ
ɢɦɩɟɪɢɢ, ɨ ɡɚɤɨɧɨɩɪɨɟɤɬɟ, ɤɚɫɚɸɳɟɦɫɹ ɭɥɭɱɲɟɧɢɹ ɛɵɬɚ ɛɟɥɨɝɨ
ɞɭɯɨɜɟɧɫɬɜɚ, ɢ ɨ ɟɝɨ ɜɨɡɦɨɠɧɵɯ ɩɨɫɥɟɞɫɬɜɢɹɯ.
38. Ȼɭɯɚɪɟɫɬ, 21 ɢɸɧɹ 1893 ɝ. ɇ. Ⱥ. Ɏɨɧɬɨɧ, ɑɪɟɡɜɵɱɚɣɧɵɣ ɩɨɫɥɚɧɧɢɤ ɢ
Ɇɢɧɢɫɬɪɭ ɢɧɨɫɬɪɚɧɧɵɯ ɞɟɥ Ɋɨɫɫɢɣɫɤɨɣ ɢɦɩɟɪɢɢ, ɨ ɪɟɚɤɰɢɢ
ɪɭɦɵɧɫɤɨɣ ɩɟɱɚɬɢ ɧɚ ɢɡɜɟɫɬɢɟ ɨ ɬɨɦ, ɱɬɨ ɱɥɟɧɵ Ɋɭɦɵɧɫɤɨɣ
ɧɚɰɢɨɧɚɥɶɧɨɣ ɩɚɪɬɢɢ ɜ Ɍɪɚɧɫɢɥɶɜɚɧɢɢ ɛɵɥɢ ɩɪɢɜɥɟɱɟɧɵ ɤ ɫɭɞɭ
ɜɟɧɝɟɪɫɤɢɦ ɩɪɚɜɢɬɟɥɶɫɬɜɨɦ.
39. Ȼɭɯɚɪɟɫɬ, 6 ɚɜɝɭɫɬɚ 1893 ɝ. ɇ. ȼɪɚɧɝɟɥɶ, ɫɟɤɪɟɬɚɪɶ ɦɢɫɫɢɢ
Ɋɨɫɫɢɣɫɤɨɣ ɢɦɩɟɪɢɢ ɜ Ɋɭɦɵɧɢɢ – ɇ. Ʉ. Ƚɢɪɫɭ, Ɇɢɧɢɫɬɪɭ
ɢɧɨɫɬɪɚɧɧɵɯ ɞɟɥ Ɋɨɫɫɢɣɫɤɨɣ ɢɦɩɟɪɢɢ, ɨ ɫɨɱɭɜɫɬɜɟɧɧɨɦ ɨɬɧɨɲɟɧɢɢ
ɠɢɬɟɥɟɣ Ɋɭɦɵɧɫɤɨɝɨ Ʉɨɪɨɥɟɜɫɬɜɚ ɤ ɫɨɛɵɬɢɹɦ ɜ Ɍɪɚɧɫɢɥɶɜɚɧɢɢ ɢ ɨ
ɪɨɥɢ Ɋɭɦɵɧɫɤɨɣ Ʉɭɥɶɬɭɪɧɨɣ Ʌɢɝɢ.
40. Ȼɭɯɚɪɟɫɬ, 29 ɚɜɝɭɫɬɚ 1893 ɝ. ɇ. ȼɪɚɧɝɟɥɶ, ɫɟɤɪɟɬɚɪɶ ɦɢɫɫɢɢ
Ɋɨɫɫɢɣɫɤɨɣ ɢɦɩɟɪɢɢ ɜ Ɋɭɦɵɧɢɢ – ɇ. Ʉ. Ƚɢɪɫɭ, Ɇɢɧɢɫɬɪɭ
ɢɧɨɫɬɪɚɧɧɵɯ ɞɟɥ Ɋɨɫɫɢɣɫɤɨɣ ɢɦɩɟɪɢɢ, ɨ ɩɪɢɜɥɟɱɟɧɢɢ ɤ ɫɭɞɭ Ⱥɭɪɟɥɚ
ɉɨɩɨɜɢɱɚ.
41. Ȼɭɯɚɪɟɫɬ, 7 ɫɟɧɬɹɛɪɹ 1893 ɝ. ɇ. Ⱥ. Ɏɨɧɬɨɧ, ɑɪɟɡɜɵɱɚɣɧɵɣ ɩɨɫɥɚɧɧɢɤ
Ɇɢɧɢɫɬɪɭ ɢɧɨɫɬɪɚɧɧɵɯ ɞɟɥ Ɋɨɫɫɢɣɫɤɨɣ ɢɦɩɟɪɢɢ, ɨ ɪɨɥɢ ɫɬɭɞɟɧɬɨɜ ɜ
ɩɨɞɞɟɪɠɤɟ ɬɪɚɧɫɢɥɶɜɚɧɫɤɢɯ ɪɭɦɵɧ.
42. Ȼɭɯɚɪɟɫɬ, 7 ɨɤɬɹɛɪɹ 1893 ɝ. ɇ. Ⱥ. Ɏɨɧɬɨɧ, ɑɪɟɡɜɵɱɚɣɧɵɣ ɩɨɫɥɚɧɧɢɤ
Ɇɢɧɢɫɬɪɭ ɢɧɨɫɬɪɚɧɧɵɯ ɞɟɥ Ɋɨɫɫɢɣɫɤɨɣ ɢɦɩɟɪɢɢ, ɨ ɪɹɞɟ ɫɬɚɬɟɣ ɜ
ɩɟɱɚɬɧɨɦ ɨɪɝɚɧɟ „Patria”, ɤɚɫɚɸɳɢɯɫɹ ɧɚɩɪɚɜɥɟɧɢɹ ɪɭɦɵɧɫɤɨɣ
ɜɧɟɲɧɟɣ ɩɨɥɢɬɢɤɢ.
43. Ȼɭɯɚɪɟɫɬ, 6 ɞɟɤɚɛɪɹ 1893 ɝ. ɇ. Ⱥ. Ɏɨɧɬɨɧ, ɑɪɟɡɜɵɱɚɣɧɵɣ ɩɨɫɥɚɧɧɢɤ
Ɇɢɧɢɫɬɪɭ ɢɧɨɫɬɪɚɧɧɵɯ ɞɟɥ Ɋɨɫɫɢɣɫɤɨɣ ɢɦɩɟɪɢɢ, ɨ ɞɟɛɚɬɚɯ ɜ ɋɟɧɚɬɟ
Ɋɭɦɵɧɢɢ ɩɨ ɩɨɜɨɞɭ ɩɨɥɨɠɟɧɢɹ ɬɪɚɧɫɢɥɶɜɚɧɫɤɢɯ ɪɭɦɵɧ ɢ ɨ
ɪɚɡɧɨɝɥɚɫɢɹɯ ɩɨ ɷɬɨɦɭ ɜɨɩɪɨɫɭ ɦɟɠɞɭ Ⱦ. Ⱥ. ɋɬɭɪɞɡɨɣ ɢ Ⱥɥɟɤɫɚɧɞɪɨɦ
Ʌɚɯɨɜɚɪɢ.
44. Ȼɭɯɚɪɟɫɬ, 21 ɞɟɤɚɛɪɹ 1893 ɝ. ɇ. Ⱥ. Ɏɨɧɬɨɧ, ɑɪɟɡɜɵɱɚɣɧɵɣ

ɞɟɛɚɬɚɯ ɜ ɩɚɥɚɬɟ ɞɟɩɭɬɚɬɨɜ ɩɨ ɩɨɜɨɞɭ ɩɨɥɨɠɟɧɢɹ ɬɪɚɧɫɢɥɶɜɚɧɫɤɢɯ
ɪɭɦɵɧ ɢ ɨ ɜɵɫɬɭɩɥɟɧɢɹɯ ɇɢɤɨɥɚɹ Ɏɥɟɜɵ, Ɍɚɤɟ ɂɨɧɟɫɤɭ ɢ Ⱥɥɟɤɫɚɧɞɪɚ
Ʌɚɯɨɜɚɪɢ.
45. Ȼɭɯɚɪɟɫɬ, 6 ɹɧɜɚɪɹ 1894 ɝ. ɇ. Ⱥ. Ɏɨɧɬɨɧ, ɑɪɟɡɜɵɱɚɣɧɵɣ ɩɨɫɥɚɧɧɢɤ ɢ
Ɇɢɧɢɫɬɪɭ ɢɧɨɫɬɪɚɧɧɵɯ ɞɟɥ Ɋɨɫɫɢɣɫɤɨɣ ɢɦɩɟɪɢɢ, ɨɛ ɨɬɡɵɜɟ
ɝɟɪɦɚɧɫɤɨɝɨ ɩɨɥɧɨɦɨɱɧɨɝɨ ɦɢɧɢɫɬɪɚ ɜ Ȼɭɯɚɪɟɫɬɟ, Ȼɟɪɧɝɚɪɞɚ ɮɨɧ
Ȼɸɥɨɜɚ.
46. Ȼɭɯɚɪɟɫɬ, 6 ɮɟɜɪɚɥɹ 1894 ɝ. ɇ. Ⱥ. Ɏɨɧɬɨɧ, ɑɪɟɡɜɵɱɚɣɧɵɣ ɩɨɫɥɚɧɧɢɤ
ɢ ɩɨɥɧɨɦɨɱɧɵɣ ɦɢɧɢɫɬɪ Ɋɨɫɫɢɣɫɤɨɣ ɢɦɩɟɪɢɢ ɜ Ɋɭɦɵɧɢɢ – ɇ. Ʉ.
Ƚɢɪɫɭ, Ɇɢɧɢɫɬɪɭ ɢɧɨɫɬɪɚɧɧɵɯ ɞɟɥ Ɋɨɫɫɢɣɫɤɨɣ ɢɦɩɟɪɢɢ, ɨ ɜɢɡɢɬɟ
ɩɨɥɤɨɜɧɢɤɚ ɋɥɚɜɨɦɢɪɚ Ⱦɠɭɪɤɨɜɢɱɚ, ɩɨɫɥɚɧɧɢɤɚ ɤɧɹɡɹ ɑɟɪɧɨɝɨɪɢɢ.
47. Ȼɭɯɚɪɟɫɬ, 21 ɦɚɹ 1894 ɝ. ɇ. Ⱥ. Ɏɨɧɬɨɧ, ɑɪɟɡɜɵɱɚɣɧɵɣ ɩɨɫɥɚɧɧɢɤ ɢ
Ɇɢɧɢɫɬɪɭ ɢɧɨɫɬɪɚɧɧɵɯ ɞɟɥ Ɋɨɫɫɢɣɫɤɨɣ ɢɦɩɟɪɢɢ, ɨ ɪɟɚɤɰɢɢ
ɪɭɦɵɧɫɤɨɝɨ ɨɛɳɟɫɬɜɚ ɧɚ ɢɡɜɟɫɬɢɟ ɨ ɫɭɞɟɛɧɨɦ ɩɪɢɝɨɜɨɪɟ, ɜɵɧɟɫɟɧɧɨɦ
ɩɨ ɞɟɥɭ ɞɟɹɬɟɥɟɣ ɦɟɦɨɪɚɧɞɢɫɬɫɤɨɝɨ ɞɜɢɠɟɧɢɹ.
ɫɬɭɞɟɧɱɟɫɤɨɦ ɤɨɧɝɪɟɫɫɟ ɜ Ʉɨɧɫɬɚɧɰɟ, ɜ ɤɨɬɨɪɨɦ ɬɚɤɠɟ ɩɪɢɧɹɥɢ
ɭɱɚɫɬɢɟ ɫɬɭɞɟɧɬɵ ɢɡ Ɍɪɚɧɫɢɥɶɜɚɧɢɢ ɢ Ȼɭɤɨɜɢɧɵ.
ɇ. Ʉ. Ƚɢɪɫɭ, Ɇɢɧɢɫɬɪɭ ɢɧɨɫɬɪɚɧɧɵɯ ɞɟɥ Ɋɨɫɫɢɣɫɤɨɣ ɢɦɩɟɪɢɢ, ɨ ɪɟɱɢ
ɝɪɚɮɚ Ʉɚɥɶɧɨɤɢ ɜ ɜɟɧɝɟɪɫɤɨɦ ɫɟɣɦɟ ɢ ɨ ɪɟɚɤɰɢɢ ɪɭɦɵɧɫɤɨɣ ɩɟɱɚɬɢ.
Ɇɢɧɢɫɬɪɭ ɢɧɨɫɬɪɚɧɧɵɯ ɞɟɥ Ɋɨɫɫɢɣɫɤɨɣ ɢɦɩɟɪɢɢ, ɨ ɪɨɠɞɟɧɢɢ
ɩɪɢɧɰɟɫɫɵ ȿɥɢɡɚɜɟɬɵ ɢ ɨ ɞɢɫɤɭɫɫɢɹɯ, ɜɨɡɧɢɤɲɢɯ ɦɟɠɞɭ Ʉɚɪɥɨɦ I ɢ
ɱɥɟɧɚɦɢ ɩɪɚɜɢɬɟɥɶɫɬɜɚ, ɩɨ ɩɨɜɨɞɭ ɟɺ ɜɨɡɦɨɠɧɨɝɨ ɤɪɟɳɟɧɢɹ ɜɧɟ
ɩɪɚɜɨɫɥɚɜɧɨɝɨ ɜɟɪɨɢɫɩɨɜɟɞɚɧɢɹ.
Ɇɢɧɢɫɬɪɭ ɢɧɨɫɬɪɚɧɧɵɯ ɞɟɥ Ɋɨɫɫɢɣɫɤɨɣ ɢɦɩɟɪɢɢ, ɨ ɩɪɢɛɵɬɢɢ ɜ
ɋɢɧɚɸ ɜɟɥɢɤɨɣ ɤɧɹɝɢɧɢ Ɇɚɪɢɢ Ⱥɥɟɤɫɚɧɞɪɨɜɧɵ.
52. Ȼɭɯɚɪɟɫɬ, 19 ɨɤɬɹɛɪɹ 1894 ɝ. ɇ. Ⱥ. Ɏɨɧɬɨɧ, ɑɪɟɡɜɵɱɚɣɧɵɣ
ɤɪɟɳɟɧɢɢ ɩɪɢɧɰɟɫɫɵ ȿɥɢɡɚɜɟɬɵ ɩɨ ɩɪɚɜɨɫɥɚɜɧɨɦɭ ɨɛɪɹɞɭ.
53. Ȼɭɯɚɪɟɫɬ, 21 ɧɨɹɛɪɹ 1894 ɝ. ɇ. Ⱥ. Ɏɨɧɬɨɧ, ɑɪɟɡɜɵɱɚɣɧɵɣ ɩɨɫɥɚɧɧɢɤ

ɢ ɩɨɥɧɨɦɨɱɧɵɣ ɦɢɧɢɫɬɪ Ɋɨɫɫɢɣɫɤɨɣ ɢɦɩɟɪɢɢ ɜ Ɋɭɦɵɧɢɢ – Ⱦ. Ⱥ.
Ʉɚɩɧɢɫɬɭ, ɞɢɪɟɤɬɨɪɭ Ⱥɡɢɚɬɫɤɨɝɨ ɞɟɩɚɪɬɚɦɟɧɬɚ Ɇɢɧɢɫɬɟɪɫɬɜɚ
ɢɧɨɫɬɪɚɧɧɵɯ ɞɟɥ Ɋɨɫɫɢɣɫɤɨɣ ɢɦɩɟɪɢɢ, ɨ ɞɨɧɟɫɟɧɢɢ ɪɨɫɫɢɣɫɤɨɝɨ
ɤɨɧɫɭɥɚ ɜ əɫɫɚɯ, Ⱥ. Ⱥ. Ƚɢɪɫɚ, ɜ ɤɨɬɨɪɨɦ ɝɨɜɨɪɢɬɫɹ ɨ ɡɚɩɨɡɞɚɥɨɣ
ɪɟɚɤɰɢɢ ɦɟɫɬɧɵɯ ɜɥɚɫɬɟɣ ɧɚ ɢɡɜɟɫɬɢɟ ɨ ɤɨɧɱɢɧɟ ɢɦɩɟɪɚɬɨɪɚ
Ⱥɥɟɤɫɚɧɞɪɚ III.
Ɇɢɧɢɫɬɪɭ ɢɧɨɫɬɪɚɧɧɵɯ ɞɟɥ Ɋɨɫɫɢɣɫɤɨɣ ɢɦɩɟɪɢɢ, ɨ ɧɟɨɛɯɨɞɢɦɨɫɬɢ
ɩɪɟɞɫɬɚɜɥɟɧɢɹ ɤ ɧɚɝɪɚɞɚɦ Ⱥɥɟɤɫɚɧɞɪɚ ɂ. Ƚɢɤɢ ɢ Ƚɪɢɝɨɪɢɹ ȼɟɧɬɭɪɵ.
ɩɨɥɧɨɦɨɱɧɵɣ ɦɢɧɢɫɬɪ Ɋɨɫɫɢɣɫɤɨɣ ɢɦɩɟɪɢɢ ɜ Ɋɭɦɵɧɢɢ – Ⱥ. Ȼ.
Ʌɨɛɚɧɨɜɭ-Ɋɨɫɬɨɜɫɤɨɦɭ, Ɇɢɧɢɫɬɪɭ ɢɧɨɫɬɪɚɧɧɵɯ ɞɟɥ Ɋɨɫɫɢɣɫɤɨɣ
ɢɦɩɟɪɢɢ, ɨ ɟɝɨ ɛɟɫɟɞɚɯ ɫ ɪɭɦɵɧɫɤɢɦ ɦɢɧɢɫɬɪɨɦ ɢɧɨɫɬɪɚɧɧɵɯ ɞɟɥ ɢ ɫ
ɩɨɥɧɨɦɨɱɧɵɦ ɦɢɧɢɫɬɪɨɦ Ɏɪɚɧɰɢɢ ɜ Ȼɭɯɚɪɟɫɬɟ, ɜ ɤɨɧɬɟɤɫɬɟ ɨɬɫɬɚɜɤɢ
ɝɪɚɮɚ Ʉɚɥɶɧɨɤɢ, ɚɜɫɬɪɨ-ɜɟɧɝɟɪɫɤɨɝɨ ɦɢɧɢɫɬɪɚ ɢɧɨɫɬɪɚɧɧɵɯ ɞɟɥ, ɢ ɟɝɨ
ɡɚɦɟɧɵ Ⱥɝɟɧɨɪɨɦ Ƚɨɥɭɯɨɜɫɤɢɦ.
56. Ȼɭɯɚɪɟɫɬ, 6 ɚɜɝɭɫɬɚ 1895 ɝ. ȼ. ȿ. Ʌɶɜɨɜ, ɩɨɜɟɪɟɧɧɵɣ ɜ ɞɟɥɚɯ
ɪɨɫɫɢɣɫɤɨɣ Ɇɢɫɫɢɢ ɜ Ɋɭɦɵɧɢɢ – Ⱥ. Ȼ. Ʌɨɛɚɧɨɜɭ-Ɋɨɫɬɨɜɫɤɨɦɭ,
Ɇɢɧɢɫɬɪɭ ɢɧɨɫɬɪɚɧɧɵɯ ɞɟɥ Ɋɨɫɫɢɣɫɤɨɣ ɢɦɩɟɪɢɢ, ɨ ɜɨɡɦɨɠɧɨɫɬɢ
ɩɪɢɯɨɞɚ ɤ ɜɥɚɫɬɢ ɥɢɛɟɪɚɥɶɧɨɝɨ ɩɪɚɜɢɬɟɥɶɫɬɜɚ ɜɨ ɝɥɚɜɟ ɫ Ⱦ. Ⱥ. ɋɬɭɪɞɡɨɣ.
ɪɨɫɫɢɣɫɤɨɣ ɦɢɫɫɢɢ ɜ Ɋɭɦɵɧɢɢ – Ⱥ. Ȼ. Ʌɨɛɚɧɨɜɭ-Ɋɨɫɬɨɜɫɤɨɦɭ,
ɦɢɧɢɫɬɪɭ ɢɧɨɫɬɪɚɧɧɵɯ ɞɟɥ Ɋɨɫɫɢɣɫɤɨɣ ɢɦɩɟɪɢɢ, ɨ ɜɡɝɥɹɞɚɯ Ɍɚɤɟ
ɂɨɧɟɫɤɭ ɜ ɨɛɥɚɫɬɢ ɜɧɟɲɧɟɣ ɩɨɥɢɬɢɤɢ.
Ⱥ. Ȼ. Ʌɨɛɚɧɨɜɭ-Ɋɨɫɬɨɜɫɤɨɦɭ, ɦɢɧɢɫɬɪɭ ɢɧɨɫɬɪɚɧɧɵɯ ɞɟɥ Ɋɨɫɫɢɣɫɤɨɣ
ɢɦɩɟɪɢɢ, ɨ ɩɪɢɫɭɬɫɬɜɢɢ Ⱦ. Ⱥ. ɋɬɭɪɞɡɵ ɜ əɫɫɚɯ, ɝɞɟ ɩɨɫɥɟɞɧɢɣ
ɩɪɟɞɫɬɚɜɢɥ ɩɪɨɝɪɚɦɦɭ ɧɨɜɨɝɨ ɩɪɚɜɢɬɟɥɶɫɬɜɚ.
59. Ȼɭɯɚɪɟɫɬ, 6 ɧɨɹɛɪɹ 1895 ɝ. ɇ. Ⱥ. Ɏɨɧɬɨɧ, ɑɪɟɡɜɵɱɚɣɧɵɣ ɩɨɫɥɚɧɧɢɤ ɢ
ɢɦɩɟɪɢɢ, ɨ ɩɪɟɞɜɵɛɨɪɧɨɣ ɛɨɪɶɛɟ, ɜ ɤɨɧɬɟɤɫɬɟ ɜɵɛɨɪɨɜ ɜ ɋɟɧɚɬ ɢ
ɩɚɥɚɬɭ ɞɟɩɭɬɚɬɨɜ.
60. Ȼɭɯɚɪɟɫɬ, 21 ɧɨɹɛɪɹ 1895 ɝ. ɇ. Ⱥ. Ɏɨɧɬɨɧ, ɑɪɟɡɜɵɱɚɣɧɵɣ ɩɨɫɥɚɧɧɢɤ
ɢ ɩɨɥɧɨɦɨɱɧɵɣ ɦɢɧɢɫɬɪ Ɋɨɫɫɢɣɫɤɨɣ ɢɦɩɟɪɢɢ ɜ Ɋɭɦɵɧɢɢ – Ⱥ. Ȼ.
ɢɦɩɟɪɢɢ, ɨɛ ɚɧɬɢɪɨɫɫɢɣɫɤɨɣ ɩɪɨɩɚɝɚɧɞɢɫɬɫɤɨɣ ɤɚɦɩɚɧɢɢ ɜ
ɫɨɰɢɚɥɢɫɬɢɱɟɫɤɨɣ ɩɟɱɚɬɢ.
61. Ȼɭɯɚɪɟɫɬ, 6 ɦɚɪɬɚ 1896 ɝ. ɇ. Ⱥ. Ɏɨɧɬɨɧ, ɑɪɟɡɜɵɱɚɣɧɵɣ ɩɨɫɥɚɧɧɢɤ ɢ

ɢɦɩɟɪɢɢ, ɨ ɩɨɥɨɠɟɧɢɢ ɜɥɚɯɨɜ (ɚɪɭɦɵɧ) ɜ Ɉɫɦɚɧɫɤɨɣ ɢɦɩɟɪɢɢ.
62. Ȼɭɯɚɪɟɫɬ, 21 ɚɩɪɟɥɹ 1896 ɝ. ɇ. Ⱥ. Ɏɨɧɬɨɧ, ɑɪɟɡɜɵɱɚɣɧɵɣ ɩɨɫɥɚɧɧɢɤ
ɢ ɩɨɥɧɨɦɨɱɧɵɣ ɦɢɧɢɫɬɪ Ɋɨɫɫɢɣɫɤɨɣ ɢɦɩɟɪɢɢ ɜ Ɋɭɦɵɧɢɢ – Ⱥ. Ȼ.
ɢɦɩɟɪɢɢ, ɨ ɩɨɥɨɠɟɧɢɢ ɜ ɡɚɞɭɧɚɣɫɤɨɦ ɪɟɝɢɨɧɟ, ɜ ɤɨɧɬɟɤɫɬɟ
ɜɨɫɫɬɚɧɨɜɥɟɧɢɹ ɞɢɩɥɨɦɚɬɢɱɟɫɤɢɯ ɨɬɧɨɲɟɧɢɣ ɦɟɠɞɭ Ȼɨɥɝɚɪɢɟɣ ɢ
Ɋɨɫɫɢɣɫɤɨɣ ɢɦɩɟɪɢɟɣ.
ɢɦɩɟɪɢɢ, ɨ ɜɨɡɨɛɧɨɜɥɟɧɢɢ ɞɢɩɥɨɦɚɬɢɱɟɫɤɢɯ ɨɬɧɨɲɟɧɢɣ ɦɟɠɞɭ
Ƚɪɟɰɢɟɣ ɢ Ɋɭɦɵɧɢɟɣ.
64. Ȼɭɯɚɪɟɫɬ, 6 ɢɸɥɹ 1896 ɝ. ɇ. Ⱥ. Ɏɨɧɬɨɧ, ɑɪɟɡɜɵɱɚɣɧɵɣ ɩɨɫɥɚɧɧɢɤ ɢ
ɢɦɩɟɪɢɢ, ɨ ɫɥɭɯɚɯ, ɤɚɫɚɸɳɢɯɫɹ ɜɨɡɦɨɠɧɨɝɨ ɜɢɡɢɬɚ ɢɦɩɟɪɚɬɨɪɚ
Ɏɪɚɧɰɚ ɂɨɫɢɮɚ ɜ Ɋɭɦɵɧɢɸ.
ɪɨɫɫɢɣɫɤɨɣ Ɇɢɫɫɢɢ ɜ Ɋɭɦɵɧɢɢ – Ⱦ. Ⱥ. Ʉɚɩɧɢɫɬɭ, ɞɢɪɟɤɬɨɪɭ
Ⱥɡɢɚɬɫɤɨɝɨ ɞɟɩɚɪɬɚɦɟɧɬɚ Ɇɢɧɢɫɬɟɪɫɬɜɚ ɢɧɨɫɬɪɚɧɧɵɯ ɞɟɥ Ɋɨɫɫɢɣɫɤɨɣ
ɢɦɩɟɪɢɢ, ɨɛ ɨɮɢɰɢɚɥɶɧɨɣ ɩɨɡɢɰɢɢ Ɋɭɦɵɧɢɢ ɜ ɫɥɭɱɚɟ ɜɫɬɭɩɥɟɧɢɹ
ɛɨɥɝɚɪɫɤɢɯ ɜɨɣɫɤ ɜ Ɇɚɤɟɞɨɧɢɸ.
ȼ. ɇ. Ʌɚɦɫɞɨɪɮɭ, ɞɢɪɟɤɬɨɪɭ ɤɚɧɰɟɥɹɪɢɢ Ɇɢɧɢɫɬɟɪɫɬɜɚ ɢɧɨɫɬɪɚɧɧɵɯ
ɞɟɥ Ɋɨɫɫɢɣɫɤɨɣ ɢɦɩɟɪɢɢ, ɨ ɜɢɡɢɬɟ ɢɦɩɟɪɚɬɨɪɚ Ɏɪɚɧɰɚ ɂɨɫɢɮɚ ɜ
Ɋɭɦɵɧɢɸ.
ɞɟɥ Ɋɨɫɫɢɣɫɤɨɣ ɢɦɩɟɪɢɢ, ɨ ɩɨɥɨɠɟɧɢɢ ɧɚ Ȼɚɥɤɚɧɫɤɨɦ ɩɨɥɭɨɫɬɪɨɜɟ ɢ
ɨ ɩɨɡɢɰɢɢ Ɋɭɦɵɧɢɢ ɜ ɷɬɨɦ ɜɨɩɪɨɫɟ.
ɞɟɥ Ɋɨɫɫɢɣɫɤɨɣ ɢɦɩɟɪɢɢ, ɨ ɡɚɩɢɫɤɟ ɪɨɫɫɢɣɫɤɨɝɨ ɤɨɧɫɭɥɚ ɜ əɫɫɚɯ,
Ⱥ. Ⱥ. Ƚɢɪɫɚ, ɜ ɤɨɬɨɪɨɣ ɨɧ ɢɡɥɚɝɚɟɬ ɪɟɚɤɰɢɸ ɪɭɦɵɧɫɤɨɣ ɩɟɱɚɬɢ ɧɚ
ɜɢɡɢɬ ɢɦɩɟɪɚɬɨɪɚ Ɏɪɚɧɰɚ ɂɨɫɢɮɚ, ɢ ɨ ɩɨɥɢɬɢɱɟɫɤɨɦ ɩɨɥɨɠɟɧɢɢ ɜ
Ɋɭɦɵɧɢɢ.
ɢ ɩɨɥɧɨɦɨɱɧɵɣ ɦɢɧɢɫɬɪ Ɋɨɫɫɢɣɫɤɨɣ ɢɦɩɟɪɢɢ ɜ Ɋɭɦɵɧɢɢ – ɇ. ɉ.
ɒɢɲɤɢɧɭ, ɢ.ɨ. Ɇɢɧɢɫɬɪɚ ɢɧɨɫɬɪɚɧɧɵɯ ɞɟɥ Ɋɨɫɫɢɣɫɤɨɣ ɢɦɩɟɪɢɢ, ɨ
ɜɢɡɢɬɚɯ ɜ Ɋɭɦɵɧɢɸ ɜɟɥɢɤɨɝɨ ɤɧɹɡɹ Ȼɨɪɢɫɚ ȼɥɚɞɢɦɢɪɨɜɢɱɚ ɢ

ɢɦɩɟɪɚɬɨɪɚ Ɏɪɚɧɰɚ ɂɨɫɢɮɚ.
ɇ. ɉ. ɒɢɲɤɢɧɭ, ɢ.ɨ. Ɇɢɧɢɫɬɪɚ ɢɧɨɫɬɪɚɧɧɵɯ ɞɟɥ Ɋɨɫɫɢɣɫɤɨɣ
ɢɦɩɟɪɢɢ, ɨ ɜɨɡɦɨɠɧɨɦ ɩɨɞɩɢɫɚɧɢɢ ɜɨɟɧɧɨɣ ɤɨɧɜɟɧɰɢɢ ɦɟɠɞɭ
Ɋɭɦɵɧɢɟɣ ɢ Ⱥɜɫɬɪɨ-ȼɟɧɝɪɢɟɣ ɢ ɨ ɩɪɟɞɩɨɥɨɠɟɧɢɹɯ ɩɨ ɩɨɜɨɞɭ
ɩɪɢɫɨɟɞɢɧɟɧɢɹ Ɋɭɦɵɧɢɢ ɤ Ɍɪɨɣɫɬɜɟɧɧɨɦɭ ɋɨɸɡɭ, ɜ ɨɫɨɛɟɧɧɨɫɬɢ ɨ
ɜɡɝɥɹɞɚɯ Ɍɚɤɟ ɂɨɧɟɫɤɭ ɜ ɷɬɨɦ ɜɨɩɪɨɫɟ.
ɢ ɩɨɥɧɨɦɨɱɧɵɣ ɦɢɧɢɫɬɪ Ɋɨɫɫɢɣɫɤɨɣ ɢɦɩɟɪɢɢ ɜ Ɋɭɦɵɧɢɢ – Ɇ. ɇ.
Ɇɭɪɚɜɶɺɜɭ, Ɇɢɧɢɫɬɪɭ ɢɧɨɫɬɪɚɧɧɵɯ ɞɟɥ Ɋɨɫɫɢɣɫɤɨɣ ɢɦɩɟɪɢɢ, ɨ
ɧɚɩɚɞɤɚɯ ɤɨɧɫɟɪɜɚɬɨɪɨɜ ɧɚ ɥɢɛɟɪɚɥɶɧɨɟ ɩɪɚɜɢɬɟɥɶɫɬɜɨ, ɧɚ ɮɨɧɟ
ɫɨɛɵɬɢɣ, ɩɪɨɢɫɯɨɞɹɳɢɯ ɧɚ Ȼɚɥɤɚɧɫɤɨɦ ɩɨɥɭɨɫɬɪɨɜɟ.
72. Ȼɭɯɚɪɟɫɬ, 7 ɚɜɝɭɫɬɚ 1897 ɝ. Ⱥ. ɋ. ɋɨɦɨɜ, ɫɟɤɪɟɬɚɪɶ ɦɢɫɫɢɢ
Ɋɨɫɫɢɣɫɤɨɣ ɢɦɩɟɪɢɢ ɜ Ɋɭɦɵɧɢɢ – Ɇ. ɇ. Ɇɭɪɚɜɶɺɜɭ, Ɇɢɧɢɫɬɪɭ
ɢɧɨɫɬɪɚɧɧɵɯ ɞɟɥ Ɋɨɫɫɢɣɫɤɨɣ ɢɦɩɟɪɢɢ, ɨ ɩɨɩɵɬɤɚɯ ɪɭɦɵɧɫɤɨɝɨ
ɝɨɫɭɞɚɪɫɬɜɚ ɫɨɡɞɚɬɶ ɫɨɛɫɬɜɟɧɧɵɣ ɤɨɦɦɟɪɱɟɫɤɢɣ ɮɥɨɬ.
73. Ȼɭɯɚɪɟɫɬ, 23 ɚɜɝɭɫɬɚ 1897 ɝ. Ⱥ. ɋ. ɋɨɦɨɜ, ɫɟɤɪɟɬɚɪɶ Ɇɢɫɫɢɢ
ɪɨɫɫɢɣɫɤɨɣ ɢɦɩɟɪɢɢ ɜ Ɋɭɦɵɧɢɢ – Ɇ. ɇ. Ɇɭɪɚɜɶɺɜɭ, Ɇɢɧɢɫɬɪɭ
ɢɧɨɫɬɪɚɧɧɵɯ ɞɟɥ Ɋɨɫɫɢɣɫɤɨɣ ɢɦɩɟɪɢɢ, ɨ ɦɟɪɚɯ, ɩɪɟɞɩɪɢɧɢɦɚɟɦɵɯ
ɪɭɦɵɧɫɤɢɦ ɝɨɫɭɞɚɪɫɬɜɨɦ ɜ ɩɨɥɶɡɭ ɭɱɪɟɠɞɟɧɢɹ ɜ Ɇɚɤɟɞɨɧɢɢ
ɪɭɦɵɧɫɤɨɣ ɦɢɬɪɨɩɨɥɢɢ.
ȼ. ɇ. Ʌɚɦɫɞɨɪɮɭ, ɬɨɜɚɪɢɳɭ Ɇɢɧɢɫɬɪɚ ɢɧɨɫɬɪɚɧɧɵɯ ɞɟɥ Ɋɨɫɫɢɣɫɤɨɣ
ɢɦɩɟɪɢɢ, ɨɛ ɨɬɪɢɰɚɬɟɥɶɧɨɣ ɪɟɚɤɰɢɢ ɪɭɦɵɧɫɤɨɣ ɩɟɱɚɬɢ ɧɚ ɜɢɡɢɬ
ɤɨɪɨɥɹ Ʉɚɪɥɚ I ɜ ɉɟɲɬ.
ȼ. ɇ. Ʌɚɦɫɞɨɪɮɭ, ɬɨɜɚɪɢɳɭ Ɇɢɧɢɫɬɪɚ ɢɧɨɫɬɪɚɧɧɵɯ ɞɟɥ Ɋɨɫɫɢɣɫɤɨɣ
ɢɦɩɟɪɢɢ, ɨ ɪɟɚɤɰɢɢ ɜɟɧɝɟɪɫɤɨɣ ɩɟɱɚɬɢ ɧɚ ɜɢɡɢɬ ɤɨɪɨɥɹ Ʉɚɪɥɚ I ɜ
ɉɟɲɬ ɢ ɨɛ ɨɬɪɢɰɚɬɟɥɶɧɨɦ ɨɬɧɨɲɟɧɢɢ ɪɭɦɵɧɫɤɨɣ ɩɟɱɚɬɢ ɤ
ɧɚɝɪɚɠɞɟɧɢɸ ɒɚɧɞɨɪɚ Ƀɟɫɟɧɫɤɢ ɪɭɦɵɧɫɤɢɦ ɦɨɧɚɪɯɨɦ.
ɩɨɥɧɨɦɨɱɧɵɣ ɦɢɧɢɫɬɪ Ɋɨɫɫɢɣɫɤɨɣ ɢɦɩɟɪɢɢ ɜ Ɋɭɦɵɧɢɢ – Ɇ. ɇ.
ɜɢɡɢɬɟ Ʉɚɪɥɚ I ɜ əɫɫɵ, ɩɨ ɫɥɭɱɚɸ ɬɨɪɠɟɫɬɜɟɧɧɨɝɨ ɨɬɤɪɵɬɢɹ
ɭɧɢɜɟɪɫɢɬɟɬɫɤɨɝɨ ɤɨɦɩɥɟɤɫɚ ɧɚ ɯɨɥɦɟ Ʉɨɩɨɭ ɢ ɨ ɜɫɬɪɟɱɟ ɤɨɪɨɥɹ ɫ Ⱥ.
ɉ. Ʉɨɧɫɬɚɧɬɢɧɨɜɢɱɟɦ, ɝɭɛɟɪɧɚɬɨɪɨɦ Ȼɟɫɫɚɪɚɛɢɢ.
ɜɨɡɦɨɠɧɨɦ ɜɢɡɢɬɟ ɤɨɪɨɥɹ Ʉɚɪɥɚ I ɜ Ɋɨɫɫɢɸ ɢ ɨ ɪɟɚɤɰɢɢ ɪɭɦɵɧɫɤɨɣ

ɩɟɱɚɬɢ ɧɚ ɷɬɢ ɫɥɭɯɢ.
ɩɪɢɫɭɬɫɬɜɢɢ Ⱦ. Ⱥ. ɋɬɭɪɞɡɵ ɜ ɫɜɢɬɟ ɪɭɦɵɧɫɤɨɝɨ ɤɨɪɨɥɹ ɩɨ ɫɥɭɱɚɸ
ɩɭɬɟɲɟɫɬɜɢɹ Ʉɚɪɥɚ I ɜ Ɋɨɫɫɢɸ.
ɫɩɟɤɬɚɤɥɟ, ɩɨɫɬɚɜɥɟɧɧɨɦ ɜ ɹɫɫɤɨɦ ɬɟɚɬɪɟ ɢ ɫɨɞɟɪɠɚɜɲɟɦ ɧɟɤɨɬɨɪɵɟ
ɢɪɪɟɞɟɧɬɢɫɬɫɤɢɟ ɦɨɬɢɜɵ.
80. Ȼɭɯɚɪɟɫɬ, 7 ɢɸɥɹ 1898 ɝ. Ⱦɨɧɟɫɟɧɢɟ ɤɨɥɥɟɠɫɤɨɝɨ ɫɨɜɟɬɧɢɤɚ Ⱥ. ɋ.
ɋɨɦɨɜɚ, ɫɟɤɪɟɬɚɪɹ ɦɢɫɫɢɢ Ɋɨɫɫɢɣɫɤɨɣ ɢɦɩɟɪɢɢ ɜ Ȼɭɯɚɪɟɫɬɟ, ɨ
ɪɟɚɤɰɢɢ ɪɭɦɵɧɫɤɨɣ ɩɟɱɚɬɢ ɧɚ ɜɢɡɢɬ ɪɭɦɵɧɫɤɨɝɨ ɦɨɧɚɪɯɚ ɜ
Ɋɨɫɫɢɣɫɤɭɸ ɢɦɩɟɪɢɸ.
81. Ȼɭɯɚɪɟɫɬ, 22 ɢɸɥɹ 1898 ɝ. Ⱥ. ɋ. ɋɨɦɨɜ, ɫɟɤɪɟɬɚɪɶ ɦɢɫɫɢɢ Ɋɨɫɫɢɣɫɤɨɣ
ɢɦɩɟɪɢɢ ɜ Ɋɭɦɵɧɢɢ – Ɇ. ɇ. Ɇɭɪɚɜɶɺɜɭ, Ɇɢɧɢɫɬɪɭ ɢɧɨɫɬɪɚɧɧɵɯ ɞɟɥ
Ɋɨɫɫɢɣɫɤɨɣ ɢɦɩɟɪɢɢ, ɨ ɩɨɥɨɠɢɬɟɥɶɧɵɯ ɜɩɟɱɚɬɥɟɧɢɹɯ, ɜɵɫɤɚɡɚɧɧɵɯ
ɪɭɦɵɧɫɤɨɣ ɩɟɱɚɬɶɸ ɜ ɪɟɡɭɥɶɬɚɬɟ ɜɢɡɢɬɚ ɤɨɪɨɥɹ Ʉɚɪɥɚ I ɜ Ɋɨɫɫɢɸ.
ɢɧɨɫɬɪɚɧɧɵɯ ɞɟɥ Ɋɨɫɫɢɣɫɤɨɣ ɢɦɩɟɪɢɢ, ɨ ɩɪɢɛɵɬɢɢ ɪɭɦɵɧɫɤɨɝɨ
ɦɨɧɚɪɯɚ ɜ ɋɢɧɚɸ ɢ ɨ ɟɝɨ ɩɨɥɨɠɢɬɟɥɶɧɵɯ ɜɩɟɱɚɬɥɟɧɢɹɯ ɜ ɫɜɹɡɢ ɫ
ɩɪɢɺɦɨɦ, ɨɤɚɡɚɧɧɵɦ ɟɦɭ ɜ Ɋɨɫɫɢɢ.
ɢɧɨɫɬɪɚɧɧɵɯ ɞɟɥ Ɋɨɫɫɢɣɫɤɨɣ ɢɦɩɟɪɢɢ, ɨ ɞɢɫɤɭɫɫɢɹɯ, ɜɨɡɧɢɤɲɢɯ ɜ
ɪɭɦɵɧɫɤɨɣ ɩɟɱɚɬɢ ɩɨ ɩɨɜɨɞɭ ɭɦɟɫɬɧɨɫɬɢ ɩɪɢɫɭɬɫɬɜɢɹ Ⱦ. Ⱥ. ɋɬɭɪɞɡɵ ɜ
ɫɜɢɬɟ Ʉɚɪɥɚ I ɢ ɨɛ ɢɧɬɟɪɟɫɟ, ɩɪɨɹɜɥɟɧɧɨɦ ɩɨ ɨɬɧɨɲɟɧɢɸ ɜɢɡɢɬɚ
ɪɭɦɵɧɫɤɨɝɨ ɦɨɧɚɪɯɚ ɜ Ɋɨɫɫɢɸ, ɫ ɨɞɧɨɣ ɫɬɨɪɨɧɵ, ɚɜɫɬɪɢɣɫɤɨɣ
ɩɟɱɚɬɶɸ, ɢ, ɫ ɞɪɭɝɨɣ ɫɬɨɪɨɧɵ, ɝɟɪɦɚɧɫɤɢɦ ɩɨɥɧɨɦɨɱɧɵɦ ɦɢɧɢɫɬɪɨɦ ɜ
Ȼɭɯɚɪɟɫɬɟ.
84. Ȼɭɯɚɪɟɫɬ, 9 ɚɜɝɭɫɬɚ 1898 ɝ. Ⱥ. Ⱥ. Ƚɢɪɫ, ɤɨɧɫɭɥ Ɋɨɫɫɢɣɫɤɨɣ ɂɦɩɟɪɢɢ
ɜ əɫɫɚɯ – Ⱥ. ɋ. ɋɨɦɨɜɭ, ɫɟɤɪɟɬɚɪɸ ɦɢɫɫɢɢ Ɋɨɫɫɢɣɫɤɨɣ ɢɦɩɟɪɢɢ ɜ
Ȼɭɯɚɪɟɫɬɟ, ɨ ɡɧɚɱɟɧɢɢ ɩɭɬɟɲɟɫɬɜɢɹ ɪɭɦɵɧɫɤɨɝɨ ɦɨɧɚɪɯɚ ɜ
Ɋɨɫɫɢɣɫɤɭɸ ɢɦɩɟɪɢɸ.
ɞɟɛɚɬɚɯ, ɜɨɡɧɢɤɲɢɯ ɜ ɋɟɧɚɬɟ Ɋɭɦɵɧɢɢ ɩɨ ɩɨɜɨɞɭ ɜɨɩɪɨɫɚ ɨ
ɫɭɛɫɢɞɢɹɯ, ɜɵɞɟɥɹɟɦɵɯ ɪɭɦɵɧɫɤɢɦ ɩɪɚɜɢɬɟɥɶɫɬɜɨɦ ɲɤɨɥɚɦ ɜ
Ɍɪɚɧɫɢɥɶɜɚɧɢɢ.
LISTA ABREVIERILOR / ɋɉɂɋɈɄ ɋɈɄɊȺɓȿɇɂɃ
ANHC – Archives Nationales Historiques Centrales (Bucarest).

ANIC – Arhivele NaĠionale Istorice Centrale (Bucureúti).
APEER – Archives de la Politique Étrangère de l’Empire Russe (Moscou).
APEIR – Arhiva de Politică Externă a Imperiului Rus (Moscova).
ɆɈ – „Monitorul Oficial”.
ȺȼɉɊɂ – Ⱥɪɯɢɜ ɜɧɟɲɧɟɣ ɩɨɥɢɬɢɤɢ Ɋɨɫɫɢɣɫɤɨɣ ɢɦɩɟɪɢɢ (Ɇɨɫɤɜɚ).
ɐɇɂȺ – ɐɟɧɬɪɚɥɶɧɵɟ ɧɚɰɢɨɧɚɥɶɧɵɟ ɢɫɬɨɪɢɱɟɫɤɢɟ ɚɪɯɢɜɵ (Ȼɭɯɚɪɟɫɬ).
DOCUMENTE / ȾɈɄɍɆȿɇɌɕ
Ȼɭɯɚɪɟɫɬ, 19 ɦɚɹ 1888 ɝ., ʋ 18. ɏɢɬɪɨɜɨ – Ƚɢɪɫɭ
ȿɝɨ ȼɵɫɨɤɨɩɪɟɜɨɫɯɨɞɢɬɟɥɶɫɬɜɭ ɇ. Ʉ. Ƚɢɪɫɭ
Ɇɢɥɨɫɬɢɜɵɣ ɝɨɫɭɞɚɪɶ ɇɢɤɨɥɚɣ Ʉɚɪɥɨɜɢɱ,

Ƚɚɡɟɬɧɚɹ ɤɚɦɩɚɧɢɹ, ɩɪɟɞɩɪɢɧɹɬɚɹ ɩɪɨɬɢɜ ɧɚɫ ɤɨɥɥɟɤɬɢɜɢɫɬɤɨɣ
ɩɟɱɚɬɶɸ, ɛɵɥɚ ɥɢɲɶ ɩɟɪɜɵɦ ɫɢɦɩɬɨɦɨɦ ɬɨɝɨ ɨɬɤɪɵɬɨɝɨ ɜɪɚɠɞɟɛɧɨɝɨ
Ɋɨɫɫɢɢ ɧɚɫɬɪɨɟɧɢɹ, ɤɨɬɨɪɨɟ ɩɚɜɲɚɹ ɩɚɪɬɢɹ ɧɵɧɟ ɝɪɨɦɤɨ ɩɪɨɜɨɡɝɥɚɲɚɟɬ ɢ
ɩɪɨɩɨɜɟɞɭɟɬ. Ȼɪɷɬɢɚɧɭ ɢ ɟɝɨ ɤɥɟɜɪɟɬɵ ɫɛɪɨɫɢɥɢ ɥɢɱɢɧɭ, ɜ ɬɟɱɟɧɢɟ 12 ɥɟɬ
ɢɯ ɩɪɢɤɪɵɜɚɜɲɭɸ. Ⱦɨɫɬɨɣɧɵɟ ɫɨɸɡɧɢɤɢ ɧɢɝɢɥɢɫɬɨɜ, ɞɪɭɡɶɹ Ɇɚɣɤɚɧɨɜ1,
Ⱥɧɝɟɥɟɫɤɭ2 ɢ Ɋɚɞɭ Ɇɢɯɚɟɜ ɧɚɤɨɧɟɰ ɜɵɫɤɚɡɚɥɢ ɜɨ ɜɫɟɭɫɥɵɲɚɧɢɟ ɫɜɨɢ
ɫɨɤɪɨɜɟɧɧɵɟ ɦɵɫɥɢ ɢ ɛɟɡ ɜɫɹɤɨɝɨ ɭɞɟɪɠɭ ɢɡɥɢɥɢ ɧɚ ɧɚɫ ɩɟɧɭ ɫɜɨɟɝɨ
ɛɟɫɫɢɥɶɧɨɝɨ ɛɟɲɟɧɫɬɜɚ.
9ɝɨ ɦɚɹ, ɜɩɟɪɜɵɟ ɩɨɫɥɟ ɫɜɨɟɝɨ ɩɚɞɟɧɢɹ, Ȼɪɷɬɢɚɧɭ, ɷɬɨɬ «ɡɥɨɜɟɳɢɣ
ɫɬɚɪɟɰ», ɤɚɤ ɟɝɨ ɡɞɟɫɶ ɧɚɡɵɜɚɸɬ, ɭɫɬɪɨɢɥ ɩɨɥɢɬɢɱɟɫɤɭɸ ɫɯɨɞɤɭ ɫɜɨɟɣ
ɩɚɪɬɢɢ. ɇɚ ɷɬɨɣ ɫɯɨɞɤɟ ɤɨɪɢɮɟɢ ɪɭɦɵɧɫɤɨɝɨ ɥɢɛɟɪɚɥɢɡɦɚ ɩɨɞɩɢɫɚɥɢ ɫɜɨɺ
ɩɪɟɫɥɨɜɭɬɨɟ «ɜɨɡɡɜɚɧɢɟ ɤ ɧɚɪɨɞɭ», ɩɪɢɥɚɝɚɟɦɨɟ ɩɪɢ ɫɺɦ ɜ ɩɟɪɟɜɨɞɟ3. ɗɬɚ
ɱɭɞɨɜɢɳɧɚɹ ɫɨɜɨɤɭɩɧɨɫɬɶ ɢɫɬɨɪɢɱɟɫɤɨɣ ɥɠɢ ɫ ɩɪɟɞɧɚɦɟɪɟɧɧɨɣ ɝɪɭɛɨɣ
ɤɥɟɜɟɬɨɣ ɧɚ ɜɟɤɨɜɭɸ ɛɥɚɝɨɞɟɬɟɥɶɧɢɰɭ ɛɚɥɤɚɧɫɤɢɯ ɧɚɪɨɞɧɨɫɬɟɣ
ɩɪɟɞɫɬɚɜɥɹɟɬɫɹ ɤɚɤɢɦ-ɬɨ ɫɭɦɚɫɲɟɞɲɢɦ ɛɪɟɞɨɦ ɩɚɪɬɢɢ, ɱɭɜɫɬɜɭɸɳɟɣ ɫɟɛɹ
ɨɤɨɧɱɚɬɟɥɶɧɨ ɩɨɬɟɪɹɧɧɨɣ. ɇɟ ɞɨɜɨɥɶɫɬɜɭɹɫɶ ɨɫɵɩɚɬɶ ɜɫɹɱɟɫɤɢɦɢ
ɪɭɝɚɬɟɥɶɫɬɜɚɦɢ Ɋɨɫɫɢɸ, ɛɵɜɲɢɟ ɡɚɩɪɚɜɢɥɵ ɨɫɦɟɥɢɥɢɫɶ ɫɜɹɬɨɬɚɬɫɬɜɟɧɧɨ
ɤɨɫɧɭɬɶɫɹ ɜɟɥɢɱɚɣɲɢɯ ɞɟɥ ɫɨɜɪɟɦɟɧɧɨɣ ɢɫɬɨɪɢɢ, ɫɢɥɹɫɶ ɡɚɛɪɵɡɝɚɬɶ ɫɜɨɟɣ
ɫɨɛɫɬɜɟɧɧɨɣ ɝɪɹɡɶɸ ɫɜɹɬɭɸ, ɢɫɬɨɪɢɱɟɫɤɭɸ ɡɚɞɚɱɭ ɩɪɚɜɨɫɥɚɜɧɨɣ Ɋɭɫɢ ɧɚ
ȼɨɫɬɨɤɟ. Ɉɛɜɢɧɹɹ ɟɺ ɜ ɠɟɥɚɧɢɢ ɜɫɟɦɢ ɫɪɟɞɫɬɜɚɦɢ ɩɨɪɚɛɨɬɢɬɶ Ɋɭɦɵɧɢɸ,
ɷɬɨɬ ɛɟɫɫɦɵɫɥɟɧɧɵɣ ɦɚɧɢɮɟɫɬ, ɫɨ ɫɜɨɣɫɬɜɟɧɧɨɣ ɪɭɦɵɧɚɦ ɫɤɥɨɧɧɨɫɬɶɸ ɤ
ɫɚɦɨɩɪɨɫɥɚɜɥɟɧɢɸ ɞɨ ɧɟɛɟɫ, ɩɪɟɜɨɡɧɨɫɢɬ ɰɢɜɢɥɢɡɚɬɨɪɫɤɭɸ ɦɢɫɫɢɸ
Ɋɭɦɵɧɢɢ ɧɚ ȼɨɫɬɨɤɟ, ɟɺ ɜɟɤɨɜɨɟ ɫɨɩɪɨɬɢɜɥɟɧɢɟ ɜɚɪɜɚɪɫɤɢɦ ɧɚɲɟɫɬɜɢɹɦ ɢ
ɜɵɯɜɚɥɹɟɬ ɤɚɤɢɟ-ɬɨ, ɧɢɤɨɦɭ ɧɟ ɢɡɜɟɫɬɧɵɟ, ɩɨɛɟɞɵ, ɨɞɟɪɠɚɧɧɵɟ, ɹɤɨɛɵ
Ɋɭɦɵɧɢɟɣ ɧɚɞ ɪɭɫɫɤɢɦɢ ɜ [18]21 ɢ [18]48 ɝɨɞɚɯ.
ɗɬɨɬ ɦɚɧɢɮɟɫɬ ɩɨɞɩɢɫɚɧ ɩɨɱɬɢ ɜɫɟɦɢ ɛɵɜɲɢɦɢ ɦɢɧɢɫɬɪɚɦɢ
ɛɪɷɬɢɚɧɨɜɫɤɨɝɨ ɤɚɛɢɧɟɬɚ, ɞɟɩɭɬɚɬɚɦɢ ɜɵɛɪɚɧɧɨɝɨ ɢɡ-ɩɨɞ ɩɚɥɤɢ
ɛɨɥɶɲɢɧɫɬɜɚ ɢ ɪɚɡɧɵɦɢ, ɜɵɝɧɚɧɧɵɦɢ ɫɨ ɫɥɭɠɛɵ ɱɢɧɨɜɧɢɤɚɦɢ. Ɇɧɨɝɢɟ,
ɨɞɧɚɤɨ, ɜɢɞɧɵɟ ɱɥɟɧɵ ɤɨɥɥɟɤɬɢɜɢɫɬɤɨɣ ɩɚɪɬɢɢ ɨɬɤɚɡɚɥɢɫɶ ɩɨɞɩɢɫɵɜɚɬɶ
ɷɬɨɬ ɫɦɟɪɬɧɵɣ ɩɪɢɝɨɜɨɪ ɫɜɨɟɦɭ ɤɨɝɞɚ-ɥɢɛɨ ɜɨɡɜɪɚɳɟɧɢɸ ɤ ɜɥɚɫɬɢ.
Ɉɬɫɭɬɫɬɜɭɸɬ ɩɨɞɩɢɫɢ ɤɧɹɡɹ Ⱦ. Ƚɢɤɢ, ɩɪɟɡɢɞɟɧɬɚ ɫɟɧɚɬɚ, Ⱦ. Ɇɨɪɭɡɢ,
ɛɵɜɲɟɝɨ ɩɪɟɮɟɤɬɚ ɩɨɥɢɰɢɢ, ɝɨɫɩɨɞ Ƚɟɨɪɝɢɚɧɚ ɢ Ƚɚɧɟ, ɛɵɜɲɢɯ ɦɢɧɢɫɬɪɨɜ,

Ⱥ. ɋɬɨɥɨɠɚɧɚ4 ɢ ɦɧɨɝɢɯ ɞɪɭɝɢɯ.
ɇɟɜɨɥɶɧɨ ɩɪɢɯɨɞɢɬ ɧɚ ɦɵɫɥɶ ɜɨɩɪɨɫ ɨ ɩɪɢɱɢɧɚɯ, ɩɨɛɭɞɢɜɲɢɯ
Ȼɪɷɬɢɚɧɭ ɢ ɟɝɨ ɤɥɟɜɪɟɬɨɜ, ɬɚɤ ɤɚɬɟɝɨɪɢɱɟɫɤɢ ɡɚɹɜɢɬɶ ɫɟɛɹ ɜɪɚɝɚɦɢ Ɋɨɫɫɢɢ.
ȼ ɝɨɪɨɞɟ ɭɩɨɪɧɨ ɞɟɪɠɢɬɫɹ ɫɥɭɯ, ɩɨɞɬɜɟɪɠɞɺɧɧɵɣ ɦɧɟ ɤɨɦɩɟɬɟɧɬɧɵɦɢ
ɥɢɰɚɦɢ, ɱɬɨ ɛɵɜɲɢɣ ɩɟɪɜɵɣ ɦɢɧɢɫɬɪ, ɡɧɚɹ ɚɜɫɬɪɨ-ɝɟɪɦɚɧɫɤɢɟ ɫɢɦɩɚɬɢɢ
ɤɨɪɨɥɹ, ɯɨɬɟɥ ɪɚɡ ɧɚɜɫɟɝɞɚ ɢ ɛɟɫɩɨɜɨɪɨɬɧɨ ɞɨɤɚɡɚɬɶ ȿɝɨ ȼɟɥɢɱɟɫɬɜɭ, ɱɬɨ
ɨɧ ɦɨɠɟɬ ɩɪɢ ɜɫɟɯ ɨɛɫɬɨɹɬɟɥɶɫɬɜɚɯ ɪɚɫɫɱɢɬɵɜɚɬɶ ɧɚ ɤɨɥɥɟɤɬɢɜɢɫɬɫɤɭɸ
ɩɚɪɬɢɸ; ɤɪɨɦɟ ɬɨɝɨ, ɩɪɟɞɜɢɞɹ ɫɤɨɪɭɸ, ɛɭɞɬɨ ɛɵ ɧɟɦɢɧɭɟɦɭɸ ɜɨɣɧɭ
ɦɟɠɞɭ Ⱥɜɫɬɪɢɟɣ ɢ Ɋɨɫɫɢɟɣ ɢ ɩɨɥɚɝɚɹ, ɱɬɨ ɫɢɦɩɚɬɢɢ Ȼɟɪɥɢɧɚ ɢ ȼɟɧɵ ɤ
ɩɚɜɲɟɦɭ ɩɪɚɜɢɬɟɥɶɫɬɜɭ ɧɟɫɤɨɥɶɤɨ ɨɫɬɵɥɢ, Ȼɪɷɬɢɚɧɭ ɠɟɥɚɥ ɡɚɪɚɧɟɟ
ɪɚɫɩɨɥɨɠɢɬɶ ɜ ɫɜɨɸ ɩɨɥɶɡɭ ɨɛɟ ɫɪɟɞɧɟɟɜɪɨɩɟɣɫɤɢɟ ɢɦɩɟɪɢɢ ɢ ɨɛɟɫɩɟɱɢɬɶ,
ɬɚɤɢɦ ɨɛɪɚɡɨɦ, ɜɨɡɜɪɚɳɟɧɢɟ ɤ ɜɥɚɫɬɢ ɜ ɫɥɭɱɚɟ ɦɟɠɞɭɧɚɪɨɞɧɵɯ
ɭɫɥɨɠɧɟɧɢɣ ɢ ɪɚɡɪɵɜɚ ɫ Ɋɨɫɫɢɟɣ. ȼɨɨɛɳɟ, ɤɚɤ ɜɢɞɧɨ, ɜɫɟ ɧɚɞɟɠɞɵ ɫɜɨɢ
ɤɨɥɥɟɤɬɢɜɢɫɬɵ ɜɨɡɥɚɝɚɸɬ ɧɚ ɫɥɭɱɚɣɧɨɫɬɶ ɪɭɫɫɤɨ-ɚɜɫɬɪɢɣɫɤɨɣ ɜɨɣɧɵ. ȼ
ɫɚɦɨɨɛɨɥɶɳɟɧɢɢ ɫɜɨɢɦ ɫɨɛɫɬɜɟɧɧɵɦ ɡɧɚɱɟɧɢɟɦ ɷɬɢ ɩɨɥɢɬɢɤɚɧɵ
ɜɨɨɛɪɚɠɚɸɬ ɞɚɠɟ, ɱɬɨ ɨɧɢ ɦɨɝɭɬ ɫɞɟɥɚɬɶ ɟɺ ɧɟɦɢɧɭɟɦɨɸ, ɢ ɜ ɷɬɨɦ ɫɦɵɫɥɟ
ɧɚɩɪɚɜɥɟɧɚ ɜɫɹ ɢɯ ɩɨɥɢɬɢɤɚ.
ɋ ɞɪɭɝɨɣ ɫɬɨɪɨɧɵ, ɠɟɥɚɹ ɞɨɤɚɡɚɬɶ, ɱɬɨ ɨɩɩɨɡɢɰɢɹ ɩɨɞɤɭɩɥɟɧɚ
Ɋɨɫɫɢɟɣ ɢ ɞɟɣɫɬɜɭɟɬ ɜ ɟɺ ɢɧɬɟɪɟɫɚɯ, ɡɞɟɲɧɢɟ ɥɢɛɟɪɚɥɵ ɧɚɞɟɸɬɫɹ ɫɦɵɬɶ ɫ
ɫɟɛɹ ɩɨɡɨɪ, ɤɨɬɨɪɵɦ ɨɧɢ ɩɨɤɪɵɬɵ ɜ ɝɥɚɡɚɯ ɜɫɟɯ ɱɟɫɬɧɵɯ ɥɸɞɟɣ; ɫɨɡɧɚɜɚɹ
ɫɜɨɸ ɧɟɩɨɩɭɥɹɪɧɨɫɬɶ ɜ ɫɬɪɚɧɟ, ɪɚɡɨɪɺɧɧɨɣ ɢ ɞɟɦɨɪɚɥɢɡɨɜɚɧɧɨɣ 12-ɥɟɬɧɢɦ
ɪɟɠɢɦɨɦ, «ɬɟɪɩɟɜɲɢɦ ɝɪɚɛɟɠɢ ɢ ɭɛɢɣɫɬɜɚ», ɨɧɢ ɫɬɪɟɦɹɬɫɹ ɨɤɥɟɜɟɬɚɬɶ
ɫɜɨɢɯ ɩɨɥɢɬɢɱɟɫɤɢɯ ɩɪɨɬɢɜɧɢɤɨɜ.
ɇɟɝɨɞɨɜɚɧɢɟ, ɜɨɡɛɭɠɞɺɧɧɨɟ ɝɪɭɛɨɣ ɜɵɯɨɞɤɨɣ Ȼɪɷɬɢɚɧɭ, – ɜɫɟɨɛɳɟ.
Ⱦɚɠɟ «Lupta», ɨɪɝɚɧ ɡɞɟɲɧɢɯ ɫɨɰɢɚɥɢɫɬɨɜ, ɩɨɪɢɰɚɟɬ ɨɛɧɚɪɨɞɨɜɚɧɢɟ
ɦɚɧɢɮɟɫɬɚ ɢ ɨɛɜɢɧɹɟɬ ɟɝɨ ɜ ɩɪɟɞɧɚɦɟɪɟɧɧɨɦ ɢ ɜɟɪɨɥɨɦɧɨɦ ɢɫɤɚɠɟɧɢɢ
ɮɚɤɬɨɜ. Ʉɚɤ ɛɵ ɬɨ ɧɢ ɛɵɥɨ, ɧɨ ɨɬɧɵɧɟ, ɩɨ ɦɨɟɦɭ ɤɪɚɣɧɟɦɭ ɪɚɡɭɦɟɧɢɸ,
ɜɨɡɜɪɚɳɟɧɢɟ ɤ ɜɥɚɫɬɢ Ȼɪɷɬɢɚɧɭ ɫɬɚɧɨɜɢɬɫɹ ɧɟɜɨɡɦɨɠɧɵɦ. ɉɨɫɥɟ ɞɟɪɡɤɨɝɨ
ɜɵɡɨɜɚ, ɛɪɨɲɟɧɧɨɝɨ ɧɚɦ ɛɵɜɲɢɦɢ ɡɚɩɪɚɜɢɥɚɦɢ, ɹ ɨɫɦɟɥɢɜɚɸɫɶ ɩɨɥɚɝɚɬɶ,
ɱɬɨ Ɋɨɫɫɢɹ ɧɟ ɦɨɠɟɬ ɞɨɩɭɫɬɢɬɶ ɜɨɡɜɪɚɳɟɧɢɹ ɤ ɞɟɥɚɦ ɩɚɪɬɢɢ, ɧɚɝɥɨ
ɨɛɜɢɧɹɸɳɟɣ ɢɦɩɟɪɚɬɨɪɫɤɨɟ ɩɪɚɜɢɬɟɥɶɫɬɜɨ ɜ ɜɨɡɛɭɠɞɟɧɢɢ ɜɧɭɬɪɟɧɧɢɯ
ɫɦɭɬ ɜ Ɋɭɦɵɧɢɢ ɢ ɞɚɠɟ ɜ ɩɨɤɭɲɟɧɢɹɯ ɧɚ ɭɛɢɣɫɬɜɚ.
Ʉɚɤɨɜ ɛɵ ɧɢ ɛɵɥ ɢɫɯɨɞ ɩɪɟɞɫɬɨɹɳɟɣ ɢɡɛɢɪɚɬɟɥɶɧɨɣ ɛɨɪɶɛɵ,
ɤɚɤɨɜɵ ɛɵ ɧɢ ɛɵɥɢ ɜɧɟɲɧɢɟ ɡɚɦɟɲɚɬɟɥɶɫɬɜɚ, ɩɪɢɡɜɚɧɢɟ ɤ ɜɥɚɫɬɢ Ȼɪɷɬɢɚɧɭ
ɩɨɫɥɟ ɨɮɢɰɢɚɥɶɧɨ ɜɵɫɤɚɡɚɧɧɵɯ ɢɦ ɩɪɢɧɰɢɩɨɜ, ɛɵɥɨ ɛɵ ɫɨ ɫɬɨɪɨɧɵ
ɤɨɪɨɥɹ ɦɟɪɨɸ, ɨɬɤɪɵɬɨ ɜɪɚɠɞɟɛɧɨɣ Ɋɨɫɫɢɢ.
ɋ ɢɫɬɢɧɧɵɦ ɩɨɱɬɟɧɢɟɦ ɢ ɧɟɨɝɪɚɧɢɱɟɧɧɨɣ ɩɪɟɞɚɧɧɨɫɬɶɸ, ɢɦɟɸ
ɱɟɫɬɶ ɛɵɬɶ, ɦɢɥɨɫɬɢɜɵɣ ɝɨɫɭɞɚɪɶ, ȼɚɲɟɝɨ ȼɵɫɨɤɨɩɪɟɜɨɫɯɨɞɢɬɟɥɶɫɬɜɚ
ɩɨɤɨɪɧɟɣɲɢɦ ɫɥɭɝɨɸ, Ɇ. ɏɢɬɪɨɜɨ.
ȺȼɉɊɂ, Ɏɨɧɞ 151 ɉɨɥɢɬɚɪɯɢɜ, Ɉɩɢɫɶ 482, Ⱦɟɥɨ 627, Ʌɢɫɬɵ 157-161.
Ʉɨɩɢɹ ɜ ɐɇɂȺ, ColecĠia Microfilme Rusia, Rola 228.
1
Ʉɨɪɪɭɩɰɢɨɧɧɵɣ ɫɤɚɧɞɚɥ, ɜ ɤɨɬɨɪɵɣ ɛɵɥɢ ɜɨɜɥɟɱɟɧɵ ɝɟɧɟɪɚɥ ɇɢɤɨɥɚɟ
Ⱦɭɦɢɬɪɟɫɤɭ-Ɇɚɣɤɚɧ, ɤɨɦɚɧɞɭɸɳɢɣ ɮɥɨɬɨɦ, ɢ ɩɨɥɤɨɜɧɢɤ Ɇɚɣɤɚɧ, ɤɨɦɚɧɞɢɪ
ɚɪɬɢɥɥɟɪɢɣɫɤɨɣ ɛɪɢɝɚɞɵ, ɞɚɥ ɬɨɥɱɨɤ ɩɚɞɟɧɢɸ ɩɪɚɜɢɬɟɥɶɫɬɜɚ Ȼɪɷɬɢɚɧɭ. ɗɬɢ ɞɜɨɟ ɛɪɚɬɶɟɜ
ɫɨɫɬɨɹɥɢ ɜ ɩɟɪɟɩɢɫɤɟ ɫ ɧɟɤɢɦ ɚɦɟɪɢɤɚɧɰɟɦ Ȼɪɨɞɜɟɥɥɨɦ ɫ ɰɟɥɶɸ ɨɛɥɟɝɱɢɬɶ ɟɦɭ ɩɨɥɭɱɟɧɢɟ
ɡɚɤɚɡɨɜ ɧɚ ɩɨɫɬɚɜɤɭ ɜɨɟɧɧɨɝɨ ɫɧɚɪɹɠɟɧɢɹ. Ȼɪɚɬɶɹ Ɇɚɣɤɚɧɵ ɛɵɥɢ ɜɵɧɭɠɞɟɧɵ
ɨɩɪɚɜɞɵɜɚɬɶɫɹ ɩɟɪɟɞ ɜɨɟɧɧɵɦ ɫɨɜɟɬɨɦ.
2
Ƚɟɧɟɪɚɥ Ⱥɧɝɟɥɟɫɤɭ, ɜɨɜɥɟɱɺɧɧɵɣ ɜ «ɞɟɥɨ Ɇɚɣɤɚɧɨɜ».
3
ɋɨɛɪɚɧɢɟ ɪɭɤɨɜɨɞɫɬɜɚ ɇɚɰɢɨɧɚɥ-ɥɢɛɟɪɚɥɶɧɨɣ ɩɚɪɬɢɢ ɫɨɫɬɨɹɥɨɫɶ ɜ ɜɨɫɤɪɟɫɟɧɶɟ,
8 ɦɚɹ 1888 ɝ. ɜ ɩɨɦɟɳɟɧɢɢ ɤɥɭɛɚ «ɇɚɰɢɨɧɚɥɶ» ɧɚ ɭɥ. Ⱦɨɚɦɧɟɣ ɜ Ȼɭɯɚɪɟɫɬɟ. ȼ ɧɟɦ ɩɪɢɧɹɥɢ
ɭɱɚɫɬɢɟ ɫɟɧɚɬɨɪɵ ɢ ɞɟɩɭɬɚɬɵ ɨɬ ɇɚɰɢɨɧɚɥ-ɥɢɛɟɪɚɥɨɜ ɢɡ ɜɫɟɯ ɭɟɡɞɨɜ Ɋɭɦɵɧɢɢ. ɋɨɛɪɚɧɢɟ
ɜɟɥ ɝɟɧɟɪɚɥ Ⱦɢɦɢɬɪɢɟ Ʌɟɤɤɚ, ɚ ɩɚɪɬɢɣɧɵɣ ɦɚɧɢɮɟɫɬ «ȼɨɡɡɜɚɧɢɟ ɤ ɫɬɪɚɧɟ» ɡɚɱɢɬɚɥ Ʉ.ɂ.
ɋɬɨɣɱɟɫɤɭ. ȼ ɜɨɡɡɜɚɧɢɢ ɥɢɞɟɪɵ ɥɢɛɟɪɚɥɨɜ ɩɪɢɡɵɜɚɥɢ ɤ «ɨɛɴɟɞɢɧɟɧɢɸ ɜɫɟɯ ɡɞɪɚɜɵɯ ɫɢɥ
ɫɬɪɚɧɵ ɜ ɷɧɟɪɝɢɱɧɨɦ ɫɨɩɪɨɬɢɜɥɟɧɢɢ ɩɪɨɬɢɜ ɢɧɨɫɬɪɚɧɧɵɯ ɩɪɨɢɫɤɨɜ, ɤɨɬɨɪɵɟ ɧɚɰɟɥɟɧɵ ɧɚ
ɭɧɢɱɬɨɠɟɧɢɟ ɧɚɲɟɣ ɧɚɰɢɨɧɚɥɶɧɨɫɬɢ». ɉɪɟɠɞɟ ɜɫɟɝɨ, ɜ ɜɢɞɭ ɢɦɟɥɚɫɶ Ɋɨɫɫɢɹ, ɯɨɬɹ ɨɧɚ
ɩɪɹɦɨ ɜ ɞɨɤɭɦɟɧɬɟ ɧɟ ɭɩɨɦɢɧɚɥɚɫɶ („VoinĠa NaĠională”, Bucureúti, marĠi, 10/22 mai 1888, anul
V, nr. 1107, p. 1).
4
Ⱥɧɚɫɬɚɫɢɟ ɋɬɨɥɨɠɚɧ, ȼɚɫɢɥɟ Ƚɟɨɪɝɢɚɧ ɢ ɇɢɤɨɥɚɟ Ƚɚɧɟ ɜɨɡɝɥɚɜɥɹɥɢ
ɦɢɧɢɫɬɟɪɫɬɜɨ ɫɟɥɶɫɤɨɝɨ ɯɨɡɹɣɫɬɜɚ, ɩɪɨɦɵɲɥɟɧɧɨɫɬɢ, ɬɨɪɝɨɜɥɢ ɢ ɝɨɫɭɞɚɪɫɬɜɟɧɧɵɯ
ɢɦɭɳɟɫɬɜ ɫɨɨɬɜɟɬɫɬɜɟɧɧɨ ɫ 2 ɮɟɜɪɚɥɹ 1885 ɞɨ 17 ɨɤɬɹɛɪɹ 1886 ɝ, ɫ 29 ɚɩɪɟɥɹ 1887 ɩɨ 1
ɦɚɪɬɚ 1888 ɝ. ɢ 1–20 ɦɚɪɬɚ 1888 ɝ. (Scurtu I. et al. Enciclopedia de istorie a României.
Bucureúti, 2001, P. 126).
Bucureúti, 19 mai 1888, nr. 18. Hitrovo către Giers
ExcelenĠei Sale, N. K. Giers
Stimate Domnule Nikolai Karlovici,

Campania de presă iniĠiată împotriva noastră de către presa colectivistă
a reprezentat doar primul indiciu al existenĠei unei stări de spirit ostile faĠă de
Rusia, afiúată úi propagată în prezent de partidul căzut de la putere. Brătianu úi
acoliĠii săi au aruncat masca în spatele căreia s-au ascuns în ultimii 12 ani.
AliaĠi de nădejde ai nihiliútilor, prieteni ai Maicanilor1, Angheleútilor2 úi ai lui
Radu Mihai, aceútia úi-au exprimat în sfârúit cu voce tare adevăratele gânduri úi
au vărsat fără nici o reĠinere asupra noastră spuma lor de turbare fără putere.
Pe data de 9 mai, pentru prima oară după căderea sa, Brătianu, acest
„bătrân sinistru”, cum este numit aici, a organizat o întrunire politică a
partidului său. La respectiva întrunire, corifeii liberalismului românesc au
adoptat aúa zisa „proclamaĠiune către popor”, alăturată acestui raport în
traducere3. Acest amestec monstruos de minciună istorică úi calomnie brutală
intenĠionată la adresa binefăcătoarei popoarelor balcanice reprezintă delirul
dement al unui partid pierdut definitiv. Fără a se mulĠumi cu înjurături de tot
felul la adresa Rusiei, foútii potentaĠi au cutezat să aducă în discuĠie chestiuni
măreĠe ale istoriei contemporane, încercând să păteze cu murdărie proprie
misiunea sacră istorică a Rusiei pravoslavnice în Orient. Acuzând-o de dorinĠa

de a înrobi prin orice mijloace România, acest manifest lipsit de sens, cu o
înclinare tipică românilor pentru autoglorificare până la cer, preamăreúte
misiunea civilizatoare a României în Orient, rezistenĠa seculară faĠă de invaziile
barbare úi laudă pretinsele victorii, necunoscute nimănui, obĠinute cică de
România împotriva ruúilor în anii [18]21 úi [18]48.
Acest manifest este semnat de aproape toĠi foútii miniútri în Guvernul
Brătianu, de deputaĠi din fracĠiunea majoritară, aleúi sub ameninĠarea forĠei, úi
de diverúi funcĠionari îndepărtaĠi din slujbe. Totuúi, foarte mulĠi dintre membrii
importanĠi ai partidului colectivist au refuzat să semneze această condamnare la
moarte, gândindu-se la posibilitatea de a reveni la putere cândva. Lipsesc
semnăturile principelui D. Ghica, preúedinte al Senatului, a lui D. Moruzi, fostul
prefect al PoliĠiei, ale domnilor Gheorghian úi Gane, foúti miniútri, a lui A. Stolojan4
úi ale altora.
Involuntar, te întrebi care sunt raĠionamentele ce i-au făcut pe Brătianu
úi acoliĠii săi să se declare atât de categoric inamici ai Rusiei. În oraú circulă
insistent zvonul, care mi-a fost confirmat de persoane competente, că fostul
prim-ministru, cunoscând simpatiile regelui pentru Austria úi Germania, a dorit
să-i arate MajestăĠii Sale că el poate conta în orice situaĠie pe partidul
colectivist; în afară de aceasta, anticipând declanúarea în curând a unui pretins
război între Austria úi Rusia úi considerând că simpatiile Berlinului úi Vienei
pentru guvernul căzut au dispărut în parte, Brătianu a dorit să câútige din timp
susĠinerea celor două imperii central-europene úi să-úi asigure revenirea la
putere în condiĠiile agravării situaĠiei internaĠionale úi a rupturii cu Rusia. În
genere, cum se vede, colectiviútii îúi îndreaptă toate speranĠele către declanúarea
războiului ruso-austriac. Mizând exagerat pe propria lor importanĠă, aceúti
pretinúi politicieni îúi imaginează chiar că îl pot face inevitabil, iar sensul
politicii lor este tocmai acesta.
Pe de altă parte, dorind să demonstreze că opoziĠia este cumpărată de
Rusia úi acĠionează în interesele acesteia, liberalii de aici speră să spele ruúinea
de care s-au umplut în ochii tuturor oamenilor cinstiĠi; recunoscând lipsa
oricărei popularităĠi într-o Ġară devastată úi demoralizată în timpul celor 12 ani
de un regim care „tolera jafurile úi omorurile”, aceútia încearcă să-i calomnieze
pe adversarii lor politici.
Indignarea provocată de ieúirea grosolană a lui Brătianu este genera-
lizată. Chiar úi „Lupta”, organul de presă al socialiútilor de aici, condamnă
adoptarea manifestului úi îl acuză de denaturarea intenĠionată úi perfidă a
faptelor. Indiferent de aceasta, din punctul meu de vedere, din acest moment,
revenirea la putere a lui Brătianu devine imposibilă. După provocarea imper-
tinentă a foútilor potentaĠi la adresa noastră, îmi permit să presupun că Rusia nu
poate să accepte preluarea frâielor puterii de către un partid care acuză cu
impertinenĠă Guvernul imperial de provocarea de răzmeriĠe interne în România
úi chiar de tentative de asasinat.
Indiferent de rezultatul campaniei electorale actuale úi indiferent de

ingerinĠele externe, aducerea la putere a lui Brătianu, după ce úi-a expus oficial
principiile, ar fi din partea regelui o acĠiune deschis ostilă la adresa Rusiei.
Cu sinceră consideraĠie úi devotament nelimitat, am onoarea de a fi,
stimate domn, supusul ExcelenĠei Voastre, M. Hitrovo.
APEIR, Fond 151 Politarhiv, opis 482, dosar 627, filele 157-161.
Copie la ANIC, ColecĠia Microfilme Rusia, Rola 228.
1
Scandalul de corupĠie în care au fost implicaĠi generalul Nicolae Dumitrescu-Maican,
comandantul flotilei, úi colonelul Maican, comandantul unei brigăzi de artilerie, s-a aflat la
originea căderii guvernului Brătianu. Cei doi fraĠi ar fi purtat corespondenĠă cu un oarecare
Broadwell, cetăĠean american, pentru a înlesni achiziĠionarea unor comenzi de furnituri militare.
Ambii fraĠi au fost trimiúi în faĠa Consiliului de Război.
2
Trimitere la generalul Al. Anghelescu implicat úi el în „afacerea Maican”.
3
Întrunirea Partidului NaĠional Liberal a avut loc duminică, 8 mai 1888, în localul
clubului bucureútean de la „NaĠionala” din strada Doamnei. Au participat senatori úi deputaĠi
liberali din toate judeĠele României. Adunarea a fost prezidată de generalul Dimitrie Lecca, iar
manifestul partidului intitulat „Apel către Ġară” a fost citit de C.I. Stoicescu. Apelul, lansat de
liderii liberali, îndemna „la unirea tuturor forĠelor vii ale Ġării într-o energică rezistenĠă contra
uneltirilor străine, ce tind la nimicirea naĠionalităĠii noastre”. Trimiterile sunt la adresa Rusiei,
chiar dacă nu apare menĠionat numele acesteia („VoinĠa NaĠională”, Bucureúti, marĠi, 10/22 mai
1888, anul V, nr. 1107, p. 1).
4
Anastasie Stolojan, Vasile Gheorghian úi Nicolae Gane au condus Ministerul Agriculturii,
Industriei úi Domeniilor Publice între 2 februarie 1885 úi 17 octombrie 1886, 29 aprilie 1887 úi
1 martie 1888, 1 martie úi 20 martie 1888, respectiv (Ioan Scurtu et al., Enciclopedia de istorie a
României, Bucureúti, 2001, p. 126).

Ʉɚɤ ɨɛɪɚɡɱɢɤ ɬɟɯ ɧɟɥɟɩɨɫɬɟɣ, ɞɨ ɤɨɬɨɪɵɯ ɞɨɯɨɞɹɬ ɧɵɧɟ ɩɚɜɲɢɟ
ɤɨɥɥɟɤɬɢɜɢɫɬɵ ɜ ɧɚɩɚɞɤɚɯ ɧɚ Ɋɨɫɫɢɸ, ɹɤɨɛɵ ɩɨɞɤɭɩɢɜɲɭɸ ɨɩɩɨɡɢɰɢɸ,
ɩɨɡɜɨɥɸ ɫɟɛɟ ɨɛɪɚɬɢɬɶ ɜɧɢɦɚɧɢɟ ȼɚɲɟɝɨ ȼɵɫɨɤɨɩɪɟɜɨɫɯɨɞɢɬɟɥɶɫɬɜɚ ɧɚ
ɧɟɤɨɬɨɪɵɟ ɧɚɢɛɨɥɟɟ ɤɭɪɶɺɡɧɵɟ ɦɟɫɬɚ ɢɡ ɪɟɱɢ1 ɝɟɧɟɪɚɥɚ Ʌɟɤɤɚ,
ɩɪɨɢɡɧɟɫɺɧɧɨɣ ɢɦ ɜ ɫɨɛɪɚɧɢɢ 9-ɝɨ ɦɚɹ ɢ ɧɵɧɟ ɨɛɧɚɪɨɞɨɜɚɧɧɨɣ.
ɉɪɟɡɢɞɟɧɬ ɩɚɥɚɬɵ ɞɟɩɭɬɚɬɨɜ, ɝɨɜɨɪɹ ɨ ɤɪɟɫɬɶɹɧɫɤɨɦ ɞɜɢɠɟɧɢɢ,
ɡɚɦɟɱɚɟɬ: «ɧɢɫɩɪɨɜɟɪɝɲɚɹ ɧɚɫ ɩɚɪɬɢɹ ɹɜɢɥɚɫɶ ɫ ɢɧɨɫɬɪɚɧɧɵɦ ɡɨɥɨɬɨɦ,
ɤɨɬɨɪɨɟ ɡɚɫɬɚɜɢɥɨ ɜɡɹɬɶɫɹ ɡɚ ɨɪɭɠɢɟ ɧɟ ɤɪɟɫɬɶɹɧ-ɫɨɛɫɬɜɟɧɧɢɤɨɜ, ɚ ɥɢɲɶ
ɠɚɥɤɢɯ ɛɪɨɞɹɝ… ə ɫɚɦ ɜɢɞɟɥ, ɤɚɤ ɜ Ɇɨɥɞɚɜɢɢ ɢɧɨɫɬɪɚɧɰɵ ɜɨɡɛɭɠɞɚɥɢ
ɤɪɟɫɬɶɹɧ ɤ ɜɨɫɫɬɚɧɢɸ». ɉɟɪɟɯɨɞɹ ɞɚɥɟɟ ɤ ɩɨɤɭɲɟɧɢɹɦ ɧɚ ɞɪɚɝɨɰɟɧɧɭɸ

ɠɢɡɧɶ ɜɟɥɢɤɨɝɨ ɝɪɚɠɞɚɧɢɧɚ Ȼɪɷɬɢɚɧɭ, Ʌɟɤɤɚ ɜɨɫɤɥɢɰɚɟɬ ɫ ɩɚɮɨɫɨɦ: «ɇɟ
ɩɨɦɧɢɬɟ ɥɢ ɜɵ, Ƚɨɫɩɨɞɚ, ɤɚɤ ɬɪɢ ɝɨɞɚ ɬɨɦɭ ɧɚɡɚɞ2, ɨɧ, ɂɨɧ Ȼɪɷɬɢɚɧɭ,
ɟɞɭɱɢ ɜ Ʉɨɬɪɨɱɟɧɶ, ɛɵɥ ɜɵɜɚɥɟɧ ɜ ɤɚɧɚɜɭ? Ʉɬɨ ɜɺɡ ɟɝɨ? ȿɝɨ ɜɺɡ ɪɭɫɫɤɢɣ
ɢɡɜɨɡɱɢɤ. ɇɟɬ, ɝɨɫɩɨɞɚ, ɷɬɨ ɧɟ ɛɵɥɨ ɩɪɨɫɬɨɣ ɫɥɭɱɚɣɧɨɫɬɶɸ; ɬɨ ɛɵɥɨ
ɩɪɟɞɧɚɦɟɪɟɧɧɨɟ ɩɨɤɭɲɟɧɢɟ ɩɪɨɬɢɜ ɠɢɡɧɢ ɧɚɲɟɝɨ ɜɟɥɢɤɨɝɨ ɝɨɫɭɞɚɪɫɬɜɟɧɧɨɝɨ
ɱɟɥɨɜɟɤɚ. Ɍɭɬ ɨɱɟɜɢɞɧɚ ɪɭɤɚ Ɋɨɫɫɢɢ».
ɂɡ ɦɧɨɝɨɝɥɚɝɨɥɶɫɬɜɨɜɚɧɢɣ ɪɭɦɵɧɫɤɢɯ ɥɢɛɟɪɚɥɨɜ ɨɤɚɡɵɜɚɟɬɫɹ, ɱɬɨ
ɭ Ɋɨɫɫɢɢ ɜ ɩɪɨɞɨɥɠɟɧɢɟ 20 ɥɟɬ ɧɟ ɛɵɥɨ ɢɧɨɣ ɡɚɛɨɬɵ, ɤɚɤ ɤɨɥɥɟɤɬɢɜɢɫɬɵ ɫ
ɝɨɫɩɨɞɢɧɨɦ Ȼɪɷɬɢɚɧɭ, ɷɬɢ ɛɞɢɬɟɥɶɧɵɟ ɫɬɪɚɠɢ, ɨɯɪɚɧɹɸɳɢɟ ɟɜɪɨɩɟɣɫɤɭɸ
ɰɢɜɢɥɢɡɚɰɢɸ ɩɪɨɬɢɜ ɪɭɫɫɤɨɝɨ ɨɛɫɤɭɪɚɧɬɢɡɦɚ. ȼɫɺ ɷɬɨ ɛɵɥɨ ɛɵ ɬɨɥɶɤɨ
ɫɦɟɲɧɨ; ɧɨ, ɟɫɥɢ ɩɪɢɧɹɬɶ ɜ ɫɨɨɛɪɚɠɟɧɢɟ ɨɮɢɰɢɚɥɶɧɨɟ ɩɨɥɨɠɟɧɢɟ
ɝɨɫɩɨɞɢɧɚ Ʌɟɤɤɚ ɜ ɤɚɱɟɫɬɜɟ ɩɪɟɡɢɞɟɧɬɚ ɩɚɥɚɬɵ ɞɟɩɭɬɚɬɨɜ, ɫɬɚɧɨɜɢɲɶɫɹ ɜ
ɬɭɩɢɤɟ ɨɬ ɞɟɪɡɨɫɬɢ ɢ ɰɢɧɢɡɦɚ ɨɛɜɢɧɟɧɢɣ, ɩɪɨɢɡɧɟɫɺɧɧɵɯ ɩɪɨɬɢɜ Ɋɨɫɫɢɢ
ɥɢɰɨɦ, ɡɚɧɢɦɚɸɳɢɦ ɜɢɞɧɨɟ ɦɟɫɬɨ ɜ ɹɤɨɛɵ ɞɪɭɠɟɫɤɨɦ ɧɚɦ Ʉɨɪɨɥɟɜɫɬɜɟ.
ɇɵɧɟɲɧɟɟ Ɇɢɧɢɫɬɟɪɫɬɜɨ3, ɩɪɨɞɨɥɠɚɹ ɭɩɨɪɫɬɜɨɜɚɬɶ ɜ ɫɜɨɺɦ
ɧɟɠɟɥɚɧɢɢ ɪɚɫɩɭɫɬɢɬɶ ɩɚɥɚɬɭ, ɬɟɦ ɫɚɦɵɦ ɫɬɚɜɢɬ ɫɟɛɹ ɜ ɜɟɫɶɦɚ ɥɨɠɧɨɟ
ɩɨɥɨɠɟɧɢɟ. ȼɨ ɜɫɟɯ ɤɨɧɫɬɢɬɭɰɢɨɧɧɵɯ ɝɨɫɭɞɚɪɫɬɜɚɯ, ɜ ɨɫɨɛɟɧɧɨɫɬɢ ɜ
ɜɨɩɪɨɫɚɯ ɜɧɟɲɧɟɣ ɩɨɥɢɬɢɤɢ, Ɇɢɧɢɫɬɟɪɫɬɜɨ ɞɨɥɠɧɨ ɹɜɥɹɬɶɫɹ ɜɵɪɚɠɟɧɢɟɦ
ɦɧɟɧɢɹ ɛɨɥɶɲɢɧɫɬɜɚ ɩɚɥɚɬ. Ɋɚɡɧɨɝɥɚɫɢɟ ɧɟ ɦɨɠɟɬ ɞɨɥɝɨ ɩɪɨɞɨɥɠɚɬɶɫɹ;
ɥɢɛɨ ɩɚɞɚɟɬ Ɇɢɧɢɫɬɟɪɫɬɜɨ, ɥɢɛɨ ɪɚɫɩɭɫɤɚɸɬɫɹ ɩɚɥɚɬɵ. Ɂɞɟɫɶ ɠɟ ɦɵ
ɩɪɢɫɭɬɫɬɜɭɟɦ ɩɪɢ ɫɨɜɟɪɲɟɧɧɨ ɢɧɵɯ, ɚɧɨɪɦɚɥɶɧɵɯ ɭɫɥɨɜɢɹɯ ɫɭɳɟɫɬɜɨɜɚɧɢɹ
Ɇɢɧɢɫɬɟɪɫɬɜɚ. Ȼɨɥɶɲɢɧɫɬɜɨ ɩɚɥɚɬ ɜɪɚɠɞɟɛɧɨ ɤɚɛɢɧɟɬɭ ɠɭɧɢɦɢɫɬɨɜ,
ɤɨɬɨɪɵɣ, ɬɟɦ ɧɟ ɦɟɧɟɟ, ɧɟ ɦɨɠɟɬ ɥɟɝɚɥɶɧɨ ɨɬɪɢɰɚɬɶ ɨɬɜɟɬɫɬɜɟɧɧɨɫɬɢ ɡɚ
ɩɭɛɥɢɱɧɵɟ ɪɟɱɢ ɩɪɟɡɢɞɟɧɬɚ ɩɚɥɚɬɵ ɞɟɩɭɬɚɬɨɜ, ɩɨɤɚ ɩɨɫɥɟɞɧɹɹ ɧɟ
ɪɚɫɩɭɳɟɧɚ4.
ȼɫɥɟɞɫɬɜɢɟ ɜɫɟɯ ɷɬɢɯ ɫɨɨɛɪɚɠɟɧɢɣ ɹ ɫɱɺɥ ɧɭɠɧɵɦ ɩɨɫɬɚɜɢɬɶ
ɢɦɩɟɪɚɬɨɪɫɤɨɟ ɦɢɧɢɫɬɟɪɫɬɜɨ ɜ ɢɡɜɟɫɬɧɨɫɬɶ ɬɟɥɟɝɪɚɦɦɨɣ ɨɬ 16-ɝɨ ɦɚɹ ɫ. ɝ.
ʋ 90 ɨ ɜɵɲɟɢɡɥɨɠɟɧɧɨɦ ɢ ɜɦɟɫɬɟ ɫ ɬɟɦ ɭɤɚɡɚɬɶ ɧɚ ɧɟɤɨɬɨɪɭɸ
ɧɟɩɪɚɜɢɥɶɧɨɫɬɶ ɨɬɧɨɲɟɧɢɣ ɤ ɧɚɦ ɫɨ ɫɬɨɪɨɧɵ ɧɵɧɟɲɧɟɝɨ ɫɥɚɛɨɝɨ ɢ
ɛɟɫɰɜɟɬɧɨɝɨ ɪɭɦɵɧɫɤɨɝɨ ɤɚɛɢɧɟɬɚ, ɤɨɬɨɪɵɣ, ɧɟɫɦɨɬɪɹ ɧɚ ɦɨɸ ɩɨɫɥɟɞɧɸɸ
ɧɨɬɭ ɢ ɧɚ ɨɛɴɹɫɧɟɧɢɹ ȼɚɲɟɝɨ ȼɵɫɨɤɨɩɪɟɜɨɫɯɨɞɢɬɟɥɶɫɬɜɚ ɫ ɝɨɫɩɨɞɢɧɨɦ
Ƚɢɤɨɣ, ɨ ɤɨɢɯ ɦɧɟ ɝɨɜɨɪɢɥ ɫɚɦ ɝɨɫɩɨɞɢɧ Ʉɚɪɩ, ɬɟɦ ɧɟ ɦɟɧɟɟ, ɧɟ ɩɪɢɧɢɦɚɟɬ
ɞɨɫɬɚɬɨɱɧɨ ɪɚɞɢɤɚɥɶɧɵɯ ɦɟɪ ɤ ɨɮɢɰɢɚɥɶɧɨɦɭ ɨɩɪɨɜɟɪɠɟɧɢɸ ɟɠɟɞɧɟɜɧɨ
ɪɚɫɩɪɨɫɬɪɚɧɹɟɦɨɣ ɩɟɱɚɬɶɸ ɤɥɟɜɟɬɵ ɩɪɨɬɢɜ Ɋɨɫɫɢɢ.
Ⱦɟɥɨ ɜ ɬɨɦ, ɱɬɨ ɩɪɟɠɧɢɟ ɭɛɟɠɞɟɧɢɹ ɝɨɫɩɨɞɢɧɚ Ʉɚɪɩɚ, Ɇɚɣɨɪɟɫɤɭ ɢ
ɩɪɨɱɢɯ, ɢɯ ɤɪɚɣɧɟɟ ɝɟɪɦɚɧɨ- ɢ ɚɜɫɬɪɨɮɢɥɶɫɬɜɨ ɜɟɫɶɦɚ ɢɡɜɟɫɬɧɵ, ɢ ɧɚ ɷɬɨ-ɬɨ
ɪɚɫɫɱɢɬɵɜɚɸɬ ɤɨɥɥɟɤɬɢɜɢɫɬɵ, ɠɟɥɚɹ ɜɨ ɱɬɨɛɵ ɬɨ ɧɢ ɫɬɚɥɨ ɞɨɛɢɬɶɫɹ, ɟɫɥɢ
ɧɟ ɮɚɤɬɢɱɟɫɤɨɝɨ ɪɚɡɪɵɜɚ ɦɟɠɞɭ ɧɚɦɢ ɢ ɧɵɧɟɲɧɢɦ Ɇɢɧɢɫɬɟɪɫɬɜɨɦ, ɬɨ, ɩɨ
ɤɪɚɣɧɟɣ ɦɟɪɟ, ɭɫɥɨɠɧɟɧɢɹ ɨɬɧɨɲɟɧɢɣ. Ɉɧɢ ɪɚɫɫɱɢɬɵɜɚɸɬ ɧɚ ɬɨ, ɱɬɨ,
ɧɟɫɦɨɬɪɹ ɧɚ ɧɚɲɢ ɬɪɟɛɨɜɚɧɢɹ, ɠɭɧɢɦɢɫɬɫɤɨɟ Ɇɢɧɢɫɬɟɪɫɬɜɨ ɧɟ ɦɨɠɟɬ
ɩɨɣɬɢ ɫɥɢɲɤɨɦ ɞɚɥɟɤɨ ɜ ɨɩɪɨɜɟɪɠɟɧɢɢ ɪɚɫɩɪɨɫɬɪɚɧɹɟɦɨɣ ɩɪɨɬɢɜ Ɋɨɫɫɢɢ
ɥɠɢ, ɢɛɨ ɜ ɷɬɨɦ ɫɥɭɱɚɟ ɟɦɭ ɩɪɢɲɥɨɫɶ ɛɵ ɜ ɢɡɜɟɫɬɧɨɣ ɫɬɟɩɟɧɢ
ɩɪɨɬɢɜɨɪɟɱɢɬɶ ɞɚɜɧɢɲɧɢɦ ɩɪɢɧɰɢɩɚɦ ɟɝɨ ɤɨɪɢɮɟɟɜ ɢ ɤɨɦɩɪɨɦɟɬɢɪɨɜɚɬɶɫɹ ɜ
ɝɥɚɡɚɯ ɚɜɫɬɪɨ-ɜɟɧɝɟɪɫɤɨɝɨ ɩɪɚɜɢɬɟɥɶɫɬɜɚ ɢ ɡɚɬɚɺɧɧɨɣ ɩɨɥɢɬɢɤɢ ɤɨɪɨɥɹ.

ɉɨɷɬɨɦɭ, ɛɭɞɭɱɢ ɫɥɢɲɤɨɦ ɬɪɟɛɨɜɚɬɟɥɶɧɵɦ ɤ ɧɵɧɟɲɧɟɦɭ Ɇɢɧɢɫɬɟɪɫɬɜɭ,
ɦɵ ɞɨ ɢɡɜɟɫɬɧɨɣ ɫɬɟɩɟɧɢ ɪɢɫɤɨɜɚɥɢ ɛɵ ɫɵɝɪɚɬɶ ɜ ɦɚɫɬɶ ɤɨɜɚɪɧɵɦ
ɩɪɨɢɫɤɚɦ ɤɨɥɥɟɤɬɢɜɢɫɬɨɜ, ɧɨ ɫ ɞɪɭɝɨɣ ɫɬɨɪɨɧɵ ɦɵ ɟɞɜɚ ɥɢ ɦɨɠɟɦ
ɩɪɨɩɭɫɬɢɬɶ ɛɟɡ ɩɨɫɥɟɞɫɬɜɢɣ ɬɨɬ, ɞɨ ɫɢɯ ɩɨɪ ɧɟɫɥɵɯɚɧɧɵɣ ɮɚɤɬ, ɱɬɨ
ɩɪɚɜɢɬɟɥɶɫɬɜɨ, ɫɨɫɬɨɹɳɟɟ ɫ ɧɚɦɢ ɜ ɨɮɢɰɢɚɥɶɧɨ ɞɪɭɠɟɫɬɜɟɧɧɵɯ
ɨɬɧɨɲɟɧɢɹɯ, ɜ ɥɢɰɟ ɩɪɟɡɢɞɟɧɬɚ ɧɟɪɚɫɩɭɳɟɧɧɨɣ ɩɚɥɚɬɵ ɩɨɡɜɨɥɹɟɬ ɫɟɛɟ
ɹɜɧɨ ɨɛɜɢɧɹɬɶ ɢɦɩɟɪɚɬɨɪɫɤɨɟ ɩɪɚɜɢɬɟɥɶɫɬɜɨ ɜ ɭɝɨɥɨɜɧɵɯ ɩɪɟɫɬɭɩɥɟɧɢɹɯ
ɢ ɜ ɜɨɡɛɭɠɞɟɧɢɢ ɧɚɪɨɞɚ ɤ ɧɚɫɢɥɶɫɬɜɟɧɧɨɦɭ ɧɢɫɩɪɨɜɟɪɠɟɧɢɸ
ɫɭɳɟɫɬɜɭɸɳɟɝɨ ɩɨɪɹɞɤɚ.
Ɉ ɜɫɺɦ ɜɵɲɟɢɡɥɨɠɟɧɧɨɦ ɫɱɢɬɚɸ ɞɨɥɝɨɦ ɩɪɟɞɫɬɚɜɢɬɶ ɧɚ
ɛɥɚɝɨɭɫɦɨɬɪɟɧɢɟ ȼɚɲɟɝɨ ȼɵɫɨɤɨɩɪɟɜɨɫɯɨɞɢɬɟɥɶɫɬɜɚ.
ɋɭɳɧɨɫɬɶ ɞɨɜɟɪɢɬɟɥɶɧɵɯ ɩɟɪɟɝɨɜɨɪɨɜ ɦɨɢɯ ɫ ɝɨɫɩɨɞɢɧɨɦ ɉ.
Ʉɚɪɩɨɦ ɩɨ ɫɟɦɭ ɩɪɟɞɦɟɬɭ ɢɡɥɚɝɚɸ ɜ ɫɥɟɞɭɸɳɟɣ ɡɚ ɫɢɦ ɨɫɨɛɨɣ ɞɟɩɟɲɟ.
ɉɪɢ ɫɺɦ ɩɪɟɩɪɨɜɨɠɞɚɟɬɫɹ ɩɟɪɟɜɨɞ ɪɟɱɢ5 ɝɨɫɩɨɞɢɧɚ Ȼɪɷɬɢɚɧɭ,
ɩɪɨɢɡɧɟɫɺɧɧɨɣ ɢɦ 9-ɝɨ ɦɚɹ, ɤɚɤ ɹɪɤɢɣ ɨɛɪɚɡɟɰ ɢɫɬɨɪɢɱɟɫɤɨɣ ɥɠɢ ɢ
ɛɟɫɬɨɥɤɨɜɨɣ ɛɨɥɬɨɜɧɢ ɜɩɚɞɚɸɳɟɝɨ ɜ ɞɟɬɫɬɜɨ ɞɟɦɚɝɨɝɚ.
ɱɟɫɬɶ ɛɵɬɶ, ɦɢɥɨɫɬɢɜɵɣ ɝɨɫɭɞɚɪɶ, ȼɚɲɟɝɨ ȼɵɫɨɤɨɩɪɟɜɨɫɯɨɞɢɬɟɥɶɫɬɜɚ,
ȺȼɉɊɂ, Ɏɨɧɞ 151 ɉɨɥɢɬɚɪɯɢɜ, Ɉɩɢɫɶ 482, Ⱦɟɥɨ 627, Ʌɢɫɬɵ 165-169 ɨɛ.
1
ɉɨɫɥɟ ɬɨɝɨ ɤɚɤ Ʉ.ɂ. ɋɬɨɣɱɟɫɤɭ ɡɚɱɢɬɚɥ ɦɚɧɢɮɟɫɬ, ɫ ɪɟɱɶɸ ɜɵɫɬɭɩɢɥ ɝɟɧɟɪɚɥ
Ⱦɢɦɢɬɪɢɟ Ʌɟɤɤɚ, ɩɨɞɱɟɪɤɧɭɜɲɢɣ, ɱɬɨ ɜ ɧɚɫɬɨɹɳɢɣ ɦɨɦɟɧɬ «ɪɟɱɶ ɭɠɟ ɢɞɟɬ ɧɟ ɨ ɛɨɪɶɛɟ ɡɚ
ɩɚɪɬɢɸ, ɚ ɨ ɛɨɪɶɛɟ ɡɚ ɫɬɪɚɧɭ». ɗɬɨɬ ɥɢɞɟɪ ɥɢɛɟɪɚɥɨɜ ɫɨɝɥɚɫɢɥɫɹ ɨɤɚɡɚɬɶ ɩɨɞɞɟɪɠɤɭ
ɥɸɛɨɦɭ ɩɚɬɪɢɨɬɢɱɟɫɤɨɦɭ ɩɪɚɜɢɬɟɥɶɫɬɜɭ, ɯɨɬɹ, ɩɨ ɟɝɨ ɫɥɨɜɚɦ, ɧɟɥɶɡɹ «ɞɨɜɟɪɹɬɶ ɧɢ ɨɞɧɨɦɭ
ɩɪɚɜɢɬɟɥɶɫɬɜɭ, ɤɭɞɚ ɜɯɨɞɹɬ ɥɢɰɚ, ɜɨɡɜɨɞɹɳɢɟ ɜ ɤɭɥɶɬ ɪɟɜɨɥɶɜɟɪ ɢ ɩɨɥɢɬɢɱɟɫɤɢɟ ɭɛɢɣɫɬɜɚ»
(„VoinĠa NaĠională”, Bucureúti, marĠi, 10/22 mai 1888, anul V, nr. 1107, p. 2).
2
Ɋɨɫɫɢɣɫɤɢɣ ɞɢɩɥɨɦɚɬ ɪɚɫɬɨɥɤɨɜɚɥ ɫɥɨɜɚ ɝɟɧɟɪɚɥɚ Ʌɟɤɤɚ. ɍɩɨɦɢɧɚɹ ɩɨɤɭɲɟɧɢɹ
ɧɚ ɂ.Ʉ. Ȼɪɷɬɢɚɧɭ, Ʌɟɤɤɚ ɩɪɨɢɡɧɺɫ ɫɥɟɞɭɸɳɟɟ: „Ɉɧ ɭɫɤɨɥɶɡɧɭɥ ɨɬ ɧɨɠɚ ɉɶɟɬɪɚɪɭ, ɨɬ
ɩɨɤɭɲɟɧɢɹ ɢɡɜɨɡɱɢɤɚ, ɩɨɬɨɦɭ ɱɬɨ, ɝɨɫɩɨɞɚ, ɧɟ ɛɭɞɟɦ ɩɪɟɞɚɜɚɬɶɫɹ ɢɥɥɸɡɢɹɦ, ɱɬɨ ɬɨɝɞɚ,
ɤɨɝɞɚ ɂɨɧ Ȼɪɷɬɢɚɧɭ ɫɜɚɥɢɥɫɹ ɜ ɤɚɧɚɜɭ ɜ Ʉɨɬɪɨɱɟɧɶ, ɷɬɨ ɧɟ ɛɵɥɨ ɫɥɭɱɚɣɧɨɫɬɶɸ. ɉɨ ɦɨɟɦɭ
ɭɛɟɠɞɟɧɢɸ, ɷɬɨ ɛɵɥɨ ɩɨɤɭɲɟɧɢɟɦ». ȼɦɟɲɚɜɲɢɣɫɹ ɋɬɨɣɱɟɫɤɭ ɩɨɞɬɜɟɪɞɢɥ ɡɚɹɜɥɟɧɢɟ
Ⱦɢɦɢɬɪɢɟ Ʌɟɤɤɚ, ɭɤɚɡɚɜ, ɱɬɨ ɢɡɜɨɡɱɢɤ ɛɵɥ ɪɭɫɫɤɢɦ. (ɋɦ. ɬɚɦ ɠɟ). ȼɟɱɟɪɨɦ 6 ɢɸɥɹ 1877 ɝ.
Ȼɪɷɬɢɚɧɭ ɜɨɡɜɪɚɳɚɥɫɹ ɞɨɦɨɣ ɜ ɩɪɨɥɺɬɤɟ, ɤɨɬɨɪɨɣ ɭɩɪɚɜɥɹɥ ɪɭɫɫɤɢɣ ɢɡɜɨɡɱɢɤ. ȼ ɤɚɤɨɣ-ɬɨ
ɦɨɦɟɧɬ ɥɨɲɚɞɢ ɜɵɲɥɢ ɢɡ-ɩɨɞ ɤɨɧɬɪɨɥɹ, ɩɪɨɥɺɬɤɚ ɩɟɪɟɜɟɪɧɭɥɚɫɶ, ɢ Ȼɪɷɬɢɚɧɭ ɜɵɩɚɥ ɜ
ɩɪɢɞɨɪɨɠɧɵɣ ɪɨɜ, ɝɞɟ ɧɚɯɨɞɢɥɫɹ ɛɟɡ ɫɨɡɧɚɧɢɹ ɨɤɨɥɨ 45 ɦɢɧɭɬ, ɩɨɤɚ ɧɟ ɛɵɥ ɩɪɢɜɟɞɺɧ ɜ
ɱɭɜɫɬɜɨ.
3
23 ɦɚɪɬɚ (4 ɚɩɪɟɥɹ) 1888 ɝ. ɛɵɥɨ ɫɮɨɪɦɢɪɨɜɚɧɨ ɠɭɧɢɦɢɫɬɫɤɨɟ ɩɪɚɜɢɬɟɥɶɫɬɜɨ,
ɝɥɚɜɨɣ ɤɨɬɨɪɨɝɨ ɢ ɦɢɧɢɫɬɪɨɦ ɜɧɭɬɪɟɧɧɢɯ ɞɟɥ ɫɬɚɥ Ɍɟɨɞɨɪ Ɋɨɫɟɬɬɢ. ȼ ɤɚɛɢɧɟɬ ɜɨɲɥɢ
ɦɢɧɢɫɬɪ ɢɧɨɫɬɪɚɧɧɵɯ ɞɟɥ ɉ.ɉ. Ʉɚɪɩ, ɦɢɧɢɫɬɪ ɮɢɧɚɧɫɨɜ Ɇɟɧɟɥɚɫ Ƚɟɪɦɚɧɢ, ɦɢɧɢɫɬɪ
ɸɫɬɢɰɢɢ Ⱥɥɟɤɫɚɧɞɪɭ Ɇɚɪɝɢɥɨɦɚɧ; ɦɢɧɢɫɬɪ ɤɭɥɶɬɨɜ ɢ ɧɚɪɨɞɧɨɝɨ ɩɪɨɫɜɟɳɟɧɢɹ Ɍɢɬɭ
Ɇɚɣɨɪɟɫɤɭ. ɉɨɫɥɟɞɧɢɣ ɬɚɤɠɟ ɜɪɟɦɟɧɧɨ ɜɨɡɝɥɚɜɢɥ ɦɢɧɢɫɬɟɪɫɬɜɨ ɫɟɥɶɫɤɨɝɨ ɯɨɡɹɣɫɬɜɚ,
ɩɪɨɦɵɲɥɟɧɧɨɫɬɢ, ɬɨɪɝɨɜɥɢ ɢ ɝɨɫɭɞɚɪɫɬɜɟɧɧɵɯ ɢɦɭɳɟɫɬɜ. ɉɨɪɬɮɟɥɶ ɜɨɟɧɧɨɝɨ ɦɢɧɢɫɬɪɚ
ɩɨɥɭɱɢɥ ɝɟɧɟɪɚɥ Ʉɨɧɫɬɚɧɬɢɧ Ȼɚɪɨɰɰɢ, ɚ ɦɢɧɢɫɬɪɚ ɨɛɳɟɫɬɜɟɧɧɵɯ ɪɚɛɨɬ Ⱥɥɟɤɫɚɧɞɪɭ

Ȼ. ɒɬɢɪɛɟɣ.
4
ȼ ɬɨɬ ɩɟɪɢɨɞ ɨɩɩɨɡɢɰɢɹ ɧɟ ɛɵɥɚ ɨɪɝɚɧɢɡɨɜɚɧɧɨɣ ɢ ɟɞɢɧɨɣ ɫɢɥɨɣ. ɉɨɪɭɱɟɧɢɟ
ɤɨɪɨɥɹ ɠɭɧɢɦɢɫɬɚɦ ɫɮɨɪɦɢɪɨɜɚɬɶ ɩɪɚɜɢɬɟɥɶɫɬɜɨ ɛɵɥɨ ɜɫɬɪɟɱɟɧɨ ɜ ɩɚɪɥɚɦɟɧɬɟ ɜɪɚɠɞɟɛɧɨ.
Ʉɨɧɫɟɪɜɚɬɨɪɵ ɨɫɬɚɥɢɫɶ ɜ ɨɩɩɨɡɢɰɢɢ ɢ ɪɚɫɫɦɚɬɪɢɜɚɥɢ ɤɚɛɢɧɟɬ ɠɭɧɢɦɢɫɬɨɜ ɤɚɤ ɜɪɟɦɟɧɧɵɣ.
ɋ ɞɪɭɝɨɣ ɫɬɨɪɨɧɵ, ɢ ɫɚɦɢ ɠɭɧɢɦɢɫɬɵ ɧɟ ɫɩɟɲɢɥɢ ɪɚɫɩɭɫɤɚɬɶ ɩɚɪɥɚɦɟɧɬ, ɚ ɫɤɨɪɟɟ,
ɩɵɬɚɥɢɫɶ ɩɪɢɜɥɟɱɶ ɤ ɫɟɛɟ ɤɚɤ ɦɨɠɧɨ ɛɨɥɶɲɟ ɫɬɨɪɨɧɧɢɤɨɜ.
5
ɉɨɫɥɟ ɝɟɧɟɪɚɥɚ Ʌɟɤɤɚ ɫ ɪɟɱɶɸ ɜɵɫɬɭɩɢɥ Ȼɪɷɬɢɚɧɭ. Ɉɧ ɝɨɜɨɪɢɥ ɨ ɩɨɥɨɠɟɧɢɢ
ɪɭɦɵɧɫɤɢɯ ɤɪɟɫɬɶɹɧ, ɩɪɨɜɨɞɹ ɫɪɚɜɧɟɧɢɟ ɫ ɫɢɬɭɚɰɢɟɣ ɜ Ɋɨɫɫɢɢ. ɍɩɨɦɹɧɭɥ ɨɧ ɢ ɉɚɜɥɚ
Ⱦɦɢɬɪɢɟɜɢɱɚ Ʉɢɫɟɥɺɜɚ, «ɚɜɬɨɪɚ ɧɟɫɱɚɫɬɧɨɝɨ Ɉɪɝɚɧɢɱɟɫɤɨɝɨ ɪɟɝɥɚɦɟɧɬɚ», ɢ ɩɪɢɬɟɫɧɟɧɢɹ
ɪɭɦɵɧɫɤɨɝɨ ɧɚɫɟɥɟɧɢɹ ɜ Ȼɟɫɫɚɪɚɛɢɢ („VoinĠa NaĠională”, Bucureúti, marĠi, 10/22 mai 1888,
anul V, nr. 1107, p. 2).

Ca dovadă a inepĠiilor la care recurg colectiviútii îndepărtaĠi de la putere
în atacurile la adresa Rusiei, care ar fi cumpărat opoziĠia, îmi permit să atrag
atenĠia ExcelenĠei Voastre asupra câtorva aspecte stranii din discursul1
generalului Lecca, Ġinut la întrunirea din 9 mai úi făcut public azi.
Vorbind despre miúcarea Ġărănească, preúedintele Camerei DeputaĠilor
observă următoarele: „partidul care ne-a înlăturat de la putere a venit cu aur
străin, care i-a făcut să pună mâna pe arme nu pe Ġăranii proprietari, ci pe
haimanalele nenorocite… Am văzut eu însumi cum îi incitau în Moldova
străinii pe Ġărani la răscoală”. Discutând în continuare despre atentatul la viaĠa
preĠioasă a marelui cetăĠean Brătianu, Lecca exclamă cu patos: „Vă mai aduceĠi
cumva aminte, domnilor, întâmplarea de acum trei ani2, când, mergând cu
trăsura spre Cotroceni, Ion Brătianu a fost aruncat în úanĠ? Cine îl ducea? Îl ducea
un birjar rus. Nu, domnilor, acel accident nu a fost întâmplător; acela a fost un
atentat la viaĠa marelui nostru om de stat. Aici este evidentă mâna Rusiei”.
Din vorbăria liberalilor români rezultă că timp de 20 ani Rusia nu a avut
altă grijă decât pentru colectiviúti úi domnul Brătianu, aceste santinele vigilente
care apără civilizaĠia europeană de obscurantismul rus. Toate aceste acuzaĠii ar
fi doar ridicole; însă, având în vedere statutul oficial al domnului Lecca, în
calitate de preúedinte al Camerei DeputaĠilor, ajungi în impas din cauza
impertinenĠei úi cinismului acuzaĠiilor la adresa Rusiei, din partea unei persoane
cu o poziĠie foarte importantă, într-un regat pretins aliat nouă.
Guvernul actual3, continuând să insiste în refuzul de a dizolva Camera,
se situează într-o poziĠie profund greúită. În toate statele cu regim constituĠional,
în special în chestiuni de politică externă, guvernul trebuie să reprezinte
expresia opiniei majorităĠii din Camere. DiferenĠele de opinie nu pot să continue
mult; fie cade guvernul, fie sunt dizolvate Camerele. Aici însă, asistăm la
condiĠii cu totul diferite, anormale, de funcĠionare a guvernului. Majoritatea din
Camere este ostilă Guvernului junimiútilor, care, totuúi, nu poate nega legal
răspunderea pentru discursurile publice ale preúedintelui Camerei DeputaĠilor,
până când aceasta nu este dizolvată4.
Având în vedere aceste raĠionamente, am considerat că este de datoria
mea să aduc la cunoútinĠa Guvernului imperial, prin telegrama nr. 90 din 16 mai
a.c., cele relatate mai sus, atrăgând totodată atenĠia asupra atitudinii pe alocuri
incorecte faĠă de noi din partea Guvernului român actual, slab úi fără culoare,
care, ignorând ultima mea notă úi discuĠiile ExcelenĠei Voastre cu domnul
Ghica, despre care mi-a vorbit personal domnul Carp, nu recurge la suficient de
multe măsuri radicale pentru combaterea oficială a calomniilor zilnice la adresa
Rusiei difuzate de presă.
În esenĠă, convingerile anterioare ale domnilor Carp, Maiorescu úi ale
altora, sentimentele lor filogermane úi filoaustriece radicale sunt destul de
cunoscute, pe aceasta mizând úi colectiviútii, în dorinĠa de a obĠine cu orice preĠ
dacă nu întreruperea de fapt a contactelor dintre noi úi actualul guvern, atunci,
cel puĠin, agravarea acestora. Ei mizează pe faptul că, chiar úi confruntat cu
cererile noastre, Guvernul junimist nu poate să meargă prea departe în
dezavuarea minciunii răspândite la adresa Rusiei, deoarece acest gest ar intra
într-o oarecare măsură în contradicĠie cu principiile vechi ale corifeilor acestora
úi i-ar compromite în faĠa Guvernului austro-ungar úi a politicii de culise a
regelui. De aceea, fiind prea exigenĠi faĠă de guvernul actual, noi am risca, până
la un punct, să facem jocul maúinaĠiunilor perfide ale colectiviútilor, totuúi, pe
de altă parte, noi nu prea putem lăsa fără consecinĠe un fapt neauzit până acum,
când un guvern care se află în relaĠii oficiale de amiciĠie cu noi să-úi permită să
acuze Guvernul imperial, prin vocea preúedintelui Camerei nedizolvate, de acti-
vităĠi criminale úi de agitarea poporului la lichidarea prin forĠă a ordinii actuale.
În legătură cu cele relatate mai sus, consider că este de datoria mea să le
aduc la cunoútinĠa ExcelenĠei Voastre.
EsenĠa discuĠiilor confidenĠiale purtate cu domnul P. P. Carp în această
chestiune o expun într-o depeúă specială care va urma.
Acestui raport îi este alăturată traducerea discursului domnului
Brătianu5, Ġinut pe data de 9 mai, ca dovadă elocventă a minciunii istorice úi a
vorbăriei fără sens a unui demagog pe cale de a fi posedat de infantilism.
APEIR, Fond 151 Politarhiv, opis 482, dosar 627, filele 165-169 verso.
1
După citirea manifestului de către C.I. Stoicescu, a urmat discursul generalului
Dimitrie Lecca, cel care aprecia că, în acele momente, „nu mai este vorba de lupta pentru partid,
ci de lupta pentru Ġară”. Liderul liberal era de acord cu susĠinerea oricărui guvern patriotic, însă nu
putea avea „încredere într-un guvern care are în sânul său oameni care au făcut apologia
revolverului úi a asasinatelor politice” („VoinĠa NaĠională”, Bucureúti, marĠi, 10/22 mai 1888,
anul V, nr. 1107, p. 2).
2
Cuvintele generalului Lecca au atras atenĠia diplomatului rus. Amintind de atentatele
la adresa lui I.C. Brătianu, Lecca făcea următoarea menĠiune: „A scăpat de cuĠitul lui Pietraru, de
atentatul birjarului, căci, de, domnilor, să nu ne facem iluzii úi atunci când Ioan Brătianu a fost
răsturnat la Cotroceni în úanĠ, n-a fost o întâmplare, pentru mine úi acela a fost un atentat”. A
intervenit C.I. Stoicescu, care spunea că birjarul era rus, afirmaĠie aprobată de Dimitrie Lecca
(Ibidem). În seara zilei de 6 iulie 1877, I.C. Brătianu se întorcea acasă cu o trăsura condusă de un
birjar rus. La un moment dat, caii nu au mai putut fi controlaĠi, iar trăsura s-a răsturnat, Brătianu
rămânând circa 45 minute întins pe trotuar.
3
La 23 martie 1888, s-a format guvernul junimist, preúedinte al Consiliului de Miniútri
úi ministru de Interne fiind Theodor Rosetti. Din guvern mai făceau parte: P.P Carp, la Ministerul
Afacerilor Străine; Menelas Ghermani, la FinanĠe; Alexandru Marghiloman la JustiĠie; Titu Maiorescu
la Ministerul Cultelor úi InstrucĠiunii Publice, dar úi ad-interim la Agricultură, Industrie, ComerĠ
úi Domenii; generalul Constantin Barozzi la Ministerul de Război; Alexandru B. ùtirbei la
Ministerul Lucrărilor Publice.
4
În acele momente, opoziĠia nu era o forĠă organizată, unitară. Faptul că junimiútii
fuseseră însărcinaĠi în formarea guvernului a fost primit în Parlament cu ostilitate. Conservatorii
au rămas în opoziĠie úi priveau guvernul junimist ca un provizorat. Pe de altă parte, junimiútii nu
se grăbeau să dizolve Parlamentul, ci mai degrabă încercau să atragă cât mai mulĠi partizani.
5
După discursul generalului Lecca, a urmat cel al lui I.C. Brătianu. Acesta a făcut referiri la
situaĠia Ġăranului român, făcând comparaĠii úi cu situaĠia din Rusia. A amintit de Pavel Kiseleff
„autorul nenorocitului Regulament Organic”, dar úi de asuprirea elementului românesc în
Basarabia („VoinĠa NaĠională”, Bucureúti, marĠi, 10/22 mai 1888, anul V, nr. 1107, p. 2).

ɋ ɫɚɦɨɝɨ ɜɫɬɭɩɥɟɧɢɹ ɜɨ ɜɥɚɫɬɶ ɧɵɧɟɲɧɟɝɨ Ɇɢɧɢɫɬɟɪɫɬɜɚ
ɨɬɧɨɲɟɧɢɹ ɦɟɠɞɭ ɦɧɨɸ ɢ ɝɨɫɩɨɞɢɧɨɦ Ʉɚɪɩɨɦ ɭɫɬɚɧɨɜɢɥɢɫɶ ɞɨɜɨɥɶɧɨ
ɞɪɭɠɟɥɸɛɧɵɟ ɢ ɨɬɤɪɨɜɟɧɧɵɟ. ȼ ɩɟɪɜɵɟ ɠɟ ɧɚɲɢ ɫɜɢɞɚɧɢɹ ɧɚ ɭɜɟɪɟɧɢɟ ɟɝɨ
ɜ ɬɨɦ, ɱɬɨ Ɇɢɧɢɫɬɟɪɫɬɜɨ ɠɭɧɢɦɢɫɬɨɜ ɩɪɢɥɨɠɢɬ ɜɫɹɤɢɟ ɫɬɚɪɚɧɢɹ
ɭɞɨɜɥɟɬɜɨɪɢɬɶ ɧɚɫ ɜɨ ɜɫɟɯ ɫ ɧɢɦ ɫɧɨɲɟɧɢɹɯ, ɹ ɨɬɜɟɱɚɥ ɝɨɫɩɨɞɢɧɭ Ʉɚɪɩɭ,
ɱɬɨ ɦɧɟ ɨɱɟɧɶ ɯɨɪɨɲɨ ɢɡɜɟɫɬɧɚ ɟɝɨ ɪɟɩɭɬɚɰɢɹ ɤɪɚɣɧɟɝɨ ɝɟɪɦɚɧɨ- ɢ
ɚɜɫɬɪɨɮɢɥɶɫɬɜɚ, ɧɨ ɱɬɨ ɷɬɨ ɧɟ ɦɨɠɟɬ ɧɢɫɤɨɥɶɤɨ ɩɨɜɥɢɹɬɶ ɧɚ ɧɚɲɢ
ɜɡɚɢɦɧɵɟ ɨɬɧɨɲɟɧɢɹ. – Ɇɵ ɧɟ ɩɪɢɡɜɚɧɵ, ɫɤɚɡɚɥ ɹ, ɨɩɪɟɞɟɥɹɬɶ ɢ
ɩɪɟɞɪɟɲɚɬɶ ɡɞɟɫɶ ɝɥɚɜɧɵɟ ɱɟɪɬɵ ɨɛɳɟɣ ɩɨɥɢɬɢɤɢ. Ⱦɥɹ ɧɚɫ ɝɨɪɚɡɞɨ ɜɚɠɧɟɟ
ɢɫɤɪɟɧɧɨɫɬɶ ɟɠɟɞɧɟɜɧɵɯ ɫɧɨɲɟɧɢɣ ɩɨ ɟɠɟɞɧɟɜɧɵɦ ɬɟɤɭɳɢɦ ɞɟɥɚɦ. ȼ ȼɚɫ

ɢ ȼɚɲɢɯ ɤɨɥɥɟɝɚɯ ɹ ɩɪɢɜɟɬɫɬɜɭɸ ɜɫɬɭɩɥɟɧɢɟ ɜɨ ɜɥɚɫɬɶ ɱɟɫɬɧɵɯ ɢ
ɩɨɪɹɞɨɱɧɵɯ ɥɸɞɟɣ, ɫ ɤɨɬɨɪɵɦɢ, ɹ ɧɟ ɫɨɦɧɟɜɚɸɫɶ, ɦɧɟ ɛɭɞɟɬ ɧɟɫɪɚɜɧɟɧɧɨ
ɥɟɝɱɟ ɢ ɩɪɢɹɬɧɟɟ ɜɟɫɬɢ ɫɧɨɲɟɧɢɹ, ɱɟɦ ɫ ɬɟɦɢ ɩɨɫɬɨɹɧɧɵɦɢ
ɩɨɥɢɬɢɱɟɫɤɢɦɢ ɤɨɧɫɩɢɪɚɬɨɪɚɦɢ, ɤɚɤɨɜɵɦɢ ɜɫɟɝɞɚ ɨɤɚɡɵɜɚɥɢɫɶ ɜɚɲɢ
ɩɪɟɞɲɟɫɬɜɟɧɧɢɤɢ. Ⱦɚɥɟɟ, ɪɚɡɪɚɡɢɜɲɢɟɫɹ ɜ ɤɨɥɥɟɤɬɢɜɢɫɬɫɤɨɣ ɩɪɟɫɫɟ
ɧɚɩɚɞɤɢ1, ɩɥɨɳɚɞɧɚɹ ɛɪɚɧɶ ɢ ɤɥɟɜɟɬɵ ɩɪɨɬɢɜ ɦɟɧɹ ɥɢɱɧɨ ɢ ɩɪɨɬɢɜ
ɢɦɩɟɪɚɬɨɪɫɤɨɝɨ ɩɪɚɜɢɬɟɥɶɫɬɜɚ, ɩɨɫɥɭɠɢɥɢ ɩɨɜɨɞɨɦ ɜɟɫɶɦɚ ɱɚɫɬɵɯ
ɫɜɢɞɚɧɢɣ ɦɨɢɯ ɢ ɩɪɨɞɨɥɠɢɬɟɥɶɧɵɯ ɪɚɡɝɨɜɨɪɨɜ ɫ ɝɨɫɩɨɞɢɧɨɦ Ʉɚɪɩɨɦ.
ȼɫɥɟɞɫɬɜɢɟ ɩɟɪɜɨɝɨ ɦɨɟɝɨ ɡɚɹɜɥɟɧɢɹ ɨɧ ɜɟɫɶɦɚ ɨɯɨɬɧɨ ɩɨɫɩɟɲɢɥ ɧɚɩɟɱɚɬɚɬɶ
ɜ «Ɇɨɧɢɬɨɪɟ»2 ɨɮɢɰɢɚɥɶɧɨɟ ɫɨɨɛɳɟɧɢɟ, ɤɨɬɨɪɨɟ ɛɵɥɨ ɦɧɨɸ ɫɜɨɟɜɪɟɦɟɧɧɨ
ɩɪɟɞɫɬɚɜɥɟɧɨ ɧɚ ɭɫɦɨɬɪɟɧɢɟ ȼɚɲɟɝɨ ȼɵɫɨɤɨɩɪɟɜɨɫɯɨɞɢɬɟɥɶɫɬɜɚ. ɇɨ
ɫɨɨɛɳɟɧɢɟ ɷɬɨ ɧɢɫɤɨɥɶɤɨ ɧɟ ɭɧɹɥɨ ɜɪɚɠɞɟɛɧɭɸ ɧɚɦ ɩɪɟɫɫɭ
ɤɨɥɥɟɤɬɢɜɢɫɬɨɜ. ɉɨɷɬɨɦɭ ɹ ɧɟɨɞɧɨɤɪɚɬɧɨ3 ɫɧɨɜɚ ɨɛɪɚɳɚɥɫɹ ɤ ɝɨɫɩɨɞɢɧɭ
Ʉɚɪɩɭ, ɜɵɫɬɚɜɥɹɹ ɟɦɭ ɧɚ ɜɢɞ ɧɟɨɛɯɨɞɢɦɨɫɬɶ ɤɚɬɟɝɨɪɢɱɟɫɤɢɯ ɫɨ ɫɬɨɪɨɧɵ
ɩɪɚɜɢɬɟɥɶɫɬɜɚ ɨɩɪɨɜɟɪɠɟɧɢɣ ɧɚ ɧɟɩɪɢɥɢɱɧɵɟ ɜɵɯɨɞɤɢ, ɢɧɫɢɧɭɚɰɢɢ ɢ
ɤɥɟɜɟɬɵ ɪɚɡɧɭɡɞɚɧɧɨɣ ɩɟɱɚɬɢ. ɉɨɦɢɦɨ ɦɨɟɣ ɧɨɬɵ, ɜ ɤɨɩɢɢ ɦɧɨɸ
ɩɪɟɞɫɬɚɜɥɟɧɧɨɣ ȼɚɲɟɦɭ ȼɵɫɨɤɨɩɪɟɜɨɫɯɨɞɢɬɟɥɶɫɬɜɭ, ɹ ɜ ɪɚɡɝɨɜɨɪɚɯ
ɩɨɫɬɨɹɧɧɨ ɩɪɢɝɥɚɲɚɥ ɝɨɫɩɨɞɢɧɚ Ʉɚɪɩɚ ɤ ɩɪɨɹɜɥɟɧɢɸ ɛɨɥɶɲɟɣ ɷɧɟɪɝɢɢ ɜ
ɨɬɧɨɲɟɧɢɢ ɡɚɧɨɫɱɢɜɨɫɬɢ ɛɪɷɬɢɚɧɨɜɫɤɢɯ ɝɚɡɟɬ. Ƚɨɫɩɨɞɢɧ Ʉɚɪɩ ɩɨɫɬɨɹɧɧɨ
ɯɜɚɫɬɚɥɫɹ ɦɧɟ ɫɬɚɬɶɹɦɢ, ɩɨɦɟɳɺɧɧɵɦɢ ɫ ɷɬɨɣ ɰɟɥɶɸ ɜ «România Liberă»4,
ɨɮɢɰɢɚɥɶɧɨɦ ɨɪɝɚɧɟ ɟɝɨ ɩɨɥɢɬɢɱɟɫɤɨɝɨ ɤɪɭɠɤɚ.
ɇɨ ɜ ɫɬɚɬɶɹɯ ɷɬɢɯ ɹ ɧɟ ɦɨɝ ɩɪɢɡɧɚɬɶ ɞɨɫɬɚɬɨɱɧɨɣ ɤɚɬɟɝɨɪɢɱɧɨɫɬɢ ɜ
ɨɩɪɨɜɟɪɠɟɧɢɢ ɫɨɛɫɬɜɟɧɧɨ ɥɨɠɧɵɯ ɮɚɤɬɨɜ, ɩɪɢɜɨɞɢɦɵɯ ɩɪɨɬɢɜ ɧɚɫ.
ɋɬɚɬɶɢ ɷɬɢ ɜ «România Liberă» ɛɨɥɶɲɟɸ ɱɚɫɬɶɸ ɫɜɨɞɹɬɫɹ ɤ ɪɚɡɨɛɥɚɱɟɧɢɸ
ɫɨɛɫɬɜɟɧɧɨ ɤɨɥɥɟɤɬɢɜɢɫɬɨɜ ɫ ɰɟɥɶɸ ɞɨɤɚɡɚɬɶ, ɱɬɨ ɜɫɟ ɢɯ ɢɡɦɵɲɥɟɧɢɹ ɢ
ɜɫɹ ɢɯ ɚɝɢɬɚɰɢɹ ɧɚɩɪɚɜɥɟɧɵ ɢɫɤɥɸɱɢɬɟɥɶɧɨ ɜ ɩɚɪɬɢɣɧɨɦ ɢɧɬɟɪɟɫɟ ɞɥɹ
ɜɨɡɜɪɚɳɟɧɢɹ ɫɟɛɟ ɭɬɪɚɱɟɧɧɨɣ ɜɥɚɫɬɢ. ɋɬɚɬɶɹɦɢ ɷɬɢɦɢ ɢɡɨɛɥɢɱɚɸɬɫɹ ɛɨɥɟɟ
ɥɝɭɧɵ, ɚ ɧɟ ɫɚɦɚɹ ɢɯ ɥɨɠɶ. ɉɪɢɬɨɦ ɨɮɢɰɢɨɡɧɵɣ ɨɪɝɚɧ ɩɨɥɢɬɢɱɟɫɤɨɝɨ
ɤɪɭɠɤɚ ɧɟ ɩɪɟɞɫɬɚɜɥɹɟɬɫɹ ɦɧɟ ɞɨɫɬɚɬɨɱɧɨ ɨɮɢɰɢɚɥɶɧɵɦ ɜ ɞɚɧɧɨɦ ɫɥɭɱɚɟ;
ɹ ɩɪɟɞɩɨɱɺɥ ɛɵ ɪɹɞ ɤɚɬɟɝɨɪɢɱɟɫɤɢɯ ɨɩɪɨɜɟɪɠɟɧɢɣ ɜ «Ɉɮɢɰɢɚɥɶɧɨɦ
Ɇɨɧɢɬɨɪɟ». ɇɨ ɝɨɫɩɨɞɢɧ Ʉɚɪɩ ɫɬɚɪɚɥɫɹ ɦɟɧɹ ɭɜɟɪɢɬɶ, ɱɬɨ ɪɭɦɵɧɫɤɢɣ
«Ɇɨɧɢɬɨɪ» ɧɟ ɢɦɟɟɬ ɫɨɛɫɬɜɟɧɧɨ ɩɨɥɢɬɢɱɟɫɤɨɝɨ ɨɬɞɟɥɚ, ɱɬɨ ɜ ɧɺɦ ɦɨɝɭɬ
ɛɵɬɶ ɩɨɦɟɳɚɟɦɵ ɥɢɲɶ ɥɚɤɨɧɢɱɟɫɤɢɟ ɫɨɨɛɳɟɧɢɹ ɢ ɱɬɨ ɩɨɥɢɬɢɱɟɫɤɚɹ
ɩɨɥɟɦɢɤɚ ɝɨɪɚɡɞɨ ɭɞɨɛɧɟɟ ɜ ɨɮɢɰɢɨɡɧɨɦ ɨɪɝɚɧɟ.
ɉɨɥɨɠɟɧɢɟ ɝɨɫɩɨɞɢɧɚ Ʉɚɪɩɚ ɢ ɟɝɨ ɦɢɧɢɫɬɟɪɫɤɢɯ ɬɨɜɚɪɢɳɟɣ
ɞɟɣɫɬɜɢɬɟɥɶɧɨ ɞɨɜɨɥɶɧɨ ɡɚɬɪɭɞɧɢɬɟɥɶɧɨ. Ⱦɚɛɵ ɤɚɬɟɝɨɪɢɱɟɫɤɢ ɨɩɪɨɜɟɪɝɧɭɬɶ
ɥɨɠɶ ɤɨɥɥɟɤɬɢɜɢɫɬɨɜ, ɢɦ ɧɭɠɧɨ ɨɮɢɰɢɚɥɶɧɨ ɢ ɝɪɨɦɤɨ ɡɚɹɜɢɬɶ ɨ ɱɢɫɬɨɬɟ ɢ
ɩɪɚɜɨɬɟ ɞɟɣɫɬɜɢɣ ɢ ɧɚɦɟɪɟɧɢɣ Ɋɨɫɫɢɢ ɩɨ ɨɬɧɨɲɟɧɢɸ ɤ Ɋɭɦɵɧɢɢ ɢ ɱɪɟɡ ɬɨ
ɧɚɧɟɫɬɢ ɭɞɚɪ, ɤɚɤ ɫɚɦɢɦ ɫɟɛɟ, ɬɚɤ ɢ ɭɫɩɟɯɚɦ ɬɨɣ ɚɜɫɬɪɨɮɢɥɶɫɤɨɣ
ɩɨɥɢɬɢɤɢ, ɤɨɬɨɪɨɣ ɨɧɢ ɜɫɟɝɞɚ ɛɵɥɢ ɢ ɨɫɬɚɸɬɫɹ ɩɪɢɜɟɪɠɟɧɰɚɦɢ. ɉɨ
ɩɨɥɢɬɢɤɟ ɜɧɭɬɪɟɧɧɟɣ ɠɭɧɢɦɢɫɬɵ ɜɩɨɥɧɟ ɪɚɡɞɟɥɹɸɬ ɩɪɢɧɰɢɩɵ
ɤɨɧɫɟɪɜɚɬɨɪɨɜ ɢ ɹɜɥɹɸɬɫɹ ɹɜɧɵɦɢ ɩɪɨɬɢɜɧɢɤɚɦɢ ɤɨɥɥɟɤɬɢɜɢɫɬɨɜ, ɜ
ɨɛɥɚɫɬɢ ɠɟ ɩɨɥɢɬɢɤɢ ɜɧɟɲɧɟɣ ɨɧɢ ɹɜɥɹɸɬɫɹ ɟɳɺ ɛɨɥɟɟ ɩɪɢɜɟɪɠɟɧɧɵɦɢ
ɡɚɩɚɞɧɨ-ɝɟɪɦɚɧɫɤɨɦɭ ɧɚɩɪɚɜɥɟɧɢɸ, ɱɟɦ ɫɢɢ ɩɨɫɥɟɞɧɢɟ, ɤɨɬɨɪɵɟ

ɫɨɛɫɬɜɟɧɧɨ ɧɢɤɚɤɢɯ ɩɪɢɧɰɢɩɨɜ ɧɟ ɢɦɟɸɬ ɢ ɞɨɛɢɜɚɸɬɫɹ ɥɢɲɶ ɜɥɚɫɬɢ ɢ
ɛɸɞɠɟɬɚ. Ʉɨɥɥɟɤɬɢɜɢɫɬɵ ɷɬɨ ɜɩɨɥɧɟ ɫɨɡɧɚɸɬ ɢ ɫɬɚɪɚɸɬɫɹ ɩɨɫɬɚɜɢɬɶ
ɧɵɧɟɲɧɟɟ ɩɪɚɜɢɬɟɥɶɫɬɜɨ ɜ ɧɟɥɨɜɤɨɟ ɩɨɥɨɠɟɧɢɟ5.
ȼɩɪɨɱɟɦ, ɜɧɚɱɚɥɟ ɹ ɧɟ ɫɥɢɲɤɨɦ ɧɚɫɬɚɢɜɚɥ ɩɪɟɞ ɝɨɫɩɨɞɢɧɨɦ
Ʉɚɪɩɨɦ ɜ ɧɚɞɟɠɞɟ, ɱɬɨ ɩɪɚɜɢɬɟɥɶɫɬɜɨ ɨɛɧɚɪɨɞɭɟɬ ɪɟɡɭɥɶɬɚɬɵ ɨɮɢɰɢɚɥɶɧɨɝɨ
ɫɥɟɞɫɬɜɢɹ ɩɨ ɩɨɜɨɞɭ ɤɪɟɫɬɶɹɧɫɤɢɯ ɞɜɢɠɟɧɢɣ, ɢ ɨɛɧɚɪɨɞɨɜɚɧɢɟ ɷɬɨ ɩɨɥɨɠɢɬ
ɤɨɧɟɰ ɜɫɟɦ ɪɚɫɩɪɨɫɬɪɚɧɺɧɧɵɦ ɢ ɪɚɫɩɪɨɫɬɪɚɧɹɟɦɵɦ ɜ ɷɬɨɦ ɨɬɧɨɲɟɧɢɢ
ɜɵɦɵɫɥɚɦ. ɇɨ ɬɟɩɟɪɶ, ɤɚɤ ɨɤɚɡɵɜɚɟɬɫɹ, ɫɥɟɞɫɬɜɢɟ ɷɬɨ ɟɞɜɚ ɥɢ ɛɭɞɟɬ
ɨɛɧɚɪɨɞɨɜɚɧɨ. Ⱦɟɥɨ ɜ ɬɨɦ, ɱɬɨ, ɤɚɤ ɹ ɭɠɟ ɢɦɟɥ ɱɟɫɬɶ ɞɨɧɨɫɢɬɶ ȼɚɲɟɦɭ
ȼɵɫɨɤɨɩɪɟɜɨɫɯɨɞɢɬɟɥɶɫɬɜɭ, ɝɥɚɜɧɚɹ ɩɪɢɱɢɧɚ ɤɪɟɫɬɶɹɧɫɤɨɝɨ ɞɜɢɠɟɧɢɹ
ɡɚɤɥɸɱɚɟɬɫɹ ɜ ɬɟɯ ɡɚɢɫɤɢɜɚɧɢɹɯ, ɤɨɬɨɪɵɟ ɛɵɥɢ ɩɪɨɹɜɥɟɧɵ ɜ ɨɬɧɨɲɟɧɢɢ ɤ
ɤɪɟɫɬɶɹɧɚɦ ɜ ɪɚɡɧɨɟ ɜɪɟɦɹ ɜɨɠɚɤɚɦɢ ɪɚɡɧɵɯ ɩɚɪɬɢɣ ɢ ɜ ɬɟɯ ɥɠɢɜɵɯ
ɨɛɟɳɚɧɢɹɯ, ɤɨɬɨɪɵɟ ɢɦɢ ɞɚɜɚɥɢɫɶ ɤɪɟɫɬɶɹɧɚɦ ɜ ɢɡɛɢɪɚɬɟɥɶɧɵɯ ɜɢɞɚɯ ɢ
ɩɚɪɬɢɣɧɵɯ ɢɧɬɟɪɟɫɚɯ. Ƚɨɜɨɪɹɬ, ɱɬɨ ɨɛɧɚɪɨɞɨɜɚɧɢɟ ɩɪɨɢɡɜɟɞɺɧɧɨɝɨ
ɫɥɟɞɫɬɜɢɹ ɦɨɝɥɨ ɛɵ ɤɨɦɩɪɨɦɟɬɢɪɨɜɚɬɶ ɦɧɨɝɢɯ ɥɢɰ, ɛɥɢɡɤɨ ɫɬɨɹɳɢɯ ɤ
ɧɵɧɟɲɧɟɦɭ ɩɪɚɜɢɬɟɥɶɫɬɜɭ. ȼɨɬ ɩɨɱɟɦɭ ɨɧɨ ɫɬɚɪɚɟɬɫɹ ɩɨɬɭɲɢɬɶ ɷɬɨ ɞɟɥɨ ɢ
ɢɡɛɟɝɚɟɬ ɨɩɭɛɥɢɤɨɜɚɧɢɹ ɫɥɟɞɫɬɜɢɹ. Ʉɨɥɥɟɤɬɢɜɢɫɬɵ ɜɫɺ ɷɬɨ ɨɱɟɧɶ ɯɨɪɨɲɨ
ɡɧɚɸɬ ɢ, ɜɟɞɚɹ ɡɚɬɪɭɞɧɟɧɢɹ ɩɪɚɜɢɬɟɥɶɫɬɜɚ ɨɛɧɚɪɨɞɨɜɚɬɶ ɜɫɸ ɢɫɬɢɧɭ,
ɩɨɥɶɡɭɸɬɫɹ ɷɬɢɦ, ɱɬɨɛɵ ɜɡɜɨɞɢɬɶ ɧɚ ɧɚɫ ɜɫɟɜɨɡɦɨɠɧɵɟ ɧɟɛɵɥɢɰɵ ɢ ɧɚɝɥɨ
ɨɛɜɢɧɹɬɶ ɜ ɜɨɫɫɬɚɧɢɢ ɤɪɟɫɬɶɹɧ ɢɦɩɟɪɚɬɨɪɫɤɨɟ ɩɪɚɜɢɬɟɥɶɫɬɜɨ ɢ ɤɚɤɢɯ-ɬɨ
ɪɭɫɫɤɢɯ ɚɝɟɧɬɨɜ.
ɉɪɢ ɩɨɫɥɟɞɧɟɦ ɫɜɢɞɚɧɢɢ ɦɨɺɦ ɫ ɝɨɫɩɨɞɢɧɨɦ Ʉɚɪɩɨɦ ɜɱɟɪɚɲɧɟɝɨ
ɱɢɫɥɚ ɦɵ ɩɨɞɪɨɛɧɨ ɪɚɡɝɨɜɚɪɢɜɚɥɢ ɨ ɩɪɟɞɩɪɢɧɹɬɨɣ ɤɨɥɥɟɤɬɢɜɢɫɬɚɦɢ
ɨɠɟɫɬɨɱɺɧɧɨɣ ɤɚɦɩɚɧɢɢ ɩɪɨɬɢɜ Ɋɨɫɫɢɢ. ə ɨɛɪɚɬɢɥ ɜɧɢɦɚɧɢɟ ɦɢɧɢɫɬɪɚ
ɢɧɨɫɬɪɚɧɧɵɯ ɞɟɥ ɧɚ ɨɛɧɚɪɨɞɨɜɚɧɧɨɟ ɤɨɥɥɟɤɬɢɜɢɫɬɚɦɢ ɢɯ ɱɭɞɨɜɢɳɧɨɟ
ɜɨɡɡɜɚɧɢɟ ɤ ɧɚɪɨɞɭ ɢ ɜ ɨɫɨɛɟɧɧɨɫɬɢ ɧɚ ɩɨɞɩɢɫɶ ɩɨɞ ɷɬɢɦ ɞɨɤɭɦɟɧɬɨɦ
ɝɟɧɟɪɚɥɚ Ʌɟɤɤɚ, ɩɪɟɞɫɟɞɚɬɟɥɹ ɩɚɥɚɬɵ ɞɟɩɭɬɚɬɨɜ ɢ ɧɚ ɧɟɩɪɢɥɢɱɧɭɸ
ɩɪɨɢɡɧɟɫɺɧɧɭɸ ɢɦ ɪɟɱɶ.
– ɇɨ ɬɚ ɩɚɥɚɬɚ ɛɭɞɟɬ ɪɚɫɩɭɳɟɧɚ6, ɩɨɫɩɟɲɢɥ ɦɧɟ ɜɨɡɪɚɡɢɬɶ
ɝɨɫɩɨɞɢɧ Ʉɚɪɩ, ɢ ȼɵ ɡɧɚɟɬɟ, ɱɬɨ ɦɵ ɫ ɧɟɣ ɧɟ ɢɦɟɟɦ ɧɢɱɟɝɨ ɨɛɳɟɝɨ.
– Ⱦɚ, ɨɬɜɟɱɚɥ ɹ ɟɦɭ, ɹ ɷɬɨ ɡɧɚɸ, ɧɨ ɷɬɨɝɨ ɧɟ ɡɧɚɟɬ ɜɫɹ ɱɢɬɚɸɳɚɹ
ɟɜɪɨɩɟɣɫɤɚɹ ɩɭɛɥɢɤɚ, ɢ ȼɵ, ɤɚɤ ɩɪɚɜɢɬɟɥɶɫɬɜɨ, ɧɟ ɦɨɠɟɬɟ ɥɟɝɚɥɶɧɨ ɨɬɪɢɰɚɬɶ
ɨɬɜɟɬɫɬɜɟɧɧɨɫɬɢ ɡɚ ɫɥɨɜɚ, ɩɭɛɥɢɱɧɨ ɩɪɨɢɡɧɟɫɺɧɧɵɟ ɨɮɢɰɢɚɥɶɧɵɦ ɥɢɰɨɦ,
ɩɪɟɞɫɟɞɚɬɟɥɟɦ ɩɚɥɚɬɵ, ɩɨɤɚ ɩɚɥɚɬɚ ɷɬɚ ɧɟ ɪɚɫɩɭɳɟɧɚ. ə ɞɚɥ ɩɨɧɹɬɶ ɦɨɟɦɭ
ɫɨɛɟɫɟɞɧɢɤɭ, ɱɬɨ, ɧɟɫɦɨɬɪɹ ɧɚ ɜɫɺ ɦɨɺ ɠɟɥɚɧɢɟ ɧɟ ɜɨɡɛɭɠɞɚɬɶ ɧɵɧɟɲɧɟɦɭ
ɤɚɛɢɧɟɬɭ ɡɚɬɪɭɞɧɟɧɢɣ ɢ ɧɟ ɢɝɪɚɬɶ ɜ ɦɚɫɬɶ ɤɨɥɥɟɤɬɢɜɢɫɬɚɦ, ɹ ɧɚɲɺɥ ɫɟɛɹ
ɜɵɧɭɠɞɟɧɧɵɦ ɨɛɪɚɬɢɬɶ ɜɧɢɦɚɧɢɟ ȼɚɲɟɝɨ ȼɵɫɨɤɨɩɪɟɜɨɫɯɨɞɢɬɟɥɶɫɬɜɚ ɧɚ
ɧɟɩɪɢɥɢɱɧɭɸ ɜɵɯɨɞɤɭ ɩɪɟɞɫɟɞɚɬɟɥɹ ɩɚɥɚɬɵ ɢ ɱɬɨ ɦɧɟ ɧɟɢɡɜɟɫɬɧɨ, ɤɚɤ
ɩɨɫɦɨɬɪɢɬ ɧɚ ɷɬɨ ɢɦɩɟɪɚɬɨɪɫɤɨɟ ɩɪɚɜɢɬɟɥɶɫɬɜɨ.
ɉɨɦɢɦɨ ɷɬɨɣ ɜɵɯɨɞɤɢ ɝɨɫɩɨɞɢɧɚ Ʌɟɤɤɚ ɹ ɜɧɨɜɶ ɨɛɪɚɬɢɥ ɜɧɢɦɚɧɢɟ
ɝɨɫɩɨɞɢɧɚ Ʉɚɪɩɚ ɧɚ ɟɠɟɞɧɟɜɧɵɟ ɧɟɩɪɢɥɢɱɧɵɟ ɜɵɯɨɞɤɢ ɤɨɥɥɟɤɬɢɜɢɫɬɫɤɨɣ
ɩɪɟɫɫɵ ɩɪɨɬɢɜ ɦɟɧɹ, ɧɚ ɩɨɫɬɨɹɧɧɨɟ ɧɟɩɪɢɥɢɱɧɨɟ ɨɛɫɭɠɞɟɧɢɟ ɢɦɢ ɦɨɢɯ
ɞɟɣɫɬɜɢɬɟɥɶɧɵɯ ɢɥɢ ɦɧɢɦɵɯ ɞɟɣɫɬɜɢɣ, ɞɚɠɟ ɧɚɦɟɪɟɧɢɣ ɢ ɦɵɫɥɟɣ.

Ʉɨɥɥɟɤɬɢɜɢɫɬɫɤɢɟ ɠɭɪɧɚɥɵ ɛɟɫɩɪɟɫɬɚɧɧɨ ɩɟɱɚɬɚɸɬ ɨ ɬɨɦ, ɱɬɨ ɹ ɛɭɞɬɨ ɛɵ
ɞɨɧɨɲɭ ɦɨɟɦɭ ɩɪɚɜɢɬɟɥɶɫɬɜɭ, ɢ ɱɬɨ ɩɪɚɜɢɬɟɥɶɫɬɜɨ ɦɨɺ ɦɧɟ ɨɬɜɟɱɚɟɬ ɧɚ
ɦɨɢ ɞɨɧɟɫɟɧɢɹ. ə ɜɵɫɤɚɡɚɥ ɝɨɫɩɨɞɢɧɭ Ʉɚɪɩɭ, ɱɬɨ ɧɢɫɤɨɥɶɤɨ ɧɟ ɨɬɪɢɰɚɸ
ɩɪɚɜɨ ɦɟɫɬɧɨɣ ɩɟɱɚɬɢ ɨɛɫɭɠɞɚɬɶ ɤɚɤɨɟ ɥɢɛɨ ɞɟɣɫɬɜɢɬɟɥɶɧɨɟ ɞɟɣɫɬɜɢɟ
ɢɧɨɫɬɪɚɧɧɨɝɨ ɝɨɫɭɞɚɪɫɬɜɚ, ɩɪɟɞɥɨɠɟɧɢɟ ɤɚɤɨɝɨ-ɥɢɛɨ ɞɨɝɨɜɨɪɚ, ɤɚɤɨɣ-ɥɢɛɨ
ɤɨɧɜɟɧɰɢɢ ɢɥɢ ɬɪɚɤɬɚɬɚ, ɧɨ ɱɬɨ ɧɚɩɚɞɤɢ ɟɺ ɧɚ ɧɢɤɨɦɭ ɧɟ ɢɡɜɟɫɬɧɵɟ ɢ
ɧɢɱɟɦ ɧɟ ɩɪɨɹɜɥɹɟɦɵɟ ɞɟɣɫɬɜɢɹ ɢɧɨɫɬɪɚɧɧɨɝɨ ɝɨɫɭɞɚɪɫɬɜɚ ɢ ɟɝɨ
ɨɮɢɰɢɚɥɶɧɨɝɨ ɩɪɟɞɫɬɚɜɢɬɟɥɹ ɫɨɫɬɚɜɥɹɸɬ ɧɟɩɪɢɥɢɱɢɟ, ɤɨɬɨɪɨɟ ɧɟ ɦɨɠɟɬ
ɛɵɬɶ ɬɟɪɩɢɦɨ. ɇɚɩɚɞɤɢ ɬɚɤɨɝɨ ɪɨɞɚ ɢ ɬɚɤɨɝɨ ɪɨɞɚ ɜɬɨɪɠɟɧɢɟ ɜ
ɟɠɟɞɧɟɜɧɭɸ ɨɮɢɰɢɚɥɶɧɭɸ ɢ ɱɚɫɬɧɭɸ ɠɢɡɧɶ ɢɧɨɫɬɪɚɧɧɨɝɨ ɩɪɟɞɫɬɚɜɢɬɟɥɹ
ɨɫɤɨɪɛɢɬɟɥɶɧɵ ɧɟ ɬɨɥɶɤɨ ɞɥɹ ɧɟɝɨ ɢ ɟɝɨ ɩɪɚɜɢɬɟɥɶɫɬɜɚ, ɧɨ ɢ ɞɥɹ ɬɨɝɨ
ɝɨɫɭɞɚɪɹ, ɩɪɢ ɤɨɬɨɪɨɦ ɨɧ ɚɤɤɪɟɞɢɬɨɜɚɧ. ȼɨɬ ɩɨɱɟɦɭ ɜɫɸɞɭ ɢɧɨɫɬɪɚɧɧɵɟ
ɩɪɟɞɫɬɚɜɢɬɟɥɢ ɛɨɥɟɟ ɢɥɢ ɦɟɧɟɟ ɝɚɪɚɧɬɢɪɨɜɚɧɵ ɩɪɨɬɢɜ ɬɚɤɨɝɨ ɪɨɞɚ
ɧɚɩɚɞɨɤ ɢ ɜɬɨɪɠɟɧɢɣ ɩɪɟɫɫɵ. ə ɰɢɬɢɪɨɜɚɥ, ɦɟɠɞɭ ɩɪɨɱɢɦ, ɝɨɫɩɨɞɢɧɭ
Ʉɚɪɩɭ ɩɪɨɲɥɨɝɨɞɧɢɣ ɫɥɭɱɚɣ ɜɨɡɛɭɠɞɟɧɢɹ ɢɦɩɟɪɚɬɨɪɫɤɢɦ ɩɪɚɜɢɬɟɥɶɫɬɜɨɦ
ɩɨ ɫɨɛɫɬɜɟɧɧɨɣ ɢɧɢɰɢɚɬɢɜɟ ɭɝɨɥɨɜɧɨɝɨ ɩɪɟɫɥɟɞɨɜɚɧɢɹ ɡɚ ɨɫɤɨɪɛɥɟɧɢɟ
ɩɪɨɬɢɜ ɝɚɡɟɬɵ «ɇɨɜɨɟ ȼɪɟɦɹ», ɩɨɡɜɨɥɢɜɲɟɣ ɫɟɛɟ ɧɚɡɜɚɬɶ ɝɟɪɦɚɧɫɤɨɝɨ
ɜɨɟɧɧɨɝɨ ɚɝɟɧɬɚ ɲɩɢɨɧɨɦ.
ɋɨɜɟɪɲɟɧɧɨ ɪɚɡɞɟɥɹɹ ɨɫɧɨɜɚɬɟɥɶɧɨɫɬɶ ɦɨɢɯ ɞɨɜɨɞɨɜ, ɝɨɫɩɨɞɢɧ
Ʉɚɪɩ ɨɬɜɟɱɚɥ ɦɧɟ, ɱɬɨ ɩɟɪɜɵɦ ɞɟɣɫɬɜɢɟɦ Ɇɢɧɢɫɬɟɪɫɬɜɚ ɩɨ ɫɨɡɜɚɧɢɢ
ɧɨɜɵɯ ɩɚɥɚɬ ɛɭɞɟɬ ɜɧɟɫɟɧɢɟ ɜ ɧɢɯ ɡɚɤɨɧɨɩɪɨɟɤɬɚ ɩɪɨɬɢɜ ɪɚɡɧɭɡɞɚɧɧɨɫɬɢ
ɩɟɱɚɬɢ ɜ ɷɬɨɦ ɫɦɵɫɥɟ. Ɉɧ ɩɪɢɛɚɜɢɥ, ɱɬɨ ɩɪɨɜɟɫɬɢ ɬɚɤɨɣ ɡɚɤɨɧ ɛɭɞɟɬ
ɜɟɫɶɦɚ ɬɪɭɞɧɨ, ɧɨ ɱɬɨ ɨɧ ɧɚɞɟɟɬɫɹ, ɱɬɨ ɡɚɤɨɧ ɛɭɞɟɬ ɩɪɨɜɟɞɺɧ. Ⱦɨ
ɩɪɨɜɟɞɟɧɢɹ ɠɟ ɬɚɤɨɝɨ ɡɚɤɨɧɚ ɩɪɚɜɢɬɟɥɶɫɬɜɨ ɫɨɜɟɪɲɟɧɧɨ ɛɟɫɫɢɥɶɧɨ ɩɪɨɬɢɜ
ɪɚɫɩɭɳɟɧɧɨɫɬɢ ɩɟɱɚɬɢ7.
ɉɨ ɩɨɜɨɞɭ ɪɟɱɢ ɝɟɧɟɪɚɥɚ Ʌɟɤɤɚ ɢ ɦɚɧɢɮɟɫɬɚ ɤɨɥɥɟɤɬɢɜɢɫɬɨɜ
ɝɨɫɩɨɞɢɧ Ʉɚɪɩ ɦɧɟ ɫɤɚɡɚɥ:
– ȼ ɬɨɦ-ɬɨ ɢ ɛɟɞɚ, ɱɬɨ ɜ ɧɚɲɟɣ ɫɬɪɚɧɟ ɧɟ ɫɭɳɟɫɬɜɭɟɬ ɩɨɤɚ ɧɢɤɚɤɨɝɨ
ɫɨɡɧɚɧɢɹ ɨ ɡɧɚɱɟɧɢɢ ɩɪɨɢɡɧɟɫɺɧɧɨɝɨ ɫɥɨɜɚ. ɂ ɷɬɨ ɩɪɨɢɫɯɨɞɢɬ ɨɬ ɬɨɝɨ, ɱɬɨ
ɭ ɧɚɫ ɛɟɫɩɪɟɫɬɚɧɧɨ ɜɫɬɪɟɱɚɸɬɫɹ ɩɪɢɦɟɪɵ ɹɜɧɵɯ ɚɧɬɢɞɢɧɚɫɬɢɤɨɜ ɢ
ɚɧɚɪɯɢɫɬɨɜ, ɩɪɟɜɪɚɳɚɸɳɢɯɫɹ ɫɨ ɞɧɹ ɧɚ ɞɟɧɶ ɜ ɩɪɟɞɫɬɚɜɢɬɟɥɟɣ
ɩɪɚɜɢɬɟɥɶɫɬɜɚ ɢ ɡɚɳɢɬɧɢɤɨɜ ɬɪɨɧɚ ɢ vice-versa, ɢ ɜɫɺ ɷɬɨ ɛɟɡ ɜɫɹɤɢɯ
ɩɨɫɥɟɞɫɬɜɢɣ. Ȼɪɷɬɢɚɧɭ ɢ ɋɬɭɪɞɡɚ, ɧɟɫɤɨɥɶɤɨ ɥɟɬ ɬɨɦɭ ɧɚɡɚɞ ɝɪɨɦɤɨ
ɩɪɨɩɨɜɟɞɨɜɚɜɲɢɟ ɧɢɡɜɟɪɠɟɧɢɟ ɤɨɪɨɥɹ8, ɞɟɥɚɸɬɫɹ ɛɥɢɠɚɣɲɢɦɢ ɟɝɨ
ɫɨɜɟɬɧɢɤɚɦɢ.
– ɂ, – ɩɪɢɛɚɜɢɥ ɹ, – ɩɪɟɞɫɟɞɚɬɟɥɶ ɉɥɨɟɲɬɫɤɨɣ ɪɟɫɩɭɛɥɢɤɢ, ɤɨɝɞɚ-ɬɨ
ɨɛɴɹɜɢɜɲɢɣ ɤɧɹɡɹ Ʉɚɪɥɚ ɧɢɡɥɨɠɟɧɧɵɦ, ɧɵɧɟ ɹɜɥɹɟɬɫɹ ɩɟɪɜɵɦ ɮɥɢɝɟɥɶ-
ɚɞɴɸɬɚɧɬɨɦ ɤɨɪɨɥɹ Ʉɚɪɥɚ9, ɢ ɷɬɨ ɧɢɤɨɝɨ ɧɟ ɭɞɢɜɥɹɟɬ.
– Ⱦɚ, ɩɪɢɛɚɜɢɥ ɝɨɫɩɨɞɢɧ Ʉɚɪɩ, ɢ Ȼɪɷɬɢɚɧɭ, ɢ Ʌɟɤɤɚ, ɫɟɝɨɞɧɹ
ɪɚɡɪɚɠɚɸɳɢɟɫɹ ɜ ɧɚɩɚɞɤɚɯ ɧɚ Ɋɨɫɫɢɸ, ɛɵɬɶ ɦɨɠɟɬ, ɡɚɜɬɪɚ ɧɚɣɞɭɬ ɛɨɥɟɟ
ɜɵɝɨɞɧɵɦ ɩɪɢɤɢɞɵɜɚɬɶɫɹ ɟɺ ɩɪɢɜɟɪɠɟɧɰɚɦɢ, ɢ ɷɬɨ ɢɯ ɧɢɫɤɨɥɶɤɨ ɧɟ
ɫɬɟɫɧɹɟɬ. Ƚɨɫɩɨɞɢɧ Ʉɚɪɩ, ɤɚɤ ɜɢɞɧɨ, ɧɟɜɵɫɨɤɨɝɨ ɦɧɟɧɢɹ ɨ ɛɨɥɶɲɢɧɫɬɜɟ
ɫɜɨɢɯ ɫɨɨɬɟɱɟɫɬɜɟɧɧɢɤɨɜ.
Ⱦɚɥɟɟ ɪɚɡɝɨɜɨɪ ɧɚɲ ɩɟɪɟɲɺɥ ɧɚ ɩɪɟɞɫɬɨɹɳɢɟ ɜɵɛɨɪɵ. ə ɜɵɪɚɡɢɥ

ɝɨɫɩɨɞɢɧɭ Ʉɚɪɩɭ ɨɩɚɫɟɧɢɟ, ɱɬɨ ɜ ɜɢɞɭ ɧɟɞɨɫɬɚɬɨɱɧɨɣ ɷɧɟɪɝɢɢ ɧɵɧɟɲɧɟɝɨ
Ɇɢɧɢɫɬɟɪɫɬɜɚ ɜ ɪɚɡɨɛɥɚɱɟɧɢɢ ɡɥɨɭɩɨɬɪɟɛɥɟɧɢɣ ɟɝɨ ɩɪɟɞɲɟɫɬɜɟɧɧɢɤɨɜ,
ɛɵɬɶ ɦɨɠɟɬ, ɫɢɦ ɩɨɫɥɟɞɧɢɦ ɭɞɚɫɬɫɹ ɜɧɨɜɶ ɩɪɨɛɪɚɬɶɫɹ ɜ ɛɭɞɭɳɢɟ ɩɚɥɚɬɵ,
ɟɫɥɢ ɧɟ ɜ ɛɨɥɶɲɢɧɫɬɜɟ, ɬɨ ɯɨɬɶ ɡɧɚɱɢɬɟɥɶɧɨɸ ɝɪɭɩɩɨɸ.
– ɗɬɨ ɧɟɦɵɫɥɢɦɨ, ɜɨɡɪɚɡɢɥ ɝɨɫɩɨɞɢɧ Ʉɚɪɩ. Ʉɨɥɥɟɤɬɢɜɢɫɬɵ
ɱɭɜɫɬɜɭɸɬ ɫɟɛɹ ɩɨɬɟɪɹɧɧɵɦɢ ɢ ɜɫɟ ɧɚɞɟɠɞɵ ɧɵɧɟ ɜɨɡɥɚɝɚɸɬ
ɢɫɤɥɸɱɢɬɟɥɶɧɨ ɧɚ ɫɥɭɱɚɣɧɨɫɬɶ ɟɜɪɨɩɟɣɫɤɨɣ ɜɨɣɧɵ. ɇɨ, ɜɨ-ɩɟɪɜɵɯ,
ɫɥɭɱɚɣɧɨɫɬɶ ɷɬɚ ɜɟɫɶɦɚ ɩɪɨɛɥɟɦɚɬɢɱɧɚ, ɜɨ-ɜɬɨɪɵɯ, ɢ ɜ ɫɥɭɱɚɟ ɜɨɣɧɵ
ɪɚɫɱɺɬ ɢɯ ɨɲɢɛɨɱɟɧ. Ȼɟɡ ɜɨɣɧɵ ɨɧɢ ɧɚɞɨɥɝɨ ɜɧɨɜɶ ɤ ɜɥɚɫɬɢ ɜɨɡɜɪɚɬɢɬɶɫɹ
ɧɟ ɦɨɝɭɬ, ɚ ɟɫɥɢ ɢ ɜɨɡɜɪɚɬɹɬɫɹ ɱɪɟɡ ɦɧɨɝɨ ɥɟɬ, ɬɨ ɜ ɫɨɜɟɪɲɟɧɧɨ
ɢɡɦɟɧɺɧɧɨɦ ɜɢɞɟ ɢɯ ɩɚɪɬɢɢ, ɫ ɧɨɜɵɦɢ ɜɨɠɞɹɦɢ, ɢɛɨ ɧɵɧɟɲɧɢɟ ɫɥɢɲɤɨɦ
ɞɢɫɤɪɟɞɢɬɢɪɨɜɚɧɵ ɜ ɝɥɚɡɚɯ ɫɬɪɚɧɵ. ɑɬɨ ɠɟ ɤɚɫɚɟɬɫɹ ɞɨ ɫɥɭɱɚɣɧɨɫɬɢ
ɟɜɪɨɩɟɣɫɤɨɣ ɜɨɣɧɵ, ɬɨ ɹ ɜɩɨɥɧɟ ɭɛɟɠɞɺɧ, ɱɬɨ ɜɨɩɪɨɫ ɨɛ ɭɱɚɫɬɢɢ ɜ ɧɟɣ
Ɋɭɦɵɧɢɢ ɧɟ ɦɨɠɟɬ ɛɵɬɶ ɪɟɲɺɧ ɤɚɤɨɸ-ɥɢɛɨ ɨɞɧɨɸ ɩɚɪɬɢɟɸ. Ⱦɥɹ
ɪɚɡɪɟɲɟɧɢɹ ɷɬɨɝɨ ɜɨɩɪɨɫɚ ɧɭɠɧɨ ɛɭɞɟɬ ɫɨɡɜɚɬɶ ɩɪɟɞɫɬɚɜɢɬɟɥɟɣ ɜɫɟɯ
ɩɚɪɬɢɣ, ɝɪɭɩɩ ɢ ɨɬɬɟɧɤɨɜ, ɢ ɜ ɷɬɨɦ ɫɥɭɱɚɟ ɤɨɥɥɟɤɬɢɜɢɫɬɵ ɧɟɫɨɦɧɟɧɧɨ
ɨɤɚɠɭɬɫɹ ɜ ɤɪɚɣɧɟɦ ɦɟɧɶɲɢɧɫɬɜɟ.
Ɋɚɡɝɨɜɨɪ ɷɬɨɬ ɤɚɡɚɥɫɹ ɦɧɟ ɧɚɫɬɨɥɶɤɨ ɢɧɬɟɪɟɫɧɵɦ, ɱɬɨ ɹ ɩɨɡɜɨɥɢɥ
ɫɟɛɟ ɭɬɪɭɠɞɚɬɶ ɜɧɢɦɚɧɢɟ ȼɚɲɟɝɨ ȼɵɫɨɤɨɩɪɟɜɨɫɯɨɞɢɬɟɥɶɫɬɜɚ ɟɝɨ
ɩɨɞɪɨɛɧɵɦ ɢɡɥɨɠɟɧɢɟɦ.
ȼɨɡɜɪɚɳɚɹɫɶ ɠɟ ɤɨ ɜɫɟɦɭ ɜɵɲɟɢɡɥɨɠɟɧɧɨɦɭ, ɹ ɩɨɡɜɨɥɸ ɫɟɛɟ
ɜɵɪɚɡɢɬɶ ɦɨɺ ɦɧɟɧɢɟ ɱɬɨ, ɤɚɤ ɛɵ ɧɢ ɠɟɥɚɬɟɥɶɧɨ ɛɵɥɨ ɧɚɦ ɧɟ ɭɫɥɨɠɧɹɬɶ
ɩɨɥɨɠɟɧɢɟ ɧɵɧɟɲɧɟɝɨ Ɇɢɧɢɫɬɟɪɫɬɜɚ, ɦɵ ɧɟ ɦɨɠɟɦ, ɨɞɧɚɤɨ ɠɟ, ɜ ɜɢɞɭ
ɟɠɟɞɧɟɜɧɨ ɩɨɜɬɨɪɹɸɳɢɯɫɹ ɧɚɝɥɵɯ ɧɚɩɚɞɨɤ ɩɪɟɫɫɵ, ɧɟ ɩɨɬɪɟɛɨɜɚɬɶ ɫɨ
ɫɬɨɪɨɧɵ ɩɪɚɜɢɬɟɥɶɫɬɜɚ ɷɧɟɪɝɢɱɟɫɤɨɝɨ ɩɪɨɬɢɜ ɧɢɯ ɜɨɡɞɟɣɫɬɜɢɹ. Ɋɚɜɧɵɦ
ɨɛɪɚɡɨɦ ɟɞɜɚ ɥɢ ɦɨɠɟɦ ɦɵ ɩɪɨɩɭɫɬɢɬɶ ɫɨɜɟɪɲɟɧɧɨ ɧɟɡɚɦɟɱɟɧɧɨɣ ɝɪɭɛɭɸ
ɢ ɧɟɩɪɢɟɦɥɟɦɭɸ ɜɵɯɨɞɤɭ ɩɪɟɞɫɟɞɚɬɟɥɹ ɩɚɥɚɬɵ ɞɟɩɭɬɚɬɨɜ. Ȼɟɡ
ɩɪɟɞɜɚɪɢɬɟɥɶɧɨɝɨ ɪɚɡɪɟɲɟɧɢɹ ɢɦɩɟɪɚɬɨɪɫɤɨɝɨ ɦɢɧɢɫɬɟɪɫɬɜɚ ɹ ɧɟ ɫɱɺɥ
ɜɨɡɦɨɠɧɵɦ ɩɪɟɞɴɹɜɢɬɶ ɩɨɥɨɠɢɬɟɥɶɧɵɟ ɬɪɟɛɨɜɚɧɢɹ. ȿɫɥɢ ɠɟ ȼɚɲɟ
ȼɵɫɨɤɨɩɪɟɜɨɫɯɨɞɢɬɟɥɶɫɬɜɨ ɢɡɜɨɥɢɬɟ ɷɬɨ ɨɞɨɛɪɢɬɶ, ɹ ɩɨɥɚɝɚɥ ɛɵ ɩɨɥɟɡɧɵɦ
ɩɨɥɨɠɢɬɟɥɶɧɨ ɩɨɬɪɟɛɨɜɚɬɶ ɨɬ ɝɨɫɩɨɞɢɧɚ Ʉɚɪɩɚ ɤɚɬɟɝɨɪɢɱɟɫɤɨɝɨ ɡɚɹɜɥɟɧɢɹ
ɜ «Ɉɮɢɰɢɚɥɶɧɨɦ Ɇɨɧɢɬɨɪɟ» ɨ ɬɨɦ, ɱɬɨ ɧɢɤɚɤɢɯ ɪɭɫɫɤɢɯ ɩɪɨɢɫɤɨɜ ɢ
ɢɧɬɪɢɝ ɧɟ ɫɭɳɟɫɬɜɭɟɬ, ɱɬɨ ɧɢɤɚɤɢɯ ɪɭɫɫɤɢɯ ɚɝɟɧɬɨɜ, ɜɨɡɛɭɠɞɚɜɲɢɯ
ɤɪɟɫɬɶɹɧ ɤ ɜɨɫɫɬɚɧɢɸ, ɧɟ ɨɬɤɪɵɬɨ ɢ ɨɬɤɪɵɬɨ ɛɵɬɶ ɧɟ ɦɨɝɥɨ, ɢɛɨ ɬɚɤɨɜɵɯ
ɧɟ ɢɦɟɟɬɫɹ, ɢ ɱɬɨ ɜɫɟ ɫɜɟɞɟɧɢɹ ɨ ɫɺɦ, ɫɨɨɛɳɟɧɧɵɟ ɝɚɡɟɬɚɦɢ, ɫɭɬɶ ɱɢɫɬɵɣ
ɜɵɦɵɫɟɥ ɢ ɧɚɝɥɚɹ ɥɨɠɶ, ɱɬɨ ɤɨɪɨɥɟɜɫɤɨɟ ɩɪɚɜɢɬɟɥɶɫɬɜɨ ɫɨɫɬɨɢɬ ɫ
ɢɦɩɟɪɚɬɨɪɫɤɢɦ ɜ ɫɚɦɵɯ ɞɪɭɠɟɫɬɜɟɧɧɵɯ ɨɬɧɨɲɟɧɢɹɯ, ɧɟ ɢɦɟɹ ɧɢ
ɦɚɥɟɣɲɢɯ ɩɨɜɨɞɨɜ ɠɚɥɨɜɚɬɶɫɹ ɧɢ ɧɚ ɢɦɩɟɪɚɬɨɪɫɤɨɟ ɩɪɚɜɢɬɟɥɶɫɬɜɨ, ɧɢ ɧɚ
ɟɝɨ ɩɪɟɞɫɬɚɜɢɬɟɥɹ, ɢ ɱɬɨ ɜɫɟ ɝɚɡɟɬɧɵɟ ɢɡɦɵɲɥɟɧɢɹ ɩɨ ɷɬɨɦɭ ɩɨɜɨɞɭ,
ɪɚɫɩɪɨɫɬɪɚɧɹɟɦɵɟ ɫ ɰɟɥɶɸ ɫɤɨɦɩɪɨɦɟɬɢɪɨɜɚɬɶ ɩɪɚɜɢɬɟɥɶɫɬɜɨ ɜ ɝɥɚɡɚɯ
ɫɨɫɟɞɧɟɣ ɞɪɭɠɟɫɬɜɟɧɧɨɣ ɞɟɪɠɚɜɵ, ɫɭɬɶ ɞɟɣɫɬɜɢɹ ɚɧɬɢɩɚɬɪɢɨɬɢɱɟɫɤɢɟ,
ɦɨɝɭɳɢɟ ɢɦɟɬɶ ɞɥɹ ɫɬɪɚɧɵ ɫɚɦɵɟ ɜɪɟɞɧɵɟ ɩɨɫɥɟɞɫɬɜɢɹ10.
Ɉ ɜɫɺɦ ɜɵɲɟɩɢɫɚɧɧɨɦ, ɩɪɟɞɫɬɚɜɥɹɹ ɧɚ ɛɥɚɝɨɭɫɦɨɬɪɟɧɢɟ

ɂɦɩɟɪɚɬɨɪɫɤɨɝɨ Ɇɢɧɢɫɬɟɪɫɬɜɚ, ɛɭɞɭ ɩɨɱɬɢɬɟɥɶɧɟɣɲɟ ɨɠɢɞɚɬɶ
ɛɥɚɝɨɫɤɥɨɧɧɵɯ ɭɤɚɡɚɧɢɣ ȼɚɲɟɝɨ ȼɵɫɨɤɨɩɪɟɜɨɫɯɨɞɢɬɟɥɶɫɬɜɚ.
1
ɏɢɬɪɨɜɨ ɢɦɟɟɬ ɜ ɜɢɞɭ ɫɬɚɬɶɢ, ɩɨɹɜɢɜɲɢɟɫɹ ɜ ɝɚɡɟɬɚɯ «Ɍɟɥɟɝɪɚɮɭɥ», «ȼɨɢɧɰɚ
ɧɚɰɢɨɧɚɥɷ», «Ⱦɟɦɨɤɪɚɰɢɹ», ɚ ɬɚɤɠɟ ɜ ɩɟɪɢɨɞɢɱɟɫɤɨɦ ɢɡɞɚɧɢɢ ɧɚ ɮɪɚɧɰɭɡɫɤɨɦ ɹɡɵɤɟ «Ʌɚ
ɥɢɛɟɪɬɷ».
2
Ⱦɟɣɫɬɜɢɬɟɥɶɧɨ, ɪɨɫɫɢɣɫɤɢɣ ɞɢɩɥɨɦɚɬ ɢɦɟɥ ɨɫɧɨɜɚɧɢɹ ɛɵɬɶ ɧɟɞɨɜɨɥɶɧɵɦ
ɫɨɞɟɪɠɚɧɢɟɦ ɫɨɨɛɳɟɧɢɹ ɜ «Ɉɮɢɰɢɚɥɶɧɨɦ ɦɨɧɢɬɨɪɟ». ɗɬɚ ɢɧɮɨɪɦɚɰɢɹ ɛɵɥɚ ɩɨɦɟɳɟɧɚ ɜ
ɪɚɡɞɟɥɟ «ɇɟɨɮɢɰɢɚɥɶɧɵɟ ɢɡɜɟɫɬɢɹ» ɢ ɫɨɞɟɪɠɚɥɚ ɫɥɟɞɭɸɳɟɟ: «Ɇɧɨɝɢɟ ɫɬɨɥɢɱɧɵɟ ɝɚɡɟɬɵ
ɩɨɫɩɟɲɢɥɢ ɜɵɫɤɚɡɚɬɶɫɹ ɨ ɩɪɢɱɢɧɚɯ ɧɟɞɚɜɧɢɯ ɛɟɫɩɨɪɹɞɤɨɜ ɜ ɭɟɡɞɟ ɂɥɶɮɨɜ. Ɉɞɧɚ ɢɡ ɧɢɯ,
«Ɍɟɥɟɝɪɚɮɭɥ», ɞɨɲɥɚ ɜ ɫɜɨɟɣ ɧɟɩɪɢɫɬɨɣɧɨɫɬɢ ɞɨ ɬɨɝɨ, ɱɬɨ ɩɪɹɦɨ ɨɛɜɢɧɢɥɚ ɩɪɟɞɫɬɚɜɢɬɟɥɹ
ɨɞɧɨɣ ɞɪɭɠɟɫɬɜɟɧɧɨɣ ɞɟɪɠɚɜɵ ɢ ɩɨɬɪɟɛɨɜɚɥɚ ɟɝɨ ɨɬɡɵɜɚ. ɍ ɩɪɚɜɢɬɟɥɶɫɬɜɚ ɠɟ ɧɟɬ ɧɢɤɚɤɢɯ
ɨɫɧɨɜɚɧɢɣ ɜɟɪɢɬɶ ɜ ɬɨ, ɱɬɨ ɜ ɢɧɬɟɪɟɫɚɯ ɬɨɣ ɢɥɢ ɢɧɨɣ ɜɟɥɢɤɨɣ ɞɟɪɠɚɜɵ ɩɪɨɜɨɰɢɪɨɜɚɬɶ
ɛɟɫɩɨɪɹɞɤɢ ɜ ɧɚɲɟɣ ɫɬɪɚɧɟ; ɱɬɨ ɠɟ ɤɚɫɚɟɬɫɹ ɢɫɬɢɧɧɵɯ ɩɪɢɱɢɧ ɜɨɫɫɬɚɧɢɹ, ɬɨ ɫɭɞɟɛɧɵɟ
ɨɪɝɚɧɵ ɩɪɟɞɫɬɚɜɹɬ ɢɧɮɨɪɦɚɰɢɸ, ɢ ɢɫɬɢɧɚ ɫɬɚɧɟɬ ɹɜɧɨɣ» («Monitorul Oficial», vineri, 8/20 aprilie
1888, nr. 7, p. 141).
3
ɇɚɩɪɢɦɟɪ, ɜ ɩɢɫɶɦɟ ɨɬ 6 ɦɚɹ 1888 ɝ., ɩɨɞɩɢɫɚɧɧɨɦ Ɇ.Ⱥ. ɏɢɬɪɨɜɨ ɢ
ɚɞɪɟɫɨɜɚɧɧɨɦ ɦɢɧɢɫɬɪɭ ɢɧɨɫɬɪɚɧɧɵɯ ɞɟɥ ɉ. Ʉɚɪɩɭ, ɪɨɫɫɢɣɫɤɢɣ ɞɢɩɥɨɦɚɬ ɜɵɪɚɡɢɥ
ɧɟɞɨɜɨɥɶɫɬɜɨ ɩɨ ɩɨɜɨɞɭ ɤɚɦɩɚɧɢɢ, ɩɪɟɞɩɪɢɧɹɬɨɣ ɥɢɛɟɪɚɥɶɧɵɦɢ ɝɚɡɟɬɚɦɢ, ɢ ɬɪɟɛɨɜɚɥ
ɜɦɟɲɚɬɟɥɶɫɬɜɚ ɪɭɦɵɧɫɤɨɝɨ ɩɪɚɜɢɬɟɥɶɫɬɜɚ. ɏɢɬɪɨɜɨ ɫɱɢɬɚɥ ɧɢɠɟ ɫɜɨɟɝɨ ɞɨɫɬɨɢɧɫɬɜɚ
ɜɫɬɭɩɚɬɶ ɜ ɩɨɥɟɦɢɤɭ ɫ ɪɭɦɵɧɫɤɢɦɢ ɝɚɡɟɬɚɦɢ.
4
ɋɦ., ɧɚɩɪɢɦɟɪ, „România Liberă”, Bucureúti, joi 7/19 aprilie 1888, anul XII, nr. 3179,
p. 1; Ibidem, sâmbătă 9/21 aprilie 1888, p. 1; Ibidem, joi 21 aprilie/3 mai 1888, p. 1. ɗɬɢ ɫɬɚɬɶɢ
ɧɟ ɨɩɪɨɜɟɪɝɚɥɢ ɨɛɜɢɧɟɧɢɹ ɜ ɚɞɪɟɫ Ɋɨɫɫɢɢ, ɚ ɫɤɨɪɟɟ, ɢɦɟɥɢ ɨɛɳɢɣ ɯɚɪɚɤɬɟɪ. ȼɨɡɦɨɠɧɨ
ɥɢɲɶ ɜ ɩɨɫɥɟɞɧɟɦ ɢɡ ɭɤɚɡɚɧɧɵɯ ɧɨɦɟɪɨɜ, ɝɞɟ ɞɟɥɚɥɚɫɶ ɩɨɩɵɬɤɚ ɨɛɴɹɫɧɢɬɶ ɩɪɢɱɢɧɵ,
ɤɨɬɨɪɵɟ ɩɪɢɜɟɥɢ ɤ ɤɪɟɫɬɶɹɧɫɤɨɦɭ ɜɨɫɫɬɚɧɢɸ, ɢɫɤɥɸɱɚɥɚɫɶ ɜɟɪɫɢɹ ɨ ɬɨɦ, ɱɬɨ «ɤɚɤɚɹ-ɬɨ
ɢɧɨɫɬɪɚɧɧɚɹ ɪɭɤɚ ɛɵɥɚ ɛɵ ɜ ɫɨɫɬɨɹɧɢɢ ɫɩɪɨɜɨɰɢɪɨɜɚɬɶ ɜ Ɋɭɦɵɧɢɢ ɨɩɚɫɧɨɟ ɞɜɢɠɟɧɢɟ
ɩɪɨɬɢɜ ɧɚɫ. Ɉɛɪɚɡɨɜɚɧɧɵɟ ɫɥɨɢ ɪɭɦɵɧɫɤɨɝɨ ɨɛɳɟɫɬɜɚ, ɤɚɤɢɦɢ ɛɵ ɫɬɪɚɫɬɹɦɢ ɨɧɢ ɧɢ
ɭɜɥɟɤɚɥɢɫɶ, ɧɢɤɨɝɞɚ ɧɟ ɛɭɞɭɬ ɫɥɭɠɢɬɶ ɢɧɫɬɪɭɦɟɧɬɨɦ ɞɥɹ ɢɧɨɫɬɪɚɧɧɨɝɨ ɜɦɟɲɚɬɟɥɶɫɬɜɚ. Ɍɟ
ɢɥɢ ɢɧɵɟ ɨɛɜɢɧɟɧɢɹ, ɤɨɬɨɪɵɟ ɧɚɦ ɜɛɪɚɫɵɜɚɸɬɫɹ ɱɟɪɟɡ ɩɪɟɫɫɭ, ɧɨɫɹɬ ɜ ɜɵɫɲɟɣ ɫɬɟɩɟɧɢ
ɛɚɥɤɚɧɫɤɢɣ ɯɚɪɚɤɬɟɪ ɢ ɧɟ ɦɨɝɭɬ ɧɢɤɟɦ ɜɨɫɩɪɢɧɢɦɚɬɶɫɹ ɜɫɟɪɶɺɡ».
5
ɀɭɧɢɦɢɫɬɵ ɮɨɪɦɚɥɶɧɨ ɨɫɬɚɜɚɥɢɫɶ ɜ ɫɨɫɬɚɜɟ ɤɨɧɫɟɪɜɚɬɢɜɧɨɣ ɩɚɪɬɢɢ ɜɩɥɨɬɶ ɞɨ
1884 ɝ., ɯɨɬɹ ɢ ɩɨɫɥɟ ɷɬɨɝɨ ɢɦɟɥɢ ɦɟɫɬɨ ɤɨɧɬɚɤɬɵ ɢ ɫɨɬɪɭɞɧɢɱɟɫɬɜɨ. ȼ ɩɟɪɢɨɞ ɞɨ 1888 ɝ.,
ɤɨɝɞɚ ɷɬɢ ɞɜɟ ɝɪɭɩɩɵ ɧɚɯɨɞɢɥɢɫɶ ɜ ɨɩɩɨɡɢɰɢɢ ɥɢɛɟɪɚɥɶɧɨɦɭ ɩɪɚɜɢɬɟɥɶɫɬɜɭ, ɨɧɢ ɩɨ-ɪɚɡɧɨɦɭ
ɩɨɧɢɦɚɥɢ ɦɨɞɟɥɶ ɨɩɩɨɡɢɰɢɨɧɧɨɫɬɢ. ȼ 1888 ɝ., ɩɪɢɞɹ ɤ ɜɥɚɫɬɢ, ɠɭɧɢɦɢɫɬɵ ɩɪɟɞɥɨɠɢɥɢ ɪɹɞ
ɪɟɮɨɪɦ ɜ ɫɮɟɪɚɯ ɫɨɰɢɚɥɶɧɨɣ (ɦɟɪɵ ɩɨ ɭɥɭɱɲɟɧɢɸ ɩɨɥɨɠɟɧɢɹ ɤɪɟɫɬɶɹɧ), ɚɞɦɢɧɢɫɬɪɚɬɢɜɧɨɣ
(ɭɥɭɱɲɟɧɢɟ ɭɩɪɚɜɥɟɧɢɹ ɜ ɫɟɥɶɫɤɢɯ ɤɨɦɦɭɧɚɯ), ɷɤɨɧɨɦɢɱɟɫɤɨɣ (ɨɬɦɟɧɚ ɚɠɢɨ). Ⱥɥɟɤɫɚɧɞɪɭ
Ʌɚɯɨɜɚɪɢ, ɨɞɢɧ ɢɡ ɥɢɞɟɪɨɜ ɤɨɧɫɟɪɜɚɬɨɪɨɜ, ɫɩɨɫɨɛɫɬɜɨɜɚɥ ɩɨɞɞɟɪɠɤɟ ɷɬɢɯ ɢɞɟɣ ɢ ɜɧɭɬɪɢ
ɫɜɨɟɣ ɩɚɪɬɢɢ (Bulei I. Conservatori úi conservatorism în România. Bucureúti, 2000. P. 93-96).
6
ɉɚɪɥɚɦɟɧɬ ɩɪɟɞɫɬɨɹɥɨ ɪɚɫɩɭɫɬɢɬɶ ɥɢɲɶ ɜ ɫɟɧɬɹɛɪɟ 1888 ɝ.
7
ȼ ɤɨɧɰɟ XIX ɜ. ɧɢɤɚɤɨɝɨ ɩɨɞɨɛɧɨɝɨ ɡɚɤɨɧɚ ɩɪɢɧɹɬɨ ɧɟ ɛɵɥɨ.
8
ȼɟɪɨɹɬɧɟɟ ɜɫɟɝɨ, ɪɨɫɫɢɣɫɤɢɣ ɞɢɩɥɨɦɚɬ ɢɦɟɥ ɜ ɜɢɞɭ ɫɨɛɵɬɢɹ 70-ɯ ɝɝ., ɤɨɝɞɚ
Ⱦ. Ⱥ. ɋɬɭɪɞɡɚ, ɧɚɯɨɞɹɫɶ ɜ ɨɩɩɨɡɢɰɢɢ, ɜɵɩɭɫɤɚɥ ɩɨɞ ɩɫɟɜɞɨɧɢɦɨɦ ɜ ɢɧɨɫɬɪɚɧɧɨɣ ɩɪɟɫɫɟ
ɫɬɚɬɶɢ ɩɪɨɬɢɜ Ʉɚɪɥa I.
9
Ɋɟɱɶ ɢɞɟɬ ɨɛ Ⱥɥɟɤɫɚɧɞɪɭ Ʉɚɧɞɢɚɧɨ-ɉɨɩɟɫɤɭ, ɤɨɬɨɪɵɣ ɜɨɡɝɥɚɜɥɹɥ ɪɟɫɩɭɛɥɢɤɚɧɫɤɨɟ
ɞɜɢɠɟɧɢɟ ɨɬ 8(20) ɚɜɝɭɫɬɚ 1870 ɝ., ɢɦɟɜɲɟɟ ɧɟɩɨɫɪɟɞɫɬɜɟɧɧɨɣ ɰɟɥɶɸ ɫɜɟɪɠɟɧɢɟ ɤɧɹɡɹ
Ʉɚɪɥa I.
10
ɉɨɦɟɬɤɚ, ɫɞɟɥɚɧɧɚɹ ɞɪɭɝɢɦ ɩɨɱɟɪɤɨɦ ɧɚ ɤɪɚɸ ɥɢɫɬɚ 183: «ȿɫɥɢ ɨɧ ɷɬɨɝɨ
ɞɨɛɶɺɬɫɹ, ɬɨ ɛɵɥɨ ɛɵ ɯɨɪɨɲɨ».

Chiar la preluarea puterii de către actualul guvern, între mine úi domnul
Carp s-au dezvoltat niúte relaĠii destul de amicale úi sincere. De la primele
noastre întâlniri, la asigurările sale că Guvernul junimist va face tot ce este
posibil pentru a ne mulĠumi în toate contactele, eu i-am răspuns domnului Carp
că mie îmi este foarte bine cunoscută reputaĠia sa de filogerman úi filoaustriac
radical, fapt care nu poate afecta însă relaĠiile noastre comune. – Noi nu suntem
chemaĠi, am spus eu, să stabilim úi să decidem aici direcĠiile de bază ale politicii
generale. Pentru noi, mult mai importantă este sinceritatea în relaĠiile cotidiene
în chestiuni de interes curent. În persoana dumneavoastră úi a colegilor
dumneavoastră noi salutăm preluarea puterii de persoane cinstite úi corecte, cu
care, neîndoielnic, îmi va fi mult mai uúor úi plăcut să comunic, decât cu acei
conspiratori politici permanenĠi, aúa cum s-au dovedit a fi predecesorii
dumneavoastră. În continuare, atacurile din presa colectivistă1, înjurăturile
ordinare úi calomniile la adresa mea úi a Guvernului imperial, au reprezentat
pretextul pentru alte întrevederi frecvente úi discuĠii prelungite cu domnul Carp.
Ca urmare a primei mele declaraĠii, el s-a grăbit să publice în „Monitor”2 o
declaraĠie oficială pe care am pus-o la dispoziĠia ExcelenĠei Voastre în timp util.
Însă această declaraĠie nu a potolit deloc presa colectivistă ostilă nouă. De
aceea, eu m-am adresat de mai multe ori3 domnului Carp, atrăgându-i atenĠia
asupra faptului că guvernul este obligat să reacĠioneze prin dezminĠiri oficiale la
ieúirile inamicale, insinuările úi calomniile presei dezmăĠate. Alături de nota
mea, pusă la dispoziĠia ExcelenĠei Voastre în copie, în discuĠii eu l-am invitat
constant pe domnul Carp să arate mai multă energie în atitudinea faĠă de
obrăznicia ziarelor brătieniste. Domnul Carp se lăuda mereu cu articolele
inserate în acest scop în „România Liberă”4, oficiosul cercului său politic.
Însă în respectivele articole eu nu am reuúit să recunosc o atitudine
suficient de categorică în dezminĠirea faptelor mincinoase atribuite nouă. Aceste
articole din „România Liberă” se reduc, în cea mai mare parte, la deconspirarea
propriu-zisă a colectiviútilor, cu scopul de a demonstra că toate invenĠiile úi
agitaĠia urmăresc doar exclusiv interese politice, pentru recâútigarea puterii
pierdute. Prin respectivele articole sunt demascaĠi mai degrabă plăsmuitorii de
minciuni, decât minciuna însăúi. Este de observat faptul că organul de presă al

amintitului cerc politic nu mi se pare suficient de oficial; eu aú prefera câteva
dezminĠiri categorice în „Monitorul Oficial”. Domnul Carp a încercat totuúi să
mă convingă că „Monitorul” românesc nu conĠine úi o rubrică politică, aici
putând fi inserate doar anunĠuri scurte, úi că polemica politică este mult mai
convenabilă în oficiosul de presă.
PoziĠia domnului Carp úi a camarazilor săi din guvern este într-adevăr
destul de complicată. Pentru a dezminĠi categoric minciuna colectiviútilor, ei ar
trebui să asume oficial úi tranúant sinceritatea úi justeĠea acĠiunilor úi intenĠiilor
Rusiei faĠă de România, aplicând însă prin aceasta o lovitură atât lor înúiúi, cât úi
succeselor acelei politici austrofile, ai cărei adepĠi au fost úi rămân încă. În
politica internă, junimiútii împărtăúesc destul de clar principiile conservatorilor,
fiind astfel adversari ai colectiviútilor, în timp ce în domeniul politicii externe ei
susĠin într-o úi mai mare măsură orientarea occidental-germană decât aceútia din
urmă, care, de fapt, nu au nici un principiu úi urmăresc doar puterea úi bugetul.
Colectiviútii sunt destul de conútienĠi de acest lucru úi încearcă să pună guvernul
într-o poziĠie delicată5.
De fapt, iniĠial eu nu am insistat foarte mult pe lângă domnul Carp, în
speranĠa că guvernul va face publice rezultatele anchetei oficiale în chestiunea
miúcărilor Ġărăneúti, că această publicare a rezultatelor va pune capăt tuturor
insinuărilor care au fost úi mai sunt încă răspândite. Acum însă, cum se pare,
rezultatele acestei anchete nu vor mai fi publicate probabil. Aúa cum am avut
deja onoarea de a aduce la cunoútinĠa ExcelenĠei Voastre, cauza principală a
miúcării Ġărăneúti constă în măgulirea Ġăranilor de-a lungul timpului de către
conducătorii diferitor partide úi în promisiunile mincinoase făcute Ġăranilor în
activităĠile electorale úi în interes de partid. Se spune că publicarea rezultatelor
anchetei ar putea compromite foarte multe persoane din anturajul actualului
guvern. Este motivul pentru care acesta încearcă să îngroape întregul dosar úi
refuză publicarea rezultatelor anchetei. Colectiviútii înĠeleg foarte bine acest
lucru úi, cunoscând dificultăĠile guvernului în a face public adevărul, se folosesc
de situaĠie pentru a îndrepta împotriva noastră tot felul de plăsmuiri mincinoase
úi pentru a acuza cu neruúinare Guvernul imperial úi pretinúi agenĠi ruúi de
răscoala Ġăranilor.
În timpul ultimei întrevederi cu domnul Carp de ieri, am discutat în
detaliu despre campania exasperantă a colectiviútilor împotriva Rusiei. I-am
atras ministrului Afacerilor Externe atenĠia asupra oribilei proclamaĠiuni a
colectiviútilor către popor úi în special asupra semnăturii generalului Lecca,
preúedinte al Camerei DeputaĠilor, la fel ca úi asupra discursului indecent al
acestuia.
– Însă această Cameră va fi dizolvată6, s-a grăbit să-mi replice domnul
Carp, úi dumneavoastră útiĠi că noi nu avem nici o legătură cu ea.
– Da, am răspuns eu, sunt la curent, dar acest lucru nu este cunoscut de
către tot publicul cititor european, iar dumneavoastră, ca guvern, nu puteĠi
ignora legal răspunderea pentru cuvintele rostite în public de către o persoană
oficială, preúedintele Camerei, atâta timp cât această Cameră nu a fost dizolvată.
I-am dat de înĠeles interlocutorului meu că, chiar dacă personal nu doresc să
creez dificultăĠi inutile actualului guvern úi că nu vreau să fac jocul
colectiviútilor, am considerat că este obligaĠia mea de a aduce la cunoútinĠa
ExcelenĠei Voastre ieúirea indecentă a preúedintelui Camerei úi că nu pot să útiu
cum va reacĠiona la aceasta Guvernul imperial.
În afară de această ieúire a domnului Lecca, i-am atras din nou atenĠia
domnului Carp asupra ieúirilor zilnice indecente din presa colectivistă împotriva
mea, la discutarea indecentă continuă a acĠiunilor mele adevărate sau imaginate,
chiar úi a intenĠiilor úi gândurilor mele. Ziarele colectiviste scriu fără întrerupere
despre faptul că eu aú informa cu regularitate guvernul meu úi că guvernul meu
îmi răspunde la informări. I-am spus domnului Carp că eu nu neg dreptul presei
locale de a discuta despre orice acĠiune reală a unui stat străin, despre orice
propunere de acord, convenĠie sau tratat, dar că atacurile acesteia, prin
invocarea unor acĠiuni necunoscute nimănui sau inexistente la adresa unui stat
străin úi a reprezentantului său oficial constituie un act indecent care nu poate fi
tolerat. Atacurile de această factură úi ingerinĠele de acest gen în viaĠa cotidiană
oficială úi privată a unui reprezentant străin sunt ofensatoare nu doar pentru
acesta úi guvernul său, dar úi pentru acel suveran pe lângă care este acreditat.
Iată de ce peste tot reprezentanĠii străini sunt mai mult sau mai puĠin protejaĠi
împotriva unor astfel de atacuri úi ingerinĠe ale presei. I-am adus aminte printre
altele domnului Carp de cazul iniĠierii anul trecut, la iniĠiativa Guvernului
imperial, a urmăririi penale împotriva ziarului „Novoe Vremea”, care úi-a
permis să-l numească spion pe ataúatul militar german.
Împărtăúind principial justeĠea raĠionamentelor mele, domnul Carp mi-a
răspuns că prima acĠiune a guvernului după convocarea noilor Camere va fi
iniĠierea unei iniĠiative legislative împotriva dezmăĠului de acest gen din presă.
El a mai adăugat că promovarea unei astfel de legi va fi destul de dificilă, dar că
el speră că legea va fi adoptată. Totuúi, până la adoptarea unei astfel de legi,
guvernul este cu totul neputincios în faĠa desfrâului presei7.
Cât priveúte discursul generalului Lecca úi manifestul colectiviútilor,
domnul Carp mi-a spus:
– În aceasta úi constă nenorocirea, că în Ġara noastră încă nu este
conútientizată importanĠa cuvântului rostit. Iar acest lucru se explică prin faptul
că la noi se întâlnesc fără întrerupere exemple de persoane cu convingeri
antidinastice úi anarhiste, care se transformă de pe o zi pe alta în reprezentante
ale guvernului úi apărătoare ale Tronului úi viceversa, toate acestea fără nici o
consecinĠă. Acum câĠiva ani, Brătianu úi Sturdza militau cu voce tare pentru
detronarea regelui8, pentru a deveni apoi sfătuitori apropiaĠi ai săi.
– ùi, am adăugat eu, preúedintele republicii de la Ploieúti, care l-a
declarat cândva detronat pe principele Carol, este în prezent primul aghiotant al
regelui Carol9, iar acest lucru nu miră pe nimeni.
– Da, a completat domnul Carp, úi Brătianu úi Lecca, care se dezlănĠuie
în prezent în atacuri la adresa Rusiei, mâine vor considera poate că este mult
mai profitabil să se erijeze în adepĠi ai acesteia, iar acest lucru nu-i deranjează
câtuúi de puĠin. Domnul Carp, cum se vede, nu are o părere foarte bună despre
majoritatea compatrioĠilor săi.
În continuare, în discuĠia noastră ne-am referit la viitoarele alegeri. I-am
exprimat domnului Carp temerea că, în lipsa unor acĠiuni suficient de energice
din partea actualului guvern, de demascare a abuzurilor predecesorilor săi, se
poate întâmpla ca aceútia din urmă să reuúească să intre din nou în viitoarele
Camere, dacă nu în majoritate, atunci într-un grup important.
– Acest lucru este de neimaginat, a obiectat domnul Carp. Colectiviútii
se simt pierduĠi úi îúi pun în prezent toate speranĠele exclusiv în posibilitatea
unui război european. În primul rând însă, posibilitatea declanúării unui astfel de
război este foarte problematică, iar în al doilea rând, în cazul unui război,
calculul lor este greúit. Fără un război ei nu vor putea reveni mult timp la putere,
iar dacă se vor întoarce după mulĠi ani, atunci într-o cu totul altă formă a
partidului lor, cu noi conducători, deoarece actualii sunt discreditaĠi în ochii
Ġării. Cât priveúte posibilitatea declanúării unui război european, sunt profund
convins că participarea României la acesta nu poate fi decisă de un oarecare
partid singur. Pentru o decizie în această chestiune vor trebui convocaĠi repre-
zentanĠii tuturor partidelor, grupurilor úi curentelor, iar în acest caz colectiviútii
se vor afla cu siguranĠă într-o minoritate clară.
Această discuĠie mi s-a părut atât de interesantă, încât mi-am permis să
solicit atenĠia ExcelenĠei Voastre cu o descriere detaliată.
Revenind la cele relatate mai sus, mi-aú permite să-mi expun propriul
punct de vedere. Chiar dacă nu ar fi de dorit să complicăm situaĠia guvernului
actual, totuúi, având în vedere atacurile impertinente ce se repetă zilnic în presă,
noi nu putem să nu cerem guvernului luarea de acĠiuni energice împotriva lor. În
mod egal, nu putem lăsa neobservată ieúirea grosolană úi indecentă a preúedintelui
Camerei DeputaĠilor. Fără acordul prealabil al Guvernului imperial, eu nu am
considerat de cuviinĠă să pun condiĠii în acest sens. Însă, dacă ExcelenĠa Voastră
îmi va permite să fac acest lucru, eu aú considera că ar fi util să solicit domnului
Carp publicarea în „Monitorul Oficial” a unei declaraĠii categorice că nu există
nici un fel de uneltiri úi intrigi ruseúti, că nu au fost identificaĠi úi nici nu pot fi
identificaĠi nici un fel de agenĠi ruúi care i-ar fi incitat pe Ġărani la răscoală,
deoarece nu există astfel de agenĠi, úi că toate relatările de acest gen comunicate
de ziare reprezintă pure invenĠii úi minciuni neruúinate, că Guvernul regal se
află în cele mai amicale relaĠii cu Guvernul imperial, că nu are nici cele mai
mici motive de a se plânge nici de Guvernul imperial úi nici de reprezentantul
său úi că toate invenĠiile de presă în această chestiune sunt răspândite cu scopul
de a compromite guvernul în ochii puternicului stat vecin úi prieten, că acestea
sunt în esenĠă acĠiuni antipatriotice, care pot avea cele mai dăunătoare urmări
pentru Ġară10.
Despre toate cele scrise mai sus, supunându-le analizei Ministerului
imperial, voi rămâne respectuos în aúteptarea indicaĠiilor binevoitoare ale
ExcelenĠei Voastre.

1
Hitrovo se referă la articole apărute în ziarele „Telegraful”, „VoinĠa NaĠională”,
„DemocraĠia”, dar úi la periodicul de limbă franceză „La Liberté”.
2
Diplomatul rus era nemulĠumit pe bună dreptate de comunicatul din „Monitorul
Oficial”. Această informaĠie era inserată în secĠiunea „Parte neoficială” úi cuprindea următoarele:
„Mai multe jurnale din capitală se pronunĠă în mod pripit asupra cauzelor ce au provocat ultimele
dezordini prin satele din judeĠul Ilfov. Unul, úi anume «Telegraful», merge cu necuviinĠa până a
acuza direct pe reprezentantul unei puteri amice úi cere rechemarea lui. Guvernul nu are nici un
motiv de a crede că una sau alta din puteri ar avea interese să provoace tulburări în Ġară; cât pentru
adevăratele cauze ale răscoalei, justiĠia va informa úi adevărul se va da la lumină” („Monitorul
Oficial”, vineri, 8/20 aprilie 1888, nr. 7, p. 141).
3
De exemplu, într-o scrisoare din 6 mai 1888, semnată de Mihail Hitrovo, adresată
ministrului român al Afacerilor Străine, P.P. Carp, diplomatul rus îúi exprima îngrijorarea faĠă de
campania iniĠiată de gazetele liberale, cerând intervenĠia guvernului român. Ministrul rus
considera că era sub demnitatea sa de a polemiza cu ziarele româneúti.
4
A se vedea, în acest sens, „România Liberă”, Bucureúti, joi 7/19 aprilie 1888, anul XII,
nr. 3179, p. 1; Ibidem, sâmbătă 9/21 aprilie 1888, p. 1; Ibidem, joi 21 aprilie/3 mai 1888, p. 1.
Aceste articole nu se concentrau pe dezminĠirea acuzelor aduse Rusiei, ci aveau mai degrabă un
caracter general. Poate doar în ultimul număr amintit de noi, căutând să se explice cauzele care
duseseră la apariĠia răscoalei Ġăranilor, se exclude ipoteza că „o mână străină ar fi fost în stare să
provoace în România o miúcare periculoasă pentru noi. Păturile culte ale societăĠii române, oricât
de pasionate ar fi ele, nu vor servi niciodată de instrument străinului. AcuzaĠiile ce ne aruncăm
unii altora prin presă sunt superlative meridionale, pe care nimeni nu le ia în serios”.
5
Junimiútii au rămas în interiorul Partidului Conservator până în 1884, însă au existat úi
după acest moment contacte úi colaborări. În perioada de până la 1888, cât s-au aflat în opoziĠie
faĠă de guvernul liberal, cele două grupări au înĠeles diferit lupta cu acesta. La 1888, ajunúi la
putere, junimiútii propuneau câteva reforme în domeniul social (măsuri privind îmbunătăĠirea
situaĠiei Ġăranilor), administrativ (o mai bună administrare a comunelor rurale), economic (înlăturarea
agiou-lui). Alexandru Lahovari, unul dintre cei mai importanĠi lideri ai conservatorilor, admitea că
aceleaúi idei se regăseau úi în interiorul partidului său (Ion Bulei, Conservatori úi conservatorism
în România, Bucureúti, 2000, p. 93-96).
6
Parlamentul a fost dizolvat abia în septembrie 1888.
7
Nu cunoaútem, pentru sfârúitul secolului XIX, ca o astfel de iniĠiativă să se fi adoptat.
8
Cel mai probabil, diplomatul rus se referă la anii 1870, când D.A. Sturdza, aflat în
opoziĠie, semna, în presa străină, sub pseudonim, articole împotriva lui Carol I.
9
Referire la Alexandru Candiano-Popescu, aflat în fruntea miúcării din 8/20 august
1870, care a avut drept scop înlăturarea prinĠului Carol I.
10
La fila 183, în partea de sus, pe margine, a fost făcută cu alt scris următoarea
însemnare: „Dacă el va reuúi acest lucru, ar fi foarte bine”.
Ȼɭɯɚɪɟɫɬ, 11 ɢɸɧɹ 1888 ɝ., ʋ 28. ɏɢɬɪɨɜɨ – Ƚɢɪɫɭ

ȼ ɜɢɞɭ ɭɩɨɪɧɨ ɩɪɨɞɨɥɠɚɸɳɢɯɫɹ ɧɚɩɚɞɨɤ ɧɚ ɧɚɫ ɫɨ ɫɬɨɪɨɧɵ
ɤɨɥɥɟɤɬɢɜɢɫɬɫɤɨɣ ɩɟɱɚɬɢ, ɞɨɥɝɨɦ ɫɱɢɬɚɸ ɨɛɪɚɬɢɬɶ ɛɥɚɝɨɫɤɥɨɧɧɨɟ
ɜɧɢɦɚɧɢɟ ȼɚɲɟɝɨ ȼɵɫɨɤɨɩɪɟɜɨɫɯɨɞɢɬɟɥɶɫɬɜɚ ɧɚ ɧɟɤɨɬɨɪɵɟ ɩɪɢɺɦɵ
ɛɨɪɶɛɵ ɜɪɚɠɞɟɛɧɵɯ ɧɚɦ ɝɚɡɟɬ, ɚ ɬɚɤɠɟ ɧɚ ɫɨɱɭɜɫɬɜɟɧɧɨɟ ɨɬɧɨɲɟɧɢɟ ɤ ɧɢɦ
ɫɨ ɫɬɨɪɨɧɵ ɝɟɪɦɚɧɫɤɨɣ ɨɮɢɰɢɨɡɧɨɣ ɩɟɱɚɬɢ. Ɍɚɤ, ɧɚɩɪɢɦɟɪ, ɜ
«ɋɟɜɟɪɨɝɟɪɦɚɧɫɤɨɣ ȼɫɟɨɛɳɟɣ Ƚɚɡɟɬɟ» ɩɨɹɜɢɥɚɫɶ ɤɨɪɪɟɫɩɨɧɞɟɧɰɢɹ1,
ɜɢɞɢɦɨ ɨɮɢɰɢɚɥɶɧɨɝɨ ɯɚɪɚɤɬɟɪɚ, ɤɨɬɨɪɚɹ ɜ ɜɟɫɶɦɚ ɥɟɫɬɧɵɯ ɜɵɪɚɠɟɧɢɹɯ
ɨɬɡɵɜɚɟɬɫɹ ɨ ɩɪɟɫɥɨɜɭɬɨɦ ɤɨɥɥɟɤɬɢɜɢɫɬɫɤɨɦ ɦɚɧɢɮɟɫɬɟ ɢ ɨ «ɬɨɦ
ɛɥɚɝɨɬɜɨɪɧɨɦ ɜɥɢɹɧɢɢ, ɤɨɬɨɪɨɟ, ɫɭɞɹ ɩɨ ɷɬɨɦɭ ɦɚɧɢɮɟɫɬɭ, ɩɚɜɲɚɹ ɩɚɪɬɢɹ
ɢɦɟɥɚ ɧɚ ɩɨɥɢɬɢɱɟɫɤɨɟ ɜɨɫɩɢɬɚɧɢɟ ɪɭɦɵɧɫɤɨɝɨ ɧɚɪɨɞɚ».
ɗɬɚ ɤɨɪɪɟɫɩɨɧɞɟɧɰɢɹ ɛɵɥɚ ɜɨɫɩɪɨɢɡɜɟɞɟɧɚ ɡɞɟɲɧɟɣ ɩɟɱɚɬɶɸ2 ɤɚɤ
ɩɪɢɡɧɚɤ ɹɜɧɨɝɨ ɨɞɨɛɪɟɧɢɹ Ƚɟɪɦɚɧɢɟɣ ɧɟɛɥɚɝɨɜɢɞɧɵɯ ɩɪɨɢɫɤɨɜ ɝɨɫɩɨɞɢɧɚ
Ȼɪɷɬɢɚɧɭ ɢ Ʉɨ.
ɉɨɞɨɛɧɵɟ, ɞɚɥɟɤɨ ɧɟ ɞɪɭɠɟɫɬɜɟɧɧɵɟ ɧɚɦ ɨɬɡɵɜɵ ɛɟɪɥɢɧɫɤɢɯ
ɨɮɢɰɢɨɡɨɜ ɥɢɲɶ ɩɨɞɥɢɜɚɸɬ ɦɚɫɥɚ ɜ ɨɝɨɧɶ ɧɚɲɢɯ ɩɪɨɬɢɜɧɢɤɨɜ, ɨɞɨɛɪɹɹ ɢ
ɜɨɡɛɭɠɞɚɹ ɢɯ ɤ ɧɨɜɵɦ, ɟɳɺ ɛɨɥɟɟ ɨɠɟɫɬɨɱɺɧɧɵɦ ɧɚɩɚɞɤɚɦ ɧɚ Ɋɨɫɫɢɸ.
ɉɟɱɚɬɚɹ ɟɠɟɞɧɟɜɧɨ ɜ ɬɟɱɟɧɢɟ ɞɜɭɯ ɦɟɫɹɰɟɜ ɧɚɩɪɚɜɥɟɧɧɵɟ ɩɪɨɬɢɜ
ɧɚɫ ɞɟɪɡɤɢɟ ɫɬɚɬɶɢ, ɡɞɟɲɧɢɟ ɤɨɥɥɟɤɬɢɜɢɫɬɫɤɢɟ ɨɪɝɚɧɵ ɢɫɬɨɳɢɥɢ ɡɚɩɚɫ
ɜɫɟɜɨɡɦɨɠɧɵɯ ɜɵɞɭɦɨɤ ɢ ɤɥɟɜɟɬɵ ɧɚ ɩɨɱɜɟ ɜɦɟɲɚɬɟɥɶɫɬɜɚ Ɋɨɫɫɢɢ ɜ
ɛɨɪɶɛɭ ɩɚɪɬɢɣ ɢ ɜɨɡɛɭɠɞɟɧɢɹ ɟɸ ɜɧɭɬɪɟɧɧɢɯ ɫɦɭɬ ɜ Ɋɭɦɵɧɢɢ.
Ⱦɚɛɵ ɩɪɨɞɨɥɠɚɬɶ ɫ ɭɫɩɟɯɨɦ ɧɚɱɚɬɭɸ ɤɚɦɩɚɧɢɸ, ɬɪɟɛɨɜɚɥɫɹ ɧɨɜɵɣ
ɫɸɠɟɬ ɞɥɹ ɛɪɚɧɢ ɢ ɡɜɭɱɧɵɯ ɮɪɚɡ.
ɇɚɫ ɫɬɚɥɢ ɨɛɜɢɧɹɬɶ ɜ ɠɟɥɚɧɢɢ ɩɨɞɱɢɧɢɬɶ ɧɚɲɟɦɭ ɢɫɤɥɸɱɢɬɟɥɶɧɨɦɭ
ɜɥɢɹɧɢɸ ɪɭɦɵɧɫɤɭɸ ɰɟɪɤɨɜɶ; ɩɨɫɵɩɚɥɢɫɶ ɞɨɧɨɫɵ ɧɚ ɉɪɟɨɫɜɹɳɟɧɧɨɝɨ
Ɇɟɥɶɯɢɫɟɞɟɤɚ, ȿɩɢɫɤɨɩɚ Ɋɨɦɚɧɫɤɨɝɨ, ɷɬɨɝɨ ɜɟɪɧɨɝɨ ɢ ɛɞɢɬɟɥɶɧɨɝɨ
ɡɚɳɢɬɧɢɤɚ ɩɪɚɜɨɫɥɚɜɢɹ ɜ Ɋɭɦɵɧɢɢ, ɧɨ, ɤ ɫɨɠɚɥɟɧɢɸ, ɱɭɬɶ ɥɢ ɧɟ
ɟɞɢɧɫɬɜɟɧɧɨɝɨ ɜ ɫɪɟɞɟ ɡɞɟɲɧɟɝɨ ɜɵɫɲɟɝɨ ɞɭɯɨɜɟɧɫɬɜɚ. Ɉɪɝɚɧ ɧɢɝɢɥɢɫɬɚ ɢ
ɚɧɚɪɯɢɫɬɚ Ɋɚɥɥɟ (Ⱥɪɛɨɪɟ), ɩɪɟɫɥɨɜɭɬɵɣ «Telegraful», ɫ ɧɟɨɛɵɤɧɨɜɟɧɧɵɦ
ɧɚɯɚɥɶɫɬɜɨɦ, ɜɞɪɭɝ ɩɨɱɭɜɫɬɜɨɜɚɜ ɜ ɫɟɛɟ ɪɟɥɢɝɢɨɡɧɵɟ ɩɪɚɜɨɫɥɚɜɧɵɟ
ɜɨɠɞɟɥɟɧɢɹ, ɫɬɚɧɨɜɢɬɫɹ ɧɚ ɩɨɱɜɭ ɤɚɧɨɧɢɱɟɫɤɭɸ. Ɉɧ ɫɬɪɨɝɨ3 ɭɩɪɟɤɚɟɬ ɧɚɫ
ɜ ɟɪɟɫɢ, ɭɬɜɟɪɠɞɚɹ, ɱɬɨ Ɋɨɫɫɢɹ – ɨɬɫɬɭɩɧɢɰɚ ɨɬ ɉɪɚɜɨɫɥɚɜɢɹ – ɜɨɡɜɟɥɚ-ɞɟ
ɧɚ ɫɬɟɩɟɧɶ ɝɥɚɜɵ ɰɟɪɤɜɢ ɰɚɪɹ.
ȼɢɞɹ, ɱɬɨ ɩɨɱɜɚ ɨɤɨɧɱɚɬɟɥɶɧɨ ɭɫɤɨɥɶɡɚɟɬ ɢɡ-ɩɨɞ ɢɯ ɧɨɝ,
ɨɛɟɡɭɦɟɜɲɢɟ ɤɥɟɜɪɟɬɵ Ȼɪɷɬɢɚɧɭ ɨɝɪɵɡɚɸɬɫɹ ɧɚ ɜɫɟɯ. ɇɟ ɞɨɜɨɥɶɫɬɜɭɹɫɶ
ɧɚɩɚɞɤɚɦɢ ɧɚ ɤɨɧɫɟɪɜɚɬɨɪɨɜ, ɨɧɢ ɨɛɜɢɧɹɸɬ ɞɚɠɟ ɫɨɰɢɚɥɢɫɬɢɱɟɫɤɢɣ ɨɪɝɚɧ
«Lupta» ɜ ɬɨɦ, ɱɬɨ ɨɧ ɩɨɞɤɭɩɥɟɧ Ɋɨɫɫɢɟɣ, ɡɚ ɬɨ ɱɬɨ «Lupta» ɨɬɨɡɜɚɥɚɫɶ

ɧɚɫɦɟɲɥɢɜɨ ɨ ɡɚɹɜɥɟɧɢɹɯ ɤɨɥɥɟɤɬɢɜɢɫɬɫɤɢɯ ɨɪɝɚɧɨɜ ɨɬɧɨɫɢɬɟɥɶɧɨ
ɦɧɢɦɵɯ ɪɭɫɫɤɢɯ ɢɧɬɪɢɝ, ɪɭɫɫɤɢɯ ɪɭɛɥɟɣ ɢ ɪɭɫɫɤɢɯ ɚɝɟɧɬɨɜ, ɹɤɨɛɵ
ɜɨɡɛɭɞɢɜɲɢɯ ɤɪɟɫɬɶɹɧɫɤɢɟ ɜɨɫɫɬɚɧɢɹ4.
«Telegraful», «VoinĠa NaĠională» ɢ «DemocraĠia» ɧɟ ɨɫɬɚɜɥɹɸɬ
ɧɢɤɨɝɨ ɜ ɩɨɤɨɟ; ɩɨ ɢɯ ɫɥɨɜɚɦ, ɞɚɠɟ ɠɭɧɢɦɢɫɬɵ ɪɚɛɨɬɚɸɬ ɫɨɡɧɚɬɟɥɶɧɨ ɢɥɢ
ɛɟɫɫɨɡɧɚɬɟɥɶɧɨ ɜ ɜɟɪɨɥɨɦɧɵɯ ɜɢɞɚɯ Ɋɨɫɫɢɢ. ɋɚɦ Ɍɟɨɞɨɪ Ɋɨɫɟɬɬɢ,
ɩɪɟɞɫɟɞɚɬɟɥɶ ɤɨɦɢɬɟɬɚ ɦɢɧɢɫɬɪɨɜ, ɨɛɜɢɧɹɟɬɫɹ ɢɦɢ ɜ ɬɨɦ, ɱɬɨ ɨɧ, ɛɭɞɬɨ
ɛɵ, ɬɚɣɧɨ ɞɟɣɫɬɜɭɟɬ ɜ ɢɧɬɟɪɟɫɚɯ ɦɨɥɨɞɨɝɨ ɫɵɧɚ ɤɧɹɡɹ Ʉɭɡɵ ɢ ɦɟɱɬɚɟɬ ɨ
ɪɟɝɟɧɬɫɬɜɟ. ȼɨɨɛɳɟ ɜɨɩɪɨɫ ɨ ɩɪɟɬɟɧɞɟɧɬɚɯ ɧɚ ɪɭɦɵɧɫɤɢɣ ɩɪɟɫɬɨɥ5 ɢ
ɬɪɟɜɨɝɚ ɨ ɪɚɡɨɛɥɚɱɟɧɢɢ ɢɯ ɡɚɦɵɫɥɨɜ ɬɨɠɟ ɫɨɫɬɚɜɥɹɟɬ ɫ ɧɟɤɨɬɨɪɵɯ ɩɨɪ
ɥɸɛɢɦɭɸ ɬɟɦɭ ɤɨɥɥɟɤɬɢɜɢɫɬɫɤɨɣ ɩɪɟɫɫɵ.
ɂɡ ɩɪɢɥɚɝɚɟɦɵɯ ɩɪɢ ɫɺɦ ɩɟɪɟɜɨɞɨɜ ɧɟɤɨɬɨɪɵɯ ɫɬɚɬɟɣ
«Ɍɟɥɟɝɪɚɮɭɥɚ» ɢ «ȼɨɢɧɰɚ ɇɚɰɢɨɧɚɥɷ», ȼɚɲɟ ȼɵɫɨɤɨɩɪɟɜɨɫɯɨɞɢɬɟɥɶɫɬɜɨ
ɢɡɜɨɥɢɬɟ ɭɫɦɨɬɪɟɬɶ, ɞɨ ɤɚɤɢɯ ɱɭɞɨɜɢɳɧɵɯ ɪɚɡɦɟɪɨɜ ɞɨɲɥɢ ɛɟɫɫɦɵɫɥɟɧɧɵɟ
ɧɚɜɟɬɵ ɩɚɜɲɟɣ ɩɚɪɬɢɢ.
1
„Norddeutsche Allgemeine Zeitung” (Berlin), 10 mai 1888.
2
ɋɦ., ɧɚɩɪɢɦɟɪ: Apelul Partidului naĠional-liberal úi presa străină // „VoinĠa
NaĠională”, vineri 20 mai/1 iunie 1888, anul V, nr. 1115, p. 1.
3
„Telegraful”, miercuri 8 iunie 1888, anul XIX, nr. 4777, p. 1. Ɂɞɟɫɶ ɜ ɫɬɚɬɶɟ «Ɉɬɟɰ
Ɇɟɥɶɯɢɫɟɞɟɤ ɢ ɢɦɩɟɪɢɹ ɫɜɹɬɨɝɨ ɤɧɭɬɚ» ɟɩɢɫɤɨɩ ɨɛɜɢɧɹɥɫɹ ɜ ɪɭɫɨɮɢɥɶɫɬɜɟ.
4
Ⱦɢɪɟɤɬɨɪɨɦ ɝɚɡɟɬɵ «Ʌɭɩɬɚ» ɹɜɥɹɥɫɹ Ƚɟɨɪɝɟ ɉɚɧɭ, ɢɡɜɟɫɬɧɵɣ ɫɜɨɢɦɢ ɧɚɩɚɞɤɚɦɢ
ɩɨ ɚɞɪɟɫɭ ɤɨɪɨɥɹ Ʉɚɪɥa I. ȼ ɧɨɦɟɪɟ ɨɬ 13 ɚɩɪɟɥɹ 1887 ɝ. ɉɚɧɭ ɨɩɭɛɥɢɤɨɜɚɥ ɫɬɚɬɶɸ
«Ɉɩɚɫɧɵɣ ɱɟɥɨɜɟɤ», ɤɨɬɨɪɚɹ ɛɵɥɚ ɩɪɹɦɨɣ ɚɬɚɤɨɣ ɧɚ ɦɨɧɚɪɯɚ. ɇɚ ɨɫɧɨɜɟ ɮɚɤɬɨɜ ɨ
ɤɪɟɫɬɶɹɧɫɤɢɯ ɜɨɫɫɬɚɧɢɹɯ ɜɟɫɧɵ 1888 ɝ. ɦɧɨɝɨɱɢɫɥɟɧɧɵɟ ɫɬɚɬɶɢ ɜ ɝɚɡɟɬɟ «Ʌɭɩɬɚ»
ɨɩɢɫɵɜɚɥɢ ɩɥɚɱɟɜɧɨɟ ɫɨɫɬɨɹɧɢɟ ɪɭɦɵɧɫɤɨɝɨ ɤɪɟɫɬɶɹɧɫɬɜɚ. Ɉɧɢ ɞɨɤɚɡɵɜɚɥɢ, ɱɬɨ ɢɦɟɧɧɨ
ɧɟɞɚɥɶɧɨɜɢɞɧɨɟ ɭɩɪɚɜɥɟɧɢɟ ɥɢɛɟɪɚɥɨɜ ɢ ɜɧɭɬɪɟɧɧɢɟ ɩɪɢɱɢɧɵ ɜɵɡɜɚɥɢ ɛɭɧɬɵ. ɑɬɨ ɠɟ
ɤɚɫɚɟɬɫɹ ɧɚɩɚɞɨɤ ɧɚ Ɋɨɫɫɢɸ ɫɨ ɫɬɨɪɨɧɵ ɥɢɛɟɪɚɥɶɧɨɣ ɩɪɟɫɫɵ, ɬɨ «Ʌɭɩɬɚ» ɩɨɥɚɝɚɥɚ, ɱɬɨ ɨɧɢ
ɩɪɟɞɫɬɚɜɥɹɸɬ ɫɨɛɨɣ «ɫɚɦɵɟ ɧɚɫɬɨɹɳɢɟ ɩɫɟɜɞɨɩɚɬɪɢɨɬɢɱɟɫɤɢɟ ɛɪɟɞɧɢ».
5
ȼ ɫɬɚɬɶɟ ɩɨɞ ɡɚɝɥɚɜɢɟɦ «Ɂɚɝɨɜɨɪɵ ɫɬɨɪɨɧɧɢɤɨɜ Ʉɭɡɵ», ɤɨɬɨɪɚɹ ɛɵɥɚ
ɨɩɭɛɥɢɤɨɜɚɧɚ ɜ ɝɚɡɟɬɟ «Ɍɟɥɟɝɪɚɮɭɥ», ɭɬɜɟɪɠɞɚɥɨɫɶ, ɱɬɨ ɫɵɧɭ ɛɵɜɲɟɝɨ ɝɨɫɩɨɞɚɪɹ
Ⱥɥɟɤɫɚɧɞɪɭ ɂɨɧɚ Ʉɭɡɵ ɩɪɨɬɟɠɢɪɭɟɬ «ȼɨɫɬɨɱɧɚɹ ɢɦɩɟɪɢɹ» ɢ ɱɬɨ ɨɧ-ɞɟ «ɠɟɥɚɟɬ ɫɞɟɥɚɬɶ
ɨɛɳɟɢɡɜɟɫɬɧɵɦɢ ɫɜɨɢ ɩɪɟɬɟɧɡɢɢ ɧɚ ɪɭɦɵɧɫɤɢɣ ɬɪɨɧ». ɋɦ.: „Telegraful”, sâmbătă, 7 mai
1888, anul XIX, nr. 4752, p. 1. Ɍɚɤɠɟ ɫɦ. ɫɬɚɬɶɸ «Ʉɭɡɚ ɢ Ɋɨɫɫɢɹ»: Ibidem, vineri, 6 mai 1888,
nr. 4751, p. 1; vineri, 20 mai 1888, anul XIX, nr. 4763, p. 1.
Bucureúti, 11 iunie 1888, nr. 28. Hitrovo către Giers

Având în vedere atacurile insistente împotriva noastră din presa
colectivistă, consider de datoria mea în a atrage atenĠia binevoitoare a
ExcelenĠei Voastre asupra câtorva metode de luptă utilizate de către ziarele
ostile nouă úi asupra atitudinii binevoitoare faĠă de acestea din partea presei
oficioase germane. Astfel, de exemplu, în ziarul „Norddeutsche Allgemeine
Zeitung” a apărut o corespondenĠă1 cu un caracter aparent oficial, în care se
vorbeúte în termeni măgulitori despre mult trâmbiĠatul manifest colectivist úi
despre „influenĠa benefică pe care partidul căzut de la putere îl avea, potrivit
acestui manifest, asupra educaĠiei politice a poporului român”.
Această corespondenĠă a fost reprodusă de presa locală2 ca dovadă a
aprobării clare de către Germania a intrigilor necuviincioase a domnului
Brătianu úi C°.
Astfel de reacĠii deloc amicale la adresa noastră ale oficioaselor
berlineze doar toarnă gaz pe focul încins de inamicii noútri, încurajându-i úi
instigându-i la noi, úi mai înverúunate, atacuri contra Rusiei.
Publicând în fiecare zi, în ultimele două luni, articole impertinente
împotriva noastră, organele de presă ale colectiviútilor locali au epuizat rezerva
posibilelor invenĠii úi calomnii la adresa noastră, pornind de la ingerinĠele Rusiei în
lupta dintre partide úi provocarea de către ea a răzmeriĠelor interne din România.
Pentru continuarea cu succes a campaniei era nevoie de un nou subiect
creator de înjurături úi fraze vocale.
Au început să ne acuze de dorinĠa de a supune influenĠei noastre
exclusive biserica românească; au început să curgă delaĠiuni la adresa
PreasfinĠitului Melchisedec Episcop al Romanului, acest credincios úi vigilent
apărător al Ortodoxiei în România, dar din păcate aproape singurul în mediul
clerului superior de aici. Organul de presă al nihilistului úi anarhistului Ralle
(Arbore), mult trâmbiĠatul „Telegraful”, cu o neobiúnuită impertinenĠă, a fost
cuprins deodată de sentimente religioase ortodoxe, situându-se pe poziĠii
canonice. El ne acuză3 pe noi dur de erezie, afirmând că Rusia s-a îndepărtat de
la Ortodoxie prin pretinsa ridicare a ğarului la gradul de cap al Bisericii.
Văzând că pământul le fuge definitiv de sub picioare, acoliĠii înnebuniĠi
ai lui Brătianu se aruncă asupra tuturor. Fără a se mulĠumi cu atacurile asupra
conservatorilor, aceútia acuză chiar úi organul de presă al socialiútilor, „Lupta”
că este cumpărat de Rusia, din cauza faptului că „Lupta” a comentat cu ironie
declaraĠiile din organele de presă ale colectiviútilor, despre pretinsele intrigi
ruseúti, rublele ruseúti úi agenĠii ruúi, care ar fi provocat răscoalele Ġărăneúti4.
„Telegraful”, „VoinĠa NaĠională” úi „DemocraĠia” nu lasă pe nimeni în
pace; după spusele acestora chiar úi junimiútii lucrează, conútient sau
inconútient, pentru planurile perfide ale Rusiei. Însuúi Theodor Rosetti,

preúedintele Consiliului de Miniútri, este acuzat de aceútia de faptul că ar
acĠiona în secret în interesul tânărului fiu al principelui Cuza úi speră în
obĠinerea regenĠei. În genere, chestiunea pretendenĠilor la Tronul românesc5 úi
frica de a le fi demascate intrigile reprezintă de ceva timp o altă temă preferată a
presei colectiviste.
Din traducerile ataúate la acest raport după câteva articole din
„Telegraful” úi „VoinĠa NaĠională”, vă rog să observaĠi, ExcelenĠa Voastră, ce
dimensiuni au atins insinuările absurde ale partidului căzut.
1
„Norddeutsche Allgemeine Zeitung” (Berlin), 10 mai 1888.
2
A se vedea în acest sens secĠiunea intitulată Apelul Partidului naĠional-liberal úi presa
străină din „VoinĠa NaĠională”, vineri 20 mai/1 iunie 1888, anul V, nr. 1115, p. 1.
3
A se vedea „Telegraful”, miercuri 8 iunie 1888, anul XIX, nr. 4777, p. 1, articolul
P.S. Părintele Melkisedec úi Imperiul sfântului Knut”, în care episcopul Melchisedec este acuzat
de rusofilie.
4
Directorul ziarului „Lupta” era George Panu, cunoscut în epocă pentru atacurile sale la
adresa regelui Carol I. În numărul din 13 aprilie 1887, Panu publica articolul Omul periculos, un
atac direct la adresa suveranului român. Pe fondul răscoalelor Ġărăneúti din primăvara anului 1888,
numeroase articole din periodicul „Lupta” surprindeau starea deplorabilă a Ġăranului român,
insistând pe guvernarea deficitară a liberalilor úi pe cauze interne care ar fi declanúat revoltele. Pe
fondul atacurilor la adresa Rusiei venite din partea ziarelor de orientare liberală, cei de la „Lupta”
considerau că acestea reprezentau o „gogoaúă patriotică pură”.
5
În articolul din „Telegraful”, intitulat Comploturi cuziste, se considera că fiul fostului
domnitor Alexandru Ioan Cuza era protejat de „Imperiul de la Răsărit” úi că „vrea să facă útiut tuturor
că e pretendent la tronul României” („Telegraful”, sâmbătă, 7 mai 1888, anul XIX, nr. 4752, p. 1). A
se mai vedea úi „Telegraful”, vineri, 6 mai 1888, anul XIX, nr. 4751, p. 1, articolul Cuza úi Rusia,
„Telegraful”, vineri, 20 mai 1888, an XIX, nr. 4763, p. 1, articolul Cuza în Rusia.

ɋɚɦɵɦ ɤɪɭɩɧɵɦ, ɫɟɪɶɺɡɧɵɦ ɢ ɱɭɬɶ ɥɢ ɧɟ ɫɚɦɵɦ ɡɧɚɦɟɧɚɬɟɥɶɧɵɦ
ɜɨ ɦɧɨɝɢɯ ɨɬɧɨɲɟɧɢɹɯ ɫɨɛɵɬɢɟɦ, ɩɟɪɟɠɢɬɵɦ ɡɚ ɩɨɫɥɟɞɧɟɟ ɜɪɟɦɹ
Ɋɭɦɵɧɢɟɣ, ɛɵɥɨ, ɛɟɡ ɫɨɦɧɟɧɢɹ, ɬɨ ɜɫɩɵɯɧɭɜɲɟɟ ɜ ɫɪɟɞɟ ɤɪɟɫɬɶɹɧɫɤɨɝɨ
ɧɚɫɟɥɟɧɢɹ ɧɟɤɨɬɨɪɵɯ ɭɟɡɞɨɜ ȼɚɥɚɯɢɢ ɞɜɢɠɟɧɢɟ, ɨ ɤɨɬɨɪɨɦ ɹ ɢɦɟɥ ɱɟɫɬɶ

ɞɨɧɨɫɢɬɶ ȼɚɲɟɦɭ ȼɵɫɨɤɨɩɪɟɜɨɫɯɨɞɢɬɟɥɶɫɬɜɭ ɬɟɥɟɝɪɚɦɦɚɦɢ ɨɬ 4-ɝɨ ɢ 7-ɝɨ
ɚɩɪɟɥɹ ɫ. ɝ. ʋʋ 70 ɢ 75.
Ⱦɜɢɠɟɧɢɟ ɷɬɨ ɫ ɧɟɫɨɦɧɟɧɧɨ ɚɝɪɚɪɧɵɦ ɢ ɜ ɬɨ ɠɟ ɜɪɟɦɹ
ɩɨɥɢɬɢɱɟɫɤɢɦ ɯɚɪɚɤɬɟɪɨɦ, ɩɪɟɞɫɬɚɜɥɹɟɬɫɹ ɨɫɨɛɟɧɧɨ ɡɧɚɦɟɧɚɬɟɥɶɧɵɦ ɧɟ
ɬɨɥɶɤɨ ɫɚɦɨ ɩɨ ɫɟɛɟ, ɧɨ ɢ ɩɨ ɩɪɢɱɢɧɟ ɨɛɧɚɪɭɠɢɜɲɟɣɫɹ ɩɨ ɫɟɦɭ ɩɨɜɨɞɭ
ɩɨɥɧɟɣɲɟɣ ɚɞɦɢɧɢɫɬɪɚɬɢɜɧɨɣ ɢ ɜɨɟɧɧɨɣ ɧɟɫɨɫɬɨɹɬɟɥɶɧɨɫɬɢ ɧɵɧɟɲɧɟɝɨ
ɭɫɬɪɨɣɫɬɜɚ ɤɨɪɨɥɟɜɫɬɜɚ, ɤɨɢɦ ɬɚɤ ɝɨɪɞɢɥɨɫɶ ɩɚɜɲɟɟ ɩɪɚɜɢɬɟɥɶɫɬɜɨ.
ə ɧɚɫɬɨɥɶɤɨ ɡɚɩɨɡɞɚɥ ɞɨɫɬɚɜɥɟɧɢɟɦ ɩɨɞɪɨɛɧɵɯ ɩɨ ɫɟɦɭ ɩɪɟɞɦɟɬɭ
ɫɜɟɞɟɧɢɣ ɜ ɨɠɢɞɚɧɢɢ ɨɛɧɚɪɨɞɨɜɚɧɢɹ ɩɪɚɜɢɬɟɥɶɫɬɜɨɦ ɩɪɨɢɡɜɨɞɹɳɟɝɨɫɹ
ɮɨɪɦɚɥɶɧɨɝɨ ɫɥɟɞɫɬɜɢɹ. ɇɨ, ɤɚɤ ɜɢɞɧɨ, ɩɪɚɜɢɬɟɥɶɫɬɜɨ ɨɤɨɧɱɚɬɟɥɶɧɨ
ɨɬɤɚɡɚɥɨɫɶ ɨɬ ɨɛɧɚɪɨɞɨɜɚɧɢɹ ɷɬɨɝɨ ɫɥɟɞɫɬɜɢɹ; ɡɚɞɟɪɠɚɧɧɵɟ ɥɢɰɚ ɨɞɧɨ ɡɚ
ɞɪɭɝɢɦ ɨɫɜɨɛɨɠɞɚɸɬɫɹ, ɢ, ɩɨ ɜɫɟɣ ɜɟɪɨɹɬɧɨɫɬɢ, ɜɫɺ ɞɟɥɨ ɛɭɞɟɬ ɩɨɬɭɲɟɧɨ ɢ
ɩɪɟɞɚɧɨ ɡɚɛɜɟɧɢɸ. ȼ ɜɢɞɭ ɫɟɝɨ ɞɨɥɝɨɦ ɫɱɢɬɚɸ ɧɵɧɟ ɩɪɟɞɫɬɚɜɢɬɶ
ɩɨɞɪɨɛɧɨɫɬɢ ɢ ɩɪɢɱɢɧɵ ɫɟɝɨ ɢɧɬɟɪɟɫɧɨɝɨ ɹɜɥɟɧɢɹ, ɧɚɫɤɨɥɶɤɨ ɹ ɢɦɟɥ
ɜɨɡɦɨɠɧɨɫɬɶ ɢɯ ɜɵɹɫɧɢɬɶ ɢ ɩɪɨɜɟɪɢɬɶ.
Ʉɪɟɫɬɶɹɧɫɤɨɟ ɞɜɢɠɟɧɢɟ ɜɫɩɵɯɧɭɥɨ ɬɨɬɱɚɫ ɜɫɥɟɞ ɡɚ ɩɚɞɟɧɢɟɦ
ɛɪɷɬɢɚɧɨɜɫɤɨɝɨ Ɇɢɧɢɫɬɟɪɫɬɜɚ. Ⱦɜɢɠɟɧɢɟ ɷɬɨ ɧɚɱɚɥɨɫɶ ɜ ɜɨɥɨɫɬɢ
ɍɪɡɢɱɟɧɢ, ɧɟɞɚɥɟɤɨ ɨɬ Ȼɭɯɚɪɟɫɬɚ; ɜɨɫɫɬɚɜɲɢɟ ɤɪɟɫɬɶɹɧɟ ɢɡɛɢɥɢ
ɚɪɟɧɞɚɬɨɪɨɜ, ɦɷɪɨɜ, ɜɨɥɨɫɬɧɵɯ ɩɢɫɚɪɟɣ ɢ ɧɟɤɨɬɨɪɵɯ ɦɟɫɬɧɵɯ ɦɟɥɤɢɯ
ɬɨɪɝɨɜɰɟɜ ɢ ɪɚɡɝɪɚɛɢɥɢ ɩɪɢɧɚɞɥɟɠɚɳɢɟ ɩɨɦɟɳɢɤɚɦ ɢ ɚɪɟɧɞɚɬɨɪɚɦ
ɯɥɟɛɧɵɟ ɦɚɝɚɡɢɧɵ. ɉɨɫɥɚɧɧɵɟ ɜɨɣɫɤɚ ɩɨɞɚɜɢɥɢ ɜɨɫɫɬɚɧɢɟ ɜ ɍɪɡɢɱɟɧɢ, ɧɨ
ɨɧɨ ɫɬɚɥɨ ɛɵɫɬɪɨ ɪɚɫɩɪɨɫɬɪɚɧɹɬɶɫɹ ɢ ɩɟɪɟɲɥɨ ɜ ɫɦɟɠɧɵɟ ɨɤɪɭɝɚ;
ɩɨɞɚɜɥɹɟɦɨɟ ɜ ɨɞɧɨɦ ɦɟɫɬɟ, ɜɨɫɫɬɚɧɢɟ ɜɫɩɵɯɢɜɚɥɨ ɜ ɞɪɭɝɨɦ; ɜɨɣɫɤɚ ɟɞɜɚ
ɭɫɩɟɜɚɥɢ ɩɟɪɟɧɨɫɢɬɶɫɹ ɢɡ ɨɞɧɨɣ ɦɟɫɬɧɨɫɬɢ ɜ ɞɪɭɝɭɸ.
ȼ Ȼɭɯɚɪɟɫɬ ɩɪɢɛɵɜɚɥɢ ɛɟɫɩɪɟɫɬɚɧɧɨ ɫɚɦɵɟ ɬɪɟɜɨɠɧɵɟ ɢɡɜɟɫɬɢɹ:
ɬɨ ɝɨɜɨɪɢɥɢ ɨ ɩɨɞɠɨɝɚɯ ɩɨɦɟɳɢɱɶɢɯ ɢ ɚɪɟɧɞɚɬɨɪɫɤɢɯ ɞɨɦɨɜ ɢ ɨ
ɪɚɡɝɪɚɛɥɟɧɢɢ ɯɥɟɛɧɵɯ ɦɚɝɚɡɢɧɨɜ, ɬɨ ɨɛ ɭɛɢɣɫɬɜɚɯ ɚɪɟɧɞɚɬɨɪɨɜ ɢ
ɞɨɥɠɧɨɫɬɧɵɯ ɥɢɰ ɢ ɨ ɪɚɡɛɢɬɢɢ ɦɷɪɢɣ. ȼɨ ɜɫɟɯ ɷɬɢɯ ɫɥɭɯɚɯ ɛɵɥɢ
ɧɟɬɨɱɧɨɫɬɢ ɢ ɩɪɟɭɜɟɥɢɱɟɧɢɹ, ɧɨ ɜɨɫɫɬɚɧɢɟ ɫɚɦɨ ɩɨ ɫɟɛɟ, ɬɟɦ ɧɟ ɦɟɧɟɟ,
ɩɪɢɧɢɦɚɥɨ ɜɫɺ ɛɨɥɟɟ ɢ ɛɨɥɟɟ ɭɝɪɨɠɚɸɳɟɟ ɡɧɚɱɟɧɢɟ ɜɫɥɟɞɫɬɜɢɟ ɫɜɨɟɝɨ
ɪɚɫɩɪɨɫɬɪɚɧɟɧɢɹ; ɨɧɨ ɨɯɜɚɬɢɥɨ ɜɫɸ Ȼɨɥɶɲɭɸ ȼɚɥɚɯɢɸ ɢ ɨɬɱɚɫɬɢ ɸɝ
Ɇɨɥɞɚɜɢɢ. Ɍɨɥɩɚ ɜ ɧɟɫɤɨɥɶɤɨ ɬɵɫɹɱ ɱɟɥɨɜɟɤ ɜɨɪɜɚɥɚɫɶ ɜ ɝ. Ʉɷɥɷɪɚɲɢ,
ɜɵɝɧɚɥɚ ɩɪɟɮɟɤɬɚ ɢ ɜ ɬɟɱɟɧɢɟ ɧɟɫɤɨɥɶɤɢɯ ɱɚɫɨɜ ɜɥɚɞɟɥɚ ɝɨɪɨɞɨɦ.
ɂɫɩɭɝɚɧɧɵɟ ɭɦɵ ɩɪɟɞɜɢɞɟɥɢ ɞɚɠɟ ɧɚɩɚɞɟɧɢɟ ɤɪɟɫɬɶɹɧ ɧɚ ɫɚɦɵɣ Ȼɭɯɚɪɟɫɬ;
ɢ ɞɟɣɫɬɜɢɬɟɥɶɧɨ, ɭ ɧɟɫɤɨɥɶɤɢɯ ɡɚɫɬɚɜ ɩɪɨɢɡɨɲɥɢ ɫɬɵɱɤɢ ɫ ɜɨɣɫɤɚɦɢ.
Ɍɨɥɶɤɨ ɱɬɨ ɜɫɬɭɩɢɜɲɟɦɭ ɜɨ ɜɥɚɫɬɶ ɩɪɚɜɢɬɟɥɶɫɬɜɭ ɩɪɢɲɥɨɫɶ ɧɚ ɩɟɪɜɵɯ ɠɟ
ɩɨɪɚɯ ɩɪɨɹɜɢɬɶ ɧɟɨɛɵɱɚɣɧɭɸ ɷɧɟɪɝɢɸ ɞɥɹ ɫɤɨɥɶ ɜɨɡɦɨɠɧɨ ɫɤɨɪɟɣɲɟɝɨ
ɩɨɞɚɜɥɟɧɢɹ ɜɨɫɫɬɚɧɢɹ. ȼɫɟ ɜɨɣɫɤɚ, ɤɚɤɢɦɢ ɦɨɠɧɨ ɛɵɥɨ ɪɚɫɩɨɥɚɝɚɬɶ, ɛɵɥɢ
ɜɜɟɞɟɧɵ ɜ ɞɟɥɨ, ɢ ɬɭɬ-ɬɨ ɨɛɧɚɪɭɠɢɥɚɫɶ ɩɨɥɧɚɹ ɧɟɫɨɫɬɨɹɬɟɥɶɧɨɫɬɶ
ɧɵɧɟɲɧɟɝɨ ɜɨɟɧɧɨɝɨ ɭɫɬɪɨɣɫɬɜɚ. ɇɚ ɬɟɪɪɢɬɨɪɢɚɥɶɧɭɸ ɚɪɦɢɸ ɪɚɫɱɺɬɵ
ɨɤɚɡɚɥɢɫɶ ɩɥɨɯɢɟ; ɞɨɪɨɛɚɧɰɵ ɢ ɤɚɥɚɪɚɲɢ1 ɜɨ ɦɧɨɝɢɯ ɦɟɫɬɚɯ ɛɪɚɬɚɥɢɫɶ ɫ
ɜɨɫɫɬɚɜɲɢɦɢ ɤɪɟɫɬɶɹɧɚɦɢ; ɪɟɝɭɥɹɪɧɚɹ ɠɟ ɚɪɦɢɹ ɨɤɚɡɚɥɚɫɶ ɧɟɞɨɫɬɚɬɨɱɧɨɸ
ɞɥɹ ɡɚɧɹɬɢɹ ɜɫɟɯ ɜɨɡɦɭɬɢɜɲɢɯɫɹ ɨɤɪɭɝɨɜ. ɉɪɢɲɥɨɫɶ ɞɨɧɟɥɶɡɹ ɨɫɥɚɛɢɬɶ

ɝɚɪɧɢɡɨɧɵ ɜɫɟɯ ɨɤɪɚɢɧ; ɛɵɥɢ ɜɵɡɜɚɧɵ ɜɨɣɫɤɚ ɢɡ Ɇɨɥɞɚɜɢɢ ɢ ɞɚɠɟ ɢɡ
Ⱦɨɛɪɭɞɠɢ.
Ʉɚɤ ɬɨɥɶɤɨ ɜɫɩɵɯɧɭɥɨ ɤɪɟɫɬɶɹɧɫɤɨɟ ɜɨɫɫɬɚɧɢɟ, ɜ ɡɞɟɲɧɟɣ ɩɭɛɥɢɤɟ
ɧɚɱɚɥɢ ɯɨɞɢɬɶ ɫɚɦɵɟ ɫɦɭɬɧɵɟ ɢ ɫɬɪɚɧɧɵɟ ɫɥɭɯɢ, ɤɚɤ ɨ ɩɪɢɱɢɧɚɯ
ɞɜɢɠɟɧɢɹ, ɬɚɤ ɢ ɨ ɟɝɨ ɩɪɨɹɜɥɟɧɢɹɯ. Ɋɚɫɫɤɚɡɵɜɚɥɢ, ɱɬɨ ɤɪɟɫɬɶɹɧɟ ɜɨ ɦɧɨɝɢɯ
ɦɟɫɬɧɨɫɬɹɯ ɬɪɟɛɨɜɚɥɢ ɤɚɤɢɯ-ɬɨ ɞɟɧɟɝ, ɬɨ ɛɭɞɬɨ ɛɵ ɨɫɬɚɜɥɟɧɧɵɯ Ɋɨɫɫɢɟɣ
ɞɥɹ ɪɚɡɞɚɱɢ ɢɦ, ɬɨ ɛɭɞɬɨ ɛɵ ɩɨɠɟɪɬɜɨɜɚɧɧɵɯ ɝɨɫɩɨɞɚɪɺɦ Ʉɭɡɨɸ, ɩɨ 5.000 ɧɚ
ɤɚɠɞɭɸ ɨɛɳɢɧɭ. Ɋɚɫɫɤɚɡɵɜɚɥɢ, ɛɭɞɬɨ ɤɪɟɫɬɶɹɧɟ ɜ ɧɟɤɨɬɨɪɵɯ ɦɟɫɬɧɨɫɬɹɯ
ɝɪɨɦɤɨ ɡɚɹɜɢɥɢ, ɱɬɨ ɫɤɨɪɨ ɩɪɢɞɭɬ ɪɭɫɫɤɢɟ ɢɯ ɢɡɛɚɜɢɬɶ ɢ ɡɚɳɢɬɢɬɶ ɨɬ
ɧɟɧɚɜɢɫɬɧɨɝɨ ɧɟɦɟɰɤɨɝɨ ɩɪɚɜɢɬɟɥɶɫɬɜɚ ɫɬɪɚɧɵ.
ȼɫɺ ɷɬɨ, ɪɚɡɭɦɟɟɬɫɹ, ɞɚɥɨ ɩɨɜɨɞ ɤ ɜɫɟɜɨɡɦɨɠɧɵɦ ɢɡɦɵɲɥɟɧɢɹɦ,
ɤɚɤ ɜɨɡɛɭɠɞɺɧɧɨɣ ɨɛɳɟɫɬɜɟɧɧɨɣ ɮɚɧɬɚɡɢɢ, ɬɚɤ ɢ ɨɬɤɪɵɬɨ ɜɪɚɠɞɟɛɧɨɣ ɧɚɦ
ɤɨɥɥɟɤɬɢɜɢɫɬɫɤɨɣ ɩɟɱɚɬɢ.
ȼ ɨɪɝɚɧɚɯ ɤɨɥɥɟɤɬɢɜɢɫɬɨɜ2 ɫɬɚɥɢ ɛɟɫɩɪɟɫɬɚɧɧɨ ɩɨɹɜɥɹɬɶɫɹ
ɩɪɟɞɧɚɦɟɪɟɧɧɨ ɢɡɦɵɲɥɟɧɧɵɟ, ɧɟɥɟɩɵɟ ɫɜɟɞɟɧɢɹ ɨ ɩɪɢɫɭɬɫɬɜɢɢ ɜ ɫɬɪɚɧɟ
ɬɚɣɧɵɯ ɪɭɫɫɤɢɯ ɚɝɟɧɬɨɜ, ɜɨɡɛɭɠɞɚɜɲɢɯ ɤɪɟɫɬɶɹɧ ɤ ɜɨɫɫɬɚɧɢɸ, ɨ ɤɚɤɢɯ-ɬɨ
ɪɭɫɫɤɢɯ ɩɪɨɞɚɜɰɚɯ ɢɤɨɧ, ɩɨɞɵɦɚɜɲɢɯ ɫɜɨɟɸ ɩɪɨɩɨɜɟɞɶɸ ɰɟɥɵɟ ɨɤɪɭɝɚ, ɨ
ɤɚɤɢɯ-ɬɨ ɥɢɩɨɜɚɧɚɯ ɢ ɫɤɨɩɰɚɯ, ɚɝɢɬɢɪɨɜɚɜɲɢɯ ɜ ɩɨɥɶɡɭ Ɋɨɫɫɢɢ, ɨ
ɞɟɹɬɟɥɶɧɨɫɬɢ ɜ ɬɨɦ ɠɟ ɫɚɦɨɦ ɫɦɵɫɥɟ ɡɚɩɪɨɞɚɧɧɵɯ Ɋɨɫɫɢɢ ɤɨɧɫɟɪɜɚɬɨɪɨɜ
ɢ ɨ ɪɭɫɫɤɢɯ ɪɭɛɥɹɯ, ɛɭɞɬɨ ɛɵ ɳɟɞɪɨ ɦɧɨɸ ɪɚɡɞɚɜɚɟɦɵɯ ɱɟɪɟɡ ɪɚɡɧɵɯ
ɚɝɟɧɬɨɜ ɩɨ ɛɭɯɚɪɟɫɬɫɤɢɦ ɤɚɛɚɤɚɦ.
Ɇɟɠɞɭ ɬɟɦ ɤɚɤ ɭɫɟɪɞɧɨ ɪɚɫɩɪɨɫɬɪɚɧɹɥɢɫɶ ɜɫɟ ɷɬɢ ɧɟɥɟɩɵɟ ɫɥɭɯɢ,
ɢɫɬɢɧɧɵɟ ɩɪɢɱɢɧɵ ɜɨɫɫɬɚɧɢɹ ɛɵɥɢ ɨɱɟɜɢɞɧɵ ɞɥɹ ɤɚɠɞɨɝɨ ɛɥɚɝɨɦɵɫɥɹɳɟɝɨ
ɢ ɛɟɫɩɪɢɫɬɪɚɫɬɧɨɝɨ ɧɚɛɥɸɞɚɬɟɥɹ.
ɉɨɱɜɚ ɞɥɹ ɧɟɭɞɨɜɨɥɶɫɬɜɢɣ ɤɪɟɫɬɶɹɧɫɤɨɝɨ ɧɚɫɟɥɟɧɢɹ ɜ Ɋɭɦɵɧɢɢ, ɢ
ɜ ɨɫɨɛɟɧɧɨɫɬɢ ɜ ȼɚɥɚɯɢɢ, ɛɵɥɚ ɝɨɬɨɜɚ ɢɡɞɚɜɧɚ. Ɉ ɫɭɞɶɛɟ ɪɭɦɵɧɫɤɨɝɨ
ɤɪɟɫɬɶɹɧɢɧɚ ɡɚɤɨɧɨɞɚɬɟɥɶɫɬɜɨ ɱɭɬɶ ɥɢ ɧɟ ɜ ɩɟɪɜɵɣ ɪɚɡ ɨɡɚɛɨɬɢɥɨɫɶ ɜɨ
ɜɪɟɦɟɧɚ ɪɭɫɫɤɨɝɨ ɭɩɪɚɜɥɟɧɢɹ. Ɉɪɝɚɧɢɱɟɫɤɢɣ ɫɬɚɬɭɬ ɝɪɚɮɚ Ʉɢɫɟɥɺɜɚ
ɜɩɟɪɜɵɟ ɨɩɪɟɞɟɥɢɥ ɜ ɢɡɜɟɫɬɧɨɣ ɫɬɟɩɟɧɢ ɨɬɧɨɲɟɧɢɹ ɤɪɟɫɬɶɹɧ ɤ
ɩɨɦɟɳɢɤɚɦ, ɧɨ ɷɬɢ ɭɫɬɚɧɨɜɢɜɲɢɟɫɹ ɨɬɧɨɲɟɧɢɹ ɛɵɥɢ ɜɩɨɥɧɟ ɢɡɦɟɧɟɧɵ
ɦɧɨɠɟɫɬɜɨɦ ɩɨɫɥɟɞɭɸɳɢɯ ɡɚɤɨɧɨɩɨɥɨɠɟɧɢɣ. Ɋɟɮɨɪɦɚ ɤɧɹɡɹ Ʉɭɡɵ
ɞɚɪɨɜɚɥɚ ɤɪɟɫɬɶɹɧɚɦ ɡɟɦɟɥɶɧɵɟ ɧɚɞɟɥɵ, ɧɨ ɜ ɞɨɜɨɥɶɧɨ ɨɝɪɚɧɢɱɟɧɧɨɦ
ɪɚɡɦɟɪɟ; ɞɚɥɶɧɟɣɲɢɟ ɠɟ ɩɟɪɟɞɟɥɵ ɛɵɥɢ ɩɪɢɱɢɧɨɸ ɭɦɟɧɶɲɟɧɢɹ ɞɨ ɤɪɚɣɧɨɫɬɢ
ɩɟɪɜɨɧɚɱɚɥɶɧɵɯ ɧɚɞɟɥɨɜ, ɫɞɟɥɚɜɲɢɯɫɹ ɫɨɜɟɪɲɟɧɧɨ ɧɟɞɨɫɬɚɬɨɱɧɵɦɢ. ȼɫɟɝɞɚ
ɤɪɟɫɬɶɹɧɟ ɛɵɥɢ ɩɨɫɬɚɜɥɟɧɵ ɜ ɧɟɨɛɯɨɞɢɦɨɫɬɶ, ɧɟ ɞɨɜɨɥɶɫɬɜɭɹɫɶ
ɫɨɛɫɬɜɟɧɧɵɦɢ ɭɱɚɫɬɤɚɦɢ, ɧɚɧɢɦɚɬɶ ɡɟɦɥɸ ɭ ɩɨɦɟɳɢɤɨɜ, ɤɚɤ ɩɨɞ
ɯɥɟɛɨɩɚɲɟɫɬɜɨ, ɬɚɤ ɢ ɞɥɹ ɩɪɨɤɨɪɦɥɟɧɢɹ ɫɜɨɟɝɨ ɪɚɛɨɱɟɝɨ ɫɤɨɬɚ. ɉɪɢ ɷɬɨɦ
ɫɜɨɛɨɞɧɵɣ ɜɵɛɨɪ ɡɟɦɥɢ ɧɟ ɦɨɝ ɩɪɢɧɚɞɥɟɠɚɬɶ ɤɪɟɫɬɶɹɧɚɦ; ɨɧɢ ɜɫɟɝɞɚ
ɞɨɥɠɧɵ ɛɵɥɢ ɩɨɥɶɡɨɜɚɬɶɫɹ ɡɟɦɥɹɦɢ ɬɟɯ ɩɨɦɟɳɢɤɨɜ ɢɥɢ ɬɟɯ
ɝɨɫɭɞɚɪɫɬɜɟɧɧɵɯ ɢɦɭɳɟɫɬɜ, ɧɚ ɤɨɢɯ ɨɧɢ ɩɨɫɟɥɟɧɵ. ɍɩɥɚɬɚ ɡɚ ɩɨɥɶɡɨɜɚɧɢɟ
ɡɟɦɥɺɸ ɩɪɨɢɡɜɨɞɢɥɚɫɶ ɜ ɪɟɞɤɢɯ ɫɥɭɱɚɹɯ ɞɟɧɶɝɚɦɢ, ɛɨɥɶɲɟɸ ɠɟ ɱɚɫɬɶɸ
ɨɛɹɡɚɬɟɥɶɧɵɦ ɬɪɭɞɨɦ. Ɍɨɱɧɨ ɨɩɪɟɞɟɥɺɧɧɵɯ ɡɚɤɨɧɨɦ ɜɡɚɢɦɧɵɯ ɨɬɧɨɲɟɧɢɣ
ɧɟ ɫɭɳɟɫɬɜɭɟɬ; ɨɧɢ ɨɩɪɟɞɟɥɹɸɬɫɹ ɤɨɧɬɪɚɤɬɨɦ ɧɚ ɞɨɛɪɨɜɨɥɶɧɨɦ, ɹɤɨɛɵ,

ɫɨɝɥɚɲɟɧɢɢ. Ʉɨɧɬɪɚɤɬɵ ɜ ɪɚɡɧɵɯ ɦɟɫɬɧɨɫɬɹɯ ɜɟɫɶɦɚ ɪɚɡɧɨɨɛɪɚɡɧɵ.
ɗɬɢ ɧɟɨɩɪɟɞɟɥɺɧɧɵɟ ɜɡɚɢɦɧɵɟ ɨɬɧɨɲɟɧɢɹ ɦɟɠɞɭ ɤɪɟɫɬɶɹɧɚɦɢ ɢ
ɩɨɦɟɳɢɤɚɦɢ, ɚ ɜ ɨɫɨɛɟɧɧɨɫɬɢ ɢɯ ɚɪɟɧɞɚɬɨɪɚɦɢ, ɜɫɟɝɞɚ ɩɨɞɚɜɚɥɢ ɩɨɜɨɞ ɤ
ɠɚɥɨɛɚɦ ɫɨ ɫɬɨɪɨɧɵ ɤɪɟɫɬɶɹɧ. ȼ Ɇɨɥɞɚɜɢɢ, ɝɞɟ ɩɨɦɟɳɢɤɢ ɛɨɥɶɲɟɸ
ɱɚɫɬɶɸ ɠɢɜɭɬ ɩɨ ɦɟɫɬɚɦ ɢ ɫɚɦɢ ɭɩɪɚɜɥɹɸɬ ɫɜɨɢɦɢ ɢɦɟɧɢɹɦɢ,
ɷɤɫɩɥɭɚɬɚɰɢɹ ɤɪɟɫɬɶɹɧɫɤɨɝɨ ɧɚɫɟɥɟɧɢɹ ɧɟ ɛɵɥɚ ɬɚɤ ɫɢɥɶɧɚ, ɤɚɤ ɜ ȼɚɥɚɯɢɢ,
ɝɞɟ ɡɟɦɥɢ ɧɚɯɨɞɹɬɫɹ ɛɨɥɶɲɟɸ ɱɚɫɬɶɸ ɜ ɚɪɟɧɞɟ ɭ ɮɟɪɦɟɪɨɜ, ɜɫɹɱɟɫɤɢ
ɩɪɢɬɟɫɧɹɸɳɢɯ ɤɪɟɫɬɶɹɧ3.
ɗɬɢ ɨɫɧɨɜɧɵɟ ɩɪɢɱɢɧɵ ɧɟɭɞɨɜɨɥɶɫɬɜɢɹ ɤɪɟɫɬɶɹɧɫɤɨɝɨ ɧɚɫɟɥɟɧɢɹ
ɭɫɭɝɭɛɥɹɥɢɫɶ ɢɫɩɨɪɱɟɧɧɨɫɬɶɸ ɢ ɛɟɡɧɪɚɜɫɬɜɟɧɧɵɦ ɧɚɱɚɥɨɦ, ɥɟɠɚɜɲɢɦ ɜ
ɨɫɧɨɜɚɧɢɢ ɪɟɠɢɦɚ ɩɚɜɲɟɣ ɩɚɪɬɢɢ, ɩɪɢ ɤɨɬɨɪɨɣ ɜɫɺ ɞɟɥɚɥɨɫɶ
ɢɫɤɥɸɱɢɬɟɥɶɧɨ ɜ ɜɢɞɚɯ, ɫ ɨɞɧɨɣ ɫɬɨɪɨɧɵ, ɭɜɟɥɢɱɟɧɢɹ ɜɨ ɱɬɨ ɛɵ ɧɢ ɫɬɚɥɨ
ɝɨɫɭɞɚɪɫɬɜɟɧɧɵɯ ɞɨɯɨɞɨɜ, ɫ ɞɪɭɝɨɣ ɠɟ ɜ ɜɢɞɚɯ ɢɡɛɢɪɚɬɟɥɶɧɵɯ ɞɥɹ
ɭɞɟɪɠɚɧɢɹ ɡɚ ɫɨɛɨɸ ɜɥɚɫɬɢ. Ⱦɟɣɫɬɜɢɬɟɥɶɧɨ, ɛɪɷɬɢɚɧɨɜɫɤɨɟ Ɇɢɧɢɫɬɟɪɫɬɜɨ
ɯɜɚɫɬɚɥɨɫɶ, ɧɚɩɪɢɦɟɪ, ɩɟɪɟɞ ɩɚɥɚɬɚɦɢ ɩɨɫɥɟɞɧɟɣ ɫɟɫɫɢɢ, ɱɬɨ ɡɚ ɜɪɟɦɹ
ɩɪɟɛɵɜɚɧɢɹ ɟɝɨ ɭ ɜɥɚɫɬɢ ɚɪɟɧɞɧɵɟ ɰɟɧɵ ɧɚ ɤɚɡɺɧɧɵɟ ɡɟɦɥɢ ɜɨɡɪɨɫɥɢ ɫ 10 ɞɨ
23 ɦɢɥɥɢɨɧɨɜ! ɋɩɪɚɲɢɜɚɟɬɫɹ: ɧɚ ɤɨɝɨ ɠɟ ɩɚɞɚɸɬ ɷɬɢ 13 ɦɢɥɥɢɨɧɨɜ,
ɭɩɥɚɱɢɜɚɟɦɵɯ ɚɪɟɧɞɚɬɨɪɚɦɢ ɤɚɡɧɟ ɫɜɟɪɯ ɞɟɣɫɬɜɢɬɟɥɶɧɨɣ ɞɨɯɨɞɧɨɫɬɢ
ɡɟɦɥɢ, ɤɚɤ ɧɟ ɧɚ ɬɪɭɞ ɢ ɧɚ ɛɥɚɝɨɫɨɫɬɨɹɧɢɟ ɷɤɫɩɥɭɚɬɢɪɭɟɦɨɝɨ ɢɦɢ
ɩɨɫɟɥɹɧɢɧɚ. ɀɚɥɨɛɵ ɫɟɝɨ ɩɨɫɥɟɞɧɟɝɨ ɧɚ ɡɥɨɭɩɨɬɪɟɛɥɟɧɢɹ ɚɪɟɧɞɚɬɨɪɚ ɢ ɧɚ
ɱɭɞɨɜɢɳɧɵɟ ɤɨɧɬɪɚɤɬɵ, ɩɪɢɧɭɠɞɟɧɧɨ ɫ ɧɢɦ ɡɚɤɥɸɱɚɟɦɵɟ, ɜɫɟɝɞɚ
ɨɫɬɚɜɥɹɥɢɫɶ ɚɞɦɢɧɢɫɬɪɚɰɢɟɣ ɛɟɡ ɜɫɹɤɢɯ ɩɨɫɥɟɞɫɬɜɢɣ, ɬɚɤ ɤɚɤ ɩɪɚɜɢɬɟɥɶɫɬɜɨ
ɧɭɠɞɚɥɨɫɶ ɜ ɢɡɛɢɪɚɬɟɥɶɧɨɣ ɩɪɨɩɚɝɚɧɞɟ ɚɪɟɧɞɚɬɨɪɨɜ ɢ ɢɯ ɝɨɥɨɫɚɯ. ɇɚ ɷɬɨɬ
ɫɱɺɬ ɩɪɢɜɨɞɹɬ ɩɪɢɦɟɪɵ ɜɨɩɢɸɳɟɣ ɧɟɫɩɪɚɜɟɞɥɢɜɨɫɬɢ, ɩɟɪɟɯɨɞɹɳɢɟ ɜɫɹɤɨɟ
ɜɟɪɨɹɬɢɟ.
ȼɫɟ ɷɬɢ ɨɛɫɬɨɹɬɟɥɶɫɬɜɚ, ɫ ɞɚɜɧɢɯ ɩɨɪ ɭɝɧɟɬɚɸɳɢɟ ɪɭɦɵɧɫɤɨɟ
ɫɟɥɶɫɤɨɟ ɧɚɫɟɥɟɧɢɟ, ɫɨɡɞɚɥɢ ɢɡ ɧɟɝɨ ɷɥɟɦɟɧɬ, ɜ ɜɵɫɲɟɣ ɫɬɟɩɟɧɢ
ɜɨɫɩɪɢɢɦɱɢɜɵɣ ɧɚ ɜɫɹɤɭɸ ɩɪɨɩɚɝɚɧɞɭ, ɞɚɸɳɭɸ ɟɦɭ ɧɚɞɟɠɞɭ ɧɚ
ɭɥɭɱɲɟɧɢɟ ɟɝɨ ɠɚɥɤɨɝɨ ɛɵɬɚ.
Ʉ ɷɬɨɦɭ ɧɚɞɨ ɟɳɺ ɩɪɢɛɚɜɢɬɶ ɬɨ ɫɢɫɬɟɦɚɬɢɱɟɫɤɨɟ ɭɧɢɱɬɨɠɟɧɢɟ
ɪɟɥɢɝɢɨɡɧɨɝɨ ɱɭɜɫɬɜɚ ɫɪɟɞɢ ɤɪɟɫɬɶɹɧɫɤɨɝɨ ɧɚɫɟɥɟɧɢɹ, ɧɚɞ ɤɨɬɨɪɵɦ ɬɚɤ
ɭɫɟɪɞɧɨ ɪɚɛɨɬɚɥɨ ɩɪɟɫɥɨɜɭɬɨɟ ɩɪɨɝɪɟɫɫɢɜɧɨ-ɥɢɛɟɪɚɥɶɧɨɟ ɩɪɚɜɢɬɟɥɶɫɬɜɨ.
ɉɨɫɥɟɞɨɜɚɬɟɥɶɧɵɦ ɭɧɢɠɟɧɢɟɦ ɜɵɫɲɟɝɨ ɢ ɧɢɡɲɟɝɨ ɩɪɚɜɨɫɥɚɜɧɨɝɨ
ɞɭɯɨɜɟɧɫɬɜɚ, ɜɜɟɞɟɧɢɟɦ ɪɚɡɧɵɯ, ɩɪɨɬɢɜɨɟɫɬɟɫɬɜɟɧɧɵɯ ɭɫɬɚɧɨɜɥɟɧɢɣ, ɤɚɤ
ɬɨ: ɨɛɹɡɚɬɟɥɶɧɨɝɨ ɝɪɚɠɞɚɧɫɤɨɝɨ ɛɪɚɤɚ, ɥɚɢɱɟɫɤɨɝɨ ɩɪɟɩɨɞɚɜɚɧɢɹ ɜ
ɧɚɪɨɞɧɵɯ ɲɤɨɥɚɯ Ɂɚɤɨɧɚ Ȼɨɠɢɹ ɭɱɢɬɟɥɹɦɢ-ɧɢɝɢɥɢɫɬɚɦɢ ɢ ɬ.ɩ. ɞɨɧɟɥɶɡɹ
ɨɫɥɚɛɢɥɢ ɪɟɥɢɝɢɨɡɧɵɟ ɢɞɟɚɥɵ ɪɭɦɵɧɫɤɨɝɨ ɩɪɨɫɬɨɥɸɞɢɧɚ. ɑɬɨ ɠɟ
ɤɚɫɚɟɬɫɹ ɞɨ ɢɞɟɚɥɨɜ ɩɨɥɢɬɢɱɟɫɤɢɯ, ɞɨ ɬɚɤɢɯ ɢɞɟɚɥɨɜ, ɤɚɤ ɨɛɚɹɧɢɟ
ɚɜɬɨɪɢɬɟɬɚ ɤɨɪɨɥɟɜɫɤɨɝɨ ɢɦɟɧɢ, ɬɨ ɢɯ ɧɢɤɨɝɞɚ ɢ ɧɟ ɫɭɳɟɫɬɜɨɜɚɥɨ; ɜ ɝɥɚɡɚɯ
ɪɭɦɵɧɫɤɨɝɨ ɤɪɟɫɬɶɹɧɢɧɚ ɧɟɦɟɰ ɤɨɪɨɥɶ Ʉɚɪɥ ɛɵɥ ɢ ɨɫɬɚɺɬɫɹ ɤɚɤɢɦ-ɬɨ
ɛɚɫɭɪɦɚɧɨɦ, ɪɟɲɢɬɟɥɶɧɨ ɟɦɭ ɧɢɱɟɝɨ ɧɟ ɩɪɟɞɨɫɬɚɜɥɹɸɳɢɦ, ɤɪɨɦɟ
ɢɫɬɨɪɢɱɟɫɤɢɦ ɢɧɫɬɢɧɤɬɚɦ. ȼɩɨɥɧɟ ɩɨɧɹɬɧɨ, ɞɨ ɱɟɝɨ ɬɚɤɨɟ ɨɫɥɚɛɥɟɧɢɟ

ɪɟɥɢɝɢɨɡɧɵɯ ɢ ɨɬɫɭɬɫɬɜɢɟ ɩɨɥɢɬɢɱɟɫɤɢɯ ɢɞɟɚɥɨɜ, ɪɹɞɨɦ ɫ ɭɯɭɞɲɚɸɳɢɦɫɹ
ɫɨ ɞɧɹ ɧɚ ɞɟɧɶ ɷɤɨɧɨɦɢɱɟɫɤɢɦ ɩɨɥɨɠɟɧɢɟɦ, ɞɨɥɠɧɨ ɛɵɥɨ ɫɩɨɫɨɛɫɬɜɨɜɚɬɶ
ɩɪɟɜɪɚɳɟɧɢɸ ɫɟɥɶɫɤɨɝɨ ɧɚɫɟɥɟɧɢɹ ɜ ɨɩɚɫɧɵɣ ɷɥɟɦɟɧɬ, ɝɨɬɨɜɵɣ ɤ
ɜɨɫɩɪɢɹɬɢɸ ɜɫɹɤɨɣ ɪɟɜɨɥɸɰɢɨɧɧɨɣ ɩɪɨɩɚɝɚɧɞɵ, ɜ ɤɚɤɨɦ ɛɵ ɜɢɞɟ ɨɧɚ ɧɟ
ɩɪɟɞɫɬɚɜɥɹɥɚɫɶ.
ɇɟɭɪɨɠɚɣ ɩɪɨɲɥɨɝɨ ɝɨɞɚ, ɢɫɬɨɳɢɜɲɢɣ ɜɫɟ ɡɚɩɚɫɵ ɤɪɟɫɬɶɹɧɢɧɚ, ɧɟ
ɢɦɟɸɳɟɝɨ ɧɢ ɤɭɤɭɪɭɡɵ ɞɥɹ ɫɨɛɫɬɜɟɧɧɨɝɨ ɩɪɨɤɨɪɦɥɟɧɢɹ, ɧɢ ɤɨɪɦɨɜ ɞɥɹ
ɫɤɨɬɚ, ɟɳɺ ɛɨɥɟɟ ɨɛɨɫɬɪɢɥ ɩɨɥɨɠɟɧɢɟ.
ɇɭɠɟɧ ɛɵɥ ɥɢɲɶ ɬɨɥɱɨɤ, ɱɬɨɛɵ ɜɵɜɟɫɬɢ ɧɚɫɟɥɟɧɢɟ ɢɡ ɟɝɨ
ɩɚɫɫɢɜɧɨɝɨ ɧɟɞɨɜɨɥɶɫɬɜɚ ɢ ɪɨɩɨɬɚ.
Ɍɨɥɱɤɨɦ ɷɬɢɦ ɹɜɢɥɚɫɶ ɬɚ ɨɠɟɫɬɨɱɺɧɧɚɹ ɢɡɛɢɪɚɬɟɥɶɧɚɹ ɛɨɪɶɛɚ,
ɤɨɬɨɪɚɹ ɩɪɟɞɲɟɫɬɜɨɜɚɥɚ ɩɚɞɟɧɢɸ Ȼɪɷɬɢɚɧɭ. Ʉɚɤ ɩɪɚɜɢɬɟɥɶɫɬɜɨ, ɬɚɤ ɢ
ɨɩɩɨɡɢɰɢɹ, ɫɬɚɪɚɹɫɶ ɩɪɢɜɥɟɱɶ ɧɚ ɫɜɨɸ ɫɬɨɪɨɧɭ ɝɨɥɨɫɚ ɤɪɟɫɬɶɹɧɫɤɨɝɨ
ɧɚɫɟɥɟɧɢɹ, ɧɟ ɩɪɢɡɚɞɭɦɚɥɢɫɶ ɧɚɞ ɨɩɚɫɧɨɸ ɢɝɪɨɸ ɧɟɫɛɵɬɨɱɧɵɯ ɨɛɟɳɚɧɢɣ.
ɉɨɫɥɟ ɩɟɪɜɨɣ ɨɬɫɬɚɜɤɢ Ȼɪɷɬɢɚɧɭ ɟɝɨ ɩɪɢɜɟɪɠɟɧɰɵ ɫɬɚɥɢ ɫɨɛɢɪɚɬɶ
ɜ ɧɟɤɨɬɨɪɵɯ ɜɨɥɨɫɬɹɯ, ɢ, ɦɟɠɞɭ ɩɪɨɱɢɦ, ɜ ɍɪɡɢɱɟɧɢ, ɩɨɞɩɢɫɢ ɩɨɞ
ɩɪɨɲɟɧɢɹɦɢ ɧɚ ɢɦɹ ɤɨɪɨɥɹ ɨɛ ɭɞɟɪɠɚɧɢɢ ɭ ɜɥɚɫɬɢ ɛɪɷɬɢɚɧɨɜɫɤɨɝɨ
ɤɚɛɢɧɟɬɚ; ɩɪɢɱɺɦ ɛɟɡɝɪɚɦɨɬɧɵɦ ɤɪɟɫɬɶɹɧɚɦ ɨɛɴɹɫɧɹɥɢ, ɱɬɨ ɜ ɩɪɨɲɟɧɢɹɯ
ɷɬɢɯ ɡɚɤɥɸɱɚɟɬɫɹ ɯɨɞɚɬɚɣɫɬɜɨ ɨ ɧɨɜɨɦ ɡɟɦɟɥɶɧɨɦ ɧɚɞɟɥɟ. Ⱥɝɟɧɬɵ ɠɟ
ɨɩɩɨɡɢɰɢɢ, ɩɪɨɜɟɞɚɜ ɨɛ ɷɬɨɦ, ɩɨɫɩɟɲɢɥɢ ɪɚɡɴɹɫɧɢɬɶ ɤɪɟɫɬɶɹɧɚɦ, ɱɬɨ ɨɧɢ
ɜɜɨɞɹɬɫɹ ɜ ɡɚɛɥɭɠɞɟɧɢɟ, ɱɬɨ ɢ ɩɨɫɥɭɠɢɥɨ ɩɟɪɜɨɸ ɩɪɢɱɢɧɨɣ ɜɨɫɫɬɚɧɢɹ ɜ
ɍɪɡɢɱɟɧɢ. ɋ ɞɪɭɝɨɣ ɫɬɨɪɨɧɵ, ɢ ɨɩɩɨɡɢɰɢɹ ɜɨɡɛɭɠɞɚɥɚ ɤɪɟɫɬɶɹɧ ɩɪɨɬɢɜ
ɩɪɚɜɢɬɟɥɶɫɬɜɚ, ɩɨɞɝɨɬɨɜɥɹɹ ɢɯ ɩɪɢɡɵɜ ɢɡ ɨɤɪɟɫɬɧɵɯ ɞɟɪɟɜɟɧɶ ɜ Ȼɭɯɚɪɟɫɬ
ɞɥɹ ɭɥɢɱɧɵɯ ɞɟɦɨɧɫɬɪɚɰɢɣ. ɋɬɨɥɢɱɧɵɟ ɫɨɛɵɬɢɹ 14-ɝɨ ɢ 15-ɝɨ ɦɚɪɬɚ
ɢɦɟɥɢ ɜ ɷɬɨɦ ɨɬɧɨɲɟɧɢɢ ɪɟɲɚɸɳɟɟ ɡɧɚɱɟɧɢɟ. Ⱦɥɹ ɤɪɟɫɬɶɹɧɢɧɚ
ɩɪɚɜɢɬɟɥɶɫɬɜɨ ɩɪɟɞɫɬɚɜɥɹɟɬɫɹ ɜ ɥɢɰɟ ɛɥɢɠɚɣɲɟɝɨ ɧɚɱɚɥɶɫɬɜɚ. ɍɫɥɵɯɚɜ,
ɱɬɨ ɨɩɩɨɡɢɰɢɹ, ɫɜɟɪɝɧɭɜ ɜ Ȼɭɯɚɪɟɫɬɟ ɩɪɚɜɢɬɟɥɶɫɬɜɨ, ɞɨɛɢɥɚɫɶ ɢɫɩɨɥɧɟɧɢɹ
ɫɜɨɢɯ ɩɪɢɬɹɡɚɧɢɣ, ɤɪɟɫɬɶɹɧɟ ɨɤɪɟɫɬɧɵɯ ɞɟɪɟɜɟɧɶ ɩɨɫɩɟɲɢɥɢ ɫɞɟɥɚɬɶ ɬɨ
ɠɟ, ɜɨɫɫɬɚɜ ɩɪɨɬɢɜ ɜɨɥɨɫɬɧɵɯ ɩɢɫɚɪɟɣ, ɦɷɪɨɜ ɢ ɩɪɟɮɟɤɬɨɜ. ɉɪɢɬɹɡɚɧɢɹ ɠɟ
ɤɪɟɫɬɶɹɧ, ɩɨ ɢɯ ɟɫɬɟɫɬɜɟɧɧɨɦɭ ɫɬɪɟɦɥɟɧɢɸ, ɡɚɤɥɸɱɚɸɬɫɹ ɜ ɩɪɢɫɜɨɟɧɢɢ
ɡɟɦɥɢ ɢ ɤɭɤɭɪɭɡɵ; ɩɨɷɬɨɦɭ ɨɧɢ, ɩɪɟɠɞɟ ɜɫɟɝɨ, ɪɚɡɝɪɚɛɢɥɢ ɯɥɟɛɧɵɟ
ɦɚɝɚɡɢɧɵ ɢ ɡɚɜɥɚɞɟɥɢ ɩɨɦɟɳɢɱɶɢɦɢ ɡɟɦɥɹɦɢ. ȼɨɡɛɭɠɞɺɧɧɨɟ ɩɚɪɬɢɣɧɵɦɢ
ɰɟɥɹɦɢ ɜɨɫɫɬɚɧɢɟ ɫɚɦɨ ɫɨɛɨɸ ɢ ɟɫɬɟɫɬɜɟɧɧɨ ɩɪɟɜɪɚɬɢɥɨɫɶ ɜ ɚɝɪɚɪɧɨɟ.
Ɂɞɟɫɶ ɩɨɦɟɳɚɟɬɫɹ ɪɚɫɫɤɚɡ ɨ əɥɨɦɢɰɤɨɦ ɫɭɩɪɟɮɟɤɬɟ, ɤɨɬɨɪɵɣ,
ɩɪɢɛɵɜ ɜ ɍɪɡɢɱɟɧɢ ɞɥɹ ɭɫɦɢɪɟɧɢɹ ɜɨɫɫɬɚɧɢɹ ɢ ɛɭɞɭɱɢ ɨɤɪɭɠɺɧ
ɜɨɡɦɭɬɢɜɲɢɦɢɫɹ ɤɪɟɫɬɶɹɧɚɦɢ, ɜ ɜɢɞɭ ɫɨɛɫɬɜɟɧɧɨɝɨ ɫɩɚɫɟɧɢɹ ɫɤɚɡɚɥ ɢɦ,
ɱɬɨ ɨɧɢ ɦɨɝɭɬ ɡɚɛɢɪɚɬɶ ɩɨɦɟɳɢɱɶɢ ɡɟɦɥɢ.
ɇɟɡɚɜɢɫɢɦɨ ɨɬ ɷɬɨɝɨ ɮɚɤɬɚ, ɤɚɤ ɜɩɨɫɥɟɞɫɬɜɢɢ ɛɵɥɨ ɞɨɤɚɡɚɧɨ, ɜɨ
ɦɧɨɝɢɯ ɦɟɫɬɚɯ ɦɟɥɤɢɟ, ɦɟɫɬɧɵɟ ɜɥɚɫɬɢ, ɧɚɡɧɚɱɟɧɧɵɟ ɛɪɷɬɢɚɧɨɜɫɤɢɦ
Ɇɢɧɢɫɬɟɪɫɬɜɨɦ ɢ ɨɠɢɞɚɜɲɢɟ ɫɜɨɟɝɨ ɫɦɟɳɟɧɢɹ, ɩɪɹɦɨ ɩɨɞɫɬɪɟɤɚɥɢ
ɧɚɫɟɥɟɧɢɟ ɤ ɦɹɬɟɠɭ. Ⱦɟɣɫɬɜɨɜɚɥɢ ɥɢ ɨɧɢ ɩɨ ɫɨɛɫɬɜɟɧɧɨɣ ɢɧɢɰɢɚɬɢɜɟ ɢɥɢ
ɩɨ ɩɪɢɤɚɡɚɧɢɸ ɫɜɨɢɯ ɛɵɜɲɢɯ ɧɚɱɚɥɶɧɢɤɨɜ, ɨɫɬɚɥɨɫɶ ɧɟɪɚɡɴɹɫɧɺɧɧɵɦ.
ȼ ɩɪɨɹɜɥɟɧɢɹɯ ɫɜɨɢɯ ɤɪɟɫɬɶɹɧɫɤɨɟ ɜɨɫɫɬɚɧɢɟ ɞɨɤɚɡɚɥɨ ɜɫɸ

ɧɟɫɨɫɬɨɹɬɟɥɶɧɨɫɬɶ ɜɨɟɧɧɨɣ ɨɪɝɚɧɢɡɚɰɢɢ, ɤɨɬɨɪɨɣ ɬɚɤ ɝɨɪɞɢɬɫɹ Ɋɭɦɵɧɢɹ.
ȼɨ ɜɫɟɯ ɫɺɥɚɯ ɜɨ ɝɥɚɜɟ ɜɨɫɫɬɚɜɲɢɯ ɨɤɚɡɚɥɢɫɶ ɧɚɱɚɥɶɧɢɤɢ ɦɟɫɬɧɵɯ
ɪɟɡɟɪɜɢɫɬɨɜ; ɫɚɦɢ ɪɟɡɟɪɜɢɫɬɵ ɩɪɟɞɫɬɚɜɥɹɥɢ ɫɨɛɨɸ ɫɚɦɵɣ ɛɭɣɧɵɣ
ɷɥɟɦɟɧɬ. Ɍɨɥɩɵ ɜɨɡɦɭɬɢɜɲɢɯɫɹ ɤɪɟɫɬɶɹɧ ɞɜɢɝɚɥɢɫɶ, ɩɪɟɞɜɨɞɢɦɵɟ ɭɧɬɟɪ-
ɨɮɢɰɟɪɚɦɢ, ɝɨɪɧɢɫɬɚɦɢ ɢ ɛɚɪɚɛɚɧɳɢɤɚɦɢ. Ʉ ɫɱɚɫɬɶɸ ɞɥɹ ɩɪɚɜɢɬɟɥɶɫɬɜɚ,
ɫɚɦɚɹ ɜɧɟɡɚɩɧɨɫɬɶ ɢ ɨɱɟɜɢɞɧɨɟ ɨɬɫɭɬɫɬɜɢɟ ɜɫɹɤɨɝɨ ɩɪɟɞɜɚɪɢɬɟɥɶɧɨɝɨ
ɩɥɚɧɚ ɛɵɥɢ ɩɪɢɱɢɧɨɸ ɬɨɝɨ, ɱɬɨ ɩɨɜɫɬɚɧɰɵ ɧɟ ɡɚɯɜɚɬɢɥɢ ɪɭɠɟɣɧɵɟ ɢ
ɩɚɬɪɨɧɧɵɟ ɫɤɥɚɞɵ ɬɟɪɪɢɬɨɪɢɚɥɶɧɨɣ ɚɪɦɢɢ, ɧɚɯɨɞɹɳɢɟɫɹ ɜ ɤɚɠɞɨɣ
ɞɟɪɟɜɧɟ. Ʉɚɤ ɫɤɚɡɚɧɨ ɜɵɲɟ, ɧɚɯɨɞɹɳɢɟɫɹ ɜ ɫɛɨɪɟ ɱɚɫɬɢ ɬɟɪɪɢɬɨɪɢɚɥɶɧɨɣ
ɚɪɦɢɢ ɨɬɤɚɡɵɜɚɥɢɫɶ ɢɞɬɢ ɩɪɨɬɢɜ ɡɟɦɥɹɤɨɜ, ɢ ɩɪɢɯɨɞɢɥɨɫɶ ɧɚɫɤɨɪɨ
ɩɟɪɟɬɚɫɨɜɵɜɚɬɶ ɞɨɪɨɛɚɧɰɟɜ ɢ ɤɚɥɚɪɚɲɟɣ ɢɡ ɨɞɧɨɣ ɜ ɞɪɭɝɭɸ ɨɬɞɚɥɺɧɧɭɸ
ɜɨɥɨɫɬɶ. Ɇɟɠɞɭ ɩɪɨɱɢɦ, ɩɨɫɥɚɧɧɵɣ ɞɥɹ ɭɫɦɢɪɟɧɢɹ ɤɚɩɢɬɚɧ Ȼɪɚɰɭ,
ɤɨɦɚɧɞɢɪ ɪɨɬɵ ɞɨɪɨɛɚɧɰɟɜ, ɛɵɥ ɜɵɞɚɧ ɫɨɛɫɬɜɟɧɧɵɦɢ ɫɨɥɞɚɬɚɦɢ
ɤɪɟɫɬɶɹɧɚɦ ɢ ɢɡɛɢɬ ɞɨ ɩɨɥɭɫɦɟɪɬɢ.
ɉɪɟɬɟɪɩɟɜ ɧɚ ɩɟɪɜɵɯ ɩɨɪɚɯ ɧɟɭɞɚɱɢ ɢ ɜɢɞɹ, ɱɬɨ ɜɨɫɫɬɚɧɢɟ
ɩɪɢɧɢɦɚɟɬ ɜɫɺ ɛɨɥɟɟ ɢ ɛɨɥɟɟ ɭɝɪɨɠɚɸɳɢɟ ɪɚɡɦɟɪɵ, ɩɪɚɜɢɬɟɥɶɫɬɜɨ
ɜɵɧɭɠɞɟɧɨ ɛɵɥɨ ɩɪɢɛɟɝɧɭɬɶ ɤ ɫɚɦɵɦ ɷɧɟɪɝɢɱɟɫɤɢɦ ɦɟɪɚɦ. ɉɨɫɥɚɧɧɵɟ
ɞɥɹ ɭɫɦɢɪɟɧɢɹ ɜɨɣɫɤɚ ɛɵɥɢ ɪɚɡɞɟɥɟɧɵ ɧɚ ɬɪɢ ɨɬɪɹɞɚ, ɧɚɱɚɥɶɧɢɤɚɦ
ɤɨɬɨɪɵɯ ɛɵɥɨ ɩɟɪɟɞɚɧɨ ɜɫɺ ɜɨɟɧɧɨɟ ɢ ɝɪɚɠɞɚɧɫɤɨɟ ɭɩɪɚɜɥɟɧɢɟ ɜ
ɜɨɡɦɭɬɢɜɲɢɯɫɹ ɨɤɪɭɝɚɯ. Ȼɟɡ ɨɛɴɹɜɥɟɧɢɹ ɜɨɟɧɧɨɝɨ ɩɨɥɨɠɟɧɢɹ, ɨɧɨ ɛɵɥɨ
ɨɫɭɳɟɫɬɜɥɟɧɨ ɧɚ ɞɟɥɟ. ȼɨɣɫɤɚɦ ɩɪɢɤɚɡɚɧɨ ɛɵɥɨ ɫɬɪɟɥɹɬɶ. Ʉɪɟɫɬɶɹɧɫɤɨɟ
ɞɜɢɠɟɧɢɟ ɭɞɚɥɨɫɶ ɭɫɦɢɪɢɬɶ ɥɢɲɶ ɦɟɪɚɦɢ ɤɪɚɣɧɟɣ ɠɟɫɬɨɤɨɫɬɢ:
ɡɚɯɜɚɱɟɧɧɵɯ ɥɸɞɟɣ ɧɚ ɦɟɫɬɟ ɢɡɛɢɜɚɥɢ ɩɚɥɤɚɦɢ ɞɨ ɩɨɥɭɫɦɟɪɬɢ; ɫɤɨɥɶɤɨ
ɛɵɥɨ ɭɛɢɬɵɯ ɢ ɪɚɧɟɧɵɯ ɪɭɠɟɣɧɵɦɢ ɡɚɥɩɚɦɢ, ɨɩɪɟɞɟɥɢɬɶ ɫ ɬɨɱɧɨɫɬɶɸ
ɧɟɜɨɡɦɨɠɧɨ; ɜɨ ɜɫɹɤɨɦ ɫɥɭɱɚɟ, ɧɟ ɦɟɧɟɟ 200 ɨɞɧɢɯ ɭɛɢɬɵɯ.
Ⱦɨ 4000 ɱɟɥɨɜɟɤ ɛɵɥɨ ɩɪɢɜɟɞɟɧɨ ɜ Ȼɭɯɚɪɟɫɬ; ɜ ɩɪɨɞɨɥɠɟɧɢɟ
ɧɟɫɤɨɥɶɤɢɯ ɧɟɞɟɥɶ ɨɧɢ ɩɟɪɟɩɨɥɧɹɥɢ ɡɞɟɲɧɢɟ ɬɸɪɶɦɵ. Ȼɥɚɝɨɞɚɪɹ ɷɬɢɦ
ɦɟɪɚɦ ɭɞɚɥɨɫɶ ɩɨɬɭɲɢɬɶ, ɧɨ ɧɟ ɭɧɢɱɬɨɠɢɬɶ ɨɛɳɟɟ ɜɨɫɫɬɚɧɢɟ, ɢɛɨ ɱɚɫɬɧɵɟ
ɜɫɩɵɲɤɢ ɞɨ ɫɢɯ ɩɨɪ ɬɨ ɬɚɦ, ɬɨ ɫɹɦ ɩɪɨɹɜɥɹɸɬɫɹ.
ɇɚɞ ɩɪɢɜɟɞɺɧɧɵɦɢ ɜ Ȼɭɯɚɪɟɫɬ ɤɪɟɫɬɶɹɧɚɦɢ4 ɧɚɱɚɥɨɫɶ ɮɨɪɦɚɥɶɧɨɟ
ɫɥɟɞɫɬɜɢɟ; ɫɭɞɟɛɧɵɟ ɫɥɟɞɨɜɚɬɟɥɢ ɢ ɩɪɨɤɭɪɨɪɵ ɛɵɥɢ ɤɨɦɚɧɞɢɪɨɜɚɧɵ ɜɨ
ɜɫɟ ɤɨɧɰɵ ɫ ɬɨɸ ɠɟ ɰɟɥɶɸ. Ɉɠɢɞɚɥɢ, ɱɬɨ ɩɨ ɡɚɜɟɪɲɟɧɢɢ ɫɥɟɞɫɬɜɢɹ
ɩɪɚɜɢɬɟɥɶɫɬɜɨ ɨɛɧɚɪɨɞɭɟɬ ɟɝɨ ɪɟɡɭɥɶɬɚɬɵ. ɇɨ ɜɫɺ ɷɬɨ ɩɪɨɞɨɥɠɚɥɨɫɶ
ɧɟɞɨɥɝɨ; ɚɪɟɫɬɨɜɚɧɧɵɯ ɧɚɱɚɥɢ ɨɫɜɨɛɨɠɞɚɬɶ ɨɞɧɢɯ ɡɚ ɞɪɭɝɢɦɢ, ɢ
ɜɨɡɛɭɠɞɺɧɧɚɹ ɞɟɹɬɟɥɶɧɨɫɬɶ ɧɚɱɚɥɚ ɦɚɥɨ-ɩɨɦɚɥɭ ɭɬɢɯɚɬɶ. Ƚɨɜɨɪɹɬ, ɱɬɨ
ɩɪɚɜɢɬɟɥɶɫɬɜɨ, ɯɨɞɚɬɚɣɫɬɜɭɹ ɩɟɪɟɞ ɤɨɪɨɥɺɦ ɨɛ ɚɦɧɢɫɬɢɢ ɜɫɟɯ ɨɛɜɢɧɺɧɧɵɯ
ɢ ɡɚɦɟɲɚɧɧɵɯ ɜ ɷɬɨ ɞɟɥɨ, ɪɟɲɢɥɨɫɶ ɡɚɦɹɬɶ ɟɝɨ ɜɜɢɞɭ ɪɚɫɤɪɵɬɵɯ
ɨɛɫɬɨɹɬɟɥɶɫɬɜ, ɤɨɬɨɪɵɟ ɦɨɝɥɢ ɛɵ ɫɢɥɶɧɨ ɤɨɦɩɪɨɦɟɬɢɪɨɜɚɬɶ ɧɟɤɨɬɨɪɵɯ ɢɡ
ɩɨɞɞɟɪɠɢɜɚɸɳɢɯ ɟɝɨ ɥɢɰ, ɢ ɜɜɢɞɭ ɜɨɨɛɳɟ ɬɨɝɨ ɧɟɜɵɝɨɞɧɨɝɨ ɫɜɟɬɚ,
ɤɨɬɨɪɵɣ ɛɪɨɫɚɸɬ ɷɬɢ ɨɛɫɬɨɹɬɟɥɶɫɬɜɚ ɧɚ ɜɟɫɶ ɜɧɭɬɪɟɧɧɢɣ ɫɬɪɨɣ ɠɢɡɧɢ
ɸɧɨɝɨ ɤɨɪɨɥɟɜɫɬɜɚ ɜ ɝɥɚɡɚɯ ɟɜɪɨɩɟɣɫɤɨɝɨ ɨɛɳɟɫɬɜɟɧɧɨɝɨ ɦɧɟɧɢɹ.
Ɍɚɤɨɜɵ, ɜ ɨɛɳɢɯ ɱɟɪɬɚɯ, ɩɪɢɱɢɧɵ ɢ ɩɪɨɹɜɥɟɧɢɹ ɩɟɪɟɠɢɬɵɯ

Ɋɭɦɵɧɢɟɣ ɤɪɟɫɬɶɹɧɫɤɢɯ ɜɨɥɧɟɧɢɣ. Ƚɥɹɞɹ ɫɨ ɫɬɨɪɨɧɵ ɧɚ ɷɬɢ ɹɜɥɟɧɢɹ,
ɧɟɜɨɥɶɧɨ ɡɚɞɚɺɲɶ ɫɟɛɟ ɜɨɩɪɨɫ, ɱɟɝɨ ɜ ɞɟɣɫɬɜɢɬɟɥɶɧɨɫɬɢ ɛɵɥɢ ɛɵ ɦɵ ɜ
ɫɨɫɬɨɹɧɢɢ ɞɨɫɬɢɝɧɭɬɶ ɜ ɷɬɨɣ ɫɬɪɚɧɟ, ɟɫɥɢ ɛɵ ɦɵ ɜ ɫɚɦɨɦ ɞɟɥɟ ɜɡɞɭɦɚɥɢ
ɩɪɨɹɜɢɬɶ ɬɭ ɦɧɢɦɭɸ ɞɟɹɬɟɥɶɧɨɫɬɶ, ɜ ɤɨɬɨɪɨɣ ɧɚɫ ɨɛɜɢɧɹɸɬ. ɋɚɦɵɟ ɷɬɢ
ɫɦɭɬɧɵɟ ɫɥɭɯɢ, Ȼɨɝ ɡɧɚɟɬ, ɨɬɤɭɞɚ ɜɡɹɜɲɢɟɫɹ ɢ ɡɚɯɨɞɢɜɲɢɟ ɫɪɟɞɢ
ɜɨɫɫɬɚɜɲɟɝɨ ɧɚɪɨɞɨɧɚɫɟɥɟɧɢɹ, ɫɥɭɯɢ ɨ ɞɟɧɶɝɚɯ, ɛɭɞɬɨ ɛɵ ɩɨɠɟɪɬɜɨɜɚɧɧɵɯ
ɜ ɢɯ ɩɨɥɶɡɭ Ɋɨɫɫɢɟɸ ɢ ɱɬɨ ɛɭɞɬɨ ɛɵ ɪɭɫɫɤɢɟ ɩɪɢɞɭɬ ɞɥɹ ɨɫɜɨɛɨɠɞɟɧɢɹ ɢɯ
ɨɬ ɧɟɧɚɜɢɫɬɧɨɝɨ ɧɟɦɟɰɤɨɝɨ ɩɪɚɜɢɬɟɥɶɫɬɜɚ, ɧɟ ɭɤɚɡɵɜɚɸɬ ɥɢ ɷɬɢ ɫɥɭɯɢ ɧɚ
ɬɨ ɨɛɚɹɧɢɟ, ɤɨɬɨɪɵɦ ɞɨ ɫɢɯ ɩɨɪ ɩɨɥɶɡɭɟɬɫɹ ɩɪɚɜɨɫɥɚɜɧɚɹ Ɋɨɫɫɢɹ ɜ ɝɥɚɡɚɯ
ɪɭɦɵɧɫɤɨɝɨ ɩɪɨɫɬɨɥɸɞɢɧɚ? ɂ ɞɟɣɫɬɜɢɬɟɥɶɧɨ, ɧɟɫɦɨɬɪɹ ɧɚ ɜɫɟ ɩɪɨɢɫɤɢ, ɧɚ
ɜɫɸ ɩɪɨɩɚɝɚɧɞɭ ɜɪɚɝɨɜ ɧɚɲɢɯ, ɜ ɝɥɚɡɚɯ ɷɬɨɝɨ ɛɟɫɯɢɬɪɨɫɬɧɨɝɨ ɪɭɦɵɧɫɤɨɝɨ
ɩɪɨɫɬɨɥɸɞɢɧɚ ɪɭɫɫɤɢɣ ɰɚɪɶ ɞɨ ɫɢɯ ɩɨɪ ɟɳɺ ɨɫɬɚɥɫɹ ɬɟɦ ɜɵɫɲɢɦ
ɩɨɤɪɨɜɢɬɟɥɟɦ ɢ ɩɨɜɟɥɢɬɟɥɟɦ, ɤɨɬɨɪɵɣ ɢ ɬɟɩɟɪɶ ɦɨɠɟɬ ɩɨ ɫɜɨɟɦɭ
ɭɫɦɨɬɪɟɧɢɸ ɫɦɟɧɹɬɶ ɟɝɨ ɝɨɫɩɨɞɚɪɟɣ. ɂ ɷɬɨ ɟɫɬɟɫɬɜɟɧɧɨ, ɢɛɨ ɜ ɫɨɡɧɚɧɢɢ
ɧɚɪɨɞɚ ɥɭɱɲɢɟ ɝɨɞɵ ɛɨɝɚɬɫɬɜɚ ɢ ɩɨɥɟɡɧɵɯ ɟɦɭ ɦɟɪɨɩɪɢɹɬɢɣ ɫɜɹɡɚɧɵ ɫ
ɜɨɫɩɨɦɢɧɚɧɢɹɦɢ ɨ ɩɪɟɛɵɜɚɧɢɢ ɪɭɫɫɤɢɯ ɜ Ɋɭɦɵɧɢɢ. ɇɟ ɞɨɤɚɡɵɜɚɟɬ ɥɢ ɜɫɺ
ɷɬɨ, ɱɬɨ ɟɞɢɧɫɬɜɟɧɧɨ ɢɦɟɧɟɦ Ɋɨɫɫɢɢ ɢ ɟɞɢɧɫɬɜɟɧɧɨ ɜɵɫɬɚɜɥɟɧɢɟɦ ɜɩɟɪɺɞ
ɪɭɫɫɤɨɝɨ ɡɧɚɦɟɧɢ ɜɨɡɦɨɠɧɨ ɩɨɞɜɢɧɭɬɶ ɪɭɦɵɧɫɤɢɣ ɧɚɪɨɞ ɧɚ ɱɬɨ-ɥɢɛɨ
ɫɟɪɶɺɡɧɨɟ ɢ ɨɛɳɟɟ?
ɋ ɞɪɭɝɨɣ ɫɬɨɪɨɧɵ, ɧɟ ɫɦɟɲɧɵɦɢ ɥɢ ɤɚɠɭɬɫɹ ɦɟɱɬɚɧɢɹ ɧɟɤɨɬɨɪɵɯ
ɢɡ ɡɞɟɲɧɢɯ ɨɛɡɚɩɚɞɧɢɜɲɢɯɫɹ ɩɨɥɢɬɢɤɚɧɨɜ ɨ ɜɨɡɦɨɠɧɨɫɬɢ ɜɜɟɫɬɢ
Ɋɭɦɵɧɢɸ ɜ ɚɤɬɢɜɧɵɣ ɫɨɸɡ ɫ Ɂɚɩɚɞɨɦ ɩɪɨɬɢɜ ɩɪɚɜɨɫɥɚɜɧɨɣ Ɋɨɫɫɢɢ? ȿɫɥɢ
ɬɟɩɟɪɶ, ɜ ɦɢɪɧɨɟ ɜɪɟɦɹ, ɚɪɦɢɹ ɨɤɚɡɚɥɚɫɶ ɟɞɜɚ ɞɨɫɬɚɬɨɱɧɨɸ ɞɥɹ ɭɫɦɢɪɟɧɢɹ
ɜ ɫɭɳɟɫɬɜɟ ɧɟɡɧɚɱɢɬɟɥɶɧɨɝɨ, ɧɟɩɨɞɝɨɬɨɜɥɟɧɧɨɝɨ ɢ ɧɟ ɜɨɨɪɭɠɺɧɧɨɝɨ
ɤɪɟɫɬɶɹɧɫɤɨɝɨ ɞɜɢɠɟɧɢɹ ɢ ɩɪɢɲɥɨɫɶ ɨɬɡɵɜɚɬɶ ɜɨɣɫɤɚ ɫɨ ɜɫɟɯ ɨɤɪɚɢɧ, ɬɨ
ɦɨɠɧɨ ɫɟɛɟ ɩɪɟɞɫɬɚɜɢɬɶ, ɤɚɤɢɟ ɡɚɬɪɭɞɧɟɧɢɹ ɦɨɝɥɢ ɛɵ ɩɪɨɢɡɨɣɬɢ ɜɧɭɬɪɢ
ɫɬɪɚɧɵ ɜ ɫɥɭɱɚɟ ɜɨɣɧɵ ɫ Ɋɨɫɫɢɟɸ.
Ʉɨɥɢ ɦɨɝɥɢ ɛɵɬɶ ɜ Ɋɭɦɵɧɢɢ ɫɟɪɶɺɡɧɵɟ ɢ ɱɢɫɬɨɫɟɪɞɟɱɧɵɟ
ɩɪɢɜɟɪɠɟɧɰɵ ɚɧɬɢɪɭɫɫɤɨɣ ɩɨɥɢɬɢɤɢ, ɬɨ ɪɹɞɵ ɢɯ ɞɨɥɠɧɵ ɛɵɥɢ
ɡɧɚɱɢɬɟɥɶɧɨ ɩɨɪɟɞɟɬɶ ɩɟɪɟɞ ɪɚɡɦɵɲɥɟɧɢɟɦ ɧɚɞ ɧɟɞɚɜɧɢɦɢ ɤɪɟɫɬɶɹɧɫɤɢɦɢ
ɫɨɛɵɬɢɹɦɢ.
ȿɫɥɢ ɠɟ ɧɚ ɧɚɫ ɬɚɤ ɛɟɲɟɧɨ ɧɚɩɚɞɚɟɬ ɩɟɱɚɬɶ ɧɚɦ ɜɪɚɠɞɟɛɧɵɯ
ɤɨɥɥɟɤɬɢɜɢɫɬɨɜ, ɬɨ ɷɬɨ ɢɦɟɧɧɨ ɩɨɬɨɦɭ, ɱɬɨ ɨɧɢ ɜɩɨɥɧɟ ɫɨɡɧɚɥɢ ɫɜɨɺ
ɛɟɫɫɢɥɢɟ ɩɟɪɟɞ ɧɚɪɨɞɧɵɦɢ ɫɢɦɩɚɬɢɹɦɢ ɢ ɬɪɚɞɢɰɢɹɦɢ, ɤɨɬɨɪɵɟ ɧɟ ɦɨɝɭɬ
ɛɵɬɶ ɭɧɢɱɬɨɠɚɟɦɵ ɧɢɤɚɤɢɦ ɨɛɚɹɧɢɟɦ ɱɭɠɞɵɯ ɧɚɪɨɞɭ ɢɞɟɚɥɨɜ.
1
ɋɨɨɬɜɟɬɫɬɜɟɧɧɨ ɩɟɯɨɬɢɧɰɵ ɢ ɤɚɜɚɥɟɪɢɫɬɵ ɜ ɪɭɦɵɧɫɤɨɣ ɚɪɦɢɢ.
2
Ɉɱɟɜɢɞɧɨ, ɏɢɬɪɨɜɨ ɢɦɟɥ ɜ ɜɢɞɭ ɝɚɡɟɬɵ «Ɍɟɥɟɝɪɚɮɭɥ» ɢ «ȼɨɢɧɰɚ ɧɚɰɢɨɧɚɥɷ»,
ɤɨɬɨɪɵɟ ɜ ɦɚɟ 1888 ɝ. ɨɛɜɢɧɹɥɢ Ɋɨɫɫɢɸ ɜ ɩɪɢɱɚɫɬɧɨɫɬɢ ɤ ɤɪɟɫɬɶɹɧɫɤɢɦ ɜɨɫɫɬɚɧɢɹɦ.
3
Ɉɛ ɚɝɪɚɪɧɨɣ ɩɪɨɛɥɟɦɟ ɜ Ɋɭɦɵɧɢɢ ɜ ɤɨɧɰɟ XIX – ɧɚɱɚɥɟ XX ɜɜ. ɫɦ.: Sturdza-
ùcheeanu D. C. Acte úi legiuri privitoare la chestia Ġărănească. Ser. I. Vol. II. Bucureúti, 1907;
Ilincioiu I. ğăranii, pământul úi moúierii în România (1864-1888). Bucureúti, 1982; Barbu P.-E.,
Marinescu N. Agricultura României în perioada 1864-1918. Craiova, 1996; Mareú A. RepartiĠia
proprietăĠii funciare din România în primele decenii ale secolului al XX-lea // Studii úi articole de
istorie. T. LXXI, Bucureúti, 2006. P. 106-173.
4
ȿɫɬɶ ɧɟɫɤɨɥɶɤɨ ɛɢɛɥɢɨɝɪɚɮɢɣ ɨ ɜɨɫɫɬɚɧɢɢ 1888 ɝ., ɯɨɬɹ ɨɧɢ ɢ ɛɵɥɢ ɢɡɞɚɧɵ ɜ
ɩɟɪɢɨɞ ɫɢɥɶɧɨɣ ɢɞɟɨɥɨɝɢɡɚɰɢɢ ɢɫɬɨɪɢɱɟɫɤɨɣ ɧɚɭɤɢ. ɋɦ.: Harúa A., Gergel Y. Ecoul
internaĠional al răscoalei Ġăranilor români din 1888 // Analele Institutului de Istorie al Partidului
Comunist Român. Bucureúti, 1968. An. 14. Nr. 1. P. 57-68; Hurezeanu D. Cu privire la poziĠia
miúcării socialiste faĠă de răscoala Ġăranilor din 1888 // Studii. Revistă de Istorie. Bucureúti,
1962. An. 15. Nr. 3. P. 557-587.

Cel mai important, serios úi poate chiar semnificativ eveniment din
foarte multe puncte de vedere, trăit de România în ultimul timp, a fost, fără
îndoială, miúcarea izbucnită în mediul populaĠiei Ġărăneúti din unele judeĠe din
Valahia, despre care am avut onoarea de a raporta ExcelenĠei Voastre prin
telegramele din 4 úi 7 aprilie, cu nr. 70 úi 75.
Această miúcare, cu un caracter neîndoielnic agrar úi în acelaúi timp
politic, este semnificativă nu doar prin sine însăúi, ci úi datorită constatării, cu
această ocazie, a slăbiciunii complete a actualei construcĠii administrative úi
militare a Regatului, cu care se mândrea atât de mult guvernul căzut.
Eu am întârziat atât de mult cu prezentarea unor relatări detaliate
despre aceste evenimente în aúteptarea publicării de către guvern a rezultatelor
anchetei formale. Însă, aúa cum se poate vedea, guvernul a renunĠat definitiv
la publicarea rezultatelor acestei anchete; persoanele reĠinute sunt eliberate
una după alta úi, după toate probabilităĠile, tot dosarul va fi îngropat úi dat
uitării. În legătură cu aceasta, consider că este de datoria mea să prezint
detaliile úi cauzele acestui fenomen interesant, aúa cum le-am putut clarifica úi
verifica.
Miúcarea Ġărănească a izbucnit imediat după căderea Guvernului
Brătianu. Această miúcare a început în plasa Urziceni, nu departe de Bucureúti;
Ġăranii răsculaĠi i-au bătut pe arendaúi, primari, secretari de plasă úi pe unii
dintre micii comercianĠi locali úi au jefuit magazinele de pâine aparĠinând
moúierilor úi arendaúilor. Armatele trimise au înăbuúit răscoala în Urziceni, dar

aceasta a început să se răspândească úi a cuprins regiunile învecinate; înăbuúită
într-un loc, răscoala izbucnea în altul; armatele abia de mai reuúeau să se
deplaseze dintr-o localitate în alta.
În Bucureúti soseau fără întrerupere cele mai îngrijorătoare veúti: se
vorbea ba despre incendierea caselor moúierilor úi arendaúilor úi despre jefuirea
magazinelor de pâine, ba despre uciderea arendaúilor úi persoanelor oficiale úi
devastarea primăriilor. În toate aceste zvoniri au existat inexactităĠi úi exagerări,
totuúi răscoala lua de la sine o formă din ce în ce mai ameninĠătoare ca urmare a
propagării sale; aceasta a cuprins toată Valahia Mare úi parĠial sudul Moldovei.
Gloata, în număr de câteva mii de oameni, a pătruns cu forĠa în oraúul Călăraúi,
l-a alungat pe prefect úi timp de câteva ore a controlat oraúul. MinĠi speriate
prevedeau chiar un atac al Ġăranilor asupra Bucureútiului însuúi; úi, într-adevăr,
la câteva posturi de gardă au avut loc ciocniri cu armatele. Guvernul, care abia
preluase puterea, a trebuit să dea dovadă chiar de la început de o energie
neobiúnuită pentru înăbuúirea cât mai rapidă a răscoalei. Au fost antrenate toate
trupele de care se putea dispune, ocazie cu care a ieúit la suprafaĠă toată
slăbiciunea construcĠiei militare actuale. Miza pe armata teritorială a fost
greúită; dorobanĠii úi călăraúii1 au fraternizat în multe locuri cu Ġăranii răsculaĠi;
armata regulată s-a dovedit insuficientă pentru ocuparea tuturor regiunilor
răsculate. A fost nevoie de slăbirea până la imposibil a garnizoanelor din toate
regiunile de margine; au fost chemate armatele din Moldova úi chiar din
Dobrogea.
Imediat după izbucnirea răscoalei Ġărăneúti, prin publicul de aici au
început să circule cele mai tulburi úi ciudate zvonuri, atât în legătură cu cauzele
miúcării, cât úi cu privire la manifestările acesteia. Se relata că în unele localităĠi
Ġăranii solicitau nu se útie ce bani, care ar fi fost lăsaĠi de Rusia pentru a fi
distribuiĠi lor, sau ar fi fost donaĠi de către Domnul Cuza, câte 5.000 pentru
fiecare comună. Se relata că în unele localităĠi Ġăranii ar fi declarat cu voce tare
că în curând vor veni ruúii pentru a-i salva úi apăra împotriva Guvernului
german urât de către Ġară.
Toate acestea au constituit, evident, pretextul pentru lansarea a tot felul
de scorneli, atât de către fantezia publică excitată, cât úi de presa colectivistă
făĠiú ostilă nouă.
În organele de presă ale colectiviútilor2 au început să apară fără
întrerupere relatări absurde scornite cu premeditare, despre prezenĠa în Ġară a
unor agenĠi secreĠi ruúi, care îi provocau pe Ġărani la răscoală, despre anumiĠi
comercianĠi ruúi de icoane, care ridicau prin predicile lor la răscoală regiuni
întregi, despre anumiĠi lipoveni úi scapeĠi care agitau în favoarea Rusiei, despre
activitatea în acelaúi sens a conservatorilor vânduĠi Rusiei úi despre rublele
ruseúti, care ar fi fost distribuite de mine prin intermediul diferitor agenĠi în
cârciumile bucureútene.
În timp ce erau răspândite cu insistenĠă aceste zvonuri absurde, cauzele
adevărate ale răscoalei erau evidente oricărui observator raĠional úi imparĠial.
Terenul pentru nemulĠumirile populaĠiei Ġărăneúti din România, úi în

special din Valahia, era pregătit de mult timp. De soarta Ġăranului român
legislaĠia s-a îngrijit pentru prima dată cu adevărat în timpul administrării ruse.
Regulamentul Organic al contelui Kiseleff a clarificat pentru prima dată, într-o
oarecare măsură, raporturile Ġăranilor cu moúierii, dar aceste relaĠii au fost
modificate destul de mult prin mai multe reglementări legislative ulterioare.
Prin reforma principelui Cuza, Ġăranilor le-au fost puse la dispoziĠie loturi de
pământ, însă de mărimi destul de mici; fragmentările ulterioare au constituit
cauza reducerii la extrem a loturilor de pământ iniĠiale, devenite evident
insuficiente. Puúi în situaĠia de a nu se putea mulĠumi cu propriile loturi de
pământ, Ġăranii au fost obligaĠi să închirieze pământ de la moúieri atât pentru
agricultură, cât úi pentru cultivarea furajelor pentru animalele lor de muncă.
Aceasta în condiĠiile în care alegerea liberă a pământului nu putea aparĠine
Ġăranilor; ei erau obligaĠi să se folosească de terenurile acelor moúieri sau de
domeniile de stat pe care locuiau. Plata pentru folosirea pământului se făcea
rareori cu bani, ci, în cea mai mare parte, prin prestarea de munci obligatorii. Nu
există prevederi legale care să reglementeze exact relaĠiile reciproce; acestea
sunt stabilite prin contracte, încheiate aparent benevol. Forma contractelor este
destul de diferită în foarte multe localităĠi.
Aceste relaĠii nedefinite dintre Ġărani úi moúieri, în special cu arendaúii
acestora, au constituit mereu pretextul pentru petiĠii din partea Ġăranilor. În
Moldova, unde moúierii locuiesc în cea mai mare parte în localităĠile unde au
proprietăĠi úi îúi administrează singuri domeniile, exploatarea populaĠiei
Ġărăneúti nu a fost atât de puternică precum în Valahia, unde pământurile sunt
arendate în cea mai mare parte de către fermieri, care îi asupresc pe Ġărani3.
Respectivele motive de bază pentru nemulĠumirile populaĠiei Ġărăneúti
se agravau din cauza stării de depravare úi desfrâu, aflată la baza guvernării
partidului căzut, în timpul căreia toate politicile vizau, pe de o parte, creúterea
cu orice preĠ a veniturilor statului úi, pe altă parte, menĠinerea la putere prin
promisiuni electorale. Într-adevăr, Guvernul Brătianu se lăuda, de pildă, în faĠa
Camerelor, la ultima sesiune, că în timpul aflării sale la putere preĠul de
arendare a pământurilor statului crescuse de la 10 la 23 milioane! Întrebarea este
pe ai cui umeri cad aceste 13 milioane vărsate de arendaúi în visteria statului,
peste rentabilitatea reală a pământului, dacă nu pe munca úi bunăstarea
săteanului exploatat de către aceútia. Plângerile acestuia din urmă faĠă de
abuzurile arendaúilor úi faĠă de contractele monstruoase, încheiate prin
constrângere, erau ignorate mereu de către funcĠionari, deoarece guvernul avea
nevoie de propaganda electorală a arendaúilor úi de voturile acestora. În legătură
cu aceasta sunt aduse exemple de nedreptate strigătoare la cer, care depăúesc
orice imaginaĠie.
Toate aceste condiĠii, prin care, din vremuri de demult, era exploatată
populaĠia rurală românească, au creat din aceasta un element deosebit de
receptiv la orice propagandă prin care i se oferă o speranĠă pentru ameliorarea
existenĠei sale triste.
La aceasta ar mai trebui adăugată úi nimicirea sistematică a senti-

mentelor religioase în mediul populaĠiei Ġărăneúti, la care a contribuit atât de
asiduu aúa-zisul guvern progresist liberal. Prin umilirea consecventă a clerului
ortodox superior úi de mir, prin impunerea unor prevederi nefireúti, cum ar fi
obligativitatea căsătoriei civile, predarea laică a religiei în úcolile populare de
către învăĠători nihiliúti etc. au fost úubrezite până la extrem idealurile religioase
ale oamenilor simpli. Cât priveúte idealurile politice, idealuri ca adorarea
autorităĠii regelui, acestea nici nu au existat vreodată; în ochii Ġăranului român,
regele german Carol a fost úi rămâne un necredincios oarecare, care nu îi oferă
categoric nimic, în afară de supunere faĠă de ceva străin úi urât de instinctele
sale fireúti úi istorice. Este de la sine înĠeles că o astfel de erodare a
sentimentelor religioase úi lipsa idealurilor politice, alături de agravarea de la o
zi la alta a situaĠiei economice, trebuia să contribuie la transformarea populaĠiei
Ġărăneúti într-un element periculos, receptiv la orice propagandă revoluĠionară,
indiferent de forma pe care o lua.
Recolta săracă de anul trecut, ce a secat toate rezervele Ġăranului, care
nu are nici porumb pentru hrana proprie, nici furaje pentru animale, a agravat úi
mai mult situaĠia.
A fost nevoie doar de un impuls, pentru a scoate lumea din nemul-
Ġumirea pasivă úi rumoare.
Un astfel de impuls a fost lupta electorală cumplită, care a premers
căderii lui Brătianu. Atât guvernul, cât úi opoziĠia, încercând să se asigure de
voturile populaĠiei Ġărăneúti, nu s-au gândit la jocul periculos cu promisiuni
irealizabile.
După prima demisie a lui Brătianu, adepĠii săi au început să adune în
unele plăúi, printre altele úi în Urziceni, semnături pentru petiĠii pe numele
regelui, prin care se cerea menĠinerea la putere a Guvernului Brătianu, Ġăranilor
analfabeĠi spunându-li-se că prin respectivele petiĠii se cere o nouă împro-
prietărire cu loturi de pământ. AgenĠii opoziĠiei, aflând despre aceasta, s-au
grăbit să le explice Ġăranilor că sunt induúi în eroare, fapt care a úi constituit
prima cauză a răscoalei din Urziceni. Pe de altă parte, úi opoziĠia îi agita pe
Ġărani împotriva guvernului, pregătind chemarea acelora din satele apropiate la
demonstraĠii de stradă în Bucureúti. Evenimentele din capitală din zilele de 14 úi
15 martie au avut în acest sens un rol decisiv. Pentru Ġăran, guvernul este
reprezentat de cel mai apropiat funcĠionar. Auzind că opoziĠia, înlăturând în
Bucureúti guvernul, a obĠinut satisfacerea cererilor sale, Ġăranii din satele
apropiate s-au grăbit să facă acelaúi lucru, ridicându-se împotriva secretarilor de
plăúi, primarilor úi prefecĠilor. Cererile Ġăranilor, potrivit năzuinĠelor lor
naturale, constau în acapararea pământului úi a porumbului; de aceea, ei au
jefuit întâi de toate magaziile de pâine úi au pus stăpânire pe pământurile
moúiereúti. Astfel, răscoala provocată de cauze politice s-a transformat de la
sine úi firesc în una agrară.
În acest sens, este semnificativ cazul subprefectului de IalomiĠa, care,

venind la Urziceni pentru reprimarea răscoalei úi fiind înconjurat de Ġăranii
revoltaĠi, pentru a se salva, le-a spus că pot să ocupe pământurile moúiereúti.
Indiferent de aceasta, aúa cum s-a dovedit ulterior, în foarte multe
aúezări, autorităĠile locale, numite de Guvernul Brătianu, fiind în aúteptarea
înlocuirii, au incitat deschis populaĠia la rebeliune. Dacă acestea au acĠionat din
proprie iniĠiativă sau la ordinul foútilor úefi a rămas neclarificat.
Prin formele sale de exprimare, răscoala Ġărănească a demonstrat întreaga
inconsistenĠă a organizării militare, cu care se mândreúte atât de mult România. În
toate satele, în fruntea răsculaĠilor s-au aflat úefii rezerviútilor locali; înúiúi
rezerviútii au reprezentat cel mai turbulent element. MulĠimile de Ġărani revoltaĠi
se miúcau sub conducerea subofiĠerilor, gorniútilor úi toboúarilor. Spre norocul
guvernului, caracterul spontan úi lipsa evidentă a oricărui plan preliminar de
acĠiune au făcut ca rebelii să nu pună mâna pe depozitele de armament úi
muniĠie ale armatei teritoriale aflate în fiecare sat. Aúa cum s-a spus mai sus,
unităĠile armatei teritoriale aflate în concentrare refuzau să meargă împotriva
propriilor concetăĠeni úi a fost nevoie ca dorobanĠii úi călăraúii să fie redislocaĠi
dintr-o plasă în alta, mai îndepărtată. Printre altele, căpitanul BraĠu, comandantul
unei companii de dorobanĠi, trimis pentru înăbuúirea răscoalei, a fost predat de
propriii soldaĠi Ġăranilor úi a fost snopit în bătăi până aproape de moarte.
Suferind la început mai multe eúecuri úi văzând că răscoala ia forme din
ce în ce mai ameninĠătoare, guvernul a fost nevoit să apeleze la cele mai
energice măsuri. Armatele trimise pentru înăbuúirea răscoalei au fost divizate în
trei detaúamente, ai căror conducători au fost înzestraĠi cu toate competenĠele
militare úi civile în regiunile cuprinse de revolte. Fără a fi decretată oficial, a
fost introdusă de fapt starea de război. Armatelor li s-a dat ordinul de a deschide
focul. Miúcarea Ġărănească a putut fi înăbuúită doar prin mijloace de duritate
extremă: persoanele capturate erau bătute cu bastoane până aproape de moarte;
nu se poate stabili numărul celor omorâĠi úi răniĠi cu armele de foc; în orice caz,
au existat nu mai puĠin de 200 morĠi.
Aproape 4.000 de persoane au fost aduse în Bucureúti; timp de câteva
săptămâni acestea au umplut închisorile de aici. Cu ajutorul acestor măsuri, s-a
reuúit stingerea, nu însă úi lichidarea în totalitate a răscoalei, deoarece se mai
constată încă úi în prezent focare de revoltă în diverse locuri.
Împotriva Ġăranilor4 aduúi la Bucureúti a început urmărirea penală
formală; anchetatorii úi procurorii au fost delegaĠi în toate colĠurile cu acelaúi
scop. Se aútepta, ca la încheierea anchetei, guvernul să publice rezultatele
acesteia. Acest lucru nu a durat însă foarte mult; persoanele arestate au început
să fie eliberate una după alta, iar activităĠile de anchetare s-au liniútit încetul cu
încetul. Se spune că guvernul, intervenind pe lângă rege pentru amnistierea
tuturor celor acuzaĠi úi implicaĠi în acest dosar, a decis să îngroape dosarul,
având în vedere atât circumstanĠele descoperite, care ar putea să-i compromită
puternic pe unii dintre susĠinătorii săi, cât úi contextul general, care pune într-o
lumină proastă, în faĠa opiniei publice europene, toată structura internă a

tânărului Regat.
Acestea sunt în linii generale cauzele úi manifestările tulburărilor
Ġărăneúti trăite de România. Privind din afară aceste manifestări, te întrebi
involuntar ce am fi putut obĠine noi în realitate în această Ġară, dacă noi ne-am fi
gândit să desfăúurăm, în realitate, acea pretinsă activitate de care suntem
acuzaĠi. Toate aceste zvonuri ajunse printre populaĠia răsculată, venite Dumnezeu
útie de unde, zvonurile despre banii care le-ar fi fost donaĠi de Rusia, despre
faptul că ar urma să vină ruúii pentru a-i elibera de sub guvernul german
detestat, nu trimit oare aceste zvonuri la dragostea de care se bucură până acum
Rusia ortodoxă în ochii românilor simpli? ùi, într-adevăr, în ciuda tuturor
intrigilor, a propagandei adversarilor noútri, în ochii românilor simpli, Ġarul rus
rămâne până în prezent înaltul protector úi stăpân, care le poate înlocui úi în
prezent domnii după judecata proprie. Iar acest lucru este firesc, deoarece, în
conútiinĠa poporului, anii cei mai buni de prosperitate úi de măsuri în favoarea
sa sunt legaĠi de amintirea aflării ruúilor în România. Nu reprezintă oare toate
acestea o dovadă a faptului că doar cu ajutorul Rusiei úi sub drapelul rus
poporul român poate fi miúcat înainte către ceva serios úi comun?
Pe de altă parte, nu sunt oare ridicole speranĠele unora dintre politicienii
occidentalizaĠi de aici privind posibilitatea includerii României într-o alianĠă
activă cu Occidentul împotriva Rusiei ortodoxe? Dacă în prezent, pe timp de
pace, armata s-a dovedit aproape insuficientă pentru înăbuúirea unei miúcări
Ġărăneúti nesemnificative, nepregătite úi neînarmate în esenĠă, úi a fost nevoie de
aducerea armatei din regiunile de margine, ne putem imagina cu ce fel de
dificultăĠi s-ar fi confruntat Ġara în cazul unui război cu Rusia.
Dacă în România ar fi putut exista adepĠi serioúi úi sinceri ai unei
politici antiruseúti, rândurile lor ar fi trebuit să se rărească semnificativ după
reflecĠiile pe marginea ultimelor manifestări Ġărăneúti.
Faptul că suntem atacaĠi turbat de către presa colectiviútilor ostilă nouă
înseamnă că aceútia au conútientizat pe deplin neputinĠa lor în faĠa simpatiilor úi
tradiĠiilor, care nu pot fi distruse prin închinarea în faĠa unor idealuri străine
poporului.
1
Respectiv, trupele de infanterie úi cavalerie din armata română.
2
Hitrovo are în vedere, cel mai probabil, periodicele „Telegraful” úi „VoinĠa NaĠională” din
luna mai 1888, care acuzau implicarea Rusiei în răscoalele Ġărăneúti.
3
Despre problema agrară din Vechiul Regat la sfârúitul secolului XIX úi începutul
secolului XX, a se de vedea D.C. Sturdza-ùcheeanu, Acte úi legiuri privitoare la chestia
Ġărănească, seria I, vol. II, Bucureúti, 1907; Ion Ilincioiu, ğăranii, pământul úi moúierii în
România (1864-1888), Bucureúti, 1982; Paul-Emanoil Barbu, Nicu Marinescu, Agricultura
României în perioada 1864-1918, Craiova, 1996; Alexandru Mareú, RepartiĠia proprietăĠii
funciare din România în primele decenii ale secolului al XX-lea, în „Studii úi articole de istorie”,
LXXI, Bucureúti, 2006, p. 106-173.
4
Există puĠine referinĠe bibliografice privitoare la răscoala din 1888. Chiar dacă au fost
scrise într-o perioadă puternic ideologizată, le redăm aici: A. Harúa, Y. Gergel, Ecoul internaĠional al
răscoalei Ġăranilor români din 1888, în „Analele Institutului de Istorie al Partidului Comunist
Român”, Bucureúti, 1968, 14, nr. 1, p. 57-68; Damian Hurezeanu, Cu privire la poziĠia miúcării
socialiste faĠă de răscoala Ġăranilor din 1888, în „Studii. Revistă de Istorie”, Bucureúti, 1962, 15,
nr. 3, p. 557-587.
Ȼɭɯɚɪɟɫɬ, 22 ɚɜɝɭɫɬɚ 1888 ɝ., ʋ 47. ɏɢɬɪɨɜɨ – Ƚɢɪɫɭ
ȿɝɨ ȼɵɫɨɤɨɩɪɟɜɨɫɯɨɞɢɬɟɥɶɫɬɜɭ ɇ.Ʉ. Ƚɢɪɫɭ

ɏɨɬɹ ɪɟɡɭɥɶɬɚɬɵ ɫɥɟɞɫɬɜɢɹ ɨ ɩɪɢɱɢɧɚɯ ɨɯɜɚɬɢɜɲɟɝɨ ɦɢɧɭɜɲɟɸ
ɜɟɫɧɨɸ ɦɧɨɝɢɟ ɨɤɪɭɝɚ Ɋɭɦɵɧɢɢ ɤɪɟɫɬɶɹɧɫɤɨɝɨ ɞɜɢɠɟɧɢɹ ɢ ɯɪɚɧɹɬɫɹ ɜ
ɫɬɪɨɝɨɣ ɬɚɣɧɟ, ɜ ɨɛɳɟɫɬɜɨ, ɬɟɦ ɧɟ ɦɟɧɟɟ, ɩɪɨɧɢɤɥɢ ɧɟɤɨɬɨɪɵɟ ɩɨ ɷɬɨɦɭ
ɩɨɜɨɞɭ ɫɜɟɞɟɧɢɹ.
ɇɵɧɟ ɧɟ ɩɨɞɥɟɠɢɬ ɫɨɦɧɟɧɢɸ, ɱɬɨ ɤɪɨɦɟ ɰɟɥɨɝɨ ɪɹɞɚ ɩɪɢɱɢɧ,
ɤɪɨɸɳɢɯɫɹ ɜ ɫɚɦɨɦ ɷɤɨɧɨɦɢɱɟɫɤɨɦ ɢ ɨɛɳɟɫɬɜɟɧɧɨɦ ɩɨɥɨɠɟɧɢɢ
ɤɪɟɫɬɶɹɧɫɬɜɚ, ɧɟɦɚɥɨɜɚɠɧɵɦ ɩɨɜɨɞɨɦ ɤ ɧɚɱɚɥɭ ɞɜɢɠɟɧɢɹ ɛɵɥɚ
ɫɨɰɢɚɥɢɫɬɢɱɟɫɤɚɹ ɩɪɨɩɚɝɚɧɞɚ.
ɋɞɟɥɚɜ ɢɡ Ɋɭɦɵɧɢɢ ɩɪɢɸɬ ɩɪɟɫɬɭɩɧɵɯ ɞɟɹɬɟɥɟɣ ɜɫɹɤɢɯ
ɧɚɰɢɨɧɚɥɶɧɨɫɬɟɣ, ɩɪɚɜɢɬɟɥɶɫɬɜɨ ɤɨɪɨɥɹ Ʉɚɪɥɚ, ɬɨ ɭɜɥɟɤɚɹɫɶ ɨɛɦɚɧɱɢɜɵɦ
ɩɪɟɫɬɢɠɟɦ ɤɪɚɣɧɟɝɨ ɥɢɛɟɪɚɥɢɡɦɚ, ɬɨ ɧɚɦɟɪɟɧɧɨ ɩɪɟɫɥɟɞɭɹ ɰɟɥɢ,
ɩɪɨɬɢɜɧɵɟ ɧɚɲɟɦɭ ɫɩɨɤɨɣɫɬɜɢɸ, ɞɨɫɬɢɝɥɨ ɬɨɝɨ, ɱɬɨ ɫɨɰɢɚɥɢɡɦ1 ɩɭɫɬɢɥ
ɤɨɪɧɢ ɢ ɜ ɫɪɟɞɟ ɞɨɛɪɨɞɭɲɧɨɝɨ ɢ ɫɦɢɪɟɧɧɨɝɨ ɤɪɟɫɬɶɹɧɫɤɨɝɨ ɫɨɫɥɨɜɢɹ ɢ
ɞɚɠɟ ɜ ɜɨɣɫɤɚɯ.
Ʉɪɨɦɟ ɪɹɞɚ ɫɥɭɱɚɟɜ, ɤɨɝɞɚ ɰɟɥɵɟ ɱɚɫɬɢ ɨɬɤɚɡɵɜɚɥɢɫɶ ɫɬɪɟɥɹɬɶ ɩɨ
ɛɭɧɬɨɜɳɢɤɚɦ ɢ, ɩɪɨɜɨɡɝɥɚɲɚɹ ɬɟɨɪɢɢ ɫɨɰɢɚɥɢɡɦɚ, ɝɪɨɦɤɨ ɡɚɹɜɥɹɥɢ, ɱɬɨ
ɩɪɢɫɨɟɞɢɧɹɸɬɫɹ ɤ ɬɪɟɛɨɜɚɧɢɹɦ ɤɪɟɫɬɶɹɧ ɨ ɩɟɪɟɞɚɱɟ ɡɟɦɥɢ ɢ ɩɪɨɱ., ɦɧɨɝɢɟ
ɨɮɢɰɟɪɵ ɨɤɚɡɚɥɢɫɶ ɩɨɫɥɟɞɨɜɚɬɟɥɹɦɢ ɫɨɰɢɚɥɢɫɬɨɜ ɢ ɪɚɫɩɪɨɫɬɪɚɧɢɬɟɥɹɦɢ
ɢɯ ɭɱɟɧɢɹ ɜ ɫɪɟɞɟ ɜɜɟɪɟɧɧɵɯ ɢɦ ɜɨɣɫɤ. ȼɩɪɨɱɟɦ, ɧɚɤɚɡɚɧɢɹ ɜɢɧɨɜɧɵɯ ɜ
ɩɨɞɨɛɧɵɯ ɫɥɭɱɚɹɯ ɟɞɜɚ ɥɢ ɦɨɠɧɨ ɩɪɢɡɧɚɬɶ ɬɹɠɤɢɦɢ. Ɍɚɤ, ɦɟɠɞɭ ɩɪɨɱɢɦ,

ɨɞɢɧ ɢɡ ɞɨɪɨɛɚɧɱɟɫɤɢɯ ɨɮɢɰɟɪɨɜ, ɨɛɪɚɬɢɜɲɢɣ ɫɜɨɸ ɪɨɬɭ ɜ ɩɪɨɬɢɜɧɢɤɨɜ
ɜɫɹɤɢɯ ɭɫɬɚɧɨɜɥɟɧɧɵɯ ɩɨɪɹɞɤɨɜ, ɩɨɪɭɱɢɤ Ʉɢɧɰɭ ɩɪɢɝɨɜɨɪɺɧ ɛɵɥ ɧɚ ɞɧɹɯ
ɤ ɝɨɞɢɱɧɨɦɭ ɡɚɤɥɸɱɟɧɢɸ.
ɇɟ ɠɟɥɚɹ, ɩɨ ɜɢɞɢɦɨɦɭ, ɢɡɦɟɧɹɬɶ ɥɢɛɟɪɚɥɢɡɦɭ ɫɜɨɟɣ ɩɨɥɢɬɢɤɢ ɢ
ɧɟ ɛɭɞɭɱɢ ɜɦɟɫɬɟ ɫ ɬɟɦ ɜ ɫɨɫɬɨɹɧɢɢ ɧɟ ɫɨɡɧɚɬɶ ɨɩɚɫɧɨɫɬɢ ɪɚɫɩɪɨɫɬɪɚɧɟɧɢɹ
ɫɨɰɢɚɥɢɡɦɚ, ɦɢɧɢɫɬɪɵ ɤɨɪɨɥɹ Ʉɚɪɥɚ ɧɚɲɥɢ ɧɭɠɧɵɦ ɩɪɢɛɟɝɧɭɬɶ ɤ
ɫɪɟɞɧɢɦ ɦɟɪɚɦ, ɩɪɟɞɭɩɪɟɞɢɜ ɫɨɰɢɚɥɢɫɬɢɱɟɫɤɢɟ ɫɨɨɛɳɟɫɬɜɚ, ɱɬɨ ɢɦ
ɫɥɟɞɭɟɬ ɜɟɫɬɢ ɫɟɛɹ ɨɫɬɨɪɨɠɧɨ ɢ ɧɟ ɩɪɢɜɥɟɤɚɬɶ ɧɚ ɫɟɛɹ ɨɫɨɛɨɝɨ ɜɧɢɦɚɧɢɹ.
ȼ ɩɪɨɬɢɜɧɨɦ ɫɥɭɱɚɟ ɩɪɚɜɢɬɟɥɶɫɬɜɨ ɜɵɧɭɠɞɟɧɨ ɛɭɞɟɬ ɞɥɹ ɭɞɨɜɥɟɬɜɨɪɟɧɢɹ
ɨɛɳɟɫɬɜɟɧɧɨɝɨ ɦɧɟɧɢɹ ɩɪɢɧɹɬɶ ɨɬɧɨɫɢɬɟɥɶɧɨ ɧɢɯ ɧɟɤɨɬɨɪɵɟ
ɨɝɪɚɧɢɱɢɬɟɥɶɧɵɟ ɦɟɪɵ.
ɇɚɫɤɨɥɶɤɨ ɩɨɞɨɛɧɵɟ ɫɨɜɟɬɵ ɢ ɩɪɟɞɭɩɪɟɠɞɟɧɢɹ ɦɨɝɭɬ ɩɨɜɥɢɹɬɶ
ɧɚ ɞɟɹɬɟɥɶɧɨɫɬɶ ɥɢɰ, ɩɨɫɬɚɜɢɜɲɢɯ ɫɟɛɟ ɡɚɞɚɱɟɸ ɧɢɫɩɪɨɜɟɪɠɟɧɢɟ
ɫɭɳɟɫɬɜɭɸɳɢɯ ɩɨɪɹɞɤɨɜ, ɫɭɞɢɬɶ ɧɟɬɪɭɞɧɨ.
ɉɨɡɜɨɥɹɸ ɫɟɛɟ ɩɪɢ ɧɚɫɬɨɹɳɟɦ ɫɥɭɱɚɟ ɞɨɜɟɫɬɢ ɞɨ ɫɜɟɞɟɧɢɹ ȼɚɲɟɝɨ
ȼɵɫɨɤɨɩɪɟɜɨɫɯɨɞɢɬɟɥɶɫɬɜɚ ɨ ɪɚɡɝɨɜɨɪɟ, ɤɨɬɨɪɵɣ ɹ ɧɟɞɚɜɧɨ ɢɦɟɥ ɫ
ɝɟɧɟɪɚɥɶɧɵɦ ɫɟɤɪɟɬɚɪɺɦ ɦɢɧɢɫɬɟɪɫɬɜɚ ɢɧɨɫɬɪɚɧɧɵɯ ɞɟɥ2 ɢ ɤɨɬɨɪɵɣ ɢɦɟɟɬ
ɧɟɤɨɬɨɪɨɟ ɫɨɨɬɧɨɲɟɧɢɟ ɫ ɜɨɩɪɨɫɨɦ ɨ ɩɪɚɜɟ ɭɛɟɠɢɳɚ, ɩɪɟɞɨɫɬɚɜɥɟɧɧɨɦ
ɪɭɫɫɤɢɦ ɫɨɰɢɚɥɢɫɬɚɦ ɜ Ɋɭɦɵɧɢɢ.
Ʉɚɤ ȼɚɦ, Ɇɢɥɨɫɬɢɜɵɣ Ƚɨɫɭɞɚɪɶ, ɢɡɜɟɫɬɧɨ ɢɡ ɩɪɟɠɧɢɯ ɞɨɧɟɫɟɧɢɣ
ɢɦɩɟɪɚɬɨɪɫɤɨɣ ɦɢɫɫɢɢ, ɪɭɦɵɧɫɤɨɟ ɩɪɚɜɢɬɟɥɶɫɬɜɨ ɤɪɚɣɧɟ ɞɨɪɨɠɢɬ
ɭɧɢɱɬɨɠɟɧɢɟɦ ɩɪɨɬɟɤɰɢɨɧɧɵɯ ɛɢɥɟɬɨɜ ɢ ɨɤɨɧɱɚɬɟɥɶɧɵɦ ɭɪɟɝɭɥɢɪɨɜɚɧɢɟɦ
ɩɨɥɨɠɟɧɢɹ ɧɚɲɢɯ ɩɪɨɬɟɠɟ. Ⱥɜɫɬɪɢɹ ɫɨ ɫɜɨɟɣ ɫɬɨɪɨɧɵ ɜ ɧɟɞɚɜɧɟɟ ɜɪɟɦɹ
ɭɠɟ ɨɬɤɚɡɚɥɚɫɶ ɨɬ ɩɪɚɜɚ ɜɵɞɚɱɢ ɩɨɞɨɛɧɵɯ ɛɢɥɟɬɨɜ3 ɢ ɬɟɦ ɧɟɦɚɥɨ
ɭɜɟɥɢɱɢɥɚ ɧɟɬɟɪɩɟɧɢɟ Ɋɭɦɵɧɢɢ ɜ ɨɡɧɚɱɟɧɧɨɦ ɞɟɥɟ. ɉɪɚɜɢɬɟɥɶɫɬɜɭ
ɪɚɡɪɟɲɟɧɢɟ ɷɬɨɝɨ ɜɨɩɪɨɫɚ ɬɟɦ ɛɨɥɟɟ ɠɟɥɚɬɟɥɶɧɨ, ɱɬɨ ɨɧɨ ɭɫɦɚɬɪɢɜɚɟɬ ɜ
ɫɭɳɟɫɬɜɭɸɳɟɦ ɩɨɪɹɞɤɟ ɭɦɚɥɟɧɢɟ ɫɜɨɟɝɨ ɞɨɫɬɨɢɧɫɬɜɚ ɢ ɜɨɫɩɨɦɢɧɚɧɢɟ
ɬɹɠɺɥɨɝɨ ɩɪɨɲɥɨɝɨ.
ȼ ɪɚɡɝɨɜɨɪɟ, ɨ ɤɨɬɨɪɨɦ ɹ ɢɦɟɥ ɱɟɫɬɶ ɜɵɲɟ ɫɟɝɨ ɭɩɨɦɹɧɭɬɶ,
ɝɨɫɩɨɞɢɧ Ⱦɠɭɜɚɪɚ ɤɨɫɧɭɥɫɹ ɜɨɩɪɨɫɚ ɨ ɩɪɨɬɟɠɟ ɢ ɜɵɪɚɡɢɥ ɦɧɟ, ɧɚɫɤɨɥɶɤɨ
ɪɭɦɵɧɫɤɨɟ ɩɪɚɜɢɬɟɥɶɫɬɜɨ ɛɵɥɨ ɛɵ ɞɨɜɨɥɶɧɨ ɛɥɚɝɨɩɪɢɹɬɧɵɦ ɟɝɨ
ɪɚɡɪɟɲɟɧɢɟɦ.
ɍɤɚɡɚɜ ɦɨɟɦɭ ɫɨɛɟɫɟɞɧɢɤɭ ɧɚ ɧɟɤɨɬɨɪɵɟ ɢɡ ɩɪɢɱɢɧ, ɩɨ ɤɨɬɨɪɵɦ
ɭɧɢɱɬɨɠɟɧɢɟ ɩɪɨɬɟɤɰɢɨɧɧɵɯ ɛɢɥɟɬɨɜ ɩɪɟɞɫɬɚɜɥɹɟɬɫɹ ɞɥɹ ɧɚɫ ɧɟɫɤɨɥɶɤɨ
ɧɟɭɞɨɛɧɵɦ, ɹ ɨɛɴɹɫɧɢɥ ɝɨɫɩɨɞɢɧɭ Ⱦɠɭɜɚɪɟ, ɱɬɨ ɧɚɫɬɨɣɱɢɜɨɫɬɶ ɪɭɦɵɧɫɤɨɝɨ
ɩɪɚɜɢɬɟɥɶɫɬɜɚ ɜ ɞɟɥɟ ɷɬɨɦ ɦɟɧɹ ɭɞɢɜɥɹɟɬ. ȿɫɥɢ ɛɵ ɪɭɦɵɧɵ ɧɚ ɫɚɦɨɦ ɞɟɥɟ
ɞɨɪɨɠɢɥɢ ɧɟ ɨɞɧɢɦɢ ɜɧɟɲɧɢɦɢ ɮɨɪɦɚɥɶɧɨɫɬɹɦɢ, ɚ ɞɟɣɫɬɜɢɬɟɥɶɧɵɦ
ɭɪɟɝɭɥɢɪɨɜɚɧɢɟɦ ɩɨɥɨɠɟɧɢɹ ɜɫɟɯ ɩɪɟɛɵɜɚɸɳɢɯ ɜ ɤɨɪɨɥɟɜɫɬɜɟ
ɢɧɨɫɬɪɚɧɰɟɜ, ɩɪɚɜɢɬɟɥɶɫɬɜɨ, ɜɟɪɨɹɬɧɨ, ɨɛɪɚɬɢɥɨ ɛɵ ɜɧɢɦɚɧɢɟ ɢ ɧɚ
ɪɭɫɫɤɢɯ ɫɨɰɢɚɥɢɫɬɨɜ, ɤɨɬɨɪɵɯ, ɩɨ-ɜɢɞɢɦɨɦɭ, ɧɢɦɚɥɨ ɧɟ ɬɪɟɜɨɠɚɬ, ɯɨɬɹ ɭ
ɧɢɯ ɧɟɬ ɞɚɠɟ ɢ ɩɪɨɬɟɤɰɢɨɧɧɵɯ ɛɢɥɟɬɨɜ.
«ɋɩɪɚɜɟɞɥɢɜɨɫɬɶ ɬɪɟɛɭɟɬ», ɩɪɢɛɚɜɢɥ ɹ, «ɱɬɨɛɵ ɩɪɟɠɞɟ, ɱɟɦ
ɩɪɢɬɟɫɧɹɬɶ ɥɢɰ, ɫɧɚɛɠɺɧɧɵɯ ɥɟɝɚɥɶɧɵɦɢ ɞɨɤɭɦɟɧɬɚɦɢ, ɩɪɢɧɹɬɵ ɛɵɥɢ
ɦɟɪɵ ɤ ɜɵɹɫɧɟɧɢɸ ɩɨɥɨɠɟɧɢɹ ɬɟɯ ɢɧɨɫɬɪɚɧɰɟɜ, ɤɨɬɨɪɵɟ ɛɟɡ ɜɫɹɤɢɯ ɜɢɞɨɜ

ɫɜɨɛɨɞɧɨ ɩɪɨɠɢɜɚɸɬ ɜ ɩɪɟɞɟɥɚɯ Ɋɭɦɵɧɢɢ».
ɉɨɡɜɨɥɹɸ ɫɟɛɟ ɩɪɟɞɩɨɥɨɠɢɬɶ, ɱɬɨ ɧɚ ɷɬɨɣ ɩɨɱɜɟ ɧɚɦ ɜɨɡɦɨɠɧɨ
ɛɭɞɟɬ ɫɨɯɪɚɧɢɬɶ ɧɵɧɟɲɧɢɟ ɩɪɚɜɚ ɧɚɲɢɯ ɩɪɨɬɟɠɟ, ɜɩɪɟɞɶ ɞɨ ɧɚɫɬɭɩɥɟɧɢɹ
ɛɨɥɟɟ ɛɥɚɝɨɩɪɢɹɬɧɨɝɨ ɜɪɟɦɟɧɢ, ɤɨɝɞɚ ɪɭɦɵɧɫɤɨɟ ɩɪɚɜɢɬɟɥɶɫɬɜɨ ɨɤɚɠɟɬɫɹ
ɛɨɥɟɟ ɫɝɨɜɨɪɱɢɜɵɦ ɢ ɦɟɧɟɟ ɪɚɜɧɨɞɭɲɧɵɦ ɤ ɧɚɲɢɦ ɠɟɥɚɧɢɹɦ4.
ɋ ɝɥɭɛɨɱɚɣɲɢɦ ɩɨɱɬɟɧɢɟɦ ɢ ɧɟɢɡɦɟɧɧɨɸ ɩɪɟɞɚɧɧɨɫɬɶɸ, ɢɦɟɸ
1
Ɂɚɪɨɠɞɟɧɢɟ ɫɨɰɢɚɥɢɫɬɢɱɟɫɤɨɝɨ ɞɜɢɠɟɧɢɹ ɜ Ɋɭɦɵɧɢɢ ɫɜɹɡɚɧɨ ɫ ɨɛɨɫɧɨɜɚɧɢɟɦ
ɬɚɦ ɤ ɤɨɧɰɭ 1870-ɯ ɝɝ. ɷɦɢɝɪɚɧɬɨɜ ɢɡ Ɋɨɫɫɢɣɫɤɨɣ ɢɦɩɟɪɢɢ, ɜ ɬɨɦ ɱɢɫɥɟ ɢɡ Ȼɟɫɫɚɪɚɛɢɢ. ȼ
1879 ɝ. ɞɨɤɬɨɪ Ɋɭɫɫɟɥɶ (ɇɢɤɨɥɚɣ ɋɭɞɡɢɥɨɜɫɤɢɣ) ɢ ɂɨɚɧ ɇɷɞɟɠɞɟ ɨɫɧɨɜɚɥɢ ɜ əɫɫɚɯ ɝɚɡɟɬɭ
«Ȼɟɫɫɚɪɚɛɢɹ» ɫ ɫɢɥɶɧɨɣ ɚɧɬɢɰɚɪɢɫɬɫɤɨɣ ɨɪɢɟɧɬɚɰɢɟɣ. ȼɚɠɧɨɣ ɱɚɫɬɶɸ ɞɟɹɬɟɥɶɧɨɫɬɢ
ɪɭɦɵɧɫɤɢɯ ɫɨɰɢɚɥɢɫɬɨɜ ɜ 80-ɟ ɝɝ. ɫɬɚɥɚ ɧɟɥɟɝɚɥɶɧɚɹ ɬɪɚɧɫɩɨɪɬɢɪɨɜɤɚ ɥɢɬɟɪɚɬɭɪɵ ɥɟɜɨɝɨ
ɬɨɥɤɚ ɢɡ ȿɜɪɨɩɵ ɜ Ɋɨɫɫɢɸ. (ɋɦ.: Hitchins K. Rumania // The Formation of LabourMovements:
1870-1914. An International Perspective. Vol. I. / Ed. M. van der Linden, Jü. Rojahn. Leiden,
1990. P. 369-392; Ornea Z. Curentul cultural de la „Contemporanul”. Bucureúti, 1977. P. 3 etc).
Ɋɨɫɫɢɣɫɤɚɹ ɦɢɫɫɢɹ ɜ Ȼɭɯɚɪɟɫɬɟ ɩɪɢɫɬɚɥɶɧɨ ɫɥɟɞɢɥɚ ɡɚ ɞɟɹɬɟɥɶɧɨɫɬɶɸ ɩɪɢɛɵɜɲɢɯ ɢɡ
Ɋɨɫɫɢɢ ɫɨɰɢɚɥɢɫɬɨɜ ɢ ɩɵɬɚɥɚɫɶ ɫɨɡɞɚɬɶ ɜ ɨɛɳɟɫɬɜɟɧɧɨɦ ɦɧɟɧɢɢ ɚɬɦɨɫɮɟɪɭ ɜɪɚɠɞɟɛɧɨɫɬɢ
ɤ ɧɢɦ ɩɪɢ ɩɨɫɪɟɞɧɢɱɟɫɬɜɟ ɧɟɤɨɬɨɪɵɯ ɪɭɦɵɧɫɤɢɯ ɝɚɡɟɬ. Ɍɚɤ, ɜɟɫɧɨɣ 1890 ɝ. ɝɚɡɟɬɚ
«ɉɨɩɨɪɭɥ» ɪɚɡɜɟɪɧɭɥɚ ɤɚɦɩɚɧɢɸ ɩɪɨɬɢɜ Ʉɨɧɫɬɚɧɬɢɧɚ Ⱦɨɛɪɨɞɠɚɧɭ-Ƚɟɪɹ. ɋɦ.: Ornea Z.
ViaĠa lui C. Dobrogeanu-Gherea. Bucureúti, 1982. P. 31-34.
2
ȼ ɬɨ ɜɪɟɦɹ ɝɟɧɟɪɚɥɶɧɵɦ ɫɟɤɪɟɬɚɪɺɦ ɦɢɧɢɫɬɟɪɫɬɜɚ ɢɧɨɫɬɪɚɧɧɵɯ ɞɟɥ ɹɜɥɹɥɫɹ
Ɍɪɚɧɞɚɮɢɪ Ⱦɠɭɜɚɪɚ. ȼ ɫɨɨɬɜɟɬɫɬɜɢɢ ɫ ɪɟɝɥɚɦɟɧɬɨɦ ɰɟɧɬɪɚɥɶɧɨɝɨ ɚɩɩɚɪɚɬɚ ɦɢɧɢɫɬɟɪɫɬɜɚ,
ɝɟɧɟɪɚɥɶɧɵɣ ɫɟɤɪɟɬɚɪɶ ɜɵɩɨɥɧɹɥ ɪɚɡɥɢɱɧɵɟ ɮɭɧɤɰɢɢ: ɜɟɞɟɧɢɟ ɱɚɫɬɢ ɦɢɧɢɫɬɟɪɫɤɨɣ
ɤɨɪɪɟɫɩɨɧɞɟɧɰɢɢ, ɪɭɤɨɜɨɞɫɬɜɨ ɬɟɤɭɳɟɣ ɪɚɛɨɬɨɣ ɱɢɧɨɜɧɢɤɨɜ ɜɟɞɨɦɫɬɜɚ, ɨɪɝɚɧɢɡɚɰɢɹ
ɫɥɭɠɛɵ ɞɢɩɥɨɦɚɬɢɱɟɫɤɨɝɨ ɩɟɪɫɨɧɚɥɚ.
3
14 ɦɚɹ 1887 ɝ. ɫ ɪɭɦɵɧɫɤɨɣ ɫɬɨɪɨɧɵ ɛɵɥɨ ɩɨɞɩɢɫɚɧɨ «ɋɨɝɥɚɲɟɧɢɟ ɨɛ ɨɛɦɟɧɟ
ɧɨɬɚɦɢ ɫ Ⱥɜɫɬɪɨ-ȼɟɧɝɪɢɟɣ ɨ ɩɪɟɤɪɚɳɟɧɢɢ ɚɜɫɬɪɨ-ɜɟɧɝɟɪɫɤɨɣ ɩɪɨɬɟɤɰɢɢ ɜ Ɋɭɦɵɧɢɢ
ɧɟɠɟɥɚɧɧɵɦ ɥɢɰɚɦ ɚɜɫɬɪɨ-ɜɟɧɝɟɪɫɤɨɣ ɧɚɰɢɨɧɚɥɶɧɨɫɬɢ». ɗɬɨ ɩɨɤɪɨɜɢɬɟɥɶɫɬɜɨ ɛɵɥɨ
ɩɪɟɤɪɚɳɟɧɨ ɫ 1 ɹɧɜɚɪɹ 1888 ɝ. Ɍɚɤɠɟ ɛɵɥɢ ɩɨɞɩɢɫɚɧɵ ɩɨɞɨɛɧɵɟ ɫɨɝɥɚɲɟɧɢɹ ɫ Ƚɟɪɦɚɧɢɟɣ ɢ
Ɏɪɚɧɰɢɟɣ.
4
22 ɧɨɹɛɪɹ (4 ɞɟɤɚɛɪɹ) 1869 ɝ. ɛɵɥɚ ɩɨɞɩɢɫɚɧɚ ɪɨɫɫɢɣɫɤɨ-ɪɭɦɵɧɫɤɚɹ ɤɨɧɫɭɥɶɫɤɚɹ
ɤɨɧɜɟɧɰɢɹ. ɗɬɨ ɛɵɥɚ ɩɟɪɜɚɹ ɤɨɧɜɟɧɰɢɹ, ɡɚɤɥɸɱɺɧɧɚɹ Ɋɭɦɵɧɢɟɣ ɫ ɞɪɭɝɢɦ ɝɨɫɭɞɚɪɫɬɜɨɦ ɧɚ
ɪɚɜɧɨɩɪɚɜɧɨɣ ɨɫɧɨɜɟ ɟɳɟ ɞɨ ɩɪɢɡɧɚɧɢɹ ɟɺ ɧɟɡɚɜɢɫɢɦɨɫɬɢ ɢ ɛɟɡ ɭɱɟɬɚ ɦɧɟɧɢɹ Ɉɫɦɚɧɫɤɨɣ
ɢɦɩɟɪɢɢ ɤɚɤ ɝɨɫɭɞɚɪɫɬɜɚ-ɫɸɡɟɪɟɧɚ. Ʉɨɧɜɟɧɰɢɹ ɫɨɫɬɨɹɥɚ ɢɡ 37 ɫɬɚɬɟɣ, ɤɨɬɨɪɵɟ ɤɚɫɚɥɢɫɶ
ɫɬɚɬɭɫɚ ɪɨɫɫɢɣɫɤɢɯ ɤɨɧɫɭɥɨɜ, ɜɢɰɟ-ɤɨɧɫɭɥɨɜ ɢ ɩɨɞɞɚɧɧɵɯ ɜ Ɋɭɦɵɧɢɢ ɢ ɩɨɥɨɠɟɧɢɹ ɪɭɦɵɧ
ɜ Ɋɨɫɫɢɣɫɤɨɣ ɢɦɩɟɪɢɢ. ɉɨ ɧɚɲɢɦ ɫɜɟɞɟɧɢɹɦ, ɜ ɤɨɧɰɟ XIX ɜ. ɦɟɠɞɭ ɞɜɭɦɹ ɫɬɪɚɧɚɦɢ ɛɨɥɟɟ
ɧɟ ɩɨɞɩɢɫɵɜɚɥɢɫɶ ɤɨɧɜɟɧɰɢɢ, ɯɨɬɹ ɬɟɧɞɟɧɰɢɢ ɤ ɢɯ ɡɚɤɥɸɱɟɧɢɸ ɢɦɟɥɢ ɦɟɫɬɨ.
Bucureúti, 22 august 1888, nr. 47. Hitrovo către Giers

Chiar dacă rezultatele anchetei privind cauzele miúcării Ġărăneúti care a
cuprins primăvara trecută mai multe regiuni ale României sunt păstrate în mare
secret, la opinia publică au ajuns unele informaĠii referitoare la această anchetă.
Nu mai încape în prezent nici o îndoială că, alături de o serie de cauze
legate de situaĠia economică úi socială a Ġărănimii, la declanúarea miúcării a
contribuit úi propaganda socialistă.
După ce a făcut din România un adăpost pentru activiútii criminali de
diferite naĠionalităĠi, Guvernul regelui Carol, cochetând cu prestigiul mincinos
al liberalismului extrem, sau urmărind conútient scopuri străine liniútii noastre, a
ajuns până acolo încât socialismul1 să prindă rădăcini în mediul stării Ġărăneúti,
blajină úi credincioasă până atunci, úi chiar în armată.
În afară de cazurile când unităĠi întregi refuzau să tragă în răsculaĠi úi,
proclamând teorii ale socialismului, declarau cu voce tare că susĠin cererile
Ġăranilor privind redistribuirea pământului etc., au existat úi cazuri de ofiĠeri
care s-au dovedit a fi adepĠi ai socialiútilor úi propagatori ai învăĠăturii acestora
în mediul armatelor încredinĠate spre a fi conduse. De fapt, pedepsele aplicate
vinovaĠilor de aceste fapte nu au fost nici pe departe aspre. Astfel, de pildă, unul
dintre ofiĠerii dorobanĠilor, care a transformat compania sa într-un adversar al
instaurării ordinii, locotenentul ChinĠu, a fost condamnat zilele acestea la un an
de închisoare.
Fără a dori, se pare, să renunĠe la liberalism în politica sa úi fără a fi în
stare să conútientizeze pericolul propagării socialismului, miniútrii regelui Carol
au considerat necesar să recurgă la mijloace blânde, prevenind cercurile
socialiste că ar trebui să se comporte cu precauĠie úi să nu atragă asupra lor
atenĠia generală. În caz contrar, guvernul, pentru a da curs doleanĠelor opiniei
publice, va fi obligat să ia împotriva lor unele măsuri coercitive.
Cât de mult pot influenĠa astfel de sfaturi úi avertismente activitatea acelora
care au ca scop lichidarea ordinii actuale nu este deloc greu să ne dăm seama.
Folosind această ocazie, îmi permit să aduc la cunoútinĠa ExcelenĠei
Voastre discuĠia pe care am avut-o recent cu secretarul general din Ministerul
Afacerilor Externe2, discuĠie care are o anumită legătură cu dreptul la azil, oferit
socialiútilor ruúi în România.
Aúa cum vă este cunoscut, stimate domn, din rapoartele anterioare ale
misiunii imperiale, Guvernul român Ġine foarte mult la lichidarea biletelor de
protecĠie úi la reglementarea definitivă a situaĠiei supuúilor noútri. În ceea ce o
priveúte, Austria3 a renunĠat recent la dreptul de a elibera astfel de bilete,
sporind prin aceasta nerăbdarea românilor în chestiunea respectivă. Pentru
guvern, soluĠionarea acestei probleme este cu atât mai importantă cu cât el vede
în regimul actual o desconsiderare a onoarei sale úi o amintire a trecutului greu.
În discuĠia, despre care am avut onoarea să amintesc mai sus, domnul

Djuvara s-a referit la chestiunea supuúilor străini úi mi-a comunicat că Guvernul
român ar fi foarte mulĠumit cu o rezolvare favorabilă a acesteia.
Atrăgându-i interlocutorului meu atenĠia asupra unora dintre cauzele
pentru care lichidarea biletelor de protecĠie prezintă anumite disconforturi
pentru noi, i-am explicat domnului Djuvara că insistenĠa Guvernului român în
această chestiune mă miră. Dacă românii ar Ġine cu adevărat nu doar la
formalităĠile exterioare, dar úi la reglementarea situaĠiei tuturor străinilor din
Regat, guvernul úi-ar fi îndreptat, probabil, atenĠia úi către socialiútii ruúi, care,
după toate aparenĠele, nu sunt deranjaĠi deloc, chiar dacă nu au nici măcar bilete
de protecĠie.
„Echitatea cere”, am adăugat eu, „ca, înainte de a discrimina persoanele
dotate cu acte legale, să fie luate măsuri pentru clarificarea situaĠiei acelor
străini, care locuiesc liber pe teritoriul României fără nici un fel de acte”.
Îmi permit să presupun că pe această bază vom putea păstra drepturile
actuale pentru supuúii noútri, până la sosirea unor timpuri mai bune, când
Guvernul român se va dovedi mult mai maleabil úi mai puĠin indiferent faĠă de
dorinĠele noastre4.
1
Începuturile miúcării socialiste în România sunt legate de stabilirea aici, la sfârúitul
anilor 1870, a unor emigranĠi din Imperiul Rus, inclusiv din Basarabia. În anul 1879, doctorul
Russel (Nikolai Sudzilovskii) úi Ioan Nădejde au înfiinĠat la Iaúi ziarul „Besarabiea”, cu o
puternică orientare antiĠaristă. Printre activităĠile importante ale socialiútilor români din anii 1880
s-a numărat transportarea ilegală a literaturii de stânga din Europa în Rusia (Keith Hitchins,
Rumania, în, The Formation of Labour Movements: 1870-1914. An International Perspective,
vol. I, ed. by Marcel van der Linden and Jürgen Rojahn, Leiden, 1990, p. 369-392; Z. Ornea,
Curentul cultural de la „Contemporanul”, Bucureúti, 1977, p. 3 úi urm.). Misiunea rusă de la
Bucureúti urmărea cu atenĠie activitatea socialiútilor de origine rusă úi încerca să creeze în opinia
publică o stare de ostilitate la adresa acestora prin intermediul unor ziare româneúti (A se vedea,
în acest sens, campania de presă dusă în primăvara anului 1890 împotriva lui Constantin
Dobrogeanu-Gherea de ziarul „Poporul” – Z. Ornea, ViaĠa lui C. Dobrogeanu-Gherea, Bucureúti,
1982, p. 31-34).
2
În acele momente, funcĠia de secretar general al Ministerului Afacerilor Străine era
ocupată de Trandafir Djuvara. Potrivit regulamentului administraĠiei centrale a ministerului,
secretarul general avea mai multe atribuĠii: de a expedia o parte din corespondenĠa ministrului, de
a conduce lucrările funcĠionarilor din minister, de a supraveghea întocmirea statului de serviciu
pentru personalul ministerului.
3
La 14 mai 1887, partea română semna „Învoiala prin schimb de note cu Austro-Ungaria,
privitoare la încetarea protecĠiei austro-ungare dată în România unor persoane nebucurându-se de
naĠionalitatea austro-ungară”. Această protecĠie a încetat la 1 ianuarie 1888. Se mai semnaseră
astfel de „învoieli” úi cu Germania úi FranĠa.
4
La 22 noiembrie/4 decembrie 1869, a fost semnată convenĠia consulară dintre
România úi Rusia. Era prima convenĠie încheiată de România cu un alt stat, pe picior de egalitate,
înainte de recunoaúterea independenĠei úi fără a se Ġine seama de punctul de vedere al puterii
suzerane, în speĠă Imperiul Otoman. ConvenĠia conĠinea 37 de articole referitoare la statutul
consulilor, vice-consulilor úi supuúilor ruúi pe teritoriul României, dar úi la situaĠia românilor în
Rusia. După útiinĠa noastră, la sfârúitul secolului XIX nu a mai fost semnată o altă convenĠie
consulară între cele două state, deúi au existat tentative în acest sens.
Ȼɭɯɚɪɟɫɬ, 11 ɞɟɤɚɛɪɹ 1888 ɝ., ʋ 70. ɏɢɬɪɨɜɨ – Ƚɢɪɫɭ

ɂɡ ɜɫɟɯ ɩɪɟɧɢɣ, ɩɪɨɢɫɯɨɞɢɜɲɢɯ ɞɨ ɫɢɯ ɩɨɪ ɜ ɩɚɥɚɬɚɯ, ɢɡ ɜɫɟɣ ɷɬɨɣ
ɛɨɪɶɛɵ ɩɨɥɢɬɢɱɟɫɤɢɯ ɩɚɪɬɢɣ, ɩɪɢ ɤɨɬɨɪɨɣ ɦɵ ɧɵɧɟ ɩɪɢɫɭɬɫɬɜɭɟɦ ɜ
Ɋɭɦɵɧɢɢ, ɢ ɢɡ ɜɫɟɯ ɢɧɬɪɢɝ, ɫɨɩɪɨɜɨɠɞɚɸɳɢɯ ɷɬɭ ɛɨɪɶɛɭ, ɨɞɧɨ, ɱɬɨ
ɜɵɞɟɥɹɟɬɫɹ ɞɥɹ ɧɚɫ ɫ ɩɨɥɧɨɸ ɹɫɧɨɫɬɶɸ, ɷɬɨ ɧɟɩɪɢɦɢɪɢɦɚɹ, ɩɨɱɬɢ ɭɠɟ
ɧɟɫɤɪɵɜɚɟɦɚɹ ɜɪɚɠɞɟɛɧɨɫɬɶ ɜ ɨɬɧɨɲɟɧɢɢ ɤ ɧɚɦ ɤɨɪɨɥɹ Ʉɚɪɥɚ ɢ ɟɝɨ
ɩɨɫɥɭɲɧɨɝɨ, ɭɫɟɪɞɫɬɜɭɸɳɟɝɨ ɩɪɚɜɢɬɟɥɶɫɬɜɚ. ɉɪɢɧɚɞɥɟɠɧɨɫɬɶ Ɋɭɦɵɧɢɢ ɤ
ɜɪɚɠɞɟɛɧɨɦɭ ɩɪɨɬɢɜ ɧɚɫ ɫɨɸɡɭ1, ɩɪɢɧɹɬɢɟ ɟɸ ɜ ɷɬɨɦ ɨɬɧɨɲɟɧɢɢ
ɧɟɤɨɬɨɪɵɯ ɩɨɥɨɠɢɬɟɥɶɧɵɯ ɨɛɹɡɚɬɟɥɶɫɬɜ, ɟɞɜɚ ɥɢ ɦɨɝɭɬ ɩɨɞɥɟɠɚɬɶ ɧɵɧɟ
ɤɚɤɨɦɭ ɥɢɛɨ ɫɨɦɧɟɧɢɸ.
Ʉɨɥɥɟɤɬɢɜɢɫɬɵ, ɩɨɤɚ ɨɧɢ ɧɚɯɨɞɢɥɢɫɶ ɭ ɜɥɚɫɬɢ, ɩɨ ɤɪɚɣɧɟɣ ɦɟɪɟ, ɧɟ
ɫɨɡɧɚɜɚɥɢɫɶ ɨɬɤɪɵɬɨ ɜ ɫɜɨɟɣ ɜ ɨɬɧɨɲɟɧɢɢ ɤ ɧɚɦ ɜɪɚɠɞɟɛɧɨɫɬɢ. ɇɚɩɪɨɬɢɜ,
ɨɧɢ ɜɫɺ ɜɪɟɦɹ ɫɬɚɪɚɥɢɫɶ ɧɚɫ ɭɜɟɪɢɬɶ ɜ ɫɜɨɟɣ ɞɪɭɠɛɟ, ɩɚɪɚɞɢɪɨɜɚɥɢ ɩɟɪɟɞ
ɫɬɪɚɧɨɸ ɫɜɨɢɦɢ ɫ Ɋɨɫɫɢɟɣ, ɹɤɨɛɵ, ɞɪɭɠɟɫɬɜɟɧɧɵɦɢ ɨɬɧɨɲɟɧɢɹɦɢ ɢ
ɨɮɢɰɢɚɥɶɧɨ ɩɪɨɜɨɡɝɥɚɲɚɥɢ ɜɨ ɜɧɟɲɧɟɣ ɩɨɥɢɬɢɤɟ ɩɪɢɧɰɢɩ ɫɬɪɨɝɨɣ
ɧɟɣɬɪɚɥɶɧɨɫɬɢ. Ʌɢɲɶ ɩɨɫɥɟ ɫɜɨɟɝɨ ɩɚɞɟɧɢɹ ɨɧɢ ɨɤɨɧɱɚɬɟɥɶɧɨ ɫɛɪɨɫɢɥɢ
ɷɬɭ ɥɢɱɢɧɭ. ɀɭɧɢɦɢɫɬɵ ɢɯ ɩɟɪɟɳɟɝɨɥɹɥɢ2.
Ƚɨɫɩɨɞɢɧ Ʉɚɪɩ ɧɟ ɞɨɜɨɥɶɫɬɜɭɟɬɫɹ ɨɬɤɚɡɨɦ ɡɚɹɜɢɬɶ, ɱɬɨ ɩɨɥɢɬɢɤɚ
ɟɝɨ ɛɭɞɟɬ ɧɟɣɬɪɚɥɶɧɨɸ; ɨɧ ɧɟɫɤɨɥɶɤɨ ɪɚɡ ɝɪɨɦɤɨ ɢ ɬɨɪɠɟɫɬɜɟɧɧɨ ɡɚɹɜɥɹɟɬ
ɫɜɨɺ ɩɨɥɧɨɟ ɨɞɨɛɪɟɧɢɟ ɩɨɥɢɬɢɤɢ ɛɪɷɬɢɚɧɨɜɫɤɨɝɨ ɤɚɛɢɧɟɬɚ ɢ ɨɛɴɹɜɥɹɟɬ,
ɱɬɨ ɨɧ ɛɭɞɟɬ ɟɺ ɪɟɜɧɨɫɬɧɵɦ ɩɪɨɞɨɥɠɚɬɟɥɟɦ. Ʉɚɤɨɜɚ ɠɟ ɛɵɥɚ ɜ ɨɬɧɨɲɟɧɢɢ
ɤ ɧɚɦ ɷɬɚ ɩɨɥɢɬɢɤɚ ɩɚɜɲɟɝɨ Ɇɢɧɢɫɬɟɪɫɬɜɚ ɤɨɥɥɟɤɬɢɜɢɫɬɨɜ, ɬɟɩɟɪɶ ɭɠɟ
ɜɩɨɥɧɟ ɢɡɜɟɫɬɧɨ ɢɡ ɨɛɧɚɪɨɞɨɜɚɧɧɨɝɨ ɢɯ ɩɚɪɬɢɟɣ, ɩɨɫɥɟ ɢɯ ɩɚɞɟɧɢɹ,
ɩɪɟɫɥɨɜɭɬɨɝɨ ɢɯ ɜɨɡɡɜɚɧɢɹ ɤ ɫɬɪɚɧɟ, ɩɪɟɞɫɬɚɜɥɟɧɧɨɝɨ ɦɧɨɸ ɧɚ ɜɨɡɡɪɟɧɢɟ
ȼɚɲɟɝɨ ȼɵɫɨɤɨɩɪɟɜɨɫɯɨɞɢɬɟɥɶɫɬɜɚ ɩɪɢ ɞɟɩɟɲɟ ɦɨɟɣ ɨɬ 19-ɝɨ ɦɚɹ ɫɟɝɨ
ɝɨɞɚ, ʋ 18.
Ɇɧɟ ɤɚɠɟɬɫɹ, ɱɬɨ ɬɚɤɨɜɨɟ ɜɩɨɥɧɟ ɜɵɹɫɧɢɜɲɟɟɫɹ ɩɨɥɨɠɟɧɢɟ ɞɟɥ ɞɥɹ
ɧɚɫ ɜɵɝɨɞɧɨ, ɢɛɨ ɨɧɨ ɧɚɦ ɪɚɡɜɹɡɵɜɚɟɬ ɪɭɤɢ. Ɇɵ, ɩɨ ɤɪɚɣɧɟɣ ɦɟɪɟ, ɡɧɚɟɦ, ɫ
ɤɟɦ ɦɵ ɢɦɟɟɦ ɞɟɥɨ ɢ ɧɟ ɢɦɟɟɦ ɧɚɞɨɛɧɨɫɬɢ ɫɬɟɫɧɹɬɶɫɹ. ɋ ɨɞɧɨɣ ɫɬɨɪɨɧɵ,

ɤɨɪɨɥɶ ɫ ɟɝɨ ɤ ɧɚɦ ɧɟɧɚɜɢɫɬɧɨɸ ɜɪɚɠɞɟɛɧɨɫɬɶɸ, ɨɩɢɪɚɸɳɢɣɫɹ ɧɚ
ɠɭɧɢɦɢɫɬɨɜ, ɤɚɤ ɩɪɟɠɞɟ ɨɧ ɨɩɢɪɚɥɫɹ ɧɚ ɤɨɥɥɟɤɬɢɜɢɫɬɨɜ ɫ ɂɨɧɨɦ
Ȼɪɷɬɢɚɧɭ ɜɨ ɝɥɚɜɟ. ȼ ɨɫɧɨɜɚɧɢɢ ɜɫɟɣ ɷɬɨɣ ɬɺɦɧɨɣ ɞɟɹɬɟɥɶɧɨɫɬɢ, ɛɟɡ
ɫɨɦɧɟɧɢɹ, ɥɟɠɢɬ ɬɚ ɢɧɨɫɬɪɚɧɧɚɹ ɜɪɚɠɞɟɛɧɚɹ ɧɚɦ ɢɧɬɪɢɝɚ, ɤɨɬɨɪɨɣ ɧɚɱɚɥɨ
ɫɥɟɞɭɟɬ ɢɫɤɚɬɶ ɜɵɲɟ ɦɟɥɤɢɯ ɫɮɟɪ ɛɭɯɚɪɟɫɬɫɤɨɣ ɩɨɥɢɬɢɱɟɫɤɨɣ ɫɬɪɹɩɧɢ, ɬɚ
ɢɧɬɪɢɝɚ, ɧɚ ɤɨɬɨɪɭɸ ɜ ɩɪɨɞɨɥɠɟɧɢɟ ɫ ɥɢɲɤɨɦ ɞɟɫɹɬɢ ɥɟɬ ɧɚɬɵɤɚɟɦɫɹ ɦɵ
ɜɫɸɞɭ ɧɚ ɟɜɪɨɩɟɣɫɤɨɦ ȼɨɫɬɨɤɟ3. ɋ ɞɪɭɝɨɣ ɫɬɨɪɨɧɵ, ɜɪɚɠɞɟɛɧɚɹ ɷɬɨɣ
ɩɨɥɢɬɢɤɟ ɢ ɫɥɟɞɨɜɚɬɟɥɶɧɨ ɧɚɦ ɫɨɱɭɜɫɬɜɟɧɧɚɹ ɩɚɪɬɢɹ ɤɨɧɫɟɪɜɚɬɨɪɨɜ,
ɛɨɪɸɳɚɹɫɹ ɩɪɨɬɢɜ ɥɢɱɧɨɣ ɩɨɥɢɬɢɤɢ ɤɨɪɨɥɹ ɢ ɭɝɨɠɞɚɸɳɢɯ ɟɣ
ɠɭɧɢɦɢɫɬɨɜ ɢ ɤɨɥɥɟɤɬɢɜɢɫɬɨɜ, ɧɨ ɜ ɛɨɪɶɛɟ ɫɜɨɟɣ ɧɟ ɨɤɪɟɩɲɚɹ, ɜɹɥɚɹ,
ɛɟɫɫɢɥɶɧɚɹ, ɜɫɥɟɞɫɬɜɢɟ ɪɚɡɥɚɞɨɜ ɜ ɟɺ ɫɨɛɫɬɜɟɧɧɨɣ ɫɪɟɞɟ ɢ ɩɨɞɚɬɥɢɜɨɫɬɢ
ɧɟɤɨɬɨɪɵɯ ɟɺ ɱɥɟɧɨɜ ɢɡ-ɡɚ ɥɢɱɧɵɯ ɱɟɫɬɨɥɸɛɢɜɵɯ ɜɢɞɨɜ ɧɚ ɩɪɢɦɚɧɤɢ
ɩɪɚɜɢɬɟɥɶɫɬɜɟɧɧɨɣ ɞɟɦɨɪɚɥɢɡɚɰɢɢ4. ɇɚɤɨɧɟɰ, ɡɚ ɷɬɨɣ ɤɨɧɫɟɪɜɚɬɢɜɧɨɣ
ɩɚɪɬɢɟɣ ɫɬɨɢɬ ɜɫɹ ɦɚɫɫɚ ɪɭɦɵɧɫɤɨɝɨ ɧɚɪɨɞɚ, ɜɫɟɦɢ ɧɚɰɢɨɧɚɥɶɧɵɦɢ
ɢɧɫɬɢɧɤɬɚɦɢ ɫɜɨɢɦɢ ɜɪɚɠɞɟɛɧɚɹ ɥɢɱɧɨ-ɢɧɨɫɬɪɚɧɧɨɣ ɩɨɥɢɬɢɤɟ ɤɨɪɨɥɹ, ɧɨ
ɫɞɚɜɥɢɜɚɟɦɚɹ ɜ ɜɵɪɚɠɟɧɢɢ ɢɫɬɢɧɧɵɯ ɱɭɜɫɬɜ ɫɥɨɠɧɨɸ ɦɚɲɢɧɨɸ
ɤɨɧɫɬɢɬɭɰɢɨɧɧɨɣ ɥɠɢ5.
ɇɵɧɟɲɧɹɹ ɩɨɥɢɬɢɱɟɫɤɚɹ ɛɨɪɶɛɚ ɩɚɪɬɢɣ ɦɨɠɟɬ ɩɪɢɣɬɢ ɥɢɲɶ ɤ
ɨɞɧɨɦɭ ɢɡ ɫɥɟɞɭɸɳɢɯ ɬɪɺɯ ɪɟɡɭɥɶɬɚɬɨɜ: 1) ɥɢɛɨ ɤɨɪɨɥɶ ɨɤɨɧɱɚɬɟɥɶɧɨ
ɜɨɫɬɨɪɠɟɫɬɜɭɟɬ, ɢ ɤɨɧɫɟɪɜɚɬɢɜɧɚɹ ɩɚɪɬɢɹ ɩɨɬɟɪɩɢɬ ɬɚɤɢɟ ɭɞɚɪɵ, ɨɬ
ɤɨɬɨɪɵɯ ɨɧɚ ɧɟ ɫɤɨɪɨ ɨɩɪɚɜɢɬɫɹ. ȼ ɬɚɤɨɦ ɫɥɭɱɚɟ ɧɚɞɨɥɝɨ ɜɨɞɜɨɪɢɬɫɹ
ɝɨɫɩɨɞɫɬɜɨ ɜɪɚɠɞɟɛɧɨɣ ɧɚɦ ɥɢɱɧɨɣ ɩɨɥɢɬɢɤɢ ɤɨɪɨɥɹ. ɇɨ ɧɚ ɬɚɤɨɜɨɣ ɢɫɯɨɞ
ɞɚɧɧɵɯ ɟɳɺ ɩɨɤɚ ɧɟ ɦɧɨɝɨ; 2) ɢɥɢ ɤɨɧɫɟɪɜɚɬɨɪɵ ɜɨɫɬɨɪɠɟɫɬɜɭɸɬ, ɢ ɬɨɝɞɚ
ɤɨɪɨɥɸ ɩɪɢɞɺɬɫɹ ɭɫɬɭɩɢɬɶ ɩɟɪɟɞ ɥɟɝɚɥɶɧɵɦ ɞɚɜɥɟɧɢɟɦ ɛɨɥɶɲɢɧɫɬɜɚ ɢ
ɢɡɦɟɧɢɬɶ ɫɜɨɸ ɧɵɧɟɲɧɸɸ ɥɢɱɧɨ-ɢɧɨɫɬɪɚɧɧɭɸ ɩɨɥɢɬɢɤɭ ɧɚ ɩɨɥɢɬɢɤɭ
ɧɚɰɢɨɧɚɥɶɧɭɸ, ɜɨ ɜɫɹɤɨɦ ɫɥɭɱɚɟ, ɧɚɦ ɛɨɥɟɟ ɜɵɝɨɞɧɭɸ; ɢɥɢ, ɧɚɤɨɧɟɰ,
3) ɛɨɪɶɛɚ ɜɵɣɞɟɬ ɢɡ ɥɟɝɚɥɶɧɵɯ ɮɨɪɦ ɢ ɩɟɪɟɣɞɺɬ ɢɡ ɫɬɟɧ ɩɚɪɥɚɦɟɧɬɚ ɧɚ
ɭɥɢɰɭ, ɜɵɜɨɞɹ ɧɚ ɩɟɪɜɨɟ ɦɟɫɬɨ ɜɨɩɪɨɫ ɚɧɬɢɞɢɧɚɫɬɢɱɟɫɤɢɣ, ɭɠɟ
ɞɨɫɬɚɬɨɱɧɨ ɫɨɡɪɟɜɲɢɣ ɜ ɝɥɭɛɨɤɢɯ ɦɚɫɫɚɯ ɪɭɦɵɧɫɤɨɝɨ ɧɚɪɨɞɚ. ȼɨ ɜɫɹɤɨɦ
ɫɥɭɱɚɟ, ɧɵɧɟɲɧɟɟ ɨɛɨɫɬɪɺɧɧɨɟ ɩɨɥɨɠɟɧɢɟ ɩɪɟɞɫɬɚɜɥɹɟɬ ɭɠɟ ɬɭ ɜɵɝɨɞɭ,
ɱɬɨ ɨɧɨ ɨɬɨɞɜɢɝɚɟɬ ɧɚ ɧɟɨɩɪɟɞɟɥɺɧɧɨɟ ɜɪɟɦɹ ɜɨɩɪɨɫ ɨɛ ɭɩɪɨɱɟɧɢɢ ɧɚ
ɪɭɦɵɧɫɤɨɦ ɩɪɟɫɬɨɥɟ ɞɢɧɚɫɬɢɢ Ƚɨɝɟɧɰɨɥɥɟɪɧɨɜ. ȿɞɜɚ ɥɢ ɩɪɢ ɧɵɧɟɲɧɢɯ
ɨɛɫɬɨɹɬɟɥɶɫɬɜɚɯ ɩɪɢɜɟɪɠɟɧɰɵ ɦɵɫɥɢ ɨ ɩɪɢɡɧɚɧɢɢ ɧɵɧɟ ɠɟ ɩɪɢɧɰɚ
Ɏɟɪɞɢɧɚɧɞɚ Ƚɨɝɟɧɰɨɥɥɟɪɧɫɤɨɝɨ ɡɚɤɨɧɧɵɦ ɧɚɫɥɟɞɧɢɤɨɦ ɤɨɪɨɥɹ Ʉɚɪɥɚ
ɪɟɲɚɬɫɹ ɩɨɞɧɹɬɶ ɷɬɨɬ ɜɨɩɪɨɫ, ɤɨɬɨɪɵɣ ɝɨɬɨɜ ɛɵɥ ɛɵɬɶ ɩɨɞɧɹɬɵɦ ɜ
ɩɪɨɲɥɨɦ ɝɨɞɭ ɩɟɪɟɞ ɩɚɞɟɧɢɟɦ ɤɨɥɥɟɤɬɢɜɢɫɬɨɜ. ȼɨɬ ɩɨɱɟɦɭ ɧɵɧɟɲɧɹɹ
ɩɚɪɬɢɣɧɚɹ ɛɨɪɶɛɚ ɩɪɟɞɫɬɚɜɥɹɟɬ ɞɥɹ ɧɚɫ ɨɫɨɛɟɧɧɵɣ ɢɧɬɟɪɟɫ6.
Ʉɨɧɟɱɧɨ, Ɋɭɦɵɧɢɹ ɫɚɦɚ ɩɨ ɫɟɛɟ ɫɥɢɲɤɨɦ ɧɢɱɬɨɠɧɚ, ɱɬɨɛɵ
ɫɦɟɲɧɵɟ ɛɪɚɜɚɞɵ ɝ-ɧɚ Ʉɚɪɩɚ ɦɨɝɥɢ ɧɚɫ ɛɟɫɩɨɤɨɢɬɶ. ɇɨ ɨɧɢ ɧɚɯɨɞɹɬ, ɤ
ɫɨɠɚɥɟɧɢɸ, ɨɬɝɨɥɨɫɨɤ ɩɨ ɞɪɭɝɭɸ ɫɬɨɪɨɧɭ Ⱦɭɧɚɹ ɢ ɨɞɨɛɪɹɸɬ ɬɚɦɨɲɧɢɯ
ɧɚɲɢɯ ɩɪɨɬɢɜɧɢɤɨɜ. ȼɫɺ ɷɬɨ ɜ ɫɜɹɡɢ, ɢ ɹ ɛɨɥɟɟ ɱɟɦ ɤɨɝɞɚ ɥɢɛɨ ɭɛɟɠɞɺɧ ɜ
ɬɨɦ, ɱɬɨ ɦɵ ɧɟ ɦɨɠɟɦ ɪɚɫɫɱɢɬɵɜɚɬɶ ɧɚ ɜɨɡɜɪɚɳɟɧɢɟ ɜ ɫɮɟɪɭ ɩɨɥɧɨɝɨ
ɩɨɥɢɬɢɱɟɫɤɨɝɨ ɜɥɢɹɧɢɹ ɡɚɞɭɧɚɣɫɤɢɯ ɫɬɪɚɧ, ɩɨɤɚ ɧɟ ɜɨɫɬɨɪɠɟɫɬɜɭɟɬ ɢ ɧɟ

ɜɨɞɜɨɪɢɬɫɹ ɜɧɨɜɶ ɧɚɲɟ ɢɫɬɨɪɢɱɟɫɤɨɟ ɩɨɥɢɬɢɱɟɫɤɨɟ ɬɹɝɨɬɟɧɢɟ ɧɚ
Ɋɭɦɵɧɢɸ. Ɇɧɟ ɤɚɠɟɬɫɹ, ɦɵ ɞɨɥɠɧɵ ɫɞɟɥɚɬɶ ɜɫɺ, ɱɬɨ ɨɬ ɧɚɫ ɡɚɜɢɫɢɬ, ɞɥɹ
ɞɨɫɬɢɠɟɧɢɹ ɷɬɨɣ ɰɟɥɢ ɢ ɜ ɷɬɨɦ ɨɬɧɨɲɟɧɢɢ ɦɵ ɞɨɥɠɧɵ ɧɟ ɭɩɭɫɬɢɬɶ
ɧɚɫɬɨɹɳɭɸ ɦɢɧɭɬɭ.
ɋ ɨɬɥɢɱɧɵɦ ɩɨɱɬɟɧɢɟɦ ɢ ɫɨɜɟɪɲɟɧɧɨɸ ɩɪɟɞɚɧɧɨɫɬɶɸ, ɢɦɟɸ
1
18(30) ɨɤɬɹɛɪɹ 1883 ɝ. Ɋɭɦɵɧɢɹ ɩɨɞɩɢɫɚɥɚ ɞɨɝɨɜɨɪ ɨ ɫɨɸɡɟ ɫ Ⱥɜɫɬɪɨ-ȼɟɧɝɪɢɟɣ, ɤ
ɤɨɬɨɪɨɦɭ Ƚɟɪɦɚɧɢɹ ɩɪɢɦɤɧɭɥɚ ɜ ɬɨɬ ɠɟ ɞɟɧɶ. Ⱦɨɝɨɜɨɪ ɛɵɥ ɫɟɤɪɟɬɧɵɦ, ɫɨɞɟɪɠɚɥ 7 ɫɬɚɬɟɣ,
ɢɦɟɥ ɨɛɨɪɨɧɢɬɟɥɶɧɵɣ ɯɚɪɚɤɬɟɪ ɢ ɫɪɨɤ ɞɟɣɫɬɜɢɹ 5 ɥɟɬ ɫ ɩɨɫɥɟɞɭɸɳɢɦ ɚɜɬɨɦɚɬɢɱɟɫɤɢɦ
ɩɪɨɞɥɟɧɢɟɦ ɤɚɠɞɵɣ ɪɚɡ ɟɳɟ ɧɚ 3 ɝɨɞɚ.
2
12 ɧɨɹɛɪɹ 1888 ɝ. ɛɵɥ ɫɮɨɪɦɢɪɨɜɚɧ ɜɬɨɪɨɣ ɤɚɛɢɧɟɬ Ɍɟɨɞɨɪɚ Ɋɨɫɟɬɬɢ, ɜ ɤɨɬɨɪɵɣ
ɜɨɲɥɢ ɢ ɥɢɛɟɪɚɥ-ɤɨɧɫɟɪɜɚɬɨɪɵ Ƚ. Ɇɚɧɭ ɜ ɤɚɱɟɫɬɜɟ ɜɨɟɧɧɨɝɨ ɦɢɧɢɫɬɪɚ, Ⱥ. Ʌɚɯɨɜɚɪɢ ɜ
ɞɨɥɠɧɨɫɬɢ ɦɢɧɢɫɬɪɚ ɫɟɥɶɫɤɨɝɨ ɯɨɡɹɣɫɬɜɚ, ɩɪɨɦɵɲɥɟɧɧɨɫɬɢ, ɬɨɪɝɨɜɥɢ ɢ ɝɨɫɭɞɚɪɫɬɜɟɧɧɵɯ
ɢɦɭɳɟɫɬɜ, Ⱦɠ. ȼɟɪɧɟɫɤɭ ɤɚɤ ɦɢɧɢɫɬɪ ɸɫɬɢɰɢɢ. ɉɨɪɬɮɟɥɶ ɦɢɧɢɫɬɪɚ ɢɧɨɫɬɪɚɧɧɵɯ ɞɟɥ
ɨɫɬɚɥɫɹ ɡɚ ɉ. Ʉɚɪɩɨɦ, ɭɛɟɠɞɟɧɧɵɦ ɫɬɨɪɨɧɧɢɤɨɦ ɫɨɸɡɧɨɝɨ ɞɨɝɨɜɨɪɚ ɫ Ƚɟɪɦɚɧɢɟɣ ɢ Ⱥɜɫɬɪɨ-
ȼɟɧɝɪɢɟɣ. ȼɨɡɦɨɠɧɨ, ɷɬɨ ɛɵɥ ɝɥɚɜɧɵɣ ɮɚɤɬɨɪ ɜ ɪɚɫɱɟɬɚɯ ɤɨɪɨɥɹ, ɩɪɢɧɹɜɲɟɝɨ ɪɟɲɟɧɢɟ
ɞɨɜɟɪɢɬɶ ɠɭɧɢɦɢɫɬɚɦ ɮɨɪɦɢɪɨɜɚɧɢɟ ɩɪɚɜɢɬɟɥɶɫɬɜɚ.
3
Ɉɛ ɷɬɨɦ ɫɦ. ɩɨɞɪɨɛɧɟɟ ɜ ɢɫɬɨɪɢɱɟɫɤɨɦ ɤɨɦɦɟɧɬɚɪɢɢ ɤ ɞɚɧɧɨɦɭ ɬɨɦɭ.
4
ɏɨɬɹ ɩɨɫɥɟ ɮɨɪɦɢɪɨɜɚɧɢɹ ɩɪɚɜɢɬɟɥɶɫɬɜɟɧɧɨɝɨ ɤɚɛɢɧɟɬɚ ɤɨɧɫɟɪɜɚɬɨɪɵ Ʌɚɫɤɷɪ
Ʉɚɬɚɪɞɠɢɭ ɢ ɝɟɧɟɪɚɥ Ɏɥɨɪɟɫɤɭ ɩɨɫɟɬɢɥɢ ɤɨɪɨɥɹ ɞɥɹ ɬɨɝɨ, ɱɬɨɛɵ ɡɚɜɟɪɢɬɶ ɟɝɨ ɜ ɫɜɨɟɣ
ɩɚɪɥɚɦɟɧɬɫɤɨɣ ɩɨɞɞɟɪɠɤɟ, ɜ ɞɟɣɫɬɜɢɬɟɥɶɧɨɫɬɢ ɨɧɢ ɛɵɥɢ ɧɟɞɨɜɨɥɶɧɵ ɧɨɜɨɣ ɮɨɪɦɭɥɨɣ
ɮɨɪɦɢɪɨɜɚɧɢɹ ɩɪɚɜɢɬɟɥɶɫɬɜɚ.
5
ɋɜɨɺ ɨɬɧɨɲɟɧɢɟ ɤ ɧɨɜɨɦɭ ɤɚɛɢɧɟɬɭ ɢ ɤ ɧɨɜɨɣ ɩɨɥɢɬɢɱɟɫɤɨɣ ɫɢɬɭɚɰɢɢ ɤɨɪɨɥɶ
Ʉɚɪɥ I ɜɵɪɚɡɢɥ ɜ ɩɢɫɶɦɟ ɤ ɛɪɚɬɭ Ʌɟɨɩɨɥɶɞɭ ɨɬ 27 ɧɨɹɛɪɹ (9 ɞɟɤɚɛɪɹ) 1888 ɝ.: «ɉɪɢ
ɩɪɚɜɢɬɟɥɶɫɬɜɟ Ȼɪɷɬɢɚɧɭ ɹ ɨɛɫɭɠɞɚɥ ɫ ɧɢɦ ɜɫɟ ɜɨɩɪɨɫɵ ɢ ɩɪɢɧɢɦɚɥ ɪɟɲɟɧɢɹ; ɤ ɬɨɦɭ ɠɟ ɨɧ
ɪɚɫɩɨɥɚɝɚɥ ɜ ɩɚɥɚɬɟ ɨɪɝɚɧɢɡɨɜɚɧɧɵɦ ɛɨɥɶɲɢɧɫɬɜɨɦ, ɫ ɩɨɦɨɳɶɸ ɤɨɬɨɪɨɝɨ ɫɚɦɵɟ
ɳɟɤɨɬɥɢɜɵɟ ɩɪɨɛɥɟɦɵ ɦɨɝɥɢ ɛɵɬɶ ɪɟɲɟɧɵ ɛɟɡ ɧɟɫɤɨɧɱɚɟɦɵɯ ɞɢɫɤɭɫɫɢɣ. Ɍɟɩɟɪɶ ɠɟ ɹ
ɞɨɥɠɟɧ ɞɨɝɨɜɚɪɢɜɚɬɶɫɹ ɫ ɤɚɠɞɵɦ ɦɢɧɢɫɬɪɨɦ ɜ ɨɬɞɟɥɶɧɨɫɬɢ, ɢɦɟɸɬ ɦɟɫɬɨ ɪɚɡɥɢɱɧɨɝɨ ɜɢɞɚ
ɡɚɹɜɥɟɧɢɹ, ɨɛɴɹɫɧɟɧɢɹ; ɱɚɫɬɨ ɢ ɜ ɫɨɜɟɬɟ [ɦɢɧɢɫɬɪɨɜ] ɧɟɜɨɡɦɨɠɧɨ ɬɟɩɟɪɶ ɛɵɫɬɪɨ ɩɪɢɣɬɢ ɤ
ɟɞɢɧɨɝɥɚɫɢɸ, ɢ ɹ ɞɨɥɠɟɧ ɭɛɟɠɞɚɬɶ ɤɚɠɞɨɝɨ ɜ ɨɬɞɟɥɶɧɨɫɬɢ ɭɫɬɭɩɢɬɶ […] ɋɬɚɪɵɟ
ɤɨɧɫɟɪɜɚɬɨɪɵ ɯɨɬɹɬ ɱɢɫɬɨ ɤɨɧɫɟɪɜɚɬɢɜɧɨɟ ɩɪɚɜɢɬɟɥɶɫɬɜɨ ɢ „ɨɛɪɚɛɚɬɵɜɚɸɬ” ɜ ɷɬɨɦ ɫɦɵɫɥɟ
ɫɥɚɜɧɨɝɨ Ʌ. Ʉɚɬɚɪɞɠɢɭ, ɤɨɬɨɪɵɣ ɩɨɤɚ ɱɬɨ ɜɟɥ ɫɟɛɹ ɨɱɟɧɶ ɤɨɪɪɟɤɬɧɨ. ɑɚɫɬɶɸ ɩɪɚɜɢɬɟɥɶɫɬɜɚ
ɹɜɥɹɸɬɫɹ ɉ. ɉ. Ʉɚɪɩ ɢ Ⱥ. Ʌɚɯɨɜɚɪɢ, ɞɜɚ ɥɢɞɟɪɚ, ɤɚɠɞɵɣ ɢɡ ɤɨɬɨɪɵɯ ɧɟ ɩɨɞɞɟɪɠɢɜɚɟɬ
ɞɪɭɝɨɝɨ, ɢ ɷɬɨ ɨɬɪɚɠɚɟɬɫɹ ɧɚ ɞɟɹɬɟɥɶɧɨɫɬɢ ɩɚɥɚɬ». ɋɦ.: Scrisorile regelui Carol I din arhiva
de la Sigmaringen 1878-1905 / Ed. S. Cristescu. Bucureúti, 2011. P. 171–172.
6
Ʉɧɹɡɶ Ɏɟɪɞɢɧɚɧɞ ɛɵɥ ɩɪɨɜɨɡɝɥɚɲɟɧ «ɩɪɟɞɩɨɥɨɠɢɬɟɥɶɧɵɦ ɧɚɫɥɟɞɧɢɤɨɦ
ɤɨɪɨɧɵ» ɢ ɩɪɢɧɰɟɦ Ɋɭɦɵɧɢɢ ɜ ɦɚɪɬɟ 1889 ɝ.
Bucureúti, 11 decembrie 1888, nr. 70. Hitrovo către Giers

Din toate dezbaterile care au loc în prezent în Camere, din toată această
luptă politică dintre partide, la care asistăm azi în România, úi din toate intrigile
care însoĠesc această luptă, ceea ce se poate desprinde pentru noi cu toată
claritatea este atitudinea ireconciliabilă úi deja necamuflată faĠă de noi a regelui
Carol úi a guvernului zelos supus lui. ApartenenĠa României la o alianĠă1 ostilă
nouă, asumarea de către ea, faĠă de această alianĠă, a unor obligaĠii pozitive,
sunt realităĠi care nu mai pot fi puse la îndoială.
Atâta timp cât s-au aflat la putere, colectiviútii, cel puĠin, nu îúi
expuneau deschis atitudinea ostilă faĠă de noi. Dimpotrivă, aceútia au încercat să
ne asigure mereu de prietenia lor, afiúau relaĠiile pretins amicale cu Rusia úi
declarau oficial în politica externă principiul neutralităĠii stricte. Abia după
pierderea puterii ei au aruncat definitiv această mască. Junimiútii i-au întrecut în
această privinĠă2.
Domnul Carp, fără a se mulĠumi cu refuzul de a afirma că politica sa va
fi una a neutralităĠii, s-a declarat cu voce tare úi solemn întru totul de acord cu
politica Guvernului Brătianu úi anunĠă că o va continua cu râvnă. Care a fost
însă politica guvernului căzut al colectiviútilor faĠă de noi este în prezent bine
cunoscut, din proclamaĠiunea către Ġară publicată de partidul lor după
îndepărtarea de la putere, care a fost pusă la dispoziĠia ExcelenĠei Voastre odată
cu raportul din 19 mai anul curent, nr. 18.
Sunt de părere că această clarificare a lucrurilor este convenabilă pentru
noi, deoarece aceasta ne dezleagă mâinile. Acum útim, în orice caz, cu cine
avem de-a face úi nu există nici o nevoie de a ne jena. De o parte se află regele,
cu ostilitatea sa duúmănoasă, bazat pe junimiúti, aúa cum se baza înainte pe
colectiviúti în frunte cu Ion Brătianu. La originea acestei întregi activităĠi
obscure se află, fără îndoială, acea intrigă străină îndreptată împotriva noastră,
care trebuie căutată dincolo de sferele minuscule ale uneltirilor din politica
bucureúteană, acea intrigă de care ne lovim peste tot în Orientul european în
ultimii zece ani3. De cealaltă parte se situează partidul conservatorilor, ostil
acestei politici úi, în consecinĠă, binevoitor nouă, care se luptă împotriva
politicii personale a regelui úi a junimiútilor úi colectiviútilor care o susĠin, dar
care, în lupta sa, este însă neconsolidat, slab, fără putere, ca urmare a discordiei
interne úi a vulnerabilităĠii unor membri ai săi, avizi de onoruri la momelile
demoralizante guvernamentale4. În sfârúit, în spatele acestui partid conservator
se află întreaga masă a poporului român, care este, prin toate instinctele sale
naĠionale, ostil politicii externe personale a regelui, dar care este împiedicat în
exprimarea sentimentelor sale adevărate de către maúinăria complicată a
minciunii constituĠionale5.
Lupta politică actuală a partidelor poate conduce doar către unul dintre
următoarele trei rezultate posibile: 1) fie că regele va avea definitiv câútig de
cauză úi partidul conservator va încasa astfel de lovituri după care nu-úi va
reveni foarte curând; în acest caz se va impune pentru mult timp politica
personală a regelui ostilă nouă; dar pentru un astfel de scenariu nu există încă
suficiente date; 2) fie că vor triumfa conservatorii úi în acest caz regele va fi
obligat să cedeze în faĠa presiunii legale a majorităĠii úi să-úi modifice politica
personală externă din prezent într-una naĠională, în orice caz mai convenabilă
nouă; sau, în sfârúit, 3) lupta va ieúi din formele legale úi va trece dincolo de
zidurile Parlamentului în stradă, avansând în prim-plan chestiunea antidinastică,
care s-a copt deja destul de mult în masele profunde ale poporului român. În
orice caz, situaĠia acută actuală prezintă un anumit avantaj, amânând pentru o
perioadă nedeterminată chestiunea consolidării pe Tronul românesc a dinastiei
de Hohenzollern. Este puĠin probabil ca, în condiĠiile actuale, adepĠii ideii
privind recunoaúterea acum a prinĠului Ferdinand de Hohenzollern drept
succesor legal al regelui Carol să ridice această chestiune, problemă care era pe
cale de a fi pusă anul trecut înainte de căderea colectiviútilor. Iată de ce lupta
politică actuală prezintă pentru noi un interes deosebit6.
Desigur, România însăúi este prea neînsemnată pentru ca bravadele
domnului Carp să ne neliniútească. Dar acestea au, din păcate, ecouri în partea
cealaltă a Dunării, încurajându-i pe duúmanii noútri de acolo. Între toate acestea
există o legătură, úi eu sunt ca niciodată convins că noi nu putem să mizăm pe
revenirea totală sub influenĠă noastră a Ġărilor de dincolo de Dunăre, până când
influenĠa noastră istorică úi politică asupra României nu va triumfa úi nu se va
impune din nou. Consider că noi ar trebui să facem tot ce depinde de noi pentru
atingerea acestui scop, iar pentru aceasta nu ar trebui să ratăm úansa actuală.
Cu exemplară consideraĠie úi devotament nelimitat, am onoare de a fi,
Stimate Domn, supusul ExcelenĠei Voastre, M. Hitrovo.
1
La 30 octombrie 1883, România a semnat tratatul de alianĠă cu Austro-Ungaria, la care
Germania a aderat în aceeaúi zi. Tratatul era secret, conĠinea úapte articole, avea un caracter
defensiv úi o valabilitate de cinci ani, urmând a fi prelungit automat pe încă trei ani.
2
La 12 noiembrie 1888, a fost constituit al doilea guvern Theodor Rosetti, din care au
făcut parte úi liberal-conservatorii G. Manu, ministru de Război, Al. Lahovari, ministru al
Agriculturii, Industriei, ComerĠului úi Domeniilor, G. Vernescu, ministru al JustiĠiei. Portofoliul
Externelor a rămas la P.P. Carp, susĠinător al încheierii tratatului de alianĠă cu Austro-Ungaria úi
Germania. A fost poate factorul principal care a contat în decizia regelui de a încredinĠa
junimiútilor formarea guvernului.
3
A se vedea, pe larg, studiul introductiv la acest volum.
4
Chiar dacă, după formarea guvernului, conservatorii Lascăr Catargiu úi generalul
Florescu au mers la rege pentru a-l încredinĠa de sprijinul lor în Parlament, în realitate aceútia erau
nemulĠumiĠi de noua formulă ministerială.
5
PoziĠia regelui Carol I faĠă de noul cabinet úi noua situaĠie politică este exprimată într-o
scrisoare din 27 noiembrie/9 decembrie 1888, către fratele său Leopold: „Sub guvernul Brătianu
discutam úi fixam cu el toate chestiunile, în plus dispunea în Camere de o majoritate organizată
prin care cele mai spinoase probleme puteau fi rezolvate fără discuĠii interminabile. Astăzi trebuie
să tratez cu fiecare ministru în parte, au loc tot felul de declaraĠii, de explicaĠii; adesea în consiliu
nu se mai poate ajunge prea uúor la consens úi eu trebuie să conving pe fiecare parte să cedeze
[…]. Bătrânii conservatori cer un guvern pur conservator úi îl prelucrează în acest sens pe bunul
L. Catargiu, care până acum a fost foarte corect. Din guvern fac parte P.P Carp úi Al. Lahovari,
doi lideri care nu se suportă unul pe celălalt, lucru care se repercutează în activitatea Camerelor”:
Scrisorile regelui Carol I din arhiva de la Sigmaringen 1878-1905, studiul introductiv, stabilirea
textului, traducerea, adaptarea úi notele de Sorin Cristescu, Bucureúti, 2011 (în continuare:
Scrisorile regelui Carol I), p. 171-172.
6
Principele Ferdinand a fost proclamat moútenitor al Tronului úi principe de România în
martie 1889.
8
Ȼɭɯɚɪɟɫɬ, 16 ɹɧɜɚɪɹ 1889 ɝ., ʋ 3. Ʌɨɞɵɠɟɧɫɤɢɣ – Ƚɢɪɫɭ

Ɂɚ ɩɨɫɥɟɞɧɟɟ ɜɪɟɦɹ, ɤɚɤ ɜ ɛɭɯɚɪɟɫɬɫɤɨɦ ɨɛɳɟɫɬɜɟ, ɬɚɤ ɢ ɜ ɩɟɱɚɬɢ,
ɞɟɪɠɢɬɫɹ ɭɩɨɪɧɨ ɫɥɭɯ ɨ ɩɪɟɞɫɬɨɹɳɟɦ ɜɟɫɧɨɸ ɧɵɧɟɲɧɟɝɨ ɝɨɞɚ ɩɪɢɛɵɬɢɢ ɜ
Ɋɭɦɵɧɢɸ ɧɚ ɩɨɫɬɨɹɧɧɨɟ ɩɪɟɛɵɜɚɧɢɟ ɩɪɢɧɰɚ Ɏɟɪɞɢɧɚɧɞɚ Ƚɨɝɟɧɰɨɥɥɟɪɧɫɤɨɝɨ,
ɢɦɟɸɳɟɝɨ, ɧɚɫɤɨɥɶɤɨ ɧɵɧɟ ɦɨɠɧɨ ɫɭɞɢɬɶ [ɧɚɦɟɪɟɧɢɟ] ɡɚɧɹɬɶ ɫɨ ɜɪɟɦɟɧɟɦ
ɪɭɦɵɧɫɤɢɣ ɩɪɟɫɬɨɥ.
ȼ ɩɨɞɬɜɟɪɠɞɟɧɢɟ ɷɬɨɝɨ ɫɥɭɯɚ ɜ ɡɞɟɲɧɢɯ ɝɚɡɟɬɚɯ ɧɚɩɟɱɚɬɚɧ ɛɵɥ
ɬɟɤɫɬ ɬɟɥɟɝɪɚɦɦɵ, ɩɪɢɫɥɚɧɧɨɣ, ɛɭɞɬɨ ɛɵ, ɩɪɢɧɰɟɦ ɩɨ ɫɥɭɱɚɸ ɇɨɜɨɝɨ ɝɨɞɚ
ɤɨɦɚɧɞɢɪɭ ɤɜɚɪɬɢɪɭɸɳɟɝɨ ɜ Ȼɭɯɚɪɟɫɬɟ 3-ɝɨ ɥɢɧɟɣɧɨɝɨ ɩɟɯɨɬɧɨɝɨ ɩɨɥɤɚ, ɜ
ɫɩɢɫɤɚɯ ɤɨɟɝɨ ɨɧ ɫɨɫɬɨɢɬ.
ȼ ɬɟɥɟɝɪɚɦɦɟ ɷɬɨɣ ɡɧɚɱɢɥɨɫɶ, ɱɬɨ ɩɪɢɧɰ ɜɟɫɧɨɸ ɩɪɢɛɭɞɟɬ ɜ əɫɫɵ,
ɝɞɟ ɢ ɧɚɦɟɪɟɧ ɨɤɨɧɱɚɬɟɥɶɧɨ ɩɨɫɟɥɢɬɶɫɹ. ɏɨɬɹ ɜɩɨɫɥɟɞɫɬɜɢɢ ɤɨɦɚɧɞɢɪ
ɨɡɧɚɱɟɧɧɨɝɨ ɩɨɥɤɚ, ɩɨɥɤɨɜɧɢɤ ɉɚɥɥɚɞɢ, ɢ ɡɚɹɜɢɥ, ɱɬɨ ɩɨɥɭɱɟɧɧɚɹ ɢɦ
ɬɟɥɟɝɪɚɦɦɚ ɛɵɥɚ ɧɟ ɛɨɥɟɟ ɤɚɤ ɩɪɨɫɬɨɟ ɫɨ ɫɬɨɪɨɧɵ ɩɪɢɧɰɚ Ɏɟɪɞɢɧɚɧɞɚ
ɩɨɡɞɪɚɜɥɟɧɢɟ ɫ ɇɨɜɵɦ ɝɨɞɨɦ ɫɜɨɢɯ ɬɨɜɚɪɢɳɟɣ, ɪɚɫɩɪɨɫɬɪɚɧɢɜɲɟɟɫɹ ɜ ɬɨ
ɠɟ ɜɪɟɦɹ ɢɡɜɟɫɬɢɟ ɨ ɩɟɪɟɜɨɞɟ ɩɨɥɤɚ ɜ əɫɫɵ ɩɪɢɞɚɥɨ ɨɡɧɚɱɟɧɧɨɦɭ ɜɵɲɟ
ɫɥɭɯɭ ɧɨɜɭɸ ɞɨɫɬɨɜɟɪɧɨɫɬɶ.
ə ɜɨɫɩɨɥɶɡɨɜɚɥɫɹ ɧɟɞɚɜɧɢɦ ɦɨɢɦ ɫɜɢɞɚɧɢɟɦ ɫ ɝɨɫɩɨɞɢɧɨɦ
Ʉɚɪɩɨɦ, ɱɬɨɛɵ ɫɩɪɨɫɢɬɶ ɟɝɨ, ɧɚɫɤɨɥɶɤɨ ɩɪɚɜɞɨɩɨɞɨɛɧɨ ɩɪɢɛɵɬɢɟ ɩɪɢɧɰɚ
Ɏɟɪɞɢɧɚɧɞɚ ɧɚ ɨɤɨɧɱɚɬɟɥɶɧɨɟ ɩɪɟɛɵɜɚɧɢɟ ɜ Ɋɭɦɵɧɢɢ, ɢ ɩɨɥɭɱɢɥ ɨɬ
ɦɢɧɢɫɬɪɚ ɢɧɨɫɬɪɚɧɧɵɯ ɞɟɥ ɨɬɜɟɬ, ɜɩɨɥɧɟ ɩɨɞɬɜɟɪɠɞɚɸɳɢɣ ɜɟɪɨɹɬɢɟ ɷɬɨɝɨ
ɫɨɛɵɬɢɹ, ɤɨɬɨɪɨɟ ɩɪɢ ɧɚɫɬɨɹɳɢɯ ɨɛɫɬɨɹɬɟɥɶɫɬɜɚɯ ɧɟɥɶɡɹ ɧɟ ɫɱɢɬɚɬɶ
ɧɟɦɚɥɨɜɟɪɨɹɬɧɵɦ.
ȿɫɥɢ ɩɪɢɧɰ Ɏɟɪɞɢɧɚɧɞ ɟɳɟ ɧɟ ɧɚɯɨɞɢɬɫɹ ɡɞɟɫɶ, ɨɛɴɹɫɧɢɥ ɦɧɟ ɦɨɣ

ɫɨɛɟɫɟɞɧɢɤ, ɬɨ ɥɢɲɶ ɩɨɬɨɦɭ, ɱɬɨ ɜɧɭɬɪɟɧɧɟɟ ɩɨɥɨɠɟɧɢɟ ɤɨɪɨɥɟɜɫɬɜɚ ɛɵɥɨ
ɞɨ ɩɨɫɥɟɞɧɟɝɨ ɜɪɟɦɟɧɢ ɜɟɫɶɦɚ ɬɪɭɞɧɨɟ ɢ ɱɬɨ ɭɩɨɪɧɚɹ ɛɨɪɶɛɚ
ɩɨɥɢɬɢɱɟɫɤɢɯ ɩɚɪɬɢɣ ɦɨɝɥɚ ɧɟɛɥɚɝɨɩɪɢɹɬɧɨ ɨɬɪɚɡɢɬɶɫɹ ɧɚ ɜɡɝɥɹɞɚɯ ɢ
ɭɛɟɠɞɟɧɢɹɯ ɦɨɥɨɞɨɝɨ ɢ ɜɩɟɱɚɬɥɢɬɟɥɶɧɨɝɨ ɩɪɢɧɰɚ1.
ɉɪɟɛɵɜɚɧɢɟ ɠɟ ɟɝɨ ɜ əɫɫɚɯ ɜ ɬɟɱɟɧɢɟ ɛɨɥɟɟ ɢɥɢ ɦɟɧɟɟ
ɩɪɨɞɨɥɠɢɬɟɥɶɧɨɝɨ ɜɪɟɦɟɧɢ ɩɪɢɜɥɟɱɟɬ ɧɚ ɫɬɨɪɨɧɭ ɟɝɨ, ɩɨ ɦɧɟɧɢɸ
ɝɨɫɩɨɞɢɧɚ Ʉɚɪɩɚ, ɦɨɥɞɚɜɚɧ, ɨɫɬɚɜɲɢɯɫɹ ɞɨɧɵɧɟ ɜɟɫɶɦɚ ɪɚɜɧɨɞɭɲɧɵɦɢ ɤ
ɫɭɞɶɛɟ ɤɨɪɨɥɟɜɫɤɨɝɨ ɞɨɦɚ.
ȼɦɟɫɬɟ ɫ ɬɟɦ ɜɟɪɨɹɬɧɚɹ ɠɟɧɢɬɶɛɚ ɩɪɢɧɰɚ ɩɪɟɤɪɚɬɢɬ ɜ ɡɧɚɱɢɬɟɥɶɧɨɣ
ɦɟɪɟ ɚɧɬɢɞɢɧɚɫɬɢɱɟɫɤɭɸ ɚɝɢɬɚɰɢɸ, ɨɞɧɢɦ ɢɡ ɧɚɢɛɨɥɟɟ ɫɭɳɟɫɬɜɟɧɧɵɯ
ɨɫɧɨɜɚɧɢɣ ɤɨɟɣ ɹɜɥɹɟɬɫɹ ɛɟɡɞɟɬɧɨɫɬɶ ɤɨɪɨɥɹ ɢ ɧɟɨɛɟɫɩɟɱɟɧɧɨɫɬɶ
ɩɪɟɫɬɨɥɨɧɚɫɥɟɞɢɹ.
Ⱦɨɜɨɞɹ ɨ ɜɵɲɟɢɡɥɨɠɟɧɧɨɦ ɞɨ ɫɜɟɞɟɧɢɹ ȼɚɲɟɝɨ ȼɵɫɨɤɨɩɪɟ-
ɜɨɫɯɨɞɢɬɟɥɶɫɬɜɚ, ɩɨɡɜɨɥɸ ɫɟɛɟ ɜɦɟɫɬɟ ɫ ɬɟɦ ɜɵɫɤɚɡɚɬɶ, ɱɬɨ, ɤɪɨɦɟ
ɭɤɚɡɚɧɧɵɯ ɝɨɫɩɨɞɢɧɨɦ Ʉɚɪɩɨɦ ɩɪɢɱɢɧ ɨɬɫɭɬɫɬɜɢɹ ɩɪɢɧɰɚ Ɏɟɪɞɢɧɚɧɞɚ ɜ
Ɋɭɦɵɧɢɢ, ɝɥɚɜɧɵɦ [ɨɛɴɹɫɧɟɧɢɟɦ] ɩɨɞɨɛɧɨɝɨ ɹɜɥɟɧɢɹ ɹɜɥɹɟɬɫɹ
ɧɟɫɤɪɵɜɚɟɦɨɟ ɤɨɪɨɥɟɜɨɸ ȿɥɢɡɚɜɟɬɨɸ ɧɟɞɪɭɠɟɥɸɛɧɨɟ ɨɬɧɨɲɟɧɢɟ ȿɺ
ȼɟɥɢɱɟɫɬɜɚ ɤ ɛɭɞɭɳɟɦɭ ɜɟɪɨɹɬɧɨɦɭ ɡɚɦɟɫɬɢɬɟɥɸ ɤɨɪɨɥɹ Ʉɚɪɥɚ. Ʉɪɨɦɟ
ɬɨɝɨ, ɱɬɨ ɤɨɪɨɥɟɜɚ ɧɚɯɨɞɢɬ ɩɪɢɧɰɚ Ɏɟɪɞɢɧɚɧɞɚ ɧɟɫɨɨɬɜɟɬɫɬɜɭɸɳɢɦ ɩɨ
ɧɪɚɜɫɬɜɟɧɧɵɦ ɟɝɨ ɤɚɱɟɫɬɜɚɦ ɩɪɟɞɫɬɨɹɳɟɣ ɟɦɭ ɞɟɹɬɟɥɶɧɨɫɬɢ, ȿɺ
ȼɟɥɢɱɟɫɬɜɨ ɧɟ ɦɨɠɟɬ ɟɳɟ ɩɨɦɢɪɢɬɶɫɹ ɫ ɦɵɫɥɶɸ, ɱɬɨ ɧɚɫɥɟɞɧɢɤ ɩɪɟɫɬɨɥɚ
ɧɟ ɪɨɞɢɥɫɹ ɭ ɩɨɞɧɨɠɢɹ ɟɝɨ.
Ⱦɥɹ ɞɨɩɨɥɧɟɧɢɹ ɜɵɲɟɢɡɥɨɠɟɧɧɨɝɨ ɜɨɡɶɦɭ ɫɦɟɥɨɫɬɶ ɧɚɩɨɦɧɢɬɶ
ȼɚɲɟɦɭ ȼɵɫɨɤɨɩɪɟɜɨɫɯɨɞɢɬɟɥɶɫɬɜɭ, ɱɬɨ ɩɪɢɟɡɞ ɨɫɟɧɶɸ ɦɢɧɭɜɲɟɝɨ ɝɨɞɚ
ɩɪɢɧɰɚ ȼɚɥɥɢɣɫɤɨɝɨ2 ɜ Ɋɭɦɵɧɢɸ ɛɵɥ, ɦɟɠɞɭ ɩɪɨɱɢɦ, ɨɛɴɹɫɧɹɟɦ ɤɚɤ
ɩɟɪɜɵɣ ɲɚɝ ɤ ɛɭɞɭɳɟɦɭ ɛɪɚɤɭ ɨɞɧɨɣ ɢɡ ɞɨɱɟɪɟɣ ȿɝɨ ȼɵɫɨɱɟɫɬɜɚ ɫ
ɩɪɢɧɰɟɦ Ɏɟɪɞɢɧɚɧɞɨɦ.
ɋ ɝɥɭɛɨɤɢɦ ɩɨɱɬɟɧɢɟɦ ɢ ɫɨɜɟɪɲɟɧɧɨɸ ɩɪɟɞɚɧɧɨɫɬɶɸ ɢɦɟɸ ɱɟɫɬɶ
ɛɵɬɶ, Ɇɢɥɨɫɬɢɜɵɣ Ƚɨɫɭɞɚɪɶ, ȼɚɲɟɝɨ ɉɪɟɜɨɫɯɨɞɢɬɟɥɶɫɬɜɚ ɩɨɤɨɪɧɟɣɲɢɦ
ɫɥɭɝɨɸ, Ʌɨɞɵɠɟɧɫɤɢɣ.
1
ɇɟɨɛɯɨɞɢɦɨ ɨɬɦɟɬɢɬɶ ɮɚɤɬ, ɱɬɨ ɤ ɬɨɦɭ ɦɨɦɟɧɬɭ ɩɪɢɧɰ Ɏɟɪɞɢɧɚɧɞ ɧɟ ɫɧɢɫɤɚɥ
ɨɫɨɛɨɣ ɩɨɩɭɥɹɪɧɨɫɬɢ ɫɪɟɞɢ ɧɚɫɟɥɟɧɢɹ. Ɉɧ ɩɨɫɟɳɚɥ Ɋɭɦɵɧɢɸ ɥɢɲɶ ɞɜɚɠɞɵ: ɜ 1881 ɝ. ɜɨ
ɜɪɟɦɹ ɤɨɪɨɧɚɰɢɨɧɧɵɯ ɬɨɪɠɟɫɬɜ, ɢ ɜ 1887 ɝ., ɤɨɝɞɚ ɩɪɨɛɵɥ ɬɚɦ ɧɟɫɤɨɥɶɤɨ ɧɟɞɟɥɶ. ȿɝɨ ɠɟ
ɜɨɡɦɨɠɧɨɟ ɩɪɨɠɢɜɚɧɢɟ ɜ əɫɫɚɯ ɢɦɟɥɨ ɞɜɨɣɧɨɟ ɡɧɚɱɟɧɢɟ: ɫ ɨɞɧɨɣ ɫɬɨɪɨɧɵ, ɫɛɥɢɠɟɧɢɟ
ɩɪɚɜɹɳɟɣ ɞɢɧɚɫɬɢɢ ɫɨ ɜɬɨɪɨɣ «ɫɬɨɥɢɰɟɣ» ɫɬɪɚɧɵ, ɚ ɫ ɞɪɭɝɨɣ ɫɬɨɪɨɧɵ, ɫɬɪɟɦɥɟɧɢɟ ɤ
ɭɦɟɧɶɲɟɧɢɸ ɜɡɚɢɦɧɨɝɨ ɧɟɩɨɧɢɦɚɧɢɹ ɦɟɠɞɭ ɦɨɥɞɚɜɚɧɚɦɢ ɢ ɜɵɯɨɞɰɚɦɢ ɢɡ ȼɚɥɚɯɢɢ.
2
ɉɪɢɧɰ ɍɷɥɶɫɤɢɣ (ɜ ɫɬɚɪɨɣ ɪɭɫɫɤɨɣ ɬɪɚɧɫɤɪɢɩɰɢɢ ɩɪɢɧɰ ȼɚɥɥɢɣɫɤɢɣ), ɛɭɞɭɳɢɣ
ɤɨɪɨɥɶ ȼɟɥɢɤɨɛɪɢɬɚɧɢɢ ɗɞɭɚɪɞ VII (1901–1910) ɧɚɯɨɞɢɥɫɹ ɜ Ɋɭɦɵɧɢɢ ɜ ɤɨɧɰɟ ɫɟɧɬɹɛɪɹ
1888 ɝ. ȼ ɩɢɫɶɦɟ ɤ ɫɜɨɟɦɭ ɛɪɚɬɭ Ʌɟɨɩɨɥɶɞɭ ɤɨɪɨɥɶ Ʉɚɪɥ I ɫɜɢɞɟɬɟɥɶɫɬɜɨɜɚɥ, ɱɬɨ «ɜɢɡɢɬ
ɩɪɢɧɰɚ ɍɷɥɶɫɤɨɝɨ ɧɚɦ ɞɨɫɬɚɜɢɥ ɛɨɥɶɲɭɸ ɪɚɞɨɫɬɶ; ɨɧ ɛɵɥ ɨɱɟɧɶ ɫɟɪɞɟɱɧɵɦ ɢ ɞɟɪɠɚɥ ɫɟɛɹ
ɤɚɤ ɢɫɬɢɧɧɵɣ ɪɨɞɫɬɜɟɧɧɢɤ. ɍɟɯɚɥ ɫɟɝɨɞɧɹ ɫ ɧɚɢɥɭɱɲɢɦɢ ɜɩɟɱɚɬɥɟɧɢɹɦɢ ɢ ɩɪɢɝɥɚɫɢɥ ɧɚɫ
ɩɪɢɟɯɚɬɶ ɤɚɤ ɦɨɠɧɨ ɫɤɨɪɟɟ ɜ Ⱥɧɝɥɢɸ; ɷɬɨ ɟɝɨ ɠɟɥɚɧɢɟ ɹ ɛɵ ɫ ɭɞɨɜɨɥɶɫɬɜɢɟɦ ɨɫɭɳɟɫɬɜɢɥ”
(Scrisorile regelui Carol I, p. 171).
Bucureúti, 16 ianuarie 1889, nr. 3. Lodâjenski către Giers

În ultimul timp, atât în societatea bucureúteană, cât úi în presă, se
menĠine cu persistenĠă zvonul despre viitoarea sosire în România, în primăvara
acestui an, cu intenĠia de a se stabili permanent în Ġară, a prinĠului Ferdinand de
Hohenzollern, care ar avea [intenĠia], din câte putem judeca acum, să ocupe, cu
timpul, Tronul românesc.
Drept confirmare a acestui zvon, în ziarele de aici s-a tipărit textul unei
telegrame, care ar fi fost, chipurile, trimisă de prinĠ cu ocazia Anului Nou,
comandantului Regimentului 3 infanterie de linie, încartiruit la Bucureúti, în
listele căruia este inclus.
În această telegramă se spunea că prinĠul va sosi primăvara la Iaúi, unde
intenĠionează să se úi stabilească definitiv. Deúi după aceea comandantul
regimentului sus-menĠionat, colonelul Pallady, a declarat că telegrama pe care a
primit-o nu era decât o simplă felicitare, cu ocazia Anului Nou, din partea
prinĠului Ferdinand pentru camarazii săi, vestea despre transferul regimentului
la Iaúi, care s-a răspândit în acelaúi timp, i-a conferit zvonului menĠionat mai sus
o nouă credibilitate.
Eu am profitat de recenta mea întâlnire cu domnul Carp, pentru a-l
întreba cât de verosimilă este sosirea prinĠului Ferdinand în România úi
stabilirea sa definitivă în Ġară, úi am primit de la ministrul Afacerilor Externe un
răspuns care confirmă pe deplin probabilitatea acestui eveniment, care, în
circumstanĠele actuale, poate fi considerat destul de probabil.
Dacă prinĠul Ferdinand nu se află încă aici, mi-a explicat interlocutorul,
este doar pentru că situaĠia internă a Regatului a fost, până nu demult, destul de
dificilă, úi pentru că lupta acerbă a partidelor politice ar fi putut să se
repercuteze într-un mod nefavorabil asupra viziunilor úi convingerilor tânărului
úi impresionabilului prinĠ1.
ùederea sa la Iaúi însă, pentru un timp mai mult sau mai puĠin îndelungat,
îi va atrage de partea sa, conform părerii domnului Carp, pe moldoveni, care până
acum rămăseseră extrem de indiferenĠi faĠă de soarta Casei Regale.
Totodată, probabila căsătorie a prinĠului va curma, în mare măsură,
agitaĠia antidinastică, unul dintre motivele ei substanĠiale fiind acela că regele
nu avea urmaúi care să asigure succesiunea la tron.
Aducând la cunoútinĠa ExcelenĠei Voastre cele menĠionate mai sus, îmi
permit totodată să afirm că, în afara cauzelor absenĠei prinĠului Ferdinand din
România indicate de domnul Carp, principala [explicaĠie] a acestui fenomen
este atitudinea vădit neprietenoasă a reginei Elisabeta pe care o afiúează
Majestatea Sa faĠă de viitorul înlocuitor probabil al regelui Carol. În afară de
faptul că regina îl consideră pe prinĠul Ferdinand necorespunzător, din punct de

vedere al trăsăturilor morale, pentru viitoarea sa activitate, Majestatea Sa nu se
poate încă împăca cu gândul că moútenitorul tronului nu s-a născut în apropierea
acestuia.
Pentru completarea celor menĠionate mai sus, voi îndrăzni să reamintesc
ExcelenĠei Voastre că sosirea în România, în toamna anului trecut, a prinĠului de
Wales2, a fost, printre altele, explicată ca fiind primul pas pentru viitoarea
căsătorie a uneia dintre fiicele AlteĠei Sale cu prinĠul Ferdinand.
Cu profundă consideraĠie úi devotament nelimitat, am onoarea de a fi,
stimate domn, supusul fidel al ExcelenĠei Voastre, Lodâjenski.
1
Trebuie amintit faptul că la acel moment prinĠul Ferdinand nu se bucura de o mare
popularitate în rândul populaĠiei. Vizitase România doar de două ori: în 1881, la serbările
încoronării, úi în 1887, când a stat câteva săptămâni. În ceea ce priveúte stabilirea la Iaúi, aceasta
avea o dublă semnificaĠie: pe de o parte, apropierea între dinastie úi cea de-a doua „capitală” a
Ġării, iar pe de altă parte, de a limita neînĠelegerile dintre moldoveni úi munteni.
2
PrinĠul de Wales, viitorul rege Eduard VII al Marii Britanii (1901-1910), a fost în
România la sfârúitul lunii septembrie 1888. Într-o scrisoare trimisă fratelui său, Leopold, regele
Carol I mărturisea că „vizita prinĠului de Wales ne-a făcut mare bucurie, a fost foarte cordial úi s-a
purtat ca o adevărată rudă. A plecat de aici cu cele mai bune impresii úi ne-a invitat să venim cât
mai curând în Anglia, o dorinĠă căreia cu plăcere i-aú da curs” (Scrisorile regelui Carol I, p. 171).
9
Ȼɭɯɚɪɟɫɬ, 19 ɮɟɜɪɚɥɹ 1889 ɝ., ʋ 8. Ʌɨɞɵɠɟɧɫɤɢɣ – Ƚɢɪɫɭ

ɇɚ ɞɧɹɯ ɦɟɧɹ ɩɨɫɟɬɢɥ ɧɟɞɚɜɧɨ ɩɨɤɢɧɭɜɲɢɣ ɫɜɨɣ ɩɨɫɬ ɛɵɜɲɢɣ
ɑɪɟɡɜɵɱɚɣɧɵɣ ɩɨɫɥɚɧɧɢɤ ɝɨɫɩɨɞɢɧ Ƚɪɢɝɨɪɢɣ1 Ƚɢɤɚ, ɞɚɛɵ ɩɪɨɫɢɬɶ ɦɟɧɹ
ɩɟɪɟɞɚɬɶ ȼɚɲɟɦɭ ȼɵɫɨɤɨɩɪɟɜɨɫɯɨɞɢɬɟɥɶɫɬɜɭ ɱɭɜɫɬɜɚ ɧɟɢɡɦɟɧɧɨɣ
ɩɪɟɞɚɧɧɨɫɬɢ ɟɝɨ ɩɨ ɫɥɭɱɚɸ ɫɨɨɛɳɟɧɧɨɝɨ ɟɦɭ ɦɧɨɸ ɫɨɞɟɪɠɚɧɢɹ
ɬɟɥɟɝɪɚɦɦɵ ɨɬ 3 ɹɧɜɚɪɹ, ɤɨɬɨɪɨɸ ȼɚɦ, ɦɢɥɨɫɬɢɜɵɣ ɝɨɫɭɞɚɪɶ, ɭɝɨɞɧɨ ɛɵɥɨ
ɩɨɪɭɱɢɬɶ ɦɧɟ ɩɟɪɟɞɚɬɶ ɝɨɫɩɨɞɢɧɭ Ƚɢɤɟ ȼɵɫɨɱɚɣɲɭɸ Ƚɨɫɭɞɚɪɹ
ɂɦɩɟɪɚɬɨɪɚ ɛɥɚɝɨɞɚɪɧɨɫɬɶ ɡɚ ɩɨɞɧɟɫɟɧɧɵɟ ɝɨɫɩɨɞɢɧɨɦ Ƚɢɤɨɸ, ɩɨ ɫɥɭɱɚɸ
ɇɨɜɨɝɨ ɝɨɞɚ, ɩɨɱɬɢɬɟɥɶɧɟɣɲɢɟ ɩɨɡɞɪɚɜɥɟɧɢɹ.
ȼɵɪɚɡɢɜ ɦɧɟ ɢɫɤɪɟɧɧɟɟ ɢ ɝɥɭɛɨɤɨɟ ɫɨɠɚɥɟɧɢɟ ɫɜɨɟ ɩɨ ɩɨɜɨɞɭ
ɧɟɜɨɡɦɨɠɧɨɫɬɢ, ɜɜɢɞɭ ɫɨɜɟɪɲɟɧɧɨ ɪɚɫɫɬɪɨɟɧɧɨɝɨ ɡɞɨɪɨɜɶɹ2, ɩɪɨɞɨɥɠɚɬɶ
ɫɜɨɸ ɫɥɭɠɛɭ ɜ ɋ.-ɉɟɬɟɪɛɭɪɝɟ, ɝɨɫɩɨɞɢɧ Ƚɢɤɚ ɩɪɨɫɢɥ ɦɟɧɹ ɩɟɪɟɞɚɬɶ
ȼɚɲɟɦɭ ȼɵɫɨɤɨɩɪɟɜɨɫɯɨɞɢɬɟɥɶɫɬɜɭ ɯɨɞɚɬɚɣɫɬɜɨ ɟɝɨ ɨ ɩɨɜɟɪɠɟɧɢɢ ɤ
ɫɬɨɩɚɦ ȿɝɨ ɂɦɩɟɪɚɬɨɪɫɤɨɝɨ ȼɟɥɢɱɟɫɬɜɚ ɜɵɪɚɠɟɧɢɹ ɟɝɨ ɝɥɭɛɨɱɚɣɲɟɝɨ

ɛɥɚɝɨɝɨɜɟɧɢɹ ɢ ɜɫɟɩɨɱɬɢɬɟɥɶɧɟɣɲɟɣ ɩɪɟɞɚɧɧɨɫɬɢ.
ȼ ɬɨ ɠɟ ɜɪɟɦɹ, ɝɨɫɩɨɞɢɧ Ƚɢɤɚ ɩɪɨɫɢɥ ɦɟɧɹ ɫɞɟɥɚɬɶɫɹ ɩɪɟɞ ȼɚɲɢɦ
ȼɵɫɨɤɨɩɪɟɜɨɫɯɨɞɢɬɟɥɶɫɬɜɨɦ ɜɵɪɚɡɢɬɟɥɟɦ ɨɞɭɲɟɜɥɹɸɳɢɯ ɟɝɨ ɱɭɜɫɬɜ
ɝɥɭɛɨɱɚɣɲɟɝɨ ɩɨɱɬɟɧɢɹ ɢ ɠɢɜɟɣɲɟɣ ɛɥɚɝɨɞɚɪɧɨɫɬɢ ɡɚ ɧɟɢɡɦɟɧɧɨ
ɨɤɚɡɚɧɧɵɟ ɟɦɭ ȼɚɦɢ, ɦɢɥɨɫɬɢɜɵɣ ɝɨɫɭɞɚɪɶ, ɛɥɚɝɨɫɤɥɨɧɧɨɫɬɶ ɢ ɫɨɞɟɣɫɬɜɢɟ
ɤ ɢɫɩɨɥɧɟɧɢɸ ɜɨɡɥɨɠɟɧɧɨɣ ɧɚ ɧɟɝɨ ɩɪɢ ɢɦɩɟɪɚɬɨɪɫɤɨɦ ɩɪɚɜɢɬɟɥɶɫɬɜɟ
ɦɢɫɫɢɢ.
ɋɨɫɬɨɹɧɢɟ ɡɞɨɪɨɜɶɹ ɝɨɫɩɨɞɢɧɚ Ƚɢɤɢ, ɩɨ ɫɥɨɜɚɦ ɟɝɨ, ɥɢɲɚɟɬ ɟɝɨ
ɜɨɡɦɨɠɧɨɫɬɢ ɩɪɢɛɵɬɶ ɜ ɋ.-ɉɟɬɟɪɛɭɪɝ ɞɥɹ ɥɢɱɧɨɝɨ ɩɪɟɞɫɬɚɜɥɟɧɢɹ
ȼɟɥɢɱɚɣɲɟɦɭ Ƚɨɫɭɞɚɪɸ ɇɚɲɟɦɭ ɫɜɨɢɯ ɨɬɡɵɜɧɵɯ ɝɪɚɦɨɬ.
ɋ ɝɥɭɛɨɱɚɣɲɢɦ ɩɨɱɬɟɧɢɟɦ ɢ ɧɟɢɡɦɟɧɧɨɣ ɩɪɟɞɚɧɧɨɫɬɶɸ, ɢɦɟɸ
ɱɟɫɬɶ ɛɵɬɶ, ɦɢɥɨɫɬɢɜɵɣ ɝɨɫɭɞɚɪɶ,
ȼɚɲɟɝɨ ɉɪɟɜɨɫɯɨɞɢɬɟɥɶɫɬɜɚ ɩɨɤɨɪɧɟɣɲɢɦ ɫɥɭɝɨɸ, Ʌɨɞɵɠɟɧɫɤɢɣ.
1
ȼɵɱɟɪɤɧɭɬɨ ɢ ɧɚɩɢɫɚɧɨ ɤɚɪɚɧɞɚɲɨɦ: Ƚɟɨɪɝɢɣ.
2
Ƚɟɨɪɝɟ Ɇɢɯɚɢɥ Ƚɢɤɚ ɛɵɥ ɱɪɟɡɜɵɱɚɣɧɵɦ ɩɨɫɥɚɧɧɢɤɨɦ ɢ ɩɨɥɧɨɦɨɱɧɵɦ ɦɢɧɢɫɬɪɨɦ
Ɋɭɦɵɧɢɢ ɜ ɋɚɧɤɬ-ɉɟɬɟɪɛɭɪɝɟ ɜ 1886–1889 ɝɝ. Ɉɧ ɫɦɟɧɢɥ ɧɚ ɷɬɨɦ ɩɨɫɬɭ ɇɢɤɨɥɚɟ
Ʉɪɟɰɭɥɟɫɤɭ, ɩɪɟɟɦɧɢɤɨɦ ɠɟ ɟɝɨ ɫɚɦɨɝɨ ɫɬɚɥ ɗɦɢɥɶ ɂ. Ƚɢɤɚ. ɉɨɫɬ ɜ ɪɨɫɫɢɣɫɤɨɣ ɫɬɨɥɢɰɟ
ɫɬɚɥ ɩɨɫɥɟɞɧɢɦ ɜ ɟɝɨ ɫɥɭɠɟɛɧɨɣ ɤɚɪɶɟɪɟ. 1 ɮɟɜɪɚɥɹ 1889ɝ. ɨɧ ɭɲɟɥ ɨɬɫɬɚɜɤɭ ɩɨ ɫɨɫɬɨɹɧɢɸ
ɡɞɨɪɨɜɶɹ. ɋɤɨɧɱɚɥɫɹ ɫɟɦɶɸ ɝɨɞɚɦɢ ɩɨɡɠɟ, 1 ɢɸɥɹ 1896 ɝ.
Bucureúti, 19 februarie 1889, nr. 8. Lodâjenski către Giers

Acum câteva zile m-a vizitat fostul trimis extraordinar domnul Grigore1
Ghica, care úi-a părăsit recent funcĠia, pentru a mă ruga să transmit ExcelenĠei
Voastre sentimentele sale de neschimbat devotament, cu ocazia conĠinutului
telegramei din 3 ianuarie, pe care i l-am adus la cunoútinĠă, úi prin care
dumneavoastră, stimate domn, aĠi binevoit să îmi încredinĠaĠi sarcina de a-i
transmite domnului Ghica înalta gratitudine a MajestăĠii Sale împăratului pentru
respectuoasele felicitări prezentate de domnul Ghica cu ocazia Anului Nou.
Exprimându-mi regretele sale sincere úi profunde în legătură cu
imposibilitatea de a-úi continua serviciul la St. Petersburg, având în vedere
sănătatea sa cu totul úubrezită2, domnul Ghica m-a rugat să transmit ExcelenĠei
Voastre solicitarea sa de a depune la picioarele MajestăĠii Sale Imperiale
expresia profundei sale veneraĠii úi foarte respectuosului său devotament.
În acelaúi timp, domnul Ghica m-a rugat să exprim în numele său, în

faĠa ExcelenĠei Voastre, sentimentele sale de profund respect úi cea mai vie
recunoútinĠă care îl animă în legătură cu bunăvoinĠa úi sprijinul pe care
dumneavoastră, stimate domn, i le-aĠi acordat în mod constant în îndeplinirea
misiunii care i-a fost încredinĠată pe lângă Guvernul imperial.
Starea sănătăĠii domnului Ghica, după spusele sale, nu îi va da
posibilitatea de a sosi la St. Petersburg pentru a-úi prezenta personal scrisorile
de rechemare din funcĠie în faĠa măreĠului nostru monarh.
Cu profundă consideraĠie úi neschimbat devotament, am onoarea de a fi,
1
Tăiat úi scris cu creionul: Ƚɟɨɪɝɢɣ [Gheorghe].
2
Gheorghe Mihail Ghica a fost ministru plenipotenĠiar al României la Sankt Petersburg
între 1886 úi 1889. L-a urmat în funcĠie pe Nicolae Kretzulescu úi avea să fie înlocuit de Emil I.
Ghica. Postul din capitala Rusiei a fost ultimul în diplomaĠie, demisionând la 1 februarie 1889, pe
motive de sănătate. A decedat úapte ani mai târziu, la 1 iulie 1896.
10
Ȼɭɯɚɪɟɫɬ, 22 ɮɟɜɪɚɥɹ 1889 ɝ., ʋ 10. Ʌɨɞɵɠɟɧɫɤɢɣ – Ƚɢɪɫɭ
ɂɡ ɞɨɧɟɫɟɧɢɹ ɦɨɟɝɨ ɨɬ 31-ɝɨ Ⱥɜɝɭɫɬɚ ʋ 52 ȼɚɲɟɦɭ

ȼɵɫɨɤɨɩɪɟɜɨɫɯɨɞɢɬɟɥɶɫɬɜɭ ɢɡɜɟɫɬɧɨ ɨ ɫɭɳɟɫɬɜɨɜɚɧɢɢ ɜ Ɋɭɦɵɧɢɢ
ɫɩɟɰɢɚɥɶɧɨɝɨ ɚɧɬɢɞɢɧɚɫɬɢɱɟɫɤɨɝɨ ɨɪɝɚɧɚ «Adevărul», ɢɡɞɚɜɚɟɦɨɝɨ
ɝɨɫɩɨɞɢɧɨɦ Ȼɟɥɞɢɦɚɧɨɦ1 ɢ ɩɪɨɜɨɡɝɥɚɲɚɸɳɟɝɨ ɧɟɨɛɯɨɞɢɦɨɫɬɶ ɜɨɞɜɨɪɟɧɢɹ
ɧɚ ɪɭɦɵɧɫɤɨɦ ɩɪɟɫɬɨɥɟ ɤɧɹɡɹ Ⱥɥɟɤɫɚɧɞɪɚ Ʉɭɡɵ.
ɇɚɢɛɨɥɟɟ ɜɵɞɚɸɳɢɟɫɹ ɫɬɚɬɶɢ ɨɡɧɚɱɟɧɧɨɣ ɝɚɡɟɬɵ, ɜɫɟɝɞɚ, ɜɩɪɨɱɟɦ,
ɨɬɥɢɱɚɸɳɟɣɫɹ ɬɨɱɧɨɫɬɶɸ ɢ ɩɪɨɫɬɨɬɨɣ ɫɜɨɢɯ ɜɡɝɥɹɞɨɜ, ɧɟɨɞɧɨɤɪɚɬɧɨ
ɫɨɨɛɳɚɥɢɫɶ ɦɢɫɫɢɟɣ ɢɦɩɟɪɚɬɨɪɫɤɨɦɭ ɦɢɧɢɫɬɟɪɫɬɜɭ. ɂɦɟɸ ɱɟɫɬɶ ɩɪɟɞɫɬɚɜɢɬɶ
ɩɪɢ ɫɺɦ ɧɚ ɛɥɚɝɨɭɫɦɨɬɪɟɧɢɟ ȼɚɲɟɝɨ ȼɵɫɨɤɨɩɪɟɜɨɫɯɨɞɢɬɟɥɶɫɬɜɚ
ɩɟɪɟɜɨɞ ɩɨɹɜɢɜɲɟɣɫɹ ɫɟɝɨ ɱɢɫɥɚ ɜ «Adevărul» ɫɬɚɬɶɢ, ɨɬɦɟɱɚɸɳɟɣɫɹ
ɧɟɫɪɚɜɧɟɧɧɨɸ ɷɧɟɪɝɢɟɣ ɢ ɩɪɟɢɫɩɨɥɧɟɧɧɨɣ ɫɚɦɵɯ ɪɟɡɤɢɯ ɧɚɩɚɞɨɤ ɩɪɨɬɢɜ
ɤɨɪɨɥɹ Ʉɚɪɥɚ2.
Ɋɚɫɩɪɨɫɬɪɚɧɹɸɳɚɹɫɹ ɜ ɨɛɳɟɫɬɜɟ ɨɛɵɤɧɨɜɟɧɧɨ ɜ ɱɢɫɥɟ ɞɨ 4 ɬ[ɵɫɹɱ]
ɷɤɡɟɦɩɥɹɪɨɜ ɝɚɡɟɬɚ ɷɬɚ ɫɟɝɨɞɧɹ ɪɚɫɩɪɨɞɚɧɚ, ɩɨ ɫɥɭɯɚɦ, ɜ ɱɢɫɥɟ ɛɨɥɟɟ 11
ɬ[ɵɫɹɱ] ɷɤɡɟɦɩɥɹɪɨɜ. Ɍɚɤɨɣ ɭɫɢɥɟɧɧɵɣ ɢɧɬɟɪɟɫ, ɜɨɡɛɭɠɞɟɧɧɵɣ ɜ ɨɛɳɟɫɬɜɟ
ɨɫɨɛɨ ɷɧɟɪɝɢɱɟɫɤɢɦɢ ɧɚɩɚɞɤɚɦɢ ɧɚ ɤɨɪɨɥɹ, ɟɳɟ ɪɚɡ ɞɨɤɚɡɵɜɚɟɬ, ɧɚɫɤɨɥɶɤɨ

ɞɚɠɟ ɜ ɫɪɟɞɟ ɨɛɪɚɡɨɜɚɧɧɵɯ ɫɪɚɜɧɢɬɟɥɶɧɨ ɥɢɰ ɩɪɨɰɜɟɬɚɸɬ ɚɧɬɢɞɢɧɚɫɬɢɱɟɫɤɢɟ
ɫɬɪɟɦɥɟɧɢɹ ɢ ɧɚɫɤɨɥɶɤɨ ɦɚɥɨ ɤɨɪɨɥɶ Ʉɚɪɥ ɭɫɩɟɥ ɩɪɢɨɛɪɟɫɬɢ ɫɢɦɩɚɬɢɢ
ɧɚɪɨɞɚ ɫɜɨɟɝɨ ɜ ɬɟɱɟɧɢɟ 23-ɯɥɟɬɧɟɝɨ ɭɩɪɚɜɥɟɧɢɹ ɢɦ.
ɉɨ ɫɥɭɯɚɦ, ɫɭɞɟɛɧɨɝɨ ɩɪɟɫɥɟɞɨɜɚɧɢɹ ɩɪɨɬɢɜ ɩɨɞɩɢɫɚɜɲɟɝɨ ɫɬɚɬɶɸ
ɩɨɥɢɬɢɱɟɫɤɨɝɨ ɪɟɞɚɤɬɨɪɚ, Ȼɟɥɞɢɦɚɧɚ, ɩɪɨɢɡɜɟɞɟɧɨ ɧɟ ɛɭɞɟɬ, ɜ ɜɢɞɭ
ɨɫɨɛɨɝɨ ɩɨ ɷɬɨɦɭ ɜɨɩɪɨɫɭ ɩɨɜɟɥɟɧɢɹ ɤɨɪɨɥɹ.
ɋ ɢɫɬɢɧɧɵɦ ɩɨɱɬɟɧɢɟɦ ɢ ɧɟɨɝɪɚɧɢɱɟɧɧɨɸ ɩɪɟɞɚɧɧɨɫɬɶɸ, ɢɦɟɸ
ɱɟɫɬɶ ɛɵɬɶ, ɦɢɥɨɫɬɢɜɵɣ ɝɨɫɭɞɚɪɶ, ȼɚɲɟɝɨ ɉɪɟɜɨɫɯɨɞɢɬɟɥɶɫɬɜɚ ɩɨɤɨɪɧɟɣɲɢɦ
1
15 ɚɜɝɭɫɬɚ 1888 ɝ. ɜɵɲɟɥ ɜ ɫɜɟɬ ɩɟɪɜɵɣ ɧɨɦɟɪ ɝɚɡɟɬɵ «Ⱥɞɟɜɷɪɭɥ», ɞɢɪɟɤɬɨɪɨɦ
ɤɨɬɨɪɨɣ ɹɜɥɹɥɫɹ Ⱥɥɟɤɫɚɧɞɪɭ ȼ. Ȼɟɥɞɢɦɚɧ. ɉɪɢɨɛɪɟɬɹ ɜ ɫɜɨɟ ɜɪɟɦɹ ɢɡɜɟɫɬɧɨɫɬɶ ɧɚɩɚɞɤɚɦɢ
ɩɨ ɚɞɪɟɫɭ Ʉɚɪɥa I ɢ ɤɨɪɨɥɟɜɫɤɨɣ ɞɢɧɚɫɬɢɢ, Ȼɟɥɞɢɦɚɧ ɩɨɞɞɟɪɠɢɜɚɥ ɢɞɟɸ ɜɨɡɜɟɞɟɧɢɹ ɧɚ
ɪɭɦɵɧɫɤɢɣ ɬɪɨɧ Ⱥɥɟɤɫɚɧɞɪɭ Ʉɭɡɵ, ɫɬɚɪɲɟɝɨ ɫɵɧɚ ɛɵɜɲɟɝɨ ɝɨɫɩɨɞɚɪɹ Ⱥɥɟɤɫɚɧɞɪɭ
ɂɨɧɚ Ʉɭɡɵ.
2
ȼ ɧɨɦɟɪɟ ɨɬ 22 ɮɟɜɪɚɥɹ 1889 ɝ. Ⱥɥɟɤɫɚɧɞɪɭ Ȼɟɥɞɢɦɚɧ ɧɚɡɜɚɥ ɞɜɟ ɰɟɥɢ, ɤɨɬɨɪɵɟ
ɨɧ ɠɟɥɚɥ ɛɵ ɜɢɞɟɬɶ ɪɟɚɥɢɡɨɜɚɧɧɵɦɢ ɩɪɟɠɞɟ, ɱɟɦ ɭɦɟɪɟɬɶ: „Ɉɫɜɨɛɨɠɞɟɧɢɟ ɪɭɦɵɧ ɢɡ-ɩɨɞ
ɦɚɞɶɹɪɫɤɨɝɨ ɢɝɚ ɫ ɢɯ ɩɪɢɫɨɟɞɢɧɟɧɢɟɦ ɤ ɧɟɡɚɜɢɫɢɦɨɣ Ɋɭɦɵɧɢɢɢ” ɢ “ɂɡɝɧɚɧɢɟ
ɢɧɨɫɬɪɚɧɧɨɝɨ ɩɪɢɧɰɚ ɢ ɡɚɦɟɧɚ ɟɝɨ ɝɨɫɩɨɞɚɪɟɦ, ɢɡɛɪɚɧɧɵɦ ɧɚɪɨɞɨɦ”. Ɉɧ ɨɬɤɪɨɜɟɧɧɨ
ɩɪɢɡɧɚɜɚɥɫɹ ɧɚ ɫɬɪɚɧɢɰɚɯ ɝɚɡɟɬɵ «Ⱥɞɟɜɷɪɭɥ»: „Ⱦɚ! ə ɪɭɫɨɮɢɥ! ə ɩɪɨɬɢɜɧɢɤ ɞɢɧɚɫɬɢɢ”.
Ɍɚɤɠɟ Ȼɟɥɞɢɦɚɧ ɜɵɞɜɢɧɭɥ ɧɚ ɫɬɪɚɧɢɰɚɯ ɷɬɨɝɨ ɛɭɯɚɪɟɫɬɫɤɨɝɨ ɩɟɪɢɨɞɢɱɟɫɤɨɝɨ ɢɡɞɚɧɢɹ
ɥɨɡɭɧɝ «Ⱦɨɥɨɣ Ʉɚɪɥa I, ɱɭɠɞɨɝɨ ɧɚɲɟɦɭ ɧɚɪɨɞɭ, ɱɭɠɞɨɝɨ ɧɚɲɟɦɭ ɜɟɪɨɢɫɩɨɜɟɞɚɧɢɸ!”
(„Adevărul”. 1889. 22 febr. Nr. 155. P. 1).
Bucureúti, 22 februarie 1889, nr. 10. Lodâjenski către Giers

Din cuprinsul raportului meu din data de 31 august (nr. 52), ExcelenĠa
Voastră cunoaúteĠi despre existenĠa în România a unui organ de presă
specializat în luări de poziĠie antidinastice, „Adevărul”, editat de domnul
Beldiman1, úi care proclamă necesitatea instalării pe Tronul României a
domnitorului Alexandru Cuza.
Cele mai remarcabile articole ale ziarului menĠionat, care, de altfel, s-a
distins întotdeauna prin acurateĠea úi simplitatea viziunilor sale, au fost în
repetate rânduri comunicate de misiunea noastră Ministerului imperial. Am
onoarea de a prezenta în anexă la acest raport, la aprecierea úi latitudinea
ExcelenĠei Voastre, traducerea unui articol apărut astăzi în ziarul „Adevărul”,
care se remarcă printr-o energie incomparabilă úi este plin de cele mai tăioase
atacuri împotriva regelui Carol2.
Deúi se distribuie, de obicei, în societate într-un număr de până la 4 mii de

exemplare, acest ziar a fost astăzi vândut, conform unor zvonuri, într-un tiraj de
peste 11 mii de exemplare. Un asemenea interes sporit, stârnit în societate de
atacurile deosebit de energice la adresa regelui, demonstrează încă o dată în ce
măsură, chiar úi în mediul persoanelor relativ cultivate, înfloresc tendinĠele
antidinastice úi cât de puĠin a reuúit regele Carol să câútige simpatia poporului
său pe parcursul celor 23 de ani de guvernare asupra acestui popor.
Judecând după zvonuri, nu va fi iniĠiată urmărirea judiciară contra
redactorului politic, Beldiman, care a semnat acest articol, ca urmare a unui
ordin special al regelui referitor la această chestiune.
1
Pe 15 august 1888 a apărut primul număr al ziarului „Adevărul”, al cărui director era
Alexandru V. Beldiman. Cunoscut în epocă pentru atacurile sale la adresa lui Carol I úi a dinastiei
Hohenzollern-Sigmaringen, Alexandru V. Beldiman susĠinea ideea urcării pe tronul României a lui
Alexandru Cuza, fiul mai mare al domnitorului Alexandru Ioan Cuza.
2
În numărul din 22 februarie 1889, Alexandru V. Beldiman prezenta cele două
obiective pe care le dorea realizate înainte de a muri: „Dezrobirea românilor de sub jugul maghiar
úi alipirea lor la România independentă” úi „Izgonirea prinĠului străin úi înlocuirea lui prin un
domn ales de popor”. Acesta recunoútea franc în paginile ziarului „Adevărul”: „Da! Sunt rusofil,
sunt antidinastic”. De asemenea, era prezentată úi lozinca periodicului bucureútean: „Jos Carol I, străin
de neamul nostru, străin de legea noastră” („Adevărul”, anul I, nr. 155, miercuri, 22 februarie 1889, p. 1).
11
Ȼɭɯɚɪɟɫɬ, 17 ɦɚɪɬɚ 1889 ɝ., ʋ 12. Ʌɨɞɵɠɟɧɫɤɢɣ – Ƚɢɪɫɭ

Ʉɚɤ ȼɚɲɟɦɭ ȼɵɫɨɤɨɩɪɟɜɨɫɯɨɞɢɬɟɥɶɫɬɜɭ ɧɟɛɟɡɵɡɜɟɫɬɧɨ ɢɡ
ɩɪɟɞɵɞɭɳɢɯ ɞɨɧɟɫɟɧɢɣ ɢɦɩɟɪɚɬɨɪɫɤɨɣ ɦɢɫɫɢɢ, ɪɭɦɵɧɫɤɨɟ ɩɪɚɜɢɬɟɥɶɫɬɜɨ
ɨɛɪɚɬɢɥɨ ɨɫɨɛɨɟ ɜɧɢɦɚɧɢɟ ɧɚ ɫɤɨɪɟɣɲɟɟ ɨɤɨɧɱɚɧɢɟ ɭɤɪɟɩɥɟɧɢɣ1,
ɫɬɪɨɹɳɢɯɫɹ ɤɚɤ ɜɨɤɪɭɝ Ȼɭɯɚɪɟɫɬɚ, ɬɚɤ ɢ ɩɨ ɥɢɧɢɢ ɪ. ɋɟɪɟɬ.
ɉɪɟɞɫɬɚɜɥɹɹ ɪɟɡɭɥɶɬɚɬ ɰɟɥɨɣ ɫɢɫɬɟɦɵ ɜɧɟɲɧɟɣ ɩɨɥɢɬɢɤɢ,
ɭɤɪɟɩɥɟɧɢɹ ɷɬɢ, ɤɚɤ ɹ ɭɠɟ ɩɨɡɜɨɥɢɥ ɫɟɛɟ ɜ ɩɪɟɠɧɢɯ ɦɨɢɯ ɞɨɧɟɫɟɧɢɹɯ ȼɚɦ,
ɦɢɥɨɫɬɢɜɵɣ ɝɨɫɭɞɚɪɶ, ɜɵɫɤɚɡɚɬɶ, ɞɨɥɠɧɵ ɛɵɥɢ, ɩɨ-ɜɢɞɢɦɨɦɭ, ɩɪɢɞɚɬɶ
Ɋɭɦɵɧɢɢ, ɤɚɤ ɜɨɟɧɧɨɦɭ ɝɨɫɭɞɚɪɫɬɜɭ, ɛɨɥɶɲɢɣ ɜɟɫ ɜ ɨɠɢɞɚɟɦɨɦ ɡɞɟɫɶ
ɧɟɞɚɥɟɤɨɦ ɪɚɡɪɟɲɟɧɢɢ ɬɟɯ ɫɭɳɟɫɬɜɟɧɧɵɯ ɜɨɩɪɨɫɨɜ ɟɜɪɨɩɟɣɫɤɨɣ
ɩɨɥɢɬɢɤɢ, ɤɨɬɨɪɵɟ ɨɫɬɚɸɬɫɹ ɧɟ ɪɚɡɪɟɲɟɧɧɵɦɢ ɦɟɠɞɭ ɜɟɥɢɤɢɦɢ

ɞɟɪɠɚɜɚɦɢ. ȼ ɜɨɡɧɚɝɪɚɠɞɟɧɢɟ ɡɚ ɫɜɨɟ ɫɨɞɟɣɫɬɜɢɟ ɜ ɷɬɨɦ ɫɥɭɱɚɟ Ɋɭɦɵɧɢɹ
ɧɚɞɟɹɥɚɫɶ ɩɨɥɭɱɢɬɶ ɡɚɫɥɭɠɟɧɧɵɟ ɜɵɝɨɞɵ.
ɉɪɢɧɢɦɚɹ ɜɨ ɜɧɢɦɚɧɢɟ ɧɵɧɟɲɧɟɟ ɧɚɫɬɪɨɟɧɢɟ ɩɪɚɜɢɬɟɥɶɫɬɜɚ,
ɨɫɨɛɨ ɝɨɪɞɹɳɟɝɨɫɹ ɫɜɨɟɸ ɨɬɤɪɨɜɟɧɧɨɫɬɶɸ, ɢ ɢɡ ɧɚɛɥɸɞɟɧɢɹ ɡɚ
ɧɟɢɡɦɟɧɧɵɦ ɟɝɨ ɨɛɪɚɡɨɦ ɞɟɣɫɬɜɢɣ, ɟɞɜɚ ɥɢ ɦɨɠɧɨ ɫɨɦɧɟɜɚɬɶɫɹ ɜ ɬɨɦ, ɱɬɨ
ɩɨɥɢɬɢɱɟɫɤɚɹ ɩɪɨɝɪɚɦɦɚ ɟɝɨ, ɭɫɬɚɧɨɜɥɟɧɧɚɹ ɭɠɟ ɧɟɫɤɨɥɶɤɨ ɥɟɬ ɬɨɦɭ
ɧɚɡɚɞ, ɛɟɡɭɫɥɨɜɧɨ, ɜɬɹɝɢɜɚɟɬ Ɋɭɦɵɧɢɸ ɜ ɫɮɟɪɭ ɚɜɫɬɪɨ-ɝɟɪɦɚɧɫɤɢɯ
ɢɧɬɟɪɟɫɨɜ.
ȼɨɫɩɢɬɚɧɧɵɟ ɜ Ƀɟɧɟ, Ƚɟɣɞɟɥɶɛɟɪɝɟ ɢɥɢ ȼɟɧɟ ɧɵɧɟɲɧɢɟ
ɪɭɤɨɜɨɞɢɬɟɥɢ ɫɭɞɟɛ Ɋɭɦɵɧɢɢ, ɭɜɥɟɤɚɹɫɶ ɱɪɟɡ ɦɟɪɭ ɦɨɝɭɳɟɫɬɜɨɦ
Ƚɟɪɦɚɧɢɢ ɢ ɫɨɜɟɪɲɟɧɧɨ ɧɟ ɡɧɚɹ Ɋɨɫɫɢɢ ɢ ɧɟ ɩɨɧɢɦɚɹ ɩɨɥɢɬɢɤɢ
ɢɦɩɟɪɚɬɨɪɫɤɨɝɨ ɩɪɚɜɢɬɟɥɶɫɬɜɚ, ɩɨɥɚɝɚɸɬ, ɱɬɨ, ɜɵɤɚɡɵɜɚɹ ɨɬɧɨɫɢɬɟɥɶɧɨ
ɧɚɫ ɨɫɨɛɨɟ ɧɟɞɪɭɠɟɥɸɛɢɟ, ɨɧɢ ɬɟɦ ɡɚɫɥɭɠɚɬ ɩɨɯɜɚɥɵ ɢ ɞɨɜɟɪɢɟ ɫɜɨɢɯ
ɫɨɸɡɧɵɯ ɩɨɤɪɨɜɢɬɟɥɟɣ. ɇɭɠɞɵ ɧɚɪɨɞɚ, ɟɝɨ ɫɬɪɟɦɥɟɧɢɹ ɢ ɬɪɚɞɢɰɢɢ ɞɥɹ
ɧɢɯ ɜ ɞɚɧɧɨɦ ɜɨɩɪɨɫɟ ɧɟ ɢɦɟɸɬ, ɩɨ-ɜɢɞɢɦɨɦɭ, ɧɢɤɚɤɨɝɨ ɡɧɚɱɟɧɢɹ, ɬɟɦ
ɛɨɥɟɟ, ɱɬɨ ɨɧɢ ɢɯ ɛɟɫɩɪɢɫɬɪɚɫɬɧɨ ɢ ɧɟ ɢɡɭɱɚɥɢ ɢ, ɦɟɱɬɚɹ ɨ ɫɨɡɞɚɧɢɢ
ɨɛɧɨɜɥɟɧɧɨɣ Ɋɭɦɵɧɢɢ ɫ 12 ɦ[ɢɥɥɢɨɧɚɦɢ] ɟɞɢɧɨɩɥɟɦɟɧɧɨɝɨ ɧɚɪɨɞɚ,
ɧɚɞɟɹɫɶ ɪɚɫɩɪɨɫɬɪɚɧɢɬɶ ɫɜɨɺ ɜɥɢɹɧɢɟ ɢ ɧɚ Ȼɨɥɝɚɪɢɸ ɢ ɧɚ ɦɚɤɟɞɨɧɫɤɢɯ
ɤɭɰɨ-ɜɥɚɯɨɜ, ɦɢɧɢɫɬɪɵ ɤɨɪɨɥɹ Ʉɚɪɥɚ ɜ ɭɜɥɟɱɟɧɢɢ ɫɜɨɟɦ ɡɚɛɵɜɚɸɬ, ɱɬɨ ɧɚ
Ȼɨɥɝɚɪɢɸ ɜɥɢɹɧɢɸ ɢɯ ɧɟ ɫɭɠɞɟɧɨ ɪɚɫɩɪɨɫɬɪɚɧɢɬɶɫɹ, ɱɬɨ ɧɟɞɨɫɬɚɸɳɢɟ ɢɦ
ɩɹɬɶ ɦɢɥɥɢɨɧɨɜ ɬɪɚɧɫɢɥɶɜɚɧɫɤɢɯ ɢ ɛɭɤɨɜɢɧɫɤɢɯ ɪɭɦɵɧ ɧɚɯɨɞɹɬɫɹ ɩɨɞ
ɫɤɢɩɟɬɪɨɦ ɢɯ ɫɨɸɡɧɢɤɚ, ɚɜɫɬɪɢɣɫɤɨɝɨ ɢɦɩɟɪɚɬɨɪɚ, ɢ ɱɬɨ ɩɪɨɬɢɜɨɪɟɱɢɟ
ɦɟɠɞɭ ɢɯ ɩɨɥɢɬɢɱɟɫɤɢɦ ɧɚɩɪɚɜɥɟɧɢɟɦ ɢ ɡɚɜɟɬɧɵɦɢ ɫɬɪɟɦɥɟɧɢɹɦɢ
ɪɭɦɵɧɫɤɨɝɨ ɧɚɪɨɞɚ ɝɨɬɨɜɢɬ ɢɯ ɧɟɫɛɵɬɨɱɧɵɦ ɬɟɨɪɢɹɦ ɢ ɢɦ ɫɚɦɢɦ
ɧɟɩɪɟɞɨɬɜɪɚɬɢɦɭɸ ɝɢɛɟɥɶ.
Ʉɚɤ ȼɚɲɟɦɭ ȼɵɫɨɤɨɩɪɟɜɨɫɯɨɞɢɬɟɥɶɫɬɜɭ ɧɟɛɟɡɵɡɜɟɫɬɧɨ, ɩɨ ɩɪɨɟɤɬɚɦ
ɤɨɥɥɟɤɬɢɜɢɫɬɫɤɨɝɨ Ɇɢɧɢɫɬɟɪɫɬɜɚ, ɜɫɟɰɟɥɨ, ɜɩɪɨɱɟɦ, ɨɞɨɛɪɟɧɧɵɯ ɤɨɪɨɥɺɦ,
ɜɫɹ ɫɢɫɬɟɦɚ ɭɤɪɟɩɥɟɧɢɣ Ɋɭɦɵɧɢɢ ɛɵɥɚ ɢɫɤɥɸɱɢɬɟɥɶɧɨ ɧɚɩɪɚɜɥɟɧɚ ɩɪɨɬɢɜ
ɜɨɡɦɨɠɧɨɫɬɢ ɡɚɧɹɬɢɹ ɤɨɪɨɥɟɜɫɬɜɚ ɪɭɫɫɤɢɦɢ ɜɨɣɫɤɚɦɢ. ɉɨɞ ɩɪɟɞɥɨɝɨɦ
ɬɨɝɨ, ɱɬɨ ɤɚɪɩɚɬɫɤɢɟ ɭɳɟɥɶɹ ɦɨɝɭɬ ɥɟɝɤɨ ɛɵɬɶ ɫɞɟɥɚɧɵ ɧɟɩɪɨɯɨɞɢɦɵɦɢ
ɞɥɹ ɧɟɩɪɢɹɬɟɥɹ, ɜɫɟ ɭɫɢɥɢɹ ɪɭɦɵɧɫɤɨɝɨ ɩɪɚɜɢɬɟɥɶɫɬɜɚ ɛɵɥɢ ɧɚɩɪɚɜɥɟɧɵ ɤ
ɫɨɡɞɚɧɢɸ ɩɪɟɩɹɬɫɬɜɢɣ ɞɥɹ ɜɨɡɦɨɠɧɨɝɨ ɜɫɬɭɩɥɟɧɢɹ ɢɦɩɟɪɚɬɨɪɫɤɢɯ ɚɪɦɢɣ
ɧɚ ɪɭɦɵɧɫɤɭɸ ɬɟɪɪɢɬɨɪɢɸ.
ɇɚɫɤɨɥɶɤɨ ɢɡɜɟɫɬɧɨ, ɪɚɫɯɨɞɵ ɩɨ ɭɤɪɟɩɥɟɧɢɸ Ȼɭɯɚɪɟɫɬɚ, ɥɢɧɢɢ
ɋɟɪɟɬɚ ɢ, ɫɨ ɜɪɟɦɟɧɟɦ, ɢ ɩɪɚɜɨɝɨ ɛɟɪɟɝɚ ɉɪɭɬɚ, ɛɵɥɢ ɢɫɱɢɫɥɟɧɵ
ɫɬɨɢɦɨɫɬɶɸ ɞɨ 500 ɦɢɥ[ɥɢɨɧɨɜ] ɮɪɚɧɤɨɜ. ɇɚɱɚɬɵɟ ɜɟɫɧɨɸ ɦɢɧɭɜɲɟɝɨ
ɝɨɞɚ, ɩɨ ɭɤɚɡɭ Ʉɨɪɨɥɹ, ɭɤɪɟɩɥɟɧɢɹ Ƚɚɥɚɰ–Ɏɨɤɲɚɧɶ ɭɠɟ ɫɬɨɢɥɢ Ɋɭɦɵɧɢɢ
ɡɧɚɱɢɬɟɥɶɧɵɟ ɫɭɦɦɵ ɞɟɧɟɝ ɢ ɧɵɧɟ, ɞɥɹ ɩɨɜɟɪɯɧɨɫɬɧɨɝɨ ɢɯ ɞɚɠɟ
ɡɚɜɟɪɲɟɧɢɹ, ɨɤɚɡɚɥɨɫɶ ɧɟɨɛɯɨɞɢɦɵɦ ɢɫɩɪɨɫɢɬɶ ɭ ɩɚɥɚɬ ɧɟɦɚɥɨɜɚɠɧɵɟ
ɤɪɟɞɢɬɵ.
ȼɫɬɭɩɢɜɲɢɣ ɫ ɧɨɹɛɪɹ ɦɟɫɹɰɚ ɦɢɧɭɜɲɟɝɨ ɝɨɞɚ ɜ ɭɩɪɚɜɥɟɧɢɟ
ɜɨɟɧɧɵɦ ɦɢɧɢɫɬɟɪɫɬɜɨɦ ɝɟɧɟɪɚɥ Ɇɚɧɭ, ɛɵɜɲɢɣ ɞɨɬɨɥɟ ɫɬɨɪɨɧɧɢɤɨɦ
ɧɟɣɬɪɚɥɶɧɨɣ ɞɥɹ Ɋɭɦɵɧɢɢ ɜɧɟɲɧɟɣ ɩɨɥɢɬɢɤɢ, ɫɨ ɜɪɟɦɟɧɢ ɩɨɥɭɱɟɧɢɹ
ɦɢɧɢɫɬɟɪɫɤɨɝɨ ɩɨɪɬɮɟɥɹ ɢ, ɧɟɫɨɦɧɟɧɧɨ, ɩɨɞ ɜɥɢɹɧɢɟɦ ɤɨɪɨɥɹ, ɢɡɦɟɧɢɥ

ɫɜɨɢ ɜɡɝɥɹɞɵ ɢ ɷɧɟɪɝɢɱɟɫɤɢ ɫɬɚɥ ɞɨɦɨɝɚɬɶɫɹ ɩɪɨɞɨɥɠɟɧɢɹ ɬɟɯ ɫɚɦɵɯ
ɜɨɨɪɭɠɟɧɢɣ, ɩɪɨɬɢɜ ɤɨɬɨɪɵɯ ɨɧ ɜ ɫɜɨɟ ɜɪɟɦɹ ɧɟ ɦɟɧɟɟ ɷɧɟɪɝɢɱɟɫɤɢ
ɜɨɫɫɬɚɜɚɥ.
ə ɭɠɟ ɩɨɡɜɨɥɢɥ ɫɟɛɟ ɨɞɧɚɠɞɵ, ɜ ɞɨɧɟɫɟɧɢɢ ɨɬ 13 ɚɜɝɭɫɬɚ 1888 ɝ. ʋ 45,
ɩɪɟɞɜɢɞɟɬɶ ɱɬɨ, ɜ ɫɥɭɱɚɟ, ɟɫɥɢ ɫɨɨɪɭɠɟɧɢɟ ɭɤɪɟɩɥɟɧɢɣ ɧɚ ɧɚɲɟɣ ɝɪɚɧɢɰɟ
ɛɭɞɟɬ ɨɫɬɚɜɥɟɧɨ ɛɟɡ ɧɚɞɥɟɠɚɳɟɝɨ ɜɧɢɦɚɧɢɹ, ɬɨ ɢ ɩɨɫɥɟɞɭɸɳɢɟ ɩɨɫɥɟ
ɤɨɥɥɟɤɬɢɜɢɫɬɨɜ ɢ ɠɭɧɢɦɢɫɬɨɜ Ɇɢɧɢɫɬɟɪɫɬɜɚ ɜɵɧɭɠɞɟɧɵ ɛɭɞɭɬ, ɧɟɫɦɨɬɪɹ
ɧɚ ɜɨɡɦɨɠɧɨɟ ɫɜɨɟ ɧɟɠɟɥɚɧɢɟ, ɩɪɨɞɨɥɠɚɬɶ ɧɚɱɚɬɨɟ ɞɟɥɨ, ɞɚɛɵ ɧɟ
ɫɤɨɦɩɪɨɦɟɬɢɪɨɜɚɬɶ ɨɤɨɧɱɚɬɟɥɶɧɨ ɜ ɝɥɚɡɚɯ ɧɚɪɨɞɚ ɫɚɦɵɣ ɩɪɢɧɰɢɩ ɜɟɪɯɨɜɧɨɣ
ɜɥɚɫɬɢ. Ɍɨ ɠɟ, ɫ ɧɟɤɨɬɨɪɵɦɢ ɜɢɞɨɢɡɦɟɧɟɧɢɹɦɢ, ɫɥɭɱɢɥɨɫɶ ɢ ɧɵɧɟ.
ɉɪɟɞɜɢɞɹ ɜɟɪɨɹɬɧɨɟ ɩɪɨɬɢɜɨɞɟɣɫɬɜɢɟ ɧɟɦɚɥɨɝɨ ɱɢɫɥɚ ɤɨɧɫɟɪɜɚɬɢɜɧɵɯ
ɞɟɩɭɬɚɬɨɜ ɜ ɜɨɩɪɨɫɟ ɨɛ ɭɤɪɟɩɥɟɧɢɹɯ, ɝɟɧɟɪɚɥ Ɇɚɧɭ, ɠɟɥɚɹ, ɬɟɦ ɧɟ ɦɟɧɟɟ,
ɩɨɥɭɱɢɬɶ ɧɚ ɷɬɨ ɧɟɨɛɯɨɞɢɦɵɟ ɤɪɟɞɢɬɵ, ɩɪɨɫɢɥ ɜ ɩɟɪɜɨɣ ɩɨɥɨɜɢɧɟ
ɦɢɧɭɜɲɟɝɨ ɮɟɜɪɚɥɹ ɩɚɥɚɬɭ ɢɡɛɪɚɬɶ ɢɡ ɫɪɟɞɵ ɫɜɨɟɣ ɞɜɚɞɰɚɬɶ ɞɟɩɭɬɚɬɨɜ,
ɤɨɬɨɪɵɦ ɨɧ ɦɨɝ ɛɵ ɩɨɞɪɨɛɧɨ ɢ ɧɚ ɫɜɨɛɨɞɟ ɞɨɤɚɡɚɬɶ ɧɟɨɛɯɨɞɢɦɨɫɬɶ
ɫɨɨɪɭɠɟɧɢɹ ɭɤɪɟɩɥɟɧɢɣ ɢ ɤɨɬɨɪɵɟ ɦɨɝɥɢ ɛɵ, ɫɨ ɫɜɨɟɣ ɫɬɨɪɨɧɵ, ɧɚɞɥɟɠɚɳɢɦ
ɨɛɪɚɡɨɦ ɪɚɡɴɹɫɧɢɬɶ ɜɨɩɪɨɫ ɫɜɨɢɦ ɫɨɬɨɜɚɪɢɳɚɦ. ɉɪɟɞɥɨɠɟɧɢɟ ɷɬɨ ɛɵɥɨ,
ɜɩɪɨɱɟɦ, ɜɟɫɶɦɚ ɧɟɫɨɱɭɜɫɬɜɟɧɧɨ ɜɫɬɪɟɱɟɧɨ ɧɚɪɨɞɧɵɦɢ ɩɪɟɞɫɬɚɜɢɬɟɥɹɦɢ,
ɤɨɬɨɪɵɟ, ɩɨ-ɜɢɞɢɦɨɦɭ, ɧɟ ɨɛɴɹɫɧɹɥɢ ɫɟɛɟ ɩɨɥɶɡɵ ɢɡɛɪɚɧɢɹ ɩɨɞɨɛɧɨɣ
ɤɨɦɢɫɫɢɢ, ɬɨɝɞɚ ɤɚɤ ɜɨɟɧɧɵɣ ɦɢɧɢɫɬɪ ɦɨɝ ɧɟɩɨɫɪɟɞɫɬɜɟɧɧɨ ɫɨɨɛɳɢɬɶ
ɫɜɨɢ ɫɨɨɛɪɚɠɟɧɢɹ ɜɫɟɣ ɩɚɥɚɬɟ, ɞɥɹ ɱɟɝɨ ɡɚɫɟɞɚɧɢɟ ɦɨɝɥɨ ɛɵɬɶ ɨɛɴɹɜɥɟɧɨ
ɫɟɤɪɟɬɧɵɦ. ɍɠɟ ɩɪɢ ɜɵɛɨɪɟ ɤɨɦɢɫɫɢɢ ɜɵɹɫɧɢɥɨɫɶ ɭɤɚɡɚɧɧɨɟ ɜɵɲɟ
ɧɟɫɨɱɭɜɫɬɜɢɟ ɤɚɤ ɬɟɦ, ɱɬɨ ɜ ɫɨɫɬɚɜɟ ɟɺ ɛɵɥɨ ɧɚɡɧɚɱɟɧɨ ɧɟɦɚɥɨɟ ɱɢɫɥɨ
ɨɬɤɪɵɬɨ ɜɪɚɠɞɟɛɧɵɯ ɫɨɨɪɭɠɟɧɢɸ ɭɤɪɟɩɥɟɧɢɣ ɞɟɩɭɬɚɬɨɜ, ɬɚɤ ɢ ɬɟɦ, ɱɬɨ
ɢɡ 125 ɩɪɟɞɫɬɚɜɢɬɟɥɟɣ, ɡɚɫɟɞɚɜɲɢɯ ɜ ɬɨɬ ɞɟɧɶ ɜ Ʉɚɦɟɪɟ, 68 ɨɬɤɚɡɚɥɢɫɶ ɨɬ
ɩɨɞɚɱɢ ɝɨɥɨɫɨɜɚɧɢɹ. Ɍɟɦ ɧɟ ɦɟɧɟɟ, ɤɨɦɢɫɫɢɹ ɛɵɥɚ ɢɡɛɪɚɧɚ, ɢɦɟɥɚ
ɧɟɫɤɨɥɶɤɨ ɫɟɤɪɟɬɧɵɯ ɜɟɱɟɪɧɢɯ ɡɚɫɟɞɚɧɢɣ, ɧɨ, ɩɨ-ɜɢɞɢɦɨɦɭ, ɫɨɜɟɳɚɧɢɹ ɟɺ
ɧɟ ɩɪɢɜɟɥɢ ɧɢ ɤ ɤɚɤɢɦ ɩɨɥɨɠɢɬɟɥɶɧɵɦ ɪɟɡɭɥɶɬɚɬɚɦ, ɬɚɤ ɤɚɤ ɧɵɧɟ
ɢɡɜɟɫɬɧɨ ɫɬɚɥɨ, ɱɬɨ ɜɨɩɪɨɫ ɨɛ ɚɫɫɢɝɧɨɜɚɧɢɢ ɤɪɟɞɢɬɨɜ, ɧɟɨɛɯɨɞɢɦɵɯ ɞɥɹ
ɭɤɪɟɩɥɟɧɢɣ, ɛɭɞɟɬ ɪɚɫɫɦɚɬɪɢɜɚɬɶɫɹ ɨɞɧɨɜɪɟɦɟɧɧɨ ɢ ɜ ɫɜɹɡɢ ɫ ɨɛɳɢɦ
ɛɸɞɠɟɬɨɦ ɜɨɟɧɧɨɝɨ ɦɢɧɢɫɬɟɪɫɬɜɚ.
ɉɨ ɩɨɥɭɱɟɧɧɵɦ ɦɧɨɸ ɫɟɤɪɟɬɧɵɦ ɫɜɟɞɟɧɢɹɦ, ɝɟɧɟɪɚɥ Ɇɚɧɭ, ɜ ɜɢɞɭ
ɹɜɧɨɝɨ ɧɟɫɨɱɭɜɫɬɜɢɹ ɛɨɥɶɲɢɧɫɬɜɚ ɩɚɥɚɬɵ ɤ ɷɬɨɦɭ ɞɟɥɭ, ɩɨ ɜɨɡɦɨɠɧɨɫɬɢ
ɫɨɤɪɚɬɢɥ ɪɚɫɯɨɞɵ ɧɚ ɭɤɪɟɩɥɟɧɢɹ, ɤɚɤɨɜɵɟ ɢɦɟɸɬ ɛɵɬɶ ɢɫɩɪɨɲɟɧɵ ɥɢɲɶ ɜ
ɪɚɡɦɟɪɟ 70 ɦ[ɢɥɥɢɨɧɨɜ] ɫ ɪɚɫɫɪɨɱɤɨɸ ɷɬɢɯ ɞɟɧɟɝ ɧɚ 5 ɥɟɬ.
Ɉ ɪɟɡɭɥɶɬɚɬɚɯ ɩɨɦɹɧɭɬɵɯ ɨɛɫɭɠɞɟɧɢɣ ɢɦɩɟɪɚɬɨɪɫɤɚɹ ɦɢɫɫɢɹ ɛɭɞɟɬ
ɢɦɟɬɶ ɱɟɫɬɶ ɫɜɨɟɜɪɟɦɟɧɧɨ ɞɨɧɟɫɬɢ ȼɚɲɟɦɭ ȼɵɫɨɤɨɩɪɟɜɨɫɯɨɞɢɬɟɥɶɫɬɜɭ.
Ʉ ɜɵɲɟɢɡɥɨɠɟɧɧɨɦɭ ɜɨɡɶɦɭ ɫɦɟɥɨɫɬɶ ɩɪɢɫɨɜɨɤɭɩɢɬɶ, ɱɬɨ
ɨɡɧɚɱɟɧɧɵɟ 12 ɦ[ɢɥɥɢɨɧɨɜ] ɜ ɝɨɞ ɫɨɫɬɚɜɹɬ ɩɪɢɛɥɢɡɢɬɟɥɶɧɨ ɬɭ ɫɭɦɦɭ
ɞɟɧɟɝ, ɫ ɤɨɬɨɪɨɸ ɦɚɝɞɟɛɭɪɝɫɤɚɹ2 ɮɚɛɪɢɤɚ Ƚɪɸɡɨɧ ɛɭɞɟɬ ɜ ɫɨɫɬɨɹɧɢɢ ɢ
ɜɩɪɟɞɶ ɜɟɫɬɢ ɫ ɭɫɩɟɯɨɦ ɫɜɨɢ ɞɟɥɚ.
ɋ ɝɥɭɛɨɱɚɣɲɢɦ ɩɨɱɬɟɧɢɟɦ ɢ ɧɟɨɝɪɚɧɢɱɟɧɧɨɸ ɩɪɟɞɚɧɧɨɫɬɶɸ, ɢɦɟɸ

ɩɨɤɨɪɧɟɣɲɢɦ ɫɥɭɝɨɸ, Ʌɨɞɵɠɟɧɫɤɢɣ.
1
ȼ 1884 ɝ. ɧɚɱɚɥɢɫɶ ɮɨɪɬɢɮɢɤɚɰɢɨɧɧɵɟ ɪɚɛɨɬɵ ɛɥɢɡ ɝɨɪɨɞɚ Ȼɭɯɚɪɟɫɬɚ, ɚ ɜɟɫɧɨɣ
1888 ɝ. ɧɚɱɚɥɨɫɶ ɫɬɪɨɢɬɟɥɶɫɬɜɨ ɫɢɫɬɟɦɵ ɨɛɨɪɨɧɢɬɟɥɶɧɵɯ ɭɤɪɟɩɥɟɧɢɣ ɩɨ ɥɢɧɢɢ Ɏɨɤɲɚɧɶ–
ɇɷɦɨɥɨɚɫɚ–Ƚɚɥɚɰ.
2
Ɇɟɬɚɥɥɭɪɝɢɱɟɫɤɢɣ ɡɚɜɨɞ Ƚɪɸɡɨɧɚ ɜ Ɇɚɝɞɟɛɭɪɝɟ (Grusonwerk AG Buckau)
ɩɨɥɭɱɢɥ ɜ ɬɨɬ ɩɟɪɢɨɞ ɨɱɟɧɶ ɦɧɨɝɨ ɡɚɤɚɡɨɜ ɧɚ ɜɨɡɜɟɞɟɧɢɟ ɨɛɨɪɨɧɢɬɟɥɶɧɵɯ ɭɤɪɟɩɥɟɧɢɣ ɢɡ
ɫɬɚɥɢ ɜ Ƚɟɪɦɚɧɢɢ, ɂɬɚɥɢɢ ɢ Ɋɭɦɵɧɢɢ. ɋɦ.: Feldhaus F.M. Gruson, Hermann // Allgemeine
Deutsche Biographie. Bd. 49. Leipzig, 1904. P. 606–612; Nix H. Gruson, Hermann // Neue
Deutsche Biographie. Bd. 7. Berlin, 1966. P. 237–238.
Bucureúti, 17 martie 1889, nr. 12. Lodâjenski către Giers

După cum ExcelenĠa Voastră cunoaúteĠi deja din rapoartele anterioare
ale misiunii imperiale, Guvernul român a acordat o atenĠie deosebită încheierii
cât mai grabnice a construcĠiei fortificaĠiilor1 care sunt proiectate atât în jurul
Bucureútiului, cât úi pe linia râului Siret.
Reprezentând rezultatul unui întreg sistem de politică externă, aceste
fortificaĠii, după cum mi-am permis deja să menĠionez în rapoartele mele din
trecut către dumneavoastră, stimate domn, au trebuit, se pare, să îi confere
României, în ipostaza sa de stat militar, o mai mare pondere în cadrul rezolvării
apropiate, aúteptate deja aici, a acelor chestiuni substanĠiale a politicii europene,
care rămân încă nerezolvate între Marile Puteri. Ca recompensă pentru asistenĠa
sa în această eventualitate, România spera să primească avantajele meritate.
Luând în consideraĠie actuala stare de spirit a guvernului, care se
mândreúte în mod deosebit de propria sinceritate, úi din observaĠiile asupra
modului său constant de acĠiune, abia dacă ne putem îndoi de faptul că
programul său politic, stabilit acum câĠiva ani, atrage România, cu siguranĠă, în
sfera intereselor austro-germane.
EducaĠi la Jena, Heidelberg sau Viena, actualii conducători ai destinelor
României, fiind peste măsură de entuziasmaĠi de forĠa Germaniei úi
necunoscând deloc Rusia, úi nefiind în stare să înĠeleagă politica Guvernului
imperial, consideră că, demonstrând faĠă de noi un comportament deosebit de
neprietenos, vor obĠine astfel laudele úi încrederea protectorilor lor aliaĠi.
NecesităĠile poporului, aspiraĠiile úi tradiĠiile sale nu au pentru ei, în această
chestiune, se pare, nici o importanĠă, mai ales că ei nici nu le-au studiat vreodată
în mod nepărtinitor úi, visând la crearea unei Românii reînnoite cu 12 milioane de

locuitori de acelaúi neam, sperând să îúi extindă influenĠa atât asupra Bulgariei,
cât úi asupra cuĠo-vlahilor macedoneni, miniútrii regelui Carol, în entuziasmul lor,
uită că nu le este sortit să îúi răspândească influenĠa asupra Bulgariei, că cele cinci
milioane de români transilvăneni úi bucovineni care le lipsesc se află sub sceptrul
aliatului lor, împăratul Austriei, úi că tensiunea dintre tendinĠele lor politice úi
aspiraĠiile sacre úi intime ale poporului român este premisa unei pieiri inevitabile
atât pentru teoriile lor himerice, cât úi pentru ei înúiúi.
După cum ExcelenĠa Voastră cunoaúteĠi deja, conform proiectelor
ministerului colectivist, aprobate, de altfel, întru totul de rege, întregul sistem de
fortificaĠii al României a fost îndreptat, în mod exclusiv, contra posibilităĠii
ocupării Regatului de către trupele ruse. Sub pretextul faptului că trecătorile din
CarpaĠi pot fi uúor făcute inaccesibile pentru inamic, toate eforturile Guvernului
român au fost îndreptate spre crearea obstacolelor în calea posibilei intrări a
armatelor imperiale pe teritoriul românesc.
Din câte se útie, cheltuielile pentru fortificarea Bucureútiului, a liniei
Siretului úi, cu timpul, a malului drept al Prutului, au fost estimate în sumă de
până la 500 de milioane franci. FortificaĠiile GalaĠi – Focúani, începute în
primăvara anului trecut, conform unui decret regal, au costat deja România
sume importante de bani, iar acum, până úi pentru o încheiere superficială a
acestor lucrări, s-a dovedit necesar de a cere, din partea Camerelor, credite
destul de importante.
Generalul Manu, care a fost numit în funcĠia de ministru de Război
începând din luna noiembrie a anului trecut úi care fusese până atunci partizan
al unei politici externe româneúti de neutralitate, din momentul primirii
portofoliului ministerial úi, fără îndoială, sub influenĠa regelui, úi-a schimbat
viziunile úi a început să pledeze, în mod energic, pentru continuarea aceloraúi
măsuri de înarmare, împotriva cărora, la timpul său, protestase la fel de energic.
Eu mi-am permis deja o dată, în raportul meu din 13 august 1888 cu
nr. 45, să prevăd că, în cazul când construcĠia fortificaĠiilor la frontiera noastră
va fi lăsată fără atenĠia cuvenită, atunci úi guvernele care vor urma după
colectiviúti úi junimiúti vor fi nevoite, în pofida lipsei lor de disponibilitate, să
continue lucrul început deja, pentru a nu compromite definitiv în ochii
poporului însuúi principiul puterii supreme. Acelaúi lucru, cu unele schimbări,
s-a întâmplat úi acum.
Prevăzând probabila împotrivire a unui mare număr de deputaĠi
conservatori în chestiunea fortificaĠiilor, generalul Manu, dorind, cu toate
acestea, să primească creditele necesare pentru acest proiect, a cerut Camerei, în
prima jumătate a lunii februarie, să aleagă din propria componenĠă douăzeci de
deputaĠi, cărora el le-ar fi putut demonstra în detalii úi în libertate necesitatea
construirii fortificaĠiilor úi care ar fi putut, din partea lor, să clarifice în mod
corespunzător această chestiune colegilor lor. Această propunere a fost, totuúi,
primită extrem de nefavorabil de reprezentanĠii poporului, care, se pare, nu îúi
puteau explica utilitatea alegerii unei asemenea comisii, în condiĠiile în care
ministrul de Război úi-ar fi putut comunica reflecĠiile úi consideraĠiile direct, în

plenul Camerei, în care scop úedinĠa ar fi putut fi declarată secretă. Deja la
selectarea comisei a devenit evidentă tendinĠa nefavorabilă menĠionată mai sus,
atât prin faptul că în componenĠa acesteia a fost numit un mare număr de
deputaĠi care afiúau o ostilitate deschisă faĠă de construirea fortificaĠiilor, cât úi
prin faptul că din cei 125 de reprezentanĠi aflaĠi în acea zi la úedinĠa Camerei,
68 au refuzat să îúi exprime votul. Cu toate acestea, Comisia a fost aleasă, a
avut câteva úedinĠe secrete, de seară, dar, aparent, aceste deliberări nu au adus
nici un rezultat pozitiv, deoarece la moment s-a aflat că chestiunea legată de
acordarea creditelor necesare pentru fortificaĠii se va discuta în acelaúi timp úi în
legătură cu bugetul general al Ministerului de Război.
Conform unor informaĠii secrete pe care le-am primit, generalul Manu,
având în vedere lipsa vădită de susĠinere a majorităĠii Camerei faĠă de această
iniĠiativă, a redus cheltuielile pentru fortificaĠii, în măsura posibilităĠilor, astfel
încât se va cere un credit în mărime de doar 70 de milioane, cu o eúalonare a
acestor bani pe o perioadă de 5 ani.
Despre rezultatele discuĠiilor amintite misiunea imperială va avea
onoarea să vă raporteze în timp util ExcelenĠei Voastre.
La cele relatate mai sus, voi îndrăzni să adaug că respectivele 12 milioane
pe an vor constitui aproximativ acea sumă de bani, graĠie căreia uzina Gruson din
Magdeburg2 va fi în stare să îúi continue afacerile cu succes úi de acum încolo.
1
În 1884 au început lucrările de fortificare a oraúului Bucureúti, iar din primăvara
anului 1888 au început lucrările la sistemul defensiv pe linia Focúani-Nămoloasa-GalaĠi.
2
Uzina siderurgică Gruson din Magdeburg (Grusonwerk AG Buckau) a obĠinut în
perioada respectivă mai multe comenzi pentru ridicarea unor turnuri de apărare din oĠel în
Germania, Italia úi România (Franz Maria Feldhaus, Gruson, Hermann, în Allgemeine Deutsche
Biographie, Band 49, Leipzig, 1904, p. 606-612; Heinz Nix, Gruson, Hermann, în Neue Deutsche
Biographie, Band 7, Berlin, 1966, p. 237-238).
12

ȼ ɞɨɧɟɫɟɧɢɢ ɦɨɟɦ ɨɬ 16-ɝɨ ɹɧɜɚɪɹ ɫ. ɝ. ʋ 3 ɹ ɫɱɟɥ ɞɨɥɝɨɦ ɞɨɜɟɫɬɢ
ɞɨ ɫɜɟɞɟɧɢɹ ȼɚɲɟɝɨ ȼɵɫɨɤɨɩɪɟɜɨɫɯɨɞɢɬɟɥɶɫɬɜɚ ɨ ɪɚɫɩɪɨɫɬɪɚɧɢɜɲɢɯɫɹ ɜ
ɧɚɱɚɥɟ ɫɟɝɨ ɝɨɞɚ ɜ Ȼɭɯɚɪɟɫɬɟ ɫɥɭɯɚɯ ɨɬɧɨɫɢɬɟɥɶɧɨ ɜɨɡɦɨɠɧɨɫɬɢ ɩɪɢɛɵɬɢɹ
ɜ ɩɪɟɞɟɥɵ ɤɨɪɨɥɟɜɫɬɜɚ ɧɚ ɩɨɫɬɨɹɧɧɨɟ ɠɢɬɟɥɶɫɬɜɨ ɩɪɢɧɰɚ Ɏɟɪɞɢɧɚɧɞɚ

Ƚɨɝɟɧɰɨɥɥɟɪɧɫɤɨɝɨ, ɢɦɟɸɳɟɝɨ ɫɨ ɜɪɟɦɟɧɟɦ ɡɚɧɹɬɶ ɪɭɦɵɧɫɤɢɣ ɩɪɟɫɬɨɥ.
Ʉɚɤ ɹ ɢɦɟɥ ɱɟɫɬɶ ɜ ɬɨ ɜɪɟɦɹ ȼɚɦ, ɦɢɥɨɫɬɢɜɵɣ ɝɨɫɭɞɚɪɶ, ɞɨɧɟɫɬɢ,
ɩɨɜɨɞɨɦ ɤ ɪɚɫɩɪɨɫɬɪɚɧɟɧɢɸ ɨɡɧɚɱɟɧɧɵɯ ɫɥɭɯɨɜ ɩɨɫɥɭɠɢɥɚ ɜ ɬɨ ɜɪɟɦɹ
ɩɨɥɭɱɟɧɧɚɹ ɤɨɦɚɧɞɢɪɨɦ 3-ɝɨ ɥɢɧɟɣɧɨɝɨ ɩɨɥɤɚ, ɜ ɫɩɢɫɤɚɯ ɤɨɟɝɨ ɱɢɫɥɢɬɫɹ
ɩɪɢɧɰ, ɬɟɥɟɝɪɚɦɦɚ ɩɨ ɫɥɭɱɚɸ ɇɨɜɨɝɨ ɝɨɞɚ ɨɬ ȿɝɨ ȼɵɫɨɱɟɫɬɜɚ ɢ
ɩɨɫɥɟɞɨɜɚɜɲɢɟ ɜɫɥɟɞ ɡɚ ɬɟɦ ɩɪɢɝɨɬɨɜɥɟɧɢɹ ɤ ɩɟɪɟɜɨɞɭ ɨɡɧɚɱɟɧɧɨɝɨ ɩɨɥɤɚ
ɜ əɫɫɵ, ɝɞɟ, ɩɨ-ɜɢɞɢɦɨɦɭ, ɩɪɢɧɰ Ɏɟɪɞɢɧɚɧɞ ɢɦɟɥ ɩɨɫɟɥɢɬɶɫɹ.
ȼ ɩɨɦɹɧɭɬɨɦ ɜɵɲɟ ɞɨɧɟɫɟɧɢɢ ɹ ɩɨɡɜɨɥɢɥ ɫɟɛɟ ɬɚɤɠɟ ɭɩɨɦɹɧɭɬɶ ɨ
ɪɚɡɝɨɜɨɪɟ, ɤɨɬɨɪɵɣ ɹ ɩɨ ɫɟɦɭ ɩɪɟɞɦɟɬɭ ɢɦɟɥ ɫ ɦɢɧɢɫɬɪɨɦ ɢɧɨɫɬɪɚɧɧɵɯ
ɞɟɥ ɢ ɜ ɬɟɱɟɧɢɟ ɤɨɟɝɨ ɝɨɫɩɨɞɢɧ Ʉɚɪɩ ɜɵɫɤɚɡɚɥ ɦɧɟ, ɧɚɫɤɨɥɶɤɨ ɪɭɦɵɧɫɤɨɟ
ɩɪɚɜɢɬɟɥɶɫɬɜɨ ɫɨɡɧɚɟɬ ɩɨɥɶɡɭ ɩɪɟɛɵɜɚɧɢɹ ɩɪɢɧɰɚ Ɏɟɪɞɢɧɚɧɞɚ ɜ əɫɫɚɯ,
ɝɞɟ ɨɧ ɛɭɞɟɬ ɜ ɫɨɫɬɨɹɧɢɢ ɩɪɢɜɥɟɱɶ ɧɚ ɫɬɨɪɨɧɭ ɞɢɧɚɫɬɢɢ ɩɪɨɹɜɥɹɜɲɢɯ
ɞɨɧɵɧɟ ɦɚɥɨ ɜɟɪɧɨɩɨɞɞɚɧɧɢɱɟɫɤɢɯ ɱɭɜɫɬɜ ɦɨɥɞɚɜɚɧ. Ʉɚɤ ɝɨɫɩɨɞɢɧ Ʉɚɪɩ
ɨɛɴɹɫɧɢɥ ɬɨɝɞɚ, ɟɞɢɧɫɬɜɟɧɧɚɹ ɩɪɢɱɢɧɚ, ɤɨɬɨɪɚɹ ɩɪɟɩɹɬɫɬɜɭɟɬ ɟɳɟ ɷɬɨɦɭ
ɩɪɢɛɵɬɢɸ, ɡɚɤɥɸɱɚɟɬɫɹ ɜ ɨɛɨɫɬɪɢɜɲɟɣɫɹ ɛɨɪɶɛɟ ɩɨɥɢɬɢɱɟɫɤɢɯ ɩɚɪɬɢɣ ɢ
ɧɟɭɫɬɨɣɱɢɜɨɫɬɢ ɜɧɭɬɪɟɧɧɟɝɨ ɩɨɥɨɠɟɧɢɹ ɫɬɪɚɧɵ1.
Ɇɟɠɞɭ ɬɟɦ, ɜ ɬɟɱɟɧɢɟ ɧɟɫɤɨɥɶɤɢɯ ɩɨɫɥɟɞɧɢɯ ɦɟɫɹɰɟɜ ɩɨɥɨɠɟɧɢɟ
ɷɬɨɝɨ ɜɨɩɪɨɫɚ ɡɧɚɱɢɬɟɥɶɧɨ ɢɡɦɟɧɢɥɨɫɶ. ɀɭɧɢɦɢɫɬɫɤɨɟ ɩɪɚɜɢɬɟɥɶɫɬɜɨ, ɧɟ
ɢɦɟɹ ɧɢ ɩɨɞɞɟɪɠɤɢ ɜ ɫɬɪɚɧɟ, ɧɢ ɟɺ ɞɨɜɟɪɢɹ ɢ ɢɫɤɥɸɱɢɬɟɥɶɧɨ ɩɪɟɞɫɬɚɜɥɹɹ
ɢɡ ɫɟɛɹ ɨɪɭɞɢɟ ɤɨɪɨɥɟɜɫɤɨɣ ɜɨɥɢ, ɧɟ ɫɬɟɫɧɹɥɨɫɶ ɩɪɢ ɜɫɹɤɢɯ ɡɚɬɪɭɞɧɟɧɢɹɯ
ɨɩɢɪɚɬɶɫɹ ɧɚ ɩɨɤɪɨɜɢɬɟɥɶɫɬɜɨ ȿɝɨ ȼɟɥɢɱɟɫɬɜɚ ɢ, ɩɨ ɜɨɡɦɨɠɧɨɫɬɢ,
ɩɪɢɤɪɵɜɚɬɶ ɫɜɨɢ ɞɟɣɫɬɜɢɹ ɚɜɬɨɪɢɬɟɬɨɦ ɝɥɚɜɵ ɝɨɫɭɞɚɪɫɬɜɚ. ȼɫɹ ɞɟɹɬɟɥɶɧɨɫɬɶ
ɝɨɫɩɨɞɢɧɚ Ʉɚɪɩɚ ɢ ɟɝɨ ɫɨɬɨɜɚɪɢɳɟɣ ɛɵɥɚ ɧɚɩɪɚɜɥɟɧɚ ɜɨ ɢɦɹ ɧɚɱɚɥɚ
ɭɫɢɥɟɧɢɹ ɤɨɪɨɥɟɜɫɤɨɣ ɜɥɚɫɬɢ ɢ ɭɜɟɥɢɱɟɧɢɹ ɟɺ ɩɪɟɫɬɢɠɚ ɤ ɬɨɦɭ, ɱɬɨɛɵ
ɭɦɚɥɢɬɶ ɡɧɚɱɟɧɢɟ ɩɚɥɚɬ, ɢɡɴɹɬɶ, ɩɨ ɜɨɡɦɨɠɧɨɫɬɢ, ɢɡ ɢɯ ɜɟɞɟɧɢɹ ɩɨɩɟɱɟɧɢɟ
ɨ ɧɚɢɛɨɥɟɟ ɫɭɳɟɫɬɜɟɧɧɵɯ ɢɧɬɟɪɟɫɚɯ ɤɨɪɨɥɟɜɫɬɜɚ ɢ ɜ ɭɳɟɪɛ ɡɧɚɱɟɧɢɸ
ɢɡɛɪɚɧɧɢɤɨɜ ɧɚɪɨɞɚ ɞɚɬɶ ɜ ɪɭɤɢ ɤɨɪɨɥɹ ɫɪɟɞɫɬɜɚ ɛɟɫɤɨɧɬɪɨɥɶɧɨɝɨ
ɭɩɪɚɜɥɟɧɢɹ.
ɉɨɞɨɛɧɵɣ ɨɛɪɚɡ ɞɟɣɫɬɜɢɣ ɢɦɟɥ, ɜɩɪɨɱɟɦ, ɧɟɤɨɬɨɪɵɣ ɭɫɩɟɯ. ɋ
ɨɞɧɨɣ ɫɬɨɪɨɧɵ, ɜɧɟɲɧɹɹ ɩɨɥɢɬɢɤɚ, ɫɬɨɥɶ ɦɧɨɝɨ ɜɥɢɹɸɳɚɹ ɧɚ ɜɧɭɬɪɟɧɧɸɸ
ɠɢɡɧɶ ɝɨɫɭɞɚɪɫɬɜɚ, ɛɟɫɤɨɧɬɪɨɥɶɧɨ ɨɫɬɚɥɚɫɶ ɜ ɪɭɤɚɯ ɤɨɪɨɥɹ, ɫ ɞɪɭɝɨɣ,
ɤɚɡɚɜɲɢɟɫɹ ɞɨɬɨɥɟ ɫɩɥɨɱɟɧɧɵɦɢ ɩɨɥɢɬɢɱɟɫɤɢɟ ɩɚɪɬɢɢ ɪɚɡɞɪɨɛɢɥɢɫɶ, ɢ
ɩɪɟɫɬɢɠ ɩɚɪɥɚɦɟɧɬɚ ɧɟ ɦɨɝ ɧɟ ɭɩɚɫɬɶ ɡɧɚɱɢɬɟɥɶɧɨ ɜ ɝɥɚɡɚɯ ɧɚɪɨɞɚ. ɍɫɩɟɯɢ
ɷɬɢ, ɜɩɪɨɱɟɦ, ɨɩɥɚɱɟɧɵ ɛɵɥɢ, ɩɨ-ɜɢɞɢɦɨɦɭ, ɞɨɪɨɝɨɸ ɰɟɧɨɸ, ɢ, ɤɚɤ ɹ ɢɦɟɥ
ɱɟɫɬɶ ɜɵɫɤɚɡɚɬɶ ɜ ɞɪɭɝɨɦ ɞɨɧɟɫɟɧɢɢ ɦɨɟɦ ɨɬ ɫɟɝɨ ɠɟ ɱɢɫɥɚ, ɨɩɩɨɡɢɰɢɹ,
ɧɟɞɨɜɨɥɶɧɚɹ ɩɨɥɢɬɢɤɨɣ ɧɵɧɟɲɧɟɝɨ ɩɪɚɜɢɬɟɥɶɫɬɜɚ, ɦɚɥɨ-ɩɨɦɚɥɭ ɩɪɢɧɭɠɞɟɧɚ
ɛɵɥɚ ɢɡɦɟɧɢɬɶ ɫɜɨɣ ɫɬɪɨɝɨ ɥɟɝɚɥɶɧɵɣ ɯɚɪɚɤɬɟɪ ɢ ɫ ɩɨɱɜɵ ɬɟɨɪɟɬɢɱɟɫɤɨɣ ɢ
ɫɜɨɛɨɞɧɨɣ ɛɨɪɶɛɵ ɜ ɩɚɥɚɬɟ ɩɨɫɬɟɩɟɧɧɨ ɩɟɪɟɯɨɞɢɬɶ ɧɚ ɩɨɱɜɭ ɫɬɪɟɦɥɟɧɢɣ
ɚɧɬɢɞɢɧɚɫɬɢɱɟɫɤɢɯ ɢ ɨɫɬɨɪɨɠɧɨ ɩɨɤɚ, ɧɨ ɧɟɫɨɦɧɟɧɧɨ ɩɟɪɟɧɨɫɢɬɶ, ɯɨɬɹ
ɧɢɝɞɟ ɹɜɧɨ ɷɬɨ ɧɟ ɜɵɫɤɚɡɵɜɚɟɬ, ɧɚ ɥɢɱɧɨɫɬɶ ɤɨɪɨɥɹ ɬɭ ɨɬɜɟɬɫɬɜɟɧɧɨɫɬɶ,
ɤɨɬɨɪɭɸ ɩɪɢ ɧɨɪɦɚɥɶɧɵɯ ɨɛɫɬɨɹɬɟɥɶɫɬɜɚɯ ɞɨɥɠɧɵ ɛɵɥɢ ɢɫɤɥɸɱɢɬɟɥɶɧɨ ɢ
ɜɫɟɰɟɥɨ ɧɟɫɬɢ ɦɢɧɢɫɬɪɵ ȿɝɨ ȼɟɥɢɱɟɫɬɜɚ.
ȿɞɜɚ ɥɢ ɦɨɠɧɨ ɫɨɦɧɟɜɚɬɶɫɹ ɜ ɬɨɦ, ɱɬɨ ɤɨɪɨɥɶ Ʉɚɪɥ, ɛɥɚɝɨɞɚɪɹ

ɨɛɲɢɪɧɨɦɭ ɭɦɭ ɫɜɨɟɦɭ ɥɭɱɲɟ ɢ ɬɨɧɶɲɟ ɦɧɨɝɢɯ ɩɪɢɪɨɞɧɵɯ ɪɭɦɵɧ
ɩɨɧɢɦɚɸɳɢɣ ɩɨɥɢɬɢɱɟɫɤɨɟ ɩɨɥɨɠɟɧɢɟ Ɋɭɦɵɧɢɢ, ɫɨɡɧɚɥ ɜɵɲɟɢɡɥɨɠɟɧɧɨɟ
ɢ ɩɨɫɩɟɲɢɥ ɩɪɢɧɹɬɶ ɜɨɡɦɨɠɧɵɟ ɦɟɪɵ ɤ ɭɫɬɪɚɧɟɧɢɸ ɝɪɨɡɹɳɟɣ ɟɝɨ ɞɨɦɭ
ɨɩɚɫɧɨɫɬɢ. ɉɟɪɜɨɸ ɢ ɫɚɦɨɣ ɥɭɱɲɟɸ, ɩɨ-ɜɢɞɢɦɨɦɭ, ɜ ɷɬɨɦ ɫɦɵɫɥɟ ɦɟɪɨɸ,
ɞɚɥɟɤɨ, ɜɩɪɨɱɟɦ, ɧɟ ɩɪɟɤɪɚɳɚɸɳɟɣ ɫɭɳɧɨɫɬɢ ɧɟɭɞɨɜɨɥɶɫɬɜɢɹ, ɛɵɥɨ
ɩɪɢɡɜɚɧɢɟ ɧɚɫɥɟɞɧɢɤɚ ɜ ɩɪɟɞɟɥɵ ɤɨɪɨɥɟɜɫɬɜɚ ɢ ɨɫɥɚɛɥɟɧɢɟ, ɬɚɤɢɦ
ɨɛɪɚɡɨɦ, ɚɧɬɢɞɢɧɚɫɬɢɱɟɫɤɨɣ ɩɪɨɩɚɝɚɧɞɵ, ɧɚɯɨɞɢɜɲɟɣ ɜ ɧɟɨɛɟɫɩɟɱɟɧɧɨɫɬɢ
ɩɪɟɫɬɨɥɨɧɚɫɥɟɞɢɹ ɛɥɚɝɨɞɚɪɧɵɣ ɢ ɨɛɢɥɶɧɵɣ ɩɨɜɨɞ ɤ ɚɝɢɬɚɰɢɢ.
ɋɟɝɨ ɱɢɫɥɚ, ɜ ɨɬɜɟɬɟ ɧɚ ɡɚɩɪɨɫ ɫɟɧɚɬɨɪɚ Ƚɪɟɱɚɧɭ, ɩɨɬɪɟɛɨɜɚɜɲɟɝɨ ɭ
ɩɪɚɜɢɬɟɥɶɫɬɜɚ ɨɛɴɹɫɧɟɧɢɣ, ɧɚ ɤɚɤɨɦ ɨɫɧɨɜɚɧɢɢ ɧɚɫɥɟɞɧɢɤ ɩɪɟɫɬɨɥɚ ɧɟ
ɡɧɚɱɢɬɫɹ ɜ ɫɩɢɫɤɚɯ ɫɟɧɚɬɨɪɨɜ, ɬɨɝɞɚ ɤɚɤ 76-ɹ ɫɬ. Ʉɨɧɫɬɢɬɭɰɢɢ
ɭɫɬɚɧɚɜɥɢɜɚɟɬ, ɱɬɨ ɧɚɫɥɟɞɧɢɤ, ɢɦɟɹ 18 ɥɟɬ ɨɬ ɪɨɞɭ, ɫɬɚɧɨɜɢɬɫɹ ɱɥɟɧɨɦ
ɜɵɫɲɟɝɨ ɡɚɤɨɧɨɞɚɬɟɥɶɧɨɝɨ ɭɱɪɟɠɞɟɧɢɹ, ɦɢɧɢɫɬɪ-ɩɪɟɡɢɞɟɧɬ Ɋɨɫɟɬɬɢ
ɨɛɴɹɜɢɥ, ɱɬɨ ȿɝɨ ȼɵɫɨɱɟɫɬɜɨ ɩɪɢɛɭɞɟɬ ɧɵɧɟɲɧɟɸ ɜɟɫɧɨɸ ɜ Ɋɭɦɵɧɢɸ,
ɞɚɛɵ ɡɚɧɹɬɶ ɩɪɢɧɚɞɥɟɠɚɳɟɟ ɟɦɭ ɦɟɫɬɨ ɢ ɧɨɜɵɦ ɡɜɟɧɨɦ ɫɨɟɞɢɧɢɬɶ ɧɚɪɨɞ ɫ
ɟɝɨ ɝɥɚɜɨɣ.
ȼɫɥɟɞ ɡɚ ɫɢɦ ɩɪɟɡɢɞɟɧɬ ɫɟɧɚɬɚ ɝɟɧɟɪɚɥ Ɏɥɨɪɟɫɤɭ ɩɪɟɞɥɨɠɢɥ
ɜɧɟɫɬɢ ɢɦɹ ɩɪɢɧɰɚ Ɏɟɪɞɢɧɚɧɞɚ ɜ ɫɩɢɫɤɢ ɫɟɧɚɬɨɪɨɜ, ɱɬɨ ɢ ɛɵɥɨ
ɟɞɢɧɨɝɥɚɫɧɨ ɩɪɢɧɹɬɨ ɜɵɫɲɟɣ ɩɚɥɚɬɨɣ2.
Ɍɚɤɢɦ ɨɛɪɚɡɨɦ, ɨɞɢɧ ɢɡ ɜɨɩɪɨɫɨɜ, ɩɨɫɥɭɠɢɜɲɢɣ ɩɨɜɨɞɨɦ
ɚɧɬɢɞɢɧɚɫɬɢɱɟɫɤɨɣ ɩɪɨɩɚɝɚɧɞɵ ɜ ɫɬɪɚɧɟ, ɨɤɚɠɟɬɫɹ ɫ ɩɪɢɛɵɬɢɟɦ ɩɪɢɧɰɚ
Ɏɟɪɞɢɧɚɧɞɚ ɪɚɡɪɟɲɟɧɧɵɦ, ɢ ɨɩɚɫɟɧɢɹ ɩɨ ɜɨɩɪɨɫɭ ɨ ɩɪɟɫɬɨɥɨɧɚɫɥɟɞɢɢ
ɡɚɤɨɧɱɚɬɫɹ, ɜɟɪɨɹɬɧɨ, ɫɚɦɵɦ ɛɥɚɝɨɩɪɢɹɬɧɵɦ ɞɥɹ ɧɵɧɟɲɧɟɣ ɞɢɧɚɫɬɢɢ
ɨɛɪɚɡɨɦ.
ɇɨ ɬɚɤɨɟ ɭɫɬɪɚɧɟɧɢɟ ɛɨɥɟɟ ɢɥɢ ɦɟɧɟɟ ɨɬɞɚɥɟɧɧɵɯ ɨɩɚɫɧɨɫɬɟɣ ɧɟ
ɩɪɟɤɪɚɬɢɬ, ɤɨɧɟɱɧɨ, ɫɬɨɥɶ ɡɚɦɟɬɧɨɝɨ ɧɵɧɟ ɜ ɫɬɪɚɧɟ ɧɟɝɨɞɨɜɚɧɢɹ ɩɪɨɬɢɜ
ɤɨɪɨɥɹ Ʉɚɪɥɚ ɢ ɟɝɨ ɥɢɱɧɨɣ ɩɨɥɢɬɢɤɢ, ɢ ɫɥɟɞɭɟɬ ɩɪɟɞɩɨɥɨɠɢɬɶ, ɱɬɨ
ɧɟɭɞɨɜɨɥɶɫɬɜɢɟ ɷɬɨ ɩɪɢɦɟɬ ɥɢɲɶ ɧɟɫɤɨɥɶɤɨ ɢɧɨɟ ɧɚɩɪɚɜɥɟɧɢɟ ɢ, ɜɡɚɦɟɧ
ɛɨɥɟɟ ɨɛɳɟɝɨ ɜɨɩɪɨɫɚ ɨ ɜɫɟɣ ɞɢɧɚɫɬɢɢ, ɹɜɢɬɫɹ ɜɨɩɪɨɫɨɦ ɨ ɛɥɚɝɟ ɢɥɢ
ɧɟɜɵɝɨɞɟ ɧɚɯɨɠɞɟɧɢɹ ɥɢɱɧɨɫɬɢ ɤɨɪɨɥɹ Ʉɚɪɥɚ ɧɚ ɪɭɦɵɧɫɤɨɦ ɩɪɟɫɬɨɥɟ.
ɱɟɫɬɶ ɛɵɬɶ, ɦɢɥɨɫɬɢɜɵɣ ɝɨɫɭɞɚɪɶ, ȼɚɲɟɝɨ ɉɪɟɜɨɫɯɨɞɢɬɟɥɶɫɬɜɚ ɩɨɤɨɪɧɟɣɲɢɦ
ȺȼɉɊɂ, Ɏ. 151 ɉɨɥɢɬɚɪɯɢɜ, Ɉɩɢɫɶ 482, Ⱦɟɥɨ 633, Ʌɢɫɬɵ 83-87.
1
ȼɟɪɨɹɬɧɟɟ ɜɫɟɝɨ, ɉ. Ʉɚɪɩ ɢɦɟɥ ɜ ɜɢɞɭ ɩɟɪɟɦɟɧɵ ɜ ɩɪɚɜɢɬɟɥɶɫɬɜɟ, ɤɨɬɨɪɵɟ
ɩɪɨɢɡɨɲɥɢ ɩɨɫɥɟ ɩɚɞɟɧɢɹ ɤɚɛɢɧɟɬɚ ɥɢɛɟɪɚɥɨɜ ɜ ɦɚɪɬɟ 1888 ɝ., ɢ ɨɬɫɭɬɫɬɜɢɟ ɟɞɢɧɨɦɵɫɥɢɹ ɜ
ɫɨɫɬɚɜɟ ɨɛɴɟɞɢɧɺɧɧɨɣ ɨɩɩɨɡɢɰɢɢ.
2
ɋɩɭɫɬɹ ɞɜɚ ɦɟɫɹɰɚ, 21 ɦɚɹ 1889 ɝ., ɩɪɢɧɰ Ɏɟɪɞɢɧɚɧɞ ɭɱɚɫɬɜɨɜɚɥ ɜɩɟɪɜɵɟ ɜ
ɤɚɱɟɫɬɜɟ ɩɨɥɧɨɩɪɚɜɧɨɝɨ ɫɟɧɚɬɨɪɚ ɜ ɨɬɤɪɵɬɢɢ ɱɪɟɡɜɵɱɚɣɧɨɣ ɫɟɫɫɢɢ ɩɚɥɚɬ.

În raportul meu din 16 ianuarie a.c. cu nr. 3 am considerat de datoria
mea să aduc la cunoútinĠa ExcelenĠei Voastre informaĠiile despre zvonurile
răspândite în Bucureúti la începutul acestui an referitor la posibilitatea sosirii în
cuprinsul Regatului cu intenĠia de a se stabili definitiv în Ġară a prinĠului
Ferdinand de Hohenzollern, care urmează cu timpul să ocupe Tronul României.
După cum am avut onoarea să vă raportez atunci, stimate domn, drept
pretext pentru răspândirea zvonurilor menĠionate a servit o telegramă primită
atunci de la AlteĠa Sa cu ocazia Anului Nou de comandantul Regimentului 3 de
linie, în listele căruia este inclus prinĠul, precum úi pregătirile care au urmat
acestui eveniment în vederea transferului regimentului menĠionat la Iaúi, unde,
se pare, prinĠul Ferdinand intenĠiona să se stabilească.
În raportul amintit mai sus, eu mi-am permis, de asemenea, să
menĠionez convorbirea pe care am avut-o la acest subiect cu ministrul
Afacerilor Externe úi pe parcursul căreia domnul Carp mi-a relatat cât de mult
este conútient Guvernul român de utilitatea aflării prinĠului Ferdinand la Iaúi,
unde acesta va fi în stare să îi atragă de partea dinastiei pe moldoveni, care
manifestaseră până în prezent puĠine sentimente de loialitate faĠă de monarhie.
După cum mi-a explicat atunci domnul Carp, singurul motiv care împiedică încă
această sosire rezidă în acutizarea luptei dintre partidele politice úi în
instabilitatea situaĠiei interne a Ġării1.
Între timp, pe parcursul ultimelor câtorva luni, starea acestei chestiuni s-a
modificat considerabil. Guvernul junimist, neavând nici sprijinul Ġării, nici
încrederea ei úi reprezentând exclusiv un instrument al voinĠei regelui, nu se
jena, în faĠa oricăror dificultăĠi, să se sprijine pe protecĠia MajestăĠii Sale úi, în
măsura posibilităĠilor, să îúi acopere acĠiunile cu autoritatea úefului statului.
Toată activitatea domnului Carp úi a colegilor săi era orientată spre principiul
întăririi puterii regale úi creúterii prestigiului acesteia, în scopul de a scădea
importanĠa Camerelor, de a exclude, în măsura posibilităĠilor, din competenĠa
lor, grija pentru cele mai substanĠiale interese ale Regatului úi, în detrimentul
importanĠei aleúilor poporului, de a oferi regelui mijloacele necesare pentru o
guvernare lipsită de mecanisme de control.
Acest fel de a acĠiona a avut, totuúi, un oarecare succes. Pe de o parte,
politica externă, care influenĠează atât de mult viaĠa internă a statului, a rămas în
mâinile regelui, în afara oricărui control, iar pe de altă parte, partidele politice,
care păreau până atunci unitare, s-au fărâmiĠat, iar prestigiul parlamentului nu a
putut decât să scadă simĠitor în ochii poporului. Aceste succese au avut totuúi,
se pare, un preĠ destul de mare, úi, aúa cum am avut onoarea să vă relatez într-un
alt raport de-al meu din aceeaúi dată, opoziĠia, nemulĠumită de politica
actualului guvern, a fost nevoită să îúi schimbe treptat caracterul său strict legal
úi să treacă de pe terenul luptei teoretice úi libere din Cameră pe terenul
tendinĠelor antidinastice, transferând, deocamdată în mod precaut, dar sigur,
deúi nicăieri nu exprimă acest lucru în mod vădit, asupra persoanei regelui acea
responsabilitate, pe care, în circumstanĠe normale, ar fi trebuit să o poarte
exclusiv úi întru totul miniútrii MajestăĠii Sale.
Abia dacă putem să ne îndoim de faptul că regele Carol, datorită vastei
sale inteligenĠe, înĠelegând situaĠia politică a României mai bine úi mai subtil
decât mulĠi români din naútere, a conútientizat cele relatate mai sus úi s-a
grăbit să ia toate măsurile posibile pentru a înlătura pericolul care îi ameninĠa
Casa Domnitoare. Se pare că prima úi cea mai bună măsură întreprinsă în acest
sens, deúi nu elimină nici pe departe esenĠa nemulĠumirilor, a fost chemarea
moútenitorului în Regat úi slăbirea, în acest fel, a propagandei antidinastice, care
găsea în neasigurarea succesiunii la tron un pretext rodnic úi fertil pentru agitaĠie.
Astăzi, în răspunsul la interpelarea senatorului Greceanu, care a cerut
guvernului explicaĠii privind motivul pentru care moútenitorul tronului nu este
inclus în lista senatorilor, în timp ce art. 76 al ConstituĠiei stabileúte că
moútenitorul, la împlinirea vârstei de 18 ani, devine membru al forului legislativ
suprem, prim-ministrul Rosetti a declarat că AlteĠa Sa va sosi în România în
această primăvară pentru a-úi ocupa locul care i se cuvine úi pentru a uni, printr-o
nouă verigă, poporul úi conducătorul său.
După aceasta, preúedintele Senatului, generalul Florescu, a propus ca
numele prinĠului Ferdinand să fie inclus în listele senatorilor, ceea ce a úi fost
aprobat unanim de Camera Superioară2.
Astfel, una dintre chestiunile care a servit drept pretext pentru
propaganda antidinastică din Ġară va fi rezolvată odată cu sosirea prinĠului
Ferdinand, iar temerile legate de chestiunea succesiunii la tron se vor încheia
pentru actuala dinastie, probabil, în cel mai favorabil mod.
Dar o astfel de înlăturare a pericolelor mai mult sau mai puĠin
îndepărtate nu va curma, desigur, indignarea contra regelui Carol úi a politicii
sale personale, nemulĠumire care în prezent este atât de vizibilă în Ġară, úi ar
trebui să presupunem că această nemulĠumire se va îndrepta doar într-o direcĠie
ceva mai diferită úi, în locul chestiunii mai generale legate de întreaga dinastie,
se va transforma în problema legată de beneficiul sau dezavantajul aflării
persoanei regelui Carol pe tronul României.
1
Cel mai probabil, P.P Carp făcea trimitere la schimbările de guvern care au avut loc
după căderea liberalilor, în martie 1888, úi la neînĠelegerile din opoziĠia unită.
2
Două luni mai târziu, pe 21 mai 1889, prinĠul Ferdinand participa pentru prima dată în
calitate de senator de drept la deschiderea sesiunii extraordinare a Camerelor.
13
Ɇɢɥɨɫɬɢɜɵɣ ɝɨɫɭɞɚɪɶ, ɇɢɤɨɥɚɣ Ʉɚɪɥɨɜɢɱ,

ɇɟɞɚɜɧɢɟ ɫɨɛɵɬɢɹ ɜ ɋɟɪɛɢɢ ɩɪɨɢɡɜɟɥɢ ɧɚ ɪɭɦɵɧɫɤɨɟ
ɩɪɚɜɢɬɟɥɶɫɬɜɨ ɫɚɦɨɟ ɫɢɥɶɧɨɟ ɜɩɟɱɚɬɥɟɧɢɟ. ɇɟɜɨɡɦɨɠɧɨɫɬɶ, ɜ ɤɨɬɨɪɨɣ
ɨɤɚɡɚɥɫɹ ɛɵɜɲɢɣ ɫɟɪɛɫɤɢɣ ɤɨɪɨɥɶ, ɩɪɨɞɨɥɠɚɬɶ ɭɩɪɚɜɥɹɬɶ ɧɚɪɨɞɨɦ, ɢɡ
ɤɨɟɝɨ ɨɧ ɜɵɲɟɥ, ɢ ɫ ɢɫɬɨɪɢɟɣ ɤɨɟɝɨ ɫɜɹɡɚɧɨ ɛɵɥɨ ɩɪɨɲɥɨɟ ɟɝɨ ɩɪɟɞɤɨɜ, ɧɟ
ɦɨɝɥɢ ɧɟ ɧɚɜɟɫɬɢ ɱɭɠɞɨɝɨ Ɋɭɦɵɧɢɢ ɤɨɪɨɥɹ Ʉɚɪɥɚ ɧɚ ɰɟɥɵɣ ɪɹɞ ɜɟɫɶɦɚ
ɬɹɝɨɫɬɧɵɯ ɞɥɹ ȿɝɨ ȼɟɥɢɱɟɫɬɜɚ ɫɪɚɜɧɟɧɢɣ ɫ ɟɝɨ ɫɨɛɫɬɜɟɧɧɵɦ ɩɨɥɨɠɟɧɢɟɦ1.
Ɋɨɡɧɶ ɦɟɠɞɭ ɩɪɟɫɥɟɞɭɟɦɨɣ ɤɨɪɨɥɟɦ ɥɢɱɧɨɣ ɟɝɨ ɜɧɟɲɧɟɣ
ɩɨɥɢɬɢɤɨɣ ɢ ɫɬɪɟɦɥɟɧɢɟɦ ɪɭɦɵɧɫɤɨɝɨ ɧɚɪɨɞɚ, ɱɭɠɞɨɝɨ ɜɫɹɤɢɯ
ɦɟɠɞɭɧɚɪɨɞɧɵɯ ɨɫɥɨɠɧɟɧɢɣ ɢ ɧɟ ɩɨɧɢɦɚɸɳɟɝɨ ɢɯ, ɞɨɥɠɧɚ ɛɵɥɚ ɫ ɨɫɨɛɨɣ
ɫɢɥɨɣ ɜɨɫɫɬɚɬɶ ɩɟɪɟɞ ɨɱɚɦɢ ɤɨɪɨɥɹ ɢ ɟɝɨ ɧɵɧɟɲɧɢɯ ɦɢɧɢɫɬɪɨɜ, ɧɟɫɦɨɬɪɹ
ɧɚ ɜɫɟ ɢɯ ɧɟɜɟɪɨɹɬɧɨɟ ɫɚɦɨɨɛɨɥɶɳɟɧɢɟ.
ɉɪɢɜɵɤɲɢɟ ɤ ɬɪɭɞɭ ɢ ɫɦɢɪɟɧɢɸ, ɩɨɤɨɪɧɵɟ ɞɨ ɜɪɟɦɟɧɢ ɦɚɫɫɵ
ɪɭɦɵɧɫɤɨɝɨ ɧɚɪɨɞɚ ɢɦɟɸɬ ɞɨɧɵɧɟ ɫɚɦɵɟ ɫɤɪɨɦɧɵɟ ɜɨɠɞɟɥɟɧɢɹ.
ɂɫɤɥɸɱɢɬɟɥɶɧɨ ɨɡɚɛɨɱɢɜɚɹɫɶ ɭɞɨɜɥɟɬɜɨɪɟɧɢɟɦ ɫɜɨɢɯ ɭɦɟɪɟɧɧɵɯ ɧɭɠɞ,
ɞɨɪɨɠɚ ɥɢɲɶ ɧɟɫɤɨɥɶɤɢɦɢ ɬɪɚɞɢɰɢɨɧɧɵɦɢ ɢɞɟɹɦɢ, ɩɨɱɢɬɚɹ ɫɜɹɬɨɫɬɶ
ɩɪɚɜɨɫɥɚɜɧɨɣ ɰɟɪɤɜɢ, ɤɨɬɨɪɚɹ, ɤɚɤ ɨɧɢ, ɧɟɫɨɦɧɟɧɧɨ, ɢɧɫɬɢɧɤɬɢɜɧɨ
ɫɨɡɧɚɸɬ, ɫɩɚɫɥɚ ɜ ɬɟɱɟɧɢɟ ɜɟɤɨɜ ɢɯ ɫɚɦɨɛɵɬɧɨɫɬɶ, ɦɚɫɫɵ ɪɭɦɵɧɫɤɨɝɨ
ɧɚɪɨɞɚ ɩɪɟɞɨɫɬɚɜɥɹɸɬ ɫɬɨɥɶ ɠɟ ɱɭɠɞɵɦ, ɫɤɨɥɶ ɢ ɧɟɢɡɜɟɫɬɧɵɦ ɟɦɭ
ɩɨɥɢɬɢɤɚɦ ɜɟɫɬɢ ɞɟɥɚ ɝɨɫɭɞɚɪɫɬɜɟɧɧɵɟ, ɥɢɲɶ ɛɵ ɟɝɨ ɬɹɝɨɫɬɢ ɧɟ ɛɵɥɢ
ɱɪɟɡɦɟɪɧɵ.
Ɇɟɠɞɭ ɬɟɦ, ɷɬɢ ɠɟ ɪɭɤɨɜɨɞɢɬɟɥɢ ɫɭɞɟɛ Ɋɭɦɵɧɢɢ, ɩɪɟɫɥɟɞɭɹ ɥɢɛɨ
ɥɢɱɧɵɟ ɰɟɥɢ, ɥɢɛɨ ɫɬɪɟɦɹɫɶ ɤ ɫɨɡɞɚɧɢɸ ɤɚɤɨɣ-ɬɨ ɧɟɫɭɳɟɫɬɜɭɸɳɟɣ
Ɋɭɦɵɧɢɢ, ɜɵɦɵɲɥɟɧɧɨɣ ɜ ɭɟɞɢɧɟɧɢɢ ɢɯ ɤɚɛɢɧɟɬɧɵɯ ɬɪɭɞɨɜ, ɨɫɬɨɪɨɠɧɨ,
ɧɨ ɜɟɪɧɨ ɩɵɬɚɸɬɫɹ ɢɡɝɥɚɞɢɬɶ ɢɡ ɩɚɦɹɬɢ ɧɚɪɨɞɚ ɟɝɨ ɡɚɜɟɬɧɵɟ ɩɪɟɞɚɧɢɹ ɢ
ɭɪɨɧɢɬɶ ɜ ɝɥɚɡɚɯ ɟɝɨ ɡɧɚɱɟɧɢɟ ɰɟɪɤɜɢ, ɧɟɫɨɝɥɚɫɧɨɟ ɫ ɢɯ ɮɢɥɨɫɨɮɫɤɢɦɢ
ɫɨɜɪɟɦɟɧɧɵɦɢ ɜɡɝɥɹɞɚɦɢ. ɂɫɬɨɪɢɸ Ɋɭɦɵɧɢɢ ɩɪɟɩɨɞɚɸɬ ɞɟɬɹɦ ɩɨ
ɨɞɨɛɪɟɧɧɵɦ ɩɪɚɜɢɬɟɥɶɫɬɜɨɦ ɭɱɟɛɧɢɤɚɦ, ɫɨɜɟɪɲɟɧɧɨ ɜ ɢɫɤɚɠɟɧɧɨɦ ɢ
ɬɟɧɞɟɧɰɢɨɡɧɨɦ ɜɢɞɟ, ɩɪɨɲɥɨɟ ɢɯ ɪɨɞɢɧɵ ɩɪɟɞɫɬɚɜɥɹɸɬ ɢɦ ɤɚɤ ɤɚɤɭɸ-ɬɨ
ɩɨɫɬɨɹɧɧɭɸ ɛɨɪɶɛɭ ɩɪɨɬɢɜ ɜɨɠɞɟɥɟɧɢɣ Ɋɨɫɫɢɢ, ɞɭɯɨɜɟɧɫɬɜɨ ɭɦɵɲɥɟɧɧɨ
ɫɬɚɪɚɸɬɫɹ ɭɧɢɡɢɬɶ ɢ ɰɟɪɤɜɚɦ ɞɚɸɬ ɪɚɡɪɭɲɢɬɶɫɹ ɨɬ ɜɟɬɯɨɫɬɢ. ȼ ɬɨ ɠɟ
ɜɪɟɦɹ, ɧɚɟɡɠɚɸɳɢɟ ɜ ɩɪɨɜɢɧɰɢɸ ɩɪɟɞ ɜɵɛɨɪɚɦɢ ɚɞɜɨɤɚɬɵ ɢ ɞɪɭɝɢɟ ɥɢɰɚ,
ɧɟ ɧɚɲɟɞɲɢɟ ɫɟɛɟ ɩɪɢɫɬɚɧɢɳɚ, ɠɟɥɚɹ ɩɨɥɭɱɢɬɶ ɧɚɢɛɨɥɶɲɟɟ ɤɨɥɢɱɟɫɬɜɨ
ɝɨɥɨɫɨɜ, ɫɬɚɪɚɸɬɫɹ ɥɶɫɬɢɬɶ ɫɚɦɨɥɸɛɢɸ ɧɚɪɨɞɚ ɢ ɨɛɴɹɫɧɹɸɬ ɟɦɭ ɟɝɨ
ɜɫɟɦɨɝɭɳɟɫɬɜɨ. Ʌɢɰɚ ɷɬɢ, ɜɩɪɨɱɟɦ, ɟɦɭ ɬɚɤ ɠɟ ɱɭɠɞɵ, ɤɚɤ ɢ ɧɟɩɨɧɹɬɧɵ
ɟɦɭ ɩɪɨɢɡɧɨɫɢɦɵɟ ɢɦɢ ɝɪɨɦɤɢɟ ɢ ɢɡɵɫɤɚɧɧɵɟ ɪɟɱɢ. Ɉɧ ɩɪɟɞɨɫɬɚɜɥɹɟɬ ɢɦ

ɡɚɫɟɞɚɬɶ ɜ Ȼɭɯɚɪɟɫɬɟ ɢ ɛɟɫɩɥɨɞɧɨ ɨɛɫɭɠɞɚɬɶ ɤɚɤɢɟ-ɬɨ ɨɛɳɢɟ ɩɪɢɧɰɢɩɵ ɢ
ɜɫɟ-ɬɚɤɢ ɠɟɥɚɟɬ ɢɫɤɥɸɱɢɬɟɥɶɧɨ ɨɞɧɨɝɨ – ɜɨɡɦɨɠɧɨɫɬɢ ɡɚɪɚɛɨɬɚɬɶ ɫɜɨɟ
ɩɪɨɩɢɬɚɧɢɟ ɢ ɫɩɨɤɨɣɧɨ ɩɪɨɠɢɬɶ ɫɜɨɣ ɜɟɤ ɜ ɪɨɞɧɨɦ ɫɟɥɟɧɢɢ.
ɉɭɫɬɶ ɬɚ ɢɥɢ ɞɪɭɝɚɹ ɝɪɭɩɩɚ ɩɨɥɢɬɢɱɟɫɤɢɯ ɞɟɹɬɟɥɟɣ, ɡɚɩɪɚɜɥɹɹ
ɜɪɟɦɟɧɧɨ ɢ ɫɥɭɱɚɣɧɨ ɞɟɥɚɦɢ ɫɬɪɚɧɵ, ɫɨɞɟɣɫɬɜɭɟɬ ɱɭɠɞɨɦɭ Ɋɭɦɵɧɢɢ
ɤɨɪɨɥɸ ɭɜɥɟɤɚɬɶ ɝɨɫɭɞɚɪɫɬɜɨ ɜ ɨɩɚɫɧɵɟ ɢ ɛɟɫɩɥɨɞɧɵɟ ɩɨɥɢɬɢɱɟɫɤɢɟ
ɫɨɸɡɵ, ɩɭɫɬɶ ɧɚ ɝɪɚɧɢɰɚɯ ɞɪɭɠɟɫɬɜɟɧɧɨɝɨ ɝɨɫɭɞɚɪɫɬɜɚ ɢ ɜɨɤɪɭɝ Ȼɭɯɚɪɟɫɬɚ
ɫɬɪɨɹɬ ɦɧɨɝɨɦɢɥɥɢɨɧɧɵɟ ɭɤɪɟɩɥɟɧɢɹ, ɩɭɫɬɶ ɛɨɪɸɬɫɹ ɩɚɪɬɢɢ ɢ
ɮɢɧɚɧɫɨɜɨɟ ɩɨɥɨɠɟɧɢɟ ɭɯɭɞɲɚɟɬɫɹ, ɧɚɪɨɞ ɛɟɡɦɨɥɜɟɧ ɢ ɩɨɤɨɪɹɟɬɫɹ ɫɜɨɟɣ
ɭɱɚɫɬɢ, ɧɟ ɡɧɚɹ ɟɟ. ɇɨ ɟɫɥɢ ɧɚɫɬɭɩɢɬ ɬɨ ɜɪɟɦɹ, ɤɨɝɞɚ ɧɚɥɨɝɢ ɫɬɚɧɭɬ
ɧɟɩɨɫɢɥɶɧɵɦɢ, ɤɨɝɞɚ ɞɚɠɟ ɱɪɟɡɦɟɪɧɵɣ ɬɪɭɞ ɧɟ ɜ ɫɨɫɬɨɹɧɢɢ ɛɭɞɟɬ
ɨɛɟɫɩɟɱɢɬɶ ɫɟɦɶɸ ɫɟɥɹɧɢɧɚ, ɤɨɝɞɚ ɷɤɫɩɥɭɚɬɚɰɢɹ ɚɪɟɧɞɚɬɨɪɚ ɢ ɤɪɭɩɧɨɝɨ
ɩɨɦɟɳɢɤɚ ɩɪɢɜɟɞɭɬ ɟɝɨ ɤ ɧɢɳɟɬɟ ɢ ɪɚɡɨɪɟɧɢɸ, ɬɨɬ ɠɟ ɫɚɦɵɣ ɩɨɤɨɪɧɵɣ ɢ
ɛɟɡɨɛɢɞɧɵɣ ɧɚɪɨɞ ɝɪɨɡɧɨ ɜɨɡɜɵɫɢɬ ɝɨɥɨɫ ɢ ɧɟɭɞɟɪɠɢɦɨ ɨɩɪɨɤɢɧɟɬ ɬɟɯ,
ɤɬɨ ɩɪɢɜɟɥ ɟɝɨ ɤ ɬɚɤɨɦɭ ɩɨɥɨɠɟɧɢɸ.
Ʉɨɪɨɥɶ Ʉɚɪɥ, ɧɟɫɨɦɧɟɧɧɨ, ɹɫɧɨ ɫɨɡɧɚɟɬ ɜɵɲɟɢɡɥɨɠɟɧɧɨɟ ɢ ɧɟ
ɦɨɠɟɬ ɧɟ ɨɬɞɚɜɚɬɶ ɫɟɛɟ ɨɬɱɟɬɚ ɜ ɬɨɣ ɨɩɚɫɧɨɫɬɢ, ɤɨɬɨɪɚɹ ɝɪɨɡɢɬ ɟɝɨ
ɩɪɟɫɬɨɥɭ ɩɪɢ ɞɚɥɶɧɟɣɲɟɦ, ɤɚɤ ɢ ɩɪɟɠɞɟ, ɨɛɪɚɡɟ ɟɝɨ ɞɟɣɫɬɜɢɣ, ɢ
ɛɨɥɝɚɪɫɤɢɟ ɫɨɛɵɬɢɹ, ɯɨɬɹ ɢɦɟɸɳɢɟ ɧɟɫɤɨɥɶɤɨ ɞɪɭɝɢɟ ɩɪɢɱɢɧɵ, ɞɨɥɠɧɵ
ɛɵɥɢ ɨɫɨɛɨ ɩɨɜɥɢɹɬɶ ɧɚ ɩɨɜɟɥɢɬɟɥɹ ɪɭɦɵɧɫɤɨɝɨ ɧɚɪɨɞɚ. ȼɨɫɫɬɚɧɢɹ
ɤɪɟɫɬɶɹɧ ɨɤɪɭɝɨɜ ɂɥɶɮɨɜɫɤɨɝɨ, ɉɪɚɯɨɜɫɤɨɝɨ ɢ əɥɨɦɢɰɤɨɝɨ ɛɵɥɢ,
ɜɩɪɨɱɟɦ, ɜ ɷɬɨɦ ɨɬɧɨɲɟɧɢɢ ɝɪɨɡɧɵɦɢ ɩɪɟɞɜɟɳɚɧɢɹɦɢ.
Ɋɭɦɵɧɫɤɢɟ ɦɢɧɢɫɬɪɵ ɨɤɚɡɚɥɢɫɶ ɬɟɦ ɛɨɥɟɟ ɩɨɪɚɠɟɧɵ ɨɬɪɟɱɟɧɢɟɦ
ɤɨɪɨɥɹ Ɇɢɥɚɧɚ, ɱɬɨ, ɤɚɤ ɹ ɢɦɟɥ ɱɟɫɬɶ ɜɵɲɟ ɡɚɦɟɬɢɬɶ, ɫɨɛɵɬɢɟ ɷɬɨ ɛɵɥɨ
ɞɥɹ ɧɢɯ ɧɟɨɠɢɞɚɧɧɵɦ. ȿɳɺ ɧɚ ɞɧɹɯ, ɩɪɟɫɥɟɞɭɹ ɫɜɨɸ ɡɚɜɟɬɧɭɸ ɰɟɥɶ
ɨɫɜɨɛɨɠɞɟɧɢɹ ɛɚɥɤɚɧɫɤɢɯ ɝɨɫɭɞɚɪɫɬɜ ɨɬ ɜɥɢɹɧɢɹ Ɋɨɫɫɢɢ, ɦɢɧɢɫɬɪɵ ɜɫɟɦɢ
ɦɟɪɚɦɢ ɫɬɚɪɚɥɢɫɶ ɭɝɨɞɢɬɶ ɩɪɚɜɢɬɟɥɶɫɬɜɭ ɤɨɪɨɥɹ Ɇɢɥɚɧɚ ɢ, ɬɜɟɪɞɨ ɜɟɪɭɹ ɜ
ɦɨɝɭɳɟɫɬɜɨ Ⱥɜɫɬɪɢɢ ɢ ɟɺ ɩɨɞɞɟɪɠɤɭ, ɪɚɜɧɨɞɭɲɧɨ ɨɬɧɨɫɢɥɢɫɶ ɤ
ɜɩɟɱɚɬɥɟɧɢɸ, ɤɨɬɨɪɨɟ ɨɛɪɚɡ ɞɟɣɫɬɜɢɣ ɢɯ ɦɨɝ ɩɪɨɢɡɜɟɫɬɢ ɧɚ ɢɦɩɟɪɚɬɨɪɫɤɢɣ
ɤɚɛɢɧɟɬ. ɇɚɩɪɚɫɧɨ ɚɝɟɧɬɫɬɜɨ Ƚɚɜɚɫ ɫɨɨɛɳɚɥɨ ɨ ɫɨɫɪɟɞɨɬɨɱɟɧɢɢ
ɚɜɫɬɪɢɣɫɤɢɯ ɜɨɣɫɤ ɜ ɉɟɬɟɪɜɚɪɞɟɣɧɟ ɢ Ɂɟɦɭɧɟ. Ɋɭɦɵɧɵ, ɧɟɫɨɦɧɟɧɧɨ,
ɭɛɟɞɢɥɢɫɶ, ɱɬɨ ɚɜɫɬɪɢɣɫɤɨɦɭ ɜɥɢɹɧɢɸ ɧɚɧɟɫɟɧ ɧɟɢɫɩɪɚɜɢɦɵɣ ɭɞɚɪ ɜ
ɋɟɪɛɢɢ, ɢ ɱɬɨ ɛɟɡɝɪɚɧɢɱɧɵɟ ɧɚɞɟɠɞɵ ɧɚ ɩɨɞɞɟɪɠɤɭ ɫɨɫɟɞɧɟɣ ɢɦɩɟɪɢɢ
ɛɵɥɢ ɛɵ ɬɳɟɬɧɵ.
ȼ ɨɛɳɟɫɬɜɟ ɢ ɫɪɟɞɢ ɞɟɩɭɬɚɬɨɜ ɨɬɪɟɱɟɧɢɟ ɤɨɪɨɥɹ Ɇɢɥɚɧɚ
ɩɪɨɢɡɜɟɥɨ, ɟɫɥɢ ɧɟ ɛɨɥɶɲɢɟ, ɬɨ ɹɫɧɨ ɜɵɫɤɚɡɚɜɲɢɟɫɹ ɜɩɟɱɚɬɥɟɧɢɹ. Ɉɫɨɛɨɟ
ɜɧɢɦɚɧɢɟ ɨɛɪɚɬɢɥɚ ɧɚ ɫɟɛɹ, ɦɟɠɞɭ ɩɪɨɱɢɦ, ɫɥɭɱɚɣɧɚɹ ɡɚɦɟɬɤɚ,
ɩɨɹɜɢɜɲɚɹɫɹ ɜ ʋ 4665 «ɇɨɜɨɝɨ ȼɪɟɦɟɧɢ» ɨɬ 23 ɦɢɧɭɜɲɟɝɨ ɮɟɜɪɚɥɹ,
ɩɟɪɟɞɚɧɧɚɹ ɫɸɞɚ ɩɨ ɬɟɥɟɝɪɚɮɭ, ɢ ɜ ɤɨɟɣ ɭɩɨɦɢɧɚɥɨɫɶ, ɱɬɨ ɩɨɫɥɟ ɩɪɢɧɰɚ
Ⱥɥɟɤɫɚɧɞɪɚ ɢ ɤɨɪɨɥɹ Ɇɢɥɚɧɚ ɧɚɫɬɭɩɢɥɚ ɨɱɟɪɟɞɶ ɤɨɪɨɥɹ Ʉɚɪɥɚ
Ɋɭɦɵɧɫɤɨɝɨ. ȼ ɬɨɣ ɠɟ ɡɚɦɟɬɤɟ ɝɨɜɨɪɢɥɨɫɶ, ɱɬɨ ɜɫɟ ɷɬɢ ɝɨɫɭɞɚɪɢ ɫɥɟɞɨɜɚɥɢ
ɜɪɚɠɞɟɛɧɨɣ Ɋɨɫɫɢɢ ɩɨɥɢɬɢɤɟ, ɡɚ ɱɬɨ ɞɜɨɟ ɢɡ ɧɢɯ ɩɚɥɢ ɭɠɟ.
ɉɨ ɩɨɜɨɞɭ ɷɬɢɯ ɧɟɫɤɨɥɶɤɢɯ ɫɬɪɨɤ ɛɭɯɚɪɟɫɬɫɤɢɟ ɝɚɡɟɬɵ ɜ ɬɟɱɟɧɢɟ

ɧɟɫɤɨɥɶɤɢɯ ɞɧɟɣ ɛɵɥɢ ɩɟɪɟɩɨɥɧɟɧɵ ɫɬɚɬɶɹɦɢ, ɬɨ ɞɨɤɚɡɵɜɚɜɲɢɦɢ ɩɨɥɧɭɸ
ɧɟɨɫɧɨɜɚɬɟɥɶɧɨɫɬɶ ɨɡɧɚɱɟɧɧɵɯ ɩɪɟɞɫɤɚɡɚɧɢɣ ɢ ɭɝɪɨɠɚɜɲɢɦɢ ɞɚɠɟ
Ɋɨɫɫɢɢ, ɬɨ, ɤɚɤ ɧɚɩɪɢɦɟɪ, «Adevărul», ɫ ɪɚɞɨɫɬɶɸ ɜɫɬɪɟɱɚɜɲɢɦɢ ɩɨɞɨɛɧɵɟ
ɩɪɟɞɜɢɞɟɧɢɹ2.
ɍɠɟ ɨɞɧɨ ɬɚɤɨɟ ɜɨɡɛɭɠɞɟɧɢɟ, ɩɪɨɢɡɜɟɞɟɧɧɨɟ ɧɟɫɤɨɥɶɤɢɦɢ
ɫɬɪɨɤɚɦɢ, ɧɚɩɢɫɚɧɧɵɦɢ ɛɟɡɨɬɜɟɬɫɬɜɟɧɧɵɦ ɢ ɧɟɩɪɢɱɚɫɬɧɵɦ ɤ ɩɨɥɢɬɢɤɟ
ɠɭɪɧɚɥɢɫɬɨɦ, ɟɳɟ ɪɚɡ ɞɨɤɚɡɵɜɚɟɬ, ɧɚɫɤɨɥɶɤɨ ɫɭɳɟɫɬɜɭɸɳɟɟ ɡɞɟɫɶ
ɩɨɥɨɠɟɧɢɟ ɧɟɩɪɨɱɧɨ ɢ ɧɚɫɤɨɥɶɤɨ ɭɦɟɪɟɧɧɨɟ, ɧɨ ɞɨɫɬɨɣɧɨɟ ɫɩɨɤɨɣɫɬɜɢɟ
ɧɚɲɟ, ɬɚɤɠɟ ɤɚɤ ɢ ɬɜɟɪɞɨɟ ɢ ɧɟɭɤɥɨɧɧɨɟ ɨɝɪɚɠɞɟɧɢɟ ɧɟɩɨɫɪɟɞɫɬɜɟɧɧɵɯ ɢ
ɪɟɚɥɶɧɵɯ ɢɧɬɟɪɟɫɨɜ ɧɚɲɢɯ ɢ ɧɚɲɢɯ ɩɨɞɞɚɧɧɵɯ, ɞɨɥɠɧɨ ɪɚɡɪɭɲɢɬɶ ɫɨ
ɜɪɟɦɟɧɟɦ ɢɫɤɭɫɫɬɜɟɧɧɨɟ ɡɞɚɧɢɟ, ɫɨɡɢɞɚɟɦɨɟ ɧɵɧɟ ɧɚ ɪɭɦɵɧɫɤɨɣ ɡɟɦɥɟ, ɢ
ɨɛɪɚɬɢɬɶ Ɋɭɦɵɧɢɸ ɧɚ ɩɭɬɶ ɟɺ ɧɚɰɢɨɧɚɥɶɧɨɣ, ɫɤɪɨɦɧɨɣ ɢ ɟɞɢɧɫɬɜɟɧɧɨ
ɜɵɝɨɞɧɨɣ ɞɥɹ ɧɟɺ ɩɨɥɢɬɢɤɢ ɭɫɬɪɚɧɟɧɢɹ ɨɬ ɜɫɹɤɢɯ ɦɟɠɞɭɧɚɪɨɞɧɵɯ
ɨɫɥɨɠɧɟɧɢɣ, ɚ ɫɥɟɞɨɜɚɬɟɥɶɧɨ, ɢ ɛɨɥɟɟ ɛɥɢɡɤɨɟ ɟɞɢɧɟɧɢɟ ɫ ɧɚɦɢ.
ɱɟɫɬɶ ɛɵɬɶ, ɦɢɥɨɫɬɢɜɵɣ ɝɨɫɭɞɚɪɶ, ȼɚɲɟɝɨ ɉɪɟɜɨɫɯɨɞɢɬɟɥɶɫɬɜɚ
1
22 ɮɟɜɪɚɥɹ 1889 ɝ. ɫɟɪɛɫɤɢɣ ɤɨɪɨɥɶ Ɇɢɥɚɧ Ɉɛɪɟɧɨɜɢɱ ɨɬɪɺɤɫɹ ɨɬ ɩɪɟɫɬɨɥɚ ɜ
ɩɨɥɶɡɭ ɫɜɨɟɝɨ 12-ɥɟɬɧɟɝɨ ɫɵɧɚ Ⱥɥɟɤɫɚɧɞɪɚ. Ⱦɨ ɫɨɜɟɪɲɟɧɧɨɥɟɬɢɹ ɧɨɜɨɝɨ ɤɨɪɨɥɹ ɛɵɥ
ɧɚɡɧɚɱɟɧ ɪɟɝɟɧɬɫɤɢɣ ɫɨɜɟɬ ɢɡ ɥɢɞɟɪɚ ɥɢɛɟɪɚɥɨɜ Ƀ. Ɋɢɫɬɢɱɚ ɢ ɝɟɧɟɪɚɥɨɜ Ʉ. ɉɪɨɬɢɱɚ ɢ
Ƀ. Ȼɟɥɢɦɚɪɤɨɜɢɱɚ.
2
ɋɦ. ɇɚɩɪɢɦɟɪ: „Adevărul”. 1889. 3 martie. Nr. 163. P. 1; 6-7 martie. Nr. 166. P. 1.

Evenimentele recente din Serbia au produs cea mai puternică impresie
asupra Guvernului român. Imposibilitatea, în care s-a pomenit fostul rege al
Serbiei, de a continua să guverneze un popor, din sânul căruia a ieúit el însuúi úi
de istoria căruia a fost legat trecutul strămoúilor săi, nu puteau decât să îi
sugereze regelui Carol, străin de România, un întreg úir de comparaĠii cu propria
sa situaĠie extrem de apăsătoare pentru Majestatea Sa1.
Deosebirea dintre politica externă personală urmată de rege úi aspiraĠiile
poporului român, care este străin de orice complicaĠii internaĠionale úi nu le
înĠelege, a trebuit să apară înaintea ochilor regelui úi ai actualilor săi miniútri cu
o deosebită claritate úi putere, în pofida tuturor autoamăgirilor lor incredibile.
Obiúnuite cu munca úi resemnarea, masele poporului român, supuse

până la un timp, au úi până în prezent cele mai modeste dorinĠe. Îngrijindu-se
exclusiv de satisfacerea necesităĠilor lor modeste, preĠuind doar câteva idei
tradiĠionale, respectând sfinĠenia Bisericii Ortodoxe, care, după cum ele, fără
îndoială, conútientizează în mod instinctiv, le-a salvat specificul de-a lungul
secolelor, masele poporului român îi lasă pe politicieni, care le rămân la fel de
străini precum le sunt úi necunoscuĠi, să se ocupe de treburile statului, cu
condiĠia ca greutăĠile lor să nu fie excesive.
Între timp, aceiaúi conducători ai destinelor României, fie urmărind
scopuri personale, fie tinzând spre crearea unei Românii inexistente, plăsmuite
în solitudinea muncii lor de cabinet, încearcă să úteargă din memoria poporului,
încet, dar sigur, obiceiurile sale străvechi úi să scadă în ochii săi importanĠa
Bisericii, care este în dezacord cu viziunile lor filosofice moderne. Istoria
României este predată copiilor după manuale aprobate de guvern, într-o formă
completamente distorsionată úi tendenĠioasă, trecutul patriei lor le este prezentat
drept un fel de luptă continuă împotriva năzuinĠelor Rusiei, se încearcă umilirea
cu premeditare a clerului, iar bisericile sunt lăsate în paragină pentru a se
distruge. În acelaúi timp, avocaĠii úi alte persoane care vizitează periodic
provincia înainte de alegeri úi care nu-úi găsesc alt rost în viaĠă, dorind să
acumuleze numărul maxim de voturi, încearcă să flateze orgoliul poporului úi îi
explică acestuia omnipotenĠa úi măreĠia sa. Aceste persoane îi sunt însă
poporului străine, la fel cum îi sunt neînĠelese úi discursurile răsunătoare úi
pretenĠioase Ġinute de ei. Poporul îi lasă să Ġină úedinĠe la Bucureúti úi să discute
fără sens niúte principii generale, úi totuúi doreúte doar un singur lucru – posibi-
litatea de a-úi câútiga existenĠa úi de a-úi duce liniútit veacul în localitatea natală.
Chiar dacă un grup sau altul de oameni politici, dirijând temporar úi din
întâmplare treburile Ġării, îl sprijină pe regele străin faĠă de România în atragerea
statului în alianĠe politice periculoase úi sterile, chiar dacă la frontierele unui
stat-prieten úi în jurul Bucureútiului sunt construite fortificaĠii care costă multe
milioane, chiar dacă partidele luptă între ele, iar starea financiară se înrăutăĠeúte,
poporul rămâne tăcut úi se supune propriului destin, necunoscându-l. Dar, dacă
va veni timpul, când impozitele vor deveni imposibil de suportat, când nici
măcar munca istovitoare nu va fi în stare să asigure familia săteanului, când
exploatarea din partea arendaúului úi a marelui moúier îl vor aduce într-o stare
de mizerie úi ruină, exact acelaúi popor supus úi inofensiv îúi va ridica
ameninĠător vocea úi îi va răsturna năprasnic pe cei care l-au adus într-o
asemenea stare.
Regele Carol, fără îndoială, conútientizează clar cele expuse mai sus úi
nu poate să nu îúi dea seama de acel pericol, care îi ameninĠă Tronul dacă va
continua să acĠioneze în acelaúi fel ca úi în trecut. De altfel, evenimentele din
Bulgaria, deúi având cauze oarecum diferite, au trebuit să aibă o influenĠă
deosebită asupra suveranului poporului român. Răscoalele Ġăranilor din judeĠele
Ilfov, Prahova úi IalomiĠa au fost, desigur, prorociri ameninĠătoare în acest sens.
Miniútrii români s-au dovedit cu atât mai uluiĠi de abdicarea regelui

Milan, cu cât, aúa cum am avut onoarea să observ mai sus, acest eveniment a
fost neaúteptat pentru ei. Încă acum câteva zile, urmându-úi scopul cel mai drag,
de eliberare a statelor balcanice de sub influenĠa Rusiei, miniútrii încercau în fel
úi chip să intre în graĠiile Guvernului regelui Milan úi, având o credinĠă fermă în
forĠa Austriei úi în sprijinul acesteia, afiúau o indiferenĠă totală faĠă de impresia,
pe care felul lor de a acĠiona ar fi putut-o produce asupra cabinetului imperial.
În zadar AgenĠia Havas informa despre concentrarea trupelor austriece la
Petrovaradin úi Zemun. Românii s-au convins, fără nici o îndoială, că influenĠei
austriece din Serbia i-a fost aplicată o lovitură iremediabilă úi că speranĠele
nelimitate legate de sprijinul Imperiului vecin ar fi fost zadarnice.
În societate úi printre deputaĠi abdicarea regelui Milan a produs, dacă nu
o mare impresie, atunci una destul de clar exprimată. O atenĠie deosebită a fost
acordată, printre altele, unei note de ziar ocazionale, apărute în nr. 4665 al
ziarului „Novoe Vremea” din 23 februarie trecut, transmisă aici prin telegraf, úi
în care se amintea că, după principele Alexandru úi regele Milan, i-a venit
rândul regelui Carol al României. În aceeaúi notă se afirma că toĠi aceúti
monarhi urmau o politică duúmănoasă faĠă de Rusia, pentru care motiv doi
dintre ei au úi căzut deja.
În legătură cu aceste câteva rânduri ziarele bucureútene, pe parcursul
câtorva zile, au fost arhipline de articole, care ba demonstrau totala lipsă de
temei a prezicerilor respective úi chiar ameninĠau Rusia, ba, ca, de exemplu,
„Adevărul”, întâmpinau cu bucurie asemenea predicĠii2.
Chiar această singură agitaĠie, produsă de câteva rânduri scrise de un
ziarist iresponsabil úi neimplicat în politică demonstrează, încă o dată, cât de
úubredă este situaĠia existentă aici úi în ce măsură atitudinea noastră calmă,
cumpătată, dar demnă, precum úi protejarea fermă úi nestrămutată a intereselor
noastre imediate úi reale úi a intereselor supuúilor noútri va trebui să distrugă cu
timpul acel edificiu artificial, care este în prezent făurit pe pământul românesc
úi să întoarcă România pe calea politicii îndepărtării de orice complicaĠii
internaĠionale, a unei politici naĠionale, modeste, a singurei politici avan-
tajoase pentru România, iar, prin urmare, úi a unei înĠelegeri úi concordii mai
apropiate cu noi.
1
La 22 februarie 1889, regele sârb Milan Obrenoviü a abdicat în favoarea fiului său,
Alexandru. Deoarece acesta era minor, puterea a fost încredinĠată unei regenĠe formată din Jovan
Ristiü úi generalii K. Protiü úi J. Belimarkoviü.
2
A se vedea în acest sens: „Adevărul”, anul I, nr. 163, vineri, 3 martie 1889, p. 1;
Ibidem, nr. 166, luni úi marĠi, 6-7 martie 1889, p. 1.
14

ɂɦɩɟɪɚɬɨɪɫɤɚɹ ɦɢɫɫɢɹ ɫɜɨɟɜɪɟɦɟɧɧɨ ɢɦɟɥɚ ɱɟɫɬɶ ɞɨɧɨɫɢɬɶ
ȼɚɲɟɦɭ ɉɪɟɜɨɫɯɨɞɢɬɟɥɶɫɬɜɭ ɨ ɞɟɹɬɟɥɶɧɨɫɬɢ ɪɭɫɫɤɢɯ ɫɨɰɢɚɥɢɫɬɨɜ ɜ
Ɋɭɦɵɧɢɢ. ɇɚɣɞɹ ɜ ɩɪɟɞɟɥɚɯ ɤɨɪɨɥɟɜɫɬɜɚ ɧɚɞɟɠɧɵɣ ɩɪɢɸɬ, ɥɢɰɚ ɷɬɢ,
ɩɨɥɶɡɭɹɫɶ ɛɥɢɡɨɫɬɶɸ ɧɚɲɟɣ ɝɪɚɧɢɰɵ, ɩɪɨɞɨɥɠɚɥɢ ɢ ɡɞɟɫɶ ɩɪɟɫɥɟɞɨɜɚɬɶ
ɫɜɨɢ ɩɪɟɫɬɭɩɧɵɟ ɰɟɥɢ ɩɨ ɨɬɧɨɲɟɧɢɸ ɤ ɭɫɬɚɧɨɜɢɜɲɟɦɭɫɹ ɜ ɢɦɩɟɪɢɢ
ɩɨɪɹɞɤɭ ɜɟɳɟɣ.
Ɇɟɠɞɭ ɬɟɦ, ɤɚɤ ɨɬ ɪɭɫɫɤɢɯ ɩɨɞɞɚɧɧɵɯ, ɩɪɟɛɵɜɚɸɳɢɯ ɜ Ɋɭɦɵɧɢɢ ɢ
ɦɢɪɧɨ ɡɚɧɢɦɚɸɳɢɯɫɹ ɫɜɨɢɦɢ ɞɟɥɚɦɢ, ɡɞɟɲɧɟɟ ɩɪɚɜɢɬɟɥɶɫɬɜɨ ɫɬɪɨɝɨ
ɬɪɟɛɨɜɚɥɨ ɩɪɟɞɴɹɜɥɟɧɢɹ ɩɚɫɩɨɪɬɨɜ ɢ ɭɩɨɪɧɨ ɩɪɟɫɥɟɞɨɜɚɥɨ ɜɫɹɤɨɟ
ɧɚɪɭɲɟɧɢɟ ɫɭɳɟɫɬɜɭɸɳɢɯ ɩɨ ɷɬɨɦɭ ɩɨɜɨɞɭ ɭɫɬɚɧɨɜɥɟɧɢɣ, ɨɧɨ ɫ
ɩɨɥɧɟɣɲɟɣ ɫɧɢɫɯɨɞɢɬɟɥɶɧɨɫɬɶɸ ɨɬɧɨɫɢɥɨɫɶ ɤ ɛɟɠɚɜɲɢɦ ɜ Ɋɭɦɵɧɢɸ
ɞɟɹɬɟɥɹɦ ɩɪɟɫɬɭɩɧɵɯ ɫɨɨɛɳɟɫɬɜ ɢ ɧɢɤɨɝɞɚ ɧɟ ɛɟɫɩɨɤɨɢɥɨ ɢɯ ɩɨ ɩɨɜɨɞɭ
ɧɟɥɟɝɚɥɶɧɨɫɬɢ ɢɯ ɩɨɥɨɠɟɧɢɹ. ɉɨɥɚɝɚɹ, ɜɟɪɨɹɬɧɨ, ɞɨɤɚɡɚɬɶ ȿɜɪɨɩɟ ɫɬɟɩɟɧɶ
ɫɜɨɟɝɨ ɥɢɛɟɪɚɥɶɧɨɝɨ ɪɚɡɜɢɬɢɹ ɢ ɜɵɫɨɬɭ ɫɜɨɢɯ ɩɪɢɧɰɢɩɨɜ, ɧɚɞɟɹɫɶ, ɩɨ-
ɜɢɞɢɦɨɦɭ, ɜ ɬɨ ɠɟ ɜɪɟɦɹ, ɩɪɢɱɢɧɢɬɶ ɧɚɦ ɧɟɤɨɬɨɪɨɟ ɛɟɫɩɨɤɨɣɫɬɜɨ,
ɩɪɟɠɧɟɟ Ɇɢɧɢɫɬɟɪɫɬɜɨ ɧɟ ɬɨɥɶɤɨ ɨɬɧɨɫɢɥɨɫɶ ɪɚɜɧɨɞɭɲɧɨ ɤ ɧɟɡɚɤɨɧɧɨɦɭ
ɩɨɥɨɠɟɧɢɸ ɫɨɰɢɚɥɢɫɬɨɜ ɧɚɲɢɯ, ɧɨ ɢ ɨɤɚɡɵɜɚɥɨ ɢɦ ɹɜɧɨɟ
ɩɨɤɪɨɜɢɬɟɥɶɫɬɜɨ.
Ⱥɧɚɪɯɢɫɬ Ⱥɪɛɨɪɟ (Ɋɚɥɥɢ), ɩɪɢɧɹɜɲɢɣ, ɜɩɪɨɱɟɦ, ɪɭɦɵɧɫɤɨɟ
ɩɨɞɞɚɧɫɬɜɨ, ɢɦɟɥ ɜɨ ɜɪɟɦɹ ɂɨɧɚ Ȼɪɷɬɢɚɧɭ ɧɟɦɚɥɨɟ ɩɨɥɢɬɢɱɟɫɤɨɟ ɜ ɫɬɪɚɧɟ
ɡɧɚɱɟɧɢɟ, ɜɥɢɹɥ ɧɚ ɦɧɨɝɢɟ ɞɟɥɚ, ɢ ɢɡɞɚɜɚɟɦɚɹ ɢɦ ɝɚɡɟɬɚ «Telegraful»
ɹɜɥɹɥɚɫɶ ɞɚɠɟ ɤɚɤ ɛɵ ɧɟɫɤɨɥɶɤɨ ɨɮɢɰɢɚɥɶɧɵɦ ɦɢɧɢɫɬɟɪɫɤɢɦ ɨɪɝɚɧɨɦ1.
Ʉɚɤ ɢɡɜɟɫɬɧɨ, ɜ 1887 ɝɨɞɭ ɦɢɧɢɫɬɪɵ Ȼɪɷɬɢɚɧɭ ɢ Ɋɚɞɭ Ɇɢɯɚɣ ɨɮɢɰɢɚɥɶɧɨ
ɩɨɫɟɬɢɥɢ ɤɭɦɵɫɧɨɟ ɡɚɜɟɞɟɧɢɟ ɧɚ Ʉɢɫɟɥɺɜɫɤɨɦ ɲɨɫɫɟ, ɫɨɞɟɪɠɚɜɲɟɟɫɹ
ɢɫɤɥɸɱɢɬɟɥɶɧɨ ɛɟɠɚɜɲɢɦɢ ɫɸɞɚ ɪɭɫɫɤɢɦɢ ɚɧɚɪɯɢɫɬɚɦɢ, ɢ ɜɩɨɫɥɟɞɫɬɜɢɢ
ɨɩɭɛɥɢɤɨɜɚɥɢ ɩɨɞɪɨɛɧɨɫɬɢ ɷɬɨɝɨ ɩɨɫɟɳɟɧɢɹ, ɪɚɫɬɨɱɚɹ ɩɨɯɜɚɥɵ ɷɧɟɪɝɢɢ ɢ
ɢɫɤɭɫɫɬɜɭ ɯɨɡɹɟɜ ɷɬɨɝɨ ɡɚɜɟɞɟɧɢɹ. ɉɨɡɜɨɥɸ ɫɟɛɟ ɭɩɨɦɹɧɭɬɶ ɩɪɢ ɷɬɨɦ, ɱɬɨ
ɜ Ɋɭɦɵɧɢɢ ɧɟ ɧɚɯɨɞɢɬɫɹ ɬɚɤɢɯ ɪɭɫɫɤɢɯ ɫɨɰɢɚɥɢɫɬɨɜ, ɤɨɬɨɪɵɟ ɭɠɟ ɧɟ
ɭɫɩɟɥɢ ɛɵ ɩɪɢɧɹɬɶ ɭɱɚɫɬɢɟ ɜ ɤɨɬɨɪɨɦ-ɥɢɛɨ ɢɡ ɫɨɜɟɪɲɚɜɲɢɯɫɹ ɜ ɩɪɟɠɧɟɟ
ɜɪɟɦɹ ɜ Ɋɨɫɫɢɢ ɩɪɟɫɬɭɩɧɵɯ ɞɟɹɧɢɣ ɢ ɱɬɨ, ɫɥɟɞɨɜɚɬɟɥɶɧɨ, ɪɭɦɵɧɫɤɨɟ
ɩɪɚɜɢɬɟɥɶɫɬɜɨ ɧɢ ɜ ɤɚɤɨɦ ɫɥɭɱɚɟ ɧɟ ɦɨɝɥɨ ɩɨɥɚɝɚɬɶ, ɱɬɨ ɨɧɢ ɹɜɥɹɥɢɫɶ
ɥɢɲɶ ɫɜɨɛɨɞɨɦɵɫɥɹɳɢɦɢ ɬɟɨɪɟɬɢɤɚɦɢ.
ɋɨɸɡ ɦɟɠɞɭ ɧɚɲɢɦɢ ɚɧɚɪɯɢɫɬɚɦɢ ɢ ɜɨɡɧɢɤɲɟɣ ɜ Ɋɭɦɵɧɢɢ
ɩɚɪɬɢɟɣ ɦɟɫɬɧɵɯ ɫɨɰɢɚɥɢɫɬɨɜ ɫɨɫɬɨɹɥɫɹ ɫɤɨɪɨ ɢ ɩɪɨɱɧɨ. ȼ Ɋɭɦɵɧɢɢ
ɫɨɰɢɚɥɢɡɦ ɪɚɡɜɢɜɚɟɬɫɹ ɫ ɩɨɪɚɡɢɬɟɥɶɧɨɣ ɛɵɫɬɪɨɬɨɣ ɢ ɹɜɥɹɟɬɫɹ

ɧɟɫɨɦɧɟɧɧɵɦ ɪɟɡɭɥɶɬɚɬɨɦ ɤɚɤ ɬɨɝɨ ɛɟɞɫɬɜɟɧɧɨɝɨ ɩɨɥɨɠɟɧɢɹ, ɜ ɤɨɟɦ
ɧɚɯɨɞɢɬɫɹ ɤɪɟɫɬɶɹɧɫɤɨɟ ɧɚɫɟɥɟɧɢɟ, ɬɚɤ ɢ ɜɩɨɫɥɟɞɫɬɜɢɢ ɧɢɱɟɦ ɧɟ
ɨɝɪɚɧɢɱɢɜɚɟɦɨɣ ɩɪɨɩɚɝɚɧɞɵ, ɫɩɭɬɚɜɲɟɣ ɧɟɫɛɵɬɨɱɧɵɦɢ ɨɛɟɳɚɧɢɹɦɢ ɢ
ɝɪɨɦɤɢɦɢ ɫɥɨɜɚɦɢ ɩɪɨɫɬɵɟ ɭɦɵ. ȼɨ ɝɥɚɜɟ ɷɬɨɝɨ ɞɜɢɠɟɧɢɹ ɜ Ɋɭɦɵɧɢɢ,
ɢɦɟɸɳɟɝɨ ɨɫɨɛɟɧɧɵɣ ɭɫɩɟɯ ɜ Ɇɨɥɞɚɜɢɢ, ɫɬɨɢɬ ɧɟɤɬɨ Ɇɨɪɰɭɧ, ɱɟɥɨɜɟɤ
ɛɨɝɚɬɵɣ ɢ ɧɟ ɳɚɞɹɳɢɣ ɫɪɟɞɫɬɜ ɤ ɩɪɢɨɛɪɟɬɟɧɢɸ ɞɥɹ ɫɟɛɹ ɢ
ɟɞɢɧɨɦɵɲɥɟɧɧɢɤɨɜ ɫɜɨɢɯ ɜɵɞɚɸɳɟɝɨɫɹ ɩɨɥɨɠɟɧɢɹ. ɇɚ ɩɨɫɥɟɞɧɢɯ
ɜɵɛɨɪɚɯ ɜ ɨɤɬɹɛɪɟ ɦɢɧɭɜɲɟɝɨ ɝɨɞɚ Ɇɨɪɰɭɧ ɢ ɫɨɬɨɜɚɪɢɳ ɟɝɨ, ɇɷɞɟɠɞɟ,
ɛɵɥɢ ɢɡɛɪɚɧɵ ɞɟɩɭɬɚɬɚɦɢ ɜ ɤɪɟɫɬɶɹɧɫɤɢɯ ɢɡɛɢɪɚɬɟɥɶɧɵɯ ɨɤɪɭɝɚɯ ɛɥɢɡ
ɝɨɪɨɞɚ Ɋɨɦɚɧɚ. ɀɟɥɚɹ, ɜɟɪɨɹɬɧɨ, ɩɪɨɬɟɫɬɨɜɚɬɶ ɩɪɨɬɢɜ ɭɫɬɚɧɨɜɢɜɲɢɯɫɹ
ɩɨɪɹɞɤɨɜ, ɨɧɢ – ɩɪɢ ɨɬɤɪɵɬɢɢ ɡɚɫɟɞɚɧɢɹ ɩɚɥɚɬ ȿɝɨ ȼɟɥɢɱɟɫɬɜɨɦ – ɹɜɢɥɢɫɶ
ɧɚ ɷɬɨ ɬɨɪɠɟɫɬɜɨ ɜ ɫɜɟɬɥɵɯ ɥɟɬɧɢɯ ɩɥɚɬɶɹɯ ɢ ɤɪɚɣɧɟ ɧɟɩɪɢɥɢɱɧɵɦ
ɩɨɜɟɞɟɧɢɟɦ ɫɜɨɢɦ ɜɨ ɜɫɟ ɜɪɟɦɹ ɬɪɨɧɧɨɣ ɪɟɱɢ, ɫɬɚɪɚɥɢɫɶ ɩɪɢɜɥɟɱɶ ɤ ɫɟɛɟ
ɨɛɳɟɟ, ɯɨɬɹ ɢ ɧɟɥɟɫɬɧɨɟ ɞɥɹ ɧɢɯ, ɜɧɢɦɚɧɢɟ. ȼ ɬɟɱɟɧɢɟ ɩɨɫɥɟɞɭɸɳɢɯ
ɡɚɫɟɞɚɧɢɣ ɞɟɹɬɟɥɶɧɨɫɬɶ ɷɬɢɯ ɫɨɰɢɚɥɢɫɬɨɜ ɩɪɟɞɫɬɚɜɢɥɚɫɶ ɜ ɫɚɦɨɦ
ɩɟɱɚɥɶɧɨɦ ɜɢɞɟ. Ʉɪɨɦɟ ɛɟɫɩɥɨɞɧɵɯ ɧɚɫɬɨɹɧɢɣ ɢ ɩɭɫɬɵɯ, ɯɨɬɹ ɢ ɝɪɨɦɤɢɯ
ɮɪɚɡ, ɜɨɡɛɭɠɞɚɜɲɢɯ ɜ ɛɨɥɶɲɢɧɫɬɜɟ ɫɥɭɱɚɟɜ ɫɦɟɯ Ʉɚɦɟɪɵ, ɨɧɢ, ɤɚɤ ɢ
ɫɥɟɞɨɜɚɥɨ ɨɠɢɞɚɬɶ, ɧɢɱɟɝɨ ɧɟ ɫɞɟɥɚɥɢ ɞɥɹ ɫɜɨɟɣ ɩɚɪɬɢɢ.
ȼ ɜɢɞɭ ɨɬɤɪɵɜɲɟɣɫɹ ɜɩɨɫɥɟɞɫɬɜɢɢ ɜ ɩɚɥɚɬɟ ɞɟɩɭɬɚɬɫɤɨɣ ɜɚɤɚɧɫɢɢ,
Ɇɨɪɰɭɧ ɢ ɇɷɞɟɠɞɟ, ɩɨɞɤɭɩɨɦ ɢ ɭɫɬɪɚɲɟɧɢɟɦ ɭɫɩɟɥɢ ɡɚɫɬɚɜɢɬɶ ɜ ɬɨɦ ɠɟ
Ɋɨɦɚɧɫɤɨɦ ɨɤɪɭɝɟ ɢɡɛɪɚɬɶ ɩɪɟɞɫɬɚɜɢɬɟɥɟɦ ɤɪɟɫɬɶɹɧ ɧɟɤɨɟɝɨ ȼɟɧɶɹɦɢɧɚ,
ɢɯ ɟɞɢɧɨɦɵɲɥɟɧɧɢɤɚ. Ʉɨɦɢɫɫɢɹ ɞɟɩɭɬɚɬɨɜ, ɤɨɟɣ ɩɨɪɭɱɟɧɚ ɩɨɜɟɪɤɚ
ɩɪɚɜɢɥɶɧɨɫɬɢ ɢɡɛɪɚɧɢɣ, ɩɪɢɡɧɚɥɚ, ɜɩɪɨɱɟɦ, ɜɵɛɨɪ ɷɬɨɬ ɧɟɡɚɤɨɧɧɵɦ ɢ
ɭɞɚɜɲɢɦɫɹ ɛɥɚɝɨɞɚɪɹ ɜɨɩɢɸɳɢɦ ɧɚɫɢɥɢɸ ɢ ɞɚɜɥɟɧɢɸ. ɉɚɥɚɬɚ ɨɝɪɨɦɧɵɦ
ɛɨɥɶɲɢɧɫɬɜɨɦ ɭɬɜɟɪɞɢɥɚ ɷɬɨɬ ɜɟɪɞɢɤɬ. ɇɚɞɟɹɫɶ, ɜɟɪɨɹɬɧɨ, ɷɧɟɪɝɢɱɟɫɤɢɦ
ɡɚɫɬɭɩɧɢɱɟɫɬɜɨɦ ɡɚ ȼɟɧɶɹɦɢɧɚ ɫɜɨɟɜɪɟɦɟɧɧɨ ɩɪɟɞɭɩɪɟɞɢɬɶ ɩɨɞɨɛɧɨɟ
ɝɨɥɨɫɨɜɚɧɢɟ, Ɇɨɪɰɭɧ, ɩɪɢɡɧɚɧɧɵɣ ɝɥɚɜɧɵɦ ɪɭɤɨɜɨɞɢɬɟɥɟɦ ɜɫɟɯ
ɫɨɜɟɪɲɟɧɧɵɯ ɫɨɰɢɚɥɢɫɬɚɦɢ ɜ ɫɥɭɱɚɟ ɷɬɨɦ ɞɟɹɧɢɣ, ɨɛɴɹɜɢɥ, ɱɬɨ, ɟɫɥɢ
ɩɚɥɚɬɚ ɭɧɢɱɬɨɠɢɬ ɜɵɛɨɪɵ, ɢ, ɫɥɟɞɨɜɚɬɟɥɶɧɨ, ɩɨɞɬɜɟɪɞɢɬ ɫɩɪɚɜɟɞɥɢɜɨɫɬɶ
ɜɡɜɨɞɢɦɵɯ ɧɚ ɧɟɝɨ ɤɨɦɢɫɫɢɟɣ ɨɛɜɢɧɟɧɢɣ, ɨɧ ɛɭɞɟɬ ɩɪɨɫɢɬɶ ɨ ɩɪɟɞɚɧɢɢ ɟɝɨ
ɜ ɪɭɤɢ ɩɪɚɜɨɫɭɞɢɹ ɢ, ɜɨ ɜɫɹɤɨɦ ɫɥɭɱɚɟ, ɩɨɞɚɫɬ ɜ ɨɬɫɬɚɜɤɭ. Ʉɚɤ ɹ ɜɵɲɟ
ɢɦɟɥ ɱɟɫɬɶ ɭɩɨɦɹɧɭɬɶ, ɩɚɥɚɬɚ ɨɞɨɛɪɢɥɚ ɜɡɝɥɹɞ Ʉɨɦɢɫɫɢɢ, ɚ ɜɫɥɟɞ ɡɚ ɬɟɦ
ɩɪɢɧɹɥɚ ɢ ɩɨɞɚɧɧɭɸ Ɇɨɪɰɭɧɨɦ ɨɬɫɬɚɜɤɭ.
ɇɵɧɟ ɫɨɰɢɚɥɢɫɬ ɷɬɨɬ ɩɪɢɧɢɦɚɟɬ ɜɫɟ ɦɟɪɵ ɤ ɬɨɦɭ, ɱɬɨɛɵ ɛɵɬɶ
ɫɧɨɜɚ ɢɡɛɪɚɧɧɵɦ ɜ ɬɨɦ ɠɟ, ɤɚɤ ɢ ɩɪɟɠɞɟ, ɨɤɪɭɝɟ. Ⱥɞɦɢɧɢɫɬɪɚɰɢɹ,
ɜɩɪɨɱɟɦ, ɧɚɦɟɪɟɧɚ ɷɧɟɪɝɢɱɟɫɤɢ ɟɦɭ ɩɪɨɬɢɜɨɞɟɣɫɬɜɨɜɚɬɶ2.
ɉɨɥɶɡɭɹɫɶ ɬɟɦ, ɱɬɨ ɪɭɦɵɧɵ – ɩɨɞ ɩɪɟɞɥɨɝɨɦ ɬɪɟɜɨɠɧɨɝɨ
ɩɨɥɨɠɟɧɢɹ ɤɪɟɫɬɶɹɧɫɤɨɝɨ ɧɚɫɟɥɟɧɢɹ – ɧɟ ɫɬɟɫɧɹɥɢɫɶ ɢɡɝɨɧɹɬɶ ɢɡ ɩɪɟɞɟɥɨɜ
ɫɬɪɚɧɵ ɢɧɨɫɬɪɚɧɰɟɜ ɧɟɤɨɬɨɪɵɯ ɧɚɰɢɨɧɚɥɶɧɨɫɬɟɣ, ɜ ɱɢɫɥɟ ɤɨɢɯ, ɤɚɤ
ȼɚɲɟɦɭ ȼɵɫɨɤɨɩɪɟɜɨɫɯɨɞɢɬɟɥɶɫɬɜɭ ɧɟ ɛɟɡɵɡɜɟɫɬɧɨ, ɨɤɚɡɚɥɨɫɶ, ɤ
ɫɨɠɚɥɟɧɢɸ, ɧɟɦɚɥɨ ɛɟɡɨɛɢɞɧɵɯ ɢ ɫɤɪɨɦɧɵɯ ɤɨɪɨɛɟɣɧɢɤɨɜ ɧɚɲɢɯ, ɹ
ɜɨɫɩɨɥɶɡɨɜɚɥɫɹ ɭɞɨɛɧɵɦ ɫɥɭɱɚɟɦ ɢ ɨɛɴɹɫɧɢɥ ɛɭɯɚɪɟɫɬɫɤɨɦɭ ɩɪɟɮɟɤɬɭ,
ɩɨɥɤɨɜɧɢɤɭ Ⱥɥɶɠɢɭ, ɧɚɫɤɨɥɶɤɨ ɧɟɡɚɤɨɧɧɵɣ ɨɛɪɚɡ ɞɟɣɫɬɜɢɣ ɪɭɦɵɧ
ɨɬɧɨɫɢɬɟɥɶɧɨ ɧɚɲɢɯ ɬɨɪɝɨɜɰɟɜ ɧɟ ɫɨɨɬɜɟɬɫɬɜɭɟɬ ɬɨɦɭ ɩɨɤɪɨɜɢɬɟɥɶɫɬɜɭ,

ɤɨɬɨɪɨɟ ɩɪɚɜɢɬɟɥɶɫɬɜɨ ɨɤɚɡɵɜɚɟɬ ɛɟɫɩɚɫɩɨɪɬɧɵɦ ɢ ɩɪɟɫɬɭɩɧɢɤɚɦ, ɬɚɣɧɨ
ɛɟɠɚɜɲɢɦ ɢɡ Ɋɨɫɫɢɢ. ɉɨɥɤɨɜɧɢɤ Ⱥɥɶɠɢɭ ɧɟɦɟɞɥɟɧɧɨ ɨɛɟɳɚɥ ɦɧɟ ɜɵɡɜɚɬɶ
ɜ ɩɪɟɮɟɤɬɭɪɭ ɞɥɹ ɨɛɴɹɫɧɟɧɢɣ ɜɫɟɯ ɩɪɨɠɢɜɚɸɳɢɯ ɜ Ȼɭɯɚɪɟɫɬɟ ɷɦɢɝɪɚɧɬɨɜ
ɧɚɲɢɯ ɢ, ɜ ɫɥɭɱɚɟ ɧɟɩɪɟɞɫɬɚɜɥɟɧɢɹ ɢɦɢ ɜ ɨɩɪɟɞɟɥɟɧɧɵɣ ɫɪɨɤ ɡɚɤɨɧɧɵɯ
ɩɚɫɩɨɪɬɨɜ, ɱɬɨ, ɧɟɫɨɦɧɟɧɧɨ, ɩɪɟɞɫɬɚɜɥɹɥɨɫɶ ɧɟɜɨɡɦɨɠɧɵɦ, ɜɵɫɥɚɬɶ ɢɯ
ɫɨɛɫɬɜɟɧɧɨɣ ɜɥɚɫɬɶɸ ɡɚ ɝɪɚɧɢɰɭ Ɋɭɦɵɧɢɢ, ɩɪɟɞɨɫɬɚɜɢɜ ɢɦ, ɜɩɪɨɱɟɦ,
ɜɵɛɨɪ ɷɬɨɣ ɝɪɚɧɢɰɵ.
ɉɨɡɜɨɥɹɸ ɫɟɛɟ ɩɪɢ ɷɬɨɦ ɫɥɭɱɚɟ ɞɨɜɟɫɬɢ ɞɨ ɫɜɟɞɟɧɢɹ ȼɚɲɟɝɨ
ȼɵɫɨɤɨɩɪɟɜɨɫɯɨɞɢɬɟɥɶɫɬɜɚ ɨ ɞɨɜɨɥɶɧɨ ɯɚɪɚɤɬɟɪɧɨɦ ɨɛɫɬɨɹɬɟɥɶɫɬɜɟ.
ɉɟɪɟɞɚɜɚɹ ɦɧɟ ɩɨɦɹɧɭɬɵɟ ɜɵɲɟ ɡɚɹɜɥɟɧɢɹ, ɝɨɫɩɨɞɢɧ Ⱥɥɶɠɢɭ ɭɛɟɞɢɬɟɥɶɧɨ
ɩɪɨɫɢɥ ɦɟɧɹ ɧɟ ɜɯɨɞɢɬɶ ɩɨ ɫɟɦɭ ɩɨɜɨɞɭ ɜ ɤɚɤɢɟ-ɥɢɛɨ ɩɟɪɟɝɨɜɨɪɵ ɫ
ɝɨɫɩɨɞɢɧɨɦ Ʉɚɪɩɨɦ, ɱɬɨ ɛɭɞɬɨ ɛɵ ɢɫɩɨɪɬɢɬ ɜɫɟ ɞɟɥɨ.
ɇɚ ɫɚɦɨɦ ɞɟɥɟ ɫɨɰɢɚɥɢɫɬɵ ɧɚɲɢ ɜ ɱɢɫɥɟ 15 ɦɭɠɱɢɧ ɢ ɨɞɧɨɣ
ɠɟɧɳɢɧɵ (Ɉɥɶɝɢ ɗɩɲɬɟɣɧ), ɜɵɡɜɚɧɵ ɛɵɥɢ ɤ ɩɪɟɮɟɤɬɭ, ɤɨɬɨɪɵɣ ɨɛɴɹɫɧɢɥ
ɢɦ ɭɤɚɡɚɧɧɨɟ ɜɵɲɟ ɫɜɨɟ ɪɟɲɟɧɢɟ. ȼɨɡɛɭɠɞɟɧɢɟ, ɤɨɬɨɪɨɟ ɩɨɞɨɛɧɨɟ
ɪɚɫɩɨɪɹɠɟɧɢɟ ɩɪɨɢɡɜɟɥɨ ɫɪɟɞɢ ɫɨɰɢɚɥɢɫɬɨɜ, ɜɟɫɶɦɚ ɩɨɧɹɬɧɨ. ɇɚɯɨɞɹɳɢɟɫɹ
ɫɪɟɞɢ ɧɢɯ ɱɟɬɵɪɟ ɫɬɭɞɟɧɬɚ ɡɞɟɲɧɟɝɨ ɭɧɢɜɟɪɫɢɬɟɬɚ ɨɛɪɚɬɢɥɢɫɶ ɡɚ
ɩɨɤɪɨɜɢɬɟɥɶɫɬɜɨɦ ɤ ɩɪɨɮɟɫɫɨɪɭ ɏɚɲɞɟɭ, ɞɢɪɟɤɬɨɪɭ Ƚɨɫɭɞɚɪɫɬɜɟɧɧɨɝɨ
ɚɪɯɢɜɚ, ɤɨɬɨɪɵɣ ɩɨɫɩɟɲɢɥ ɢɫɩɪɨɫɢɬɶ ɚɭɞɢɟɧɰɢɢ ɭ ɤɨɪɨɥɹ ɢ, ɨɛɴɹɫɧɹɹ, ɱɬɨ
ɩɨɦɹɧɭɬɵɟ ɱɟɬɵɪɟ ɫɬɭɞɟɧɬɚ ɩɪɨɢɫɯɨɞɹɬ, ɛɭɞɬɨ ɛɵ, ɢɡ Ȼɟɫɫɚɪɚɛɢɢ ɢ
ɩɨɫɬɪɚɞɚɸɬ ɥɢɲɶ ɡɚ ɫɜɨɢ ɫɢɦɩɚɬɢɢ ɤ Ɋɭɦɵɧɢɢ, ɞɨɫɬɢɝ ɬɨɝɨ, ɱɬɨ ȿɝɨ
ȼɟɥɢɱɟɫɬɜɨ ɪɚɡɪɟɲɢɥ ɢɦ ɩɪɨɞɨɥɠɚɬɶ ɩɪɟɛɵɜɚɧɢɟ ɜ Ȼɭɯɚɪɟɫɬɟ ɢ ɜɨɫɩɪɟɬɢɥ
ɬɪɟɜɨɠɢɬɶ ɢɯ ɩɨ ɩɨɜɨɞɭ ɫɬɨɥɶ ɧɢɱɬɨɠɧɨɣ ɩɪɢɱɢɧɵ, ɤɚɤ ɧɟɢɦɟɧɢɟ ɤɚɤɨɝɨ-ɬɨ
ɪɭɫɫɤɨɝɨ ɩɚɫɩɨɪɬɚ. ɉɨɫɥɟ ɬɚɤɨɝɨ ɤɨɪɨɥɟɜɫɤɨɝɨ ɩɨɜɟɥɟɧɢɹ ɜɟɫɶɦɚ
ɟɫɬɟɫɬɜɟɧɧɨ ɛɵɥɨ, ɱɬɨ ɢ ɩɨɥɤɨɜɧɢɤ Ⱥɥɶɠɢɭ ɡɧɚɱɢɬɟɥɶɧɨ ɭɦɟɪɢɥ ɫɜɨɟ
ɪɜɟɧɢɟ ɜ ɞɟɥɚɯ ɩɪɟɫɥɟɞɨɜɚɧɢɹ ɧɚɲɢɯ ɫɨɰɢɚɥɢɫɬɨɜ, ɤɨɬɨɪɵɟ ɢ ɩɨɧɵɧɟ
ɩɪɨɞɨɥɠɚɸɬ ɫɩɨɤɨɣɧɨ ɢ ɧɟɜɨɡɛɪɚɧɧɨ ɩɪɨɠɢɜɚɬɶ ɜ Ȼɭɯɚɪɟɫɬɟ. ɇɟɥɶɡɹ ɧɟ
ɫɨɠɚɥɟɬɶ ɨ ɬɨɦ, ɱɬɨ ɤɨɪɨɥɸ ɧɟ ɭɝɨɞɧɨ ɛɵɥɨ, ɩɪɟɠɞɟ ɱɟɦ ɩɪɢɧɹɬɶ
ɭɤɚɡɚɧɧɨɝɨ ɜɵɲɟ ɪɟɲɟɧɢɹ, ɨɛɪɚɬɢɬɶɫɹ ɡɚ ɧɟɤɨɬɨɪɵɦɢ ɫɜɟɞɟɧɢɹɦɢ ɨ
ɩɨɦɹɧɭɬɵɯ ɫɬɭɞɟɧɬɚɯ ɤ ɥɢɰɚɦ, ɛɨɥɟɟ ɫɜɟɞɭɳɢɦ ɢ ɦɟɧɟɟ ɩɪɢɫɬɪɚɫɬɧɵɦ,
ɱɟɦ ɝɨɫɩɨɞɢɧ ɏɚɲɞɟɭ.
ə ɩɨɡɜɨɥɢɥ ɫɟɛɟ ɜɵɫɤɚɡɚɬɶ ɬɚɤɨɟ ɫɨɠɚɥɟɧɢɟ, ɬɚɤ ɤɚɤ, ɢɦɟɜ ɫɥɭɱɚɣ
ɝɨɜɨɪɢɬɶ ɜɟɫɧɨɣ ɦɢɧɭɜɲɟɝɨ ɝɨɞɚ ɫ ɤɨɪɨɥɟɦ ɩɨ ɩɨɜɨɞɭ ɭɫɢɥɢɜɚɸɳɟɝɨɫɹ ɜ
Ɂɚɩɚɞɧɨɣ ȿɜɪɨɩɟ ɫɨɰɢɚɥɢɫɬɢɱɟɫɤɨɝɨ ɞɜɢɠɟɧɢɹ, ȿɝɨ ȼɟɥɢɱɟɫɬɜɭ ɭɝɨɞɧɨ
ɛɵɥɨ ɜɵɫɤɚɡɚɬɶ ɦɧɟ ɜ ɫɚɦɨɣ ɤɚɬɟɝɨɪɢɱɟɫɤɨɣ ɮɨɪɦɟ ɫɜɨɢ ɨɩɚɫɟɧɢɹ
ɨɬɧɨɫɢɬɟɥɶɧɨ ɜɨɡɦɨɠɧɨɝɨ ɪɚɡɜɢɬɢɹ ɷɬɨɝɨ ɨɩɚɫɧɨɝɨ ɞɜɢɠɟɧɢɹ ɢ ɜ
Ɋɭɦɵɧɢɢ.
ȼɨɡɶɦɭ ɫɦɟɥɨɫɬɶ ɩɪɢɫɨɜɨɤɭɩɢɬɶ, ɱɬɨ ɩɨɞɨɛɧɨɟ ɧɟɫɨɨɬɜɟɬɫɬɜɢɟ
ɦɟɠɞɭ ɨɬɜɥɟɱɟɧɧɵɦɢ ɬɟɨɪɟɬɢɱɟɫɤɢɦɢ ɜɡɝɥɹɞɚɦɢ ɤɨɪɨɥɹ ɢ ɟɝɨ
ɩɪɚɜɢɬɟɥɶɫɬɜɚ ɧɚ ɫɭɳɟɫɬɜɭɸɳɟɟ ɜ Ɋɭɦɵɧɢɢ ɩɨɥɨɠɟɧɢɟ ɢ ɢɯ ɨɛɪɚɡɨɦ
ɞɟɣɫɬɜɢɣ ɧɟɭɞɢɜɢɬɟɥɶɧɨ, ɢɛɨ ɪɭɤɨɜɨɞɹɳɢɟ ɧɵɧɟ ɫɭɞɶɛɚɦɢ ɤɨɪɨɥɟɜɫɬɜɚ
ɥɢɰɚ ɧɢɦɚɥɨ, ɧɚɫɤɨɥɶɤɨ ɦɨɠɧɨ ɫɭɞɢɬɶ, ɧɟ ɨɡɚɛɨɱɟɧɵ ɛɨɥɟɟ ɨɬɞɚɥɟɧɧɨɝɨ
ɛɭɞɭɳɟɝɨ ɟɝɨ ɢ ɢɦɟɸɬ ɜ ɜɢɞɭ ɥɢɲɶ ɛɥɢɠɚɣɲɢɟ ɥɢɱɧɵɟ ɫɜɨɢ ɰɟɥɢ ɢ
ɧɢɱɬɨɠɧɵɟ, ɩɨ ɫɭɳɟɫɬɜɭ, ɭɫɩɟɯɢ. ȿɫɥɢ ɠɟ ɨɧɢ ɩɪɢɤɪɵɜɚɸɬ ɩɭɫɬɨɬɭ ɢ

ɷɝɨɢɡɦ ɫɜɨɟɣ ɞɟɹɬɟɥɶɧɨɫɬɢ ɝɪɨɦɤɢɦɢ ɡɚɹɜɥɟɧɢɹɦɢ ɨ ɛɥɚɝɟ ɝɨɫɭɞɚɪɫɬɜɚ, ɬɨ
ɟɞɜɚ ɥɢ, ɜɩɪɨɱɟɦ, ɞɚɠɟ ɢ ɨɧɢ ɩɨɥɚɝɚɸɬ, ɱɬɨ ɤɬɨ-ɥɢɛɨ ɩɨɜɟɪɢɬ ɢɯ
ɛɟɫɩɥɨɞɧɵɦ ɡɚɹɜɥɟɧɢɹɦ ɢ ɩɪɢɦɟɬ ɡɚ ɢɫɬɢɧɵ ɨɛɢɥɶɧɨ ɩɪɨɜɨɡɝɥɚɲɚɟɦɵɟ
ɢɦɢ ɬɟɨɪɢɢ ɢ ɩɪɢɧɰɢɩɵ.
ɋ ɢɫɬɢɧɧɵɦ ɩɨɱɬɟɧɢɟɦ ɢ ɧɟɢɡɦɟɧɧɨɸ ɩɪɟɞɚɧɧɨɫɬɶɸ, ɢɦɟɸ ɱɟɫɬɶ
ɛɵɬɶ, ɦɢɥɨɫɬɢɜɵɣ ɝɨɫɭɞɚɪɶ, ȼɚɲɟɝɨ ȼɵɫɨɤɨɩɪɟɜɨɫɯɨɞɢɬɟɥɶɫɬɜɚ,
1
Ƚɚɡɟɬɚ «Ɍɟɥɟɝɪɚɮɭɥ» ɥɢɛɟɪɚɥɶɧɨɣ ɨɪɢɟɧɬɚɰɢɢ ɫɬɚɥɚ ɜɵɯɨɞɢɬɶ ɜ Ȼɭɯɚɪɟɫɬɟ ɫ
ɚɩɪɟɥɹ 1871 ɝ. ɑɟɪɟɡ ɧɟɫɤɨɥɶɤɨ ɥɟɬ ɟɺ ɪɟɞɚɤɬɨɪɨɦ ɫɬɚɥ ɂ. Ʉ. Ɏɭɧɞɟɫɤɭ. ȼ 1880 ɝ. Ɂɚɦɮɢɪ
Ⱥɪɛɨɪɟ ɛɵɥ ɧɚɡɧɚɱɟɧ ɩɟɪɜɵɦ ɪɟɞɚɤɬɨɪɨɦ, ɚ ɡɚɬɟɦ ɢ ɲɟɮɨɦ-ɪɟɞɚɤɬɨɪɨɦ ɝɚɡɟɬɵ.
2
ȼ III ɢɡɛɢɪɚɬɟɥɶɧɨɦ ɨɤɪɭɝɟ Ɋɨɦɚɧɚ ɞɟɩɭɬɚɬɨɦ ɛɵɥ ɢɡɛɪɚɧ ɫɨɰɢɚɥɢɫɬɢɱɟɫɤɢɣ
ɤɚɧɞɢɞɚɬ Ʌɚɫɤɷɪ ȼɟɧɶɹɦɢɧ. ɉɨɫɤɨɥɶɤɭ ɫɚɦ ɫɩɨɫɨɛ ɩɪɨɜɟɞɟɧɢɹ ɜɵɛɨɪɨɜ ɜɵɡɜɚɥ ɦɧɨɝɨ
ɧɚɪɟɤɚɧɢɣ, ɧɚ ɭɪɨɜɧɟ ɩɚɥɚɬɵ ɞɟɩɭɬɚɬɨɜ ɛɵɥɨ ɪɟɲɟɧɨ ɫɨɡɞɚɬɶ ɤɨɦɢɫɫɢɸ ɩɨ
ɪɚɫɫɥɟɞɨɜɚɧɢɸ ɷɬɨɝɨ ɜɨɩɪɨɫɚ. Ȼɵɥɢ ɫɨɛɪɚɧɵ ɞɨɤɚɡɚɬɟɥɶɫɬɜɚ, ɧɚ ɨɫɧɨɜɚɧɢɢ ɤɨɬɨɪɵɯ
ɩɚɥɚɬɚ ɩɪɢɧɹɥɚ 108 ɝɨɥɨɫɚɦɢ «ɡɚ» ɩɪɢ 34-ɯ «ɩɪɨɬɢɜ» ɪɟɲɟɧɢɟ ɩɪɢɡɧɚɬɶ ɪɟɡɭɥɶɬɚɬɵ ɜɵɛɨɪɨɜ
ɧɟɞɟɣɫɬɜɢɬɟɥɶɧɵɦɢ. ȼɚɫɢɥɟ Ɇɨɪɰɭɧ ɩɨɞɚɥ ɜ ɨɬɫɬɚɜɤɭ, ɤɨɬɨɪɚɹ ɛɵɥɚ ɩɪɢɧɹɬɚ 69 ɝɨɥɨɫɚɦɢ «ɡɚ»
ɩɪɢ 66 «ɩɪɨɬɢɜ».

Misiunea imperială a avut onoarea să raporteze ExcelenĠei Voastre, la
timpul oportun, despre activitatea socialiútilor ruúi din România. Găsindu-úi în
cuprinsul Regatului un adăpost sigur, aceste persoane, profitând de proximitatea
graniĠei noastre, au continuat úi aici să îúi urmărească scopurile criminale faĠă de
ordinea lucrurilor stabilită în imperiu.
În timp ce de la supuúii ruúi care se află în România úi se ocupă, în mod
paúnic, de propriile treburi, guvernul de aici cerea cu stricteĠe prezentarea
paúapoartelor úi urmărea cu perseverenĠă orice încălcare a reglementărilor
existente în această privinĠă, acelaúi guvern îi trata cu deplină îngăduinĠă pe
membrii activi ai asociaĠiilor criminale care fugiseră în România úi nu îi deranja
niciodată în legătură cu ilegalitatea situaĠiei lor. IntenĠionând, probabil, să
demonstreze Europei gradul dezvoltării sale liberale úi înalta nobleĠe a
principiilor sale, precum úi sperând, se pare, în acelaúi timp, să ne provoace o
oarecare îngrijorare, precedentul cabinet de miniútri avea nu doar o atitudine
indiferentă faĠă de situaĠia ilegală a socialiútilor noútri, ci úi le acorda o protecĠie
vădită.
Anarhistul Arbore (Ralli), care a primit, de altfel, cetăĠenia română,

avea, pe timpul lui Ion Brătianu, o importanĠă politică destul de mare în Ġară,
exercita influenĠă asupra multor chestiuni, iar ziarul „Telegraful” editat de el era
chiar, într-o oarecare măsură, un organ guvernamental oficial1. Din câte se
cunoaúte, în anul 1887 miniútrii Brătianu úi Radu Mihai au vizitat în mod oficial
un stabiliment din úoseaua Kiseleff specializat în vânzarea kumâsului, Ġinut
exclusiv de anarhiúti ruúi refugiaĠi aici, iar ulterior au publicat detaliile acestei
vizite, împărĠind cu dărnicie laude energiei úi măiestriei proprietarilor acestui
stabiliment. Cu această ocazie îmi voi permite să amintesc că în România nu se
află nici un socialist rus care să nu fi reuúit deja să ia parte la oricare dintre
acĠiunile criminale înfăptuite în trecut în Rusia úi că, prin urmare, Guvernul
român în nici un caz nu putea să presupună că aceútia erau doar niúte
teoreticieni liber-cugetători.
AlianĠa dintre anarhiútii noútri úi partidul socialiútilor locali apărut în
România s-a constituit rapid úi temeinic. În România, socialismul se dezvoltă cu
o viteză uimitoare úi reprezintă un rezultat indubitabil atât al acelei situaĠii
dezastruoase în care se află populaĠia Ġărănească, cât úi o consecinĠă a
propagandei lipsite de orice opreliúti, care a semănat confuzie în minĠile
oamenilor simpli prin promisiuni irealizabile úi cuvinte răsunătoare. În fruntea
acestei miúcări din România, care are un succes deosebit în Moldova, se află un
anume MorĠun, om bogat úi care nu precupeĠeúte nici un mijloc pentru a
dobândi pentru el însuúi úi adepĠii săi o situaĠie deosebită. La ultimele alegeri
din octombrie anul trecut, MorĠun úi camaradul său Nădejde au fost aleúi
deputaĠi în colegiile electorale Ġărăneúti din apropierea oraúului Roman. Dorind,
probabil, să protesteze împotriva ordinii stabilite, aceútia, la deschiderea úedinĠei
Camerelor de către Majestatea Sa, s-au prezentat la această solemnitate în haine
de vară de culori deschise úi, prin comportamentul lor extrem de necuviincios
pe întreaga durată a discursului regal, au încercat să atragă asupra lor atenĠia
generală, fie úi puĠin măgulitoare pentru ei. Pe durata următoarelor úedinĠe
activitatea acestor socialiúti s-a manifestat în modul cel mai jalnic. În afara unor
insistenĠe sterile úi a unor fraze deúarte, fie úi răsunătoare, care provocau de cele
mai multe ori ilaritatea Camerei, ei, aúa cum úi era de aúteptat, nu au făcut nimic
pentru propriul partid.
Având în vedere apariĠia ulterioară a unui loc vacant în Camera
DeputaĠilor, MorĠun úi Nădejde, prin corupere úi intimidare, au reuúit să impună
alegerea ca reprezentant al Ġăranilor, în acelaúi judeĠ Roman, a unui oarecare
Veniamin, tovarăú al lor. Comisia deputaĠilor care a fost însărcinată cu
verificarea corectitudinii acestor alegeri a declarat însă această alegere ilegală úi
obĠinută ca urmare a unor violenĠe úi presiuni strigătoare la cer. Camera, cu o
majoritate covârúitoare, a confirmat acest verdict. Sperând, probabil, cu ajutorul
unei intervenĠii energice în favoarea lui Veniamin, să preîntâmpine din timp un
asemenea vot, MorĠun, recunoscut ca principal îndrumător al tuturor faptelor
săvârúite de socialiúti în acest caz, a declarat că, dacă Camera va anula alegerile,
úi, prin urmare, va confirma justeĠea acuzaĠiilor aduse pe nedrept de Comisie la
adresa sa, el va cere să fie dat pe mâna justiĠiei úi, în orice caz, îúi va da demisia.
După cum am avut onoarea să amintesc mai sus, Camera a aprobat poziĠia
Comisiei, iar după aceea a acceptat úi demisia prezentată de MorĠun.
În prezent, acest socialist ia toate măsurile pentru a fi din nou ales în
acelaúi colegiu ca úi mai devreme. AdministraĠia însă intenĠionează să i se
opună energic2.
Profitând de faptul că românii, sub pretextul situaĠiei alarmante a
populaĠiei Ġărăneúti, nu ezitau să expulzeze din Ġară străinii de anumite naĠio-
nalităĠi, printre care, după cum ExcelenĠa Voastră cunoaúte deja, s-a pomenit,
din păcate, un mare număr de negustori ambulanĠi de-ai noútri, comercianĠi
inofensivi úi modeúti, am profitat de ocazia care s-a prezentat úi i-am explicat
prefectului de Bucureúti, colonelului Algiu, în ce măsură acĠiunile ilegale ale
românilor în raport cu negustorii noútri intră în contradicĠie cu acea protecĠie pe
care o acordă guvernul persoanelor fără paúaport úi infractorilor fugiĠi pe ascuns
din Rusia. Colonelul Algiu mi-a promis imediat să îi convoace la Prefectură
pentru explicaĠii pe toĠi emigranĠii noútri care locuiau la Bucureúti úi, în cazul
neprezentării de către ei, într-un anumit termen, a paúapoartelor legale, ceea ce,
fără îndoială, s-ar fi dovedit imposibil, să îi expulzeze pe cale administrativă úi
pe proprie răspundere în afara hotarelor României, lăsându-le însă posibilitatea
de a alege hotarul respectiv.
Îmi permit, cu această ocazie, să aduc la cunoútinĠa ExcelenĠei Voastre
o împrejurare destul de specifică. TransmiĠându-mi declaraĠiile amintite mai
sus, domnul Algiu m-a rugat insistent să nu iniĠiez nici un fel de discuĠii
referitor la acest subiect cu domnul Carp, pentru că acest lucru ar compromite,
chipurile, întreaga chestiune.
Într-adevăr, socialiútii noútri, în număr de 15 bărbaĠi úi o femeie
(Olga Epstein), au fost convocaĠi de prefect, care le-a explicat decizia sa
menĠionată mai sus. AgitaĠia pe care o asemenea dispoziĠie a produs-o în sânul
socialiútilor poate fi mai mult decât înĠeleasă. Patru studenĠi ai UniversităĠii de
aici, aflaĠi printre ei, au apelat la protecĠia profesorului Hasdeu, directorul
Arhivelor Statului, care s-a grăbit să ceară o audienĠă la rege, úi, explicând că
cei patru studenĠi amintiĠi ar proveni, chipurile, din Basarabia, úi vor suferi doar
din cauza simpatiilor lor faĠă de România, a izbutit să obĠină permisiunea
MajestăĠii Sale ca ei să continue să locuiască la Bucureúti. Regele a interzis să
fie deranjaĠi dintr-un motiv atât de neînsemnat precum lipsa unui oarecare
paúaport rusesc. După un asemenea ordin al regelui a fost absolut previzibil că
úi colonelul Algiu úi-a redus semnificativ zelul în ceea ce priveúte urmărirea
socialiútilor noútri, care úi până acum continuă să locuiască în liniúte úi
netulburaĠi de nimeni la Bucureúti. Nu putem să nu regretăm faptul că regele nu
a binevoit, înainte de a lua decizia menĠionată mai sus, să solicite anumite
informaĠii despre studenĠii amintiĠi de la persoane mai competente úi mai puĠin
părtinitoare decât domnul Hasdeu.
Mi-am permis să îmi exprim un asemenea regret deoarece, având ocazia
să discut în primăvara anului trecut cu regele despre subiectul miúcării socialiste
aflate în ascensiune în Europa de Vest, Majestatea Sa a binevoit să îmi exprime,

în cea mai categorică formă, temerile sale referitoare la posibila dezvoltare, úi în
România, a acestei miúcări periculoase.
Voi îndrăzni să adaug că o asemenea necorespundere dintre viziunile
abstracte úi teoretice ale regelui úi guvernului său asupra situaĠiei existente în
România úi modul lor de acĠiune nu este surprinzătoare, fiindcă persoanele care
conduc în prezent destinele Regatului nu se îngrijesc deloc, în măsura în care se
poate judeca, de viitorul mai îndepărtat al statului úi au în vedere doar scopurile
lor personale imediate úi niúte succese, în esenĠă, infime. Dacă însă ei îúi
acoperă nimicnicia úi egoismul activităĠii lor prin declaraĠii răsunătoare despre
binele statului, atunci este puĠin probabil, de altfel, ca până úi ei să considere că
cineva va da crezare declaraĠiilor lor sterile úi va lua drept adevăruri teoriile úi
principiile copios proclamate de ei.
Cu sinceră consideraĠie úi neschimbat devotament, am onoarea de a fi,
1
Periodicul bucureútean de orientare liberală „Telegraful” a apărut din aprilie 1871.
Peste câĠiva ani, directorul cotidianului a devenit I.C. Fundescu, iar din 1880, Zamfir C. Arbore a
fost numit mai întâi redactor, iar mai apoi redactor-úef.
2
În colegiul III de Roman a fost ales ca deputat candidatul socialist Lascăr Veniamin.
Deoarece au existat semne de întrebare asupra modului în care se desfăúuraseră alegerile, s-a decis,
la nivelul Camerei DeputaĠilor, constituirea unei comisii de anchetă. Au fost adunate probe, iar la
nivelul Camerei s-a luat următoarea decizie: invalidarea alegerilor cu 108 voturi pentru úi 34 contra.
Vasile MorĠun úi-a prezentat úi el demisia, care i-a fost acceptată cu 69 voturi pentru úi 66 contra.
15
Ȼɭɯɚɪɟɫɬ, 4 ɚɩɪɟɥɹ 1889 ɝ., ʋ 18. ɏɢɬɪɨɜɨ – Ƚɢɪɫɭ

ɉɪɟɞɫɬɚɜɥɹɹɫɶ 31 ɦɚɪɬɚ ɜɨ ɝɥɚɜɟ ɧɨɜɨɝɨ Ɇɢɧɢɫɬɟɪɫɬɜɚ1 ɫɟɧɚɬɭ ɢ
ɩɚɥɚɬɟ ɞɟɩɭɬɚɬɨɜ, Ʌɚɫɤɷɪ Ʉɚɬɚɪɞɠɢɭ ɩɪɨɱɟɥ ɞɟɤɥɚɪɚɰɢɸ, ɩɪɢ ɫɟɦ
ɩɪɢɥɚɝɚɟɦɭɸ ɜ ɜɵɪɟɡɤɟ ɢɡ ɝɚɡɟɬɵ.
ȼɚɲɟ ȼɵɫɨɤɨɩɪɟɜɨɫɯɨɞɢɬɟɥɶɫɬɜɨ ɢɡɜɨɥɢɬɟ ɡɚɦɟɬɢɬɶ, ɱɬɨ ɫɚɦɚɹ
ɞɟɤɥɚɪɚɰɢɹ ɷɬɚ ɭɠɟ ɫɭɳɟɫɬɜɟɧɧɨ ɨɬɥɢɱɚɟɬɫɹ ɨɬ ɪɟɞɚɤɬɢɪɨɜɚɧɧɨɣ
ɝɨɫɩɨɞɢɧɨɦ Ʉɚɪɩɨɦ ɬɪɨɧɧɨɣ ɪɟɱɢ, ɤɨɬɨɪɨɸ ɛɵɥɚ ɨɬɤɪɵɬɚ ɦɢɧɭɜɲɟɸ
ɨɫɟɧɶɸ ɧɵɧɟɲɧɹɹ ɫɟɫɫɢɹ ɩɚɥɚɬ. ȼ ɪɟɱɢ ɷɬɨɣ ɝɨɜɨɪɢɥɨɫɶ ɨɛ «ɢɫɤɪɟɧɧɟɣ
ɞɪɭɠɛɟ ɧɚɲɢɯ ɫɨɫɟɞɟɣ Ȼɚɥɤɚɧɫɤɨɝɨ ɩɨɥɭɨɫɬɪɨɜɚ» («l’amitié sincère de nos
voisins de la Péninsule Balcanique»). Ƚɨɫɩɨɞɢɧ Ʉɚɬɚɪɞɠɢɭ ɧɟ ɧɚɲɟɥ

ɧɭɠɧɵɦ ɩɨɜɬɨɪɢɬɶ ɷɬɭ ɧɟɭɦɟɫɬɧɭɸ ɢ ɬɟɧɞɟɧɰɢɨɡɧɭɸ ɮɪɚɡɭ; ɨɧ ɝɨɜɨɪɢɬ ɨ
«ɛɥɚɝɨɪɚɫɩɨɥɨɠɟɧɢɢ ɜɟɥɢɤɢɯ ɞɟɪɠɚɜ ɢ ɞɪɭɠɛɟ ɫɨɫɟɞɧɢɯ ɝɨɫɭɞɚɪɫɬɜ» («la
bienveillance des grandes puissances, l’amitié des états voisins»).
ȿɳɟ ɤɚɬɟɝɨɪɢɱɧɟɟ ɜɵɫɤɚɡɚɥɫɹ ɝɨɫɩɨɞɢɧ Ʉɚɬɚɪɞɠɢɭ ɜ ɫɥɨɜɟɫɧɵɯ
ɨɛɴɹɫɧɟɧɢɹɯ ɜ ɨɬɜɟɬɟ ɧɚ ɡɚɩɪɨɫɵ ɨ ɜɧɟɲɧɟɣ ɟɝɨ ɩɨɥɢɬɢɤɟ, ɤɨɬɨɪɵɦɢ ɜ
ɩɟɪɜɨɟ ɠɟ ɡɚɫɟɞɚɧɢɟ ɜɫɬɪɟɬɢɥɚ ɟɝɨ ɜɪɚɠɞɟɛɧɚɹ ɨɩɩɨɡɢɰɢɹ. ȼ ɨɬɜɟɬɚɯ ɫɜɨɢɯ
ɩɪɟɞɫɟɞɚɬɟɥɶ ɧɨɜɨɝɨ ɤɚɛɢɧɟɬɚ, ɧɟ ɜɵɯɨɞɹ ɢɡ ɩɪɟɞɟɥɨɜ ɧɟɨɛɯɨɞɢɦɨɣ
ɫɞɟɪɠɚɧɧɨɫɬɢ, ɫ ɩɨɥɧɵɦ ɫɚɦɨɨɛɥɚɞɚɧɢɟɦ ɢ ɫ ɡɚɦɟɱɚɬɟɥɶɧɵɦ ɬɚɤɬɨɦ ɧɟ
ɩɨɤɨɥɟɛɚɥɫɹ, ɨɞɧɚɤɨ ɠɟ, ɜɵɫɤɚɡɚɬɶ ɬɜɟɪɞɨ ɫɜɨɢ ɩɨɥɢɬɢɱɟɫɤɢɟ ɭɛɟɠɞɟɧɢɹ,
ɫɬɨɥɶ ɩɪɨɬɢɜɨɩɨɥɨɠɧɵɟ ɨɛɪɚɡɭ ɞɟɣɫɬɜɢɣ ɟɝɨ ɩɪɟɞɲɟɫɬɜɟɧɧɢɤɨɜ.
ȼ ɡɚɩɚɥɶɱɢɜɨɣ ɪɟɱɢ ɦɨɥɨɞɨɣ ɞɟɩɭɬɚɬ Ɍɚɤɟ ɂɨɧɟɫɤɭ, ɨɱɟɜɢɞɧɨ,
ɫɬɚɪɚɥɫɹ ɩɨɞɡɚɞɨɪɢɬɶ ɫɬɚɪɨɝɨ ɜɨɠɞɹ ɤɨɧɫɟɪɜɚɬɢɜɧɨɣ ɩɚɪɬɢɢ ɢ ɜɵɡɜɚɬɶ ɟɝɨ
ɧɚ ɧɟɨɫɬɨɪɨɠɧɵɟ ɨɛɴɹɫɧɟɧɢɹ. Ɂɚɧɨɫɱɢɜɵɣ ɨɪɚɬɨɪ ɭɩɨɦɹɧɭɥ ɜ ɫɜɨɟɣ ɪɟɱɢ ɢ
ɨ ɩɪɟɠɧɟɦ ɩɪɨɬɟɫɬɟ ɝɨɫɩɨɞɢɧɚ Ʉɚɬɚɪɞɠɢɭ ɩɪɨɬɢɜ ɜɧɟɲɧɟɣ ɩɨɥɢɬɢɤɢ ɂɨɧɚ
Ȼɪɷɬɢɚɧɭ, ɢ ɨ ɧɟɞɚɜɧɟɦ ɢɡɝɧɚɧɢɢ ɢɡ Ɋɭɦɵɧɢɢ ɪɭɫɫɤɢɯ ɤɨɪɨɛɟɣɧɢɤɨɜ, ɢ ɨ
ɩɪɟɞɫɬɨɹɳɟɦ ɩɪɢɟɡɞɟ ɜ Ȼɭɯɚɪɟɫɬ ɝɨɫɩɨɞɢɧɚ ɐɚɧɤɨɜɚ ɢ ɡɚɩɪɚɲɢɜɚɥ
ɝɨɫɩɨɞɢɧɚ Ʉɚɬɚɪɞɠɢɭ, ɤɚɤ ɨɬɧɨɫɢɬɫɹ ɨɧ ɤ ɷɬɢɦ ɨɛɫɬɨɹɬɟɥɶɫɬɜɚɦ, ɬɪɟɛɭɹ
ɤɚɬɟɝɨɪɢɱɟɫɤɨɝɨ ɨɬɜɟɬɚ; ɧɚɦɟɪɟɧ ɥɢ ɨɧ ɩɪɨɞɨɥɠɚɬɶ ɜɧɟɲɧɸɸ ɩɨɥɢɬɢɤɭ
ɦɚɪɬɨɜɫɤɨɝɨ Ɇɢɧɢɫɬɟɪɫɬɜɚ ɢɥɢ ɧɟɬ.
ɋ ɩɪɟɡɪɟɧɢɟɦ ɨɬɜɟɱɚɹ ɢɧɫɢɧɭɚɰɢɢ ɝɨɫɩɨɞɢɧɚ ɂɨɧɟɫɤɭ, ɩɪɟɞɫɟɞɚɬɟɥɶ
ɤɚɛɢɧɟɬɚ ɨɬɜɟɱɚɥ: «ə ɧɟ ɢɡ ɬɟɯ, ɤɨɬɨɪɵɟ ɧɚɞɟɜɚɸɬ ɥɢɱɢɧɵ, ɹ ɫɟɝɨɞɧɹ ɬɨɬ
ɠɟ, ɤɚɤɢɦ ɛɵɥ ɜɱɟɪɚ ɢ ɤɚɤɢɦ ɛɭɞɭ ɡɚɜɬɪɚ». Ⱦɚɥɟɟ ɨɧ ɜɵɫɤɚɡɚɥ, ɱɬɨ
«Ɋɭɦɵɧɢɹ ɧɟ ɞɨɥɠɧɚ ɛɵɬɶ ɜɵɡɵɜɚɸɳɟɣ ɧɢ ɤ ɨɞɧɨɣ ɞɟɪɠɚɜɟ, ɨɧɚ ɞɨɥɠɧɚ
ɛɵɬɶ ɛɥɚɝɨɞɚɪɧɚ ɜɫɟɦ, ɢɛɨ ɛɥɚɝɨɪɚɫɩɨɥɨɠɟɧɢɸ ɢ ɫɨɞɟɣɫɬɜɢɸ ɜɫɟɯ ɨɛɹɡɚɧɚ
ɨɧɚ ɬɟɦ ɩɨɥɨɠɟɧɢɟɦ, ɤɨɬɨɪɨɟ ɨɧɚ ɧɵɧɟ ɡɚɧɢɦɚɟɬ». ɗɬɢ ɫɥɨɜɚ ɩɪɟɞɫɟɞɚɬɟɥɹ
ɫɨɜɟɬɚ ɛɵɥɢ ɜɫɬɪɟɱɟɧɵ ɝɪɨɦɤɢɦɢ ɪɭɤɨɩɥɟɫɤɚɧɢɹɦɢ.
ɑɬɨ ɠɟ ɤɚɫɚɟɬɫɹ ɢɡɝɧɚɧɢɹ ɪɭɫɫɤɢɯ ɤɨɪɨɛɟɣɧɢɤɨɜ, ɨ ɤɨɬɨɪɵɯ
ɭɩɨɦɹɧɭɥ Ɍɚɤɟ ɂɨɧɟɫɤɭ, ɩɪɟɞɫɟɞɚɬɟɥɶ ɫɨɜɟɬɚ ɨɬɜɟɬɢɥ, ɱɬɨ ɨɧ ɟɳɟ ɧɟ ɢɦɟɥ
ɜɪɟɦɟɧɢ ɨɡɧɚɤɨɦɢɬɶɫɹ ɫ ɷɬɢɦ ɞɟɥɨɦ. Ɉɧ ɩɨɥɚɝɚɟɬ, ɱɬɨ ɢɡɝɧɚɧɢɹ ɷɬɢ ɛɵɥɢ
ɡɚɤɨɧɧɵ, ɢɛɨ «ɦɵ ɯɨɡɹɟɜɚ ɧɚ ɧɚɲɟɣ ɬɟɪɪɢɬɨɪɢɢ, ɧɨ ɟɫɥɢ ɜ ɱɢɫɥɟ ɢɯ ɛɵɥɢ
ɧɟɨɛɞɭɦɚɧɧɵɟ, ɬɨ ɩɪɚɜɢɬɟɥɶɫɬɜɨ, ɢɫɫɥɟɞɨɜɚɜ ɞɟɥɨ, ɫɜɨɛɨɞɧɨ ɢɯ
ɨɬɦɟɧɢɬɶ».
Ɉɛɴɹɫɧɟɧɢɹ ɧɚ ɡɚɩɪɨɫɵ ɨ ɜɧɟɲɧɟɣ ɩɨɥɢɬɢɤɟ, ɞɚɧɧɵɟ ɦɢɧɢɫɬɪɨɦ
ɢɧɨɫɬɪɚɧɧɵɯ ɞɟɥ ɝɨɫɩɨɞɢɧɨɦ Ⱥɥɟɤɫɚɧɞɪɨɦ Ʌɚɯɨɜɚɪɢ, ɛɵɥɢ ɛɨɥɟɟ
ɬɭɦɚɧɧɵ ɢ ɦɟɧɟɟ ɤɚɬɟɝɨɪɢɱɧɵ. Ɉɱɟɜɢɞɧɨ, ɝɨɫɩɨɞɢɧɭ Ʌɚɯɨɜɚɪɢ ɧɟ ɫɨɜɫɟɦ
ɭɞɨɛɧɨ ɨɪɚɬɨɪɫɬɜɨɜɚɬɶ ɧɚ ɷɬɨɣ ɩɨɱɜɟ ɩɨɫɥɟ ɦɢɧɢɫɬɟɪɫɤɨɝɨ ɟɝɨ
ɫɨɬɪɭɞɧɢɱɟɫɬɜɚ ɫ ɝɨɫɩɨɞɢɧɨɦ Ʉɚɪɩɨɦ.
ɇɚ ɫɥɟɞɭɸɳɢɣ ɞɟɧɶ ɩɪɟɧɢɹ ɨ ɜɧɟɲɧɟɣ ɩɨɥɢɬɢɤɟ ɩɪɨɞɨɥɠɚɥɢɫɶ, ɢ
ɧɚ ɷɬɨɬ ɪɚɡ, ɜɨɡɪɚɠɚɹ ɝɨɫɩɨɞɢɧɭ Ʉɚɪɩɭ, Ʌɚɫɤɷɪ Ʉɚɬɚɪɞɠɢɭ ɩɨɜɬɨɪɢɥ, ɱɬɨ
«ɨɧ ɛɭɞɟɬ ɫɨɛɥɸɞɚɬɶ ɧɟɣɬɪɚɥɢɬɟɬ ɫɚɦɵɣ ɫɬɪɨɝɢɣ, ɤɨɬɨɪɵɣ ɟɫɬɶ
ɬɪɚɞɢɰɢɨɧɧɚɹ ɩɨɥɢɬɢɤɚ ɷɬɨɣ ɫɬɪɚɧɵ. Ƚ-ɧ Ʉɚɪɩ, – ɩɪɢɛɚɜɢɥ ɨɧ, – ɧɟ
ɨɫɦɟɥɢɬɫɹ ɜɵɫɤɚɡɚɬɶ ɜɫɟɣ ɫɜɨɟɣ ɦɵɫɥɢ, ɢɛɨ, ɟɫɥɢ ɛɵ ɨɧ ɨɛɧɚɪɭɠɢɥ ɫɜɨɸ
ɦɵɫɥɶ ɱɢɫɬɨɫɟɪɞɟɱɧɨ, ɨɧ ɧɟ ɦɨɝ ɛɵ ɨɫɬɚɜɚɬɶɫɹ ɜ ɷɬɨɣ ɫɬɪɚɧɟ. ɇɟ ɠɟɥɚɟɬ ɥɢ

ɝ-ɧ Ʉɚɪɩ ɬɚɤɨɣ ɩɨɥɢɬɢɤɢ, ɤɨɬɨɪɚɹ ɦɨɠɟɬ ɢɦɟɬɶ ɩɨɫɥɟɞɫɬɜɢɟɦ ɩɨɬɟɪɸ ɟɳɟ
ɨɞɧɨɣ ɩɪɨɜɢɧɰɢɢ? ɇɟɬ, ɦɵ ɞɨɥɠɧɵ ɛɵɬɶ ɧɟɣɬɪɚɥɶɧɵ». ɇɨ ɝɨɫɩɨɞɢɧ Ʉɚɪɩ
ɫɤɚɡɚɥ, ɱɬɨ ɧɚɫɬɚɧɟɬ ɦɢɧɭɬɚ, ɤɨɝɞɚ ɧɟɣɬɪɚɥɢɬɟɬ ɫɞɟɥɚɟɬɫɹ ɧɟɜɨɡɦɨɠɧɵɦ.
«Ȼɭɞɟɦ ɫɩɨɤɨɣɧɨ ɨɠɢɞɚɬɶ ɷɬɨɣ ɦɢɧɭɬɵ ɢ, ɤɨɝɞɚ ɨɧɚ ɧɚɫɬɚɧɟɬ, ɢɫɩɪɨɫɢɦ
ɜɨɥɸ ɫɬɪɚɧɵ».
Ƚɨɫɩɨɞɢɧ Ʉɚɬɚɪɞɠɢɭ ɡɚɤɨɧɱɢɥ, ɩɨɜɬɨɪɢɜ, ɱɬɨ ɨɧ ɛɭɞɟɬ ɫɥɟɞɨɜɚɬɶ
ɩɨɥɢɬɢɤɟ ɚɛɫɨɥɸɬɧɨ ɧɟɣɬɪɚɥɶɧɨɣ ɢ ɩɪɨɫɢɥ Ʉɚɦɟɪɭ, ɟɫɥɢ ɨɧɚ ɧɟ ɢɦɟɟɬ ɤ
ɧɟɦɭ ɞɨɜɟɪɢɹ, ɜɵɫɤɚɡɚɬɶ ɷɬɨ ɧɵɧɟ ɠɟ, ɧɟ ɫɬɟɫɧɹɹɫɶ.
Ɋɟɱɶ ɩɪɟɞɫɟɞɚɬɟɥɹ ɫɨɜɟɬɚ ɛɵɥɚ ɩɨɤɪɵɬɚ ɝɪɨɦɤɢɦɢ, ɞɨɥɝɨ ɧɟ
ɭɦɨɥɤɚɜɲɢɦɢ ɪɭɤɨɩɥɟɫɤɚɧɢɹɦɢ.
ȼɨɨɛɳɟ, ɜ ɷɬɨ ɢɧɬɟɪɟɫɧɨɟ ɡɚɫɟɞɚɧɢɟ ɩɚɥɚɬɵ ɧɟ ɩɨɡɞɨɪɨɜɢɥɨɫɶ
ɛɵɜɲɟɦɭ ɦɢɧɢɫɬɪɭ ɢɧɨɫɬɪɚɧɧɵɯ ɞɟɥ ɝɨɫɩɨɞɢɧɭ Ʉɚɪɩɭ. ȼɨɡɪɚɠɚɹ ɧɚ ɟɝɨ
ɫɚɦɨɭɜɟɪɟɧɧɭɸ ɢ ɫɚɦɨɯɜɚɥɶɧɭɸ ɪɟɱɶ, ɜ ɤɨɬɨɪɨɣ, ɦɟɠɞɭ ɩɪɨɱɢɦ, ɝɨɫɩɨɞɢɧ
Ʉɚɪɩ ɬɪɟɛɨɜɚɥ ɫɨ ɫɬɨɪɨɧɵ Ɋɭɦɵɧɢɢ ɞɟɹɬɟɥɶɧɨɝɨ ɨɬɩɨɪɚ ɩɪɨɢɫɤɚɦ ɢ
ɢɧɬɪɢɝɚɦ ɫɥɚɜɹɧɨɮɢɥɶɫɤɨɣ ɩɪɨɩɚɝɚɧɞɵ, ɝɨɫɩɨɞɚ Ʌɚɫɤɷɪ Ʉɚɬɚɪɞɠɢɭ ɢ
Ⱥɥɟɤɫɚɧɞɪ Ʌɚɯɨɜɚɪɢ ɩɨɞɧɹɥɢ ɟɝɨ ɧɚ ɫɦɟɯ, ɛɪɨɫɚɹ ɟɦɭ ɜ ɥɢɰɨ ɧɟ ɩɪɨɫɬɵɟ
ɮɪɚɡɵ, ɚ ɧɟɨɬɪɚɡɢɦɵɟ ɮɚɤɬɵ.
ɉɪɢɜɨɞɢɬɶ ɡɞɟɫɶ ɜɫɟ ɩɨɞɪɨɛɧɨɫɬɢ ɢ ɜɫɟ ɢɧɰɢɞɟɧɬɵ ɷɬɨɝɨ
ɢɧɬɟɪɟɫɧɨɝɨ ɛɭɪɧɨɝɨ ɡɚɫɟɞɚɧɢɹ ɩɚɥɚɬɵ ɛɵɥɨ ɛɵ ɫɥɢɲɤɨɦ ɞɥɢɧɧɨ ɢ
ɨɛɪɟɦɟɧɢɬɟɥɶɧɨ. ɋɭɳɟɫɬɜɟɧɧɵɦɢ ɜ ɧɟɦ ɨɫɬɚɸɬɫɹ ɬɨɱɧɵɟ ɡɚɹɜɥɟɧɢɹ
ɩɪɟɞɫɟɞɚɬɟɥɹ ɫɨɜɟɬɚ ɢ ɟɝɨ ɜɡɝɥɹɞ ɧɚ ɜɧɟɲɧɸɸ ɩɨɥɢɬɢɤɭ Ɋɭɦɵɧɢɢ. ɂɡ ɜɫɟɯ
ɷɬɢɯ ɩɪɟɧɢɣ ɹɫɧɨ ɨɩɪɟɞɟɥɹɟɬɫɹ, ɧɚɫɤɨɥɶɤɨ ɜɧɟɲɧɹɹ ɩɨɥɢɬɢɤɚ ɤɚɛɢɧɟɬɨɜ
Ȼɪɷɬɢɚɧɭ ɢ Ʉɚɪɩɚ ɛɵɥɚ ɧɚɦ ɨɩɪɟɞɟɥɟɧɧɨ ɜɪɚɠɞɟɛɧɚ. ɋɬɚɧɨɜɢɬɫɹ ɹɫɧɨ, ɱɬɨ
ɧɵɧɟɲɧɹɹ ɩɟɪɟɦɟɧɚ Ɇɢɧɢɫɬɟɪɫɬɜɚ ɧɟ ɟɫɬɶ ɩɪɨɫɬɨɣ ɡɚɦɟɧ ɨɞɧɢɯ ɥɢɰ
ɞɪɭɝɢɦɢ; ɨɧɚ ɧɨɫɢɬ ɜ ɫɟɛɟ ɡɚɞɚɬɤɢ ɫɟɪɶɟɡɧɨɝɨ ɩɨɜɨɪɨɬɚ ɧɚ ɧɨɜɵɣ
ɩɨɥɢɬɢɱɟɫɤɢɣ ɩɭɬɶ. ɇɨ ɫɱɢɬɚɬɶ ɷɬɭ ɩɟɪɟɦɟɧɭ ɜɩɨɥɧɟ ɨɛɟɫɩɟɱɟɧɧɨɸ ɢ
ɥɢɤɨɜɚɬɶ ɩɨ ɷɬɨɦɭ ɫɥɭɱɚɸ ɛɵɥɨ ɛɵ ɩɪɟɠɞɟɜɪɟɦɟɧɧɨ. Ʌɚɫɤɷɪɭ Ʉɚɬɚɪɞɠɢɭ,
ɞɚɛɵ ɨɤɪɟɩɧɭɬɶ ɜɨ ɜɥɚɫɬɢ, ɩɪɟɞɫɬɨɢɬ ɟɳɟ ɬɪɭɞɧɚɹ ɢ ɩɪɨɞɨɥɠɢɬɟɥɶɧɚɹ
ɛɨɪɶɛɚ ɫɨ ɜɫɟɜɨɡɦɨɠɧɵɦɢ ɩɪɟɩɹɬɫɬɜɢɹɦɢ.
ɋ ɢɫɬɢɧɧɵɦ ɩɨɱɬɟɧɢɟɦ ɢ ɧɟɢɡɦɟɧɧɨɸ ɩɪɟɞɚɧɧɨɫɬɶɸ, ɢɦɟɸ ɱɟɫɬɶ
ɛɵɬɶ, ɦɢɥɨɫɬɢɜɵɣ ɝɨɫɭɞɚɪɶ, ȼɚɲɟɝɨ ɉɪɟɜɨɫɯɨɞɢɬɟɥɶɫɬɜɚ ɩɨɤɨɪɧɟɣɲɢɦ
ɫɥɭɝɨɸ, Ɇ. ɏɢɬɪɨɜɨ.
P.S. ȼ ɞɨɩɨɥɧɟɧɢɟ ɢɦɟɸ ɱɟɫɬɶ ɩɪɢ ɫɟɦ ɩɪɟɩɪɨɜɨɞɢɬɶ ɜ ɜɵɪɟɡɤɟ2 ɢɡ

ɝɚɡɟɬ ɪɟɱɶ Ʌɚɫɤɷɪɚ Ʉɚɬɚɪɞɠɢɭ ɜ ɩɚɥɚɬɟ ɞɟɩɭɬɚɬɨɜ, ɧɵɧɟ ɩɨɹɜɢɜɲɭɸɫɹ in
extenso ɜɨ ɮɪɚɧɰɭɡɫɤɨɦ ɩɟɪɟɜɨɞɟ3.
Ut in litteris, Ɇ. ɏɢɬɪɨɜɨ.
1
29 ɦɚɪɬɚ 1889 ɝ. ɛɵɥɨ ɫɮɨɪɦɢɪɨɜɚɧɨ ɩɪɚɜɢɬɟɥɶɫɬɜɨ ɜɨ ɝɥɚɜɟ ɫ Ʌɚɫɤɷɪɨɦ
Ʉɚɬɚɪɞɠɢɭ, ɜ ɤɨɬɨɪɨɟ ɜɨɲɥɢ Ⱥɥɟɤɫɚɧɞɪɭ Ʌɚɯɨɜɚɪɢ, Ⱦɠɨɪɞɠɟ ȼɟɪɧɟɫɤɭ, ɇɢɤɨɥɚɟ Ƚɟɪɚɫɫɢ,
Ʉɨɧɫɬɚɧɬɢɧ Ȼɨɟɪɟɫɤɭ, ɝɟɧɟɪɚɥ Ⱦɠɨɪɞɠɟ Ɇɚɧɭ ɢ Ƚɪɢɝɨɪɟ ɉɷɭɱɟɫɤɭ. ɇɚɡɧɚɱɟɧɢɟ Ʉɚɬɚɪɞɠɢɭ
ɝɥɚɜɨɣ ɤɚɛɢɧɟɬɚ ɛɵɥɨ ɜɫɬɪɟɱɟɧɨ ɫ ɧɚɫɬɨɪɨɠɟɧɧɨɫɬɶɸ ɚɤɤɪɟɞɢɬɨɜɚɧɧɵɦɢ ɜ Ȼɭɯɚɪɟɫɬɟ
ɝɟɪɦɚɧɫɤɢɦɢ ɢ ɚɜɫɬɪɨ-ɜɟɧɝɟɪɫɤɢɦɢ ɞɢɩɥɨɦɚɬɚɦɢ, ɤɨɬɨɪɵɟ ɩɨɞɨɡɪɟɜɚɥɢ ɟɝɨ ɜ
ɪɭɫɨɮɢɥɶɫɬɜɟ.
2
ɇɟ ɩɭɛɥɢɤɭɟɬɫɹ.
3
ɂɡɜɟɫɬɧɵ ɡɧɚɦɟɧɢɬɵɟ ɫɥɨɜɚ ɉ. Ʉɚɪɩɚ, ɤɨɬɨɪɵɣ ɪɚɫɰɟɧɢɥ ɮɨɪɦɢɪɨɜɚɧɢɟ
ɩɪɚɜɢɬɟɥɶɫɬɜɚ Ʌɚɫɤɷɪɚ Ʉɚɬɚɪɞɠɢɭ ɤɚɤ «ɞɨɫɚɞɧɭɸ ɫɥɭɱɚɣɧɨɫɬɶ». ɗɬɨɬ ɩɨɥɢɬɢɱɟɫɤɢɣ
ɞɟɹɬɟɥɶ ɩɨɞɱɟɪɤɧɭɥ, ɱɬɨ ɡɚɹɜɥɟɧɢɟ Ʌɚɫɤɷɪɚ Ʉɚɬɚɪɞɠɢɭ ɨ ɧɟɣɬɪɚɥɢɬɟɬɟ ɜɨ ɜɧɟɲɧɟɣ
ɩɨɥɢɬɢɤɟ Ɋɭɦɵɧɢɢ «ɛɵɥɨ ɫɞɟɥɚɧɨ ɢɥɢ ɩɨ ɧɚɢɜɧɨɫɬɢ, ɢɥɢ ɞɥɹ ɧɚɢɜɧɵɯ». ɋɦ.: „România
Liberă”. 1889. 1(13) apr. Nr. 3461. P. 1–3.
Bucureúti, 4 aprilie 1889, nr. 18. Hitrovo către Giers

Prezentându-se pe 31 martie Senatului úi Camerei DeputaĠilor, în
fruntea noului guvern1, Lascăr Catargiu a dat citire unei declaraĠii, care se
anexează la acest raport sub forma unui extras din ziar.
ExcelenĠa Voastră veĠi binevoi să observaĠi că însăúi această declaraĠie
deja se deosebeúte substanĠial de Mesajul Tronului redactat de domnul Carp,
prin care a fost deschisă toamna trecută actuala sesiune a Camerelor. În acel
discurs se vorbea despre „prietenia sinceră a vecinilor noútri din Peninsula
Balcanică” («l’amitié sincère de nos voisins de la Péninsule Balcanique»).
Domnul Catargiu nu a găsit de cuviinĠă să repete această frază nepotrivită úi
tendenĠioasă; el vorbeúte despre „bunăvoinĠa marilor puteri úi prietenia statelor
vecine” («la bienveillance des grandes puissances, l’amitié des états voisins»).
Domnul Catargiu s-a exprimat într-un mod úi mai categoric în timpul
explicaĠiilor verbale ca răspuns la interpelările legate de politica sa externă, cu
care a fost întâmpinat chiar la prima úedinĠă de opoziĠia ostilă. În răspunsurile sale
preúedintele noului cabinet, fără a depăúi limitele rezervei cuvenite, cu deplină
stăpânire de sine úi cu tact remarcabil nu a úovăit însă să îúi exprime ferm
convingerile politice, atât de contrare modului de acĠiune a predecesorilor săi.
Într-un discurs înflăcărat, tânărul deputat Take Ionescu a încercat în
mod evident să îl incite pe bătrânul lider al Partidului Conservator úi să îl
provoace la anumite declaraĠii úi afirmaĠii nechibzuite. Arogantul orator a
amintit în discursul său úi despre protestul de odinioară al domnului Catargiu
împotriva politicii externe a lui Ion Brătianu, úi despre recenta expulzare din
România a negustorilor ambulanĠi ruúi, úi despre viitoarea sosire la Bucureúti a
domnului ğankov, interpelându-l pe domnul Catargiu în legătură cu atitudinea
sa faĠă de aceste circumstanĠe úi solicitând un răspuns categoric: intenĠionează

oare domnia sa să continue politica externă a guvernului din martie sau nu.
ReacĠionând cu un oarecare dispreĠ la insinuările domnului Ionescu,
preúedintele cabinetului a răspuns: „Eu nu sunt dintre cei care îmbracă măúti;
astăzi eu sunt acelaúi precum am fost ieri úi precum voi fi mâine”. În continuare,
el a afirmat că „România nu trebuie să fie sfidătoare faĠă de nici o mare putere,
ea trebuie să fie recunoscătoare tuturor, deoarece bunăvoinĠei úi sprijinului
tuturor îi datorează ea acea situaĠie, de care se bucură în prezent”. Aceste
cuvinte ale preúedintelui Consiliului au fost întâmpinate cu aplauze furtunoase.
În ceea ce priveúte expulzarea negustorilor ambulanĠi ruúi, despre care a
amintit Take Ionescu, preúedintele Consiliului a răspuns că nu a avut încă
suficient timp să se familiarizeze cu această chestiune. El consideră că aceste
expulzări au fost legale, căci „noi suntem stăpâni pe teritoriul nostru, dar, dacă
printre acestea au fost úi cazuri nechibzuite, atunci guvernul, după cercetarea
acestui caz, este liber să le anuleze”.
ExplicaĠiile ca răspuns la interpelările despre politica externă date de
ministrul Afacerilor Externe domnul Alexandru Lahovari au fost mai nebuloase
úi mai puĠin categorice. Este evident că domnul Lahovari nu se simte foarte
confortabil să-úi exercite talentele oratorice pe acest teren după colaborarea sa
guvernamentală cu domnul Carp.
A doua zi deliberările privind politica externă au continuat, úi de această
dată, obiectându-i domnului Carp, Lascăr Catargiu a repetat că „el va respecta
cea mai strictă neutralitate, care reprezintă politica tradiĠională a acestei Ġări.
Domnul Carp – a adăugat el – nu va îndrăzni să îúi exprime gândul până la
capăt, deoarece, dacă el úi-ar fi dezvăluit gândul cu deplină sinceritate, el nu ar
fi putut să rămână în această Ġară. Oare domnul Carp doreúte o astfel de politică
care poate avea drept consecinĠă pierderea a încă unei provincii? Nu, noi trebuie
să fim neutri”. Domnul Carp însă a afirmat că va veni momentul când
neutralitatea va deveni imposibilă. „Să aúteptăm cu calm acel moment úi, atunci
când va veni, vom consulta voinĠa Ġării”.
Domnul Catargiu a încheiat, reiterând că el va urma o politică de
neutralitate absolută úi a cerut Camerei, în cazul în care aceasta nu mai are
încredere în el, să se exprime în acest sens chiar acum, fără sfială.
Discursul preúedintelui Consiliului a fost acoperit de aplauze puternice
úi prelungite.
În general, în această interesantă úedinĠă a Camerei, fostul ministru al
Afacerilor Externe, domnul Carp a încasat mai multe lovituri. În replică la
discursul său încrezut úi extrem de laudativ, în care, printre altele, domnul Carp
cerea o rezistenĠă activă din partea României faĠă de uneltirile úi intrigile
propagandei slavofile, domnii Lascăr Catargiu úi Alexandru Lahovari l-au luat
în derâdere, aruncându-i în faĠă nu doar simple vorbe, ci fapte de netăgăduit.
Ar lua prea mult timp úi ar fi prea anevoios să descriu aici toate
amănuntele úi toate incidentele acestei úedinĠe interesante úi furtunoase a
Camerei. Cele mai substanĠiale în acest context rămân declaraĠiile exacte ale
preúedintelui Consiliului úi viziunea sa asupra politicii externe a României. Din

toate aceste deliberări reiese cu claritate, în ce măsură politica externă a
Cabinetelor Brătianu úi Carp ne era în mod evident duúmănoasă. Devine destul
de clar că actuala schimbare de guvern nu este o simplă înlocuire a unor
persoane cu altele; această schimbare conĠine premisele pentru o serioasă
reorientare pe un nou făgaú politic. Ar fi însă prematur să considerăm această
schimbare pe deplin asigurată úi să jubilăm cu această ocazie. Pentru a se
consolida la putere, pe Lascăr Catargiu îl aúteaptă încă o luptă complicată úi
îndelungată cu tot felul de obstacole.
stimate domn, supusul fidel al ExcelenĠei Voastre, M. Hitrovo.
P.S. În completare, am onoarea să anexez la acest raport articole2

decupate din ziare conĠinând discursul lui Lascăr Catargiu din Camera Deputa-
Ġilor, apărut acum in extenso în traducere franceză3.
Ut in litteris, M. Hitrovo.
1
La 29 martie 1889 s-a constituit guvernul condus de Lascăr Catargiu, din care mai
făceau parte Alexandru Lahovari, George Vernescu, Nicolae Gherassi, Constantin Boerescu,
generalul George Manu úi Grigore Păucescu. Numirea lui Catargiu în fruntea cabinetului a fost
privită cu suspiciune de către diplomaĠii germani úi austro-ungari acreditaĠi la Bucureúti, care îl
suspectau de atitudini filoruse.
2
Nu se publică.
3
Rămân celebre cuvintele lui P.P. Carp, care considera formarea guvernului Lascăr Catargiu
„comme un facheux accident”. Acelaúi politician aprecia că declaraĠia de neutralitate a lui
Lascăr Catargiu privind politica externă a României „e făcută din naivitate, sau e făcută pentru
naivi” („România Liberă”, an XIII, nr. 3461, sâmbătă 1/13 aprilie 1889, p. 1-3).
16

Ɉɮɢɰɢɚɥɶɧɨɟ ɩɪɢɡɧɚɧɢɟ ɩɪɢɧɰɚ Ɏɟɪɞɢɧɚɧɞɚ Ƚɨɝɟɧɰɨɥɥɟɪɧɫɤɨɝɨ ɜ
ɤɚɱɟɫɬɜɟ ɧɚɫɥɟɞɧɢɤɚ ɪɭɦɵɧɫɤɨɝɨ ɩɪɟɫɬɨɥɚ ɞɚɥɨ ɩɨɜɨɞ ɤ ɜɟɫɶɦɚ
ɨɠɢɜɥɟɧɧɨɣ ɢ ɫɬɪɚɫɬɧɨɣ ɩɨɥɟɦɢɤɟ ɜɨ ɜɫɟɣ ɡɞɟɲɧɟɣ ɩɪɟɫɫɟ1.
ɉɪɢ ɷɬɨɦ ɧɚɞɨ ɡɚɦɟɬɢɬɶ, ɱɬɨ ɧɟɤɨɬɨɪɵɟ ɨɪɝɚɧɵ ɧɚɲɟɣ ɩɟɱɚɬɢ2
ɤɪɚɣɧɟ ɧɟɭɦɟɥɨ ɜɡɹɥɢɫɶ ɡɚ ɷɬɨɬ ɱɢɫɬɨ ɜɧɭɬɪɟɧɧɢɣ ɪɭɦɵɧɫɤɢɣ ɜɨɩɪɨɫ, ɭɠɟ
ɱɟɪɟɫɱɭɪ ɹɪɤɨ ɧɚɩɚɞɚɹ ɧɚ ɧɵɧɟ ɰɚɪɫɬɜɭɸɳɭɸ ɜ Ɋɭɦɵɧɢɢ ɞɢɧɚɫɬɢɸ.
Ɋɭɦɵɧɵ, ɤɚɤ ɢ ɜɫɟ ɦɚɥɟɧɶɤɢɟ ɧɚɪɨɞɵ, ɞɨ ɤɪɚɣɧɨɫɬɢ ɳɟɩɟɬɢɥɶɧɵ ɜ

ɞɟɥɟ ɨɯɪɚɧɟɧɢɹ ɨɬ ɢɧɨɡɟɦɧɨɝɨ ɜɦɟɲɚɬɟɥɶɫɬɜɚ ɫɜɨɢɯ ɜɧɭɬɪɟɧɧɢɯ ɜɨɩɪɨɫɨɜ.
ȼɫɹɤɨɦɭ ɫɭɠɞɟɧɢɸ, ɜɵɫɤɚɡɵɜɚɟɦɨɦɭ ɩɨ ɷɬɢɦ ɜɨɩɪɨɫɚɦ ɢɧɨɫɬɪɚɧɧɨɸ, ɚ ɜ
ɨɫɨɛɟɧɧɨɫɬɢ ɪɭɫɫɤɨɸ ɩɟɱɚɬɶɸ, ɨɧɢ ɩɪɢɞɚɸɬ ɱɪɟɡɦɟɪɧɨɟ ɡɧɚɱɟɧɢɟ.
ɇɟɫɞɟɪɠɚɧɧɵɟ, ɚ ɱɚɫɬɶɸ ɢ ɧɟɫɩɪɚɜɟɞɥɢɜɵɟ ɫɬɚɬɶɢ ɧɚɲɢɯ ɝɚɡɟɬ
ɜɨɡɛɭɠɞɚɸɬ ɰɟɥɭɸ ɛɭɪɸ ɜ ɫɬɨɥɶ ɨɝɪɚɧɢɱɟɧɧɨɦ ɤɪɭɝɨɜɨɪɨɬɟ ɢɯ
ɨɛɳɟɫɬɜɟɧɧɨɣ ɠɢɡɧɢ.
Ɏɚɤɬ ɩɪɢɡɧɚɧɢɹ ɩɪɢɧɰɚ Ɏɟɪɞɢɧɚɧɞɚ ɧɚɫɥɟɞɧɢɤɨɦ ɪɭɦɵɧɫɤɨɝɨ
ɩɪɟɫɬɨɥɚ ɞɚɥɟɤɨ ɧɟ ɧɨɜɨɫɬɶ. ȿɳɟ ɜ 1880 ɝɨɞɭ ɛɪɷɬɢɚɧɨɜɫɤɢɟ Ʉɚɦɟɪɵ
ɧɟɝɥɚɫɧɨ ɭɬɜɟɪɞɢɥɢ ɡɚ ɧɢɦ ɷɬɨ ɞɨɫɬɨɢɧɫɬɜɨ; ɨɫɬɚɜɚɥɨɫɶ ɥɢɲɶ ɨɮɨɪɦɢɬɶ
ɭɠɟ ɜ ɩɪɢɧɰɢɩɟ ɪɟɲɟɧɧɵɣ ɜɨɩɪɨɫ.
ɇɚ ɨɫɧɨɜɚɧɢɢ 83-ɣ ɫɬɚɬɶɢ ɪɭɦɵɧɫɤɨɣ Ʉɨɧɫɬɢɬɭɰɢɢ, ɝɥɚɫɹɳɟɣ,
ɦɟɠɞɭ ɩɪɨɱɢɦ, ɱɬɨ «ɜ ɫɥɭɱɚɟ ɨɬɫɭɬɫɬɜɢɹ ɩɪɹɦɨɝɨ ɦɭɠɫɤɨɝɨ ɩɨɬɨɦɫɬɜɚ ɨɬ
ȿ. Ʉ. ȼ. ɩɪɢɧɰɚ Ʉɚɪɥɚ Ƚɨɝɟɧɰɨɥɥɟɪɧ-Ɂɢɝɦɚɪɢɧɝɟɧɫɤɨɝɨ ɩɪɚɜɚ ɧɚ ɪɭɦɵɧɫɤɢɣ
ɩɪɟɫɬɨɥ ɩɟɪɟɯɨɞɹɬ ɤ ɫɬɚɪɲɟɦɭ ɢɡ ɟɝɨ ɛɪɚɬɶɟɜ ɢɥɢ ɤ ɢɯ ɩɨɬɨɦɫɬɜɭ»,
ɧɚɫɥɟɞɧɢɤɨɦ ɪɭɦɵɧɫɤɨɝɨ ɩɪɟɫɬɨɥɚ ɫɬɚɧɨɜɢɥɫɹ ɫɬɚɪɲɢɣ ɛɪɚɬ ɤɨɪɨɥɹ
Ʉɚɪɥɚ, ɩɪɢɧɰ Ʌɟɨɩɨɥɶɞ, ɧɨ ɫɟɣ ɩɨɫɥɟɞɧɢɣ ɜ ɨɮɢɰɢɚɥɶɧɨ ɨɛɧɚɪɨɞɨɜɚɧɧɨɦ
ɧɵɧɟ ɩɢɫɶɦɟ ɨɬ 22-ɝɨ ɧɨɹɛɪɹ 1880 ɝɨɞɚ, ɤɚɤ ɧɚɫɥɟɞɧɢɤ ɞɨɦɚ
Ƚɨɝɟɧɰɨɥɥɟɪɧ-Ɂɢɝɦɚɪɢɧɝɟɧ, ɨɬɪɟɤɫɹ ɨɬ ɫɜɨɢɯ ɩɪɚɜ ɧɚ ɪɭɦɵɧɫɤɢɣ ɩɪɟɫɬɨɥ.
ɉɪɢɦɟɪɭ ɫɜɨɟɝɨ ɨɬɰɚ ɩɨɫɥɟɞɨɜɚɥ ɢ ɫɬɚɪɲɢɣ ɫɵɧ ɩɪɢɧɰɚ
Ʌɟɨɩɨɥɶɞɚ, ɩɪɢɧɰ ȼɢɥɶɝɟɥɶɦ, ɤɨɬɨɪɵɣ ɩɨ ɬɨɣ ɠɟ ɫɚɦɨɣ ɩɪɢɱɢɧɟ ɢ ɜ
ɩɨɞɨɛɧɨɣ ɠɟ ɮɨɪɦɟ 29-ɝɨ ɞɟɤɚɛɪɹ 1886 ɝɨɞɚ ɩɟɪɟɞɚɥ ɩɪɚɜɚ ɫɜɨɢ ɛɪɚɬɭ,
ɩɪɢɧɰɭ Ɏɟɪɞɢɧɚɧɞɭ.
Ɍɟɦ ɧɟ ɦɟɧɟɟ, ɡɚɤɨɧɧɨɫɬɶ ɩɪɢɡɧɚɧɢɹ ɩɪɢɧɰɚ Ɏɟɪɞɢɧɚɧɞɚ, ɧɟ ɛɟɡ
ɧɟɤɨɬɨɪɨɝɨ ɨɫɧɨɜɚɧɢɹ, ɨɫɩɚɪɢɜɚɥɚɫɶ ɱɚɫɬɶɸ ɡɞɟɲɧɟɣ ɩɟɱɚɬɢ, ɨɪɝɚɧɵ
ɤɨɬɨɪɨɣ ɬɪɟɛɨɜɚɥɢ ɨɬ ɩɪɢɧɰɚ ɩɪɟɞɜɚɪɢɬɟɥɶɧɨ ɩɪɢɧɹɬɶ ɩɪɚɜɨɫɥɚɜɢɟ.
Ⱦɟɣɫɬɜɢɬɟɥɶɧɨ, 82-ɹ ɫɬɚɬɶɹ Ʉɨɧɫɬɢɬɭɰɢɢ ɝɨɜɨɪɢɬ, ɱɬɨ «ɤɨɧɫɬɢɬɭɰɢɨɧɧɵɟ
ɩɪɚɜɚ ɧɚ ɪɭɦɵɧɫɤɢɣ ɩɪɟɫɬɨɥ ɧɚɫɥɟɞɫɬɜɟɧɧɵ ɢ ɩɟɪɟɯɨɞɹɬ ɤ ɩɪɹɦɵɦ ɢ
ɡɚɤɨɧɧɵɦ ɩɨɬɨɦɤɚɦ ɤɧɹɡɹ Ʉɚɪɥɚ Ƚɨɝɟɧɰɨɥɥɟɪɧ-Ɂɢɝɦɚɪɢɧɝɟɧɫɤɨɝɨ, ɨɬ ɨɬɰɚ
ɤ ɫɵɧɭ ɩɨ ɩɪɚɜɭ ɩɟɪɜɨɪɨɞɫɬɜɚ ɢ ɡɚ ɜɟɱɧɵɦ ɢɫɤɥɸɱɟɧɢɟɦ ɠɟɧɳɢɧ ɢ ɢɯ
ɩɨɬɨɦɫɬɜɚ».
«ɉɨɬɨɦɤɢ ȿɝɨ ȼɟɥɢɱɟɫɬɜɚ ɞɨɥɠɧɵ ɛɵɬɶ ɜɨɫɩɢɬɚɧɵ ɜ ɜɨɫɬɨɱɧɨɣ
ɩɪɚɜɨɫɥɚɜɧɨɣ ɜɟɪɟ»3.
ɋɥɟɞɭɸɳɚɹ ɡɚ ɫɢɦ ɜɵɲɟɩɪɢɜɟɞɟɧɧɚɹ 83-ɹ ɫɬɚɬɶɹ Ʉɨɧɫɬɢɬɭɰɢɢ,
ɭɫɬɚɧɚɜɥɢɜɚɹ ɩɪɚɜɚ ɩɪɟɫɬɨɥɨɧɚɫɥɟɞɢɹ ɜ ɫɥɭɱɚɟ ɨɬɫɭɬɫɬɜɢɹ ɩɨɬɨɦɫɬɜɚ ɤɨɪɨɥɹ,
ɩɪɢɛɚɜɥɹɟɬ ɫɥɟɞɭɸɳɢɟ ɫɥɨɜɚ: «ɫɨɝɥɚɫɧɨ ɩɪɚɜɢɥɚɦ, ɭɫɬɚɧɨɜɥɟɧɧɵɦ
ɩɪɟɞɲɟɫɬɜɭɸɳɟɸ, ɬ. ɟ. 82-ɣ ɫɬɚɬɶɟɸ»4. Ɉɩɢɪɚɹɫɶ ɧɚ ɷɬɢ ɫɥɨɜɚ Ʉɨɧɫɬɢɬɭɰɢɢ,
ɩɪɨɬɢɜɧɢɤɢ ɡɚɤɨɧɧɨɫɬɢ ɫɨɜɟɪɲɢɜɲɟɝɨɫɹ ɮɚɤɬɚ ɬɪɟɛɨɜɚɥɢ, ɱɬɨɛɵ ɩɪɢɧɰ
Ɏɟɪɞɢɧɚɧɞ, ɞɚɛɵ ɭɞɨɜɥɟɬɜɨɪɢɬɶ ɜɫɟɦ ɬɪɟɛɨɜɚɧɢɹɦ Ʉɨɧɫɬɢɬɭɰɢɢ, ɩɪɢɧɹɥ
ɩɪɚɜɨɫɥɚɜɢɟ. Ɂɚɳɢɬɧɢɤɢ ɠɟ ɡɚɤɨɧɧɨɫɬɢ ɩɪɢɡɧɚɧɢɹ ɩɪɢɧɰɚ ɧɚɫɥɟɞɧɢɤɨɦ
ɪɭɦɵɧɫɤɨɝɨ ɩɪɟɫɬɨɥɚ ɜɨɡɪɚɠɚɥɢ, ɞɨɤɚɡɵɜɚɹ, ɱɬɨ ɜɵɲɟɩɪɢɜɟɞɟɧɧɵɟ ɫɥɨɜɚ
ɨɬɧɨɫɹɬɫɹ ɥɢɲɶ ɤ ɩɪɚɜɢɥɚɦ, ɭɫɬɚɧɚɜɥɢɜɚɸɳɢɦ 82-ɣ ɫɬɚɬɶɟɣ Ʉɨɧɫɬɢɬɭɰɢɢ
ɩɨɪɹɞɨɤ ɩɪɟɫɬɨɥɨɧɚɫɥɟɞɢɹ ɩɨ ɩɪɹɦɨɣ ɧɢɫɯɨɞɹɳɟɣ ɥɢɧɢɢ, ɧɨ ɧɢɤɨɢɦ ɨɛɪɚɡɨɦ
ɧɟ ɤɚɫɚɟɬɫɹ ɞɨ ɜɟɪɨɢɫɩɨɜɟɞɚɧɢɹ ɧɚɫɥɟɞɧɢɤɚ ɩɪɟɫɬɨɥɚ ɩɨ ɛɨɤɨɜɨɣ ɥɢɧɢɢ.
ɉɨ ɷɬɨɦɭ ɜɨɩɪɨɫɭ ɤɧɹɡɶ Ƚɪɢɝɨɪɢɣ ɋɬɭɪɞɡɚ, ɦɟɠɞɭ ɩɪɨɱɢɦ,

ɝɨɬɨɜɢɥɫɹ ɢɧɬɟɪɩɟɥɥɢɪɨɜɚɬɶ ɫɟɧɚɬ, ɧɨ ɜɫɟ ɞɟɥɨ ɩɪɢɡɧɚɧɢɹ ɩɪɢɧɰɚ
Ɏɟɪɞɢɧɚɧɞɚ ɧɚɫɥɟɞɧɢɤɨɦ ɪɭɦɵɧɫɤɨɝɨ ɩɪɟɫɬɨɥɚ ɩɪɨɢɡɨɲɥɨ ɫ ɬɚɤɨɸ
ɩɨɫɩɟɲɧɨɫɬɶɸ, ɢ, ɧɚɞɨ ɫɨɡɧɚɬɶɫɹ, ɛɵɥɨ ɫɞɟɥɚɧɨ ɬɚɤ ɥɨɜɤɨ, ɱɬɨ ɜɫɹɤɨɟ
ɥɟɝɚɥɶɧɨɟ ɩɪɨɬɢɜɨɞɟɣɫɬɜɢɟ ɫɨ ɫɬɨɪɨɧɵ ɚɧɬɢɞɢɧɚɫɬɢɤɨɜ ɡɚɩɨɡɞɚɥɨ ɢ
ɫɞɟɥɚɥɨɫɶ ɧɟɜɨɡɦɨɠɧɵɦ.
ɉɪɢɛɵɬɢɸ ɜ Ɋɭɦɵɧɢɸ ɩɪɢɧɰɚ Ɏɟɪɞɢɧɚɧɞɚ, ɩɨɥɭɱɢɜɲɟɝɨ
ɩɟɪɜɨɧɚɱɚɥɶɧɨɟ ɨɛɪɚɡɨɜɚɧɢɟ ɜ ɞɸɫɫɟɥɶɞɨɪɮɫɤɨɣ ɝɢɦɧɚɡɢɢ, ɚ ɡɚɬɟɦ ɜ
ɤɚɫɫɟɥɶɫɤɨɣ «Kriegsschule» ɢ ɫɥɭɠɢɜɲɟɝɨ ɜ 1-ɨɦ ɝɜɚɪɞɟɣɫɤɨɦ ɩɪɭɫɫɤɨɦ
ɩɨɥɤɭ, ɩɨɫɬɨɹɧɧɨ ɩɪɟɩɹɬɫɬɜɨɜɚɥɨ ɭɩɨɪɧɨɟ ɫɨɩɪɨɬɢɜɥɟɧɢɟ ɤɨɪɨɥɟɜɵ
ȿɥɢɡɚɜɟɬɵ, ɞɨ ɩɨɫɥɟɞɧɟɣ ɦɢɧɭɬɵ ɧɟ ɩɨɤɢɞɚɜɲɟɣ ɧɚɞɟɠɞɵ ɢɦɟɬɶ ɩɪɹɦɨɝɨ
ɧɚɫɥɟɞɧɢɤɚ. ȼ ɩɨɫɥɟɞɧɟɟ ɠɟ ɜɪɟɦɹ ɷɬɨ, ɭɠɟ ɪɟɲɺɧɧɨɟ ɨɫɟɧɶɸ 1887-ɝɨ ɝɨɞɚ,
ɩɪɢɛɵɬɢɟ ɩɪɢɧɰɚ Ɏɟɪɞɢɧɚɧɞɚ ɛɵɥɨ ɨɬɥɨɠɟɧɨ ɜɫɥɟɞɫɬɜɢɟ ɬɟɯ ɜɧɭɬɪɟɧɧɢɯ
ɫɦɭɬ, ɤɨɬɨɪɵɟ ɩɨɪɨɞɢɥɚ ɜ ɫɬɪɚɧɟ ɫɬɪɚɫɬɧɚɹ ɛɨɪɶɛɚ ɫɨɟɞɢɧɟɧɧɨɣ
ɨɩɩɨɡɢɰɢɢ ɫ Ɇɢɧɢɫɬɟɪɫɬɜɨɦ ɤɨɥɥɟɤɬɢɜɢɫɬɨɜ.
ɇɨ ɜ ɬɟɱɟɧɢɟ ɷɬɨɣ ɡɢɦɵ ɡɞɨɪɨɜɶɟ ɤɨɪɨɥɹ Ʉɚɪɥɚ, ɤɚɤ ɨɤɚɡɵɜɚɟɬɫɹ,
ɫɬɪɚɞɚɸɳɟɝɨ ɛɨɥɟɡɧɶɸ ɫɩɢɧɧɨɝɨ ɦɨɡɝɚ, ɧɚɫɬɨɥɶɤɨ ɭɯɭɞɲɢɥɨɫɶ, ɱɬɨ
ɞɨɤɬɨɪɚ, ɥɟɱɚɳɢɟ ȿɝɨ ȼɟɥɢɱɟɫɬɜɨ, ɧɚɱɚɥɢ ɨɩɚɫɚɬɶɫɹ, ɤɚɤ ɛɵ ɤɨɪɨɥɶ ɧɟ ɛɵɥ
ɜɵɧɭɠɞɟɧ ɜ ɛɨɥɟɟ ɢɥɢ ɦɟɧɟɟ ɨɬɞɚɥɟɧɧɨɦ ɛɭɞɭɳɟɦ, ɥɢɛɨ ɜ ɡɧɚɱɢɬɟɥɶɧɨɣ
ɫɬɟɩɟɧɢ ɫɥɨɠɢɬɶ ɫ ɫɟɛɹ ɫɜɨɢ ɪɚɡɧɨɨɛɪɚɡɧɵɟ ɢ ɬɪɭɞɧɵɟ ɨɛɹɡɚɧɧɨɫɬɢ, ɥɢɛɨ
ɞɚɠɟ ɫɨɜɫɟɦ ɭɫɬɪɚɧɢɬɶɫɹ ɨɬ ɞɟɥ5.
ɀɭɧɢɦɢɫɬɵ, ɧɚɯɨɞɢɜɲɢɟɫɹ ɬɨɝɞɚ ɭ ɜɥɚɫɬɢ, ɜɨɫɩɨɥɶɡɨɜɚɥɢɫɶ ɷɬɢɦ
ɞɥɹ ɨɛɟɫɩɟɱɟɧɢɹ ɪɭɦɵɧɫɤɨɝɨ ɩɪɟɫɬɨɥɚ ɡɚ ɝɟɪɦɚɧɫɤɨɣ ɞɢɧɚɫɬɢɟɣ. ȼ ɡɚɫɟɞɚɧɢɢ
ɫɟɧɚɬɚ 14-ɝɨ ɦɚɪɬɚ ɫɟɝɨ ɝɨɞɚ ɛɵɥɚ ɪɚɡɵɝɪɚɧɚ ɥɨɜɤɨ ɩɨɞɝɨɬɨɜɥɟɧɧɚɹ
ɝɨɫɩɨɞɢɧɨɦ Ʉɚɪɩɨɦ ɫɰɟɧɚ. ɇɚ ɫɞɟɥɚɧɧɵɣ ɫɟɧɚɬɨɪɨɦ ɋ. Ƚɪɟɱɚɧɭ ɡɚɩɪɨɫ,
ɩɨɱɟɦɭ ɞɨ ɫɢɯ ɩɨɪ ɧɚɫɥɟɞɧɢɤ ɩɪɟɫɬɨɥɚ ɧɟ ɡɚɫɟɞɚɟɬ ɜ ɫɟɧɚɬɟ, ɧɚ ɨɫɧɨɜɚɧɢɢ
76-ɨɣ ɫɬɚɬɶɢ Ʉɨɧɫɬɢɬɭɰɢɢ, ɩɪɟɞɫɟɞɚɬɟɥɶ ɫɟɧɚɬɚ, ɝɟɧɟɪɚɥ Ɏɥɨɪɟɫɤɭ,
ɩɪɟɞɥɨɠɢɥ ɜɧɟɫɬɢ ɢɦɹ ɩɪɢɧɰɚ Ɏɟɪɞɢɧɚɧɞɚ ɜ ɫɩɢɫɨɤ ɫɟɧɚɬɨɪɨɜ ɢ
ɩɪɢɝɨɬɨɜɢɬɶ ɞɥɹ ȿɝɨ Ʉɨɪɨɥɟɜɫɤɨɝɨ ȼɵɫɨɱɟɫɬɜɚ ɨɫɨɛɨɟ ɩɨɱɟɬɧɨɟ ɤɪɟɫɥɨ
ɞɥɹ ɩɪɢɫɭɬɫɬɜɨɜɚɧɢɹ ɧɚ ɫɟɧɚɬɫɤɢɯ ɡɚɫɟɞɚɧɢɹɯ.
19-ɝɨ ɦɢɧɭɜɲɟɝɨ ɚɩɪɟɥɹ, ɤɚɤ ɹ ɢɦɟɥ ɱɟɫɬɶ ɞɨɥɨɠɢɬɶ ȼɚɲɟɦɭ
ȼɵɫɨɤɨɩɪɟɜɨɫɯɨɞɢɬɟɥɶɫɬɜɭ ɫɟɤɪɟɬɧɨɸ ɬɟɥɟɝɪɚɦɦɨɸ ɨɬ ɬɨɝɨ ɠɟ ɱɢɫɥɚ,
ɧɚɫɥɟɞɧɢɤ ɪɭɦɵɧɫɤɨɝɨ ɩɪɟɫɬɨɥɚ ɩɪɢɛɵɥ ɜ Ɋɭɦɵɧɢɸ. ȼɫɬɪɟɱɚ, ɨɤɚɡɚɧɧɚɹ
ɟɦɭ, ɛɵɥɚ ɱɢɫɬɨ ɨɮɢɰɢɚɥɶɧɨɣ. ɇɚ ɜɨɤɡɚɥɟ ɧɚɯɨɞɢɥɢɫɶ, ɤɪɨɦɟ ɂɯ
ȼɟɥɢɱɟɫɬɜ, ɦɢɧɢɫɬɪɵ, ɜɟɫɶ ɞɜɨɪ, ɞɢɩɥɨɦɚɬɢɱɟɫɤɢɣ ɤɨɪɩɭɫ ɢ ɜɵɫɲɢɟ
ɞɨɥɠɧɨɫɬɧɵɟ ɥɢɰɚ. Ƚɨɪɨɞɫɤɨɟ ɧɚɫɟɥɟɧɢɟ ɜɫɬɪɟɬɢɥɨ ɩɪɢɧɰɚ ɯɨɥɨɞɧɨ. ɇɚ
ɜɫɟɦ ɩɭɬɢ ɫɥɟɞɨɜɚɧɢɹ ɬɨɪɠɟɫɬɜɟɧɧɨɝɨ ɩɨɟɡɞɚ ɧɟ ɪɚɡɞɚɜɚɥɨɫɶ ɧɢɤɚɤɢɯ
ɪɚɞɨɫɬɧɵɯ ɤɪɢɤɨɜ; ɦɧɨɝɢɟ ɢɡ ɬɨɥɩɵ ɞɚɠɟ ɧɟ ɫɧɢɦɚɥɢ ɲɚɩɨɤ.
ɇɚ ɫɥɟɞɭɸɳɢɣ ɞɟɧɶ ɩɨ ɩɪɢɛɵɬɢɢ ɩɪɢɧɰɚ, ɟɦɭ ɛɵɥɢ ɩɪɟɞɫɬɚɜɥɟɧɵ
ɫɚɦɢɦ ɤɨɪɨɥɺɦ ɩɪɟɞɫɬɚɜɢɬɟɥɢ ɢɧɨɫɬɪɚɧɧɵɯ ɞɟɪɠɚɜ, ɡɚɬɟɦ ɟɦɭ
ɩɪɟɞɫɬɚɜɢɥɢɫɶ ɜ ɬɨɦ ɠɟ ɢ ɜ ɫɥɟɞɭɸɳɢɟ ɞɧɢ ɜɫɟ ɜɵɫɲɢɟ ɱɢɧɨɜɧɢɤɢ
ɚɞɦɢɧɢɫɬɪɚɰɢɢ ɤɨɪɨɥɟɜɫɬɜɚ. 9-ɝɨ ɦɚɹ ɩɪɢɧɰ Ɏɟɪɞɢɧɚɧɞ ɛɵɥ ɬɨɪɠɟɫɬɜɟɧɧɨ
ɜɜɟɞɺɧ ɜ ɫɟɧɚɬ ɢ ɜ ɩɚɥɚɬɭ ɞɟɩɭɬɚɬɨɜ.
ɇɚ ɷɬɨ ɬɨɪɠɟɫɬɜɨ, ɤɚɤ ɹ ɢɦɟɥ ɱɟɫɬɶ ɞɨɥɨɠɢɬɶ ȼɚɲɟɦɭ

ȼɵɫɨɤɨɩɪɟɜɨɫɯɨɞɢɬɟɥɶɫɬɜɭ ɫɟɤɪɟɬɧɨɸ ɬɟɥɟɝɪɚɦɦɨɸ ɨɬ ɬɨɝɨ ɠɟ ɱɢɫɥɚ, ɛɵɥ
ɩɪɢɝɥɚɲɟɧ ɞɢɩɥɨɦɚɬɢɱɟɫɤɢɣ ɤɨɪɩɭɫ ɜ ɦɭɧɞɢɪɚɯ. Ʉɨɪɨɥɶ ɧɟ ɩɪɢɫɭɬɫɬɜɨɜɚɥ
ɩɪɢ ɩɪɢɟɦɟ ɩɪɢɧɰɚ ɜ ɫɟɧɚɬɟ; ɟɝɨ ɫɨɩɪɨɜɨɠɞɚɥɚ ɤɨɪɨɥɟɜɚ. ɉɪɢ ɜɫɬɭɩɥɟɧɢɢ
ɫɜɨɟɦ ɜ ɫɟɧɚɬ ɩɪɢɧɰ ɛɵɥ ɜɫɬɪɟɱɟɧ ɩɪɢɜɟɬɫɬɜɟɧɧɨɣ ɪɟɱɶɸ ɝɟɧɟɪɚɥɚ
Ɏɥɨɪɟɫɤɭ; ɜ ɨɬɜɟɬ ɩɪɢɧɰ ɩɪɨɱɟɥ ɡɚɪɚɧɟɟ ɩɪɢɝɨɬɨɜɥɟɧɧɭɸ ɧɚ ɪɭɦɵɧɫɤɨɦ
ɹɡɵɤɟ ɞɥɢɧɧɭɸ ɪɟɱɶ, ɜ ɤɨɬɨɪɨɣ ɜɵɪɚɡɢɥ ɝɨɬɨɜɧɨɫɬɶ ɩɨɫɜɹɬɢɬɶ ɫɟɛɹ
ɜɫɟɰɟɥɨ ɫɥɭɠɟɧɢɸ ɢɧɬɟɪɟɫɚɦ ɫɜɨɟɝɨ ɧɨɜɨɝɨ ɨɬɟɱɟɫɬɜɚ.
Ⱦɨ ɫɢɯ ɩɨɪ ɫɬɪɚɧɚ ɨɬɧɨɫɢɬɫɹ ɫɨɜɟɪɲɟɧɧɨ ɪɚɜɧɨɞɭɲɧɨ ɤ ɷɬɨɦɭ
ɧɨɜɨɦɭ ɢ ɜɟɫɶɦɚ ɜɚɠɧɨɦɭ ɮɚɤɬɭ ɜ ɠɢɡɧɢ ɸɧɨɝɨ ɤɨɪɨɥɟɜɫɬɜɚ; ɧɨ
ɩɪɟɛɵɜɚɧɢɟ ȿɝɨ Ʉɨɪɨɥɟɜɫɤɨɝɨ ȼɵɫɨɱɟɫɬɜɚ ɜ ɫɬɪɚɧɟ, ɤɨɧɟɱɧɨ, ɛɭɞɟɬ ɢɦɟɬɶ
ɩɨɫɥɟɞɫɬɜɢɟɦ ɩɨɫɬɟɩɟɧɧɨ ɩɪɢɭɱɢɬɶ ɨɛɳɟɫɬɜɟɧɧɨɟ ɦɧɟɧɢɟ ɤ ɬɨɦɭ, ɱɬɨɛɵ
ɜɢɞɟɬɶ ɜ ɧɺɦ ɧɚɫɥɟɞɧɢɤɚ ɩɪɟɫɬɨɥɚ.
Ɍɚɤɢɦ ɨɛɪɚɡɨɦ, ɧɟɬ ɫɨɦɧɟɧɢɹ, ɱɬɨ ɠɭɧɢɦɢɫɬɵ ɨɤɚɡɚɥɢ ɜɚɠɧɭɸ
ɭɫɥɭɝɭ ɤɨɪɨɥɸ, ɩɪɢɜɟɞɹ ɜ ɢɫɩɨɥɧɟɧɢɟ, ɩɨ ɩɨɱɢɧɭ ɫɜɨɢɯ ɩɪɟɞɲɟɫɬɜɟɧɧɢɤɨɜ,
ɤɨɥɥɟɤɬɢɜɢɫɬɨɜ, ɡɚɜɟɬɧɨɟ ɫɬɪɟɦɥɟɧɢɟ ȿɝɨ ȼɟɥɢɱɟɫɬɜɚ ɤ ɩɪɨɱɧɨɦɭ
ɜɨɞɜɨɪɟɧɢɸ ɧɚ ɪɭɦɵɧɫɤɨɦ ɩɪɟɫɬɨɥɟ Ƚɨɝɟɧɰɨɥɥɟɪɧɫɤɨɣ ɞɢɧɚɫɬɢɢ ɱɟɪɟɡ
ɨɮɢɰɢɚɥɶɧɨɟ ɩɪɢɡɧɚɧɢɟ ɧɚɫɥɟɞɧɢɤɨɦ ɩɪɢɧɰɚ Ɏɟɪɞɢɧɚɧɞɚ.
ȿɫɥɢ ɠɟ ɂɯ ȼɟɥɢɱɟɫɬɜɚɦ ɭɞɚɫɬɫɹ ɞɨɫɬɨɣɧɨ ɠɟɧɢɬɶ ɢɯ ɩɥɟɦɹɧɧɢɤɚ,
ɬɨ ɛɭɞɭɳɧɨɫɬɶ ɧɵɧɟ ɰɚɪɫɬɜɭɸɳɟɣ ɜ Ɋɭɦɵɧɢɢ ɞɢɧɚɫɬɢɢ ɦɨɠɧɨ ɫɱɢɬɚɬɶ
ɧɚɞɨɥɝɨ, ɟɫɥɢ ɧɟ ɧɚɜɫɟɝɞɚ, ɨɛɟɫɩɟɱɟɧɧɨɸ.
ɋ ɨɬɥɢɱɧɵɦ ɩɨɱɬɟɧɢɟɦ ɢ ɝɥɭɛɨɱɚɣɲɟɣ ɩɪɟɞɚɧɧɨɫɬɶɸ, ɢɦɟɸ
1
Ⱥɧɬɢɞɢɧɚɫɬɢɱɟɫɤɚɹ ɩɟɱɚɬɶ, ɜ ɨɫɨɛɟɧɧɨɫɬɢ ɝɚɡɟɬɚ «Ⱥɞɟɜɷɪɭɥ», ɜɫɬɪɟɬɢɥɚ
ɩɪɢɛɵɬɢɟ Ɏɟɪɞɢɧɚɧɞɚ ɨɱɟɧɶ ɯɨɥɨɞɧɨ. ɉɨɫɬɨɹɧɧɨ ɩɭɛɥɢɤɨɜɚɥɢɫɶ ɦɚɬɟɪɢɚɥɵ ɫ ɧɚɩɚɞɤɚɦɢ
ɧɚ ɩɪɢɧɰɚ Ɏɟɪɞɢɧɚɧɞɚ, ɜ ɧɚɞɟɠɞɟ, ɱɬɨ ɪɭɦɵɧɫɤɢɣ ɧɚɪɨɞ ɩɪɢɦɟɬ ɟɝɨ ɥɢɲɶ «ɤɚɤ ɝɨɫɬɹ, ɤɚɤ
ɧɟɦɰɚ ɧɚ ɪɭɦɵɧɫɤɨɣ ɡɟɦɥɟ». ɇɚɨɛɨɪɨɬ, ɩɪɟɫɫɚ ɥɢɛɟɪɚɥɶɧɨɣ ɨɪɢɟɧɬɚɰɢɢ, ɜ ɱɚɫɬɧɨɫɬɢ,
«ȼɨɢɧɰɚ ɧɚɰɢɨɧɚɥɷ» ɩɨɞɪɨɛɧɨ ɢɧɮɨɪɦɢɪɨɜɚɥɚ ɨ ɩɪɢɛɵɬɢɢ Ɏɟɪɞɢɧɚɧɞɚ ɜ Ɋɭɦɵɧɢɸ, ɨ ɟɝɨ
ɩɪɟɛɵɜɚɧɢɢ ɜ Ȼɭɯɚɪɟɫɬɟ, ɚ ɬɚɤɠɟ ɩɭɛɥɢɤɨɜɚɥɚ ɟɝɨ ɜɵɫɬɭɩɥɟɧɢɹ ɜ ɫɟɧɚɬɟ ɢ ɜ Ɋɭɦɵɧɫɤɨɣ
ɚɤɚɞɟɦɢɢ.
2
ȼɟɪɨɹɬɧɟɟ ɜɫɟɝɨ, ɏɢɬɪɨɜɨ ɢɦɟɥ ɜ ɜɢɞɭ ɤɚɦɩɚɧɢɸ, ɤɨɬɨɪɭɸ ɜɟɥɢ ɝɚɡɟɬɵ «ɇɨɜɨɟ
ɜɪɟɦɹ» ɢ «ɋɜɟɬ», ɫɱɢɬɚɜɲɢɟ ɧɟɤɨɧɫɬɢɬɭɰɢɨɧɧɵɦ ɧɚɡɧɚɱɟɧɢɟ Ɏɟɪɞɢɧɚɧɞɚ ɧɚɫɥɟɞɧɢɤɨɦ
ɪɭɦɵɧɫɤɨɝɨ ɩɪɟɫɬɨɥɚ.
3
ɋɬɚɬɶɹ 82 ɩɪɨɜɨɡɝɥɚɲɚɥɚ: «Ʉɨɧɫɬɢɬɭɰɢɨɧɧɵɟ ɩɨɥɧɨɦɨɱɢɹ ɤɧɹɡɹ [ɫ 1881 ɝ. –
ɤɨɪɨɥɹ. – Ɋɟɞ.] ɹɜɥɹɸɬɫɹ ɧɚɫɥɟɞɫɬɜɟɧɧɵɦɢ ɩɨ ɩɪɹɦɨɣ ɢ ɡɚɤɨɧɧɨɣ ɧɢɫɯɨɞɹɳɟɣ ɥɢɧɢɢ ɨɬ ȿɝɨ
ȼɟɥɢɱɟɫɬɜɚ ɤɧɹɡɹ Ʉɚɪɥa I Ƚɨɝɟɧɰɨɥɥɟɪɧ-Ɂɢɝɦɚɪɢɧɝɟɧɚ, ɨɬ ɦɭɠɱɢɧɵ ɤ ɦɭɠɱɢɧɟ ɜ ɩɨɪɹɞɤɟ
ɩɟɪɜɨɪɨɞɫɬɜɚ ɫ ɩɨɫɬɨɹɧɧɵɦ ɭɫɬɪɚɧɟɧɢɟɦ ɠɟɧɳɢɧ ɢ ɢɯ ɩɨɬɨɦɤɨɜ. ɉɨɬɨɦɤɢ ȿɝɨ ȼɟɥɢɱɟɫɬɜɚ
ɛɭɞɭɬ ɜɨɫɩɢɬɚɧɵ ɜ ɜɨɫɬɨɱɧɨ-ɩɪɚɜɨɫɥɚɜɧɨɣ ɪɟɥɢɝɢɢ».
4
ɋɬɚɬɶɹ 83 Ʉɨɧɫɬɢɬɭɰɢɢ 1866 ɝ. ɝɥɚɫɢɥɚ: „ɉɪɢ ɨɬɫɭɬɫɬɜɢɢ ɩɨɬɨɦɤɨɜ ɩɨ ɦɭɠɫɤɨɣ
ɥɢɧɢɢ ȿɝɨ ȼɟɥɢɱɟɫɬɜɚ Ƚɨɝɟɧɰɨɥɥɟɪɧ-Ɂɢɝɦɚɪɢɧɝɟɧɚ ɩɪɚɜɨ ɧɚɫɥɟɞɨɜɚɧɢɹ ɬɪɨɧɚ ɛɭɞɟɬ
ɩɪɢɧɚɞɥɟɠɚɬɶ ɫɬɚɪɲɟɦɭ ɢɡ ɟɝɨ ɛɪɚɬɶɟɜ ɢɥɢ ɠɟ ɩɨɬɨɦɤɨɜ ɩɨɫɥɟɞɧɟɝɨ, ɫɨɝɥɚɫɧɨ ɩɪɚɜɢɥɚɦ,
ɭɫɬɚɧɨɜɥɟɧɧɵɦ ɩɪɟɞɲɟɫɬɜɭɸɳɟɣ ɫɬɚɬɶɺɣ [ɬ.ɟ. ɫɬ. 82]. ȿɫɥɢ ɧɢ ɨɞɢɧ ɢɡ ɛɪɚɬɶɟɜ ɢɥɢ ɢɯ
ɩɨɬɨɦɤɨɜ ɧɟ ɨɫɬɚɧɟɬɫɹ ɟɳɺ ɜ ɠɢɜɵɯ, ɢɥɢ ɠɟ ɨɧ ɡɚɹɜɢɬ ɡɚɪɚɧɟɟ, ɱɬɨ ɧɟ ɩɪɢɧɢɦɚɟɬ ɬɪɨɧ,
ɬɨɝɞɚ ɝɨɫɩɨɞɚɪɶ ɦɨɠɟɬ ɧɚɡɧɚɱɢɬɶ ɫɟɛɟ ɩɪɟɟɦɧɢɤɚ ɢɡ ɤɚɤɨɣ-ɥɢɛɨ ɩɪɚɜɹɳɟɣ ɜ ȿɜɪɨɩɟ

ɞɢɧɚɫɬɢɢ ɫ ɩɨɥɭɱɟɧɢɟɦ ɫɨɝɥɚɫɢɹ ɧɚɰɢɨɧɚɥɶɧɨɝɨ ɩɪɟɞɫɬɚɜɢɬɟɥɶɫɬɜɚ, ɞɚɧɧɵɦ ɜ ɮɨɪɦɟ,
ɩɪɟɞɩɢɫɚɧɧɨɣ ɫɬɚɬɺɣ 84. ȿɫɥɢ ɧɢ ɨɞɧɨ, ɧɢ ɞɪɭɝɨɟ ɧɟ ɛɭɞɭɬ ɢɦɟɬɶ ɦɟɫɬɨ, ɬɪɨɧ ɹɜɥɹɟɬɫɹ
ɜɚɤɚɧɬɧɵɦ».
5
ȼ ɩɢɫɶɦɟ ɤ ɫɜɨɟɣ ɫɟɫɬɪɟ Ɇɚɪɢɢ Ɏɥɚɧɞɪɫɤɨɣ ɨɬ 24 ɦɚɹ (5 ɢɸɧɹ) 1889 ɝ. ɤɨɪɨɥɶ
Ʉɚɪɥ I ɩɪɢɡɧɚɜɚɥ ɮɚɤɬ, ɱɬɨ ɨɧ ɱɭɜɫɬɜɭɟɬ ɫɟɛɹ «ɨɫɥɚɛɥɟɧɧɵɦ ɢ ɢɫɬɨɳɟɧɧɵɦ» ɩɨɫɥɟ ɞɨɥɝɨɣ
ɡɢɦɵ ɢ ɧɚɩɪɹɠɟɧɧɨɣ ɝɨɫɭɞɚɪɫɬɜɟɧɧɨɣ ɞɟɹɬɟɥɶɧɨɫɬɢ, ɯɨɬɹ ɢ ɧɟ ɫɬɚɜɢɥ ɜɨɩɪɨɫ ɨɛ ɭɯɨɞɟ ɢɡ
ɨɛɳɟɫɬɜɟɧɧɨɣ ɠɢɡɧɢ.

Recunoaúterea oficială a prinĠului Ferdinand de Hohenzollern în
calitatea de moútenitor al Tronului României a suscitat o polemică extrem de
vioaie úi pasionată în toată presa de aici1.
În acelaúi timp, trebuie să remarcăm că unele organe ale presei de la
noi2 au abordat extrem de stângaci această chestiune românească de interes pur
intern, atacând deja mult prea energic actuala dinastie domnitoare din România.
Românii, ca úi toate popoarele mici, sunt extraordinar de sensibili în
privinĠa protejării chestiunilor lor interne de orice amestec din străinătate. Ei îi
acordă oricărei opinii exprimate cu privire la aceste chestiuni de presa străină úi,
îndeosebi, de cea rusă, o importanĠă exagerată. Articolele lipsite de reĠineri, iar
parĠial chiar injuste din ziarele noastre provoacă o întreagă furtună în circuitul
atât de limitat al vieĠii lor sociale.
Faptul recunoaúterii prinĠului Ferdinand drept moútenitor al Tronului
României nu este nici pe departe o noutate. Încă din 1880, Camerele lui
Brătianu i-au confirmat prinĠului, în mod tacit úi secret, această demnitate;
rămânea doar să fie formalizată o chestiune deja, în principiu, rezolvată.
Pe baza articolului 83 din ConstituĠia României, care stipulează, printre
altele, că „în cazul absenĠei urmaúilor direcĠi de sex masculin ai A. S. R. Princi-
pelui Carol de Hohenzollern-Sigmaringen, drepturile asupra Tronului României
îi revin celui mai mare dintre fraĠii săi sau urmaúilor acestuia”, moútenitor al
Tronului României devenea fratele mai mare al regelui Carol, principele Leopold,
însă acesta din urmă, într-o scrisoare din 22 noiembrie 1880, dată publicităĠii în
mod oficial în prezent, în calitatea sa de moútenitor al Casei de Hohenzollern-
Sigmaringen, a renunĠat la drepturile sale asupra Tronului României.
Exemplul tatălui său a fost urmat úi de fiul cel mai mare al principelui
Leopold, prinĠul Wilhelm, care din exact acelaúi motiv úi într-o formă
asemănătoare i-a transmis drepturile sale, pe 29 decembrie 1886, fratelui său,
prinĠul Ferdinand.
Cu toate acestea, legalitatea recunoaúterii prinĠului Ferdinand a fost

contestată, nu fără un oarecare temei, de o parte a presei de aici, organele căreia
îi cereau prinĠului să se convertească, întâi de toate, la ortodoxie. Într-adevăr,
articolul 82 din ConstituĠie spune că „Drepturile constituĠionale asupra Tronului
României sunt ereditare úi sunt transmise urmaúilor direcĠi úi legitimi ai
Principelui Carol de Hohezollern-Sigmaringen, de la tată la fiu, conform dreptului
de primogenitură, úi cu eterna excludere a femeilor úi a urmaúilor acestora”.
„Urmaúii MajestăĠii Sale trebuie să fie educaĠi în credinĠa creútin-
ortodoxă de rit oriental”3.
Articolul 83 al ConstituĠiei, citat mai sus, care urmează după aceea,
stabilind drepturile de succesiune la tron în cazul absenĠei urmaúilor regelui,
adaugă următoarele cuvinte: „conform reglementărilor stipulate de articolul
anterior, adică art. 82”4. Sprijinindu-se pe aceste cuvinte din ConstituĠie,
adversarii legalităĠii faptului împlinit cereau insistent ca prinĠul Ferdinand,
pentru a corespunde tuturor cerinĠelor ConstituĠiei, să se convertească la
ortodoxie. Apărătorii legalităĠii recunoaúterii prinĠului drept moútenitor al
Tronului României obiectau însă, demonstrând că expresiile citate mai sus se
referă doar la reglementările prin care articolul 82 din ConstituĠie stabileúte
ordinea de succesiune la tron în linie descendentă directă, dar nu priveúte în nici
un fel problema confesiunii moútenitorului Tronului dintr-o linie colaterală.
Principele Grigore Sturdza se pregătea, printre altele, să interpeleze
Senatul referitor la această chestiune, dar întreaga afacere de recunoaútere a
prinĠului Ferdinand drept moútenitor al Tronului României s-a întâmplat cu o
asemenea grabă úi, trebuie să recunoaútem, a fost gestionată atât de abil, încât
orice împotrivire legală din partea antidinasticilor este acum prea târzie úi a
devenit imposibilă.
Sosirea în România a prinĠului Ferdinand, care úi-a urmat educaĠia
primară la gimnaziul din Düsseldorf, continuând-o la „Kriegsschule” din oraúul
Kassel úi făcându-úi serviciul militar în Regimentul I de gardă din Prusia a fost
constant împiedicată de rezistenĠa îndârjită a reginei Elisabeta, care până în
ultima clipă nu abandonase speranĠa de a avea un moútenitor direct. În ultimul
timp însă, această sosire a prinĠului Ferdinand, hotărâtă deja în toamna anului
1887, a fost amânată ca urmare a acelor tulburări interne pe care le-a produs în
Ġară lupta acerbă a opoziĠiei unite cu Guvernul colectiviútilor.
Totuúi, pe parcursul acestei ierni, sănătatea regelui Carol, care, după
cum se dovedeúte, suferă de o afecĠiune a măduvei spinării, s-a înrăutăĠit atât de
mult, încât medicii care îl tratează pe Majestatea Sa au început să aibă temeri că
regele ar putea fi nevoit, într-un viitor mai mult sau mai puĠin îndepărtat, fie să
renunĠe, în mare măsură, la obligaĠiile sale variate úi dificile, fie chiar să se
retragă completamente din viaĠa publică5.
Junimiútii, care se aflau atunci la putere, au profitat de acest lucru
pentru a asigura definitiv poziĠia dinastiei germane la Tronul României. În
úedinĠa Senatului din 14 martie anul curent, a fost jucat un spectacol pregătit din
timp cu abilitate de domnul Carp. Ca răspuns la interpelarea făcută de senatorul
S. Greceanu în legătură cu motivul pentru care, până în prezent, moútenitorul

Tronului nu participă la úedinĠele Senatului, în conformitate cu articolul 76 din
ConstituĠie, preúedintele Senatului, generalul Florescu, a propus includerea numelui
prinĠului Ferdinand pe lista senatorilor úi pregătirea pentru AlteĠa Sa Regală a unui
fotoliu onorific, special destinat prezenĠei prinĠului la úedinĠele Senatului.
La 19 aprilie trecut, aúa cum am avut onoarea să raportez ExcelenĠei
Voastre prin telegrama secretă din aceeaúi dată, moútenitorul Tronului românesc
a sosit în România. Întâlnirea care i-a fost rezervată a fost una pur oficială. La
gară se aflau, în afara MajestăĠilor Lor, miniútrii, întreaga Curte, corpul diplo-
matic úi oficialii de rang înalt. PopulaĠia oraúului l-a întâmpinat pe prinĠ cu
răceală. Pe întregul itinerar al alaiului solemn nu puteau fi auzite nici un fel de
strigăte de bucurie; mulĠi dintre cei prezenĠi în mulĠime nici măcar nu îúi
descopereau capetele.
A doua zi după sosirea prinĠului, i-au fost prezentaĠi personal de rege
reprezentanĠii puterilor străine, după care i s-au prezentat, atât în ziua
respectivă, cât úi în zilele următoare, toĠi funcĠionarii superiori din cadrul
administraĠiei Regatului. În data de 9 mai, prinĠul Ferdinand a fost introdus, în
mod solemn, în Senat úi Camera DeputaĠilor.
La această solemnitate, aúa cum am avut onoarea să raportez ExcelenĠei
Voastre prin telegrama secretă din aceeaúi dată, a fost invitat corpul diplomatic
în uniforme de gală. Regele nu a fost prezent în timpul primirii solemne a
prinĠului din Senat; acesta a fost însoĠit de regină. La intrarea sa în Senat, prinĠul
a fost întâmpinat printr-un discurs de bun venit al generalului Florescu; ca
răspuns, prinĠul a dat citire unui lung discurs în limba română, pregătit din timp,
în care úi-a exprimat disponibilitatea de a se dedica întru totul protejării úi
servirii intereselor noii sale patrii.
Până în acest moment, Ġara are o atitudine de indiferenĠă absolută faĠă
de acest fapt nou úi extrem de important pentru viaĠa tânărului Regat; însă
aflarea AlteĠei Sale Regale în Ġară va avea, fireúte, drept consecinĠă, acomodarea
treptată a opiniei publice la faptul de a vedea în el pe moútenitorul Tronului.
Astfel, nu există nici o îndoială că junimiútii i-au făcut un serviciu
destul de important regelui, aducând la îndeplinire, la iniĠiativa predecesorilor
lor, colectiviútii, aspiraĠia intimă a MajestăĠii Sale spre instaurarea durabilă pe
Tronul României a dinastiei de Hohenzollern, prin recunoaúterea oficială a
prinĠului Ferdinand drept moútenitor al Tronului.
Dacă însă MajestăĠile Lor vor reuúi să găsească o partidă matrimonială
demnă pentru nepotul lor, atunci viitorul actualei dinastii domnitoare a
României poate fi considerat asigurat pentru mult timp de acum înainte, dacă nu
pentru totdeauna.
Cu deosebită consideraĠie úi cel mai profund devotament, am onoarea
de a fi, stimate domn, supusul fidel al ExcelenĠei Voastre, M. Hitrovo.
1
Presa antidinastică, îndeosebi ziarul „Adevărul”, a tratat venirea lui Ferdinand cu
multă răceală. ȿrau lansate frecvent atacuri asupra prinĠului Ferdinand, în speranĠa că poporul
român îl va privi „ca un musafir, ca un neamĠ mai mult pe pământul românesc”. În schimb, presa
de orientare liberală, în speĠă „VoinĠa NaĠională”, a apreciat venirea lui Ferdinand în România,
stabilirea acestuia la Bucureúti precum úi discursul Ġinut în faĠa Senatului úi a Academiei Române.
2
Cel mai probabil, Hitrovo face trimitere la campania de presă dusă de periodicele
„Novoe Vremea” úi „Svet”, care considerau neconstituĠională numirea lui Ferdinand ca
moútenitor al Tronului României.
3
La articolul 82, se prevedea că „Puterile constituĠionale ale Domnului sunt ereditare, în
linie coborâtoare directă úi legitimă a Măriei Sale Principelui Carol I de Hohenzollern Sigmaringen,
din bărbat în bărbat prin ordinul de primogenitură úi cu esclusiunea perpetuă a femeilor úi
coborâtorilor lor. Coborâtorii Măriei Sale vor fi crescuĠi în religiunea ortodoxă a Răsăritului”.
4
Articolul 83 al ConstituĠiei din 1866: „În lipsă de coborâtori în linie bărbătească ai
Măriei Sale Carol I de Hohenzollern Sigmaringen, succesiunea Tronului se va cuveni celui mai în
vârstă dintre fraĠii săi sau coborâtorilor acestora, după regulile statornicite în articolul precedent
[n.n., art. 82]. Dacă nici unul dintre fraĠii sau coborâtorii lor nu s-ar mai găsi în viaĠă, sau ar
declara mai dinainte că nu primesc Tronul, atunci Domnitorul va putea numi succesorul său dintr-o
dinastie suverană din Europa cu primirea reprezentaĠiunii naĠionale, dată în forma prescrisă de
articolul 84. Dacă nici una nici alta nu va avea loc, Tronul este vacant”.
5
Într-o scrisoare trimisă surorii sale, Maria de Flandra, la 24 mai/5 iunie 1889, regele
Carol I recunoútea că se simĠea „slăbit úi stresat”, după o iarnă lungă, cu multă muncă; însă nu se
punea problema retragerii din viaĠa publică.
17

Ɉɮɢɰɢɚɥɶɧɚɹ ɜɫɬɪɟɱɚ, ɨɤɚɡɚɧɧɚɹ ɩɪɢɧɰɭ Ɏɟɪɞɢɧɚɧɞɭ, ɜɫɬɭɩɚɸɳɟɦɭ
ɜ ɫɬɨɥɢɰɭ ɧɚ ɷɬɨɬ ɪɚɡ ɜ ɤɚɱɟɫɬɜɟ ɩɪɢɡɧɚɧɧɨɝɨ ɧɚɫɥɟɞɧɢɤɚ ɪɭɦɵɧɫɤɨɝɨ
ɩɪɟɫɬɨɥɚ, ɫ ɭɱɚɫɬɢɟɦ ɞɢɩɥɨɦɚɬɢɱɟɫɤɨɝɨ ɤɨɪɩɭɫɚ, ɤɚɡɚɥɚɫɶ ɭɫɬɪɨɢɬɟɥɹɦ ɷɬɨɝɨ
ɩɪɢɡɧɚɧɢɹ ɧɟɞɨɫɬɚɬɨɱɧɨɸ ɞɥɹ ɡɚɫɜɢɞɟɬɟɥɶɫɬɜɨɜɚɧɢɹ ɬɨɪɠɟɫɬɜɟɧɧɨɫɬɢ ɷɬɨɝɨ
ɫɨɛɵɬɢɹ. Ɍɚɤ ɤɚɤ ɜɫɟ ɷɬɨ ɩɪɨɢɡɨɲɥɨ ɛɟɡ ɜɫɹɤɨɝɨ ɭɱɚɫɬɢɹ, ɞɚɠɟ ɛɟɡ ɜɟɞɨɦɚ,
ɧɟ ɬɨɥɶɤɨ ɦɚɫɫɵ ɪɭɦɵɧɫɤɨɝɨ ɧɚɪɨɞɚ, ɧɨ ɢ ɜɵɫɲɢɯ ɫɥɨɟɜ ɨɛɳɟɫɬɜɚ, ɤɨɪɨɥɶ
ɢ ɟɝɨ ɩɪɢɛɥɢɠɟɧɧɵɟ, ɨɱɟɜɢɞɧɨ, ɢɡɵɫɤɢɜɚɥɢ ɜɫɹɤɢɣ ɫɥɭɱɚɣ ɩɨɯɜɚɫɬɚɬɶɫɹ
ɩɟɪɟɞ ɫɬɪɚɧɨɸ ɩɪɢɡɧɚɧɢɟɦ ɷɬɨɝɨ ɡɧɚɦɟɧɚɬɟɥɶɧɨɝɨ ɮɚɤɬɚ ɢɧɨɫɬɪɚɧɧɵɦɢ
ɞɟɪɠɚɜɚɦɢ. ɋ ɷɬɨɣ ɰɟɥɶɸ ɞɢɩɥɨɦɚɬɢɱɟɫɤɢɣ ɤɨɪɩɭɫ ɛɵɥ ɜɟɫɶɦɚ ɭɫɟɪɞɧɨ
ɩɪɢɝɥɚɲɚɟɦ ɤ ɭɱɚɫɬɢɸ ɜɨ ɜɫɟɯ ɬɨɪɠɟɫɬɜɚɯ ɢ ɰɟɪɟɦɨɧɢɹɯ, ɭɫɬɪɚɢɜɚɟɦɵɯ ɩɨ
ɫɥɭɱɚɸ ɩɪɢɛɵɬɢɹ ɩɪɢɧɰɚ Ɏɟɪɞɢɧɚɧɞɚ ɜ Ɋɭɦɵɧɢɸ.
ɉɨɫɥɟ ɜɫɬɪɟɱɢ ɩɪɢɧɰɚ Ɏɟɪɞɢɧɚɧɞɚ ɧɚ ɜɨɤɡɚɥɟ ɠɟɥɟɡɧɨɣ ɞɨɪɨɝɢ
ɤɨɪɨɥɶ ɨɱɟɧɶ ɥɸɛɟɡɧɨ ɛɥɚɝɨɞɚɪɢɥ ɞɢɩɥɨɦɚɬɢɱɟɫɤɢɣ ɤɨɪɩɭɫ ɡɚ ɩɪɢɧɹɬɨɟ
ɢɦ ɭɱɚɫɬɢɟ ɜ ɷɬɨɣ ɜɫɬɪɟɱɟ. ȼ ɷɬɭ ɦɢɧɭɬɭ ɹ ɨɤɚɡɚɥɫɹ ɤ ɤɨɪɨɥɸ ɛɥɢɠɟ ɜɫɟɯ
ɦɨɢɯ ɤɨɥɥɟɝ, ɢ ɫɥɨɜɚ ɟɝɨ, ɤɚɤ ɛɭɞɬɨ, ɨɛɪɚɳɚɥɢɫɶ ɩɪɟɢɦɭɳɟɫɬɜɟɧɧɨ ɤɨ ɦɧɟ.

ɗɬɨ ɫɥɭɱɚɣɧɨɟ ɨɛɫɬɨɹɬɟɥɶɫɬɜɨ ɛɵɥɨ ɨɱɟɧɶ ɡɚɦɟɱɟɧɨ ɩɪɢɫɭɬɫɬɜɭɸɳɟɣ
ɩɭɛɥɢɤɨɣ, ɱɬɨ, ɨɞɧɚɤɨ, ɧɟ ɩɨɦɟɲɚɥɨ ɩɨɹɜɢɜɲɢɦɫɹ ɧɚ ɞɪɭɝɨɣ ɞɟɧɶ
ɤɨɥɥɟɤɬɢɜɢɫɬɫɤɢɦ ɝɚɡɟɬɚɦ ɭɬɜɟɪɠɞɚɬɶ, ɱɬɨ ɩɪɢɡɧɚɧɢɟ ɩɪɢɧɰɚ Ɏɟɪɞɢɧɚɧɞɚ
ɧɚɫɥɟɞɧɢɤɨɦ ɟɫɬɶ ɬɹɠɟɥɵɣ ɭɞɚɪ, ɧɚɧɨɫɢɦɵɣ Ɋɨɫɫɢɢ, ɢ ɱɬɨ ɡɧɚɱɟɧɢɟ ɷɬɨɝɨ
ɭɞɚɪɚ ɱɢɬɚɥɨɫɶ ɧɚ ɦɨɟɦ, ɛɭɞɬɨ ɛɵ, ɝɪɭɫɬɧɨɦ ɥɢɰɟ ɧɚ ɰɟɪɟɦɨɧɢɢ, ɜ ɤɨɬɨɪɨɣ
ɹ ɞɨɥɠɟɧ ɛɵɥ ɩɪɢɧɹɬɶ ɭɱɚɫɬɢɟ ɹɤɨɛɵ ɩɨɧɟɜɨɥɟ. ȼɨɨɛɳɟ, ɧɟɬ ɩɪɟɞɟɥɚ
ɠɟɥɱɧɨɣ ɢɡɨɛɪɟɬɚɬɟɥɶɧɨɫɬɢ ɡɞɟɲɧɢɯ ɹɞɨɜɢɬɵɯ ɝɚɡɟɬ, ɪɟɞɚɤɬɢɪɭɟɦɵɯ
ɪɚɡɧɵɦɢ Ⱦɢɦɢɬɪɢɹɦɢ ɋɬɭɪɞɡɚɦɢ, ɋɬɚɬɟɫɤɚɦɢ1 ɢ ɬɨɦɭ ɩɨɞɨɛɧɵɦɢ
ɛɟɡɭɬɟɲɧɵɦɢ ɩɪɢɜɟɪɠɟɧɰɚɦɢ ɩɚɜɲɟɝɨ ɛɪɷɬɢɚɧɨɜɫɤɨɝɨ ɪɟɠɢɦɚ.
ɇɚ ɞɪɭɝɨɣ ɞɟɧɶ ɩɨ ɩɪɢɛɵɬɢɢ ɩɪɢɧɰɚ Ɏɟɪɞɢɧɚɧɞɚ ɦɵ ɛɵɥɢ
ɩɪɢɝɥɚɲɟɧɵ ɩɪɟɞɫɬɚɜɢɬɶɫɹ ȿɝɨ ȼɟɥɢɱɟɫɬɜɭ, ɢ ɷɬɨ ɩɪɟɞɫɬɚɜɥɟɧɢɟ
ɞɢɩɥɨɦɚɬɢɱɟɫɤɨɝɨ ɤɨɪɩɭɫɚ ɛɵɥɨ ɨɛɫɬɚɜɥɟɧɨ ɨɫɨɛɟɧɧɨɸ, ɧɟɨɛɵɱɧɨɸ
ɬɨɪɠɟɫɬɜɟɧɧɨɫɬɶɸ. ȼ 11 ɱɚɫɨɜ ɭɬɪɚ ɜɟɫɶ ɞɢɩɥɨɦɚɬɢɱɟɫɤɢɣ ɤɨɪɩɭɫ ɜ
ɩɨɥɧɨɦ ɫɨɫɬɚɜɟ ɢ ɜ ɧɚɪɹɞɧɨɣ ɮɨɪɦɟ ɫɨɛɪɚɥɫɹ ɜ ɩɪɢɟɦɧɵɯ ɩɨɤɨɹɯ ɞɜɨɪɰɚ.
Ʉɨɪɨɥɶ ɢ ɤɨɪɨɥɟɜɚ ɜ ɫɨɩɪɨɜɨɠɞɟɧɢɢ ɧɚɫɥɟɞɧɨɝɨ ɩɪɢɧɰɚ ɜɫɬɭɩɢɥɢ ɜ ɡɚɥ,
ɩɪɟɞɲɟɫɬɜɭɟɦɵɟ ɮɪɟɣɥɢɧɚɦɢ, ɞɜɨɪɨɦ ɢ ɱɢɧɚɦɢ ɜɨɟɧɧɨɣ ɫɜɢɬɵ ɤɨɪɨɥɹ.
ȿɝɨ ȼɟɥɢɱɟɫɬɜɨ ɥɢɱɧɨ ɩɪɟɞɫɬɚɜɢɥ ɩɪɢɧɰɭ ɜɫɟɯ ɧɚɱɚɥɶɧɢɤɨɜ ɦɢɫɫɢɣ,
ɤɨɬɨɪɵɟ, ɜ ɫɜɨɸ ɨɱɟɪɟɞɶ, ɩɪɟɞɫɬɚɜɢɥɢ ȿɝɨ ȼɵɫɨɱɟɫɬɜɭ ɫɜɨɢ ɩɟɪɫɨɧɚɥɵ.
Ʉɨɪɨɥɟɜɚ ɥɸɛɟɡɧɨ ɢ ɞɨɥɝɨ ɛɟɫɟɞɨɜɚɥɚ ɫ ɤɚɠɞɵɦ ɢɡ ɩɪɟɞɫɬɚɜɢɬɟɥɟɣ
ɨɬɞɟɥɶɧɨ ɢ ɫɨ ɜɫɟɦɢ ɜɦɟɫɬɟ ɜ ɨɛɳɟɣ ɛɟɫɟɞɟ, ɩɪɢɱɟɦ, ɪɚɡɭɦɟɟɬɫɹ, ɧɟ
ɨɛɨɲɥɨɫɶ ɛɟɡ ɨɛɵɱɧɵɯ ɫɟɧɬɢɦɟɧɬɚɥɶɧɨɫɬɟɣ ɤɨɪɨɥɟɜɵ-ɩɢɫɚɬɟɥɶɧɢɰɵ.
Ɉɧɚ ɫɤɚɡɚɥɚ ɧɚɦ, ɱɬɨ «ɞɨɦ ɛɟɡ ɞɟɬɟɣ ɬɨ ɠɟ, ɱɬɨ ɩɭɫɬɚɹ ɤɥɟɬɤɚ», ɱɬɨ
ɞɨ ɫɢɯ ɩɨɪ, ɩɨɫɥɟ ɤɨɧɱɢɧɵ ɟɞɢɧɫɬɜɟɧɧɨɣ ɢɯ ɞɨɱɟɪɢ2, ɠɢɡɧɶ ɟɟ ɢ ɤɨɪɨɥɹ
ɛɵɥɚ ɨɞɢɧɨɤɚ ɢ ɛɟɡɨɬɪɚɞɧɚ ɢ ɱɬɨ ɬɟɩɟɪɶ ɨɫɜɟɳɚɟɬɫɹ ɨɧɚ ɤɚɤ ɛɵ ɧɨɜɵɦ
ɥɭɱɨɦ ɫɨɥɧɰɚ ɩɪɢɫɭɬɫɬɜɢɟɦ ɧɚɫɥɟɞɧɢɤɚ, ɞɟɥɚɸɳɟɝɨɫɹ ɢɯ ɞɢɬɹɬɟɸ. «Ɍɨɱɧɨ
ɭ ɧɚɫ ɧɨɜɨɪɨɠɞɟɧɧɵɣ (c’est comme si nous avions un nouveauné)», ɝɨɜɨɪɢɥɚ
ɨɧɚ ɜɡɜɨɥɧɨɜɚɧɧɵɦ, ɧɟɫɤɨɥɶɤɨ ɞɟɤɥɚɦɢɪɭɸɳɢɦ ɝɨɥɨɫɨɦ. Ɂɚɬɟɦ ɤɨɪɨɥɟɜɚ
ɝɨɜɨɪɢɥɚ ɧɚɦ, ɤɚɤ ɨɧɚ ɦɟɱɬɚɟɬ ɬɟɩɟɪɶ ɨ ɠɟɧɢɬɶɛɟ ɸɧɨɝɨ ɩɪɢɧɰɚ, ɱɬɨ ɟɣ
ɧɟɞɨɫɬɚɬɨɱɧɨ ɫɵɧɚ, ɱɬɨ ɟɣ ɧɭɠɧɚ ɞɨɱɶ, ɱɬɨ ɬɨɝɞɚ ɥɢɲɶ ɞɨɦ ɢɯ ɛɭɞɟɬ ɩɨɥɨɧ.
«ɇɟ ɦɨɝɭ ɛɟɡ ɭɦɢɥɟɧɢɹ ɩɨɞɭɦɚɬɶ, – ɩɪɢɛɚɜɢɥɚ ɨɧɚ, – ɨ ɬɨɦ, ɤɚɤ ɦɵ
ɛɭɞɟɦ ɜɫɬɭɩɚɬɶ ɜ ɛɚɥɶɧɵɟ ɡɚɥɵ, ɹ, ɨɩɢɪɚɹɫɶ ɧɚ ɪɭɤɭ ɩɪɢɧɰɚ, ɤɨɪɨɥɶ, ɜɟɞɹ
ɩɨɞ ɪɭɤɭ ɧɚɲɭ ɛɭɞɭɳɭɸ ɞɨɱɶ».
ə ɩɨɡɜɨɥɢɥ ɫɟɛɟ ɩɪɢɜɟɫɬɢ ɷɬɢ ɩɨɞɥɢɧɧɵɟ ɫɥɨɜɚ ȿɺ ȼɟɥɢɱɟɫɬɜɚ ɞɥɹ
ɯɚɪɚɤɬɟɪɢɫɬɢɤɢ ɷɬɨɝɨ ɥɸɛɨɩɵɬɧɨɝɨ ɠɟɧɫɤɨɝɨ ɬɢɩɚ, ɜ ɤɨɬɨɪɨɦ ɥɢɱɧɨɫɬɶ
ɤɨɪɨɥɟɜɵ ɬɚɤ ɧɟɪɚɡɞɟɥɶɧɨ ɫɦɟɲɢɜɚɟɬɫɹ ɫ ɩɪɢɱɭɞɥɢɜɨɸ ɥɢɱɧɨɫɬɶɸ
ɫɟɧɬɢɦɟɧɬɚɥɶɧɨɣ Ʉɚɪɦɟɧ ɋɢɥɶɜɚ.
ɋ ɫɨɜɟɪɲɟɧɧɵɦ ɩɨɱɬɟɧɢɟɦ ɢ ɧɟɨɝɪɚɧɢɱɟɧɧɨɸ ɩɪɟɞɚɧɧɨɫɬɶɸ, ɢɦɟɸ
1
ɂɦɟɟɬɫɹ ɜ ɜɢɞɭ ɗɭɞɠɟɧ ɋɬɷɬɟɫɤɭ, ɨɞɢɧ ɢɡ ɜɢɞɧɵɯ ɱɥɟɧɨɜ ɧɚɰɢɨɧɚɥ-ɥɢɛɟɪɚɥɶɧɨɣ
ɩɚɪɬɢɢ.
2
28 ɦɚɪɬɚ (9 ɚɩɪɟɥɹ) 1874 ɝ. ɜ ɜɨɡɪɚɫɬɟ ɬɪɺɯ ɫ ɩɨɥɨɜɢɧɨɣ ɥɟɬ ɭɲɥɚ ɢɡ ɠɢɡɧɢ
ɩɪɢɧɰɟɫɫɚ Ɇɚɪɢɹ, ɟɞɢɧɫɬɜɟɧɧɚɹ ɞɨɱɶ ɪɭɦɵɧɫɤɨɣ ɤɨɪɨɥɟɜɫɤɨɣ ɱɟɬɵ.

Ceremonia oficială de întâmpinare organizată pentru prinĠul Ferdinand,
care intră în capitală de această dată în calitate de moútenitor recunoscut al
Tronului României, cu participarea corpului diplomatic, li s-a părut organizato-
rilor acestei recunoaúteri insuficientă pentru confirmarea publică a solemnităĠii
acestui eveniment. Deoarece toate acestea au avut loc fără nici un fel de
participare, úi chiar fără cunoútinĠa nu doar a masei poporului român, ci úi a
straturilor superioare ale societăĠii, regele úi apropiaĠii săi erau evident în
căutarea oricărei ocazii de a se lăuda în faĠa Ġării cu recunoaúterea acestui fapt
remarcabil de către puterile străine. În acest scop, corpul diplomatic a fost
invitat extrem de asiduu să participe la toate solemnităĠile úi ceremoniile
organizate cu ocazia sosirii prinĠului Ferdinand în România.
După întâmpinarea prinĠului Ferdinand la gara feroviară, regele a
mulĠumit foarte amabil corpului diplomatic pentru faptul de a fi participat la
această întâmpinare oficială. În acest moment, eu m-am pomenit cel mai
aproape de rege faĠă de toĠi colegii mei úi se părea că vorbele sale îmi erau
adresate cu precădere mie. Această întâmplare accidentală a fost foarte bine
observată de publicul prezent la eveniment, ceea ce însă nu a împiedicat ziarele
colectiviste apărute a doua zi să afirme că recunoaúterea prinĠului Ferdinand ca
moútenitor este o grea lovitură aplicată Rusiei úi că semnificaĠia acestei lovituri
se putea citi pe faĠa mea, cică, tristă în timpul ceremoniei la care a trebuit să
particip, chipurile, contrar voinĠei mele. În general, nu există limite pentru
inventivitatea maliĠioasă a ziarelor veninoase de aici, redactate de diverúi
Dimitrii Sturdza, Stăteúti1 úi alĠi asemenea partizani neconsolaĠi ai regimului
căzut al lui Brătianu.
În ziua următoare după sosirea prinĠului Ferdinand, noi am fost invitaĠi
să ne prezentăm în faĠa MajestăĠii Sale, úi această prezentare a corpului
diplomatic a fost concepută úi însoĠită de o solemnitate deosebită, neobiúnuită.
La ora 11 a.m., întregul corp diplomatic, în componenĠă deplină úi în uniforme
de sărbătoare, s-a adunat în sala de recepĠii de la Palat. Regele úi regina, însoĠiĠi
de prinĠul moútenitor, úi-au făcut intrarea în sală, fiind precedaĠi de
domniúoarele de onoare, Curte úi ofiĠerii superiori din suita militară a regelui.
Majestatea Sa i-a prezentat în persoană prinĠului pe toĠi úefii de Misiune, care, la
rândul lor, i-au prezentat AlteĠei Sale pe angajaĠii misiunilor. Regina a discutat
amabil úi un timp îndelungat cu fiecare dintre reprezentanĠii diplomatici în
parte, dar úi cu toĠi laolaltă în timpul unei discuĠii comune, cu care ocazie,
fireúte, nu am fost scutiĠi de obiúnuitele sentimentalisme ale reginei-scriitoare.
Ea ne-a spus că „o casă fără copii este precum o colivie goală”, că până
acum, după decesul singurei lor fiice2, viaĠa ei úi a regelui era solitară úi lipsită
de bucurii úi că acum ea ar fi parcă luminată de o nouă rază de soare datorită
prezenĠei moútenitorului, care devine copilul lor. „Este de parcă am avea un
nou-născut (c’est comme si nous avions un nouveauné)”, ne spunea ea cu o
voce emoĠionată úi un pic declamatoare. După aceea regina ne-a spus cât de mult
visează ea acum la căsătoria tânărului prinĠ, adăugând că nu îi este suficient doar
un fiu, că ea are nevoie de o fiică úi că doar atunci casa lor va fi plină.
„Nu pot să mă gândesc fără înduioúare – a adăugat ea – la faptul cum ne
vom face intrarea în sălile de bal: eu, sprijinindu-mă de braĠul prinĠului, iar
regele – mergând la braĠ cu viitoarea noastră fiică”.
Mi-am permis să reproduc aceste cuvinte autentice ale MajestăĠii Sale
pentru a caracteriza această curioasă tipologie feminină, în care personalitatea
reginei se confundă atât de inseparabil cu bizara personalitate a sentimentalei
Carmen Sylva.
Cu deplină consideraĠie úi devotament nelimitat, am onoarea de a fi,
1
Referire la Eugen Stătescu, unul dintre membri importanĠi ai Partidului NaĠional Liberal.
2
La 28 martie/9 aprilie 1874 s-a stins din viaĠă la o vârstă fragedă (trei ani, úase luni úi o zi)
principesa Maria, singura fiică a familiei regale române.
18

ȼ ɜɢɞɭ ɬɟɯ ɠɟ ɦɨɬɢɜɨɜ, ɤɨɬɨɪɵɟ ɢɡɥɨɠɟɧɵ ɜ ɦɨɟɣ ɩɪɟɞɵɞɭɳɟɣ
ɞɟɩɟɲɟ ɡɚ ʋ 29, ɡɞɟɫɶ ɩɪɢɞɚɜɚɥɢ ɨɫɨɛɟɧɧɨɟ ɡɧɚɱɟɧɢɟ ɨɬɜɟɬɧɵɦ ɩɢɫɶɦɚɦ
ɝɨɫɭɞɚɪɟɣ ɧɚ ɢɡɜɟɳɟɧɢɟ ɤɨɪɨɥɹ Ʉɚɪɥɚ ɨ ɩɪɢɡɧɚɧɢɢ ɧɚɫɥɟɞɧɢɤɨɦ ɟɝɨ
ɩɥɟɦɹɧɧɢɤɚ ɩɪɢɧɰɚ Ɏɟɪɞɢɧɚɧɞɚ Ƚɨɝɟɧɰɨɥɥɟɪɧɫɤɨɝɨ; ɩɢɫɶɦɚ ɷɬɢ
ɨɠɢɞɚɥɢɫɶ ɫ ɥɢɯɨɪɚɞɨɱɧɵɦ ɧɟɬɟɪɩɟɧɢɟɦ. ɉɪɢ ɷɬɨɦ ɧɟɥɶɡɹ ɧɟ ɡɚɦɟɬɢɬɶ,
ɱɬɨ ɛɵɫɬɪɨɬɚ, ɫ ɤɨɟɣ ɛɵɥɨ ɡɞɟɫɶ ɩɨɥɭɱɟɧɨ ɨɬɜɟɬɧɨɟ ɩɢɫɶɦɨ ɢɦɩɟɪɚɬɨɪɚ
ȼɢɥɶɝɟɥɶɦɚ, ɹɫɧɨ ɞɨɤɚɡɵɜɚɟɬ, ɱɬɨ ɜɫɟ ɞɟɥɨ ɨ ɩɪɢɡɧɚɧɢɢ ɩɪɢɧɰɚ
Ɏɟɪɞɢɧɚɧɞɚ ɛɵɥɨ ɢɡɞɚɜɧɚ ɩɨɞɝɨɬɨɜɥɟɧɨ ɜ Ȼɟɪɥɢɧɟ. ɇɚ ɱɟɬɜɟɪɬɵɣ ɢɥɢ

ɩɹɬɵɣ ɞɟɧɶ ɩɨ ɩɪɢɛɵɬɢɢ ɩɪɢɧɰɚ, ɤɨɝɞɚ ɢɡɜɟɫɬɢɬɟɥɶɧɵɟ ɩɢɫɶɦɚ ɨ ɟɝɨ
ɩɪɢɡɧɚɧɢɢ ɛɵɥɢ ɟɞɜɚ ɥɢɲɶ ɪɚɡɨɫɥɚɧɵ, ɝɟɪɦɚɧɫɤɢɣ ɩɨɫɥɚɧɧɢɤ ɝɨɫɩɨɞɢɧ
Ȼɸɥɨɜ ɭɠɟ ɜɪɭɱɚɥ ɤɨɪɨɥɸ ɧɚ ɱɚɫɬɧɨɣ ɚɭɞɢɟɧɰɢɢ ɨɬɜɟɬɧɨɟ ɩɢɫɶɦɨ
ɝɟɪɦɚɧɫɤɨɝɨ ɢɦɩɟɪɚɬɨɪɚ.
ȼɫɟ ɩɪɨɱɢɟ ɨɬɜɟɬɧɵɟ ɩɢɫɶɦɚ ɩɪɢɛɵɥɢ ɨɞɧɢ ɡɚ ɞɪɭɝɢɦɢ ɩɨɱɬɢ
ɨɞɧɨɜɪɟɦɟɧɧɨ. Ʉɚɤ ɹ ɢɦɟɥ ɱɟɫɬɶ ɬɟɥɟɝɪɚɮɢɪɨɜɚɬɶ ȼɚɲɟɦɭ
ȼɵɫɨɤɨɩɪɟɜɨɫɯɨɞɢɬɟɥɶɫɬɜɭ, ɩɢɫɶɦɨ1 ȿɝɨ ɂɦɩɟɪɚɬɨɪɫɤɨɝɨ ȼɟɥɢɱɟɫɬɜɚ
ɧɚɲɟɝɨ ɚɜɝɭɫɬɟɣɲɟɝɨ ɝɨɫɭɞɚɪɹ ɛɵɥɨ ɦɧɨɸ ɜɪɭɱɟɧɨ ȿɝɨ ȼɟɥɢɱɟɫɬɜɭ
ɤɨɪɨɥɸ Ʉɚɪɥɭ ɧɚ ɱɚɫɬɧɨɣ ɚɭɞɢɟɧɰɢɢ 20 ɦɚɹ.
Ʉɨɪɨɥɶ ɜɟɫɶɦɚ ɞɨɥɝɨ ɢ ɥɸɛɟɡɧɨ ɛɟɫɟɞɨɜɚɥ ɫɨ ɦɧɨɸ, ɜɵɫɤɚɡɵɜɚɹ,
ɧɚɫɤɨɥɶɤɨ ɨɧ ɫɱɚɫɬɥɢɜ, ɱɬɨ ɟɦɭ ɭɞɚɥɨɫɶ ɭɩɪɨɱɢɬɶ ɛɭɞɭɳɧɨɫɬɶ ɫɬɪɚɧɵ
ɛɥɚɝɨɩɨɥɭɱɧɵɦ ɪɚɡɪɟɲɟɧɢɟɦ ɫɬɨɥɶ ɡɧɚɦɟɧɚɬɟɥɶɧɨɝɨ ɞɥɹ ɟɟ ɝɪɹɞɭɳɢɯ
ɫɭɞɟɛ ɜɨɩɪɨɫɚ ɨ ɩɪɟɫɬɨɥɨɧɚɫɥɟɞɢɢ.
ɋ ɫɨɜɟɪɲɟɧɧɵɦ ɩɨɱɬɟɧɢɟɦ ɢ ɧɟɨɝɪɚɧɢɱɟɧɧɨɸ ɩɪɟɞɚɧɧɨɫɬɶɸ ɢɦɟɸ
1
Ʉɨɪɨɥɶ Ʉɚɪɥ I ɛɵɥ ɝɥɭɛɨɤɨ ɪɚɡɨɱɚɪɨɜɚɧ ɩɢɫɶɦɨɦ, ɩɨɥɭɱɟɧɧɵɦ ɢɦ ɨɬ ɢɦɩɟɪɚɬɨɪɚ
Ⱥɥɟɤɫɚɧɞɪɚ III. Ɉɛ ɷɬɨɦ ɨɧ ɭɩɨɦɹɧɭɥ ɜ ɬɟɥɟɝɪɚɦɦɟ ɫɜɨɟɣ ɫɟɫɬɪɟ, Ɇɚɪɢɢ Ɏɥɚɧɞɪɫɤɨɣ:
„ɉɨɱɬɢ ɜɫɟ ɫɭɜɟɪɟɧɵ ɨɬɜɟɬɢɥɢ ɫɚɦɵɦ ɫɟɪɞɟɱɧɵɦ ɨɛɪɚɡɨɦ ɧɚ ɦɨɟ ɢɡɜɟɳɟɧɢɟ ɨɛ
ɭɪɟɝɭɥɢɪɨɜɚɧɢɢ ɜɨɩɪɨɫɚ ɫ ɩɪɟɫɬɨɥɨɧɚɫɥɟɞɢɟɦ. Ɍɨɥɶɤɨ ɩɢɫɶɦɨ ɰɚɪɹ ɧɟ ɫɨɞɟɪɠɚɥɨ ɧɢɱɟɝɨ
ɠɟɥɚɬɟɥɶɧɨɝɨ, ɚ ɥɢɲɶ ɥɟɞɹɧɨɣ ɯɨɥɨɞ. Ȼɵɥɨ ɛɵ ɥɭɱɲɟ, ɟɫɥɢ ɛɵ ɨɧ ɦɧɟ ɜɨɨɛɳɟ ɧɟ ɨɬɜɟɬɢɥ,
ɬɚɤ ɤɚɤ ɷɬɨɝɨ ɢ ɯɨɬɟɥɚ ɪɨɫɫɢɣɫɤɚɹ ɩɪɟɫɫɚ». ɋɦ.: Cristescu S. Carol I. CorespondenĠa
personală, 1878-1912. Bucureúti, 2005. P. 250.

În virtutea aceloraúi motive pe care le-am expus în precedenta mea
depeúă cu nr. 29, aici s-a acordat o importanĠă deosebită scrisorilor de răspuns
ale monarhilor la anunĠul oficial al regelui Carol cu privire la recunoaúterea
drept moútenitor a nepotului său, prinĠul Ferdinand de Hohenzollern; aceste
scrisori erau aúteptate cu o nerăbdare febrilă. În acelaúi timp, nu putem să nu
observăm că rapiditatea cu care a fost primită aici scrisoarea de răspuns a
împăratului Wilhelm demonstrează cu claritate că toată afacerea legată de
recunoaúterea prinĠului Ferdinand a fost pregătită cu mult timp în urmă la
Berlin. În a patra sau a cincea zi după sosirea prinĠului, când scrisorile oficiale
care îi anunĠau recunoaúterea abia dacă fuseseră trimise, ambasadorul german,

domnul Bülow, deja îi înmâna regelui într-o audienĠă privată scrisoarea de
răspuns a împăratului german.
Toate celelalte scrisori de răspuns au sosit unele după altele, aproape în
acelaúi timp. Aúa cum am avut onoarea să telegrafiez ExcelenĠei Voastre, i-am
înmânat personal MajestăĠii Sale regelui Carol scrisoarea1 MajestăĠii Sale Imperiale
augustului nostru monarh în timpul unei audienĠe private pe data de 20 mai.
Regele a discutat cu mine un timp îndelungat úi extrem de amabil,
spunându-mi cât este de fericit că el a reuúit să consolideze viitorul Ġării prin
rezolvarea cu succes a chestiunii succesiunii la tron, care este atât de semni-
ficativă pentru viitorul ei destin.
Cu deplină consideraĠie úi devotament nelimitat, am onoarea de a fi,
1
Regele Carol I a fost profund dezamăgit de scrisoarea primită de la împăratul
Alexandru III, aspect surprins într-o telegramă trimisă surorii sale, Maria de Flandra: „Aproape
toĠi suveranii au răspuns într-un mod cordial la notificările mele privind reglementarea succesiunii
la tron. Numai scrisoarea Ġarului nu a lăsat nimic de dorit în ceea ce priveúte răceala glacială. Cel
mai bine ar fi fost să nu-mi răspundă deloc, aúa cum a cerut presa rusă”: Sorin Cristescu, Carol I.
CorespondenĠa personală, 1878-1912, Bucureúti, 2005 (în continuare: Cristescu, Carol I.
CorespondenĠa personală), p. 250.
19

ɂɯ ȼɟɥɢɱɟɫɬɜɚ ɤɨɪɨɥɶ ɢ ɤɨɪɨɥɟɜɚ ɪɭɦɵɧɫɤɢɟ ɫ ɧɚɫɥɟɞɧɢɤɨɦ
ɩɪɟɫɬɨɥɚ, ɩɪɢɧɰɟɦ Ɏɟɪɞɢɧɚɧɞɨɦ, ɜɵɟɯɚɥɢ 11-ɝɨ ɢɸɧɹ, ɤɚɤ ɹ ɢɦɟɥ ɱɟɫɬɶ
ɞɨɧɟɫɬɢ ɨ ɬɨɦ ȼɚɲɟɦɭ ȼɵɫɨɤɨɩɪɟɜɨɫɯɨɞɢɬɟɥɶɫɬɜɭ ɫɟɤɪɟɬɧɨɸ ɬɟɥɟɝɪɚɦɦɨɸ
ɨɬ 12-ɝɨ ɢɸɧɹ, ɜ ȼɟɧɭ, ɚ ɨɬɬɭɞɚ ɜ Ɂɢɝɦɚɪɢɧɝɟɧ ɞɥɹ ɩɪɢɫɭɬɫɬɜɨɜɚɧɢɹ ɧɚ
ɛɪɚɤɨɫɨɱɟɬɚɧɢɢ ɩɥɟɦɹɧɧɢɤɚ ȿɝɨ ȼɟɥɢɱɟɫɬɜɚ ɩɪɢɧɰɚ ȼɢɥɶɝɟɥɶɦɚ
Ƚɨɝɟɧɰɨɥɥɟɪɧɫɤɨɝɨ ɫ ɩɪɢɧɰɟɫɫɨɣ Ɇɚɪɢɟɣ Ȼɭɪɛɨɧɫɤɨɣ.
Ɉɬɫɭɬɫɬɜɢɟ ɤɨɪɨɥɹ ɩɪɨɞɥɢɬɫɹ, ɜɟɪɨɹɬɧɨ, ɧɟ ɦɟɧɟɟ ɲɟɫɬɢ ɧɟɞɟɥɶ,
ɬɚɤ ɤɚɤ ɩɪɟɞɩɨɥɚɝɚɟɬɫɹ, ɱɬɨ ɩɨɫɥɟ ɫɟɦɟɣɧɨɝɨ ɬɨɪɠɟɫɬɜɚ ȿɝɨ ȼɟɥɢɱɟɫɬɜɨ
ɨɬɩɪɚɜɢɬɫɹ ɧɚ ɜɨɞɵ ɥɟɱɢɬɶɫɹ. Ʉɨɪɨɥɟɜɚ ɠɟ ȿɥɢɡɚɜɟɬɚ, ɩɨ ɩɨɥɭɱɟɧɧɵɦ
ɦɧɨɸ ɱɚɫɬɧɵɦ ɫɜɟɞɟɧɢɹɦ, ɫɨɛɢɪɚɟɬɫɹ ɩɪɨɟɯɚɬɶ ɢɧɤɨɝɧɢɬɨ ɧɚ ɩɚɪɢɠɫɤɭɸ
ɜɵɫɬɚɜɤɭ. ɉɪɟɞɩɨɥɨɠɟɧɢɟ ɷɬɨ, ɫɨɫɬɚɜɥɹɸɳɟɟ ɡɚɜɟɬɧɭɸ ɦɟɱɬɭ ɤɨɪɨɥɟɜɵ,
ɫɨɞɟɪɠɢɬɫɹ ɜ ɬɚɣɧɟ. ɇɨ ɟɞɜɚ ɥɢ ɭɞɚɫɬɫɹ ȿɺ ȼɟɥɢɱɟɫɬɜɭ ɫɨɯɪɚɧɢɬɶ

ɩɪɟɞɩɨɥɚɝɚɟɦɨɟ ɢɧɤɨɝɧɢɬɨ. Ɇɟɱɬɚɬɟɥɶɧɚɹ ɤɨɪɨɥɟɜɚ, ɩɨɞɱɢɧɢɜɲɚɹɫɹ ɡɚ
ɩɨɫɥɟɞɧɟɟ ɜɪɟɦɹ ɜɫɟɰɟɥɨ ɜɥɢɹɧɢɸ ɧɨɜɨɣ ɫɜɨɟɣ ɮɪɟɣɥɢɧɵ, ɞɟɜɢɰɵ
ȼɷɤɷɪɟɫɤɭ, ɬɚɤɨɣ ɠɟ ɩɨɷɬɟɫɫɵ, ɤɚɤ ɢ ɫɚɦɚ ɤɨɪɨɥɟɜɚ, ɜɦɟɫɬɟ ɫ ɧɟɸ
ɤɨɪɨɧɨɜɚɧɧɨɣ Ɏɪɚɧɰɭɡɫɤɨɣ ɚɤɚɞɟɦɢɟɣ ɡɚ ɬɨɦɢɤ ɫɬɢɯɨɬɜɨɪɟɧɢɣ, ɩɨ ɜɫɟɣ
ɜɟɪɨɹɬɧɨɫɬɢ, ɩɪɢ ɫɨɛɥɸɞɟɧɢɢ ɩɪɟɞɩɨɥɚɝɚɟɦɨɝɨ ɫɬɪɨɝɨɝɨ ɢɧɤɨɝɧɢɬɨ
ɩɨɩɚɞɟɬ ɜ ɉɚɪɢɠ ɢɫɤɥɸɱɢɬɟɥɶɧɨ ɜ ɤɪɭɠɤɢ ɜɫɟɜɨɡɦɨɠɧɵɯ ɜɬɨɪɨɫɬɟɩɟɧɧɵɯ
ɥɢɬɟɪɚɬɨɪɨɜ, ɞɪɭɡɟɣ ɝɨɫɩɨɠɢ ȼɷɤɷɪɟɫɤɭ, ɢ ɤɨɬɨɪɵɟ ɧɟ ɩɪɟɦɢɧɭɬ
ɩɪɨɬɪɭɛɢɬɶ ɜ ɠɭɪɧɚɥɚɯ ɨ ɫɧɨɲɟɧɢɹɯ ɫɜɨɢɯ ɫ ɚɜɝɭɫɬɟɣɲɟɣ ɩɢɫɚɬɟɥɶɧɢɰɟɣ.
ɍɠɟ ɢ ɬɟɩɟɪɶ ɜ ɝɚɡɟɬɚɯ ɩɨɹɜɢɥɢɫɶ ɥɸɛɨɩɵɬɧɵɟ ɫɟɧɬɢɦɟɧɬɚɥɶɧɨ-ɩɨɷɬɢɱɟɫɤɢɟ
ɩɢɫɶɦɚ, ɤɨɬɨɪɵɦɢ Ʉɚɪɦɟɧ ɋɢɥɶɜɚ, ɧɟ ɞɨɜɨɥɶɫɬɜɭɹɫɶ ɚɤɚɞɟɦɢɱɟɫɤɢɦɢ
ɥɚɜɪɚɦɢ, ɧɚɲɥɚ ɧɭɠɧɵɦ ɨɛɦɟɧɹɬɶɫɹ ɫ ɱɥɟɧɚɦɢ Ɉɛɳɟɫɬɜɚ ɩɪɨɜɚɧɫɚɥɶɫɤɢɯ
ɩɨɷɬɨɜ, ɢɡɜɟɫɬɧɨɝɨ ɩɨɞ ɢɦɟɧɟɦ ɮɟɥɢɛɪɨɜ1. Ȼɨɥɶɲɢɧɫɬɜɨ ɷɬɢɯ ɮɟɥɢɛɪɨɜ,
ɩɨ ɩɨɥɢɬɢɱɟɫɤɢɦ ɭɛɟɠɞɟɧɢɹɦ, ɫɨɰɢɚɥ-ɪɚɞɢɤɚɥɵ. ȼ ɩɢɫɶɦɚɯ ɫɜɨɢɯ ɤ ɷɬɢɦ
ɝɨɫɩɨɞɚɦ ɤɨɪɨɥɟɜɚ ɜɵɪɚɠɚɟɬ ɠɟɥɚɧɢɟ ɛɵɬɶ «ɤɨɪɨɥɟɜɨɸ-ɮɟɟɣ ɜɫɟɦɢɪɧɨɣ
ɪɟɫɩɭɛɥɢɤɢ». Ƚɨɫɩɨɞɚ ɠɟ ɮɟɥɢɛɪɵ ɜɟɥɢɱɚɸɬ ɟɟ: „la bonne petite Reine” ɢ
ɩɨɫɵɥɚɸɬ ɟɣ ɫɜɨɢ ɩɪɨɢɡɜɟɞɟɧɢɹ, ɥɸɛɟɡɧɨ ɜɵɱɟɪɤɢɜɚɹ ɢɡ ɫɜɨɢɯ ɩɟɱɚɬɧɵɯ
ɬɢɬɭɥɨɜ ɤɚɱɟɫɬɜɨ «socialiste», ɧɨ ɫɨɯɪɚɧɹɹ «démocrate et radical». Ɇɨɠɧɨ
ɫɟɛɟ ɩɪɟɞɫɬɚɜɢɬɶ, ɱɬɨ ɩɪɨɢɡɨɣɞɟɬ, ɟɫɥɢ ɧɟɪɜɧɨ-ɦɟɱɬɚɬɟɥɶɧɨɣ ɤɨɪɨɥɟɜɟ
ɭɞɚɫɬɫɹ ɜɦɟɫɬɟ ɫ ɟɺ ɬɚɤɨɜɨɸ ɠɟ ɮɪɟɣɥɢɧɨɣ, ɩɨɞ ɤɪɨɜɨɦ ɢɧɤɨɝɧɢɬɨ,
ɩɪɨɛɪɚɬɶɫɹ ɜ ɉɚɪɢɠ, ɢ ɤɚɤɢɟ ɧɟɫɤɪɨɦɧɨɫɬɢ ɧɟ ɡɚɦɟɞɥɹɬ ɩɨɹɜɢɬɶɫɹ ɜɨ
ɜɫɟɜɨɡɦɨɠɧɵɯ ɩɚɪɢɠɫɤɢɯ ɛɭɥɶɜɚɪɧɵɯ ɥɢɫɬɤɚɯ ɩɨ ɩɨɜɨɞɭ ɬɚɢɧɫɬɜɟɧɧɵɯ
ɩɭɬɟɲɟɫɬɜɟɧɧɢɰ. ȿɞɜɚ ɥɢ ɤɨɪɨɥɶ ɫɨɝɥɚɫɢɬɫɹ ɧɚ ɨɫɭɳɟɫɬɜɥɟɧɢɟ ɷɬɨɣ ɧɨɜɨɣ
ɡɚɬɟɢ ɫɜɨɟɣ ɩɨɷɬɢɱɟɫɤɨɣ ɫɭɩɪɭɝɢ.
ɋ ɨɬɥɢɱɧɵɦ ɩɨɱɬɟɧɢɟɦ ɢ ɝɥɭɛɨɱɚɣɲɟɣ ɩɪɟɞɚɧɧɨɫɬɶɸ, ɢɦɟɸ ɱɟɫɬɶ
ɛɵɬɶ, ɦɢɥɨɫɬɢɜɵɣ ɝɨɫɭɞɚɪɶ, ȼɚɲɟɝɨ ȼɵɫɨɤɨɩɪɟɜɨɫɯɨɞɢɬɟɥɶɫɬɜɚ
1
Ɋɟɱɶ ɢɞɺɬ ɨ ɱɥɟɧɚɯ ɥɢɬɟɪɚɬɭɪɧɨɝɨ ɨɛɳɟɫɬɜɚ, ɫɭɳɟɫɬɜɨɜɚɜɲɟɝɨ ɧɚ ɸɝɟ Ɏɪɚɧɰɢɢ.
ȿɝɨ ɨɫɧɨɜɚɥɢ ɜ 1854 ɝ. ɩɨɷɬɵ ɀɨɡɟɮ Ɋɭɦɚɧɢɥɶ ɢ Ɏɪɟɞɟɪɢɤ Ɇɢɫɬɪɚɥɶ ɫ ɰɟɥɶɸ ɪɚɡɜɢɬɢɹ
ɥɢɬɟɪɚɬɭɪɵ ɧɚ ɩɪɨɜɚɧɫɚɥɶɫɤɨɦ ɹɡɵɤɟ.

MajestăĠile Lor regele úi regina României, împreună cu moútenitorul
Tronului, prinĠul Ferdinand, au plecat pe data de 11 iunie la Viena, aúa cum am
avut onoarea să vă raportez ExcelenĠei Voastre prin telegrama secretă din 12 iunie,
iar de acolo vor pleca la Sigmaringen pentru a asista la ceremonia de căsătorie a

nepotului MajestăĠii Sale, prinĠul Wilhelm de Hohenzollern, cu prinĠesa Maria
de Bourbon.
AbsenĠa regelui se va prelungi, probabil, pentru nu mai puĠin de úase
săptămâni, deoarece se presupune că după această ceremonie familială
Majestatea Sa va pleca la băi pentru tratament. În ceea ce o priveúte pe regina
Elisabeta, conform unor informaĠii particulare primite de mine, ea are de gând
să plece incognito la expoziĠia de la Paris. Această intenĠie, care reprezintă un
vis arzător al reginei, este Ġinută în secret. Însă Majestatea Sa abia dacă va reuúi
să păstreze acest presupus incognito. Visătoarea regină, care a căzut în ultimul
timp cu totul sub influenĠa noii sale domniúoare de onoare, o oarecare duduie
Văcărescu, care este úi ea poetă, precum însăúi regina, úi care a fost încoronată,
împreună cu regina, de Academia Franceză, pentru un volumaú de poezii, după
toată probabilitatea, în condiĠiile respectării acelui presupus strict incognito, va
ajunge la Paris exclusiv în cercurile unor diverúi literaĠi de mâna a doua, prieteni
ai doamnei Văcărescu, úi care nu vor ezita deloc să proclame zgomotos prin
reviste despre legăturile lor cu augusta scriitoare. Chiar úi acum deja în ziare au
apărut niúte scrisori curioase, sentimental-poetice, prin care Carmen Sylva,
nefiind satisfăcută doar de laurii Academiei, a găsit de cuviinĠă să corespondeze
cu membrii SocietăĠii PoeĠilor Provensali1, cunoscuĠi mai ales sub numele de
Felibri. Majoritatea acestor Felibri sunt, după convingerile lor politice, social-
radicali. În scrisorile sale adresate acestor domni, regina îúi exprimă dorinĠa de a
deveni „regina-zână a republicii mondiale”. Din partea lor, domnii Felibri o
gratulează cu apelativul „la bonne petite Reine” úi îi trimit operele lor, útergând
cu amabilitate din titulaturile publicaĠiilor lor calitatea de „socialiste”, dar
păstrând „démocrate et radical”. Se poate deci imagina ce se va întâmpla, dacă
regina nervos-visătoare va reuúi, împreună cu domniúoara ei de onoare, având
aceeaúi fire, sub acoperirea acelui incognito, să se strecoare la Paris úi ce fel
de lucruri indiscrete nu vor întârzia să apară în tot felul de foiĠe pariziene de
bulevard în legătură cu misterioasele călătoare. Cu greu se poate crede că
regele va fi de acord cu realizarea acestei noi fantezii a poeticei sale
consoarte.
Cu deosebită consideraĠie úi cel mai profund devotament, am onoarea
de a fi, stimate domn, supusul fidel al ExcelenĠei Voastre, M. Hitrovo.
1
Referire la membrii grupării literare din sudul FranĠei, înfiinĠată în 1854 de
Frederic Mistral, cu scopul dezvoltării literaturii provensale.
20
Ȼɭɯɚɪɟɫɬ, 22 ɢɸɧɹ 1889 ɝ., ʋ 32. ɏɢɬɪɨɜɨ – Ƚɢɪɫɭ1
ɋ ɞɜɭɦɹ ɩɪɢɥɨɠɟɧɢɹɦɢ ɧɚ ɮɪɚɧɰɭɡɫɤɨɦ ɹɡɵɤɟ

ɉɪɢɟɡɠɚɜɲɢɣ ɫɸɞɚ ɧɚ ɷɬɢɯ ɞɧɹɯ ɢɡ Ȼɟɥɝɪɚɞɚ ɢɫɤɥɸɱɢɬɟɥɶɧɨ ɞɥɹ
ɫɜɢɞɚɧɢɹ ɫɨ ɦɧɨɸ ɝɨɫɩɨɞɢɧ ɐɚɧɤɨɜ ɩɪɟɞɫɬɚɜɢɥ ɦɧɟ ɝɨɫɩɨɞɢɧɚ ɋɬɚɧɱɨɜɚ,
ɩɪɢɫɥɚɧɧɨɝɨ ɤ ɧɟɦɭ ɜ ɤɚɱɟɫɬɜɟ ɭɩɨɥɧɨɦɨɱɟɧɧɨɝɨ ɨɬ ɟɝɨ ɟɞɢɧɨɦɵɲɥɟɧɧɢɤɨɜ
ɜ Ȼɨɥɝɚɪɢɢ ɞɥɹ ɩɟɪɟɝɨɜɨɪɨɜ ɫ ɧɢɦ ɢ ɞɥɹ ɨɛɫɭɠɞɟɧɢɹ ɢ ɢɡɵɫɤɚɧɢɹ ɫɪɟɞɫɬɜ
ɩɨɞɧɹɬɢɹ ɞɭɯɚ ɢ ɨɠɢɜɥɟɧɢɹ ɨɩɩɨɡɢɰɢɢ2.
ə ɢɦɟɥ ɫ ɝɨɫɩɨɞɚɦɢ ɐɚɧɤɨɜɵɦ ɢ ɋɬɚɧɱɨɜɵɦ ɩɪɨɞɨɥɠɢɬɟɥɶɧɵɟ
ɛɟɫɟɞɵ, ɨ ɫɨɞɟɪɠɚɧɢɢ ɤɨɢɯ ɞɨɥɝɨɦ ɫɱɢɬɚɸ ɩɨɞɪɨɛɧɨ ɞɨɧɟɫɬɢ ȼɚɲɟɦɭ
ȼɵɫɨɤɨɩɪɟɜɨɫɯɨɞɢɬɟɥɶɫɬɜɭ.
ɉɨ ɫɥɨɜɚɦ ɭɩɨɥɧɨɦɨɱɟɧɧɨɝɨ ɝɥɚɜɧɨɝɨ ɤɨɦɢɬɟɬɚ ɧɚɪɨɞɧɨɣ ɩɚɪɬɢɢ,
ɝɨɫɩɨɞɢɧɚ ɋɬɚɧɱɨɜɚ, ɞɟɹɬɟɥɶɧɨɫɬɶ ɩɪɨɬɢɜɧɢɤɨɜ ɩɪɢɧɰɚ Ɏɟɪɞɢɧɚɧɞɚ ɢ ɟɝɨ
ɩɪɚɜɢɬɟɥɶɫɬɜɚ ɫɨɜɟɪɲɟɧɧɨ ɩɨɱɬɢ ɩɪɟɤɪɚɬɢɥɚɫɶ. Ɉɪɝɚɧɢɡɚɰɢɹ ɩɚɪɬɢɢ
ɤɪɚɣɧɟ ɫɥɚɛɚ. Ɉɬɞɟɥɟɧɢɹ ɤɨɦɢɬɟɬɚ ɜ ɩɪɨɜɢɧɰɢɢ ɢɥɢ ɪɚɫɫɬɪɨɢɥɢɫɶ, ɢɥɢ
ɜɨɜɫɟ ɧɟ ɫɨɛɢɪɚɸɬɫɹ, ɢɥɢ ɨɝɪɚɧɢɱɢɜɚɸɬɫɹ ɥɢɲɶ ɩɪɨɫɬɨɸ ɩɟɪɟɞɚɱɟɸ
ɫɜɟɞɟɧɢɣ ɨ ɩɪɨɢɫɯɨɞɹɳɟɦ. Ⱥɤɬɢɜɧɨɣ ɞɟɹɬɟɥɶɧɨɫɬɢ ɧɢɤɚɤɨɣ ɧɟ ɫɭɳɟɫɬɜɭɟɬ.
ɉɟɱɚɬɧɵɯ ɨɪɝɚɧɨɜ, ɡɚ ɢɫɤɥɸɱɟɧɢɟɦ ɟɠɟɧɟɞɟɥɶɧɨɝɨ ɛɟɫɰɜɟɬɧɨɝɨ ɠɭɪɧɚɥɚ
«ɇɚɩɪɟɞ», ɜɵɯɨɞɹɳɟɝɨ ɜ Ɏɢɥɢɩɩɨɩɨɥɟ, ɨɩɩɨɡɢɰɢɹ ɫɨɜɫɟɦ ɧɟ ɢɦɟɟɬ. ɋɨ
ɜɪɟɦɟɧɢ ɩɪɨɬɟɫɬɚ, ɩɨɞɚɧɧɨɝɨ ɛɥɚɠɟɧɧɨɦɭ ɂɨɫɢɮɭ ɫɨɮɢɣɫɤɢɦɢ ɝɪɚɠɞɚɧɚɦɢ
ɩɨ ɩɨɜɨɞɭ ɫɬɨɥɤɧɨɜɟɧɢɹ ɛɨɥɝɚɪɫɤɨɝɨ ɩɪɚɜɢɬɟɥɶɫɬɜɚ ɫ ɫɨɛɪɚɜɲɢɦɫɹ ɜ ɋɨɮɢɢ
ɋɢɧɨɞɨɦ, ɧɚɪɨɞɧɚɹ ɩɚɪɬɢɹ ɧɢɱɟɦ ɫɟɛɹ ɧɟ ɩɪɨɹɜɢɥɚ. Ɇɟɠɞɭ ɬɟɦ, ɧɟɥɶɡɹ ɧɟ
ɫɨɡɧɚɬɶɫɹ, ɱɬɨ ɧɚɫɬɨɹɳɢɣ ɪɟɠɢɦ ɡɧɚɱɢɬɟɥɶɧɨ ɭɩɪɨɱɢɥɫɹ ɢ ɩɪɨɞɨɥɠɚɟɬ
ɭɤɪɟɩɥɹɬɶɫɹ. ȿɫɥɢ ɬɚɤɨɟ ɩɚɫɫɢɜɧɨɟ ɨɬɧɨɲɟɧɢɟ ɨɩɩɨɡɢɰɢɢ ɧɟ ɢɡɦɟɧɢɬɫɹ, ɬɨ
ɧɟɫɨɦɧɟɧɧɨ, ɱɬɨ ɦɧɨɝɢɟ ɢɡ ɧɟɞɨɜɨɥɶɧɵɯ, ɨɤɨɧɱɚɬɟɥɶɧɨ ɨɛɟɡɧɚɞɺɠɟɧɧɵɟ,
ɭɬɪɚɬɹɬ ɜɫɹɤɭɸ ɜɟɪɭ ɜ ɫɨɛɫɬɜɟɧɧɵɟ ɫɢɥɵ ɢ ɧɟɜɨɥɶɧɨ ɧɚɱɧɭɬ ɦɢɪɢɬɶɫɹ ɫ
ɭɫɬɚɧɨɜɢɜɲɢɦɫɹ ɩɨɥɨɠɟɧɢɟɦ ɞɟɥ.
ɗɥɟɦɟɧɬɨɜ ɠɟ ɞɥɹ ɛɨɪɶɛɵ ɫ ɩɪɢɧɰɟɦ Ʉɨɛɭɪɝɫɤɢɦ ɢ ɟɝɨ
ɦɢɧɢɫɬɪɚɦɢ ɛɨɥɟɟ ɱɟɦ ɞɨɫɬɚɬɨɱɧɨ. Ɉɫɬɚɜɥɹɹ ɜ ɫɬɨɪɨɧɟ ɦɚɫɫɭ ɫɟɥɶɫɤɨɝɨ
ɧɚɫɟɥɟɧɢɹ, ɛɟɫɫɩɨɪɧɨ ɫɢɦɩɚɬɢɡɢɪɭɸɳɟɝɨ Ɋɨɫɫɢɢ, ɧɨ ɦɚɥɨ ɩɨɞɜɢɠɧɨɝɨ ɢ
ɧɟ ɦɨɝɭɳɟɝɨ ɢɦɟɬɶ ɜɥɢɹɧɢɟ ɧɚ ɝɨɫɭɞɚɪɫɬɜɟɧɧɵɣ ɯɨɞ ɞɟɥɚ, ɜɫɥɟɞɫɬɜɢɟ
ɫɜɨɟɣ ɧɟɩɨɞɝɨɬɨɜɥɟɧɧɨɫɬɢ ɩɨɥɶɡɨɜɚɬɶɫɹ ɱɭɠɞɵɦɢ ɟɦɭ ɤɨɧɫɬɢɬɭɰɢɨɧɧɵɦɢ
ɮɨɪɦɚɦɢ, ɜɫɺ, ɱɬɨ ɟɫɬɶ ɥɭɱɲɟɝɨ ɜ Ȼɨɥɝɚɪɢɢ, ɧɟɞɨɜɨɥɶɧɨ ɩɨɥɨɠɟɧɢɟɦ, ɜ
ɤɨɬɨɪɨɦ ɧɚɯɨɞɢɬɫɹ ɫɬɪɚɧɚ, ɜɜɢɞɭ ɟɟ ɧɟɧɨɪɦɚɥɶɧɵɯ ɨɬɧɨɲɟɧɢɣ ɤ Ɋɨɫɫɢɢ:
ɥɭɱɲɢɟ ɝɪɚɠɞɚɧɟ, ɭɫɬɪɚɧɟɧɧɵɟ ɨɬ ɭɱɚɫɬɢɹ ɜ ɭɩɪɚɜɥɟɧɢɢ, ɬɨɪɝɨɜɵɣ ɤɥɚɫɫ,
ɫɬɪɚɞɚɸɳɢɣ ɨɬ ɷɤɨɧɨɦɢɱɟɫɤɨɝɨ ɤɪɢɡɢɫɚ, ɢ, ɧɚɤɨɧɟɰ, ɞɭɯɨɜɟɧɫɬɜɨ, ɭɠɟ
ɧɚɯɨɞɹɳɟɟɫɹ ɜ ɨɬɤɪɵɬɨɣ ɜɪɚɠɞɟ ɫ ɤɧɹɡɟɦ. ɉɨ ɦɧɟɧɢɸ ɋɬɚɧɱɨɜɚ, ɝɥɚɜɧɚɹ
ɩɪɢɱɢɧɚ ɛɟɡɞɟɣɫɬɜɢɹ ɨɩɩɨɡɢɰɢɢ ɡɚɤɥɸɱɚɟɬɫɹ ɜ ɨɬɫɭɬɫɬɜɢɢ ɞɟɧɟɠɧɵɯ

ɫɪɟɞɫɬɜ ɭ ɟɺ ɪɭɤɨɜɨɞɢɬɟɥɟɣ.
ɑɬɨɛɵ ɩɪɟɤɪɚɬɢɬɶ ɷɬɨ ɩɚɫɫɢɜɧɨɟ ɨɬɧɨɲɟɧɢɟ ɛɨɥɝɚɪɫɤɨɝɨ ɧɚɪɨɞɚ ɢ
ɜɵɡɜɚɬɶ ɟɝɨ ɤ ɞɟɹɬɟɥɶɧɨɫɬɢ, ɰɟɧɬɪɚɥɶɧɵɣ ɤɨɦɢɬɟɬ ɧɚɪɨɞɧɨɣ ɩɚɪɬɢɢ
ɩɨɫɬɚɜɢɥ ɫɟɛɟ ɡɚɞɚɱɟɣ ɧɚɣɬɢ ɧɟɨɛɯɨɞɢɦɵɟ ɫɪɟɞɫɬɜɚ ɞɥɹ ɜɟɞɟɧɢɹ
ɚɧɬɢɩɪɚɜɢɬɟɥɶɫɬɜɟɧɧɨɣ ɚɝɢɬɚɰɢɢ ɢ ɪɟɲɢɥ ɞɥɹ ɷɬɨɣ ɰɟɥɢ ɭɩɨɥɧɨɦɨɱɢɬɶ
Ⱦɪɚɝɚɧɚ ɐɚɧɤɨɜɚ ɡɚɤɥɸɱɢɬɶ ɡɚɺɦ ɨɬ ɢɦɟɧɢ ɜɫɟɣ ɩɚɪɬɢɢ. ȼɜɢɞɭ
ɧɟɜɨɡɦɨɠɧɨɫɬɢ ɧɚɣɬɢ ɧɭɠɧɵɟ ɫɪɟɞɫɬɜɚ ɜ ɫɚɦɨɣ ɫɬɪɚɧɟ, ɬɚɤɨɜɨɣ ɡɚɟɦ
ɤɨɦɢɬɟɬ ɩɪɟɞɩɨɥɚɝɚɟɬ ɫɨɜɟɪɲɢɬɶ ɜɧɟ ɩɪɟɞɟɥɨɜ Ȼɨɥɝɚɪɢɢ, ɚ ɢɦɟɧɧɨ ɜ
Ɋɨɫɫɢɢ, ɟɫɥɢ ɢɦɩɟɪɚɬɨɪɫɤɨɟ ɩɪɚɜɢɬɟɥɶɫɬɜɨ ɫɨɛɥɚɝɨɜɨɥɢɬ ɨɤɚɡɚɬɶ
ɫɨɞɟɣɫɬɜɢɟ ɤ ɨɫɭɳɟɫɬɜɥɟɧɢɸ ɨɧɨɝɨ. Ɂɚɺɦ ɩɪɟɞɩɨɥɚɝɚɟɬɫɹ ɜ ɨɞɢɧ ɦɢɥɥɢɨɧ
ɮɪɚɧɤɨɜ. ɍɫɥɨɜɢɹ ɡɚɣɦɚ ɫɥɟɞɭɸɳɢɟ:
Ʉɨɦɢɬɟɬ ɧɚɪɨɞɧɨɣ ɩɚɪɬɢɢ, ɤɨɬɨɪɭɸ ɩɪɟɞɫɬɚɜɥɹɟɬ ɝɨɫɩɨɞɢɧ
ɐɚɧɤɨɜ, ɨɛɹɡɵɜɚɟɬɫɹ, ɩɨ ɧɢɡɥɨɠɟɧɢɢ ɩɪɢɧɰɚ Ɏɟɪɞɢɧɚɧɞɚ, ɩɪɢɥɨɠɢɬɶ ɜɫɟ
ɫɜɨɢ ɫɬɚɪɚɧɢɹ, ɱɬɨɛɵ ɩɪɨɜɟɫɬɢ ɧɚ ɛɨɥɝɚɪɫɤɢɣ ɬɪɨɧ ɤɚɧɞɢɞɚɬɚ, ɭɤɚɡɚɧɧɨɝɨ
ɢɦɩɟɪɚɬɨɪɫɤɢɦ ɩɪɚɜɢɬɟɥɶɫɬɜɨɦ.
Ɂɚɧɹɬɚɹ ɫɭɦɦɚ ɞɨɥɠɧɚ ɛɵɬɶ ɩɪɟɞɨɫɬɚɜɥɟɧɚ ɜ ɪɚɫɩɨɪɹɠɟɧɢɟ
ɝɨɫɩɨɞɢɧɚ ɐɚɧɤɨɜɚ. Ɋɚɫɯɨɞɨɜɚɧɢɟ ɟɺ ɛɭɞɟɬ ɩɪɨɢɡɜɨɞɢɬɶɫɹ ɰɟɧɬɪɚɥɶɧɵɦ
ɤɨɦɢɬɟɬɨɦ ɧɚɪɨɞɧɨɣ ɩɚɪɬɢɢ, ɢɥɢ ɫɩɟɰɢɚɥɶɧɨ ɞɥɹ ɷɬɨɝɨ ɧɚɡɧɚɱɟɧɧɨɣ
ɤɨɦɢɫɫɢɟɣ. Ƚɨɫɩɨɞɢɧ ɐɚɧɤɨɜ ɢ ɱɥɟɧɵ ɰɟɧɬɪɚɥɶɧɨɝɨ ɤɨɦɢɬɟɬɚ ɨɛɹɡɭɸɬɫɹ
ɡɚɫɬɚɜɢɬɶ ɩɪɢɧɹɬɶ ɨɛɵɤɧɨɜɟɧɧɨɟ ɇɚɪɨɞɧɨɟ ɫɨɛɪɚɧɢɟ, ɜɫɥɟɞ ɡɚ ɢɡɛɪɚɧɢɟɦ
ɧɨɜɨɝɨ ɤɧɹɡɹ, ɭɩɥɚɬɭ ɞɨɥɝɚ ɜ ɪɚɫɱɟɬɟ ɢɡ 5% ɝɨɞɨɜɵɯ, ɡɚ ɢɫɬɟɤɲɟɟ ɜɪɟɦɹ.
Ƚɥɚɜɚ ɩɚɪɬɢɢ ɢ ɱɥɟɧɵ ɰɟɧɬɪɚɥɶɧɨɝɨ ɤɨɦɢɬɟɬɚ ɧɢɤɚɤɨɣ ɞɪɭɝɨɣ
ɥɟɝɚɥɶɧɨ ɦɚɬɟɪɢɚɥɶɧɨɣ ɨɬɜɟɬɫɬɜɟɧɧɨɫɬɢ, ɤɪɨɦɟ ɜɵɲɟɭɩɨɦɹɧɭɬɨɣ,
ɨɬɧɨɫɢɬɟɥɶɧɨ ɭɩɥɚɬɵ ɞɨɥɝɚ ɩɪɢɧɹɬɶ ɧɚ ɫɟɛɹ ɧɟ ɦɨɝɭɬ.
ȼɵɲɟɩɨɢɦɟɧɨɜɚɧɧɵɟ ɭɫɥɨɜɢɹ ɛɭɞɭɬ ɜɧɟɫɟɧɵ ɜ ɩɪɨɬɨɤɨɥ ɤɨɦɢɬɟɬɚ
ɢ, ɩɨ ɩɨɞɩɢɫɚɧɢɢ ɟɝɨ ɜɫɟɦɢ ɱɥɟɧɚɦɢ, ɩɨɫɥɟɞɧɢɣ ɜɪɭɱɟɧ ɛɭɞɟɬ ɝɨɫɩɨɞɢɧɭ
ɐɚɧɤɨɜɭ ɞɥɹ ɩɪɟɞɴɹɜɥɟɧɢɹ ɤɨɦɭ ɫɥɟɞɭɟɬ.
ɉɟɪɟɞɚɜɚɹ ɷɬɨ ɩɨɥɨɠɟɧɢɟ ɫɜɨɢɯ ɟɞɢɧɨɦɵɲɥɟɧɧɢɤɨɜ, ɝɨɫɩɨɞɢɧ
ɋɬɚɧɱɨɜ ɜɵɫɤɚɡɚɥ, ɱɬɨ ɛɨɪɶɛɭ ɩɪɟɞɩɨɥɚɝɚɟɬɫɹ ɜɟɫɬɢ ɧɚ ɫɬɪɨɝɨ ɥɟɝɚɥɶɧɨɣ
ɩɨɱɜɟ, ɩɭɬɟɦ ɩɪɟɫɫɵ ɢ ɜɨɡɞɟɣɫɬɜɢɹ ɧɚ ɨɛɳɟɫɬɜɟɧɧɨɟ ɦɧɟɧɢɟ, ɢ ɱɬɨ
ɞɪɭɝɨɝɨ ɫɩɨɫɨɛɚ ɤ ɨɫɭɳɟɫɬɜɥɟɧɢɸ ɰɟɥɟɣ, ɩɪɟɫɥɟɞɭɟɦɵɯ ɝɨɫɩɨɞɢɧɨɦ
ɐɚɧɤɨɜɵɦ ɢ ɟɝɨ ɩɚɪɬɢɟɣ, ɧɟɬ. ȼɫɹɤɚɹ ɦɵɫɥɶ ɨ ɫɨɝɥɚɲɟɧɢɢ ɫɨ
ɋɬɚɦɛɨɥɨɜɵɦ ɜ ɧɚɫɬɨɹɳɟɟ ɜɪɟɦɹ ɞɨɥɠɧɚ ɛɵɬɶ ɨɬɛɪɨɲɟɧɚ. ɉɨɥɨɠɟɧɢɟ
ɋɬɚɦɛɨɥɨɜɚ ɧɟ ɧɚɫɬɨɥɶɤɨ ɧɟɩɪɨɱɧɨ, ɱɬɨɛɵ ɟɦɭ ɧɭɠɧɨ ɛɵɥɨ ɢɫɤɚɬɶ ɨɩɨɪɵ
ɢ ɩɨɦɨɳɢ, ɢ ɜɪɹɞ ɥɢ ɠɟɥɚɧɢɟ ɟɝɨ ɢɡɦɟɧɢɬɶ ɫɜɨɸ ɩɪɨɝɪɚɦɦɭ ɦɨɠɟɬ ɛɵɬɶ
ɢɫɤɪɟɧɧɢɦ. ɋ ɞɪɭɝɨɣ ɫɬɨɪɨɧɵ, ɨɧ ɡɧɚɱɢɬɟɥɶɧɨ ɭɬɪɚɬɢɥ ɬɨ ɧɟɨɝɪɚɧɢɱɟɧɧɨɟ
ɜɥɢɹɧɢɟ, ɤɨɬɨɪɵɦ ɩɨɥɶɡɨɜɚɥɫɹ ɟɳɺ ɝɨɞ ɬɨɦɭ ɧɚɡɚɞ, ɢ ɩɪɢɫɨɟɞɢɧɟɧɢɟ ɟɝɨ ɤ
ɜɡɝɥɹɞɚɦ ɧɚɪɨɞɧɨɣ ɩɚɪɬɢɢ ɧɟ ɦɨɠɟɬ ɢɦɟɬɶ ɪɟɲɚɸɳɟɝɨ ɡɧɚɱɟɧɢɹ. Ɍɟɩɟɪɶ ɭɠɟ
ɋɬɚɦɛɨɥɨɜɭ ɩɪɢɯɨɞɢɬɫɹ ɫɱɢɬɚɬɶɫɹ ɫ ɩɪɢɧɰɟɦ Ɏɟɪɞɢɧɚɧɞɨɦ, ɭɫɩɟɜɲɢɦ
ɩɪɢɨɛɪɟɫɬɢ ɥɢɱɧɵɯ ɫɬɨɪɨɧɧɢɤɨɜ, ɜ ɨɫɨɛɟɧɧɨɫɬɢ ɜ ɫɪɟɞɟ ɜɨɟɧɧɨɣ.
Ƚɨɫɩɨɞɢɧ ɐɚɧɤɨɜ, ɪɚɡɞɟɥɹɹ ɜɩɨɥɧɟ ɜɡɝɥɹɞɵ ɝɨɫɩɨɞɢɧɚ ɋɬɚɧɱɨɜɚ ɧɚ
ɩɨɥɨɠɟɧɢɟ ɞɟɥ ɜ Ȼɨɥɝɚɪɢɢ ɢ ɦɧɟɧɢɟ ɫɜɨɢɯ ɟɞɢɧɨɦɵɲɥɟɧɧɢɤɨɜ ɨ
ɧɟɨɛɯɨɞɢɦɨɫɬɢ ɢɡɵɫɤɚɧɢɹ ɞɟɧɟɠɧɵɯ ɫɪɟɞɫɬɜ ɞɥɹ ɨɪɝɚɧɢɡɚɰɢɢ ɨɩɩɨɡɢɰɢɢ,
ɩɪɨɫɢɥ ɦɟɧɹ ɫɨɨɛɳɢɬɶ ɢɦɩɟɪɚɬɨɪɫɤɨɦɭ ɩɪɚɜɢɬɟɥɶɫɬɜɭ ɨ ɫɞɟɥɚɧɧɨɦ ɟɦɭ

ɱɥɟɧɚɦɢ ɤɨɦɢɬɟɬɚ ɩɪɟɞɥɨɠɟɧɢɢ, ɩɪɢɱɺɦ ɨɫɨɛɟɧɧɨ ɧɚɫɬɚɢɜɚɥ ɧɚ
ɧɟɨɛɯɨɞɢɦɨɫɬɢ ɢɦɟɬɶ ɜ ɫɜɨɟɦ ɪɚɫɩɨɪɹɠɟɧɢɢ ɯɨɬɹ ɛɵ ɢ ɧɟɡɧɚɱɢɬɟɥɶɧɭɸ
ɫɭɦɦɭ ɜ 3 ɬɵɫɹɱɢ ɮɪɚɧɤɨɜ ɜ ɦɟɫɹɰ ɞɥɹ ɜɨɡɨɛɧɨɜɥɟɧɢɹ ɝɚɡɟɬɵ «ɋɜɟɬɥɢɧɚ».
ɋɨɨɛɳɚɹ ɦɧɟ ɨ ɜɵɲɟɢɡɥɨɠɟɧɧɨɦ, ɝɨɫɩɨɞɚ ɐɚɧɤɨɜ ɢ ɋɬɚɧɱɨɜ ɜ ɬɨ
ɠɟ ɜɪɟɦɹ ɩɪɟɞɫɬɚɜɢɥɢ ɧɚ ɦɨɟ ɨɛɫɭɠɞɟɧɢɟ ɧɟɫɤɨɥɶɤɨ ɩɪɨɟɤɬɨɜ
ɩɨɥɧɨɦɨɱɢɣ, ɤɨɬɨɪɵɦɢ ɦɨɝ ɛɵ ɫɧɚɛɞɢɬɶ ɰɟɧɬɪɚɥɶɧɵɣ ɤɨɦɢɬɟɬ ɨɩɩɨɡɢɰɢɢ
ɝɥɚɜɭ ɨɧɨɣ, ɝɨɫɩɨɞɢɧɚ ɐɚɧɤɨɜɚ, ɞɥɹ ɡɚɤɥɸɱɟɧɢɹ ɩɪɟɞɩɨɥɚɝɚɟɦɨɝɨ ɡɚɣɦɚ.
ɉɪɢ ɫɺɦ ɢɦɟɸ ɱɟɫɬɶ ɩɪɟɩɪɨɜɨɞɢɬɶ ɞɜɚ ɢɡ ɷɬɢɯ ɩɪɨɟɤɬɨɜ sub lit. Ⱥ ɢ Ȼ.
ȼɨɡɪɚɠɚɹ ɦɨɢɦ ɫɨɛɟɫɟɞɧɢɤɚɦ, ɹ ɢɦ ɡɚɦɟɬɢɥ, ɩɪɟɠɞɟ ɜɫɟɝɨ, ɱɬɨ
ɩɪɨɟɤɬ ɩɨɥɧɨɦɨɱɢɣ ɡɚ lit. Ⱥ, ɜ ɤɨɬɨɪɨɦ ɡɚɟɦ ɩɪɟɞɩɨɥɚɝɚɟɬɫɹ ɫɞɟɥɚɬɶ ɭ ɬɨɝɨ
ɛɟɡɵɦɹɧɧɨɝɨ ɥɢɰɚ, ɤɨɬɨɪɨɟ ɫɨɝɥɚɫɢɬɫɹ ɚɜɚɧɫɢɪɨɜɚɬɶ ɢɫɤɨɦɭɸ ɫɭɦɦɭ ɡɚ
ɩɪɢɡɧɚɧɢɟ ɫɟɛɹ ɤɚɧɞɢɞɚɬɨɦ ɧɚ ɛɨɥɝɚɪɫɤɢɣ ɩɪɟɫɬɨɥ, ɹ ɫɱɢɬɚɸ ɫɨɜɟɪɲɟɧɧɨ
ɧɟɩɪɢɥɢɱɧɵɦ ɢ ɧɟɩɨɞɯɨɞɹɳɢɦ. Ⱦɟɣɫɬɜɢɬɟɥɶɧɨ, ɩɨɥɧɨɦɨɱɢɹ ɷɬɢ, ɤɨɬɨɪɵɟ
ɪɚɧɨ ɢɥɢ ɩɨɡɞɧɨ ɩɟɪɟɫɬɚɧɭɬ ɛɵɬɶ ɬɚɣɧɨɣ, ɞɚɞɭɬ ɩɨɜɨɞ, ɧɟ ɛɟɡ ɨɫɧɨɜɚɧɢɹ,
ɨɛɜɢɧɹɬɶ ɨɩɩɨɡɢɰɢɸ ɜ ɬɨɦ, ɱɬɨ ɨɧɚ, ɜ ɛɟɡɜɵɯɨɞɧɨɫɬɢ ɫɜɨɟɝɨ ɩɨɥɨɠɟɧɢɹ,
ɤɚɤ ɛɭɞɬɨ ɛɵ ɡɚɛɥɚɝɨɜɪɟɦɟɧɧɨ ɡɚɩɪɨɞɚɥɚ ɫɟɛɹ au plus offrant. ɑɬɨ ɠɟ
ɤɚɫɚɟɬɫɹ ɞɨ ɜɬɨɪɨɝɨ ɩɪɨɟɤɬɚ ɡɚ lit. Ȼ, ɬɨ, ɨɬɧɸɞɶ ɧɟ ɩɪɟɞɪɟɲɚɹ ɜɨɩɪɨɫɚ, ɹ
ɜɵɪɚɡɢɥ ɫɨɝɥɚɫɢɟ ɩɪɟɞɫɬɚɜɢɬɶ ɨɧɵɣ ɧɚ ɛɥɚɝɨɭɫɦɨɬɪɟɧɢɟ ȼɚɲɟɝɨ
ȼɵɫɨɤɨɩɪɟɜɨɫɯɨɞɢɬɟɥɶɫɬɜɚ ɜɦɟɫɬɟ ɫ ɩɨɞɪɨɛɧɨɫɬɹɦɢ ɩɪɟɞɥɨɠɟɧɢɣ ɝɨɫɩɨɞ
ɐɚɧɤɨɜɚ ɢ ɋɬɚɧɱɨɜɚ ɢ ɫ ɜɵɫɤɚɡɚɧɧɵɦɢ ɢɦɢ ɦɨɬɢɜɚɦɢ. ɉɪɢ ɷɬɨɦ ɹ ɨɬɧɸɞɶ
ɧɟ ɫɱɟɥ ɜɨɡɦɨɠɧɵɦ ɢɯ ɫɤɨɥɶɤɨ ɥɢɛɨ ɨɛɧɚɞɺɠɢɬɶ.
ɉɪɟɞɫɬɚɜɥɹɹ ɧɵɧɟ ɩɪɟɞɥɨɠɟɧɢɹ ɝɨɫɩɨɞ ɐɚɧɤɨɜɚ ɢ ɋɬɚɧɱɨɜɚ ɧɚ
ɛɥɚɝɨɭɫɦɨɬɪɟɧɢɟ ȼɚɲɟɝɨ ȼɵɫɨɤɨɩɪɟɜɨɫɯɨɞɢɬɟɥɶɫɬɜɚ, ɞɨɥɝɨɦ ɫɱɢɬɚɸ ɫɨ
ɫɜɨɟɣ ɫɬɨɪɨɧɵ, ɡɚɦɟɬɢɬɶ, ɱɬɨ ɩɪɟɞɥɨɠɟɧɢɹ ɷɬɢ ɫɜɨɞɹɬɫɹ, ɜ ɫɭɳɧɨɫɬɢ, ɤ ɬɟɦ
ɦɵɫɥɹɦ, ɤɨɬɨɪɵɟ ɛɵɥɢ ɭɠɟ ɧɟ ɪɚɡ ɦɧɨɸ ɜɵɫɤɚɡɵɜɚɟɦɵ ɩɨ ɷɬɨɦɭ
ɫɥɨɠɧɨɦɭ, ɡɚɩɭɬɚɧɧɨɦɭ ɜɨɩɪɨɫɭ, ɚ ɢɦɟɧɧɨ ɤ ɬɨɦɭ, ɱɬɨ ɥɟɝɚɥɶɧɚɹ
ɞɟɹɬɟɥɶɧɨɫɬɶ ɨɩɩɨɡɢɰɢɢ ɜ Ȼɨɥɝɚɪɢɢ ɜɜɢɞɭ ɷɬɨɝɨ ɩɨɥɨɠɟɧɢɹ, ɞɨ ɤɨɬɨɪɨɝɨ
ɞɨɲɥɚ ɷɬɚ ɧɟɫɱɚɫɬɧɚɹ ɫɬɪɚɧɚ, ɢ ɜɨɨɛɳɟ ɜɫɹɤɨɟ ɩɪɨɬɢɜɨɞɟɣɫɬɜɢɟ
ɭɫɬɚɧɨɜɢɜɲɟɦɭɫɹ ɜ ɧɟɣ ɩɪɨɬɢɜɨɟɫɬɟɫɬɜɟɧɧɨɦɭ ɩɨɪɹɞɤɭ ɜɟɳɟɣ, ɜɨɡɦɨɠɧɵ
ɫ ɧɟɤɨɬɨɪɵɦɢ ɲɚɧɫɚɦɢ ɧɚ ɭɫɩɟɯ ɥɢɲɶ ɩɨɞ ɭɫɥɨɜɢɟɦ ɡɧɚɱɢɬɟɥɶɧɵɯ
ɦɚɬɟɪɢɚɥɶɧɵɯ ɫɪɟɞɫɬɜ ɢ ɫɟɪɶɟɡɧɵɯ ɟɞɢɧɨɜɪɟɦɟɧɧɵɯ ɡɚɬɪɚɬ. ɉɪɢ ɷɬɨɦ
ɫɪɟɞɫɬɜɚ ɷɬɢ ɞɨɥɠɧɵ ɛɵɬɶ ɩɪɟɞɨɫɬɚɜɥɟɧɵ ɜ ɩɨɥɧɨɟ ɪɚɫɩɨɪɹɠɟɧɢɟ
ɛɥɚɝɨɧɚɞɺɠɧɵɯ ɜɨɠɞɟɣ ɨɩɩɨɡɢɰɢɢ, ɛɟɡ ɜɫɹɤɨɝɨ ɫ ɧɚɲɟɣ ɫɬɨɪɨɧɵ
ɧɟɩɨɫɪɟɞɫɬɜɟɧɧɨɝɨ ɭɱɚɫɬɢɹ. ɇɨ ɢ ɩɪɢ ɷɬɢɯ ɭɫɥɨɜɢɹɯ ɡɚ ɞɨɫɬɢɠɟɧɢɟ
ɠɟɥɚɟɦɵɯ ɪɟɡɭɥɶɬɚɬɨɜ ɩɨɪɭɱɢɬɶɫɹ ɜɫɺ-ɬɚɤɢ ɧɟɜɨɡɦɨɠɧɨ. Ɉɬɫɭɬɫɬɜɢɟ ɠɟ
ɜɫɹɤɢɯ ɩɨɩɵɬɨɤ ɢ ɩɨɥɧɨɟ ɛɟɡɞɟɣɫɬɜɢɟ ɨɩɩɨɡɢɰɢɢ, ɥɢɲɺɧɧɨɣ ɫɪɟɞɫɬɜ
ɞɟɣɫɬɜɨɜɚɬɶ, ɧɟɫɨɦɧɟɧɧɨ, ɭɩɪɨɱɢɜɚɸɬ ɧɵɧɟɲɧɟɟ ɩɨɥɨɠɟɧɢɟ ɞɟɥ,
ɫɨɡɢɞɚɟɦɨɟ ɢ ɩɨɞɞɟɪɠɢɜɚɟɦɨɟ ɤɚɤ ɜɧɭɬɪɟɧɧɟɸ ɪɚɛɨɬɨɸ ɜɪɚɠɞɟɛɧɵɯ ɧɚɦ
ɷɥɟɦɟɧɬɨɜ, ɬɚɤ ɢ ɜɧɟɲɧɢɦɢ ɧɚɦ ɜɪɚɠɞɟɛɧɵɦɢ ɜɥɢɹɧɢɹɦɢ. ɂ ɱɟɦ ɞɨɥɟɟ
ɫɭɳɟɫɬɜɭɟɬ ɷɬɨ ɩɨɥɨɠɟɧɢɟ ɜɟɳɟɣ, ɬɟɦ ɬɪɭɞɧɟɟ ɛɭɞɟɬ ɫɩɪɚɜɢɬɶɫɹ ɫ ɧɢɦ
ɜɩɨɫɥɟɞɫɬɜɢɢ, ɢɛɨ ɩɪɨɞɨɥɠɢɬɟɥɶɧɨɫɬɶ ɨɧɨɝɨ ɜɥɟɱɺɬ ɡɚ ɫɨɛɨɣ ɩɨɫɬɟɩɟɧɧɨɟ,
ɧɨ ɧɟɢɡɛɟɠɧɨɟ ɧɪɚɜɫɬɜɟɧɧɨɟ ɪɚɫɬɥɟɧɢɟ ɛɨɥɝɚɪɫɤɨɝɨ ɧɚɪɨɞɚ, ɟɝɨ
ɩɨɥɢɬɢɱɟɫɤɭɸ ɞɟɦɨɪɚɥɢɡɚɰɢɸ. ɑɬɨ ɠɟ ɤɚɫɚɟɬɫɹ ɞɨ ɜɫɹɤɢɯ ɱɚɫɬɧɵɯ
ɩɨɩɵɬɨɤ ɢ ɜɫɩɨɦɨɳɟɫɬɜɨɜɚɧɢɣ ɩɨ ɦɟɥɨɱɚɦ, ɬɨ ɜɫɟ ɷɬɨ ɩɪɟɞɫɬɚɜɥɹɟɬ ɫɨɛɨɸ

ɥɢɲɶ ɫɨɜɟɪɲɟɧɧɨ ɧɟɩɪɨɢɡɜɨɞɢɬɟɥɶɧɭɸ ɬɪɚɬɭ ɞɟɧɟɝ ɢ ɞɟɹɬɟɥɶɧɨɫɬɶ
ɫɨɜɟɪɲɟɧɧɨ ɛɟɫɩɨɥɟɡɧɭɸ, ɫɩɨɫɨɛɧɭɸ ɥɢɲɶ ɫɨɡɞɚɜɚɬɶ ɧɚɦ ɛɟɫɩɨɥɟɡɧɵɟ
ɡɚɬɪɭɞɧɟɧɢɹ, ɛɟɡ ɜɫɹɤɢɯ ɲɚɧɫɨɜ ɫɟɪɶɟɡɧɵɯ ɪɟɡɭɥɶɬɚɬɨɜ.
ȼɯɨɞɢɬ ɥɢ ɜ ɜɢɞɵ ɢɦɩɟɪɚɬɨɪɫɤɨɝɨ ɩɪɚɜɢɬɟɥɶɫɬɜɚ ɭɞɨɜɥɟɬɜɨɪɢɬɶ
ɜɵɲɟ ɢɡɥɚɝɚɟɦɨɦɭ ɯɨɞɚɬɚɣɫɬɜɭ Ⱦɪɚɝɚɧɚ ɐɚɧɤɨɜɚ ɢ ɟɝɨ ɟɞɢɧɨɦɵɲɥɟɧɧɢɤɨɜ,
ɪɢɫɤɧɭɜ ɩɪɟɞɨɫɬɚɜɢɬɶ ɜ ɢɯ ɪɚɫɩɨɪɹɠɟɧɢɟ ɢɫɩɪɚɲɢɜɚɟɦɭɸ ɢɦɢ
ɡɚɢɦɨɨɛɪɚɡɧɨ ɫɟɪɶɺɡɧɭɸ ɞɟɧɟɠɧɭɸ ɩɨɞɞɟɪɠɤɭ, ɫɭɞɢɬɶ ɩɪɢɧɚɞɥɟɠɢɬ ɧɟ ɦɧɟ.
ə ɫɱɢɬɚɥ ɥɢɲɶ ɞɨɥɝɨɦ ɩɪɟɞɫɬɚɜɢɬɶ ɷɬɨ ɯɨɞɚɬɚɣɫɬɜɨ ɧɚ ɛɥɚɝɨɭɫɦɨɬɪɟɧɢɟ
ȼɚɲɟɝɨ ȼɵɫɨɤɨɩɪɟɜɨɫɯɨɞɢɬɟɥɶɫɬɜɚ ɜɦɟɫɬɟ ɫ ɜɵɲɟɢɡɥɨɠɟɧɧɵɦɢ ɦɨɢɦɢ
ɥɢɱɧɵɦɢ ɜɩɟɱɚɬɥɟɧɢɹɦɢ. ɑɬɨ ɠɟ ɤɚɫɚɟɬɫɹ ɞɨ ɯɨɞɚɬɚɣɫɬɜɚ ɝɨɫɩɨɞɢɧɚ
ɐɚɧɤɨɜɚ ɨ ɩɪɟɞɨɫɬɚɜɥɟɧɢɢ ɜ ɟɝɨ ɪɚɫɩɨɪɹɠɟɧɢɟ, ɩɨ ɤɪɚɣɧɟɣ ɦɟɪɟ, 3 ɬɵɫɹɱ
ɮɪɚɧɤɨɜ ɟɠɟɦɟɫɹɱɧɨ ɧɚ ɜɨɡɨɛɧɨɜɥɟɧɢɟ ɝɚɡɟɬɵ «ɋɜɟɬɥɢɧɚ», ɬɨ ɹ ɩɨɡɜɨɥɸ
ɫɟɛɟ ɡɚɦɟɬɢɬɶ, ɱɬɨ ɫɱɢɬɚɸ ɷɬɭ ɩɨɞɞɟɪɠɤɭ ɫɨɜɟɪɲɟɧɧɨ ɧɟɞɨɫɬɚɬɨɱɧɨɸ, ɚ
ɩɨɬɨɦɭ ɢ ɛɟɫɩɨɥɟɡɧɨɸ. ɗɬɨ ɛɭɞɟɬ ɥɢɲɶ ɧɨɜɚɹ ɛɟɫɩɪɨɢɡɜɨɞɢɬɟɥɶɧɚɹ
ɡɚɬɪɚɬɚ, ɜ ɞɨɩɨɥɧɟɧɢɟ ɤ ɫɬɨɥɶɤɢɦ ɭɠɟ ɛɟɫɩɪɨɢɡɜɨɞɢɬɟɥɶɧɨ ɩɨɧɟɫɟɧɧɵɦ
ɧɚɦɢ ɩɨ ɦɟɥɨɱɚɦ ɠɟɪɬɜɚɦ ɧɚ ɷɬɨ ɧɟɫɱɚɫɬɧɨɟ ɛɨɥɝɚɪɫɤɨɟ ɞɟɥɨ.
Ⱦɨɧɟɫɹ ɨ ɜɵɲɟɨɩɢɫɚɧɧɨɦ, ɹ ɨɫɦɟɥɢɥɫɹ ɛɵ ɩɨɱɬɢɬɟɥɶɧɟɣɲɟ
ɩɪɨɫɢɬɶ ȼɚɲɟ ȼɵɫɨɤɨɩɪɟɜɨɫɯɨɞɢɬɟɥɶɫɬɜɨ ɞɥɹ ɩɟɪɟɞɚɱɢ ɝɨɫɩɨɞɢɧɭ
ɐɚɧɤɨɜɭ, ɬɚɤ ɤɚɤ ɨɧ ɩɪɟɛɵɜɚɟɬ ɜ Ȼɟɥɝɪɚɞɟ, ɫɨɨɛɳɢɬɶ ɧɟɩɨɫɪɟɞɫɬɜɟɧɧɨ
ɞɟɣɫɬɜɢɬɟɥɶɧɨɦɭ ɫɬɚɬɫɤɨɦɭ ɫɨɜɟɬɧɢɤɭ ɉɟɪɫɢɚɧɢ, ɦɟɧɹ ɠɟ ɥɢɲɶ ɭɜɟɞɨɦɢɬɶ
ɞɥɹ ɥɢɱɧɨɝɨ ɦɨɟɝɨ ɫɜɟɞɟɧɢɹ.
ɋ ɢɫɬɢɧɧɵɦ ɩɨɱɬɟɧɢɟɦ ɢ ɫɨɜɟɪɲɟɧɧɨɣ ɩɪɟɞɚɧɧɨɫɬɶɸ, ɢɦɟɸ ɱɟɫɬɶ
ȺȼɉɊɂ, Ɏ. 151 ɉɨɥɢɬɚɪɯɢɜ, Ɉɩɢɫɶ 482, Ⱦɟɥɨ 633, Ʌɢɫɬɵ 189-197 ɨɛ.
ɉɪɢɥɨɠɟɧɢɟ Ⱥ.
I. Vu la nécessité absolue des moyens pour renverser le régime actuel
en Bulgarie, avec l’usurpateur Coburg en tête, et de le remplacer par un
gouvernement qui doit renouer les relations amicales avec la Russie; vu, d’un
autre côté, l’impossibilité absolue de trouver ces moyens dans le pays, le chef
du Parti National, Mr. Zancoff, est chargé par le bureau central du dit parti de
contracter en son nom un emprunt d’un million de francs, en s’adressant à cet
effet, de préférence, à la garantie de ceux, dont il trouve la candidature avantageuse
d’être proposée à la Grande Assemblée Nationale pour le trône de Bulgarie.
II. Le Parti National, représenté par Mr. Zancoff, s’engage à mettre en
première ligne sur la liste des candidats pour le trône bulgare la personne de
celui qui aurait garanti cet emprunt.
III. L’emprunt sera tenu à la disposition de Mr. Zancoff et son emploi
sera fait par le bureau central du Parti National ou par une commission spéciale
nommée à cet effet.
IV. En cas de non réussite de faire élire par la Grande Assemblée

Nationale pour le trône bulgare le candidat qui a garanti l’emprunt, le chef, ainsi
que tous les membres du bureau central du Parti National, s’engagent de faire
voter par la première session de l’Assemblée Nationale Ordinaire, immédia-
tement après l’élection du nouveau Prince, le paiement de l’emprunt, avec les
intérêts de 5% pour le temps écoulé.
En cas de refus de la part de l’Assemblée Nationale Ordinaire de voter
cette proposition, le chef, ainsi que les membres du Bureau Central du Parti
National, s’engagent de donner leur démission et à se désister, ainsi que leur
parti, de la formation de tout gouvernement, tant que la Chambre n’accède à
leur proposition.
V. Le chef et les membres du bureau central du Parti National
n’acceptent aucune autre responsabilité personnelle pour le paiement du dit
emprunt, excepté ce qui a été stipulé dans les paragraphes qui précèdent.
VI. Les clauses exposées ci-dessus seront consignées dans un protocole
signé par les membres du bureau central du Parti National et remis à Mr. Zancoff
pour qu’il puisse dûment contracter le dit emprunt.
ɉɪɢɥɨɠɟɧɢɟ Ȼ.
I. Vu la nécessité absolue des moyens pour renverser le régime actuel
en Bulgarie, avec l’usurpateur Coburg en tête, et de le remplacer par un
gouvernement qui doit renouer les relations amicales avec la Russie; vu, d’un
autre côté, l’impossibilité absolue de trouver ces moyens dans le pays, le chef
du Parti National, Mr. Zancoff, est chargé par le bureau central du dit parti de
contracter en son nom un emprunt d’un million de francs.
II. L’emprunt sera tenu à la disposition de Mr. Zancoff et son emploi
sera fait par le bureau central du Parti National ou par une commission spéciale
nommée à cet effet.
III. Le chef ainsi que tous les membres du bureau central du Parti
National s’engagent de faire voter par la première session de l’Assemblée
Nationale Ordinaire immédiatement après l’élection du nouveau prince le
paiement de l’emprunt avec les intérêts de 5% pour le temps écoulé.
En cas de refus de la part de l’Assemblée Nationale Ordinaire de voter
cette proposition, le chef, ainsi que les membres du Bureau Central du Parti
National, s’engagent de donner leur démission et à se désister, ainsi que leur
parti, de la formation de tout gouvernement, tant que la Chambre n’accède à
leur proposition.
IV. Le chef et les membres du bureau central du Parti National
n’acceptent aucune autre responsabilité personnelle pour le paiement du dit
emprunt, excepté ce qui a été stipulé dans les paragraphes qui précèdent.
V. Les clauses exposées ci-dessus seront consignées dans un protocole

signé par les membres du bureau central du Parti National et remis à Mr. Zancoff
pour qu’il puisse dûment contracter le dit emprunt.
1
Ⱦɚɧɧɵɣ ɞɨɤɭɦɟɧɬ ɛɵɥ ɨɩɭɛɥɢɤɨɜɚɧ ɛɟɡ ɩɪɢɥɨɠɟɧɢɣ ɢ ɫ ɧɟɤɨɬɨɪɵɦɢ
ɬɪɚɧɫɤɪɢɩɰɢɨɧɧɵɦɢ ɨɲɢɛɤɚɦɢ ɜ ɤɧ.: Ⱥɜɚɧɬɸɪɵ ɪɭɫɫɤɨɝɨ ɰɚɪɢɡɦɚ ɜ Ȼɨɥɝɚɪɢɢ. ɋɛɨɪɧɢɤ
ɞɨɤɭɦɟɧɬɨɜ / ɋɨɫɬ. ɉ. ɉɚɜɥɨɜɢɱ. Ɇ., 1935. ɋ. 153–157.
2
Ɍɚɦ ɠɟ ɫɦ. ɞɨɤɭɦɟɧɬɵ ɨ ɪɨɫɫɢɣɫɤɨɣ ɩɨɥɢɬɢɤɟ ɜ ɨɬɧɨɲɟɧɢɢ Ȼɨɥɝɚɪɢɢ ɜ ɤɨɧɰɟ 80-ɯ
ɝɝ. XIX ɜ. Ɉ ɦɟɠɞɭɧɚɪɨɞɧɨɦ ɤɨɧɬɟɤɫɬɟ ɨɩɢɫɵɜɚɟɦɵɯ ɫɨɛɵɬɢɣ ɢ ɪɨɥɢ ɏɢɬɪɨɜɨ ɜ ɞɢɧɚɦɢɤɟ
ɪɨɫɫɢɣɫɤɨ-ɛɨɥɝɚɪɫɤɢɯ ɨɬɧɨɲɟɧɢɣ ɫɦ. ɜɜɨɞɧɭɸ ɫɬɚɬɶɸ ɤ ɞɚɧɧɨɦɭ ɬɨɦɭ, ɚ ɬɚɤɠɟ: Ʉɢɧɹɩɢɧɚ
ɇ.ɋ. Ȼɚɥɤɚɧɵ ɢ ɩɪɨɥɢɜɵ ɜɨ ɜɧɟɲɧɟɣ ɩɨɥɢɬɢɤɟ Ɋɨɫɫɢɢ ɜ ɤɨɧɰɟ XIX ɜɟɤɚ (1878-1898).
Ɇɨɫɤɜɚ, 1994. ɋ. 93–101.
Bucureúti, 22 iunie 1889, nr. 32. Hitrovo către Giers1
Cu două anexe în limba franceză.

Domnul ğankov, sosit aici zilele acestea din Belgrad numai pentru a
avea o întrevedere cu mine, mi l-a prezentat pe domnul Stancev, trimis la el în
calitate de plenipotenĠiar din partea camarazilor săi din Bulgaria, pentru a purta
negocieri cu el úi pentru a discuta úi identifica mijloacele necesare îmbunătăĠirii
stării de spirit úi înviorării opoziĠiei2.
Eu am avut convorbiri îndelungate cu domnii ğankov úi Stancev, despre
conĠinutul cărora consider de datoria mea să raportez detaliat ExcelenĠei Voastre.
După spusele plenipotenĠiarului comitetului central al Partidului NaĠional,
domnul Stancev, activitatea adversarilor principelui Ferdinand úi ai Guvernului
său este pe cale să înceteze aproape cu totul. Organizarea partidului este extrem
de slabă. SecĠiile comitetului din provincie fie sunt dezorganizate, fie nu se mai
întrunesc deloc, fie se limitează doar la o simplă transmitere de informaĠii
despre ceea ce se întâmplă. Nu există nici un fel de activitate energică. OpoziĠia
nu dispune de absolut nici un organ de presă, cu excepĠia revistei săptămânale
„Napred”, care se tipăreúte la Filippopol. Din momentul protestului înaintat
către Preafericitul Iosif de către cetăĠenii din Sofia, în legătură cu confruntarea
dintre Guvernul bulgar úi Sinodul convocat la Sofia, Partidul NaĠional nu s-a
remarcat prin nimic deosebit. În acelaúi timp, nu putem să nu recunoaútem că
prezentul regim s-a consolidat în mod semnificativ úi continuă să se întărească.
Dacă această atitudine pasivă a opoziĠiei nu se va schimba, atunci nu există nici
o îndoială că mulĠi dintre cei nemulĠumiĠi, fiind lipsiĠi definitiv de orice

speranĠă, îúi vor pierde orice încredere în propriile puteri úi vor începe să se
împace, volens-nolens, cu starea de lucruri statornicită în prezent.
Totuúi, există elemente mai mult decât suficiente pentru lupta cu
principele de Coburg úi miniútrii săi. Lăsând la o parte masa populaĠiei rurale,
care simpatizează, fără putinĠă de tăgadă, cu Rusia, dar care este puĠin mobilă úi
care nu poate avea nici o influenĠă asupra cursului afacerilor de stat, ca urmare a
lipsei sale de pregătire pentru utilizarea formelor constituĠionale, care îi sunt
străine, tot ceea ce este mai bun în Bulgaria este nemulĠumit de situaĠia în care
se află Ġara în prezent, având în vedere relaĠiile ei nefireúti cu Rusia: cei mai
buni cetăĠeni, înlăturaĠi de la participarea la guvernare, clasa comercială, care
suferă din cauza crizei economice úi, în fine, clerul, care se află deja într-o stare
de ostilitate deschisă faĠă de principe. În opinia domnului Stancev, cauza
principală a acestei inactivităĠi din partea opoziĠiei constă în lipsa mijloacelor
financiare la conducătorii săi.
Pentru a curma această atitudine pasivă a poporului bulgar úi a-i trezi
din nou impulsul spre activitate, comitetul central al Partidului NaĠional úi-a
propus să găsească mijloacele necesare pentru desfăúurarea agitaĠiei antiguver-
namentale úi a hotărât, în acest scop, să îi acorde depline puteri lui Dragan
ğankov pentru a contracta un împrumut în numele întregului partid. Având în
vedere imposibilitatea de a găsi mijloacele necesare în interiorul Ġării, comitetul
intenĠionează să încheie un astfel de împrumut dincolo de fruntariile Bulgariei,
úi anume în Rusia, dacă Guvernul imperial va binevoi să îi acorde asistenĠă în
înfăptuirea acestui proiect. Se preconizează ca împrumutul să fie în sumă de un
milion de franci. CondiĠiile împrumutului sunt următoarele:
Comitetul Partidului NaĠional, care este reprezentat de domnul ğankov,
se obligă, după detronarea principelui Ferdinand, să depună toate eforturile în
scopul asigurării alegerii la tronul Bulgariei a unui candidat indicat de Guvernul
imperial.
Suma împrumutată trebuie să îi fie pusă la dispoziĠie domnului ğankov.
Cheltuirea acesteia va fi efectuată de către comitetul central al Partidului
NaĠional sau de către o comisie numită special în acest scop. Domnul ğankov úi
membrii comitetului central se obligă să impună ca Adunarea NaĠională
ordinară, imediat după alegerea noului principe, să aprobe achitarea datoriei
respective, calculându-se o dobândă de 5% pe an, pentru perioada de timp
scursă de la contractarea împrumutului.
ùeful partidului úi membrii comitetului central nu îúi pot asuma nici o
altă responsabilitate materială, din punct de vedere legal, în legătură cu
achitarea datoriei respective, în afară de cea amintită mai sus.
CondiĠiile menĠionate mai sus vor fi introduse într-un proces-verbal
special al comitetului úi, după semnarea sa de către toĠi membrii comitetului,
acesta va fi înmânat domnului ğankov pentru a fi prezentat acolo unde va fi
nevoie.
Relatându-mi această situaĠie a camarazilor săi, domnul Stancev s-a

exprimat în sensul că intenĠia lor este de a iniĠia viitoarea luptă pe un teren strict
legal, prin intermediul presei úi al influenĠării opiniei publice, úi că nu există
nici o altă modalitate pentru realizarea scopurilor urmărite de către domnul
ğankov úi de partidul său. Orice gând legat de vreun acord cu Stambolov trebuie
să fie, în prezent, respins. SituaĠia lui Stambolov nu este într-atât de úubredă
încât să fie nevoit să îúi caute sprijin úi ajutor, úi este puĠin probabil ca dorinĠa sa
de a-úi schimba propriul program să poată fi sinceră. Pe de altă parte, el úi-a
pierdut considerabil din acea influenĠă nelimitată de care se bucura încă úi
acum un an, iar adeziunea sa la viziunile Partidului NaĠional nu mai poate
avea o însemnătate decisivă. Acum Stambolov este nevoit deja să Ġină cont de
ponderea principelui Ferdinand, care a reuúit să îúi recruteze adepĠi, în special
în cercurile militare.
Domnul ğankov, împărtăúind pe deplin viziunile domnului Stancev
referitoare la starea de lucruri din Bulgaria, precum úi opinia camarazilor săi
despre necesitatea de a procura mijloace financiare pentru organizarea opoziĠiei,
m-a rugat să comunic oficial Guvernului imperial despre propunerea pe care i-au
făcut-o membrii comitetului, insistând, totodată, în mod special asupra necesităĠii
de a avea la dispoziĠia sa cel puĠin o sumă neînsemnată, de 3 mii de franci pe
lună, în scopul reluării tipăririi ziarului „Svetlina”.
Comunicându-mi cele expuse mai sus, domnii ğankov úi Stancev, în
acelaúi timp, mi-au prezentat spre examinare câteva proiecte de descriere a
împuternicirilor, cu care l-ar putea investi comitetul central al opoziĠiei pe úeful
acesteia, domnul ğankov, pentru contractarea presupusului împrumut. Am
onoarea să vă transmit, în anexă la acest raport, două dintre aceste proiecte, sub
lit. A úi B.
Obiectându-le interlocutorilor mei, eu le-am făcut observaĠia, înainte de
toate, că proiectul împuternicirilor sub lit. A, care ar presupune contractarea
împrumutului faĠă de acea persoană necunoscută, care ar fi de acord să avanseze
suma necesară în schimbul recunoaúterii sale drept candidat la Tronul Bulgariei,
l-aú considera absolut indecent úi nepotrivit. Într-adevăr, aceste împuterniciri,
care, mai devreme sau mai târziu, vor înceta să mai fie secrete, vor furniza
desigur pretextul, nu fără o anumită justificare, de a acuza opoziĠia de faptul că
aceasta, având în vedere situaĠia sa disperată, s-ar fi vândut, chipurile, în
prealabil, au plus offrant. În ceea ce priveúte cel de-al doilea proiect, sub lit. B,
fără a anticipa deloc vreo decizie asupra acestei chestiuni, eu mi-am exprimat
acordul să prezint acest document spre examinare úi la discreĠia ExcelenĠei
Voastre, împreună cu detaliile propunerilor făcute de către domnii ğankov úi
Stancev úi cu motivaĠiile expuse de ei. În acelaúi timp, nu mi-am permis nici pe
departe úi nu am considerat necesar să le inspir oarecare speranĠe.
Prezentându-vă acum propunerile domnilor ğankov úi Stancev, la
discreĠia binevoitoare a ExcelenĠei Voastre, consider de datoria mea să remarc,
din partea mea, că aceste propuneri se reduc, în esenĠă, la acele idei, pe care le-am
exprimat deja nu o singură dată în legătură cu această chestiune complicată úi
încâlcită; úi anume la faptul că activitatea legală a opoziĠiei în Bulgaria, având

în vedere acea situaĠie, în care s-a pomenit această nenorocită Ġară úi, în general,
orice împotrivire faĠă de starea de lucruri absolut nefirească instaurată în acest
stat este posibilă, cu anumite úanse de reuúită, doar în condiĠiile existenĠei unor
mijloace materiale considerabile úi a unor cheltuieli simultane consistente úi
serioase. Totodată, aceste mijloace trebuie să fie puse completamente la
dispoziĠia liderilor opoziĠiei demni de încredere, fără nici un fel de participare
directă din partea noastră. Dar, chiar úi în aceste condiĠii, este totuúi imposibil
de a avea vreo garanĠie în privinĠa obĠinerii rezultatelor dorite. Iar absenĠa
oricăror încercări concrete úi inacĠiunea totală a opoziĠiei, lipsită de mijloace
pentru a acĠiona, consolidează, fără îndoială, starea actuală de lucruri, creată úi
susĠinută atât de munca elementelor ostile nouă din interiorul Ġării, cât úi de
influenĠele externe care ne sunt la fel de ostile. ùi, cu cât persistă această stare
de lucruri, cu atât mai dificil va fi să o înfruntăm ulterior, întrucât durata
îndelungată a acestei situaĠii are drept consecinĠă pervertirea morală treptată, dar
inevitabilă, a poporului bulgar, precum úi demoralizarea sa politică. În ceea ce
priveúte tot felul de încercări particulare úi tot felul de ajutoare materiale în
chestiuni mărunte, toate acestea nu reprezintă decât o cheltuire absolut
neproductivă a banilor úi o activitate completamente zadarnică, care este
capabilă doar să ne creeze dificultăĠi inutile, fără nici un fel de úanse de obĠinere
a unor rezultate serioase.
Nu sunt eu cel în măsură să judec dacă în intenĠiile Guvernului imperial
intră satisfacerea solicitării din partea lui Dragan ğankov úi a camarazilor săi,
expuse mai sus, având în vedere riscurile pe care le presupune punerea la
dispoziĠia acestui sprijin financiar serios, cerut de ei sub forma unui împrumut.
Eu am considerat doar de datoria mea să prezint această solicitare spre
examinarea úi la discreĠia binevoitoare a ExcelenĠei Voastre, împreună cu
impresiile mele personale menĠionate mai sus. În ceea ce priveúte cererea
domnului ğankov de a i se pune la dispoziĠie, cel puĠin, 3 mii de franci pe lună
pentru reluarea tipăririi ziarului „Svetlina”, eu îmi voi permite să observ că aú
considera un asemenea sprijin financiar cu totul insuficient úi, din această cauză,
absolut inutil. Acest lucru ar însemna doar o nouă cheltuială zadarnică, care s-ar
adăuga la atâtea alte sacrificii pe care le-am suportat fără nici un rost, úi în
chestiuni mărunte, legate de această nefericită afacere bulgară.
Raportându-vă despre cele descrise mai sus, eu aú îndrăzni să o rog
respectuos pe ExcelenĠa Voastră să comunicaĠi informaĠiile care vor trebui
transmise domnului ğankov direct consilierului de stat efectiv Persiani,
deoarece domnul ğankov locuieúte permanent la Belgrad, iar pe mine să mă
înútiinĠaĠi în legătură cu acestea doar în scopul informării personale.
Cu sinceră consideraĠie úi absolut devotament, am onoarea de a fi,
Anexa A
I. Având în vedere necesitatea absolută a identificării unor mijloace

pentru răsturnarea regimului actual din Bulgaria, în frunte cu uzurpatorul
Coburg, úi pentru înlocuirea acestuia de către un guvern care va trebui să
restabilească relaĠiile amicale cu Rusia; având în vedere, pe de altă parte,
imposibilitatea absolută de a găsi astfel de mijloace în interiorul Ġării,
conducătorul Partidului NaĠional, domnul ğankov, este însărcinat de către biroul
central al partidului sus-menĠionat să contracteze, în numele său, un împrumut
de un milion de franci, adresându-se, în acest scop, de preferinĠă, în calitate de
giranĠi, celor, ai căror candidatură o va considera avantajoasă pentru a fi
propusă Marii Adunări NaĠionale pentru Tronul Bulgariei.
II. Partidul NaĠional, reprezentat de domnul ğankov, se obligă să pună
în capul listei candidaĠilor pentru Tronul bulgar, în primul rând, numele acelei
persoane care va fi garantat acest împrumut.
III. Împrumutul va fi pus la dispoziĠia domnului ğankov, iar folosirea
acestuia se va face de către biroul central al Partidului NaĠional sau de către o
comisie specială, numită în acest scop.
IV. În cazul eúecului alegerii de către Marea Adunare NaĠională pentru
Tronul bulgar a candidatului care a garantat împrumutul, úeful partidului,
precum úi toĠi membrii biroului central al Partidului NaĠional, se obligă de a
impune votarea, de către prima sesiune a Adunării NaĠionale ordinare, imediat
după alegerea noului principe, a plăĠii împrumutului, împreună cu dobânda de 5%
calculată pentru perioada de timp scursă.
În cazul refuzului din partea Adunării NaĠionale Ordinare de a vota
această propunere, úeful partidului, precum úi membrii biroului central al
Partidului NaĠional, se obligă să îúi dea demisia úi să renunĠe, ca úi întregul lor
partid, la formarea oricărui guvern, atâta timp cât Camera nu va accepta
propunerea lor.
V. ùeful partidului úi membrii biroului central al Partidului NaĠional
nu acceptă nici o altă responsabilitate personală pentru plata împrumutului
sus-menĠionat, cu excepĠia celor stipulate în paragrafele precedente.
VI. Clauzele expuse mai sus vor fi consemnate într-un proces-verbal
semnat de către membrii biroului central al Partidului NaĠional úi transmis
domnului ğankov astfel încât el să poată contracta împrumutul sus-menĠionat în
mod corespunzător.
APEIR, Fond 151 Politarhiv, dosar 633, filele 198-199 verso.

Anexa B
I. Având în vedere necesitatea absolută a identificării unor mijloace

pentru răsturnarea regimului actual din Bulgaria, în frunte cu uzurpatorul
Coburg, úi pentru înlocuirea acestuia de către un guvern care va trebui să
restabilească relaĠiile amicale cu Rusia; având în vedere, pe de altă parte,
imposibilitatea absolută de a găsi astfel de mijloace în interiorul Ġării,
conducătorul Partidului NaĠional, domnul ğankov, este însărcinat de către biroul
central al partidului sus-menĠionat să contracteze, în numele său, un împrumut
de un milion de franci.
II. Împrumutul va fi plasat la dispoziĠia domnului ğankov, iar folosirea
acestuia se va face de către biroul central al Partidului NaĠional sau de către o
comisie specială, numită în acest scop.
III. ùeful partidului, precum úi toĠi membrii biroului central al Partidului
NaĠional, se obligă de a impune votarea, de către prima sesiune a Adunării
NaĠionale ordinare, imediat după alegerea noului principe, a plăĠii împrumutului,
împreună cu dobânda de 5% calculată pentru perioada de timp scursă.
În cazul refuzului din partea Adunării NaĠionale ordinare de a vota
această propunere, úeful partidului, precum úi membrii biroului central al
Partidului NaĠional, se obligă să îúi dea demisia úi să renunĠe, ca úi întregul lor
partid, la formarea oricărui guvern, atâta timp cât Camera nu va accepta
propunerea lor.
IV. ùeful partidului úi membrii biroului central al Partidului NaĠional
nu acceptă nici o altă responsabilitate personală pentru plata împrumutului
sus-menĠionat, cu excepĠia celor stipulate în paragrafele precedente.
V. Clauzele expuse mai sus vor fi consemnate într-un proces-verbal
semnat de către membrii Biroului central al Partidului NaĠional úi transmis
domnului ğankov astfel încât el să poată contracta împrumutul sus-menĠionat în
mod corespunzător.
APEIR, Fond 151 Politarhiv, dosar 633, filele 200-201.
1
Documentul a fost publicat, fără anexe úi cu unele greúeli de transcriere, úi în
Ⱥɜɚɧɬɸɪɵ ɪɭɫɫɤɨɝɨ ɰɚɪɢɡɦɚ ɜ Ȼɨɥɝɚɪɢɢ. ɋɛɨɪɧɢɤ ɞɨɤɭɦɟɧɬɨɜ, ɫɨɫɬɚɜɢɬɟɥɶ ɉ. ɉɚɜɥɨɜɢɱ,
Ɇɨɫɤɜɚ, 1935, p. 153-157.
2
Pentru partea documentară privind politica Rusiei în Bulgaria, la sfârúitul anilor 1880,
a se vedea Ibidem. Cu privire la contextul internaĠional úi rolul lui Hitrovo în gestionarea relaĠiilor
ruso-bulgare, a se vedea studiul nostru introductiv úi ɇ.ɋ. Ʉɢɧɹɩɢɧɚ, Ȼɚɥɤɚɧɵ ɢ ɩɪɨɥɢɜɵ ɜɨ
ɜɧɟɲɧɟɣ ɩɨɥɢɬɢɤɟ Ɋɨɫɫɢɢ ɜ ɤɨɧɰɟ XIX ɜɟɤɚ (1878-1898), Ɇɨɫɤɜɚ, 1994, p. 93-101.
21

ɂɡ ɩɪɟɠɧɢɯ ɞɨɧɟɫɟɧɢɣ ɦɨɢɯ, ɦɟɠɞɭ ɩɪɨɱɢɦ, ɨɬ 11 ɞɟɤɚɛɪɹ 1888 ɝ.
ʋ 72, ȼɚɲɟɦɭ ɉɪɟɜɨɫɯɨɞɢɬɟɥɶɫɬɜɭ ɧɟɛɟɡɵɡɜɟɫɬɧɨ ɨ ɬɨɣ ɩɨɞɩɨɥɶɧɨɣ
ɞɟɹɬɟɥɶɧɨɫɬɢ, ɤɨɬɨɪɭɸ ɩɪɨɹɜɥɹɟɬ ɫɭɳɟɫɬɜɭɸɳɢɣ ɜ Ȼɭɯɚɪɟɫɬɟ ɚɥɛɚɧɨ-
ɦɚɤɟɞɨɧɫɤɢɣ ɤɥɭɛ, ɢ ɨ ɬɨɣ ɪɨɥɢ, ɤɨɬɨɪɭɸ ɢɝɪɚɟɬ ɜ ɷɬɨɦ ɨɬɧɨɲɟɧɢɢ
ɢɡɞɚɸɳɚɹɫɹ ɜ Ȼɭɯɚɪɟɫɬɟ ɧɚ ɚɥɛɚɧɫɤɨɦ ɢ ɪɭɦɵɧɫɤɨɦ ɹɡɵɤɚɯ ɝɚɡɟɬɚ
«ɒɱɢɩɬɚɪɢ»1, ɩɨɥɭɱɚɸɳɚɹ ɬɚɣɧɵɟ ɫɭɛɫɢɞɢɢ ɨɬ ɡɞɟɲɧɟɣ ɢɬɚɥɶɹɧɫɤɨɣ
ɦɢɫɫɢɢ. Ƚɚɡɟɬɚ ɷɬɚ ɩɪɢɧɚɞɥɟɠɢɬ ɤ ɰɟɥɨɣ ɩɥɟɹɞɟ ɡɞɟɲɧɢɯ ɤɪɭɩɧɵɯ ɢ
ɦɟɥɤɢɯ ɨɪɝɚɧɨɜ ɩɟɱɚɬɢ, ɤɨɬɨɪɵɟ, ɫɨɫɬɨɹ ɩɨɞ ɩɨɤɪɨɜɢɬɟɥɶɫɬɜɨɦ
ɧɟɩɪɢɦɢɪɢɦɨ ɜɪɚɠɞɟɛɧɵɯ ɧɚɦ ɥɢɱɧɨɫɬɟɣ, ɫɬɪɟɦɹɳɢɯɫɹ ɜɨ ɱɬɨ ɛɵ ɬɨ ɧɢ
ɫɬɚɥɨ ɢɫɤɨɪɟɧɹɬɶ ɜɫɸɞɭ ɜɫɹɤɢɟ ɩɪɢɡɧɚɤɢ ɪɭɫɫɤɢɯ ɫɢɦɩɚɬɢɣ ɢ ɪɭɫɫɤɨɝɨ
ɜɥɢɹɧɢɹ ɜ ɩɨɥɶɡɭ ɪɚɡɧɵɯ ɜɥɢɹɧɢɣ ɢɧɨɫɬɪɚɧɧɵɯ, ɩɨɫɜɹɳɚɸɬ ɫɜɨɸ
ɞɟɹɬɟɥɶɧɨɫɬɶ ɧɚ ɢɡɨɛɪɚɠɟɧɢɟ ɜɨɡɦɨɠɧɵɯ ɧɟɛɵɥɢɰ ɢ ɤɥɟɜɟɬ ɩɪɨɬɢɜ
Ɋɨɫɫɢɢ, ɢ ɢɡɦɵɲɥɹɟɦɵɯ ɪɭɫɫɤɢɯ ɢɧɬɪɢɝ, ɩɪɨɬɢɜ ɦɟɧɹ ɢ ɩɪɨɬɢɜ ɱɥɟɧɨɜ ɢ
ɞɟɹɬɟɥɶɧɨɫɬɢ ɜɜɟɪɟɧɧɨɣ ɦɧɟ ɦɢɫɫɢɢ. ȼɨ ɜɫɟɦ ɷɬɨɦ ɯɨɪɟ ɧɟ ɩɨɫɥɟɞɧɟɟ
ɦɟɫɬɨ ɡɚɧɢɦɚɟɬ «ɒɱɢɩɬɚɪɢ». Ⱦɥɹ ɨɛɪɚɡɱɢɤɚ ɩɨɡɜɨɥɹɸ ɫɟɛɟ ɩɪɢ ɫɟɦ
ɩɪɟɩɪɨɜɨɞɢɬɶ ɧɟɫɤɨɥɶɤɨ ɜɵɩɢɫɨɤ2 ɢɡ ɷɬɨɣ ɝɚɡɟɬɵ.
Ɇɟɠɞɭ ɬɟɦ ɜ Ȼɭɯɚɪɟɫɬɟ ɩɪɨɠɢɜɚɟɬ ɫ ɞɚɜɧɢɯ ɩɨɪ ɞɨɜɨɥɶɧɨ
ɡɧɚɱɢɬɟɥɶɧɚɹ ɤɨɥɨɧɢɹ ɜɵɯɨɞɰɟɜ ɢɡ ɪɚɡɥɢɱɧɵɯ ɦɟɫɬɧɨɫɬɟɣ Ⱥɥɛɚɧɢɢ ɢ
Ɇɚɤɟɞɨɧɢɢ, ɛɨɥɶɲɟɸ ɱɚɫɬɶɸ ɡɚɧɢɦɚɸɳɢɯɫɹ ɬɨɪɝɨɜɥɟɸ ɢ ɧɚɫɱɢɬɵɜɚɸɳɟɣ
ɜ ɫɜɨɟɣ ɫɪɟɞɟ ɦɧɨɝɨ ɥɢɱɧɨɫɬɟɣ ɡɚɠɢɬɨɱɧɵɯ ɢ ɩɨɥɶɡɭɸɳɢɯɫɹ ɞɨɜɨɥɶɧɨ
ɜɵɫɨɤɢɦ ɨɛɳɟɫɬɜɟɧɧɵɦ ɩɨɥɨɠɟɧɢɟɦ. ɑɥɟɧɵ ɷɬɨɣ ɞɨɜɨɥɶɧɨ ɦɧɨɝɨɱɢɫɥɟɧɧɨɣ
ɤɨɥɨɧɢɢ ɧɟ ɢɦɟɸɬ ɧɢɱɟɝɨ ɨɛɳɟɝɨ ɧɢ ɫ ɞɟɹɬɟɥɶɧɨɫɬɶɸ ɚɥɛɚɧɨ-
ɦɚɤɟɞɨɧɫɤɨɝɨ ɤɥɭɛɚ, – ɩɨɪɨɠɞɟɧɢɟɦ ɱɢɫɬɨ ɪɭɦɵɧɫɤɨɝɨ ɢɫɤɚɠɟɧɧɨɝɨ
ɢɪɪɟɞɟɧɬɢɡɦɚ, – ɧɢ ɫ ɝɚɡɟɬɨɣ «ɒɱɢɩɬɚɪɢ», ɫɚɦɨɡɜɚɧɧɨ ɜɵɞɚɸɳɟɣ ɫɟɛɹ ɡɚ
ɩɪɟɞɫɬɚɜɢɬɟɥɹ ɢɧɬɟɪɟɫɨɜ ɚɥɛɚɧɨ-ɦɚɤɟɞɨɧɫɤɢɯ ɧɚɪɨɞɨɧɚɫɟɥɟɧɢɣ.
ȼɵɜɟɞɟɧɧɵɟ ɢɡ ɬɟɪɩɟɧɢɹ ɢ ɩɪɢɜɟɞɟɧɧɵɟ ɜ ɧɟɝɨɞɨɜɚɧɢɟ ɧɚɝɥɨɸ
ɥɨɠɶɸ «ɒɱɢɩɬɚɪɚ» ɢ ɟɝɨ ɞɟɪɡɤɢɦɢ ɧɟɩɪɢɥɢɱɧɵɦɢ ɜɵɯɨɞɤɚɦɢ ɩɪɨɬɢɜ
Ɋɨɫɫɢɢ, ɱɥɟɧɵ ɡɞɟɲɧɟɣ ɚɥɛɚɧɨ-ɦɚɤɟɞɨɧɫɤɨɣ ɤɨɥɨɧɢɢ ɪɟɲɢɥɢɫɶ
ɨɩɭɛɥɢɤɨɜɚɬɶ ɩɪɨɬɟɫɬ ɩɪɨɬɢɜ ɦɵɫɥɟɣ ɢ ɞɟɣɫɬɜɢɣ «ɒɱɢɩɬɚɪɚ» ɢ ɝɥɚɫɧɨ
ɡɚɹɜɢɬɶ ɨɛ ɨɬɫɭɬɫɬɜɢɢ ɤɚɤɨɣ-ɥɢɛɨ ɫ ɢɯ ɫɬɨɪɨɧɵ ɫɨɥɢɞɚɪɧɨɫɬɢ ɫ ɪɟɞɚɤɰɢɟɸ
ɷɬɨɣ ɝɚɡɟɬɵ.
ɉɪɟɞɫɬɚɜɢɜɲɚɹɫɹ ɤɨ ɦɧɟ ɞɟɩɭɬɚɰɢɹ ɨɬ ɡɞɟɲɧɢɯ ɚɥɛɚɧɰɟɜ ɜɪɭɱɢɥɚ ɦɧɟ
ɚɞɪɟɫ ɧɚ ɦɨɟ ɢɦɹ ɜ ɷɬɨɦ ɫɦɵɫɥɟ, ɫ ɤɨɟɝɨ ɤɨɩɢɸ ɜ ɩɟɪɟɜɨɞɟ ɢɦɟɸ ɱɟɫɬɶ ɩɪɢ
ɫɺɦ ɩɪɟɩɪɨɜɨɞɢɬɶ ɧɚ ɛɥɚɝɨɭɫɦɨɬɪɟɧɢɟ ȼɚɲɟɝɨ ȼɵɫɨɤɨɩɪɟɜɨɫɯɨɞɢɬɟɥɶɫɬɜɚ3.
ɉɪɢ ɫɺɦ ɢɦɟɸ ɱɟɫɬɶ ɩɪɟɞɫɬɚɜɢɬɶ ɤɨɩɢɸ ɫ ɞɨɧɟɫɟɧɢɹ ɤɨɧɫɭɥɚ ɧɚɲɟɝɨ
ɜ Ⱦɨɛɪɭɞɠɟ ɨɬ 15-ɝɨ ɫɟɝɨ ɢɸɧɹ, ɨɬɧɨɫɹɳɟɝɨɫɹ ɤ ɫɟɦɭ ɠɟ ɩɪɟɞɦɟɬɭ4.
ɋ ɫɨɜɟɪɲɟɧɧɵɦ ɩɨɱɬɟɧɢɟɦ ɢ ɧɟɨɝɪɚɧɢɱɟɧɧɨɸ ɩɪɟɞɚɧɧɨɫɬɶɸ, ɢɦɟɸ

1
Ƚɚɡɟɬɚ «ɒɱɢɩɬɚɪɢ» («Ⱥɥɛɚɧɟɰ») ɧɚɱɚɥɚ ɢɡɞɚɜɚɬɶɫɹ ɫ 1888 ɝ. ɧɚ ɪɭɦɵɧɫɤɨɦ ɢ
ɚɥɛɚɧɫɤɨɦ ɹɡɵɤɚɯ. Ɉɧɚ ɜɵɯɨɞɢɥɚ ɩɨɞ ɷɝɢɞɨɣ ɨɛɳɟɫɬɜɚ «Ⱦɪɢɬɚ» («ɋɜɟɬ») ɢ ɩɨɥɭɱɚɥɚ
ɫɭɛɜɟɧɰɢɢ ɨɬ ɪɭɦɵɧɫɤɨɝɨ ɩɪɚɜɢɬɟɥɶɫɬɜɚ. ɉɪɟɡɢɞɟɧɬɨɦ ɨɛɳɟɫɬɜɚ ɹɜɥɹɥɫɹ ɇɢɤɨɥɚ ɇɚɱɨ, ɚ
ɨɞɧɢɦ ɢɡ ɟɝɨ ɩɨɱɺɬɧɵɯ ɱɥɟɧɨɜ ɛɵɥ ɂɨɧ Ȼɷɥɷɱɚɧɭ.
2
ɇɟ ɩɭɛɥɢɤɭɸɬɫɹ.
3
ɏɢɬɪɨɜɨ ɢɦɟɥ ɜ ɜɢɞɭ ɩɢɫɶɦɨ, ɩɨɞɩɢɫɚɧɧɨɟ 35-ɸ ɩɪɨɠɢɜɚɜɲɢɦɢ ɜ Ɋɭɦɵɧɢɢ
ɩɪɚɜɨɫɥɚɜɧɵɦɢ ɚɥɛɚɧɰɚɦɢ, ɜ ɤɨɬɨɪɨɦ ɨɧɢ ɨɬɦɟɠɟɜɚɥɢɫɶ ɨɬ ɫɬɚɬɟɣ, ɩɨɹɜɢɜɲɢɯɫɹ ɜ ɝɚɡɟɬɟ
«ɒɱɢɩɬɚɪɢ» ɢ ɨɛɴɹɜɥɹɥɢ ɫɟɛɹ ɜɟɪɧɨɩɨɞɞɚɧɧɵɦɢ Ɉɫɦɚɧɫɤɨɣ ɢɦɩɟɪɢɢ.
4

Din rapoartele mele anterioare, printre altele, din data de 11 decembrie
1888, cu nr. 72, ExcelenĠa Voastră cunoaúteĠi despre activitatea clandestină pe
care o manifestă Clubul Albanezo-Macedonean existent la Bucureúti úi despre
rolul pe care îl are în această privinĠă ziarul „Squiptari”1, editat la Bucureúti în
limbile albaneză úi română úi care primeúte subsidii secrete de la Misiunea
italiană de aici. Acest ziar face parte dintr-o întreagă pleiadă de organe locale de
presă mai mari sau mai mici care, aflându-se sub protecĠia unor persoane ce
manifestă o ostilitate ireconciliabilă faĠă de noi úi care încearcă cu orice preĠ să
dezrădăcineze pretutindeni orice semne ale simpatiilor faĠă de Rusia úi ale
influenĠei ruseúti în favoarea diverselor influenĠe străine, îúi dedică activitatea
imaginării feluritelor scorneli úi calomnii contra Rusiei, precum úi unor intrigi
ruseúti inventate, împotriva mea úi împotriva membrilor úi activităĠii Misiunii
conduse de mine. În cadrul acestui cor „Squiptari” ocupă un loc ce nu poate fi
neglijat. În calitate de mostră îmi permit să anexez la acest raport câteva
extrase2 din acest ziar.
Cu toate acestea, la Bucureúti locuieúte de foarte mult timp o colonie
destul de importantă compusă din persoane originare din diverse localităĠi din
Albania úi Macedonia, care se îndeletnicesc în cea mai mare parte cu comerĠul
úi care numără în sânul ei multe persoane înstărite care se bucură de un statut
social destul de înalt. Membrii acestei colonii destul de numeroase nu au nimic
în comun nici cu activitatea Clubului Albanezo-Macedonean, care este o
emanaĠie a iredentismului distorsionat pur românesc, nici cu ziarul „Squiptari”,

care se autoproclamă în chip mincinos drept reprezentant al intereselor
populaĠiilor albanezo-macedonene.
Fiind scoúi din sărite úi aduúi într-o stare de indignare de minciunile
sfruntate ale „Squiptari”-ului úi de apucăturile sale obraznice úi indecente îndreptate
împotriva Rusiei, membrii coloniei albanezo-macedonene de aici au hotărât să
publice un protest contra ideilor úi acĠiunilor ziarului „Squiptari” úi să declare în
mod public că din partea lor nu există nici un fel de solidaritate cu redacĠia
acestui ziar.
DelegaĠia comunităĠii albaneze locale, care s-a prezentat în faĠa mea, mi-a
înmânat o declaraĠie în acest sens adresată mie personal, o copie tradusă pe care
am onoarea să o anexez la acest raport spre atenĠia ExcelenĠei Voastre3.
Am onoarea să vă prezint, ca anexă4 la acest raport, o copie a raportului
consulului nostru din Dobrogea din 15 iunie curent, care se referă la aceeaúi
chestiune.
1
Ziarul „Shqiptari” („Albanezul”) începea să fie editat din 1888, în limbile română úi
albaneză. A apărut sub egida societăĠii Drita, ce primea subvenĠii de la guvernul român.
Preúedintele societăĠii era Nikolla Naço, iar printre membrii de onoare se număra Ion Bălăceanu.
2
Nu se publică.
3
Hitrovo face referire la o scrisoare semnată de 35 albanezi de religie creútină ortodoxă,
stabiliĠi în România, ei afirmând că se delimitează de articolele apărute în ziarul „Shqiptari” úi se
declară supuúi fideli ai Imperiului Otoman.
4
Nu se publică.
22
Ȼɭɯɚɪɟɫɬ, 1 ɧɨɹɛɪɹ 1889 ɝ., ʋ 43. ɏɢɬɪɨɜɨ – Ƚɢɪɫɭ

Ⱦɨɥɝɨɦ ɫɱɢɬɚɸ ɩɟɪɟɞɚɬɶ ȼɚɲɟɦɭ ȼɵɫɨɤɨɩɪɟɜɨɫɯɨɞɢɬɟɥɶɫɬɜɭ
ɫɨɞɟɪɠɚɧɢɟ ɞɥɢɧɧɨɝɨ ɜɟɫɶɦɚ ɢɧɬɢɦɧɨɝɨ ɪɚɡɝɨɜɨɪɚ, ɤɨɬɨɪɵɣ ɹ ɬɨɥɶɤɨ ɱɬɨ
ɢɦɟɥ ɫ ɩɨɫɟɬɢɜɲɢɦ ɦɟɧɹ ɫɟɝɨɞɧɹ Ʌɚɫɤɷɪɨɦ Ʉɚɬɚɪɞɠɢɭ.
Ɉɧ ɥɢɲɶ ɧɟɫɤɨɥɶɤɨ ɞɧɟɣ ɤɚɤ ɜɨɡɜɪɚɬɢɥɫɹ ɢɡ ɞɟɪɟɜɧɢ, ɢ ɷɬɨ ɛɵɥɨ
ɩɟɪɜɵɦ ɧɚɲɢɦ ɫɜɢɞɚɧɢɟɦ ɩɨ ɟɝɨ ɜɨɡɜɪɚɳɟɧɢɢ. ɋɜɢɞɚɧɢɟ ɷɬɨ ɩɪɢ
ɧɵɧɟɲɧɢɯ ɡɞɟɲɧɢɯ ɩɨɥɢɬɢɱɟɫɤɢɯ ɨɛɫɬɨɹɬɟɥɶɫɬɜɚɯ ɢ ɜɜɢɞɭ ɨɠɢɞɚɟɦɨɝɨ

ɤɪɢɡɢɫɚ ɩɪɟɞɫɬɚɜɥɹɟɬ ɫɨɛɨɸ ɨɫɨɛɟɧɧɵɣ ɢɧɬɟɪɟɫ1.
Ɋɚɡɝɨɜɨɪ ɧɚɲ, ɫ ɫɚɦɨɝɨ ɧɚɱɚɥɚ ɩɪɢɧɹɜɲɢɣ ɯɚɪɚɤɬɟɪ ɩɨɥɧɨɣ
ɢɧɬɢɦɧɨɫɬɢ, ɟɫɬɟɫɬɜɟɧɧɨ ɩɟɪɟɲɟɥ ɧɚ ɫɨɛɵɬɢɹ ɞɧɹ.
– «ɇɟ ɨɩɚɫɚɟɬɟɫɶ ɥɢ ȼɵ, – ɡɚɦɟɬɢɥ ɹ ɝɨɫɩɨɞɢɧɭ Ʉɚɬɚɪɞɠɢɭ, – ɱɬɨ
ɜɫɟ ɷɬɢ ɢɧɬɪɢɝɢ ɢ ɪɚɡɞɨɪɵ ɜ ɫɪɟɞɟ ȼɚɲɟɣ ɩɚɪɬɢɢ ɜ ɤɨɧɰɟ ɤɨɧɰɨɜ ɨɛɪɚɬɹɬɫɹ
ɜ ɩɨɥɶɡɭ ɤɨɥɥɟɤɬɢɜɢɫɬɨɜ ɢ ɛɭɞɭɬ ɢɦɟɬɶ ɪɟɡɭɥɶɬɚɬɨɦ ɭɫɤɨɪɟɧɢɟ
ɜɨɡɜɪɚɳɟɧɢɹ ɤ ɜɥɚɫɬɢ Ȼɪɷɬɢɚɧɭ ɢɥɢ, ɩɨ ɤɪɚɣɧɟɣ ɦɟɪɟ, ɟɝɨ ɩɪɢɜɟɪɠɟɧɰɟɜ?»
– «ɑɬɨ ɦɧɟ ɫ ɷɬɢɦ ɞɟɥɚɬɶ», – ɨɬɜɟɬɢɥ ɨɧ ɦɧɟ, – «ɟɫɥɢ ɧɚɲɢ
ɨɤɚɡɵɜɚɸɬɫɹ ɫɬɨɥɶ ɧɟɬɟɪɩɟɥɢɜɵɦɢ ɩɪɢɧɹɬɶ ɦɨɺ ɧɚɫɥɟɞɫɬɜɨ? Ɉɧɢ ɧɟ
ɩɨɧɢɦɚɸɬ, ɱɬɨ, ɨɬɛɢɪɚɹ ɭ ɦɟɧɹ ɟɝɨ ɡɚɠɢɜɨ, ɨɧɢ ɟɝɨ ɝɨɬɨɜɹɬ ɧɟ ɫɟɛɟ, ɚ
ɞɪɭɝɢɦ. Ɍɟɩɟɪɶ ɨɧɢ ɯɨɬɹɬ ɡɚɫɬɚɜɢɬɶ ɦɟɧɹ ɪɚɫɫɬɚɬɶɫɹ ɫ ȼɟɪɧɟɫɤɭ. ɇɨ ɹ
ɨɱɟɧɶ ɯɨɪɨɲɨ ɩɨɧɢɦɚɸ, ɱɬɨ ɢɦ ɧɚɫ ɭɧɢɱɬɨɠɢɬɶ ɡɚɪɚɡ ɨɛɨɢɯ ɧɟɭɞɨɛɧɨ, ɢ
ɜɨɬ ɩɨɱɟɦɭ ɨɧɢ ɯɨɬɹɬ ɫɧɚɱɚɥɚ ɫɴɟɫɬɶ ȼɟɪɧɟɫɤɭ, ɱɬɨɛɵ ɩɨɬɨɦ ɫɴɟɫɬɶ ɢ ɦɟɧɹ
ɫɚɦɨɝɨ. ɇɨ ɹ ɫ ȼɟɪɧɟɫɤɭ ɧɢ ɡɚ ɱɬɨ ɧɟ ɪɚɫɫɬɚɧɭɫɶ ɢ ɧɢ ɧɚ ɤɚɤɢɟ
ɤɨɦɩɪɨɦɢɫɫɵ ɧɟ ɩɨɣɞɭ. ȿɫɥɢ ɷɬɨ ɢɦ ɧɟ ɧɪɚɜɢɬɫɹ, ɩɭɫɬɶ ɜɵɯɨɞɹɬ ɢɡ
Ɇɢɧɢɫɬɟɪɫɬɜɚ, ɢɥɢ ɜɵɣɞɭ ɹ. ȼɩɪɨɱɟɦ», – ɩɪɢɛɚɜɢɥ ɨɧ, – «ɜɫɟ ɷɬɢ ɢɧɬɪɢɝɢ
ɜɟɞɭɬɫɹ ɫɜɵɲɟ» (ɨɧ ɧɚɦɟɤɚɥ ɧɚ ɤɨɪɨɥɹ). «ɂ ɹ ɜɩɨɥɧɟ ɪɟɲɢɥɫɹ ɜɵɹɫɧɢɬɶ
ɦɨɟ ɩɨɥɨɠɟɧɢɟ. ə ɩɨɬɪɟɛɭɸ ɞɟɤɪɟɬɚ ɨ ɧɟɦɟɞɥɟɧɧɨɦ ɪɚɫɩɭɳɟɧɢɢ ɩɚɥɚɬ;
ɩɭɫɬɶ ɤɨɪɨɥɶ ɜɵɛɢɪɚɟɬ ɦɟɠɞɭ ɦɧɨɸ ɢ ɦɨɢɦɢ, ɪɚɫɯɨɞɹɳɢɦɢɫɹ ɫɨ ɦɧɨɸ ɜɨ
ɦɧɟɧɢɹɯ, ɤɨɥɥɟɝɚɦɢ».
Ƚɨɜɨɪɹ ɷɬɨ, Ʉɚɬɚɪɞɠɢɭ ɤɚɡɚɥɫɹ ɫɨɜɟɪɲɟɧɧɨ ɫɩɨɤɨɣɧɵɦ. ȼɢɞɧɨ
ɛɵɥɨ, ɱɬɨ ɨɧ ɧɟ ɫɞɟɥɚɟɬ ɧɢɤɚɤɢɯ ɭɫɬɭɩɨɤ ɢ ɛɟɫɩɨɜɨɪɨɬɧɨ ɪɟɲɢɥɫɹ ɥɢɛɨ
ɞɨɛɢɬɶɫɹ ɬɨɝɨ, ɱɬɨ ɨɧ ɫɱɢɬɚɟɬ ɞɥɹ ɫɟɛɹ ɧɟɨɛɯɨɞɢɦɵɦ, ɥɢɛɨ ɜɵɣɬɢ ɜ
ɨɬɫɬɚɜɤɭ. ɂɡ ɪɚɡɝɨɜɨɪɚ ɷɬɨɝɨ ɹ ɩɨɧɹɥ, ɱɬɨ ɜɫɟ ɯɨɞɹɳɢɟ ɩɨ ɝɨɪɨɞɭ ɫɥɭɯɢ ɨ
ɤɚɤɨɦ-ɬɨ ɫɨɝɥɚɲɟɧɢɢ ɦɟɠɞɭ ɩɪɟɞɫɟɞɚɬɟɥɟɦ ɫɨɜɟɬɚ ɢ ɟɝɨ ɤɨɥɥɟɝɚɦɢ ɢ ɨ
ɤɚɤɢɯ-ɬɨ ɱɚɫɬɧɵɯ ɢɡɦɟɧɟɧɢɹɯ ɜ ɫɨɫɬɚɜɟ Ɇɢɧɢɫɬɟɪɫɬɜɚ, ɩɨɫɬɪɨɟɧɧɵɯ ɧɚ
ɭɞɚɥɟɧɢɢ ȼɟɪɧɟɫɤɭ ɢ ɜɫɬɭɩɥɟɧɢɢ ɜ ɤɚɛɢɧɟɬ ɧɨɜɵɯ ɷɥɟɦɟɧɬɨɜ, ɥɢɲɟɧɵ
ɜɫɹɤɨɝɨ ɨɫɧɨɜɚɧɢɹ.
– «ɇɟ ɫɥɢɲɤɨɦ ɥɢ ɦɚɥɨ ɭ ȼɚɫ ɫɨɥɞɚɬ ɜ ȼɚɲɟɦ ɥɚɝɟɪɟ?», ɡɚɦɟɬɢɥ ɹ ɟɦɭ.
– «ɇɚ ɷɬɨɬ ɫɱɟɬ ɧɟ ɛɟɫɩɨɤɨɣɬɟɫɶ, ɝɨɫɩɨɞɢɧ ɦɢɧɢɫɬɪ», – ɫ ɭɥɵɛɤɨɣ
ɨɬɜɟɱɚɥ ɦɧɟ ɫɬɚɪɵɣ ɩɨɥɢɬɢɤ, – «ɥɢɲɶ ɛɵ ɛɵɥ ɭ ɦɟɧɹ ɜ ɪɭɤɚɯ ɞɟɤɪɟɬ ɨ
ɪɚɫɩɭɳɟɧɢɢ, ɢ ɬɨɝɞɚ ȼɵ ɭɜɢɞɢɬɟ, ɫɤɨɥɶɤɨ ɭ ɦɟɧɹ ɨɤɚɠɟɬɫɹ ɫɨɥɞɚɬ.
ȼɩɪɨɱɟɦ», – ɩɪɢɛɚɜɢɥ ɨɧ, – «ɬɪɟɛɭɹ ɞɟɤɪɟɬ ɨ ɧɟɦɟɞɥɟɧɧɨɦ ɪɚɫɩɭɳɟɧɢɢ, ɹ
ɜɨɜɫɟ ɧɟ ɧɚɦɟɪɟɧ ɢɦ ɬɨɬɱɚɫ ɠɟ ɜɨɫɩɨɥɶɡɨɜɚɬɶɫɹ. ɋ ɞɟɤɪɟɬɨɦ ɪɚɫɩɭɳɟɧɢɹ ɜ
ɤɚɪɦɚɧɟ, ɹ ɫɩɪɚɜɥɸɫɶ ɢ ɫ ɷɬɨɣ Ʉɚɦɟɪɨɣ. Ɇɧɟ ɧɟɨɛɯɨɞɢɦɨ ɨɛɟɫɩɟɱɢɬɶ ɫɟɛɹ
ɫɨ ɫɬɨɪɨɧɵ ɤɨɪɨɥɹ, ɞɚɛɵ ɩɨɥɨɠɢɬɶ ɤɨɧɟɰ ɬɟɦ ɢɧɬɪɢɝɚɦ, ɤɨɬɨɪɵɟ ɦɟɧɹ
ɨɤɪɭɠɚɸɬ».
ɋɬɚɪɵɣ Ʌɚɫɤɷɪ ɨɱɟɧɶ ɯɨɪɨɲɨ ɡɧɚɟɬ ɫɜɨɢɯ ɜɢɬɢɟɜɚɬɵɯ,
ɥɟɝɤɨɦɵɫɥɟɧɧɵɯ ɫɨɨɬɟɱɟɫɬɜɟɧɧɢɤɨɜ ɫ ɢɯ ɢɫɤɭɫɫɬɜɟɧɧɵɦɢ ɜɵɛɨɪɚɦɢ ɢ
ɛɟɫɯɚɪɚɤɬɟɪɧɵɦɢ ɩɚɥɚɬɚɦɢ, ɤɨɬɨɪɵɯ ɛɨɥɶɲɢɧɫɬɜɨ ɜɫɟɝɞɚ ɝɨɬɨɜɨ
ɩɪɟɤɥɨɧɹɬɶɫɹ ɩɟɪɟɞ ɜɥɚɫɬɶɸ, ɟɫɥɢ ɬɨɥɶɤɨ ɜɥɚɫɬɶ ɷɬɚ ɩɪɟɞɫɬɚɜɥɹɟɬ ɜɫɟ
ɡɚɥɨɝɢ ɩɪɨɱɧɨɫɬɢ. Ɉɧɢ, ɤɚɤ ɦɚɥɟɧɶɤɢɟ ɞɟɬɢ ɜ ɲɤɨɥɟ, ɛɭɞɭɬ ɜɫɟɝɞɚ ɫɢɞɟɬɶ
ɫɦɢɪɧɨ, ɟɫɥɢ ɭ ɭɱɢɬɟɥɹ ɜ ɪɭɤɚɯ ɪɨɡɝɚ, ɤɨɬɨɪɭɸ ɞɥɹ ɧɢɯ ɜɩɨɥɧɟ

ɨɥɢɰɟɬɜɨɪɹɟɬ ɞɟɤɪɟɬ ɨ ɪɚɫɩɭɳɟɧɢɢ. ȼɨɬ ɱɬɨ ɫɨɫɬɚɜɥɹɟɬ ɫɢɥɭ ɤɨɪɨɥɹ.
ɂɡ ɞɚɥɶɧɟɣɲɟɝɨ ɧɚɲɟɝɨ ɜɫɺ ɛɨɥɟɟ ɢ ɛɨɥɟɟ ɢɧɬɢɦɧɨɝɨ ɪɚɡɝɨɜɨɪɚ
ɜɵɹɫɧɢɥɨɫɶ, ɱɬɨ Ʌɚɫɤɷɪɭ Ʉɚɬɚɪɞɠɢɭ ɜɩɨɥɧɟ ɢɡɜɟɫɬɧɨ ɨ ɬɟɯ ɪɚɡɝɨɜɨɪɚɯ,
ɤɨɬɨɪɵɟ, ɩɨ ɞɨɯɨɞɢɜɲɢɦ ɫɜɨɟɜɪɟɦɟɧɧɨ ɢ ɞɨ ɦɟɧɹ ɫɥɭɯɚɦ, ɩɪɨɢɫɯɨɞɢɥɢ,
ɹɤɨɛɵ, ɜ ȼɟɧɟ ɜɨ ɜɪɟɦɹ ɩɨɫɥɟɞɧɟɝɨ ɩɪɟɛɵɜɚɧɢɹ ɬɚɦ ɤɨɪɨɥɹ ɦɟɠɞɭ ȿɝɨ
ȼɟɥɢɱɟɫɬɜɨɦ ɢ ɝɪɚɮɨɦ Ʉɚɥɶɧɨɤɢ2.
ȿɦɭ ɢɡɜɟɫɬɧɨ, ɱɬɨ, ɠɟɥɚɹ ɭɫɩɨɤɨɢɬɶ ɜɟɧɫɤɨɟ ɩɪɚɜɢɬɟɥɶɫɬɜɨ
ɨɬɧɨɫɢɬɟɥɶɧɨ ɩɪɢɡɵɜɚ ɤɨ ɜɥɚɫɬɢ ɤɚɬɚɪɞɠɢɫɬɫɤɨɝɨ ɤɚɛɢɧɟɬɚ, ɤɨɪɨɥɶ, ɛɭɞɬɨ
ɛɵ, ɭɜɟɪɹɥ ɝɪɚɮɚ Ʉɚɥɶɧɨɤɢ, ɱɬɨ ɩɪɟɛɵɜɚɧɢɟ ɭ ɜɥɚɫɬɢ Ʉɚɬɚɪɞɠɢɭ ɟɫɬɶ
ɥɢɲɶ ɜɪɟɦɟɧɧɨɟ ɧɟɢɡɛɟɠɧɨɟ ɡɥɨ, ɱɬɨ ɨɧ ɛɵɥ ɜɵɧɭɠɞɟɧ ɩɨɪɭɱɢɬɶ ɟɦɭ
ɫɨɫɬɚɜɥɟɧɢɟ ɤɚɛɢɧɟɬɚ ɩɨ ɩɪɢɱɢɧɟ ɜɧɭɬɪɟɧɧɢɯ ɩɨɥɢɬɢɱɟɫɤɢɯ ɨɛɫɬɨɹɬɟɥɶɫɬɜ,
ɧɨ ɱɬɨ ɨɧ ɟɝɨ ɨɤɨɧɱɚɬɟɥɶɧɨ ɞɢɫɤɪɟɞɢɬɢɪɭɟɬ ɢ ɞɚɫɬ ɢɡɧɨɫɢɬɶɫɹ ɭ ɜɥɚɫɬɢ ɢ
ɟɦɭ, ɢ ɟɝɨ ɩɚɪɬɢɢ, ɢ ɡɚɬɟɦ ɧɟ ɡɚɦɟɞɥɢɬ ɜɨɡɜɪɚɬɢɬɶ ɟɺ ɜɪɚɠɞɟɛɧɵɦ
ɤɨɥɥɟɤɬɢɜɢɫɬɚɦ, ɤɨɬɨɪɵɯ ɢɫɩɵɬɚɧɧɨɟ ɧɚɩɪɚɜɥɟɧɢɟ ɩɪɟɞɫɬɚɜɥɹɟɬ ɜ ɫɦɵɫɥɟ
ɜɟɧɫɤɨɝɨ ɤɚɛɢɧɟɬɚ ɜɫɟ ɧɟɨɛɯɨɞɢɦɵɟ ɝɚɪɚɧɬɢɢ.
ə ɫɩɪɨɫɢɥ Ʌ. Ʉɚɬɚɪɞɠɢɭ, ɧɟ ɪɭɱɚɥɫɹ ɥɢ ɩɪɢ ɷɬɨɦ ɤɨɪɨɥɶ ɝɪɚɮɭ
Ʉɚɥɶɧɨɤɢ, ɱɬɨ, ɤɚɤɢɟ ɛɵ ɡɞɟɫɶ ɧɟ ɫɦɟɧɹɥɢɫɶ ɤɚɛɢɧɟɬɵ, ɩɪɚɜɢɬɟɥɶɫɬɜɨ ɟɝɨ,
ɜɨ ɜɫɹɤɨɦ ɫɥɭɱɚɟ, ɨɫɬɚɧɟɬɫɹ ɜɟɪɧɨ ɬɟɦ ɨɛɹɡɚɬɟɥɶɫɬɜɚɦ, ɤɨɬɨɪɵɟ ɩɪɢɧɹɥɨ
ɨɧɨ ɧɚ ɫɟɛɹ ɜ 1883 ɝɨɞɭ ɩɟɪɟɞ Ⱥɜɫɬɪɢɟɣ ɢ Ƚɟɪɦɚɧɢɟɣ.
ɇɚ ɷɬɨ ɦɧɟ Ʌɚɫɤɷɪ Ʉɚɬɚɪɞɠɢɭ ɨɬɜɟɱɚɥ, ɱɬɨ ɤɨɪɨɥɶ ɫɨɜɟɪɲɟɧɧɨ
ɫɤɪɵɥ ɨɬ ɧɟɝɨ ɫɭɳɟɫɬɜɨɜɚɧɢɟ ɤɚɤɢɯ ɛɵ ɬɨ ɧɢ ɛɵɥɨ ɨɛɹɡɚɬɟɥɶɫɬɜ, ɟɫɥɢ
ɬɚɤɨɜɵɟ ɞɟɣɫɬɜɢɬɟɥɶɧɨ ɫɭɳɟɫɬɜɭɸɬ.
– «ɂɡɴɹɜɥɹɹ ɫɨɝɥɚɫɢɟ ɧɚ ɫɨɫɬɚɜɥɟɧɢɟ ɤɚɛɢɧɟɬɚ ɩɨ ɩɪɨɫɶɛɟ ɤɨɪɨɥɹ»,
– ɫɤɚɡɚɥ ɨɧ ɦɧɟ, – «ɹ ɬɨɝɞɚ ɩɪɨɫɢɥ ɟɝɨ ɫɤɚɡɚɬɶ ɦɧɟ ɤɚɬɟɝɨɪɢɱɟɫɤɢ, ɧɟ ɢɦɟɟɬ
ɥɢ ɨɧ ɤɚɤɢɯ-ɥɢɛɨ ɨɛɹɡɚɬɟɥɶɫɬɜ, ɡɚɪɚɧɟɟ ɫɜɹɡɵɜɚɸɳɢɯ ɟɝɨ ɜ ɜɨɩɪɨɫɚɯ
ɜɧɟɲɧɟɣ ɩɨɥɢɬɢɤɢ, ɢ ɤɨɪɨɥɶ ɦɧɟ ɨɬɜɟɱɚɥ, ɱɬɨ ɨɧ ɧɢɤɚɤɢɯ ɮɨɪɦɚɥɶɧɵɯ
ɨɛɹɡɚɬɟɥɶɫɬɜ ɧɟ ɢɦɟɟɬ ɢ ɱɬɨ ɪɭɤɢ ɟɝɨ ɫɜɨɛɨɞɧɵ. (Il m’a répondu: «Je n’ai
aucuns engagements formels et j’ai les mains libres»).
ɋɨ ɫɜɨɟɣ ɫɬɨɪɨɧɵ, ɹ ɜɟɫɶɦɚ ɫɤɥɨɧɟɧ ɜɟɪɢɬɶ ɱɢɫɬɨɫɟɪɞɟɱɧɨɫɬɢ
Ʌɚɫɤɷɪɚ Ʉɚɬɚɪɞɠɢɭ3 ɜ ɷɬɨɦ ɨɬɧɨɲɟɧɢɢ. ȼɟɫɶɦɚ ɜɟɪɨɹɬɧɨ, ɱɬɨ ɤɨɪɨɥɶ
ɫɤɪɵɥ ɨɬ ɧɟɝɨ ɨ ɫɭɳɟɫɬɜɨɜɚɧɢɢ ɤɚɤɢɯ-ɥɢɛɨ ɪɚɧɟɟ ɩɪɢɧɹɬɵɯ ɢɦ ɧɚ ɫɟɛɹ
ɨɛɹɡɚɬɟɥɶɫɬɜ ɜ ɨɛɥɚɫɬɢ ɜɧɟɲɧɟɣ ɩɨɥɢɬɢɤɢ. Ɉɛ ɷɬɨɦ ɫɜɢɞɟɬɟɥɶɫɬɜɭɸɬ ɬɟ
ɩɭɛɥɢɱɧɵɟ ɡɚɹɜɥɟɧɢɹ, ɤɨɬɨɪɵɟ ɛɵɥɢ ɫɞɟɥɚɧɵ ɜ Ʉɚɦɟɪɚɯ ɩɪɨɲɥɨɸ ɜɟɫɧɨɸ
Ʌɚɫɤɷɪɨɦ Ʉɚɬɚɪɞɠɢɭ ɩɨ ɩɨɜɨɞɭ ɟɝɨ ɩɨɥɢɬɢɱɟɫɤɨɣ ɩɪɨɝɪɚɦɦɵ. ȼɩɪɨɱɟɦ,
ɤɚɤ ɹ ɢɦɟɥ ɭɠɟ ɫɥɭɱɚɣ ɷɬɨ ɜɵɫɤɚɡɚɬɶ ɪɚɧɟɟ, ɹ ɜɟɫɶɦɚ ɫɤɥɨɧɟɧ ɞɭɦɚɬɶ, ɱɬɨ,
ɞɟɣɫɬɜɢɬɟɥɶɧɨ, ɨ ɮɨɪɦɚɥɶɧɨɦ ɜɫɬɭɩɥɟɧɢɢ Ɋɭɦɵɧɢɢ ɜ ɫɨɫɬɚɜ ɬɚɤ ɧɚɡɵɜɚɟɦɨɣ
ɋɪɟɞɧɟɟɜɪɨɩɟɣɫɤɨɣ Ʌɢɝɢ Ɇɢɪɚ, ɟɞɜɚ ɥɢ ɫɭɳɟɫɬɜɭɸɬ ɤɚɤɢɟ-ɥɢɛɨ
ɩɢɫɶɦɟɧɧɵɟ ɞɨɤɭɦɟɧɬɵ. ɉɨ ɜɫɟɣ ɜɟɪɨɹɬɧɨɫɬɢ, ɤɚɤ ɜ 1883 ɝɨɞɭ, ɬɚɤ ɢ
ɩɨɡɠɟ, ɜɫɟ ɩɟɪɟɝɨɜɨɪɵ ɩɨ ɫɟɦɭ ɩɪɟɞɦɟɬɭ ɩɪɨɢɫɯɨɞɢɥɢ ɫɥɨɜɟɫɧɨ. ȼ 1883
ɝɨɞɭ ɩɪɟɞɫɬɚɜɢɬɟɥɟɦ Ɋɭɦɵɧɢɢ ɜ Ⱥɜɫɬɪɢɢ ɛɵɥ ɝɨɫɩɨɞɢɧ Ʉɚɪɩ, ɤɨɬɨɪɨɦɭ
ɩɪɢɩɢɫɵɜɚɸɬ ɡɚɤɥɸɱɟɧɢɟ ɮɨɪɦɚɥɶɧɨɣ ɤɨɧɜɟɧɰɢɢ. ȼɟɫɶɦɚ ɜɟɪɨɹɬɧɨ, ɱɬɨ ɫ
ɬɟɯ ɩɨɪ Ɋɭɦɵɧɢɟɣ ɩɨ ɨɬɧɨɲɟɧɢɸ ɤ Ⱥɜɫɬɪɢɢ ɢ Ƚɟɪɦɚɧɢɢ ɛɵɥɢ ɩɪɢɧɹɬɵ
ɫɚɦɵɟ ɩɨɥɨɠɢɬɟɥɶɧɵɟ ɢ, ɜɟɪɨɹɬɧɨ, ɩɨɞɪɨɛɧɨ ɢɫɱɢɫɥɟɧɧɵɟ ɢ ɨɝɨɜɨɪɟɧɧɵɟ
ɨɛɹɡɚɬɟɥɶɫɬɜɚ. ɇɨ ɟɞɜɚ ɥɢ ɜɫɺ ɷɬɨ ɛɵɥɨ ɨɛɥɟɱɟɧɨ ɜ ɮɨɪɦɭ ɨɮɢɰɢɚɥɶɧɨɝɨ

ɦɟɠɞɭɧɚɪɨɞɧɨɝɨ ɚɤɬɚ. ɋɭɳɟɫɬɜɨɜɚɧɢɟ ɬɚɤɨɜɨɝɨ ɚɤɬɚ ɜɩɨɥɧɟ ɡɚɦɟɧɹɥɨɫɶ
ɜɫɟɦɢ ɩɨɞɪɨɛɧɨɫɬɹɦɢ ɨɛɪɚɡɚ ɞɟɣɫɬɜɢɣ ɪɭɦɵɧɫɤɨɝɨ ɩɪɚɜɢɬɟɥɶɫɬɜɚ:
ɩɨɫɬɪɨɣɤɨɣ ɭɤɪɟɩɥɟɧɢɣ ɢ ɜɨɟɧɧɵɦɢ ɪɟɮɨɪɦɚɦɢ ɩɨɞ ɝɟɪɦɚɧɨ-ɚɜɫɬɪɢɣɫɤɢɦ
ɤɨɧɬɪɨɥɟɦ, ɪɚɡɧɵɦɢ ɥɶɝɨɬɚɦɢ, ɩɪɟɞɨɫɬɚɜɥɹɟɦɵɦɢ Ɋɭɦɵɧɢɟɣ ɚɜɫɬɪɢɣɫɤɨɦɭ
ɞɭɧɚɣɫɤɨɦɭ Ʌɥɨɣɞɭ ɢ ɚɜɫɬɪɨ-ɜɟɧɝɟɪɫɤɢɦ ɠɟɥɟɡɧɵɦ ɞɨɪɨɝɚɦ, ɧɟɹɜɧɵɦ, ɧɨ
ɞɟɹɬɟɥɶɧɵɦ ɭɱɚɫɬɢɟɦ ɩɪɟɞɫɬɚɜɢɬɟɥɟɣ Ƚɟɪɦɚɧɢɢ ɢ Ⱥɜɫɬɪɢɢ ɜɨ ɜɧɭɬɪɟɧɧɢɯ
ɞɟɥɚɯ ɤɨɪɨɥɟɜɫɬɜɚ, ɩɨɥɧɵɦ ɩɨɞɱɢɧɟɧɢɟɦ ɜɫɟɯ ɩɨɞɪɨɛɧɨɫɬɟɣ ɜɧɟɲɧɟɣ
ɩɨɥɢɬɢɤɢ Ɋɭɦɵɧɢɢ ɫɨɜɟɬɚɦ ɢɡ Ȼɟɪɥɢɧɚ ɢ ȼɟɧɵ ɢ ɩɪɨɱɟɟ. Ƚɚɪɚɧɬɢɢ ɠɟ
ɬɨɝɨ, ɱɬɨ ɩɪɚɜɢɬɟɥɶɫɬɜɨ Ɋɭɦɵɧɢɢ ɨɫɬɚɧɟɬɫɹ ɜɟɪɧɵɦ ɩɪɢɧɹɬɵɦ ɢɦ ɧɚ
ɫɟɛɹ, ɜɟɪɨɹɬɧɨ, ɫɥɨɜɟɫɧɵɦ ɨɛɹɡɚɬɟɥɶɫɬɜɚɦ, ȼɟɧɚ ɢ Ȼɟɪɥɢɧ ɧɚɯɨɞɢɥɢ
ɞɨɫɬɚɬɨɱɧɵɟ – ɜ ɥɢɱɧɨɦ ɢɯ ɞɨɜɟɪɢɢ ɤ ɤɨɪɨɥɸ Ʉɚɪɥɭ ɢ ɟɝɨ ɦɢɧɢɫɬɪɚɦ. ȼ
ɩɢɫɶɦɟɧɧɨɦ ɞɨɝɨɜɨɪɟ ɧɟ ɛɵɥɨ ɢ ɧɚɞɨɛɧɨɫɬɢ. ȼɨɬ ɱɟɦ ɢ ɨɛɴɹɫɧɹɟɬɫɹ ɬɨɬ
ɩɟɪɟɩɨɥɨɯ, ɤɨɬɨɪɵɣ ɩɪɨɢɡɜɟɥɨ ɩɪɨɲɥɨɣ ɜɟɫɧɨɣ ɜ ȼɟɧɟ ɢ Ȼɟɪɥɢɧɟ ɢɡɜɟɫɬɢɟ
ɨ ɩɪɢɡɜɚɧɢɢ ɤ ɜɥɚɫɬɢ Ʌɚɫɤɷɪɚ Ʉɚɬɚɪɞɠɢɭ, ɢ ɬɨ ɭɫɩɨɤɨɟɧɢɟ, ɤɨɬɨɪɨɟ ɜɫɥɟɞ
ɡɚ ɬɟɦ ɩɨɫɥɟɞɨɜɚɥɨ ɩɨɫɥɟ ɥɢɱɧɵɯ ɨɛɴɹɫɧɟɧɢɣ ɤɨɪɨɥɹ.
ɋ ɢɫɬɢɧɧɵɦ ɩɨɱɬɟɧɢɟɦ ɢ ɧɟɢɡɦɟɧɧɨɣ ɩɪɟɞɚɧɧɨɫɬɶɸ, ɢɦɟɸ ɱɟɫɬɶ
1
ɑɟɪɟɡ ɞɜɚ ɞɧɹ ɩɨɫɥɟ ɨɡɧɚɱɟɧɧɨɝɨ ɪɚɡɝɨɜɨɪɚ Ʌɚɫɤɷɪ Ʉɚɬɚɪɞɠɢɭ ɩɨɞɚɥ ɜ ɨɬɫɬɚɜɤɭ,
ɢ ɛɵɥɨ ɫɮɨɪɦɢɪɨɜɚɧɨ ɧɨɜɨɟ ɩɪɚɜɢɬɟɥɶɫɬɜɨ ɜɨ ɝɥɚɜɟ ɫ ɝɟɧɟɪɚɥɨɦ Ⱦɠɨɪɞɠɟ Ɇɚɧɭ. ȼ
ɩɪɚɜɹɳɢɣ ɤɚɛɢɧɟɬ ɜɨɲɥɢ Ⱥɥɟɤɫɚɧɞɪɭ Ʌɚɯɨɜɚɪɢ, Ɇɟɧɟɥɚɫ Ƚɟɪɦɚɧɢ, Ɍɟɨɞɨɪ Ɋɨɫɟɬɬɢ,
ɝɟɧɟɪɚɥ Ɇɚɬɟɣ ȼɥɷɞɟɫɤɭ, Ƚɪɢɝɨɪɟ ɉɷɭɱɟɫɤɭ ɢ Ⱥɥɟɤɫɚɧɞɪɭ Ɇɚɪɝɢɥɨɦɚɧ.
2
ȼ ɢɸɧɟ 1889 ɝ. ɪɭɦɵɧɫɤɢɣ ɦɨɧɚɪɯ ɩɪɢɫɭɬɫɬɜɨɜɚɥ ɜ Ɂɢɝɦɚɪɢɧɝɟɧɟ ɧɚ ɫɜɚɞɶɛɟ
ȼɢɥɶɝɟɥɶɦɚ Ƚɨɝɟɧɰɨɥɥɟɪɧ-Ɂɢɝɦɚɪɢɧɝɟɧɚ, ɫɵɧɚ ɫɜɨɟɝɨ ɛɪɚɬɚ Ʌɟɨɩɨɥɶɞɚ. ɉɨ ɩɭɬɢ ɜ Ƚɟɪɦɚɧɢɸ
ɨɧ ɨɫɬɚɧɨɜɢɥɫɹ ɧɚ ɨɞɢɧ ɞɟɧɶ ɜ ȼɟɧɟ, ɝɞɟ ɜɫɬɪɟɬɢɥɫɹ ɬɚɤɠɟ ɢ ɫ ɢɦɩɟɪɚɬɨɪɨɦ Ɏɪɚɧɰɟɦ
ɂɨɫɢɮɨɦ I. ɋɦ.: Carol I al României. Jurnal. Vol. II. 1888-1892 / Ed. V. Docea. Iaúi, 2014. P. 117.
3
ȼ ɞɟɣɫɬɜɢɬɟɥɶɧɨɫɬɢ ɤ ɬɨɦɭ ɦɨɦɟɧɬɭ Ʌɚɫɤɷɪ Ʉɚɬɚɪɞɠɢɭ ɟɳɺ ɧɟ ɡɧɚɥ ɨ
ɫɭɳɟɫɬɜɨɜɚɧɢɢ ɞɨɝɨɜɨɪɚ, ɩɨɞɩɢɫɚɧɧɨɝɨ Ɋɭɦɵɧɢɟɣ ɫ Ƚɟɪɦɚɧɢɟɣ ɢ Ⱥɜɫɬɪɨ-ȼɟɧɝɪɢɟɣ ɜ 1883ɝ. Ɉ
ɫɭɳɟɫɬɜɨɜɚɧɢɢ ɷɬɨɝɨ ɞɨɤɭɦɟɧɬɚ ɨɧ ɭɡɧɚɥ ɥɢɲɶ ɜ 1892 ɝ., ɜ ɫɜɹɡɢ ɫ ɟɝɨ ɩɪɨɞɥɟɧɢɟɦ.
Bucureúti, 1 noiembrie 1889, nr. 43. Hitrovo către Giers

Consider de datoria mea să transmit ExcelenĠei Voastre conĠinutul unei
conversaĠii lungi úi foarte deschise, pe care tocmai am avut-o cu Lascăr Catargiu,
care m-a vizitat astăzi.
El s-a întors de la Ġară abia acum câteva zile, úi aceasta a fost prima
noastră întâlnire de după revenirea sa. Această întâlnire prezintă un interes
deosebit, având în vedere circumstanĠele politice actuale de aici úi Ġinând cont

de criza anticipată de toată lumea1.
ConversaĠia noastră, care a avut de la bun început un caracter de deplină
intimitate, s-a referit în mod firesc la evenimentele curente.
„Nu aveĠi oare temerea – i-am spus eu domnului Catargiu – că toate
aceste intrigi úi disensiuni din sânul partidului domniei voastre se vor întoarce,
până la urmă, în favoarea colectiviútilor úi vor avea ca rezultat grăbirea revenirii
la putere a lui Brătianu sau, cel puĠin, a partizanilor săi?”
„Ce pot să fac în această privinĠă” – mi-a răspuns el –, „dacă ai noútri se
dovedesc atât de nerăbdători să ia în primire moútenirea mea? Ei nu înĠeleg că,
deposedându-mă de viu de această moútenire, o pregătesc nu pentru ei, ci pentru
alĠii. Acum ei vor să mă forĠeze să mă despart de Vernescu. Însă eu înĠeleg
foarte bine că lor nu le este comod să ne distrugă deodată pe ambii, úi iată de ce
ei vor mai întâi să îl mănânce pe Vernescu, ca după aceea să mă mănânce úi pe
mine însumi. Dar eu nu mă voi despărĠi nici într-un chip de Vernescu úi nu voi
accepta nici un fel de compromisuri. Dacă nu le place acest lucru, sunt liberi să
iasă din guvern, sau voi ieúi eu. De altfel” – a adăugat el –, „toate aceste intrigi
provin de sus” (el făcea aluzie la rege). „ùi eu am hotărât definitiv să îmi clarific
situaĠia. Eu voi cere un decret de dizolvare imediată a Camerelor; să aleagă
regele între mine úi colegii mei care au opinii diferite faĠă de ale mele”.
Spunând aceste lucruri, Catargiu părea de un calm perfect. Era evident
că el nu va face nici o cedare úi că s-a hotărât în mod irevocabil fie să atingă
acel scop pe care îl consideră necesar pentru sine, fie să îúi dea demisia. Din
această conversaĠie, am înĠeles că toate zvonurile care circulă prin oraú privind
un oarecare acord dintre preúedintele Consiliului úi colegii săi úi privind niúte
presupuse schimbări individuale în componenĠa Guvernului, care s-ar baza pe
îndepărtarea lui Vernescu úi pe intrarea în Cabinet a unor elemente noi sunt
lipsite de orice temei.
„Nu aveĠi oare prea puĠini soldaĠi în tabăra domniei voastre?”, i-am
replicat eu.
„Nu vă faceĠi griji în această privinĠă, domnule ministru”, mi-a răspuns
zâmbind bătrânul politician. „De aú avea doar în mână decretul de dizolvare, úi
atunci veĠi vedea câĠi soldaĠi voi avea de partea mea. De altfel” – a adăugat el –,
„cerând decretul de dizolvare imediată a Camerelor, eu nu am de gând deloc să
mă folosesc de el în aceeaúi clipă. Cu decretul de dizolvare în buzunar, eu mă
voi descurca úi cu această Cameră. Eu am nevoie să primesc asigurări din partea
regelui, pentru a pune capăt acelor intrigi care mă înconjoară”.
Bătrânul Lascăr îúi cunoaúte foarte bine compatrioĠii iubitori de
discursuri sofisticate úi frivoli, cu alegerile lor artificiale úi Camerele lipsite de
caracter, a căror majoritate este întotdeauna pregătită să se încline în faĠa puterii,
cu singura condiĠie ca această putere să prezinte toate garanĠiile de trăinicie. Ei,
ca niúte copii mici la úcoală, vor sta mereu în poziĠie de drepĠi, dacă profesorul
va avea în mână o nuia, pe care o întruchipează pentru ei în mare măsură
decretul de dizolvare. Iată ce constituie de fapt puterea regelui.
Din conversaĠia noastră de mai departe, din ce în ce mai deschisă, a

devenit evident că Lascăr Catargiu este destul de informat cu privire la acele
convorbiri, care, conform unor zvonuri care au ajuns úi până la mine la timpul
lor, ar fi avut loc, chipurile, la Viena între Majestatea Sa úi contele Kálnoky în
timpul ultimei aflări a regelui acolo2.
El cunoaúte faptul că, dorind să calmeze Guvernul vienez în privinĠa
chemării la putere a cabinetului condus de Catargiu, regele l-ar fi asigurat, se
pare, pe contele Kálnoky că prezenĠa la guvernare a lui Catargiu este doar un
rău temporar úi inevitabil, că el a fost nevoit să îi încredinĠeze formarea
cabinetului din cauza circumstanĠelor politice interne, dar că el îl va discredita
în mod definitiv úi îi va permite să se erodeze la putere atât lui Catargiu, cât úi
partidului său, úi apoi nu va întârzia să o înapoieze partidului ostil al colec-
tiviútilor, direcĠia politică verificată a acestora asigurând toate garanĠiile
necesare în sensul cerut de Cabinetul vienez.
Eu l-am întrebat pe L. Catargiu dacă nu cumva regele l-a asigurat în
mod oficial pe contele Kálnoky, cu această ocazie, că, indiferent de schimbările
de cabinet de aici, guvernul său va rămâne oricum fidel acelor angajamente pe
care úi le-a asumat în 1883 în faĠa Austriei úi Germaniei.
Lascăr Catargiu mi-a răspuns la această întrebare că regele i-a ascuns
cu totul existenĠa unor astfel de angajamente, în orice formă, dacă acestea
într-adevăr există.
„Atunci când mi-am exprimat acordul de a forma cabinetul la
rugămintea regelui” – mi-a spus el –, „eu l-am rugat să îmi spună în mod clar
dacă nu are cumva Majestatea Sa vreo obligaĠie care i-ar fi limitat mai devreme
libertatea de acĠiune în chestiunile de politică externă, úi regele mi-a răspuns că
el nu are nici un fel de angajamente formale úi că are mâinile libere”. (Il m’a
répondu: „Je n’ai aucuns engagements formels et j’ai les mains libres”.)
Din partea mea, eu sunt destul de dispus să dau crezare sincerităĠii lui
Lascăr Catargiu3 în această privinĠă. Este destul de probabil că regele nu i-a
destăinuit existenĠa vreunei obligaĠii pe care úi-ar fi asumat-o mai devreme în
domeniul politicii externe. Despre acest lucru mărturisesc acele declaraĠii
publice făcute în plenul Camerelor primăvara trecută de Lascăr Catargiu, în
legătură cu programul său politic. În afară de aceasta, aúa cum am avut deja
ocazia să afirm mai devreme, înclin destul de mult să cred că, într-adevăr, abia
dacă există vreun document scris referitor la intrarea formală a României în
componenĠa aúa-numitei Ligi Central Europene a Păcii. După toată proba-
bilitatea, atât în 1883, cât úi mai târziu, toate negocierile privitoare la această
chestiune aveau loc în formă verbală. În 1883, reprezentantul României în
Austria era domnul Carp, căruia i se atribuie încheierea unei convenĠii formale.
Este destul de probabil că, de atunci, România úi-a asumat angajamente foarte
clare úi concrete faĠă de Austria úi Germania, care au fost, probabil, enumerate
úi stipulate în mod detaliat. Dar este greu de crezut că toate acestea au fost
consfinĠite în forma unui act oficial internaĠional. ExistenĠa unui astfel de act era
înlocuită, în deplină măsură, de toate detaliile concrete ale modului de acĠiune a
Guvernului român, inclusiv de: construirea fortificaĠiilor úi reformele militare

sub control germano-austriac, diverse înlesniri acordate de România companiei
austriece dunărene Lloyd úi căilor ferate austro-ungare, participarea úi influenĠa
camuflată, dar activă a reprezentanĠilor Germaniei úi Austriei asupra afacerilor
interne ale Regatului, precum úi supunerea completă a tuturor detaliilor politicii
externe a României faĠă de sfaturile venite din Berlin úi Viena, úi aúa mai
departe. Viena úi Berlinul aveau însă siguranĠa unor garanĠii suficiente ale faptului
că Guvernul României va rămâne fidel angajamentelor verbale pe care, probabil,
úi le-a asumat, găsindu-le în încrederea lor personală faĠă de regele Carol úi
miniútrii săi. Nici nu era nevoie de un tratat scris. Iată cum se úi explică acea
agitaĠie, pe care a produs-o primăvara trecută la Viena úi Berlin, vestea despre
chemarea la putere a lui Lascăr Catargiu, precum úi acel efect de calmare a
spiritelor care a urmat după aceea în urma explicaĠiilor oferite personal de rege.
1
La câteva zile după această discuĠie, Lascăr Catargiu úi-a dat demisia, formându-se un
nou guvern condus de generalul George Manu. Din noul guvern mai făceau parte Alexandru
Lahovari, Menelas Ghermani, Theodor Rosetti, generalul Matei Vlădescu, Grigore Păucescu úi
Alexandru Marghiloman.
2
În iunie 1889, suveranul român a fost prezent la nunta lui Wilhelm de Hohenzollern-
Sigmaringen, fiul principelui Leopold, fratele regelui Carol I, oficiată la Sigmaringen. În drum
spre Germania a rămas pentru o zi la Viena, unde a avut o întrevedere úi cu împăratul Franz Josef:
Carol I al României. Jurnal, volumul al II-lea, 1888-1892, stabilirea textului, traducere din limba
germană, cuvânt înainte úi note de Vasile Docea, Iaúi, 2014 (în continuare: Carol I al României.
Jurnal), p. 117.
3
Într-adevăr, la acel moment Lascăr Catargiu nu útia de existenĠa tratatului încheiat de
România cu Austro-Ungaria úi Germania în 1883. Avea să afle însă în 1892, cu ocazia reînnoirii
acestuia.
23
Ȼɭɯɚɪɟɫɬ, 14 ɚɩɪɟɥɹ 1890, ʋ 8. ɏɢɬɪɨɜɨ – Ƚɢɪɫɭ

ɉɪɨɹɜɥɹɸɳɟɟɫɹ ɜɨ ɜɫɟɯ ɞɟɣɫɬɜɢɹɯ ɪɭɦɵɧɫɤɨɝɨ ɩɪɚɜɢɬɟɥɶɫɬɜɚ
ɫɬɪɟɦɥɟɧɢɟ ɡɚɧɹɬɶ ɧɟɫɨɨɬɜɟɬɫɬɜɭɸɳɟɟ ɞɟɣɫɬɜɢɬɟɥɶɧɨɦɭ ɦɨɝɭɳɟɫɬɜɭ
ɤɨɪɨɥɟɜɫɬɜɚ ɩɨɥɨɠɟɧɢɟ ɩɨɛɭɞɢɥɨ ɪɭɦɵɧ ɫ ɨɫɨɛɵɦ ɧɟɫɤɪɵɜɚɟɦɵɦ
ɱɭɜɫɬɜɨɦ ɪɟɜɧɨɫɬɢ ɫɦɨɬɪɟɬɶ ɧɚ Ⱦɭɧɚɣ, ɫɜɨɛɨɞɧɵɟ ɜɨɞɵ ɤɨɟɝɨ ɧɟ ɩɨɞɥɟɠɚɬ
ɢɯ ɢɫɤɥɸɱɢɬɟɥɶɧɨɦɭ ɤɨɧɬɪɨɥɸ.
ɇɟ ɦɨɠɟɬ ɛɵɬɶ ɫɨɦɧɟɧɢɹ ɜ ɬɨɦ, ɱɬɨ ɟɫɥɢ ɛɵ Ⱦɭɧɚɣ ɞɚɠɟ ɢ

ɧɚɯɨɞɢɥɫɹ ɜ ɩɨɥɧɨɦ ɩɨɞɱɢɧɟɧɢɢ ɪɭɦɵɧ, ɨɧɢ ɧɟ ɨɤɚɡɚɥɢɫɶ ɛɵ ɜ ɫɨɫɬɨɹɧɢɢ
ɧɢ ɫ ɷɤɨɧɨɦɢɱɟɫɤɨɣ, ɧɢ ɫ ɱɢɫɬɨ ɮɢɧɚɧɫɨɜɨɣ ɬɨɱɤɢ ɡɪɟɧɢɹ, ɜɨɫɩɨɥɶɡɨɜɚɬɶɫɹ
ɜɵɝɨɞɚɦɢ ɬɚɤɨɝɨ ɩɨɥɨɠɟɧɢɹ. Ɇɟɠɞɭ ɬɟɦ, ɭɤɚɡɚɧɧɵɟ ɜɵɲɟ ɫɬɪɟɦɥɟɧɢɹ
ɩɪɨɹɜɥɹɸɬɫɹ ɜɫɺ ɫ ɛɨɥɶɲɟɸ ɧɚɫɬɨɣɱɢɜɨɫɬɶɸ. Ɋɭɦɵɧɫɤɨɟ ɩɪɚɜɢɬɟɥɶɫɬɜɨ ɧɟ
ɩɟɪɟɫɬɚɺɬ ɢɡɨɛɪɟɬɚɬɶ ɧɨɜɵɟ ɫɬɟɫɧɢɬɟɥɶɧɵɟ [ɦɟɪɵ] ɞɥɹ ɩɥɚɜɚɸɳɢɯ ɩɨ
Ⱦɭɧɚɸ ɢ ɢɦɟɸɳɢɯ ɧɚ ɪɭɦɵɧɫɤɨɦ ɛɟɪɟɝɭ ɩɪɢɫɬɚɧɢ ɩɚɪɨɯɨɞɧɵɯ ɤɨɦɩɚɧɢɣ.
Ɍɪɟɛɨɜɚɧɢɹ1 ɨ ɡɚɩɢɫɢ ɢɧɨɫɬɪɚɧɧɵɯ ɩɚɪɨɯɨɞɧɵɯ ɮɢɪɦ ɜ ɪɭɦɵɧɫɤɢɟ
ɬɪɢɛɭɧɚɥɵ, ɩɨɫɬɚɧɨɜɥɟɧɢɟ ɨ ɜɧɟɫɟɧɢɢ ɨɛɹɡɚɬɟɥɶɧɨɝɨ ɞɟɧɟɠɧɨɝɨ ɡɚɥɨɝɚ ɞɥɹ
ɜɫɹɤɨɣ ɢɧɨɫɬɪɚɧɧɨɣ ɤɨɦɩɚɧɢɢ, ɦɨɝɭɳɟɣ ɨɛɪɚɡɨɜɚɬɶɫɹ ɜ ɛɭɞɭɳɟɦ ɞɥɹ
ɩɥɚɜɚɧɢɹ ɩɨ Ⱦɭɧɚɸ; ɩɪɚɜɢɥɚ ɨɛ ɭɫɬɪɨɣɫɬɜɟ ɛɟɱɟɜɧɢɤɚ, ɜɜɢɞɭ ɱɟɝɨ ɪɭɦɵɧɚɦ
ɩɪɢɯɨɞɢɬɫɹ ɭɫɬɭɩɢɬɶ ɱɚɫɬɶ ɩɪɢɧɚɞɥɟɠɚɳɟɣ ɚɝɟɧɬɫɬɜɚɦ ɨɛɳɟɫɬɜ ɡɟɦɥɢ ɢ,
ɧɚɤɨɧɟɰ, ɜɡɵɫɤɚɧɢɟ ɩɹɬɢɩɪɨɰɟɧɬɧɨɝɨ ɧɚɥɨɝɚ ɫ ɩɨɥɭɱɚɟɦɨɝɨ ɚɝɟɧɬɚɦɢ
ɫɨɞɟɪɠɚɧɢɹ, ɞɨɫɬɚɬɨɱɧɨ ɩɨɞɬɜɟɪɠɞɚɸɬ ɭɤɚɡɚɧɧɵɟ ɦɧɨɸ ɜɵɲɟ ɫɟɝɨ
ɧɚɦɟɪɟɧɢɹ ɪɭɦɵɧɫɤɨɝɨ ɩɪɚɜɢɬɟɥɶɫɬɜɚ.
Ɇɟɠɞɭ ɬɟɦ ɪɭɦɵɧɵ ɫɨɡɧɚɸɬ, ɱɬɨ ɨɞɧɨɝɨ ɩɪɟɫɥɟɞɨɜɚɧɢɹ
ɢɧɨɫɬɪɚɧɧɵɯ ɤɨɦɩɚɧɢɣ ɧɟɞɨɫɬɚɬɨɱɧɨ ɞɥɹ ɩɪɟɨɛɥɚɞɚɧɢɹ ɧɚ ɧɢɠɧɟɦ Ⱦɭɧɚɟ,
ɢ ɱɬɨ ɧɟɨɛɯɨɞɢɦɨ ɢ ɫɨɡɞɚɧɢɟ ɧɚɰɢɨɧɚɥɶɧɨɝɨ ɪɭɦɵɧɫɤɨɝɨ ɬɨɪɝɨɜɨɝɨ ɮɥɨɬɚ.
ɉɨ ɷɬɨɦɭ ɜɨɩɪɨɫɭ ɡɞɟɫɶ ɞɚɜɧɨ ɫɭɳɟɫɬɜɭɸɬ ɝɪɚɧɞɢɨɡɧɵɟ ɩɪɟɞɩɨɥɨɠɟɧɢɹ, ɢ
ɟɞɜɚ ɥɢ ɨɞɧɚ ɫɟɫɫɢɹ ɩɚɥɚɬ ɩɪɨɯɨɞɢɥɚ ɛɟɡ ɬɨɝɨ, ɱɬɨɛɵ ɫɟɧɚɬɨɪɵ, ɞɟɩɭɬɚɬɵ ɢ
ɦɢɧɢɫɬɪɵ ɧɟ ɩɨɥɶɡɨɜɚɥɢɫɶ ɷɬɢɦ ɜɨɩɪɨɫɨɦ, ɞɚɛɵ ɜɵɫɤɚɡɚɬɶ ɫ ɜɵɫɨɬɵ
ɬɪɢɛɭɧɵ ɰɟɥɵɣ ɩɨɬɨɤ ɫɬɨɥɶ ɠɟ ɩɭɫɬɵɯ ɢ ɛɟɫɫɨɞɟɪɠɚɬɟɥɶɧɵɯ ɩɨ ɫɭɳɟɫɬɜɭ,
ɫɤɨɥɶɤɨ ɛɥɟɫɬɹɳɢɯ ɩɨ ɮɨɪɦɟ ɩɚɬɪɢɨɬɢɱɟɫɤɢɯ ɮɪɚɡ. Ɍɨ ɠɟ ɩɨɜɬɨɪɢɥɨɫɶ ɢ ɜ
ɧɵɧɟɲɧɸɸ ɫɟɫɫɢɸ. ɋɟɧɚɬɨɪ Ⱥɭɪɟɥɢɚɧ, ɭɤɚɡɚɜ ɧɚ ɭɫɢɥɢɹ ɩɪɢɥɚɝɚɟɦɵɟ
Ɋɨɫɫɢɟɣ, Ⱥɜɫɬɪɢɟɣ ɢ ɞɚɠɟ ɋɟɪɛɢɟɣ ɤ ɭɜɟɥɢɱɟɧɢɸ ɫɜɨɢɯ ɢɧɬɟɪɟɫɨɜ ɧɚ
Ⱦɭɧɚɟ, ɭɩɨɦɹɧɭɜ ɨ ɬɨɦ, ɱɬɨ, ɩɨ ɫɥɭɯɚɦ, ɢ Ȼɨɥɝɚɪɢɹ ɧɚɦɟɪɟɧɚ ɛɭɞɬɨ ɛɵ
ɜɵɪɚɛɨɬɚɬɶ ɜ ɛɥɢɠɚɣɲɟɦ ɛɭɞɭɳɟɦ ɩɪɨɟɤɬ ɧɚɰɢɨɧɚɥɶɧɨɣ ɩɚɪɨɯɨɞɧɨɣ
ɤɨɦɩɚɧɢɢ, ɜɵɫɤɚɡɚɥ, ɱɬɨ ɧɚɫɬɚɥɨ ɜɪɟɦɹ ɢ ɞɥɹ Ɋɭɦɵɧɢɢ ɫɟɪɶɺɡɧɨ ɡɚɧɹɬɶɫɹ
ɨɫɭɳɟɫɬɜɥɟɧɢɟɦ ɩɨɞɨɛɧɨɝɨ ɠɟ ɩɪɟɞɩɪɢɹɬɢɹ, ɬɟɦ ɛɨɥɟɟ, ɱɬɨ ɪɭɦɵɧɵ ɧɟ
ɞɨɥɠɧɵ ɡɚɛɵɜɚɬɶ ɜɵɞɟɪɠɚɧɧɨɣ ɢɦɢ ɧɚ Ʌɨɧɞɨɧɫɤɨɣ ɤɨɧɮɟɪɟɧɰɢɢ2 ɛɨɪɶɛɵ
ɞɥɹ ɡɚɳɢɬɵ ɫɜɨɢɯ ɩɪɚɜ ɧɚ ɷɬɨɦ ɜɨɞɧɨɦ ɩɭɬɢ. Ɇɢɧɢɫɬɪ ɩɭɛɥɢɱɧɵɯ ɪɚɛɨɬ,
ɜɩɨɥɧɟ ɫɨɝɥɚɲɚɹɫɶ ɫɨ ɜɡɝɥɹɞɚɦɢ ɝɨɫɩɨɞɢɧɚ Ⱥɭɪɟɥɢɚɧɚ, ɨɛɴɹɫɧɢɥ, ɱɬɨ ɜ
ɧɟɞɚɥɺɤɨɦ ɛɭɞɭɳɟɦ ɪɭɦɵɧɫɤɢɟ ɠɟɥɟɡɧɵɟ ɞɨɪɨɝɢ ɩɪɢɜɥɟɤɭɬ ɤ ɫɟɛɟ ɜɫɸ
ɦɚɫɫɭ ɝɪɭɡɨɜ ɷɬɨɣ ɱɚɫɬɢ ȿɜɪɨɩɵ. ɋɨɡɞɚɧɢɟ ɪɭɦɵɧɫɤɨɝɨ ɮɥɨɬɚ ɹɜɢɬɫɹ ɬɨɝɞɚ
ɧɚɫɬɨɹɬɟɥɶɧɨɣ ɩɨɬɪɟɛɧɨɫɬɶɸ. ɉɪɚɜɢɬɟɥɶɫɬɜɨ ɜɩɨɥɧɟ ɫɨɡɧɚɺɬ ɷɬɨ ɢ ɥɢɲɶ
ɤɨɥɟɛɥɟɬɫɹ ɦɟɠɞɭ ɬɟɦ ɩɪɟɞɩɨɥɨɠɟɧɢɟɦ, ɱɬɨɛɵ ɫɨɡɞɚɬɶ ɫɨɛɫɬɜɟɧɧɵɦɢ
ɭɫɢɥɢɹɦɢ ɬɨɪɝɨɜɵɣ ɮɥɨɬ ɢɥɢ ɩɪɟɞɨɫɬɚɜɢɬɶ ɩɨɞɨɛɧɭɸ ɤɨɧɰɟɫɫɢɸ ɤɚɤɨɦɭ
ɥɢɛɨ ɩɪɟɞɩɪɢɧɢɦɚɬɟɥɸ. Ɇɢɧɢɫɬɪ ɩɪɟɞɩɨɥɚɝɚɥ, ɱɬɨ ɷɬɨ ɜɬɨɪɨɟ
ɩɪɟɞɩɨɥɨɠɟɧɢɟ ɹɜɥɹɟɬɫɹ ɛɨɥɟɟ ɭɞɨɛɧɵɦ ɞɥɹ ɡɧɚɱɢɬɟɥɶɧɨ ɨɛɪɟɦɟɧɺɧɧɨɝɨ
ɩɪɟɞɩɪɢɹɬɢɹɦɢ ɤɨɦɦɟɪɱɟɫɤɨɝɨ ɯɚɪɚɤɬɟɪɚ. ɋɨɡɞɚɧɧɵɣ ɷɬɢɦ ɫɩɨɫɨɛɨɦ ɮɥɨɬ
ɧɟ ɞɨɥɠɟɧ ɨɝɪɚɧɢɱɢɬɶɫɹ ɨɞɧɢɦ ɪɟɱɧɵɦ ɫɭɞɨɯɨɞɫɬɜɨɦ, ɚ ɢɦɟɟɬ
ɩɪɟɞɩɪɢɧɢɦɚɬɶ ɪɟɣɫɵ ɢ ɡɚ ɝɪɚɧɢɰɭ – ɜ Ⱥɧɬɜɟɪɩɟɧ ɢ Ɇɚɪɫɟɥɶ. Ƚɨɫɩɨɞɢɧ
Ɇɚɪɝɢɥɨɦɚɧ ɩɪɢɛɚɜɢɥ, ɱɬɨ ɩɪɚɜɢɬɟɥɶɫɬɜɨ ɝɨɬɨɜɨ ɞɚɬɶ ɧɟɨɛɯɨɞɢɦɭɸ ɞɥɹ
ɷɬɨɝɨ ɞɟɥɚ ɫɭɛɫɢɞɢɸ, ɱɬɨ ɨɧɨ ɛɭɞɟɬ ɨɠɢɞɚɬɶ ɫɨɨɬɜɟɬɫɬɜɭɸɳɢɯ

ɩɪɟɞɥɨɠɟɧɢɣ, ɢ ɜ ɫɥɭɱɚɟ, ɟɫɥɢ ɬɚɤɨɜɵɯ ɧɟ ɨɤɚɠɟɬɫɹ, ɫɚɦɨ ɢɫɩɪɨɫɢɬ
ɧɟɨɛɯɨɞɢɦɵɟ ɤɪɟɞɢɬɵ ɭ ɩɚɥɚɬ.
Ⱦɨɜɨɞɹ ɨ ɜɵɲɟɢɡɥɨɠɟɧɧɨɦ ɞɨ ɫɜɟɞɟɧɢɹ ȼɚɲɟɝɨ ȼɵɫɨɤɨɩ-
ɪɟɜɨɫɯɨɞɢɬɟɥɶɫɬɜɚ, ɫɱɢɬɚɸ ɞɨɥɝɨɦ ɩɪɢɫɨɜɨɤɭɩɢɬɶ, ɱɬɨ ɩɨ ɞɨɲɟɞɲɢɦ ɞɨ
ɦɟɧɹ ɫɥɭɯɚɦ, ɜ Ȼɭɯɚɪɟɫɬ ɩɪɢɟɡɠɚɥ, ɨɫɧɨɜɵɜɚɹɫɶ ɧɚ ɢɡɥɨɠɟɧɧɨɦ ɜɵɲɟ
ɡɚɹɜɥɟɧɢɢ ɦɢɧɢɫɬɪɚ ɩɭɛɥɢɱɧɵɯ ɪɚɛɨɬ, ɚɝɟɧɬ ɨɞɧɨɣ ɫɟɪɶɺɡɧɨɣ ɛɟɥɶɝɢɣɫɤɨ-
ɝɨɥɥɚɧɞɫɤɨɣ ɩɚɪɨɯɨɞɧɨɣ ɤɨɦɩɚɧɢɢ ɫ ɧɚɦɟɪɟɧɢɟɦ ɡɚɧɹɬɶɫɹ ɪɚɡɪɚɛɨɬɤɨɣ
ɜɨɩɪɨɫɚ ɨɛ ɭɱɪɟɠɞɟɧɢɢ, ɩɪɢ ɫɨɞɟɣɫɬɜɢɢ ɪɭɦɵɧɫɤɨɝɨ ɩɪɚɜɢɬɟɥɶɫɬɜɚ,
ɪɭɦɵɧɫɤɨɝɨ ɩɚɪɨɯɨɞɫɬɜɚ. Ⱥɝɟɧɬ ɷɬɨɬ, ɜɩɪɨɱɟɦ, ɩɪɨɛɵɥ ɡɞɟɫɶ ɜɟɫɶɦɚ
ɤɨɪɨɬɤɨɟ ɜɪɟɦɹ ɢ, ɭɛɟɞɢɜɲɢɫɶ ɜ ɩɨɥɧɨɣ ɧɟɩɨɞɝɨɬɨɜɥɟɧɧɨɫɬɢ ɪɭɦɵɧ ɢ
ɧɟɫɨɫɬɨɹɬɟɥɶɧɨɫɬɢ ɡɚɹɜɥɟɧɢɣ ɪɭɦɵɧɫɤɨɝɨ ɩɪɚɜɢɬɟɥɶɫɬɜɚ ɜ ɜɨɩɪɨɫɟ ɫɬɨɥɶ
ɫɟɪɶɺɡɧɨɦ ɢ ɬɪɭɞɧɨɦ ɤɚɤ ɫɨɡɞɚɧɢɟ ɧɚɰɢɨɧɚɥɶɧɨɝɨ ɩɚɪɨɯɨɞɫɬɜɚ, ɜɵɟɯɚɥ
ɨɛɪɚɬɧɨ.
ɋ ɢɫɬɢɧɧɵɦ ɩɨɱɬɟɧɢɟɦ ɢ ɫɨɜɟɪɲɟɧɧɨɸ ɩɪɟɞɚɧɧɨɫɬɶɸ, ɢɦɟɸ ɱɟɫɬɶ
1
ɗɬɢ ɬɪɟɛɨɜɚɧɢɹ ɜɨɡɧɢɤɥɢ ɜɫɥɟɞɫɬɜɢɟ ɩɪɢɧɹɬɢɹ ɧɨɜɨɝɨ Ɍɨɪɝɨɜɨɝɨ ɤɨɞɟɤɫɚ.
Ɋɨɫɫɢɣɫɤɚɹ ɦɢɫɫɢɹ ɜ Ȼɭɯɚɪɟɫɬɟ ɢɧɬɟɪɟɫɨɜɚɥɚɫɶ ɷɬɢɦɢ ɩɪɟɞɩɢɫɚɧɢɹɦɢ, ɩɨɫɤɨɥɶɤɭ ɜ
Ɋɭɦɵɧɢɢ ɞɟɣɫɬɜɨɜɚɥɨ ɪɨɫɫɢɣɫɤɨɟ ɚɤɰɢɨɧɟɪɧɨɟ ɨɛɳɟɫɬɜɨ «ɑɟɪɧɨɦɨɪɫɤɨ-Ⱦɭɧɚɣɫɤɨɟ
ɩɚɪɨɯɨɞɫɬɜɨ», ɤɨɬɨɪɨɟ ɫɨɜɟɪɲɚɥɨ ɪɟɝɭɥɹɪɧɵɟ ɪɟɣɫɵ ɜ Ɉɞɟɫɫɭ.
2
ɇɚ ɜɫɺɦ ɩɪɨɬɹɠɟɧɢɢ 80-ɯ ɝɝ. ɩɪɨɯɨɞɢɥɢ ɨɠɢɜɥɺɧɧɵɟ ɞɢɫɤɭɫɫɢɢ ɩɨ ɩɨɜɨɞɭ
ɫɨɡɞɚɧɢɹ ɜ Ɋɭɦɵɧɢɢ ɧɚɰɢɨɧɚɥɶɧɨɣ ɫɭɞɨɯɨɞɧɨɣ ɤɨɦɩɚɧɢɢ. ɇɚɤɨɧɟɰ, ɜ 1890 ɝ. ɛɵɥɢ
ɡɚɥɨɠɟɧɵ ɨɫɧɨɜɵ ɨɛɳɟɫɬɜɚ «Ɋɭɦɵɧɫɤɚɹ ɪɟɱɧɚɹ ɧɚɜɢɝɚɰɢɹ» (NFR), ɚ ɜ 1895 ɝ. ɛɵɥɚ ɫɨɡɞɚɧɚ
«Ɋɭɦɵɧɫɤɚɹ ɦɨɪɫɤɚɹ ɫɥɭɠɛɚ» (SMR). 14 ɚɜɝɭɫɬɚ 1895 ɝ. ɫɨɫɬɨɹɥɫɹ ɩɟɪɜɵɣ ɪɟɣɫ ɩɨ
ɦɚɪɲɪɭɬɭ Ȼɪɷɢɥɚ–ɋɬɚɦɛɭɥ, ɚ ɜ ɫɟɧɬɹɛɪɟ ɬɨɝɨ ɠɟ ɝɨɞɚ ɨɮɢɰɢɚɥɶɧɨ ɨɬɤɪɵɥɚɫɶ ɩɟɪɟɜɨɡɤɚ
ɩɚɫɫɚɠɢɪɨɜ ɧɚ ɩɪɢɧɚɞɥɟɠɚɳɟɣ ɪɭɦɵɧɫɤɨɦɭ ɝɨɫɭɞɚɪɫɬɜɭ ɥɢɧɢɢ Ʉɨɧɫɬɚɧɰɚ–ɋɬɚɦɛɭɥ.

AspiraĠiile de a ocupa un loc care nu corespunde puterii reale a
Regatului, care transpar din toate acĠiunile Guvernului român, i-au făcut pe
români să se uite cu un sentiment de gelozie făĠiúă deosebită înspre Dunăre, ale
cărei ape libere nu intră sub controlul lor exclusiv.
Nu poate exista nici o îndoială că, chiar dacă Dunărea s-ar afla sub
autoritatea deplină a românilor, ei nu ar fi în stare, nici din punct de vedere
economic, nici financiar, să profite de avantajele unei astfel de situaĠii. Totuúi,
aspiraĠiile amintite mai sus revin cu o insistenĠă tot mai puternică. Guvernul
român nu încetează în a inventa noi reglementări deranjante pentru companiile
care navighează pe Dunăre úi ancorează în porturile de pe malul românesc.
Solicitările1 adresate firmelor străine proprietare de vapoare de a se înregistra la
tribunale româneúti, decizia de introducere a unei garanĠii financiare obligatorii
pentru orice companie străină aflată în proces de constituire úi având ca scop
desfăúurarea de activităĠi comerciale pe Dunăre; regulile privind amenajarea
edecului, din care cauză românii sunt obligaĠi să cedeze o parte din teren către
agenĠii úi, în sfârúit, încasarea unui impozit de cinci la sută din soldele repre-
zentanĠilor acestor companii, toate acestea confirmă cât se poate de clar
intenĠiile Guvernului român invocate de mine mai sus.
Totuúi, românii conútientizează faptul că doar simpla persecutare a compa-
niilor străine nu este suficientă pentru a-úi asigura controlul la Dunărea de Jos úi că
se impune crearea unei societăĠi de navigaĠie naĠionale româneúti. În acest sens,
aici există de mai mult timp propuneri ambiĠioase. Nu au existat aproape deloc
úedinĠe ale Parlamentului pe care senatorii, deputaĠii úi miniútrii să nu le
folosească pentru a lăsa să curgă de la înălĠimea tribunei un torent de fraze
patriotice, pe cât de goale úi lipsite de conĠinut, pe atât de splendide ca formă.
Acest lucru s-a repetat úi în sesiunea actuală. Senatorul Aurelian, aducând ca
argument eforturile Rusiei, Austriei úi chiar Serbiei pentru protejarea intereselor
lor la Dunăre úi amintind de zvonurile că úi Bulgaria are în vedere constituirea
unei societăĠi de navigaĠie naĠionale, a susĠinut că a venit timpul úi pentru
România să se preocupe la modul serios de o astfel de iniĠiativă, cu atât mai
mult cu cât românii nu trebuie să uite de drepturile ce li se cuvin aici, apărate cu
multă insistenĠă la ConferinĠa de la Londra2. Ministrul Lucrărilor Publice, fiind
întru totul de acord cu opiniile domnului Aurelian, a explicat că în viitorul
apropiat Căile Ferate Române vor atrage tot volumul de mărfuri din această
parte a Europei. Crearea societăĠii româneúti de navigaĠie va fi atunci o
prioritate naĠională. Guvernul este conútient de acest lucru úi oscilează doar între
propunerea de a crea prin eforturi proprii o flotă comercială sau de a oferi o
astfel de concesiune unui întreprinzător. Ministrul considera că cea de-a doua
variantă este mai convenabilă pentru guvern, care este deja împovărat cu multe
alte iniĠiative cu caracter comercial. O societate de navigaĠie creată în acest mod
nu ar trebui să se rezume doar la comerĠul naval fluvial, ci să aibă curse úi în
străinătate, la Antwerpen úi Marseille. Domnul Marghiloman a adăugat că
guvernul este pregătit să acorde o subvenĠie pentru aceasta úi că el va aútepta
oferte în acest sens, iar în cazul în care ofertele vor lipsi, va solicita aprobarea
unor credite de către Parlament.
Aducând toate acestea la cunoútinĠa ExcelenĠei Voastre, consider de
datoria mea de a mai spune că, potrivit zvonurilor care au ajuns la mine, în
Bucureúti s-a aflat în vizită, ca urmare a declaraĠiilor ministrului Lucrărilor
Publice, reprezentantul unei companii navale serioase belgiano-olandeze, cu
intenĠia de a crea, cu concursul Guvernului român, o societate de navigaĠie
românească. ùederea acestui reprezentant aici a fost însă de scurtă durată. După
ce s-a convins de faptul că românii nu sunt deloc pregătiĠi úi că declaraĠiile

Guvernului român într-o chestiune atât de serioasă úi dificilă, cum este crearea
unei societăĠi de navigaĠie naĠionale, sunt neîntemeiate, a plecat.
1
Aceste solicitări au apărut ca urmare a adoptării unui nou Cod Comercial. LegaĠia
Rusiei de la Bucureúti era interesată de aceste prevederi, deoarece în România opera societatea
rusă pe acĠiuni „ɑɟɪɧɨɦɨɪɫɤɨ-Ⱦɭɧɚɣɫɤɨɟ ɩɚɪɨɯɨɞɫɬɜɨ”, care efectua curse regulate spre Odesa.
2
Pe parcursul anilor 1880, au existat numeroase discuĠii privitoare la înfiinĠarea unei
societăĠi de navigaĠie naĠională. În cele din urmă, în 1890, s-au pus bazele NavigaĠiei Fluviale
Române, iar în 1895 a luat fiinĠă Serviciul Maritim Român. La 14 august 1895, a avut loc prima
călătorie pe direcĠia Brăila–Istanbul, iar în septembrie acelaúi an s-a inaugurat prima cursă oficială
de călători care aparĠinea unei instituĠii de stat româneúti, linia ConstanĠa–Istanbul.
24
Ȼɭɯɚɪɟɫɬ, 14 ɚɩɪɟɥɹ 1890, ʋ 11. ɏɢɬɪɨɜɨ – Ƚɢɪɫɭ

ɂɡɜɟɫɬɢɟ ɨɛ ɨɬɫɬɚɜɤɟ ɤɧɹɡɹ Ȼɢɫɦɚɪɤɚ1 ɩɪɨɢɡɜɟɥɨ ɡɞɟɫɶ ɧɚ ɩɟɪɜɵɯ
ɩɨɪɚɯ ɩɨɬɪɹɫɚɸɳɟɟ ɜɩɟɱɚɬɥɟɧɢɟ, ɜ ɨɫɨɛɟɧɧɨɫɬɢ ɜ ɫɮɟɪɚɯ
ɩɪɚɜɢɬɟɥɶɫɬɜɟɧɧɵɯ. Ⱦɟɣɫɬɜɢɬɟɥɶɧɨ, ɨɮɢɰɢɚɥɶɧɚɹ Ɋɭɦɵɧɢɹ ɬɚɤ ɞɚɜɧɨ
ɩɪɢɜɵɤɥɚ ɠɢɬɶ, ɢɥɢ ɩɨ ɤɪɚɣɧɟɣ ɦɟɪɟ ɞɭɦɚɬɶ ɢ ɜɟɪɢɬɶ, ɱɬɨ ɨɧɚ ɠɢɜɺɬ ɩɨɞ
ɞɢɤɬɨɜɤɭ ɢɡ Ȼɟɪɥɢɧɚ. ȼɟɫɶ ɫɬɪɨɣ ɩɨɥɢɬɢɱɟɫɤɨɝɨ ɦɢɪɨɫɨɡɟɪɰɚɧɢɹ
ɛɨɥɶɲɢɧɫɬɜɚ ɡɞɟɲɧɢɯ ɩɨɥɢɬɢɤɚɧɨɜ ɫɬɨɥɶɤɨ ɥɟɬ ɫɥɚɝɚɥɫɹ ɢɫɤɥɸɱɢɬɟɥɶɧɨ
ɧɚ ɞɟɣɫɬɜɢɬɟɥɶɧɵɯ ɢɥɢ ɦɧɢɦɵɯ, ɢɦɢ ɫɚɦɢɦɢ ɢɡɦɵɲɥɹɟɦɵɯ ɜɢɞɚɯ ɢ ɰɟɥɹɯ
ɝɟɪɦɚɧɫɤɨɝɨ ɝɨɫɭɞɚɪɫɬɜɟɧɧɨɝɨ ɤɚɧɰɥɟɪɚ. ɂ ɜɞɪɭɝ ɷɬɨɬ ɦɚɹɤ, ɷɬɚ
ɩɭɬɟɜɨɞɧɚɹ ɡɜɟɡɞɚ ɢɫɱɟɡɚɟɬ, ɢ ɨɧɢ ɨɤɚɡɵɜɚɸɬɫɹ ɜ ɩɨɬɺɦɤɚɯ ɩɟɪɟɞ ɩɨɥɧɨɸ
ɧɟɢɡɜɟɫɬɧɨɫɬɶɸ. ɑɬɨ ɛɭɞɟɬ ɞɚɥɶɲɟ? ȼɨɬ ɜɨɩɪɨɫ, ɤɨɬɨɪɵɣ ɤɚɤ-ɬɨ ɜɞɪɭɝ
ɢɡɨɛɪɚɡɢɥɫɹ ɡɞɟɫɶ ɧɚ ɜɫɟɯ ɥɢɰɚɯ. ɑɭɜɫɬɜɨ ɤɚɤɨɣ-ɬɨ ɛɨɥɟɡɧɟɧɧɨɣ
ɧɟɢɡɜɟɫɬɧɨɫɬɢ, ɜɧɟɡɚɩɧɨ ɡɚɦɟɧɢɜɲɟɟ ɫɨɛɨɸ ɱɬɨ-ɬɨ ɭɠɟ ɨɩɪɟɞɟɥɺɧɧɨɟ ɢ
ɨɛɵɱɧɨɟ, ɜɨɬ ɱɬɨ ɧɚ ɩɟɪɜɵɯ ɩɨɪɚɯ, ɤɚɡɚɥɨɫɶ, ɜɵɞɟɥɹɥɨɫɶ ɡɞɟɫɶ ɢɡ ɜɫɟɯ
ɩɪɨɹɜɥɟɧɢɣ ɨɛɳɟɫɬɜɟɧɧɨɣ ɠɢɡɧɢ, ɫɦɭɬɧɨ ɫɥɵɲɚɥɨɫɶ ɜɨ ɜɫɟɯ ɪɚɡɝɨɜɨɪɚɯ ɢ
ɨɬɡɵɜɚɥɨɫɶ ɜɨ ɜɫɟɯ ɪɚɡɝɥɚɝɨɥɶɫɬɜɨɜɚɧɢɹɯ ɦɟɫɬɧɨɣ ɩɪɟɫɫɵ2.
ɂɡɜɟɫɬɢɟ ɨɛ ɨɬɫɬɚɜɤɟ ɤɧɹɡɹ Ȼɢɫɦɚɪɤɚ ɛɥɢɡɤɨ ɫɨɜɩɚɥɨ ɫ ɨɛɵɱɧɵɦ
ɟɠɟɝɨɞɧɵɦ ɩɚɪɚɞɧɵɦ ɨɛɟɞɨɦ ɜɨ ɞɜɨɪɰɟ ɜ ɱɟɫɬɶ ɞɢɩɥɨɦɚɬɢɱɟɫɤɨɝɨ
ɤɨɪɩɭɫɚ. Ɉɛɟɞ ɷɬɨɬ ɫɨɫɬɨɹɥɫɹ ɱɟɪɟɡ ɧɟɫɤɨɥɶɤɨ ɞɧɟɣ ɩɨɫɥɟ ɩɨɥɭɱɟɧɢɹ ɡɞɟɫɶ
ɷɬɨɝɨ ɢɡɜɟɫɬɢɹ, ɤɨɝɞɚ ɜɩɟɱɚɬɥɟɧɢɟ ɛɵɥɨ ɫɨɜɟɪɲɟɧɧɨ ɫɜɟɠɟɟ. ɇɚ ɨɛɟɞɟ ɩɨ

ɨɛɵɤɧɨɜɟɧɢɸ ɩɪɢɫɭɬɫɬɜɨɜɚɥɢ ɜɟɫɶ ɞɢɩɥɨɦɚɬɢɱɟɫɤɢɣ ɤɨɪɩɭɫ ɫ ɞɚɦɚɦɢ,
ɪɭɦɵɧɫɤɢɟ ɦɢɧɢɫɬɪɵ ɢ ɜɵɫɲɢɟ ɫɚɧɨɜɧɢɤɢ ɫ ɠɺɧɚɦɢ ɢ ɫɜɢɬɵ ɤɨɪɨɥɹ ɢ
ɤɨɪɨɥɟɜɵ3. ɇɟɥɶɡɹ ɛɵɥɨ ɧɟ ɡɚɦɟɬɢɬɶ ɤɚɤɨɣ-ɬɨ ɧɟɨɛɵɱɧɨɣ ɨɡɚɛɨɱɟɧɧɨɫɬɢ
ɧɚ ɥɢɰɚɯ ɜɫɟɯ ɩɪɢɫɭɬɫɬɜɭɸɳɢɯ. Ɂɚɦɟɬɧɚ ɛɵɥɚ ɤɚɤɚɹ-ɬɨ ɧɟɥɨɜɤɨɫɬɶ,
ɧɚɬɹɧɭɬɨɫɬɶ; ɪɚɡɝɨɜɨɪɵ ɤɚɤ-ɬɨ ɧɟ ɤɥɟɢɥɢɫɶ. Ⱦɚɠɟ ɤɨɪɨɥɟɜɚ, ɤɨɬɨɪɚɹ ɠɢɜɺɬ
ɨɛɵɤɧɨɜɟɧɧɨ ɬɚɤ ɞɚɥɟɤɨ ɨɬ ɦɢɪɚ ɫɟɝɨ, ɩɨɫɬɨɹɧɧɨ ɜɢɬɚɹ ɜ ɨɛɥɚɫɬɢ
ɜɨɨɛɪɚɠɟɧɢɹ ɢ ɩɨɷɡɢɢ, ɜ ɷɬɨɬ ɞɟɧɶ ɤɚɡɚɥɚɫɶ ɛɨɥɟɟ ɨɛɵɤɧɨɜɟɧɧɨɝɨ
ɫɨɫɪɟɞɨɬɨɱɟɧɧɨɣ. Ɉɧɚ ɨɱɟɧɶ ɞɨɥɝɨ ɢ ɨɠɢɜɥɺɧɧɨ ɪɚɡɝɨɜɚɪɢɜɚɥɚ ɩɨɫɥɟ
ɨɛɟɞɚ ɧɚɟɞɢɧɟ ɫ ɝɟɪɦɚɧɫɤɢɦ ɩɨɫɥɚɧɧɢɤɨɦ, ɢ ɧɚ ɷɬɨɬ ɪɚɡ ɟɞɜɚ ɥɢ ɨ ɫɬɢɯɚɯ.
Ʉɨɪɨɥɶ ɬɨɠɟ ɩɨɫɥɟ ɨɛɟɞɚ, ɩɨɝɨɜɨɪɢɜ ɫ ɤɚɠɞɵɦ ɢɡ ɧɚɫ, ɜɫɬɭɩɢɥ ɫ
ɝɟɪɦɚɧɫɤɢɦ ɩɨɫɥɚɧɧɢɤɨɦ ɜ ɭɟɞɢɧɺɧɧɭɸ ɛɟɫɟɞɭ, ɤɨɬɨɪɚɹ ɨɛɪɚɬɢɥɚ
ɜɫɟɨɛɳɟɟ ɜɧɢɦɚɧɢɟ ɫɜɨɟɣ ɧɟɨɛɵɤɧɨɜɟɧɧɨɣ ɩɪɨɞɨɥɠɢɬɟɥɶɧɨɫɬɶɸ. Ʌɢɰɚ
ɤɨɪɨɥɹ ɢ ɝɨɫɩɨɞɢɧɚ Ȼɸɥɨɜɚ ɤɚɡɚɥɢɫɶ ɨɡɚɛɨɱɟɧɧɵɦɢ4; ɨɧɢ, ɨɱɟɜɢɞɧɨ,
ɝɨɜɨɪɢɥɢ ɨ ɛɟɪɥɢɧɫɤɢɯ ɫɨɛɵɬɢɹɯ.
ȼ ɪɚɡɝɨɜɨɪɟ ɫɨ ɦɧɨɸ, ɧɟ ɩɪɟɞɫɬɚɜɥɹɜɲɟɦ, ɜɩɪɨɱɟɦ, ɧɢɱɟɝɨ
ɨɫɨɛɟɧɧɨ ɡɧɚɦɟɧɚɬɟɥɶɧɨɝɨ, ɤɨɪɨɥɶ ɬɨɠɟ ɤɨɫɧɭɥɫɹ ɨɬɫɬɚɜɤɢ ɤɧɹɡɹ
Ȼɢɫɦɚɪɤɚ. Ɋɚɡɝɨɜɨɪ ɲɺɥ ɛɨɥɟɟ ɨ ɫɚɦɨɣ ɥɢɱɧɨɫɬɢ Ȼɢɫɦɚɪɤɚ, ɨɛ ɭɦɟɧɢɢ ɟɝɨ
ɨɛɜɨɪɨɠɢɬɶ ɫɜɨɟɝɨ ɫɨɛɟɫɟɞɧɢɤɚ, ɨ ɟɝɨ ɩɪɟɫɥɨɜɭɬɨɣ ɠɟɥɟɡɧɨɣ ɜɨɥɟ ɢ
ɡɚɦɟɱɚɬɟɥɶɧɨɣ ɩɪɚɤɬɢɱɧɨɫɬɢ ɩɪɢ ɨɛɫɭɠɞɟɧɢɢ ɜɫɹɤɨɝɨ ɜɨɩɪɨɫɚ. ȼ ɤɨɧɰɟ
ɧɚɲɟɝɨ ɪɚɡɝɨɜɨɪɚ ɭ ɤɨɪɨɥɹ ɤɚɤ ɛɵ ɜɵɪɜɚɥɨɫɶ ɧɟɜɨɥɶɧɨ ɧɟɫɤɨɥɶɤɨ ɫɥɨɜ,
ɹɫɧɨ ɭɤɚɡɵɜɚɸɳɢɯ ɧɚ ɟɞɢɧɫɬɜɟɧɧɭɸ ɨɡɚɛɨɱɢɜɚɸɳɭɸ ɟɝɨ ɦɵɫɥɶ. «Ⱦɚ,
ɫɤɚɡɚɥ ɨɧ, ɧɟɬ ɫɨɦɧɟɧɢɹ, ɱɬɨ ɷɬɨ ɨɝɪɨɦɧɨɟ ɦɢɪɨɜɨɟ ɫɨɛɵɬɢɟ. ɑɟɥɨɜɟɤ
ɷɬɨɬ 25 ɥɟɬ ɫɬɨɹɥ ɜɨ ɝɥɚɜɟ ɜɫɟɣ ɟɜɪɨɩɟɣɫɤɨɣ ɩɨɥɢɬɢɤɢ».
ɇɚɞɨ ɡɚɦɟɬɢɬɶ, ɱɬɨ ɤɨɪɨɥɶ Ʉɚɪɥ, ɤɚɤ ɢɡɜɟɫɬɧɨ, ɧɢɤɨɝɞɚ ɧɟ ɥɸɛɢɥ
ɤɧɹɡɹ Ȼɢɫɦɚɪɤɚ ɢ, ɤɚɤ ɝɨɜɨɪɹɬ, ɫɚɦ ɧɢɤɨɝɞɚ ɧɟ ɩɨɥɶɡɨɜɚɥɫɹ ɨɫɨɛɟɧɧɵɦ
ɪɚɫɩɨɥɨɠɟɧɢɟɦ ɝɟɪɦɚɧɫɤɨɝɨ ɤɚɧɰɥɟɪɚ. Ʉɧɹɡɶ Ȼɢɫɦɚɪɤ, ɝɨɜɨɪɹɬ, ɨɬɧɨɫɢɥɫɹ
ɤ ɧɟɦɭ ɫ ɧɟɤɨɬɨɪɵɦ ɩɪɟɧɟɛɪɟɠɟɧɢɟɦ, ɢ ɤɨɪɨɥɶ Ʉɚɪɥ ɷɬɨ ɡɧɚɥ ɢ ɜ ɝɥɭɛɢɧɟ
ɨɫɤɨɪɛɥɺɧɧɨɣ ɞɭɲɢ ɧɟ ɦɨɝ ɩɪɨɫɬɢɬɶ ɷɬɨɝɨ ɩɪɟɧɟɛɪɟɠɟɧɢɹ. ɇɨ, ɭɦɟɹ
ɬɳɚɬɟɥɶɧɨ ɫɤɪɵɜɚɬɶ ɷɬɨ ɱɭɜɫɬɜɨ, ɧɚ ɩɪɚɤɬɢɤɟ ɩɪɢɜɵɤ ɜɩɨɥɧɟ ɩɨɞɱɢɧɹɬɶɫɹ
ɩɪɢɤɚɡɚɧɢɹɦ ɢɡ Ȼɟɪɥɢɧɚ ɢ ɜɦɟɫɬɟ ɫ ɬɟɦ ɭɦɟɥ ɨɱɟɧɶ ɥɨɜɤɨ ɩɨɥɶɡɨɜɚɬɶɫɹ
ɜɢɞɢɦɵɦɢ ɨɬɧɨɲɟɧɢɹɦɢ ɫɜɨɢɦɢ ɤ Ȼɟɪɥɢɧɭ ɞɥɹ ɞɨɫɬɢɠɟɧɢɹ ɫɜɨɢɯ ɥɢɱɧɵɯ
ɰɟɥɟɣ.
ȼɨɤɪɭɝ ɢɦɺɧ ɬɚɤɢɯ ɥɢɱɧɨɫɬɟɣ, ɤɚɤɨɸ ɹɜɥɹɟɬɫɹ ɥɢɱɧɨɫɬɶ Ȼɢɫɦɚɪɤɚ,
ɜɫɟɝɞɚ ɫɥɚɝɚɸɬɫɹ ɰɟɥɵɟ ɥɟɝɟɧɞɵ, ɢ ɥɢɱɧɨɫɬɢ ɷɬɢ, ɡɚɩɪɚɜɥɹɸɳɢɟ
ɦɢɪɨɜɵɦɢ ɫɨɛɵɬɢɹɦɢ, ɜ ɬɨ ɠɟ ɫɚɦɨɟ ɜɪɟɦɹ ɫɥɭɠɚɬ, ɜ ɫɜɨɸ ɨɱɟɪɟɞɶ,
ɨɪɭɞɢɹɦɢ ɬɟɯ, ɤɬɨ ɭɦɟɟɬ ɩɨɥɶɡɨɜɚɬɶɫɹ, ɞɥɹ ɫɨɛɫɬɜɟɧɧɵɯ ɢɧɬɟɪɟɫɨɜ, ɷɬɢɦɢ
ɫɥɨɠɢɜɲɢɦɢɫɹ ɜɨɤɪɭɝ ɢɦɺɧ ɢɯ ɥɟɝɟɧɞɚɦɢ.
ɇɟɬ ɫɨɦɧɟɧɢɹ, ɱɬɨ ɤɨɪɨɥɶ Ʉɚɪɥ ɭɦɟɥ ɜɟɫɶɦɚ ɥɨɜɤɨ ɩɨɥɶɡɨɜɚɬɶɫɹ
ɢɦɟɧɟɦ ɤɧɹɡɹ Ȼɢɫɦɚɪɤɚ ɢ ɞɟɣɫɬɜɢɬɟɥɶɧɨ ɥɢ ɟɦɭ ɩɪɢɧɚɞɥɟɠɚɜɲɢɦɢ ɢɥɢ
ɟɦɭ ɩɪɢɩɢɫɵɜɚɟɦɵɦɢ ɜɢɞɚɦɢ ɢ ɰɟɥɹɦɢ ɞɥɹ ɞɨɫɬɢɠɟɧɢɹ ɫɜɨɢɯ
ɫɨɛɫɬɜɟɧɧɵɯ ɥɢɱɧɵɯ ɰɟɥɟɣ, ɤɚɤ ɜ ɨɛɢɯɨɞɧɵɯ ɫɨɛɵɬɢɹɯ ɪɭɦɵɧɫɤɨɣ
ɤɨɧɫɬɢɬɭɰɢɨɧɧɨɣ ɠɢɡɧɢ, ɬɚɤ ɢ ɜ ɫɜɨɢɯ ɡɚɬɚɺɧɧɵɯ ɥɢɱɧɵɯ ɱɟɫɬɨɥɸɛɢɜɵɯ
ɜɢɞɚɯ ɧɚ ɛɭɞɭɳɟɟ.
ȼ Ɋɭɦɵɧɢɢ ɫɨɡɞɚɥɚɫɶ ɰɟɥɚɹ ɩɥɟɹɞɚ ɩɨɥɢɬɢɱɟɫɤɢɯ ɞɟɹɬɟɥɟɣ,

ɫɨɜɟɪɲɟɧɧɨ ɨɫɥɟɩɥɺɧɧɵɯ ɜɟɥɢɱɢɟɦ Ƚɟɪɦɚɧɢɢ ɢ ɩɪɟɢɫɩɨɥɧɟɧɧɵɯ ɫɥɟɩɨɣ
ɜɟɪɵ ɜ ɧɟɫɨɤɪɭɲɢɦɨɫɬɶ ɢ ɜɫɟɦɨɝɭɳɟɫɬɜɨ ɝɟɪɦɚɧɫɤɨɣ ɩɨɥɢɬɢɤɢ. ȼɨ ɝɥɚɜɟ
ɷɬɢɯ ɮɚɧɚɬɢɤɨɜ ɝɟɪɦɚɧɫɤɨɝɨ ɜɥɢɹɧɢɹ ɫɬɨɹɬ ɪɚɡɧɵɟ Ⱦɢɦɢɬɪɢɢ ɋɬɭɪɞɡɵ,
Ʉɚɪɩɵ ɢ ɩɪ. ɗɬɢ ɪɭɦɵɧɫɤɢɟ ɩɨɥɢɬɢɤɚɧɵ ɫɨɡɞɚɥɢ ɰɟɥɭɸ ɩɨɥɢɬɢɱɟɫɤɭɸ
ɬɟɨɪɢɸ, ɨɫɧɨɜɚɧɧɭɸ ɧɚ ɹɤɨɛɵ ɧɟɩɪɢɦɢɪɢɦɨɦ ɚɧɬɚɝɨɧɢɡɦɟ Ƚɟɪɦɚɧɢɢ ɫ
Ɋɨɫɫɢɟɣ, ɤɨɬɨɪɵɣ ɛɭɞɬɨ ɛɵ ɨɥɢɰɟɬɜɨɪɹɥɫɹ ɜ ɥɢɰɟ ɤɧɹɡɹ Ȼɢɫɦɚɪɤɚ. ȼ ɫɢɥɭ
ɷɬɨɣ ɬɟɨɪɢɢ, ɩɨ ɦɧɟɧɢɸ ɟɺ ɚɜɬɨɪɨɜ, Ɋɭɦɵɧɢɹ, ɫɨɜɟɪɲɟɧɧɨ ɫɜɹɡɚɜ ɫɭɞɶɛɵ
ɫɜɨɢ ɫ ɢɧɬɟɪɟɫɚɦɢ ɫɪɟɞɧɟɟɜɪɨɩɟɣɫɤɨɣ ɥɢɝɢ, ɞɨɥɠɧɚ ɛɵɥɚ ɩɪɢɨɛɪɟɫɬɢ ɜ
ɛɥɢɡɤɨɦ ɛɭɞɭɳɟɦ ɬɨ ɩɟɪɜɟɧɫɬɜɭɸɳɟɟ ɡɧɚɱɟɧɢɟ ɧɚ ɧɢɠɧɟɦ Ⱦɭɧɚɟ ɢ ɧɚ
Ȼɚɥɤɚɧɫɤɨɦ ɩɨɥɭɨɫɬɪɨɜɟ, ɤɨɬɨɪɨɟ ɧɢɤɨɝɞɚ ɧɟ ɩɪɟɞɨɫɬɚɜɢɥɚ ɛɵ ɟɣ Ɋɨɫɫɢɹ.
Ɍɟɨɪɢɢ ɷɬɢ, ɭɫɢɥɟɧɧɨ ɢ ɞɟɹɬɟɥɶɧɨ ɪɚɫɩɪɨɫɬɪɚɧɹɟɦɵɟ ɜɫɟɦɢ ɩɪɚɜɞɚɦɢ ɢ
ɧɟɩɪɚɜɞɚɦɢ ɢ ɩɨɞɨɝɪɟɜɚɟɦɵɟ ɱɭɜɫɬɜɚɦɢ ɧɚɪɨɞɧɨɝɨ ɱɟɫɬɨɥɸɛɢɹ, ɫɬɚɥɢ
ɦɚɥɨ-ɩɨɦɚɥɭ ɩɪɨɧɢɤɚɬɶ ɜ ɛɨɥɟɟ ɝɥɭɛɨɤɢɟ ɫɥɨɢ ɪɭɦɵɧɫɤɨɝɨ ɨɛɳɟɫɬɜɚ, ɢ
ɬɚɦ, ɪɹɞɨɦ ɫ ɩɪɢɪɨɠɞɺɧɧɨɸ ɧɟɧɚɜɢɫɬɶɸ ɤ ɧɟɦɰɚɦ, ɜ ɧɚɪɨɞɧɵɯ ɦɚɫɫɚɯ
ɧɟɢɫɤɨɪɟɧɢɦɨɸ, ɧɚɱɢɧɚɸɬ ɭɠɟ ɜɨɡɧɢɤɚɬɶ ɫɨɦɧɟɧɢɹ ɜ ɬɨɦ, ɧɟ ɥɭɱɲɟ ɥɢ
ɞɟɣɫɬɜɢɬɟɥɶɧɨ ɢɞɬɢ ɫɥɟɩɨ ɡɚ Ƚɟɪɦɚɧɢɟɣ, Ⱥɜɫɬɪɢɟɣ ɢ ɂɬɚɥɢɟɣ ɢ ɱɟɪɟɡ ɧɢɯ
ɢɫɤɚɬɶ ɨɫɭɳɟɫɬɜɥɟɧɢɹ ɪɭɦɵɧɫɤɢɯ ɧɚɰɢɨɧɚɥɶɧɵɯ ɢɞɟɚɥɨɜ. ȼ ɝɥɚɡɚɯ ɜɫɟɯ ɷɬɢɯ
ɭɠɟ ɭɛɟɠɞɺɧɧɵɯ ɢ ɟɳɺ ɭɫɟɪɞɧɨ ɭɛɟɠɞɚɟɦɵɯ ɩɪɢɜɟɪɠɟɧɰɟɜ ɝɟɪɦɚɧɫɤɨɣ
ɩɨɥɢɬɢɤɢ ɤɨɪɨɥɶ Ʉɚɪɥ ɹɜɥɹɟɬɫɹ ɟɺ ɛɥɢɠɚɣɲɢɦ ɜɵɪɚɠɟɧɢɟɦ. ȼɫɟɯ ɢɯ ɨɧ
ɫɭɦɟɥ ɭɜɟɪɢɬɶ ɜ ɬɨɦ, ɱɬɨ ɢɦɟɧɧɨ ɨɧ ɩɨɫɜɹɳɺɧ ɜɨ ɜɫɟ ɬɚɣɧɵ ɨɫɧɨɜɚɬɟɥɶɧɨ ɢɥɢ
ɛɟɡɨɫɧɨɜɚɬɟɥɶɧɨ ɩɪɢɩɢɫɵɜɚɟɦɵɯ ɤɧɹɡɸ Ȼɢɫɦɚɪɤɭ ɦɢɪɨɜɵɯ ɩɨɥɢɬɢɱɟɫɤɢɯ
ɡɚɦɵɫɥɨɜ. ȼ ɫɢɥɭ ɷɬɨɝɨ ɭɛɟɠɞɟɧɢɹ, ɤɨɪɨɥɶ Ʉɚɪɥ ɜɫɟɝɞɚ ɭɫɩɟɜɚɥ ɞɨɫɬɢɝɚɬɶ
ɜɟɫɶɦɚ ɫɭɳɟɫɬɜɟɧɧɵɯ ɪɟɡɭɥɶɬɚɬɨɜ ɫɜɨɟɣ ɥɢɱɧɨɣ ɩɨɥɢɬɢɤɢ ɫɪɟɞɢ ɫɬɪɚɫɬɧɨɣ
ɪɚɡɧɭɡɞɚɧɧɨɫɬɢ ɜɟɱɧɨ ɨɤɪɭɠɚɸɳɟɣ ɟɝɨ ɩɚɪɬɢɣɧɨɣ ɛɨɪɶɛɵ ɧɚ ɠɝɭɱɟɣ ɩɨɱɜɟ
ɫɚɦɨɝɨ ɛɟɡɨɛɪɚɡɧɨɝɨ ɤɨɧɫɬɢɬɭɰɢɨɧɧɨɝɨ ɪɟɠɢɦɚ.
ɂ ɜ ɷɬɨɦ ɨɬɧɨɲɟɧɢɢ ɡɚ ɩɨɫɥɟɞɧɢɣ ɝɨɞ ɧɟɦɚɥɨɜɚɠɧɵɟ ɭɫɥɭɝɢ
ɨɤɚɡɚɥ ɤɨɪɨɥɸ Ʉɚɪɥɭ ɧɨɜɵɣ ɡɞɟɲɧɢɣ ɝɟɪɦɚɧɫɤɢɣ ɩɨɫɥɚɧɧɢɤ ɝɨɫɩɨɞɢɧ
Ȼɸɥɨɜ. ɗɬɨɬ ɟɳɺ ɨɱɟɧɶ ɦɨɥɨɞɨɣ ɞɢɩɥɨɦɚɬ, ɝɨɜɨɪɹɬ, ɥɸɛɢɦɟɰ ɤɧɹɡɹ
Ȼɢɫɦɚɪɤɚ ɢ ɞɪɭɝ ɟɝɨ ɫɵɧɚ ɝɪɚɮɚ Ƚɟɪɛɟɪɬɚ, ɫɞɟɥɚɜɲɢɣ ɡɚɦɟɱɚɬɟɥɶɧɨ
ɛɵɫɬɪɭɸ ɤɚɪɶɟɪɭ, ɫ ɫɚɦɨɝɨ ɫɜɨɟɝɨ ɫɸɞɚ ɩɪɢɟɡɞɚ ɩɪɢɧɹɥ ɩɨɥɨɠɟɧɢɟ ɜ
ɜɵɫɲɟɣ ɫɬɟɩɟɧɢ ɨɱɟɪɱɟɧɧɨɟ ɢ ɤɪɚɣɧɟ ɬɟɧɞɟɧɰɢɨɡɧɨɟ. ɀɟɥɚɹ ɜɨ ɱɬɨɛɵ ɬɨ
ɧɢ ɫɬɚɥɨ ɢ ɤɚɤ ɦɨɠɧɨ ɫɤɨɪɟɟ ɢɝɪɚɬɶ ɩɟɪɜɟɧɫɬɜɭɸɳɭɸ ɪɨɥɶ, ɨɧ ɫ
ɥɟɝɤɨɦɵɫɥɢɟɦ, ɜ ɢɡɜɟɫɬɧɨɣ ɫɬɟɩɟɧɢ ɨɩɪɚɜɞɵɜɚɟɦɵɦ ɟɝɨ ɦɨɥɨɞɨɫɬɶɸ,
ɫɥɢɲɤɨɦ ɩɨɫɩɟɲɢɥ ɨɤɪɭɠɢɬɶ ɫɟɛɹ ɷɥɟɦɟɧɬɚɦɢ ɥɢɲɶ ɨɞɧɨɝɨ
ɢɫɤɥɸɱɢɬɟɥɶɧɨɝɨ ɧɚɩɪɚɜɥɟɧɢɹ, ɢɦɟɧɧɨ ɛɨɥɶɧɵɦɢ ɪɭɫɨɮɨɛɢɟɣ ɝɨɫɩɨɞɚɦɢ
Ⱦɢɦɢɬɪɢɟɦ ɋɬɭɪɞɡɨɣ, Ʉɚɪɩɨɦ, ɠɭɧɢɦɢɫɬɚɦɢ ɢ ɢɯ ɦɧɨɝɨɱɢɫɥɟɧɧɵɦɢ
ɭɛɟɠɞɺɧɧɵɦɢ ɢ ɧɟ ɭɛɟɠɞɺɧɧɵɦɢ ɩɨɫɥɟɞɨɜɚɬɟɥɹɦɢ, ɜɟɪɭɸɳɢɦɢ ɧɟ ɜ ɬɨ,
ɱɬɨ ɨɧɢ ɞɟɣɫɬɜɢɬɟɥɶɧɨ ɜɢɞɹɬ, ɚ ɜ ɬɨ, ɱɬɨ, ɩɨ ɦɧɟɧɢɸ ɢɯ, ɦɨɠɟɬ ɧɪɚɜɢɬɶɫɹ
ɢɯ ɤɨɪɢɮɟɹɦ. ɋ ɞɪɭɝɨɣ ɫɬɨɪɨɧɵ, ɝɨɫɩɨɞɢɧ Ȼɸɥɨɜ ɬɨɬɱɚɫ ɠɟ ɩɨɞɩɚɥ ɩɨɞ
ɜɥɢɹɧɢɟ ɡɞɟɲɧɟɝɨ ɡɚɤɭɥɢɫɧɨ-ɩɨɥɢɬɢɡɢɪɭɸɳɟɝɨ ɧɟɦɟɰɤɨɝɨ ɤɪɭɠɤɚ, ɞɭɲɨɸ
ɤɨɬɨɪɨɝɨ ɹɜɥɹɟɬɫɹ ɞɨɤɬɨɪ Ʉɪɟɦɧɢɰ5 ɢ ɜ ɨɫɨɛɟɧɧɨɫɬɢ ɟɝɨ ɠɟɧɚ6,
ɥɢɬɟɪɚɬɭɪɧɚɹ ɫɨɬɪɭɞɧɢɰɚ ɤɨɪɨɥɟɜɵ7.
Ʉɪɟɦɧɢɰɵ – ɧɟɦɰɵ ɥɢɛɟɪɚɥ-ɧɚɰɢɨɧɚɥɶɧɨɝɨ ɩɨɲɢɛɚ, ɧɨ, ɤɚɤ

ɜɨɨɛɳɟ ɜɫɟ ɧɟɦɰɵ, ɨɛɠɢɜɲɢɟɫɹ ɧɚ ȼɨɫɬɨɤɟ, ɮɚɧɚɬɢɱɟɫɤɢɟ ɩɪɢɜɟɪɠɟɧɰɵ
ɩɪɟɫɥɨɜɭɬɨɝɨ «Drang nach Osten» ɢ, ɫɥɟɞɨɜɚɬɟɥɶɧɨ, ɞɜɨɹɤɨ ɭɛɟɠɞɺɧɧɵɟ
ɜɪɚɝɢ Ɋɨɫɫɢɢ. ɋ Ʉɪɟɦɧɢɰɚɦɢ Ȼɸɥɨɜ ɫɱɢɬɚɥ ɧɭɠɧɵɦ ɫɛɥɢɡɢɬɶɫɹ ɞɥɹ
ɫɛɥɢɠɟɧɢɹ ɫ ɤɨɪɨɥɟɜɨɣ, ɱɟɝɨ ɨɧ, ɜɩɪɨɱɟɦ, ɢ ɞɨɫɬɢɝ. ɋ ɞɪɭɝɨɣ ɫɬɨɪɨɧɵ,
ɝɨɫɩɨɞɢɧ Ȼɸɥɨɜ ɫ ɨɫɨɛɟɧɧɨɸ ɚɮɮɟɤɬɚɰɢɟɸ ɫɬɚɪɚɥɫɹ ɜɫɸɞɭ, ɝɞɟ ɜɨɡɦɨɠɧɨ,
ɩɨɞɞɟɪɠɢɜɚɬɶ ɫɨɥɢɞɚɪɧɨɫɬɶ ɝɟɪɦɚɧɫɤɢɯ ɢɧɬɟɪɟɫɨɜ ɫ ɚɜɫɬɪɢɣɫɤɢɦɢ ɢ
ɟɞɢɧɫɬɜɨ ɩɨɥɢɬɢɱɟɫɤɢɯ ɜɢɞɨɜ ɷɬɢɯ ɞɜɭɯ ɞɟɪɠɚɜ. Ƚɨɫɩɨɞɢɧ Ȼɸɥɨɜ ɢ
ɚɜɫɬɪɢɣɫɤɢɣ ɩɨɫɥɚɧɧɢɤ ɝɪɚɮ Ƚɨɥɭɯɨɜɫɤɢɣ ɫɞɟɥɚɥɢɫɶ ɧɟɪɚɡɥɭɱɧɵɦɢ, ɢ ɷɬɚ
ɩɨɫɬɨɹɧɧɚɹ ɜɵɫɬɚɜɤɚ ɜ ɩɭɛɥɢɤɟ ɚɮɮɟɤɬɢɪɨɜɚɧɧɨ ɢɧɬɢɦɧɵɯ ɨɬɧɨɲɟɧɢɣ
ɨɤɚɡɵɜɚɥɚɫɶ ɤɚɤ ɧɟɥɶɡɹ ɛɨɥɟɟ ɫɩɨɞɪɭɱɧɨɣ ɢ ɩɨɥɟɡɧɨɣ, ɜ ɨɫɨɛɟɧɧɨɫɬɢ
ɩɨɫɥɟɞɧɟɦɭ. ȼɫɥɟɞɫɬɜɢɟ ɠɟ ɷɬɨɣ ɢɧɬɢɦɧɨɫɬɢ ɪɚɜɧɵɦ ɨɛɪɚɡɨɦ ɨɛɥɟɩɢɥɨ
ɝɨɫɩɨɞɢɧɚ Ȼɸɥɨɜɚ ɜɫɺ, ɱɬɨ ɟɫɬɶ ɜ ɛɭɯɚɪɟɫɬɫɤɨɦ ɮɢɧɚɧɫɨɜɨɦ ɢ
ɨɛɳɟɫɬɜɟɧɧɨɦ ɦɢɪɟ ɚɜɫɬɪɢɣɫɤɨ-ɠɢɞɨɜɫɤɨɝɨ. ȼɫɟ ɷɬɢ ɷɥɟɦɟɧɬɵ ɧɟ
ɡɚɦɟɞɥɢɥɢ ɫɨɡɞɚɬɶ ɜɨɤɪɭɝ ɸɧɨɝɨ ɝɟɪɦɚɧɫɤɨɝɨ ɩɨɫɥɚɧɧɢɤɚ ɧɟɩɪɨɧɢɰɚɟɦɨɸ
ɚɬɦɨɫɮɟɪɭ, ɫɨɜɟɪɲɟɧɧɨ ɨɬɪɟɡɚɜɲɭɸ ɟɝɨ ɨɬ ɫɨɩɪɢɤɨɫɧɨɜɟɧɢɹ ɫɨ ɜɫɟɦɢ
ɞɪɭɝɢɦɢ ɷɥɟɦɟɧɬɚɦɢ, ɢɡ ɤɨɬɨɪɵɯ ɨɧ ɦɨɝ ɛɵ ɩɨɱɟɪɩɚɬɶ ɛɨɥɟɟ
ɛɟɫɩɪɢɫɬɪɚɫɬɧɵɟ ɢ ɦɟɧɟɟ ɨɞɧɨɫɬɨɪɨɧɧɢɟ ɫɜɟɞɟɧɢɹ.
Ɉɛɭɪɟɜɚɟɦɵɣ ɧɟɬɟɪɩɟɥɢɜɵɦ ɱɟɫɬɨɥɸɛɢɟɦ, ɱɟɪɩɚɸɳɢɣ ɫɜɟɞɟɧɢɹ
ɥɢɲɶ ɢɡ ɨɞɧɨɝɨ ɢɫɬɨɱɧɢɤɚ, ɩɨɞɫɬɪɟɤɚɟɦɵɣ ɨɤɪɭɠɚɸɳɟɣ ɟɝɨ ɫɪɟɞɨɣ, ɢ ɩɪɢ
ɷɬɨɦ, ɜɟɪɨɹɬɧɨ, ɪɚɫɫɱɢɬɵɜɚɜɲɢɣ ɧɚ ɫɜɨɺ ɥɢɱɧɨɟ ɩɨɥɨɠɟɧɢɟ ɜ Ȼɟɪɥɢɧɟ,
ɸɧɵɣ ɝɟɪɦɚɧɫɤɢɣ ɩɨɫɥɚɧɧɢɤ ɨɬɧɨɫɢɥɫɹ ɤ ɫɨɛɵɬɢɹɦ ɡɞɟɲɧɟɣ ɜɧɭɬɪɟɧɧɟɣ
ɩɨɥɢɬɢɱɟɫɤɨɣ ɠɢɡɧɢ ɢ ɤ ɛɨɪɶɛɟ ɩɨɥɢɬɢɱɟɫɤɢɯ ɩɚɪɬɢɣ ɫɨ ɫɬɪɚɫɬɧɨɫɬɶɸ,
ɞɚɥɟɤɨ ɧɟ ɩɨɞɨɛɚɸɳɟɣ ɯɚɪɚɤɬɟɪɭ ɞɢɩɥɨɦɚɬɢɱɟɫɤɨɝɨ ɞɟɹɬɟɥɹ. Ɉɧ ɡɚɨɞɧɨ ɫ
ɚɜɫɬɪɢɣɫɤɢɦ ɩɨɫɥɚɧɧɢɤɨɦ ɝɪɨɦɤɨ ɩɨɪɢɰɚɥ ɞɟɹɧɢɹ ɜɨɠɞɟɣ ɢ ɩɪɢɜɟɪɠɟɧɰɟɜ
ɬɨɣ ɢɥɢ ɞɪɭɝɨɣ ɩɚɪɬɢɢ, ɝɪɨɦɤɨ ɩɪɟɞɫɤɚɡɵɜɚɥ ɬɨɪɠɟɫɬɜɨ ɨɞɧɢɯ ɢɥɢ
ɩɚɞɟɧɢɟ ɞɪɭɝɢɯ, ɧɟ ɫɤɪɵɜɚɹ ɧɢ ɫɜɨɟɣ ɪɚɞɨɫɬɢ, ɧɢ ɫɜɨɟɣ ɞɨɫɚɞɵ ɩɨ ɩɨɜɨɞɭ
ɫɨɛɵɬɢɣ ɢɡ ɱɢɫɬɨ ɜɧɭɬɪɟɧɧɟɣ ɠɢɡɧɢ ɫɬɪɚɧɵ. Ɋɚɡɧɵɟ Ʉɚɪɩɵ, ɋɬɭɪɞɡɵ ɢ ɩɪ.
ɷɤɫɩɥɭɚɬɢɪɨɜɚɥɢ ɟɝɨ ɫɬɪɚɫɬɧɨɫɬɶ, ɤɨɦɦɟɧɬɢɪɭɹ ɢ ɢɧɨɝɞɚ, ɛɵɬɶ ɦɨɠɟɬ,
ɩɟɪɟɢɧɚɱɢɜɚɹ ɟɝɨ ɜɵɪɚɠɟɧɢɹ ɞɥɹ ɭɥɚɜɥɢɜɚɧɢɹ ɢ ɩɟɪɟɦɚɧɢɜɚɧɢɹ
ɩɪɢɜɟɪɠɟɧɰɟɜ ɢɡ ɨɞɧɨɣ ɩɚɪɬɢɢ ɜ ɞɪɭɝɭɸ ɢ ɞɥɹ ɞɪɭɝɢɯ ɫɜɨɢɯ ɩɚɪɬɢɣɧɵɯ
ɧɭɠɞ. Ɍɚɤɢɦ ɨɛɪɚɡɨɦ, ɜ ɫɢɥɭ ɫɜɨɟɝɨ ɪɶɹɧɨɝɨ ɭɫɟɪɞɢɹ, ɝɨɫɩɨɞɢɧ Ȼɸɥɨɜ, ɫɚɦ
ɬɨɝɨ ɧɟ ɡɚɦɟɱɚɹ, ɱɚɫɬɨ ɩɪɟɜɪɚɳɚɥɫɹ ɜ ɨɪɭɞɢɟ ɬɟɯ ɪɭɦɵɧɫɤɢɯ ɩɨɥɢɬɢɱɟɫɤɢɯ
ɞɟɹɬɟɥɟɣ, ɤɨɬɨɪɵɯ ɨɧ ɦɧɢɥ ɪɭɤɨɜɨɞɢɬɶ ɢ ɪɚɫɩɪɨɫɬɪɚɧɢɬɟɥɟɦ ɪɚɡɧɵɯ
ɩɨɥɢɬɢɱɟɫɤɢɯ ɭɬɨɤ ɢ ɜɫɟɜɨɡɦɨɠɧɵɯ ɢɡɦɵɲɥɟɧɢɣ, ɤɨɬɨɪɵɟ ɨɧɢ ɜɵɩɭɫɤɚɥɢ
ɩɨɞ ɟɝɨ ɮɢɪɦɨɸ. ȼ ɤɨɧɰɟ ɤɨɧɰɨɜ, ɧɚɞɨ ɞɭɦɚɬɶ, ɨɤɚɡɵɜɚɥɨɫɶ, ɱɬɨ ɝɨɫɩɨɞɢɧ
Ȼɸɥɨɜ ɧɟ ɫɬɨɥɶɤɨ ɭɩɪɨɱɢɜɚɥ ɜɥɢɹɧɢɟ Ȼɟɪɥɢɧɚ ɧɚ ɡɞɟɲɧɢɟ
ɩɪɚɜɢɬɟɥɶɫɬɜɟɧɧɵɟ ɢ ɧɟɤɨɬɨɪɵɟ ɞɪɭɝɢɟ ɩɨɥɢɬɢɱɟɫɤɢɟ ɫɮɟɪɵ, ɫɤɨɥɶɤɨ
ɫɮɟɪɵ ɷɬɢ ɱɟɪɟɡ ɧɟɝɨ ɬɹɝɨɬɟɥɢ ɧɚ ɦɧɟɧɢɹ Ȼɟɪɥɢɧɚ, ɤɭɞɚ ɮɚɤɬɵ
ɩɪɟɞɫɬɚɜɥɹɥɢɫɶ ɜ ɬɨɦ ɢɦɟɧɧɨ ɜɢɞɟ, ɤɚɤɨɣ ɢɦ ɛɵɥ ɠɟɥɚɬɟɥɟɧ. Ʉɨɪɨɥɶ ɫɨ
ɫɜɨɣɫɬɜɟɧɧɵɦ ɟɦɭ ɬɚɤɬɨɦ ɢ ɯɥɚɞɧɨɤɪɨɜɧɨɸ ɫɞɟɪɠɚɧɧɨɫɬɶɸ ɭɦɟɥ ɨɱɟɧɶ
ɥɨɜɤɨ ɩɨɥɶɡɨɜɚɬɶɫɹ ɡɚɧɨɫɱɢɜɨɣ ɞɟɹɬɟɥɶɧɨɫɬɶɸ ɦɨɥɨɞɨɝɨ ɝɟɪɦɚɧɫɤɨɝɨ
ɩɨɫɥɚɧɧɢɤɚ, ɩɪɟɞɨɫɬɚɜɥɹɹ ɟɦɭ ɜɵɫɤɚɡɵɜɚɬɶɫɹ ɬɚɦ, ɝɞɟ ɨɧ ɫɱɢɬɚɥ ɨɩɚɫɧɵɦ
ɜɵɫɤɚɡɵɜɚɬɶɫɹ ɫɚɦɨɦɭ. ɇɟɬ ɧɢɱɟɝɨ ɦɭɞɪɟɧɨɝɨ, ɟɫɥɢ ɜ ɭɜɥɟɱɟɧɢɹɯ ɷɬɨɣ
ɞɟɹɬɟɥɶɧɨɫɬɢ ɝɨɫɩɨɞɢɧ Ȼɸɥɨɜ ɦɨɝ ɜɵɫɤɚɡɵɜɚɬɶɫɹ ɩɟɪɟɞ ɧɟɤɨɬɨɪɵɦɢ ɢɡ

ɡɞɟɲɧɢɯ ɞɟɹɬɟɥɟɣ ɜ ɫɦɵɫɥɟ, ɛɵɬɶ ɦɨɠɟɬ, ɞɚɥɟɤɨ ɨɩɟɪɟɠɚɸɳɟɦ ɜɢɞɵ ɢ
ɦɧɟɧɢɹ ɟɝɨ ɫɨɛɫɬɜɟɧɧɨɝɨ ɩɪɚɜɢɬɟɥɶɫɬɜɚ. ȼ ɷɬɨɦ, ɛɵɬɶ ɦɨɠɟɬ, ɪɚɡɝɚɞɤɚ
ɬɨɝɨ ɩɨɬɪɹɫɚɸɳɟɝɨ ɜɩɟɱɚɬɥɟɧɢɹ ɩɨ ɩɨɜɨɞɭ ɨɬɫɬɚɜɤɢ ɤɧɹɡɹ Ȼɢɫɦɚɪɤɚ,
ɤɨɬɨɪɨɟ ɜɵɫɤɚɡɵɜɚɥɨɫɶ ɧɚ ɥɢɰɚɯ ɤɨɪɨɥɹ ɢ ɝɟɪɦɚɧɫɤɨɝɨ ɩɨɫɥɚɧɧɢɤɚ8 ɜɨ
ɜɪɟɦɹ ɞɥɢɧɧɨɝɨ ɪɚɡɝɨɜɨɪɚ ɢɯ ɧɚ ɜɵɲɟɨɩɢɫɚɧɧɨɦ ɩɪɢɞɜɨɪɧɨɦ ɨɛɟɞɟ.
Ƚɨɫɩɨɞɢɧ Ȼɸɥɨɜ ɬɟɪɹɟɬ ɜ Ȼɢɫɦɚɪɤɟ ɦɨɝɭɳɟɫɬɜɟɧɧɨɝɨ ɩɨɤɪɨɜɢɬɟɥɹ,
ɤɨɬɨɪɨɝɨ ɨɧ ɭɫɩɟɥ ɩɪɢɨɛɪɟɫɬɢ ɞɨɜɟɪɢɟ ɫɜɨɢɦ ɩɪɨɲɟɞɲɢɦ ɢ ɩɪɢ ɤɨɬɨɪɨɦ
ɨɧ ɧɚɯɨɞɢɥ ɫɢɥɶɧɭɸ ɩɨɞɞɟɪɠɤɭ ɜ ɞɪɭɠɟɫɬɜɟɧɧɵɯ ɫɧɨɲɟɧɢɹɯ ɫɜɨɢɯ ɫ
Ƚɟɪɛɟɪɬɨɦ Ȼɢɫɦɚɪɤɨɦ. Ɉɧ ɜ ɧɟɢɡɜɟɫɬɧɨɫɬɢ ɨ ɬɨɦ, ɛɭɞɟɬ ɥɢ ɨɞɨɛɪɟɧ ɟɝɨ
ɨɛɪɚɡ ɞɟɣɫɬɜɢɣ ɩɪɢ ɬɟɯ ɟɳɺ ɡɚɝɚɞɨɱɧɵɯ ɧɨɜɵɯ ɩɨɪɹɞɤɚɯ, ɤɨɬɨɪɵɟ ɧɵɧɟ
ɜɨɞɜɨɪɹɸɬɫɹ ɧɚ ɨɫɬɚɜɥɟɧɧɨɦ Ȼɢɫɦɚɪɤɨɦ ɦɟɫɬɟ. ȼɨ ɜɫɹɤɨɦ ɫɥɭɱɚɟ, ɟɦɭ
ɩɪɢɞɺɬɫɹ ɩɟɪɟɞ ɷɬɢɦɢ ɧɨɜɵɦɢ ɩɨɪɹɞɤɚɦɢ ɨɩɪɚɜɞɵɜɚɬɶ, ɤɚɤɢɦɢ-ɥɢɛɨ
ɚɪɝɭɦɟɧɬɚɦɢ, ɬɨ ɨɫɬɪɨ ɨɩɪɟɞɟɥɟɧɧɨɟ ɧɚɩɪɚɜɥɟɧɢɟ, ɤɨɬɨɪɨɟ ɨɧ ɩɪɢɞɚɥ
ɫɜɨɟɣ ɡɞɟɫɶ ɞɟɹɬɟɥɶɧɨɫɬɢ.
Ʉɨɪɨɥɶ ɫ ɭɞɚɥɟɧɢɟɦ ɫ ɩɨɥɢɬɢɱɟɫɤɨɣ ɫɰɟɧɵ ɦɚɫɬɢɬɨɝɨ ɛɟɪɥɢɧɫɤɨɝɨ
ɤɚɧɰɥɟɪɚ, ɫ ɨɞɧɨɣ ɫɬɨɪɨɧɵ, ɢɡɛɚɜɥɹɟɬɫɹ ɨɬ ɜ ɫɭɳɧɨɫɬɢ ɧɟɧɚɜɢɫɬɧɨɝɨ ɟɦɭ
Ȼɢɫɦɚɪɤɚ, ɧɨ, ɫ ɞɪɭɝɨɣ, ɨɧ ɬɟɪɹɟɬ ɫ ɷɬɢɦ ɭɞɚɥɟɧɢɟɦ ɬɨ ɦɨɝɭɳɟɫɬɜɟɧɧɨɟ
ɝɪɨɦɚɞɧɨɟ ɩɨɥɢɬɢɱɟɫɤɨɟ ɩɭɝɚɥɨ, ɤɨɬɨɪɨɟ ɨɧ ɫɬɨɥɶɤɨ ɥɟɬ ɭɦɟɥ ɜ
ɡɚɬɪɭɞɧɢɬɟɥɶɧɵɟ ɦɢɧɭɬɵ ɫɬɨɥɶ ɥɨɜɤɨ ɜɨɡɛɭɠɞɚɬɶ ɞɥɹ ɞɨɫɬɢɠɟɧɢɹ ɫɜɨɢɯ
ɰɟɥɟɣ ɢ ɜɢɞɨɜ, ɜɫɟɝɞɚ ɜ ɩɪɟɞɭɦɵɲɥɟɧɧɨɦ ɯɨɪɨɲɨ ɨɛɞɭɦɚɧɧɨɦ ɨɫɜɟɳɟɧɢɢ,
ɩɟɪɟɞ ɜɡɨɪɚɦɢ ɫɜɨɢɯ ɝɨɫɭɞɚɪɫɬɜɟɧɧɵɯ ɥɸɞɟɣ ɢ ɜɨɠɚɤɨɜ ɩɨɥɢɬɢɱɟɫɤɢɯ
ɩɚɪɬɢɣ. ɑɟɦ ɡɚɦɟɧɢɬ ɨɧ ɜ ɛɭɞɭɳɟɦ ɷɬɨ ɦɨɝɭɳɟɫɬɜɟɧɧɨɟ ɧɵɧɟ ɭɬɪɚɱɟɧɧɨɟ
ɨɪɭɠɢɟ?
ɂɧɬɟɪɟɫɧɚ ɬɚ ɩɟɪɟɦɟɧɚ, ɤɨɬɨɪɚɹ ɩɪɨɢɡɨɲɥɚ ɜ ɜɵɫɤɚɡɵɜɚɟɦɵɯ
ɨɫɬɨɪɨɠɧɵɦ ɤɨɪɨɥɺɦ ɦɧɟɧɢɹɯ ɩɨɫɥɟ ɫɨɲɟɫɬɜɢɹ ɫɨ ɫɰɟɧɵ Ȼɢɫɦɚɪɤɚ, ɜɜɢɞɭ
ɟɳɺ ɧɟ ɜɵɹɫɧɢɜɲɢɯɫɹ ɧɨɜɵɯ ɜɟɹɧɢɣ ɢɡ Ȼɟɪɥɢɧɚ.
ɇɚ ɷɬɢɯ ɞɧɹɯ, ɩɨ ɩɨɜɨɞɭ ɩɪɨɢɫɯɨɞɢɜɲɟɝɨ ɬɨɝɞɚ ɩɪɢɦɢɪɟɧɢɹ
ɥɢɛɟɪɚɥɨɜ-ɞɢɫɫɢɞɟɧɬɨɜ ɫ ɤɨɥɥɟɤɬɢɜɢɫɬɚɦɢ, ɤɨɪɨɥɶ ɩɪɢɡɜɚɥ Ɇɢɯɚɢɥɚ
Ʉɨɝɷɥɧɢɱɚɧɭ. ȼ ɪɚɡɝɨɜɨɪɟ ɫ ɧɢɦ ɨɧ, ɦɟɠɞɭ ɩɪɨɱɢɦ, ɜɵɪɚɡɢɥ ɩɨɪɢɰɚɧɢɟ ɩɨ
ɨɬɧɨɲɟɧɢɸ ɤ ɩɚɪɬɢɢ ɂɨɧɚ Ȼɪɷɬɢɚɧɭ ɡɚ ɢɡɞɚɧɧɨɟ ɟɸ ɩɨɫɥɟ ɟɺ ɩɚɞɟɧɢɹ
ɜɨɡɡɜɚɧɢɟ ɤ ɧɚɪɨɞɭ, ɜ ɤɨɬɨɪɨɦ ɤɨɥɥɟɤɬɢɜɢɫɬɵ «ɫɥɢɲɤɨɦ ɨɛɨɡɧɚɱɢɥɢ ɫɜɨɺ
ɧɚɩɪɚɜɥɟɧɢɟ» (ils ont trop accentué leurs tendances). Ɇɵ ɞɨɥɠɧɵ, ɩɪɢɛɚɜɢɥ
ɤɨɪɨɥɶ, ɩɪɟɠɞɟ ɜɫɟɝɨ, ɢɡɛɟɝɚɬɶ ɜɨɡɛɭɠɞɟɧɢɹ ɧɚɲɢɦɢ ɞɟɣɫɬɜɢɹɦɢ ɨɩɚɫɟɧɢɣ
ɢ ɧɟɞɨɜɟɪɢɹ ɤɨɝɨ-ɥɢɛɨ ɢɡ ɧɚɲɢɯ ɫɨɫɟɞɟɣ. ɉɨɞɪɨɛɧɨɫɬɢ ɷɬɢ ɦɧɟ ɛɵɥɢ
ɩeɪɟɞɚɧɵ ɫɚɦɢɦ ɝɨɫɩɨɞɢɧɨɦ Ʉɨɝɷɥɧɢɱɚɧɭ.
1
8(20) ɦɚɪɬɚ 1890 ɝ. ɩɪɨɢɡɨɲɥɚ ɨɬɫɬɚɜɤɚ Ɉɬɬɨ ɮɨɧ Ȼɢɫɦɚɪɤɚ ɫ ɩɨɫɬɚ
ɪɟɣɯɫɤɚɧɰɥɟɪɚ. ȼ ɤɚɱɟɫɬɜɟ ɩɪɟɞɥɨɝɚ ɞɥɹ ɧɟɺ ɤɚɣɡɟɪ ȼɢɥɶɝɟɥɶɦ II ɢɫɩɨɥɶɡɨɜɚɥ ɠɟɥɚɧɢɟ
«ɠɟɥɟɡɧɨɝɨ ɤɚɧɰɥɟɪɚ» ɜɜɟɫɬɢ ɢɫɤɥɸɱɢɬɟɥɶɧɵɣ ɡɚɤɨɧ ɩɪɨɬɢɜ ɫɨɰɢɚɥ-ɞɟɦɨɤɪɚɬɨɜ. ɇɚ ɦɟɫɬɨ
Ȼɢɫɦɚɪɤɚ ɛɵɥ ɧɚɡɧɚɱɟɧ ɝɟɧɟɪɚɥ Ʌɟɨ ɮɨɧ Ʉɚɩɪɢɜɢ.
2
Ȼɭɯɚɪɟɫɬɫɤɢɟ ɝɚɡɟɬɵ ɥɢɛɟɪɚɥɶɧɨɝɨ ɧɚɩɪɚɜɥɟɧɢɹ ɤɨɦɦɟɧɬɢɪɨɜɚɥɢ ɨɬɫɬɚɜɤɭ
ɝɟɪɦɚɧɫɤɨɝɨ ɤɚɧɰɥɟɪɚ ɢɥɢ ɩɟɪɟɩɟɱɚɬɵɜɚɥɢ ɫɬɚɬɶɢ ɢɡ ɟɜɪɨɩɟɣɫɤɨɣ ɩɪɟɫɫɵ. ȼ ɷɬɨɦ ɫɦɵɫɥɟ
ɩɨɤɚɡɚɬɟɥɶɧɵ ɫɬɚɬɶɢ: ɂɦɩɟɪɚɬɨɪ Ƚɟɪɦɚɧɢɢ ɢ ɤɧɹɡɶ Ȼɢɫɦɚɪɤ („VoinĠa NaĠională”. 1890.
15(27) martie. P. 2); ɍɯɨɞ ɤɚɧɰɥɟɪɚ Ȼɢɫɦɚɪɤɚ (Ɍɚɦ ɠɟ. 17(29) martie. P. 2); Ʉɧɹɡɶ Ȼɢɫɦɚɪɤ ɢ
Ɉɬɫɬɚɜɤɚ ɝ-ɧɚ Ȼɢɫɦɚɪɤɚ (Ɍɚɦ ɠɟ. 1890. 18(30) martie. P. 1–2); ɂɦɩɟɪɚɬɨɪ ȼɢɥɶɝɟɥɶɦ ɢ
Ȼɢɫɦɚɪɤ („Românul”, 1890. 1–4(13–16) apr. Ɋ. 1–2).
3
Ɉɛɟɞ, ɜ ɤɨɬɨɪɨɦ ɩɪɢɧɹɥɢ ɭɱɚɫɬɢɟ ɨɤɨɥɨ 60 ɱɟɥɨɜɟɤ, ɫɨɫɬɨɹɥɫɹ 15(27) ɦɚɪɬɚ
1890 ɝ. ȼ ɫɜɨɺɦ ɞɧɟɜɧɢɤɟ ɤɨɪɨɥɶ Ʉɚɪɥ I ɨɬɦɟɬɢɥ, ɱɬɨ ɝɟɪɦɚɧɫɤɢɣ ɩɨɥɧɨɦɨɱɧɵɣ ɦɢɧɢɫɬɪ
«ɛɵɥ ɨɱɟɧɶ ɭɞɪɭɱɺɧ ɩɨ ɩɪɢɱɢɧɟ ɭɯɨɞɚ Ȼɢɫɦɚɪɤɚ». ɋɦ.: Carol I al României. Jurnal, p. 168.
4
ȼ ɩɢɫɶɦɟ ɤ ɫɜɨɟɦɭ ɛɪɚɬɭ Ɏɪɢɰɭ ɮɨɧ Ƚɨɝɟɧɰɨɥɥɟɪɧɭ ɨɬ 31 ɦɚɪɬɚ (12 ɚɩɪɟɥɹ)
1890 ɝ. ɤɨɪɨɥɶ Ʉɚɪɥ I ɩɨɜɟɫɬɜɭɟɬ ɨ ɛɟɫɟɞɟ, ɤɨɬɨɪɭɸ ɨɧ ɢɦɟɥ ɫ ɝɟɪɦɚɧɫɤɢɦ ɩɨɥɧɨɦɨɱɧɵɦ
ɦɢɧɢɫɬɪɨɦ ɜ Ȼɭɯɚɪɟɫɬɟ, Ȼɟɪɧɝɚɪɞɨɦ ɮɨɧ Ȼɸɥɨɜɨɦ: „ɇɚ ɩɨɫɥɟɞɧɟɦ ɞɢɩɥɨɦɚɬɢɱɟɫɤɨɦ ɨɛɟɞɟ
ɹ ɧɚɩɨɦɧɢɥ Ȼɸɥɨɜɭ ɨ ɦɨɺɦ ɪɚɡɝɨɜɨɪɟ ɫ ɧɢɦ, ɢ ɨɧ ɦɧɟ ɫɤɚɡɚɥ, ɱɬɨ ɫɟɣɱɚɫ, ɜɫɥɟɞɫɬɜɢɟ
ɨɬɫɬɚɜɤɢ Ȼɢɫɦɚɪɤɚ, ɨɧ ɫɱɢɬɚɟɬ ɩɨɥɨɠɟɧɢɟ ɜ Ȼɟɪɥɢɧɟ ɞɟɣɫɬɜɢɬɟɥɶɧɨ ɫɟɪɶɺɡɧɵɦ […] ɂ ɨɧ
ɫɨɠɚɥɟɟɬ ɨ ɩɚɞɟɧɢɢ ɜɟɥɢɤɨɝɨ ɤɚɧɰɥɟɪɚ ɬɚɤ ɠɟ ɫɢɥɶɧɨ, ɤɚɤ ɢ ɹ. ɍɯɨɞ Ȼɢɫɦɚɪɤɚ ɧɟ ɦɟɧɹɟɬ
ɧɢɱɟɝɨ ɜɨ ɜɧɟɲɧɟɣ ɩɨɥɢɬɢɤɟ; Ɍɪɨɣɫɬɜɟɧɧɵɣ ɋɨɸɡ ɫɢɥɺɧ ɛɨɥɟɟ, ɱɟɦ ɤɨɝɞɚ ɛɵ ɬɨ ɧɢ ɛɵɥɨ,
ɧɨ ɜɫɺ ɠɟ ɟɫɬɶ ɨɩɚɫɧɨɫɬɶ, ɱɬɨ ɦɚɥɵɟ ɦɟɠɞɭɧɚɪɨɞɧɵɟ ɤɨɧɮɥɢɤɬɵ ɬɟɩɟɪɶ ɦɨɝɥɢ ɛɵ ɥɟɝɤɨ
ɩɪɢɨɛɪɟɫɬɢ ɩɨɢɫɬɢɧɟ ɬɹɠɟɥɵɟ ɩɨɫɥɟɞɫɬɜɢɹ ɩɨ ɫɪɚɜɧɟɧɢɸ ɫ ɜɪɟɦɟɧɟɦ, ɤɨɝɞɚ ɜɦɟɲɚɬɟɥɶɫɬɜɨ
ɠɟɥɟɡɧɨɝɨ ɤɚɧɰɥɟɪɚ ɫɨ ɜɫɟɦ ɟɝɨ ɨɝɪɨɦɧɵɦ ɩɪɟɫɬɢɠɟɦ ɭɫɬɪɚɧɹɥɨ ɥɸɛɭɸ ɨɩɚɫɧɨɫɬɶ». ɐɢɬ.
ɩɨ: Cristescu, Carol I CorespondenĠa personală, p. 255. ɋɦ. ɬɚɤɠɟ Berindei D. Bernhard von
Bülow in Rumänien in den ersten Jahren seiner Mission in Bukarest // Deutsche Frage und
europäisches Gleichgewicht. Festschrift für Andreas Hillgruber // Hrsg. K. Hildebrand,
R. Pommerin. Köln, 1985. S. 47f.; Fesser G. Reichskanzler von Bülow. Architekt der deutschen
Weltpolitik, Leipzig, 2003. S. 36–39.
5
ȼɢɥɶɝɟɥɶɦ Ʉɪɟɦɧɢɰ.
6
Ɇɢɬɟ Ʉɪɟɦɧɢɰ, ɭɪɨɠɞɺɧɧɚɹ Ɇɚɪɢɹ ɒɚɪɥɨɬɬɚ ɮɨɧ Ȼɚɪɞɟɥɟɛɟɧ.
7
ɋɦ. ɩɨɞɪɨɛɧɨ: Tartler G. Carmen Sylva úi Mite Kremnitz între Orient úi Occident //
„Însemnări ieúene”. Iaúi. Ser. 3. 2011. Nr. 10. P. 54–63; Grebing R. Mite Kremnitz (1852–1916):
eine Vermittler in der rumänischen Kultur in Deutschland. Frankfurt a/M., 1976.
8
ȼ ɫɜɨɢɯ ɦɟɦɭɚɪɚɯ Ȼɸɥɨɜ ɜɵɫɤɚɡɚɥ ɧɟɤɨɬɨɪɵɟ ɫɭɠɞɟɧɢɹ ɨ ɪɭɦɵɧɫɤɢɯ
ɩɨɥɢɬɢɱɟɫɤɢɯ ɥɢɞɟɪɚɯ – ɉ. Ʉɚɪɩɟ, Ⱦ. ɋɬɭɪɞɡɟ, Ɍɚɤɟ ɂɨɧɟɫɤɭ. ȿɫɥɢ ɩɟɪɜɵɯ ɞɜɭɯ ɨɧ
ɯɚɪɚɤɬɟɪɢɡɭɟɬ ɤɚɤ ɩɨɪɹɞɨɱɧɵɯ ɥɸɞɟɣ ɢ ɢɫɬɢɧɧɵɯ ɩɚɬɪɢɨɬɨɜ, ɬɨ Ɍɚɤɟ ɂɨɧɟɫɤɭ, ɧɚɨɛɨɪɨɬ,
ɜɨɫɩɪɢɧɢɦɚɟɬɫɹ Ȼɸɥɨɜɵɦ ɤɚɤ ɤɨɪɪɭɩɢɪɨɜɨɧɧɚɹ ɥɢɱɧɨɫɬɶ.

Vestea despre demisia principelui Bismarck1 a produs aici, la început, o
impresie puternică, mai ales în sferele guvernamentale. Într-adevăr, România
oficială s-a obiúnuit demult să trăiască, sau, în orice caz, să considere úi să
creadă că trăieúte după ordine venite de la Berlin. Toată structura viziunii
politice a majorităĠii politicienilor de aici s-a clădit atâĠia ani exclusiv pe

opiniile úi scopurile reale sau pretinse, inventate de aceútia, ale cancelarului de
stat german. ùi iată că deodată dispare acest far, această stea călăuzitoare, iar ei
se trezesc în întuneric, în faĠa unei necunoscute totale. Ce va urma? Iată
întrebarea care s-a imprimat pe neaúteptate aici pe toate chipurile. Sentimentul
unei oarecare necunoscute dureroase, care a înlocuit o anumită rutină obiúnuită,
iată ce părea a se desprinde la început din toate manifestările vieĠii publice, iată
ce se auzea în toate discuĠiile úi se reflecta în toate perorările din presa locală2.
Vestea despre demisia principelui Bismarck a coincis îndeaproape cu
cina de gală anuală obiúnuită, oferită la Palat în onoarea corpului diplomatic.
Cina aceasta a avut loc la câteva zile după sosirea aici a acestei veúti, când
impresia era foarte proaspătă. La cină au participat, conform uzanĠelor, întregul
corp diplomatic împreună cu doamnele, miniútri români, înalĠi demnitari
împreună cu soĠiile úi alaiurile regelui úi ale reginei3. Era imposibil să treacă
neobservată o oarecare îngrijorare neobiúnuită înscrisă pe chipurile tuturor celor
prezenĠi. Se putea observa o oarecare stângăcie, tensiune; discuĠiile nu se legau
cumva. Chiar úi regina, care trăieúte în mod obiúnuit atât de departe de lumea
aceasta, rătăcind permanent în sfera imaginaĠiei úi a poeziei, părea în acea zi
mai concentrată decât de obicei. După cină, ea a discutat separat, îndelung úi
animat, cu trimisul german, de data aceasta mai degrabă nu despre poezie. ùi
regele, discutând după cină cu fiecare dintre noi, a intrat într-o conversaĠie
intimă cu trimisul german, care a captat atenĠia tuturor prin durata sa
neobiúnuită. Pe chipul regelui úi al domnului Bülow se putea citi sentimentul
îngrijorării4; ei discutau evident despre evenimentele berlineze.
În discuĠia purtată cu mine, care nu a reprezentat, de altfel, ceva
deosebit, regele a atins úi chestiunea demisiei principelui Bismarck. DiscuĠia a
fost mai degrabă despre însăúi personalitatea lui Bismarck, despre capacitatea sa
de a-úi încânta interlocutorul, despre voinĠa sa de fier notorie úi simĠul practic
deosebit în dezbaterea oricărei chestiuni. La încheierea conversaĠiei noastre,
regele a scăpat fără să vrea câteva cuvinte care trimit foarte clar la singurul gând
ce îl preocupă. „Da, a spus el, nu există nici o îndoială că ne aflăm în faĠa unui
eveniment de importanĠă mondială. Omul acesta s-a aflat timp de 25 ani în
fruntea întregii politici europene”.
Trebuie observat că regele, după cum se útie, nu l-a iubit niciodată pe
principele Bismarck úi, aúa cum se vorbeúte, nu s-a bucurat niciodată de un
tratament special din partea cancelarului german. Din cele auzite, principele
Bismarck îl trata cu un oarecare dispreĠ, iar regele útia acest lucru úi, în adâncul
sufletului rănit, nu putea ierta această desconsiderare. Totuúi, útiind să ascundă
cu grijă acest sentiment, s-a obiúnuit să se supună ordinelor venite de la Berlin,
iar, prin aceasta, s-a putut folosi de relaĠiile cu Berlinul pentru a-úi atinge
scopurile personale.
În jurul numelor unor astfel de personalităĠi, aúa cum este personalitatea
lui Bismarck, s-au clădit mereu legende întregi, iar personalităĠile acestea, care
dirijează evenimentele la scară mondială, servesc, în acelaúi timp, ca unelte
pentru aceia care se pot folosi, în interes personal, de legendele construite în

jurul acestor nume.
Nu există nici o îndoială că regele Carol s-a putut folosi mereu cu
destulă dibăcie de numele lui Bismarck, de intenĠiile úi scopurile adevărate sau
atribuite acestuia, pentru atingerea obiectivelor personale, atât în chestiuni
curente ale vieĠii constituĠionale româneúti, cât úi pentru realizarea în viitor a
viziunilor sale personale ambiĠioase ascunse.
În România s-a dezvoltat o întreagă pleiadă de oameni politici, orbiĠi
complet de măreĠia Germaniei úi încrezători în indestructibilitatea úi atotputer-
nicia politicii sale. În fruntea acestor fanatici ai influenĠei germane se află
indivizi oarecare ca Dimitrie Sturdza, Carp úi alĠii. Aceúti pretinúi politicieni
români au creat o întreagă teorie politică bazată pe pretinsa incompatibilitate
dintre Germania úi Rusia, antagonism care ar fi fost personificat de principele
Bismarck. În conformitate cu această teorie, potrivit autorilor ei, România,
legându-úi soarta de interesele ligii central-europene, va trebui să obĠină în
viitorul apropiat întâietatea la Dunărea de Jos úi în Peninsula Balcanică,
întâietate pe care Rusia nu i-ar fi oferit-o niciodată. Aceste teorii, răspândite
puternic úi energic prin toate adevărurile úi neadevărurile úi stimulate de
sentimente ale ambiĠiei populare nesănătoase, au început să-úi facă treptat loc în
straturile profunde ale societăĠii româneúti, iar acolo, alături de ura naturală faĠă
de germani, înrădăcinată în masele populare, încep să apară deja dubii dacă nu
ar fi într-adevăr mai bine să se meargă orbeúte pe urmele Germaniei, Austriei úi
Italiei, iar cu ajutorul acestora să se încerce realizarea idealurilor naĠionale
româneúti. În ochii tuturor acestor adepĠi ai politicii filogermane, deja convinúi
sau încă pe cale de a fi convinúi, regele Carol reprezintă cea mai la îndemână
întruchipare. Pe toĠi aceútia el a reuúit să-i convingă că anume el este iniĠiat în
toate dedesubturile proiectelor politice mondiale atribuite cu sau fără motiv
principelui Bismarck. Ca urmare a acestei convingeri, regele Carol a reuúit să
obĠină de fiecare dată rezultate apreciabile în politica sa personală într-un mediu
dezorganizat al luptei politice, pe terenul arzător al celui mai scandalos regim
constituĠional.
În acest sens, în ultimul an, regelui Carol i-a oferit servicii deloc
neglijabile noul trimis german de aici, domnul Bülow. Acest diplomat foarte
tânăr, despre care se spune că ar fi un preferat al principelui Bismarck úi prieten
cu fiul acestuia, contele Herbert, care a făcut o carieră surprinzător de rapidă, de
la venirea sa aici a adoptat o atitudine foarte tranúantă úi extrem de tendenĠioasă.
Dorind să joace cu orice preĠ úi cât mai repede un rol de frunte, el s-a grăbit prea
mult, cu o uúurinĠă explicabilă într-un fel prin tinereĠea sa, să se înconjoare cu
elemente doar dintr-o singură tabără, anume de persoane bolnave de rusofobie
ca domnii Dimitrie Sturdza, Carp, junimiútii úi adepĠii mai mult sau mai puĠin
convinúi ai acestora, care nu cred în ceea ce văd cu adevărat, ci în ceea ce le
place, după părerea lor, corifeilor proprii. Pe de altă parte, domnul Bülow a
intrat de îndată sub influenĠa cercului german politic din culisele de aici, al cărui
suflet este doctorul Kremnitz5 úi în special soĠia acestuia6, o colaboratoare

literară a reginei7.
SoĠii Kremnitz sunt germani de factură liberal-naĠională, dar, ca toĠi
germanii stabiliĠi în Est, sunt adepĠi fanatici ai principiului „Drang nach Osten”
úi, prin urmare, de două ori inamici convinúi ai Rusiei. Bülow a considerat că
trebuie să se apropie de familia Kremnitz pentru a se apropia de regină, lucru pe
care l-a úi obĠinut de altfel. Pe de altă parte, domnul Bülow, cu o pasiune
deosebită, a încercat, cu orice ocazie, acolo unde era posibil, să susĠină
solidaritatea intereselor germane úi austriece úi unitatea viziunilor politice ale
acestor două puteri. Domnul Bülow úi trimisul austriac, contele Goáuchowski,
au devenit nedespărĠiĠi, iar această expunere permanentă în public a relaĠiilor
strânse s-a dovedit, cum nu se poate mai bine, convenabilă úi utilă în special
celui din urmă. Ca urmare a acestei intimităĠi, domnul Bülow a fost orbit, în
egală măsură, de tot ce este austriaco-jidovesc în lumea financiară úi publică a
Bucureútiului. Toate aceste elemente nu au întârziat să creeze în jurul tânărului
trimis german o atmosferă impenetrabilă, care l-a rupt complet de la contactul
cu celelalte elemente, de unde ar fi putut culege informaĠii mult mai corecte úi
mai puĠin unilaterale.
Copleúit de o ambiĠie nerăbdătoare, culegându-úi informaĠiile doar
dintr-o singură sursă, provocat de mediul care îl înconjoară úi mizând în acelaúi
timp pe poziĠia personală pe care o are probabil la Berlin, tânărul trimis german
se raporta la evenimentele din viaĠa politică internă de aici, la fel ca úi la lupta
dintre partidele politice, cu o pasiune deloc adecvată caracterului unui actor
diplomatic. Împreună cu trimisul austriac, el critica în public atitudinile
conducătorilor sau adepĠilor unui sau altui partid, anticipa dominarea unora sau
căderea altora, fără să ascundă nici bucuria úi nici regretul în chestiuni ce Ġineau
direct de viaĠa politică internă a Ġării. Persoane de genul lui Carp, Sturdza etc.
exploatau pasiunea sa, comentând, iar uneori chiar interpretând opiniile sale cu
scopul de a racola úi atrage adepĠi dintr-un partid în altul, sau pentru alte scopuri
de partid. Astfel, ca urmare a zelului său înfocat, domnul Bülow, fără să observe
acest lucru, se transforma deseori în unealtă a acelor oameni politici români, pe
care considera că îi conduce, úi în propagator al diferitor dezinformări politice úi
invenĠii de tot felul, pe care aceútia le produceau în numele său. Se poate crede,
în cele din urmă, că domnul Bülow nu consolida într-atâta influenĠa Berlinului
asupra sferelor guvernamentale úi a altor sfere politice de aici, pe cât aceste
sfere influenĠau prin el poziĠiile Berlinului, unde faptele erau prezentate în
forma în care erau interesate acestea. Regele, cu tactul úi reĠinerea sa rece, putea
să se folosească cu dibăcie de activitatea arogantă a tânărului trimis german,
oferindu-i acestuia ocazia de a se exprima acolo unde considera că este
periculos să se exprime personal. Nu este nimic deosebit în faptul că, în
vâltoarea acestei activităĠi, domnul Bülow se putea pronunĠa în faĠa unora dintre
actorii politici de aici într-un sens care devansa poate cu mult viziunile úi
opiniile propriului său guvern. Aici se află poate cheia înĠelegerii impresiei
extraordinare produse de demisia principelui Bismarck, imprimată pe chipul
regelui úi al trimisului german8 în timpul conversaĠiei prelungite de la cina de la

palat descrisă mai sus.
În persoana lui Bismarck, domnul Bülow pierde un protector puternic, a
cărui încredere reuúise să o câútige prin trecutul său úi în timpul căruia a găsit o
susĠinere puternică prin relaĠiile de prietenie cu Herbert Bismarck. Încă nu útie
dacă modul său de acĠiune va fi agreat în condiĠiile unor noi reguli necunoscute,
care sunt impuse acum pe locul lăsat liber de Bismarck. În orice caz, în aceste
noi condiĠii, el va trebui să susĠină, cu orice fel de argumente, direcĠia clar
definită pe care a imprimat-o activităĠii sale de aici.
Odată cu îndepărtarea de pe scena politică a venerabilului cancelar de la
Berlin, regele scapă, pe de o parte, de un Bismarck pe care îl urăúte, iar, pe de
altă parte, el pierde prin această îndepărtare de la putere o puternică úi imensă
sperietoare politică, pe care o putea folosi cu dibăcie atâĠia ani în momente
grele, pentru atingerea scopurilor úi viziunilor sale, de fiecare dată foarte bine
gândite úi puse în scenă, în faĠa privirilor oamenilor săi de stat úi a
conducătorilor partidelor politice. Cu ce va înlocui el în viitor această armă
puternică pierdută acum?
Este interesantă acea schimbare care a avut loc în opiniile exprimate de
atentul rege după ieúirea din scenă a lui Bismarck, în condiĠiile unor noi sufluri
încă neclarificate de la Berlin.
Zilele acestea, cu ocazia împăcării liberalilor disidenĠi cu colectiviútii,
regele l-a convocat pe Mihail Kogălniceanu. În discuĠiile cu acesta, el a criticat,
printre altele, partidul lui Ion Brătianu pentru publicarea, după căderea de la
putere, a manifestului către popor, în care colectiviútii „au marcat prea clar
direcĠia lor” (ils ont trop accentué leurs tendances). Noi ar trebui, a adăugat
regele, să evităm să generăm prin acĠiunile noastre temeri úi neîncrederi din
partea oricăruia dintre vecini. Aceste detalii mi-au fost comunicate de însuúi
domnul Kogălniceanu.
1
La 8/20 martie 1890, Otto von Bismarck demisiona din funcĠia de cancelar. Pretextul
folosit de împărat pentru a-l îndepărta a fost dorinĠa bătrânului demnitar de a introduce o lege foarte
restrictivă în ceea ce-i privea pe socialiúti. În locul lui Bismarck a fost numit generalul Leo von Caprivi.
2
Ziarele bucureútene de orientare liberală au comentat demisia cancelarului german sau
au preluat articole din presa europeană. A se vedea în acest sens Împăratul Germaniei úi
Principele Bismarck în „VoinĠa NaĠională”, anul VII, joi 15/27 martie 1890, p. 2; Retragerea
Principelui Bismarck, în Ibidem, sâmbătă, 17/29 martie, p. 2; Principele Bismarck úi Demisia d-lui de
Bismarck, în Idem, duminică 18/30 martie 1890, p. 1-2; Împăratul Wilhelm úi Bismarck, în
„Românul”, anul XXXIV, duminică, 13-miercuri, 16 aprilie (1-4 aprilie st.v.) 1890, p. 1-2.
3
Cina la care au luat parte aproximativ 60 de persoane a avut loc pe 15/27 martie 1890.
În jurnalul său, regele Carol I avea să noteze că ministrul plenipotenĠiar german era „foarte
deprimat din cauza retragerii lui Bismarck” (Carol I al României. Jurnal, p. 168).
4
Într-o scrisoare trimisă fratelui său, Fritz von Hohenzollern, la 31 martie/12 aprilie
1890, regele Carol I îi relata discuĠia avută cu ministrul plenipotenĠiar al Germaniei la Bucureúti,
Bernhard von Bülow: „La ultimul dineu diplomatic i-am amintit lui Bülow de convorbirea mea cu
el úi i-am spus că acum, ca urmare a retragerii lui Bismarck, consider situaĠia de la Berlin drept
gravă […]. ùi el deplânge căderea marelui cancelar la fel de mult ca úi mine. Retragerea lui
Bismarck nu schimbă nimic în politica externă; Tripla AlianĠă este mai tare ca niciodată, doar că
există temeri că micile conflicte internaĠionale ar putea mai uúor acum să aibă drept urmare
complicaĠii grave, faĠă de vremea când cancelarul de fier intervenea cu marele său prestigiu úi înlătura
orice pericol” (Cristescu, Carol I CorespondenĠa personală, p. 255). A se vedea úi Dan Berindei,
Bernhard von Bülow in Rumänien in den ersten Jahren seiner Mission in Bukarest, în Deutsche Frage
undeuropäisches Gleichgewicht. Festschrift für Andreas Hillgruber, hrsg. Von Von Klaus Hildebrand
und Reiner Pommerin, Köln, 1985, p. 47 úi urm.; Gerd Fesser, Reichskanzler von Bülow.
Architekt der deutschen Weltpolitik, Leipzig, 2003, p. 36-39.
5
Wilhelm Kremnitz.
6
Mite Kremnitz, născută Marie Charlotte von Bardeleben.
7
Pe larg: Grete Tartler, Carmen Sylva úi Mite Kremnitz între Orient úi Occident, în
„Însemnări ieúene” (Iaúi), seria a treia, an III, nr. 10, octombrie 2011, p. 54-63; Renate Grebing,
Mite Kremnitz (1852-1916): eine Vermittler in der rumänischen Kultur in Deutschland, Frankfurt
am Main, 1976.
8
În memoriile sale Bülow a lăsat câteva aprecieri asupra liderilor politici români
P.P. Carp, D.A. Sturdza, Take Ionescu. Dacă pe primii doi îi considera oameni de onoare úi buni
patrioĠi, în schimb Take Ionescu era perceput ca fiind coruptibil.
25
Ȼɭɯɚɪɟɫɬ, 25 ɢɸɥɹ 1890 ɝ., ʋ 31. ɏɢɬɪɨɜɨ – Ƚɢɪɫɭ

Ʉɨɪɨɥɟɜɚ ȿɥɢɡɚɜɟɬɚ ɜɵɟɯɚɥɚ ɡɚ ɝɪɚɧɢɰɭ 17ɝɨ ɢɸɥɹ. ɉɨ
ɭɫɬɚɧɨɜɢɜɲɟɦɭɫɹ ɡɞɟɫɶ ɨɛɵɱɚɸ, ɞɢɩɥɨɦɚɬɢɱɟɫɤɢɣ ɤɨɪɩɭɫ ɨɛɵɤɧɨɜɟɧɧɨ
ɨɬɩɪɚɜɥɹɟɬɫɹ ɧɚ ɫɬɚɧɰɢɸ ɩɪɨɜɨɠɚɬɶ ɤɨɪɨɥɹ ɢ ɤɨɪɨɥɟɜɭ ɩɪɢ ɢɯ ɨɬɴɟɡɞɚɯ ɡɚ
ɩɪɟɞɟɥɵ ɫɬɪɚɧɵ. ɉɨɷɬɨɦɭ ɤɨ ɞɧɸ ɨɬɴɟɡɞɚ ɤɨɪɨɥɟɜɵ ɹ ɨɬɩɪɚɜɢɥɫɹ ɜ ɋɢɧɚɸ.
ɇɨ ɜ ɫɚɦɵɣ ɞɟɧɶ ɨɬɴɟɡɞɚ ȿɺ ȼɟɥɢɱɟɫɬɜɚ, ɭɬɪɨɦ ɦɢɧɢɫɬɪ ɢɧɨɫɬɪɚɧɧɵɯ ɞɟɥ
ɫɨɨɛɳɢɥ ɦɧɟ, ɱɬɨ Ʉɨɪɨɥɟɜɚ ɱɭɜɫɬɜɭɟɬ ɫɟɛɹ ɱɪɟɡɜɵɱɚɣɧɨ ɭɬɨɦɥɺɧɧɨɣ ɢ
ɩɨɪɭɱɢɥɚ ɟɦɭ ɩɪɨɫɢɬɶ ɞɢɩɥɨɦɚɬɢɱɟɫɤɢɣ ɤɨɪɩɭɫ ɟɺ ɧɟ ɩɪɨɜɨɠɚɬɶ ɢ
ɩɟɪɟɞɚɬɶ ɧɚɦ ɜɵɪɚɠɟɧɢɹ ɟɺ ɩɪɢɡɧɚɬɟɥɶɧɨɫɬɢ.
Ⱦɟɣɫɬɜɢɬɟɥɶɧɨ, ɡɞɨɪɨɜɶɟ ɤɨɪɨɥɟɜɵ, ɭɠɟ ɞɚɜɧɨ ɤɪɚɣɧɟ
ɪɚɫɫɬɪɨɟɧɧɨɟ, ɡɚ ɩɨɫɥɟɞɧɟɟ ɜɪɟɦɹ ɡɧɚɱɢɬɟɥɶɧɨ ɭɯɭɞɲɢɥɨɫɶ1. Ʉɨɪɨɥɟɜɚ
ɫɬɪɚɞɚɟɬ ɩɨɞɚɝɪɨɣ ɠɟɥɭɞɤɚ ɢ ɧɟ ɦɨɠɟɬ ɩɪɢɧɢɦɚɬɶ ɩɨɱɬɢ ɧɢɤɚɤɨɣ ɩɢɳɢ.
ɉɪɢ ɷɬɨɦ ɨɧɚ ɜɟɞɺɬ ɨɛɪɚɡ ɠɢɡɧɢ ɫɚɦɵɣ ɧɟɝɢɝɢɟɧɢɱɟɫɤɢɣ. ɉɪɟɞɚɜɚɹɫɶ ɫ
ɥɢɯɨɪɚɞɨɱɧɨɣ ɞɟɹɬɟɥɶɧɨɫɬɶɸ ɫɜɨɢɦ ɥɢɬɟɪɚɬɭɪɧɵɦ ɡɚɧɹɬɢɹɦ, ɨɧɚ ɩɨɱɬɢ ɧɟ
ɫɩɢɬ ɢ ɧɚɯɨɞɢɬɫɹ ɩɨɫɬɨɹɧɧɨ ɜ ɧɟɟɫɬɟɫɬɜɟɧɧɨ ɷɤɡɚɥɶɬɢɪɨɜɚɧɧɨɦ ɫɨɫɬɨɹɧɢɢ.
ȼ ɩɨɫɥɟɞɧɟɟ ɜɪɟɦɹ ɭɩɚɞɨɤ ɫɢɥ ɟɺ ɞɨɲɺɥ ɞɨ ɬɨɝɨ, ɱɬɨ ɫ ɧɟɣ ɛɵɜɚɸɬ ɱɚɫɬɵɟ
ɨɛɦɨɪɨɤɢ. ɉɪɢ ɨɬɴɟɡɞɟ, ɜɯɨɞɹ ɜ ɜɚɝɨɧ, ɫ ɧɟɣ ɫɞɟɥɚɥɨɫɶ ɞɭɪɧɨ, ɢ ɟɞɜɚ

ɭɫɩɟɥɢ ɟɺ ɩɨɞɞɟɪɠɚɬɶ.
Ɉɤɪɭɠɚɸɳɢɟ ɤɨɪɨɥɟɜɭ ɜɨɡɥɚɝɚɸɬ ɛɨɥɶɲɢɟ ɧɚɞɟɠɞɵ ɧɚ
ɩɭɬɟɲɟɫɬɜɢɟ. ɇɟɫɤɨɥɶɤɨ ɞɧɟɣ ɩɪɢɧɭɠɞɺɧɧɨɣ ɩɟɪɟɦɟɧɵ ɠɢɡɧɢ ɫ
ɨɬɫɭɬɫɬɜɢɟɦ ɥɢɬɟɪɚɬɭɪɧɵɯ ɡɚɧɹɬɢɣ ɦɨɝɭɬ ɩɪɢɧɟɫɬɢ ɥɢɲɶ ɩɨɥɶɡɭ ɟɺ
ɪɚɫɫɬɪɨɟɧɧɨɦɭ ɡɞɨɪɨɜɶɸ. Ʉɨɪɨɥɟɜɚ ɜɵɟɯɚɥɚ ɡɚ ɝɪɚɧɢɰɭ ɜ ɫɨɩɪɨɜɨɠɞɟɧɢɢ
ɝɟɧɟɪɚɥɚ Ƚɪɟɱɚɧɭ, ɩɪɟɮɟɤɬɚ ɞɜɨɪɰɚ, ɞɨɤɬɨɪɚ Ɍɟɨɞɨɪɢ ɢ ɞɜɭɯ ɮɪɟɣɥɢɧ
ɝɨɫɩɨɠ ȼɷɤɷɪɟɫɤɭ ɢ Ɇɢɤɥɟɫɤɭ.
Ʉɚɤ ɹ ɭɠɟ ɢɦɟɥ ɱɟɫɬɶ ɞɨɧɨɫɢɬɶ, ɤɨɪɨɥɟɜɚ ɨɬɩɪɚɜɥɹɟɬɫɹ, ɩɪɟɠɞɟ
ɜɫɟɝɨ, ɤ ɫɜɨɟɣ ɦɚɬɟɪɢ, ɩɨɬɨɦ ɨɧɚ ɧɚɦɟɪɟɧɚ ɨɬɩɪɚɜɢɬɶɫɹ ɧɚ ɦɨɪɫɤɢɟ
ɤɭɩɚɧɶɹ, ɧɨ ɧɟ ɜ Ƚɨɥɥɚɧɞɢɸ, ɤɚɤ ɩɪɟɞɩɨɥɚɝɚɥɨɫɶ ɩɪɟɠɞɟ, ɚ ɜ Ⱥɧɝɥɢɸ. ȼ
ɩɪɢɞɜɨɪɧɵɯ ɤɪɭɠɤɚɯ ɪɚɫɫɤɚɡɵɜɚɸɬ, ɱɬɨ ɡɚɬɚɟɧɧɚɹ ɰɟɥɶ ɷɬɨɣ ɩɨɟɡɞɤɢ –
ɭɫɬɪɨɣɫɬɜɨ ɛɪɚɤɚ ɦɟɠɞɭ ɩɪɢɧɰɟɦ Ɏɟɪɞɢɧɚɧɞɨɦ ɢ ɞɨɱɟɪɶɸ ɩɪɢɧɰɚ
ȼɚɥɥɢɣɫɤɨɝɨ.
ȼɨɩɪɨɫ ɨ ɠɟɧɢɬɶɛɟ ɧɚɫɥɟɞɧɨɝɨ ɩɪɢɧɰɚ2 ɱɪɟɡɜɵɱɚɣɧɨ ɨɡɚɛɨɱɢɜɚɟɬ
ɤɨɪɨɥɹ. ɂ ɞɟɣɫɬɜɢɬɟɥɶɧɨ, ɜɨɩɪɨɫ ɷɬɨɬ ɜɟɫɶɦɚ ɜɚɠɟɧ. ɉɨ ɪɭɦɵɧɫɤɨɣ
ɤɨɧɫɬɢɬɭɰɢɢ ɞɟɬɢ ɧɚɫɥɟɞɧɨɝɨ ɩɪɢɧɰɚ ɞɨɥɠɧɵ ɛɵɬɶ ɤɪɟɳɟɧɵ ɜ
ɩɪɚɜɨɫɥɚɜɧɨɣ ɜɟɪɟ. ȿɫɥɢ ɛɵ ɟɝɨ ɛɭɞɭɳɚɹ ɫɭɩɪɭɝɚ ɛɵɥɚ ɤɚɬɨɥɢɱɤɚ,
ɨɛɫɬɨɹɬɟɥɶɫɬɜɨ ɷɬɨ ɩɪɟɞɫɬɚɜɢɥɨ ɛɵ ɛɟɫɤɨɧɟɱɧɵɟ ɡɚɬɪɭɞɧɟɧɢɹ. ɂ ɫɩɪɨɫɢɬɶ
ɪɚɡɪɟɲɟɧɢɹ ɩɚɩɵ ɧɟɦɵɫɥɢɦɨ. Ɇɟɠɞɭ ɬɟɦ, ɞɥɹ ɤɨɪɨɥɹ Ʉɚɪɥɚ ɢ ɜɫɟɣ ɟɝɨ
ɫɟɦɶɢ, ɭɛɟɠɞɺɧɧɨ ɩɪɢɜɟɪɠɟɧɧɵɯ ɤɚɬɨɥɢɱɟɫɤɨɣ ɜɟɪɟ, ɛɵɥɨ ɛɵ ɜɟɫɶɦɚ ɬɪɭɞɧɨ
ɨɛɨɣɬɢɫɶ ɛɟɡ ɫɨɝɥɚɫɢɹ ɝɥɚɜɵ ɤɚɬɨɥɢɱɟɫɬɜɚ. ȼɨɬ ɩɨɱɟɦɭ ɠɟɥɚɸɬ ɩɪɢɢɫɤɚɬɶ
ɞɥɹ ɩɪɢɧɰɚ Ɏɟɪɞɢɧɚɧɞɚ ɧɟɜɟɫɬɭ ɩɪɨɬɟɫɬɚɧɬɫɤɨɝɨ ɜɟɪɨɢɫɩɨɜɟɞɚɧɢɹ. ɇɨ ɢ ɬɭɬ
ɜɨɩɪɨɫ ɧɟɥɟɝɤɨ ɪɚɡɪɟɲɚɟɬɫɹ. Ⱦɟɣɫɬɜɢɬɟɥɶɧɨ, ɧɟɩɨɧɹɬɧɨɣ ɚɧɨɦɚɥɢɟɣ
ɩɪɟɞɫɬɚɜɥɹɟɬɫɹ ɫɟɦɶɹ, ɫɨɫɬɨɹɳɚɹ ɢɡ ɨɬɰɚ-ɤɚɬɨɥɢɤɚ, ɦɚɬɟɪɢ-ɩɪɨɬɟɫɬɚɧɬɤɢ ɢ
ɩɪɚɜɨɫɥɚɜɧɵɯ ɞɟɬɟɣ.
1
ȼ ɩɢɫɶɦɚɯ, ɨɬɩɪɚɜɥɟɧɧɵɯ ɫɜɨɢɦ ɪɨɞɫɬɜɟɧɧɢɤɚɦ, ɤɨɪɨɥɶ Ʉɚɪɥ I ɬɚɤɠɟ ɜɵɪɚɠɚɟɬ
ɨɡɚɛɨɱɟɧɧɨɫɬɶ ɫɨɫɬɨɹɧɢɟɦ ɡɞɨɪɨɜɶɹ ɤɨɪɨɥɟɜɵ ȿɥɢɡɚɜɟɬɵ. Ɇɨɧɚɪɯ ɩɪɢɡɧɚɺɬ, ɱɬɨ ɟɝɨ
ɫɭɩɪɭɝɚ ɛɵɥɚ «ɨɱɟɧɶ ɛɨɥɶɧɚ», «ɧɟɜɢɞɚɧɧɨ ɩɨɯɭɞɟɥɚ ɢ ɩɪɟɛɵɜɚɟɬ ɜ ɩɥɚɱɟɜɧɨɦ ɫɨɫɬɨɹɧɢɢ».
Ʉɨɪɨɥɟɜɚ ȿɥɢɡɚɜɟɬɚ ɧɚɩɪɚɜɢɥɚɫɶ, ɩɪɟɠɞɟ ɜɫɟɝɨ, ɜ ɇɟɣɜɢɞ, ɡɚɬɟɦ ɜ Ʌɥɚɧɞɢɞɧɨ,
ɛɚɥɶɧɟɨɥɨɝɢɱɟɫɤɢɣ ɤɭɪɨɪɬ ɜ ɍɷɥɶɫɟ, ɚ ɡɚɬɟɦ ɜ ɨɤɬɹɛɪɟ 1890 ɝ. ɩɪɢɟɯɚɥɚ ɜ ɲɨɬɥɚɧɞɫɤɢɣ
ɡɚɦɨɤ Ȼɚɥɶɦɨɪɚɥɶ ɧɚ ɜɫɬɪɟɱɭ ɫ ɛɪɢɬɚɧɫɤɨɣ ɤɨɪɨɥɟɜɨɣ ȼɢɤɬɨɪɢɟɣ.
2
Ɋɨɫɫɢɣɫɤɢɣ ɞɢɩɥɨɦɚɬ ɨɱɟɧɶ ɯɨɪɨɲɨ ɜɫɤɪɵɥ ɬɪɭɞɧɨɫɬɢ, ɤɨɬɨɪɵɟ ɦɨɝɥɢ
ɜɨɡɧɢɤɧɭɬɶ ɜ ɫɜɹɡɢ ɫ ɜɨɩɪɨɫɨɦ ɨ ɠɟɧɢɬɶɛɟ ɩɪɢɧɰɚ Ɏɟɪɞɢɧɚɧɞɚ. Ɉɧ ɦɨɝ ɠɟɧɢɬɶɫɹ ɥɢɛɨ ɧɚ
ɩɪɨɬɟɫɬɚɧɬɤɟ, ɥɢɛɨ ɧɚ ɩɪɚɜɨɫɥɚɜɧɨɣ. ɂɧɚɱɟ ɠɟ ɫ ɬɪɭɞɨɦ ɜɟɪɢɥɨɫɶ, ɱɬɨ ɩɚɩɚ ɪɢɦɫɤɢɣ ɦɨɝ
ɛɵ ɩɪɢɦɢɪɢɬɶɫɹ ɫ ɬɟɦ ɮɚɤɬɨɦ, ɱɬɨ ɧɚɫɥɟɞɧɢɤɢ Ɏɟɪɞɢɧɚɧɞɚ ɫɬɚɧɭɬ «ɫɯɢɡɦɚɬɢɤɚɦɢ».
Bucureúti, 25 iulie 1890, nr. 31. Hitrovo către Giers

Regina Elisabeta a plecat peste hotare pe data de 17 iulie. Potrivit
uzanĠelor încetăĠenite aici, corpul diplomatic se deplasează de obicei la gară
pentru a-i petrece pe rege úi regină la plecările lor dincolo de frontierele Ġării.
Din această cauză, la data plecării reginei, eu m-am deplasat spre Sinaia. Dar,
chiar în ziua plecării MajestăĠii Sale, dimineaĠa, ministrul Afacerilor Externe
mi-a comunicat că regina se simte foarte obosită úi că l-a însărcinat să solicite
corpului diplomatic să nu o petreacă úi să ne transmită sentimentele recu-
noútinĠei sale.
Într-adevăr, sănătatea reginei, afectată deja destul de mult, s-a înrăutăĠit
în ultimul timp în mod considerabil1. Regina suferă de podagră la stomac úi nu
poate mânca aproape nici un fel de hrană. În acelaúi timp, modul ei de viaĠă este
cel mai neigienic. Consacrându-se cu o implicare febrilă ocupaĠiilor sale
literare, ea aproape că nu doarme úi se află mereu într-o stare nenaturală de
exaltare. În ultima vreme puterile ei au scăzut până într-acolo încât ea îúi pierde
deseori cunoútinĠa. La plecare, intrând în vagon, i s-a făcut rău úi abia au apucat
să o Ġină.
Anturajul reginei îúi pune foarte multe speranĠe în această călătorie.
Câteva zile de schimbare forĠată a modului de viaĠă, cu lipsa ocupaĠiilor literare,
ar putea să-i fie de folos. Cu sănătatea deranjată, regina a plecat peste hotare
fiind însoĠită de către generalul Greceanu, prefectul Palatului, doctorul Teodori
úi două domniúoare de onoare, Văcărescu úi Miclescu.
Aúa cum am avut deja onoarea să vă comunic, regina va merge mai întâi
la mama sa, după care intenĠionează să se ducă la mare, dar nu în Olanda, aúa
cum se presupunea iniĠial, ci în Anglia. În cercurile de la Palat se vorbeúte că
scopul ascuns al acestei călătorii este căsătoria principelui Ferdinand cu fiica
principelui de Wales.
Chestiunea căsătoriei2 „principelui moútenitor” îi provoacă îngrijorări
mari regelui. ùi, într-adevăr, chestiunea aceasta este foarte importantă. Potrivit
constituĠiei româneúti, copiii principelui moútenitor trebuie să fie botezaĠi în
confesiune ortodoxă. Dacă viitoarea sa soĠie ar fi catolică, această situaĠie ar
crea complicaĠii interminabile. Iar să se ceară acordul Papei este de neimaginat.
Pentru regele Carol úi întreaga sa familie, adepĠi convinúi ai confesiunii catolice,
ar fi foarte greu să treacă peste acordul capului Bisericii Catolice. Iată de ce se
doreúte căutarea pentru principele Ferdinand a unei mirese de confesiune
protestantă. Dar úi în acest caz există destule dificultăĠi. Într-adevăr, o familie
compusă dintr-un tată catolic, o mamă protestantă úi copii ortodocúi reprezintă o
anomalie de neînĠeles.

1
Chiar úi în scrisorile trimise membrilor familiei, regele Carol I îúi exprima îngrijorarea
faĠă de sănătatea reginei Elisabeta. Recunoútea că era „foarte bolnavă”, „nemaipomenit de slăbită
úi într-o stare deplorabilă”. Regina Elisabeta a mers mai întâi la Neuwiɟd, apoi la Llandudno, o
staĠiune balneară din ğara Galilor, pentru ca în octombrie 1890, la castelul Balmoral din ScoĠia, să
aibă loc întâlnirea cu regina Victoria a Angliei.
2
Diplomatul rus sesiza foarte bine dificultăĠile ce puteau interveni în chestiunea
căsătoriei prinĠului Ferdinand. Acesta putea să se căsătorească fie cu o protestantă, fie cu o
ortodoxă. Altfel, era greu de crezut că Papa ar fi acceptat ca urmaúii prinĠului Ferdinand să devină
„schismatici”.
26
Ȼɭɯɚɪɟɫɬ, 12 ɹɧɜɚɪɹ 1891 ɝ., ʋ 2. ɏɢɬɪɨɜɨ – Ƚɢɪɫɭ

Ɂɚɤɨɧɱɢɜɲɚɹɫɹ 22 ɱɢɫɥɚ ɦɢɧ[ɭɜɲɟɝɨ] ɞɟɤɚɛɪɹ ɨɫɟɧɧɹɹ ɫɟɫɫɢɹ
ɪɭɦɵɧɫɤɢɯ ɩɚɥɚɬ ɨɤɚɡɚɥɚɫɶ ɫɬɨɥɶ ɠɟ ɛɟɫɩɥɨɞɧɨɣ ɞɥɹ ɞɟɣɫɬɜɢɬɟɥɶɧɵɯ
ɧɭɠɞ ɫɬɪɚɧɵ, ɫɤɨɥɶɤɨ ɢ ɛɟɫɫɨɞɟɪɠɚɬɟɥɶɧɨɣ ɜ ɫɦɵɫɥɟ ɩɪɨɹɜɥɟɧɢɹ ɬɨɝɨ
ɯɚɨɬɢɱɟɫɤɨɝɨ ɩɨɥɨɠɟɧɢɹ, ɜ ɤɨɟɦ ɧɚɯɨɞɢɬɫɹ ɧɵɧɟ ɩɨɥɢɬɢɱɟɫɤɚɹ ɠɢɡɧɶ
Ɋɭɦɵɧɢɢ. ȼɵɛɨɪɵ ɛɸɪɨ [ɩɚɥɚɬ], ɞɟɛɚɬɵ ɩɨ ɩɨɜɨɞɭ ɨɬɜɟɬɚ ɧɚ ɬɪɨɧɧɭɸ ɪɟɱɶ,
ɧɟɫɤɨɥɶɤɨ ɧɚɬɭɪɚɥɢɡɚɰɢɣ ɢ ɩɨɫɩɟɲɧɨɟ ɝɨɥɨɫɨɜɚɧɢɟ ɠɟɥɟɡɧɨɞɨɪɨɠɧɨɝɨ
ɛɸɞɠɟɬɚ ɡɚɩɨɥɧɢɥɢ ɫɨɛɨɣ ɡɚɫɟɞɚɧɢɹ ɧɚɪɨɞɧɵɯ ɩɪɟɞɫɬɚɜɢɬɟɥɟɣ ɜ ɬɟɱɟɧɢɟ
ɩɨɥɭɬɨɪɚ ɦɟɫɹɰɟɜ, ɩɪɢɱɺɦ ɢ «ɞɪɭɡɶɹ ɩɪɚɜɢɬɟɥɶɫɬɜɚ», ɢ ɤɨɪɢɮɟɢ
ɨɩɩɨɡɢɰɢɢ ɭɫɩɟɥɢ ɜɵɫɤɚɡɚɬɶ ɞɪɭɝ ɞɪɭɝɭ ɧɟɦɚɥɨ ɝɨɪɶɤɢɯ ɭɩɪɺɤɨɜ ɢ
ɨɛɜɢɧɟɧɢɣ1.
Ɂɧɚɱɢɬɟɥɶɧɨɟ ɜɪɟɦɹ ɛɵɥɨ, ɦɟɠɞɭ ɩɪɨɱɢɦ, ɩɨɬɟɪɹɧɨ ɧɚ ɜɵɹɫɧɟɧɢɟ
ɜɨɩɪɨɫɚ ɨ ɬɨɦ, ɤɨɧɫɬɢɬɭɰɢɨɧɚɥɶɧɨ ɥɢ ɩɪɚɜɢɬɟɥɶɫɬɜɨ ɝɟɧɟɪɚɥɚ Ɇɚɧɭ2 ɢɥɢ
ɧɟɬ. ɗɬɢ ɛɟɫɩɨɥɟɡɧɵɟ ɩɪɢ ɧɵɧɟɲɧɟɦ ɩɨɥɨɠɟɧɢɢ ɞɟɥ ɩɪɟɪɟɤɚɧɢɹ ɞɚɥɢ,
ɜɩɪɨɱɟɦ, ɜɨɡɦɨɠɧɨɫɬɶ ɨɪɚɬɨɪɚɦ ɢɡ ɱɢɫɥɚ «ɞɪɭɡɟɣ ɩɪɚɜɢɬɟɥɶɫɬɜɚ»
ɧɟɨɞɧɨɤɪɚɬɧɨ ɜɵɫɤɚɡɚɬɶ ɬɟɨɪɢɢ ɢ ɜɡɝɥɹɞɵ, ɢɧɨɝɞɚ ɫɨɜɟɪɲɟɧɧɨ
ɩɪɨɬɢɜɨɪɟɱɚɳɢɟ ɫɚɦɨɦɭ ɩɪɢɧɰɢɩɭ ɧɚɪɨɞɧɨɝɨ ɩɪɟɞɫɬɚɜɢɬɟɥɶɫɬɜɚ ɢ
ɫɥɭɠɚɳɢɟ ɯɚɪɚɤɬɟɪɧɵɦ ɩɪɢɡɧɚɤɨɦ ɩɟɪɟɠɢɜɚɟɦɨɝɨ Ɋɭɦɵɧɢɟɣ ɤɪɢɡɢɫɚ.
Ɍɚɤ, ɦɟɠɞɭ ɩɪɨɱɢɦ, ɜ ɨɬɜɟɬɟ ɧɚ ɨɛɜɢɧɟɧɢɟ ɧɵɧɟɲɧɟɝɨ ɩɪɚɜɢɬɟɥɶɫɬɜɚ ɜ
ɬɨɦ, ɱɬɨ ɨɧɨ ɧɟ ɢɦɟɟɬ ɜ ɫɬɪɚɧɟ ɩɚɪɬɢɢ, ɧɟ ɨɥɢɰɟɬɜɨɪɹɟɬ ɦɧɟɧɢɹ ɢ
ɫɬɪɟɦɥɟɧɢɣ ɱɚɫɬɢ ɪɭɦɵɧɫɤɨɝɨ ɧɚɪɨɞɚ ɢ ɧɟ ɩɪɟɞɫɬɚɜɥɹɟɬɫɹ ɧɢɱɟɦ ɢɧɵɦ,

ɤɚɤ ɪɟɡɭɥɶɬɚɬɨɦ ɤɨɦɩɪɨɦɢɫɫɚ ɦɟɠɞɭ ɧɟɫɤɨɥɶɤɢɦɢ ɬɚɤɢɦɢ ɠɟ
ɛɟɫɩɚɪɬɢɣɧɵɦɢ, ɤɚɤ ɢ ɨɧɨ ɫɚɦɨ, ɩɨɥɢɬɢɱɟɫɤɢɦɢ ɢɫɤɚɬɟɥɹɦɢ ɩɪɢɤɥɸɱɟɧɢɣ,
ɞɟɩɭɬɚɬ Ⱥɪɢɨɧ, ɚɜɬɨɪ ɨɬɜɟɬɚ ɧɚ ɬɪɨɧɧɭɸ ɪɟɱɶ, ɭɛɟɠɞɺɧɧɨ ɞɨɤɚɡɵɜɚɥ, ɱɬɨ ɜ
ɫɭɳɟɫɬɜɟ ɧɢ ɫɟɧɚɬ, ɧɢ ɩɚɥɚɬɚ ɞɟɩɭɬɚɬɨɜ ɧɢɱɭɬɶ ɧɟ ɩɪɢɡɜɚɧɵ ɨɥɢɰɟɬɜɨɪɹɬɶ
ɫɨɛɨɸ ɜɡɝɥɹɞɨɜ ɧɟɫɤɨɥɶɤɢɯ ɧɟ ɡɧɚɤɨɦɵɯ ɫ ɩɨɥɢɬɢɤɨɸ ɢ ɱɚɫɬɨ ɧɟɪɚɡɜɢɬɵɯ
ɢɡɛɢɪɚɬɟɥɟɣ.
Ƚɨɫɩɨɞɢɧ Ⱥɪɢɨɧ, ɩɪɢ ɲɭɦɧɵɯ ɚɩɥɨɞɢɫɦɟɧɬɚɯ ɩɪɚɜɢɬɟɥɶɫɬɜɟɧɧɨɝɨ
ɛɨɥɶɲɢɧɫɬɜɚ, ɫɬɪɟɦɢɥɫɹ ɜ ɬɨɠɟ ɜɪɟɦɹ ɞɨɤɚɡɚɬɶ, ɱɬɨ ɧɚɪɨɞɧɵɟ ɢɡɛɪɚɧɧɢɤɢ
ɢɦɟɸɬ ɛɨɥɟɟ ɫɟɪɶɺɡɧɭɸ ɢ ɛɨɥɟɟ ɜɚɠɧɭɸ ɦɢɫɫɢɸ, ɱɟɦ ɨɛɫɭɠɞɟɧɢɟ ɦɟɥɤɢɯ
ɜɪɟɦɟɧɧɵɯ ɢ ɱɚɫɬɨ ɢɡɦɟɧɱɢɜɵɯ ɜɨɠɞɟɥɟɧɢɣ ɦɚɫɫɵ, ɚ ɢɦɟɧɧɨ ɜɟɫɬɢ ɧɚɪɨɞ
ɤ ɬɟɦ, ɦɨɠɟɬ ɛɵɬɶ, ɢ ɨɬɞɚɥɺɧɧɵɦ, ɧɨ ɜɵɫɨɤɢɦ ɰɟɥɹɦ, ɤ ɤɨɢɦ ɨɧ ɩɪɢɡɜɚɧ ɜ
ɫɢɥɭ ɫɜɨɟɝɨ ɩɪɨɲɥɨɝɨ, ɫɜɨɢɯ ɤɚɱɟɫɬɜ ɢ ɫɜɨɟɣ ɱɢɫɥɟɧɧɨɫɬɢ. ȼɜɢɞɭ ɷɬɨɝɨ
ɩɨɞɞɟɪɠɤɚ ɢɥɢ ɨɫɭɠɞɟɧɢɟ, ɜɫɬɪɟɱɚɟɦɵɟ ɜ ɫɬɪɚɧɟ ɬɨɸ ɢɥɢ ɞɪɭɝɨɸ
ɩɨɥɢɬɢɱɟɫɤɨɣ ɩɚɪɬɢɟɣ, ɹɜɥɹɟɬɫɹ, ɩɨ ɫɭɳɟɫɬɜɭ, ɜɨɩɪɨɫɨɦ ɜɬɨɪɨɫɬɟɩɟɧɧɵɦ ɢ
ɧɟ ɦɨɠɟɬ ɨɫɥɚɛɢɬɶ ɩɪɚɜɚ ɧɚ ɩɪɟɞɟɪɠɚɧɢɟ ɜɥɚɫɬɢ. ɉɨɞɨɛɧɵɟ ɜɡɝɥɹɞɵ ɜɩɟɪɜɵɟ
ɨɬɤɪɵɬɨ ɜɵɫɤɚɡɵɜɚɸɬɫɹ ɩɪɟɞ ɥɢɰɨɦ ɩɪɟɞɫɬɚɜɢɬɟɥɟɣ ɪɭɦɵɧɫɤɨɝɨ ɧɚɪɨɞɚ, ɢ
ɞɚɥɶɧɟɣɲɟɟ ɪɚɡɜɢɬɢɟ ɢɯ, ɧɟɫɨɦɧɟɧɧɨ, ɞɨɥɠɧɨ ɧɢɡɜɟɫɬɢ ɩɨɥɢɬɢɱɟɫɤɭɸ
ɛɨɪɶɛɭ ɧɚ ɟɳɺ ɛɨɥɟɟ ɧɢɡɤɢɣ, ɱɟɦ ɧɵɧɟ, ɧɪɚɜɫɬɜɟɧɧɵɣ ɭɪɨɜɟɧɶ.
ȼ ɬɟɱɟɧɢɟ ɩɪɟɧɢɣ, ɦɟɠɞɭ ɩɪɨɱɢɦ, ɜ ɩɚɥɚɬɟ ɛɵɥ ɩɨɞɧɹɬ, ɧɟɫɤɨɥɶɤɨ
ɨɪɢɝɢɧɚɥɶɧɵɣ ɜ ɩɪɢɧɰɢɩɢɚɥɶɧɨɦ ɨɬɧɨɲɟɧɢɢ, ɧɨ ɢɦɟɸɳɢɣ ɧɟɦɚɥɨɟ
ɡɧɚɱɟɧɢɟ ɜ ɪɟɚɥɶɧɨɣ ɠɢɡɧɢ, ɜɨɩɪɨɫ ɨ ɧɟɪɚɜɧɨɦ ɜ ɤɨɪɨɥɟɜɫɬɜɟ ɩɨɥɨɠɟɧɢɢ
ȼɚɥɚɯɢɢ ɫɪɚɜɧɢɬɟɥɶɧɨ ɫ Ɇɨɥɞɚɜɢɟɣ. ȼɨɩɪɨɫ ɷɬɨɬ ɛɵɥ ɜɩɟɪɜɵɟ ɨɛɫɭɠɞɚɟɦ
ɫ ɩɚɪɥɚɦɟɧɬɫɤɨɣ ɬɪɢɛɭɧɵ ɜ ɦɢɧɭɜɲɟɦ ɝɨɞɭ ɝɨɫɩɨɞɢɧɨɦ Ʉɨɝɷɥɧɢɱɚɧɭ,
ɤɨɬɨɪɵɣ ɩɨ ɩɨɜɨɞɭ ɜɨɬɢɪɨɜɚɧɢɹ ɤɪɟɞɢɬɨɜ ɧɚ Ƚɚɥɚɰ-Ɏɨɤɲɚɧɫɤɢɟ
ɭɤɪɟɩɥɟɧɢɹ ɡɚɹɜɢɥ, ɱɬɨ ɩɪɚɜɢɬɟɥɶɫɬɜɨ, ɩɪɟɞɜɢɞɹ ɧɟɨɛɯɨɞɢɦɨɫɬɶ ɡɚɳɢɬɵ
ȼɚɥɚɯɢɢ, ɪɚɫɯɨɞɭɹ ɧɚ ɷɬɨɬ ɩɪɟɞɦɟɬ ɦɢɥɥɢɨɧɵ ɮɪɚɧɤɨɜ, ɭɩɥɚɱɢɜɚɟɦɵɟ
ɜɫɟɦ ɧɚɫɟɥɟɧɢɟɦ ɤɨɪɨɥɟɜɫɬɜɚ, ɨɫɬɚɜɥɹɟɬ ɛɟɡɡɚɳɢɬɧɨɣ Ɇɨɥɞɚɜɢɸ3. Ⱦɪɭɝɢɟ
ɨɪɚɬɨɪɵ ɜɨɡɜɪɚɳɚɥɢɫɶ ɜɩɨɫɥɟɞɫɬɜɢɢ ɤ ɬɨɦɭ ɠɟ ɜɨɩɪɨɫɭ, ɧɨ ɦɢɧɢɫɬɪɵ
ɨɬɜɟɱɚɥɢ ɭɤɥɨɧɱɢɜɨ, ɢ ɨɩɚɫɟɧɢɹ ɨ ɫɭɞɶɛɟ Ɇɨɥɞɚɜɢɢ ɨɫɬɚɥɢɫɶ
ɧɟɭɫɩɨɤɨɟɧɧɵɦɢ. ȼ ɦɢɧɭɜɲɭɸ ɫɟɫɫɢɸ ɨɞɢɧ ɢɡ ɞɟɩɭɬɚɬɨɜ ɨɩɩɨɡɢɰɢɢ
ɩɨɬɪɟɛɨɜɚɥ ɭ ɝɟɧɟɪɚɥɚ Ɇɚɧɭ ɨɛɴɹɫɧɢɬɶ ɩɪɢɱɢɧɵ, ɩɨ ɤɨɬɨɪɵɦ ɜ ɧɵɧɟɲɧɟɦ
ɤɚɛɢɧɟɬɟ ɧɟɬ ɧɢ ɨɞɧɨɝɨ ɦɢɧɢɫɬɪɚ ɢɡ ɦɨɥɞɚɜɚɧ, ɱɬɨ ɛɭɞɬɨ ɛɵ ɞɚɺɬ ȼɚɥɚɯɢɢ
ɡɧɚɱɢɬɟɥɶɧɨɟ, ɫɪɚɜɧɢɬɟɥɶɧɨ ɫ Ɇɨɥɞɚɜɢɟɣ, ɩɪɟɨɛɥɚɞɚɧɢɟ ɜ ɤɨɪɨɥɟɜɫɬɜɟ.
Ƚɟɧɟɪɚɥ Ɇɚɧɭ ɫ ɨɫɨɛɵɦ ɠɚɪɨɦ ɨɬɜɟɱɚɥ, ɱɬɨ ɞɚɜɧɨ ɧɟ ɫɭɳɟɫɬɜɭɟɬ ɛɨɥɟɟ ɧɢ
ɦɨɥɞɚɜɚɧ, ɧɢ ɜɚɥɚɯɨɜ, ɚ ɟɫɬɶ ɨɞɧɢ ɪɭɦɵɧɵ, ɢ ɱɬɨ ɨɧ ɭɞɢɜɥɹɟɬɫɹ ɬɨɦɭ, ɱɬɨ
ɫ ɩɚɪɥɚɦɟɧɬɫɤɨɣ ɬɪɢɛɭɧɵ ɪɚɡɞɚɸɬɫɹ ɩɨɞɨɛɧɵɟ ɡɚɩɪɨɫɵ, ɛɪɨɫɚɸɳɢɟ ɬɟɧɶ
ɧɚ ɟɞɢɧɫɬɜɨ ɢ ɟɞɢɧɨɞɭɲɢɟ ɜɫɟɝɨ ɪɭɦɵɧɫɤɨɝɨ ɧɚɪɨɞɚ. ɇɨ ɤɪɚɫɧɨɪɟɱɢɟ
ɩɪɟɡɢɞɟɧɬɚ ɋɨɜɟɬɚ ɧɟ ɢɦɟɥɨ ɨɠɢɞɚɟɦɨɝɨ ɭɫɩɟɯɚ, ɢ ɟɦɭ ɬɨɱɧɵɦɢ ɞɚɧɧɵɦɢ
ɛɵɥɨ ɞɨɤɚɡɚɧɨ, ɱɬɨ ɡɚɛɨɬɵ ɨ ȼɚɥɚɯɢɢ ɢɦɟɸɬ, ɧɟɫɨɦɧɟɧɧɨ, ɛɨɥɟɟ ɦɟɫɬɚ ɜ
ɫɨɜɟɬɚɯ ɪɭɤɨɜɨɞɢɬɟɥɟɣ Ɋɭɦɵɧɢɢ, ɱɟɦ ɩɨɩɟɱɟɧɢɹ ɨ ɛɭɞɭɳɧɨɫɬɢ
ɦɨɥɞɚɜɫɤɢɯ ɩɪɨɜɢɧɰɢɣ ɤɨɪɨɥɟɜɫɬɜɚ. Ʉɪɨɦɟ ɜɨɩɪɨɫɚ ɨ ɡɚɳɢɬɟ ɨɬ
ɜɨɡɦɨɠɧɨɝɨ ɧɚɩɚɞɟɧɢɹ ɧɟɩɪɢɹɬɟɥɹ, ɜɫɟ ɫɭɦɦɵ, ɜɨɬɢɪɭɟɦɵɟ ɩɚɥɚɬɚɦɢ ɧɚ
ɲɨɫɫɟɣɧɵɟ ɢ ɠɟɥɟɡɧɨɞɨɪɨɠɧɵɟ ɞɨɪɨɝɢ, ɨɛɪɚɳɚɸɬɫɹ ɧɚ ɧɭɠɞɵ ȼɚɥɚɯɢɢ, ɢ
ɬɨɥɶɤɨ ɧɢɱɬɨɠɧɚɹ ɱɚɫɬɶ ɢɯ ɭɞɟɥɹɟɬɫɹ ɫɟɜɟɪɧɵɦ ɢ ɜɨɫɬɨɱɧɵɦ ɩɪɨɜɢɧɰɢɹɦ.

Ɇɟɠɞɭ ɞɪɭɝɢɦɢ ɞɚɧɧɵɦɢ ɛɵɥɨ ɭɤɚɡɚɧɨ ɢ ɧɚ ɬɨ, ɱɬɨ ɭɧɢɜɟɪɫɢɬɟɬɭ
ɚɫɫɢɝɧɭɟɬɫɹ 120 ɬɵɫɹɱ ɮɪɚɧɤɨɜ ɜ ɝɨɞ, ɬɨɝɞɚ ɤɚɤ ɹɫɫɤɢɣ ɭɧɢɜɟɪɫɢɬɟɬ
ɩɨɥɭɱɚɟɬ ɥɢɲɶ 30 ɬɵɫɹɱ ɮɪɚɧɤɨɜ4. ȼ ɬɨ ɠɟ ɜɪɟɦɹ ɩɪɚɜɢɬɟɥɶɫɬɜɨ, ɜɫɟɦɢ
ɦɟɪɚɦɢ ɨɯɪɚɧɹɹ ɜɚɥɚɯɫɤɢɟ ɩɪɨɜɢɧɰɢɢ ɨɬ ɱɪɟɡɦɟɪɧɨɝɨ ɧɚɩɥɵɜɚ ɟɜɪɟɣɫɤɨɝɨ
ɷɥɟɦɟɧɬɚ, ɜɫɟɰɟɥɨ ɩɪɟɞɨɫɬɚɜɥɹɟɬ ɟɦɭ Ɇɨɥɞɚɜɢɸ. Ɍɚɤ, ɩɨ ɨɮɢɰɢɚɥɶɧɵɦ
ɫɜɟɞɟɧɢɹɦ, ɩɹɬɶ ɫɟɞɶɦɵɯ ɧɚɫɟɥɟɧɢɹ əɫɫ ɫɨɫɬɨɢɬ ɢɡ ɟɜɪɟɟɜ. ȼ ɛɨɥɶɲɢɧɫɬɜɟ
ɠɟ ɞɪɭɝɢɯ ɝɨɪɨɞɨɜ Ɇɨɥɞɚɜɢɢ (Ȼɨɬɨɲɚɧɶ, Ⱦɨɪɨɯɨɣ, Ɏɷɥɬɢɱɟɧɶ, ɏɵɪɥɷɭ ɢ
ɞɪɭɝɢɯ) ɩɪɨɰɟɧɬ ɷɬɨɬ ɟɳɺ ɛɨɥɶɲɟ5.
Ɂɚɹɜɥɟɧɢɹ ɷɬɢ ɩɪɨɢɡɜɟɥɢ ɜɨ ɜɫɟɣ Ɇɨɥɞɚɜɢɢ ɡɧɚɱɢɬɟɥɶɧɨɟ
ɜɩɟɱɚɬɥɟɧɢɟ, ɢ ɯɨɬɹ ɨɮɢɰɢɨɡɧɚɹ ɩɟɱɚɬɶ ɜɫɹɱɟɫɤɢ ɫɬɚɪɚɥɚɫɶ ɡɚɝɥɭɲɢɬɶ
ɧɚɱɢɧɚɜɲɟɟɫɹ ɞɜɢɠɟɧɢɟ ɢ ɞɨɤɚɡɵɜɚɥɚ ɧɟɨɛɯɨɞɢɦɨɫɬɶ ɫɩɥɨɱɟɧɢɹ ɜɫɟɯ
ɪɭɦɵɧ ɢ ɨɯɪɚɧɟɧɢɹ ɧɟɩɪɢɤɨɫɧɨɜɟɧɧɨɫɬɢ ɧɚɰɢɨɧɚɥɶɧɨɝɨ ɟɞɢɧɫɬɜɚ,
ɫɨɡɧɚɧɢɟ ɧɟɪɚɜɟɧɫɬɜɚ ɩɨɥɨɠɟɧɢɹ ɨɛɟɢɯ ɩɨɥɨɜɢɧ ɤɨɪɨɥɟɜɫɬɜɚ ɩɨɥɭɱɚɥɨ ɜɫɺ
ɛɨɥɶɲɭɸ ɫɢɥɭ. ɇɵɧɟ ɜ əɫɫɚɯ ɨɛɪɚɡɭɟɬɫɹ ɨɫɨɛɵɣ ɤɨɦɢɬɟɬ «ɡɚɳɢɬɵ ɩɪɚɜ
Ɇɨɥɞɚɜɢɢ»6, ɤɨɬɨɪɵɣ ɩɨɫɵɥɚɟɬ ɨɫɨɛɵɯ ɚɝɟɧɬɨɜ ɜ ɝɨɪɨɞɚ ɞɥɹ
ɪɚɫɩɪɨɫɬɪɚɧɟɧɢɹ ɫɜɨɟɣ ɢɞɟɢ. ȼɫɤɨɪɟ ɛɭɞɟɬ ɨɫɧɨɜɚɧ Ɇɨɥɞɚɜɫɤɢɣ ɤɥɭɛ,
ɤɨɬɨɪɵɣ ɫɟɪɶɺɡɧɨ ɜɵɫɬɭɩɢɬ ɡɚɳɢɬɧɢɤɨɦ ɩɨɥɨɜɢɧɵ ɤɨɪɨɥɟɜɫɬɜɚ. Ɍɚɤɢɦ
ɨɛɪɚɡɨɦ, ɜ Ɋɭɦɵɧɢɢ, ɛɥɚɝɨɞɚɪɹ ɧɟɩɪɟɞɭɫɦɨɬɪɢɬɟɥɶɧɨɫɬɢ, ɧɟɫɩɪɚɜɟɞɥɢɜɨɫɬɢ
ɢ ɪɚɜɧɨɞɭɲɢɸ ɩɪɚɜɢɬɟɥɶɫɬɜɚ, ɜɨɡɧɢɤɚɟɬ ɧɟ ɫɭɳɟɫɬɜɨɜɚɜɲɟɟ ɞɨɧɵɧɟ ɜ ɫɬɨɥɶ
ɨɩɪɟɞɟɥɺɧɧɨɣ ɮɨɪɦɟ ɫɟɪɶɺɡɧɨɟ ɧɟɭɞɨɜɨɥɶɫɬɜɢɟ ɨɞɧɨɣ ɱɚɫɬɢ ɝɨɫɭɞɚɪɫɬɜɚ
ɩɪɨɬɢɜ ɞɪɭɝɨɣ, ɢ ɫɨɟɞɢɧɺɧɧɵɟ ɫ ɧɢɦ ɢɞɟɢ ɫɟɩɚɪɚɬɢɡɦɚ, ɡɚɜɢɫɬɢ ɢ
ɫɨɪɟɜɧɨɜɚɧɢɹ. ȿɞɜɚ ɥɢ ɦɨɠɧɨ ɫɨɦɧɟɜɚɬɶɫɹ ɜ ɬɨɦ, ɱɬɨ ɷɬɢ ɧɚɱɚɥɚ, ɜ ɫɥɭɱɚɟ
ɞɚɥɶɧɟɣɲɟɝɨ ɢɯ ɪɚɡɜɢɬɢɹ, ɦɨɝɭɬ ɨɤɚɡɚɬɶ ɩɚɝɭɛɧɨɟ ɜɥɢɹɧɢɟ, ɤɚɤ ɧɚ
ɜɧɭɬɪɟɧɧɟɟ, ɬɚɤ ɢ ɧɚ ɦɟɠɞɭɧɚɪɨɞɧɨɟ ɩɨɥɨɠɟɧɢɟ ɤɨɪɨɥɟɜɫɬɜɚ, ɜ
ɨɫɨɛɟɧɧɨɫɬɢ, ɤɨɝɞɚ Ɋɭɦɵɧɢɢ ɩɪɢɞɺɬɫɹ ɜɵɞɟɪɠɢɜɚɬɶ ɬɨɬ ɤɪɢɡɢɫ, ɤ ɤɨɟɦɭ,
ɧɟɫɨɦɧɟɧɧɨ, ɜɟɞɭɬ ɟɺ ɧɵɧɟɲɧɢɟ ɪɭɤɨɜɨɞɢɬɟɥɢ ɟɺ ɫɭɞɟɛ.
ɇɟɛɟɡɵɧɬɟɪɟɫɧɨɣ ɹɜɥɹɟɬɫɹ ɢ ɪɟɱɶ ɞɟɩɭɬɚɬɚ Ȼɚɥɲɚ, ɩɪɨɢɡɧɟɫɺɧɧɚɹ
ɢɦ ɩɪɢ ɨɛɫɭɠɞɟɧɢɢ ɨɬɜɟɬɚ ɧɚ ɬɪɨɧɧɭɸ ɪɟɱɶ, ɚ ɢɦɟɧɧɨ ɬɨɣ ɟɺ ɱɚɫɬɢ, ɜ
ɤɨɬɨɪɨɣ ɞɨɫɥɨɜɧɨ ɩɨɜɬɨɪɹɸɬɫɹ ɜɵɫɤɚɡɚɧɧɵɟ ɤɨɪɨɥɺɦ ɜɨɫɯɜɚɥɟɧɢɹ
ɮɢɧɚɧɫɨɜɨɝɨ ɩɨɥɨɠɟɧɢɹ Ɋɭɦɵɧɢɢ. ɉɪɟɞɨɫɬɚɜɢɜ ɫɟɛɟ ɩɨɞɪɨɛɧɨ ɨɛɫɭɞɢɬɶ
ɛɸɞɠɟɬ ɤɨɪɨɥɟɜɫɬɜɚ ɩɪɢ ɩɪɟɞɫɬɨɹɳɟɦ ɪɚɫɫɦɨɬɪɟɧɢɢ ɟɝɨ ɜ ɩɚɥɚɬɟ,
ɝɨɫɩɨɞɢɧ Ȼɚɥɲ ɜɵɫɤɚɡɚɥ ɥɢɲɶ, ɱɬɨ ɨɧ ɷɧɟɪɝɢɱɟɫɤɢ ɩɪɨɬɟɫɬɭɟɬ ɩɪɨɬɢɜ
ɭɦɵɲɥɟɧɧɨɝɨ ɨɛɦɚɧɚ, ɜ ɤɨɬɨɪɵɣ ɜɜɨɞɹɬ ɫɬɪɚɧɭ, ɩɪɨɜɨɡɝɥɚɲɚɹ, ɱɬɨ
ɮɢɧɚɧɫɵ ɧɚɯɨɞɹɬɫɹ ɜ ɰɜɟɬɭɳɟɦ ɫɨɫɬɨɹɧɢɢ ɢ ɱɬɨ ɛɸɞɠɟɬ ɭɪɚɜɧɨɜɟɲɟɧ.
Ɋɚɜɧɨɜɟɫɢɟ ɷɬɨ ɱɢɫɬɨ ɮɢɤɬɢɜɧɨɟ, ɬɚɤ ɤɚɤ, ɦɟɠɞɭ ɩɪɨɱɢɦ, ɜ ɱɢɫɥɟ
ɧɨɪɦɚɥɶɧɵɯ ɞɨɯɨɞɨɜ ɫɨɱɬɟɧɵ ɢ ɫɭɦɦɵ, ɩɨɫɬɭɩɚɸɳɢɟ ɜ ɤɚɡɧɭ ɨɬ ɩɪɨɞɚɠɢ
ɤɪɟɫɬɶɹɧɚɦ ɝɨɫɭɞɚɪɫɬɜɟɧɧɵɯ ɡɟɦɟɥɶ ɢ ɧɟɤɨɬɨɪɵɟ ɞɪɭɝɢɟ ɩɨɫɬɭɩɥɟɧɢɹ,
ɢɫɬɨɱɧɢɤ ɤɨɢɯ ɞɨɥɠɟɧ ɜɫɤɨɪɟ ɟɫɬɟɫɬɜɟɧɧɵɦ ɨɛɪɚɡɨɦ ɢɫɫɹɤɧɭɬɶ. ȼ ɬɨ ɠɟ
ɜɪɟɦɹ ɝɨɫɭɞɚɪɫɬɜɟɧɧɵɣ ɞɨɥɝ ɩɨɫɬɨɹɧɧɨ ɭɜɟɥɢɱɢɜɚɟɬɫɹ, ɬɚɤ ɤɚɤ ɜɫɹɤɢɟ
ɪɚɫɯɨɞɵ, ɤɨɬɨɪɵɯ ɜ ɤɚɠɞɨɦ ɝɨɞɭ ɛɵɜɚɟɬ ɧɟɫɨɪɚɡɦɟɪɧɨ ɫɨ ɫɪɟɞɫɬɜɚɦɢ
ɫɬɪɚɧɵ ɦɧɨɝɨ, ɩɨɤɪɵɜɚɸɬɫɹ ɜɵɩɭɫɤɨɦ ɝɨɫɭɞɚɪɫɬɜɟɧɧɨɣ ɪɟɧɬɵ. Ƚɨɫɩɨɞɢɧ
Ȼɚɥɲ ɪɟɡɤɨ ɨɫɭɠɞɚɥ ɮɢɧɚɧɫɨɜɵɟ ɨɩɟɪɚɰɢɢ ɦɢɧɢɫɬɪɚ Ƚɟɪɦɚɧɢ ɢ
ɩɪɟɞɫɤɚɡɵɜɚɥ Ɋɭɦɵɧɢɢ ɜ ɧɟɞɚɥɺɤɨɦ ɛɭɞɭɳɟɦ ɫɟɪɶɺɡɧɵɣ ɮɢɧɚɧɫɨɜɵɣ
ɤɪɢɡɢɫ. Ɂɚɹɜɥɟɧɢɹ ɝɨɫɩɨɞɢɧɚ Ȼɚɥɲɚ ɨɫɬɚɥɢɫɶ ɛɟɡ ɩɨɫɥɟɞɫɬɜɢɣ ɢ ɛɟɡ

ɧɚɞɥɟɠɚɳɟɝɨ ɨɬɜɟɬɚ, ɢ ɩɨɤɨɪɧɨɟ ɩɪɚɜɢɬɟɥɶɫɬɜɭ ɛɨɥɶɲɢɧɫɬɜɨ ɩɨɫɩɟɲɧɨ
ɜɨɬɢɪɨɜɚɥɨ ɨɬɜɟɬɧɵɣ ɧɚ ɬɪɨɧɧɭɸ ɪɟɱɶ ɚɞɪɟɫ [ɜ ɬɨɦ ɜɢɞɟ], ɤɚɤ ɨɧ ɫɨɫɬɚɜɥɟɧ
ɛɵɥ ɞɟɩɭɬɚɬɨɦ Ⱥɪɢɨɧɨɦ.
ɂɡ ɱɢɫɥɚ ɞɪɭɝɢɯ ɩɪɟɪɟɤɚɧɢɣ, ɢɦɟɜɲɢɯ ɦɟɫɬɨ ɜ ɦɢɧɭɜɲɟɣ ɫɟɫɫɢɢ,
ɧɟɦɚɥɵɣ ɢɧɬɟɪɟɫ ɜɨɡɛɭɞɢɥɨ ɬɪɟɛɨɜɚɧɢɟ ɝɟɧɟɪɚɥɚ ȼɥɷɞɟɫɤɭ ɨ ɪɚɡɪɟɲɟɧɢɢ
ɜɵɡɜɚɬɶ ɩɨɞ ɡɧɚɦɺɧɚ ɜ ɩɪɟɞɫɬɨɹɳɢɣ ɩɪɢɡɵɜ ɧɟ 14 ɬɵɫɹɱ ɱɟɥɨɜɟɤ, ɤɚɤ
ɭɫɬɚɧɨɜɥɟɧɨ, ɚ 17 ɬɵɫɹɱ. ȼ ɬɟɱɟɧɢɟ ɷɬɢɯ ɩɪɟɧɢɣ, ɜ ɤɨɢɯ ɩɪɢɧɢɦɚɥɢ
ɭɱɚɫɬɢɟ ɝɨɫɩɨɞɢɧ ȼɟɪɧɟɫɤɭ ɢ ɞɪɭɝɢɟ ɜɵɞɚɸɳɢɟɫɹ ɤɨɧɫɟɪɜɚɬɢɜɧɵɟ
ɞɟɹɬɟɥɢ, ɡɚɬɪɨɧɭɬ ɛɵɥ ɜɨɩɪɨɫ ɢ ɮɢɧɚɧɫɨɜɵɣ, ɢ ɩɪɚɜɨɜɨɣ, ɢ ɩɨɥɢɬɢɱɟɫɤɢɣ.
Ɍɟɦ ɧɟ ɦɟɧɟɟ, ɝɟɧɟɪɚɥ ȼɥɷɞɟɫɤɭ ɜɵɲɟɥ ɩɨɛɟɞɢɬɟɥɟɦ, ɢ ɧɚ ɬɪɟɛɨɜɚɧɢɟ ɟɝɨ
ɩɨɫɥɟɞɨɜɚɥɨ ɫɨɝɥɚɫɢɟ ɛɨɥɶɲɢɧɫɬɜɚ ɩɚɥɚɬɵ.
Ʉɚɤ ɹ ɢɦɟɥ ɱɟɫɬɶ ɞɨɧɟɫɬɢ ȼɚɲɟɦɭ ȼɵɫɨɤɨɩɪɟɜɨɫɯɨɞɢɬɟɥɶɫɬɜɭ ɩɨ
ɬɟɥɟɝɪɚɮɭ, ɡɚɫɟɞɚɧɢɹ ɩɚɥɚɬɵ ɨɬɤɪɨɸɬɫɹ ɥɢɲɶ 15 ɹɧɜɚɪɹ. Ɉɛɵɤɧɨɜɟɧɧɵɣ
ɩɪɚɡɞɧɢɱɧɵɣ ɩɟɪɟɪɵɜ ɩɪɨɞɨɥɠɚɟɬɫɹ ɥɢɲɶ ɞɨ 7ɝɨ ɱɢɫɥɚ ɬɨɝɨ ɠɟ ɦɟɫɹɰɚ. ɇɨ
ɜ ɧɵɧɟɲɧɟɦ ɝɨɞɭ, ɜɜɢɞɭ ɢɫɩɨɥɧɢɜɲɟɝɨɫɹ ɧɵɧɟ ɧɚɦɟɪɟɧɢɹ ɝɨɫɩɨɞ Ɇɚɧɭ ɢ
Ʉɚɪɩɚ ɫɴɟɡɞɢɬɶ ɧɚ ɜɚɤɚɰɢɨɧɧɨɟ ɜɪɟɦɹ ɜ ɉɚɪɢɠ, ɜɨɡɨɛɧɨɜɥɟɧɢɟ ɬɪɭɞɨɜ
ɩɪɟɞɫɬɚɜɢɬɟɥɟɣ ɨɬɥɨɠɟɧɨ ɧɚ ɧɟɞɟɥɸ ɩɪɨɬɢɜ ɨɛɵɱɧɨɝɨ ɫɪɨɤɚ. ɗɬɨɣ
ɨɬɫɪɨɱɤɨɣ, ɜɩɪɨɱɟɦ, ɜɫɟ ɞɨɜɨɥɶɧɵ – ɢ ɦɢɧɢɫɬɪɵ, ɨɫɜɨɛɨɠɞɺɧɧɵɟ ɨɬ
ɡɚɩɪɨɫɨɜ ɢ ɫɬɨɥɤɧɨɜɟɧɢɣ, ɢ ɫɟɧɚɬɨɪɵ, ɢ ɞɟɩɭɬɚɬɵ, ɩɪɨɞɨɥɠɚɸɳɢɟ
ɩɨɥɭɱɚɬɶ ɟɠɟɞɧɟɜɧɨɟ ɜɨɡɧɚɝɪɚɠɞɟɧɢɟ ɤɚɤ ɛɵ, ɟɫɥɢ ɨɧɢ ɩɨɫɜɹɳɚɥɢ ɫɜɨɺ
ɜɪɟɦɹ ɬɪɭɞɚɦ ɨ ɛɥɚɝɟ Ɋɭɦɵɧɢɢ. Ɇɨɠɟɬ ɛɵɬɶ ɧɟɞɨɜɨɥɟɧ ɷɬɨɣ ɛɟɫɩɟɱɧɨɫɬɶɸ
ɫɜɨɢɯ ɩɪɟɞɫɬɚɜɢɬɟɥɟɣ ɧɚɪɨɞ, ɢɧɬɟɪɟɫɵ ɤɨɟɝɨ ɩɨɩɪɚɧɵ ɢ ɧɭɠɞɵ ɤɨɟɝɨ
ɨɫɬɚɸɬɫɹ ɛɟɡ ɭɞɨɜɥɟɬɜɨɪɟɧɢɹ. ɇɨ ɧɚɪɨɞ ɬɟɪɩɟɥɢɜ ɢ ɞɨ ɜɪɟɦɟɧɢ ɛɟɡɦɨɥɜɟɧ,
ɢ ɨ ɧɺɦ, ɜ ɫɭɳɧɨɫɬɢ, ɧɢɤɬɨ ɧɟ ɡɚɛɨɬɢɬɫɹ.
ɱɟɫɬɶ ɛɵɬɶ, Ɇɢɥɨɫɬɢɜɵɣ Ƚɨɫɭɞɚɪɶ, ȼɚɲɟɝɨ ȼɵɫɨɤɨɩɪɟɜɨɫɯɨɞɢɬɟɥɶɫɬɜɚ,
1
ɋ ɰɟɥɶɸ ɡɚɪɭɱɢɬɶɫɹ ɩɨɞɞɟɪɠɤɨɣ ɠɭɧɢɦɢɫɬɨɜ, 16(28) ɧɨɹɛɪɹ 1890 ɝ. ɝɟɧɟɪɚɥɭ
Ɇɚɧɭ ɩɪɢɲɥɨɫɶ ɪɟɨɪɝɚɧɢɡɨɜɚɬɶ ɩɪɚɜɹɳɢɣ ɤɚɛɢɧɟɬ, ɞɨɜɟɪɢɜ Ɍɢɬɭ Ɇɚɣɨɪɟɫɤɭ ɩɨɪɬɮɟɥɶ
ɦɢɧɢɫɬɪɚ ɤɭɥɶɬɨɜ ɢ ɧɚɪɨɞɧɨɝɨ ɨɛɪɚɡɨɜɚɧɢɹ, ɚ ɬɚɤɠɟ ɜɪɟɦɟɧɧɨɟ ɭɩɪɚɜɥɟɧɢɟ ɦɢɧɢɫɬɟɪɫɬɜɨɦ
ɨɛɳɟɫɬɜɟɧɧɵɯ ɪɚɛɨɬ. Ɉɞɧɨɜɪɟɦɟɧɧɨ ɦɢɧɢɫɬɪɨɦ ɸɫɬɢɰɢɢ ɫɬɚɥ Ƚɪɢɝɨɪɟ Ɍɪɢɚɧɞɚɮɢɥ.
2
Ʉɨɪɨɥɶ Ʉɚɪɥ I ɬɚɤɠɟ ɧɟ ɫɥɢɲɤɨɦ ɜɟɪɢɥ ɜ «ɠɢɡɧɟɫɩɨɫɨɛɧɨɫɬɶ» ɤɚɛɢɧɟɬɚ Ɇɚɧɭ. ȼ
ɤɨɧɰɟ 1890 ɝ. ɜ ɬɟɥɟɝɪɚɦɦɟ ɫɜɨɟɣ ɫɟɫɬɪɟ, Ɇɚɪɢɢ Ɏɥɚɧɞɪɫɤɨɣ, ɨɧ ɩɢɫɚɥ: «ɉɪɟɧɢɹ ɩɨ
ɬɪɨɧɧɨɣ ɪɟɱɢ ɛɵɥɢ ɞɨɥɝɢɦɢ ɢ ɜɵɜɟɥɢ ɧɚ ɩɟɪɜɵɣ ɩɥɚɧ ɪɚɡɞɪɚɠɺɧɧɵɟ ɩɨɥɢɬɢɱɟɫɤɢɟ
ɫɬɪɚɫɬɢ. ɉɪɚɜɢɬɟɥɶɫɬɜɨ ɢɦɟɟɬ ɛɨɥɶɲɢɧɫɬɜɨ, ɧɨ ɩɨɞɜɟɪɝɚɟɬɫɹ ɫɚɦɵɦ ɠɟɫɬɨɤɢɦ ɧɚɩɚɞɤɚɦ ɫɨ
ɫɬɨɪɨɧɵ ɨɛɟɢɯ ɬɪɚɞɢɰɢɨɧɧɵɯ ɩɚɪɬɢɣ ɢ ɧɟ ɹɜɥɹɟɬɫɹ ɞɨɫɬɚɬɨɱɧɨ ɫɢɥɶɧɵɦ». ɋɦ.: Cristescu,
Carol I. CorespondenĠa personală, p. 258.
3
ɉɨɞɪɨɛɧɟɟ ɨ ɮɢɧɚɧɫɢɪɨɜɚɧɢɢ ɫɢɫɬɟɦɵ ɮɨɪɬɢɮɢɤɚɰɢɨɧɧɵɯ ɫɨɨɪɭɠɟɧɢɣ ɫɦ.:
Dezbaterile Adunării DeputaĠilor, ɫɟɫɫɢɹ 1888–1889, ɫɟɫɫɢɹ 1889–1890.
4
ȼ ɩɨɫɥɟɞɧɢɟ ɞɜɚ ɞɟɫɹɬɢɥɟɬɢɹ XIX ɜ. ɢ ɜ ɩɟɪɜɨɦ ɞɟɫɹɬɢɥɟɬɢɢ XX ɜ.
ɩɪɢɜɢɥɟɝɢɪɨɜɚɧɧɨɟ ɩɨɥɨɠɟɧɢɟ ɛɭɯɚɪɟɫɬɫɤɨɝɨ ɭɧɢɜɟɪɫɢɬɟɬɚ ɜɵɪɚɡɢɥɨɫɶ ɜ ɩɟɪɟɟɡɞɟ ɜ
ɫɬɨɥɢɰɭ ɡɧɚɱɢɬɟɥɶɧɨɝɨ ɤɨɥɢɱɟɫɬɜɚ ɹɫɫɤɢɯ ɭɧɢɜɟɪɫɢɬɟɬɫɤɢɯ ɩɪɨɮɟɫɫɨɪɨɜ. ɇɟɞɨɫɬɚɬɨɱɧɨɟ

ɮɢɧɚɧɫɢɪɨɜɚɧɢɟ ɢ ɨɩɚɫɧɨɫɬɶ ɡɚɤɪɵɬɢɹ ɪɹɞɚ ɮɚɤɭɥɶɬɟɬɨɜ ɢɥɢ ɞɚɠɟ ɜɫɟɝɨ ɭɧɢɜɟɪɫɢɬɟɬɚ
ɩɪɨɹɜɢɥɢɫɶ ɜ ɧɚɩɪɚɜɥɟɧɢɢ ɦɧɨɝɨɱɢɫɥɟɧɧɵɯ ɦɟɦɨɪɚɧɞɭɦɨɜ ɩɨ ɚɞɪɟɫɭ ɩɪɚɜɢɬɟɥɶɫɬɜɚ. ɋɦ.:
Xenopol A.D. Istoricul UniversităĠei din Iaúi // Anuarul General al UniversităĠei din Iaúi, tipărit
cu prilejul jubileului de cincizeci ani. Iaúi, 1911. P. X-XXXI. Ɉɛ ɷɜɨɥɸɰɢɢ ɭɧɢɜɟɪɫɢɬɟɬɫɤɨɝɨ
ɨɛɪɚɡɨɜɚɧɢɹ ɜ əɫɫɚɯ ɜ ɨɛɳɟɦ ɤɨɧɬɟɤɫɬɟ ɫ ɤɨɧɰɚ XIX ɜ. ɞɨ 1930-ɯ ɝɝ. ɫɦ.: Rados L.
Complexul provincial în viaĠa academică interbelică. Cazul UniversităĠii din Iaúi //Archiva
Moldaviae. Vol. III. Iaúi, 2011. P. 103–123.
5
ȼ 1899 ɝ. ɟɜɪɟɢ ɫɨɫɬɚɜɥɹɥɢ 4% ɝɨɪɨɞɫɤɨɝɨ ɧɚɫɟɥɟɧɢɹ ɜ Ɉɥɬɟɧɢɢ, 6,9% ɜ
Ɇɭɧɬɟɧɢɢ, 5,6% ɜ Ⱦɨɛɪɭɞɠɟ, 38,7% ɜ Ɇɨɥɞɨɜɟ ɢ 14,7% ɜ ɫɬɨɥɢɰɟ Ȼɭɯɚɪɟɫɬɟ. Ɍɨɝɞɚ ɠɟ
ɨɛɳɢɣ ɭɞɟɥɶɧɵɣ ɜɟɫ ɟɜɪɟɟɜ ɜ ɷɬɧɢɱɟɫɤɨɣ ɫɬɪɭɤɬɭɪɟ ɧɚɫɟɥɟɧɢɹ Ɋɭɦɵɧɫɤɨɝɨ ɤɨɪɨɥɟɜɫɬɜɚ
ɫɨɫɬɚɜɥɹɥ 19%. ɋɦ.: Ronnås P. Urbanization in Romania. A Geography of Social and Economic
Change Since Independence. Stockholm, 1984. P. 96. ɋɦ. ɬɚɤɠɟ: Recensămîntul general al
populaĠiunei din decembre 1899. Bucureúti, 1905. P. 72–91. Ȼɨɥɟɟ ɜɵɫɨɤɚɹ ɞɨɥɹ ɟɜɪɟɟɜ ɜ
ɷɬɧɢɱɟɫɤɨɣ ɫɬɪɭɤɬɭɪɟ ɧɚɫɟɥɟɧɢɹ ɝɨɪɨɞɨɜ ɢ ɦɟɫɬɟɱɟɤ Ɇɨɥɞɨɜɵ ɨɛɴɹɫɧɹɟɬɫɹ ɛɥɢɡɨɫɬɶɸ ɦɟɫɬ
ɢɯ ɷɦɢɝɪɚɰɢɢ – Ƚɚɥɢɰɢɢ ɢ ɡɚɩɚɞɧɵɯ ɝɭɛɟɪɧɢɣ Ɋɨɫɫɢɣɫɤɨɣ ɢɦɩɟɪɢɢ.
6
Ʉɨɧɫɬɚɧɬɢɧ Ȼɚɤɚɥɛɚɲɚ ɬɨɠɟ ɭɩɨɦɢɧɚɥ ɨ «ɫɟɩɚɪɚɬɢɫɬɫɤɢɯ ɩɥɚɧɚɯ» ɦɨɥɞɚɜɚɧ,
ɤɨɬɨɪɵɟ ɫɱɢɬɚɥ ɷɮɟɦɟɪɧɵɦɢ: «ȼ əɫɫɚɯ ɮɨɪɦɢɪɭɟɬɫɹ Ɇɨɥɞɚɜɫɤɚɹ ɥɢɝɚ ɜɨ ɝɥɚɜɟ ɫ ɧɟɤɢɦ
ɩɨɥɤɨɜɧɢɤɨɦ Ʌɚɧɝɚ. Ʌɢɝɚ ɨɛɪɚɡɨɜɚɥɚɫɶ – ɬɚɤ ɝɨɜɨɪɢɬɫɹ – ɢɡ-ɡɚ ɫɬɪɚɞɚɧɢɣ Ɇɨɥɞɨɜɵ,
ɤɨɬɨɪɚɹ ɢɫɩɵɬɵɜɚɟɬ ɩɪɟɧɟɛɪɟɠɟɧɢɟ ɢ ɨɫɤɨɪɛɥɟɧɢɹ ɫɨ ɫɬɨɪɨɧɵ ɛɭɯɚɪɟɫɬɫɤɢɯ ɩɪɚɜɢɬɟɥɟɣ. ɗɬɨɣ
Ʌɢɝɟ ɧɟ ɩɪɢɞɚɟɬɫɹ ɫɥɢɲɤɨɦ ɛɨɥɶɲɨɟ ɡɧɚɱɟɧɢɟ ɜ ɩɨɥɢɬɢɱɟɫɤɢɯ ɤɪɭɝɚɯ, ɚ ɟɺ ɩɪɨɬɢɜɧɢɤɢ ɜ
əɫɫɚɯ ɧɚɡɜɚɥɢ ɟɺ Ʌɢɝɨɣ Ʌɚɧɝɚ». ɋɦ.: Bacalbaúa C. Bucureútii de altădată 1885-1901. Vol. II.
Bucureúti, 1928. P. 127.
Bucureúti, 12 ianuarie 1891, nr. 2. Hitrovo către Giers

Sesiunea de toamnă a celor două camere ale Parlamentului român,
încheiată pe data de 22 a lunii decembrie trecut, s-a dovedit pe cât de sterilă
pentru nevoile adevărate ale Ġării, pe atât de lipsită de conĠinut, reflectând
situaĠia haotică în care se află în prezent viaĠa politică din România. Alegerile
pentru biroul [camerelor], dezbaterea răspunsurilor la Mesajul Tronului, câteva
naturalizări úi votarea în grabă a bugetului pentru căile ferate au umplut
úedinĠele aleúilor poporului timp de o lună úi jumătate, în timpul cărora
„prietenii guvernului” úi corifeii opoziĠiei au reuúit să-úi adreseze unii altora
destule reproúuri úi acuzaĠii dure1.
De fapt, foarte mult timp a fost pierdut pentru clarificarea constituĠio-
nalităĠii Guvernului generalului Manu2. În situaĠia actuală, aceste certuri inutile
au oferit de fapt posibilitatea oratorilor din mediul „prietenilor guvernului” de a
expune de nenumărate ori teorii úi puncte de vedere aflate în contradicĠie cu
însuúi principiul reprezentativităĠii populare, fapt care constituie o dovadă
grăitoare a crizei prin care trece România. Astfel, printre altele, ca răspuns la
acuzaĠiile la adresa guvernului actual că nu reprezintă un partid anume, că nu
personifică opiniile úi năzuinĠele unei părĠi a poporului român úi că nu este decât
rezultatul unui compromis dintre câĠiva indivizi fără de partid, amatori de

aventuri, ca úi guvernul însuúi, deputatul Arion, autorul răspunsului la Mesajul
Tronului, demonstra cu convingere că în esenĠă nici Senatul úi nici Camera
DeputaĠilor nu sunt chemate să reprezinte opiniile câtorva persoane care nu sunt
familiarizate cu politica sau opiniile unor alegători insuficient maturizaĠi.
În aplauzele majorităĠii guvernamentale, domnul Arion a încercat să
demonstreze, în acelaúi timp, că aleúii poporului au o misiune mult mai serioasă
úi importantă decât discutarea unor doleanĠe mărunte de moment úi deseori
schimbătoare ale maselor, anume misiunea de a conduce poporul către scopuri
măreĠe, chiar dacă îndepărtate, de care acesta este legat prin trecutul, numărul úi
calităĠile sale. De aceea, susĠinerea sau reproúul venite din partea unor partide
politice reprezintă în esenĠă o chestiune secundară, prin care nu se poate pune la
îndoială dreptul de a deĠine puterea. Astfel de opinii sunt exprimate pentru
prima dată în faĠa reprezentanĠilor poporului român, iar permanentizarea lor va
coborî lupta politică la un nivel moral úi mai scăzut decât cel din prezent.
În timpul dezbaterilor din Parlament a mai fost ridicată o chestiune
deloc originală din punct de vedere principial, care are însă o importanĠă majoră
în viaĠa reală, anume chestiunea poziĠiei privilegiate a Valahiei în cadrul
regatului în comparaĠie cu Moldova. Această chestiune a fost ridicată pentru
prima dată de la tribuna parlamentară anul trecut de către domnul Kogălniceanu,
care, în timpul votării creditelor pentru fortificaĠiile GalaĠi – Focúani, a declarat
că guvernul, anticipând necesitatea protejării Valahiei úi cheltuind pentru
aceasta milioane de franci suportate de toată populaĠia regatului, lasă fără
protecĠie Moldova3. AlĠi oratori au revenit ulterior la aceeaúi chestiune, însă
răspunsurile miniútrilor au fost evazive, iar temerile pentru soarta Moldovei nu
au fost calmate. În timpul sesiunii trecute, unul dintre deputaĠii din partea
opoziĠiei i-a solicitat generalului Manu să explice motivele pentru care în
guvernul actual nu există nici un ministru din Moldova; fapt care ar situa
Valahia într-o situaĠie dominantă faĠă de Moldova în cadrul regatului. Generalul
Manu a răspuns cu o patimă deosebită, susĠinând că nu mai există demult
moldoveni úi valahi, ci doar români úi că pentru el este de mirare faptul că de la
tribuna Parlamentului sunt formulate astfel de interpelări, care aruncă o umbră
asupra unităĠii întregului popor român. Însă jocul de cuvinte al Preúedintelui
Consiliului de Miniútri nu a avut succesul scontat, fiindu-i demonstrat cu
informaĠii clare faptul că grijile pentru Valahia domină preocupările
conducătorilor României în comparaĠie cu grija pentru viitorul provinciilor
moldoveneúti ale regatului. Alături de chestiunea protejării în faĠa unui posibil
atac inamic, toate sumele votate de către Parlament pentru úosele úi căi ferate
sunt direcĠionate către nevoile Valahiei úi doar o parte neînsemnată a acestora
este atribuită provinciilor din nord úi est. Printre altele, s-a mai afirmat că
UniversităĠii din Bucureúti i se alocă anual suma de 120 mii de franci, în timp ce
Universitatea din Iaúi primeúte doar 30 mii de franci4. În acelaúi timp, guvernul,
protejând prin toate mijloacele provinciile valahe de afluenĠa elementului
evreiesc, îi oferă în întregime Moldova. Astfel, potrivit datelor oficiale, cinci
úeptimi din populaĠia Iaúilor este constituită din evrei. În majoritatea oraúelor
din Moldova (Botoúani, Dorohoi, Fălticeni, Hârlău úi altele) această pondere
este úi mai mare5.
Aceste declaraĠii au avut un ecou puternic în toată Moldova úi, cu toate
că presa oficială încerca să înăbuúe începutul agitaĠiei úi demonstra nevoia
consolidării tuturor românilor úi protejării intangibilităĠii unităĠii naĠionale,
conútientizarea situaĠiei inegale a celor două jumătăĠi ale regatului devenea tot
mai evidentă. În prezent, se constituie la Iaúi un comitet special pentru „apărarea
drepturilor Moldovei”, care trimite în oraúe diverúi mesageri speciali pentru
difuzarea ideilor sale. În curând va fi creat clubul moldovenesc6, care va milita
la modul serios pentru apărarea jumătăĠii exploatate a regatului. Astfel, din
cauza nechibzuinĠei, nedreptăĠii úi indiferenĠei guvernului, în România se
conturează o nemulĠumire serioasă, inexistentă până în prezent în formă clară, a
unei părĠi a statului împotriva alteia, de care nemulĠumire sunt legate ideile
separatismului, invidiei úi luptei pentru supremaĠie. Nu există nici o îndoială că,
în cazul evoluĠiei lor ulterioare, aceste începuturi pot avea o influenĠă nocivă
atât asupra situaĠiei interne, cât úi asupra celei externe a regatului, în special
atunci când România va trebui să facă faĠă crizei către care o conduc fără
îndoială diriguitorii actuali ai sorĠii sale.
Nu este lipsit de interes nici discursul deputatului Balú, Ġinut în timpul
dezbaterii răspunsului la Mesajul Tronului, în special acea parte a discursului în
care sunt reproduse ad litteram laudele exprimate de rege cu privire la situaĠia
financiară a României. Propunându-úi să analizeze în detaliu bugetul regatului
în forma propusă spre dezbari în cele două Camere, domnul Balú a spus doar că
el protestează energic împotriva dezinformării premeditate a Ġării, prin
afirmaĠiile potrivit cărora finanĠele Ġării s-ar afla într-o stare înfloritoare úi că
bugetul ar fi unul echilibrat. Acest echilibru este însă unul înúelător, deoarece la
capitolul venituri sunt luate în considerare úi sumele care intră în vistierie din
vânzarea către Ġărani a pământurilor statului úi alte câteva încasări din surse care
ar urma să dispară în mod firesc. În acelaúi timp, datoria statului creúte constant,
deoarece toate cheltuielile suplimentare, existente în fiecare an úi necorelate cu
mijloacele Ġării, sunt acoperite prin emiterea de obligaĠiuni de stat. Domnul Balú
a condamnat în termeni duri operaĠiunile financiare ale ministrului Ghermani úi
a anticipat declanúarea în România, în viitorul apropiat, a unei grave crize
financiare. DeclaraĠiile domnului Balú au rămas fără un răspuns corespunzător
úi majoritatea supusă guvernului a votat în grabă un răspuns la Mesajul
Tronului, în forma elaborată de către deputatul Arion.
Dintre alte discuĠii aprinse ale sesiunii încheiate, un anume interes
prezintă úi solicitarea generalului Vlădescu privind chemarea sub drapel la
următoarea recrutare a 17 mii de persoane, în loc de 14 mii, aúa cum era
prevăzut. În timpul acestor dezbateri, la care au participat, alături de domnul
Vernescu, alĠi conservatori de vază, au fost atinse aspecte financiare, juridice úi
politice. Totuúi, generalul Vlădescu a avut câútig de cauză, iar solicitarea sa a
obĠinut acordul majorităĠii Camerei.
Aúa cum am avut deja ocazia de a raporta ExcelenĠei Voastre prin

telegraf, úedinĠele Camerelor se vor deschide abia pe data de 15 ianuarie.
VacanĠa de sărbătoare durează în mod obiúnuit doar până pe data de 7 a lunii.
Însă, în acest an, ca urmare a materializării intenĠiei domnilor Manu úi Carp de a
călători în timpul vacanĠei la Paris, reluarea lucrărilor Parlamentului a fost
amânată cu o săptămână faĠă de termenul obiúnuit. De fapt, toată lumea este
mulĠumită de această amânare: úi miniútrii, scutiĠi de interpelări úi atacuri, úi
senatorii úi deputaĠii, care continuă să încaseze indemnizaĠiile zilnice de parcă
úi-ar petrece timpul muncind pentru bunăstarea României. Poate că de această
nepăsare a reprezentanĠilor săi este nemulĠumit poporul, ale cărui interese sunt
călcate în picioare úi ale cărui nevoi sunt ignorate. Însă poporul este răbdător úi
lipsit până una alta de voce, iar de el nu se îngrijeúte în esenĠă nimeni.
1
Pentru a se asigura de sprijinul junimiútilor, la 16/28 noiembrie 1890, generalul Manu
a fost nevoit să remanieze guvernul, încredinĠând Ministerul Cultelor úi InstrucĠiunii Publice lui
Titu Maiorescu, care era numit ad interim úi ministru al Lucrărilor Publice. În acelaúi timp,
ministru al JustiĠiei a devenit Grigore Triandafil.
2
Regele Carol I nu era prea încrezător în úansele de „supravieĠuire” ale guvernului
Manu. Într-o telegramă de la sfârúitul anului 1890, adresată surorii sale, Maria de Flandra, avea să
scrie: „Dezbaterile pe marginea Adresei au fost lungi úi au adus în prim plan pasiunile politice
într-un mod supărător. Guvernul are majoritatea, dar este combătut în modul cel mai violent de
ambele partide tradiĠionale úi nu este suficient de puternic” (Cristescu, Carol I. CorespondenĠa
personală, p. 258).
3
Pentru un cadru mai larg legat de finanĠarea sistemului de fortificaĠii, a se vedea
Dezbaterile Adunării DeputaĠilor, sesiunea 1888-1889, sesiunea 1889-1890.
4
În ultimele două decenii ale secolului XIX úi primul deceniu al secolului XX, situaĠia
privilegiată a UniversităĠii din Bucureúti s-a reflectat úi în exodul spre capitală al unui număr
important de profesori universitari ieúeni. La finanĠarea insuficientă úi la pericolul de desfiinĠare a
unor facultăĠi sau chiar a UniversităĠii s-a răspuns prin trimiterea pe adresa guvernului a nenumărate
memorii (A.D. Xenopol, Istoricul UniversităĠei din Iaúi, în „Anuarul General al UniversităĠei din
Iaúi”, tipărit cu prilejul jubileului de cincizeci de ani, Iaúi, 1911, p. X-XXXI). Pentru contextul
general al evoluĠiei învăĠământului universitar în Iaúi de la sfârúitul secolului XIX până în anii 1930,
a se vedea: Leonidas Rados, Complexul provincial în viaĠa academică interbelică. Cazul Univer-
sităĠii din Iaúi, în „Archiva Moldaviae”, vol. III, 2011, p. 103-123.
5
În 1899, evreii reprezentau 4% din populaĠia urbană a Olteniei, 6,9% din cea a
Munteniei, 5,6% din cea a Dobrogei, 38,7% din cea a Moldovei úi 14,7% din cea a capitalei
Bucureúti. În anul respectiv, ponderea totală a evreilor în structura etnică a populaĠiei urbane din
Regatul Român era de 19% (Per Ronnås, Urbanization in Romania. A Geography of Social and
Economic Change Since Independence, Stockholm, 1984, p. 96, apud Recensămîntul general al
populaĠiunei din decembre 1899, Bucureúti, 1905, p. 72-91). Ponderea mai mare a evreilor în
structura etnică a populaĠiei din oraúele úi târgurile moldoveneúti se explică prin proximitatea
geografică de locurile de emigraĠie (GaliĠia úi guberniile vestice ale Imperiului Rus).
6
ùi Constantin Bacalbaúa amintea de „planurile separatiste” ale moldovenilor, pe care
le considera efemere: „La Iaúi se formează Liga moldovenească în cap cu un colonel Langa. Liga
era ieúită – aúa se zicea – din suferinĠele Moldovei care era nesocotită úi oropsită de către
guvernele din Bucureúti. Acestei Ligi nu i se da prea multă importanĠă în lumea politică, iar
adversarii ei de la Iaúi o porecliseră Liga Langa” (Constantin Bacalbaúa, Bucureútii de altădată
1885-1901, vol. II, Bucureúti, 1928, p. 127).
27
[ɋɚɧɤɬ ɉɟɬɟɪɛɭɪɝ], 29 ɦɚɹ 1891 ɝ. ɉɪɨɟɤɬ ɢɧɫɬɪɭɤɰɢɢ ɝɨɮɦɟɣɫɬɟɪɭ

Ɏɨɧɬɨɧɭ1
Ɇɢɥɨɫɬɢɜɵɣ ɝɨɫɭɞɚɪɶ ɇɢɤɨɥɚɣ Ⱥɧɬɨɧɨɜɢɱ,

Ƚɨɫɭɞɚɪɸ ɢɦɩɟɪɚɬɨɪɭ ɛɥɚɝɨɭɝɨɞɧɨ ɛɵɥɨ ɩɪɢɡɜɚɬɶ ȼɚɫ ɧɚ ɩɨɫɬ
ɑɪɟɡɜɵɱɚɣɧɨɝɨ ɩɨɫɥɚɧɧɢɤɚ ɢ ɩɨɥɧɨɦɨɱɧɨɝɨ ɦɢɧɢɫɬɪɚ ɩɪɢ ɪɭɦɵɧɫɤɨɦ ɞɜɨɪɟ.
ɇɚɡɧɚɱɟɧɢɟ ȼɚɲɟ ɫɨɜɩɚɥɨ ɫ ɩɨɛɟɞɨɸ, ɨɞɟɪɠɚɧɧɨɸ ɧɚ ɜɵɛɨɪɚɯ
ɪɭɦɵɧɫɤɢɦ ɦɢɧɢɫɬɟɪɫɬɜɨɦ, ɱɬɨ ɨɛɟɫɩɟɱɢɜɚɟɬ ɫɭɳɟɫɬɜɨɜɚɧɢɟ ɤɨɧɫɟɪɜɚɬɢɜɧɨɝɨ
ɤɚɛɢɧɟɬɚ, ɧɚɯɨɞɹɳɟɝɨɫɹ ɭ ɞɟɥ ɜ Ȼɭɯɚɪɟɫɬɟ. Ɉɧɚ ɤɥɚɞɺɬ, ɩɨ-ɜɢɞɢɦɨɦɭ,
ɤɨɧɟɰ ɢɫɤɭɫɫɬɜɟɧɧɵɦ ɤɨɦɛɢɧɚɰɢɹɦ, ɤ ɤɨɬɨɪɵɦ ɩɪɢɛɟɝɚɥ ɤɨɪɨɥɶ Ʉɚɪɥ
ɩɨɫɥɟ ɩɚɞɟɧɢɹ ɂɨɧɚ Ȼɪɷɬɢɚɧɭ, ɬɚɤ ɞɨɥɝɨ ɭɩɪɚɜɥɹɜɲɟɝɨ ɫɬɪɚɧɨɸ. ɇɟɞɚɜɧɨ
ɜɨɫɩɨɫɥɟɞɨɜɚɜɲɚɹ ɫɦɟɪɬɶ ɩɨɫɥɟɞɧɟɝɨ ɟɳɺ ɛɨɥɟɟ ɭɩɪɨɱɢɜɚɟɬ ɩɨɥɨɠɟɧɢɟ
ɦɢɧɢɫɬɪɨɜ.
Ɇɵ ɢɦɟɟɦ ɧɟɤɨɬɨɪɵɟ ɨɫɧɨɜɚɧɢɹ ɨɬɧɨɫɢɬɶɫɹ ɫɨɱɭɜɫɬɜɟɧɧɨ ɤ
ɝɟɧɟɪɚɥɭ Ɏɥɨɪɟɫɤɭ ɢ Ʌɚɫɤɷɪɭ Ʉɚɬɚɪɞɠɢɭ, ɤɨɬɨɪɵɟ ɫɬɨɹɬ ɜɨ ɝɥɚɜɟ
ɪɭɦɵɧɫɤɨɝɨ ɩɪɚɜɢɬɟɥɶɫɬɜɚ. ɇɚɯɨɞɹɫɶ ɜ ɨɩɩɨɡɢɰɢɢ, ɨɧɢ ɧɟ ɪɚɡ ɜɵɫɤɚɡɵɜɚɥɢ
ɭɛɟɠɞɟɧɢɟ, ɱɬɨ Ɋɭɦɵɧɢɹ ɧɟ ɞɨɥɠɧɚ ɫɜɹɡɵɜɚɬɶ ɫɟɛɹ ɧɢɤɚɤɢɦɢ
ɩɪɟɠɞɟɜɪɟɦɟɧɧɵɦɢ ɜɧɟɲɧɢɦɢ ɨɛɹɡɚɬɟɥɶɫɬɜɚɦɢ, ɚ ɫɥɟɞɨɜɚɬɶ ɧɚɰɢɨɧɚɥɶɧɨɣ
ɩɨɥɢɬɢɤɟ, ɨɩɢɪɚɹɫɶ ɧɚ Ɋɨɫɫɢɸ. ɇɚ ɩɟɪɜɵɯ ɠɟ ɩɨɪɚɯ, ɜɫɬɭɩɢɜ ɜ ɭɩɪɚɜɥɟɧɢɟ
ɫɬɪɚɧɵ, ɨɧɢ ɞɟɣɫɬɜɨɜɚɥɢ ɫɨɝɥɚɫɧɨ ɫ ɧɚɲɢɦɢ ɜɧɭɲɟɧɢɹɦɢ ɜ ɞɟɥɟ ɞɜɭɯ
ɛɨɥɝɚɪɫɤɢɯ ɜɵɯɨɞɰɟɜ (Ɋɢɡɨɜɚ2 ɢ ɇɨɠɚɪɨɜɚ3), ɤɨɬɨɪɵɟ ɧɟ ɛɵɥɢ ɜɵɞɚɧɵ
ɫɨɮɢɣɫɤɨɦɭ ɩɪɚɜɢɬɟɥɶɫɬɜɭ, ɜɫɥɟɞɫɬɜɢɟ ɭɝɪɨɠɚɜɲɟɣ ɢɦ ɡɜɟɪɫɤɨɣ
ɪɚɫɩɪɚɜɵ4. ɇɟɥɶɡɹ, ɨɞɧɚɤɨ, ɫɨɜɟɪɲɟɧɧɨ ɭɩɭɫɤɚɬɶ ɢɡ ɜɢɞɭ, ɱɬɨ ɬɚɤ
ɧɚɡɵɜɚɟɦɚɹ ɤɨɧɫɟɪɜɚɬɢɜɧɚɹ ɪɭɦɵɧɫɤɚɹ ɩɚɪɬɢɹ, ɤɨɝɞɚ ɨɧɚ ɫɬɨɹɥɚ ɭ ɜɥɚɫɬɢ ɜ
1871–76 ɝɨɞɚɯ, ɦɚɥɨ ɩɨɞɞɚɜɚɥɚɫɶ ɧɚɲɟɦɭ ɜɥɢɹɧɢɸ ɢ ɧɟ ɫɤɪɵɜɚɥɚ ɫɜɨɢɯ
ɡɚɩɚɞɧɵɯ ɧɚɤɥɨɧɧɨɫɬɟɣ5. Ɉɛɫɬɨɹɬɟɥɶɫɬɜɨ ɷɬɨ ɩɨɛɭɠɞɚɟɬ ɧɚɫ ɬɟɦ ɫɬɪɨɠɟ
ɩɪɢɞɟɪɠɢɜɚɬɶɫɹ ɩɪɢɧɹɬɨɝɨ ɧɚɦɢ ɪɚɡ [ɢ] ɧɚɜɫɟɝɞɚ ɩɪɚɜɢɥɚ, ɧɟ ɜɦɟɲɢɜɚɬɶɫɹ
ɜɨ ɜɧɭɬɪɟɧɧɢɟ ɪɚɫɱɺɬɵ ɩɨɥɢɬɢɱɟɫɤɢɯ ɩɚɪɬɢɣ ɧɚ Ȼɚɥɤɚɧɫɤɨɦ ɩɨɥɭɨɫɬɪɨɜɟ ɢ
ɧɟ ɫɜɹɡɵɜɚɬɶ ɫɟɛɹ ɩɨɞɞɟɪɠɤɨɣ ɢɯ ɱɚɫɬɧɵɯ ɢɧɬɟɪɟɫɨɜ.
ɏɨɬɹ Ɋɭɦɵɧɢɹ ɨɩɟɪɟɞɢɥɚ ɩɨ ɫɜɨɟɦɭ ɪɚɡɜɢɬɢɸ ɩɪɨɱɢɟ ɱɚɫɬɢ
ɜɵɲɟɭɩɨɦɹɧɭɬɨɝɨ ɩɨɥɭɨɫɬɪɨɜɚ, ɟɺ ɜɧɭɬɪɟɧɧɢɣ ɩɨɥɢɬɢɱɟɫɤɢɣ ɫɬɪɨɣ
ɩɪɟɞɫɬɚɜɥɹɟɬ, ɨɞɧɚɤɨ, ɬɟ ɠɟ ɧɟɫɨɨɛɪɚɡɧɨɫɬɢ ɢ ɩɪɨɬɢɜɨɪɟɱɢɹ, ɤɨɢ
ɫɭɳɟɫɬɜɭɸɬ ɜ ɞɪɭɝɢɯ ɛɚɥɤɚɧɫɤɢɯ ɝɨɫɭɞɚɪɫɬɜɚɯ.
ɉɨɥɢɬɢɱɟɫɤɢɟ ɭɱɪɟɠɞɟɧɢɹ ɟɺ, ɹɜɥɹɹɫɶ ɨɫɤɨɥɤɨɦ ɥɢɛɟɪɚɥɶɧɵɯ

ɡɚɩɚɞɧɵɯ ɤɨɧɫɬɢɬɭɰɢɣ6, ɟɞɜɚ ɥɢ ɫɨɨɬɜɟɬɫɬɜɭɸɬ ɢɫɬɢɧɧɵɦ ɧɚɰɢɨɧɚɥɶɧɵɦ
ɩɨɬɪɟɛɧɨɫɬɹɦ ɢ ɱɚɫɬɨ ɫɥɭɠɚɬ ɩɪɨɜɨɞɧɢɤɚɦɢ ɫɜɨɟɤɨɪɵɫɬɧɵɯ ɩɚɪɬɢɣɧɵɯ
ɜɢɞɨɜ ɢɥɢ ɥɢɱɧɵɯ ɪɚɫɱɺɬɨɜ. Ɂɚɦɟɱɚɧɢɟ ɷɬɨ ɢɦɟɟɬ ɨɫɨɛɟɧɧɨɟ ɡɧɚɱɟɧɢɟ ɜ
ɜɢɞɭ ɥɢɱɧɨɫɬɢ ɫɚɦɨɝɨ ɤɨɪɨɥɹ Ʉɚɪɥɚ. ɂɧɨɪɨɞɟɰ ɩɨ ɩɪɨɢɫɯɨɠɞɟɧɢɸ, ɨɧ ɞɨ
ɫɢɯ ɩɨɪ ɟɳɺ ɧɟ ɭɫɩɟɥ ɨɫɜɨɢɬɶɫɹ ɫ ɩɪɢɡɜɚɜɲɟɣ ɟɝɨ ɫɬɪɚɧɨɣ, ɧɟɫɦɨɬɪɹ ɧɚ
ɞɜɚɞɰɚɬɢɩɹɬɢɥɟɬɧɟɟ ɭɩɪɚɜɥɟɧɢɟ ɟɸ ɢ ɨɮɢɰɢɚɥɶɧɨɟ ɩɪɢɡɧɚɧɢɟ ɩɪɢɧɰɚ
Ɏɟɪɞɢɧɚɧɞɚ Ƚɨɝɟɧɰɨɥɥɟɪɧɫɤɨɝɨ ɧɚɫɥɟɞɧɢɤɨɦ ɩɪɟɫɬɨɥɚ7. Ⱦɢɧɚɫɬɢɱɟɫɤɢɣ
ɜɨɩɪɨɫ ɩɨɷɬɨɦɭ ɟɳɺ ɢɝɪɚɟɬ ɧɟɤɨɬɨɪɭɸ ɪɨɥɶ ɜ Ɋɭɦɵɧɢɢ, ɜɫɩɥɵɜɚɹ ɨɬ
ɜɪɟɦɟɧɢ ɞɨ ɜɪɟɦɟɧɢ ɧɚ ɩɨɜɟɪɯɧɨɫɬɶ ɫɪɟɞɢ ɜɧɭɬɪɟɧɧɢɯ ɜɨɥɧɟɧɢɣ.
ɂɧɨɫɬɪɚɧɧɚɹ ɩɨɥɢɬɢɤɚ ɪɭɦɵɧɫɤɨɝɨ ɩɪɚɜɢɬɟɥɶɫɬɜɚ ɧɚɯɨɞɢɬɫɹ ɩɨɱɬɢ
ɢɫɤɥɸɱɢɬɟɥɶɧɨ ɜ ɪɭɤɚɯ ɤɨɪɨɥɹ, ɤɨɬɨɪɵɣ ɩɪɟɞɨɫɬɚɜɥɹɟɬ ɩɨɥɧɭɸ ɫɜɨɛɨɞɭ
ɦɢɧɢɫɬɪɚɦ ɥɢɲɶ ɜ ɜɨɩɪɨɫɚɯ ɜɧɭɬɪɟɧɧɟɣ ɚɞɦɢɧɢɫɬɪɚɰɢɢ. ȼ ɬɟɱɟɧɢɟ
ɞɨɥɝɨɜɪɟɦɟɧɧɨɝɨ ɦɢɧɢɫɬɟɪɫɬɜɚ ɂɨɧɚ Ȼɪɷɬɢɚɧɭ Ɋɭɦɵɧɢɹ ɨɬɥɢɱɚɥɚɫɶ
ɜɟɫɶɦɚ ɨɩɪɟɞɟɥɺɧɧɵɦ ɬɹɝɨɬɟɧɢɟɦ ɤ ɋɪɟɞɧɟɟɜɪɨɩɟɣɫɤɢɦ ɞɟɪɠɚɜɚɦ,
ɧɟɜɡɢɪɚɹ ɧɚ ɬɨ, ɱɬɨ ɤɨɪɨɥɶ Ʉɚɪɥ ɩɨɫɬɨɹɧɧɨ ɨɬɪɢɰɚɥ, ɞɚɠɟ ɜ ɫɚɦɵɯ
ɤɨɧɮɢɞɟɧɰɢɚɥɶɧɵɯ ɨɛɴɹɫɧɟɧɢɹɯ ɫɜɨɢɯ, ɫɭɳɟɫɬɜɨɜɚɧɢɟ ɩɢɫɶɦɟɧɧɨɝɨ
ɫɨɝɥɚɲɟɧɢɹ ɫ Ɍɪɨɣɫɬɜɟɧɧɵɦ ɫɨɸɡɨɦ Ƚɟɪɦɚɧɢɢ, Ⱥɜɫɬɪɨ-ȼɟɧɝɪɢɢ ɢ
ɂɬɚɥɢɢ8. ȼɪɹɞ ɥɢ, ɨɞɧɚɤɨ, ɜɨɡɦɨɠɧɨ ɨɫɩɚɪɢɜɚɬɶ ɢɫɤɭɫɫɬɜɟɧɧɨɫɬɶ ɚɜɫɬɪɨ-
ɜɟɧɝɟɪɫɤɨɝɨ ɜɥɢɹɧɢɹ ɜ Ȼɭɯɚɪɟɫɬɟ (ɯɨɬɹ ɛɵ ɞɚɠɟ ɩɨɞ ɧɟɦɟɰɤɨɣ ɜɵɜɟɫɤɨɣ),
ɜɜɢɞɭ ɟɫɬɟɫɬɜɟɧɧɵɯ ɜɨɠɞɟɥɟɧɢɣ Ɋɭɦɵɧɢɢ, ɧɚɩɪɚɜɥɟɧɧɵɯ ɧɚ
ɜɨɫɫɨɟɞɢɧɟɧɢɟ ɫ Ɍɪɚɧɫɢɥɶɜɚɧɢɟɣ, Ȼɚɧɚɬɨɦ ɢ Ȼɭɤɨɜɢɧɨɣ, ɚ ɬɚɤɠɟ
ɧɚɰɢɨɧɚɥɶɧɨɣ ɚɧɬɢɩɚɬɢɢ ɪɭɦɵɧ ɤ ɚɜɫɬɪɨ-ɜɟɧɝɟɪɰɚɦ. ȼɟɫɶɦɚ ɜɨɡɦɨɠɧɨ,
ɱɬɨ ɜɵɲɟɫɤɚɡɚɧɧɨɟ ɧɚɩɪɚɜɥɟɧɢɟ ɞɨ ɧɟɤɨɬɨɪɨɣ ɫɬɟɩɟɧɢ ɢɡɦɟɧɢɬɫɹ
ɜɫɥɟɞɫɬɜɢɟ ɞɚɜɥɟɧɢɹ ɤɨɧɫɟɪɜɚɬɢɜɧɨɝɨ ɤɚɛɢɧɟɬɚ, ɤ ɤɨɬɨɪɨɦɭ ɤɨɪɨɥɶ ɩɢɬɚɟɬ,
ɩɨ ɜɢɞɢɦɨɦɭ, ɛɨɥɟɟ ɞɨɜɟɪɢɹ, ɱɟɦ ɤ ɩɪɟɞɲɟɫɬɜɨɜɚɜɲɢɦ Ɇɢɧɢɫɬɟɪɫɬɜɚɦ.
ȼɨ ɜɫɹɤɨɦ ɫɥɭɱɚɟ, ɜɨɡɛɭɠɞɟɧɢɟ, ɜɵɡɜɚɧɧɨɟ ɩɨɫɥɟ ɬɭɪɟɰɤɨɣ ɜɨɣɧɵ 1877
ɝɨɞɚ ɩɪɢɫɨɟɞɢɧɟɧɢɟɦ ɤ Ɋɨɫɫɢɢ ɂɡɦɚɢɥɶɫɤɨɝɨ ɨɤɪɭɝɚ, ɩɨ ɫɜɢɞɟɬɟɥɶɫɬɜɭ
ȼɚɲɟɝɨ ɩɪɟɞɦɟɫɬɧɢɤɚ, ɭɠɟ ɭɥɟɝɥɨɫɶ9. ɋ ɞɪɭɝɨɣ ɫɬɨɪɨɧɵ, ɨɛɧɚɪɭɠɢɜɲɟɟɫɹ
ɜ ɦɢɧɭɜɲɟɦ ɝɨɞɭ ɞɨɜɨɥɶɧɨ ɧɟɨɠɢɞɚɧɧɨɟ ɫɛɥɢɠɟɧɢɟ ɫ ɋɟɪɛɢɟɣ, ɤɨɬɨɪɚɹ ɫ
ɧɟɤɨɬɨɪɵɯ ɩɨɪ ɧɚɯɨɞɢɬɫɹ ɜ ɧɚɢɥɭɱɲɢɯ ɨɬɧɨɲɟɧɢɹɦ ɤ ɧɚɦ, ɤɚɤ ɛɭɞɬɨ ɛɵ
ɭɤɚɡɵɜɚɟɬ ɧɚ ɩɪɟɞɫɬɨɹɳɢɣ ɩɨɜɨɪɨɬ ɜ ɪɭɦɵɧɫɤɨɣ ɩɨɥɢɬɢɤɟ10.
ɉɪɚɜɨɫɥɚɜɢɟ ɫɥɭɠɢɥɨ ɦɨɝɭɳɟɫɬɜɟɧɧɨɣ ɫɜɹɡɶɸ ɦɟɠɞɭ Ɋɨɫɫɢɟɣ ɢ
ɛɚɥɤɚɧɫɤɢɦɢ ɧɚɪɨɞɧɨɫɬɹɦɢ. ɐɟɪɤɨɜɶ ɜɨ ɜɪɟɦɟɧɚ ɦɚɝɨɦɟɬɚɧɫɤɨɝɨ ɢɝɚ
ɹɜɥɹɥɚɫɶ, ɬɚɤ ɫɤɚɡɚɬɶ, ɩɨɥɢɬɢɱɟɫɤɢɦ ɡɧɚɦɟɧɟɦ ɧɚɰɢɨɧɚɥɶɧɨɣ ɧɟɡɚɜɢɫɢɦɨɫɬɢ.
Ʉ ɫɨɠɚɥɟɧɢɸ, ɨɞɧɚɤɨ, ɧɟɥɶɡɹ ɧɟ ɫɨɡɧɚɬɶ, ɱɬɨ ɪɟɥɢɝɢɨɡɧɵɣ ɢɧɞɢɮɮɟɪɟɧɬɢɡɦ
ɫɞɟɥɚɥ ɫ ɬɟɯ ɩɨɪ ɛɨɥɶɲɢɟ ɭɫɩɟɯɢ ɧɚ ȼɨɫɬɨɤɟ. Ɋɭɦɵɧɫɤɚɹ ɰɟɪɤɨɜɶ ɜ
ɨɫɨɛɟɧɧɨɫɬɢ ɜɵɲɥɚ ɭɦɚɥɺɧɧɨɣ ɢ ɩɪɢɧɢɠɟɧɧɨɣ ɩɨɫɥɟ ɭɞɚɪɚ, ɧɚɧɟɫɺɧɧɨɝɨ
ɟɣ ɩɨɥɢɬɢɤɨɣ ɤɧɹɡɹ Ʉɭɡɵ ɜ ɲɟɫɬɢɞɟɫɹɬɵɯ ɝɨɞɚɯ ɧɚɫɬɨɹɳɟɝɨ ɫɬɨɥɟɬɢɹ11.
Ɇɵ ɜɵɧɭɠɞɟɧɵ ɛɵɥɢ ɜ ɬɨ ɜɪɟɦɹ ɩɪɢɧɹɬɶ ɫ ɧɚɲɟɣ ɫɬɨɪɨɧɵ ɧɚɞɥɟɠɚɳɢɟ
ɦɟɪɵ ɞɥɹ ɨɯɪɚɧɟɧɢɹ ɰɟɪɤɨɜɧɵɯ ɜɥɚɞɟɧɢɣ, ɩɪɢɧɚɞɥɟɠɚɜɲɢɯ ɦɨɥɞɚɜɫɤɢɦ
ɦɨɧɚɫɬɵɪɹɦ ɜ Ȼɟɫɫɚɪɚɛɢɢ, ɢ ɞɥɹ ɜɜɟɞɟɧɢɹ ɜ ɧɢɯ ɤɚɡɺɧɧɨɝɨ ɭɩɪɚɜɥɟɧɢɹ12.
ɏɨɬɹ ɜɩɨɫɥɟɞɫɬɜɢɢ ɤɚɧɨɧɢɱɟɫɤɚɹ ɫɜɹɡɶ ɩɪɚɜɨɫɥɚɜɧɨɝɨ ɪɭɦɵɧɫɤɨɝɨ ɤɥɢɪɚ ɫ
ȼɫɟɥɟɧɫɤɨɣ ɰɟɪɤɨɜɶɸ ɛɵɥɚ ɜɨɫɫɬɚɧɨɜɥɟɧɚ, ɦɟɪɚ ɷɬɚ ɨɫɬɚɥɚɫɶ ɞɨ ɫɢɯ ɩɨɪ ɜ
ɫɢɥɟ ɩɨ ɩɪɢɱɢɧɟ ɨɛɳɟɣ ɤɨɧɮɢɫɤɚɰɢɢ ɰɟɪɤɨɜɧɨɝɨ ɢɦɭɳɟɫɬɜɚ ɜ Ɇɨɥɞɚɜɢɢ.

ȼɩɪɨɱɟɦ, ɩɨ ɨɫɨɛɵɦ ȼɵɫɨɱɚɣɲɢɦ ɩɨɜɟɥɟɧɢɹɦ, ɪɭɦɵɧɫɤɨɦɭ ɩɪɚɜɢɬɟɥɶɫɬɜɭ
ɛɵɥɢ ɪɚɡɧɨɜɪɟɦɟɧɧɨ ɨɬɩɭɫɤɚɟɦɵ ɜɟɫɶɦɚ ɡɧɚɱɢɬɟɥɶɧɵɟ ɫɭɦɦɵ ɢɡ ɞɨɯɨɞɨɜ
ɰɟɪɤɨɜɧɵɯ ɦɨɥɞɚɜɫɤɢɯ ɢɦɟɧɢɣ ɜ ɧɚɲɢɯ ɩɪɟɞɟɥɚɯ13.
ɂɡ ɩɟɪɟɩɢɫɤɢ ɢɦɩɟɪɚɬɨɪɫɤɨɝɨ ɦɢɧɢɫɬɟɪɫɬɜɚ, ɫ ɤɨɟɣ ȼɚɲɟ
ɉɪɟɜɨɫɯɨɞɢɬɟɥɶɫɬɜɨ ɢɡɜɨɥɢɥɢ ɨɡɧɚɤɨɦɢɬɶɫɹ ɜɨ ɜɪɟɦɹ ɩɪɟɛɵɜɚɧɢɹ ȼɚɲɟɝɨ
ɜ ɋ.-ɉɟɬɟɪɛɭɪɝɟ, ȼɵ ɭɫɦɨɬɪɟɥɢ ɧɚɲɭ ɩɨɫɬɨɹɧɧɭɸ ɝɨɬɨɜɧɨɫɬɶ ɨɤɚɡɵɜɚɬɶ
ɫɨɞɟɣɫɬɜɢɟ ɩɪɚɜɨɫɥɚɜɢɸ ɜ Ɋɭɦɵɧɢɢ ɜɫɟɦɢ ɡɚɜɢɫɹɳɢɦɢ ɨɬ ɧɚɫ ɩɭɬɹɦɢ ɢ
ɫɪɟɞɫɬɜɚɦɢ. Ɇɧɟ ɨɫɬɚɺɬɫɹ ɩɨɷɬɨɦɭ ɥɢɲɶ ɭɩɨɦɹɧɭɬɶ ɨ ɧɟɫɤɨɥɶɤɢɯ ɱɚɫɬɧɵɯ,
ɜɬɨɪɨɫɬɟɩɟɧɧɵɯ ɜɨɩɪɨɫɚɯ, ɡɚɫɥɭɠɢɜɚɸɳɢɯ ɫ ɷɬɨɣ ɬɨɱɤɢ ɡɪɟɧɢɹ ȼɚɲɟɝɨ
ɨɫɨɛɟɧɧɨɝɨ ɜɧɢɦɚɧɢɹ, ɤɚɤɨɜɵ ɜɨɩɪɨɫɵ ɨ əɫɫɤɨɦ ɩɪɚɜɨɫɥɚɜɧɨɦ
ɨɛɳɟɫɬɜɟ14, ɨ ɪɭɦɵɧɫɤɢɯ ɜɨɫɩɢɬɚɧɧɢɤɚɯ ɜ ɧɚɲɢɯ ɞɭɯɨɜɧɵɯ ɭɱɢɥɢɳɚɯ ɢ,
ɧɚɤɨɧɟɰ, ɨ ɪɭɫɫɤɨɣ ɫɭɥɢɧɫɤɨɣ ɰɟɪɤɜɢ.
ɐɟɥɶɸ əɫɫɤɨɝɨ ɩɪɚɜɨɫɥɚɜɧɨɝɨ ɨɛɳɟɫɬɜɚ ɫɥɭɠɢɬ ɛɨɪɶɛɚ ɩɪɨɬɢɜ
ɭɫɢɥɢɜɚɸɳɢɯɫɹ ɡɚɩɚɞɧɵɯ ɩɪɨɩɚɝɚɧɞ ɢ ɜɪɟɞɧɵɯ ɫɨɰɢɚɥɶɧɵɯ ɭɱɟɧɢɣ. Ʉ
ɫɨɠɚɥɟɧɢɸ, ɩɪɟɞɩɨɥɨɠɟɧɢɟ ɧɚɲɟ ɩɨɞɞɟɪɠɚɬɶ ɷɬɨ ɨɛɳɟɫɬɜɨ ɩɨɫɪɟɞɫɬɜɨɦ
ɟɠɟɝɨɞɧɨɣ ɫɭɛɫɢɞɢɢ ɢɡ ɞɨɯɨɞɨɜ ɦɨɥɞɚɜɫɤɢɯ ɦɨɧɚɫɬɵɪɟɣ ɜ Ȼɟɫɫɚɪɚɛɢɢ15
ɨɤɚɡɚɥɨɫɶ ɧɟɭɞɨɛɧɵɦ, ɩɨɬɨɦɭ ɱɬɨ ɪɭɦɵɧɫɤɨɟ ɩɪɚɜɢɬɟɥɶɫɬɜɨ ɩɨɫɩɟɲɢɥɨ
ɡɚɩɪɟɬɢɬɶ ɞɭɯɨɜɟɧɫɬɜɭ ɜɫɹɤɨɟ ɨɮɢɰɢɚɥɶɧɨɟ ɭɱɚɫɬɢɟ ɜ ɱɚɫɬɧɵɯ
ɛɥɚɝɨɬɜɨɪɢɬɟɥɶɧɵɯ ɩɪɟɞɩɪɢɹɬɢɹɯ. ɋɪɟɞɫɬɜɚ, ɩɪɟɞɧɚɡɧɚɱɟɧɧɵɟ ɞɥɹ
ɜɵɲɟɭɩɨɦɹɧɭɬɨɣ ɫɭɛɫɢɞɢɢ, ɛɵɥɢ ɜɫɥɟɞɫɬɜɢɟ ɷɬɨɝɨ ɨɬɱɚɫɬɢ ɨɛɪɚɳɟɧɵ ɧɚ
ɫɨɞɟɪɠɚɧɢɟ ɭɱɟɧɢɤɨɜ, ɩɪɢɫɵɥɚɟɦɵɯ ɢɡ Ɋɭɦɵɧɢɢ ɜ ɧɚɲɢ ɫɟɦɢɧɚɪɢɢ ɢ
ɞɭɯɨɜɧɵɟ ɚɤɚɞɟɦɢɢ. ɑɬɨ ɠɟ ɤɚɫɚɟɬɫɹ ɪɭɫɫɤɨɣ ɰɟɪɤɜɢ ɜ ɋɭɥɢɧɟ, ɬɨ ɨɧɚ
ɛɵɥɚ ɨɫɧɨɜɚɧɚ ɜ 30ɯ ɝɨɞɚɯ, ɤɨɝɞɚ ɭɫɬɶɹ Ⱦɭɧɚɹ ɩɪɢɧɚɞɥɟɠɚɥɢ ɧɚɦ
ɢɫɤɥɸɱɢɬɟɥɶɧɨ, ɢ ɫɨɯɪɚɧɢɥɚ16 ɞɨ ɫɢɯ ɩɨɪ ɫɜɨɣ ɧɚɰɢɨɧɚɥɶɧɵɣ ɯɚɪɚɤɬɟɪ. ȼ
ɩɨɫɥɟɞɧɟɟ ɜɪɟɦɹ, ɨɞɧɚɤɨ, ɪɭɦɵɧɫɤɢɟ ɟɩɚɪɯɢɚɥɶɧɵɟ ɜɥɚɫɬɢ ɩɪɢɥɚɝɚɸɬ ɜɫɟ
ɫɜɨɢ ɫɬɚɪɚɧɢɹ ɤ ɬɨɦɭ, ɱɬɨɛɵ ɫɞɟɥɚɬɶ ɢɡ ɧɟɺ ɧɢɱɬɨɠɧɵɣ ɪɭɦɵɧɫɤɢɣ ɩɪɢɯɨɞ.
ɗɤɨɧɨɦɢɱɟɫɤɨɟ ɜɨɡɞɟɣɫɬɜɢɟ ɧɚɲɟ ɧɚ Ɋɭɦɵɧɢɸ ɦɨɠɟɬ ɛɵɬɶ ɥɢɲɶ
ɜɟɫɶɦɚ ɨɝɪɚɧɢɱɟɧɧɨɟ ɜɫɥɟɞɫɬɜɢɟ ɫɯɨɞɫɬɜɚ ɧɚɲɟɣ ɩɪɨɢɡɜɨɞɢɬɟɥɶɧɨɫɬɢ ɫ
ɪɭɦɵɧɫɤɨɣ. Ⱦɨɤɚɡɚɬɟɥɶɫɬɜɨɦ ɷɬɨɝɨ, ɦɟɠɞɭ ɩɪɨɱɢɦ, ɫɥɭɠɢɬ ɪɭɫɫɤɢɣ ɫɤɥɚɞ,
ɭɫɬɪɨɟɧɧɵɣ ɩɪɢ ȼɚɲɟɦ ɩɪɟɞɦɟɫɬɧɢɤɟ ɜ Ȼɭɯɚɪɟɫɬɟ ɢ ɩɨɥɭɱɢɜɲɢɣ ɞɨ ɫɢɯ
ɩɨɪ ɜɟɫɶɦɚ ɫɥɚɛɨɟ ɪɚɡɜɢɬɢɟ, ɧɟɫɦɨɬɪɹ ɧɚ ɩɪɚɜɢɬɟɥɶɫɬɜɟɧɧɭɸ ɫɭɛɫɢɞɢɸ.
ɇɚɢɛɨɥɟɟ ɡɧɚɱɢɬɟɥɶɧɵɦ ɞɥɹ ɪɭɫɫɤɢɯ ɢɧɬɟɪɟɫɨɜ ɩɪɟɞɩɪɢɹɬɢɟɦ ɜ Ɋɭɦɵɧɢɢ
ɹɜɥɹɟɬɫɹ ɤɨɦɩɚɧɢɹ ɤɧɹɡɹ Ƚɚɝɚɪɢɧɚ17 ɞɥɹ ɩɥɚɜɚɧɢɹ ɩɨ Ⱦɭɧɚɸ ɢ
ɩɨɞɞɟɪɠɚɧɢɹ ɤɨɦɦɟɪɱɟɫɤɢɯ ɨɬɧɨɲɟɧɢɣ ɫ Ɉɞɟɫɫɨɣ. Ʉɨɦɩɚɧɢɹ ɷɬɚ
ɩɪɟɩɨɪɭɱɚɟɬɫɹ ɨɫɨɛɟɧɧɨɦɭ ɩɨɩɟɱɟɧɢɸ ȼɚɲɟɦɭ. ȼɵ ɛɭɞɟɬɟ ɜɦɟɫɬɟ ɫ ɬɟɦ
ɢɦɟɬɶ ɜɨɡɦɨɠɧɨɫɬɶ ɩɨɞɪɨɛɧɨ ɫɥɟɞɢɬɶ ɡɚ ɞɟɥɚɦɢ ɦɟɠɞɭɧɚɪɨɞɧɨɣ
ɟɜɪɨɩɟɣɫɤɨɣ ɤɨɦɢɫɫɢɢ ɜ ɋɭɥɢɧɟ18 ɢɡ ɞɨɧɟɫɟɧɢɣ ɞɟɥɟɝɚɬɚ ɧɚɲɟɝɨ ɜ
ɜɵɲɟɭɩɨɦɹɧɭɬɨɣ ɤɨɦɢɫɫɢɢ, ɫɨɨɛɳɚɟɦɵɯ ȼɚɦ ɜ ɤɨɩɢɢ. ɑɬɨ ɠɟ ɤɚɫɚɟɬɫɹ
ɬɨɪɝɨɜɨɝɨ ɬɪɚɤɬɚɬɚ ɧɚɲɟɝɨ ɫ Ɋɭɦɵɧɢɟɣ, ɩɨɞɩɢɫɚɧɧɨɝɨ 4/16 ɞɟɤɚɛɪɹ 1886 ɝ.,
ɬɨ ɪɭɦɵɧɫɤɨɟ ɩɪɚɜɢɬɟɥɶɫɬɜɨ ɭɠɟ ɡɚɹɜɢɥɨ ɧɚɦ ɨ ɩɪɟɤɪɚɳɟɧɢɢ ɟɝɨ ɞɟɣɫɬɜɢɹ
28 ɢɸɧɹ/10 ɢɸɥɹ ɫ.ɝ. Ɉɧɨ [ɪɭɦɵɧɫɤɨɟ ɩɪɚɜɢɬɟɥɶɫɬɜɨ] ɢɦɟɟɬ ɜ ɜɢɞɭ
ɭɫɬɚɧɨɜɢɬɶ ɨɞɢɧ ɨɛɳɢɣ ɬɚɪɢɮ ɞɥɹ ɩɪɨɢɡɜɟɞɟɧɢɣ ɜɫɟɯ ɝɨɫɭɞɚɪɫɬɜ ɫ
ɦɢɧɢɦɚɥɶɧɵɦ ɢ ɦɚɤɫɢɦɚɥɶɧɵɦ ɪɚɡɦɟɪɨɦ ɩɨɲɥɢɧ19. ɉɨɧɢɠɟɧɢɟ ɢɥɢ
ɩɨɜɵɲɟɧɢɟ ɬɚɪɢɮɚ ɜ ɷɬɢɯ ɩɪɟɞɟɥɚɯ ɛɭɞɟɬ ɡɚɜɢɫɟɬɶ ɨɬ ɱɚɫɬɧɵɯ ɫɨɝɥɚɲɟɧɢɣ

ɫ ɢɧɨɫɬɪɚɧɧɵɦɢ ɞɟɪɠɚɜɚɦɢ ɨɬɧɨɫɢɬɟɥɶɧɨ ɜɵɝɨɞ, ɩɪɟɞɨɫɬɚɜɥɹɟɦɵɯ ɢɦɢ
Ɋɭɦɵɧɢɢ, ɜ ɫɜɨɸ ɨɱɟɪɟɞɶ. ȼɚɲɟɦɭ ɉɪɟɜɨɫɯɨɞɢɬɟɥɶɫɬɜɭ, ɜɟɪɨɹɬɧɨ, ɜ
ɛɥɢɡɤɨɦ ɜɪɟɦɟɧɢ ɩɪɟɞɫɬɨɢɬ ɜɫɬɭɩɢɬɶ ɜ ɩɟɪɟɝɨɜɨɪɵ ɧɚ ɷɬɢɯ ɨɫɧɨɜɚɧɢɹɯ.
Ɍɚɤɨɜɵ ɜ ɨɛɳɢɯ ɱɟɪɬɚɯ ɧɚɲɢ ɩɨɥɢɬɢɱɟɫɤɢɟ, ɞɭɯɨɜɧɵɟ ɢ
ɷɤɨɧɨɦɢɱɟɫɤɢɟ ɫɧɨɲɟɧɢɹ ɫ Ɋɭɦɵɧɢɟɣ, ɤɨɬɨɪɚɹ, ɜɫɥɟɞɫɬɜɢɟ ɫɜɨɟɝɨ
ɝɟɨɝɪɚɮɢɱɟɫɤɨɝɨ ɩɨɥɨɠɟɧɢɹ ɦɟɠɞɭ ɧɚɦɢ, Ⱥɜɫɬɪɨ-ȼɟɧɝɪɢɟɣ, ɋɟɪɛɢɟɣ ɢ
Ȼɨɥɝɚɪɢɟɣ, ɢɦɟɟɬ ɞɥɹ ɧɚɫ ɛɟɫɫɩɨɪɧɭɸ ɩɨɥɢɬɢɱɟɫɤɭɸ ɢ ɫɬɪɚɬɟɝɢɱɟɫɤɭɸ
ɜɚɠɧɨɫɬɶ.
ɂɡ ɫɩɟɰɢɚɥɶɧɵɯ ɜɨɩɪɨɫɨɜ, ɫ ɤɨɢɦɢ ȼɵ ɩɨɡɧɚɤɨɦɢɥɢɫɶ ɜ ɚɪɯɢɜɟ
Ⱥɡɢɚɬɫɤɨɝɨ ɞɟɩɚɪɬɚɦɟɧɬɚ20, ɧɚɢɛɨɥɶɲɢɣ ɢɧɬɟɪɟɫ ɩɪɟɞɫɬɚɜɥɹɸɬ ɜɨɩɪɨɫɵ ɨ
ɧɚɲɢɯ ɩɨɝɪɚɧɢɱɧɵɯ ɫɧɨɲɟɧɢɹɯ ɢ ɨ ɬɚɤ ɧɚɡɵɜɚɟɦɵɯ «protégés»21.
ɉɨɝɪɚɧɢɱɧɵɟ ɫɧɨɲɟɧɢɹ ɩɨɞɚɸɬ ɩɨɜɨɞ ɤ ɜɟɫɶɦɚ ɱɚɫɬɵɦ
ɫɬɨɥɤɧɨɜɟɧɢɹɦ ɫ Ɋɭɦɵɧɢɟɣ, ɜɫɥɟɞɫɬɜɢɟ ɩɪɢɬɟɫɧɟɧɢɹ ɪɵɛɚɤɨɜ ɧɚɲɢɯ ɧɚ
Ʉɢɥɢɣɫɤɨɦ ɪɭɤɚɜɟ Ⱦɭɧɚɹ. Ɋɚɡɝɪɚɧɢɱɟɧɢɟ ɫ ɷɬɨɣ ɫɬɨɪɨɧɵ ɨɫɧɨɜɚɧɨ ɧɚ
ɩɪɨɬɨɤɨɥɟ, ɩɨɞɩɢɫɚɧɧɨɦ ɦɟɠɞɭ ɧɚɦɢ ɢ ɪɭɦɵɧɫɤɢɦ ɩɪɚɜɢɬɟɥɶɫɬɜɨɦ 5 ɞɟɤɚɛɪɹ
1878 ɝɨɞɚ22. Ʉ ɫɨɠɚɥɟɧɢɸ, ɨɞɧɚɤɨ, ɩɪɨɬɨɤɨɥ ɷɬɨɬ ɫɨɜɟɪɲɟɧɧɨ ɭɦɚɥɱɢɜɚɟɬ
ɨ ɜɡɚɢɦɧɵɯ ɩɪɚɜɚɯ ɧɚ ɪɵɛɧɭɸ ɥɨɜɥɸ, ɱɬɨ ɞɚɺɬ ɩɨɜɨɞ ɤ ɛɟɫɱɢɫɥɟɧɧɵɦ
ɧɚɫɢɥɢɹɦ ɫɨ ɫɬɨɪɨɧɵ ɪɭɦɵɧɫɤɢɯ ɜɥɚɫɬɟɣ. ɍɫɬɪɚɧɢɬɶ ɫɨɜɟɪɲɟɧɧɨ ɷɬɢ
ɛɟɫɩɨɪɹɞɤɢ, ɧɚ ɤɨɢ ɢɦɩɟɪɚɬɨɪɫɤɨɟ ɦɢɧɢɫɬɟɪɫɬɜɨ ɫɱɢɬɚɟɬ ɧɟɨɛɯɨɞɢɦɵɦ
ɨɛɪɚɬɢɬɶ ɫɟɪɶɺɡɧɨɟ ɜɧɢɦɚɧɢɟ ȼɚɲɟ, ɜɨɡɦɨɠɧɨ ɛɵɥɨ ɛɵ ɥɢɲɶ ɡɚɤɥɸɱɟɧɢɟɦ
ɫɩɟɰɢɚɥɶɧɨɣ ɤɨɧɜɟɧɰɢɢ ɨɬɧɨɫɢɬɟɥɶɧɨ ɪɵɛɨɥɨɜɫɬɜɚ ɧɚ Ⱦɭɧɚɟ.
«Protégés» ɧɚɲɢ ɜ Ɋɭɦɵɧɢɢ ɫɨɫɬɨɹɬ ɩɨɱɬɢ ɢɫɤɥɸɱɢɬɟɥɶɧɨ ɢɡ
ɫɬɚɪɨɨɛɪɹɞɰɟɜ ɧɚɢɛɨɥɟɟ ɩɪɟɞɨɫɭɞɢɬɟɥɶɧɵɯ ɫɟɤɬ ɢɥɢ ɟɜɪɟɟɜ. Ɉɧɢ
ɨɫɜɨɛɨɠɞɚɸɬɫɹ ɨɬ ɜɨɢɧɫɤɨɣ ɩɨɜɢɧɧɨɫɬɢ, ɢ ɫɩɢɫɨɤ ɢɯ ɛɵɥ ɩɪɟɞɫɬɚɜɥɟɧ
ɨɞɧɢɦ ɢɡ ȼɚɲɢɯ ɩɪɟɞɦɟɫɬɧɢɤɨɜ, ɤɧɹɡɟɦ ɍɪɭɫɨɜɵɦ23, ɪɭɦɵɧɫɤɨɦɭ
Ɇɢɧɢɫɬɟɪɫɬɜɭ, ɧɨ ɦɟɫɬɧɵɟ ɜɥɚɫɬɢ ɫɬɪɟɦɹɬɫɹ ɤ ɬɨɦɭ, ɱɬɨɛɵ ɜɨ ɜɫɟɯ
ɨɬɧɨɲɟɧɢɹɯ ɩɪɢɪɚɜɧɹɬɶ ɢɯ ɤ ɩɪɨɱɢɦ ɪɭɦɵɧɫɤɢɦ ɩɨɞɞɚɧɧɵɦ.
ȼ ɡɚɤɥɸɱɟɧɢɟ ɞɨɥɝɨɦ ɫɱɢɬɚɸ ɩɪɢɫɨɜɨɤɭɩɢɬɶ ɧɟɫɤɨɥɶɤɨ ɫɥɨɜ ɨ
ɩɨɥɢɬɢɱɟɫɤɢɯ ɷɦɢɝɪɚɧɬɚɯ ɜɨɨɛɳɟ ɢ ɛɨɥɝɚɪɫɤɢɯ ɜɵɯɨɞɰɚɯ ɜ Ɋɭɦɵɧɢɢ.
ɋɬɪɚɧɚ ɷɬɚ ɭɠɟ ɞɚɜɧɨ ɫɞɟɥɚɥɚɫɶ ɭɛɟɠɢɳɟɦ ɦɧɨɝɢɯ ɨɩɚɫɧɵɯ
ɩɨɥɢɬɢɱɟɫɤɢɯ ɥɢɱɧɨɫɬɟɣ, ɢɡɝɨɧɹɟɦɵɯ ɢɡ ɪɚɡɥɢɱɧɵɯ ɟɜɪɨɩɟɣɫɤɢɯ
ɝɨɫɭɞɚɪɫɬɜ24. ɗɬɨ ɩɨɛɭɞɢɥɨ ɧɚɫ ɭɫɢɥɢɬɶ ɧɚɲ ɩɨɝɪɚɧɢɱɧɵɣ ɧɚɞɡɨɪ ɢ
ɭɱɪɟɞɢɬɶ ɜ ɫɚɦɨɣ Ɋɭɦɵɧɢɢ ɬɚɣɧɭɸ ɩɨɥɢɰɟɣɫɤɭɸ ɚɝɟɧɬɭɪɭ25. ȼɚɲɟ
ɉɪɟɜɨɫɯɨɞɢɬɟɥɶɫɬɜɨ ɨɡɧɚɤɨɦɢɬɟɫɶ ɫ ɟɺ ɞɟɹɬɟɥɶɧɨɫɬɶɸ ɩɨ ɩɪɢɛɵɬɢɢ ɤ
ȼɚɲɟɦɭ ɩɨɫɬɭ.
ɑɬɨ ɠɟ ɤɚɫɚɟɬɫɹ ɫɨɛɫɬɜɟɧɧɨ ɛɨɥɝɚɪɫɤɢɯ ɜɵɯɨɞɰɟɜ, ɩɨɤɢɞɚɸɳɢɯ
Ȼɨɥɝɚɪɢɸ ɜɫɥɟɞɫɬɜɢɟ ɝɨɧɟɧɢɹ ɫɨɮɢɣɫɤɨɝɨ ɩɪɚɜɢɬɟɥɶɫɬɜɚ, ɬɨ ɦɵ ɨɤɚɡɵɜɚɟɦ
ɢɦ ɩɨɫɬɨɹɧɧɨɟ ɩɨɤɪɨɜɢɬɟɥɶɫɬɜɨ. ȼ ɪɚɫɩɨɪɹɠɟɧɢɢ ȼɚɲɟɦ ɛɭɞɟɬ ɧɚɯɨɞɢɬɶɫɹ
ɞɥɹ ɜɫɩɨɦɨɳɟɫɬɜɨɜɚɧɢɹ ɥɢɰɚɦ ɷɬɨɣ ɤɚɬɟɝɨɪɢɢ, ɡɚɫɥɭɠɢɜɚɸɳɢɦ ɫɨɱɭɜɫɬɜɢɹ,
ɧɟɤɨɬɨɪɚɹ ɱɚɫɬɶ ɬɚɤ ɧɚɡɵɜɚɟɦɨɝɨ ɛɨɥɝɚɪɫɤɨɝɨ ɮɨɧɞɚ, ɨɛɪɚɡɨɜɚɜɲɟɝɨɫɹ ɢɡ
ɭɩɥɚɬ, ɩɪɨɢɡɜɟɞɺɧɧɵɯ ɧɚɦ Ȼɨɥɝɚɪɫɤɢɦ ɤɧɹɠɟɫɬɜɨɦ ɩɨ ɪɚɡɧɵɦ ɞɨɥɝɨɜɵɦ
ɨɛɹɡɚɬɟɥɶɫɬɜɚɦ.
Ɋɭɦɵɧɢɹ ɹɜɥɹɟɬɫɹ ɞɥɹ ɧɚɫ ɜɨɨɛɳɟ ɨɛɫɟɪɜɚɰɢɨɧɧɵɦ ɩɭɧɤɬɨɦ

ɨɬɧɨɫɢɬɟɥɶɧɨ Ȼɨɥɝɚɪɢɢ ɫ ɬɟɯ ɩɨɪ, ɤɚɤ ɦɵ ɧɟ ɢɦɟɟɦ ɜ ɤɧɹɠɟɫɬɜɟ
ɩɪɟɞɫɬɚɜɢɬɟɥɟɣ26. ȼɚɲɟɦɭ ɉɪɟɜɨɫɯɨɞɢɬɟɥɶɫɬɜɭ, ɩɨɷɬɨɦɭ, ɜɦɟɧɹɟɬɫɹ ɜ
ɨɛɹɡɚɧɧɨɫɬɶ ɩɨ ɜɨɡɦɨɠɧɨɫɬɢ ɬɳɚɬɟɥɶɧɨ ɫɥɟɞɢɬɶ ɡɚ ɜɫɟɦ ɩɪɨɢɫɯɨɞɹɳɢɦ ɩɨ
ɬɭ ɫɬɨɪɨɧɭ Ⱦɭɧɚɹ ɢ ɞɨɧɨɫɢɬɶ ɢɦɩɟɪɚɬɨɪɫɤɨɦɭ ɦɢɧɢɫɬɟɪɫɬɜɭ ɨ ɦɨɝɭɳɢɯ
ɩɪɨɢɡɨɣɬɢ ɬɚɦ ɜɨɥɧɟɧɢɹɯ ɢɥɢ ɩɪɨɢɫɲɟɫɬɜɢɹɯ.
ɉɪɢɦɢɬɟ ɢ ɩɪɨɱ.

1
ȼ ɬɟɤɫɬɟ ɞɨɤɭɦɟɧɬɚ, ɜ ɧɟɤɨɬɨɪɵɯ ɦɟɫɬɚɯ (ɦɟɠɞɭ ɫɬɪɨɤ ɢ ɧɚ ɩɨɥɹɯ) ɢɦɟɸɬɫɹ
ɜɫɬɚɜɤɢ, ɫɞɟɥɚɧɧɵɟ ɞɪɭɝɢɦ ɩɨɱɟɪɤɨɦ.
2
Ⱦɢɦɢɬɪ Ɋɢɡɨɜ (1862–1918) – ɛɨɥɝɚɪɫɤɢɣ ɩɭɛɥɢɰɢɫɬ, ɢɡɞɚɬɟɥɶ ɢ ɨɛɳɟɫɬɜɟɧɧɵɣ
ɞɟɹɬɟɥɶ. ȼ 1885 ɝ. ɜɯɨɞɢɥ ɜɨ ȼɪɟɦɟɧɧɨɟ ɩɪɚɜɢɬɟɥɶɫɬɜɨ ɜ ɉɥɨɜɞɢɜɟ. ȼ 1887 ɝ. ɫɬɚɥ
ɟɞɢɧɫɬɜɟɧɧɵɦ ɞɟɩɭɬɚɬɨɦ ȼɟɥɢɤɨɝɨ ɧɚɪɨɞɧɨɝɨ ɫɨɛɪɚɧɢɹ, ɝɨɥɨɫɨɜɚɜɲɢɦ ɩɪɨɬɢɜ ɜɵɛɨɪɚ
Ɏɟɪɞɢɧɚɧɞɚ ɋɚɤɫɟɧ-Ʉɨɛɭɪɝ-Ƚɨɬɫɤɨɝɨ ɤɧɹɡɟɦ Ȼɨɥɝɚɪɢɢ. ȼ 1891 ɝ. ɛɵɥ ɨɞɧɢɦ ɢɡ
ɨɪɝɚɧɢɡɚɬɨɪɨɜ ɧɟɭɞɚɱɧɨɝɨ ɩɨɤɭɲɟɧɢɹ ɧɚ ɝɥɚɜɭ ɩɪɚɜɢɬɟɥɶɫɬɜɚ ɋɬɟɮɚɧɚ ɋɬɚɦɛɨɥɨɜɚ.
ɇɟɫɤɨɥɶɤɨ ɥɟɬ ɠɢɥ ɡɚ ɩɪɟɞɟɥɚɦɢ Ȼɨɥɝɚɪɢɢ. ɋ 1897 ɝ. ɧɚɯɨɞɢɥɫɹ ɧɚ ɞɢɩɥɨɦɚɬɢɱɟɫɤɨɣ
ɪɚɛɨɬɟ. ɋɦ.: Ɋɚɞɟɜ ɋ. ɋɬɪɨɢɬɟɥɢɬɟ ɧɚ ɫɴɜɪɟɦɟɧɧɚ Ȼɴɥɝɚɪɢɹ. Ɍ. 1. ɋɨɮɢɹ, 1973. ɋ. 494–496,
506–508.
3
Ʉɪɵɫɬɸ ɇɨɠɚɪɨɜ – ɛɨɥɝɚɪɫɤɢɣ ɨɮɢɰɟɪ, ɨɞɢɧ ɢɡ ɢɫɩɨɥɧɢɬɟɥɟɣ ɩɨɤɭɲɟɧɢɹ ɧɚ
ɋ. ɋɬɚɦɛɨɥɨɜɚ ɢ ɭɛɢɣɫɬɜɚ ɦɢɧɢɫɬɪɚ ɮɢɧɚɧɫɨɜ ɏ. Ȼɟɥɱɟɜɚ 15 ɦɚɪɬɚ 1891 ɝ., ɡɚɬɟɦ ɛɟɠɚɥ ɜ
ɋɟɪɛɢɸ.
4
ɋɬɚɦɛɨɥɨɜ ɩɨɬɪɟɛɨɜɚɥ ɨɬ ɩɪɚɜɢɬɟɥɶɫɬɜɚ ɋɟɪɛɢɢ ɜɵɞɚɱɢ Ɋɢɡɨɜɚ ɢ ɇɨɠɚɪɨɜɚ.
Ⱥɜɫɬɪɨ-ȼɟɧɝɪɢɹ ɨɤɚɡɚɥɚ ɜ Ȼɟɥɝɪɚɞɟ ɫɢɥɶɧɨɟ ɞɚɜɥɟɧɢɟ, ɞɨɛɢɜɚɹɫɶ ɨɫɭɳɟɫɬɜɥɟɧɢɹ ɷɬɨɝɨ
ɬɪɟɛɨɜɚɧɢɹ. Ɍɨɝɞɚ Ɋɢɡɨɜ ɢ ɇɨɠɚɪɨɜ ɪɟɲɢɥɢ ɛɟɠɚɬɶ ɜ Ɋɨɫɫɢɸ ɱɟɪɟɡ Ɋɭɦɵɧɢɸ, ɨɞɧɚɤɨ,
ɛɵɥɢ ɡɚɞɟɪɠɚɧɵ ɜ Ʉɪɚɣɨɜɟ. ɇɚɞ ɧɢɦɢ ɫɧɨɜɚ ɧɚɜɢɫɥɚ ɨɩɚɫɧɨɫɬɶ ɛɵɬɶ ɜɵɞɚɧɧɵɦɢ ɜ
Ȼɨɥɝɚɪɢɸ, ɧɨ ɢɯ ɪɭɫɨɮɢɥɶɫɤɢɟ ɫɬɨɪɨɧɧɢɤɢ ɩɨɩɪɨɫɢɥɢ ɩɪɟɦɶɟɪ-ɦɢɧɢɫɬɪɚ ɋɟɪɛɢɢ
ɇ. ɉɚɲɢɱɚ ɨɛɟɫɩɟɱɢɬɶ ɢɦ ɚɥɢɛɢ ɢ ɡɚɹɜɢɬɶ, ɱɬɨ ɜɨ ɜɪɟɦɹ ɩɨɤɭɲɟɧɢɹ 15 ɦɚɪɬɚ Ɋɢɡɨɜ ɢ
ɇɨɠɚɪɨɜ ɛɵɥɢ ɜ Ȼɟɥɝɪɚɞɟ. Ɋɢɡɨɜ ɞɟɣɫɬɜɢɬɟɥɶɧɨ ɧɚɯɨɞɢɥɫɹ ɬɚɦ, ɜ ɨɬɧɨɲɟɧɢɢ ɠɟ ɇɨɠɚɪɨɜɚ
ɉɚɲɢɱ ɧɟ ɪɢɫɤɧɭɥ ɫɨɥɝɚɬɶ. Ʉɚɛɢɧɟɬ Ɏɥɨɪɟɫɤɭ ɤɨɥɟɛɚɥɫɹ, ɧɨ ɩɨɞ ɫɢɥɶɧɵɦ ɧɚɠɢɦɨɦ ɢɡ
ɋɚɧɤɬ-ɉɟɬɟɪɛɭɪɝɚ ɜɫɺ-ɬɚɤɢ ɨɫɜɨɛɨɞɢɥ Ɋɢɡɨɜɚ ɢ ɇɨɠɚɪɨɜɚ, ɢ ɬɟ ɭɟɯɚɥɢ ɜ Ɋɨɫɫɢɸ.
5
ɇɚɦɺɤ ɧɚ ɬɨɬ ɮɚɤɬ, ɱɬɨ ɜ 1875–1876 ɝɝ., ɜɨ ɜɪɟɦɹ ȼɨɫɬɨɱɧɨɝɨ ɤɪɢɡɢɫɚ,
ɤɨɧɫɟɪɜɚɬɨɪɵ, ɧɚɯɨɞɢɜɲɢɟɫɹ ɜ ɬɨɬ ɦɨɦɟɧɬ ɭ ɜɥɚɫɬɢ, ɩɨɞɞɟɪɠɢɜɚɥɢ ɧɟɣɬɪɚɥɢɬɟɬ Ɋɭɦɵɧɢɢ,
ɯɨɬɹ ɜ ɋɚɧɤɬ-ɉɟɬɟɪɛɭɪɝɟ ɨɠɢɞɚɥɢ ɨɬ ɧɢɯ ɩɪɨɜɟɞɟɧɢɹ ɩɨɥɢɬɢɤɢ, ɛɥɚɝɨɠɟɥɚɬɟɥɶɧɨɣ ɤ Ɋɨɫɫɢɢ.
6
ɂɦɟɟɬɫɹ ɜ ɜɢɞɭ ɬɨɬ ɮɚɤɬ, ɱɬɨ ɧɟɤɨɬɨɪɵɟ ɩɨɥɨɠɟɧɢɹ Ʉɨɧɫɬɢɬɭɰɢɢ Ɋɭɦɵɧɢɢ,
ɩɪɢɧɹɬɨɣ ɜ 1866 ɝ., ɛɵɥɢ ɩɨɱɟɪɩɧɭɬɵ ɢɡ ɛɟɥɶɝɢɣɫɤɨɣ Ʉɨɧɫɬɢɬɭɰɢɢ 1831 ɝ.
7
ɗɬɨ ɦɧɟɧɢɟ ɜ ɡɧɚɱɢɬɟɥɶɧɨɣ ɫɬɟɩɟɧɢ ɪɚɡɞɟɥɹɥɢ ɞɢɩɥɨɦɚɬɵ ɞɪɭɝɢɯ ɫɬɪɚɧ,
ɚɤɤɪɟɞɢɬɨɜɚɧɧɵɟ ɜ ɫɬɨɥɢɰɟ Ɋɭɦɵɧɢɢ. Ɉɧɢ ɨɬɦɟɱɚɥɢ ɡɚɤɪɵɬɨɫɬɶ ɥɢɱɧɨɫɬɢ ɤɨɪɨɥɹ Ʉɚɪɥa I,
ɩɨɥɚɝɚɹ, ɱɬɨ ɪɭɦɵɧɫɤɢɣ ɦɨɧɚɪɯ ɫɬɪɟɦɢɬɫɹ ɤɚɤ ɦɨɠɧɨ ɦɟɧɶɲɟ ɤɨɧɬɚɤɬɢɪɨɜɚɬɶ ɫ ɧɚɪɨɞɨɦ.
8
ɋɦ. ɤɨɦɦɟɧɬɚɪɢɢ ɤ ɞɨɤɭɦɟɧɬɭ ʋ 24 ɨɬ 14 ɚɩɪɟɥɹ 1890 ɝ.
9
ɋɨɝɥɚɫɧɨ ɫɬ. 45 Ȼɟɪɥɢɧɫɤɨɝɨ ɬɪɚɤɬɚɬɚ 1878 ɝ. ɬɪɢ ɭɟɡɞɚ ɸɠɧɨɣ Ȼɟɫɫɚɪɚɛɢɢ
(Ʉɚɝɭɥ, ɂɡɦɚɢɥ, Ȼɨɥɝɪɚɞ) ɫɧɨɜɚ ɜɨɲɥɢ ɜ ɫɨɫɬɚɜ Ɋɨɫɫɢɣɫɤɨɣ ɢɦɩɟɪɢɢ, ɱɬɨ ɜɵɡɜɚɥɨ
ɧɟɞɨɜɨɥɶɫɬɜɨ ɤɚɤ ɪɭɦɵɧɫɤɨɣ ɩɨɥɢɬɢɱɟɫɤɨɣ ɷɥɢɬɵ, ɬɚɤ ɢ Ʉɚɪɥa I.
10
ɗɬɨ ɤɚɫɚɥɨɫɶ ɷɤɨɧɨɦɢɱɟɫɤɢɯ ɨɬɧɨɲɟɧɢɣ ɦɟɠɞɭ Ɋɭɦɵɧɢɟɣ ɢ ɋɟɪɛɢɟɣ. 19 ɮɟɜɪɚɥɹ
(3 ɦɚɪɬɚ) 1890 ɝ. ɛɵɥɢ ɩɨɞɩɢɫɚɧɵ ɪɭɦɵɧɫɤɨ-ɫɟɪɛɫɤɚɹ ɬɨɪɝɨɜɚɹ ɤɨɧɜɟɧɰɢɹ, ɚ ɬɚɤɠɟ
ɨɬɞɟɥɶɧɨɟ ɫɨɝɥɚɲɟɧɢɟ ɨ ɩɨɫɬɚɜɤɟ ɪɭɦɵɧɫɤɨɣ ɫɨɥɢ ɜ ɋɟɪɛɢɸ. ɋ ɞɪɭɝɨɣ ɫɬɨɪɨɧɵ, ɜ ɤɨɧɰɟ
1889 ɝ. ɫɟɪɛɫɤɨɟ ɩɪɚɜɢɬɟɥɶɫɬɜɨ ɩɪɢɧɹɥɨ ɪɟɲɟɧɢɟ ɨɛ ɭɩɪɚɡɞɧɟɧɢɢ ɩɨɫɬɚ ɩɨɥɧɨɦɨɱɧɨɝɨ
ɦɢɧɢɫɬɪɚ ɜ Ȼɭɯɚɪɟɫɬɟ. ɉɨɞɪɨɛɧɟɟ ɨɛ ɷɜɨɥɸɰɢɢ ɞɜɭɫɬɨɪɨɧɧɢɯ ɨɬɧɨɲɟɧɢɣ ɜ ɤɨɧɰɟ XIX ɢ ɜ

ɩɟɪɜɵɟ ɝɨɞɵ XX ɜ. ɫɦ.: Catană B. RelaĠii diplomatice româno-sârbe 1880-1913. Craiova, 2009.
11
ɂɦɟɟɬɫɹ ɜ ɜɢɞɭ Ɂɚɤɨɧ ɨ ɫɟɤɭɥɹɪɢɡɚɰɢɢ ɦɨɧɚɫɬɵɪɫɤɢɯ ɜɥɚɞɟɧɢɣ, ɩɪɢɧɹɬɵɣ 17(29)
ɞɟɤɚɛɪɹ 1863 ɝ.
12
ȼ ɤɚɱɟɫɬɜɟ ɨɬɜɟɬɚ ɧɚ ɫɟɤɭɥɹɪɢɡɚɰɢɸ ɦɨɧɚɫɬɵɪɫɤɢɯ ɡɟɦɟɥɶ ɜ Ɋɭɦɵɧɢɢ,
ɪɨɫɫɢɣɫɤɢɟ ɜɥɚɫɬɢ ɜɵɜɟɥɢ ɜɥɚɞɟɧɢɹ ɜ Ȼɟɫɫɚɪɚɛɢɢ ɢɡ-ɩɨɞ ɚɞɦɢɧɢɫɬɪɚɰɢɢ ɦɨɧɚɫɬɵɪɟɣ
Ɇɨɥɞɨɜɵ. Ɋɟɲɟɧɢɟɦ ɰɚɪɫɤɨɝɨ ɩɪɚɜɢɬɟɥɶɫɬɜɚ ɨɬ ɦɚɹ 1864 ɝ. ɷɬɢ ɜɥɚɞɟɧɢɹ ɫɥɟɞɨɜɚɥɨ
ɩɪɨɞɚɜɚɬɶ ɫ ɬɨɪɝɨɜ. ȼ ɬɨɦ ɫɥɭɱɚɟ, ɟɫɥɢ ɷɬɨ ɢɦɭɳɟɫɬɜɨ ɩɪɢɧɚɞɥɟɠɚɥɨ ɩɪɟɤɥɨɧɺɧɧɵɦ
ɦɨɧɚɫɬɵɪɹɦ, ɫɢɫɬɟɦɚ ɭɩɪɚɜɥɟɧɢɹ ɧɟ ɢɡɦɟɧɹɥɚɫɶ. ȼ 1873 ɝ. ɡɟɦɥɢ ɢ ɥɟɫɚ, ɧɚɯɨɞɢɜɲɢɟɫɹ ɜ
ɫɨɛɫɬɜɟɧɧɨɫɬɢ ɩɪɟɤɥɨɧɺɧɧɵɯ ɦɨɧɚɫɬɵɪɟɣ, ɩɨɞɨɛɧɨ ɜɥɚɞɟɧɢɹɦ ɰɟɪɤɜɟɣ ɢ ɦɨɧɚɫɬɵɪɟɣ
Ɇɨɥɞɨɜɵ, ɛɵɥɢ ɨɬɞɚɧɵ ɩɨɞ ɭɩɪɚɜɥɟɧɢɟ ɝɨɫɭɞɚɪɫɬɜɚ ɫ ɫɨɯɪɚɧɟɧɢɟɦ ɡɚ ɫɨɛɫɬɜɟɧɧɢɤɚɦɢ ɢɯ
ɫɬɚɬɭɫɚ. ȼ ɧɨɹɛɪɟ 1873 ɝ. ɪɨɫɫɢɣɫɤɢɟ ɜɥɚɫɬɢ ɨɤɨɧɱɚɬɟɥɶɧɨ ɨɩɪɟɞɟɥɢɥɢ ɨɫɨɛɟɧɧɨɫɬɢ
ɭɩɪɚɜɥɟɧɢɹ ɦɨɧɚɫɬɵɪɫɤɢɦɢ ɜɥɚɞɟɧɢɹɦɢ ɜ Ȼɟɫɫɚɪɚɛɢɢ, ɧɚɯɨɞɹɳɢɦɢɫɹ ɩɨɞ ɤɨɧɬɪɨɥɟɦ
ɝɨɫɭɞɚɪɫɬɜɚ. ɋɦ.: TomuleĠ V. Basarabia în epoca modernă (1812–1918). (InstituĠii, regulamente,
termeni). Vol. 2. Chiúinău, 2012. P. 191.
13
ɗɬɢ ɩɥɚɬɟɠɢ ɨɫɭɳɟɫɬɜɥɹɥɢɫɶ ɩɪɢ ɫɨɯɪɚɧɟɧɢɢ ɩɪɚɜɚ ɫɨɛɫɬɜɟɧɧɨɫɬɢ.
14
əɫɫɤɨɟ ɩɪɚɜɨɫɥɚɜɧɨɟ ɨɛɳɟɫɬɜɨ ɛɵɥɨ ɫɨɡɞɚɧɨ ɜ ɚɩɪɟɥɟ 1885 ɝ. ɉɪɟɡɢɞɟɧɬɨɦ ɷɬɨɣ
ɚɫɫɨɰɢɚɰɢɢ ɛɵɥ ɢɡɛɪɚɧ ɟɩɢɫɤɨɩ Ɇɟɥɶɯɢɫɟɞɟɤ, ɚ ɫɟɤɪɟɬɚɪɹɦɢ Ⱦɠɨɪɞɠɟ Ȼɚɥɲ ɢ ɗɦɚɧɭɷɥɶ
Ʉɨɧɚɤɢ ȼɨɝɨɪɢɞɟ. ɋɪɟɞɢ ɱɥɟɧɨɜ ɚɫɫɨɰɢɚɰɢɢ ɡɧɚɱɢɥɢɫɶ ɇɢɤɨɥɚɟ Ɋɨɫɟɬɬɢ-Ɋɨɡɧɨɜɚɧɭ, ɇɢɤɭ
ɑɚɭɪ Ⱥɫɥɚɧ, ɚ ɫ 1886 ɝ. ɇɢɤɨɥɚɟ Ʉɪɟɰɭɥɟɫɤɭ, ɩɨɥɧɨɦɨɱɧɵɣ ɦɢɧɢɫɬɪ ɜ ɋɚɧɤɬ-ɉɟɬɟɪɛɭɪɝɟ ɜ
1881-1886 ɝɝ. ɋɦ.: Ceobanu A.-B. RelaĠii politico-diplomatice româno-ruse 1878-1893. Teză de
doctorat. Iaúi, 2013. Ɂɞɟɫɶ ɫɦ. ɩɚɪɚɝɪɚɮ V.3. Câteva consideraĠii privitoare la AsociaĠia
Ortodoxă de la Iaúi. P. 275–285.
15
ȼ ɨɤɬɹɛɪɟ 1885 ɝ. ɫɚɧɤɬ-ɩɟɬɟɪɛɭɪɝɫɤɢɟ ɜɥɚɫɬɢ ɩɪɢɧɹɥɢ ɪɟɲɟɧɢɟ ɨ ɟɠɟɝɨɞɧɵɯ
ɫɭɛɜɟɧɰɢɹɯ ɚɫɫɨɰɢɚɰɢɢ ɜ ɪɚɡɦɟɪɟ 27 400 ɪɭɛɥɟɣ.
16
ɉɨ Ⱥɞɪɢɚɧɨɩɨɥɶɫɤɨɦɭ ɞɨɝɨɜɨɪɭ 1829 ɝ. ɞɟɥɶɬɚ Ⱦɭɧɚɹ ɩɟɪɟɲɥɚ ɩɨɞ ɤɨɧɬɪɨɥɶ
Ɋɨɫɫɢɢ. ɑɟɪɟɡ ɧɟɫɤɨɥɶɤɨ ɥɟɬ ɛɵɥɚ ɩɨɫɬɪɨɟɧɚ ɜɟɥɢɱɟɫɬɜɟɧɧɚɹ ɰɟɪɤɨɜɶ, ɧɵɧɟ ɧɟ
ɫɭɳɟɫɬɜɭɸɳɚɹ.
17
ɇɚ ɫɚɦɨɦ ɞɟɥɟ ɩɚɪɨɯɨɞɧɨɟ ɨɛɳɟɫɬɜɨ ɤɧɹɡɹ Ƚɚɝɚɪɢɧɚ ɟɳɟ ɜ 1886 ɝ. ɛɵɥɨ
ɩɪɟɨɛɪɚɡɨɜɚɧɨ ɜ ɚɤɰɢɨɧɟɪɧɨɟ ɨɛɳɟɫɬɜɨ «ɑɟɪɧɨɦɨɪɫɤɨ-Ⱦɭɧɚɣɫɤɨɟ ɩɚɪɨɯɨɞɫɬɜɨ». ɋɦ. ɬɚɤɠɟ
ɤɨɦɦɟɧɬɚɪɢɢ ɤ ɞɨɤɭɦɟɧɬɭ ʋ 23 ɨɬ 14 ɚɩɪɟɥɹ 1890 ɝ.
18
ȿɜɪɨɩɟɣɫɤɚɹ Ⱦɭɧɚɣɫɤɚɹ ɤɨɦɢɫɫɢɹ ɛɵɥɚ ɫɨɡɞɚɧɚ ɜ 1856 ɝ. ɢ ɪɚɡɦɟɫɬɢɥɚɫɶ ɜ
ɋɭɥɢɧɟ. ȼ ɛɨɥɶɲɢɧɫɬɜɟ ɫɥɭɱɚɟɜ Ɋɨɫɫɢɸ ɜ ɤɨɦɢɫɫɢɢ ɩɪɟɞɫɬɚɜɥɹɥ ɟɺ ɤɨɧɫɭɥ ɜ Ƚɚɥɚɰɟ. ɋɦ.
ɩɨɞɪɨɛɧɨ: Comisia Europeană a Dunării / Ed. I. Agrigoroaiei. Iaúi, 2010.
19
ɇɨɜɨɟ ɬɨɪɝɨɜɨɟ ɫɨɝɥɚɲɟɧɢɟ ɩɪɟɞɫɬɨɹɥɨ ɩɨɞɩɢɫɚɬɶ ɜ ɨɤɬɹɛɪɟ 1893 ɝ.
20
ȼ ɤɨɧɰɟ XIX ɜ. ɜ ɫɬɪɭɤɬɭɪɟ ɦɢɧɢɫɬɟɪɫɬɜɚ ɢɧɨɫɬɪɚɧɧɵɯ ɞɟɥ Ɋɨɫɫɢɣɫɤɨɣ ɢɦɩɟɪɢɢ
ɮɭɧɤɰɢɨɧɢɪɨɜɚɥɢ ɪɚɡɥɢɱɧɵɟ ɞɟɩɚɪɬɚɦɟɧɬɵ: ɫɨɜɟɬ ɦɢɧɢɫɬɟɪɫɬɜɚ, ɤɚɧɰɟɥɹɪɢɹ, ɚ ɬɚɤɠɟ
ɞɟɩɚɪɬɚɦɟɧɬɵ – Ⱥɡɢɚɬɫɤɢɣ, ɜɧɭɬɪɟɧɧɢɯ ɫɧɨɲɟɧɢɣ ɢ ɥɢɱɧɨɝɨ ɫɨɫɬɚɜɚ ɢ ɯɨɡɹɣɫɬɜɟɧɧɵɯ ɞɟɥ.
21
Ⱦɥɹ ɫɪɚɜɧɟɧɢɹ ɫɦ. ɞɨɤɭɦɟɧɬ ʋ 6 ɨɬ 22 ɚɜɝɭɫɬɚ 1888 ɝ.
22
ȼɜɢɞɭ ɬɨɝɨ, ɱɬɨ ɜ ɤɨɧɰɟ 1878 ɝ. ɦɟɠɞɭ ɪɭɦɵɧɫɤɨɣ ɢ ɪɨɫɫɢɣɫɤɨɣ ɫɬɨɪɨɧɚɦɢ ɟɳɺ
ɫɭɳɟɫɬɜɨɜɚɥɢ ɪɚɡɥɢɱɢɹ ɜ ɜɨɩɪɨɫɟ ɨ ɞɟɥɢɦɢɬɚɰɢɢ ɝɪɚɧɢɰɵ ɧɚ ɭɱɚɫɬɤɟ ɨɬ ɂɡɦɚɢɥɚ ɞɨ ɭɫɬɶɹ
ɉɪɭɬɚ, 23 ɧɨɹɛɪɹ (5 ɞɟɤɚɛɪɹ) 1878 ɝ. ɛɵɥ ɩɨɞɩɢɫɚɧ ɩɪɨɬɨɤɨɥ. Ɉɬ ɢɦɟɧɢ ɪɭɦɵɧɫɤɨɝɨ
ɩɪɚɜɢɬɟɥɶɫɬɜɚ ɟɝɨ ɩɨɞɩɢɫɚɥɢ ɩɨɥɤɨɜɧɢɤ ɉɟɧɤɨɜɢɱ ɢ ɩɨɞɩɨɥɤɨɜɧɢɤ ɇ. Ⱦɟɦɟɬɪɟɫɤɭ-Ɇɚɣɤɚɧ,
ɚ ɫ ɪɨɫɫɢɣɫɤɨɣ ɫɬɨɪɨɧɵ ɩɨɥɤɨɜɧɢɤ Ɍɭɝɟɧɯɨɥɶɞ. ɉɪɨɬɨɤɨɥ ɪɟɝɭɥɢɪɨɜɚɥ ɚɞɦɢɧɢɫɬɪɚɬɢɜɧɵɟ,
ɮɢɧɚɧɫɨɜɵɟ ɢ ɸɪɢɞɢɱɟɫɤɢɟ ɜɨɩɪɨɫɵ. ɋɦ.: The Map of Europe by Treaty. Showing the Various
Political and Territorial Changes Which Have Take Place Since the General Peace of 1814.
Vol. IV. 1875–1891 / Ed. E. Hertslet. L., 1891. Nr. 540. P. 2842–2843.
23
Ʌɟɜ ɍɪɭɫɨɜ ɛɵɥ ɩɟɪɜɵɦ ɩɨɥɧɨɦɨɱɧɵɦ ɦɢɧɢɫɬɪɨɦ Ɋɨɫɫɢɢ ɜ Ȼɭɯɚɪɟɫɬɟ. Ɉɧ
ɩɪɢɛɵɥ ɜ ɪɭɦɵɧɫɤɭɸ ɫɬɨɥɢɰɭ ɜ ɤɨɧɰɟ 1880 ɝ. ɢ ɢɫɩɨɥɧɹɥ ɫɜɨɢ ɮɭɧɤɰɢɢ ɞɨ ɫɟɪɟɞɢɧɵ 1886
ɝ. Ɉ ɟɝɨ ɞɟɹɬɟɥɶɧɨɫɬɢ ɜ Ȼɭɯɚɪɟɫɬɟ, ɚ ɬɚɤɠɟ ɨ ɩɟɪɫɨɧɚɥɶɧɨɦ ɫɨɫɬɚɜɟ ɦɢɫɫɢɢ ɜ ɷɬɨ ɜɪɟɦɹ ɫɦ.
ɩɨɞɪɨɛɧɨ: Ceobanu A.-B. La Légation de Russie à Bucarest, 1880–1886. Représentants et
activité // „Revue des Études Sud-Est Européennes”. T. L. Bucureúti, 2012. P. 295–308.
24
Ɉɬɦɟɬɢɦ ɛɨɥɶɲɨɟ ɤɨɥɢɱɟɫɬɜɨ ɪɨɫɫɢɣɫɤɢɯ ɪɟɜɨɥɸɰɢɨɧɟɪɨɜ (ɨɫɨɛɟɧɧɨ
ɧɚɪɨɞɧɢɤɨɜ), ɛɟɠɚɜɲɢɯ ɜ Ɋɭɦɵɧɢɸ, ɫɪɟɞɢ ɤɨɬɨɪɵɯ ɡɧɚɱɢɬɟɥɶɧɭɸ ɱɚɫɬɶ ɫɨɫɬɚɜɥɹɥɢ
ɭɪɨɠɟɧɰɵ Ȼɟɫɫɚɪɚɛɢɢ.
25
ȼ ɪɟɡɭɥɶɬɚɬɟ ɞɟɹɬɟɥɶɧɨɫɬɢ ɪɨɫɫɢɣɫɤɨɣ ɬɚɣɧɨɣ ɩɨɥɢɰɢɢ («ɨɯɪɚɧɵ») ɜ Ɋɭɦɵɧɢɢ
ɨɫɟɧɶɸ 1878 ɝ. ɛɵɥ ɚɪɟɫɬɨɜɚɧ ɢ ɞɟɩɨɪɬɢɪɨɜɚɧ ɧɚ ɫɟɜɟɪ Ɋɨɫɫɢɢ Ʉɨɧɫɬɚɧɬɢɧ Ⱦɨɛɪɨɞɠɚɧɭ-
Ƚɟɪɹ. ɋɦ.: Ornea Z. ViaĠa lui C. Dobrogeanu-Gherea. Bucureúti, 1982. P. 127–143.
26
ȼ ɤɨɧɰɟ 1886 ɝ. ɞɢɩɥɨɦɚɬɢɱɟɫɤɢɟ ɨɬɧɨɲɟɧɢɹ ɦɟɠɞɭ Ɋɨɫɫɢɟɣ ɢ Ȼɨɥɝɚɪɢɟɣ ɛɵɥɢ
ɩɪɟɪɜɚɧɵ.
[Sankt-Petersburg], 29 mai 1891. Proiect de instrucĠiune pentru hofmeister-ul

Fonton1
Stimate Domnule Nikolai Antonovici,

Împăratul a binevoit să vă numească în postul de trimis extraordinar úi
ministru plenipotenĠiar pe lângă Curtea României.
Numirea dumneavoastră a coincis cu victoria obĠinută la alegeri de către
Guvernul român. Această victorie asigură existenĠa Guvernului conservator,
aflat la putere la Bucureúti, úi pune, probabil, capăt combinaĠiilor artificiale la
care a apelat regele Carol după căderea lui Ion Brătianu, care a condus atât de
mult Ġara. Moartea recentă a celui din urmă consolidează úi mai mult situaĠia
miniútrilor.
Există unele premise pentru a avea o atitudine înĠelegătoare faĠă de
generalul Florescu úi Lascăr Catargiu, care sunt în fruntea Guvernului român.
Aflându-se în opoziĠie, aceútia úi-au exprimat de mai multe ori convingerea că
România nu trebuie să se lege de mâini prin obligaĠii externe pripite, ci să
urmeze o politică naĠională, bazându-se pe Rusia. Chiar de la început, preluând
administrarea Ġării, ei au acĠionat potrivit sugestiilor noastre în chestiunea a doi
fugari din Bulgaria (Rizov2 úi Nojarov3) care nu au fost predaĠi Guvernului de la
Sofia, din cauza pericolului unor răfuieli crunte4. Nu poate fi scăpat însă din
vedere faptul că, în timpul aflării la putere în anii 1871-1876, aúa numitul partid
conservator român nu s-a lăsat aproape deloc influenĠat de noi úi nu úi-a ascuns
orientările sale prooccidentale5. Această circumstanĠă ne determină să urmăm
mai riguros, o dată pentru totdeauna, regula de a nu interveni în socotelile
partidelor politice din Peninsula Balcanică úi a de a nu ne lega prin susĠinerea
intereselor lor particulare.
Cu toate că România a depăúit prin dezvoltarea sa alte părĠi ale
peninsulei amintite, structura sa politică internă reprezintă, totuúi, aceleaúi
inconsecvenĠe úi contradicĠii, care există úi în alte state balcanice.
InstituĠiile sale politice, reprezentând copii trunchiate după constituĠiile
liberale occidentale6, nu răspund nevoilor naĠionale adevărate úi servesc deseori
la promovarea intereselor úi calculelor meschine de partid. Această observaĠie
are o importanĠă deosebită, având în vedere personalitatea regelui Carol. Străin
de origine, el nu a reuúit încă să se familiarizeze până în prezent cu Ġara care l-a

chemat pe tron, cu toate că se află la conducerea ei deja de douăzeci úi cinci de
ani úi cu toate că principelui Ferdinand de Hohenzollern i-a fost recunoscut
dreptul la succesiune7. Chestiunea dinastică mai joacă, de aceea, un oarecare rol
în România, ieúind la suprafaĠă periodic în timpul tulburărilor interne.
Politica externă a Guvernului român se află aproape exclusiv în mâinile
lui Carol, care lasă miniútrilor competenĠe depline doar în chestiuni de
administraĠie internă. În timpul guvernării prelungite a lui Ion Brătianu,
România s-a remarcat printr-o gravitare destul de pronunĠată către Puterile
Centrale, cu toate că regele Carol a negat mereu, chiar úi în cele mai confi-
denĠiale mărturisiri, existenĠa unei înĠelegeri scrise cu Tripla AlianĠă formată din
Germania, Austro-Ungaria úi Italia8. Totuúi, caracterul artificial al influenĠei
austro-ungare la Bucureúti (fie úi sub paravan german) nu poate fi negat, având
în vedere năzuinĠele fireúti ale României, îndreptate către reunirea cu
Transilvania, Banatul úi Bucovina úi, de asemenea, având în vedere antipatiile
naĠionale ale românilor faĠă de austro-maghiari. Este foarte probabil ca
orientarea amintită mai sus să se modifice până într-un punct ca urmare a
presiunii Guvernului conservator, pentru care Carol are o mai mare încredere
decât faĠă de guvernele anterioare. În orice caz, potrivit opiniei predecesorului
dumneavoastră, agitaĠia provocată de alipirea la Rusia, în urma războiului turc
din anul 1877, a judeĠului Ismail s-a calmat deja9. Pe de altă parte, apropierea
destul de neaúteptată faĠă de Serbia din anul trecut, care se află de ceva vreme în
relaĠii foarte bune cu noi, indică se pare o modificare a politicii româneúti în
viitorul apropiat10.
Ortodoxia a reprezentat o legătură puternică între Rusia úi populaĠiile
balcanice. Se poate spune că în timpul jugului mahomedan biserica a
reprezentat drapelul politic al independenĠei naĠionale. Din păcate însă, nu se
poate ignora faptul că indiferentismul religios a înregistrat de atunci succese
importante în Orient. Biserica română, în special, a ieúit umilită úi înjosită după
loviturile încasate prin politica principelui Cuza în anii úaizeci ai acestui secol11.
La acea vreme am fost constrânúi să luăm, la rândul nostru, măsurile care se
impuneau pentru protejarea proprietăĠilor bisericeúti care aparĠineau
mănăstirilor moldoveneúti din Basarabia úi pentru introducerea acolo a
administrării de către stat12. Cu toate că ulterior legătura canonică a clerului
ortodox român cu Biserica Ortodoxă Ecumenică a fost restabilită, această
măsură a rămas până acum valabilă, din cauza confiscării generale a averilor
bisericeúti în Moldova. De fapt, printr-o dispoziĠie a împăratului, Guvernul
român a primit de câteva ori sume importante din veniturile domeniilor
bisericeúti moldoveneúti aflate între graniĠele noastre13.
Din corespondenĠa Guvernului imperial, de care ExcelenĠa Voastră a
avut amabilitatea să ia cunoútinĠă în timpul aflării la Sankt Petersburg, aĠi
remarcat disponibilitatea noastră permanentă de a oferi asistenĠă Ortodoxiei din
România prin toate căile úi mijloacele dependente de noi. În legătură cu aceasta
nu-mi rămâne decât să amintesc câteva chestiuni particulare secundare, care, din
acest punct de vedere, merită o atenĠie specială din partea dumneavoastră, cum
ar fi chestiunea AsociaĠiunii Ortodoxe din Iaúi14, a absolvenĠilor români din
seminarele noastre teologice úi, în sfârúit, a bisericii ruse din Sulina.
Scopul AsociaĠiunii Ortodoxe din Iaúi este de a lupta împotriva propa-
gandei occidentale tot mai puternice úi împotriva teoriilor sociale dăunătoare.
Din păcate, intenĠia noastră de a susĠine această asociaĠiune printr-un subsidiu
anual din fondurile mănăstirilor moldoveneúti din Basarabia15 nu úi-a găsit
continuarea, deoarece Guvernul român s-a grăbit să interzică clerului orice
participare oficială în acĠiuni de binefacere. Drept urmare, mijloacele prevăzute
pentru subsidiul amintit au fost utilizate pentru întreĠinerea elevilor trimiúi de
România în seminarele noastre úi academiile teologice. Cât priveúte biserica
rusă din Sulina, aceasta a fost înfiinĠată în anii treizeci, când delta Dunării ne
aparĠinea nouă exclusiv16, păstrând astfel până în prezent caracterul său
naĠional. În ultimul timp însă, autorităĠile eparhiale române depun toate
eforturile pentru a o transforma într-o parohie neînsemnată.
InfluenĠa noastră economică asupra României poate fi doar foarte
limitată din cauza asemănării producĠiei noastre cu cea românească. O dovadă
în acest sens o reprezintă, printre altele, depozitul rus inaugurat de către
predecesorul dumneavoastră în Bucureúti, care nu a avut parte de o dezvoltare
pe măsura aúteptărilor, cu toate că a fost sprijinit printr-un subsidiu guver-
namental. Cea mai importantă întreprindere pentru interesele ruseúti în România
o reprezintă compania cneazului Gagarin17 specializată în navigaĠie pe Dunăre
úi în susĠinerea legăturilor cu Odesa. Această companie este încredinĠată
protecĠiei dumneavoastră speciale. Totodată, veĠi avea posibilitatea de a urmări
cu atenĠie activitatea Comisiei Europene InternaĠionale de la Sulina18 cu ajutorul
rapoartelor reprezentantului nostru în respectiva comisie, care vă vor fi trimise
în copie. Cu privire la acordul nostru economic cu România, semnat pe data de
4/16 decembrie 1886, Guvernul român ne-a comunicat deja încetarea acestuia
începând cu data de 28 iunie/10 iulie a acestui an. Acesta [Guvernul român] are
în vedere introducerea unor taxe comune pentru mărfurile provenind din toate
statele, cu nivele minime úi maxime ale taxelor19. Creúterea sau micúorarea
nivelului acestor taxe între aceste limite va depinde de înĠelegerile separate cu
statele străine, avându-se în vedere beneficiile oferite la rândul lor României. Pe
această bază, ExcelenĠa Voastră va trebui să iniĠieze, probabil, în viitorul
apropiat, negocieri în acest sens.
Acestea sunt în linii mari relaĠiile noastre politice, spirituale úi
economice cu România, care, prin aúezarea sa geografică, între noi, Austro-
Ungaria, Serbia úi Bulgaria, are pentru noi o indiscutabilă importanĠă politică úi
strategică.
Dintre chestiunile speciale de care aĠi luat cunoútinĠă în arhiva Departa-
mentului Asiatic20 o importanĠă deosebită o are chestiunea privind delimitarea
graniĠelor úi aúa ziúii „protégés”21.
Contactele la graniĠe oferă motivul pentru dispute frecvente cu
România, ca urmare a persecutării pescarilor noútri în braĠul Chilia al Dunării.
Delimitările de graniĠă de aici se bazează pe un protocol semnat între noi úi

Guvernul român pe data de 5 decembrie 187822. Din păcate însă, acest protocol
nu conĠine deloc referinĠe la drepturile comune la pescuit, fapt care oferă
autorităĠilor române pretexte pentru nenumărate abuzuri. Încetarea acestor
abuzuri, asupra cărora Guvernul imperial consideră necesar să vă atragă în mod
special atenĠia, ar fi posibilă doar prin încheierea unei convenĠii speciale relative
la pescuitul pe Dunăre.
„ProtejaĠii” noútri din România constau aproape exclusiv din credin-
cioúii de rit vechi, cele mai condamnabile secte sau evrei. Aceútia sunt scutiĠi de
serviciul militar, iar lista lor a fost pusă la dispoziĠia Guvernului român de către
unul dintre predecesorii dumneavoastră, cneazul Urusov23, însă autorităĠile
locale doresc ca ei să se supună, din toate punctele de vedere, aceloraúi reguli ca
toĠi supuúii români.
În încheiere, consider că este de obligaĠia mea să adaug câteva cuvinte
despre emigranĠi, în general, úi fugarii bulgari din România.
Această Ġară s-a transformat de mult timp în refugiu pentru personalităĠi
politice periculoase, expulzate din diferite state europene24. Acest lucru ne-a
determinat să întărim controlul graniĠelor úi să instituim chiar în România o
agentură poliĠienească secretă25. ExcelenĠa Voastră veĠi lua cunoútinĠă de
activitatea acesteia la preluarea postului dumneavoastră.
În ceea ce-i priveúte pe supuúii bulgari, care părăsesc Bulgaria ca
urmare a prigoanei din partea Guvernului de la Sofia, acestora noi le oferim o
protecĠie permanentă. Pentru ajutorarea persoanelor din această categorie, care
merită încrederea noastră, la dispoziĠia dumneavoastră se va afla o parte a aúa
numitului fond bulgar, constituit din plăĠile efectuate către noi de principatul
bulgar în contul unor datorii.
De când nu avem reprezentanĠi în principat, România constituie pentru
noi un punct de supraveghere a Bulgariei26. De aceea, obligaĠia ExcelenĠei
Voastre este de a urmări, după posibilităĠi, cu atenĠie ce se întâmplă pe celălalt
mal al Dunării úi de a informa Guvernul imperial asupra tulburărilor úi altor
incidente care pot avea loc acolo.
Vă rugăm să primiĠi úi etc.
APEIR, Fond Politarhiv, opis 482, dosar 639, filele 37-49.

1
În text, în unele locuri, s-a intervenit cu alt scris, printre rânduri sau pe margini.
2
Dimităr Rizov (1862–1918). Publicist, editor úi om politic bulgar. În 1885 a fost membru
al guvernului provizoriu de la Plovdiv. În 1887 a fost singurul deputat în Marea Adunare NaĠională
care a votat împotriva alegerii lui Ferdinand de Saxa-Coburg-Gotha în calitate de principe al
Bulgariei. În 1891 a fost unul dintre organizatorii atentatului eúuat asupra prim-ministrului ùtefan
Stambolov. A locuit câĠiva ani în afara Bulgariei. Din 1897 a activat în serviciul diplomatic bulgar
(ɋ. Ɋɚɞɟɜ, ɋɬɪɨɢɬɟɥɢɬɟ ɧɚ ɫɴɜɪɟɦɟɧɧɚ Ȼɴɥɝɚɪɢɹ, tom. 1, Sofia, 1973, p. 494-496, 506-508).
3
Krăstiu Nojarov. OfiĠer bulgar. Unul dintre participanĠii la tentativa de asasinare a lui
ù. Stambolov úi a asasinării, pe data de 15 martie 1891, a ministrului de FinanĠe, H. Belcev.
Ulterior a fugit în Serbia.
4
Stambolov a solicitat de la Guvernul Serbiei extrădarea lui Rizov úi a lui Nojarov, iar
Austro-Ungaria a făcut presiuni asupra Belgradului pentru satisfacerea acestei cereri. Drept
urmare, Rizov úi Nojarov au decis să se refugieze în Rusia prin România, fiind însă reĠinuĠi la
Craiova. Exista pericolul de a fi extrădaĠi în Bulgaria, însă adepĠii lor rusofili l-au rugat la
prim-ministrul Serbiei, N. Paúici, să le asigure un alibi úi să declare că în timpul atentatului din
15 martie se aflau la Belgrad. Într-adevăr, Rizov a fost în acea perioadă la Belgrad, iar în privinĠa
lui Nojarov Paúici a riscat, asumându-úi răspunderea. Guvernul Florescu a ezitat un timp să ia o
decizie, iar în urma presiunilor venite de la Sankt-Petersburg i-a eliberat pe Rizov úi Nojarov, care
au plecat în Rusia.
5
Aluzie la faptul că pe parcursul anilor 1875-1876, în contextul izbucnirii crizei
orientale, politicienii de orientare conservatoare, aflaĠi în acele momente în guvern, au susĠinut
neutralitatea României, deúi guvernul rus s-ar fi aúteptat la o atitudine binevoitoare Rusiei.
6
Trimitere la faptul că unele prevederi din ConstituĠia României, adoptată în 1866, erau
inspirate din ConstituĠia belgiană din 1831.
7
Aceste idei erau în mare parte împărtăúite úi de către diplomaĠii altor Ġări acreditaĠi în
capitala României. Aceútia sesizau firea închisă a regelui Carol I, considerând că suveranul român
evita pe cât posibil contactul cu poporul.
8
A se vedea comentariile la documentul nr. 24 din 14 aprilie 1890.
9
Potrivit articolului 45 al Tratatului de la Berlin (1878), cele trei judeĠe (Cahul, Ismail,
Bolgrad) din sudul Basarabiei reintrau în componenĠa Imperiului Rus, ceea ce a nemulĠumit atât
clasa politică românească, cât úi pe Carol I.
10
ReferinĠă la relaĠiile economice dintre România úi Serbia. La 19 februarie/3 martie
1890 a fost semnată ConvenĠia de comerĠ dintre Serbia úi România, precum úi un acord separat
pentru livrarea sării româneúti către Serbia. Pe de altă parte, la sfârúitul anului 1889, guvernul sârb
luase decizia suprimării postului de ministru plenipotenĠiar de la Bucureúti. (Pentru mai multe
detalii asupra evoluĠiei relaĠiilor între cele două state la sfârúitul secolului XIX úi în primii ani
ai secolului XX, a se vedea Bogdan Catană, RelaĠii diplomatice româno-sârbe 1880-1913,
Craiova, 2009.)
11
Trimitere la „Legea secularizării averilor mănăstireúti”, care a fost adoptată la
17/29 decembrie 1863.
12
Ca răspuns la secularizarea în România a domeniilor mănăstireúti, autorităĠile ruse au
scos moúiile din Basarabia ale mănăstirilor din Moldova de sub administrarea acestora. Printr-o
decizie din luna mai 1864 a guvernului Ġarist, moúiile mănăstireúti din Basarabia subordonate
Moldovei urmau să fie scoase la licitaĠie. În cazul domeniilor care aparĠineau mănăstirilor
închinate, sistemul de administrare nu a fost modificat. În 1873, moúiile úi pădurile mănăstirilor
închinate, la fel ca úi proprietăĠile bisericilor úi mănăstirilor din Moldova, au fost date în admi-
nistrarea statului, cu păstrarea vechiului drept de proprietate. În luna noiembrie 1873, autorităĠile
centrale ruse au stabilit modalitatea de administrare a moúiilor mănăstireúti din Basarabia aflate în
administrarea statului (Valentin TomuleĠ, Basarabia în epoca modernă (1812-1918). InstituĠii,
regulamente, termeni, vol. 2, Chiúinău, 2012, p. 191).
13
Aceste plăĠi erau efectuate în virtutea păstrării dreptului la proprietate.
14
AsociaĠia Ortodoxă de la Iaúi a fost înfiinĠată în aprilie 1885. Preúedintele acestei
asociaĠii a fost ales episcopul Melchisedec, iar ca secretari George Balú úi Emanuel Conachi
Vogoride. Printre membrii asociaĠiei se numărau Nicolae Rosetti-Roznovanu, Nicu Ceaur Aslan,
iar din 1886 Nicolae Kretzulescu, ministru plenipotenĠiar al României la Sankt-Petersburg în
perioada 1881-1886 (Adrian-Bogdan Ceobanu, RelaĠii politico-diplomatice româno-ruse 1878-1893,
teză de doctorat, Iaúi, 2013, subcapitolul V.3., Câteva consideraĠii privitoare la AsociaĠia
Ortodoxă de la Iaúi, p. 275-285).
15
Printr-o decizie din octombrie 1885, autorităĠile de la Sankt-Petersburg au decis
subvenĠionarea anuală a asociaĠiei cu suma de 27.400 de ruble.
16
În urma tratatului de la Adrianopol din 1829, Delta Dunării a intrat sub controlul
Rusiei. Peste câĠiva ani a fost construită o biserică impunătoare, astăzi dispărută.
17
În realitate, compania navală a cneazului Gagarin a fost transformată încă în 1886 în
societatea pe acĠiuni „ɑɟɪɧɨɦɨɪɫɤɨ-Ⱦɭɧɚɣɫɤɨɟ ɩɚɪɨɯɨɞɫɬɜɨ”. A se vedea úi comentariile la
documentul nr. 23 din 14 aprilie 1890.
18
Comisia Europeană a Dunării a luat fiinĠă în 1856, lucrările desfăúurându-se la Sulina.
În majoritatea cazurilor, consulul Rusiei la GalaĠi a fost úi reprezentant în comisie. Pentru detalii:
Comisia Europeană a Dunării, volum editat de Ion Agrigoroaiei, Iaúi, Editura UniversităĠii
„Alexandru Ioan Cuza”, 2010.
19
Un nou acord comercial avea să fie semnat în octombrie 1893.
20
La sfârúitul secolului XIX, în cadrul Ministerului de Externe al Imperiului Rus funcĠionau
mai multe departamente: Consiliul ministerului, Cancelaria, Departamentul asiatic, Departa-
mentul relaĠiilor interne úi Departamentul de personal.
21
Pentru comparaĠie, a se vedea úi documentul nr. 6 din 22 august 1888.
22
Dat fiind că la sfârúitul anului 1878 încă mai existau divergenĠe între partea română úi
cea rusă privitoare la delimitarea graniĠei în porĠiunea Ismail – locul de vărsare a Prutului –, a fost
semnat un proces verbal la 23 noiembrie/5 decembrie 1878. Din partea guvernului român au
semnat colonelul Pencovici úi locotenent-colonelul N. Demetrescu-Maican, în timp ce delegatul
Imperiului Rus a fost colonelul Touguenhold. Procesul verbal avea în vedere chestiuni admi-
nistrative, financiare úi juridice (The Map of Europe by Treaty. Showing the Various Political and
Territorial Changes Which Have Take Place Since the General Peace of 1814, vol. IV, 1875 to
1891, ed. by Sir Edward Hertslet, London, 1891, nr. 540, p. 2842-2843).
23
Leon Urusov a fost primul ministru plenipotenĠiar al Rusiei la Bucureúti. A ajuns în
capitala României la sfârúitul anului 1880, rămânând în funcĠie până la mijlocul anului 1886.
Pentru activitatea acestuia la Bucureúti precum úi pentru componenĠa personalului legaĠiei în
timpul mandatului său, a se vedea Adrian-Bogdan Ceobanu, La Légation de Russie à Bucarest,
1880–1886. Représentants et activité în „Revue des Études Sud-Est Européennes”, Bucureúti,
tom L, 2012, p. 295-308.
24
ReferinĠă la numărul mare de revoluĠionari ruúi (în special narodnici) refugiaĠi în
România, dintre care o bună parte erau originari din Basarabia.
25
Rezultatul activităĠii poliĠiei secrete ruseúti („Ohrana”) în România a fost úi arestarea úi
deportarea în nordul Rusiei, în toamna anului 1878, a lui Constantin Dobrogeanu-Gherea (Z. Ornea,
ViaĠa lui C. Dobrogeanu-Gherea, Bucureúti, 1982, p. 127-143).
26
La sfârúitul anului 1886 au fost întrerupte relaĠiile diplomatice dintre Rusia úi Bulgaria.
28
Ȼɭɯɚɪɟɫɬ, 20 ɞɟɤɚɛɪɹ 1891 ɝ., ʋ 39. Ɏɨɧɬɨɧ – Ƚɢɪɫɭ

ɋɭɞɹ ɩɨ ɦɧɨɝɨɱɢɫɥɟɧɧɵɦ ɧɚɜɟɞɺɧɧɵɦ ɦɧɨɸ ɫɩɪɚɜɤɚɦ,
ɩɭɬɟɲɟɫɬɜɢɟ ɤɨɪɨɥɹ Ʉɚɪɥɚ, ɤɚɤ ɜ ɂɬɚɥɢɸ, ɬɚɤ ɢ ɜ Ƚɟɪɦɚɧɢɸ, ɧɟ ɢɦɟɥɨ
ɩɨɫɥɟɞɫɬɜɢɟɦ ɧɢɤɚɤɢɯ ɫɨɝɥɚɲɟɧɢɣ ɫ ɪɢɦɫɤɢɦ ɢ ɛɟɪɥɢɧɫɤɢɦ ɤɚɛɢɧɟɬɚɦɢ
ɩɨ ɨɬɧɨɲɟɧɢɸ ɤ ɜɧɟɲɧɟɣ ɩɨɥɢɬɢɤɟ Ɋɭɦɵɧɢɢ1.
ɇɨ, ɯɨɬɹ ɷɬɚ ɬɟɦɚ ɢ ɧɟ ɛɵɥɚ ɡɚɬɪɨɧɭɬɚ, ɦɟɧɹ ɭɜɟɪɹɸɬ, ɱɬɨ ɢ ɤɨɪɨɥɶ
ɍɦɛɟɪɬɨ, ɢ ɢɦɩɟɪɚɬɨɪ ȼɢɥɶɝɟɥɶɦ ɜ ɪɚɡɝɨɜɨɪɚɯ ɫɜɨɢɯ ɫɨ ɫɜɨɢɦ ɜɵɫɨɤɢɦ
ɝɨɫɬɟɦ ɧɟɨɞɧɨɤɪɚɬɧɨ ɜɵɫɤɚɡɵɜɚɥɢ ɬɨɬ ɢɧɬɟɪɟɫ, ɤɨɬɨɪɵɣ ɜɧɭɲɚɸɬ ɢɦ
ɡɧɚɱɢɬɟɥɶɧɵɟ ɷɤɨɧɨɦɢɱɟɫɤɢɟ ɭɫɩɟɯɢ ɸɧɨɝɨ ɤɨɪɨɥɟɜɫɬɜɚ ɢ ɪɚɡɜɢɬɢɟ ɟɝɨ

ɛɥɚɝɨɫɨɫɬɨɹɧɢɹ. ɂɦɩɟɪɚɬɨɪ ɝɟɪɦɚɧɫɤɢɣ ɨɫɨɛɟɧɧɨ ɧɚɫɬɚɢɜɚɥ ɧɚ ɷɬɨɦ
ɜɨɩɪɨɫɟ ɢ ɜɵɫɬɚɜɥɹɥ ɧɚ ɜɢɞ ɜɫɟ ɜɵɝɨɞɵ, ɤɨɢ Ɋɭɦɵɧɢɹ ɦɨɝɥɚ ɛɵ ɢɡɜɥɟɱɶ
ɨɬ ɡɚɤɥɸɱɟɧɢɹ ɬɨɪɝɨɜɨɝɨ ɞɨɝɨɜɨɪɚ ɫ ɐɟɧɬɪɚɥɶɧɵɦɢ ɞɟɪɠɚɜɚɦɢ ɢ
ɩɪɢɫɨɟɞɢɧɟɧɢɹ ɤ ɬɚɦɨɠɟɧɧɨɣ ɫɢɫɬɟɦɟ, ɧɚɱɚɥɨ ɤɨɟɣ ɩɨɥɨɠɟɧɨ ɜ Ȼɟɪɥɢɧɟ2.
Ɇɨɣ ɮɪɚɧɰɭɡɫɤɢɣ ɤɨɥɥɟɝɚ3, ɤɨɬɨɪɵɣ ɩɨɥɭɱɢɥ ɫɜɟɞɟɧɢɹ ɨɬ
ɝɨɫɩɨɞɢɧɚ Ɉɥɷɧɟɫɤɭ, ɦɢɧɢɫɬɪɚ ɩɭɛɥɢɱɧɵɯ ɪɚɛɨɬ, ɩɪɢɛɚɜɥɹɟɬ, ɱɬɨ
ɫɨɛɟɫɟɞɧɢɤ ɟɝɨ ɡɚɫɬɚɥ ɤɨɪɨɥɹ ɜɟɫɶɦɚ ɨɡɚɛɨɱɟɧɧɵɦ ɜɫɟɦ ɬɟɦ, ɱɬɨ ɩɨ ɬɨɦɭ
ɩɨɜɨɞɭ ɛɵɥɨ ɫɤɚɡɚɧɨ ɟɦɭ ɢɦɩɟɪɚɬɨɪɨɦ ȼɢɥɶɝɟɥɶɦɨɦ.
ɂ ɞɟɣɫɬɜɢɬɟɥɶɧɨ, ɯɨɬɹ ɤɨɪɨɥɶ Ʉɚɪɥ ɢ ɜɟɪɧɭɥɫɹ ɜ ɫɜɨɸ ɫɬɪɚɧɭ ɩɨɞ
ɜɩɟɱɚɬɥɟɧɢɟɦ ɜɵɫɬɚɜɥɟɧɧɵɯ ɟɝɨ ɜɵɫɨɤɢɦ ɫɨɛɟɫɟɞɧɢɤɨɦ ɚɪɝɭɦɟɧɬɨɜ, ɨɧ ɧɟ
ɦɨɠɟɬ, ɨɞɧɚɤɨ, ɧɟ ɫɨɡɧɚɜɚɬɶ, ɱɬɨ ɧɵɧɟɲɧɟɟ ɧɚɫɬɪɨɟɧɢɟ, ɝɨɫɩɨɞɫɬɜɭɸɳɟɟ ɜ
Ɋɭɦɵɧɢɢ, ɞɚɥɟɤɨ ɧɟ ɫɨɱɭɜɫɬɜɟɧɧɨ ɤ ɦɵɫɥɢ ɨ ɩɪɢɫɨɟɞɢɧɟɧɢɢ ɤɨɪɨɥɟɜɫɬɜɚ ɤ
ɬɚɦɨɠɟɧɧɨɦɭ ɫɨɝɥɚɲɟɧɢɸ, ɩɨɤɪɨɜɢɬɟɥɶɫɬɜɭɟɦɨɦɭ Ɍɪɨɣɫɬɜɟɧɧɵɦ ɫɨɸɡɨɦ.
Ɉɛɳɢɣ ɬɚɦɨɠɟɧɧɵɣ ɬɚɪɢɮ4, ɭɬɜɟɪɠɞɺɧɧɵɣ ɩɚɥɚɬɚɦɢ ɜɟɫɧɨɣ
ɬɟɤɭɳɟɝɨ ɝɨɞɚ, ɟɫɬɶ ɞɟɥɨ ɤɨɧɫɟɪɜɚɬɨɪɨɜ. ɉɨɤɪɨɜɢɬɟɥɶɫɬɜɭɹ ɧɟɤɨɬɨɪɵɦ
ɨɬɪɚɫɥɹɦ ɦɟɫɬɧɨɣ ɩɪɨɦɵɲɥɟɧɧɨɫɬɢ, ɦɨɠɟɬ ɛɵɬɶ, ɞɚɠɟ ɛɨɥɟɟ, ɱɟɦ ɨɧɢ
ɬɨɝɨ ɡɚɫɥɭɠɢɜɚɸɬ, ɧɨɜɵɣ ɬɚɪɢɮ ɨɫɬɚɜɥɹɟɬ ɜɫɺ-ɬɚɤɢ ɦɧɨɝɨ ɫɜɨɛɨɞ
ɬɨɪɝɨɜɨɦɭ ɨɛɦɟɧɭ ɦɟɠɞɭ Ɋɭɦɵɧɢɟɣ ɢ ɢɧɨɫɬɪɚɧɧɵɦɢ ɞɟɪɠɚɜɚɦɢ. ɇɵɧɟ
ɯɨɬɹɬ ɢɫɩɵɬɚɬɶ ɞɟɣɫɬɜɢɟ ɷɬɨɝɨ ɬɚɪɢɮɚ ɢ ɜɟɪɧɭɬɶɫɹ ɤ ɫɢɫɬɟɦɟ ɬɨɪɝɨɜɵɯ
ɞɨɝɨɜɨɪɨɜ ɥɢɲɶ ɤɨɝɞɚ ɧɚ ɩɪɚɤɬɢɤɟ ɛɭɞɟɬ ɞɨɤɚɡɚɧɚ ɧɟɩɪɢɝɨɞɧɨɫɬɶ ɷɬɨɝɨ
ɬɚɪɢɮɚ ɞɥɹ ɫɬɪɚɧɵ.
ȼ ɫɜɨɺɦ ɭɜɥɟɱɟɧɢɢ ɪɭɦɵɧɵ ɧɚɞɟɸɬɫɹ ɨɛɨɣɬɢɫɶ ɛɟɡ ɛɨɥɶɲɢɧɫɬɜɚ
ɩɪɨɢɡɜɟɞɟɧɢɣ ɦɟɥɤɨɣ ɝɟɪɦɚɧɫɤɨɣ ɢ ɚɜɫɬɪɢɣɫɤɨɣ ɩɪɨɦɵɲɥɟɧɧɨɫɬɢ, ɜɟɫɶɦɚ
ɧɢɡɤɨɝɨ, ɩɪɚɜɞɚ, ɤɚɱɟɫɬɜɚ, ɧɨ ɤɨɢɦɢ ɡɚɜɚɥɟɧɵ ɪɭɦɵɧɫɤɢɟ ɪɵɧɤɢ. Ʉ ɱɢɫɥɭ
ɬɚɤɨɜɵɯ ɩɪɢɧɚɞɥɟɠɚɬ ɲɟɪɫɬɹɧɵɟ ɬɤɚɧɢ. Ƚɨɜɨɪɹɬ, ɱɬɨ ɭɠɟ ɦɧɨɝɨ ɦɟɥɤɢɯ
ɮɚɛɪɢɤɚɧɬɨɜ ɢɡ Ɍɪɚɧɫɢɥɶɜɚɧɢɢ ɩɟɪɟɫɟɥɢɥɢɫɶ ɜ ɉɥɨɟɲɬɢ ɢ Ȼɭɯɚɪɟɫɬ ɢ
ɩɪɨɢɡɜɨɞɹɬ ɬɟɩɟɪɶ ɜ ɫɬɪɚɧɟ ɬɟ ɫɚɦɵɟ ɢɡɞɟɥɢɹ, ɤɚɤɢɟ ɩɪɟɠɞɟ, ɩɨɞ
ɩɨɤɪɨɜɢɬɟɥɶɫɬɜɨɦ ɫɬɚɪɵɯ ɩɨɲɥɢɧ, ɫɨɫɬɚɜɥɹɥɢ ɡɧɚɱɢɬɟɥɶɧɭɸ ɨɬɪɚɫɥɶ ɜɜɨɡɚ.
Ɉɬɱɺɬ ɨɛ ɨɛɳɟɣ ɬɨɪɝɨɜɥɟ Ɋɭɦɵɧɢɢ ɫ ɡɚɝɪɚɧɢɱɧɵɦɢ ɞɟɪɠɚɜɚɦɢ ɡɚ
1890ɣ ɝɨɞ, ɧɟɞɚɜɧɨ ɨɩɭɛɥɢɤɨɜɚɧɧɵɣ ɦɢɧɢɫɬɟɪɫɬɜɨɦ ɮɢɧɚɧɫɨɜ, ɩɨɫɥɭɠɢɥ
ɧɨɜɵɦ ɞɨɤɚɡɚɬɟɥɶɫɬɜɨɦ ɭɜɟɪɟɧɢɹɦ ɬɟɯ ɥɢɰ, ɤɨɬɨɪɵɟ ɭɬɜɟɪɠɞɚɸɬ, ɱɬɨ
Ɋɭɦɵɧɢɹ ɦɨɠɟɬ ɫɚɦɚ ɭɞɨɜɥɟɬɜɨɪɹɬɶ ɫɜɨɢɦ ɩɨɬɪɟɛɧɨɫɬɹɦ ɢ ɱɬɨ, ɤɚɤɨɜɨ ɛɵ
ɧɢ ɛɵɥɨ ɧɚɩɪɚɜɥɟɧɢɟ ɟɺ ɬɚɦɨɠɟɧɧɨɣ ɩɨɥɢɬɢɤɢ, Ɂɚɩɚɞ ɜɫɺ-ɬɚɤɢ ɛɭɞɟɬ ɭ ɧɟɺ
ɩɨɤɭɩɚɬɶ ɟɺ ɫɟɥɶɫɤɨɯɨɡɹɣɫɬɜɟɧɧɵɟ ɩɪɨɢɡɜɟɞɟɧɢɹ5.
ȼɚɲɟ ȼɵɫɨɤɨɩɪɟɜɨɫɯɨɞɢɬɟɥɶɫɬɜɨ, ɩɨɡɜɨɥɢɬɟ ɦɧɟ ɩɨɜɟɪɝɧɭɬɶ ɧɚ
ȼɚɲɟ ɛɥɚɝɨɭɫɦɨɬɪɟɧɢɟ ɢɡɜɥɟɱɟɧɢɟ6 ɢɡ ɭɩɨɦɹɧɭɬɨɝɨ ɜɵɲɟ ɨɬɱɺɬɚ, ɚ ɬɚɤɠɟ
ɬɚɛɥɢɰɭ ɬɨɪɝɨɜɨɝɨ ɞɜɢɠɟɧɢɹ ɩɨɪɬɨɜ Ƚɚɥɚɰɚ ɢ Ȼɪɷɢɥɵ7.
ɋ ɝɥɭɛɨɱɚɣɲɢɦ ɭɜɚɠɟɧɢɟɦ ɢ ɬɚɤɨɜɨɸ ɠɟ ɩɪɟɞɚɧɧɨɫɬɶɸ, ɢɦɟɸ
ɩɨɤɨɪɧɟɣɲɢɦ ɫɥɭɝɨɸ, ɇ. Ɏɨɧɬɨɧ.
1
ȼ ɫɟɧɬɹɛɪɟ 1891 ɝ. Ʉɚɪɥ I ɜɫɬɪɟɬɢɥɫɹ ɫ ɤɨɪɨɥɺɦ ɂɬɚɥɢɢ ɍɦɛɟɪɬɨ I. ɉɨɫɥɟ ɷɬɨɝɨ
ɫɜɢɞɚɧɢɹ ɨɧ ɨɬɩɪɚɜɢɥɫɹ ɜ Ɂɢɝɦɚɪɢɧɝɟɧ, ɚ ɨɬɬɭɞɚ ɜ Ȼɟɪɥɢɧ, ɝɞɟ ɜɫɬɪɟɬɢɥɫɹ ɫ ȼɢɥɶɝɟɥɶɦɨɦ
II. ɇɟɫɦɨɬɪɹ ɧɚ ɬɨ, ɱɬɨ ɭɠɟ ɨɫɟɧɶɸ ɷɬɨɝɨ ɝɨɞɚ ɢɫɬɟɤɚɥ ɫɪɨɤ ɫɨɝɥɚɲɟɧɢɣ ɫ Ɍɪɨɣɫɬɜɟɧɧɵɦ
ɫɨɸɡɨɦ, ɜɬɨɪɨɣ ɫɨɸɡɧɵɣ ɞɨɝɨɜɨɪ ɦɟɠɞɭ Ⱥɜɫɬɪɨ-ȼɟɧɝɪɢɟɣ ɢ Ɋɭɦɵɧɢɟɣ ɛɵɥ ɩɨɞɩɢɫɚɧ ɥɢɲɶ
25 ɢɸɥɹ 1892 ɝ.
2
ɉɨɞɩɢɫɚɧɢɟ ɬɨɪɝɨɜɨɣ ɤɨɧɜɟɧɰɢɢ ɫ Ƚɟɪɦɚɧɢɟɣ ɫɨɫɬɨɹɥɨɫɶ 9(21) ɨɤɬɹɛɪɹ 1893 ɝ.
3
Ƚɭɫɬɚɜ ɞɟ Ʉɭɬɭɥɢ ɛɵɥ ɩɨɥɧɨɦɨɱɧɵɦ ɦɢɧɢɫɬɪɨɦ Ɏɪɚɧɰɢɢ ɜ Ȼɭɯɚɪɟɫɬɟ ɜ ɩɟɪɢɨɞ ɫ
ɨɤɬɹɛɪɹ 1885 ɞɨ ɦɚɪɬɚ 1894 ɝ.
4
Ɂɚɤɨɧ ɨɛ ɨɛɳɟɦ ɬɚɦɨɠɟɧɧɨɦ ɬɚɪɢɮɟ ɛɵɥ ɩɪɢɧɹɬ ɩɚɪɥɚɦɟɧɬɨɦ ɜ ɢɸɧɟ 1891 ɝ. ȼ
ɨɬɥɢɱɢɟ ɨɬ ɩɪɚɜɢɥ, ɫɭɳɟɫɬɜɨɜɚɜɲɢɯ ɫ ɦɚɹ 1866 ɝ., ɧɨɜɵɣ ɬɚɪɢɮ ɩɨɜɥɺɤ ɡɚ ɫɨɛɨɣ ɢɡɦɟɧɟɧɢɹ
ɜ ɩɪɨɦɵɲɥɟɧɧɨɣ ɫɮɟɪɟ.
5
Ɉ ɜɧɟɲɧɟɬɨɪɝɨɜɵɯ ɫɜɹɡɹɯ Ɋɭɦɵɧɢɢ ɜ ɤɨɧɰɟ XIX – ɧɚɱɚɥɟ XX ɜ., ɜɤɥɸɱɚɹ
ɷɤɫɩɨɪɬ ɫɟɥɶɫɤɨɯɨɡɹɣɫɬɜɟɧɧɨɣ ɩɪɨɞɭɤɰɢɢ, ɫɦ.: Axenciuc V. EvoluĠia economică a României:
Cercetări statistico-istorice, 1859-1947. Vol. III. Monedă – Credit – ComerĠ – FinanĠe publice.
Bucureúti, 2000. P. 351–609. Ɉɛ ɨɛɳɟɟɜɪɨɩɟɣɫɤɨɦ ɤɨɧɬɟɤɫɬɟ ɜɨɩɪɨɫɚ ɫɦ.: Murgescu B. România
úi Europa: Acumularea decalajelor economice, 1500–2010. Iaúi, 2010. P. 130–148.
6
7
Bucureúti, 20 decembrie 1891, nr. 39. Fonton către Giers
Judecând după informaĠiile multiple obĠinute de mine, călătoria regelui

Carol în Italia úi Germania nu a avut drept consecinĠă semnarea unor acorduri
cu Guvernele de la Roma úi Berlin privind politica externă a României1.
Totuúi, chiar dacă acest subiect nu a fost atins, sunt asigurat că regele
Umberto úi împăratul Wilhelm în discuĠiile lor cu înaltul oaspete, au invocat de
mai multe ori interesul provocat de succesele economice importante ale
tânărului regat úi de creúterea bunăstării sale. Împăratul german a insistat în
special asupra acestei chestiuni úi a expus toate beneficiile pe care le-ar putea
avea România în cazul semnării unui acord comercial cu Puterile Centrale úi al
aderării la sistemul vamal, ale cărui baze au fost puse la Berlin2.
Colegul meu francez3, care a obĠinut informaĠii de la domnul Olănescu,
ministru al Lucrărilor Publice, mai spune că interlocutorul său l-a găsit pe rege
foarte preocupat de lucrurile care i-au fost spuse în acest sens de împăratul
Wilhelm.
Într-adevăr, cu toate că regele Carol a revenit în Ġară sub impresia
argumentelor invocate de către înaltul său interlocutor, el nu poate să nu
conútientizeze totuúi faptul că starea actuală a opiniei publice dominante din
România nu agreează nici pe departe ideea alierii regatului la acordul vamal
tutelat de către Tripla AlianĠă.
Taxele vamale unice4 adoptate de către Camere în primăvara acestui an

reprezintă opera conservatorilor. Protejând unele ramuri ale industriei locale,
poate chiar mai mult decât merită acestea, noile taxe lasă totuúi destule libertăĠi
schimbului comercial dintre România úi puterile străine. În prezent se doreúte
verificarea impactului acestor taxe, revenirea la sistemul acordurilor comerciale
fiind avută în vedere doar pentru cazul în care se va demonstra în practică
inutilitatea acestor taxe pentru Ġară.
În entuziasmul lor, românii speră să se poată dispensa de majoritatea
produselor industriei mici germane úi austriece, care sunt, adevărat, de o calitate
destul de joasă, dar care invadează pieĠele româneúti. Printre acestea se numără
stofele de lână. Se spune că foarte mulĠi mici fabricanĠi din Transilvania s-au
stabilit deja la Ploieúti úi Bucureúti úi produc în Ġară tocmai acele produse care
reprezentau înainte, sub protecĠia vechilor taxe vamale, o parte considerabilă a
importurilor.
BilanĠul comerĠului general al României cu puterile străine pentru anul
1890, publicat recent de către Ministerul FinanĠelor, a oferit o nouă dovadă
pentru asigurările acelor persoane, care afirmă că România îúi poate satisface
singură necesităĠile de consum úi că, indiferent de orientarea politicilor vamale,
Occidentul va cumpăra totuúi produsele ei agricole5.
ExcelenĠa Voastră, vă rog să-mi permiteĠi să supun atenĠiei dumnea-
voastră un extras6 din bilanĠul amintit mai sus úi, de asemenea, un tabel cu
miúcarea mărfurilor în porturile GalaĠi úi Brăila7.
Cu profundă consideraĠie úi cu acelaúi devotament, am onoarea de a fi,
stimate domn, supusul ExcelenĠei Voastre, N. Fonton.
1
În septembrie 1891, Carol I s-a întâlnit cu regele Umberto I al Italiei. După această
întrevedere a plecat la Sigmaringen, iar de acolo la Berlin, unde s-a întâlnit cu Wilhelm II. Chiar
dacă în toamna aceluiaúi an expirau úi acordurile cu Tripla AlianĠă, al doilea tratat de alianĠă
dintre Austro-Ungaria úi România avea să fie semnat abia la 25 iulie 1892.
2
Semnarea convenĠiei comerciale cu Germania a avut loc la 9/21 octombrie 1893.
3
Gustave de Coutouly a fost ministru plenipotenĠiar al FranĠei la Bucureúti în perioada
octombrie 1885 – martie 1894.
4
Legea privitoare la tariful general al drepturilor de vamă a fost votată în iunie 1891.
Spre deosebire de tariful din mai 1886, cel din 1891 aducea modificări în zona industrială.
5
Pentru schimburile comerciale externe ale României la sfârúitul secolului XIX – începutul
secolului XX, inclusiv exportul de produse agricole, a se vedea Victor Axenciuc, EvoluĠia
economică a României. Cercetări statistico-istorice, 1859-1947, vol. III, Monedă – Credit – ComerĠ
– FinanĠe publice, Bucureúti, 2000, p. 351-609. Privitor la contextul general, vezi Bogdan Murgescu,
România úi Europa. Acumularea decalajelor economice, 1500-2010, Iaúi, 2010, p. 130-148.
6
Nu se publică.
7
Nu se publică.
29
Ȼɭɯɚɪɟɫɬ, 5 ɹɧɜɚɪɹ 1892 ɝ., ʋ 2. Ɏɨɧɬɨɧ – Ƚɢɪɫɭ

Ƚɨɫɩɨɞɢɧ Ⱥɥɟɤɫɚɧɞɪ Ƚɢɤɚ1, ɜɟɪɨɹɬɧɨ, ɢɡɜɟɫɬɧɵɣ ȼɚɲɟɦɭ
ȼɵɫɨɤɨɩɪɟɜɨɫɯɨɞɢɬɟɥɶɫɬɜɭ ɤɚɤ ɡɚɧɢɦɚɜɲɢɣ ɞɨɧɵɧɟ ɩɨɫɬ ɪɭɦɵɧɫɤɨɝɨ
ɝɟɧɟɪɚɥɶɧɨɝɨ ɤɨɧɫɭɥɚ ɜ Ȼɭɞɚɩɟɲɬɟ, ɛɭɞɭɱɢ ɧɟɞɚɜɧɨ ɧɚɡɧɚɱɟɧɧɵɦ
ɞɢɩɥɨɦɚɬɢɱɟɫɤɢɦ ɚɝɟɧɬɨɦ ɜ ɋɨɮɢɸ, ɨɬɩɪɚɜɢɥɫɹ ɤ ɦɟɫɬɭ ɫɜɨɟɝɨ ɧɨɜɨɝɨ
ɫɥɭɠɟɧɢɹ.
Ƚɨɫɩɨɞɢɧ Ƚɢɤɚ, ɩɪɨɲɟɞɲɢɣ ɜɫɟ ɢɟɪɚɪɯɢɱɟɫɤɢɟ ɫɬɭɩɟɧɢ
ɞɟɣɫɬɜɢɬɟɥɶɧɨɣ ɫɥɭɠɛɵ, ɱɟɥɨɜɟɤ ɭɦɚ ɫɩɨɤɨɣɧɨɝɨ, ɢ ɩɨɥɢɬɢɱɟɫɤɢɟ ɜɡɝɥɹɞɵ
ɟɝɨ ɩɪɟɞɫɬɚɜɥɹɸɬɫɹ ɭɦɟɪɟɧɧɵɦɢ. ɂɡ ɪɚɡɝɨɜɨɪɚ, ɤɨɬɨɪɵɣ ɹ ɢɦɟɥ ɫ ɷɬɢɦ
ɞɢɩɥɨɦɚɬɨɦ ɧɟɡɚɞɨɥɝɨ ɞɨ ɟɝɨ ɨɬɴɟɡɞɚ, ɹ ɦɨɝ ɭɛɟɞɢɬɶɫɹ, ɱɬɨ ɨɧ ɞɚɥɟɤɨ ɧɟ
ɫɨɱɭɜɫɬɜɭɟɬ ɭɫɬɚɧɨɜɢɜɲɟɦɭɫɹ ɜ ɫɨɫɟɞɧɟɦ ɤɧɹɠɟɫɬɜɟ ɩɨɪɹɞɤɭ ɜɟɳɟɣ ɢ ɱɬɨ,
ɜɟɫɶɦɚ ɧɟɨɯɨɬɧɨ ɩɨɜɢɧɭɹɫɶ ɩɪɢɤɚɡɚɧɢɸ ɟɯɚɬɶ ɜ ɋɨɮɢɸ, ɨɧ ɡɚɪɚɧɟɟ ɡɧɚɟɬ,
ɱɟɦɭ ɨɧ ɬɚɦ ɛɭɞɟɬ ɫɜɢɞɟɬɟɥɟɦ.
ɗɬɨɬ ɧɨɜɵɣ ɚɝɟɧɬ, ɬɚɤɢɦ ɨɛɪɚɡɨɦ, ɹɜɢɬɫɹ, ɩɨ-ɜɢɞɢɦɨɦɭ, ɥɢɲɶ
ɛɟɫɩɪɢɫɬɪɚɫɬɧɵɦ ɧɚɛɥɸɞɚɬɟɥɟɦ ɢ ɢɫɩɨɥɧɢɬɟɥɟɦ ɞɚɧɧɵɯ ɟɦɭ ɭɤɚɡɚɧɢɣ.
Ɋɭɦɵɧɢɹ, ɧɚɞɨ ɧɚɞɟɹɬɶɫɹ, ɭɦɟɪɟɧɧɚɹ ɨɩɵɬɨɦ, ɨɫɬɚɧɟɬɫɹ ɜ ɛɭɞɭɳɟɦ ɜ
ɫɬɨɪɨɧɟ ɨɬ ɜɫɟɝɨ ɬɨɝɨ, ɱɬɨ ɩɪɨɢɫɯɨɞɢɬ ɜ ɋɨɮɢɢ ɢ ɨɝɪɚɧɢɱɢɬɫɹ ɪɚɡɜɢɬɢɟɦ ɢ
ɭɥɭɱɲɟɧɢɟɦ ɫɜɨɢɯ ɬɨɪɝɨɜɵɯ ɫɧɨɲɟɧɢɣ ɫ ɤɧɹɠɟɫɬɜɨɦ.
1
ɉɪɨɮɟɫɫɢɨɧɚɥɶɧɵɣ ɞɢɩɥɨɦɚɬ, ɪɨɞɢɜɲɢɣɫɹ ɜ 1847 ɝ. ɜ əɫɫɚɯ, Ⱥɥɟɤɫɚɧɞɪɭ ɂ.
Ƚɢɤɚ ɛɵɥ ɝɟɧɟɪɚɥɶɧɵɦ ɤɨɧɫɭɥɨɦ Ɋɭɦɵɧɢɢ ɜ Ȼɭɞɚɩɟɲɬɟ ɜ 1888–1891 ɝɝ., ɩɨɫɥɟ ɱɟɝɨ ɫɥɭɠɢɥ
ɞɢɩɥɨɦɚɬɢɱɟɫɤɢɦ ɚɝɟɧɬɨɦ ɢ ɝɟɧɟɪɚɥɶɧɵɦ ɤɨɧɫɭɥɨɦ ɜ ɋɨɮɢɢ (1891–1892). ɋɤɨɧɱɚɥɫɹ ɜ 1902 ɝ.
Bucureúti, 5 ianuarie 1892, nr. 2. Fonton către Giers

Domnul Alexandru Ghica1, cunoscut probabil ExcelenĠei Voastre ca
deĠinând până în prezent postul de consul general al României la Budapesta,
fiind numit nu demult în funcĠia de agent diplomatic la Sofia, a plecat spre locul
noii sale misiuni.
Domnul Ghica, având experienĠa ascensiunii pe toate treptele ierarhice

ale serviciului activ, este un om de o inteligenĠă calmă, iar viziunile sale politice
ni se prezintă drept moderate. Din conversaĠia pe care am avut-o cu acest
diplomat cu puĠin timp înaintea plecării sale, am putut să mă conving că el nu
nutreúte nici cea mai mică simpatie faĠă de ordinea lucrurilor instaurată în
principatul vecin úi că, supunându-se fără nici o plăcere ordinului de a pleca la
Sofia, el anticipează deja acele lucruri, al căror martor va fi acolo.
Acest nou agent diplomatic va deveni, astfel, din câte se pare, doar un
observator nepărtinitor úi un executor al instrucĠiunilor ce i se vor da. Ar trebui
să sperăm că România, fiind îndemnată spre moderaĠie de propria experienĠă, va
rămâne în viitor neimplicată în tot ceea ce se întâmplă la Sofia úi se va limita la
dezvoltarea úi îmbunătăĠirea relaĠiilor sale comerciale cu acest principat.
Cu cel mai profund respect úi neschimbat devotament, am onoarea de a
fi, stimate domn, supusul fidel al ExcelenĠei Voastre, N. Fonton.
1
Diplomat de carieră, născut în 1847, la Iaúi, Alexandru I. Ghica (decedat în 1902) a
fost consul general al României la Budapesta în perioada 1888-1891, după care a activat în
calitate de agent diplomatic úi consul general la Sofia (1891-1892).
30
Ȼɭɯɚɪɟɫɬ, 5 ɮɟɜɪɚɥɹ 1892 ɝ., ʋ 9. Ɏɨɧɬɨɧ – Ƚɢɪɫɭ

ɇɟɫɤɨɥɶɤɨ ɥɟɬ ɬɨɦɭ ɧɚɡɚɞ ɪɭɦɵɧɫɤɨɟ ɩɪɚɜɢɬɟɥɶɫɬɜɨ, ɠɟɥɚɹ ɢɦɟɬɶ
ɫɨɛɫɬɜɟɧɧɭɸ ɰɟɪɤɨɜɶ ɞɥɹ ɦɧɨɝɨɱɢɫɥɟɧɧɵɯ ɪɭɦɵɧ, ɩɪɨɠɢɜɚɸɳɢɯ ɜ
ɉɚɪɢɠɟ, ɩɪɢɨɛɪɟɥɨ ɭ ɤɚɪɦɟɥɢɬɨɜ ɱɚɫɨɜɧɸ ɧɚ ɭɥɢɰɟ Ȼɨɜɟ1. Ɉɫɟɧɶɸ
ɦɢɧɭɜɲɟɝɨ ɝɨɞɚ ɰɟɪɤɨɜɶ ɛɵɥɚ ɨɤɨɧɱɟɧɚ ɨɬɞɟɥɤɨɸ, ɧɚ ɱɬɨ, ɩɨ-ɜɢɞɢɦɨɦɭ,
ɢɡɞɟɪɠɚɧɨ ɛɵɥɨ ɧɟɫɤɨɥɶɤɨ ɫɨɬ ɬɵɫɹɱ ɮɪɚɧɤɨɜ. ȼ ɬɨ ɠɟ ɜɪɟɦɹ
ɪɚɫɩɪɨɫɬɪɚɧɢɥɢɫɶ ɫɥɭɯɢ ɨ ɬɨɦ, ɱɬɨ ɤ ɨɫɜɹɳɟɧɢɸ ɰɟɪɤɜɢ ɢɡ Ȼɭɯɚɪɟɫɬɚ
ɩɪɢɛɭɞɟɬ ɦɢɬɪɨɩɨɥɢɬ ɩɪɢɦɚɫ ɢ ɯɨɪ ɩɟɜɱɢɯ ɹɫɫɤɨɝɨ ɫɨɛɨɪɚ. ɋɨ ɫɜɨɟɣ
ɫɬɨɪɨɧɵ, ɩɚɪɢɠɫɤɚɹ ɩɪɟɫɫɚ ɡɚɝɨɜɨɪɢɥɚ ɨɛ ɷɬɨɣ ɩɨɟɡɞɤɟ, ɨɛɟɳɚɹ ɪɭɦɵɧɚɦ
ɨɫɨɛɨ ɞɟɦɨɧɫɬɪɚɬɢɜɧɵɣ ɩɪɢɺɦ. Ɇɟɠɞɭ ɬɟɦ, ɜɪɟɦɹ ɨɫɜɹɳɟɧɢɹ ɯɪɚɦɚ ɩɨɞ
ɪɚɡɧɵɦɢ ɩɪɟɞɥɨɝɚɦɢ ɨɬɤɥɚɞɵɜɚɥɨɫɶ, ɩɨɤɚ ɧɟ ɫɬɚɥɨ ɢɡɜɟɫɬɧɨ, ɱɬɨ ɩɨɟɡɞɤɚ
ɦɢɬɪɨɩɨɥɢɬɚ ɩɪɢɦɚɫɚ ɢ ɯɨɪɚ ɫɨɜɫɟɦ ɧɟ ɫɨɫɬɨɢɬɫɹ2. ɇɟɦɟɞɥɟɧɧɨ
ɪɚɫɩɪɨɫɬɪɚɧɢɥɢɫɶ ɬɨɥɤɢ ɨ ɬɨɦ, ɱɬɨ ɪɚɫɩɨɪɹɠɟɧɢɟ ɷɬɨ ɩɨɫɥɟɞɨɜɚɥɨ ɩɨ ɜɨɥɟ
ɤɨɪɨɥɹ, ɛɭɞɬɨ ɛɵ ɨɩɚɫɚɜɲɟɝɨɫɹ ɜ ɢɧɬɟɪɟɫɚɯ Ɍɪɨɣɫɬɜɟɧɧɨɝɨ ɫɨɸɡɚ ɤɚɤɨɣ-
ɥɢɛɨ ɞɟɦɨɧɫɬɪɚɰɢɢ Ɏɪɚɧɰɢɢ ɩɨ ɨɬɧɨɲɟɧɢɸ ɤ ɪɭɦɵɧɚɦ. ȼ ɬɨ ɠɟ ɜɪɟɦɹ

ɨɛɴɹɫɧɢɥɢ, ɱɬɨ ɤɨɪɨɥɸ, ɤɚɤ ɤɚɬɨɥɢɤɭ, ɛɵɥɨ ɛɵ ɧɟɩɪɢɹɬɧɨ, ɟɫɥɢ ɛɵ
ɨɫɜɹɳɟɧɢɸ ɩɪɚɜɨɫɥɚɜɧɨɝɨ ɯɪɚɦɚ ɛɵɥɚ ɩɪɢɞɚɧɚ ɨɫɨɛɚɹ ɬɨɪɠɟɫɬɜɟɧɧɨɫɬɶ.
Ⱥɜɫɬɪɨ-ɫɥɚɜɹɧɫɤɚɹ ɩɟɱɚɬɶ ɡɚɢɧɬɟɪɟɫɨɜɚɥɚɫɶ ɷɬɢɦ ɜɨɩɪɨɫɨɦ ɢ ɜɵɫɤɚɡɚɥɚɫɶ
ɜ ɬɨɦ ɠɟ ɫɦɵɫɥɟ. ȼɜɢɞɭ ɫɟɝɨ ɫɱɢɬɚɸ ɧɟɥɢɲɧɢɦ ɜɵɫɤɚɡɚɬɶ, ɱɬɨ ɤɨɪɨɥɶ
Ʉɚɪɥ, ɧɟɫɦɨɬɪɹ ɧɚ ɫɜɨɺ ɢɫɩɨɜɟɞɚɧɢɟ, ɛɟɡɭɫɥɨɜɧɨ, ɫɨɡɧɚɥ ɫɜɨɣ ɞɨɥɝ ɢ
ɧɟɢɡɦɟɧɧɨ ɛɵɥ ɫɨɜɟɪɲɟɧɧɨ ɛɟɡɭɤɨɪɢɡɧɟɧ ɩɨ ɨɬɧɨɲɟɧɢɸ ɤ ɩɪɚɜɨɫɥɚɜɧɨɣ
ɰɟɪɤɜɢ. ɂɦɟɹ ɩɨɥɧɭɸ ɜɨɡɦɨɠɧɨɫɬɶ ɭɫɬɪɨɢɬɶ ɜɨ ɞɜɨɪɰɟ ɫɜɨɺɦ
ɤɚɬɨɥɢɱɟɫɤɭɸ ɱɚɫɨɜɧɸ, ɤɨɪɨɥɶ ɧɢɤɨɝɞɚ ɧɟ ɜɨɫɩɨɥɶɡɨɜɚɥɫɹ ɷɬɢɦ ɩɪɚɜɨɦ.
ɉɪɢ ɧɚɡɧɚɱɟɧɢɢ ɧɚ ɞɧɹɯ ɫɤɨɧɱɚɜɲɟɝɨɫɹ ɛɭɯɚɪɟɫɬɫɤɨɝɨ ɟɩɢɫɤɨɩɚ
ɦɨɧɫɟɧɶɨɪɚ ɉɚɥɶɦɵ3, ɤɨɪɨɥɶ ɧɚɫɬɚɢɜɚɥ, ɜɨɩɪɟɤɢ ɧɚɦɟɪɟɧɢɹɦ ɤɭɪɢɢ, ɧɚ
ɧɚɡɧɚɱɟɧɢɢ ɧɟ ɢɟɡɭɢɬɚ, ɬɚɤ ɤɚɤ ɥɢɰ ɷɬɨɝɨ ɨɪɞɟɧɚ ɨɧ ɧɟ ɧɚɦɟɪɟɧ ɞɨɩɭɫɬɢɬɶ
ɤ ɩɪɟɛɵɜɚɧɢɸ ɜ Ɋɭɦɵɧɢɢ.
ȼɵɲɟɢɡɥɨɠɟɧɧɨɟ ɞɨɫɬɚɬɨɱɧɨ ɞɨɤɚɡɵɜɚɟɬ, ɧɚɫɤɨɥɶɤɨ ɩɪɟɭɜɟɥɢɱɟɧɨ
ɜɫɺ ɬɨ, ɱɬɨ ɝɨɜɨɪɢɬɫɹ ɨɬɧɨɫɢɬɟɥɶɧɨ ɤɥɟɪɢɤɚɥɶɧɵɯ ɬɟɧɞɟɧɰɢɣ ɤɨɪɨɥɹ ɢ
ɜɵɫɬɚɜɥɹɟɬ ɧɚ ɜɢɞ ɧɟɫɩɪɚɜɟɞɥɢɜɨɫɬɶ ɧɚɜɟɬɨɜ, ɡɚɤɥɸɱɚɸɳɢɯɫɹ ɜ ɨɞɧɨɦ ɢɡ
ɪɭɫɢɧɫɤɢɯ ɠɭɪɧɚɥɨɜ, ɢɡɞɚɜɚɟɦɨɦ ɜɨ Ʌɶɜɨɜɟ, ɢ ɜɵɪɟɡɤɭ ɢɡ ɤɨɟɝɨ ɢɦɟɸ ɱɟɫɬɶ
ɩɪɟɞɫɬɚɜɢɬɶ ɩɪɢ ɫɺɦ ɧɚ ɛɥɚɝɨɭɫɦɨɬɪɟɧɢɟ ȼɚɲɟɝɨ ȼɵɫɨɤɨɩɪɟɜɨɫɯɨɞɢ-
ɬɟɥɶɫɬɜɚ4. ɍɩɨɦɹɧɭɬɵɣ ɜ ɨɡɧɚɱɟɧɧɨɦ ɩɪɢɥɨɠɟɧɢɢ ɜɨɩɪɨɫ ɨɛ ɨɪɝɚɧɟ ɞɥɹ
ɤɚɬɨɥɢɱɟɫɤɨɝɨ ɡɞɟɲɧɟɝɨ ɫɨɛɨɪɚ ɹɜɥɹɟɬɫɹ ɧɢ ɛɨɥɟɟ, ɧɢ ɦɟɧɟɟ ɤɚɤ
ɢɡɦɵɲɥɟɧɢɟɦ. ɋɭɦɦɚ, ɧɟɨɛɯɨɞɢɦɚɹ ɞɥɹ ɩɨɤɭɩɤɢ ɷɬɨɝɨ ɨɪɝɚɧɚ,
ɫɨɫɬɚɜɢɥɚɫɶ ɱɚɫɬɶɸ ɩɨ ɩɨɞɩɢɫɤɟ, ɱɚɫɬɶɸ ɛɵɥɚ ɜɵɪɭɱɟɧɚ ɨɬ ɤɨɧɰɟɪɬɚ,
ɞɚɧɧɨɝɨ ɫ ɷɬɨɸ ɰɟɥɶɸ ɜ Ⱥɬɟɧɟɟ.
ɇɟɫɦɨɬɪɹ ɧɚ ɜɫɺ ɜɵɲɟɢɡɥɨɠɟɧɧɨɟ, ɤɨɪɨɥɶ Ʉɚɪɥ ɨɫɬɚɺɬɫɹ, ɬɟɦ ɧɟ
ɦɟɧɟɟ, ɜ ɫɬɪɚɧɟ ɷɬɨɣ «ɢɧɨɪɨɞɰɟɦ»; ɨɧ ɞɨɧɵɧɟ ɧɟ ɭɫɩɟɥ ɨɫɜɨɢɬɶɫɹ ɫ
ɩɪɢɡɜɚɜɲɢɦ ɟɝɨ ɧɚɪɨɞɨɦ, ɜ ɝɥɚɡɚɯ ɤɨɟɝɨ ɨɧ ɩɨ-ɩɪɟɠɧɟɦɭ ɨɫɬɚɺɬɫɹ
«ɧɟɦɰɟɦ». Ɉɧ ɝɨɜɨɪɢɬ ɩɨ-ɪɭɦɵɧɫɤɢ, ɬɚɤ ɠɟ, ɤɚɤ ɜɩɪɨɱɟɦ, ɢ ɩɨ-
ɮɪɚɧɰɭɡɫɤɢ, ɫ ɫɢɥɶɧɵɦ ɧɟɦɟɰɤɢɦ ɚɤɰɟɧɬɨɦ. ɋɥɭɱɚɥɨɫɶ, ɤɚɤ ɦɧɟ ɝɨɜɨɪɢɥɢ,
ɱɬɨ ɩɪɢ ɱɬɟɧɢɢ ɬɪɨɧɧɨɣ ɪɟɱɢ ɩɪɨɢɡɧɨɲɟɧɢɟ ɟɝɨ ɢɧɨɝɞɚ ɜɵɡɵɜɚɥɨ ɫɪɟɞɢ
ɩɪɢɫɭɬɫɬɜɭɸɳɢɯ ɞɚɠɟ ɫɦɟɯ. ȿɝɨ ɯɨɥɨɞɧɵɣ ɬɟɦɩɟɪɚɦɟɧɬ, ɦɟɬɨɞɢɱɧɵɣ
ɯɚɪɚɤɬɟɪ ɢ ɥɸɛɨɜɶ ɟɝɨ ɤ ɭɟɞɢɧɟɧɢɸ ɢ ɞɚɠɟ ɩɪɨɫɬɨɬɚ ɧɟ ɫɨɝɥɚɲɚɸɬɫɹ ɫ
ɦɟɫɬɧɵɦɢ ɨɛɵɱɚɹɦɢ. ȼ ɧɚɬɭɪɟ ɤɨɪɨɥɹ ɧɟɬ ɧɢ ɠɚɪɭ, ɧɢ ɭɜɥɟɱɟɧɢɹ. Ȼɨɥɟɟ
ɫɧɢɫɯɨɞɢɬɟɥɶɧɨ ɨɰɟɧɢɜɚɸɬ ȿɝɨ ȼɟɥɢɱɟɫɬɜɨ ɥɢɲɶ ɬɟ ɧɟɦɧɨɝɨɱɢɫɥɟɧɧɵɟ
ɥɢɰɚ, ɤɨɬɨɪɵɟ ɩɪɢɛɥɢɠɟɧɵ ɤ ɧɟɦɭ ɢ ɤɨɬɨɪɵɟ ɦɨɝɭɬ ɫɭɞɢɬɶ ɨ ɬɨɧɤɨɫɬɢ ɟɝɨ
ɭɦɚ, ɪɚɡɜɢɬɢɢ ɢ ɬɪɭɞɨɥɸɛɢɢ. Ʉɨɪɨɥɶ ɳɟɞɪ, ɝɨɜɨɪɹɬ, ɩɨ ɨɬɧɨɲɟɧɢɸ ɤ ɬɟɦ,
ɤɬɨ ɨɛɪɚɳɚɟɬɫɹ ɤ ɧɟɦɭ ɡɚ ɩɨɦɨɳɶɸ, ɢɥɢ ɨ ɤɨɢɯ ɟɦɭ ɢɡɜɟɫɬɧɨ, ɱɬɨ ɨɧɢ ɜ
ɬɪɭɞɧɨɫɬɢ. ɇɨ ɟɝɨ ɳɟɞɪɨɫɬɶ ɧɟ ɫɥɭɠɢɬ ɟɦɭ ɜɨ ɛɥɚɝɨ. ȿɝɨ ɞɚɪɵ,
ɩɪɟɞɥɚɝɚɟɦɵɟ, ɝɨɜɨɪɹɬ, ɜɟɫɶɦɚ ɞɟɥɢɤɚɬɧɨ ɢ ɢɧɨɝɞɚ ɞɨɯɨɞɹɳɢɟ ɞɨ
ɧɟɫɤɨɥɶɤɢɯ ɞɟɫɹɬɤɨɜ ɬɵɫɹɱ ɮɪɚɧɤɨɜ, ɤɚɤ ɧɚɩɪɢɦɟɪ, ɩɨɞɚɪɨɤ ɫɞɟɥɚɧɧɵɣ
ɩɨɤɨɣɧɨɦɭ Ʉɨɝɷɥɧɢɱɚɧɭ5, ɩɪɢɧɢɦɚɸɬɫɹ, ɧɨ ɧɟɦɟɞɥɟɧɧɨ ɠɟ ɜɵɯɨɞɹ ɨɬ
ɤɨɪɨɥɹ, ɟɝɨ ɨɛɜɢɧɹɸɬ ɜ ɫɤɭɩɨɫɬɢ ɢ ɦɟɥɨɱɧɨɫɬɢ. Ɇɧɨɝɨ ɬɨɥɤɭɸɬ ɨ
ɡɧɚɱɢɬɟɥɶɧɵɯ ɱɚɫɬɧɵɯ ɩɨɦɟɫɬɶɹɯ ɤɨɪɨɥɹ, ɧɨ ɷɬɢ ɩɨɦɟɫɬɶɹ ɛɵɥɢ ɤɭɩɥɟɧɵ,
ɤɨɝɞɚ ɫɬɨɢɦɨɫɬɶ ɢɯ ɛɵɥɚ ɧɢɱɬɨɠɧɚ ɢ ɰɟɧɧɨɫɬɶ ɢɯ ɜɨɡɪɨɫɥɚ ɥɢɲɶ ɜ ɜɢɞɭ
ɫɩɨɫɨɛɚ ɭɩɪɚɜɥɟɧɢɹ ɢɦɢ.
Ɂɧɚɱɢɬɟɥɶɧɚɹ ɱɚɫɬɶ ɞɨɯɨɞɨɜ ɫ ɷɬɢɯ ɢɦɟɧɢɣ ɭɩɨɬɪɟɛɥɹɟɬɫɹ ɧɚ

ɭɥɭɱɲɟɧɢɹ. ȼɨ ɜɫɹɤɨɦ ɢɡ ɧɢɯ ɩɨɫɬɪɨɟɧɵ ɰɟɪɤɜɢ, ɲɤɨɥɵ ɢ
ɛɥɚɝɨɬɜɨɪɢɬɟɥɶɧɵɟ ɭɱɪɟɠɞɟɧɢɹ ɞɥɹ ɧɟɢɦɭɳɢɯ. ɇɨ ɜɫɺ ɷɬɨ ɧɟ ɫɨɡɞɚɺɬ ɤɨɪɨɥɸ
ɩɨɩɭɥɹɪɧɨɫɬɢ. ȼɨɡɦɨɠɧɨɫɬɶ ɩɨɞɨɛɧɨɣ ɩɨɩɭɥɹɪɧɨɫɬɢ ɩɪɟɞɫɤɚɡɵɜɚɸɬ ɥɢɲɶ
ɬɟɦ ɦɨɥɨɞɵɦ ɩɪɢɧɰɚɦ, ɤɨɬɨɪɵɟ ɤɨɝɞɚ-ɧɢɛɭɞɶ ɪɨɞɹɬɫɹ ɨɬ ɛɪɚɤɚ ɧɵɧɟɲɧɟɝɨ
ɧɚɫɥɟɞɧɢɤɚ ɩɪɟɫɬɨɥɚ. ɉɪɢɧɰɵ, ɪɨɠɞɺɧɧɵɟ ɡɞɟɫɶ, ɜɫɤɨɪɦɥɟɧɧɵɟ
ɪɭɦɵɧɤɚɦɢ ɢ ɝɨɜɨɪɹɳɢɟ ɥɢɲɶ ɩɨ-ɪɭɦɵɧɫɤɢ, ɨɞɧɢ, ɝɨɜɨɪɹɬ, ɛɭɞɭɬ ɢɦɟɬɶ
ɩɪɨɱɧɵɟ ɫɢɦɩɚɬɢɢ ɜ ɫɬɪɚɧɟ. ɉɨɷɬɨɦɭ ɡɞɟɫɶ ɤɪɚɣɧɟ ɠɟɥɚɸɬ, ɱɬɨɛɵ ɛɪɚɤ
ɧɚɫɥɟɞɧɢɤɚ ɫɨɫɬɨɹɥɫɹ. ɉɨ ɷɬɨɦɭ ɩɨɜɨɞɭ ɛɵɜɲɢɣ ɦɢɧɢɫɬɪ ɢɧɨɫɬɪɚɧɧɵɯ
ɞɟɥ ɢ ɞɪɭɝɢɟ ɜɵɫɤɚɡɵɜɚɥɢ ɦɧɟ, ɧɚɫɤɨɥɶɤɨ ɛɵɥɢ ɛɵ ɫɱɚɫɬɥɢɜɵ ɛɪɚɤɭ
ɩɪɢɧɰɚ Ɏɟɪɞɢɧɚɧɞɚ ɫ ɩɪɢɧɰɟɫɫɨɣ ɗɞɢɧɛɭɪɝɫɤɨɣ ɜɜɢɞɭ ɪɨɞɫɬɜɟɧɧɵɯ
ɫɜɹɡɟɣ ɫ ɢɦɩɟɪɚɬɨɪɫɤɢɦ ɞɨɦɨɦ. ɉɨɠɟɥɚɧɢɹ ɷɬɢ ɟɳɺ ɛɨɥɟɟ ɛɵɥɢ
ɩɨɞɬɜɟɪɠɞɟɧɵ ɫɥɨɜɚɦɢ, ɫɤɚɡɚɧɧɵɦɢ ɦɧɟ ɨɞɧɢɦ ɢɡ ɥɢɰ ɦɨɢɯ ɫɬɚɪɢɧɧɵɯ
ɡɧɚɤɨɦɵɯ ɪɭɦɵɧ: «ɋɨɸɡ ɧɚɫɥɟɞɧɨɝɨ ɩɪɢɧɰɚ ɫ ɞɨɱɟɪɶɸ ɝɟɪɰɨɝɢɧɢ
ɗɞɢɧɛɭɪɝɫɤɨɣ ɨɫɭɳɟɫɬɜɢɥ ɛɵ ɧɚɞɟɠɞɵ ɜɫɟɯ ɪɭɦɵɧ. Ɍɨɝɞɚ ɦɵ ɦɨɝɥɢ ɛɵ
ɧɚɞɟɹɬɶɫɹ, ɱɬɨ Ɋɨɫɫɢɹ ɧɟɫɤɨɥɶɤɨ ɛɭɞɟɬ ɩɨɤɪɨɜɢɬɟɥɶɫɬɜɨɜɚɬɶ ɧɚɦ».
1
ɋɨɝɥɚɫɧɨ ɝɚɡɟɬɧɨɣ ɫɬɚɬɶɟ, ɩɪɢɥɚɝɚɟɦɨɣ ɤ ɞɚɧɧɨɦɭ ɞɨɧɟɫɟɧɢɸ, ɱɚɫɨɜɧɹ ɧɚɯɨɞɢɥɚɫɶ ɜ
ɞɨɦɟ ʋ 9 ɩɨ ɭɥɢɰɟ ɀɚɧɚ ɞɟ Ȼɨɜɟ. Ⱦɨ 1880 ɝ. ɨɧɚ ɩɪɢɧɚɞɥɟɠɚɥɚ ɦɨɧɚɯɚɦ-ɞɨɦɢɧɢɤɚɧɰɚɦ. Ȼɵɥɚ
ɤɭɩɥɟɧɚ ɪɭɦɵɧɫɤɢɦ ɝɨɫɭɞɚɪɫɬɜɨɦ ɜ ɫɟɧɬɹɛɪɟ 1882 ɝ.
2
2 ɮɟɜɪɚɥɹ 1892 ɝ. ɫɜɹɳɟɧɧɢɤ ɂɨɚɧ ɋɟɜɟɪɢɧ ɩɪɨɢɡɜɟɥ ɛɥɚɝɨɫɥɨɜɟɧɧɵɣ ɦɨɥɟɛɟɧ, ɚ
31 ɦɚɹ ɫɨɫɬɨɹɥɨɫɶ ɨɫɜɹɳɟɧɢɟ ɰɟɪɤɜɢ ɫɢɧɨɞɨɦ ɞɭɯɨɜɟɧɫɬɜɚ ɜɨ ɝɥɚɜɟ ɫ ɟɩɢɫɤɨɩɨɦ
ɂɧɧɨɤɟɧɬɢɟɦ ɉɥɨɣɟɲɬɹɧɭ, ɜɢɤɚɪɢɟɦ ɦɢɬɪɨɩɨɥɢɬɚ ɩɪɢɦɚɫɚ ɂɨɫɢɮɚ Ƚɟɨɪɝɢɚɧɚ. ɋɦ.:
Ducă L. Gh. Biserica exilului românesc din Paris s-a întors acasă // Lumina. 2009. 25 iunie.
3
19 ɦɚɹ 1885 ɝ. ɩɚɩɚ ɪɢɦɫɤɢɣ Ʌɟɜ XIII ɧɚɡɧɚɱɢɥ ɚɪɯɢɟɩɢɫɤɨɩɨɦ Ȼɭɯɚɪɟɫɬɚ
ɦɨɧɫɟɧɶɨɪɚ ɉɚɨɥɨ Ⱦɠɭɡɟɩɩɟ ɉɚɥɶɦɚ.
4
ȼɵɪɟɡɤɚ ɫɬɚɬɶɢ «ɂɡ Ȼɭɯɚɪɟɫɬɚ. Ɏɪɚɧɰɢɹ ɢ Ʉɚɪɥ I, ɤɨɪɨɥɶ Ɋɭɦɵɧɢɢ». Ⱥɜɬɨɪ:
«Ⱦɭɧɚɣɫɤɢɣ». Ȼɟɡ ɧɚɡɜɚɧɢɹ ɝɚɡɟɬɵ. Ʌɢɫɬ 51 ɧɟ ɩɭɛɥɢɤɭɟɬɫɹ.
5
Ɇɢɯɚɢɥ Ʉɨɝɷɥɧɢɱɚɧɭ ɫɤɨɧɱɚɥɫɹ ɜ ɉɚɪɢɠɟ 1 ɢɸɥɹ 1891 ɝ.
Bucureúti, 5 februarie 1892, nr. 9. Fonton către Giers

Acum câĠiva ani, Guvernul român, dorind să aibă o biserică proprie
pentru numeroúii români care locuiesc la Paris, a achiziĠionat de la călugării
carmeliĠi o capelă pe strada Beauvais1. În toamna anului trecut renovarea
bisericii a fost finisată, iar în acest scop, se pare, au fost cheltuiĠi câteva sute de
mii de franci. În acelaúi timp, s-au răspândit zvonuri privitoare la faptul că,
pentru sfinĠirea bisericii, va sosi din Bucureúti mitropolitul primat, precum úi un
cor al cântăreĠilor de la catedrala ieúeană. Din partea sa, presa pariziană a
început să vorbească despre această călătorie, promiĠându-le românilor o
primire deosebit de elocventă úi simbolică. Între timp, termenul de sfinĠire a
lăcaúului sfânt era amânat, sub diverse pretexte, până în momentul când s-a aflat
că această călătorie a mitropolitului primat úi a corului nu va mai avea loc2.
Imediat s-au făcut auzite presupuneri úi zvonuri precum că o asemenea
dispoziĠie ar fi fost luată conform voinĠei regelui, care ar fi avut anumite temeri
legate de vreun gest demonstrativ al FranĠei faĠă de români, contrar intereselor
Triplei AlianĠe. În acelaúi timp, se explica faptul că regelui, în postura sa de
catolic, i-ar fi fost neplăcut dacă sfinĠirii unei biserici ortodoxe i s-ar fi acordat o
solemnitate deosebită. Presa slavă din Austria a devenit interesată de această
chestiune úi a început să se exprime în acelaúi sens. Având în vedere toate
acestea, nu cred că ar fi de prisos să afirm că regele Carol, în pofida confesiunii
sale, úi-a conútientizat fără îndoială datoria úi a avut, în mod constant, o
atitudine absolut ireproúabilă faĠă de Biserica Ortodoxă. Având în totalitate
posibilitatea de a inaugura o capelă catolică în palatul său, regele nu s-a folosit
niciodată de acest drept. În momentul numirii episcopului de Bucureúti, monse-
niorului Palma3, decedat zilele acestea, regele a insistat, în pofida intenĠiilor
curiei papale, ca să nu fie numit un iezuit, deoarece el nu are de gând să permită
aflarea membrilor acestui ordin pe teritoriul României.
Cele expuse mai sus demonstrează în mod suficient cât de exagerat este
tot ceea ce se spune în legătură cu tendinĠele clericale ale regelui úi scot în
evidenĠă caracterul nedrept al calomniilor care se conĠin în paginile uneia dintre
revistele rutene publicate la Lvov. Am onoarea să anexez un extras din această
revistă la acest raport úi să-l pun la dispoziĠia ExcelenĠei Voastre4. Chestiunea
privind orga pentru catedrala catolică de aici, amintită în anexa mai sus
menĠionată, este nici mai mult nici mai puĠin decât o invenĠie. Suma necesară
pentru cumpărarea acestui instrument a fost adunată, parĠial, prin subscripĠie,
iar parĠial ca urmare a profitului rezultat din concertul organizat cu acest scop
la Ateneu.
În pofida tuturor celor expuse mai sus, regele Carol rămâne, cu toate
acestea, un „străin” în această Ġară; până în prezent, el nu a reuúit să se
acomodeze cu poporul care l-a chemat la tron, în ochii căruia el rămâne încă, la
fel ca în trecut, un „neamĠ”. El vorbeúte româna, ca, de altfel, úi franceza, cu un
puternic accent german. După cum mi s-a spus, s-a întâmplat ca, în timpul citirii
Mesajului Tronului, pronunĠia sa să provoace uneori chiar úi ilaritate printre cei
prezenĠi. Temperamentul său rece, caracterul metodic úi pedant, atracĠia sa faĠă
de singurătate úi izolare, chiar úi simplitatea sa nu se potrivesc cu obiceiurile
locale. În natura regelui nu există nici înfocare, nici pasiune. Pe Majestatea Sa îl
apreciază cu mai multă îngăduinĠă doar acele puĠine persoane deosebit de
apropiate faĠă de rege úi care pot judeca direct despre subtilitatea inteligenĠei
sale, despre dezvoltarea sa multilaterală úi despre hărnicia sa. Se spune că regele

este generos faĠă de cei care i se adresează cu cereri de ajutor sau faĠă de cei
despre care útie că au dificultăĠi. Însă generozitatea sa nu îi este neapărat
favorabilă. Darurile sale, oferite, se spune, cu foarte mare atenĠie, care uneori
pot ajunge úi până la câteva zeci de mii de franci, ca, de exemplu, cadoul pentru
răposatul Kogălniceanu5, sunt acceptate, însă, imediat ce beneficiarii ies de la
rege, acesta este acuzat de zgârcenie úi lipsă de generozitate. Aici se vorbeúte
mult despre importantele domenii private ale regelui, dar aceste moúii au fost
cumpărate atunci, când costul lor era infim, iar valoarea lor a crescut doar
datorită modului în care au fost administrate.
O mare parte a veniturilor obĠinute de pe aceste moúii sunt folosite
pentru diverse îmbunătăĠiri. În oricare dintre ele au fost construite biserici, úcoli
úi instituĠii caritabile pentru cei nevoiaúi. Însă toate acestea nu îi creează o
popularitate durabilă regelui. Posibilitatea unei asemenea popularităĠi le este
prezisă doar acelor tineri prinĠi, care se vor naúte vreodată din căsătoria
actualului moútenitor al tronului. Aceúti prinĠi, născuĠi aici, hrăniĠi úi crescuĠi de
românce úi vorbind doar limba română, doar aceúti prinĠi, se spune, vor avea
parte de simpatii trainice în Ġară. Din această cauză, aici se doreúte foarte mult
ca viitoarea căsătorie a moútenitorului tronului să fie reuúită. În această privinĠă,
fostul ministru al afacerilor externe, dar úi alĠii îmi spuneau cât de bucuroúi ar fi
toĠi de căsătoria principelui Ferdinand cu principesa de Edinburgh, având în
vedere legăturile sale de rudenie cu Casa Imperială. Aceste doleanĠe mi-au fost
confirmate încă o dată de cuvintele pe care mi le-a spus o persoană din rândul
vechilor mei cunoscuĠi români: „Uniunea dintre principele moútenitor úi fiica
ducesei de Edinburgh ar fi o realizare a speranĠelor tuturor românilor. Atunci
noi am putea spera că Rusia ne va acorda, întrucâtva, protecĠia sa”.
1
Potrivit articolului de presă ataúat la acest raport, capela se afla în strada Jean de
Beauvais nr. 9. Până în 1880 a aparĠinut călugărilor dominicani. A fost cumpărată de către statul
român în septembrie 1882.
2
Pe data de 2 februarie 1892, preotul Ioan Severin a condus o slujbă de binecuvântare, iar
sfinĠirea bisericii a avut loc pe data de 31 mai 1892, fiind oficiată de un sobor de preoĠi condus de
episcopul Inochentie Ploieúteanu, vicarul mitropolitului primat Iosif Gheorghian (Lucian Gheorghe
Ducă, Biserica exilului românesc din Paris s-a întors acasă, în ziarul „Lumina”, joi, 25 iunie 2009).
3
La 19 mai 1885, Papa Leon XIII l-a numit arhiepiscop de Bucureúti pe Monseniorul
Paolo Giuseppe Palma.
4
Extras din articolul ɂɡ Ȼɭɯɚɪɟɫɬɚ. Ɏɪɚɧɰɢɹ ɢ Ʉɚɪɨɥɶ I, ɤɨɪɨɥɶ Ɋɭɦɵɧɢɢ. Autor:
„Ⱦɭɧɚɣɫɤɢɣ”. Numele publicaĠiei nu este indicat în raport. Anexa nu se publică.
5
Mihail Kogălniceanu a decedat la Paris la 1 iulie 1891.
31

ɂɦɩɟɪɚɬɨɪɫɤɨɦɭ ɩɪɚɜɢɬɟɥɶɫɬɜɭ ɧɟɛɟɡɵɡɜɟɫɬɧɨ, ɱɬɨ ɜ Ɋɭɦɵɧɢɢ
ɩɪɟɛɵɜɚɟɬ ɧɟɦɚɥɨɟ ɱɢɫɥɨ ɪɭɫɫɤɢɯ ɷɦɢɝɪɚɧɬɨɜ, ɧɚɲɟɞɲɢɯ ɡɞɟɫɶ ɩɪɢɸɬ ɢ
ɛɟɡɨɩɚɫɧɨɫɬɶ1. Ʉɪɨɦɟ ɷɬɢɯ ɥɢɰ, ɡɞɟɫɶ ɧɚɯɨɞɹɬɫɹ ɬɚɤɠɟ ɧɟɫɤɨɥɶɤɨ ɦɨɥɨɞɵɯ
ɥɸɞɟɣ, ɭɬɜɟɪɠɞɚɸɳɢɯ, ɱɬɨ ɨɧɢ ɩɨɤɢɧɭɥɢ Ɋɨɫɫɢɸ ɜɜɢɞɭ ɨɫɨɛɨɣ
ɩɪɢɜɹɡɚɧɧɨɫɬɢ ɢɯ ɤɨ ɜɫɟɦɭ ɪɭɦɵɧɫɤɨɦɭ ɢ ɧɟɜɨɡɦɨɠɧɨɫɬɢ ɠɢɬɶ ɢɧɚɱɟ ɤɚɤ
ɫɪɟɞɢ «ɜɵɫɨɤɨɪɚɡɜɢɬɨɝɨ ɪɭɦɵɧɫɤɨɝɨ ɨɛɳɟɫɬɜɚ». ɉɨɞɨɛɧɚɹ ɥɟɫɬɶ,
ɥɚɫɤɚɸɳɚɹ ɫɚɦɨɥɸɛɢɟ ɪɭɦɵɧ, ɩɪɟɞɨɫɬɚɜɥɹɟɬ ɷɬɢɦ ɦɨɥɨɞɵɦ ɥɸɞɹɦ,
ɡɚɩɢɫɵɜɚɸɳɢɦɫɹ ɜ ɫɬɭɞɟɧɬɵ ɡɞɟɲɧɟɝɨ ɭɧɢɜɟɪɫɢɬɟɬɚ, ɧɟɤɨɬɨɪɵɟ
ɞɟɧɟɠɧɵɟ ɫɪɟɞɫɬɜɚ ɢ ɜɨɡɦɨɠɧɨɫɬɶ ɫɭɳɟɫɬɜɨɜɚɧɢɹ ɢ ɧɟɪɟɞɤɨ ɞɚɺɬ ɢɦ
ɬɚɤɠɟ ɩɪɨɬɟɤɰɢɢ ɭɧɢɜɟɪɫɢɬɟɬɫɤɢɯ ɩɪɨɮɟɫɫɨɪɨɜ, ɨɬɥɢɱɚɸɳɢɯɫɹ, ɛɟɡ
ɢɫɤɥɸɱɟɧɢɹ, ɤɪɚɣɧɢɦ ɥɢɛɟɪɚɥɢɡɦɨɦ. ɇɵɧɟ, ɩɨɞ ɩɪɟɞɫɟɞɚɬɟɥɶɫɬɜɨɦ
ɧɚɱɚɥɶɧɢɤɚ ɪɭɦɵɧɫɤɨɝɨ ɝɨɫɭɞɚɪɫɬɜɟɧɧɨɝɨ ɚɪɯɢɜɚ ɢ ɛɵɜɲɟɝɨ ɪɭɫɫɤɨɝɨ
ɨɮɢɰɟɪɚ, ɝɨɫɩɨɞɢɧɚ ɏɚɲɞɟɭ2, ɨɛɪɚɡɨɜɚɥɨɫɶ ɨɫɨɛɨɟ ɨɛɳɟɫɬɜɨ3 ɞɥɹ
ɫɨɞɟɣɫɬɜɢɹ ɧɟɞɨɫɬɚɬɨɱɧɵɦ ɫɬɭɞɟɧɬɚɦ ɛɟɫɫɚɪɚɛɫɤɢɦ ɭɪɨɠɟɧɰɚɦ. ȼɟɫɶɦɚ
ɜɨɡɦɨɠɧɨ, ɱɬɨ ɨɛɳɟɫɬɜɨ ɷɬɨ, ɟɫɥɢ ɟɦɭ ɭɞɚɫɬɫɹ ɨɤɪɟɩɧɭɬɶ ɢ ɪɚɡɜɢɬɶɫɹ,
ɛɵɬɶ ɦɨɠɟɬ, ɩɪɢɜɥɟɱɺɬ ɫɸɞɚ ɢɡ Ɋɨɫɫɢɢ ɧɟɫɤɨɥɶɤɨ ɦɨɥɨɞɵɯ ɥɸɞɟɣ,
ɤɨɬɨɪɵɟ ɛɭɞɭɬ ɪɚɞɵ ɜɨɫɩɨɥɶɡɨɜɚɬɶɫɹ ɦɚɬɟɪɢɚɥɶɧɨɣ ɩɨɞɞɟɪɠɤɨɣ
ɬɳɟɫɥɚɜɧɵɯ ɲɨɜɢɧɢɫɬɨɜ, ɜɡɹɜɲɢɯ ɧɚ ɫɟɛɹ ɩɨɱɢɧ ɫɟɝɨ ɞɟɥɚ.
1
Cɦ. ɞɨɤɭɦɟɧɬ ʋ 27 ɨɬ 29 ɦɚɹ 1891 ɝ. ɢ ɫɨɩɭɬɫɬɜɭɸɳɢɟ ɤɨɦɦɟɧɬɚɪɢɢ.
2
Ȼɨɝɞɚɧ ɉɟɬɪɢɱɟɣɤɭ ɏɚɲɞɟɭ ɛɵɥ ɞɢɪɟɤɬɨɪɨɦ ɝɨɫɭɞɚɪɫɬɜɟɧɧɨɝɨ ɚɪɯɢɜɚ ɜ
Ȼɭɯɚɪɟɫɬɟ ɫ ɦɚɹ 1876 ɞɨ ɚɩɪɟɥɹ 1900 ɝ.
3
Ɋɟɱɶ ɢɞɺɬ ɨɛ ɨɛɳɟɫɬɜɟ «Ɇɢɥɤɨɜ», ɫɨɡɞɚɧɧɨɦ ɜ 1890 ɝ. ɢ ɜɨɡɝɥɚɜɥɹɟɦɨɦ ɏɚɲɞɟɭ.
ȿɝɨ ɫɟɤɪɟɬɚɪɺɦ ɹɜɥɹɥɫɹ Ɂɚɦɮɢɪ Ⱥɪɛɨɪɟ.

Guvernului imperial îi este bine cunoscut că în România se află un
număr însemnat de emigranĠi ruúi, care au găsit aici adăpost úi siguranĠă1. În
afară de aceste persoane, aici se află de asemenea câĠiva tineri care afirmă că ei
au părăsit Rusia din cauza afecĠiunii lor deosebite faĠă de tot ce este românesc úi
a imposibilităĠii de a trăi altfel decât în mijlocul „societăĠii româneúti înalt
dezvoltate”. Asemenea vorbe măgulitoare, care mângâie orgoliul românilor, le
oferă acestor tineri, care obiúnuiesc să se înscrie în rândurile studenĠilor
universităĠii de aici, anumite mijloace băneúti, precum úi posibilitatea de a-úi
asigura existenĠa. Deseori, acest lucru le oferă, de asemenea, úi protecĠia
profesorilor universitari, care se caracterizează, fără excepĠie, printr-un
liberalism extrem. În prezent, sub preúedinĠia directorului Arhivei de Stat din
România úi a fostului ofiĠer rus, domnul Hasdeu2, a fost creată o societate
specială3 pentru asistenĠa studenĠilor fără mijloace suficiente originari din
Basarabia. Este foarte posibil ca această societate, dacă va reuúi să se
consolideze úi să se dezvolte, să atragă aici pe câĠiva tineri din Rusia, care vor fi
bucuroúi să profite de sprijinul material oferit de acei úovini orgolioúi care úi-au
asumat iniĠiativa în această chestiune.
1
A se vedea documentul nr. 27 din 29 mai 1891 úi comentariile aferente.
2
Bogdan Petriceicu Hasdeu a fost director al Arhivelor Statului din Bucureúti în
perioada mai 1876 – aprilie 1900.
3
Trimitere la societatea „Milcov”, înfiinĠată la 1890, condusă de Hasdeu úi avându-l pe
Zamfir Arbore în calitate de secretar.
32
Ȼɭɯɚɪɟɫɬ, 20 ɦɚɹ 1892 ɝ., ʋ 30. Ɏɨɧɬɨɧ – Ƚɢɪɫɭ
ɇɚɫɥɟɞɧɵɣ ɩɪɢɧɰ ɢ ɩɪɢɧɰɟɫɫɚ ɋɚɤɫɟɧ-Ɇɟɣɧɢɧɝɟɧɫɤɢɟ1, ɞɨ
ɨɬɛɵɬɢɹ ɢɯ ɢɡ Ȼɭɯɚɪɟɫɬɚ, ɩɪɢɫɭɬɫɬɜɨɜɚɥɢ ɧɚ ɩɪɚɡɞɧɨɜɚɧɢɢ ɝɨɞɨɜɳɢɧɵ
ɩɪɨɜɨɡɝɥɚɲɟɧɢɹ ɧɟɡɚɜɢɫɢɦɨɫɬɢ ɤɨɪɨɥɟɜɫɬɜɚ.
ɂɯ ȼɵɫɨɱɟɫɬɜɚ, ɫɨɩɪɨɜɨɠɞɚɜɲɢɟ ɤɨɪɨɥɹ ɢ ɩɪɢɧɰɚ Ɏɟɪɞɢɧɚɧɞɚ ɜ

ɦɢɬɪɨɩɨɥɢɸ, ɝɞɟ ɫɨɫɬɨɹɥɨɫɶ ɨɛɵɱɧɨɟ ɬɨɪɠɟɫɬɜɟɧɧɨɟ ɦɨɥɟɛɫɬɜɢɟ,
ɩɪɢɫɭɬɫɬɜɨɜɚɥɢ ɡɚɫɢɦ ɧɚ ɩɚɪɚɞɟ, ɧɚ ɤɨɬɨɪɨɦ ɫɨɛɪɚɧɨ ɛɵɥɨ ɜ ɧɵɧɟɲɧɟɦ
ɝɨɞɭ ɞɨ 10 ɬɵɫɹɱ ɱɟɥɨɜɟɤ ɩɟɯɨɬɵ, ɤɚɜɚɥɟɪɢɢ ɢ ɚɪɬɢɥɥɟɪɢɢ.
Ʉɪɨɦɟ ɷɬɨɝɨ, ɢ ɪɹɞ ɞɪɭɝɢɯ ɜɨɟɧɧɵɯ ɡɪɟɥɢɳ ɩɪɟɞɥɨɠɟɧɵ ɛɵɥɢ
ɤɨɪɨɥɺɦ Ʉɚɪɥɨɦ ɜɵɫɨɤɨɦɭ ɫɜɨɟɦɭ ɝɨɫɬɸ, ɚ ɢɦɟɧɧɨ ɩɨɫɟɳɟɧɵ ɛɵɥɢ
ɚɪɫɟɧɚɥ, ɥɚɝɟɪɧɵɣ ɫɛɨɪ ɜ Ʉɨɬɪɨɱɟɧɶ ɢ ɡɚɫɢɦ ɧɟ ɬɨɥɶɤɨ ɭɤɪɟɩɥɟɧɢɹ ɜ
ɨɤɪɟɫɬɧɨɫɬɹɯ Ȼɭɯɚɪɟɫɬɚ, ɧɨ ɩɪɟɞɩɪɢɧɹɬɚ ɛɵɥɚ ɩɪɢɧɰɟɦ Ɇɟɣɧɢɧɝɟɧɫɤɢɦ ɜ
ɫɨɩɪɨɜɨɠɞɟɧɢɢ ɧɚɫɥɟɞɧɨɝɨ ɩɪɢɧɰɚ ɞɚɥɶɧɹɹ ɩɨɟɡɞɤɚ ɜ Ƚɚɥɚɰ ɞɥɹ ɨɫɦɨɬɪɚ
ɬɚɦɨɲɧɢɯ ɮɨɪɬɨɜ.
Ɉɞɧɚ ɥɢ ɥɸɛɨɡɧɚɬɟɥɶɧɨɫɬɶ ɢɥɢ ɫɤɥɨɧɧɨɫɬɶ ɜɨɟɧɧɨɝɨ ɱɟɥɨɜɟɤɚ
ɜɨɡɛɭɞɢɥɢ ɭ ɝɨɫɬɹ ɤɨɪɨɥɹ ɷɬɨ ɠɟɥɚɧɢɟ ɬɚɤ ɛɥɢɡɤɨ ɨɡɧɚɤɨɦɢɬɶɫɹ ɫ
ɪɭɦɵɧɫɤɢɦɢ ɛɨɟɜɵɦɢ ɫɢɥɚɦɢ ɢ ɫɨɨɪɭɠɚɟɦɵɦɢ ɡɞɟɫɶ ɭɤɪɟɩɥɟɧɢɹɦɢ, ɢɥɢ
ɩɨɫɟɳɟɧɢɹ ɷɬɢ ɜɵɡɜɚɧɵ ɛɵɥɢ ɬɳɟɫɥɚɜɢɟɦ ɤɨɪɨɥɹ, ɝɨɪɞɹɳɟɝɨɫɹ ɫɜɨɟɣ ɚɪɦɢɟɣ
ɢ ɜ ɨɫɨɛɟɧɧɨɫɬɢ ɭɤɪɟɩɥɟɧɢɹɦɢ, ɩɪɟɞɫɬɚɜɥɹɸɳɢɦɢ ɫɨɛɨɸ – ɤɚɤ ɡɞɟɫɶ
ɟɞɢɧɨɝɥɚɫɧɨ ɭɬɜɟɪɠɞɚɟɬɫɹ – ɩɨɫɥɟɞɧɟɟ ɫɥɨɜɨ ɮɨɪɬɢɮɢɤɚɰɢɨɧɧɨɝɨ ɢɫɤɭɫɫɬɜɚ.
ɉɪɢ ɷɬɨɦ ɧɟɜɨɥɶɧɨ ɪɨɠɞɚɟɬɫɹ ɜɨɩɪɨɫ, ɧɟ ɫɥɟɞɨɜɚɥɨ ɛɵ ɤɨɪɨɥɸ Ʉɚɪɥɭ
ɜ ɞɚɧɧɨɦ ɫɥɭɱɚɟ ɛɵɬɶ ɛɨɥɟɟ ɫɤɪɨɦɧɵɦ; ɧɟɤɨɬɨɪɚɹ ɫɞɟɪɠɚɧɧɨɫɬɶ ɜ ɷɬɨɦ
ɨɬɧɨɲɟɧɢɢ ɩɪɢ ɜɵɩɨɥɧɟɧɢɢ ɞɨɥɝɚ ɝɨɫɬɟɩɪɢɢɦɫɬɜɚ ɛɵɥɚ ɛɵ, ɤɨɧɟɱɧɨ, ɛɨɥɟɟ
ɭɦɟɫɬɧɨɸ, ɞɚɛɵ ɧɟ ɩɨɞɚɬɶ ɩɨɜɨɞɚ ɤ ɤɚɤɢɦ ɛɵ ɬɨ ɧɢ ɛɵɥɨ ɩɪɟɞɩɨɥɨɠɟɧɢɹɦ.
1
ȼ ɧɚɱɚɥɟ ɦɚɹ Ȼɟɪɧɝɚɪɞ, ɝɟɪɰɨɝ ɋɚɤɫɟɧ-Ɇɟɣɧɢɧɝɟɧɫɤɢɣ, ɢ ɟɝɨ ɫɭɩɪɭɝɚ ɒɚɪɥɨɬɬɚ,
ɞɨɱɶ ɢɦɩɟɪɚɬɨɪɚ Ɏɪɢɞɪɢɯɚ III, ɛɵɥɢ ɝɨɫɬɹɦɢ ɪɭɦɵɧɫɤɨɝɨ ɦɨɧɚɪɯɚ ɜ ɬɟɱɟɧɢɟ ɧɟɫɤɨɥɶɤɢɯ ɞɧɟɣ.
Bucureúti, 20 mai 1892, nr. 30. Fonton către Giers

Principele Moútenitor úi principesa de Saxa-Meiningen1, înainte de
plecarea lor din Bucureúti, au fost prezenĠi la sărbătorirea aniversării declarării
independenĠei regatului.
AlteĠele Lor, care l-au însoĠit pe rege úi pe principele Ferdinand la
Mitropolie, unde a avut loc obiúnuitul serviciu divin solemn, au participat după
aceea úi la parada militară, la care s-au adunat în acest an până la 10 mii de oameni
din trupele de infanterie, cavalerie úi artilerie.
În afară de aceasta, regele Carol i-a oferit înaltului său oaspete úi un úir
de alte spectacole úi reprezentaĠii militare, úi anume au fost vizitate arsenalul úi
tabăra de instrucĠie de la Cotroceni. După aceea, au fost vizitate nu doar
fortificaĠiile din împrejurimile Bucureútiului, ci principele de Meiningen, fiind
însoĠit de principele moútenitor, a întreprins úi o călătorie pe distanĠă lungă, la
GalaĠi, cu scopul inspectării forturilor de acolo.
Oare doar simpla curiozitate sau înclinaĠie a omului legat de sfera
militară i-au stârnit oaspetelui regelui această dorinĠă de a face cunoútinĠă într-atât
de aproape cu forĠele armate româneúti úi cu fortificaĠiile construite aici, sau
poate aceste vizite au fost motivate de orgoliul regelui, care este mândru de
armata sa úi, în special, de fortificaĠiile sale, care reprezintă – aúa cum se afirmă
aici în mod unanim – ultimul cuvânt în materie de artă a fortificaĠiei?
În acelaúi timp, în mod involuntar, apare întrebarea dacă nu cumva
regele Carol ar trebui, în acest caz, să fie mai modest; o oarecare reĠinere în
această privinĠă, chiar úi atunci când este respectată datoria ospitalităĠii, ar fi,
desigur, mai potrivită, astfel încât să nu se furnizeze vreun pretext pentru orice
fel de presupuneri.
1
La începutul lunii mai, Bernhard, duce de Saxa-Meiningen, úi soĠia acestuia, Charlotte,
fiica împăratului Friedrich III, l-au vizitat pentru câteva zile pe suveranul român.
33
Ȼɭɯɚɪɟɫɬ, 5 ɢɸɧɹ 1892 ɝ., ʋ 38. Ɏɨɧɬɨɧ – Ƚɢɪɫɭ

ȼ ɞɨɩɨɥɧɟɧɢɟ ɤ ɢɡɜɟɫɬɧɨɦɭ ɭɠɟ ȼɚɲɟɦɭ ȼɵɫɨɤɨɩɪɟɜɨɫɯɨɞɢɬɟɥɶɫɬɜɭ
ɢɡ ɨɞɧɨɝɨ ɢɡ ɩɨɫɥɟɞɧɢɯ ɦɨɢɯ ɞɨɧɟɫɟɧɢɣ ɩɪɚɜɢɬɟɥɶɫɬɜɟɧɧɨɦɭ ɫɨɨɛɳɟɧɢɸ1,
ɧɚɩɟɱɚɬɚɧɧɨɦɭ ɜ ɦɟɫɬɧɵɯ ɝɚɡɟɬɚɯ ɩɨ ɞɟɥɭ ɨ ɪɭɳɭɤɫɤɢɯ ɛɨɦɛɚɯ2, ɢɦɟɸ
ɱɟɫɬɶ ɩɨɱɬɢɬɟɥɶɧɟɣɲɟ ɩɪɟɞɫɬɚɜɢɬɶ ɩɪɢ ɫɺɦ ɫɨɨɛɳɺɧɧɭɸ ɦɧɟ ɝ. Ʌɚɯɨɜɚɪɢ
ɜɵɩɢɫɤɭ ɢɡ ɜɧɟɫɺɧɧɨɝɨ ɦɢɧɢɫɬɪɨɦ ɸɫɬɢɰɢɢ ɜ ɋɨɜɟɬ ɦɢɧɢɫɬɪɨɜ ɞɨɤɥɚɞɚ ɨ
ɪɟɡɭɥɶɬɚɬɚɯ ɞɨɡɧɚɧɢɣ ɩɨ ɫɟɦɭ ɞɟɥɭ.
ȿɫɥɢ ɫɨɫɬɚɜɥɟɧɧɨɟ ɞɥɹ ɝɚɡɟɬ ɫɨɨɛɳɟɧɢɟ ɩɨ ɫɤɭɞɧɨɫɬɢ ɩɨɦɟɳɺɧɧɵɯ
ɜ ɧɺɦ ɞɚɧɧɵɯ ɧɚɜɨɞɢɥɨ ɧɚ ɦɵɫɥɶ, ɱɬɨ ɜɫɺ ɷɬɨ ɞɟɥɨ ɧɟɢɦɨɜɟɪɧɨ ɛɵɥɨ ɡɞɟɫɶ
ɪɚɡɞɭɬɨ, ɫɨɞɟɪɠɚɧɢɟɦ ɩɪɢɥɚɝɚɟɦɨɣ ɜɵɩɢɫɤɢ ɞɚɥɟɤɨ ɧɟ ɜɵɹɫɧɹɟɬɫɹ ɬɚ
ɨɫɨɛɟɧɧɚɹ ɜɚɠɧɨɫɬɶ, ɤɨɬɨɪɭɸ ɩɪɢɞɚɜɚɥɢ ɡɞɟɫɶ ɬɚɤ ɧɚɡɵɜɚɟɦɨɦɭ
ɞɢɧɚɦɢɬɧɨɦɭ ɡɚɝɨɜɨɪɭ, ɩɪɟɞɧɚɡɧɚɱɟɧɧɨɦɭ, ɛɭɞɬɨ ɛɵ, ɩɪɨɢɡɜɟɫɬɢ ɨɛɳɢɣ

ɩɟɪɟɜɨɪɨɬ ɧɚ ȼɨɫɬɨɤɟ.
ɂɡ ɭɩɨɦɹɧɭɬɨɣ ɜɵɩɢɫɤɢ ɭɫɦɚɬɪɢɜɚɟɬɫɹ, ɱɬɨ ɞɨɡɧɚɧɢɹ ɩɪɨɢɡɜɨɞɢɥɢɫɶ
ɨɞɧɨɜɪɟɦɟɧɧɨ ɩɪɨɤɭɪɨɪɫɤɢɦ ɧɚɞɡɨɪɨɦ ɜ Ȼɨɬɨɲɚɧɶ, ɜ Ƚɚɥɚɰɟ, ɜ Ɏɨɤɲɚɧɶ, ɜ
Ⱦɠɭɪɞɠɭ ɢ ɞɚɠɟ ɛɭɯɚɪɟɫɬɫɤɢɦ ɝɟɧɟɪɚɥɶɧɵɦ ɩɪɨɤɭɪɨɪɨɦ. Ɍɪɟɜɨɝɚ ɩɨɞɧɹɬɚ
ɛɵɥɚ ɧɚ ɜɫɟɯ ɤɨɧɰɚɯ ɤɪɚɹ, ɢ ɨɞɧɢɦ ɢɡ ɦɢɧɢɫɬɪɨɜ ɡɚɹɜɥɟɧɨ ɛɵɥɨ ɞɚɠɟ ɜ
ɩɚɥɚɬɟ, ɱɬɨ ɨɩɚɫɧɨɫɬɶ, ɭɝɪɨɠɚɸɳɚɹ ɫɩɨɤɨɣɫɬɜɢɸ ɤɨɪɨɥɟɜɫɬɜɚ, ɬɪɟɛɨɜɚɥɚ
ɨɫɨɛɟɧɧɨɣ ɛɞɢɬɟɥɶɧɨɫɬɢ ɩɪɚɜɢɬɟɥɶɫɬɜɚ.
Ɋɹɞɨɦ ɫ ɷɬɢɦ, ɤɪɚɣɧɹɹ ɬɚɢɧɫɬɜɟɧɧɨɫɬɶ ɩɨ ɨɬɧɨɲɟɧɢɸ ɤ
ɪɟɡɭɥɶɬɚɬɚɦ ɫɭɞɟɛɧɨɝɨ ɫɥɟɞɫɬɜɢɹ ɢ ɧɟɨɛɵɤɧɨɜɟɧɧɨɟ ɭɫɟɪɞɢɟ ɪɭɦɵɧɫɤɢɯ
ɜɥɚɫɬɟɣ ɩɪɢɞɚɥɢ ɷɬɨɦɭ ɞɟɥɭ ɡɚɝɚɞɨɱɧɵɣ ɯɚɪɚɤɬɟɪ, ɪɚɡɴɹɫɧɟɧɢɟ ɤɨɬɨɪɨɝɨ,
ɜɫɟɝɨ ɜɟɪɨɹɬɧɟɟ, ɞɨɥɠɧɨ ɢɫɤɚɬɶ ɜ ɠɟɥɚɧɢɢ, ɫ ɨɞɧɨɣ ɫɬɨɪɨɧɵ, ɤɨɪɨɥɟɜɫɤɨɝɨ
ɩɪɚɜɢɬɟɥɶɫɬɜɚ ɭɝɨɞɢɬɶ ɫɨɮɢɣɫɤɢɦ ɡɚɩɪɚɜɢɥɚɦ, ɫɬɪɟɦɢɜɲɢɦɫɹ, ɨɱɟɜɢɞɧɨ,
ɫɧɢɫɤɚɬɶ ɫɟɛɟ ɛɥɚɝɨɪɚɫɩɨɥɨɠɟɧɢɟ ɉɨɪɬɵ ɨɛɧɚɪɭɠɟɧɢɟɦ, ɩɪɢ ɲɭɦɧɨɣ
ɨɛɫɬɚɧɨɜɤɟ, ɞɚɥɟɤɨ ɧɟ ɜɵɹɫɧɟɧɧɨɝɨ ɞɨɫɬɚɬɨɱɧɨ, ɚ, ɛɵɬɶ ɦɨɠɟɬ, ɢ ɨɬɱɚɫɬɢ
ɜɵɦɵɲɥɟɧɧɨɝɨ ɡɚɝɨɜɨɪɚ ɩɪɨɬɢɜ Ɍɭɪɰɢɢ, ɚ ɫ ɞɪɭɝɨɣ, ɜ ɩɨɫɥɭɲɧɨɦ
ɩɨɞɱɢɧɟɧɢɢ ɛɭɯɚɪɟɫɬɫɤɨɝɨ ɤɚɛɢɧɟɬɚ ɜɧɭɲɟɧɢɹɦ ɝɪɚɮɚ Ʉɚɥɶɧɨɤɢ,
ɚɞɪɟɫɨɜɚɜɲɟɝɨ, ɤɚɤ ɦɧɟ ɢɡɜɟɫɬɧɨ ɢɡ ɤɨɧɮɢɞɟɧɰɢɚɥɶɧɨɝɨ ɢɫɬɨɱɧɢɤɚ,
ɝɨɫɩɨɞɢɧɭ Ʌɚɯɨɜɚɪɢ, ɛɵɬɶ ɦɨɠɟɬ, ɩɨ ɩɪɨɫɶɛɟ ɞɚɠɟ ɢɡ ɋɨɮɢɢ, ɜɟɫɶɦɚ
ɫɟɪɶɺɡɧɵɟ ɧɚɫɬɚɜɥɟɧɢɹ ɨɛ ɨɛɹɡɚɧɧɨɫɬɢ Ɋɭɦɵɧɢɢ ɧɟ ɞɨɩɭɫɤɚɬɶ ɧɚ ɫɜɨɟɣ
ɬɟɪɪɢɬɨɪɢɢ ɧɢɤɚɤɢɯ ɩɪɟɞɩɪɢɹɬɢɣ, ɦɨɝɭɳɢɯ ɭɝɪɨɠɚɬɶ ɫɩɨɤɨɣɫɬɜɢɸ ɧɚ
Ȼɚɥɤɚɧɫɤɨɦ ɩɨɥɭɨɫɬɪɨɜɟ.
ȼ ɞɨɜɟɪɢɬɟɥɶɧɨɦ ɪɚɡɝɨɜɨɪɟ ɫ ɨɞɧɢɦ ɢɡ ɦɨɢɯ ɫɨɬɨɜɚɪɢɳɟɣ ɨ ɬɨɦ, ɤɚɤ
ɦɚɥɨ ɫɨɨɛɳɺɧɧɚɹ ɟɦɭ ɢ ɦɧɟ ɜɵɩɢɫɤɚ ɢɡ ɞɨɤɥɚɞɚ ɦɢɧɢɫɬɪɚ ɸɫɬɢɰɢɢ
ɨɩɪɚɜɞɵɜɚɟɬ ɲɭɦ, ɩɨɞɧɹɬɵɣ ɡɞɟɫɶ ɩɨ ɩɨɜɨɞɭ ɪɭɳɭɤɫɤɢɯ ɛɨɦɛ, ɨɧ ɜɵɫɤɚɡɚɥ
ɦɧɟ ɬɜɺɪɞɨɟ ɫɜɨɺ ɭɛɟɠɞɟɧɢɟ, ɱɬɨ ɩɪɢ ɫɨɫɬɚɜɥɟɧɢɢ ɷɬɨɣ ɜɵɩɢɫɤɢ ɜɵɩɭɳɟɧɵ
ɫɭɳɟɫɬɜɟɧɧɵɟ ɩɨɞɪɨɛɧɨɫɬɢ, ɨɛɧɚɪɭɠɟɧɧɵɟ ɫɥɟɞɫɬɜɢɟɦ, ɩɪɢɫɨɜɨɤɭɩɢɜ ɩɪɢ
ɷɬɨɦ, ɱɬɨ ɡɚɝɨɜɨɪ ɜɨɜɫɟ ɧɟ ɥɢɲɺɧ ɜɨɡɦɨɠɧɨɫɬɢ, ɜ ɱɺɦ ɨɧ ɜɩɨɥɧɟ ɭɛɟɞɢɥɫɹ ɢɡ
ɞɨɲɟɞɲɟɣ ɞɨ ɧɟɝɨ ɩɟɪɟɩɢɫɤɢ ɢɡ ɋɨɮɢɢ ɢ ɢɡ Ʉɨɧɫɬɚɧɬɢɧɨɩɨɥɹ.
ȼ ɡɚɤɥɸɱɟɧɢɟ, ɧɟɥɢɲɧɢɦ, ɛɵɬɶ ɦɨɠɟɬ, ɨɬɦɟɬɢɬɶ, ɱɬɨ ɜ ɡɞɟɲɧɟɣ
ɩɟɱɚɬɢ ɢ ɞɚɠɟ ɜ ɧɟɤɨɬɨɪɵɯ ɩɨɥɢɬɢɱɟɫɤɢɯ ɤɪɭɠɤɚɯ ɩɨɧɵɧɟ ɞɟɪɠɢɬɫɹ
ɬɟɧɞɟɧɰɢɨɡɧɵɣ ɫɥɭɯ, ɱɬɨ ɩɪɢɧɢɦɚɜɲɢɟ ɭɱɚɫɬɢɟ ɜ ɞɟɥɟ ɪɭɳɭɤɫɤɢɯ ɛɨɦɛ
ɚɪɦɹɧɟ ɛɵɥɢ ɨɪɭɞɢɟɦ ɬɚɤ ɧɚɡɵɜɚɟɦɵɯ ɜ ɢɡɜɟɫɬɧɨɣ ɫɪɟɞɟ
«ɩɚɧɫɥɚɜɢɫɬɫɤɢɯ» ɤɨɦɢɬɟɬɨɜ ɢ ɱɬɨ ɡɚɝɨɜɨɪ, ɝɥɚɜɧɵɦ ɨɛɪɚɡɨɦ, ɧɚɩɪɚɜɥɟɧ
ɛɵɥ ɩɪɨɬɢɜ ɫɭɳɟɫɬɜɭɸɳɟɝɨ ɜ Ȼɨɥɝɚɪɢɢ ɩɨɪɹɞɤɚ ɜɟɳɟɣ.
ɉɪɢɥɚɝɚɟɦɚɹ ɭ ɫɟɝɨ ɜɵɩɢɫɤɚ ɢɡ ɥɢɛɟɪɚɥɶɧɨɣ ɝɚɡɟɬɵ «La Patrie»3
ɫɨɞɟɪɠɢɬ ɦɧɢɦɨɟ ɩɢɫɶɦɨ ɢɡ Ʉɨɧɫɬɚɧɬɢɧɨɩɨɥɹ, ɨɱɟɜɢɞɧɨ, ɡɞɟɫɶ
ɫɨɫɬɚɜɥɟɧɧɨɟ, ɩɪɟɞɫɬɚɜɥɹɸɳɟɟ ɫɨɛɨɸ ɨɛɪɚɡɟɰ ɬɟɯ ɧɟɥɟɩɨɫɬɟɣ, ɤɨɬɨɪɵɟ
ɩɟɱɚɬɚɸɬɫɹ ɡɞɟɫɶ ɫɨ ɜɪɟɦɟɧɢ ɜɨɡɧɢɤɧɨɜɟɧɢɹ ɞɟɥɚ ɨɛ ɚɪɦɹɧɫɤɨɦ ɡɚɝɨɜɨɪɟ.
1
ʋ 26 ɨɬ 5 ɦɚɹ 1892 ɝ. (ɧɟ ɩɭɛɥɢɤɭɟɬɫɹ).
2
ȿɳɟ 19 ɧɨɹɛɪɹ 1891 ɝ. ɛɨɥɝɚɪɫɤɢɣ ɞɢɩɥɨɦɚɬɢɱɟɫɤɢɣ ɚɝɟɧɬ ɜ Ʉɨɧɫɬɚɧɬɢɧɨɩɨɥɟ Ƚ.
ȼɵɥɤɨɜɢɱ ɭɜɟɞɨɦɢɥ ɉɨɪɬɭ ɨ ɬɨɦ, ɱɬɨ ɢɡ Ƚɚɥɚɰɚ ɜ Ɋɭɫɟ (Ɋɭɳɭɤ) ɢ ɋɜɢɲɬɨɜ ɞɨɫɬɚɜɥɟɧɵ
ɛɨɦɛɵ, ɤɨɬɨɪɵɟ ɪɭɫɨɮɢɥɶɫɤɢɟ ɬɟɪɪɨɪɢɫɬɵ, ɞɟɫɤɚɬɶ, ɧɚɞɟɸɬɫɹ ɩɪɢɦɟɧɢɬɶ ɩɪɢ ɩɨɤɭɲɟɧɢɹɯ
ɧɚ ɛɨɥɝɚɪɫɤɨɝɨ ɤɧɹɡɹ Ɏɟɪɞɢɧɚɧɞɚ ɢ ɝɥɚɜɭ ɩɪɚɜɢɬɟɥɶɫɬɜɚ ɋɬɚɦɛɨɥɨɜɚ. Ʉɚɤ ɩɢɫɚɥɚ ɜ ɦɚɟ
1892 ɝ. ɦɚɪɫɟɥɶɫɤɚɹ ɝɚɡɟɬɚ «Ⱥɪɦɟɧɢɹ», ɜ ɨɬɜɟɬ «ɛɨɥɝɚɪɫɤɨɦɭ ɩɪɚɜɢɬɟɥɶɫɬɜɭ ɩɨɩɵɬɚɥɢɫɶ
ɞɨɤɚɡɚɬɶ, ɱɬɨ ɚɪɦɹɧɟ ɡɚɤɥɸɱɢɥɢ ɫɨɸɡ ɫ ɧɟɞɨɜɨɥɶɧɵɦɢ ɛɨɥɝɚɪɚɦɢ ɞɥɹ ɫɜɟɪɠɟɧɢɹ
ɩɪɚɜɢɬɟɥɶɫɬɜɚ ɫɭɥɬɚɧɚ, ɚ ɡɚɨɞɧɨ ɫ ɧɢɦ ɢ ɤɧɹɡɹ Ɏɟɪɞɢɧɚɧɞɚ», ɢ ɛɨɥɝɚɪɫɤɨɟ «ɩɪɚɜɢɬɟɥɶɫɬɜɨ
ɩɨɞɨɡɪɟɜɚɟɬ ɚɪɦɹɧ ɜ ɫɨɭɱɚɫɬɢɢ ɫ ɪɭɫɫɤɢɦɢ ɧɢɝɢɥɢɫɬɚɦɢ» ɜ ɫɨɜɦɟɫɬɧɨɦ «ɛɨɥɝɚɪɨ-ɪɭɫɫɤɨ-
ɚɪɦɹɧɫɤɨɦ ɡɚɝɨɜɨɪɟ ɩɪɨɬɢɜ ȿɝɨ ȼɟɥɢɱɟɫɬɜɚ». Ⱥɧɚɥɨɝɢɱɧɵɟ ɫɥɭɯɢ ɧɨɫɢɥɢɫɶ ɢ ɜ
ɟɜɪɨɩɟɣɫɤɨɣ ɩɪɟɫɫɟ. ȼ ɧɚɱɚɥɟ ɚɩɪɟɥɹ 1892 ɝ. ɛɨɥɝɚɪɫɤɚɹ ɩɨɥɢɰɢɹ ɩɪɨɢɡɜɟɥɚ ɦɚɫɫɨɜɵɟ
ɨɛɵɫɤɢ ɫɪɟɞɢ ɚɪɦɹɧɫɤɨɝɨ ɧɚɫɟɥɟɧɢɹ ɜ Ɋɭɫɟ ɢ ɞɪɭɝɢɯ ɛɨɥɝɚɪɫɤɢɯ ɝɨɪɨɞɚɯ. Ɉɛɧɚɪɭɠɟɧɧɵɟ
ɩɪɢ ɷɬɨɦ ɫɚɦɨɞɟɥɶɧɨ ɢɡɝɨɬɨɜɥɟɧɧɵɟ ɪɭɱɧɵɟ ɝɪɚɧɚɬɵ, ɢɡɝɨɬɨɜɥɟɧɧɵɟ ɦɟɫɬɧɨɣ
ɨɪɝɚɧɢɡɚɰɢɟɣ ɚɪɦɹɧɫɤɨɣ ɩɨɥɢɬɢɱɟɫɤɨɣ ɩɚɪɬɢɢ «Ƚɧɱɚɤ», ɛɥɢɡɤɨɣ ɤ ɪɨɫɫɢɣɫɤɢɦ
ɧɚɪɨɞɧɢɤɚɦ, ɞɚɥɢ ɩɨɜɨɞ ɤ ɦɚɫɫɨɜɵɦ ɚɪɟɫɬɚɦ ɛɨɥɝɚɪɫɤɢɯ ɚɪɦɹɧ. Ɉɛɵɫɤɚɦ ɢ ɚɪɟɫɬɚɦ
ɩɨɞɜɟɪɝɥɢɫɶ ɬɚɤɠɟ ɚɪɦɹɧɟ ɜ Ɋɭɦɵɧɢɢ. Ɉɞɧɚɤɨ ɢɡɜɟɫɬɧɵɟ ɧɵɧɟ ɢɫɬɨɱɧɢɤɢ ɩɨɤɚ ɧɟ
ɩɨɞɬɜɟɪɠɞɚɸɬ ɧɚɥɢɱɢɟ ɬɚɤɨɝɨ ɲɢɪɨɤɨ ɨɪɝɚɧɢɡɨɜɚɧɧɨɝɨ ɡɚɝɨɜɨɪɚ ɫ ɰɟɥɶɸ ɹɤɨɛɵ
ɨɞɧɨɜɪɟɦɟɧɧɨɝɨ ɪɚɡɠɢɝɚɧɢɹ ɪɟɜɨɥɸɰɢɢ ɜ Ɂɚɩɚɞɧɨɣ Ⱥɪɦɟɧɢɢ ɢ Ȼɨɥɝɚɪɢɢ.
3
Bucureúti, 5 iunie 1892, nr. 38. Fonton către Giers

În completare la anunĠul guvernamental tipărit în ziarele locale, pe care
ExcelenĠa Voastră îl cunoaúte deja din cuprinsul unuia dintre ultimele mele
rapoarte1, cu privire la afacerea legată de bombele din Rusciuk2, am onoarea să
vă prezint respectuos, în anexă, un extras din raportul despre rezultatele
anchetei asupra acestei chestiuni, depus de ministrul JustiĠiei la Consiliul de
Miniútri, care mi-a fost comunicat úi transmis de domnul Lahovari.
Dacă anunĠul compus pentru a fi transmis ziarelor, din cauza datelor
insuficiente din cuprinsul său, părea să ducă la concluzia că întreaga afacere a
fost exagerată aici într-un mod incredibil, prin conĠinutul extrasului anexat la
raport nu se clarifică nici pe departe acea importanĠă particulară care i-a fost
acordată aici aúa-numitei „conspiraĠii a dinamitei”, care ar fi fost, chipurile,
predestinată să producă o răsturnare generală în Orient.
Din extrasul menĠionat mai sus devine evident că anchetele au fost
efectuate în acelaúi timp de organele afiliate parchetelor din Botoúani, GalaĠi,
Focúani, Giurgiu úi chiar de Procurorul General din Bucureúti. S-a dat alarma
generală în toate colĠurile Ġării, iar unul dintre miniútri a declarat chiar în plenul
Camerei că pericolul care ameninĠă liniútea úi pacea regatului necesită o
vigilenĠă specială din partea guvernului.
Alături de aceasta, atitudinea extrem de misterioasă faĠă de rezultatele
anchetei judiciare, precum úi râvna neobiúnuită a autorităĠilor române i-au
conferit întregii afaceri un caracter destul de enigmatic. Clarificarea acestui

mister ar trebui, cel mai probabil, căutată, pe de o parte, în dorinĠa Guvernului
regal de a face pe plac capilor regimului de la Sofia, care încercau, în mod
evident, să-úi câútige bunăvoinĠa úi simpatia PorĠii prin descoperirea, într-o
atmosferă zgomotoasă, a unui complot împotriva Turciei, care nu este nici pe
departe suficient de documentat úi clarificat, úi, poate, este în mare parte chiar
inventat. Pe de altă parte, este vorba de supunerea docilă a cabinetului de la
Bucureúti faĠă de sugestiile asidue ale contelui Kálnoky, care i-a adresat
domnului Lahovari, aúa cum am putut să aflu dintr-o sursă confidenĠială, poate
chiar úi la rugămintea Guvernului de la Sofia, niúte instrucĠiuni foarte serioase
referitoare la obligaĠia României de a nu permite, pe teritoriul său, nici un fel de
potenĠiale acĠiuni care ar putea ameninĠa liniútea în Peninsula Balcanică.
Într-o conversaĠie confidenĠială, pe care am avut-o cu unul dintre colegii
mei, referitor la faptul cât de puĠin justifică extrasul din raportul ministrului
JustiĠiei care i-a fost comunicat atât lui, cât úi mie, întreaga zarvă pornită aici în
legătură cu bombele din Rusciuk, el mi-a exprimat ferma sa convingere că în
procesul elaborării acestui extras au fost omise anumite detalii semnificative
descoperite în cursul anchetei. Cu această ocazie, el a adăugat că posibilitatea
existenĠei unei conspiraĠii nu ar trebui deloc exclusă, el convingându-se pe
deplin de acest lucru pe baza corespondenĠei din Sofia úi din Constantinopol
care a ajuns până la el.
În concluzie, poate că nu ar fi de prisos să observ că în presa de aici, úi
chiar în unele cercuri politice, se menĠine până în prezent zvonul tendenĠios că
armenii care au participat direct la afacerea bombelor de la Rusciuk au fost
instrumentul aúa-numitelor (în unele medii bine cunoscute) „comitete
panslaviste” úi că această conspiraĠie a fost îndreptată, în mod principal, contra
actualei ordini de lucruri existente în Bulgaria.
Extrasul din ziarul liberal „La Patrie”3, pe care îl anexez la acest raport,
conĠine o falsă scrisoare din Constantinopol, care, în mod evident, a fost
compusă aici, úi care reprezintă o mostră a acelor absurdităĠi tipărite aici
începând din momentul apariĠiei chestiunii referitoare la conspiraĠia armeană.
1
Nr. 26, din 5 mai 1892. Nu se publică.
2
Încă de pe data de 19 noiembrie 1891, agentul diplomatic bulgar de la Constantinopol,
Gh. Vălkovici, a informat Poarta despre transportarea de la GalaĠi la Ruse úi Sviútov a unor
explozive, pe care teroriútii rusofili ar intenĠiona să le folosească pentru asasinarea principelui
bulgar Ferdinand úi a prim-ministrului Stambolov. În luna mai 1892, ziarul „Armenia” din
Marsilia scria că, „răspunzând guvernului bulgar, s-a încercat să se demonstreze că armenii au
încheiat o alianĠă cu bulgarii nemulĠumiĠi pentru înlăturarea guvernului sultanului úi a principelui
Ferdinand” úi că „guvernul bulgar îi suspectează pe armeni de colaborare cu nihiliútii ruúi” la
„complotul comun bulgaro-ruso-armean împotriva MajestăĠii Sale”. Zvonuri similare circulau úi
în presa europeană. La începutul lunii aprilie 1892, poliĠia bulgară a efectuat percheziĠii în masă
în rândul populaĠiei armene din Ruse úi alte oraúe bulgare. Descoperirea cu această ocazie a unor
grenade artizanale, confecĠionate de filiala locală a partidului politic armean „Gnciak”, apropiat
de narodnicii ruúi, a oferit pretextul arestărilor în masă a armenilor bulgari. PercheziĠiilor úi
arestărilor au fost supuúi úi armenii din România. Totuúi, sursele cunoscute până în prezent nu
confirmă existenĠa unui complot de amploare, cu scopul declanúării simultane a revoluĠiei în
Armenia Occidentală úi Bulgaria.
3
Nu se publică.
34
Ȼɭɯɚɪɟɫɬ, 20 ɫɟɧɬɹɛɪɹ 1892 ɝ., ʋ 54. Ɏɨɧɬɨɧ – ɒɢɲɤɢɧɭ
ȿɝɨ ȼɵɫɨɤɨɩɪɟɜɨɫɯɨɞɢɬɟɥɶɫɬɜɭ ɇ.ɉ. ɒɢɲɤɢɧɭ
Ɇɢɥɨɫɬɢɜɵɣ ɝɨɫɭɞɚɪɶ ɇɢɤɨɥɚɣ ɉɚɜɥɨɜɢɱ,

ɋɱɢɬɚɸ ɞɨɥɝɨɦ ɩɪɟɩɪɨɜɨɞɢɬɶ ɩɪɢ ɫɺɦ ɧɚ ɛɥɚɝɨɭɫɦɨɬɪɟɧɢɟ ȼɚɲɟɝɨ
ɉɪɟɜɨɫɯɨɞɢɬɟɥɶɫɬɜɚ ɤɨɩɢɸ ɞɨɧɟɫɟɧɢɹ ɤɨɧɫɭɥɚ ɧɚɲɟɝɨ ɜ Ⱦɨɛɪɭɞɠɟ,
ɫɨɨɛɳɚɸɳɟɝɨ ɧɟɛɟɡɵɧɬɟɪɟɫɧɵɟ ɫɜɟɞɟɧɢɹ ɨ ɫɨɞɟɣɫɬɜɢɢ, ɨɤɚɡɵɜɚɟɦɨɦ
ɛɭɞɬɨ ɛɵ ɤɨɪɨɥɺɦ Ʉɚɪɥɨɦ ɬɪɚɧɫɢɥɶɜɚɧɫɤɨɦɭ ɞɜɢɠɟɧɢɸ.
ɋ ɫɜɨɟɣ ɫɬɨɪɨɧɵ ɫɱɢɬɚɸ ɞɨɥɝɨɦ ɩɪɢɫɨɜɨɤɭɩɢɬɶ, ɱɬɨ ɫɨɨɛɳɚɟɦɵɟ
ɝɨɫɩɨɞɢɧɨɦ ɑɟɥɢɛɢɞɚɤɢ ɩɨɞɪɨɛɧɨɫɬɢ ɢɦɩɟɪɚɬɨɪɫɤɨɣ ɦɢɫɫɢɢ ɧɟ ɢɡɜɟɫɬɧɵ.
ȼɨ ɜɫɹɤɨɦ ɫɥɭɱɚɟ, ɩɨɡɜɨɥɹɸ ɫɟɛɟ ɫɨɦɧɟɜɚɬɶɫɹ ɜ ɬɨɦ, ɱɬɨ ȿɝɨ
ȼɟɥɢɱɟɫɬɜɨ ɩɨɞɞɟɪɠɢɜɚɟɬ ɫɪɟɞɫɬɜɚɦɢ ɥɢɱɧɨ ɜɟɫɶɦɚ ɧɟɩɪɢɹɬɧɭɸ ɟɦɭ ɢ
ɪɭɦɵɧɫɤɨɦɭ ɩɪɚɜɢɬɟɥɶɫɬɜɭ ɚɝɢɬɚɰɢɸ ɜ Ɍɪɚɧɫɢɥɶɜɚɧɢɢ.
ɑɬɨ ɠɟ ɤɚɫɚɟɬɫɹ ɫɨɛɵɬɢɣ ɜɪɨɞɟ ɧɟɞɚɜɧɨ ɫɨɫɬɨɹɜɲɟɝɨɫɹ ɩɪɢɺɦɚ
ɤɨɪɨɥɺɦ ɬɪɚɧɫɢɥɶɜɚɧɫɤɨɝɨ ɩɚɬɪɢɨɬɚ Ɇɨɱɨɧɢ1, ɤɨɬɨɪɵɣ, ɛɵɬɶ ɦɨɠɟɬ, ɢ
ɩɨɞɚɥ ɩɨɜɨɞ ɤ ɭɩɨɦɢɧɚɟɦɵɦ ɝɨɫɩɨɞɢɧɨɦ ɑɟɥɢɛɢɞɚɤɢ ɬɨɥɤɚɦ, ɬɨ
ɩɨɞɨɛɧɵɟ, ɧɟɡɧɚɱɢɬɟɥɶɧɵɟ ɩɨ ɫɭɳɟɫɬɜɭ, ɹɜɥɟɧɢɹ ɧɟ ɦɨɝɭɬ ɢɡɦɟɧɢɬɶ
ɨɛɳɟɝɨ ɧɚɩɪɚɜɥɟɧɢɹ ɨɫɬɨɪɨɠɧɨɣ ɢ ɫɞɟɪɠɚɧɧɨɣ ɩɨɥɢɬɢɤɢ Ɋɭɦɵɧɢɢ.
ɉɨɞɬɜɟɪɠɞɟɧɢɟɦ ɷɬɨɦɭ ɫɥɭɠɢɬ ɬɚɤɠɟ ɪɚɡɝɨɜɨɪ, ɤɨɬɨɪɵɣ ɹ ɢɦɟɥ ɫ
ɦɢɧɢɫɬɪɨɦ ɢɧɨɫɬɪɚɧɧɵɯ ɞɟɥ. Ƚɨɫɩɨɞɢɧ Ʌɚɯɨɜɚɪɢ, ɦɟɠɞɭ ɩɪɨɱɢɦ, ɜɵɫɤɚɡɚɥ,
ɱɬɨ ɧɢ ɨɧ, ɧɢ ɟɝɨ ɩɨɥɢɬɢɱɟɫɤɢɟ ɞɪɭɡɶɹ ɧɢɤɚɤɢɯ ɜɢɞɨɜ ɧɚ ɩɪɢɫɨɟɞɢɧɟɧɢɟ
Ɍɪɚɧɫɢɥɶɜɚɧɢɢ ɧɟ ɢɦɟɸɬ, ɢ ɱɬɨ ɞɚɠɟ ɟɫɥɢ ɛɵ ɢɦ ɩɪɟɞɥɨɠɢɥɢ ɨɜɥɚɞɟɬɶ ɷɬɨɣ
ɩɪɨɜɢɧɰɢɟɣ, ɬɨ ɨɧɢ ɨɬ ɧɟɺ ɨɬɤɚɡɚɥɢɫɶ ɛɵ ɩɨ ɦɧɨɝɢɦ ɩɪɢɱɢɧɚɦ.
ɋ ɝɥɭɛɨɱɚɣɲɢɦ ɩɨɱɬɟɧɢɟɦ ɢ ɬɚɤɨɜɨɸ ɠɟ ɩɪɟɞɚɧɧɨɫɬɶɸ, ɢɦɟɸ
Ʉɨɩɢɹ ɫ ɞɨɧɟɫɟɧɢɹ ɪɨɫɫɢɣɫɤɨɝɨ ɢɦɩɟɪɚɬɨɪɫɤɨɝɨ ɤɨɧɫɭɥɚ ɜ

Ⱦɨɛɪɭɞɠɟ ɪɨɫɫɢɣɫɤɨ-ɢɦɩɟɪɚɬɨɪɫɤɨɣ ɦɢɫɫɢɢ ɜ Ɋɭɦɵɧɢɢ ɨɬ 14 ɫɟɧɬɹɛɪɹ
1892 ɝ. ʋ 215.
ɇɚ ɞɧɹɯ ɹ ɭɡɧɚɥ ɨɬ ɥɢɱɧɨɫɬɢ, ɛɥɢɡɤɨ ɫɬɨɹɳɟɣ ɤ ɩɪɟɞɫɟɞɚɬɟɥɸ

ɐɟɧɬɪɚɥɶɧɨɝɨ ɤɨɦɢɬɟɬɚ Ɋɭɦɵɧɫɤɨɣ ɤɭɥɶɬɭɪɧɨɣ ɥɢɝɢ2, ɱɬɨ ɭɫɩɟɯɚɦɢ ɫɜɨɟɣ
ɩɪɨɩɚɝɚɧɞɵ ɜ ɤɪɚɟ ɥɢɝɚ ɷɬɚ ɨɛɹɡɚɧɚ, ɝɥɚɜɧɵɦ ɨɛɪɚɡɨɦ, ɧɟɝɥɚɫɧɨɣ
ɦɚɬɟɪɢɚɥɶɧɨɣ ɩɨɦɨɳɢ, ɤɨɬɨɪɚɹ ɨɤɚɡɵɜɚɟɬɫɹ ɛɭɞɬɨ ɛɵ ɢɡ ɱɚɫɬɧɵɯ ɫɪɟɞɫɬɜ
ȿɝɨ ȼɟɥɢɱɟɫɬɜɚ ɤɨɪɨɥɹ.
Ⱦɨɧɨɫɹ ɨɛ ɷɬɨɦ ȼɚɲɟɦɭ ɉɪɟɜɨɫɯɨɞɢɬɟɥɶɫɬɜɭ, ɞɨɥɝɨɦ ɫɱɢɬɚɸ
ɩɪɢɫɨɜɨɤɭɩɢɬɶ, ɱɬɨ ɫɜɟɞɟɧɢɹ, ɞɨɫɬɚɜɥɟɧɧɵɟ ɦɧɟ ɜ ɩɪɨɲɥɨɦ ɦɟɫɹɰɟ ɢɡ
Ɍɪɚɧɫɢɥɶɜɚɧɢɢ, ɢɡ ɜɟɪɧɵɯ ɢɫɬɨɱɧɢɤɨɜ, ɩɪɟɞɫɬɚɜɥɹɸɬ ɤɨɪɨɥɹ ɫɨɞɟɣɫɬɜɭɸɳɢɦ
ɦɚɬɟɪɢɚɥɶɧɨ ɢ ɞɜɢɠɟɧɢɸ, ɩɪɨɢɫɯɨɞɹɳɟɦɭ ɜ ɷɬɨɣ ɩɪɨɜɢɧɰɢɢ.
Ɍɚɤ, ɢɡ ɫɜɟɞɟɧɢɣ ɷɬɢɯ ɨɤɚɡɵɜɚɟɬɫɹ, ɱɬɨ ɬɪɚɧɫɢɥɶɜɚɧɫɤɢɣ ɩɚɬɪɢɨɬ
Ɍɪɚɹɧ Ⱦɨɞɚ3, ɨɬɫɬɚɜɧɨɣ ɝɟɧɟɪɚɥ ɚɜɫɬɪɢɣɫɤɨɣ ɫɥɭɠɛɵ, ɫɢɥɶɧɨ
ɩɨɫɬɪɚɞɚɜɲɢɣ ɦɚɬɟɪɢɚɥɶɧɨ ɜ 1887 ɝ. ɨɬ ɝɨɧɟɧɢɣ ɜɟɧɝɟɪɫɤɢɯ ɜɥɚɫɬɟɣ ɡɚ
ɫɜɨɺ ɜɨɡɡɜɚɧɢɟ ɤ ɢɡɛɢɪɚɬɟɥɹɦ Ʉɚɪɚɧɫɟɛɟɲɫɤɨɝɨ ɨɤɪɭɝɚ, ɨɛɹɡɚɧ ɩɨɱɢɧɭ
ɤɨɪɨɥɹ ɞɟɧɟɠɧɵɦ ɧɟɝɥɚɫɧɵɦ ɩɨɫɨɛɢɟɦ, ɨɤɚɡɚɧɧɵɦ ɟɦɭ ɞɜɚ ɝɨɞɚ ɬɨɦɭ
ɧɚɡɚɞ ɧɟɤɨɬɨɪɵɦɢ ɢɡ ɟɝɨ ɩɨɱɢɬɚɬɟɥɟɣ, ɢ ɱɬɨ ɩɨɱɢɧ ɷɬɨɬ ɜɵɪɚɡɢɥɫɹ ɜ ɫɭɦɦɟ
ɬɪɢɞɰɚɬɢ ɬɵɫɹɱ ɮɪɚɧɤɨɜ, ɩɨɞɧɟɫɺɧɧɵɯ ɟɦɭ ɨɬ ɢɦɟɧɢ ɢ ɢɡ ɫɪɟɞɫɬɜ ȿɝɨ
ȼɟɥɢɱɟɫɬɜɚ ɝɟɧɟɪɚɥɨɦ Ɏɥɨɪɟɫɤɭ ɱɟɪɟɡ ɬɪɚɧɫɢɥɶɜɚɧɫɤɨɝɨ ɜɵɯɨɞɰɚ
ɋɢɦɟɨɧɚ ɉɨɩɹ, ɩɪɨɮɟɫɫɨɪɚ ɛɨɝɨɫɥɨɜɢɹ ɛɭɯɚɪɟɫɬɫɤɨɝɨ ɭɧɢɜɟɪɫɢɬɟɬɚ.
ɋ ɨɬɥɢɱɧɵɦ ɢ ɩɪ.
1
Ⱥɥɟɤɫɚɧɞɪɭ Ɇɨɱɨɧɢ (1841–1909), ɪɭɦɵɧɫɤɢɣ ɩɨɥɢɬɢɤ ɢɡ Ɍɪɚɧɫɢɥɶɜɚɧɢɢ. (Ɉ ɧɺɦ
ɫɦ. ɜ ɤɧ.: Botiú T. Monografia familiei Mocioni. Bucureúti, 1939). Ɉɧ ɛɵɥ ɩɪɢɧɹɬ ɧɚ
ɚɭɞɢɟɧɰɢɢ ɪɭɦɵɧɫɤɢɦ ɦɨɧɚɪɯɨɦ 13(25) ɚɜɝɭɫɬɚ 1892 ɝ. ȼ ɫɜɨɺɦ ɞɧɟɜɧɢɤɟ Ʉɚɪɥ I ɡɚɩɢɫɚɥ:
«ɇɚ lunch Ɍ. ɂɨɧɟɫɤɭ ɢ Ɇɨɱɨɧɢ, ɪɭɦɵɧ, ɩɪɢɟɯɚɥ ɢɡ ɉɟɲɬɚ, ɞɨɥɝɨ ɪɚɡɝɨɜɚɪɢɜɚɥ ɫ ɧɢɦ ɨ
ɩɨɥɨɠɟɧɢɢ ɪɭɦɵɧ ɜ Ɍɪɚɧɫɢɥɶɜɚɧɢɢ». ɋɦ.: Carol I al României. Jurnal. Vol. II. P. 322.
2
Ʌɢɝɚ ɤɭɥɶɬɭɪɧɨɝɨ ɟɞɢɧɫɬɜɚ ɜɫɟɯ ɪɭɦɵɧ ɛɵɥɚ ɫɨɡɞɚɧɚ ɜ ɞɟɤɚɛɪɟ 1890 ɝ. ȿɺ
ɩɪɟɡɢɞɟɧɬɨɦ ɛɵɥ ɢɡɛɪɚɧ Ⱥɥ. Ɉɪɷɫɤɭ, ɯɨɬɹ ɛɨɥɟɟ ɞɜɭɯ ɥɟɬ, ɞɨ ɮɟɜɪɚɥɹ 1893 ɝ., ɨɞɧɢɦ ɢɡ
ɧɚɢɛɨɥɟɟ ɜɥɢɹɬɟɥɶɧɵɯ ɥɢɞɟɪɨɜ ɹɜɥɹɥɫɹ Ƚɪɢɝɨɪɟ Ȼɪɷɬɢɚɧɭ.
3
Ɍɪɚɹɧ Ⱦɨɞɚ (1822–1895), ɩɪɨɮɟɫɫɢɨɧɚɥɶɧɵɣ ɜɨɟɧɧɵɣ ɝɚɛɫɛɭɪɝɫɤɨɣ ɚɪɦɢɢ,
ɹɜɥɹɥɫɹ ɩɪɢɡɧɚɧɧɵɦ ɥɢɞɟɪɨɦ ɞɜɢɠɟɧɢɹ ɡɚ ɷɦɚɧɫɢɩɚɰɢɸ ɛɚɧɚɬɫɤɢɯ ɪɭɦɵɧ. ɏɨɬɹ ɨɧ ɛɵɥ
ɢɡɛɪɚɧ ɞɟɩɭɬɚɬɨɦ ɜɟɧɝɟɪɫɤɨɝɨ ɩɚɪɥɚɦɟɧɬɚ, ɧɨ ɞɟɦɨɧɫɬɪɚɬɢɜɧɨ ɧɟ ɭɱɚɫɬɜɨɜɚɥ ɜ ɟɝɨ ɪɚɛɨɬɟ.
Ɍɚɤɨɟ ɜɵɡɵɜɚɸɳɟɟ ɩɨɜɟɞɟɧɢɟ ɨɬɫɬɚɜɧɨɝɨ ɝɟɧɟɪɚɥɚ ɩɨɛɭɞɢɥɨ ɛɭɞɚɩɟɲɬɫɤɢɟ ɜɥɚɫɬɢ
ɩɪɢɡɜɚɬɶ ɟɝɨ ɤ ɨɬɜɟɬɫɬɜɟɧɧɨɫɬɢ. ɋɭɞɟɛɧɵɣ ɩɪɨɰɟɫɫ ɫɨɫɬɨɹɥɫɹ ɜ Ⱥɪɚɞɟ. Ⱦɨɞɚ ɛɵɥ ɨɫɭɠɞɺɧ ɤ
ɞɜɭɦ ɝɨɞɚɦ ɬɸɪɟɦɧɨɝɨ ɡɚɤɥɸɱɟɧɢɹ ɢ ɤ ɭɩɥɚɬɟ ɲɬɪɚɮɚ ɜ ɪɚɡɦɟɪɟ 1000 ɤɪɨɧ. ȼ ɷɬɢɯ
ɭɫɥɨɜɢɹɯ ɨɧ ɛɵɥ ɜɵɧɭɠɞɟɧ ɨɛɪɚɬɢɬɶɫɹ ɫ ɩɪɨɫɶɛɨɣ ɤ ɢɦɩɟɪɚɬɨɪɭ Ɏɪɚɧɰɭ ɂɨɫɢɮɭ, ɤɨɬɨɪɵɣ
ɪɟɲɢɥ ɩɨɦɢɥɨɜɚɬɶ ɝɟɧɟɪɚɥɚ. ɋɦ.: Groza L. Oameni de seamă din graniĠa bănăĠeană. Lugoj, 2000.
Bucureúti, 20 septembrie 1892, nr. 54. Fonton către ùiúkin
ExcelenĠei Sale, N.P. ùiúkin
Stimate Domnule Nikolai Pavlovici,

Consider de datoria mea să vă expediez, în anexă la acest raport, la
aprecierea úi discreĠia ExcelenĠei Voastre, o copie a raportului consulului nostru
din Dobrogea, care ne comunică anumite informaĠii nelipsite de interes despre

sprijinul care ar fi, chipurile, acordat de regele Carol miúcării transilvănene.
Din partea mea, consider de datoria mea să adaug că detaliile comu-
nicate de domnul Celibidaki nu sunt cunoscute de către misiunea imperială.
În orice caz, îmi permit să am îndoieli în legătură cu faptul că
Majestatea Sa acordă sprijin personal, din propriile mijloace, agitaĠiei din
Transilvania, care este extrem de neplăcută pentru el úi pentru Guvernul român.
În ceea ce priveúte anumite evenimente, de felul primirii în audienĠă de
către rege a patriotului transilvănean Mocsony1, care a avut loc nu demult, úi
care, posibil, a úi dat prilejul pentru zvonurile amintite de domnul Celibidaki,
asemenea fenomene neînsemnate, în esenĠă, nu pot schimba direcĠia generală a
politicii prudente úi cumpătate promovate de România.
Ca o confirmare a acestui fapt poate servi úi conversaĠia pe care am
avut-o cu ministrul Afacerilor Externe. Domnul Lahovari, printre altele, a
afirmat că nici el, nici prietenii săi politici nu nutresc nici un fel de planuri în
privinĠa alipirii Transilvaniei úi că, chiar dacă le-ar propune cineva să ia în
stăpânire această provincie, ei ar renunĠa la ea dintr-o multitudine de motive.
fi, Stimate Domn, supusul fidel al ExcelenĠei Voastre, N. Fonton.
Copie după raportul consulului imperial rus în Dobrogea către misiunea

imperială rusă din România din data de 14 septembrie 1892, nr. 215.
Zilele acestea am aflat de la o persoană care are relaĠii apropiate cu
preúedintele comitetului central al Ligii Culturale Româneúti2 că succesele propa-
gandei acestei ligi în Ġinut se datorează, mai cu seamă, ajutorului material secret
care i-ar fi, chipurile, acordat din mijloacele personale ale MajestăĠii Sale regelui.
Raportând despre acest fapt ExcelenĠei Voastre, consider de datoria mea
să adaug că informaĠiile care mi-au fost furnizate luna trecută din Transilvania,
din surse sigure, îl arată pe rege în postura de sprijinitor, în sens material, úi al
miúcării care se desfăúoară în această provincie.
Astfel, din aceste informaĠii devine evident că patriotului transilvănean
Traian Doda3, general în retragere aflat în serviciul armatei austriece, care a
suferit mult din punct de vedere material în anul 1887, în urma persecuĠiilor
autorităĠilor maghiare, din cauza apelului său adresat alegătorilor din districtul
Caransebeú, i s-a acordat, acum doi ani, de către o parte din admiratorii săi,
datorită iniĠiativei regelui, o indemnizaĠie bănească secretă. Această iniĠiativă
s-a concretizat într-o sumă de treizeci de mii de franci, care i-au fost oferiĠi în
numele úi din mijloacele MajestăĠii Sale, de generalul Florescu, prin intermediul
lui Simion Popea, originar din Transilvania, profesor de teologie la Univer-
sitatea din Bucureúti.
Cu deosebită consideraĠie etc.
1
Alexandru Mocioni (1841-1909), om politic român din Transilvania (Teodor Botiú,
Monografia familiei Mocioni, Bucureúti, 1939). A fost primit în audienĠă de suveranul român la
13/25 august 1892. În jurnalul său, Carol I avea să noteze: „La lunch T. Ionescu úi Moúony,
român, vine de la Pesta, vorbit cu el îndelung despre situaĠia românilor din Transilvania” (Carol I
al României. Jurnal, vol. II, p. 322).
2
Liga pentru Unitatea Culturală a Tuturor Românilor a fost înfiinĠată în decembrie
1890. Preúedintele acestei asociaĠii a fost ales Al. Orăscu, însă timp de trei ani, până în februarie
1893, unul din liderii ei cei mai importanĠi a fost Grigore Brătianu.
3
Traian Doda (1822-1895), militar de carieră în armata habsburgică, a fost un important
lider al miúcării de emancipare a românilor din Banat. Deúi ales în Dieta de la Budapesta, nu
participă, în mod ostentativ, la lucrările acesteia. Această atitudine a determinat autorităĠile de la
Budapesta să îl cheme în instanĠă, procesul având loc la Arad. ȿste condamnat la doi ani de
închisoare úi pus să plătească o amendă de 1000 coroane. În aceste condiĠii, Traian Doda înaintează
un memoriu împăratului Austro-Ungariei, care a hotărât graĠierea generalului (Liviu Groza, Oameni
de seamă din graniĠa bănăĠeană, Lugoj, 2000).
35
Ȼɭɯɚɪɟɫɬ, 5 ɹɧɜɚɪɹ 1893 ɝ., ʋ 1. Ɏɨɧɬɨɧ – ɒɢɲɤɢɧɭ

ɇɚɤɚɧɭɧɟ ɧɚɫɬɭɩɥɟɧɢɹ ɪɨɠɞɟɫɬɜɟɧɫɤɢɯ ɜɚɤɚɰɢɣ, ɦɢɧɢɫɬɪɨɦ
ɢɧɨɫɬɪɚɧɧɵɯ ɞɟɥ ɜɧɟɫɺɧ ɛɵɥ ɜ ɩɚɥɚɬɵ ɡɚɤɥɸɱɚɟɦɵɣ ɦɟɠɞɭ Ɋɭɦɵɧɢɟɣ ɢ
Ⱥɧɝɥɢɟɣ ɞɨɝɨɜɨɪ ɨ ɛɪɚɤɨɫɨɱɟɬɚɧɢɢ ɪɭɦɵɧɫɤɨɝɨ ɧɚɫɥɟɞɧɨɝɨ ɩɪɢɧɰɚ ɫ ȿɺ
Ʉɨɪɨɥɟɜɫɤɢɦ ȼɵɫɨɱɟɫɬɜɨɦ ɩɪɢɧɰɟɫɫɨɣ Ɇɚɪɢɟɣ ɗɞɢɧɛɭɪɝɫɤɨɣ.
ɉɨ ɨɬɧɨɲɟɧɢɸ ɤ ɫɨɞɟɪɠɚɧɢɸ ɷɬɨɝɨ ɞɨɤɭɦɟɧɬɚ, ɩɪɢɥɚɝɚɟɦɨɝɨ ɭ
ɫɟɝɨ ɜ ɝɚɡɟɬɧɨɣ ɜɵɪɟɡɤɟ, ɧɚɞɥɟɠɢɬ ɨɬɦɟɬɢɬɶ, ɱɬɨ ɬɪɟɬɶɟɸ ɫɬɚɬɶɟɣ ɨɧɨɝɨ
ɩɨɫɬɚɧɨɜɥɟɧɨ, ɱɬɨ ɩɪɢɧɰɟɫɫɚ Ɇɚɪɢɹ ɡɚ ɜɫɬɭɩɥɟɧɢɟɦ ɜ ɛɪɚɤ ɫ ɩɪɢɧɰɟɦ,
ɩɪɢɧɚɞɥɟɠɚɳɢɦ ɤ ɪɢɦɫɤɨ-ɤɚɬɨɥɢɱɟɫɤɨɦɭ ɜɟɪɨɢɫɩɨɜɟɞɚɧɢɸ, ɧɚɜɫɟɝɞɚ
ɨɬɤɚɡɵɜɚɟɬɫɹ, ɫɨɝɥɚɫɧɨ ɚɧɝɥɢɣɫɤɢɦ ɡɚɤɨɧɚɦ, ɨɬ ɜɫɟɯ ɩɪɚɜ ɧɚɫɥɟɞɨɜɚɧɢɹ ɧɚ
ɜɟɥɢɤɨɛɪɢɬɚɧɫɤɢɣ ɩɪɟɫɬɨɥ.
ɉɪɨɱɬɟɧɢɟ ɞɨɝɨɜɨɪɚ ɜɫɬɪɟɱɟɧɨ ɛɵɥɨ ɜɨɫɬɨɪɠɟɧɧɨ, ɢ ɩɨ
ɟɞɢɧɨɝɥɚɫɧɨɦɭ ɭɬɜɟɪɠɞɟɧɢɸ ɨɧɨɝɨ ɡɚɫɟɞɚɧɢɹ ɡɚɤɨɧɨɞɚɬɟɥɶɧɵɯ ɫɨɛɪɚɧɢɣ
ɨɬɫɪɨɱɟɧɵ ɛɵɥɢ ɞɨ 11ɝɨ ɫɟɝɨ ɹɧɜɚɪɹ, ɩɪɢɱɺɦ ɩɪɟɞɫɟɞɚɬɟɥɹɦɢ ɫɟɧɚɬɚ ɢ
ɩɚɥɚɬɵ ɞɟɩɭɬɚɬɨɜ ɡɚɹɜɥɟɧɨ, ɱɬɨ ɢɦ ɤɨɪɨɥɺɦ ɩɨɪɭɱɟɧɨ ɩɪɟɞɫɬɚɜɢɬɟɥɶɫɬɜɨ
ɡɚɤɨɧɨɞɚɬɟɥɶɧɵɯ ɫɨɛɪɚɧɢɣ ɧɚ ɬɨɪɠɟɫɬɜɟ ɛɪɚɤɨɫɨɱɟɬɚɧɢɹ ɜ Ɂɢɝɦɚɪɢɧɝɟɧɟ.
Ʉɪɨɦɟ ɢɡɜɟɫɬɧɵɯ ɭɠɟ ȼɚɲɟɦɭ ɉɪɟɜɨɫɯɨɞɢɬɟɥɶɫɬɜɭ ɢɡ
ɩɪɟɞɲɟɫɬɜɨɜɚɜɲɟɝɨ ɞɨɧɟɫɟɧɢɹ ɦɨɟɝɨ ɜɵɫɨɤɨɩɨɫɬɚɜɥɟɧɧɵɯ ɫɚɧɨɜɧɢɤɨɜ ɢ
ɞɨɥɠɧɨɫɬɧɵɯ ɥɢɰ, ɧɚɡɧɚɱɟɧɧɵɯ ɤɨɪɨɥɺɦ Ʉɚɪɥɨɦ ɞɥɹ ɩɪɢɫɭɬɫɬɜɨɜɚɧɢɹ
ɧɚ ɷɬɨɦ ɬɨɪɠɟɫɬɜɟ, ȿɝɨ ȼɟɥɢɱɟɫɬɜɨ, ɠɟɥɚɹ ɩɪɢɞɚɬɶ ɷɬɨɦɭ ɩɪɚɡɞɧɢɤɭ
ɜɩɨɥɧɟ ɧɚɰɢɨɧɚɥɶɧɵɣ ɞɥɹ ɪɭɦɵɧ ɯɚɪɚɤɬɟɪ, ɱɭɠɞɵɣ ɜɫɹɤɨɝɨ ɩɚɪɬɢɣɧɨɝɨ

ɨɬɬɟɧɤɚ, ɢɡɛɪɚɥɨ ɞɜɭɯ ɜɫɟɦɢ ɭɜɚɠɚɟɦɵɯ, ɡɚɫɥɭɠɟɧɧɵɯ ɩɨɥɢɬɢɱɟɫɤɢɯ
ɞɟɹɬɟɥɟɣ – ɛɵɜɲɟɝɨ ɩɪɟɞɫɟɞɚɬɟɥɹ ɋɨɜɟɬɚ ɦɢɧɢɫɬɪɨɜ, ɤɧɹɡɹ Ƚɢɤɭ ɢ
ɝɟɧɟɪɚɥɚ Ɏɥɨɪɟɫɤɭ – ɚ ɜɦɟɫɬɟ ɫ ɫɢɦ ɢ ɢɡɜɟɫɬɧɨɝɨ ɫɩɨɞɜɢɠɧɢɤɚ ɂɨɧɚ
Ȼɪɷɬɢɚɧɭ, ɛɵɜɲɟɝɨ ɦɢɧɢɫɬɪɚ ɧɚɪɨɞɧɨɝɨ ɩɪɨɫɜɟɳɟɧɢɹ Ⱦɢɦɢɬɪɢɹ ɋɬɭɪɞɡɭ,
ɞɨɛɢɜɚɸɳɟɝɨɫɹ ɧɵɧɟ ɫɬɚɬɶ ɜɨ ɝɥɚɜɟ ɧɚɰɢɨɧɚɥ-ɥɢɛɟɪɚɥɨɜ.
ȼɵɛɨɪ ɤɧɹɡɹ Ƚɢɤɢ – ɩɨ ɩɪɟɤɥɨɧɧɨɫɬɢ ɥɟɬ ɧɟ ɪɟɲɢɜɲɟɝɨɫɹ, ɨɞɧɚɤɨ,
ɜ ɧɚɫɬɨɹɳɭɸ ɫɭɪɨɜɭɸ ɡɢɦɭ ɩɨɫɥɟɞɨɜɚɬɶ ɡɨɜɭ ɤɨɪɨɥɹ – ɢ ɝɟɧɟɪɚɥɚ
Ɏɥɨɪɟɫɤɭ ɜɫɟɦɢ ɫɱɢɬɚɟɬɫɹ ɡɚɫɥɭɠɟɧɧɵɦ ɜɧɢɦɚɧɢɟɦ, ɨɤɚɡɚɧɧɵɦ
ɜɵɞɚɸɳɢɦɫɹ ɩɪɟɞɫɬɚɜɢɬɟɥɹɦ ɡɞɟɲɧɟɝɨ ɨɛɳɟɫɬɜɚ ɢ ɥɢɱɧɨɫɬɹɦ,
ɨɡɧɚɦɟɧɨɜɚɜɲɢɦɫɹ ɩɨɥɢɬɢɱɟɫɤɨɣ ɫɜɨɟɸ ɞɟɹɬɟɥɶɧɨɫɬɶɸ.
ɑɬɨ ɠɟ ɤɚɫɚɟɬɫɹ ɧɚɡɧɚɱɟɧɢɹ ɝɨɫɩɨɞɢɧɚ Ⱦɢɦɢɬɪɢɹ ɋɬɭɪɞɡɵ ɜ ɱɢɫɥɨ
ɥɢɰ, ɫɨɩɭɬɫɬɜɨɜɚɜɲɢɯ ɤɨɪɨɥɸ Ʉɚɪɥɭ ɧɚ ɡɢɝɦɚɪɢɧɝɟɧɫɤɢɟ ɬɨɪɠɟɫɬɜɚ, ɨɧɨ
ɩɨɞɚɥɨ ɩɨɜɨɞ, ɜ ɧɟɤɨɬɨɪɵɯ ɩɨɥɢɬɢɱɟɫɤɢɯ ɤɪɭɠɤɚɯ, ɤ ɧɟɨɞɨɛɪɢɬɟɥɶɧɵɦ
ɬɨɥɤɚɦ, ɢ ɢɫɬɨɥɤɨɜɚɧɨ ɛɵɥɨ ɜ ɬɨɦ ɫɦɵɫɥɟ, ɱɬɨ ɤɨɪɨɥɺɦ Ʉɚɪɥɨɦ ɢɦɟɥɨɫɶ ɜ
ɜɢɞɭ ɭɤɚɡɚɬɶ ɷɬɢɦ ɧɚ ɝɨɫɩɨɞɢɧɚ Ⱦɢɦɢɬɪɢɟ ɋɬɭɪɞɡɭ, ɤɚɤ ɧɚ ɩɪɢɡɧɚɜɚɟɦɨɝɨ
ɢɦ ɡɚɪɚɧɟɟ ɜɨɠɚɤɚ ɧɚɰɢɨɧɚɥ-ɥɢɛɟɪɚɥɶɧɨɣ ɩɚɪɬɢɢ.
Ȼɪɚɤɨɫɨɱɟɬɚɧɢɟ ɂɯ Ʉɨɪɨɥɟɜɫɤɢɯ ȼɵɫɨɱɟɫɬɜ ɫɨɫɬɨɹɥɨɫɶ, ɤɚɤ
ȼɚɲɟɦɭ ɉɪɟɜɨɫɯɨɞɢɬɟɥɶɫɬɜɭ ɭɠɟ, ɤɨɧɟɱɧɨ, ɢɡɜɟɫɬɧɨ, 29 ɦɢɧɭɜɲɟɝɨ
ɞɟɤɚɛɪɹ, ɨ ɤɚɤɨɜɨɦ ɬɨɪɠɟɫɬɜɟ ɜ ɡɞɟɲɧɟɣ ɩɪɚɜɢɬɟɥɶɫɬɜɟɧɧɨɣ ɝɚɡɟɬɟ
ɧɚɩɟɱɚɬɚɧ ɨɮɢɰɢɚɥɶɧɵɣ ɨɬɬɢɫɤ, ɜ ɜɵɪɟɡɤɟ ɭ ɫɟɝɨ ɩɪɢɥɚɝɚɟɦɵɣ.
ȼ ɡɚɤɥɸɱɟɧɢɟ ɞɨɥɝɨɦ ɫɱɢɬɚɸ ɨɬɦɟɬɢɬɶ ɡɞɟɫɶ, ɱɬɨ, ɫɭɞɹ ɩɨ ɨɬɡɵɜɚɦ
ɩɟɱɚɬɢ ɢ ɩɨ ɜɫɟɫɬɨɪɨɧɧɢɦ ɨɛɳɟɫɬɜɟɧɧɵɦ ɩɪɨɹɜɥɟɧɢɹɦ, ɧɟɥɶɡɹ ɧɟ
ɡɚɤɥɸɱɢɬɶ, ɱɬɨ ɛɪɚɤɨɫɨɱɟɬɚɧɢɟ ɩɪɢɧɰɚ Ɏɟɪɞɢɧɚɧɞɚ ɜɨɡɛɭɞɢɥɨ ɜɨ ɜɫɟɯ
ɫɥɨɹɯ ɨɛɳɟɫɬɜɚ, ɛɟɡ ɪɚɡɥɢɱɢɹ ɨɫɨɛɵɯ ɩɨɥɢɬɢɱɟɫɤɢɯ ɧɚɫɬɪɨɟɧɢɣ, ɧɟ
ɫɭɳɟɫɬɜɨɜɚɜɲɢɟ ɞɨ ɫɢɯ ɩɨɪ ɭ ɪɭɦɵɧ ɞɢɧɚɫɬɢɱɟɫɤɢɟ ɱɭɜɫɬɜɚ. ȿɫɥɢ ɷɬɢ
ɩɪɨɹɜɥɟɧɢɹ ɧɟ ɨɛɦɚɧɱɢɜɵ ɢ ɜɵɫɤɚɡɵɜɚɟɦɵɟ ɱɭɜɫɬɜɚ ɩɪɨɱɧɵ ɢ ɢɫɤɪɟɧɧɢ,
ɬɨ ɜɵɡɜɚɜɲɟɟ ɢɯ ɫɨɛɵɬɢɟ ɛɭɞɟɬ, ɤɨɧɟɱɧɨ, ɢɦɟɬɶ ɪɟɲɚɸɳɟɟ ɡɧɚɱɟɧɢɟ ɜ
ɞɟɥɟ ɨ ɞɢɧɚɫɬɢɱɟɫɤɨɦ ɜɨɩɪɨɫɟ ɜ Ɋɭɦɵɧɢɢ, ɜɫɩɥɵɜɚɜɲɟɦ ɨɬ ɜɪɟɦɟɧɢ ɞɨ
ɜɪɟɦɟɧɢ ɧɚ ɩɨɜɟɪɯɧɨɫɬɶ ɫɪɟɞɢ ɜɧɭɬɪɟɧɧɢɯ ɜɨɥɧɟɧɢɣ.

Bucureúti, 5 ianuarie 1893, nr. 1. Fonton către ùiúkin

În ajunul vacanĠei de Crăciun, ministrul Afacerilor Străine a introdus în
Camere tratatul încheiat între România úi Anglia privind căsătoria principelui
moútenitor al României cu AlteĠa Sa Regală principesa Maria de Edinburgh.
Cât priveúte conĠinutul acestui document, pe care îl găsiĠi alăturat într-un
extras de ziar, merită amintit faptul că, prin articolul trei al respectivului tratat,
în urma căsătoriei cu un principe aparĠinând confesiunii romano-catolice,
principesa Maria renunĠă pentru totdeauna, potrivit legilor engleze, la toate
drepturile de moútenitor al Tronului Marii Britanii.
Prezentarea tratatului a fost întâmpinată cu entuziasm úi, ca urmare a
votului unanim, úedinĠele Camerelor au fost amânate până la data de 11 ianuarie
ɚ.c., preúedinĠii Senatului úi Camerei DeputaĠilor afirmând cu această ocazie că
regele i-a mandatat să reprezinte adunările legiuitoare la ceremoniile de la
Sigmaringen.
În afară de înalĠii demnitari úi oficialităĠi alese de regele Carol pentru
participarea la această festivitate, cunoscute ExcelenĠei Voastre din raportul
meu anterior, Majestatea Sa, dorind să confere acestei sărbători un caracter
naĠional românesc, străin de orice tentă partinică, a ales două personalităĠi politice
respectate de toată lumea, pe fostul preúedinte al Consiliului de Miniútri,
principele Ghica, úi pe generalul Florescu, iar odată cu aceasta úi pe cunoscutul
apropiat al lui Ion Brătianu, fostul ministru al InstrucĠiunii Publice, Dimitrie
Sturdza, care încearcă să ajungă în fruntea naĠional-liberalilor.
Alegerea principelui Ghica – care, din pricina vârstei înaintate, în
condiĠiile unei ierni aspre, nu a răspuns chemării regelui – úi a generalului
Florescu este considerată de toată lumea drept o recunoaútere meritată acordată
unor reprezentanĠi de vază ai societăĠii de aici, personalităĠi care s-au făcut
remarcate prin activitatea lor politică.
Privitor la alegerea domnului Dimitrie Sturdza printre persoanele care îl
vor însoĠi pe regele Carol la ceremoniile de la Sigmaringen, aceasta a oferit
pretextul unor interpretări dezaprobatoare în unele cercuri politice, consi-
derându-se că astfel regele Carol a dorit să sugereze recunoaúterea de către
Majestatea Sa a domnului Dimitrie Sturdza în calitate de viitor conducător al
Partidului NaĠional-Liberal.
Căsătoria MajestăĠilor Lor Regale a avut loc, aúa cum ExcelenĠa Voastră
cunoaúte deja, pe data de 29 decembrie trecut, despre această ceremonie fiind
publicată în ziarul local guvernamental o informare oficială alăturată la acest
raport în extras.
În încheiere, cred că este de datoria mea să remarc aici faptul că,
potrivit ecourilor din presă úi nenumăratelor manifestări publice, căsătoria
principelui Ferdinand a generat în toate straturile societăĠii, fără deosebire de

orientările politice, sentimente dinastice inexistente până în prezent la români.
Dacă aceste manifestări nu sunt înúelătoare, iar sentimentele exprimate sunt
solide úi sincere, atunci evenimentul care le-a provocat va juca un rol decisiv în
evoluĠia chestiunii dinastice în România, care ieúea din când în când la suprafaĠă
în timpul tulburărilor interne.
36
Ȼɭɯɚɪɟɫɬ, 5 ɮɟɜɪɚɥɹ 1893 ɝ., ʋ 7. Ɏɨɧɬɨɧ – ɒɢɲɤɢɧɭ
ȼɨɩɪɨɫ ɨɛ ɭɥɭɱɲɟɧɢɢ ɛɵɬɚ ɢ ɭɫɥɨɜɢɣ ɬɪɭɞɚ ɤɪɟɫɬɶɹɧɫɤɨɝɨ
ɫɨɫɥɨɜɢɹ ɩɨɨɱɟɪɺɞɧɨ ɨɡɚɛɨɱɢɜɚɥ ɦɟɧɹɸɳɢɟɫɹ ɭ ɜɥɚɫɬɢ Ɇɢɧɢɫɬɟɪɫɬɜɚ.
ɉɨɥɧɚɹ ɛɟɫɩɨɦɨɳɧɨɫɬɶ ɷɬɨɝɨ ɫɨɫɥɨɜɢɹ ɜ ɛɨɪɶɛɟ ɫ ɷɤɫɩɥɭɚɬɚɰɢɟɣ
ɮɟɪɦɟɪɨɜ ɢ ɦɟɥɤɢɯ ɚɪɟɧɞɚɬɨɪɨɜ ɢ ɤɪɚɣɧɹɹ ɬɹɝɨɫɬɶ ɭɫɥɨɜɢɣ ɚɪɟɧɞɵ ɡɟɦɥɢ,
ɭɜɟɥɢɱɟɧɧɚɹ ɟɳɺ ɧɚɬɭɪɚɥɶɧɵɦɢ ɩɨɜɢɧɧɨɫɬɹɦɢ, ɞɟɥɚɸɬ ɩɨɥɨɠɟɧɢɟ
ɡɟɦɥɟɞɟɥɶɰɟɜ ɜɟɫɶɦɚ ɩɟɱɚɥɶɧɵɦ. Ɇɟɠɞɭ ɬɟɦ, ɜɫɹɤɨɟ ɫɟɪɶɺɡɧɨɟ ɭɥɭɱɲɟɧɢɟ
ɛɵɬɚ ɧɢɠɧɟɝɨ ɫɨɫɥɨɜɢɹ ɩɪɟɞɫɬɚɜɥɹɥɨ ɡɧɚɱɢɬɟɥɶɧɵɟ ɡɚɬɪɭɞɧɟɧɢɹ ɞɥɹ
ɩɪɚɜɢɬɟɥɶɫɬɜɚ, ɢɛɨ ɤɚɤ ɟɫɬɟɫɬɜɟɧɧɨɟ ɩɨɫɥɟɞɫɬɜɢɟ ɩɨɞɨɛɧɨɝɨ ɭɥɭɱɲɟɧɢɹ
ɹɜɥɹɥɨɫɶ ɫɨɤɪɚɳɟɧɢɟ ɞɨɯɨɞɨɜ ɢ ɜɵɝɨɞ, ɤɚɤ ɡɟɦɥɟɞɟɥɶɰɟɜ, ɬɚɤ ɢ ɚɪɟɧɞɚɬɨɪɨɜ,
ɜɟɫɶɦɚ ɜɥɢɹɬɟɥɶɧɵɯ ɜ ɫɬɪɚɧɟ. Ɂɚɤɨɧ 1864 ɝɨɞɚ ɢ ɜɩɨɫɥɟɞɫɬɜɢɢ ɡɚɤɨɧ 1887
ɝɨɞɚ1 ɨɛ ɭɥɭɱɲɟɧɢɢ ɛɵɬɚ ɫɟɥɶɫɤɨɝɨ ɧɚɫɟɥɟɧɢɹ, ɜɵɪɚɛɨɬɚɧɧɵɟ ɥɢɛɟɪɚɥɚɦɢ,
ɧɟ ɛɵɥɢ ɩɪɢɦɟɧɹɟɦɵ, ɢ ɬɨɥɶɤɨ ɜɨɫɫɬɚɧɢɟ 1888 ɝɨɞɚ, ɫɬɨɢɜɲɟɟ ɫɬɨɥɶɤɨ
ɤɪɨɜɢ ɢ ɠɟɪɬɜ, ɧɚɝɥɹɞɧɨ ɜɵɹɫɧɢɥɨ ɝɪɨɡɢɜɲɭɸ ɨɩɚɫɧɨɫɬɶ.
ȿɞɜɚ ɤɨɧɫɟɪɜɚɬɨɪɵ ɜ ɬɨɦ ɠɟ 1888 ɝɨɞɭ ɩɪɢɲɥɢ ɤ ɜɥɚɫɬɢ, ɤɚɤ
ɩɨɫɩɟɲɢɥɢ ɜɵɪɚɛɨɬɚɬɶ ɢ ɩɪɢɦɟɧɢɬɶ ɡɚɤɨɧ ɨ ɩɪɨɞɚɠɟ ɤɪɟɫɬɶɹɧɚɦ ɧɚ
ɥɶɝɨɬɧɵɯ ɭɫɥɨɜɢɹɯ ɭɱɚɫɬɤɨɜ ɝɨɫɭɞɚɪɫɬɜɟɧɧɵɯ ɡɟɦɟɥɶ, ɢ ɧɵɧɟ
ɦɢɧɢɫɬɟɪɫɬɜɨ Ʌɚɫɤɷɪɚ Ʉɚɬɚɪɞɠɢɭ ɩɪɨɜɟɥɨ ɜ ɩɚɥɚɬɚɯ ɭɩɨɦɹɧɭɬɵɣ ɜ ɨɛɳɟɣ
ɩɪɨɝɪɚɦɦɟ ɤɨɧɫɟɪɜɚɬɨɪɨɜ ɡɚɤɨɧ ɨɛ ɚɪɟɧɞɧɵɯ ɤɨɧɬɪɚɤɬɚɯ. Ɂɚɤɨɧ ɷɬɨɬ, ɧɟ
ɛɭɞɭɱɢ ɫɨɜɟɪɲɟɧɧɵɦ, ɬɟɦ ɧɟ ɦɟɧɟɟ, ɩɪɟɞɫɬɚɜɥɹɟɬɫɹ ɡɧɚɱɢɬɟɥɶɧɵɦ ɲɚɝɨɦ
ɜɩɟɪɺɞ ɜ ɷɬɨɦ ɜɟɫɶɦɚ ɫɭɳɟɫɬɜɟɧɧɨɦ ɞɥɹ ɝɨɫɭɞɚɪɫɬɜɚ ɜɨɩɪɨɫɟ. ɇɚ
ɨɫɧɨɜɚɧɢɢ ɧɨɜɨɝɨ ɡɚɤɨɧɚ ɜ ɚɪɟɧɞɧɵɯ ɤɨɧɬɪɚɤɬɚɯ ɨɬɦɟɧɹɸɬɫɹ ɜɫɹɤɢɟ
ɧɚɬɭɪɚɥɶɧɵɟ ɩɨɜɢɧɧɨɫɬɢ, ɢɡɦɟɧɹɸɬɫɹ ɭɫɥɨɜɢɹ ɫɞɚɱɢ ɩɚɫɬɛɢɳ ɞɥɹ ɫɤɨɬɚ ɢ
ɭɫɬɚɧɨɜɥɹɟɬɫɹ, ɱɬɨ ɜɫɹɤɢɣ ɤɪɟɫɬɶɹɧɢɧ, ɚɪɟɧɞɭɸɳɢɣ ɩɪɨɫɬɪɚɧɫɬɜɨ ɡɟɦɥɢ
ɛɨɥɟɟ 10 ɝɟɤɬɚɪɨɜ, ɭɠɟ ɧɟ ɩɨɞɱɢɧɹɟɬɫɹ ɭɫɥɨɜɢɹɦ ɨɛɵɤɧɨɜɟɧɧɵɯ ɫɟɥɶɫɤɢɯ
ɤɨɧɬɪɚɤɬɨɜ, ɚ ɩɪɢɡɧɚɺɬɫɹ ɫɚɦɨɫɬɨɹɬɟɥɶɧɵɦ ɚɪɟɧɞɚɬɨɪɨɦ.
Ʌɢɛɟɪɚɥɶɧɨɟ ɦɟɧɶɲɢɧɫɬɜɨ, ɤɚɤ ɜɫɟɝɞɚ ɢɳɭɳɟɟ ɩɨɜɨɞɚ ɤ ɧɚɩɚɞɤɚɦ

ɧɚ ɤɨɧɫɟɪɜɚɬɨɪɨɜ, ɜɨɫɩɨɥɶɡɨɜɚɥɨɫɶ ɢ ɷɬɢɦ ɫɥɭɱɚɟɦ ɨɛɜɢɧɢɬɶ
ɩɪɚɜɢɬɟɥɶɫɬɜɨ, ɫɨɜɟɪɲɟɧɧɨ, ɜɩɪɨɱɟɦ, ɧɟɫɩɪɚɜɟɞɥɢɜɨ, ɜ ɧɨɜɨɦ
ɨɛɪɟɦɟɧɟɧɢɢ ɡɟɦɥɟɞɟɥɶɱɟɫɤɨɝɨ ɫɨɫɥɨɜɢɹ. Ʉɪɨɦɟ ɡɚɤɨɧɚ ɨ ɫɟɥɶɫɤɢɯ
ɚɪɟɧɞɧɵɯ ɤɨɧɬɪɚɤɬɚɯ, ɩɚɥɚɬɵ ɪɚɫɫɦɨɬɪɟɥɢ ɢ ɨɞɨɛɪɢɥɢ ɩɪɟɞɫɬɚɜɥɟɧɧɵɣ
ɦɢɧɢɫɬɟɪɫɬɜɨɦ ɜɧɭɬɪɟɧɧɢɯ ɞɟɥ ɡɚɤɨɧ ɨɛ ɭɱɪɟɠɞɟɧɢɢ ɫɬɨɥɶ ɧɟ
ɞɨɫɬɚɜɚɜɲɟɣ ɞɨɧɵɧɟ ɫɟɥɶɫɤɨɣ ɠɚɧɞɚɪɦɟɪɢɢ.

1
ɋɦ.: MO 272/1888. Ɂɞɟɫɶ ɨɩɭɛɥɢɤɨɜɚɧ Ɋɟɝɥɚɦɟɧɬ ɨ ɩɪɢɦɟɧɟɧɢɢ ɡɚɤɨɧɚ ɨɬ
11 ɞɟɤɚɛɪɹ 1887 ɝ., ɤɚɫɚɸɳɟɝɨɫɹ ɨɤɚɡɚɧɢɹ ɩɨɦɨɳɢ ɠɢɬɟɥɹɦ, ɥɢɲɺɧɧɵɦ ɩɪɨɩɢɬɚɧɢɹ.
Bucureúti, 5 februarie 1893, nr. 7. Fonton către ùiúkin

Chestiunea ameliorării condiĠiilor de trai úi de muncă pentru pătura
Ġărănească a preocupat pe rând guvernele care s-au succedat aici. Starea de
neajutorare completă a acestei pături în lupta împotriva exploatării de către
marii proprietari úi micii arendaúi, condiĠiile de arendare a suprafeĠelor arabile,
la care se adaugă úi dările în natură, pun Ġăranii într-o situaĠie destul de tristă.
Între timp, orice tentativă serioasă de ameliorare a condiĠiilor de trai ale păturii
de jos a creat dificultăĠi serioase guvernului, deoarece una dintre urmările
acestei ameliorări era reducerea veniturilor úi avantajelor chiar pentru Ġărani, dar
úi pentru arendaúi, foarte influenĠi în Ġară. Legea din 1864 úi mai târziu legea din
18871, privind ameliorarea condiĠiilor de trai pentru populaĠia rurală, elaborate
de liberali, nu au fost aplicate úi doar răscoala de la 1888, care a însemnat atât
de mult sânge úi victime, a semnalat cât se poate de clar pericolul posibil.
Conservatorii, abia ajunúi la putere în 1888, s-au grăbit să elaboreze úi
să aplice legea privind vânzarea către Ġărani, în condiĠii preferenĠiale, a
terenurilor din domeniile statului, iar în prezent Guvernul Lascăr Catargiu a
trecut prin Camere legea privind contractele de arendare, amintită în programul
general al conservatorilor. Această lege, fără a fi perfectă, reprezintă totuúi un
pas considerabil înainte, într-o chestiune foarte importantă pentru Ġară. În baza
noii legi, din contractele de arendare sunt excluse orice dări în natură, sunt
modificate condiĠiile de folosire a pajiútilor úi se precizează faptul că orice Ġăran
care închiriază un teren mai mare de zece hectare nu se mai supune condiĠiilor
contractelor arabile simple, fiind considerat arendaú independent.
Minoritatea parlamentară liberală, care caută, ca de obicei, pretexte
pentru atacuri asupra conservatorilor, s-a folosit úi de această ocazie pentru a
acuza pe nedrept guvernul de o nouă împovărare a păturii Ġărăneúti. În afară de
legea privind contractele de arendare, ambele Camere au examinat úi aprobat
legea prezentată de Ministerul Afacerilor Interne privind crearea jandarmeriei
rurale, de care era nevoie atât de mult.
1
A se vedea MO 272/1888, „Regulamentul pentru aplicarea legei din 11 decembre
1887, privitóre la ajutorul locuitorilor lipsiĠi de hrană”.
37
Ȼɭɯɚɪɟɫɬ, 20 ɮɟɜɪɚɥɹ 1893 ɝ., ʋ 10. Ɏɨɧɬɨɧ – ɒɢɲɤɢɧɭ
ȿɝɨ ȼɵɫɨɤɨɩɪɟɜɨɫɯɨɞɢɬɟɥɶɫɬɜɭ ɇ. ɉ. ɒɢɲɤɢɧɭ

Ⱦɨɧɟɫɟɧɢɟɦ ɦɨɢɦ ɨɬ ɫɟɝɨ ɱɢɫɥɚ ɡɚ ʋ 9 ɹ ɭɠɟ ɢɦɟɥ ɱɟɫɬɶ ɞɨɜɟɫɬɢ
ɞɨ ɫɜɟɞɟɧɢɹ ȼɚɲɟɝɨ ɉɪɟɜɨɫɯɨɞɢɬɟɥɶɫɬɜɚ ɨ ɜɩɟɱɚɬɥɟɧɢɢ, ɩɪɨɢɡɜɟɞɺɧɧɨɦ
ɧɚ ɜɵɫɲɟɟ ɞɭɯɨɜɟɧɫɬɜɨ ɧɨɜɵɦ ɡɚɤɨɧɨɩɪɨɟɤɬɨɦ ɨɛ ɭɥɭɱɲɟɧɢɢ ɛɵɬɚ ɛɟɥɨɝɨ
ɞɭɯɨɜɟɧɫɬɜɚ.
Ʉɚɤ ɩɨɫɥɟɞɫɬɜɢɟ ɷɬɨɝɨ ɹɜɥɹɟɬɫɹ ɩɨɞɚɧɧɚɹ ɧɵɧɟ ɦɢɬɪɨɩɨɥɢɬɨɦ
ɩɪɢɦɚɫɨɦ ɂɨɫɢɮɨɦ ɨɬɫɬɚɜɤɚ1. ȿɳɺ ɜ ɧɚɱɚɥɟ ɫɟɝɨ ɝɨɞɚ, ɩɪɢ ɩɨɫɟɳɟɧɢɢ
ɦɨɺɦ ɛɥɚɠɟɧɧɨɝɨ ɂɨɫɢɮɚ, ɦɢɬɪɨɩɨɥɢɬ ɝɨɪɹɱɨ ɜɵɫɤɚɡɚɥ ɦɧɟ ɫɜɨɢ
ɫɟɬɨɜɚɧɢɹ ɩɨ ɩɨɜɨɞɭ ɩɨɫɹɝɚɬɟɥɶɫɬɜ ɫɜɟɬɫɤɨɣ ɜɥɚɫɬɢ ɧɚ ɩɪɟɪɨɝɚɬɢɜɵ
ɰɟɪɤɜɢ. Ɉɬɫɬɚɜɤɚ ɷɬɚ ɩɪɢɤɪɵɬɚ ɧɟɡɞɨɪɨɜɶɟɦ. ɉɨ ɫɥɭɯɚɦ, ɦɢɬɪɨɩɨɥɢɬ
Ɇɨɥɞɚɜɫɤɢɣ ɬɚɤɠɟ ɧɚɦɟɪɟɧ ɨɫɬɚɜɢɬɶ ɫɜɨɣ ɩɨɫɬ. ȼɩɪɨɱɟɦ, ɩɪɚɜɢɬɟɥɶɫɬɜɨ
ɧɚɞɟɟɬɫɹ, ɩɨ-ɜɢɞɢɦɨɦɭ, ɭɫɩɟɬɶ ɭɛɟɞɢɬɶ ɦɢɬɪɨɩɨɥɢɬɚ əɫɫɤɨɝɨ ɩɪɢɧɹɬɶ
ɛɭɯɚɪɟɫɬɫɤɭɸ ɤɚɮɟɞɪɭ ɢ ɷɬɢɦ ɢɡɝɥɚɞɢɬɶ ɜɩɟɱɚɬɥɟɧɢɟ, ɤɨɬɨɪɨɟ ɩɪɨɢɡɜɟɞɺɬ
ɨɞɧɨɜɪɟɦɟɧɧɨɟ ɭɞɚɥɟɧɢɟ ɨɬ ɞɟɹɬɟɥɶɧɨɫɬɢ ɞɜɭɯ ɜɵɫɲɢɯ ɢɟɪɚɪɯɨɜ
ɪɭɦɵɧɫɤɨɣ ɰɟɪɤɜɢ.


1
ȼ ɞɟɣɫɬɜɢɬɟɥɶɧɨɫɬɢ, ɦɢɬɪɨɩɨɥɢɬ ɂɨɫɢɮ Ƚɟɨɪɝɢɚɧ ɩɨɞɚɥ ɜ ɨɬɫɬɚɜɤɭ ɥɢɲɶ ɦɟɫɹɰ
ɫɩɭɫɬɹ. ɇɚ ɟɝɨ ɦɟɫɬɨ ɛɵɥ ɧɚɡɧɚɱɟɧ Ƚɟɧɚɞɢɟ ɉɟɬɪɟɫɤɭ, ɟɩɢɫɤɨɩ Ⱥɪɞɠɟɲɫɤɢɣ.
Bucureúti, 20 februarie 1893, nr. 10. Fonton către ùiúkin

Prin raportul meu cu nr. 9 din data de azi, am avut deja onoarea de a
aduce la cunoútinĠa ExcelenĠei Voastre impresia pe care a produs-o asupra
înaltului cler noul proiect de lege privind ameliorarea condiĠiilor de trai ale
clerului mirean.
Una dintre urmările apariĠiei acestui proiect de lege este cererea de
demisie1 înaintată de către mitropolitul primat Iosif. Încă la începutul anului, cu
ocazia vizitării Preafericitului Iosif, mitropolitul mi-a relatat cu ardoare despre
nemulĠumirile sale în legătură cu amestecul puterii laice în treburile Bisericii.
Această demisie a fost justificată prin pretinse probleme de sănătate. Potrivit
zvonurilor, mitropolitul Moldovei intenĠionează de asemenea să-úi părăsească
postul. De fapt, guvernul speră probabil să-l convingă pe mitropolitul de Iaúi să
accepte catedra Bucureútiului úi să netezească prin aceasta impresia pe care ar
putea să o provoace retragerea simultană a doi înalĠi ierarhi ai Bisericii Române.
1
Într-adevăr, o lună mai târziu, mitropolitul Iosif Gheorghian úi-a dat demisia. În locul
său a fost numit episcopul Argeúului, Ghenadie Petrescu.
38
Ȼɭɯɚɪɟɫɬ, 21 ɢɸɧɹ 1893 ɝ., ʋ 31. Ɏɨɧɬɨɧ – Ƚɢɪɫɭ

ɉɪɢɜɥɟɱɟɧɢɟ ɜɟɧɝɟɪɫɤɢɦ ɩɪɚɜɢɬɟɥɶɫɬɜɨɦ ɤ ɫɭɞɭ ɡɚ ɝɨɫɭɞɚɪɫɬɜɟɧɧɭɸ
ɢɡɦɟɧɭ ɱɥɟɧɨɜ ɧɚɰɢɨɧɚɥɶɧɨɝɨ ɬɪɚɧɫɢɥɶɜɚɧɫɤɨɝɨ ɤɨɦɢɬɟɬɚ1 ɢ ɝɪɭɩɩɵ
ɫɬɭɞɟɧɬɨɜ, ɜɵɫɬɭɩɢɜɲɢɯ ɩɨɛɨɪɧɢɤɚɦɢ ɧɚɰɢɨɧɚɥɶɧɨɝɨ ɩɪɨɛɭɠɞɟɧɢɹ2,
ɜɧɨɜɶ ɩɨɞɚɥɨ ɡɞɟɫɶ ɩɨɜɨɞ ɨɛɳɟɫɬɜɟɧɧɨɦɭ ɦɧɟɧɢɸ ɤ ɝɪɨɦɤɨɦɭ ɩɪɨɹɜɥɟɧɢɸ
ɫɨɱɭɜɫɬɜɢɹ ɢ ɫɨɛɨɥɟɡɧɨɜɚɧɢɹ ɤ ɬɹɠɺɥɨɣ ɫɭɞɶɛɟ ɬɪɚɧɫɢɥɶɜɚɧɫɤɢɯ ɪɭɦɵɧ ɢ
ɤ ɨɠɟɫɬɨɱɺɧɧɵɦ ɧɚɩɚɞɤɚɦ ɧɚ Ⱥɜɫɬɪɨ-ȼɟɧɝɪɢɸ.
Ⱦɚɠɟ ɛɥɢɡɤɨ ɫɬɨɹɳɚɹ ɤ Ɇɢɧɢɫɬɟɪɫɬɜɭ ɩɟɱɚɬɶ ɧɟ ɨɫɬɚɥɚɫɶ ɱɭɠɞɨɸ
ɷɬɨɣ ɲɭɦɧɨɣ ɤɚɦɩɚɧɢɢ ɢ ɜɨɫɫɬɚɥɚ ɩɪɨɬɢɜ ɠɟɫɬɨɤɨɝɨ ɨɛɪɚɳɟɧɢɹ ɫ
ɫɨɞɟɪɠɚɳɢɦɫɹ ɜ ɫɚɬɦɚɪɫɤɨɣ ɬɸɪɶɦɟ ɪɭɤɨɜɨɞɢɬɟɥɟɦ ɬɪɚɧɫɢɥɶɜɚɧɫɤɨɣ
ɧɚɰɢɨɧɚɥɶɧɨɣ ɩɚɪɬɢɢ ɞɨɤɬɨɪɨɦ Ʌɭɤɚɱɭ. ȼ ɱɢɫɥɟ ɫɚɦɵɯ ɭɦɟɪɟɧɧɵɯ ɝɚɡɟɬ ɢ
«l’Indépendance Roumaine», ɜ ɩɪɨɬɢɜɧɨɫɬɶ ɨɛɵɱɧɨɣ ɫɜɨɟɣ ɫɞɟɪɠɚɧɧɨɫɬɢ,
ɧɚɩɟɱɚɬɚɥɚ ɧɚ ɞɧɹɯ ɩɟɪɟɞɨɜɭɸ ɫɬɚɬɶɸ, ɩɨɞ ɡɚɝɥɚɜɢɟɦ «Ɉɩɚɫɧɚɹ ɩɨɥɢɬɢɤɚ»,
ɜ ɤɨɬɨɪɨɣ, ɪɹɞɨɦ ɫ ɪɟɡɤɢɦɢ ɧɚɩɚɞɤɚɦɢ ɧɚ ɛɭɞɚɩɟɲɬɫɤɨɟ ɩɪɚɜɢɬɟɥɶɫɬɜɨ,
ɜɵɫɬɚɜɥɹɟɬɫɹ ɧɚ ɜɢɞ, ɱɬɨ ɩɨɥɨɠɟɧɢɟ ɬɪɚɧɫɢɥɶɜɚɧɫɤɢɯ ɫɨɛɪɚɬɶɟɜ
ɧɟɦɢɧɭɟɦɨ ɨɬɡɨɜɺɬɫɹ ɧɟɛɥɚɝɨɩɪɢɹɬɧɨ ɧɚ ɨɬɧɨɲɟɧɢɢ Ɋɭɦɵɧɢɢ ɤ ɫɨɫɟɞɧɟɣ
Ɇɨɧɚɪɯɢɢ, ɚ ɬɟɦ ɫɚɦɵɦ ɧɟɢɡɛɟɠɧɨ ɢ ɧɚ ɨɬɧɨɲɟɧɢɢ ɤ Ɍɪɨɣɫɬɜɟɧɧɨɦɭ ɫɨɸɡɭ.
Ɋɭɦɵɧɢɹ, ɭɬɜɟɪɠɞɚɟɬ ɞɚɥɟɟ ɷɬɚ ɫɬɚɬɶɹ, ɧɢ ɜ ɤɚɤɨɦ ɫɥɭɱɚɟ ɧɟ ɦɨɠɟɬ
ɨɫɬɚɜɚɬɶɫɹ ɞɨɥɟɟ ɜ ɞɪɭɠɟɫɬɜɟɧɧɵɯ ɨɬɧɨɲɟɧɢɹɯ ɫ ɝɨɫɭɞɚɪɫɬɜɨɦ,
ɫɬɪɟɦɹɳɢɦɫɹ ɤ ɢɫɬɪɟɛɥɟɧɢɸ ɪɭɦɵɧɫɤɨɣ ɧɚɪɨɞɧɨɫɬɢ, ɤɚɤ ɷɬɨ ɧɵɧɟ
ɞɟɥɚɟɬɫɹ ɜ ȼɟɧɝɪɢɢ.
Ɋɚɞɢɤɚɥɶɧɚɹ ɩɟɱɚɬɶ ɜɨɫɩɨɥɶɡɨɜɚɥɚɫɶ ɫɥɭɱɚɟɦ, ɱɬɨɛɵ ɜɢɧɢɬɶ
ɧɚɫɬɨɹɳɟɟ ɩɪɚɜɢɬɟɥɶɫɬɜɨ ɜ ɩɨɬɚɱɤɟ ɜɟɧɝɟɪɰɚɦ. Ɍɚɤɢɦ ɨɛɪɚɡɨɦ, ɝɚɡɟɬɚ
«Lupta», ɩɪɢɧɢɦɚɹ ɫ ɬɟɧɞɟɧɰɢɨɡɧɵɦ ɧɚɦɟɪɟɧɢɟɦ ɡɚ ɫɨɜɟɪɲɢɜɲɢɣɫɹ
ɛɭɞɬɨ ɛɵ ɮɚɤɬ ɩɪɢɫɬɭɩɥɟɧɢɟ Ɋɭɦɵɧɢɢ ɤ Ɍɪɨɣɫɬɜɟɧɧɨɦɭ ɫɨɸɡɭ, ɫɬɪɨɝɨ
ɩɨɪɢɰɚɟɬ ɫɬɨɥɶ ɧɟɜɵɝɨɞɧɭɸ ɞɥɹ Ɋɭɦɵɧɢɢ ɩɨɥɢɬɢɤɭ, ɥɢɲɢɜɲɭɸ ɟɺ
ɛɥɚɝɨɪɚɫɩɨɥɨɠɟɧɢɹ ɤɚɤ Ɋɨɫɫɢɢ, ɬɚɤ ɢ Ɏɪɚɧɰɢɢ, ɢ ɛɥɚɝɨɞɚɪɹ ɤɨɟɣ Ⱥɜɫɬɪɨ-
ȼɟɧɝɪɢɹ ɧɚɞ ɧɟɸ ɜɥɚɫɬɜɭɟɬ ɢ ɟɺ ɭɧɢɠɚɟɬ.
ɏɨɬɹ, ɛɵɬɶ ɦɨɠɟɬ, ɫɤɚɡɚɧɧɚɹ ɫɬɚɬɶɹ ɧɟ ɨɞɧɚ ɢɡ ɫɚɦɵɯ ɪɟɡɤɢɯ, ɧɨ
ɨɱɟɜɢɞɧɨɟ ɜ ɧɟɣ ɡɚɢɫɤɢɜɚɧɢɟ ɭ Ɋɨɫɫɢɢ – ɞɨ ɬɨɝɨ ɧɟɛɵɜɚɥɚɹ ɜɟɳɶ ɜ
ɪɚɞɢɤɚɥɶɧɨɦ ɥɚɝɟɪɟ, ɱɬɨ ɨɧɚ ɬɟɦ ɛɨɥɟɟ ɫɜɢɞɟɬɟɥɶɫɬɜɭɟɬ ɨ ɜɨɡɛɭɠɞɺɧɧɨɦ
ɧɚɫɬɪɨɟɧɢɢ ɡɞɟɲɧɟɣ ɩɟɱɚɬɢ. Ⱥ ɩɨɫɟɦɭ ɧɟɥɢɲɧɟ, ɛɵɬɶ ɦɨɠɟɬ, ɩɪɟɞɫɬɚɜɢɬɶ
ɧɚ ɜɨɡɡɪɟɧɢɟ ȼɚɲɟɝɨ ȼɵɫɨɤɨɩɪɟɜɨɫɯɨɞɢɬɟɥɶɫɬɜɚ ɝɚɡɟɬɧɭɸ ɜɵɪɟɡɤɭ,
ɫɨɞɟɪɠɚɳɭɸ ɜɨ ɮɪɚɧɰɭɡɫɤɨɦ ɩɟɪɟɜɨɞɟ ɜɵɞɟɪɠɤɢ ɢɡ ɫɤɚɡɚɧɧɨɣ ɫɬɚɬɶɢ.
ɍɧɢɜɟɪɫɢɬɟɬɫɤɚɹ ɦɨɥɨɞɺɠɶ, ɫɨ ɫɜɨɟɣ ɫɬɨɪɨɧɵ, ɤɚɤ ɡɞɟɫɶ, ɬɚɤ ɢ ɜ
əɫɫɚɯ, ɧɟɦɟɞɥɟɧɧɨ ɩɨɫɥɟɞɨɜɚɥɚ ɡɚ ɞɜɢɠɟɧɢɟɦ, ɩɪɨɹɜɢɜɲɟɦɫɹ ɜ
ɨɛɳɟɫɬɜɟɧɧɨɦ ɦɧɟɧɢɢ. Ɂɞɟɲɧɢɟ ɫɬɭɞɟɧɬɵ ɪɟɲɢɥɢ ɪɚɡɨɫɥɚɬɶ ɩɨ ɜɫɟɦɭ

ɤɪɚɸ ɩɪɨɬɟɫɬ ɢ ɩɨɪɢɰɚɬɟɥɶɧɭɸ ɡɚɩɢɫɤɭ ɩɪɨɬɢɜ ɜɟɧɝɟɪɫɤɢɯ ɫɬɭɞɟɧɬɨɜ.
Ɉɞɧɨɜɪɟɦɟɧɧɨ ɨɬɩɪɚɜɥɟɧ ɪɹɞ ɫɨɱɭɜɫɬɜɟɧɧɵɯ ɬɟɥɟɝɪɚɦɦ ɩɪɢɜɥɟɱɺɧɧɵɦ ɤ
ɫɭɞɭ ɬɪɚɧɫɢɥɶɜɚɧɫɤɢɦ ɫɨɬɨɜɚɪɢɳɚɦ ɢ, ɧɚɤɨɧɟɰ, ɜɵɪɚɠɟɧɚ ɛɥɚɝɨɞɚɪɧɨɫɬɶ
ɞɟɜɹɬɢ ɫɥɚɜɹɧɫɤɢɦ ɚɞɜɨɤɚɬɚɦ, ɡɚɹɜɢɜɲɢɦ ɝɨɬɨɜɧɨɫɬɶ ɡɚɳɢɳɚɬɶ ɩɟɪɟɞ
ɫɭɞɨɦ ɬɪɚɧɫɢɥɶɜɚɧɫɤɢɯ ɩɚɬɪɢɨɬɨɜ.
ɗɬɢɦ, ɩɨ-ɜɢɞɢɦɨɦɭ, ɟɞɜɚ ɥɢ ɨɝɪɚɧɢɱɢɬɫɹ ɡɞɟɫɶ ɚɝɢɬɚɰɢɹ ɩɪɨɬɢɜ
ɨɛɪɚɡɚ ɞɟɣɫɬɜɢɹ ɜɟɧɝɟɪɰɟɜ. ɇɟɫɤɨɥɶɤɨ ɩɨɥɢɬɢɱɟɫɤɢɯ ɞɟɹɬɟɥɟɣ, ɜ ɱɢɫɥɟ
ɤɨɢɯ ɫɟɧɚɬɨɪɵ ɢ ɞɟɩɭɬɚɬɵ, ɧɚɦɟɪɟɜɚɸɬɫɹ ɨɬɩɪɚɜɢɬɶɫɹ ɜ ɋɢɛɢɭ, ɝɞɟ ɢɦɟɟɬ
ɫɨɫɬɨɹɬɶɫɹ ɧɚɰɢɨɧɚɥɶɧɵɣ ɫɴɟɡɞ. Ȼɭɞɚɩɟɲɬɫɤɨɟ ɩɪɚɜɢɬɟɥɶɫɬɜɨ ɧɟ ɦɨɠɟɬ,
ɤɨɧɟɱɧɨ, ɨɬɧɟɫɬɢɫɶ ɪɚɜɧɨɞɭɲɧɨ ɤ ɩɨɞɨɛɧɨɣ ɞɟɦɨɧɫɬɪɚɰɢɢ.
Ɇɢɧɢɫɬɪ ɢɧɨɫɬɪɚɧɧɵɯ ɞɟɥ ɜ ɛɟɫɟɞɟ ɫɨ ɦɧɨɣ ɨ ɜɵɲɟɫɤɚɡɚɧɧɨɦ
ɡɚɦɟɬɢɥ, ɱɬɨ ɤɨɪɨɥɟɜɫɤɨɟ ɩɪɚɜɢɬɟɥɶɫɬɜɨ, ɨɫɭɠɞɚɹ ɡɚɞɭɦɚɧɧɭɸ ɱɥɟɧɚɦɢ
ɪɭɦɵɧɫɤɨɣ ɡɚɤɨɧɨɞɚɬɟɥɶɧɨɣ ɩɚɥɚɬɵ ɩɨɟɡɞɤɭ, ɧɚɫɬɨɣɱɢɜɨ ɩɨɫɨɜɟɬɨɜɚɥɨ ɢɦ
ɨɬɤɚɡɚɬɶɫɹ ɨɬ ɩɨɞɨɛɧɨɝɨ ɧɚɦɟɪɟɧɢɹ. ɉɪɢ ɷɬɨɦ, ɩɪɢɫɨɜɨɤɭɩɢɥ ɝɨɫɩɨɞɢɧ
Ʌɚɯɨɜɚɪɢ, ɨɧɢ ɦɧɨɸ ɩɪɟɞɭɩɪɟɠɞɟɧɵ, ɱɬɨ ɧɚ ɫɥɭɱɚɣ, ɟɫɥɢ ɢɯ ɩɨɫɬɢɝɧɭɬ ɧɚ
ɜɟɧɝɟɪɫɤɨɣ ɬɟɪɪɢɬɨɪɢɢ ɧɟɩɪɢɹɬɧɨɫɬɢ, ɢɦ, ɤɪɨɦɟ ɤɚɤ ɧɚ ɫɚɦɢɯ ɫɟɛɹ, ɧɢ ɧɚ
ɤɨɝɨ ɧɟɥɶɡɹ ɛɭɞɟɬ ɩɟɧɹɬɶ.
ȼ ɡɚɤɥɸɱɟɧɢɟ ɫɥɟɞɭɟɬ ɞɨɛɚɜɢɬɶ, ɱɬɨ ɦɢɧɢɫɬɪ ɢɧɨɫɬɪɚɧɧɵɯ ɞɟɥ,
ɩɪɢ ɜɫɟɣ ɫɜɨɟɣ ɨɛɵɱɧɨɣ ɫɞɟɪɠɚɧɧɨɫɬɢ ɩɨ ɨɬɧɨɲɟɧɢɸ ɤ ɡɞɟɲɧɟɦɭ
ɞɜɢɠɟɧɢɸ ɜ ɩɨɥɶɡɭ ɬɪɚɧɫɢɥɶɜɚɧɫɤɢɯ ɪɭɦɵɧ, ɧɟ ɦɨɝ ɧɟ ɡɚɦɟɬɢɬɶ
ɦɢɦɨɯɨɞɨɦ, ɱɬɨ, ɟɫɥɢ ȼɟɧɝɪɢɹ ɧɟ ɢɡɦɟɧɢɬ ɫɜɨɟɝɨ ɨɛɪɚɡɚ ɞɟɣɫɬɜɢɹ ɩɨ
ɨɬɧɨɲɟɧɢɸ ɤ ɫɜɨɢɦ ɪɭɦɵɧɫɤɢɦ ɩɨɞɞɚɧɧɵɦ, ɨɧɚ ɧɟɢɡɛɟɠɧɨ ɫɨɡɞɚɫɬ ɫɟɛɟ
ɫɟɪɶɺɡɧɵɟ ɜɧɭɬɪɟɧɧɢɟ ɡɚɬɪɭɞɧɟɧɢɹ.
ɋ ɝɥɭɛɨɱɚɣɲɢɦ ɩɨɱɬɟɧɢɟɦ ɢ ɬɚɤɨɜɨɸ ɠɟ ɩɪɟɞɚɧɧɨɫɬɶɸ ɢɦɟɸ
ɱɟɫɬɶ ɛɵɬɶ, ɦɢɥɨɫɬɢɜɵɣ ɝɨɫɭɞɚɪɶ, ȼɚɲɟɝɨ ɉɪɟɜɨɫɯɨɞɢɬɟɥɶɫɬɜɚ

1
ɇɚɰɢɨɧɚɥɶɧɚɹ ɩɚɪɬɢɹ ɪɭɦɵɧ Ɍɪɚɧɫɢɥɶɜɚɧɢɢ.
2
Ɉɫɧɨɜɧɵɟ ɬɪɟɛɨɜɚɧɢɹ ɬɪɚɧɫɢɥɶɜɚɧɫɤɢɯ ɪɭɦɵɧ ɩɪɢɧɹɥɢ ɮɨɪɦɭ ɩɟɬɢɰɢɢ
(ɦɟɦɨɪɚɧɞɭɦɚ) ɢ ɛɵɥɢ ɚɞɪɟɫɨɜɚɧɵ ɜ ɦɚɟ 1892 ɝ. ɚɜɫɬɪɨ-ɜɟɧɝɟɪɫɤɨɦɭ ɦɨɧɚɪɯɭ Ɏɪɚɧɰɭ
ɂɨɫɢɮɭ. Ɉɧ ɧɟ ɩɨɠɟɥɚɥ ɩɪɢɧɹɬɶ ɞɟɥɟɝɚɰɢɸ, ɫɨɫɬɨɹɜɲɭɸ ɢɡ 300 ɱɟɥɨɜɟɤ, ɢ
ɩɟɪɟɧɚɩɪɚɜɢɥ ɦɟɦɨɪɚɧɞɭɦ ɧɚ ɪɚɫɫɦɨɬɪɟɧɢɟ ɛɭɞɚɩɟɲɬɫɤɢɯ ɜɥɚɫɬɟɣ. Ɍɟ ɠɟ
ɩɟɪɜɨɧɚɱɚɥɶɧɨ ɧɟ ɩɪɟɞɩɪɢɧɹɥɢ ɧɢɤɚɤɢɯ ɦɟɪ, ɧɨ ɜ ɦɚɟ 1893 ɝ. ɧɚɱɚɥɢ ɸɪɢɞɢɱɟɫɤɨɟ
ɩɪɟɫɥɟɞɨɜɚɧɢɟ ɥɢɞɟɪɨɜ ɬɪɚɧɫɢɥɶɜɚɧɫɤɢɯ ɪɭɦɵɧ, ɢɧɤɪɢɦɢɧɢɪɭɹ ɢɦ ɩɨɤɭɲɟɧɢɟ ɩɪɨɬɢɜ
ɜɟɧɝɟɪɫɤɨɝɨ ɝɨɫɭɞɚɪɫɬɜɚ.
Bucureúti, 21 iunie 1893, nr. 31. Fonton către Giers
ExcelenĠei Sale, N.K. Giers

Trimiterea în judecată de către Guvernul maghiar a membrilor
comitetului naĠional transilvănean1 úi a grupului de studenĠi susĠinători ai
deúteptării naĠionale2 a oferit din nou ocazia opiniei publice de aici pentru
exprimarea puternică a sentimentelor de solidaritate úi îndurerare faĠă de situaĠia
românilor transilvăneni úi pentru atacuri puternice la adresa Austro-Ungariei.
Chiar úi presa apropiată guvernului nu a rămas străină de această
campanie zgomotoasă úi s-a ridicat împotriva tratamentului crunt aplicat
doctorului Lucaciu, conducător al Partidului NaĠional din Transilvania, deĠinut
în închisoarea din Satu Mare. Dintre cele mai moderate ziare, „L’Indépendance
Roumaine”, contrar reĠinerii sale obiúnuite, a publicat zilele acestea un editorial
cu titlul „O politică periculoasă”, în care, alături de atacurile dure la adresa
Guvernului de la Budapesta, pune în vedere faptul că situaĠia confraĠilor
transilvăneni va avea fără îndoială un impact negativ asupra relaĠiilor României cu
monarhia vecină, iar prin aceasta, inevitabil, úi asupra relaĠiilor cu Tripla AlianĠă.
În continuarea respectivului articol se spune că România nu poate
rămâne nici într-un caz în relaĠii amicale cu o Ġară care úi-a propus să lichideze
populaĠia românească, aúa cum se întâmplă în prezent în Ungaria.
Profitând de această situaĠie, presa radicală a acuzat guvernul actual de
îngăduinĠă faĠă de unguri. Astfel, „Lupta”, admiĠând tendenĠios pretinsa aderare a
României la Tripla AlianĠă, acuză dur această politică neconvenabilă României,
care a lipsit-o de simpatia Rusiei úi a FranĠei úi prin care Austro-Ungaria o
conduce úi umileúte.
Este chiar foarte probabil cɚ acest articol să nu fie cel mai dur, dar
curtarea evidentă a Rusiei reprezintă un lucru nemaiîntâlnit în tabăra radicală.
Articolul respectiv mai confirmă starea de agitaĠie din presa locală. Din această
cauză, nu ar fi poate în plus să pun la dispoziĠia ExcelenĠei Voastre un extras
care conĠine fragmente din articolul respectiv în traducere franceză.
La rândul său, tineretul universitar, atât aici, cât úi la Iaúi, a urmat
imediat miúcarea apărută în opinia publică. StudenĠii de aici au decis să trimită
în toată Ġara un protest, redactând úi un memoriu acuzator la adresa studenĠilor
maghiari. În acelaúi timp, au fost expediate mai multe telegrame de solidaritate
pe numele camarazilor transilvăneni trimiúi în judecată úi, în sfârúit, a fost
exprimată gratitudinea faĠă de nouă avocaĠi slavi, care s-au declarat pregătiĠi să-i
apere în instanĠă pe patrioĠii transilvăneni.
Este însă puĠin probabil ca agitaĠia faĠă de acĠiunile maghiarilor să se
limiteze doar la aceasta. Astfel, câĠiva oameni politici, printre care se află úi
senatori úi deputaĠi, intenĠionează să se deplaseze la Sibiu, unde urmează a avea
loc un congres naĠional. Guvernul de la Budapesta nu poate avea, desigur, o

atitudine indiferentă faĠă de această demonstraĠie.
Într-o discuĠie cu mine, ministrul Afacerilor Străine a spus că,
condamnând această intenĠie a membrilor Parlamentului român, Guvernul regal
le-a recomandat insistent să renunĠe la călătorie. Totodată, domnul Lahovari a
adăugat că aceútia au fost avertizaĠi de faptul că în cazul unor neplăceri pe
teritoriul maghiar nu vor putea să mizeze decât pe ei înúiúi.
În încheiere, ar trebui să mai adaug că ministrul Afacerilor Străine, cu
toată reĠinerea sa obiúnuită faĠă de miúcarea de aici în favoarea românilor
transilvăneni, nu a putut să nu observe în trecere faptul că, în cazul în care nu îúi
va modifica atitudinea faĠă de supuúii săi români, Ungaria îúi va crea inevitabil
complicaĠii interne importante.
1
Partidul NaĠional Român din Transilvania.
2
Principalele revendicări ale românilor transilvăneni au luat forma unei petiĠii
(memorandum) úi au fost adresate împăratului Austro-Ungariei, Franz Josef, în mai 1892. Acesta
nu a dorit să primească delegaĠia formată din 300 de persoane úi a trimis memorandumul spre
rezolvare autorităĠilor de la Budapesta. IniĠial, acestea nu au luat nici o măsură, dar în mai 1893
au deschis o acĠiune în justiĠie împotriva liderilor transilvăneni, sub acuzaĠia de atentat împotriva
statului maghiar.
39
Ȼɭɯɚɪɟɫɬ, 6 ɚɜɝɭɫɬɚ 1893 ɝ., ʋ 33. ȼɪɚɧɝɟɥɶ – Ƚɢɪɫɭ
ɉɨɥɧɚɹ ɛɟɫɩɪɚɜɧɨɫɬɶ ɢ ɩɪɢɬɟɫɧɟɧɢɹ, ɩɪɟɬɟɪɩɟɜɚɟɦɵɟ

ɬɪɚɧɫɢɥɶɜɚɧɫɤɢɦɢ ɪɭɦɵɧɚɦɢ ɨɬ ɜɟɧɝɟɪɫɤɢɯ ɜɥɚɫɬɟɣ ɧɟ ɦɨɝɥɢ ɧɟ ɜɵɡɜɚɬɶ
ɫɨɱɭɜɫɬɜɢɹ ɜ ɩɪɟɞɟɥɚɯ ɤɨɪɨɥɟɜɫɬɜɚ. ɉɪɟɞɚɧɢɟ ɫɭɞɭ ɥɢɰ, ɩɨɞɚɜɲɢɯ
ɢɡɜɟɫɬɧɵɣ ɦɟɦɨɪɚɧɞɭɦ ɢɦɩɟɪɚɬɨɪɭ Ɏɪɚɧɰɭ ɂɨɫɢɮɭ, ɠɟɫɬɨɤɨɟ ɨɛɪɚɳɟɧɢɟ
ɜɟɧɝɟɪɫɤɢɯ ɜɥɚɫɬɟɣ ɫ ɡɚɤɥɸɱɺɧɧɵɦɢ ɜ ɬɸɪɶɦɭ ɬɪɚɧɫɢɥɶɜɚɧɫɤɢɦɢ
ɩɚɬɪɢɨɬɚɦɢ, ɨɫɨɛɟɧɧɨ ɫ ɩɨɥɶɡɭɸɳɢɦɫɹ ɨɛɳɢɦ ɭɜɚɠɟɧɢɟɦ ɫɬɚɪɢɤɨɦ
ɞɨɤɬɨɪɨɦ Ʌɭɤɚɱɭ1, ɧɨɜɵɟ ɫɬɟɫɧɢɬɟɥɶɧɵɟ ɦɟɪɵ, ɩɪɢɧɹɬɵɟ ɜ Ɍɪɚɧɫɢɥɶɜɚɧɢɢ
ɢɫɤɥɸɱɢɬɟɥɶɧɨ ɩɨ ɨɬɧɨɲɟɧɢɸ ɤ ɪɭɦɵɧɚɦ ɜɜɢɞɭ ɫɴɟɡɞɚ ɜ ɋɢɛɢɭ

(Ƚɟɪɦɚɧɲɬɚɞɬ)2, ɩɪɢɞɚɥɢ ɧɟɞɨɜɨɥɶɫɬɜɭ ɷɬɨɦɭ ɛɨɥɟɟ ɨɫɬɪɵɣ ɯɚɪɚɤɬɟɪ.
ɇɟ ɬɨɥɶɤɨ ɜ ɝɥɚɜɧɵɯ ɰɟɧɬɪɚɯ ɤɨɪɨɥɟɜɫɬɜɚ, ɧɨ ɢ ɜɨ ɜɬɨɪɨɫɬɟɩɟɧɧɵɯ
ɝɨɪɨɞɚɯ, ɫɬɚɥɢ ɨɬɤɪɵɜɚɬɶɫɹ ɨɬɞɟɥɟɧɢɹ ɬɚɤ ɧɚɡɵɜɚɟɦɨɣ «Ʉɭɥɶɬɭɪɧɨɣ ɥɢɝɢ
ɪɭɦɵɧ»3, ɨɛɳɟɫɬɜɚ, ɡɚɞɚɜɲɟɝɨɫɹ ɰɟɥɶɸ ɫɩɨɫɨɛɫɬɜɨɜɚɬɶ ɨɛɥɟɝɱɟɧɢɸ
ɭɱɚɫɬɢ ɬɪɚɧɫɢɥɶɜɚɧɰɟɜ. ɑɥɟɧɵ ɷɬɨɝɨ ɨɛɳɟɫɬɜɚ ɧɚɫɱɢɬɵɜɚɸɬɫɹ ɬɵɫɹɱɚɦɢ, ɢ
ɜɨ ɝɥɚɜɟ ɟɝɨ ɜɫɬɚɥɢ ɜɢɞɧɵɟ ɩɨɥɢɬɢɱɟɫɤɢɟ ɞɟɹɬɟɥɢ ɤɨɪɨɥɟɜɫɬɜɚ,
ɩɪɨɮɟɫɫɨɪɚ ɛɭɯɚɪɟɫɬɫɤɨɝɨ ɢ ɹɫɫɤɨɝɨ ɭɧɢɜɟɪɫɢɬɟɬɨɜ ɢ ɩɨɱɬɢ ɜɫɹ ɭɱɚɳɚɹɫɹ
ɦɨɥɨɞɺɠɶ.
ɉɪɚɜɢɬɟɥɶɫɬɜɭ Ʌɚɫɤɷɪɚ Ʉɚɬɚɪɞɠɢɭ ɫɬɨɢɥɨ ɧɟɦɚɥɨ ɬɪɭɞɚ ɫɞɟɪɠɚɬɶ
ɞɜɢɠɟɧɢɟ ɷɬɨ ɜ ɡɚɤɨɧɧɵɯ ɩɪɟɞɟɥɚɯ. ɉɨɥɨɠɟɧɢɟ Ɇɢɧɢɫɬɟɪɫɬɜɚ
ɭɫɥɨɠɧɹɥɨɫɶ ɟɳɺ ɬɟɦ ɨɛɫɬɨɹɬɟɥɶɫɬɜɨɦ, ɱɬɨ ɨɩɩɨɡɢɰɢɹ ɧɟ ɳɚɞɢɥɚ ɭɫɢɥɢɣ,
ɱɬɨɛɵ ɜɨɫɩɨɥɶɡɨɜɚɬɶɫɹ ɷɬɢɦ ɞɜɢɠɟɧɢɟɦ ɫ ɩɚɪɬɢɣɧɨɣ ɰɟɥɶɸ ɢ ɨɛɜɢɧɢɬɶ
ɤɨɧɫɟɪɜɚɬɨɪɨɜ ɜ ɢɡɦɟɧɟ ɢ ɩɨɞɤɭɩɟ ɢɯ Ⱥɜɫɬɪɢɟɣ.
ɇɨ, ɨɫɬɚɜɥɹɹ ɜ ɫɬɨɪɨɧɟ ɜɨɡɡɪɟɧɢɹ ɧɚ ɷɬɨɬ ɜɨɩɪɨɫ ɨɩɩɨɡɢɰɢɢ,
ɧɟɥɶɡɹ ɧɟ ɨɫɬɚɧɨɜɢɬɶɫɹ ɧɚ ɦɧɟɧɢɢ ɥɢɰ ɛɨɥɟɟ ɛɟɫɩɪɢɫɬɪɚɫɬɧɵɯ, ɤɨɬɨɪɵɟ
ɜ ɛɨɥɟɟ ɱɟɦ ɨɫɬɨɪɨɠɧɨɦ ɢ ɭɝɨɞɥɢɜɨɦ Ⱥɜɫɬɪɢɢ ɨɛɪɚɡɟ ɞɟɣɫɬɜɢɹ
Ɇɢɧɢɫɬɟɪɫɬɜɚ ɜ ɷɬɨɦ ɧɚɰɢɨɧɚɥɶɧɨɦ ɜɨɩɪɨɫɟ ɜɢɞɹɬ ɞɨɤɚɡɚɬɟɥɶɫɬɜɨ ɟɫɥɢ ɧɟ
ɩɪɢɧɚɞɥɟɠɧɨɫɬɢ, ɬɨ, ɩɨ ɤɪɚɣɧɟɣ ɦɟɪɟ, ɡɚɜɢɫɢɦɨɫɬɢ Ɋɭɦɵɧɢɢ ɨɬ
Ɍɪɨɣɫɬɜɟɧɧɨɝɨ ɫɨɸɡɚ.
ɋɚɦɵɣ ɫɴɟɡɞ, ɫɨɫɬɨɹɜɲɢɣɫɹ ɜ ɋɢɛɢɭ 11 ɢ 12 ɢɸɥɹ, ɧɚ ɤɨɬɨɪɨɦ
ɭɱɚɫɬɜɨɜɚɥɨ ɞɨ 6000 ɱ[ɟɥɨɜɟɤ], ɩɪɨɲɺɥ ɫɩɨɤɨɣɧɨ, ɢ ɫɚɦɨ ɩɨɫɬɚɧɨɜɥɟɧɢɟ,
ɤɚɤ ȼɚɲɟɦɭ ȼɵɫɨɤɨɩɪɟɜɨɫɯɨɞɢɬɟɥɶɫɬɜɭ ɛɥɚɝɨɭɝɨɞɧɨ ɛɭɞɟɬ ɭɫɦɨɬɪɟɬɶ ɢɡ
ɩɪɟɞɫɬɚɜɥɟɧɧɨɣ ɭ ɫɟɝɨ ɝɚɡɟɬɧɨɣ ɜɵɪɟɡɤɢ, ɡɚɤɥɸɱɚɟɬ ɥɢɲɶ ɩɪɨɬɟɫɬ ɩɪɨɬɢɜ
ɧɚɪɭɲɟɧɢɹ Ʉɨɧɫɬɢɬɭɰɢɢ ɜɟɧɝɟɪɫɤɢɦ ɩɪɚɜɢɬɟɥɶɫɬɜɨɦ ɩɨ ɨɬɧɨɲɟɧɢɸ ɤ
ɪɭɦɵɧɚɦ – ɩɨɞɞɚɧɧɵɦ Ⱥɜɫɬɪɨ-ȼɟɧɝɪɢɢ.
ȼ ɨɛɳɟɦ, ɫɴɟɡɞ ɪɟɲɢɥ ɞɨɛɢɜɚɬɶɫɹ ɫɜɨɢɯ ɩɪɚɜ ɦɢɪɧɵɦ, ɡɚɤɨɧɧɵɦ
ɩɭɬɺɦ. ȼ ɱɢɫɥɟ ɩɪɟɞɩɨɥɨɠɟɧɧɵɯ ɦɟɪ ɡɚɫɥɭɠɢɜɚɟɬ ɜɧɢɦɚɧɢɹ ɧɚɦɟɪɟɧɢɟ
ɬɪɚɧɫɢɥɶɜɚɧɰɟɜ ɫɨɨɛɳɚ ɫ ɱɟɯɚɦɢ ɩɪɢɫɬɭɩɢɬɶ ɤ ɢɡɞɚɧɢɸ ɝɚɡɟɬɵ ɜ ȼɟɧɟ ɜ
ɡɚɳɢɬɭ ɫɜɨɢɯ ɩɪɚɜ. ɇɨ ɫɚɦɨɟ ɝɨɪɹɱɟɟ ɫɨɱɭɜɫɬɜɢɟ ɫɴɟɡɞ ɜ ɋɢɛɢɭ ɜɫɬɪɟɬɢɥ
ɫɨ ɫɬɨɪɨɧɵ ɞɪɭɝɨɝɨ ɧɚɪɨɞɚ, ɩɪɢɬɟɫɧɹɟɦɨɝɨ ɜɟɧɝɟɪɰɚɦɢ, ɢɦɟɧɧɨ ɫɥɨɜɚɤɨɜ,
ɢ, ɛɟɡ ɫɨɦɧɟɧɢɹ, ɫɛɥɢɠɟɧɢɟ ɪɭɦɵɧ ɫɨ ɫɥɚɜɹɧɫɤɢɦ ɷɥɟɦɟɧɬɨɦ Ⱥɜɫɬɪɨ-
ȼɟɧɝɪɢɢ ɞɥɹ ɨɛɳɟɣ ɛɨɪɶɛɵ ɫ ɜɟɧɝɟɪɰɚɦɢ ɧɟ ɦɨɝɥɨ ɧɟ ɩɪɨɢɡɜɟɫɬɢ
ɜɩɟɱɚɬɥɟɧɢɹ ɧɚ ɪɭɤɨɜɨɞɹɳɢɟ ɤɪɭɝɢ Ƚɚɛɫɛɭɪɝɫɤɨɣ ɦɨɧɚɪɯɢɢ.
ɉɨ ɨɤɨɧɱɚɧɢɢ ɫɴɟɡɞɚ ɭɤɪɚɲɚɜɲɢɟ ɫɬɟɧɵ ɫɨɛɪɚɧɢɹ ɮɥɚɝɢ
ɧɚɰɢɨɧɚɥɶɧɵɯ ɰɜɟɬɨɜ ɛɵɥɢ ɬɨɪɠɟɫɬɜɟɧɧɨ ɞɨɫɬɚɜɥɟɧɵ ɧɚ ɝɪɚɧɢɰɭ ɜ ɉɪɟɞɹɥ
ɢ ɜɪɭɱɟɧɵ ɨɫɨɛɵɦ ɞɟɩɭɬɚɰɢɹɦ ɨɬ ɛɭɯɚɪɟɫɬɫɤɨɝɨ ɢ ɹɫɫɤɨɝɨ ɭɧɢɜɟɪɫɢɬɟɬɨɜ.
ɋ ɝɥɭɛɨɱɚɣɲɢɦ ɩɨɱɬɟɧɢɟɦ ɢ ɬɚɤɨɜɨɸ ɠɟ ɩɪɟɞɚɧɧɨɫɬɶɸ ɢɦɟɸ ɱɟɫɬɶ
ɫɥɭɝɨɸ, ɇɢɤ. ȼɪɚɧɝɟɥɶ.

1
ȼɚɫɢɥɟ Ʌɭɤɚɱɭ (1852–1922), ɨɞɢɧ ɢɡ ɥɢɞɟɪɨɜ Ɋɭɦɵɧɫɤɨɣ ɧɚɰɢɨɧɚɥɶɧɨɣ ɩɚɪɬɢɢ ɜ
Ɍɪɚɧɫɢɥɶɜɚɧɢɢ. Ɉɧ ɩɪɟɞɫɬɚɥ ɩɟɪɟɞ ɫɭɞɨɦ ɜ Ⱦɟɛɪɟɰɟɧɟ ɜ ɧɨɹɛɪɟ 1892 ɝ. ɢ, ɩɪɢɡɧɚɧɧɵɣ
ɜɢɧɨɜɧɵɦ ɜ ɚɝɢɬɚɰɢɢ ɩɪɨɬɢɜ ɜɟɧɝɟɪɫɤɨɣ ɧɚɰɢɢ, ɛɵɥ ɩɪɢɝɨɜɨɪɺɧ ɤ ɝɨɞɭ ɬɸɪɟɦɧɨɝɨ
ɡɚɤɥɸɱɟɧɢɹ. Ɂɚɬɟɦ ɩɪɨɰɟɫɫ ɩɟɪɟɦɟɫɬɢɥɫɹ ɜ ɋɚɬɭ-Ɇɚɪɟ, ɝɞɟ ɨɧ ɛɵɥ ɩɪɢɡɧɚɧ ɜɢɧɨɜɧɵɦ ɜ
ɩɭɛɥɢɱɧɨɣ ɤɥɟɜɟɬɟ ɩɨ ɚɞɪɟɫɭ ɜɟɧɝɟɪɫɤɨɝɨ ɩɪɚɜɢɬɟɥɶɫɬɜɚ ɢ ɨɫɭɠɞɺɧ ɧɚ ɱɟɬɵɪɟ ɦɟɫɹɰɚ
ɡɚɤɥɸɱɟɧɢɹ. ȼ ɪɟɡɭɥɶɬɚɬɟ ɱɚɫɬɢɱɧɨɝɨ ɫɥɨɠɟɧɢɹ ɧɚɤɚɡɚɧɢɣ ȼɚɫɢɥɟ Ʌɭɤɚɱɭ ɩɪɨɜɺɥ 13 ɦɟɫɹɰɟɜ ɜ
ɬɸɪɶɦɟ ɜ ɋɟɝɟɞɟ.
2
ɇɚɡɜɚɧɢɟ ɝɨɪɨɞɚ ɩɪɢɜɟɞɟɧɨ ɛɟɡ ɭɩɨɦɢɧɚɧɢɹ ɜɟɧɝɟɪɫɤɨɣ ɜɟɪɫɢɢ.
3
ɋɦ. ɞɨɤɭɦɟɧɬ ʋ 34 ɨɬ 20 ɫɟɧɬɹɛɪɹ 1892 ɝ.
Bucureúti, 6 august 1893, nr. 33. Vranghel către Giers

Discriminările úi persecuĠiile evidente la care sunt supuúi românii
transilvăneni din partea autorităĠilor maghiare nu au putut să nu provoace
sentimente de solidaritate în regat. Trimiterea în judecată a persoanelor care au
semnat cunoscutul memorandum către împăratul Franz Josef, tratamentul brutal
la care sunt supuúi în detenĠie patrioĠii transilvăneni, în special bătrânul doctor
Lucaciu1, care se bucură de un respect general, noile măsuri de îngrădire, luate
în Transilvania doar împotriva românilor, ca urmare a congresului de la Sibiu
(Hermannstadt)2, i-au conferit acestei nemulĠumiri un caracter mult mai acut.
Nu doar în centrele de bază ale regatului, ci úi în oraúe secundare, au
început să se inaugureze secĠiuni ale aúa zisei „Ligi Culturale a Românilor”3,
societate care úi-a propus să contribuie la ameliorarea situaĠiei transilvănenilor.
Numărul membrilor acestei societăĠi se ridică la câteva mii, iar în fruntea ei se
află oameni politici cunoscuĠi din regat, profesori ai universităĠilor din Bucureúti
úi Iaúi úi aproape tot tineretul studios.
Guvernul lui Lascăr Catargiu a trebuit să facă un efort deosebit pentru a
menĠine această miúcare în cadrul legal. SituaĠia guvernului este agravată úi de
faptul că opoziĠia a făcut totul pentru a folosi această miúcare în scopuri de
partid, acuzându-i pe conservatori de trădare úi mituire de către Austria.
Făcând abstracĠie însă de atitudinea opoziĠiei, nu putem lăsa
neobservate punctele de vedere exprimate de persoane neimplicate, care văd în
acĠiunile guvernului în această chestiune naĠională, mai mult decât prudente úi
convenabile Austriei, o dovadă dacă nu a apartenenĠei, atunci cel puĠin a
dependenĠei României de Tripla AlianĠă.
În ceea ce priveúte congresul care a avut loc la Sibiu pe data de 11 úi 12 iulie
úi la care au participat până la 6.000 persoane, acesta s-a desfăúurat fără incidente
úi în liniúte. Decizia, de care ExcelenĠa Voastră va putea lua cunoútinĠă din
extrasul de ziar alăturat, constă doar într-un protest împotriva încălcării consti-
tuĠiei de către Guvernul maghiar în raport cu românii – supuúi ai Austro-Ungariei.
În linii mari, congresul a decis obĠinerea de drepturi prin mijloace

paúnice úi legale. Printre măsurile propuse, care merită atenĠia, se numără
intenĠia transilvănenilor de a publica la Viena, împreună cu cehii, un ziar în
apărarea drepturilor lor. Cea mai mare simpatie pentru congres a venit însă din
partea altui popor discriminat de către maghiari, a slovacilor. Nu există nici o
îndoială că apropierea românilor de elementul slav din Austro-Ungaria, cu
scopul luptei în comun împotriva maghiarilor, nu a putut să nu atragă atenĠia
cercurilor conducătoare ale monarhiei de Habsburg.
După încheierea congresului, drapelele în culorile naĠionale, care au
decorat pereĠii adunării, au fost duse într-o atmosferă solemnă la graniĠă, la
Predeal, unde au fost înmânate unor delegaĠi speciali din partea UniversităĠilor
din Bucureúti úi Iaúi.
Stimate Domn, supusul ExcelenĠei Voastre, Nik. Vranghel.
1
Trimitere la Vasile Lucaciu (1852-1922), unul dintre liderii Partidului NaĠional Român
din Transilvania. Acesta a fost judecat la Debrecen în noiembrie 1892 úi găsit vinovat de agitaĠie
împotriva naĠiunii maghiare. A fost condamnat la un an de închisoare. Apoi, procesul ɚ fost mutat
la Satu Mare, unde este găsit vinovat de calomniere publică la adresa guvernului maghiar úi
condamnat la patru luni de închisoare. Cele două pedepse vor fi cumulate, Vasile Lucaciu
executând 13 luni de închisoare la Seghedin.
2
Fără versiunea în limba maghiară a numelui oraúului.
3
A se vedea documentul nr. 34 din 20 septembrie 1892.
40
ɋɢɧɚɹ, 29 ɚɜɝɭɫɬɚ/10 ɫɟɧɬɹɛɪɹ 1893 ɝ., ʋ 35. ȼɪɚɧɝɟɥɶ – Ƚɢɪɫɭ
Ɇɢɥɨɫɬɢɜɵɣ Ƚɨɫɭɞɚɪɶ ɇɢɤɨɥɚɣ Ʉɚɪɥɨɜɢɱ,

ɉɨɫɥɟ ɩɪɟɞɫɬɚɜɥɟɧɢɹ ɢɦɩɟɪɚɬɨɪɭ Ɏɪɚɧɰɭ ɂɨɫɢɮɭ ɢɡɜɟɫɬɧɨɝɨ
ɦɟɦɨɪɚɧɞɭɦɚ, ɫɨɫɬɚɜɥɟɧɧɨɝɨ Ɋɭɦɵɧɫɤɢɦ ɧɚɰɢɨɧɚɥɶɧɵɦ ɤɨɦɢɬɟɬɨɦ,
ɜɟɧɝɟɪɫɤɚɹ ɦɨɥɨɞɺɠɶ ɫɨɫɬɚɜɢɥɚ ɨɬɜɟɬ, ɜ ɤɨɬɨɪɨɦ ɨɬɪɢɰɚɥɚ ɫɭɳɟɫɬɜɨɜɚɧɢɟ
ɤɚɤɢɯ ɥɢɛɨ ɩɨɥɢɬɢɱɟɫɤɢɯ ɩɪɚɜ ɪɭɦɵɧ ɜ ȼɟɧɝɪɢɢ.
ȼ ɫɜɨɸ ɨɱɟɪɟɞɶ, ɫɬɭɞɟɧɬɵ-ɪɭɦɵɧɵ ɜɟɧɫɤɨɝɨ, ɝɪɚɰɫɤɨɝɨ, ɩɟɲɬɫɤɨɝɨ
ɢ ɤɥɭɠɫɤɨɝɨ1 ɭɧɢɜɟɪɫɢɬɟɬɨɜ ɫɨɫɬɚɜɢɥɢ ɨɛɲɢɪɧɨɟ ɢ ɨɛɫɬɨɹɬɟɥɶɧɨɟ
«ȼɨɡɪɚɠɟɧɢɟ».
Ɂɚɩɢɫɤɚ ɷɬɚ ɩɨɥɭɱɢɥɚ ɲɢɪɨɤɨɟ ɪɚɫɩɪɨɫɬɪɚɧɟɧɢɟ ɜ ɟɜɪɨɩɟɣɫɤɨɣ

ɩɟɱɚɬɢ, ɢ ɜɢɞɧɵɟ ɩɨɥɢɬɢɱɟɫɤɢɟ ɞɟɹɬɟɥɢ ɢ ɭɱɺɧɵɟ, ɤɚɤ, ɧɚɩɪɢɦɟɪ,
Ƚɥɚɞɫɬɨɧ2 ɢ ɀɸɥɶ ɋɢɦɨɧ3, ɨɬɤɪɵɬɨ ɩɪɢɡɧɚɥɢ ɫɩɪɚɜɟɞɥɢɜɨɫɬɶ ɪɭɦɵɧɫɤɢɯ
ɡɚɹɜɥɟɧɢɣ.
Ɂɚ ɜɵɫɤɚɡɚɧɧɵɟ ɜ ɷɬɨɦ «ȼɨɡɪɚɠɟɧɢɢ», ɧɚɩɟɱɚɬɚɧɧɨɦ ɜ ɝɚɡɟɬɟ
«Ɍɪɢɛɭɧɚ», ɢɞɟɢ, ɜɟɧɝɟɪɫɤɢɟ ɜɥɚɫɬɢ ɩɪɢɜɥɟɤɥɢ ɤ ɨɬɜɟɬɫɬɜɟɧɧɨɫɬɢ
ɪɟɞɚɤɬɨɪɚ ɧɚɡɜɚɧɧɨɣ ɝɚɡɟɬɵ Ⱥɭɪɟɥɚ ɉɨɩɨɜɢɱɚ4. ɇɟɦɟɞɥɟɧɧɨ ɞɨ ɞɜɭɯɫɨɬ
ɬɪɚɧɫɢɥɶɜɚɧɫɤɢɯ ɪɭɦɵɧ, ɢɡ ɧɢɯ ɛɨɥɶɲɢɧɫɬɜɨ ɫɬɭɞɟɧɬɵ, ɨɮɢɰɢɚɥɶɧɨ
ɡɚɹɜɢɥɢ ɨ ɩɨɥɧɨɣ ɫɜɨɟɣ ɫɨɥɢɞɚɪɧɨɫɬɢ ɫ ɉɨɩɨɜɢɱɟɦ ɢ ɨ ɫɜɨɺɦ ɭɱɚɫɬɢɢ ɜ
ɫɨɫɬɚɜɥɟɧɢɢ «ȼɨɡɪɚɠɟɧɢɹ.
Ɂɚɹɜɥɟɧɢɟ ɷɬɨ ɛɵɥɨ ɨɫɬɚɜɥɟɧɨ ɛɟɡ ɜɧɢɦɚɧɢɹ ɜɟɧɝɟɪɫɤɢɦ
ɩɪɚɜɢɬɟɥɶɫɬɜɨɦ, ɤɨɬɨɪɨɟ ɩɪɟɤɪɚɫɧɨ ɫɨɡɧɚɜɚɥɨ, ɱɬɨ ɩɪɢ ɬɚɤɨɦ ɝɪɨɦɚɞɧɨɦ
ɤɨɥɢɱɟɫɬɜɟ ɩɪɢɜɥɟɱɺɧɧɵɯ ɤ ɨɬɜɟɬɫɬɜɟɧɧɨɫɬɢ ɥɢɰ ɩɪɨɬɢɜ ɟɝɨ ɜɨɥɢ, ɜ
ɩɪɨɰɟɫɫɟ ɦɨɝɥɢ ɛɵ ɨɛɧɚɪɭɠɢɬɶɫɹ ɬɚɤɢɟ ɟɝɨ ɞɟɣɫɬɜɢɹ, ɤɨɬɨɪɵɟ ɜ ɟɝɨ
ɫɨɛɫɬɜɟɧɧɵɯ ɢɧɬɟɪɟɫɚɯ ɞɟɪɠɚɬɶ ɜ ɫɟɤɪɟɬɟ.
ȼɫɥɟɞɫɬɜɢɟ ɫɟɝɨ ɤ ɫɭɞɭ ɛɵɥɢ ɩɪɢɜɥɟɱɟɧɵ ɥɢɲɶ Ⱥɭɪɟɥ ɉɨɩɨɜɢɱ,
ɗɭɞɠɟɧ Ȼɪɨɬ5, ɫɨɛɫɬɜɟɧɧɢɤ ɬɢɩɨɝɪɚɮɢɢ ɝɚɡɟɬɵ, ɢ Ɋɨɦɚɧ, ɤɚɡɧɚɱɟɣ ɬɨɣ ɠɟ
ɬɢɩɨɝɪɚɮɢɢ, ɧɚɢɛɨɥɟɟ ɜɢɞɧɵɟ ɢ ɨɩɚɫɧɵɟ ɩɪɨɬɢɜɧɢɤɢ ɜɟɧɝɟɪɫɤɢɯ ɧɚɫɢɥɢɣ.
ɉɪɨɰɟɫɫ ɞɨɥɠɟɧ ɛɵɥ ɧɚɱɚɬɶɫɹ ɨɫɟɧɶɸ, ɜɫɥɟɞɫɬɜɢɟ ɱɟɝɨ ɉɨɩɨɜɢɱ, ɫ
ɫɨɝɥɚɫɢɹ ɜɟɧɝɟɪɫɤɢɯ ɜɥɚɫɬɟɣ, ɜɵɟɯɚɥ ɩɨ ɫɟɦɟɣɧɵɦ ɞɟɥɚɦ ɜ Ɋɭɦɵɧɢɸ, ɚ
Ȼɪɨɬ ɜ ɒɜɟɣɰɚɪɢɸ.
ȼɨɫɩɨɥɶɡɨɜɚɜɲɢɫɶ ɢɯ ɨɬɫɭɬɫɬɜɢɟɦ, ɜɟɧɝɟɪɰɵ ɩɟɪɟɧɟɫɥɢ ɞɟɥɨ ɜ
Ʉɥɭɠ, ɰɟɧɬɪ ɜɟɧɝɟɪɫɤɨɝɨ ɧɚɫɟɥɟɧɢɹ Ɍɪɚɧɫɢɥɶɜɚɧɢɢ, ɩɪɢɱɺɦ ɜ ɩɪɢɫɹɠɧɵɟ
ɡɚɫɟɞɚɬɟɥɢ ɧɚɡɧɚɱɟɧɵ ɛɵɥɢ ɢɫɤɥɸɱɢɬɟɥɶɧɨ ɜɟɧɝɟɪɰɵ ɢ ɧɚɡɧɚɱɢɥɢ
ɪɚɡɛɢɪɚɬɟɥɶɫɬɜɨ ɞɟɥɚ ɧɚ 18/30 ɚɜɝɭɫɬɚ ɜ ɧɚɞɟɠɞɟ, ɱɬɨ ɨɛɜɢɧɹɟɦɵɟ ɧɟ
ɩɨɫɩɟɸɬ ɤ ɫɪɨɤɭ ɢ ɩɪɢɝɨɜɨɪ ɩɨɫɬɚɜɥɟɧ ɛɭɞɟɬ ɡɚɨɱɧɨ.
ɇɨ Ⱥɭɪ. ɉɨɩɨɜɢɱ, ɩɪɟɞɭɜɟɞɨɦɥɟɧɧɵɣ ɫɜɨɢɦɢ ɞɪɭɡɶɹɦɢ, ɧɟɦɟɞɥɟɧɧɨ
ɜɵɟɯɚɥ ɢɡ Ɋɭɦɵɧɢɢ. ɇɟɫɦɨɬɪɹ ɧɚ ɟɝɨ ɞɨɛɪɨɜɨɥɶɧɨɟ ɩɪɢɛɵɬɢɟ, ɟɝɨ ɚɪɟɫɬɨɜɚɥɢ
ɧɚ ɝɪɚɧɢɰɟ ɢ ɩɨɞ ɤɨɧɜɨɟɦ ɨɬɜɟɡɥɢ ɜ Ʉɥɭɠ, ɝɞɟ ɩɨɫɚɞɢɥɢ ɜ ɬɸɪɶɦɭ.
ɇɚ ɡɚɫɟɞɚɧɢɟ ɫɭɞɚ ɛɵɥɢ ɞɨɩɭɳɟɧɵ ɬɨɥɶɤɨ ɜɟɧɝɟɪɰɵ. ɉɪɢɝɨɜɨɪ ɛɵɥ
ɩɨɫɬɚɧɨɜɥɟɧ ɧɟɨɛɵɱɚɣɧɨ ɫɬɪɨɝɢɣ. ɉɨɩɨɜɢɱ ɩɪɢɝɨɜɨɪɺɧ ɤ ɱɟɬɵɪɺɯɥɟɬɧɟɦɭ
ɬɸɪɟɦɧɨɦɭ ɡɚɤɥɸɱɟɧɢɸ ɢ ɲɬɪɚɮɭ ɜ 500 ɝɭɥɶɞɟɧɨɜ, ɚ Ɋɨɦɚɧ ɤ ɝɨɞɢɱɧɨɦɭ
ɬɸɪɟɦɧɨɦɭ ɡɚɤɥɸɱɟɧɢɸ ɢ ɲɬɪɚɮɭ ɜ 200 ɝɭɥɶɞɟɧɨɜ.
ɂɡɜɟɫɬɢɟ ɨ ɩɪɢɝɨɜɨɪɟ ɷɬɨɦ ɜɵɡɜɚɥɨ ɧɟɝɨɞɨɜɚɧɢɟ ɜ ɤɨɪɨɥɟɜɫɬɜɟ, ɢ
ɜɫɹ ɩɟɱɚɬɶ, ɜɤɥɸɱɚɹ ɢ ɨɮɢɰɢɨɡɧɵɟ ɨɪɝɚɧɵ, ɩɨɦɟɫɬɢɥɚ ɫɬɚɬɶɢ ɩɪɨɬɢɜ
ɫɜɨɟɜɨɥɢɹ ɚɜɫɬɪɨ-ɜɟɧɝɟɪɫɤɨɝɨ ɩɪɚɜɢɬɟɥɶɫɬɜɚ, ɭɝɪɨɠɚɹ ɫɤɨɪɵɦ ɜɨɡɦɟɡɞɢɟɦ.
ɋ ɝɥɭɛɨɤɢɦ ɩɨɱɬɟɧɢɟɦ ɢ ɧɟɢɡɦɟɧɧɨɸ ɩɪɟɞɚɧɧɨɫɬɶɸ, ɢɦɟɸ ɱɟɫɬɶ
ɛɵɬɶ, ɦɢɥɨɫɬɢɜɵɣ ɝɨɫɭɞɚɪɶ, ȼɚɲɟɝɨ ɉɪɟɜɨɫɯɨɞɢɬɟɥɶɫɬɜɚ, ɩɨɤɨɪɧɟɣɲɢɦ
ɫɥɭɝɨɸ, ɇɢɤ. ȼɪɚɧɝɟɥɶ.

1
ɋɧɨɫɤɚ ȼɪɚɧɝɟɥɹ: Ʉɥɭɠ – ɩɨ-ɧɟɦɟɰɤɢ Ʉɥɚɭɡɟɧɛɭɪɝ, ɚ ɩɨ-ɜɟɧɝɟɪɫɤɢ Ʉɨɥɨɲɜɚɪ.
2
ɍɢɥɶɹɦ ɘɚɪɬ Ƚɥɚɞɫɬɨɧ (1809–1898), ɜɢɞɧɵɣ ɩɪɟɞɫɬɚɜɢɬɟɥɶ ɟɜɪɨɩɟɣɫɤɨɝɨ
ɥɢɛɟɪɚɥɢɡɦɚ. ɑɟɬɵɪɟɠɞɵ ɜɨɡɝɥɚɜɥɹɥ ɩɪɚɜɢɬɟɥɶɫɬɜɨ ȼɟɥɢɤɨɛɪɢɬɚɧɢɢ. ɋɦ.: Matthew H.
Gladstone: 1809-98. Vol. I–III. Oxford, 1985–1987.
3
ɀɸɥɶ Ɏɪɚɧɫɭɚ ɋɢɦɨɧ (1814–1896), ɮɪɚɧɰɭɡɫɤɢɣ ɩɨɥɢɬɢɱɟɫɤɢɣ ɞɟɹɬɟɥɶ ɢ ɮɢɥɨɫɨɮ.
4
Ⱥɭɪɟɥ Ʉɨɧɫɬɚɧɬɢɧ ɉɨɩɨɜɢɱ (1863–1917). Ȼɨɪɟɰ ɡɚ ɩɪɚɜɚ ɧɚɪɨɞɨɜ Ⱥɜɫɬɪɨ-
ȼɟɧɝɪɢɢ ɢ ɝɨɪɹɱɢɣ ɩɪɢɜɟɪɠɟɧɟɰ ɮɟɞɟɪɚɥɢɡɦɚ. ɋɜɨɢ ɜɡɝɥɹɞɵ ɜɵɪɚɡɢɥ ɜ ɤɧɢɝɟ: Die
Vereinigten Staaten von Groß-Österreich. Politische Studien zur Lösung der nationalen Fragen
und staatsrechtlichen Krisen in Österreich-Ungarn, Leipzig, 1906.
5
ɗɭɞɠɟɧ Ȼɪɨɬ (1850–1912) ɧɟɤɨɬɨɪɨɟ ɜɪɟɦɹ ɹɜɥɹɥɫɹ ɜɢɰɟ-ɩɪɟɞɫɟɞɚɬɟɥɟɦ
Ɋɭɦɵɧɫɤɨɣ ɧɚɰɢɨɧɚɥɶɧɨɣ ɩɚɪɬɢɢ ɜ Ɍɪɚɧɫɢɥɶɜɚɧɢɢ. ɋɦ.: Boia L. Eugen Brote 1850–1912:
destinul frânt al unui luptător naĠional, Bucureúti, 2013.
Sinaia, 29 august/10 septembrie 1893, nr. 35. Vranghel către Giers

Ca urmare a prezentării către împăratul Franz Josef a cunoscutului
memorandum elaborat de către Comitetul NaĠional Român, tineretul maghiar a
redactat un răspuns, în care a contestat acordarea oricăror drepturi politice
pentru românii din Ungaria.
La rândul lor, românii de la UniversităĠile din Viena, Graz, Pesta úi
Cluj1 au elaborat o vastă úi detaliată „Replică”.
Acest text s-a bucurat de o vastă difuzare în presa europeană, iar
cunoscuĠi oameni politici úi savanĠi, ca Gladstone2 úi Jules Simon3, au
recunoscut deschis justeĠea cererilor româneúti.
Pentru ideile exprimate în respectiva „Replică”, publicată în ziarul
„Tribuna”, autorităĠile maghiare l-au trimis în judecată pe Aurel Popovici4,
redactorul amintitului ziar. A urmat imediat replica a aproape două sute de
români transilvăneni, majoritatea studenĠi, care au declarat oficial că sunt
solidari cu Popovici úi că au participat la redactarea „Replicii”.
Această declaraĠie a rămas fără reacĠie din partea Guvernului maghiar,
care a conútientizat foarte bine faptul că, în condiĠiile existenĠei unui număr atât
de mare de persoane trimise în judecată împotriva voinĠei sale, ar fi putut ieúi la
iveală acĠiuni ale guvernului care, în interes propriu, ar fi trebuit Ġinute în secret.
Ca urmare, au fost trimiúi în judecată doar Aurel Popovici, Eugen Brote5,
proprietarul tipografiei gazetei, úi Roman, contabilul aceleiaúi tipografii – cei
mai cunoscuĠi úi periculoúi adversari ai oprimărilor maghiare.
Procesul ar fi trebuit să înceapă în toamnă úi, ca urmare, Popovici, cu
acordul autorităĠilor maghiare, a plecat, din motive de familie, în România, iar
Brote în ElveĠia.
Profitând de lipsa acestora, maghiarii au transferat procesul la Cluj,

centrul populaĠiei maghiare din Transilvania. Printre juraĠi au fost numiĠi doar
maghiari, iar data începerii procesului a fost stabilită pentru 18 (30) august, în
speranĠa că acuzaĠii nu vor reuúi să se prezinte la termen, iar condamnările vor fi
pronunĠate în lipsă.
AnunĠat de prietenii săi, Aurel Popovici a părăsit însă imediat România.
Cu toate că a intrat benevol în Ungaria, el a fost arestat la graniĠă, a fost escortat
sub strajă până la Cluj úi întemniĠat.
La úedinĠele de judecată au fost admiúi doar maghiari, iar sentinĠa a fost
neobiúnuit de aspră. Popovici a fost condamnat la patru ani de închisoare úi la
plata unei amenzi de 500 guldeni, iar Roman la un an de închisoare úi la plata
unei amenzi de 200 guldeni.
ùtirea despre această condamnare a provocat o indignare în regat, iar în
presă, inclusiv în ziarele oficiale, au apărut articole împotriva samavolniciei
Guvernului austro-ungar, ameninĠând cu răzbunări imediate.
Cu profundă consideraĠie úi devotament nestrămutat, am onoarea de a fi,
stimate domn, supusul ExcelenĠei Voastre, Nik. Vranghel.
1
Notă a lui Vranghel: Cluj – în limba germană Klausenburg, iar în maghiară Kolozsvár.
2
William Ewart Gladstone (1809-1898), reprezentant important al liberalismului
european. A deĠinut de patru ori funcĠia de prim-ministru al Marii Britanii (Henry C.G Matthew,
Gladstone: 1809-98, în trei volume, Oxford, 1985, 1986, 1987).
3
Jules François Simon (1814-1896). Om politic úi filosof francez.
4
Aurel Constantin Popovici (1863-1917). Militant pentru drepturile popoarelor din
Austro-Ungaria úi promotor al federalismului. Lucrarea reprezentativă în acest sens este: Die
Vereinigten Staaten von Groß-Österreich. Politische Studien zur Lösung der nationalen Fragen
und staatsrechtlichen Krisen in Österreich-Ungarn, Leipzig, 1906.
5
Eugen Brote (1850-1912). A fost un timp vice-preúedinte al Partidului NaĠional Român
din Transilvania (Lucian Boia, Eugen Brote 1850-1912: destinul frânt al unui luptător naĠional,
Bucureúti, 2013).
41
Ȼɭɯɚɪɟɫɬ, 7 ɫɟɧɬɹɛɪɹ 1893 ɝ., ʋ 39. Ɏɨɧɬɨɧ – Ƚɢɪɫɭ

Ɂɞɟɲɧɢɟ ɪɭɤɨɜɨɞɢɬɟɥɢ ɧɚɰɢɨɧɚɥɶɧɨɝɨ ɬɪɚɧɫɢɥɶɜɚɧɫɤɨɝɨ ɞɜɢɠɟɧɢɹ,
ɧɟɜɡɢɪɚɹ ɧɚ ɜɫɟ ɟɝɨ ɧɟɭɞɚɱɢ, ɧɟ ɩɪɢɲɥɢ, ɩɨ-ɜɢɞɢɦɨɦɭ, ɤ ɫɨɡɧɚɧɢɸ, ɱɬɨ
ɲɭɦɧɵɟ ɩɪɨɹɜɥɟɧɢɹ ɢɯ ɫɨɱɭɜɫɬɜɢɹ ɨɤɚɡɵɜɚɸɬ ɜɟɫɶɦɚ ɩɥɨɯɭɸ ɭɫɥɭɝɭ

ɧɚɫɟɥɹɸɳɢɦ ɦɚɞɶɹɪɫɤɭɸ ɬɟɪɪɢɬɨɪɢɸ ɪɭɦɵɧɚɦ.
ɇɚɱɚɜɲɢɟɫɹ ɡɞɟɫɶ ɭɠɟ ɛɨɥɟɟ ɝɨɞɚ ɬɨɦɭ ɧɚɡɚɞ ɞɟɦɨɧɫɬɪɚɰɢɢ
ɜɵɡɜɚɥɢ ɜ Ȼɭɞɚɩɟɲɬɟ ɭɫɭɝɭɛɥɟɧɧɨ ɫɬɪɨɝɢɟ ɦɟɪɵ ɩɪɨɬɢɜ ɬɪɚɧɫɢɥɶɜɚɧɫɤɢɯ
ɩɚɬɪɢɨɬɨɜ ɢ ɝɨɧɟɧɢɟ ɡɚ ɩɨɩɵɬɤɢ ɞɨɛɢɬɶɫɹ ɩɪɢɡɧɚɧɢɹ ɧɚɰɢɨɧɚɥɶɧɵɯ ɩɪɚɜ
ɫɜɨɢɯ. ɇɨ ɡɞɟɲɧɢɟ ɩɨɞɫɬɪɟɤɚɬɟɥɢ, ɦɟɱɬɚɸɳɢɟ ɨɛ ɨɛɴɟɞɢɧɟɧɢɢ ɜɫɟɯ
ɪɭɦɵɧ, ɦɚɥɨ ɡɚɛɨɬɹɫɶ ɨɛ ɨɫɭɳɟɫɬɜɥɟɧɢɢ ɧɚ ɞɟɥɟ ɞɨɦɨɝɚɬɟɥɶɫɬɜ ɫɜɨɢɯ
ɫɨɛɪɚɬɶɟɜ, ɩɪɟɫɥɟɞɭɸɬ ɥɢɲɶ ɬɳɟɫɥɚɜɧɵɟ ɫɜɨɢ ɰɟɥɢ. ȼ ɜɢɞɚɯ ɩɨɞɞɟɪɠɚɧɢɹ
ɧɟɫɤɨɥɶɤɨ ɭɥɟɝɲɟɣɫɹ ɡɚ ɩɨɫɥɟɞɧɟɟ ɜɪɟɦɹ ɚɝɢɬɚɰɢɢ, ɷɬɢ ɩɨɥɢɬɢɤɚɧɵ,
ɪɚɫɫɱɢɬɵɜɚɹ ɧɚ ɥɟɝɤɨ ɜɨɡɛɭɠɞɚɟɦɨɟ ɭɜɥɟɱɟɧɢɟ ɭɱɚɳɟɣɫɹ ɦɨɥɨɞɺɠɢ,
ɩɪɢɛɟɝɥɢ ɤ ɟɺ ɫɨɞɟɣɫɬɜɢɸ. ɉɨ ɢɯ ɩɨɱɢɧɭ ɧɚ ɫɨɫɬɨɹɜɲɟɦɫɹ ɧɚ ɷɬɨɬ ɪɚɡ ɜ
Ȼɭɡɷɭ ɟɠɟɝɨɞɧɨɦ ɫɴɟɡɞɟ ɫɬɭɞɟɧɬɨɜ, ɩɪɟɞɧɚɡɧɚɱɟɧɧɨɦ ɞɥɹ ɨɛɦɟɧɚ ɦɵɫɥɟɣ
ɩɨ ɥɢɬɟɪɚɬɭɪɧɵɦ ɢ ɧɚɭɱɧɵɦ ɬɟɦɚɦ, ɩɨɫɬɚɜɥɟɧ ɛɵɥ ɧɚ ɨɱɟɪɟɞɶ, ɫɨɝɥɚɫɧɨ
ɡɚɪɚɧɟɟ ɫɨɫɬɚɜɥɟɧɧɨɣ ɩɪɨɝɪɚɦɦɟ, ɬɚɤ ɧɚɡɵɜɚɟɦɵɣ ɞɚɤɨ-ɪɭɦɵɧɫɤɢɣ ɜɨɩɪɨɫ.
ɉɨ ɝɚɡɟɬɧɵɦ ɢɡɜɟɫɬɢɹɦ, ɫɬɭɞɟɧɬɵ ɛɭɯɚɪɟɫɬɫɤɨɝɨ ɭɧɢɜɟɪɫɢɬɟɬɚ
ɛɵɥɢ ɜɫɬɪɟɱɟɧɵ ɜ ɝ. Ȼɭɡɷɭ ɦɟɫɬɧɵɦɢ ɜɥɚɫɬɹɦɢ, ɩɪɟɞɫɬɚɜɢɬɟɥɹɦɢ ɪɚɡɧɵɯ
ɨɛɳɟɫɬɜ, ɭɱɟɧɢɤɚɦɢ ɝɨɪɨɞɫɤɢɯ ɭɱɢɥɢɳ ɢ ɫɬɭɞɟɧɬɚɦɢ ɹɫɫɤɨɝɨ
ɭɧɢɜɟɪɫɢɬɟɬɚ. Ƚɨɪɨɞɫɤɨɣ ɝɨɥɨɜɚ ɩɪɨɢɡɧɺɫ ɪɟɱɶ ɢ ɩɪɢɝɥɚɫɢɥ ɫɬɭɞɟɧɬɨɜ ɜ
ɫɨɛɨɪ, ɝɞɟ ɛɵɥɚ ɨɬɫɥɭɠɟɧɚ ɥɢɬɭɪɝɢɹ. Ɇɭɧɢɰɢɩɚɥɢɬɟɬ ɝɨɪɨɞɚ ɨɬɩɭɫɬɢɥ ɧɚ
ɩɪɢɺɦ ɝɨɫɬɟɣ ɨɬ 5ɬɢ ɞɨ 6ɬɢ ɬɵɫɹɱ ɮɪɚɧɤɨɜ.
ɉɪɢ ɩɨɞɨɛɧɵɯ ɨɛɫɬɨɹɬɟɥɶɫɬɜɚɯ ɧɟɥɶɡɹ ɧɟ ɨɠɢɞɚɬɶ ɩɪɢ ɨɛɫɭɠɞɟɧɢɢ
ɷɬɨɝɨ ɜɨɩɪɨɫɚ ɪɟɡɤɢɯ ɜɵɯɨɞɨɤ ɩɨ ɨɬɧɨɲɟɧɢɸ ɤ ɦɚɞɶɹɪɚɦ, ɢ, ɜɟɪɨɹɬɧɨ, ɜɫɟ
ɪɟɱɢ, ɤɨɬɨɪɵɟ ɛɭɞɭɬ ɩɪɨɢɡɧɟɫɟɧɵ ɧɚ ɫɴɟɡɞɟ, ɛɭɞɭɬ ɧɚɩɪɚɜɥɟɧɵ ɩɪɨɬɢɜ
ɨɛɪɚɡɚ ɞɟɣɫɬɜɢɣ ɛɭɞɚɩɟɲɬɫɤɨɝɨ ɩɪɚɜɢɬɟɥɶɫɬɜɚ ɢ ɤ ɹɜɧɨɦɭ ɜɨɡɛɭɠɞɟɧɢɸ
ɧɚ ɩɨɫɹɝɚɬɟɥɶɫɬɜɚ ɧɚ ɝɨɫɭɞɚɪɫɬɜɟɧɧɵɣ ɫɬɪɨɣ ɫɨɫɟɞɧɟɣ Ɇɨɧɚɪɯɢɢ.
ȼɵɫɤɚɡɚɧɧɨɟ ɢɦɩɟɪɚɬɨɪɨɦ Ɏɪɚɧɰɟɦ ɂɨɫɢɮɨɦ, ɜ ɛɵɬɧɨɫɬɶ ɟɝɨ ɜ Ⱥɪɚɞɫɤɨɦ1
ɤɨɦɢɬɚɬɟ, ɫɟɪɶɺɡɧɨɟ ɩɪɟɞɨɫɬɟɪɟɠɟɧɢɟ ɩɪɢ ɩɪɢɺɦɟ ɞɟɩɭɬɚɰɢɢ
ɩɪɚɜɨɫɥɚɜɧɨɝɨ ɞɭɯɨɜɟɧɫɬɜɚ ɞɨɥɠɧɨ ɛɵɥɨ ɩɨɞɟɣɫɬɜɨɜɚɬɶ ɨɬɪɟɡɜɢɬɟɥɶɧɨ ɧɚ
ɬɪɚɧɫɢɥɶɜɚɧɰɟɜ ɢ ɧɟ ɦɨɝɥɨ ɧɟ ɞɚɬɶ ɩɨɧɹɬɶ ɛɭɯɚɪɟɫɬɫɤɨɦɭ ɩɪɚɜɢɬɟɥɶɫɬɜɭ,
ɱɬɨ ɧɟ ɬɨɥɶɤɨ ɜ Ȼɭɞɚɩɟɲɬɟ, ɧɨ ɢ ɜ ȼɟɧɟ ɡɨɪɤɨ ɫɥɟɞɹɬ ɡɚ ɪɭɦɵɧɫɤɢɦ
ɢɪɪɟɞɟɧɬɢɡɦɨɦ.
ɇɟɬ, ɤ ɫɨɠɚɥɟɧɢɸ, ɧɢɱɟɝɨ ɭɞɢɜɢɬɟɥɶɧɨɝɨ, ɱɬɨ ɩɨɞɨɛɧɵɟ
ɞɟɦɨɧɫɬɪɚɰɢɢ ɞɨɩɭɫɤɚɸɬɫɹ ɧɵɧɟɲɧɢɦ ɩɪɚɜɢɬɟɥɶɫɬɜɨɦ, ɬɟɦ ɛɨɥɟɟ ɱɬɨ ɞɜɚ
ɝɨɞɚ ɬɨɦɭ ɧɚɡɚɞ, ɞɨ ɜɫɬɭɩɥɟɧɢɹ ɜɨ ɜɥɚɫɬɶ, ɦɢɧɢɫɬɪ ɧɚɪɨɞɧɨɝɨ
ɩɪɨɫɜɟɳɟɧɢɹ ɩɪɨɩɨɜɟɞɨɜɚɥ ɩɟɱɚɬɧɨ ɬɟɨɪɢɸ ɨɛɴɟɞɢɧɟɧɢɹ ɜɫɟɣ ɪɭɦɵɧɫɤɨɣ
ɧɚɪɨɞɧɨɫɬɢ.
ɋ ɝɥɭɛɨɤɢɦ ɩɨɱɬɟɧɢɟɦ ɢ ɬɚɤɨɜɨɸ ɠɟ ɩɪɟɞɚɧɧɨɫɬɶɸ, ɢɦɟɸ ɱɟɫɬɶ
ɫɥɭɝɨɸ, ɇ. Ɏɨɧɬɨɧ.
1
ȼ ɞɨɤɭɦɟɧɬɟ: Ⱥɪɚɪɫɤɨɦ.
Bucureúti, 7 septembrie 1893, nr. 39. Fonton către Giers

Ignorând toate eúecurile de până acum, conducătorii de aici ai miúcării
naĠionale transilvănene se pare că nu conútientizează faptul că manifestarea zgomo-
toasă a sentimentelor lor aduce un deserviciu românilor de pe teritoriul maghiar.
DemonstraĠiile începute aici acum un an úi ceva au condus la luarea de
către Budapesta a unor măsuri deosebit de aspre împotriva patrioĠilor
transilvăneni úi la persecutarea pentru tentativele de a obĠine recunoaúterea
drepturilor lor naĠionale. Însă provocatorii de aici, care visează la unirea
românilor, fără a se îngriji de doleanĠele confraĠilor lor, urmăresc doar propriile
scopuri vanitoase. Cu scopul susĠinerii agitaĠiei, care s-a mai calmat în ultimul
timp, aceúti politicieni mizează pe resuscitarea acesteia, apelând la sentimentele
uúor excitabile ale tineretului studios. La iniĠiativa lor, la congresul anual al
studenĠilor, care de această dată a avut loc la Buzău, pe ordinea de zi, potrivit
programului elaborat din timp, alături de schimbul de păreri pe teme literare úi
útiinĠifice, a fost inclusă úi aúa zisa chestiune daco-română.
Potrivit relatărilor din ziare, studenĠii de la Universitatea din Bucureúti
au fost întâmpinaĠi la Buzău de autorităĠile locale, reprezentanĠi ai diferitor
asociaĠii, elevii liceelor orăúeneúti úi studenĠii UniversităĠii din Iaúi. Primarul
oraúului a Ġinut un discurs úi i-a invitat pe studenĠi la catedrală, unde a fost
Ġinută o liturghie. Pentru găzduirea oaspeĠilor, municipalitatea oraúului a pus la
dispoziĠie între cinci úi úase mii de franci.
În această situaĠie, în discutarea chestiunii respective, nu vor putea lipsi
atacurile dure la adresa maghiarilor. Probabil că discursurile Ġinute la congres
vor fi îndreptate împotriva modului de acĠiune a Guvernului de la Budapesta úi
vor conĠine în mod evident atacuri la ordinea de stat a monarhiei vecine.
Avertismentul serios exprimat de către împăratul Franz Josef, în timpul vizitei
în comitatul Arad1, la recepĠia delegaĠiei clerului ortodox, ar fi trebuit să
acĠioneze ca un duú rece asupra transilvănenilor úi nu a putut să nu dea de
înĠeles Guvernului de la Bucureúti că iredentismul românesc este urmărit cu
atenĠie nu doar la Budapesta, ci úi la Viena.
Din păcate, faptul că astfel de manifestări sunt permise de guvernul
actual nu ar trebui să ne mai mire, cu atât mai mult cu cât, acum doi ani, înainte
de preluarea puterii, ministrul InstrucĠiunii Publice predica în presă teoria unirii
întregului popor român.
1
În document: Arar.
42
Ȼɭɯɚɪɟɫɬ, 7 ɨɤɬɹɛɪɹ 1893 ɝ., ʋ 44. Ɏɨɧɬɨɧ – Ƚɢɪɫɭ

ɇɚ ɫɥɭɱɚɣ ɟɫɥɢ, ɤɚɤ ɫɬɚɬɶɫɹ ɦɨɠɟɬ, ɞɨɥɠɧɚ ɜ ɧɟɩɪɨɞɨɥɠɢɬɟɥɶɧɨɦ
ɜɪɟɦɟɧɢ ɫɨɫɬɨɹɬɶɫɹ ɫɦɟɧɚ ɤɨɧɫɟɪɜɚɬɢɜɧɨɝɨ ɤɚɛɢɧɟɬɚ ɥɢɛɟɪɚɥɶɧɵɦ
ɭɩɪɚɜɥɟɧɢɟɦ1, ɬɨ ɧɟɥɢɲɧɟ, ɛɵɬɶ ɦɨɠɟɬ, ɜɤɪɚɬɰɟ ɭɤɚɡɚɬɶ ɧɵɧɟ ɧɚ
ɩɪɨɢɫɯɨɞɢɜɲɭɸ ɡɚ ɧɟɫɤɨɥɶɤɨ ɜɪɟɦɟɧɢ ɬɨɦɭ ɧɚɡɚɞ ɦɟɠɞɭ ɨɩɩɨɡɢɰɢɨɧɧɨɣ ɢ
ɩɪɚɜɢɬɟɥɶɫɬɜɟɧɧɨɣ ɩɟɱɚɬɶɸ ɩɨɥɟɦɢɤɭ ɨ ɜɧɟɲɧɟɣ ɩɨɥɢɬɢɤɟ, ɤɨɬɨɪɨɣ
ɩɪɢɞɟɪɠɢɜɚɟɬɫɹ ɤɚɛɢɧɟɬ Ʉɚɬɚɪɞɠɢɭ.
ɋɪɟɞɢ ɨɛɵɤɧɨɜɟɧɧɨ ɩɨɥɧɨɝɨ ɩɨɱɬɢ ɩɨɥɢɬɢɱɟɫɤɨɝɨ ɡɚɬɢɲɶɹ ɜɨ
ɜɪɟɦɹ ɜɚɤɚɰɢɨɧɧɨɝɨ ɩɟɪɢɨɞɚ, ɨɞɢɧ ɢɡ ɨɪɝɚɧɨɜ ɜɨɠɚɤɚ ɥɢɛɟɪɚɥɨɜ «Patrie»,
ɨɛɡɵɜɚɹ ɷɬɭ ɩɨɥɢɬɢɤɭ ɞɜɭɫɦɵɫɥɟɧɧɨɣ, ɥɭɤɚɜɨɣ ɢ ɭɝɨɞɥɢɜɨɣ ɥɢɲɶ Ɋɨɫɫɢɢ
ɢ Ɏɪɚɧɰɢɢ, ɪɟɡɤɨ ɨɫɭɞɢɥ ɩɨɞɨɛɧɨɟ ɧɚɩɪɚɜɥɟɧɢɟ ɜ ɦɟɠɞɭɧɚɪɨɞɧɵɯ
ɨɬɧɨɲɟɧɢɹɯ Ɋɭɦɵɧɢɢ, ɩɪɨɬɢɜɨɪɟɱɚɳɟɟ, ɧɚ ɟɝɨ ɜɡɝɥɹɞ, ɢɫɬɢɧɧɵɦ
ɢɧɬɟɪɟɫɚɦ ɢ ɱɭɜɫɬɜɚɦ ɪɭɦɵɧɫɤɨɝɨ ɧɚɪɨɞɚ.
ȼɵɯɨɞɤɚ ɷɬɚ, ɧɟ ɹɜɥɹɸɳɚɹɫɹ, ɜɩɪɨɱɟɦ, ɤɚɤ ɢɡɜɟɫɬɧɨ, ɧɟɛɵɜɚɥɨɣ ɧɚ
ɫɬɨɥɛɰɚɯ ɨɩɩɨɡɢɰɢɨɧɧɵɯ ɝɚɡɟɬ, ɜɵɡɜɚɥɚ ɪɟɡɤɨɟ ɩɨɪɢɰɚɧɢɟ ɫɨ ɫɬɨɪɨɧɵ
ɤɨɧɫɟɪɜɚɬɢɜɧɨɣ ɩɟɱɚɬɢ, ɫɩɪɚɜɟɞɥɢɜɨ ɨɫɭɠɞɚɸɳɟɣ ɥɢɛɟɪɚɥɨɜ, ɦɟɠɞɭ
ɩɪɨɱɢɦ, ɜ ɫɬɪɟɦɥɟɧɢɢ ɫɨɡɞɚɬɶ ɜɵɡɵɜɚɸɳɢɣ ɩɨ ɨɬɧɨɲɟɧɢɸ ɤ ɢɡɜɟɫɬɧɵɦ
ɝɨɫɭɞɚɪɫɬɜɚɦ ɨɛɪɚɡ ɞɟɣɫɬɜɢɹ ɢ ɩɪɢɞɚɬɶ Ɋɭɦɵɧɢɢ ɪɨɥɶ ɡɚɱɢɧɳɢɤɚ ɜ ɫɪɟɞɟ
ɧɚɪɨɞɨɜ Ȼɚɥɤɚɧɫɤɨɝɨ ɩɨɥɭɨɫɬɪɨɜɚ.
ɉɵɬɚɹɫɶ ɨɬɜɟɪɝɧɭɬɶ, ɤɚɤ ɛɭɞɬɨ ɧɢɱɟɦ ɧɟ ɡɚɫɥɭɠɟɧɧɵɟ ɫɬɨɥɶ
ɪɚɫɫɭɞɢɬɟɥɶɧɵɟ ɭɩɪɺɤɢ, ɬɚ ɠɟ ɝɚɡɟɬɚ «Patrie» ɜɫɥɟɞ ɡɚɫɢɦ ɜɵɫɬɭɩɢɥɚ ɫ
ɝɪɨɦɤɨɸ ɩɨɯɜɚɥɨɸ ɜɧɟɲɧɟɣ ɩɨɥɢɬɢɤɟ ɧɚɰɢɨɧɚɥ-ɥɢɛɟɪɚɥɨɜ, ɪɚɞɢ ɤɨɬɨɪɨɣ,
ɛɭɞɬɨ ɛɵ, ɸɧɨɟ ɤɨɪɨɥɟɜɫɬɜɨ ɜɫɸɞɭ ɜ ȿɜɪɨɩɟ ɩɪɢɡɧɚɺɬɫɹ ɷɥɟɦɟɧɬɨɦ
ɩɨɪɹɞɤɚ ɢ ɦɢɪɚ, ɤɨɬɨɪɨɦɭ, ɩɨ ɫɥɨɜɚɦ ɝɚɡɟɬɵ ɝ. Ⱦɢɦɢɬɪɢɟ ɋɬɭɪɞɡɵ,
ɭɝɪɨɠɚɸɬ ɥɢɲɶ Ɏɪɚɧɰɢɹ ɢ ɜ ɨɫɨɛɟɧɧɨɫɬɢ Ɋɨɫɫɢɹ, ɩɪɟɞɫɬɚɜɥɹɸɳɚɹ ɫɨɛɨɸ
ɜɟɱɧɨɝɨ ɜɪɚɝɚ ɢ ɩɨɫɬɨɹɧɧɭɸ ɭɝɪɨɡɭ ɞɥɹ Ɋɭɦɵɧɢɢ, ɫɬɨɹɳɟɣ ɩɨ ɞɨɪɨɝɟ ɤ
Ȼɨɫɮɨɪɭ ɢ ɋɪɟɞɢɡɟɦɧɨɦɭ ɦɨɪɸ.
Ⱥ ɩɨɫɟɦɭ ɜ ɡɚɤɥɸɱɟɧɢɢ ɚɜɬɨɪ ɫɬɚɬɶɢ ɭɤɚɡɵɜɚɟɬ ɧɚ ɧɟɨɛɯɨɞɢɦɨɫɬɶ
ɞɥɹ Ɋɭɦɵɧɢɢ ɡɚɪɭɱɢɬɶɫɹ ɧɚ ɫɥɭɱɚɣ ɧɭɠɞɵ ɫɨɞɟɣɫɬɜɢɟɦ ɢɡɜɧɟ, ɧɟ ɦɨɝɭɳɢɦ
ɛɵɬɶ ɞɨɫɬɢɝɧɭɬɵɦ ɞɜɭɫɦɵɫɥɟɧɧɨɣ ɩɨɥɢɬɢɤɨɣ ɢ ɡɚɢɫɤɢɜɚɧɢɹɦɢ
ɩɨɩɟɪɟɦɟɧɧɨ, ɬɨ ɜ ȼɟɧɟ ɢ Ȼɟɪɥɢɧɟ, ɬɨ ɜ ɉɟɬɟɪɛɭɪɝɟ ɢ ɉɚɪɢɠɟ.
ɉɨɞɨɛɧɵɦ ɨɛɪɚɡɨɦ ɞɟɣɫɬɜɢɹ, ɫɤɨɪɛɢɬ ɧɚɰɢɨɧɚɥ-ɥɢɛɟɪɚɥɶɧɚɹ

ɝɚɡɟɬɚ, Ɋɭɦɵɧɢɹ ɧɟ ɞɨɛɶɺɬɫɹ ɧɢɱɶɟɣ ɞɪɭɠɛɵ, ɢ ɤɪɚɣ ɨɬɞɚɧ ɛɭɞɟɬ ɧɚ
ɩɪɨɢɡɜɨɥ ɹɜɧɨɝɨ ɫɜɨɟɝɨ ɜɪɚɝɚ.
Ʉɨɧɟɱɧɨ, ɷɬɢ ɢɡɛɢɬɵɟ ɨɛɳɢɟ ɦɟɫɬɚ, ɜɵɡɜɚɧɧɵɟ ɨɛɵɱɧɨɣ
ɫɥɨɜɨɨɯɨɬɥɢɜɨɫɬɶɸ ɢɡɜɟɫɬɧɨɣ ɫɪɟɞɵ ɞɥɹ ɜɨɡɛɭɠɞɟɧɢɹ ɩɪɨɬɢɜ ɧɚɫ
ɧɟɞɨɜɟɪɢɹ ɢ ɧɟɩɪɢɹɡɧɢ, ɧɟ ɡɚɫɥɭɠɢɜɚɸɬ ɜɧɢɦɚɧɢɹ.
ɇɨ ɩɪɢ ɜɫɺɦ ɬɨɦ ɨɧɢ ɩɟɪɢɨɞɢɱɟɫɤɢ ɜɨɫɩɪɨɢɡɜɨɞɹɬɫɹ ɜ ɥɢɛɟɪɚɥɶɧɨɣ
ɩɟɱɚɬɢ, ɩɪɨɩɨɜɟɞɵɜɚɸɳɟɣ ɪɹɞ ɧɟ ɢɡɝɥɚɠɢɜɚɟɦɵɯ ɩɪɟɞɭɛɟɠɞɟɧɢɣ ɩɪɨɬɢɜ
Ɋɨɫɫɢɢ, ɚ ɩɨɫɟɦɭ ɩɪɟɞɜɟɳɚɸɬ, ɱɬɨ ɫ ɜɨɡɜɪɚɳɟɧɢɟɦ ɥɢɛɟɪɚɥɨɜ ɜɨ ɜɥɚɫɬɶ
ɧɚɦ ɩɪɢɞɺɬɫɹ ɜɨɡɞɟɣɫɬɜɨɜɚɬɶ ɩɪɨɬɢɜ ɭɩɨɪɧɨ ɜɤɨɪɟɧɢɜɲɢɯɫɹ ɩɨ
ɨɬɧɨɲɟɧɢɸ ɤ ɧɚɦ ɢ ɭɦɵɲɥɟɧɧɨ ɩɪɟɞɜɡɹɬɵɯ ɜɡɝɥɹɞɨɜ.

1
Ʉɨɧɫɟɪɜɚɬɢɜɧɵɣ ɤɚɛɢɧɟɬ Ʌɚɫɤɷɪɚ Ʉɚɬɚɪɞɠɢɭ ɛɵɥ ɫɦɟɧɺɧ ɥɢɛɟɪɚɥɶɧɵɦ
ɩɪɚɜɢɬɟɥɶɫɬɜɨɦ ɜɨ ɝɥɚɜɟ ɫɨ ɋɬɭɪɞɡɨɣ ɥɢɲɶ ɫɩɭɫɬɹ ɞɜɚ ɝɨɞɚ, ɜ ɨɤɬɹɛɪɟ 1895 ɝ.
Bucureúti, 7 octombrie 1893, nr. 44. Fonton către Giers

În cazul în care se va produce în viitorul apropiat înlocuirea Guvernului
conservator1 cu o administraĠie liberală, nu ar fi poate inutil de a atrage atenĠia
asupra polemicii consumate recent între presa de opoziĠie úi guvernamentală
privitoare la politica externă promovată de către Guvernul Catargiu.
În plină perioadă de acalmie, determinată de vacanĠă, unul din ziarele
conducătorului liberalilor, „Patria”, denunĠând această politică drept duplicitară,
perfidă úi convenabilă doar Rusiei úi FranĠei, a condamnat în termeni gravi o
astfel de orientare a politicii externe a României, care contravine, din punctul de
vedere al acestui ziar, intereselor úi sentimentelor adevărate ale poporului român.
Această ieúire, care nu este, cum bine se útie, neobiúnuită pentru ziarele
de opoziĠie, a provocat o reacĠie de respingere din partea presei conservatoare,
care îi condamnă pe bună dreptate pe liberali pentru intenĠia de a crea un tip
condamnabil de atitudine faĠă de aceste state úi de a conferi României rolul de
provocator în mediul popoarelor din Peninsula Balcanică.
Încercând să respingă reproúurile aparent nemeritate, acelaúi ziar „Patria” a
elogiat la scurt timp după aceasta politica externă a naĠional-liberalilor, graĠie
căreia tânărul regat este recunoscut peste tot în Europa ca element al ordinii úi
stabilităĠii, care sunt ameninĠate, potrivit ziarului domnului Dimitrie Sturdza,
doar de FranĠa úi, în special, Rusia, care reprezintă duúmanul etern úi pericolul
permanent pentru România, care îi stă în calea către Bosfor úi Marea Mediterană.
În continuare, în încheierea articolului, autorul susĠine că România
trebuie să se asigure de sprijinul din afară în caz de necesitate, sprijin care nu
poate fi obĠinut prin promovarea unei politici echivoce úi cochetarea, alternativ,
ba cu Viena úi Berlinul, ba cu Petersburgul úi Parisul.
Prin astfel de acĠiuni, consideră cu amărăciune ziarul naĠional-liberal,
România nu va obĠine prietenia nimănui, iar Ġara va fi oferită spre bunul plac al
duúmanului său natural.
Desigur, aceste locuri comune demult răsuflate, generate de plăcerea de
a vorbi úi de dorinĠa de a trezi faĠă de noi sentimentul de neîncredere úi ură, nu
merită atenĠie.
Totuúi, acestea sunt reproduse periodic de către presa liberală, care
promovează o serie de prejudecăĠi permanente cu privire la Rusia, obligându-ne,
odată cu revenirea la putere a liberalilor, la reacĠii împotriva unor opinii
puternic înrădăcinate, preconcepute faĠă de noi.
1
Guvernul conservator condus de Lascăr Catargiu avea să fie înlocuit de un cabinet
liberal, condus de D.A. Sturdza, abia în octombrie 1895.
43
Ȼɭɯɚɪɟɫɬ, 6/18 ɞɟɤɚɛɪɹ 1893 ɝ., ʋ 56. Ɏɨɧɬɨɧ – Ƚɢɪɫɭ
Ɇɢɥɨɫɬɢɜɵɣ Ƚɨɫɭɞɚɪɶ ɇɢɤɨɥɚɣ Ʉɚɪɥɨɜɢɱ,

ɉɪɟɧɢɹ ɨɛ ɨɬɜɟɬɧɨɦ ɚɞɪɟɫɟ ɧɚ ɬɪɨɧɧɭɸ ɪɟɱɶ ɨɡɧɚɦɟɧɨɜɚɥɢɫɶ ɜ
ɫɟɧɚɬɟ ɨɠɢɜɥɺɧɧɵɦ ɨɛɫɭɠɞɟɧɢɟɦ ɩɨɥɨɠɟɧɢɹ ɫɟɦɢɝɪɚɞɫɤɢɯ ɪɭɦɵɧ, ɪɚɜɧɨ
ɢ ɨɫɬɚɥɶɧɵɯ ɟɞɢɧɨɤɪɨɜɧɵɯ ɫɨɛɪɚɬɢɣ, ɠɢɜɭɳɢɯ ɜɧɟ ɩɪɟɞɟɥɨɜ ɸɧɨɝɨ
ɤɨɪɨɥɟɜɫɬɜɚ1.
ȼ ɨɛɲɢɪɧɨɣ ɪɟɱɢ, ɡɚɧɹɜɲɟɣ ɰɟɥɨɟ ɡɚɫɟɞɚɧɢɟ, ɝɨɫɩɨɞɢɧ Ⱦɢɦɢɬɪɢɣ
ɋɬɭɪɞɡɚ, ɩɨɫɥɟ ɪɟɡɤɨɝɨ ɨɫɭɠɞɟɧɢɹ ɧɵɧɟɲɧɟɝɨ ɭɩɪɚɜɥɟɧɢɹ ɢ ɭɩɪɺɤɚ
ɤɨɧɫɟɪɜɚɬɨɪɚɦ ɡɚ ɧɟɭɫɬɨɣɱɢɜɨɫɬɶ, ɨɬɤɪɵɬɨ ɜɵɫɤɚɡɚɥɫɹ ɜ ɩɨɥɶɡɭ
ɜɦɟɲɚɬɟɥɶɫɬɜɚ ɛɭɯɚɪɟɫɬɫɤɨɝɨ ɩɪɚɜɢɬɟɥɶɫɬɜɚ ɜ ɞɟɥɨ ɫɬɨɥɤɧɨɜɟɧɢɹ,

ɜɨɡɧɢɤɲɟɝɨ ɦɟɠɞɭ ɦɚɞɶɹɪɚɦɢ ɢ ɫɟɦɢɝɪɚɞɫɤɢɦɢ ɪɭɦɵɧɚɦɢ.
ɂɫɤɨɧɢ ɫɨɱɭɜɫɬɜɨɜɚɜɲɢɣ Ɍɪɨɣɫɬɜɟɧɧɨɦɭ ɫɨɸɡɭ ɝɨɫɩɨɞɢɧ ɋɬɭɪɞɡɚ
ɧɵɧɟ, ɨɞɧɚɤɨ, ɛɟɡɨɝɨɜɨɪɨɱɧɨ ɡɚɹɜɢɥ, ɱɬɨ ȼɟɧɝɪɢɢ ɧɟ ɫɥɟɞɭɟɬ ɪɚɫɫɱɢɬɵɜɚɬɶ
ɧɚ ɞɪɭɠɛɭ Ɋɭɦɵɧɢɢ, ɩɨɤɚ ɧɟ ɩɪɟɤɪɚɬɢɬɫɹ ɜ ɫɬɪɚɧɟ ɭɝɧɟɬɟɧɢɟ ɪɭɦɵɧɫɤɨɣ
Ɂɚɹɜɥɟɧɢɟ, ɫɬɨɥɶ ɩɪɨɬɢɜɨɪɟɱɚɳɟɟ ɢɡɜɟɫɬɧɵɦ ɩɨɥɢɬɢɱɟɫɤɢɦ
ɭɛɟɠɞɟɧɢɹɦ ɧɵɧɟɲɧɟɝɨ ɜɨɠɚɤɚ ɥɢɛɟɪɚɥɶɧɨɣ ɩɚɪɬɢɢ, ɧɟɬɟɪɩɟɥɢɜɨ
ɞɨɦɨɝɚɸɳɟɝɨɫɹ ɩɪɟɞɫɟɞɚɬɟɥɶɫɬɜɚ ɋɨɜɟɬɚ, ɹɜɢɥɨɫɶ ɧɟɦɚɥɨɸ ɧɟɨɠɢɞɚɧɧɨɫɬɶɸ.
ɉɪɢɫɬɭɩɢɜ ɤ ɪɚɡɛɨɪɭ ɬɚɤ ɧɚɡɵɜɚɟɦɨɝɨ ɡɞɟɫɶ ɧɚɰɢɨɧɚɥɶɧɨɝɨ
ɜɨɩɪɨɫɚ, ɨɩɩɨɡɢɰɢɨɧɧɵɣ ɨɪɚɬɨɪ ɜɵɫɬɚɜɢɥ ɧɚ ɜɢɞ, ɱɬɨ ɜɟɪɧɟɣɲɚɹ ɝɚɪɚɧɬɢɹ
ɞɥɹ Ɋɭɦɵɧɢɢ ɫɨɫɬɨɢɬ ɜ ɬɨɦ, ɱɬɨ ɜɞɨɥɶ ɟɺ ɩɪɟɞɟɥɨɜ ɨɛɢɬɚɸɬ ɟɞɢɧɨɤɪɨɜɧɵɟ
ɫɨɛɪɚɬɶɹ, ɢ ɱɟɦ ɢɯ ɩɨɥɨɠɟɧɢɟ ɭɞɨɜɥɟɬɜɨɪɢɬɟɥɶɧɟɟ, ɬɟɦ ɭɥɭɱɲɚɟɬɫɹ
ɩɨɥɨɠɟɧɢɟ ɪɭɦɵɧ ɤɨɪɨɥɟɜɫɬɜɚ.
ȿɫɥɢ ɠɟ ɨɞɢɧ ɦɢɥɥɢɨɧ ɛɟɫɫɚɪɚɛɫɤɢɯ ɪɭɦɵɧ ɨɛɪɭɫɟɟɬ, ɬɪɢ
ɦɢɥɥɢɨɧɚ ɟɞɢɧɨɩɥɟɦɟɧɧɢɤɨɜ ɨɛɦɚɞɠɚɪɸɬɫɹ, ɢ ɨɞɢɧ ɦɢɥɥɢɨɧ ɪɭɦɵɧ
Ɇɚɤɟɞɨɧɢɢ ɩɨɞɜɟɪɝɧɭɬɫɹ ɷɥɥɢɧɢɡɦɭ, ɬɨɝɞɚ, ɩɪɟɞɫɤɚɡɵɜɚɟɬ ɝɨɫɩɨɞɢɧ
ɋɬɭɪɞɡɚ, ɧɚɰɢɨɧɚɥɶɧɨɟ ɩɨɥɨɠɟɧɢɟ ɡɞɟɲɧɢɯ ɪɭɦɵɧ ɡɧɚɱɢɬɟɥɶɧɨ ɨɫɥɚɛɟɟɬ,
ɢ ɟɫɥɢ, ɧɚɤɨɧɟɰ, ɫɟɦɢɝɪɚɞɫɤɢɟ ɪɭɦɵɧɵ ɜɩɨɥɧɟ ɛɭɞɭɬ ɩɨɪɚɛɨɳɟɧɵ
ɦɚɞɶɹɪɚɦɢ, ɬɨɝɞɚ ɧɚɫɬɚɧɟɬ ɩɨɫɥɟɞɧɢɣ ɱɚɫ ɞɥɹ Ɋɭɦɵɧɢɢ.
ȼ ɢɧɬɟɪɟɫɚɯ ɠɟ ɜɟɥɢɤɢɯ ɞɟɪɠɚɜ, ɨɬɦɟɱɚɟɬ ɝɨɫɩɨɞɢɧ ɋɬɭɪɞɡɚ,
ɫɨɯɪɚɧɟɧɢɟ ɧɟ ɬɨɥɶɤɨ Ɋɭɦɵɧɫɤɨɝɨ ɤɨɪɨɥɟɜɫɬɜɚ, ɧɨ ɢ ɪɭɦɵɧɫɤɨɣ
ɇɚ ɟɝɨ ɜɡɝɥɹɞ, ɤ Ɋɭɦɵɧɢɢ ɦɨɠɧɨ ɩɪɢɦɟɧɢɬɶ ɧɟɤɨɝɞɚ ɫɤɚɡɚɧɧɨɟ ɩɪɨ
Ⱥɜɫɬɪɢɸ, ɱɬɨ, ɟɫɥɢ ɛɵ ɨɧɚ ɧɟ ɫɭɳɟɫɬɜɨɜɚɥɚ, ɟɺ ɫɥɟɞɨɜɚɥɨ ɛɵ ɢɡɨɛɪɟɫɬɢ.
ɍɤɚɡɚɜ ɡɚɬɟɦ ɧɚ ɞɨɦɨɝɚɬɟɥɶɫɬɜɚ ɫɟɦɢɝɪɚɞɫɤɢɯ ɪɭɦɵɧ, ɨɪɚɬɨɪ
ɩɪɢɡɧɚɺɬ, ɱɬɨ ɛɭɯɚɪɟɫɬɫɤɨɦɭ ɩɪɚɜɢɬɟɥɶɫɬɜɭ ɧɚɞɥɟɠɢɬ ɧɚɫɬɚɢɜɚɬɶ ɧɚ ɢɯ
ɭɞɨɜɥɟɬɜɨɪɟɧɢɢ, ɢ ɫɬɪɨɝɨ ɩɨɪɢɰɚɟɬ ɤɨɧɫɟɪɜɚɬɨɪɨɜ, ɧɢɱɟɝɨ ɧɟ
ɩɪɟɞɩɪɢɧɹɜɲɢɯ ɜ ɜɢɞɚɯ ɩɨɞɞɟɪɠɚɧɢɹ ɪɭɦɵɧɫɤɨɣ ɧɚɪɨɞɧɨɫɬɢ. ɉɨ ɟɝɨ
ɦɧɟɧɢɸ, ɩɪɚɜɢɬɟɥɶɫɬɜɭ ɫɥɟɞɨɜɚɥɨ ɛɵ, ɩɨ ɩɪɢɦɟɪɭ ɤɧɹɡɹ Ȼɢɫɦɚɪɤɚ ɧɚ
Ȼɟɪɥɢɧɫɤɨɦ ɤɨɧɝɪɟɫɫɟ, ɜɵɫɬɭɩɢɬɶ ɱɟɫɬɧɵɦ ɦɚɤɥɟɪɨɦ ɢ ɩɪɢɦɢɪɢɬɶ
ɛɭɞɚɩɟɲɬɫɤɨɟ ɩɪɚɜɢɬɟɥɶɫɬɜɨ ɫ ɫɟɦɢɝɪɚɞɫɤɢɦɢ ɪɭɦɵɧɚɦɢ2.
ȼ ɫɥɟɞɭɸɳɟɦ ɡɚɫɟɞɚɧɢɢ ɦɢɧɢɫɬɪ ɢɧɨɫɬɪɚɧɧɵɯ ɞɟɥ ɨɩɪɨɜɟɪɝ
ɬɟɧɞɟɧɰɢɨɡɧɵɟ ɨɛɜɢɧɟɧɢɹ ɩɨ ɨɬɧɨɲɟɧɢɸ ɤ ɮɢɧɚɧɫɨɜɨɦɭ ɭɩɪɚɜɥɟɧɢɸ ɢ
ɬɨɪɝɨɜɨɣ ɩɨɥɢɬɢɤɟ, ɪɚɜɧɨ ɢ ɭɩɪɺɤɢ ɨ ɧɟɭɫɬɨɣɱɢɜɨɫɬɢ ɤɨɧɫɟɪɜɚɬɢɜɧɨɝɨ
ɪɟɠɢɦɚ.
ɉɚɪɬɢɹ ɧɚɲɚ, ɡɚɦɟɬɢɥ ɝɨɫɩɨɞɢɧ Ʌɚɯɨɜɚɪɢ, ɫɬɨɢɬ ɭ ɜɥɚɫɬɢ ɭɠɟ ɩɹɬɶ
ɥɟɬ, ɢ ɡɚ ɩɨɫɥɟɞɧɢɟ ɞɜɚ ɝɨɞɚ ɤɚɛɢɧɟɬ ɧɟ ɩɨɞɜɟɪɝɚɥɫɹ ɧɢ ɨɞɧɨɣ ɩɟɪɟɦɟɧɟ ɜ
ɥɢɱɧɨɦ ɟɝɨ ɫɨɫɬɚɜɟ. ȼ ɛɪɷɬɢɚɧɨɜɫɤɢɟ ɜɪɟɦɟɧɚ ɨɞɢɧ ɥɢɲɶ ɩɪɟɞɫɟɞɚɬɟɥɶ
ɋɨɜɟɬɚ ɧɟ ɫɦɟɧɹɥɫɹ, ɯɨɬɹ ɫɟɦɶ ɪɚɡ ɩɨɞɚɜɚɥ ɜ ɨɬɫɬɚɜɤɭ, ɜ ɨɛɳɟɣ ɠɟ
ɫɥɨɠɧɨɫɬɢ ɫ 1876 ɩɨ 1887 ɝ. ɧɚɫɱɢɬɵɜɚɟɬɫɹ ɫɟɦɧɚɞɰɚɬɶ ɦɢɧɢɫɬɪɨɜ
ɜɧɭɬɪɟɧɧɢɯ ɞɟɥ, ɞɜɚɞɰɚɬɶ ɦɢɧɢɫɬɪɨɜ ɮɢɧɚɧɫɨɜ, ɜɨɫɟɦɧɚɞɰɚɬɶ ɦɢɧɢɫɬɪɨɜ
ɨɛɳɟɫɬɜɟɧɧɵɯ ɪɚɛɨɬ, ɬɪɢɧɚɞɰɚɬɶ ɜɨɟɧɧɵɯ ɦɢɧɢɫɬɪɨɜ, ɪɨɤɨɜɚɹ ɰɢɮɪɚ,
ɡɚɦɟɬɢɥ ɝɨɫɩɨɞɢɧ Ʌɚɯɨɜɚɪɢ, ɩɨɫɥɟɞɧɢɣ ɢɡ ɧɢɯ ɤɨɧɱɢɥ ɤɚɪɶɟɪɭ ɜ ɬɸɪɶɦɟ.
Ɉɛɪɚɬɢɜɲɢɫɶ, ɧɚɤɨɧɟɰ, ɤ ɫɤɚɡɚɧɧɨɦɭ ɝɨɫɩɨɞɢɧɨɦ ɋɬɭɪɞɡɨɣ ɨ

ɬɪɚɧɫɢɥɶɜɚɧɫɤɢɯ ɫɨɛɪɚɬɶɹɯ, ɝɨɫɩɨɞɢɧ Ʌɚɯɨɜɚɪɢ ɡɚɦɟɬɢɥ, ɱɬɨ ɜɨɩɪɨɫ ɷɬɨɬ
ɢɡ ɱɢɫɥɚ ɬɟɯ, ɤ ɤɨɬɨɪɵɦ ɫɥɟɞɭɟɬ ɨɬɧɨɫɢɬɶɫɹ ɫ ɛɨɥɶɲɨɣ ɨɫɬɨɪɨɠɧɨɫɬɶɸ ɢ
ɧɚ ɤɨɬɨɪɵɣ ɩɪɟɫɬɭɩɧɨ ɫɦɨɬɪɟɬɶ ɫ ɩɚɪɬɢɣɧɨɣ ɬɨɱɤɢ ɡɪɟɧɢɹ.
Ƚɨɫɩɨɞɢɧ ɋɬɭɪɞɡɚ ɩɪɟɞɥɚɝɚɟɬ ɧɚɦ, ɡɚɦɟɬɢɥ ɝɨɫɩɨɞɢɧ Ʌɚɯɨɜɚɪɢ,
ɩɨɥɢɬɢɤɭ ɜɦɟɲɚɬɟɥɶɫɬɜɚ, ɧɨ ɞɨ ɫɢɯ ɩɨɪ ɨɧ ɩɨɫɬɨɹɧɧɨ ɫɨɜɟɬɨɜɚɥ
ɫɛɥɢɠɟɧɢɟ ɫ Ɍɪɨɣɫɬɜɟɧɧɵɦ ɫɨɸɡɨɦ. Ʉɚɤ ɫɨɝɥɚɫɨɜɚɬɶ ɟɝɨ ɧɵɧɟɲɧɢɣ ɜɡɝɥɹɞ
ɩɨ ɨɬɧɨɲɟɧɢɸ ɤ Ⱥɜɫɬɪɨ-ȼɟɧɝɪɢɢ, ɜɯɨɞɹɳɟɣ ɜ ɫɨɫɬɚɜ ɷɬɨɝɨ ɫɨɸɡɚ? ɇɚ ɟɝɨ
ɜɡɝɥɹɞ, Ɋɭɦɵɧɢɢ ɧɟɥɶɡɹ ɨɫɬɚɜɚɬɶɫɹ ɛɟɡɭɱɚɫɬɧɨɣ ɤ ɝɨɧɟɧɢɹɦ, ɤɨɬɨɪɵɦ
ɩɨɞɜɟɪɝɚɸɬɫɹ ɢɯ ɬɪɚɧɫɢɥɶɜɚɧɫɤɢɟ ɫɨɛɪɚɬɶɹ, ɧɨ, ɨɬɨɡɜɚɥɫɹ ɝɨɫɩɨɞɢɧ
Ʌɚɯɨɜɚɪɢ, ɧɟ ɫɥɟɞɭɟɬ ɩɪɟɭɜɟɥɢɱɢɜɚɬɶ ɷɬɢɯ ɝɨɧɟɧɢɣ.
ɉɨ ɦɧɟɧɢɸ ɝɨɫɩɨɞɢɧɚ ɋɬɭɪɞɡɵ, ɩɪɚɜɢɬɟɥɶɫɬɜɭ ɧɚɞɥɟɠɢɬ
ɡɚɛɨɬɢɬɶɫɹ ɨ ɧɟɩɪɢɤɨɫɧɨɜɟɧɧɨɫɬɢ ɧɟ ɬɨɥɶɤɨ Ɋɭɦɵɧɫɤɨɝɨ ɤɨɪɨɥɟɜɫɬɜɚ, ɧɨ ɢ
ɟɞɢɧɨɤɪɨɜɧɵɯ ɛɪɚɬɶɟɜ, ɠɢɜɭɳɢɯ ɡɚ ɉɪɭɬɨɦ, ɡɚ Ʉɚɪɩɚɬɚɦɢ ɢ ɡɚ Ȼɚɥɤɚɧɚɦɢ,
ɧɨ, ɜ ɛɵɬɧɨɫɬɶ ɫɜɨɸ ɭ ɜɥɚɫɬɢ, ɝɨɫɩɨɞɢɧ ɋɬɭɪɞɡɚ ɞɚɥɟɤɨ ɧɟ ɩɪɨɹɜɥɹɥ
ɫɬɪɟɦɥɟɧɢɣ ɤ ɨɯɪɚɧɟ ɪɭɦɵɧɫɤɨɣ ɧɚɪɨɞɧɨɫɬɢ. Ɍɪɟɛɭɹ ɨɬ ɧɵɧɟɲɧɟɝɨ
ɩɪɚɜɢɬɟɥɶɫɬɜɚ ɧɟɩɨɫɪɟɞɫɬɜɟɧɧɨɝɨ ɜɦɟɲɚɬɟɥɶɫɬɜɚ, ɨɧ ɡɚɛɵɜɚɟɬ, ɱɬɨ ɤɧɹɡɶ
Ȼɢɫɦɚɪɤ ɩɪɢɧɹɥ ɪɨɥɶ ɦɚɤɥɟɪɚ ɦɟɠɞɭ ɞɜɭɦɹ ɧɟɡɚɜɢɫɢɦɵɦɢ ɞɟɪɠɚɜɚɦɢ, ɚ
ɧɟ ɦɟɠɞɭ ɞɟɪɠɚɜɨɣ ɢ ɟɺ ɩɨɞɞɚɧɧɵɦɢ. ȿɫɥɢ ɛɵ ɹ ɩɨɫɥɟɞɨɜɚɥ ɫɨɜɟɬɭ
ɝɨɫɩɨɞɢɧɚ ɋɬɭɪɞɡɵ, ɩɪɢɫɨɜɨɤɭɩɢɥ ɝɨɫɩɨɞɢɧ Ʌɚɯɨɜɚɪɢ, ɝɪɚɮ Ʉɚɥɶɧɨɤɢ ɞɚɥ
ɛɵ ɩɨɫɥɚɧɧɨɦɭ ɦɧɨɸ ɥɢɰɭ ɨɬɜɟɬ, ɤɨɬɨɪɵɣ ɧɟɬɪɭɞɧɨ ɩɪɟɞɜɢɞɟɬɶ, ɢ ɬɨɝɞɚ
ɦɧɟ ɧɢɱɟɝɨ ɧɟ ɨɫɬɚɜɚɥɨɫɶ ɛɵ ɞɪɭɝɨɝɨ, ɤɚɤ ɨɛɴɹɜɢɬɶ ɜɨɣɧɭ3 ɢɥɢ
ɩɪɟɞɫɬɚɜɢɬɶ ɢɡɜɢɧɟɧɢɹ, ɧɨ ɜɨɣɧɵ ɹ ɩɪɟɞɩɪɢɧɹɬɶ ɧɟ ɦɨɝɭ, ɚ ɢɡɜɢɧɟɧɢɣ ɧɟ
ɩɪɟɞɫɬɚɜɥɹɸ.
ɗɬɨ ɩɪɹɦɨɣ ɧɚɦɺɤ ɧɚ ɢɡɜɢɧɟɧɢɹ ɝɨɫɩɨɞɢɧɚ ɋɬɭɪɞɡɵ ɩɪɟɞ ɜɟɧɫɤɢɦ
ɤɚɛɢɧɟɬɨɦ ɜ ɛɵɬɧɨɫɬɶ ɟɝɨ ɦɢɧɢɫɬɪɨɦ ɢɧɨɫɬɪɚɧɧɵɯ ɞɟɥ, ɩɨ ɩɨɜɨɞɭ
ɧɟɭɦɟɫɬɧɨɝɨ ɡɚɹɜɥɟɧɢɹ ɨɞɧɨɝɨ ɢɡ ɦɢɧɢɫɬɪɨɜ ɨ ɧɟɨɛɯɨɞɢɦɨɫɬɢ
ɩɪɢɫɨɟɞɢɧɢɬɶ ɤ ɫɟɛɟ ɡɟɦɥɢ, ɧɚɫɟɥɺɧɧɵɟ ɪɭɦɵɧɚɦɢ ɢ ɜɯɨɞɹɳɢɟ ɧɵɧɟ ɜ
ɫɨɫɬɚɜ Ⱥɜɫɬɪɨ-ȼɟɧɝɪɢɢ.
ȼ ɡɚɤɥɸɱɟɧɢɟ ɝɨɫɩɨɞɢɧ Ʌɚɯɨɜɚɪɢ ɜɵɪɚɡɢɥ ɧɚɞɟɠɞɭ, ɱɬɨ ɦɟɠɞɭ
ɜɟɧɝɟɪɰɚɦɢ ɢ ɪɭɦɵɧɚɦɢ ɫɨɫɬɨɢɬɫɹ ɫɨɝɥɚɲɟɧɢɟ, ɧɨ ɧɟ ɩɨɧɢɦɚɟɬ, ɤɚɤɢɦ
ɨɛɪɚɡɨɦ ɦɨɠɧɨ ɛɵɥɨ ɛɵ ɩɨɫɥɟɞɨɜɚɬɶ ɫɨɜɟɬɚɦ ɝɨɫɩɨɞɢɧɚ ɋɬɭɪɞɡɵ. Ɇɵ
ɞɚɥɟɤɨ ɧɟ ɪɚɜɧɨɞɭɲɧɵ, ɡɚɤɨɧɱɢɥ ɝɨɫɩɨɞɢɧ Ʌɚɯɨɜɚɪɢ, ɤ ɩɨɥɨɠɟɧɢɸ
ɡɚɤɚɪɩɚɬɫɤɢɯ ɪɭɦɵɧ, ɧɨ ɧɢɤɨɝɞɚ ɧɟ ɜɫɬɚɧɟɦ ɜ ɩɨɥɨɠɟɧɢɟ, ɤɨɬɨɪɨɟ ɦɨɠɟɬ
ɩɨɜɥɟɱɶ ɡɚ ɫɨɛɨɣ ɨɞɧɨ ɥɢɲɶ ɭɧɢɠɟɧɢɟ.
Ʉɪɨɦɟ ɝɨɫɩɨɞɢɧɚ ɋɬɭɪɞɡɵ, ɜ ɩɪɟɧɢɹɯ ɭɱɚɫɬɜɨɜɚɥɢ ɞɪɭɝɢɟ ɱɥɟɧɵ
ɨɩɩɨɡɢɰɢɢ, ɜ ɬɨɦ ɱɢɫɥɟ ɝɨɫɩɨɞɚ Ɇɵɪɡɟɫɤɭ ɢ ɉɚɧɭ.
ȼɨɡɪɚɠɚɹ ɷɬɢɦ ɩɨɫɥɟɞɧɢɦ, ɦɢɧɢɫɬɪ ɭɞɟɥɨɜ Ʉɚɪɩ ɡɚɦɟɬɢɥ, ɱɬɨ, ɟɫɥɢ
Ɋɭɦɵɧɢɢ ɧɚɞɥɟɠɢɬ ɡɚɛɨɬɢɬɶɫɹ ɨ ɬɪɚɧɫɢɥɶɜɚɧɫɤɢɯ ɪɭɦɵɧɚɯ, ɬɨ ɩɨɱɟɦɭ ɠɟ
ɧɟ ɡɚɛɨɬɢɬɶɫɹ ɢ ɨ ɪɭɦɵɧɚɯ Ȼɟɫɫɚɪɚɛɢɢ ɢ ɡɚɬɟɦ ɨɛɪɚɬɢɬɶɫɹ ɫ ɜɨɩɪɨɫɨɦ,
ɤɨɬɨɪɨɦɭ ɢɡ ɫɨɛɪɚɬɶɟɜ ɧɚɞɥɟɠɢɬ ɨɤɚɡɚɬɶ ɩɨɦɨɳɶ ɧɚ ɫɥɭɱɚɣ ɜɨɣɧɵ ɦɟɠɞɭ
Ɋɨɫɫɢɟɣ ɢ Ⱥɜɫɬɪɢɟɣ. ɉɪɢ ɷɬɨɦ ɝɨɫɩɨɞɢɧ Ʉɚɪɩ, ɨɛɪɚɳɚɹɫɶ ɤ ɝɨɫɩɨɞɢɧɭ
Ɇɵɪɡɟɫɤɭ, ɩɪɟɞɥɨɠɢɥ ɟɦɭ, ɤɚɤ ȼɚɲɟɦɭ ȼɵɫɨɤɨɩɪɟɜɨɫɯɨɞɢɬɟɥɶɫɬɜɭ
ɛɥɚɝɨɭɝɨɞɧɨ ɛɭɞɟɬ ɭɫɦɨɬɪɟɬɶ ɢɡ ɩɪɢɥɚɝɚɟɦɨɣ ɭ ɫɟɝɨ ɝɚɡɟɬɧɨɣ ɜɵɪɟɡɤɢ4,

ɜɵɫɤɚɡɚɬɶɫɹ, ɩɪɟɞɩɨɱɢɬɚɟɬ ɥɢ ɨɧ Ɍɪɨɣɫɬɜɟɧɧɵɣ ɢɥɢ ɮɪɚɧɤɨ-ɪɭɫɫɤɢɣ ɫɨɸɡ.
Ƚɨɫɩɨɞɢɧ Ʉɚɪɩ, ɫɚɦɵɣ ɹɪɵɣ ɢɡ ɡɞɟɲɧɢɯ ɫɬɨɪɨɧɧɢɤɨɜ Ɍɪɨɣɫɬɜɟɧɧɨɝɨ
ɫɨɸɡɚ, ɧɟ ɦɨɝ, ɤɨɧɟɱɧɨ, ɭɩɭɫɬɢɬɶ ɫɥɭɱɚɹ, ɱɬɨɛɵ ɝɪɨɦɨɝɥɚɫɧɨ ɧɟ
ɩɪɨɜɨɡɝɥɚɫɢɬɶ ɫɜɨɢ ɫɨɱɭɜɫɬɜɢɹ ɢ ɩɪɟɞɚɧɧɨɫɬɶ ɛɟɪɥɢɧɫɤɨɦɭ ɢ ɜɟɧɫɤɨɦɭ
ɤɚɛɢɧɟɬɚɦ.
ɑɬɨ ɠɟ ɤɚɫɚɟɬɫɹ ɜɨɨɛɳɟ ɫɤɚɡɚɧɧɨɝɨ ɜ ɫɟɧɚɬɟ ɩɨ ɨɬɧɨɲɟɧɢɸ ɤ
ɪɭɦɵɧɚɦ, ɠɢɜɭɳɢɦ ɜɧɟ ɤɨɪɨɥɟɜɫɬɜɚ, ɨɧɨ, ɛɟɡ ɫɨɦɧɟɧɢɹ, ɩɨɜɬɨɪɢɬɫɹ ɩɪɢ
ɨɛɫɭɠɞɟɧɢɢ ɚɞɪɟɫɚ ɜ ɩɚɥɚɬɟ ɞɟɩɭɬɚɬɨɜ ɢ ɫɥɭɠɢɬ ɧɨɜɵɦ ɞɨɤɚɡɚɬɟɥɶɫɬɜɨɦ,
ɞɨ ɤɚɤɨɣ ɫɬɟɩɟɧɢ ɪɭɦɵɧɫɤɢɟ ɞɟɹɬɟɥɢ ɥɟɝɤɨ ɭɜɥɟɤɚɸɬɫɹ ɜɨ ɜɫɟɯ ɫɥɭɱɚɹɯ,
ɤɨɝɞɚ ɢɯ ɧɟɩɨɦɟɪɧɨɟ ɫɚɦɨɥɸɛɢɟ ɹɜɥɹɟɬɫɹ ɡɚɬɪɨɧɭɬɵɦ ɢ ɤɚɤ ɨɧɢ ɨɯɨɬɧɨ
ɩɪɟɞɚɸɬɫɹ ɬɳɟɫɥɚɜɧɵɦ ɦɟɱɬɚɧɢɹɦ.
ɋ ɝɥɭɛɨɤɢɦ ɩɨɱɬɟɧɢɟɦ ɢ ɧɟɢɡɦɟɧɧɨɸ ɩɪɟɞɚɧɧɨɫɬɶɸ, ɢɦɟɸ ɱɟɫɬɶ

1
ɗɬɨɬ ɚɫɩɟɤɬ ɩɪɢɡɧɚɜɚɥ ɢ ɪɭɦɵɧɫɤɢɣ ɦɨɧɚɪɯ. ȼ ɬɟɥɟɝɪɚɦɦɟ ɤɨɪɨɥɟɜɟ ȿɥɢɡɚɜɟɬɟ
ɨɧ ɭɤɚɡɵɜɚɥ, ɱɬɨ ɧɚɱɢɧɚɟɬɫɹ «ɛɨɪɶɛɚ, ɯɨɬɹ ɢ ɛɟɫɤɪɨɜɧɚɹ, ɧɨ ɧɚɫɬɨɥɶɤɨ ɨɠɟɫɬɨɱɺɧɧɚɹ, ɩɨ
ɩɪɨɛɥɟɦɟ Ɍɪɚɧɫɢɥɶɜɚɧɢɢ, ɱɬɨ ɨɧɚ ɧɚɫ ɫɬɚɜɢɬ ɜ ɱɪɟɡɜɵɱɚɣɧɨ ɬɪɭɞɧɨɟ ɩɨɥɨɠɟɧɢɟ.
Ʉɨɧɫɟɪɜɚɬɨɪɵ ɢ ɥɢɛɟɪɚɥɵ ɨɫɟɞɥɚɥɢ ɛɨɟɜɵɯ ɤɨɧɟɣ ɢ ɛɟɫɩɨɳɚɞɧɨ ɧɚɩɚɞɚɸɬ ɧɚ ɜɟɧɝɪɨɜ,
ɤɨɬɨɪɵɯ ɜɵɫɬɚɜɥɹɸɬ ɤɟɦ-ɬɨ ɜɪɨɞɟ ɜɚɪɜɚɪɨɜ ɡɚ ɬɨ, ɱɬɨ ɨɧɢ ɨɫɭɳɟɫɬɜɥɹɸɬ ɝɨɧɟɧɢɹ ɧɚ
ɪɭɦɵɧ». ɋɦ.: Cristescu, Carol I. CorespondenĠă personală, p. 332.
2
ɋɦ., ɞɥɹ ɫɪɚɜɧɟɧɢɹ, ɞɨɧɟɫɟɧɢɟ ɚɜɫɬɪɨ-ɜɟɧɝɟɪɫɤɨɝɨ ɩɨɫɥɚɧɧɢɤɚ ɜ Ȼɭɯɚɪɟɫɬɟ
Ƚɨɥɭɯɨɜɫɤɨɝɨ ɜ ȼɟɧɭ ɦɢɧɢɫɬɪɭ ɢɧɨɫɬɪɚɧɧɵɯ ɞɟɥ Ʉɚɥɶɧɨɤɢ ɨɬ 5(17) ɞɟɤɚɛɪɹ 1893 ɝ.: ɋɦ.: Regele
Carol I în rapoartele diplomatice austro-ungare 1877–1914. Vol. I. 1877–1896 /Ed. S. Cristescu.
Bucureúti, 2013. P. 340–342.
3
Ⱥɜɫɬɪɨ-ȼɟɧɝɪɢɢ.
4
Bucureúti, 6/18 decembrie 1893, nr. 56. Fonton către Giers

Dezbaterile din Senat pe marginea răspunsului la Mesajul Tronului1 s-au
remarcat prin discutarea aprinsă a situaĠiei românilor transilvăneni, la fel ca úi
aceea a altor confraĠi de acelaúi sânge care locuiesc în afara regatului.
Într-un amplu discurs care a ocupat o întreagă úedinĠă, domnul Dimitrie
Sturdza, după condamnarea dură a administraĠiei actuale úi reproúurile aduse
conservatorilor pentru inconsecvenĠă, s-a pronunĠat deschis în favoarea implicării

Guvernului de la Bucureúti în disputa dintre maghiari úi românii din Transilvania.
Cunoscut ca un aprig susĠinător al Triplei AlianĠe, domnul Sturdza a
declarat însă acum fără rezerve că Ungaria nu trebuie să mizeze pe prietenia
României până când nu va înceta în Ġară persecutarea poporului român.
O astfel de declaraĠie, care contravine atât de mult cunoscutelor
convingeri politice ale actualului conducător al partidului liberal, care îúi
doreúte cu nerăbdare úefia guvernului, a reprezentat o mare surpriză.
Analizând ceea ce aici se numeúte chestiunea naĠională, oratorul din
partea opoziĠiei a susĠinut că cea mai sigură garanĠie pentru România o
reprezintă faptul că de-a lungul graniĠelor sale locuiesc confraĠi de acelaúi
sânge. Cu cât este mai mulĠumitoare situaĠia acestora, cu atât mai mici sunt
riscurile pentru românii din regat.
Însă dacă un milion de români basarabeni se vor rusifica, dacă trei
milioane de conaĠionali se vor maghiariza úi dacă un milion de români din
Macedonia vor fi supuúi elenizării, atunci, prezice domnul Sturdza, situaĠia
naĠională a românilor de aici se va deteriora simĠitor. ùi dacă într-un sfârúit
românii transilvăneni vor fi cu totul înrobiĠi, atunci va bate úi ceasul de pe urmă
pentru România.
Este însă în interesul marilor puteri, subliniază domnul Sturdza,
păstrarea nu doar a regatului român, dar úi a poporului român.
Din punctul său de vedere, privitor la România se poate spune ceea ce s-a
spus cândva despre Austria: dacă aceasta nu ar fi existat, ea ar fi trebuit inventată.
Vorbind mai apoi despre solicitările românilor transilvăneni, oratorul
recunoaúte că Guvernul de la Bucureúti trebuie să insiste pentru satisfacerea
acestora, acuzând conservatorii, care nu au făcut nimic pentru sprijinirea
poporului român. Din punctul său de vedere, după exemplul principelui Bismarck
la Congresul de la Berlin, guvernul ar trebui să-úi asume rolul de mijlocitor onest
úi să împace Guvernul de la Budapesta cu românii transilvăneni2.
În cadrul următoarei úedinĠe, ministrul Afacerilor Străine a dezminĠit
acuzaĠiile tendenĠioase privitoare la administrarea finanĠelor úi la politicile
comerciale úi reproúurile privind instabilitatea regimului conservator.
Partidul nostru, a observat domnul Lahovari, se află deja de cinci ani la
putere, iar în ultimii doi ani componenĠa guvernului nu a suferit nici o
modificare. În timpul lui Brătianu, doar preúedintele Consiliului nu a fost
schimbat, cu toate că úi-a prezentat de úapte ori demisia; în total, din 1876 până
în 1887 au existat 17 miniútri ai afacerilor interne, 20 miniútri ai finanĠelor, 18
miniútri ai lucrărilor publice, 13 miniútri ai apărării, o cifră cu ghinion, a
observat domnul Lahovari, iar ultimul dintre aceútia úi-a încheiat cariera în
închisoare.
Adresându-se, în sfârúit, la cele afirmate de domnul Sturdza cu privire
la confraĠii transilvăneni, domnul Lahovari a observat că această chestiune face
parte din categoria acelora care trebuie examinate cu o atenĠie deosebită úi pe
care este criminal să o tratezi din punct de vedere partinic.
Domnul Sturdza ne propune, a observat domnul Lahovari, o politică a

ingerinĠelor, dar până acum el ne recomanda apropierea de Tripla AlianĠă. Cum
pot fi explicate însă opiniile sale de acum privitoare la Austro-Ungaria, care
face parte din Tripla AlianĠă? Din punctul său de vedere, România nu trebuie să
rămână indiferentă faĠă de discriminările la care sunt supuúi confraĠii lor din
Transilvania, însă, a observat domnul Lahovari, aceste discriminări nu trebuie
exagerate.
Din punctul de vedere al domnului Sturdza, guvernul este obligat să se
îngrijească nu doar de inviolabilitatea regatului român, dar úi de aceea a fraĠilor
de acelaúi sânge, care locuiesc dincolo de Prut, dincolo de CarpaĠi úi în Balcani,
dar, în timpul în care s-a aflat la putere, domnul Sturdza nu a manifestat nici pe
departe dorinĠa de a proteja poporul român. Solicitând de la guvernul actual să
se implice direct, el uită că principele Bismarck úi-a asumat rolul de mijlocitor
între două state independente, iar nu între o putere úi supuúii săi. Dacă eu aú
urma sfatului domnului Sturdza, a completat domnul Lahovari, contele Kálnoky
i-ar da persoanei trimise de mine un răspuns care nu este dificil de anticipat, iar
mie nu mi-ar rămâne altceva de făcut decât să declar război3 sau să ofer scuze.
Însă eu nu pot să declar război, iar scuze eu nu pot oferi.
Această aluzie directă la scuzele oferite Guvernului de la Viena de
domnul Sturdza pe când era ministru al Afacerilor Străine, ca urmare a unei
declaraĠii nepotrivite a unui ministru privind necesitatea unirii tuturor teritoriilor
locuite de români, care în prezent sunt parte a Austro-Ungariei.
În încheiere, domnul Lahovari úi-a exprimat speranĠa că maghiarii úi
românii vor ajunge la o înĠelegere, dar că nu înĠelege cum ar putea urma
sfaturile domnului Sturdza. Noi nu suntem deloc indiferenĠi faĠă de situaĠia
românilor de dincolo de CarpaĠi, a încheiat domnul Lahovari, dar nu vom
accepta niciodată situaĠia de a fi doar umiliĠi.
În afară de domnul Sturdza, la dezbateri au mai participat úi alĠi membri
ai opoziĠiei, printre care domnii Mârzescu úi Panu.
Replicându-le acestora din urmă, ministrul Domeniilor Publice, Carp, a
observat că, dacă România trebuie să se îngrijească de românii transilvăneni,
atunci de ce nu s-ar îngriji úi de românii din Basarabia, întrebând, mai apoi,
cărora dintre confraĠi ar trebui să li se acorde ajutor în cazul unui război dintre
Rusia úi Austria? În acest context, domnul Carp s-a adresat domnului Mârzescu,
propunându-i, aúa cum ExcelenĠa Voastră va putea constata din extrasul de ziar
ataúat la acest raport4, să spună dacă preferă Tripla AlianĠă sau alianĠa franco-rusă.
Domnul Carp, unul dintre cei mai aprigi susĠinători ai Triplei AlianĠe,
nu a putut să rateze, desigur, ocazia pentru a-úi declara cu voce tare simpatia úi
devotamentul său faĠă de guvernele de la Berlin úi Viena.
În ceea ce priveúte opiniile exprimate în Senat cu privire la românii care
locuiesc în afara regatului, acestea se vor repeta fără îndoială cu ocazia
discutării răspunsului la Mesajul Tronului în Camera DeputaĠilor, reprezentând
o nouă dovadă a nivelului până la care se ridică entuziasmarea uúoară a
oamenilor politici români în toate cazurile în care este atinsă vanitatea lor
nemăsurată úi cu câtă plăcere se lasă cuprinúi de vise de mărire.
1
Acest aspect era recunoscut úi de suveranul român. Într-o telegramă trimisă reginei
Elisabeta, observa că se pornise „o luptă într-adevăr nesângeroasă, dar cu atât mai înverúunată
asupra problemei Transilvaniei care ne pune într-o situaĠie extrem de dificilă. Conservatorii úi
liberalii au încălecat pe caii de luptă úi îi atacă fără cruĠare pe unguri, pe care îi prezintă ca pe
niúte barbari din cauza prigoanei lor asupra românilor” (Cristescu, Carol I. CorespondenĠă
personală, p. 332).
2
A se vedea, pentru comparaĠie, úi raportul trimis de ministrul plenipotenĠiar austro-ungar
acreditat la Bucureúti, Goáuchowski, către Kálnoky, la 5/17 decembrie 1893 (Regele Carol I în
rapoartele diplomatice austro-ungare 1877-1914, vol. I, 1877-1896, studiul introductiv,
traducerea, adaptarea úi notele de Sorin Cristescu, Bucureúti, 2013, p. 340-342).
3
Austro-Ungariei.
4
Nu se publică.
44

ɉɨ ɩɨɜɨɞɭ ɩɪɟɧɢɣ ɨɛ ɚɞɪɟɫɟ ɜ ɩɚɥɚɬɟ ɞɟɩɭɬɚɬɨɜ ɜɨɡɨɛɧɨɜɢɥɢɫɶ ɬɟ
ɠɟ ɧɚɩɚɞɤɢ ɧɚ ɩɪɚɜɢɬɟɥɶɫɬɜɨ, ɤɚɤ ɢ ɜ ɫɟɧɚɬɟ, ɢ ɬɟ ɠɟ ɛɨɥɟɟ ɢɥɢ ɦɟɧɟɟ
ɢɫɤɪɟɧɧɢɟ ɩɪɨɹɜɥɟɧɢɹ ɫɨɱɭɜɫɬɜɢɹ ɤ ɫɟɦɢɝɪɚɞɫɤɢɦ ɪɭɦɵɧɚɦ.
ɍɱɚɫɬɜɨɜɚɜɲɢɟ ɜ ɩɪɟɧɢɹɯ ɞɟɩɭɬɚɬɵ ɪɭɤɨɜɨɞɢɥɢɫɶ ɜɫɟɝɨ ɛɨɥɟɟ
ɥɢɱɧɵɦɢ ɪɚɫɱɺɬɚɦɢ. Ɍɚɤɢɦ ɨɛɪɚɡɨɦ, ɠɭɧɢɦɢɫɬ Ⱥɪɢɨɧ, ɠɟɥɚɹ, ɩɨ ɩɪɢɦɟɪɭ
ɝɨɫɩɨɞɢɧɚ Ʉɚɪɩɚ ɜ ɫɟɧɚɬɟ, ɨɬɜɥɟɱɶ ɜɧɢɦɚɧɢɟ ɨɬ ɡɚɤɚɪɩɚɬɫɤɢɯ ɪɭɦɵɧ,
ɧɚɩɨɦɧɢɥ, ɱɬɨ Ȼɪɷɬɢɚɧɭ ɩɪɢɡɧɚɜɚɥ, ɱɬɨ Ɋɭɦɵɧɢɢ ɧɟɬ ɞɟɥɚ ɞɨ ɬɨɝɨ, ɱɬɨ
ɞɟɥɚɟɬɫɹ ɜ Ⱥɜɫɬɪɨ-ȼɟɧɝɪɢɢ, ɩɪɢɫɨɜɨɤɭɩɢɜ, ɱɬɨ ɧɚ ɟɝɨ ɜɡɝɥɹɞ, ɧɟ ɫɥɟɞɭɟɬ
ɡɚɛɵɜɚɬɶ ɛɟɡɦɨɥɜɧɨ ɫɬɪɚɞɚɸɳɢɯ ɛɟɫɫɚɪɚɛɫɤɢɯ ɟɞɢɧɨɩɥɟɦɟɧɧɢɤɨɜ.
ɋ ɞɪɭɝɨɣ ɫɬɨɪɨɧɵ, ɹɪɵɣ ɥɢɛɟɪɚɥ Ɏɥɟɜɚ1, ɪɟɡɤɨ ɭɩɪɟɤɚɜɲɢɣ
ɤɨɧɫɟɪɜɚɬɨɪɨɜ ɜ ɪɚɜɧɨɞɭɲɢɢ ɤ ɬɪɚɧɫɢɥɶɜɚɧɫɤɢɦ ɪɭɦɵɧɚɦ ɢ ɧɟ
ɞɨɩɭɫɤɚɸɳɢɣ ɫɪɚɜɧɟɧɢɹ, ɫɞɟɥɚɧɧɨɝɨ ɝɨɫɩɨɞɢɧɨɦ Ʉɚɪɩɨɦ ɦɟɠɞɭ ɧɢɦɢ ɢ
ɠɢɜɭɳɢɦɢ ɩɨ ɬɭ ɫɬɨɪɨɧɭ ɉɪɭɬɚ ɫɨɛɪɚɬɶɹɦɢ, ɡɚɹɜɢɥ, ɱɬɨ ɛɟɫɫɚɪɚɛɫɤɢɟ
ɪɭɦɵɧɵ ɧɚɯɨɞɹɬɫɹ ɜ ɨɞɢɧɚɤɨɜɨɦ ɩɨɥɨɠɟɧɢɢ ɫ ɨɫɬɚɥɶɧɵɦɢ ɨɛɢɬɚɬɟɥɹɦɢ
Ɋɨɫɫɢɢ, ɬɨɝɞɚ ɤɚɤ ɧɚɰɢɨɧɚɥɶɧɵɣ ɜɨɩɪɨɫ ɜ Ɍɪɚɧɫɢɥɶɜɚɧɢɢ ɩɪɟɞɫɬɚɜɥɹɟɬɫɹ
ɞɟɥɨɦ ɡɚɤɨɧɧɨɫɬɢ ɢ ɫɩɪɚɜɟɞɥɢɜɨɫɬɢ, ɢ ɜ ɡɚɤɥɸɱɟɧɢɟ ɜɵɫɤɚɡɚɥ ɭɛɟɠɞɟɧɢɟ,

ɱɬɨ ɧɚɫɬɨɹɳɟɟ ɞɜɢɠɟɧɢɟ ɩɨɜɥɟɱɺɬ ɡɚ ɫɨɛɨɣ ɨɛɴɟɞɢɧɟɧɢɟ ɜɫɟɯ ɪɭɦɵɧ.
Ɉɛɪɚɬɢɜɲɢ ɜɨɩɪɨɫ ɨ ɫɟɦɢɝɪɚɞɫɤɢɯ ɪɭɦɵɧɚɯ ɜ ɨɪɭɞɢɟ ɩɪɨɬɢɜ
Ɇɢɧɢɫɬɟɪɫɬɜɚ, ɨɩɩɨɡɢɰɢɹ ɧɚɫɬɚɢɜɚɥɚ ɧɚ ɧɟɨɛɯɨɞɢɦɨɫɬɢ ɜɦɟɲɚɬɟɥɶɫɬɜɚ
ɩɪɚɜɢɬɟɥɶɫɬɜɚ, ɡɚ ɢɫɤɥɸɱɟɧɢɟɦ ɨɞɧɨɝɨ ɢɡ ɛɵɜɲɢɯ ɦɢɧɢɫɬɪɨɜ
ɛɪɷɬɢɚɧɨɜɫɤɢɯ ɜɪɟɦɺɧ, ɝɨɫɩɨɞɢɧɚ ɋɬɨɣɱɟɫɤɭ2, ɤɨɬɨɪɵɣ, ɯɨɬɹ ɢ ɝɨɪɹɱɢɣ
ɡɚɳɢɬɧɢɤ ɬɪɚɧɫɢɥɶɜɚɧɫɤɢɯ ɪɭɦɵɧ, ɬɟɦ ɧɟ ɦɟɧɟɟ, ɩɪɟɞɨɫɬɟɪɟɝɚɥ ɨɬ
ɨɩɚɫɧɵɯ ɞɥɹ Ɋɭɦɵɧɢɢ ɭɜɥɟɱɟɧɢɣ.
ɇɟ ɫɦɟɹ ɭɬɪɭɠɞɚɬɶ ɜɧɢɦɚɧɢɹ ȼɚɲɟɝɨ ȼɵɫɨɤɨɩɪɟɜɨɫɯɨɞɢɬɟɥɶɫɬɜɚ
ɞɚɥɶɧɟɣɲɢɦɢ ɩɨɞɪɨɛɧɨɫɬɹɦɢ, ɞɨɥɝɨɦ ɫɱɢɬɚɸ, ɨɞɧɚɤɨ, ɜɤɪɚɬɰɟ ɨɬɦɟɬɢɬɶ
ɜɨɡɪɚɠɟɧɢɹ ɦɢɧɢɫɬɪɨɜ ɧɚɪɨɞɧɨɝɨ ɩɪɨɫɜɟɳɟɧɢɹ ɢ ɢɧɨɫɬɪɚɧɧɵɯ ɞɟɥ ɜ
ɨɬɜɟɬɟ ɧɚ ɛɟɡɞɟɥɶɧɨɟ ɩɭɫɬɨɫɥɨɜɢɟ, ɩɪɨɞɨɥɠɚɜɲɟɟɫɹ ɜ ɩɚɥɚɬɟ ɰɟɥɭɸ
ɧɟɞɟɥɸ.
Ƚɨɫɩɨɞɢɧ Ɍɚɤɟ ɂɨɧɟɫɤɭ, ɩɪɟɠɞɟ ɜɫɟɝɨ, ɨɛɪɚɬɢɥɫɹ ɤ ɨɩɩɨɡɢɰɢɢ ɫ
ɡɚɫɥɭɠɟɧɧɵɦ ɭɩɪɺɤɨɦ, ɱɬɨ ɧɟɬ ɧɚ ɫɜɟɬɟ ɩɚɪɥɚɦɟɧɬɚ, ɝɞɟ ɛɵ ɩɪɨɢɫɯɨɞɢɥɨ
ɤɨɝɞɚ-ɥɢɛɨ ɩɨɞɨɛɧɨɝɨ ɪɨɞɚ ɨɛɫɭɠɞɟɧɢɟ, ɡɚɫɢɦ ɦɢɧɢɫɬɪ ɡɚɦɟɬɢɥ, ɱɬɨ
ɪɭɦɵɧɫɤɢɣ ɜɨɩɪɨɫ ɧɟ ɜɱɟɪɚ ɜɨɡɧɢɤ, ɧɨ ɱɬɨ ɨɛɫɭɠɞɟɧɢɟ ɟɝɨ ɜ ɞɚɧɧɨɦ
ɫɥɭɱɚɟ ɧɟɭɦɟɫɬɧɨ. ɉɪɢ ɷɬɨɦ, ɨɞɧɚɤɨ, ɢ ɨɧ ɧɚɩɨɦɧɢɥ ɨ ɬɨɦ, ɱɬɨ ɧɢɤɨɝɞɚ
Ʉɚɪɩɚɬɵ ɧɟ ɫɨɫɬɚɜɥɹɥɢ ɧɚɰɢɨɧɚɥɶɧɨɝɨ ɩɪɟɞɟɥɚ, ɧɨ ɥɢɲɶ ɩɨɥɢɬɢɱɟɫɤɭɸ
ɝɪɚɧɢɰɭ. ɇɚ ɟɝɨ ɜɡɝɥɹɞ, ɧɢɤɚɤɚɹ ɨɩɚɫɧɨɫɬɶ ɧɟ ɭɝɪɨɠɚɟɬ ɧɵɧɟ ɪɭɦɵɧɫɤɨɣ
ɢɞɟɟ, ɢ ɜɫɟ ɩɨɩɵɬɤɢ ɜ Ɍɪɚɧɫɢɥɶɜɚɧɢɢ ɨɛ ɢɫɤɨɪɟɧɟɧɢɢ ɧɚɰɢɨɧɚɥɶɧɨɝɨ ɞɭɯɚ
ɨɫɬɚɜɚɥɢɫɶ ɛɟɡɭɫɩɟɲɧɵɦɢ. ɍɩɪɟɤɚɹ ɡɚɫɢɦ ɨɩɩɨɡɢɰɢɨɧɧɵɯ ɞɟɩɭɬɚɬɨɜ ɜ
ɩɪɨɬɢɜɨɪɟɱɢɹɯ, ɦɢɧɢɫɬɪ ɜɵɫɬɚɜɢɥ ɧɚ ɜɢɞ ɧɟɩɨɫɥɟɞɨɜɚɬɟɥɶɧɵɣ ɨɛɪɚɡ
ɞɟɣɫɬɜɢɹ ɥɢɛɟɪɚɥɶɧɨɝɨ ɭɩɪɚɜɥɟɧɢɹ ɩɨ ɨɬɧɨɲɟɧɢɸ ɤ ɫɨɫɟɞɧɢɦ ɪɭɦɵɧɚɦ. ȼ
ɬɨ ɫɚɦɨɟ ɜɪɟɦɹ, ɤɨɝɞɚ ɩɪɟɫɥɟɞɨɜɚɧɢɹ ɩɪɨɬɢɜ ɬɪɚɧɫɢɥɶɜɚɧɫɤɢɯ ɪɭɦɵɧ
ɭɫɢɥɢɜɚɥɢɫɶ, Ȼɪɷɬɢɚɧɭ ɧɟ ɞɨɩɭɫɤɚɥ ɧɢ ɦɚɥɟɣɲɟɣ ɬɟɧɢ ɚɝɢɬɚɰɢɢ.
ɇɚɦ ɧɚɞɥɟɠɢɬ, ɩɪɨɞɨɥɠɚɥ ɝɨɫɩɨɞɢɧ ɂɨɧɟɫɤɭ, ɭɜɚɠɚɬɶ ɚɜɬɨɧɨɦɢɸ
ɞɪɭɝɢɯ ɝɨɫɭɞɚɪɫɬɜ, ɟɫɥɢ ɦɵ ɯɨɬɢɦ, ɱɬɨɛɵ ɭɜɚɠɚɥɢ ɧɚɲɭ ɫɨɛɫɬɜɟɧɧɭɸ. ȼ
ɧɚɫɬɨɹɳɟɟ ɜɪɟɦɹ ɜɦɟɲɚɬɟɥɶɫɬɜɨ ɜ ɛɨɪɶɛɭ, ɤɨɬɨɪɭɸ ɜɟɞɭɬ ɧɚɲɢ ɛɪɚɬɶɹ,
ɛɵɥɨ ɛɵ ɩɚɝɭɛɧɵɦ ɞɥɹ ɧɢɯ. ɉɪɢ ɷɬɨɦ ɧɢɤɬɨ ɢɡ ɧɚɫ ɧɟ ɨɬɪɢɰɚɟɬ, ɱɬɨ, ɟɫɥɢ
ɫɭɳɟɫɬɜɨɜɚɧɢɟ ɪɭɦɵɧ ɜɧɟ ɩɪɟɞɟɥɨɜ Ɋɭɦɵɧɢɢ ɩɨɥɟɡɧɨ ɞɥɹ ɤɨɪɨɥɟɜɫɬɜɚ,
ɫɭɳɟɫɬɜɨɜɚɧɢɟ ɫɟɝɨ ɩɨɫɥɟɞɧɟɝɨ ɧɟɨɛɯɨɞɢɦɨ ɞɥɹ ɜɫɟɝɨ ɪɭɦɵɧɫɤɨɝɨ
ɩɥɟɦɟɧɢ.
Ʌɢɛɟɪɚɥɵ, ɡɚɤɨɧɱɢɥ ɝɨɫɩɨɞɢɧ ɂɨɧɟɫɤɭ, ɯɨɬɟɥɢ ɩɨɞɫɬɚɜɢɬɶ ɧɚɦ
ɥɨɜɭɲɤɭ ɜ ɧɚɞɟɠɞɟ, ɱɬɨ ɦɵ ɫɞɟɥɚɟɦ ɡɚɹɜɥɟɧɢɹ, ɤɨɬɨɪɵɟ ɧɚɫ
ɫɤɨɦɩɪɨɦɟɬɢɪɭɸɬ ɡɚ ɝɪɚɧɢɰɟɣ ɢ ɨɫɥɚɛɹɬ ɧɚɫ ɜ ɫɚɦɨɣ ɫɬɪɚɧɟ. ɇɨ ɛɥɚɝɨɞɚɪɹ
ɧɚɲɟɦɭ ɩɪɹɦɨɦɭ ɨɛɪɚɡɭ ɞɟɣɫɬɜɢɹ ɦɵ ɢɡɛɟɝɥɢ ɷɬɨɣ ɥɨɜɭɲɤɢ.
ɇɨ ɷɬɢɦɢ ɡɚɹɜɥɟɧɢɹɦɢ ɨɩɩɨɡɢɰɢɹ ɧɟ ɭɞɨɜɨɥɶɫɬɜɨɜɚɥɚɫɶ. Ɉɞɢɧ ɢɡ
ɨɩɩɨɡɢɰɢɨɧɧɵɯ ɞɟɩɭɬɚɬɨɜ ɫɱɺɥ ɧɭɠɧɵɦ ɩɪɢ ɜɬɨɪɨɦ ɱɬɟɧɢɢ ɩɪɨɢɡɧɟɫɬɢ
ɞɥɢɧɧɭɸ ɪɟɱɶ, ɧɚ ɤɨɬɨɪɭɸ ɨɬɜɟɬɢɥ ɦɢɧɢɫɬɪ ɢɧɨɫɬɪɚɧɧɵɯ ɞɟɥ.
Ƚɨɫɩɨɞɢɧ Ʌɚɯɨɜɚɪɢ ɜ ɨɛɳɢɯ ɱɟɪɬɚɯ ɩɨɜɬɨɪɢɥ ɜ ɩɚɥɚɬɟ ɡɚɹɜɥɟɧɢɹ
ɫɜɨɢ ɜ ɫɟɧɚɬɟ, ɡɚɦɟɬɢɜ ɥɢɛɟɪɚɥɚɦ, ɱɬɨ ɢɦ ɧɟɬ ɧɢɤɚɤɨɝɨ ɩɨɜɨɞɚ ɝɨɪɞɢɬɶɫɹ
ɡɚɳɢɬɨɣ, ɨɤɚɡɚɧɧɨɣ ɛɭɞɬɨ ɛɵ ɢɦɢ ɫɟɦɢɝɪɚɞɫɤɢɦ ɪɭɦɵɧɚɦ. Ȼɪɷɬɢɚɧɭ
ɝɨɜɨɪɢɥ ɝɪɨɦɤɨ, ɥɢɲɶ ɩɨɤɚ Ⱥɜɫɬɪɨ-ȼɟɧɝɪɢɹ ɡɚɧɹɬɚ ɛɵɥɚ ɜɧɭɬɪɟɧɧɢɦɢ ɢ

ɜɧɟɲɧɢɦɢ ɡɚɛɨɬɚɦɢ, ɧɨ ɤɨɝɞɚ ɨɛɫɬɨɹɬɟɥɶɫɬɜɚ ɢɡɦɟɧɢɥɢɫɶ, ɧɟɫɞɟɪɠɚɧɧɨɫɬɶ
ɟɝɨ ɞɨɜɟɥɚ ɬɨɝɞɚɲɧɟɟ ɩɪɚɜɢɬɟɥɶɫɬɜɨ ɞɨ ɭɧɢɡɢɬɟɥɶɧɵɯ ɩɪɢɺɦɨɜ ɩɟɪɟɞ
Ⱥɜɫɬɪɨ-ȼɟɧɝɪɢɟɣ, ɢ ɜ ɭɝɨɞɭ ɟɣ ɩɨɫɥɟɞɨɜɚɥɨ ɭɞɚɥɟɧɢɟ ɷɦɢɝɪɚɧɬɨɜ ɢ ɞɪɭɝɢɟ
ɦɟɪɵ ɫɬɪɨɝɨɫɬɢ. ɇɵɧɟ ɠɟ ɩɪɚɜɢɬɟɥɶɫɬɜɨ ɞɨɩɭɫɤɚɟɬ ɜɫɟ ɞɨɡɜɨɥɟɧɧɵɟ
ɦɚɧɢɮɟɫɬɚɰɢɢ. Ʉɨɧɫɟɪɜɚɬɨɪɵ ɧɟ ɬɪɟɛɭɸɬ ɧɢ ɨɬ ɨɞɧɨɝɨ ɪɭɦɵɧɚ ɛɵɬɶ
ɪɚɜɧɨɞɭɲɧɵɦ ɤ ɫɜɨɢɦ ɡɚɤɚɪɩɚɬɫɤɢɦ ɫɨɛɪɚɬɶɹɦ. ɉɪɚɜɢɬɟɥɶɫɬɜɨ ɫɚɦɨ ɢɦ
ɫɨɱɭɜɫɬɜɭɟɬ, ɧɨ ɟɫɬɶ ɛɨɥɶɲɚɹ ɪɚɡɧɢɰɚ ɦɟɠɞɭ ɱɭɜɫɬɜɚɦɢ ɢ ɩɨɥɢɬɢɱɟɫɤɢɦɢ
ɞɟɣɫɬɜɢɹɦɢ. ɇɨ, ɩɪɢɛɚɜɢɥ ɝɨɫɩɨɞɢɧ Ʌɚɯɨɜɚɪɢ, ɧɚɦ ɧɟɥɶɡɹ ɛɭɞɟɬ
ɨɮɢɰɢɚɥɶɧɨ ɜɦɟɲɚɬɶɫɹ ɜ ɤɚɤɨɣ ɛɵ ɬɨ ɧɢ ɛɵɥɨ ɮɨɪɦɟ, ɢɛɨ ɷɬɨ
ɜɦɟɲɚɬɟɥɶɫɬɜɨ ɛɵɥɨ ɛɵ ɨɩɚɫɧɨ ɢ ɩɪɨɬɢɜɧɨ ɜɫɟɦ ɦɟɠɞɭɧɚɪɨɞɧɵɦ
ɬɪɚɞɢɰɢɹɦ. ȼɨɣɧɚ ɢɥɢ ɢɡɜɢɧɟɧɢɹ ɛɵɥɢ ɛɵ ɩɨɫɥɟɞɫɬɜɢɟɦ ɩɨɞɨɛɧɨɣ
ɩɨɥɢɬɢɤɢ. Ʉɪɨɦɟ ɷɬɨɝɨ, ɦɵ ɧɟ ɦɨɠɟɦ ɨɛɭɫɥɨɜɥɢɜɚɬɶ ɧɚɲɭ ɜɧɟɲɧɸɸ
ɩɨɥɢɬɢɤɭ ɠɟɥɚɧɢɹɦɢ ɬɪɚɧɫɢɥɶɜɚɧɫɤɢɯ ɪɭɦɵɧ. Ɋɭɦɵɧɫɤɨɟ ɤɨɪɨɥɟɜɫɬɜɨ
ɩɪɢɞɟɪɠɢɜɚɟɬɫɹ ɫɜɨɟɣ ɫɨɛɫɬɜɟɧɧɨɣ ɩɨɥɢɬɢɤɢ.
Ɂɚɹɜɥɟɧɢɹ ɝɨɫɩɨɞɢɧɚ Ʌɚɯɨɜɚɪɢ ɜɫɬɪɟɱɟɧɵ ɛɵɥɢ ɪɭɤɨɩɥɟɫɤɚɧɢɹɦɢ,
ɢ ɩɪɨɟɤɬ ɚɞɪɟɫɚ ɭɬɜɟɪɠɞɺɧ 73ɦɹ ɝɨɥɨɫɚɦɢ ɩɪɨɬɢɜ 31ɝɨ.
1
ɇɢɤɨɥɚɟ Ɏɥɟɜɚ. ȼ 1900–1909 ɝɝ. ɹɜɥɹɥɫɹ ɪɭɦɵɧɫɤɢɦ ɩɨɥɧɨɦɨɱɧɵɦ ɦɢɧɢɫɬɪɨɦ ɜ
Ɋɢɦɟ. Ɋɚɧɟɟ ɠɟ, ɜ 1899 ɝ. ɨɧ ɫɨɝɥɚɫɢɥɫɹ ɜɨɣɬɢ ɜ ɩɪɚɜɹɳɢɣ ɤɚɛɢɧɟɬ ɤɨɧɫɟɪɜɚɬɨɪɚ Ⱦɠ.
Ʉɚɧɬɚɤɭɡɢɧɨ, ɩɨɥɭɱɢɜ ɩɨɪɬɮɟɥɶ ɦɢɧɢɫɬɪɚ ɫɟɥɶɫɤɨɝɨ ɯɨɡɹɣɫɬɜɚ, ɩɪɨɦɵɲɥɟɧɧɨɫɬɢ, ɬɨɪɝɨɜɥɢ
ɢ ɝɨɫɭɞɚɪɫɬɜɟɧɧɵɯ ɢɦɭɳɟɫɬɜ.
2
Ʉɨɧɫɬɚɧɬɢɧ ɂ. ɋɬɨɣɱɟɫɤɭ (1852–1911) ɹɜɥɹɥɫɹ ɨɞɧɢɦ ɢɡ ɪɭɤɨɜɨɞɹɳɢɯ ɱɥɟɧɨɜ
ɥɢɛɟɪɚɥɶɧɨɣ ɩɚɪɬɢɢ, ɨɞɧɚɤɨ, ɜɩɥɨɬɶ ɞɨ 1888 ɝ. ɧɟ ɩɨɥɭɱɚɥ ɦɢɧɢɫɬɟɪɫɤɢɯ ɩɨɪɬɮɟɥɟɣ. ɉɨɫɥɟ
1895 ɝ. ɨɧ ɜɯɨɞɢɥ ɜ ɪɚɡɥɢɱɧɵɟ ɥɢɛɟɪɚɥɶɧɵɟ ɩɪɚɜɹɳɢɟ ɤɚɛɢɧɟɬɵ, ɜɨɡɝɥɚɜɥɹɹ ɩɨɩɟɪɟɦɟɧɧɨ
ɦɢɧɢɫɬɟɪɫɬɜɚ ɧɚɪɨɞɧɨɝɨ ɨɛɪɚɡɨɜɚɧɢɹ ɢ ɤɭɥɶɬɨɜ, ɢɧɨɫɬɪɚɧɧɵɯ ɞɟɥ, ɸɫɬɢɰɢɢ, ɚ ɬɚɤɠɟ
ɫɟɥɶɫɤɨɝɨ ɯɨɡɹɣɫɬɜɚ, ɩɪɨɦɵɲɥɟɧɧɨɫɬɢ, ɬɨɪɝɨɜɥɢ ɢ ɝɨɫɭɞɚɪɫɬɜɟɧɧɵɯ ɢɦɭɳɟɫɬɜ.

La fel ca în Senat, în timpul dezbaterilor din Camera DeputaĠilor pentru
răspunsul la Mesajul Tronului au fost reluate atacurile asupra guvernului, fiind
exprimate aceleaúi sentimente mai mult sau mai puĠin sincere de compasiune
faĠă de situaĠia românilor transilvăneni.
DeputaĠii care au participat la dezbateri s-au condus de calcule

personale úi mai evidente. Astfel, junimistul Arion, dorind, după exemplul
domnului Carp la Senat, să abată atenĠia de la românii transilvăneni, a amintit
faptul că Brătianu recunoútea că ceea ce se întâmplă în Austro-Ungaria nu este
de competenĠa României, adăugând că, din punctul său de vedere, nu trebuie să
se uite de conaĠionalii basarabeni care suferă în tăcere.
Pe de altă parte, liberalul înflăcărat Fleva1, care i-a acuzat dur pe
conservatori de indiferenĠă faĠă de românii din Transilvania, respingând
comparaĠia făcută de domnul Carp între aceútia úi confraĠii care locuiesc în
partea cealaltă a Prutului, a declarat că românii basarabeni se află în aceeaúi
situaĠie ca úi ceilalĠi locuitori ai Rusiei, în timp ce chestiunea naĠională din
Transilvania reprezintă o problemă a legalităĠii úi dreptăĠii. Acesta a exprimat în
încheiere convingerea că actuala miúcare va conduce la unirea tuturor românilor.
Transformând chestiunea românilor transilvăneni într-o armă de luptă
împotriva guvernului, opoziĠia a insistat asupra necesităĠii amestecului guver-
nului, cu excepĠia unui fost ministru din perioada lui Brătianu, domnul Stoicescu2,
care, chiar dacă este un apărător înflăcărat al românilor transilvăneni, a atras
atenĠia asupra patimilor periculoase pentru România.
Fără a cuteza să împovărez atenĠia ExcelenĠei Voastre cu alte detalii,
consider totuúi că este de datoria mea să remarc pe scurt observaĠiile ministrului
InstrucĠiunii Publice úi ministrului Afacerilor Străine, formulate în răspunsul la
vorbele goale, fără rost, exprimate în Parlament timp de o săptămână.
Domnul Take Ionescu s-a adresat mai întâi opoziĠiei cu un reproú
întemeiat, că nu există pe lume un parlament unde ar avea loc o astfel de
dezbatere, după care ministrul a observat că chestiunea românească nu a apărut
de ieri úi că discutarea ei în această situaĠie este nepotrivită. Totuúi, el a
reamintit faptul că munĠii CarpaĠi nu au reprezentat niciodată o frontieră
naĠională, ci doar o graniĠă politică. Din punctul său de vedere, ideea româ-
nismului nu este ameninĠată astăzi nici într-un fel úi toate tentativele de a
dezrădăcina în Transilvania spiritul naĠional au rămas fără succes. Reproúându-le
după aceasta deputaĠilor din opoziĠie faptul că se pierd în contradicĠii, ministrul
le-a pus în vedere inconsecvenĠa în acĠiuni a administraĠiei liberale faĠă de
românii din Ġările vecine. În perioada în care persecutarea românilor
transilvăneni s-a înteĠit, Brătianu nu a admis nici cea mai mică agitaĠie.
Se cuvine, a continuat domnul Ionescu, să respectăm autonomia altor
state, dacă noi dorim să ne fie respectată úi autonomia noastră. În prezent,
implicarea noastră în lupta pe care o duc fraĠii noútri ar fi păguboasă pentru ei.
În acelaúi timp, nimeni dintre noi nu neagă faptul că dacă existenĠa românilor în
afara României este utilă pentru regat, existenĠa acestuia din urmă este necesară
pentru tot neamul românesc.
În încheiere, domnul Ionescu a spus că liberalii au dorit să ne întindă o
cursă, în speranĠa că noi vom face declaraĠii care ne-ar compromite în afară úi
ne-ar slăbi poziĠiile în interior. Însă, graĠie modului nostru direct de acĠiune, noi
am evitat această cursă.
OpoziĠia nu s-a mulĠumit însă cu aceste declaraĠii. Unul dintre deputaĠii

din opoziĠie a considerat necesar de a rosti în timpul celei de-a doua lecturi un
discurs prelungit, la care a răspuns ministrul Afacerilor Străine.
În linii mari, domnul Lahovari a repetat în Camera DeputaĠilor
declaraĠiile din Senat, atrăgându-le liberalilor atenĠia asupra faptului că nu au
nici un motiv să se mândrească cu protecĠia pe care ar fi acordat-o românilor
transilvăneni. Brătianu a vorbit cu voce tare doar în perioada în care Austro-
Ungaria era ocupată cu urgenĠe de politică internă úi externă, însă, în clipa în
care împrejurările s-au modificat, lipsa sa de reĠinere a pus guvernul de atunci în
situaĠia de a apela la procedee umilitoare în faĠa Austro-Ungariei úi, spre a-i da
acesteia satisfacĠie, i-a expulzat pe emigranĠi úi a luat alte măsuri restrictive.
Guvernul actual admite însă orice manifestare legală. Conservatorii nu cer nici
unui român să fie indiferent faĠă de soarta confraĠilor de peste CarpaĠi. Însuúi
guvernul împărtăúeúte sentimente de solidaritate faĠă de aceútia. Există însă o
mare diferenĠă între sentimente úi acĠiuni politice. Noi nu vom avea dreptul să
ne amestecăm oficial sub orice formă, a adăugat domnul Lahovari, deoarece
acest amestec ar fi periculos úi contrar tuturor practicilor internaĠionale.
Războiul sau scuzele ar fi consecinĠa unei astfel de politici. În afară de aceasta,
noi nu putem condiĠiona politica noastră externă de doleanĠele românilor
transilvăneni. Regatul român are politica sa proprie.
DeclaraĠiile domnului Lahovari au fost însoĠite de aplauze, iar proiectul
Răspunsului a fost adoptat cu 73 voturi pentru úi 31 împotrivă.
1
Nicolae Fleva avea să ajungă la începutul secolului XX ministru plenipotenĠiar al
României la Roma (1900-1909). În 1899, a acceptat să facă parte din guvernul conservator
Cantacuzino, deĠinând portofoliul Agriculturii, Industriei úi ComerĠului.
2
Trimitere la fruntaúul liberal Constantin I. Stoicescu (1852-1911), care nu a deĠinut
totuúi portofolii ministeriale până la 1888. După 1895, a făcut însă parte din diferite guverne
liberale: ministru al InstrucĠiunii Publice, ministru de Externe, de JustiĠie úi ministru al
Agriculturii, Industriei, ComerĠului úi Domeniilor.
45
Ȼɭɯɚɪɟɫɬ, 6 ɹɧɜɚɪɹ 1894 ɝ., ʋ 1. Ɏɨɧɬɨɧ – Ƚɢɪɫɭ

ɋɨɫɬɨɹɜɲɢɣ ɡɞɟɫɶ ɫ 1888-ɝɨ ɝɨɞɚ ɝɟɪɦɚɧɫɤɢɦ ɩɨɫɥɚɧɧɢɤɨɦ
Ȼɟɪɧɝɚɪɞ ɮɨɧ Ȼɸɥɨɜ, ɧɚɡɧɚɱɟɧɧɵɣ ɧɵɧɟ ɩɨɫɥɨɦ ɩɪɢ ȿɝɨ ȼɟɥɢɱɟɫɬɜɟ
ɤɨɪɨɥɟ ɂɬɚɥɢɢ, ɜɪɭɱɢɥ ɧɚ ɞɧɹɯ ɤɨɪɨɥɸ Ʉɚɪɥɭ ɫɜɨɢ ɨɬɡɵɜɧɵɟ ɝɪɚɦɨɬɵ1. Ɂɚ
ɜɪɟɦɹ ɩɨɱɬɢ ɲɟɫɬɢɥɟɬɧɟɝɨ ɩɪɟɛɵɜɚɧɢɹ ɜ Ɋɭɦɵɧɢɢ ɦɨɣ ɝɟɪɦɚɧɫɤɢɣ
ɫɨɬɨɜɚɪɢɳ ɫɜɨɟɸ ɭɦɟɪɟɧɧɨɫɬɶɸ ɢ ɬɚɤɬɨɦ ɫɧɢɫɤɚɥ ɫɟɛɟ ɭɜɚɠɟɧɢɟ ɢ ɥɸɛɨɜɶ
ɧɟ ɬɨɥɶɤɨ ɫɪɟɞɢ ɡɞɟɲɧɟɝɨ ɩɪɚɜɢɬɟɥɶɫɬɜɚ ɢ ɨɛɳɟɫɬɜɚ, ɧɨ ɢ ɫɪɟɞɢ
ɩɪɟɛɵɜɚɸɳɟɝɨ ɜ Ȼɭɯɚɪɟɫɬɟ ɞɢɩɥɨɦɚɬɢɱɟɫɤɨɝɨ ɤɨɪɩɭɫɚ. ɗɬɨɬ ɭɦɧɵɣ ɢ
ɞɚɪɨɜɢɬɵɣ ɞɢɩɥɨɦɚɬ, ɢɦɟɸɳɢɣ ɥɢɲɶ 45 ɥɟɬ ɨɬ ɪɨɞɭ, ɧɟɨɛɵɤɧɨɜɟɧɧɨ
ɛɵɫɬɪɨ ɩɪɨɲɟɥ ɢɟɪɚɪɯɢɱɟɫɤɢɟ ɫɬɭɩɟɧɢ ɫɥɭɠɛɵ. ɇɚɫɬɨɹɳɟɟ ɟɝɨ ɜɵɫɨɤɨɟ
ɧɚɡɧɚɱɟɧɢɟ ɞɨɤɚɡɵɜɚɟɬ, ɱɬɨ ɨɬɥɢɱɚɸɳɢɟ ɟɝɨ ɭɦɫɬɜɟɧɧɵɟ ɢ ɧɪɚɜɫɬɜɟɧɧɵɟ
ɞɨɫɬɨɢɧɫɬɜɚ ɞɨɥɠɧɵɦ ɨɛɪɚɡɨɦ ɨɰɟɧɟɧɵ ɜ Ȼɟɪɥɢɧɟ.
ȼɨɫɩɢɬɚɧɧɵɣ ɜ ɩɪɟɞɚɧɢɹɯ ɫɬɚɪɨɣ ɩɪɭɫɫɤɨɣ ɞɢɩɥɨɦɚɬɢɢ, ɨɧ ɱɚɫɬɨ
ɝɨɜɨɪɢɥ ɦɧɟ ɨ ɱɭɜɫɬɜɚɯ ɩɨɱɢɬɚɧɢɹ, ɤɨɬɨɪɵɟ ɩɨɤɨɣɧɵɣ ɨɬɟɰ ɟɝɨ ɩɢɬɚɥ ɤ
ɧɚɲɟɦɭ ɫɜɟɬɥɟɣɲɟɦɭ ɤɚɧɰɥɟɪɭ ɢ ɨ ɟɝɨ ɫɨɛɫɬɜɟɧɧɨɦ ɩɪɨɞɨɥɠɢɬɟɥɶɧɨɦ
ɩɪɟɛɵɜɚɧɢɢ ɜ ɋ.-ɉɟɬɟɪɛɭɪɝɟ ɜ ɞɨɥɠɧɨɫɬɢ ɫɨɜɟɬɧɢɤɚ, ɨɫɬɚɜɢɜɲɟɦ ɜ ɧɺɦ
ɫɚɦɨɟ ɢɫɤɪɟɧɧɟɟ ɫɨɱɭɜɫɬɜɢɟ ɧɚɲɟɦɭ ɨɬɟɱɟɫɬɜɭ ɢ ɤɪɚɣɧɟ ɩɪɢɡɧɚɬɟɥɶɧɭɸ
ɩɚɦɹɬɶ ɨ ɛɥɚɝɨɫɤɥɨɧɧɨɦ ɪɚɫɩɨɥɨɠɟɧɢɢ, ɤɨɬɨɪɵɦ ȼɚɲɟɦɭ
ȼɵɫɨɤɨɩɪɟɜɨɫɯɨɞɢɬɟɥɶɫɬɜɭ ɭɝɨɞɧɨ ɛɵɥɨ ɟɝɨ ɭɞɨɫɬɚɢɜɚɬɶ. ȼ ɬɟɱɟɧɢɟ
ɛɨɥɟɟ ɱɟɦ ɞɜɭɯɥɟɬɧɟɝɨ ɧɚɲɟɝɨ ɫɨɫɥɭɠɟɧɢɹ ɜ Ȼɭɯɚɪɟɫɬɟ, – ɩɪɢ ɜɫɟɣ ɟɝɨ
ɫɞɟɪɠɚɧɧɨɫɬɢ, – ɨɧ ɧɟɨɞɧɨɤɪɚɬɧɨ ɞɚɜɚɥ ɦɧɟ ɩɨɜɨɞ ɡɚɦɟɬɢɬɶ ɢɡ ɟɝɨ
ɪɚɡɝɨɜɨɪɨɜ, ɫ ɤɚɤɢɦ ɱɭɜɫɬɜɨɦ ɨɧ ɜɨɡɜɪɚɳɚɥɫɹ ɤ ɩɪɟɠɧɢɦ ɨɬɧɨɲɟɧɢɹɦ
ɦɟɠɞɭ Ȼɟɪɥɢɧɨɦ ɢ ɋ.-ɉɟɬɟɪɛɭɪɝɨɦ.
ȼ ɫɜɨɸ ɨɱɟɪɟɞɶ, ɛɥɚɝɨɞɚɪɹ ɜɨɫɩɨɦɢɧɚɧɢɹɦ ɨ ɜɪɟɦɟɧɢ ɩɪɟɛɵɜɚɧɢɹ
ɨɬɰɚ ɟɝɨ ɩɪɢ Ƚɟɪɦɚɧɫɤɨɦ ɫɨɸɡɟ ɢ ɬɨɝɞɚɲɧɟɣ ɞɪɭɠɛɟ ɟɝɨ ɫ ɦɨɢɦ ɛɵɜɲɢɦ
ɧɚɱɚɥɶɧɢɤɨɦ, ɹ ɫ ɫɚɦɨɝɨ ɩɪɢɟɡɞɚ ɦɨɟɝɨ ɜ Ȼɭɯɚɪɟɫɬ ɩɨɫɬɨɹɧɧɨ ɜɫɬɪɟɱɚɥ ɫɨ
ɫɬɨɪɨɧɵ ɝɨɫɩɨɞɢɧɚ ɮɨɧ Ȼɸɥɨɜɚ ɢɫɤɪɟɧɧɟɟ ɬɨɜɚɪɢɳɟɫɤɨɟ ɪɚɫɩɨɥɨɠɟɧɢɟ.
ȿɞɜɚ ɥɢ ɦɨɠɧɨ ɫɨɦɧɟɜɚɬɶɫɹ, ɱɬɨ ɧɚ ɧɨɜɨɦ ɫɜɨɟɦ ɩɨɫɬɭ ɦɨɥɨɞɨɣ ɩɨɫɨɥ
ɨɫɬɚɧɟɬɫɹ ɜɟɪɟɧ ɩɪɟɞɚɧɢɹɦ ɫɜɨɟɣ ɫɟɦɶɢ ɢ ɫɨɛɫɬɜɟɧɧɵɦ ɱɭɜɫɬɜɚɦ ɩɨ
ɨɬɧɨɲɟɧɢɸ ɤ Ɋɨɫɫɢɢ2.
Ɂɚɦɟɫɬɢɬɟɥɶ ɟɝɨ, ɝɪɚɮ Ʌɟɣɞɟɧ, ɧɟɫɤɨɥɶɤɨ ɥɟɬ ɩɪɨɛɵɜɲɢɣ ɞɢɩɥɨ-
ɦɚɬɢɱɟɫɤɢɦ ɚɝɟɧɬɨɦ ɜ ȿɝɢɩɬɟ, ɨɠɢɞɚɟɬɫɹ ɫɸɞɚ ɜ ɛɭɞɭɳɟɦ ɮɟɜɪɚɥɟ ɦɟɫɹɰɟ.
ɋ ɝɥɭɛɨɱɚɣɲɢɦ ɩɨɱɬɟɧɢɟɦ ɢ ɧɟɢɡɦɟɧɧɨɸ ɩɪɟɞɚɧɧɨɫɬɶɸ, ɢɦɟɸ
ɩɨɤɨɪɧɟɣɲɢɦ ɫɥɭɝɨɸ, Ɏɨɧɬɨɧ.
1
ȼ 1880–1914 ɝɝ. Ƚɟɪɦɚɧɢɸ ɩɪɟɞɫɬɚɜɥɹɥɢ ɜ Ȼɭɯɚɪɟɫɬɟ ɞɟɜɹɬɶ ɩɨɥɧɨɦɨɱɧɵɯ
ɦɢɧɢɫɬɪɨɜ ɜ ɫɥɟɞɭɸɳɟɣ ɩɨɫɥɟɞɨɜɚɬɟɥɶɧɨɫɬɢ: ɝɪɚɮ Ʌɸɞɜɢɝ ɮɨɧ ȼɟɫɞɟɥɟɧ (1880–1882);
ɛɚɪɨɧ ɂɨɝɚɧɧ ɋɚɭɪɦɚ ɮɨɧ ɞɟɪ Ƀɟɥɱ (1882–1885); Ⱥɜɝɭɫɬ Ʉɥɟɦɟɧɫ Ȼɭɲ (1885–1888);
Ȼɟɪɧɝɚɪɞ ɮɨɧ Ȼɸɥɨɜ (1888–1893); ɝɪɚɮ Ʉɚɡɢɦɢɪ ɮɨɧ Ʌɟɣɞɟɧ (1894–1897); ɝɪɚɮ ɂɩɩɨɥɢɬ
ɮɨɧ Ȼɪɚɣ-ɒɬɚɣɧɛɭɪɝ (1897–1899); Ⱥɥɶɮɪɟɞ ɮɨɧ Ʉɢɞɟɥɟɧ-ȼɟɯɬɟɪ (1899–1910); Ɏɪɢɞɪɢɯ
Ɋɨɡɟɧ (1910–1912); ɘɥɢɭɫ ɮɨɧ ȼɚɥɶɞɬɯɚɭɡɟɧ (1912–1914).
2
ɋɦ., ɞɥɹ ɫɪɚɜɧɟɧɢɹ, ɯɚɪɚɤɬɟɪɢɫɬɢɤɭ ɮɨɧ Ȼɸɥɨɜɚ, ɞɚɧɧɭɸ ɟɦɭ ɇ. ɏɢɬɪɨɜɨ ɜ 1890 ɝ.
(ɞɨɤ. ʋ 24).
Bucureúti, 6 ianuarie 1894, nr. 1. Fonton către Giers

Bernhard von Bülow, care a ocupat aici postul de trimis german
începând din anul 1888, fiind numit acum ambasador pe lângă Majestatea Sa
regele Italiei, i-a înmânat zilele acestea regelui Carol scrisorile sale de
rechemare din funcĠie1. În timpul celor aproape úase ani de úedere în România,
colegul meu german úi-a câútigat, prin moderaĠia úi tactul său, respectul úi
afecĠiunea nu doar în mediul guvernului úi societăĠii de aici, ci úi în rândul
corpului diplomatic rezident la Bucureúti. Acest diplomat inteligent úi talentat,
având vârsta de doar 45 de ani, a avansat extraordinar de rapid pe scara
ierarhică a serviciului diplomatic. Numirea sa de acum într-o funcĠie atât de
înaltă demonstrează că acele calităĠi intelectuale úi morale prin care se distinge
au fost apreciate în mod cuvenit la Berlin.
Educat în tradiĠiile vechii diplomaĠii prusace, el îmi vorbea deseori
despre sentimentele de profund respect pe care le nutrea răposatul său părinte
faĠă de prea luminatul nostru cancelar úi despre propria sa úedere îndelungată la
Sankt Petersburg, în funcĠia de Consilier, în urma căreia a rămas cu cele mai
sincere sentimente de simpatie pentru patria noastră úi cu amintiri pline de recu-
noútinĠă pentru atitudinea favorabilă úi binevoitoare pe care ExcelenĠa Voastră a
binevoit să i-o acorde. În timpul celor peste doi ani de serviciu neîntrerupt la
Bucureúti, în pofida caracterului său rezervat, el mi-a dat ocazia să observ din
spusele sale, în repetate rânduri, cu câtă însufleĠire revenea asupra relaĠiilor de
odinioară dintre Berlin úi Sankt Petersburg.
La rândul meu, datorită amintirilor sale despre perioada aflării tatălui
său pe lângă ConfederaĠia Germană úi despre prietenia sa de atunci cu fostul
meu superior, chiar din momentul sosirii mele la Bucureúti eu m-am bucurat
în mod constant de o sinceră bunăvoinĠă úi colegialitate din partea domnului
von Bülow. Cu greu putem pune la îndoială faptul că, în noua sa funcĠie, tânărul
ambasador va rămâne fidel tradiĠiilor familiei sale úi propriilor sale sentimente
faĠă de Rusia2.
Înlocuitorul său, contele Leiden, care a fost timp de câĠiva ani agent
diplomatic în Egipt, este aúteptat aici în luna februarie.
fi, stimate domn, supusul fidel al ExcelenĠei Voastre, Fonton.
1
În perioada 1880-1914, Germania a avut la Bucureúti nouă miniútri plenipotenĠiari,
ordinea acestora fiind: Ludwig Friedrich von Wesdehlen (1880-1882); Johann Anton Saurma von
der Jeltsch (1882-1885); Clemens August Busch (1885-1888); Bernhard von Bülow (1888-
1893); Kasimir von Leyden (1894-1897); Hippolyt von Bray-Steinburg (1897-1899); Alfred von
Kiderlen-Waechter (1899-1910); Friedrich Rosen (1910-1912); Julius von Waldthausen (1912-1914).
2
A se vedea, pentru comparaĠie, descrierea făcută de M. Hitrovo în 1890.
46

ɢ ɨɞɧɨ ɩɪɢɥɨɠɟɧɢɟ (ɧɚ ɮɪɚɧɰɭɡɫɤɨɦ ɹɡɵɤɟ)

Ⱦɜɚɞɰɚɬɶ ɜɬɨɪɨɝɨ ɦɢɧɭɜɲɟɝɨ ɹɧɜɚɪɹ ɩɪɢɛɵɥ ɜ Ȼɭɯɚɪɟɫɬ ɚɞɴɸɬɚɧɬ
ȿɝɨ ȼɵɫɨɱɟɫɬɜɚ ɤɧɹɡɹ ɇɢɤɨɥɚɹ ɑɟɪɧɨɝɨɪɫɤɨɝɨ ɩɨɥɤɨɜɧɢɤ ɋɥɚɜɨɦɢɪ
Ⱦɠɭɪɤɨɜɢɱ ɞɥɹ ɩɨɞɧɟɫɟɧɢɹ ɧɚɫɥɟɞɧɢɤɭ ɪɭɦɵɧɫɤɨɝɨ ɩɪɟɫɬɨɥɚ
ɩɨɠɚɥɨɜɚɧɧɨɝɨ ɟɦɭ ɤɧɹɡɟɦ ɑɟɪɧɨɝɨɪɫɤɢɦ ɨɪɞɟɧɚ ɤɧɹɡɹ Ⱦɚɧɢɥɨ I1. Ⱦɨ
ɩɨɫɟɳɟɧɢɹ ɦɢɧɢɫɬɪɚ ɢɧɨɫɬɪɚɧɧɵɯ ɞɟɥ, ɩɨɥɤɨɜɧɢɤ Ⱦɠɭɪɤɨɜɢɱ ɩɪɨɫɢɥ
ɦɟɧɹ ɧɟ ɨɬɤɚɡɚɬɶ ɟɦɭ ɜ ɫɨɜɟɬɚɯ ɢ ɫɨɞɟɣɫɬɜɢɢ.
ɉɨɥɤɨɜɧɢɤ Ⱦɠɭɪɤɨɜɢɱ ɛɵɥ ɩɪɢɧɹɬ ɧɚ ɞɪɭɝɨɣ ɞɟɧɶ ɤɨɪɨɥɺɦ ɢ
ɩɪɢɧɰɟɦ Ɏɟɪɞɢɧɚɧɞɨɦ ɜ ɱɚɫɬɧɨɣ ɚɭɞɢɟɧɰɢɢ, ɚ 25-ɝɨ ɹɧɜɚɪɹ ɫɨɫɬɨɹɥɫɹ
ɬɨɪɠɟɫɬɜɟɧɧɵɣ ɩɪɢɟɦ, ɧɚ ɤɨɬɨɪɨɦ ɨɧ ɢɦɟɥ ɱɟɫɬɶ ɩɟɪɟɞɚɬɶ ɤɨɪɨɥɸ ɩɢɫɶɦɨ
ɤɧɹɡɹ ɑɟɪɧɨɝɨɪɫɤɨɝɨ ɢ ɜɪɭɱɢɬɶ ɩɪɢɧɰɭ ɫ ɩɨɠɚɥɨɜɚɧɧɵɦ ɟɦɭ ɨɪɞɟɧɨɦ
ɜɬɨɪɨɟ ɩɢɫɶɦɨ ɤɧɹɡɹ, ɚɞɪɟɫɨɜɚɧɧɨɟ ɥɢɱɧɨ ȿɝɨ Ʉɨɪɨɥɟɜɫɤɨɦɭ ȼɵɫɨɱɟɫɬɜɭ.
ɉɨɥɤɨɜɧɢɤ Ⱦɠɭɪɤɨɜɢɱ ɩɪɨɢɡɧɺɫ ɩɪɢ ɷɬɨɦ ɧɚ ɮɪɚɧɰɭɡɫɤɨɦ ɹɡɵɤɟ
ɩɪɟɞɫɬɚɜɥɹɟɦɭɸ ɭ ɫɟɝɨ ɜ ɜɵɩɢɫɤɟ ɪɟɱɶ, ɜ ɤɨɬɨɪɨɣ ɜɵɫɬɚɜɥɹɥ ɧɚ ɜɢɞ
ɞɪɭɠɟɫɤɢɟ ɨɬɧɨɲɟɧɢɹ, ɫɭɳɟɫɬɜɭɸɳɢɟ ɦɟɠɞɭ ɑɟɪɧɨɝɨɪɢɟɣ ɢ Ɋɭɦɵɧɢɟɣ. ȼ
ɱɟɫɬɶ ɩɨɫɥɚɧɧɨɝɨ ɤɧɹɡɹ ɑɟɪɧɨɝɨɪɫɤɨɝɨ ɫɨɫɬɨɹɥɫɹ ɜɨ ɞɜɨɪɰɟ ɩɚɪɚɞɧɵɣ ɨɛɟɞ
ɢ ɬɚɧɰɟɜɚɥɶɧɵɣ ɜɟɱɟɪ.
Ʉɨɪɨɥɶ ɩɨɠɚɥɨɜɚɥ ɩɨɥɤɨɜɧɢɤɭ Ⱦɠɭɪɤɨɜɢɱɭ ɨɪɞɟɧ Ɋɭɦɵɧɫɤɨɣ
Ɂɜɟɡɞɵ II ɫɬɟɩɟɧɢ ɢ ɪɭɦɵɧɫɤɭɸ ɦɟɞɚɥɶ, ɭɫɬɚɧɨɜɥɟɧɧɭɸ ɜ ɩɚɦɹɬɶ ɩɟɪɟɯɨɞɚ
ɱɟɪɟɡ Ⱦɭɧɚɣ2, ɤɚɤ ɥɢɰɭ, ɜɯɨɞɢɜɲɟɦɭ ɜ ɫɨɫɬɚɜ ɧɚɲɟɣ ɞɟɣɫɬɜɭɸɳɟɣ ɚɪɦɢɢ ɜ
ɤɚɱɟɫɬɜɟ ɤɨɦɚɧɞɢɪɚ ɨɞɧɨɝɨ ɢɡ ɩɚɪɨɯɨɞɨɜ ɧɚɲɟɣ ɞɭɧɚɣɫɤɨɣ ɮɥɨɬɢɥɢɢ.

ɉɨɥɤɨɜɧɢɤɭ Ⱦɠɭɪɤɨɜɢɱɭ ɨɤɚɡɚɧɵ ɛɵɥɢ ɜɫɟ ɩɨɱɟɫɬɢ, ɩɪɢɫɜɨɟɧɧɵɟ ɡɞɟɫɶ
ɑɪɟɡɜɵɱɚɣɧɵɦ ɩɨɫɥɚɧɧɢɤɚɦ. ɉɪɢ ɧɺɦ ɜ ɛɵɬɧɨɫɬɶ ɟɝɨ ɜ Ȼɭɯɚɪɟɫɬɟ
ɧɚɡɧɚɱɟɧɵ ɛɵɥɢ ɫɨɫɬɨɹɬɶ ɧɚɱɚɥɶɧɢɤ ɤɚɛɢɧɟɬɚ ɦɢɧɢɫɬɪɚ ɢɧɨɫɬɪɚɧɧɵɯ ɞɟɥ,
Ɏɥɨɪɟɫɤɭ, ɢ ɚɞɴɸɬɚɧɬ ɜɨɟɧɧɨɝɨ ɦɢɧɢɫɬɪɚ ɤɚɩɢɬɚɧ Ɋɨɦɚɥɨ.
ɇɚ ɫɨɫɬɨɹɜɲɟɦɫɹ ɭ ɦɟɧɹ ɜ ɱɟɫɬɶ ɩɨɫɥɚɧɧɨɝɨ ɤɧɹɡɹ ɑɟɪɧɨɝɨɪɫɤɨɝɨ
ɨɛɟɞɟ, ɧɚ ɤɨɬɨɪɨɦ ɩɪɢɫɭɬɫɬɜɨɜɚɥɢ ɦɢɧɢɫɬɪɵ ɢɧɨɫɬɪɚɧɧɵɯ ɞɟɥ ɢ ɜɨɟɧɧɵɣ,
ɪɚɜɧɨ ɤɚɤ ɢ ɞɪɭɝɢɟ ɪɭɦɵɧɫɤɢɟ ɫɚɧɨɜɧɢɤɢ, ɩɨɥɤɨɜɧɢɤ Ⱦɠɭɪɤɨɜɢɱ ɧɚ ɬɨɫɬ
ɦɨɣ ɜ ɱɟɫɬɶ ɤɧɹɡɹ ɑɟɪɧɨɝɨɪɫɤɨɝɨ ɨɬɜɟɱɚɥ ɝɥɭɛɨɤɨ ɩɪɨɱɭɜɫɬɜɨɜɚɧɧɵɦ
ɬɨɫɬɨɦ ɡɚ ɡɞɪɚɜɢɟ ɝɨɫɭɞɚɪɹ ɢɦɩɟɪɚɬɨɪɚ, ɩɨɤɪɨɜɢɬɟɥɹ ɱɟɪɧɨɝɨɪɫɤɨɝɨ
ɧɚɪɨɞɚ. ɍɟɡɠɚɹ ɢɡ Ȼɭɯɚɪɟɫɬɚ 29-ɝɨ ɹɧɜɚɪɹ, ɩɨɥɤɨɜɧɢɤ Ⱦɠɭɪɤɨɜɢɱ ɡɚɹɜɢɥ
ɦɧɟ, ɱɬɨ ɨɤɚɡɚɧɧɵɣ ɟɦɭ ɩɪɢɺɦ ɩɪɟɜɡɨɲɟɥ ɜɫɟ ɟɝɨ ɨɠɢɞɚɧɢɹ.
Ʉ ʋ3: ɉɪɢɥɨɠɟɧɢɟ (ɧɚ ɮɪɚɧɰɭɡɫɤɨɦ ɹɡɵɤɟ)

Bucarest, 1894
Sire,
Le Prince Nicolas, Mon Auguste Maître, désireux de témoigner une fois
de plus les sentiments d’amitié et de haute considération à Votre Majesté
Royale et à Son Altesse Royale le Prince Ferdinand, Héritier de Roumanie, lui
accorde La Grande Croix de Son Ordre de Danilo I.
En présentant par ordre de mon Auguste Souverain à Votre Majesté
cette haute distinction, pour Son Altesse Royale le Prince Héritier de Roumanie,
je suis très heureux, Sire, d’avoir une mission si agréable à accomplir, qui est
une preuve de plus des rapports amicaux et sincères qui lient les deux Augustes
Souverains et Leurs Peuples.
En fidèle interprète des sentiments de Son Altesse le Prince Nicolas,
mon Auguste Maître, j’ose assurer Votre Majesté Royale qu’Il fera tout pour
maintenir et resserrer encore, s’il est possible, les relations d’amitié qui existent
entre la Roumanie et le Monténégro.
1
Ɉɪɞɟɧ ɤɧɹɡɹ Ⱦɚɧɢɥɨ I, ɢɥɢ ɨɪɞɟɧ ɇɟɡɚɜɢɫɢɦɨɫɬɢ, ɛɵɥ ɭɱɪɟɠɞɺɧ ɜ 1853 ɝ.
2
Ɉɪɞɟɧ Ɋɭɦɵɧɫɤɨɣ Ɂɜɟɡɞɵ ɛɵɥ ɭɱɪɟɠɞɺɧ ɜ 1877 ɝ. Ɉɧ ɢɦɟɥ ɩɹɬɶ ɫɬɟɩɟɧɟɣ ɢ
ɜɪɭɱɚɥɫɹ ɡɚ ɞɨɫɬɢɠɟɧɢɹ ɧɚ ɜɨɟɧɧɨɣ ɢ ɝɪɚɠɞɚɧɫɤɨɣ ɫɥɭɠɛɟ ɪɭɦɵɧɫɤɨɦɭ ɝɨɫɭɞɚɪɫɬɜɭ.
Ɇɟɞɚɥɶɸ «Ɂɚɳɢɬɧɢɤɭ ɧɟɡɚɜɢɫɢɦɨɫɬɢ», ɭɱɪɟɠɞɟɧɧɨɣ ɜ ɢɸɧɟ 1878 ɝ., ɦɨɝɥɢ ɧɚɝɪɚɠɞɚɬɶɫɹ
ɬɚɤɠɟ ɢ ɥɢɰɚ, ɧɟ ɨɬɧɨɫɢɜɲɢɟɫɹ ɤ ɤɚɞɪɨɜɨɦɭ ɫɨɫɬɚɜɭ ɪɭɦɵɧɫɤɨɣ ɚɪɦɢɢ, ɧɨ ɩɪɢɡɜɚɧɧɵɟ ɧɚ
ɜɨɟɧɧɭɸ ɫɥɭɠɛɭ.

cu o anexă (în limba franceză).

Pe data de douăzeci úi doi ianuarie trecut, a sosit la Bucureúti
aghiotantul AlteĠei Sale principele Nicolae de Muntenegru, colonelul Slavomir
Djurkoviü, pentru a-i decerna în mod oficial moútenitorului tronului României
Ordinul Principelui Danilo I, pe care i l-a conferit principele de Muntenegru1.
Înainte de a-l vizita pe ministrul Afacerilor Externe, colonelul Djurkoviü mi-a
solicitat să îi acord sfaturile úi asistenĠa mea.
A doua zi, colonelul Djurkoviü a fost primit în audienĠă privată de rege
úi prinĠul Ferdinand, iar pe 25 ianuarie a avut loc o recepĠie solemnă, în timpul
căreia el a avut onoarea să îi transmită regelui o scrisoare din partea principelui
de Muntenegru úi să îi înmâneze prinĠului, odată cu ordinul care i s-a conferit, o
a doua scrisoare a principelui, adresată personal AlteĠei Sale Regale. Colonelul
Djurkoviü a Ġinut, cu acest prilej, un discurs în limba franceză, extrasul căruia îl
prezint în anexă la acest raport, úi în care a scos în evidenĠă relaĠiile de prietenie
existente între Muntenegru úi România. În onoarea trimisului principelui de
Muntenegru, la Palat a avut loc un prânz festiv úi o serată dansantă.
Regele i-a decernat colonelului Djurkoviü Ordinul Steaua României de
gradul II úi medalia românească emisă în memoria trecerii peste Dunăre2, ca
fiind o persoană care făcea parte din componenĠa armatei noastre active, în
calitatea sa de comandant al uneia dintre navele flotilei noastre dunărene.
Colonelului Djurkoviü i-au fost acordate toate onorurile rezervate aici în mod
obiúnuit trimiúilor extraordinari. În timpul aflării sale la Bucureúti pe lângă
persoana sa au fost detaúaĠi úeful de cabinet al ministrului Afacerilor Externe,
Florescu, úi aghiotantul ministrului de Război, căpitanul Romalo.
În timpul prânzului organizat în onoarea trimisului principelui de
Muntenegru la reúedinĠa mea, la care au fost prezenĠi miniútrii Afacerilor
Externe úi de Război, precum úi alĠi demnitari români, colonelul Djurkoviü a
răspuns la toastul meu, rostit în onoarea principelui de Muntenegru, printr-un
toast plin de emoĠie profundă pentru sănătatea împăratului, protector al
poporului muntenegrean. La plecarea sa din Bucureúti, pe data de 29 ianuarie,
colonelul Djurkoviü mi-a declarat că primirea care i s-a făcut i-a depăúit toate
aúteptările.
Cu cel mai profund respect úi acelaúi devotament, am onoarea de a fi,
stimate domn, supusul fidel al ExcelenĠei Voastre, N. Fonton.
Anexă la nr. 3 (în limba franceză)

Bucureúti, 1894
Sire,
Principele Nicolae, augustul meu stăpân, doritor să demonstreze úi să

confirme, o dată în plus, sentimentele de prietenie úi de înaltă consideraĠie
pentru Majestatea Voastră regală úi pentru AlteĠa Sa regală, principele Ferdinand,
moútenitor al Tronului României, îi conferă Marea Cruce a Ordinului
Principelui Danilo I.
Prezentând MajestăĠii Voastre, la ordinul augustului meu suveran,
această înaltă distincĠie pentru AlteĠa Sa regală principele moútenitor al
României, sunt foarte bucuros, Sire, de a avea onoarea să execut o misiune atât
de plăcută, care este o dovadă în plus a raporturilor amicale úi sincere care îi
leagă pe cei doi auguúti suverani úi popoarele lor.
Fiind un purtător fidel al sentimentelor AlteĠei Sale principelui Nicolae,
augustul meu stăpân, îndrăznesc să o asigur pe Majestatea Voastră regală că el
va face totul pentru a menĠine úi a întări úi mai mult, dacă este posibil, relaĠiile
de prietenie care există între România úi Muntenegru.
1
Ordinul Principelui Danilo I sau Ordinul „IndependenĠei” a fost instituit în 1853.
2
Ordinul „Steaua României” a fost instituit în 1877. Cuprindea cinci grade úi recompensa
serviciile militare úi civile aduse statului român. Medalia „Apărătorii independenĠei”, instituită în
iunie 1878, putea fi acordată úi acelor persoane care, neaparĠinând armatei române, au fost
chemate de un serviciu permanent pe lângă trupă.
47
Ȼɭɯɚɪɟɫɬ, 21 ɦɚɹ 1894 ɝ., ʋ 17. Ɏɨɧɬɨɧ – Ƚɢɪɫɭ

ɋɨɫɬɨɹɜɲɢɣɫɹ ɧɚ ɞɧɹɯ ɜ Ʉɥɭɠɟ1 ɫɬɪɨɝɢɣ ɫɭɞɟɛɧɵɣ ɩɪɢɝɨɜɨɪ ɧɚɞ
ɭɱɚɫɬɧɢɤɚɦɢ ɜ ɞɟɥɟ ɩɪɨɲɥɨɝɨɞɧɟɝɨ ɦɟɦɨɪɚɧɞɭɦɚ ɬɪɚɧɫɢɥɶɜɚɧɫɤɢɯ ɪɭɦɵɧ
ɤ ɢɦɩɟɪɚɬɨɪɭ Ɏɪɚɧɰɭ ɂɨɫɢɮɭ ɜɧɨɜɶ ɜɵɡɜɚɥ ɡɞɟɫɶ ɫɢɥɶɧɨɟ ɜɨɡɛɭɠɞɟɧɢɟ
ɩɪɨɬɢɜ ɦɚɞɶɹɪ. ȼ ɩɪɨɞɨɥɠɟɧɢɟ ɩɹɬɢ ɞɧɟɣ ɜɨɡɨɛɧɨɜɥɹɥɢɫɶ ɦɧɨɝɨɥɸɞɧɵɟ
ɭɥɢɱɧɵɟ ɞɟɦɨɧɫɬɪɚɰɢɢ ɜ ɡɧɚɤ ɫɨɛɨɥɟɡɧɨɜɚɧɢɹ ɤ ɝɨɪɶɤɨɣ ɫɭɞɶɛɟ
«ɫɟɦɢɝɪɚɞɫɤɢɯ ɦɭɱɟɧɢɤɨɜ»2. ȼ ɞɟɦɨɧɫɬɪɚɰɢɹɯ ɷɬɢɯ ɭɱɚɫɬɜɨɜɚɥɢ, ɤɪɨɦɟ
ɧɟɫɤɨɥɶɤɢɯ ɫɨɬ ɭɱɚɳɟɣɫɹ ɦɨɥɨɞɟɠɢ, ɫɚɦɵɟ ɪɚɡɧɨɪɨɞɧɵɟ ɷɥɟɦɟɧɬɵ, ɧɟ
ɢɫɤɥɸɱɚɹ ɥɢɰ, ɡɚɧɢɦɚɸɳɢɯ ɜɵɞɚɸɳɟɟɫɹ ɩɨɥɢɬɢɱɟɫɤɨɟ ɩɨɥɨɠɟɧɢɟ.
ɇɟɜɡɢɪɚɹ ɧɚ ɦɧɨɝɨɥɸɞɧɨɫɬɶ, ɤɨɬɨɪɨɣ ɨɬɥɢɱɚɥɢɫɶ ɷɬɢ ɭɥɢɱɧɵɟ

ɞɟɦɨɧɫɬɪɚɰɢɢ, ɩɨɪɹɞɨɤ ɧɟ ɛɵɥ ɧɚɪɭɲɟɧ, ɢ ɧɚɞɥɟɠɚɳɢɦɢ ɩɨɥɢɰɟɣɫɤɢɦɢ
ɦɟɪɚɦɢ ɩɪɟɞɨɬɜɪɚɳɟɧɵ ɛɵɥɢ ɜɫɹɤɢɟ ɜɪɚɠɞɟɛɧɵɟ ɩɪɨɹɜɥɟɧɢɹ ɩɪɨɬɢɜ
ɚɜɫɬɪɨ-ɜɟɧɝɟɪɫɤɨɣ ɦɢɫɫɢɢ ɢ ɤɨɧɫɭɥɶɫɬɜɚ. Ɋɹɞɨɦ ɫ ɨɬɦɟɱɟɧɧɵɦɢ ɜɵɲɟ
ɞɟɦɨɧɫɬɪɚɰɢɹɦɢ, ɞɜɚ ɜɟɱɟɪɚ ɩɨɞɪɹɞ ɩɟɪɟɞ ɮɪɚɧɰɭɡɫɤɨɣ ɢ ɢɬɚɥɶɹɧɫɤɨɣ
ɦɢɫɫɢɹɦɢ ɩɨɹɜɥɹɥɢɫɶ ɦɧɨɝɨɥɸɞɧɵɟ ɲɟɫɬɜɢɹ ɫ ɮɚɤɟɥɚɦɢ ɢ ɦɭɡɵɤɨɣ ɜ ɡɧɚɤ
ɩɪɢɡɧɚɬɟɥɶɧɨɫɬɢ ɤ ɮɪɚɧɰɭɡɫɤɨɣ ɢ ɢɬɚɥɶɹɧɫɤɨɣ ɩɟɱɚɬɢ, ɜɵɫɤɚɡɚɜɲɟɣɫɹ ɬɚɤ
ɫɨɱɭɜɫɬɜɟɧɧɨ ɜ ɩɨɥɶɡɭ ɫɟɦɢɝɪɚɞɫɤɢɯ ɪɭɦɵɧ. ɗɬɢ ɠɟ ɩɪɨɰɟɫɫɢɢ ɜɨ ɜɪɟɦɹ
ɢɯ ɲɟɫɬɜɢɹ ɩɨ ɝɨɪɨɞɭ ɩɪɨɲɥɢ ɢ ɦɢɦɨ ɡɞɚɧɢɹ ɢɦɩɟɪɚɬɨɪɫɤɨɣ ɦɢɫɫɢɢ ɢ,
ɨɫɬɚɧɨɜɢɜɲɢɫɶ ɩɟɪɟɞ ɩɚɪɚɞɧɵɦ ɞɜɨɪɨɦ, ɫɨɱɭɜɫɬɜɟɧɧɵɦɢ ɜɨɡɝɥɚɫɚɦɢ
ɱɟɫɬɜɨɜɚɥɢ Ɋɨɫɫɢɸ ɢ ɭɞɚɥɹɥɢɫɶ ɩɪɢ ɤɪɢɤɚɯ «ɍɪɚ!».
ȼɢɞɢɦɨ, ɪɭɤɨɜɨɞɢɬɟɥɢ ɷɬɢɯ ɞɟɦɨɧɫɬɪɚɰɢɣ ɫɬɚɪɚɬɟɥɶɧɨ ɢɡɛɟɝɚɥɢ
ɛɟɫɩɨɪɹɞɤɨɜ. Ɍɟɦ ɧɟ ɦɟɧɟɟ, ɜ ɜɨɫɤɪɟɫɟɧɶɟ ɩɪɨɢɡɨɲɥɨ ɫɬɨɥɤɧɨɜɟɧɢɟ,
ɜɵɡɜɚɧɧɨɟ ɛɟɫɬɚɤɬɢɱɧɨɫɬɶɸ ȼɟɧɝɟɪɫɤɨɝɨ ɨɛɳɟɫɬɜɚ ɩɟɧɢɹ (Gesangverein),
ɩɪɟɞɩɪɢɧɹɜɲɟɝɨ ɡɚɝɨɪɨɞɧɭɸ ɩɪɨɝɭɥɤɭ ɫɨ ɫɜɨɢɦ ɮɥɚɝɨɦ. ɍɡɧɚɜ ɨɛ ɷɬɨɦ,
ɪɭɦɵɧɫɤɚɹ ɭɱɚɳɚɹɫɹ ɦɨɥɨɞɟɠɶ ɩɨɫɥɟɞɨɜɚɥɚ ɡɚ ɧɢɦɢ, ɨɬɧɹɥɚ ɮɥɚɝ ɢ ɢɡɛɢɥɚ
ɨɞɧɨɝɨ ɢɡ ɭɱɚɫɬɧɢɤɨɜ.
ȼɜɢɞɭ ɫɟɝɨ ɚɜɫɬɪɢɣɫɤɚɹ ɦɢɫɫɢɹ, ɩɪɢɡɧɚɜɚɹ, ɱɬɨ ɩɪɢ
ɧɟɨɝɪɚɧɢɱɟɧɧɨɣ ɫɜɨɛɨɞɟ ɜ ɤɨɪɨɥɟɜɫɬɜɟ ɫɯɨɞɨɤ ɢ ɦɚɧɢɮɟɫɬɚɰɢɣ,
ɪɭɦɵɧɫɤɨɟ ɩɪɚɜɢɬɟɥɶɫɬɜɨ ɧɟ ɜɥɚɫɬɧɨ ɛɵɥɨ ɜɨɫɩɪɟɩɹɬɫɬɜɨɜɚɬɶ
ɫɨɫɬɨɹɜɲɢɦɫɹ ɭɥɢɱɧɵɦ ɞɟɦɨɧɫɬɪɚɰɢɹɦ, ɨɝɪɚɧɢɱɢɥɚɫɶ ɥɢɲɶ ɬɪɟɛɨɜɚɧɢɟɦ
ɦɚɬɟɪɢɚɥɶɧɨɝɨ ɜɨɡɧɚɝɪɚɠɞɟɧɢɹ ɩɨɫɬɪɚɞɚɜɲɟɦɭ. ȼɫɟ ɨɪɝɚɧɵ ɩɟɱɚɬɢ, ɜ
ɤɪɚɣɧɟ ɪɟɡɤɢɯ ɫɬɚɬɶɹɯ ɨɫɭɠɞɚɸɳɢɟ ɨɛɪɚɡ ɞɟɣɫɬɜɢɹ ɦɚɞɶɹɪɫɤɢɯ ɫɭɞɟɣ,
ɬɟɧɞɟɧɰɢɨɡɧɨ ɪɚɡɞɭɥɢ ɢ ɜɵɲɟɩɪɢɜɟɞɺɧɧɵɣ ɢɧɰɢɞɟɧɬ, ɩɪɢɩɢɫɵɜɚɹ ɟɝɨ
ɧɟɩɨɦɟɪɧɨɦɭ ɲɨɜɢɧɢɡɦɭ ɢ ɜɵɡɵɜɚɸɳɟɦɭ ɨɛɪɚɡɭ ɞɟɣɫɬɜɢɹ ɦɚɞɶɹɪ3. ɂɡ
ɪɚɡɝɨɜɨɪɚ ɦɨɟɝɨ ɫ ɪɭɦɵɧɫɤɢɦ ɦɢɧɢɫɬɪɨɦ ɢɧɨɫɬɪɚɧɧɵɯ ɞɟɥ ɹ ɜɵɧɟɫ
ɜɩɟɱɚɬɥɟɧɢɟ, ɧɚɫɤɨɥɶɤɨ ɜɫɟ ɪɭɦɵɧɵ ɤɨɪɨɥɟɜɫɬɜɚ, ɧɟ ɢɫɤɥɸɱɚɹ, ɜɢɞɢɦɨ, ɢ
ɱɥɟɧɨɜ ɩɪɚɜɢɬɟɥɶɫɬɜɚ, ɪɚɡɞɟɥɹɸɬ ɩɪɨɹɜɥɹɟɦɨɟ ɡɞɟɫɶ ɨɛɳɟɟ ɧɚɫɬɪɨɟɧɢɟ
ɦɚɫɫ ɩɨ ɨɬɧɨɲɟɧɢɸ ɤ ɩɪɢɺɦɚɦ ɜɟɧɝɟɪɫɤɨɝɨ ɩɪɚɜɢɬɟɥɶɫɬɜɚ. Ƚɨɫɩɨɞɢɧ
Ʌɚɯɨɜɚɪɢ ɩɪɢ ɷɬɨɦ ɧɟ ɫɤɪɵɥ ɨɬ ɦɟɧɹ, ɧɚɫɤɨɥɶɤɨ ɞɟɥɨ ɷɬɨ ɞɨɫɬɚɜɥɹɟɬ ɢɦ
ɦɧɨɝɨ ɡɚɛɨɬ.
ɉɪɟɞɫɟɞɚɬɟɥɶ ɩɚɥɚɬɵ ɞɟɩɭɬɚɬɨɜ ɝɟɧɟɪɚɥ Ɇɚɧɭ ɦɟɧɟɟ ɫɞɟɪɠɚɧɧɨ
ɜɵɫɤɚɡɚɥɫɹ ɜ ɛɟɫɟɞɟ ɫɨ ɦɧɨɣ ɩɨ ɨɬɧɨɲɟɧɢɸ ɤ ɩɨɥɨɠɟɧɢɸ, ɫɨɡɞɚɧɧɨɦɭ
ɧɟɩɨɦɟɪɧɵɦ ɲɨɜɢɧɢɡɦɨɦ ɦɚɞɶɹɪ, ɩɪɢɱɺɦ ɡɚɦɟɬɢɥ, ɱɬɨ, ɧɚ ɟɝɨ ɜɡɝɥɹɞ,
ɧɟɥɶɡɹ ɧɟ ɭɩɪɟɤɧɭɬɶ ɫɟɦɢɝɪɚɞɫɤɢɯ ɪɭɦɵɧ ɜ ɨɬɫɭɬɫɬɜɢɢ ɞɨɫɬɚɬɨɱɧɨɣ
ɷɧɟɪɝɢɢ ɢ ɥɢɱɧɨɝɨ ɩɨɱɢɧɚ, ɱɬɨɛɵ ɩɪɨɬɢɜɨɞɟɣɫɬɜɨɜɚɬɶ ɩɪɨɬɢɜ ɧɚɧɨɫɢɦɵɯ
ɢɦ ɭɝɧɟɬɟɧɢɣ. ȼ ɷɬɨɦ ɨɬɧɨɲɟɧɢɢ ɧɟɥɶɡɹ ɧɟ ɨɬɦɟɬɢɬɶ ɫɥɟɞɭɸɳɭɸ ɮɪɚɡɭ
ɩɟɪɟɞɨɜɨɣ ɫɬɚɬɶɢ ɨɞɧɨɣ ɢɡ ɫɚɦɵɯ ɭɦɟɪɟɧɧɵɯ ɡɞɟɫɶ ɝɚɡɟɬ, ɚɜɬɨɪ ɤɨɬɨɪɨɣ,
ɩɨɫɥɟ ɫɚɦɵɯ ɤɪɚɣɧɢɯ ɧɚɩɚɞɨɤ ɧɚ ɦɚɞɶɹɪ, ɨɛɡɵɜɚɹ ɢɯ ɞɟɣɫɬɜɢɹ
ɩɪɟɫɬɭɩɧɵɦɢ ɢ ɜɚɪɜɚɪɫɤɢɦɢ, ɜ ɫɜɨɟɦ ɭɜɥɟɱɟɧɢɢ ɝɥɚɫɢɬ: «ȼɪɟɦɹ
ɤɪɚɫɧɨɪɟɱɢɜɵɯ, ɧɨ ɩɥɚɬɨɧɢɱɟɫɤɢɯ ɢ ɬɳɟɬɧɵɯ ɡɚɹɜɥɟɧɢɣ ɦɢɧɨɜɚɥɨ. ɇɵɧɟ
ɧɚɞɥɟɠɢɬ ɞɟɣɫɬɜɨɜɚɬɶ ɫɟɪɶɺɡɧɨ, ɧɟ ɜɵɯɨɞɹ, ɨɞɧɚɤɨ, ɢɡ ɩɪɟɞɟɥɨɜ
ɡɚɤɨɧɧɨɫɬɢ».

1
ȼ ɞɨɤɭɦɟɧɬɟ: ɜ Ʉɥɸɱɚɯ.
2
ɋɦ., ɞɥɹ ɫɪɚɜɧɟɧɢɹ, ɞɨɧɟɫɟɧɢɹ ɚɜɫɬɪɨ-ɜɟɧɝɟɪɫɤɢɯ, ɛɪɢɬɚɧɫɤɢɯ, ɮɪɚɧɰɭɡɫɤɢɯ,
ɛɟɥɶɝɢɣɫɤɢɯ, ɝɟɪɦɚɧɫɤɢɯ ɢ ɢɬɚɥɶɹɧɫɤɢɯ ɞɢɩɥɨɦɚɬɨɜ ɨɬ ɦɚɹ 1894 ɝ., ɨɩɭɛɥɢɤɨɜɚɧɧɵɟ ɜ ɤɧ.:
DiplomaĠia europeană úi miúcarea memorandistă 1892–1896 / Coord. C.-M. Lungu. Bucureúti,
Arhivele Statului din România, 1995. P. 183–279.
3
ɋɦ. ɬɨɱɤɭ ɡɪɟɧɢɹ ɩɨɜɟɪɟɧɧɨɝɨ ɜ ɞɟɥɚɯ Ⱥɜɫɬɪɨ-ȼɟɧɝɪɢɢ ɜ Ɋɭɦɵɧɢɢ Ʉɨɧɫɬɚɧɬɢɧɚ
Ⱦɭɦɛɚ (Ibid. P. 253–256). Ɉɧ ɡɚɧɢɦɚɥ ɷɬɭ ɞɨɥɠɧɨɫɬɶ ɫ ɦɨɦɟɧɬɚ ɨɬɴɟɡɞɚ ɝɪɚɮɚ Ⱥɝɟɧɨɪɚ
Ƚɨɥɭɯɨɜɫɤɨɝɨ ɞɨ ɩɪɢɛɵɬɢɹ 9 ɨɤɬɹɛɪɹ 1894 ɝ. ɧɨɜɨɝɨ ɱɪɟɡɜɵɱɚɣɧɨɝɨ ɩɨɫɥɚɧɧɢɤɚ ɢ
ɩɨɥɧɨɦɨɱɧɨɝɨ ɦɢɧɢɫɬɪɚ, ɝɪɚɮɚ Ɋɭɞɨɥɶɮɚ ȼɟɥɶɡɟɪɫɯɚɣɦɛɚ. ɇɨ ɧɚɢɛɨɥɟɟ ɠɺɫɬɤɚɹ ɪɟɚɤɰɢɹ,
ɜɨɡɦɨɠɧɨ, ɩɨɫɥɟɞɨɜɚɥɚ ɫɨ ɫɬɨɪɨɧɵ ɢɡɞɚɜɚɜɲɟɣɫɹ ɜ Ȼɭɯɚɪɟɫɬɟ ɥɢɛɟɪɚɥɶɧɨɣ ɮɪɚɧɤɨɹɡɵɱɧɨɣ
ɝɚɡɟɬɵ „L’Indépendance Roumaine”, ɞɢɪɟɤɬɨɪɨɦ ɤɨɬɨɪɨɣ ɹɜɥɹɥɫɹ Ⱦɠɨɪɞɠɟ ɗɦɦɚɧɭɷɥɶ
Ʌɚɯɨɜɚɪɢ.
Bucureúti, 21 mai 1894, nr. 17. Fonton către Giers

Aspra sentinĠă judecătorească pronunĠată zilele acestea la Cluj1,
împotriva participanĠilor în cazul Memorandumului de anul trecut trimis de
românii transilvăneni împăratului Franz Josef, a provocat din nou aici o
puternică agitaĠie contra maghiarilor. Timp de cinci zile reîncepeau constant
mari demonstraĠii de stradă în semn de compătimire faĠă de soarta amară a
„martirilor ardeleni”2. La aceste manifestaĠii au participat, în afară de câteva
sute de persoane din rândul tineretului studios, cele mai eterogene elemente,
inclusiv unele persoane care au o situaĠie politică distinsă.
În pofida numărului mare de participanĠi prin care se remarcau aceste
manifestaĠii de stradă, ordinea publică nu a fost încălcată, iar prin măsurile
poliĠieneúti de rigoare au fost prevenite orice manifestări ostile îndreptate
împotriva misiunii úi consulatului austro-ungar. În afară de demonstraĠiile
menĠionate mai sus, timp de două seri la rând, în faĠa misiunilor franceză úi
italiană, îúi făceau apariĠia procesiuni numeroase cu torĠe úi muzică, în semn de
recunoútinĠă faĠă de presa franceză úi italiană, care s-a exprimat cu atâta
simpatie în favoarea românilor ardeleni. Aceleaúi procesiuni, în timpul defilării
lor prin oraú, au trecut úi pe lângă clădirea misiunii imperiale úi, oprindu-se în
faĠa curĠii de gală, au aclamat Rusia prin exclamaĠii de simpatie úi s-au
îndepărtat cu strigăte de „Ura!”.
Din câte se pare, conducătorii acestor manifestaĠii făceau eforturi pentru

a evita dezordinile. Cu toate acestea, duminică a avut loc o confruntare,
provocată de lipsa de tact a SocietăĠii Corale Ungare (Gesangverein), care a
organizat o ieúire în afara oraúului cu steagul său naĠional. Aflând despre acest
lucru, tineretul studios românesc le-a urmat itinerariul, i-a deposedat de steag úi
l-a snopit în bătăi pe unul dintre participanĠi.
Având în vedere aceste fapte, misiunea austriacă, recunoscând că, în
condiĠiile libertăĠii neîngrădite a întrunirilor úi manifestaĠiilor din Regat, nu era
în puterea Guvernului român de a împiedica desfăúurarea acestor demonstraĠii
de stradă, s-a limitat doar la a solicita o despăgubire materială pentru victima
incidentului. Toate organele de presă, care condamnă în articole extrem de
tăioase modul de acĠiune al judecătorilor maghiari, au exagerat în mod
tendenĠios úi incidentul mai sus menĠionat, atribuindu-l úovinismului nemăsurat
úi modului provocator de acĠiune al maghiarilor3. Din convorbirea mea cu
ministrul român al Afacerilor Externe, mi-am dat seama cât de mult împărtăúesc
toĠi românii din Regat, fără a-i exclude, se pare, nici pe membrii guvernului,
starea generală de spirit a maselor care se manifestă aici faĠă de metodele
Guvernului ungar. În acest context, domnul Lahovari nu mi-a ascuns cât de
multe preocupări le provoacă această chestiune.
În timpul unei conversaĠii avute cu mine, preúedintele Camerei
DeputaĠilor, generalul Manu, a avut mai puĠine rezerve în exprimare în privinĠa
situaĠiei create de úovinismul nemăsurat al maghiarilor, observând cu acest
prilej că, în viziunea sa, românilor ardeleni li se poate fără îndoială reproúa lipsa
de suficientă energie úi de iniĠiativă personală pentru a opune rezistenĠă faĠă de
asupririle la care sunt supuúi. În această privinĠă, nu pot să nu remarc
următoarea frază dintr-un editorial al unuia dintre cele mai moderate ziare de
aici, autorul căruia, după cele mai extreme atacuri la adresa maghiarilor, califi-
cându-le acĠiunile drept criminale úi barbare, în elanul său proclamă: „timpul
declaraĠiilor elocvente, dar platonice úi zadarnice, a trecut. Acum trebuie să
acĠionăm serios, fără a ieúi însă din limitele legalităĠii”.
1
În raport: Cliuci / Ʉɥɸɱ.
2
A se vedea, pentru comparaĠie, rapoartele diplomaĠilor austro-ungari, britanici,
francezi, belgieni, germani, italieni, din luna mai 1894, publicate în DiplomaĠia europeană úi
miúcarea memorandistă 1892-1896, coord. Corneliu-Mihai Lungu, Bucureúti, 1995 (în continuare:
DiplomaĠia europeană úi miúcarea memorandistă 1892-1896), p. 183-279.
3
A se vedea punctul de vedere al însărcinatului cu afaceri al Austro-Ungariei la
Bucureúti, Constantin Dumba, în Ibidem, p. 253-256. Poate cea mai dură reacĠie a avut-o
periodicul „L’Indépendance Roumaine”, al cărui director era George Emanuel Lahovari.
48

ȼ Ȼɭɯɚɪɟɫɬɟ ɨɛɪɚɡɨɜɚɥɫɹ ɧɟɞɚɜɧɨ ɤɨɦɢɬɟɬ ɞɥɹ ɩɪɢɺɦɚ ɫɬɭɞɟɧɬɨɜ
Ɍɪɚɧɫɢɥɶɜɚɧɢɢ ɢ Ȼɭɤɨɜɢɧɵ, ɩɪɢɝɥɚɲɺɧɧɵɯ ɧɚ ɨɛɵɱɧɵɣ ɟɠɟɝɨɞɧɵɣ
ɤɨɧɝɪɟɫɫ, ɫɨɛɪɚɜɲɢɣɫɹ ɜ Ʉɸɫɬɟɧɞɠɟ1 ɭɧɢɜɟɪɫɢɬɟɬɫɤɨɣ ɦɨɥɨɞɟɠɶɸ. ɉɪɢɺɦ
ɷɬɨɬ ɫɨɫɬɨɹɥɫɹ 16/28 ɫɟɧɬɹɛɪɹ ɢ ɩɪɢɧɹɥ ɞɨɜɨɥɶɧɨ ɛɭɪɧɵɣ ɯɚɪɚɤɬɟɪ2.
ɋ ɭɬɪɚ ɛɵɥɢ ɧɚɤɥɟɟɧɵ ɧɚ ɫɬɟɧɚɯ ɞɨɦɨɜ ɥɢɫɬɵ ɫ ɪɚɫɩɨɪɹɠɟɧɢɟɦ
ɩɨɥɢɰɢɢ, ɭɤɚɡɵɜɚɸɳɢɦ ɧɚ ɫɬɚɬɶɢ ɡɚɤɨɧɚ, ɡɚɩɪɟɳɚɸɳɢɟ ɫɯɨɞɤɢ ɩɨɞ
ɨɬɤɪɵɬɵɦ ɧɟɛɨɦ, ɧɚ ɨɫɧɨɜɚɧɢɢ ɤɨɬɨɪɵɯ ɩɪɟɮɟɤɬ ɩɨɥɢɰɢɢ ɧɟ ɪɚɡɪɟɲɢɥ
ɧɢɤɚɤɢɯ ɦɚɧɢɮɟɫɬɚɰɢɣ. ɍɜɢɞɟɜ ɷɬɢ ɨɛɴɹɜɥɟɧɢɹ, ɫɬɭɞɟɧɬɵ ɧɚɱɚɥɢ
ɜɵɱɺɪɤɢɜɚɬɶ ɧɚ ɧɢɯ ɩɨɞɩɢɫɶ «Ⱦɟɲɥɢɭ»3 ɢ ɡɚɦɟɧɹɬɶ ɟɺ ɫɥɨɜɨɦ «Ʉɚɥɶɧɨɤɢ».
ɏɨɬɹ ɱɥɟɧɵ ɨɪɝɚɧɢɡɚɰɢɨɧɧɨɝɨ ɤɨɦɢɬɟɬɚ ɹɜɢɥɢɫɶ ɤ ɩɪɟɮɟɤɬɭ
ɩɨɥɢɰɢɢ ɫ ɩɪɨɫɶɛɨɣ ɨɛ ɨɬɦɟɧɟ ɫɤɚɡɚɧɧɨɝɨ ɡɚɩɪɟɳɟɧɢɹ ɢ ɞɚɥɢ ɮɨɪɦɚɥɶɧɨɟ
ɨɛɟɳɚɧɢɟ ɧɟ ɜɵɯɨɞɢɬɶ ɩɪɢ ɦɚɧɢɮɟɫɬɚɰɢɹɯ ɢɡ ɩɪɟɞɟɥɨɜ, ɭɤɚɡɚɧɧɵɯ
ɡɚɤɨɧɨɦ, ɬɟɦ ɧɟ ɦɟɧɟɟ, ɭɜɥɟɱɺɧɧɚɹ ɩɨɞɫɬɪɟɤɚɬɟɥɶɫɬɜɚɦɢ ɥɢɛɟɪɚɥɨɜ
ɭɧɢɜɟɪɫɢɬɟɬɫɤɚɹ ɦɨɥɨɞɺɠɶ, ɜɦɟɫɬɟ ɫ ɨɝɪɨɦɧɵɦ ɱɢɫɥɨɦ ɩɪɢɫɨɟɞɢɧɢɜɲɢɯɫɹ
ɤ ɧɟɣ ɩɨɫɬɨɪɨɧɧɢɯ ɥɢɰ, ɫɢɥɶɧɨ ɜɨɥɧɨɜɚɥɚɫɶ ɢ ɲɭɦɟɥɚ. ȼɨɩɪɟɤɢ ɫɬɚɪɚɧɢɹɦ
ɩɨɥɢɰɢɢ ɧɟ ɞɨɩɭɫɬɢɬɶ ɷɬɭ ɬɨɥɩɭ ɞɨ ɩɥɨɳɚɞɢ, ɝɞɟ ɧɚɯɨɞɢɬɫɹ ɩɚɦɹɬɧɢɤ
ɧɚɪɨɞɧɨɝɨ ɝɟɪɨɹ Ɇɢɯɚɢɥɚ ɏɪɚɛɪɨɝɨ4, ɦɚɧɢɮɟɫɬɚɧɬɵ, ɩɪɨɪɜɚɜ ɤɨɪɞɨɧ,
ɜɨɡɥɨɠɢɥɢ ɧɚ ɝɨɥɨɜɭ ɫɬɚɬɭɢ ɜɟɧɨɤ, ɝɨɜɨɪɢɥɢ ɪɟɱɢ, ɚ ɧɟɞɨɜɨɥɶɫɬɜɨ ɩɪɨɬɢɜ
ɩɨɥɢɰɢɢ ɢ ɝɨɪɨɞɫɤɢɯ ɜɥɚɫɬɟɣ ɜɵɪɚɡɢɥɢ ɫɜɢɫɬɤɚɦɢ ɢ ɞɚɠɟ ɪɭɤɨɩɚɲɧɵɦɢ
ɫɯɜɚɬɤɚɦɢ ɫ ɝɨɪɨɞɨɜɵɦɢ ɢ ɠɚɧɞɚɪɦɚɦɢ, ɩɪɢɱɺɦ ɛɵɥɨ ɪɚɧɟɧɨ ɧɟɫɤɨɥɶɤɨ
ɱɟɥɨɜɟɤ.
Ʉ ɫɟɦɭ ɫɱɢɬɚɸ ɞɨɥɝɨɦ ɩɪɢɫɨɜɨɤɭɩɢɬɶ, ɧɚ ɨɫɧɨɜɚɧɢɢ ɫɜɟɞɟɧɢɣ,
ɩɨɥɭɱɟɧɧɵɯ ɢɡ ɞɨɫɬɨɜɟɪɧɨɝɨ ɢɫɬɨɱɧɢɤɚ, ɱɬɨ ɧɚɤɚɧɭɧɟ ɷɬɨɝɨ ɩɪɢɺɦɚ
ɢɧɨɫɬɪɚɧɧɵɯ ɫɬɭɞɟɧɬɨɜ, ɚɜɫɬɪɨ-ɜɟɧɝɟɪɫɤɨɟ ɩɪɚɜɢɬɟɥɶɫɬɜɨ, ɱɟɪɟɡ ɫɜɨɟɝɨ
ɩɨɜɟɪɟɧɧɨɝɨ ɜ ɞɟɥɚɯ ɝɨɫɩɨɞɢɧɚ Ⱦɭɦɛɚ, ɨɛɪɚɬɢɥɨɫɶ ɤ ɡɞɟɲɧɟɦɭ ɤɚɛɢɧɟɬɭ,
ɩɪɨɫɹ ɟɝɨ ɩɪɢɧɹɬɶ ɜɫɟ ɧɟɨɛɯɨɞɢɦɵɟ ɦɟɪɵ ɤ ɩɪɟɞɭɩɪɟɠɞɟɧɢɸ ɬɚɤɨɝɨ ɪɨɞɚ
ɪɭɦɵɧɨɮɢɥɶɫɤɨɣ ɞɟɦɨɧɫɬɪɚɰɢɢ ɩɨ ɨɬɧɨɲɟɧɢɸ ɤ ɫɟɦɢɝɪɚɞɫɤɢɦ
ɩɚɬɪɢɨɬɚɦ. ɉɪɚɜɢɬɟɥɶɫɬɜɨ, ɧɟɞɨɜɨɥɶɧɨɟ ɪɚɫɩɨɪɹɠɟɧɢɹɦɢ ɩɪɟɮɟɤɬɚ
ɩɨɥɢɰɢɢ ɜ ɧɚɫɬɨɹɳɟɦ ɫɥɭɱɚɟ, ɩɪɟɞɥɨɠɢɥɨ ɟɦɭ ɩɨɞɚɬɶ ɜ ɨɬɫɬɚɜɤɭ.
ɋ ɝɥɭɛɨɱɚɣɲɢɦ ɩɨɱɬɟɧɢɟɦ ɢ ɬɚɤɨɜɨɸ ɠɟ ɩɪɟɞɚɧɧɨɫɬɶɸ, ɱɟɫɬɶ
ɢɦɟɸ ɛɵɬɶ, ɦɢɥɨɫɬɢɜɵɣ ɝɨɫɭɞɚɪɶ, ȼɚɲɟɝɨ ȼɵɫɨɤɨɩɪɟɜɨɫɯɨɞɢɬɟɥɶɫɬɜɚ
1
ȼ Ʉɨɧɫɬɚɧɰɟ.
2
ȼ ɬɨ ɜɪɟɦɹ ɛɵɥɨ ɪɚɫɩɪɨɫɬɪɚɧɟɧɨ ɦɧɟɧɢɟ, ɱɬɨ ɛɭɯɚɪɟɫɬɫɤɢɟ ɜɥɚɫɬɢ ɩɪɢɛɟɝɚɥɢ ɤ
ɪɚɡɥɢɱɧɨɝɨ ɪɨɞɚ ɦɨɲɟɧɧɢɱɟɫɤɢɦ ɩɪɨɞɟɥɤɚɦ, ɞɚɛɵ ɜɨɫɩɪɟɩɹɬɫɬɜɨɜɚɬɶ ɩɪɢɺɦɭ ɫɬɭɞɟɧɬɨɜ ɢɡ
ɱɢɫɥɚ ɧɚɢɛɨɥɟɟ ɚɤɬɢɜɧɵɯ ɞɟɹɬɟɥɟɣ ɞɚɧɧɨɣ ɚɤɰɢɢ. ɋ ɷɬɨɣ ɰɟɥɶɸ ɩɨɟɡɞ, ɤɨɬɨɪɵɣ ɜɺɡ
ɫɬɭɞɟɧɬɨɜ ɜ Ȼɭɯɚɪɟɫɬ, ɧɚ ɞɥɢɬɟɥɶɧɨɟ ɜɪɟɦɹ ɛɵɥ ɨɫɬɚɧɨɜɥɟɧ ɜ Ɏɟɬɟɲɬɶ ɩɨɞ ɩɪɟɞɥɨɝɨɦ
ɧɟɢɫɩɪɚɜɧɨɫɬɢ ɥɨɤɨɦɨɬɢɜɚ. Ɍɚɤɢɦ ɨɛɪɚɡɨɦ, ɜɥɚɫɬɢ ɧɚɞɟɹɥɢɫɶ, ɱɬɨ ɨɩɨɡɞɚɧɢɟ ɩɨɟɡɞɚ
ɫɞɟɥɚɟɬ ɦɚɥɨɱɢɫɥɟɧɧɵɦ ɦɢɬɢɧɝ ɭ ɫɬɚɬɭɢ Ɇɢɯɚɹ ɏɪɚɛɪɨɝɨ. ɋɦ.: Bacalbaúa C. Bucureútii de
altădată 1885–1901. Vol. II. Bucureúti, 1928. P. 170.
3
Ɇɢɯɚɢɥ Ⱦɟɲɥɢɭ, ɩɪɟɮɟɤɬ ɩɨɥɢɰɢɢ Ȼɭɯɚɪɟɫɬɚ.
4
Ɇɢɯɚɣ ɏɪɚɛɪɵɣ, ɝɨɫɩɨɞɚɪɶ ȼɚɥɚɯɢɢ ɜ 1593–1601 ɝɝ.
Bucureúti, 21 septembrie 1894, nr. 28, Fonton către Giers

Recent, la Bucureúti s-a creat un comitet pentru ceremonia de
întâmpinare a studenĠilor din Transilvania úi Bucovina, invitaĠi la obiúnuitul
congres anual convocat la Kiustenge1 de tineretul universitar. Această
ceremonie de întâmpinare a avut loc pe data de 16/28 septembrie úi a avut un
caracter destul de furtunos2.
De dimineaĠă, pe pereĠii caselor au fost lipite proclamaĠii cu o dispoziĠie
a poliĠiei, care conĠinea referinĠe la articolele din lege ce interziceau întrunirile
sub cerul liber úi pe baza cărora prefectul poliĠiei nu a permis nici un fel de
manifestaĠii. Văzând aceste anunĠuri, studenĠii au început să úteargă de pe ele
semnătura „Deúliu”3 úi să o înlocuiască cu cuvântul „Kálnoky”.
Deúi membrii comitetului organizatoric s-au prezentat la prefectul
poliĠiei cu rugămintea de a anula amintita interdicĠie úi au făcut promisiuni
oficiale să nu iasă din limitele prevăzute de lege în timpul manifestaĠiilor, cu
toate acestea, tineretul universitar atras de instigările liberalilor, împreună cu un
foarte mare număr de persoane din afară care li s-au alăturat, se agita puternic úi
făcea mare zgomot. În pofida eforturilor poliĠiei de a nu permite accesul acestei
mulĠimi către piaĠa unde se află monumentul eroului naĠional Mihai Viteazul4,
manifestanĠii, spărgând cordoanele poliĠiei, au depus o cunună pe capul statuii,
au Ġinut discursuri, iar nemulĠumirea faĠă de poliĠie úi autorităĠile municipale úi-au
exprimat-o prin fluierături úi chiar prin lupte corp la corp cu poliĠia orăúenească
úi jandarmii, în urma cărora au fost rănite câteva persoane.
Consider de datoria mea să adaug la cele spuse mai sus, pe baza unor
informaĠii pe care le-am primit dintr-o sursă demnă de încredere, că, în ajunul
acestei ceremonii de întâmpinare a studenĠilor străini, Guvernul austro-ungar s-a
adresat Cabinetului de aici, prin intermediul însărcinatului său cu afaceri,
domnul Dumba, solicitându-i să ia toate măsurile necesare pentru prevenirea
acestui gen de demonstraĠie românofilă în favoarea patrioĠilor ardeleni.

Guvernul, nemulĠumit de dispoziĠiile prefectului poliĠiei în cazul de faĠă, i-a
sugerat să îúi dea demisia.
Cu cea mai profundă consideraĠie úi acelaúi devotament, am onoarea de
a fi, stimate domn, supusul fidel al ExcelenĠei Voastre, N. Fonton.
1
ConstanĠa.
2
În epocă, s-a vehiculat ideea conform căreia autorităĠile de la Bucureúti au apelat la
diverse tertipuri pentru a împiedica primirea studenĠilor de către un număr cât mai mare de
simpatizanĠi. În acest sens, trenul care îi aducea pe studenĠi la Bucureúti a fost oprit pentru mai
multe ore la Feteúti, pe motivul că locomotiva era defectă. Astfel, se spera că întârzierea trenului
va împrăútia mulĠimea adunată la statuia lui Mihai Viteazul (Constantin Bacalbaúa, Bucureútii de
altădată 1885-1901, vol. II, Bucureúti, 1928, p. 170).
3
Mihail Deúliu, prefectul poliĠiei Bucureúti.
4
Mihai Viteazul, domn al Valahiei între 1593 úi 1601.
49

ɉɟɪɜɵɟ ɢɡɜɟɫɬɢɹ ɨɛ ɨɞɨɛɪɢɬɟɥɶɧɨɦ ɨɬɡɵɜɟ, ɤɨɬɨɪɵɦ ɚɜɫɬɪɨ-
ɜɟɧɝɟɪɫɤɢɣ ɦɢɧɢɫɬɪ ɢɧɨɫɬɪɚɧɧɵɯ ɞɟɥ ɜ ɪɟɱɚɯ ɫɜɨɢɯ ɜ Ȼɭɞɚɩɟɲɬɟ ɧɚɞɟɥɢɥ
ɪɭɦɵɧɫɤɨɟ ɩɪɚɜɢɬɟɥɶɫɬɜɨ, ɜɫɬɪɟɱɟɧɵ ɛɵɥɢ ɡɞɟɫɶ ɫ ɜɟɥɢɤɢɦ
ɭɞɨɜɨɥɶɫɬɜɢɟɦ. ȼ ɨɫɨɛɟɧɧɨɫɬɢ ɡɚɳɢɬɢɬɟɥɶɧɚɹ ɪɟɱɶ, ɩɪɨɢɡɧɟɫɺɧɧɚɹ ɝɪɚɮɨɦ
Ʉɚɥɶɧɨɤɢ ɫɪɟɞɢ ɜɟɧɝɟɪɫɤɨɝɨ ɫɟɣɦɚ, ɩɪɟɜɡɨɲɥɚ ɜɫɟ ɡɞɟɲɧɢɟ ɨɠɢɞɚɧɢɹ. ɇɨ
ɪɹɞɨɦ ɫ ɷɬɢɦ, ɨɞɧɚɤɨ, ɛɟɡɭɫɥɨɜɧɨɟ ɭɞɨɫɬɨɜɟɪɟɧɢɟ, ɜɵɞɚɧɧɨɟ ɚɜɫɬɪɨ-
ɜɟɧɝɟɪɫɤɢɦ ɦɢɧɢɫɬɪɨɦ ɢɧɨɫɬɪɚɧɧɵɯ ɞɟɥ ɛɭɯɚɪɟɫɬɫɤɨɦɭ ɤɚɛɢɧɟɬɭ, ɜ
ɩɨɥɧɨɦ ɞɨɛɪɨɩɨɪɹɞɨɱɧɨɦ ɩɨɜɟɞɟɧɢɢ ɩɨ ɨɬɧɨɲɟɧɢɸ ɤ ɫɟɦɢɝɪɚɞɫɤɢɦ
ɪɭɦɵɧɚɦ, ɜɵɡɜɚɥɨ ɜ ɩɪɚɜɢɬɟɥɶɫɬɜɟɧɧɵɯ ɫɮɟɪɚɯ ɧɟɤɨɬɨɪɨɟ ɫɦɭɳɟɧɢɟ1.
Ɉɩɚɫɚɸɬɫɹ, ɱɬɨ ɷɬɨ ɩɨɞɚɫɬ ɩɨɜɨɞ ɨɩɩɨɡɢɰɢɢ ɨɛɜɢɧɢɬɶ ɩɟɪɟɞ ɫɬɪɚɧɨɸ
ɩɪɚɜɢɬɟɥɶɫɬɜɨ ɜ ɚɧɬɢɧɚɰɢɨɧɚɥɶɧɨɦ ɧɚɩɪɚɜɥɟɧɢɢ ɢ ɜ ɪɚɜɧɨɞɭɲɢɢ ɤ ɫɭɞɶɛɟ
ɫɟɦɢɝɪɚɞɫɤɢɯ ɫɨɛɪɚɬɢɣ, ɢ ɱɬɨ ɥɢɛɟɪɚɥɵ, ɭɫɭɝɭɛɢɜ ɧɵɧɟ ɠɟ ɫɜɨɢ ɧɚɩɚɞɤɢ
ɧɚ ɤɨɧɫɟɪɜɚɬɢɜɧɵɣ ɤɚɛɢɧɟɬ, ɫɨɡɞɚɞɭɬ ɫɟɛɟ ɢɡ ɡɚɹɜɥɟɧɢɣ ɝɪɚɮɚ Ʉɚɥɶɧɨɤɢ
ɧɨɜɨɟ ɨɪɭɞɢɟ ɤ ɩɪɟɞɫɬɨɹɳɢɦ ɩɚɪɥɚɦɟɧɬɫɤɢɦ ɜɵɛɨɪɚɦ.
ɉɨɞ ɜɥɢɹɧɢɟɦ ɷɬɢɯ ɫɨɨɛɪɚɠɟɧɢɣ, ɜ ɨɮɢɰɢɚɥɶɧɨɣ ɝɚɡɟɬɟ «Timpul»
ɩɨɦɟɳɟɧɚ ɛɵɥɚ ɧɚ ɞɧɹɯ ɫɬɚɬɶɹ, ɫɨɫɬɚɜɥɟɧɧɚɹ ɜ ɪɭɦɵɧɫɤɨɦ ɦɢɧɢɫɬɟɪɫɬɜɟ
ɢɧɨɫɬɪɚɧɧɵɯ ɞɟɥ, ɫ ɨɛɫɬɨɹɬɟɥɶɧɨɣ ɨɰɟɧɤɨɣ ɡɚɹɜɥɟɧɢɣ ɝɪɚɮɚ Ʉɚɥɶɧɨɤɢ2.
Ɉɬɦɟɬɢɜ, ɱɬɨ ɝɪɚɮ Ʉɚɥɶɧɨɤɢ ɜɩɨɥɧɟ ɩɪɢɡɧɚɥ ɩɪɚɜɢɥɶɧɵɦ ɨɛɪɚɡ

ɞɟɣɫɬɜɢɹ ɛɭɯɚɪɟɫɬɫɤɨɝɨ ɤɚɛɢɧɟɬɚ, ɫɬɚɬɶɹ ɷɬɚ ɡɚɤɚɧɱɢɜɚɟɬɫɹ ɡɚɜɟɪɟɧɢɟɦ,
ɱɬɨ ɪɭɦɵɧɫɤɢɦ ɩɪɚɜɢɬɟɥɶɫɬɜɨɦ ɜ ɩɪɟɞɟɥɚɯ ɫɜɨɟɣ ɜɥɚɫɬɢ «ɜɫɺ ɭɠɟ ɫɞɟɥɚɧɨ
ɢ ɛɭɞɟɬ ɫɞɟɥɚɧɨ, ɱɬɨɛɵ ɫɨɯɪɚɧɢɬɶ ɞɪɭɠɟɫɤɢɟ ɨɬɧɨɲɟɧɢɹ ɨɛɟɢɯ ɫɬɪɚɧ, ɧɨ
ɱɬɨ ɧɵɧɟ ɩɨɞɥɟɠɢɬ ɢ ɦɚɞɶɹɪɚɦ ɨɛɥɟɝɱɢɬɶ ɟɦɭ ɷɬɭ ɡɚɞɚɱɭ, ɚ
ɝɨɫɭɞɚɪɫɬɜɟɧɧɵɦ ɥɸɞɹɦ, ɧɚɩɪɚɜɥɹɸɳɢɦ ɫɭɞɶɛɵ ɚɜɫɬɪɨ-ɜɟɧɝɟɪɫɤɨɣ
ɦɨɧɚɪɯɢɢ, ɫɥɟɞɭɟɬ ɩɪɨɫɜɟɳɟɧɧɵɦɢ ɫɨɜɟɬɚɦɢ ɫɜɨɢɦɢ ɩɪɨɢɡɜɟɫɬɢ ɞɚɜɥɟɧɢɟ
ɫɪɟɞɢ ɦɚɞɶɹɪ». ȼ ɪɚɡɝɨɜɨɪɟ ɫɨ ɦɧɨɣ ɝɨɫɩɨɞɢɧ Ʌɚɯɨɜɚɪɢ ɫɚɦ ɫɨɫɥɚɥɫɹ ɧɚ
ɷɬɭ ɫɬɚɬɶɸ, ɢ ɢɡ ɫɥɨɜ ɟɝɨ ɹ ɜɵɧɟɫ ɩɨɞɬɜɟɪɠɞɟɧɢɟ ɬɨɝɨ, ɱɬɨ ɭɠɟ ɪɚɧɟɟ ɦɧɟ
ɫɨ ɫɬɨɪɨɧɵ ɫɬɚɥɨ ɢɡɜɟɫɬɧɵɦ, ɚ ɢɦɟɧɧɨ, ɱɬɨ ɩɨɫɥɟ ɩɟɪɜɨɝɨ ɛɥɚɝɨɩɪɢɹɬɧɨɝɨ
ɜɩɟɱɚɬɥɟɧɢɹ ɦɧɨɝɨɟ ɢɡ ɫɤɚɡɚɧɧɨɝɨ ɝɪɚɮɨɦ Ʉɚɥɶɧɨɤɢ ɡɞɟɫɶ ɧɟ ɨɫɨɛɟɧɧɨ
ɩɨɧɪɚɜɢɥɨɫɶ. Ɍɚɤɢɦ ɨɛɪɚɡɨɦ, ɧɚ ɡɚɦɟɱɚɧɢɟ ɦɨɟ, ɱɬɨ ɫɥɨɜɚ ɚɜɫɬɪɨ-
ɜɟɧɝɟɪɫɤɨɝɨ ɦɢɧɢɫɬɪɚ ɨɛ ɩɨɱɢɧɟ, ɩɪɢɧɹɬɨɦ ɤɨɪɨɥɺɦ ɪɭɦɵɧɫɤɢɦ ɢ ɟɝɨ
ɩɪɚɜɢɬɟɥɶɫɬɜɨɦ ɨɛ ɭɫɬɚɧɨɜɥɟɧɢɢ ɤɪɚɣɧɟ ɞɪɭɠɟɫɤɢɯ ɨɬɧɨɲɟɧɢɣ ɫ
ɋɪɟɞɧɟɟɜɪɨɩɟɣɫɤɢɦɢ ɞɟɪɠɚɜɚɦɢ ɩɨɞɚɥɨ ɧɟɤɨɬɨɪɵɦ ɝɚɡɟɬɚɦ ɩɨɜɨɞ
ɡɚɤɥɸɱɢɬɶ, ɱɬɨ Ɋɭɦɵɧɢɹ ɩɪɢɦɤɧɭɥɚ ɤ Ɍɪɨɣɫɬɜɟɧɧɨɦɭ ɫɨɸɡɭ, ɝɨɫɩɨɞɢɧ
Ʌɚɯɨɜɚɪɢ ɩɨɫɩɟɲɧɨ ɜɵɪɚɡɢɥ ɦɧɟ, ɱɬɨ Ɋɭɦɵɧɢɹ ɧɢɤɨɝɞɚ ɧɟ ɡɚɛɵɜɚɟɬ, ɱɬɨ
ɨɧɚ ɦɚɥɟɧɶɤɨɟ ɝɨɫɭɞɚɪɫɬɜɨ, ɧɟ ɜɦɟɲɢɜɚɸɳɟɟɫɹ ɜ ɞɟɥɚ ɜɟɥɢɤɢɯ ɞɟɪɠɚɜ ɢ
ɠɟɥɚɸɳɟɟ ɫɨ ɜɫɟɦɢ ɢɦɟɬɶ ɧɚɢɥɭɱɲɢɟ ɨɬɧɨɲɟɧɢɹ. Ɍɚɤɢɦ ɨɛɪɚɡɨɦ, ɷɬɢɦɢ
ɫɥɨɜɚɦɢ ɩɨɞɬɜɟɪɠɞɚɸɬɫɹ ɡɚɜɟɪɟɧɢɹ, ɫɞɟɥɚɧɧɵɟ ɦɧɟ ɧɟɨɞɧɨɤɪɚɬɧɨ ɜ
ɬɟɱɟɧɢɢ ɬɪɺɯ ɥɟɬ ɤɚɤ ɧɵɧɟɲɧɢɦ Ɇɢɧɢɫɬɟɪɫɬɜɨɦ, ɬɚɤ ɢ ɩɪɟɞɲɟɫɬɜɨɜɚɜɲɢɦ
ɤɚɛɢɧɟɬɨɦ. Ʉɪɨɦɟ ɷɬɨɝɨ, ɞɨ ɛɟɫɟɞɵ ɦɨɟɣ ɫ ɝɨɫɩɨɞɢɧɨɦ Ʌɚɯɨɜɚɪɢ ɞɨ ɦɟɧɹ
ɢɡ ɜɟɪɧɨɝɨ ɢɫɬɨɱɧɢɤɚ ɞɨɲɥɨ, ɱɬɨ ɜ ɞɨɜɟɪɢɬɟɥɶɧɨɦ ɪɚɡɝɨɜɨɪɟ ɫ ɨɞɧɢɦ ɢɡ
ɫɜɨɢɯ ɛɥɢɡɤɢɯ ɦɢɧɢɫɬɪ ɢɧɨɫɬɪɚɧɧɵɯ ɞɟɥ ɜɵɫɤɚɡɚɥ, ɱɬɨ ɡɚɹɜɥɟɧɢɟ ɝɪɚɮɚ
Ʉɚɥɶɧɨɤɢ ɜɨ ɦɧɨɝɢɯ ɨɬɧɨɲɟɧɢɹɯ ɧɟɭɦɟɫɬɧɨ.
Ʉ ɷɬɨɦɭ ɫɥɟɞɭɟɬ ɩɪɢɛɚɜɢɬɶ, ɱɬɨ ɢ ɞɪɭɝɢɟ ɱɥɟɧɵ ɤɚɛɢɧɟɬɚ, ɚ ɢɦɟɧɧɨ
ɩɪɟɞɫɟɞɚɬɟɥɶ ɤɚɛɢɧɟɬɚ ɢ ɞɚɠɟ ɝɨɫɩɨɞɢɧ Ʉɚɪɩ, ɹɪɵɣ ɩɪɢɜɟɪɠɟɧɟɰ Ⱥɜɫɬɪɨ-
ȼɟɧɝɪɢɢ, ɜɵɫɤɚɡɚɥɢɫɶ ɜ ɬɚɤɨɦ ɠɟ ɫɦɵɫɥɟ. ɋɬɨɥɶ ɠɟ ɧɟɭɦɟɫɬɧɵɦ ɫɨ
ɫɬɨɪɨɧɵ ɝɥɚɜɵ ɢɧɨɫɬɪɚɧɧɨɝɨ ɩɪɚɜɢɬɟɥɶɫɬɜɚ ɡɞɟɫɶ ɫɱɢɬɚɸɬ ɪɟɡɤɢɣ ɭɩɪɟɤ
ɝɪɚɮɚ Ʉɚɥɶɧɨɤɢ ɩɨ ɨɬɧɨɲɟɧɢɸ ɤ ɜɨɠɞɸ ɨɩɩɨɡɢɰɢɢ ɝɨɫɩɨɞɢɧɭ Ⱦɢɦɢɬɪɭ
ɋɬɭɪɞɡɟ, ɜɵɫɬɭɩɚɜɲɟɦɭ ɫ ɫɚɦɨɝɨ ɧɚɱɚɥɚ ɹɪɵɦ ɫɬɨɪɨɧɧɢɤɨɦ ɧɚɰɢɨɧɚɥɶɧɨɣ
ɞɚɤɨ-ɪɭɦɵɧɫɤɨɣ ɚɝɢɬɚɰɢɢ. ɇɚɤɨɧɟɰ, ɧɟɥɶɡɹ ɧɟ ɨɬɦɟɬɢɬɶ ɜɢɞɢɦɵɯ
ɨɩɚɫɟɧɢɣ ɩɪɚɜɢɬɟɥɶɫɬɜɟɧɧɵɯ ɤɪɭɝɨɜ, ɱɬɨ ɨɩɩɨɡɢɰɢɹ ɩɪɢɩɢɲɟɬ
ɩɪɚɜɢɥɶɧɵɣ ɨɛɪɚɡ ɞɟɣɫɬɜɢɹ ɤɚɛɢɧɟɬɚ ɪɚɛɨɥɟɩɫɬɜɭ ɩɟɪɟɞ ȼɟɧɨɣ, ɢ ɱɬɨ, ɫ
ɞɪɭɝɨɣ ɫɬɨɪɨɧɵ, ɫɥɨɜɚ ɝɨɫɩɨɞɢɧɚ Ʉɚɥɶɧɨɤɢ ɧɟ ɩɨɧɪɚɜɹɬɫɹ ɬɟɦ
ɤɨɧɫɟɪɜɚɬɨɪɚɦ, ɤɨɬɨɪɵɟ ɧɟ ɫɨɱɭɜɫɬɜɭɸɬ ɧɢ ȼɟɧɟ, ɧɢ Ȼɟɪɥɢɧɭ.

1
Ȼɪɢɬɚɧɫɤɢɣ ɞɢɩɥɨɦɚɬ ɍɨɥɬɟɪ Ɍɚɭɧɥɢ ɨɬɦɟɱɚɥ, ɱɬɨ, ɯɨɬɹ ɪɟɱɶ ɝɪɚɮɚ Ʉɚɥɶɧɨɤɢ
ɩɪɨɢɡɜɟɥɚ ɜ Ɋɭɦɵɧɢɢ «ɛɥɚɝɨɩɪɢɹɬɧɨɟ ɜɩɟɱɚɬɥɟɧɢɟ ɛɥɚɝɨɞɚɪɹ ɫɜɨɟɦɭ ɭɦɟɪɟɧɧɨɦɭ ɬɨɧɭ ɢ ɫɬɢɥɸ,
ɩɨɞɨɛɚɸɳɟɦɭ ɧɚɫɬɨɹɳɟɦɭ ɝɨɫɭɞɚɪɫɬɜɟɧɧɨɦɭ ɞɟɹɬɟɥɸ», ɝɚɡɟɬɵ, ɛɥɢɡɤɢɟ ɤ ɧɚɰɢɨɧɚɥ-
ɥɢɛɟɪɚɥɶɧɨɣ ɩɚɪɬɢɢ, ɛɭɞɭɬ ɫɩɟɤɭɥɢɪɨɜɚɬɶ ɧɚ ɷɬɨɦ ɚɫɩɟɤɬɟ ɜɨ ɜɪɟɦɹ ɩɪɟɞɫɬɨɹɳɟɣ ɩɪɟɞɜɵɛɨɪɧɨɣ
ɤɚɦɩɚɧɢɢ. ɋɦ.: DiplomaĠia europeană úi miúcarea memorandistă 1892-1896, p. 373–375.
2
Timpul. 1894. 14(26) sept. Nr. 202. P. 1.
Bucureúti, 21 septembrie 1894, nr. 30. Fonton către Giers

Primele veúti despre reacĠia pozitivă faĠă de poziĠia Guvernului român
pe care a exprimat-o ministrul austro-ungar al Afacerilor Externe în discursurile
sale de la Budapesta au fost întâmpinate aici cu o mare satisfacĠie. Mai ales
pledoaria de apărare Ġinută de contele Kálnoky în mijlocul Dietei Maghiare a
depăúit toate aúteptările de aici. Pe de altă parte însă, certificatul incontestabil de
totală bună purtare faĠă de românii ardeleni, acordat de ministrul austro-ungar al
Afacerilor Externe Cabinetului de la Bucureúti a provocat, în sferele
guvernamentale, o oarecare jenă1. Există temeri că acest lucru va furniza
opoziĠiei un pretext pentru a acuza guvernul în faĠa Ġării de promovarea unei
direcĠii anti-naĠionale úi de indiferenĠă faĠă de soarta fraĠilor ardeleni úi că
liberalii, intensificându-úi imediat atacurile asupra Cabinetului conservator, îúi
vor crea, din declaraĠiile contelui Kálnoky, o nouă armă în vederea viitoarelor
alegeri parlamentare.
Sub influenĠa acestor consideraĠii, în ziarul oficial „Timpul” a fost
publicat zilele acestea un articol, alcătuit de Ministerul român al Afacerilor
Externe, cu o evaluare detaliată a declaraĠiilor contelui Kálnoky2.
Remarcând că úi contele Kálnoky a considerat absolut corect modul de
acĠiune al Cabinetului de la Bucureúti, acest articol se încheie cu asigurări că
Guvernul român, în limitele autorităĠii sale, „a făcut deja totul úi va face totul
pentru a păstra relaĠiile de prietenie dintre cele două Ġări, dar că în prezent ar
trebui ca úi maghiarii să îi înlesnească această sarcină, iar oamenii de stat care
ghidează destinele monarhiei austro-ungare ar trebui, prin sfaturile lor luminate,
să exercite presiuni în rândul maghiarilor”. În conversaĠia pe care a avut-o cu
mine, domnul Lahovari a făcut el însuúi trimitere la acest articol, iar din
cuvintele sale am obĠinut confirmarea acelor lucruri, pe care le cunoúteam deja
mai devreme de la terĠe persoane, úi anume a faptului că după prima impresie
favorabilă, multe dintre cele afirmate de contele Kálnoky nu au plăcut în mod
deosebit celor de aici. Astfel, ca răspuns la observaĠia mea că afirmaĠiile
ministrului austro-ungar despre iniĠiativa adoptată de regele României úi
guvernul său cu privire la stabilirea unor relaĠii deosebit de prieteneúti cu
Puterile Centrale au oferit pretextul anumitor ziare să conchidă că România a

aderat la Tripla AlianĠă, domnul Lahovari mi-a replicat în grabă că România nu
uită niciodată că este un stat mic, care nu se amestecă în treburile marilor puteri
úi care doreúte să aibă cele mai bune relaĠii cu toate Ġările. În acest fel, prin
aceste cuvinte se confirmă acele asigurări pe care mi le-au dat în repetate
rânduri, pe parcursul ultimilor trei ani, atât guvernul actual, cât úi Cabinetul
precedent. În afară de aceasta, înaintea conversaĠiei mele cu domnul Lahovari,
până la mine au ajuns informaĠii dintr-o sursă sigură, precum că, într-o convorbire
confidenĠială cu unul dintre apropiaĠii săi, ministrul Afacerilor Externe a afirmat
că declaraĠia contelui Kálnoky este, în multe privinĠe, nepotrivită.
La toate acestea ar trebui să adaug că úi alĠi membri ai Cabinetului, úi
anume preúedintele Consiliului úi chiar domnul Carp, care este un partizan
înfocat al Austro-Ungariei, au făcut declaraĠii în acelaúi sens. La fel de
nepotrivite din partea úefului unui guvern străin sunt considerate aici reproúurile
vehemente ale contelui Kálnoky la adresa liderului opoziĠiei, domnului Dimitrie
Sturdza, care s-a manifestat de la bun început drept un adept înflăcărat al
propagandei naĠionale daco-române. În fine, nu putem să nu remarcăm temerile
evidente ale cercurilor guvernamentale că opoziĠia va pune modul corect de
acĠiune al Cabinetului pe seama servilismului úi că, pe de altă parte, cuvintele
domnului Kálnoky nu vor fi pe placul acelor conservatori care nu au simpatii
nici faĠă de Viena, nici faĠă de Berlin.
1
Diplomatul britanic Walter Townley observa că, deúi discursul contelui Kálnoky a
produs în România „o impresie favorabilă datorită tonului său moderat úi stilului demn de un
adevărat om de stat”, ziarele apropiate Partidului NaĠional Liberal vor specula acest aspect în viitoarea
campanie electorală (DiplomaĠia europeană úi miúcarea memorandistă 1892-1896, p. 373-375).
2
A se vedea în acest sens „Timpul”, an XVI, nr. 202, miercuri, 14/26 septembrie 1894,
ɪ. 1.
50

ɇɟɦɟɞɥɟɧɧɨ ɩɨ ɩɨɥɭɱɟɧɢɢ ɢɡɜɟɫɬɢɹ ɨ ɫɱɚɫɬɥɢɜɨɦ ɪɚɡɪɟɲɟɧɢɢ1 ɨɬ
ɛɪɟɦɟɧɢ ȿɺ Ʉɨɪɨɥɟɜɫɤɨɝɨ ȼɵɫɨɱɟɫɬɜɚ ɩɪɢɧɰɟɫɫɵ Ɇɚɪɢɢ, ɩɪɟɞɫɟɞɚɬɟɥɶ
ɋɨɜɟɬɚ ɢ ɦɢɧɢɫɬɪ ɸɫɬɢɰɢɢ ɜɵɟɯɚɥɢ ɜ ɋɢɧɚɸ ɢ, ɩɨ ɩɨɞɧɟɫɟɧɢɢ ɤɨɪɨɥɸ
ɩɨɡɞɪɚɜɥɟɧɢɣ, ɤ ɧɟɦɚɥɨɦɭ ɢɯ ɭɞɢɜɥɟɧɢɸ, ɜɵɫɥɭɲɚɥɢ ɢɡ ɭɫɬ ȿɝɨ

ȼɟɥɢɱɟɫɬɜɚ ɫɨɨɛɳɟɧɢɟ ɨ ɬɨɦ, ɱɬɨ ɩɪɢɧɰ Ʌɟɨɩɨɥɶɞ, ɨɬɟɰ ɧɚɫɥɟɞɧɨɝɨ
ɩɪɢɧɰɚ, ɢ ɜ ɨɫɨɛɟɧɧɨɫɬɢ ɩɪɢɧɰɟɫɫɚ Ƚɨɝɟɧɰɨɥɥɟɪɧɫɤɚɹ ɧɚɫɬɨɣɱɢɜɨ ɩɪɨɫɢɥɢ
ɟɝɨ ɨɤɪɟɫɬɢɬɶ ɧɨɜɨɪɨɠɞɟɧɧɭɸ ɜ ɤɚɬɨɥɢɱɟɫɤɨɟ ɜɟɪɨɢɫɩɨɜɟɞɚɧɢɟ. Ʉɨɪɨɥɶ,
ɫɨɡɧɚɜɚɹ, ɱɬɨ ɨɬɫɬɭɩɥɟɧɢɟ ɨɬ ɤɨɪɟɧɧɨɝɨ ɡɚɤɨɧɚ ɫɬɪɚɧɵ ɧɟɦɵɫɥɢɦɨ, ɫɨ
ɫɜɨɟɣ ɫɬɨɪɨɧɵ ɡɚɩɪɨɫɢɥ ɦɢɧɢɫɬɪɨɜ, ɧɟ ɩɪɢɡɧɚɧɨ ɥɢ ɛɭɞɟɬ ɜɨɡɦɨɠɧɵɦ
ɨɤɪɟɫɬɢɬɶ ɩɪɢɧɰɟɫɫɭ ɜ ɭɧɢɚɬɫɤɭɸ ɜɟɪɭ. ɗɬɨ ɩɪɟɞɩɨɥɨɠɟɧɢɟ ɤɨɪɨɥɹ
ɜɵɡɜɚɧɨ, ɛɭɞɬɨ ɛɵ, ɬɟɦ ɨɛɫɬɨɹɬɟɥɶɫɬɜɨɦ, ɱɬɨ ɩɨɧɵɧɟ ɧɟ ɭɥɚɠɟɧɵ ɟɳɺ
ɡɚɬɪɭɞɧɟɧɢɹ, ɜɨɡɧɢɤɲɢɟ ɫ ȼɚɬɢɤɚɧɨɦ ɩɨ ɩɨɜɨɞɭ ɛɪɚɤɨɫɨɱɟɬɚɧɢɹ ɩɪɢɧɰɚ
Ɏɟɪɞɢɧɚɧɞɚ ɢ ɭɫɭɝɭɛɢɜɲɢɟɫɹ ɤɪɟɳɟɧɢɟɦ ɩɪɢɧɰɚ Ʉɚɪɥɚ ɜ ɩɪɚɜɨɫɥɚɜɧɭɸ ɜɟɪɭ2.
ȼɟɪɧɭɜɲɢɫɶ ɬɨɬɱɚɫ ɠɟ ɜ Ȼɭɯɚɪɟɫɬ, ɩɪɟɞɫɟɞɚɬɟɥɶ ɋɨɜɟɬɚ ɧɚ ɞɪɭɝɨɣ
ɠɟ ɞɟɧɶ ɫɨɡɜɚɥ ɋɨɜɟɬ ɦɢɧɢɫɬɪɨɜ, ɧɚ ɤɨɬɨɪɨɦ ɩɪɢ ɨɛɳɟɦ ɩɨɪɢɰɚɧɢɢ
ɡɚɞɭɦɚɧɧɨɝɨ ɤɚɤ ɩɪɢɧɰɟɦ ɢ ɩɪɢɧɰɟɫɫɨɣ Ƚɨɝɟɧɰɨɥɥɟɪɧɫɤɢɦɢ, ɬɚɤ ɢ
ɤɨɪɨɥɺɦ, ɟɞɢɧɨɝɥɚɫɧɨ ɩɪɢɧɹɬɨ ɪɟɲɟɧɢɟ ɨɬɤɥɨɧɢɬɶ ɷɬɨ ɩɪɟɞɥɨɠɟɧɢɟ.
Ɂɚɫɢɦ, ɧɚ ɫɨɫɬɨɹɜɲɟɦɫɹ ɜ ɉɟɥɟɲɫɤɨɦ ɞɜɨɪɰɟ ɩɨɞ ɩɪɟɞɫɟɞɚɬɟɥɶɫɬɜɨɦ
ɤɨɪɨɥɹ ɋɨɜɟɬɟ, ɦɢɧɢɫɬɪɵ ɟɞɢɧɨɝɥɚɫɧɨ ɡɚɹɜɢɥɢ ɤɨɪɨɥɸ ɨ ɤɪɚɣɧɟɣ
ɧɟɜɨɡɦɨɠɧɨɫɬɢ ɩɨɞɨɛɧɨɝɨ ɧɚɪɭɲɟɧɢɹ ɤɨɪɟɧɧɨɝɨ ɡɚɤɨɧɚ ɫɬɪɚɧɵ, ɤɨɬɨɪɨɟ
ɧɚɧɟɫɥɨ ɛɵ ɝɥɭɛɨɤɨɟ ɨɫɤɨɪɛɥɟɧɢɟ ɪɟɥɢɝɢɨɡɧɨɦɭ ɱɭɜɫɬɜɭ ɧɚɪɨɞɚ,
ɞɨɪɨɠɚɳɟɝɨ ɫɜɨɟɣ ɜɟɪɨɣ ɢ ɩɨɞɨɪɜɚɥɨ ɛɵ ɨɛɚɹɧɢɟ ɢ ɩɪɟɞɚɧɧɨɫɬɶ ɤ
ɤɨɪɨɥɟɜɫɤɨɣ ɫɟɦɶɟ. Ɉɧɢ ɧɚɩɨɦɧɢɥɢ ɨ ɩɥɚɦɟɧɧɨɦ ɩɪɨɹɜɥɟɧɢɢ ɫɱɚɫɬɶɹ ɢ
ɪɚɞɨɫɬɢ, ɤɨɝɞɚ ɝɨɞ ɬɨɦɭ ɧɚɡɚɞ ɫɨɫɬɨɹɥɨɫɶ ɫɜ. ɤɪɟɳɟɧɢɟ ɩɟɪɜɨɝɨ
ɪɭɦɵɧɫɤɨɝɨ ɩɪɢɧɰɚ ɜ ɩɪɚɜɨɫɥɚɜɧɨɣ ɜɟɪɟ3. Ⱦɚɛɵ ɛɨɥɟɟ ɬɨɱɧɨ ɩɨɞɱɟɪɤɧɭɬɶ
ɪɟɲɟɧɢɟ ɫɜɨɺ, ɦɢɧɢɫɬɪɵ ɩɪɟɞɥɨɠɢɥɢ ɤɨɪɨɥɸ ɫɨɜɨɤɭɩɧɭɸ ɨɬɫɬɚɜɤɭ ɜɫɟɝɨ
ɤɚɛɢɧɟɬɚ.
Ʉɨɪɨɥɶ ɛɟɡ ɜɨɡɪɚɠɟɧɢɣ ɨɬɤɚɡɚɥɫɹ ɨɬ ɫɜɨɟɝɨ ɧɚɦɟɪɟɧɢɹ, ɢ ɬɚɢɧɫɬɜɨ
ɫɜ. ɤɪɟɳɟɧɢɹ ɫɨɫɬɨɢɬɫɹ ɜ ɧɟɩɪɨɞɨɥɠɢɬɟɥɶɧɨɦ ɜɪɟɦɟɧɢ. Ɉ
ɜɵɲɟɩɪɢɜɟɞɺɧɧɨɦ ɦɧɟ ɛɵɥɨ ɫɨɨɛɳɟɧɨ ɢɡ ɞɨɫɬɨɜɟɪɧɨɝɨ ɢɫɬɨɱɧɢɤɚ ɩɨɞ
ɨɛɟɳɚɧɢɟɦ ɞɟɪɠɚɬɶ ɷɬɨ ɜ ɤɪɚɣɧɟɦ ɫɟɤɪɟɬɟ. ȼ ɫɚɦɵɣ ɞɟɧɶ ɩɪɢɟɡɞɚ ɜɟɥɢɤɨɣ
ɤɧɹɝɢɧɢ Ɇɚɪɢɢ Ⱥɥɟɤɫɚɧɞɪɨɜɧɵ4 ɜ ɋɢɧɚɸ ɩɪɟɞɫɟɞɚɬɟɥɶ ɋɨɜɟɬɚ,
ɜɨɡɜɪɚɳɚɹɫɶ ɢɡ ɉɟɥɟɲɫɤɨɝɨ ɞɜɨɪɰɚ, ɜ ɪɚɡɝɨɜɨɪɟ ɫɨ ɦɧɨɸ, ɨɝɪɚɧɢɱɢɥɫɹ
ɥɢɲɶ ɡɚɹɜɥɟɧɢɟɦ, ɱɬɨ ɫɜ. ɤɪɟɳɟɧɢɟ ɫɨɫɬɨɢɬɫɹ ɜ ɬɨɬ ɞɟɧɶ, ɤɨɬɨɪɵɣ ȿɺ
ɂɦɩɟɪɚɬɨɪɫɤɨɦɭ ȼɵɫɨɱɟɫɬɜɭ ɭɝɨɞɧɨ ɛɭɞɟɬ ɧɚɡɧɚɱɢɬɶ.
Ɇɢɧɢɫɬɪɵ ɜɟɪɧɭɥɢɫɶ ɜ ɫɬɨɥɢɰɭ, ɜɢɞɢɦɨ, ɞɨɜɨɥɶɧɵɟ ɪɟɡɭɥɶɬɚɬɨɦ
ɫɜɨɢɯ ɫɨɜɟɳɚɧɢɣ ɫ ɤɨɪɨɥɺɦ, ɜ ɩɨɥɧɨɣ ɧɚɞɟɠɞɟ, ɱɬɨ ɨ ɫɨɜɟɳɚɧɢɢ ɷɬɨɦ
ɧɢɱɟɝɨ ɧɟ ɩɪɨɧɢɤɧɟɬ ɜ ɩɭɛɥɢɤɭ, ɧɨ ɧɚɞɟɠɞɚ ɷɬɚ ɤɚɠɟɬɫɹ ɤɪɚɣɧɟ
ɫɨɦɧɢɬɟɥɶɧɨɣ. ɋɤɨɥɶɤɨ ɦɧɟ ɢɡɜɟɫɬɧɨ, ɪɚɞɢ ɨɛɵɱɧɨɣ ɡɞɟɫɶ ɧɟɫɤɪɨɦɧɨɫɬɢ,
ɫɥɭɯɢ ɨ ɩɪɢɱɢɧɚɯ ɫɨɡɜɚɧɢɹ ɋɨɜɟɬɚ ɦɢɧɢɫɬɪɨɜ ɜ Ȼɭɯɚɪɟɫɬɟ ɢ ɉɟɥɟɲɟ
ɞɨɲɥɢ ɞɨ ɫɜɟɞɟɧɢɹ ɩɨɫɬɨɪɨɧɧɢɯ ɥɢɰ ɢ ɞɚɠɟ ɱɥɟɧɨɜ ɨɩɩɨɡɢɰɢɢ. Ⱥ ɩɨɫɟɦɭ
ɬɪɭɞɧɨ ɨɠɢɞɚɬɶ, ɱɬɨɛɵ ɷɬɨ ɞɟɥɨ ɨɫɬɚɥɨɫɶ ɛɟɡ ɫɥɟɞɨɜ ɢ ɧɟ ɜɵɡɜɚɥɨ
ɧɟɛɥɚɝɨɩɪɢɹɬɧɨɝɨ ɜ ɫɬɪɚɧɟ ɨɬɝɨɥɨɫɤɚ.
ɇɟɥɶɡɹ ɧɟ ɭɞɢɜɥɹɬɶɫɹ, ɱɬɨ ɤɨɪɨɥɶ, ɩɪɢ ɨɛɵɱɧɨɣ ɟɝɨ ɨɫɬɨɪɨɠɧɨɫɬɢ,
ɬɚɤ ɧɟɨɛɞɭɦɚɧɧɨ ɩɨɫɥɟɞɨɜɚɥ ɜɧɭɲɟɧɢɹɦ ɪɨɞɢɬɟɥɟɣ ɩɪɢɧɰɚ Ɏɟɪɞɢɧɚɧɞɚ ɢ
ɜɨɡɛɭɞɢɥ ɫɬɨɥɶ ɤɪɭɩɧɵɣ ɢ ɞɟɥɢɤɚɬɧɵɣ ɜɨɩɪɨɫ, ɫɨɫɬɚɜɥɹɸɳɢɣ ɫɟɪɶɺɡɧɨɟ
ɩɨɤɭɲɟɧɢɟ ɧɚ ɪɟɥɢɝɢɨɡɧɨɟ ɱɭɜɫɬɜɨ ɩɪɚɜɨɫɥɚɜɧɨɝɨ ɧɚɪɨɞɚ. Ʉ ɫɨɠɚɥɟɧɢɸ,
ɧɟɥɶɡɹ ɧɟ ɨɬɦɟɬɢɬɶ, ɱɬɨ ɧɚɫɬɨɹɳɢɣ ɫɥɭɱɚɣ, ɩɨ-ɜɢɞɢɦɨɦɭ, ɩɨɫɥɟɞɫɬɜɢɟ

ɞɟɪɡɤɨɝɨ ɢ ɨɩɚɫɧɨɝɨ ɩɪɢɦɟɪɚ, ɩɪɟɩɨɞɚɧɧɨɝɨ ɜ ɋɨɮɢɢ ɩɪɢɧɰɟɦ
Ɏɟɪɞɢɧɚɧɞɨɦ5.
1
ɋɦ. ɨɛ ɷɬɨɦ ɫɬɚɬɶɸ «Ⱦɨɱɶ Ɋɭɦɵɧɢɢ». FetiĠa României // Timpul. An XVI. 1894.
1 oct. Nr. 26. P. 1.
2
ɋɵɧ ɤɚɬɨɥɢɤɚ (ɩɪɢɧɰɚ Ɏɟɪɞɢɧɚɧɞɚ) ɢ ɚɧɝɥɢɤɚɧɤɢ (ɩɪɢɧɰɟɫɫɵ Ɇɚɪɢɢ), ɩɪɢɧɰ
Ʉɚɪɥ ɛɵɥ ɤɪɟɳɺɧ ɜ ɩɪɚɜɨɫɥɚɜɢɟ, ɤɨɬɨɪɨɟ ɹɜɥɹɥɨɫɶ ɝɨɫɭɞɚɪɫɬɜɟɧɧɨɣ ɪɟɥɢɝɢɟɣ ɫɬɪɚɧɵ.
3
Ɋɟɱɶ ɢɞɺɬ ɨ ɩɪɢɧɰɟ Ʉɚɪɥɟ, ɪɨɞɢɜɲɟɦɫɹ 15 ɨɤɬɹɛɪɹ 1893 ɝ., ɛɭɞɭɳɟɦ ɤɨɪɨɥɟ
Ɋɭɦɵɧɢɢ, ɩɪɚɜɢɜɲɟɦ ɩɨɞ ɢɦɟɧɟɦ Ʉɚɪɥa II c 8 ɢɸɧɹ 1930 ɞɨ 6 ɫɟɧɬɹɛɪɹ 1940 ɝ.
4
Ɇɚɪɢɹ Ⱥɥɟɤɫɚɧɞɪɨɜɧɚ (1853–1920), ɞɨɱɶ ɢɦɩɟɪɚɬɨɪɚ Ⱥɥɟɤɫɚɧɞɪɚ II, ɝɟɪɰɨɝɢɧɹ
ɋɚɤɫɟɧ-Ʉɨɛɭɪɝ-Ƚɨɬɫɤɚɹ, ɡɚɦɭɠɟɦ ɡɚ ɩɪɢɧɰɟɦ Ⱥɥɶɮɪɟɞɨɦ ɗɪɧɟɫɬɨɦ Ⱥɥɶɛɟɪɬɨɦ, ɝɟɪɰɨɝɨɦ
ɗɞɢɧɛɭɪɝɫɤɢɦ (1844–1900).
5
ɇɚɦɺɤ ɧɚ Ȼɨɪɢɫɚ, ɩɟɪɜɟɧɰɚ ɛɨɥɝɚɪɫɤɨɝɨ ɤɧɹɡɹ Ɏɟɪɞɢɧɚɧɞɚ I ɢ ɟɝɨ ɫɭɩɪɭɝɢ
Ɇɚɪɢɢ Ʌɭɢɡɵ Ȼɭɪɛɨɧ-ɉɚɪɦɫɤɨɣ. Ɉɧ ɪɨɞɢɥɫɹ 30 ɹɧɜɚɪɹ 1894 ɝ. ɢ ɛɵɥ ɤɪɟɳɟɧ ɩɨ
ɤɚɬɨɥɢɱɟɫɤɨɦɭ ɨɛɪɹɞɭ. ɋɩɭɫɬɹ ɞɜɚ ɝɨɞɚ, ɜ 1896 ɝ., ɩɪɟɫɬɨɥɨɧɚɫɥɟɞɧɢɤ Ȼɨɪɢɫ ɛɵɥ
ɩɟɪɟɤɪɟɳɟɧ ɜ ɩɪɚɜɨɫɥɚɜɢɟ. ɗɬɨ ɛɵɥɨ ɨɞɧɢɦ ɢɡ ɝɥɚɜɧɵɯ ɬɪɟɛɨɜɚɧɢɣ Ɋɨɫɫɢɢ ɩɪɢ
ɜɨɫɫɬɚɧɨɜɥɟɧɢɢ ɪɨɫɫɢɣɫɤɨ-ɛɨɥɝɚɪɫɤɢɯ ɞɢɩɥɨɦɚɬɢɱɟɫɤɢɯ ɨɬɧɨɲɟɧɢɣ, ɩɪɟɪɜɚɧɧɵɯ ɟɳɺ ɜ
ɤɨɧɰɟ 1886 ɝ. ɋɦ. ɩɨɞɪɨɛɧɨ: Jelavich Ch. Russo-Bulgarian relations, 1892–1896: with
particular reference to the problem of the bulgarian Succession // The Journal of Modern History.
1952. Vol. 24. Nr. 4. P. 341–351; Ɇɚɪɬɵɧɟɧɤɨ Ⱥ. Ʉ. Ɋɭɫɫɤɨ-ɛɨɥɝɚɪɫɤɢɟ ɨɬɧɨɲɟɧɢɹ ɜ 1894–1902 ɝɝ.
Ʉɢɟɜ, 1967. ɋ. 51, 55–56, 59, 75–83.

Imediat după primirea veútii despre naúterea reuúită1 úi încununată cu
succes a AlteĠei Sale Regale principesa Maria, preúedintele Consiliului úi
ministrul JustiĠiei au plecat la Sinaia úi, după ce i-au prezentat regelui
felicitările, spre marea lor uimire, au auzit chiar din gura MajestăĠii Sale útirea
despre faptul că prinĠul Leopold, tatăl principelui moútenitor, úi mai ales
prinĠesa de Hohenzollern l-au rugat insistent să o boteze pe nou-născută în
confesiunea catolică. Regele, conútientizând că această derogare de la legea
strămoúească a Ġării este de neconceput, din partea sa a cerut părerea miniútrilor
în sensul eventualei posibilităĠi ca prinĠesa să fie botezată în ritul bisericii greco-
catolice. Această intenĠie a regelui ar fi determinată, chipurile, de circumstanĠa
că nici până în prezent nu au fost încă aplanate dificultăĠile apărute în relaĠia cu
Vaticanul în legătură cu căsătoria principelui Ferdinand, care au fost agravate de

botezul prinĠului Carol în credinĠa ortodoxă2.
Întorcându-se imediat la Bucureúti, preúedintele Consiliului a convocat
Consiliul de Miniútri chiar a doua zi, pe parcursul căruia, în contextul dezaprobării
generale a celor plănuite atât de prinĠul úi prinĠesa de Hohenzollern, cât úi de
către Rege, a fost adoptată în unanimitate decizia de a respinge această
propunere. Ulterior, la Consiliul care a avut loc la castelul Peleú úi a fost
prezidat de Rege, miniútrii i-au declarat în unanimitate regelui că o asemenea
încălcare a legii strămoúeúti a Ġării este absolut imposibilă úi că ar aduce o
adâncă ofensă sentimentului religios al poporului, care Ġine foarte mult la
propria credinĠă, úi ar submina atracĠia úi loialitatea faĠă de familia regală. Ei i-au
amintit regelui despre manifestările înflăcărate de fericire úi bucurie, când acum
un an a avut loc Sf. Botez în credinĠa ortodoxă a primului prinĠ român3. Pentru
a-úi pune úi mai exact în evidenĠă hotărârea luată, miniútrii i-au oferit regelui
demisia în bloc a Cabinetului.
Regele a renunĠat fără obiecĠii la intenĠia sa iniĠială, iar taina Sf. Botez
va avea loc peste puĠin timp. Am fost informat despre cele relatate mai sus
dintr-o sursă demnă de încredere, în schimbul promisiunii de a păstra acest
lucru în deplin secret. Chiar în ziua sosirii marii ducese Maria Alexandrovna4 la
Sinaia, preúedintele Consiliului, întorcându-se de la castelul Peleú, în timpul
unei convorbiri avute cu mine, s-a limitat doar la a declara că Sf. Botez va fi
organizat în acea zi pe care va binevoi să o stabilească AlteĠa Sa Imperială.
Miniútrii s-au întors în capitală fiind, probabil, mulĠumiĠi de rezultatul
consfătuirilor lor cu regele úi având deplina speranĠă că publicul nu va afla nici
un detaliu despre această consfătuire, dar această speranĠă pare extrem de
îndoielnică. Din câte útiu, în mijlocul indiscreĠiei atât de obiúnuite aici,
zvonurile legate de motivele convocării Consiliului de Miniútri de la Bucureúti
úi Peleú au ajuns la cunoútinĠa unor persoane din afară úi neavizate úi chiar până
la cunoútinĠa membrilor opoziĠiei. Iată de ce am putea cu greu să ne aúteptăm ca
această chestiune să rămână fără urmări úi să nu provoace un ecou nefavorabil
în Ġară.
Nu putem decât să ne mirăm că regele, având în vedere obiúnuita sa
prudenĠă, a urmat în mod atât de necugetat sugestiile insistente ale părinĠilor
principelui Ferdinand úi a creat o problemă atât de importantă úi delicată, care
constituie un atentat serios asupra sentimentelor religioase ale unui popor
ortodox. Din păcate, nu putem să nu observăm că, după toate aparenĠele, cazul
de faĠă este o consecinĠă a exemplului insolent úi periculos oferit la Sofia de
principele Ferdinand5.
1
A se vedea articolul FetiĠa României publicat în „Timpul”, an XVI, nr. 26, sâmbătă,
1 octombrie 1894, p. 1.
2
Fiul unui catolic (principele Ferdinand) úi al unei anglicane (prinĠesa Maria), prinĠul
Carol a fost botezat în religia Ġării, ortodoxă.
3
Trimitere la prinĠul Carol, născut la data de 15 octombrie 1893, viitorul rege al
României, sub numele de Carol II, între 8 iunie 1930 úi 6 septembrie 1940.
4
Maria Alexandrovna (1853-1920). Fiica împăratului Alexandru II, ducesă de Saxa-Coburg-
Gotha, căsătorită cu Alfred Ernest Albert, duce de Edinburgh (1844-1900).
5
Aluzie la Boris, primul copil al lui Ferdinand I al Bulgariei úi al prinĠesei Marie Louise
de Bourbon-Parma. S-a născut la 30 ianuarie 1894 úi a fost botezat în rit catolic. Doi ani mai
târziu, în 1896, moútenitorul Tronului, Boris, a fost rebotezat în rit ortodox. Aceasta a fost una din
cererile de bază ale Rusiei la reluarea relaĠiilor diplomatice, întrerupte încă la finele anului 1886.
Pentru o discuĠie mai largă, a se vedea Charles Jelavich, Russo-Bulgarian relations, 1892–1896:
with particular reference to the problem of the bulgarian Succession, în „The Journal of Modern
History”, 1952, Vol. 24. Nr. 4, p. 341-351; Ⱥ.Ʉ. Ɇɚɪɬɵɧɟɧɤɨ, Ɋɭɫɫɤɨ-ɛɨɥɝɚɪɫɤɢɟ ɨɬɧɨɲɟɧɢɹ ɜ
1894–1902 ɝɝ., Ʉɢɟɜ, 1967, p. 51, 55-56, 59, 75-83.
51

Ɍɪɟɬɶɟɝɨ ɦɢɧɭɜɲɟɝɨ ɨɤɬɹɛɪɹ ɩɪɢɛɵɥɚ ɜ ɋɢɧɚɸ ȿɺ ɂɦɩɟɪɚɬɨɪɫɤɨɟ
ȼɵɫɨɱɟɫɬɜɨ ɝɟɪɰɨɝɢɧɹ ɋɚɤɫ-Ʉɨɛɭɪɝ-Ƚɨɬɫɤɚɹ, ɜɟɥɢɤɚɹ ɤɧɹɝɢɧɹ Ɇɚɪɢɹ
Ⱥɥɟɤɫɚɧɞɪɨɜɧɚ. ɇɚɜɫɬɪɟɱɭ ȿɺ ɂɦɩɟɪɚɬɨɪɫɤɨɦɭ ȼɵɫɨɱɟɫɬɜɭ ɧɚ ɜɟɧɝɟɪɫɤɭɸ
ɝɪɚɧɢɰɭ ɜɵɟɯɚɥɢ ɢɡ ɋɢɧɚɢ ɤɨɪɨɥɶ ɢ ɤɨɪɨɥɟɜɚ, ɩɪɢɧɰ Ɏɟɪɞɢɧɚɧɞ, ɝɟɪɰɨɝ
ɋɚɤɫ-Ɇɟɣɧɢɧɝɟɧɫɤɢɣ1 ɢ ɩɪɢɧɰɟɫɫɚ Ⱥɥɟɤɫɚɧɞɪɚ ɋɚɤɫ-Ʉɨɛɭɪɝ-Ƚɨɬɫɤɚɹ2, ɜɫɟ
ɦɢɧɢɫɬɪɵ ɢ ɫɜɢɬɚ ɤɨɪɨɥɹ. ȿɝɨ ȼɟɥɢɱɟɫɬɜɭ ɭɝɨɞɧɨ ɛɵɥɨ ɩɪɢɝɥɚɫɢɬɶ ɜ ɫɜɨɣ
ɜɚɝɨɧ ɚɧɝɥɢɣɫɤɨɝɨ ɩɨɜɟɪɟɧɧɨɝɨ ɜ ɞɟɥɚɯ3 ɢ ɦɟɧɹ.
ȼ ɫɪɟɞɭ, 5-ɝɨ ɨɤɬɹɛɪɹ, ɹ ɢɦɟɥ ɱɟɫɬɶ ɩɨɞɧɟɫɬɢ ȿɺ ɂɦɩɟɪɚɬɨɪɫɤɨɦɭ
ȼɵɫɨɱɟɫɬɜɭ ɩɨɡɞɪɚɜɥɟɧɢɹ ɩɨ ɫɥɭɱɚɸ ɞɧɹ ɟɺ ɪɨɠɞɟɧɢɹ ɜ ɨɫɨɛɨɣ ɚɭɞɢɟɧɰɢɢ,
ɧɚ ɤɨɬɨɪɨɣ ɹ ɩɪɟɞɫɬɚɜɢɥ ɜɟɥɢɤɨɣ ɤɧɹɝɢɧɟ ɜɟɫɶ ɫɨɫɬɚɜ ɦɢɫɫɢɢ. ȼ ɬɨɬ ɠɟ
ɞɟɧɶ ɜ ɉɟɥɟɲɫɤɨɦ ɡɚɦɤɟ ɫɨɫɬɨɹɥɫɹ ɨɛɟɞ, ɧɚ ɤɨɬɨɪɨɦ ɝɨɫɬɹɦɢ ɤɨɪɨɥɹ ɛɵɥɢ
ɩɪɢɧɰ Ɏɟɪɞɢɧɚɧɞ, ɝɟɪɰɨɝ ɢ ɝɟɪɰɨɝɢɧɹ ɋɚɤɫ-Ɇɟɣɧɢɧɝɟɧɫɤɢɟ, ɩɪɢɧɰɟɫɫɚ
Ⱥɥɟɤɫɚɧɞɪɚ ɋɚɤɫ-Ʉɨɛɭɪɝ-Ƚɨɬɫɤɚɹ ɢ ɪɨɫɫɢɣɫɤɚɹ ɢ ɝɟɪɦɚɧɫɤɚɹ ɦɢɫɫɢɢ ɜ
ɩɨɥɧɨɦ ɫɨɫɬɚɜɟ. ȼɟɥɢɤɚɹ ɤɧɹɝɢɧɹ, ɬɨɪɨɩɢɜɲɚɹɫɹ ɤ ɪɨɞɚɦ ɧɚɫɥɟɞɧɨɣ
ɩɪɢɧɰɟɫɫɵ, ɨɩɨɡɞɚɥɚ ɧɚ ɞɜɚ ɞɧɹ. Ɉɧɚ ɧɚɦɟɪɟɧɚ ɩɪɢɫɭɬɫɬɜɨɜɚɬɶ ɩɪɢ
ɬɚɢɧɫɬɜɟ ɫɜ. ɤɪɟɳɟɧɢɹ ɧɨɜɨɪɨɠɞɟɧɧɨɣ ɩɪɢɧɰɟɫɫɵ, ɤɨɬɨɪɚɹ ɧɚɪɟɱɟɧɚ ɛɭɞɟɬ
ȿɥɢɫɚɜɟɬɨɣ4, ɚ ɪɚɜɧɨ ɢ ɩɪɢ ɩɪɚɡɞɧɨɜɚɧɢɢ ɫɟɪɟɛɪɹɧɨɣ ɫɜɚɞɶɛɵ ɤɨɪɨɥɟɜɫɤɨɣ
ɱɟɬɵ.

1
Ȼɟɪɧɝɚɪɞ III, Ɏɪɢɞɪɢɯ ȼɢɥɶɝɟɥɶɦ Ⱥɥɶɛɪɟɯɬ Ƚɟɨɪɝ ɮɨɧ ɋɚɤɫɟɧ-Ɇɟɣɧɢɧɝɟɧ
(1851–1928).
2
Ⱥɥɟɤɫɚɧɞɪɚ ɋɚɤɫɟɧ-Ʉɨɛɭɪɝ-Ƚɨɬɫɤɚɹ (1878–1942). Ⱦɨɱɶ ɩɪɢɧɰɚ Ⱥɥɶɮɪɟɞɚ
ɗɪɧɟɫɬɚ Ⱥɥɶɛɟɪɬɚ ɋɚɤɫɟɧ-Ʉɨɛɭɪɝ-Ƚɨɬɫɤɨɝɨ ɢ ɜɟɥɢɤɨɣ ɤɧɹɝɢɧɢ Ɇɚɪɢɢ Ⱥɥɟɤɫɚɧɞɪɨɜɧɵ.
3
ɍɨɥɬɟɪ Ɍɚɭɧɥɢ ɹɜɥɹɥɫɹ ɛɪɢɬɚɧɫɤɢɦ ɩɨɜɟɪɟɧɧɵɦ ɜ ɞɟɥɚɯ ɜ Ɋɭɦɵɧɢɢ ɜ ɬɟɱɟɧɢɟ
1894 ɝ., ɜɩɥɨɬɶ ɞɨ ɩɪɢɛɵɬɢɹ ɜ ɞɟɤɚɛɪɟ ɬɨɝɨ ɠɟ ɝɨɞɚ ɜ Ȼɭɯɚɪɟɫɬ ɧɨɜɨɝɨ ɱɪɟɡɜɵɱɚɣɧɨɝɨ
ɩɨɫɥɚɧɧɢɤɚ ɢ ɩɨɥɧɨɦɨɱɧɨɝɨ ɦɢɧɢɫɬɪɚ ȼɟɥɢɤɨɛɪɢɬɚɧɢɢ ɏɶɸ ɍɚɣɧɞɯɷɦɚ.
4
Ɋɟɱɶ ɢɞɺɬ ɨ ɜɬɨɪɨɦ ɪɟɛɺɧɤɟ ɩɪɟɫɬɨɥɨɧɚɫɥɟɞɧɢɤɚ Ɏɟɪɞɢɧɚɧɞɚ ɢ ɩɪɢɧɰɟɫɫɵ
Ɇɚɪɢɢ, ȿɥɢɡɚɜɟɬɟ, ɪɨɞɢɜɲɟɣɫɹ ɜ ɋɢɧɚɟ 29 ɫɟɧɬɹɛɪɹ (11 ɨɤɬɹɛɪɹ) 1894 ɝ. ȼ 1921 ɝ. ɨɧɚ
ɜɵɲɥɚ ɡɚɦɭɠ ɡɚ ɝɪɟɱɟɫɤɨɝɨ ɩɪɢɧɰɚ Ƚɟɨɪɝɚ, ɫɬɚɜɲɟɝɨ ɜɩɨɫɥɟɞɫɬɜɢɢ ɤɨɪɨɥɺɦ Ƚɪɟɰɢɢ ɩɨɞ
ɢɦɟɧɟɦ Ƚɟɨɪɝɚ II.

Pe data de 3 octombrie trecut a sosit la Sinaia AlteĠa Sa Imperială
ducesa de Saxa-Coburg-Gotha, marea ducesă Maria Alexandrovna. În
întâmpinarea AlteĠei Sale Imperiale din Sinaia spre frontiera ungară s-au
îndreptat regele úi regina, principele Ferdinand, ducele de Saxa-Meiningen1 úi
prinĠesa Alexandra de Saxa-Coburg-Gotha2, alături de toĠi miniútrii úi suita
regelui. Majestatea Sa a binevoit să îl invite în vagonul său pe însărcinatul cu
afaceri al Angliei3 úi pe mine.
În ziua de miercuri, 5 octombrie, eu am avut onoarea să îi prezint
AlteĠei Sale Imperiale felicitările cu ocazia zilei sale de naútere într-o audienĠă
particulară, în timpul căreia i-am prezentat marii ducese întreaga componenĠă a
Misiunii. În aceeaúi zi, la castelul Peleú a avut loc un prânz la care au fost invitaĠi,
ca oaspeĠi ai regelui, principele Ferdinand, ducele úi ducesa de Saxa-Meiningen,
prinĠesa Alexandra de Saxa-Coburg-Gotha, precum úi Misiunile rusă úi germană
în componenĠă deplină. Marea ducesă, care se grăbea să ajungă la naúterea
prinĠesei moútenitoare, a întârziat două zile. Ea intenĠionează să asiste la Taina
Sf. Botez a prinĠesei nou-născute, care va fi numită Elisabeta4, precum úi la
celebrarea nunĠii de argint a cuplului regal.
1
Bernhard III, Friedrich Wilhelm Albrecht Georg de Saxa-Meiningen (1851-1928).
2
Alexandra de Saxa-Coburg-Gotha (1878-1942). Fiica lui Alfred Ernest Albert de
Saxa-Coburg-Gotha úi marea ducesă Maria Alexandrovna.
3
Walter Townley a fost însărcinatul cu afaceri al LegaĠiei britanice de la Bucureúti pe
parcursul anului 1894, până la sosirea noului trimis extraordinar úi ministru britanic în România,
Hugh Wyndham, în decembrie acelaúi an.
4
Referire la Elisabeta, cel de-al doilea copil al principelui moútenitor Ferdinand úi al
principesei Maria, născută la 29 septembrie/11 octombrie 1894 la Sinaia. S-a căsătorit în 1921 cu
prinĠul grec George, devenit ulterior rege al Greciei cu numele de George II.
52
ȼɜɢɞɭ ɱɪɟɡɜɵɱɚɣɧɨ ɬɪɟɜɨɠɧɵɯ ɢɡɜɟɫɬɢɣ ɨ ɫɨɫɬɨɹɧɢɢ ɡɞɨɪɨɜɶɹ
ɝɨɫɭɞɚɪɹ ɢɦɩɟɪɚɬɨɪɚ1, ȿɺ ɂɦɩɟɪɚɬɨɪɫɤɨɟ ȼɵɫɨɱɟɫɬɜɨ ɜɟɥɢɤɚɹ ɤɧɹɝɢɧɹ
Ɇɚɪɢɹ Ⱥɥɟɤɫɚɧɞɪɨɜɧɚ, ɝɟɪɰɨɝɢɧɹ Ʉɨɛɭɪɝɫɤɚɹ, ɪɟɲɢɥɚ ɧɟɦɟɞɥɟɧɧɨ
ɨɬɩɪɚɜɢɬɶɫɹ ɜ Ʌɢɜɚɞɢɸ ɢ ɜɱɟɪɚ, 18-ɝɨ ɨɤɬɹɛɪɹ, ɜ ɧɚɱɚɥɟ 9-ɝɨ ɱɚɫɚ ɜɟɱɟɪɚ,
ɜɵɟɯɚɥɚ ɢɡ ɋɢɧɚɢ ɧɚ əɫɫɵ ɜ Ɉɞɟɫɫɭ, ɝɞɟ, ɩɨ ɫɜɟɞɟɧɢɹɦ, ɩɨɥɭɱɟɧɧɵɦ
ɧɟɩɨɫɪɟɞɫɬɜɟɧɧɨ ɨɬ ȿɝɨ ɂɦɩɟɪɚɬɨɪɫɤɨɝɨ ȼɵɫɨɱɟɫɬɜɚ ɤɧɹɡɹ Ⱥɥɟɤɫɟɹ
Ⱥɥɟɤɫɚɧɞɪɨɜɢɱɚ2, ɨɠɢɞɚɥ ɩɚɪɨɯɨɞ ɞɨɛɪɨɜɨɥɶɧɨɝɨ ɮɥɨɬɚ ɞɥɹ ɞɚɥɶɧɟɣɲɟɝɨ
ɫɥɟɞɨɜɚɧɢɹ. ȼ ɧɟɬɟɪɩɟɧɢɢ ɜɢɞɟɬɶ ȿɝɨ ɂɦɩɟɪɚɬɨɪɫɤɨɟ ȼɟɥɢɱɟɫɬɜɨ, ȿɺ
ȼɵɫɨɱɟɫɬɜɨ ɩɟɪɜɨɧɚɱɚɥɶɧɨ ɪɟɲɢɥɚ ɩɨɟɯɚɬɶ 17-ɝɨ, ɬ.ɟ. ɜ ɫɚɦɵɣ ɞɟɧɶ,
ɧɚɡɧɚɱɟɧɧɵɣ ɞɥɹ ɤɪɟɫɬɢɧ ɧɨɜɨɪɨɠɞɺɧɧɨɣ ɩɪɢɧɰɟɫɫɵ, ɧɨ ɜ ɨɠɢɞɚɧɢɢ
ɬɟɥɟɝɪɚɦɦɵ ɢɡ Ʌɢɜɚɞɢɢ, ɛɵɥɚ ɜɵɧɭɠɞɟɧɚ ɨɬɥɨɠɢɬɶ ɨɬɴɟɡɞ ɞɨ ɫɥɟɞɭɸɳɟɝɨ
ɞɧɹ ɢ, ɬɚɤɢɦ ɨɛɪɚɡɨɦ, ɩɪɢɫɭɬɫɬɜɨɜɚɥɚ ɩɪɢ ɫɨɫɬɨɹɜɲɟɦɫɹ ɜ ɤɨɪɨɥɟɜɫɤɨɦ
ɡɚɦɤɟ ɉɟɥɟɲ ɫɜɹɳɟɧɧɨɦ ɤɪɟɳɟɧɢɢ ɚɜɝɭɫɬɟɣɲɟɣ ɫɜɨɟɣ ɜɧɭɱɤɢ.
Ɉɛɪɹɞ ɤɪɟɳɟɧɢɹ ɛɵɥ ɫɨɜɟɪɲɺɧ ɦɢɬɪɨɩɨɥɢɬɨɦ ɩɪɢɦɚɫɨɦ3 ɫ
ɛɨɥɶɲɨɸ ɬɨɪɠɟɫɬɜɟɧɧɨɫɬɶɸ. ȼɨɫɩɪɢɟɦɧɢɤɚɦɢ ɛɵɥɢ ɂɯ ȼɟɥɢɱɟɫɬɜɚ
ɤɨɪɨɥɶ ɢ ɤɨɪɨɥɟɜɚ ɪɭɦɵɧɫɤɢɟ. Ɇɧɨɝɢɟ ɢɡ ɩɪɢɫɭɬɫɬɜɨɜɚɜɲɢɯ ɜɵɫɤɚɡɚɥɢ ɜ
ɪɚɡɝɨɜɨɪɟ ɫɨ ɦɧɨɣ ɨɫɨɛɟɧɧɭɸ ɪɚɞɨɫɬɶ, ɱɬɨ ɬɟɩɟɪɶ ɜ ɪɭɦɵɧɫɤɨɣ
ɤɨɪɨɥɟɜɫɤɨɣ ɫɟɦɶɟ ɛɭɞɟɬ ɜɨɫɩɢɬɵɜɚɬɶɫɹ ɜ ɩɪɚɜɨɫɥɚɜɢɢ ɧɟ ɬɨɥɶɤɨ ɩɪɢɧɰ,
ɧɨ ɢ ɩɪɢɧɰɟɫɫɚ. ȼ ɬɨ ɠɟ ɜɪɟɦɹ, ɥɢɰɨɦ, ɜɟɫɶɦɚ ɩɪɢɛɥɢɠɺɧɧɵɦ ɤɨɪɨɥɸ,
ɛɵɥɨ ɦɧɟ ɜɵɪɚɠɟɧɨ ɤɪɚɣɧɟɟ ɭɞɢɜɥɟɧɢɟ, ɱɬɨ ɦɨɝ ɛɵɬɶ ɜɨɡɛɭɠɞɺɧ ɜɨɩɪɨɫ ɨ
ɤɪɟɳɟɧɢɢ ɩɪɢɧɰɟɫɫɵ ɜɧɟ ɩɪɚɜɨɫɥɚɜɢɹ. Ɇɟɠɞɭ ɬɟɦ, ɹ ɢɡ ɞɨɫɬɨɜɟɪɧɨɝɨ
ɢɫɬɨɱɧɢɤɚ ɭɡɧɚɥ, ɱɬɨ ɩɪɟɞɫɟɞɚɬɟɥɶ ɋɨɜɟɬɚ ɦɢɧɢɫɬɪɨɜ4 ɢ ɦɢɧɢɫɬɪ
ɸɫɬɢɰɢɢ5, ɜɵɡɜɚɧɧɵɟ, ɤɚɤ ȼɚɲɟɦɭ ȼɵɫɨɤɨɩɪɟɜɨɫɯɨɞɢɬɟɥɶɫɬɜɭ ɢɡɜɟɫɬɧɨ, ɜ
ɉɟɥɟɲɫɤɢɣ ɞɜɨɪɟɰ ɜ ɫɚɦɵɣ ɞɟɧɶ ɪɚɡɪɟɲɟɧɢɹ ɨɬ ɛɪɟɦɟɧɢ ɩɪɢɧɰɟɫɫɵ
Ɇɚɪɢɢ, ɫɨɫɬɚɜɢɥɢ ɬɚɦ ɧɚɞɥɟɠɚɳɢɣ ɚɤɬ ɨ ɪɨɠɞɟɧɢɢ, ɜ ɤɨɬɨɪɨɦ ɛɵɥɨ
ɫɤɚɡɚɧɨ, ɱɬɨ «ɩɪɢɧɰɟɫɫɚ ɛɭɞɟɬ ɤɪɟɳɟɧɚ ɩɨ ɨɛɪɹɞɭ ɭɧɢɚɬɫɤɨɝɨ
ɢɫɩɨɜɟɞɚɧɢɹ». ɉɨ ɜɨɡɜɪɚɳɟɧɢɢ ɧɚɡɜɚɧɧɵɯ ɦɢɧɢɫɬɪɨɜ ɜ Ȼɭɯɚɪɟɫɬ,
ɞɨɤɭɦɟɧɬ ɷɬɨɬ ɛɵɥ ɧɟɦɟɞɥɟɧɧɨ ɩɪɟɞɥɨɠɟɧ ɧɚ ɪɚɫɫɦɨɬɪɟɧɢɟ ɫɨɛɪɚɜɲɟɝɨɫɹ

ɫ ɷɬɨɣ ɰɟɥɶɸ ɋɨɜɟɬɚ ɦɢɧɢɫɬɪɨɜ, ɤɨɬɨɪɵɣ ɤɚɬɟɝɨɪɢɱɟɫɤɢ ɨɬɤɥɨɧɢɥ
ɩɟɪɜɨɧɚɱɚɥɶɧɭɸ ɪɟɞɚɤɰɢɸ, ɩɨɫɬɚɧɨɜɢɜ, ɱɬɨ ɩɪɢɧɰɟɫɫɚ ɛɭɞɟɬ ɤɪɟɳɟɧɚ ɜ
ɩɪɚɜɨɫɥɚɜɢɟ, ɢ ɜ ɷɬɨɦ ɫɦɵɫɥɟ ɛɵɥ ɨɛɧɚɪɨɞɨɜɚɧ ɚɤɬ, ɮɪɚɧɰɭɡɫɤɢɣ ɩɟɪɟɜɨɞ
ɤɨɬɨɪɨɝɨ ɹ ɢɦɟɸ ɱɟɫɬɶ ɩɪɢ ɫɟɦ ɩɪɟɞɫɬɚɜɢɬɶ6.
ȼ ɝɥɚɡɚɯ ɛɨɥɶɲɢɧɫɬɜɚ ɱɥɟɧɨɜ ɤɚɛɢɧɟɬɚ ɢ ɪɭɦɵɧ ɜɨɨɛɳɟ, ɧɟ ɦɨɝɥɨ
ɛɵɬɶ ɞɜɭɯ ɬɨɥɤɨɜɚɧɢɣ ɨɫɧɨɜɧɨɝɨ ɡɚɤɨɧɚ ɩɨ ɷɬɨɦɭ ɜɨɩɪɨɫɭ; ɧɨ, ɬɚɤ ɤɚɤ
ɬɟɤɫɬ 82 ɫɬ. Ʉɨɧɫɬɢɬɭɰɢɢ7 ɞɨɫɥɨɜɧɨ ɝɥɚɫɢɬ: «ɉɨɬɨɦɤɢ ȿɝɨ ȼɟɥɢɱɟɫɬɜɚ
ɛɭɞɭɬ ɜɨɫɩɢɬɚɧɵ ɜ ɩɪɚɜɨɫɥɚɜɧɨɣ ɜɨɫɬɨɱɧɨɣ ɜɟɪɟ», ɬɨ ɠɟɥɚɸɳɢɦ
ɭɤɥɨɧɢɬɶɫɹ ɨɬ ɩɪɹɦɨɝɨ ɫɦɵɫɥɚ ɷɬɨɣ ɫɬɚɬɶɢ ɩɪɟɞɫɬɚɜɢɥɚɫɶ ɜɨɡɦɨɠɧɨɫɬɶ
ɨɛɴɹɫɧɢɬɶ, ɱɬɨ ɨɧɚ ɨɛɹɡɚɬɟɥɶɧɚ ɬɨɥɶɤɨ ɞɥɹ ɩɪɹɦɨɝɨ ɩɨɬɨɦɫɬɜɚ ɤɨɪɨɥɹ, ɚ ɧɟ
ɞɥɹ ȿɝɨ ɩɨɬɨɦɫɬɜɚ ɜɨɨɛɳɟ. ɉɨ ɷɬɨɦɭ ɩɨɜɨɞɭ ɦɧɟ ɛɵɥɨ ɞɚɠɟ ɡɚɦɟɱɟɧɨ
ɨɞɧɢɦ ɢɡ ɫɚɦɵɯ ɜɵɫɨɤɨɩɨɫɬɚɜɥɟɧɧɵɯ ɫɚɧɨɜɧɢɤɨɜ, ɢɡɜɟɫɬɧɵɦ ɫɜɨɟɸ
ɩɪɟɞɚɧɧɨɫɬɶɸ ɨɫɨɛɟ ɤɨɪɨɥɹ, ɱɬɨ ɢɧɨɫɬɪɚɧɧɚɹ ɞɢɧɚɫɬɢɹ ɨɛɪɚɬɢɥɚɫɶ ɜ
ɪɭɦɵɧɫɤɭɸ ɫɟɦɶɸ ɢ, ɫɥɟɞɨɜɚɬɟɥɶɧɨ, ɧɟ ɦɨɠɟɬ ɛɵɬɶ, ɱɬɨɛɵ ɱɥɟɧɵ
ɪɭɦɵɧɫɤɨɣ ɫɟɦɶɢ ɢɫɩɨɜɟɞɨɜɚɥɢ ɞɪɭɝɭɸ ɜɟɪɭ, ɱɟɦ ɨɫɬɚɥɶɧɨɣ ɧɚɪɨɞ.
ȼ ɡɚɤɥɸɱɟɧɢɟ ɨɫɦɟɥɢɜɚɸɫɶ ɩɪɟɞɫɬɚɜɢɬɶ ɧɚ ɜɨɡɡɪɟɧɢɟ ȼɚɲɟɝɨ
ȼɵɫɨɤɨɩɪɟɜɨɫɯɨɞɢɬɟɥɶɫɬɜɚ ɜɵɪɟɡɤɭ ɫɬɚɬɶɢ ɮɪɚɧɰɭɡɫɤɨɣ ɝɚɡɟɬɵ, ɛɥɢɡɤɨ
ɫɬɨɹɳɟɣ ɤ ɡɞɟɲɧɟɦɭ ɩɪɚɜɢɬɟɥɶɫɬɜɭ, ɤɨɬɨɪɚɹ ɜɵɫɤɚɡɵɜɚɟɬ ɪɚɞɨɫɬɶ
ɪɭɦɵɧɫɤɨɝɨ ɧɚɪɨɞɚ, ɱɬɨ ɜɟɪɚ ɟɝɨ ɩɪɟɞɤɨɜ ɩɪɨɧɢɤɥɚ ɜ ɫɟɦɶɸ ɰɚɪɫɬɜɭɸɳɟɝɨ
ɞɨɦɚ ɢ ɡɚɤɥɸɱɚɟɬ ɫɨɨɛɪɚɠɟɧɢɟɦ ɨ ɛɥɢɫɬɚɬɟɥɶɧɨɣ ɛɭɞɭɳɧɨɫɬɢ, ɤɨɬɨɪɨɸ
ɉɪɨɜɢɞɟɧɢɟ ɦɨɠɟɬ ɧɚɞɟɥɢɬɶ ɧɨɜɨɪɨɠɞɺɧɧɭɸ ɪɭɦɵɧɫɤɭɸ ɩɪɢɧɰɟɫɫɭ8.
1
ȼ 1894 ɝ. ɡɚɛɨɥɟɜɚɧɢɟ ɩɨɱɟɤ, ɜɨɡɧɢɤɲɟɟ ɭ Ⱥɥɟɤɫɚɧɞɪɚ III, ɤɚɤ ɩɨɥɚɝɚɥɢ
ɫɨɜɪɟɦɟɧɧɢɤɢ, ɜ ɪɟɡɭɥɶɬɚɬɟ ɭɲɢɛɚ, ɩɨɥɭɱɟɧɧɨɝɨ ɢɦ ɜɨ ɜɪɟɦɹ ɤɪɭɲɟɧɢɹ ɢɦɩɟɪɚɬɨɪɫɤɨɝɨ
ɩɨɟɡɞɚ ɜ Ȼɨɪɤɚɯ 17 ɨɤɬɹɛɪɹ 1888 ɝ., ɩɪɨɝɪɟɫɫɢɪɨɜɚɥɨ ɨɱɟɧɶ ɛɵɫɬɪɨ. 21 ɫɟɧɬɹɛɪɹ
ɢɦɩɟɪɚɬɨɪɫɤɚɹ ɫɟɦɶɹ ɩɪɢɛɵɥɚ ɜ Ʉɪɵɦ ɜ ɧɚɞɟɠɞɟ ɧɚ ɰɟɥɢɬɟɥɶɧɵɣ ɤɥɢɦɚɬ, ɧɨ 20 ɨɤɬɹɛɪɹ
ɢɦɩɟɪɚɬɨɪ ɫɤɨɧɱɚɥɫɹ ɜ Ʌɢɜɚɞɢɢ.
2
ȼɟɥɢɤɢɣ ɤɧɹɡɶ Ⱥɥɟɤɫɟɣ Ⱥɥɟɤɫɚɧɞɪɨɜɢɱ (1850–1908), ɱɟɬɜɺɪɬɵɣ ɫɵɧ ɢɦɩɟɪɚɬɨɪɚ
Ⱥɥɟɤɫɚɧɞɪɚ II, ɛɪɚɬ ɢɦɩɟɪɚɬɨɪɚ Ⱥɥɟɤɫɚɧɞɪɚ III. ɋ 1881 ɝ. ɹɜɥɹɥɫɹ Ƚɥɚɜɧɵɦ ɧɚɱɚɥɶɧɢɤɨɦ
ɮɥɨɬɚ ɢ ɦɨɪɫɤɨɝɨ ɜɟɞɨɦɫɬɜɚ.
3
Ɇɢɬɪɨɩɨɥɢɬ Ƚɟɧɚɞɢɟ ɉɟɬɪɟɫɤɭ.
4
Ʌɚɫɤɷɪ Ʉɚɬɚɪɞɠɢɭ.
5
Ⱥɥɟɤɫɚɧɞɪɭ Ɇɚɪɝɢɥɨɦɚɧ.
6
7
Ʉɨɧɫɬɢɬɭɰɢɹ 1866 ɝ.
8
ɋɬɚɬɶɹ Baptême de la Princesse Elisabeth // „L’Independance Roumaine”, an 18, nr. 5262,
19/31 octombrie 1894, p. 1.
Bucureúti, 19 octombrie 1894, nr. 35, Fonton către Giers

Având în vedere veútile extrem de alarmante cu privire la starea
sănătăĠii împăratului1, AlteĠa Sa Imperială marea ducesă Maria Alexandrovna,
ducesa de Coburg, a hotărât să plece imediat la Livadia úi ieri, pe data de 18
octombrie, la orele 8 úi ceva seara, s-a îndreptat din Sinaia în direcĠia Iaúi cu
destinaĠia Odesa, unde, conform informaĠiilor primite nemijlocit de la AlteĠa Sa
Imperială ducele Alexei Alexandrovici2, era aúteptată de o navă a flotei
voluntare pentru a îúi continua călătoria. Nerăbdătoare de a îl vedea pe
Majestatea Sa Imperială, AlteĠa Sa a hotărât iniĠial să plece pe data de 17, adică
chiar în ziua stabilită pentru botezul prinĠesei nou-născute, dar, în aúteptarea
telegramei din Livadia, a fost nevoită să îúi amâne plecarea până în ziua
următoare úi, astfel, a fost prezentă la Sfântul Botez al augustei sale nepoate
care a avut loc la castelul regal Peleú.
Ritualul Botezului a fost săvârúit de către mitropolitul primat3 cu o mare
solemnitate. Naúi de botez au fost MajestăĠile Lor regele úi regina României.
MulĠi dintre cei prezenĠi úi-au exprimat în discuĠiile avute cu mine deosebita
bucurie că acum în familia regală română vor fi educaĠi în religia ortodoxă nu
doar un prinĠ, ci úi o prinĠesă. În acelaúi timp, o persoană foarte apropiată de
Rege mi-a exprimat extrema sa uimire că a putut fi abordată chestiunea despre
botezul prinĠesei în afara Ortodoxiei. Cu toate acestea, am aflat, dintr-o sursă
demnă de încredere, că preúedintele Consiliului de Miniútri4 úi ministrul
JustiĠiei5, convocaĠi, după cum cunoaúte ExcelenĠa Voastră, la castelul Peleú
chiar în ziua când a născut principesa Maria, au întocmit acolo cuvenitul
certificat de naútere, în care se spunea că „prinĠesa va fi botezată în ritul confe-
siunii greco-catolice”. După întoarcerea sus-numiĠilor miniútri la Bucureúti,
acest document a fost imediat supus dezbaterii Consiliului de Miniútri, convoca,
în acest scop, care a respins categoric versiunea iniĠială, stipulând că prinĠesa va
fi botezată în religia ortodoxă, iar în acest sens a fost dat publicităĠii actul,
traducerea lui franceză având onoarea să o prezint în anexă la acest raport6.
În ochii majorităĠii membrilor Cabinetului úi a românilor în general, nu
putea fi vorba despre două interpretări ale Legii Fundamentale referitor la
această chestiune; dar, deoarece textul art. 82 din ConstituĠie7 prevede textual:
„Coborâtorii Măriei Sale vor fi crescuĠi în religiunea ortodoxă a Răsăritului”
celor care doresc să se eschiveze de la sensul direct al acestui articol li s-a
prezentat oportunitatea să explice că acest articol este obligatoriu doar pentru
urmaúii direcĠi ai regelui, dar nu úi pentru urmaúii săi, în general. Unul dintre cei
mai înalĠi demnitari, cunoscut prin loialitatea sa deosebită faĠă de persoana
regelui, mi-a menĠionat chiar în legătură cu aceasta că dinastia străină s-a
transformat într-o familie românească úi că, prin urmare, este de neconceput ca

membrii unei familii româneúti să împărtăúească o altă credinĠă decât restul
poporului.
În concluzie, îndrăznesc să supun atenĠiei ExcelenĠei Voastre extrasul
unui articol decupat dintr-un ziar francez aflat pe poziĠii apropiate faĠă de
guvernul de aici, care exprimă bucuria poporului român că credinĠa strămoúilor
săi a pătruns în familia casei domnitoare úi se încheie cu niúte consideraĠii
privind viitorul strălucit, cu care Pronia Cerească s-ar putea să o înzestreze pe
nou-născuta prinĠesă a României8.
Cu cea mai profundă consideraĠie úi acelaúi devotament, am onoarea de
a fi, stimate domn, supusul fidel al ExcelenĠei Voastre, N. Fonton.
1
În 1894, boala de rinichi a lui Alexandru III, declanúată, potrivit unor contemporani, ca
urmare a unei contuzii suferite în timpul deraierii trenului imperial la staĠia Borki pe data de
17 octombrie 1888, s-a agravat progresiv. Pe data de 21 septembrie familia imperială a sosit în
Crimeea, sperându-se în efectele curative ale climei, însă pe data de 20 octombie împăratul a
decedat la Livadia.
2
Marele cneaz Alexei Alexandrovici (1850-1908), cel de-al patrulea fiu al împăratului
Alexandru II, fratele împăratului Alexandru III. Din 1881 a fost úeful principal al flotei úi al
departamentului maritim.
3
Mitropolitul Ghenadie Petrescu.
4
Lascăr Catargiu.
5
Alexandru Marghiloman.
6
Nu se publică.
7
ConstituĠia din 1866.
8
Articolul Baptême de la Princesse Elisabeth, în „L’Independance Roumaine”, an 18,
nr. 5262, 19/31 octombrie 1894, p. 1.
53
Ȼɭɯɚɪɟɫɬ, 21 ɧɨɹɛɪɹ 1894 ɝ., ʋ 153. Ɏɨɧɬɨɧ – ɝɪɚɮɭ Ʉɚɩɧɢɫɬɭ
ȿɝɨ ȼɵɫɨɤɨɩɪɟɜɨɫɯɨɞɢɬɟɥɶɫɬɜɭ ɝɪɚɮɭ Ⱦ. Ⱥ. Ʉɚɩɧɢɫɬɭ
Ɇɢɥɨɫɬɢɜɵɣ ɝɨɫɭɞɚɪɶ ɝɪɚɮ Ⱦɦɢɬɪɢɣ Ⱥɥɟɤɫɟɟɜɢɱ,

ɂɦɟɸ ɱɟɫɬɶ ɩɪɟɞɫɬɚɜɢɬɶ ɭ ɫɟɝɨ ɧɚ ɛɥɚɝɨɭɫɦɨɬɪɟɧɢɟ ȼɚɲɟɝɨ
ɋɢɹɬɟɥɶɫɬɜɚ ɩɢɫɶɦɨ ɤɨɧɫɭɥɚ ɧɚɲɟɝɨ ɜ əɫɫɚɯ ɨɬ 10-ɝɨ ɧɨɹɛɪɹ ɫ. ɝ.,
ɩɨɥɭɱɟɧɧɨɟ ɦɧɨɸ ɜ ɞɨɩɨɥɧɟɧɢɟ ɤ ɞɨɧɟɫɟɧɢɸ ɫɬɚɬɫɤɨɝɨ ɫɨɜɟɬɧɢɤɚ Ƚɢɪɫɚ1
ɨɬ 10-ɝɨ ɧɨɹɛɪɹ ɫ. ɝ. ɡɚ ʋ 45.
ɉɪɢɦɢɬɟ, ɦɢɥɨɫɬɢɜɵɣ ɝɨɫɭɞɚɪɶ, ɭɜɟɪɟɧɢɟ ɜ ɨɬɥɢɱɧɨɦ ɦɨɟɦ
ɩɨɱɬɟɧɢɢ ɢ ɫɨɜɟɪɲɟɧɧɨɣ ɩɪɟɞɚɧɧɨɫɬɢ, ɇ. Ɏɨɧɬɨɧ.
Ʉ ʋ 153
əɫɫɵ, 10 ɧɨɹɛɪɹ 1894 ɝ.
Ɇɢɥɨɫɬɢɜɵɣ ɝɨɫɭɞɚɪɶ ɇɢɤɨɥɚɣ Ⱥɧɬɨɧɨɜɢɱ,

Ⱦɨɧɟɫɟɧɢɟɦ ɨɬ ɫɟɝɨ ɱɢɫɥɚ ɡɚ ʋ 45 ɹ ɞɨɜɨɠɭ ɨɮɢɰɢɚɥɶɧɨ ɞɨ
ɫɜɟɞɟɧɢɹ ȼɚɲɟɝɨ ɉɪɟɜɨɫɯɨɞɢɬɟɥɶɫɬɜɚ ɢ ɦɢɧɢɫɬɟɪɫɬɜɚ ɨ ɫɨɫɬɨɹɜɲɟɦɫɹ ɞɜɚ
ɞɧɹ ɬɨɦɭ ɧɚɡɚɞ ɜ ɰɟɪɤɜɢ ɩɨɩɟɱɢɬɟɥɶɫɬɜɚ ɋɜ. ɋɩɢɪɢɞɨɧɚ ɰɟɪɤɨɜɧɨɦ
ɬɨɪɠɟɫɬɜɟ ɩɨ ɫɥɭɱɚɸ ɝɨɪɟɫɬɧɨɝɨ ɫɨɛɵɬɢɹ 20 ɨɤɬɹɛɪɹ2. Ɍɨɪɠɟɫɬɜɟɧɧɨɟ
ɱɟɫɬɜɨɜɚɧɢɟ ɩɚɦɹɬɢ ɩɨɱɢɜɲɟɝɨ ɢɦɩɟɪɚɬɨɪɚ ɫɨ ɫɬɨɪɨɧɵ ɨɡɧɚɱɟɧɧɨɝɨ
ɩɨɩɟɱɢɬɟɥɶɫɬɜɚ ɜɵɡɜɚɧɨ ɛɵɥɨ ɧɟɤɨɬɨɪɵɦɢ ɨɫɨɛɵɦɢ ɨɛɫɬɨɹɬɟɥɶɫɬɜɚɦɢ.
Ⱦɟɥɨ ɜ ɬɨɦ, ɱɬɨ ɦɟɫɬɧɵɟ ɜɥɚɫɬɢ ɨɬɧɟɫɥɢɫɶ ɫ ɤɪɚɣɧɟɣ
ɧɟɛɪɟɠɧɨɫɬɶɸ ɤ ɜɨɩɪɨɫɭ ɨ ɫɨɛɥɸɞɟɧɢɢ ɨɛɵɱɧɵɯ ɮɨɪɦ ɜɵɪɚɠɟɧɢɹ
ɫɨɛɨɥɟɡɧɨɜɚɧɢɹ ɩɨ ɫɥɭɱɚɸ ɤɨɧɱɢɧɵ ɢɦɩɟɪɚɬɨɪɚ Ⱥɥɟɤɫɚɧɞɪɚ III. ɉɪɟɮɟɤɬ
ȼɟɧɬɭɪɚ3 (ɨ ɞɪɭɝɢɯ ɩɪɟɞɫɬɚɜɢɬɟɥɹɯ ɜɥɚɫɬɢ ɹ ɭɠɟ ɧɟ ɝɨɜɨɪɸ) ɛɵɥ ɜ
ɤɨɧɫɭɥɶɫɬɜɟ ɥɢɲɶ ɧɚ ɬɪɟɬɢɣ ɞɟɧɶ ɩɨ ɩɨɥɭɱɟɧɢɢ ɢɦ ɢɡɜɟɫɬɢɹ ɨ ɤɨɧɱɢɧɟ
ɢɦɩɟɪɚɬɨɪɚ, ɢ ɬɨ ɥɢɲɶ ɩɨɫɥɟ ɬɨɝɨ, ɤɚɤ ɭɡɧɚɥ, ɱɬɨ ɧɟɢɫɩɨɥɧɟɧɢɟ ɢɦ
ɭɫɬɚɧɨɜɥɟɧɧɨɝɨ ɩɪɢɺɦɚ ɜɵɪɚɠɟɧɢɹ ɫɨɛɨɥɟɡɧɨɜɚɧɢɹ ɦɨɝɥɨ ɛɵ ɛɵɬɶ
ɢɫɬɨɥɤɨɜɚɧɨ ɜ ɧɟɛɥɚɝɨɩɪɢɹɬɧɨɦ ɞɥɹ ɧɟɝɨ ɫɦɵɫɥɟ ɢ ɜɵɡɜɚɬɶ
ɧɟɠɟɥɚɬɟɥɶɧɭɸ ɩɟɪɟɩɢɫɤɭ.
ɇɚ ɭɫɬɪɨɟɧɧɨɟ ɢɦ 24 ɨɤɬɹɛɪɹ ɩɨ ɩɪɢɤɚɡɚɧɢɸ ɢɡ Ȼɭɯɚɪɟɫɬɚ
ɬɨɪɠɟɫɬɜɟɧɧɨɟ ɛɨɝɨɫɥɭɠɟɧɢɟ ɩɪɢɝɥɚɲɟɧɢɹ ɛɵɥɢ ɪɚɡɨɫɥɚɧɵ ɜɟɫɶɦɚ
ɨɝɪɚɧɢɱɟɧɧɨɦɭ ɱɢɫɥɭ ɥɢɰ. Ɉɬɫɭɬɫɬɜɢɟ ɧɚ ɩɚɧɢɯɢɞɟ ɩɪɟɞɫɬɚɜɢɬɟɥɟɣ
ɩɨɩɟɱɢɬɟɥɶɫɬɜɚ ɋɜ. ɋɩɢɪɢɞɨɧɚ, ɭɱɪɟɠɞɟɧɢɹ, ɫɜɹɡɶ ɢ ɫɧɨɲɟɧɢɹ ɤɨɬɨɪɨɝɨ ɫ
Ɋɨɫɫɢɟɣ ɫɥɢɲɤɨɦ ɯɨɪɨɲɨ ɜɫɟɦ ɢɡɜɟɫɬɧɵ, ɛɵɥɨ ɨɫɨɛɟɧɧɨ ɡɚɦɟɬɧɨ. Ʉɚɤ
ɜɩɨɫɥɟɞɫɬɜɢɢ ɨɤɚɡɚɥɨɫɶ, ɷɩɢɬɪɨɩɵ, ɧɟ ɩɪɟɞɭɩɪɟɠɞɺɧɧɵɟ ɡɚɛɥɚɝɨɜɪɟɦɟɧɧɨ
ɨ ɞɧɟ ɭɫɬɪɚɢɜɚɟɦɨɝɨ ɪɭɦɵɧɫɤɢɦɢ ɜɥɚɫɬɹɦɢ ɬɨɪɠɟɫɬɜɟɧɧɨɝɨ ɰɟɪɤɨɜɧɨɝɨ
ɫɥɭɠɟɧɢɹ, ɜ əɫɫɚɯ ɜ ɞɚɧɧɵɣ ɞɟɧɶ ɧɟ ɨɤɚɡɚɥɢɫɶ. ȼɫɤɨɪɟ, ɜɩɪɨɱɟɦ, ɡɚɬɟɦ ɨɧɢ
ɩɨɫɩɟɲɢɥɢ ɨɬɤɨɦɚɧɞɢɪɨɜɚɬɶ ɤɨ ɦɧɟ ɨɞɧɨɝɨ ɢɡ ɧɢɯ ɫ ɢɡɜɢɧɟɧɢɹɦɢ ɜ
ɧɟɜɨɥɶɧɨɣ ɩɨɝɪɟɲɧɨɫɬɢ ɢ ɫ ɡɚɹɜɥɟɧɢɟɦ, ɱɬɨ ɨɧɢ ɪɟɲɢɥɢ ɩɨɱɬɢɬɶ
ɫɚɦɨɫɬɨɹɬɟɥɶɧɨ ɩɚɦɹɬɶ ɩɨɱɢɜɲɟɝɨ ɢɦɩɟɪɚɬɨɪɚ. ɉɪɢɧɨɫɢɦɚɹ ɢɦɢ amende
honorable ɡɚɫɥɭɠɢɜɚɟɬ ɧɟɤɨɬɨɪɨɝɨ ɜɧɢɦɚɧɢɹ ɜ ɜɢɞɭ ɫɤɥɨɧɧɨɫɬɢ
ɫɨɜɪɟɦɟɧɧɵɯ ɪɭɦɵɧ ɢɡɛɟɠɚɬɶ ɜɫɹɤɨɝɨ ɫɥɭɱɚɹ ɜɵɪɚɡɢɬɶ ɤɚɤɭɸ-ɥɢɛɨ
ɨɛɳɧɨɫɬɶ ɫ Ɋɨɫɫɢɟɣ ɢɡ ɛɨɹɡɧɢ ɫɤɨɦɩɪɨɦɟɬɢɪɨɜɚɬɶɫɹ ɜ ɝɥɚɡɚɯ ɬɨɣ ɢɥɢ
ɞɪɭɝɨɣ ɩɨɥɢɬɢɱɟɫɤɨɣ ɩɚɪɬɢɢ.
ɉɨ ɩɨɜɨɞɭ ɜɫɟɝɨ ɩɪɟɞɲɟɫɬɜɭɸɳɟɝɨ, ɫɱɢɬɚɸ ɬɚɤɠɟ ɞɨɥɝɨɦ ɨɬɦɟɬɢɬɶ
ɬɨ ɯɚɪɚɤɬɟɪɧɨɟ ɹɜɥɟɧɢɟ, ɱɬɨ ɧɚ ɛɵɜɲɢɯ ɡɞɟɫɶ ɧɟɫɤɨɥɶɤɢɯ ɛɨɝɨɫɥɭɠɟɧɢɹɯ
ɨɛ ɭɩɨɤɨɟɧɢɢ ɞɭɲɢ ɩɨɱɢɜɲɟɝɨ ɦɨɧɚɪɯɚ ɥɢɰɚ ɢɡ ɨɛɳɟɫɬɜɚ ɨɬɫɭɬɫɬɜɨɜɚɥɢ
ɫɨɜɟɪɲɟɧɧɨ.
ȼɫɟ ɷɬɢ ɫɜɟɞɟɧɢɹ, ɫɨɨɛɳɚɟɦɵɟ ɦɧɨɸ post factum, ɹ ɧɟ ɫɱɺɥ
ɭɞɨɛɧɵɦ ɞɟɥɚɬɶ ɜ ɫɜɨɺ ɜɪɟɦɹ ɩɪɟɞɦɟɬɨɦ ɨɮɢɰɢɚɥɶɧɵɯ ɞɨɧɟɫɟɧɢɣ, ɢɡ
ɟɫɬɟɫɬɜɟɧɧɨɝɨ ɩɨɛɭɠɞɟɧɢɹ ɧɟ ɧɚɪɭɲɚɬɶ ɛɟɡ ɜɟɫɨɦɨɣ ɩɪɢɱɢɧɵ ɨɛɳɟɣ
ɤɚɪɬɢɧɵ ɜɟɥɢɱɟɫɬɜɟɧɧɨɝɨ ɩɨ ɟɞɢɧɨɞɭɲɢɸ ɩɪɨɹɜɥɟɧɢɹ ɫɨɛɨɥɟɡɧɨɜɚɧɢɹ,
ɢɡɜɟɫɬɢɹ ɨ ɤɨɬɨɪɵɯ ɩɨɫɬɭɩɚɥɢ ɨɬɨɜɫɸɞɭ. ɇɵɧɟ ɠɟ, ɞɥɹ ɩɨɥɧɨɬɵ ɢ

ɬɨɱɧɨɫɬɢ ɦɨɢɯ ɫɨɨɛɳɟɧɢɣ, ɜɫɺ ɜɵɲɟɭɩɨɦɹɧɭɬɨɟ ɫɱɢɬɚɸ ɞɨɥɝɨɦ ɢɡɥɨɠɢɬɶ
ȼɚɲɟɦɭ ɉɪɟɜɨɫɯɨɞɢɬɟɥɶɫɬɜɭ ɜ ɧɚɫɬɨɹɳɟɦ ɩɢɫɶɦɟ.
ɋ ɫɨɜɟɪɲɟɧɧɵɦ ɩɨɱɬɟɧɢɟɦ ɢ ɩɪɟɞɚɧɧɨɫɬɶɸ, ɢɦɟɸ ɱɟɫɬɶ ɛɵɬɶ,
ȼɚɲɟɝɨ ɉɪɟɜɨɫɯɨɞɢɬɟɥɶɫɬɜɚ ɩɨɤɨɪɧɟɣɲɢɦ ɫɥɭɝɨɸ, Ⱥ. Ƚɢɪɫ.
1
Ⱥɥɟɤɫɚɧɞɪ Ⱥɥɟɤɫɚɧɞɪɨɜɢɱ Ƚɢɪɫ ɩɪɢɯɨɞɢɥɫɹ ɩɥɟɦɹɧɧɢɤɨɦ ɦɢɧɢɫɬɪɭ
ɢɧɨɫɬɪɚɧɧɵɯ ɞɟɥ ɇ. Ʉ. Ƚɢɪɫɭ ɢ ɡɚɧɢɦɚɥ ɩɨɫɬ ɪɨɫɫɢɣɫɤɨɝɨ ɤɨɧɫɭɥɚ ɜ əɫɫɚɯ ɜ 1890–1899 ɝɝ.
2
ȼ ɷɬɨɬ ɞɟɧɶ ɫɤɨɧɱɚɥɫɹ ɢɦɩɟɪɚɬɨɪ Ⱥɥɟɤɫɚɧɞɪ III. Ɋɭɦɵɧɫɤɭɸ ɤɨɪɨɥɟɜɫɤɭɸ ɫɟɦɶɸ
ɧɚ ɩɨɯɨɪɨɧɚɯ ɩɪɟɞɫɬɚɜɥɹɥ ɩɪɟɫɬɨɥɨɧɚɫɥɟɞɧɢɤ Ɏɟɪɞɢɧɚɧɞ.
3
Ƚɪɢɝɨɪɟ ȼɟɧɬɭɪɚ, ɱɥɟɧ ɤɨɧɫɟɪɜɚɬɢɜɧɨɣ ɩɚɪɬɢɢ, ɡɚɧɢɦɚɥ ɪɚɡɥɢɱɧɵɟ ɩɨɫɬɵ ɜ
ɩɟɪɢɨɞ ɩɪɚɜɥɟɧɢɹ ɤɨɧɫɟɪɜɚɬɨɪɨɜ.
Bucureúti, 21 noiembrie 1894, nr. 153. Fonton către contele Kapnist
ExcelenĠei Sale, Contelui D.A. Kapnist
Stimate Domnule, Conte, Dmitrii Alexeevici,

Am onoarea să prezint în anexă, la evaluarea úi discreĠia LuminăĠiei
Voastre, scrisoarea consulului nostru din Iaúi din data de 10 noiembrie a.c., pe
care am primit-o ca supliment la raportul consilierului de stat Giers1 din 10
noiembrie a.c., cu nr. 45.
Vă rog să primiĠi, stimate domn, asigurarea deosebitei mele consideraĠii
úi a deplinului meu devotament. N. Fonton.
Anexă la nr. 153

Iaúi, 10 noiembrie 1894
Stimate Domnule Nikolai Antonovici,

Prin raportul meu de astăzi, cu nr. 45, aduc în mod oficial la cunoútinĠa
ExcelenĠei Voastre úi a Ministerului despre solemnitatea religioasă care a avut
loc acum două zile în biserica Epitropiei Sf. Spiridon, ca urmare a tristului
eveniment din 20 octombrie2. Comemorarea solemnă a răposatului împărat din
partea sus-numitei Epitropii a fost determinată de circumstanĠe deosebite.
Este vorba de faptul că autorităĠile locale au avut o atitudine de o
extremă neglijenĠă faĠă de chestiunea respectării formelor cutumiare de
exprimare a condoleanĠelor ca urmare a decesului împăratului Alexandru III.
Prefectul Ventura3 (fără a vorbi despre alĠi reprezentanĠi ai autorităĠilor) a vizitat
Consulatul abia în a treia zi după ce a primit vestea despre decesul împăratului,
úi asta doar după ce a aflat că nerespectarea procedurilor deja stabilite pentru

exprimarea condoleanĠelor ar fi putut fi interpretată într-un sens care i-ar fi fost
nefavorabil úi ar fi putut cauza o corespondenĠă nedorită.
InvitaĠiile pentru liturghia solemnă organizată de el pe data de 24 octom-
brie, în urma ordinului venit de la Bucureúti, au fost expediate unui număr foarte
limitat de persoane. AbsenĠa de la slujba de pomenire a reprezentanĠilor
Epitropiei Sf. Spiridon, o instituĠie ale cărei legături úi relaĠii cu Rusia sunt prea
bine cunoscute de toată lumea, a fost remarcată în mod deosebit. După cum s-a
dovedit ulterior, epitropii, nefiind anunĠaĠi din timp despre ziua slujbei
religioase solemne organizate de autorităĠile române, nu erau prezenĠi în Iaúi în
ziua respectivă. Totuúi, la scurt timp după aceea, ei s-au grăbit să îl trimită în
vizită oficială la mine pe unul dintre ei, cu scuzele de rigoare pentru această
greúeală involuntară úi cu declaraĠia că ei au hotărât să îl comemoreze de sine
stătător pe răposatul împărat. Această amende honorable manifestată de ei
merită o anumită atenĠie, având în vedere înclinaĠia românilor de astăzi de a
evita orice ocazie de exprimare a oricărui fel de comuniune cu Rusia din teama
de a se compromite în ochii unui sau altui partid politic.
În contextul tuturor celor menĠionate mai sus, consider, de asemenea, de
datoria mea să remarc acel fenomen caracteristic, că persoanele din înalta
societate au lipsit cu desăvârúire de la cele câteva liturghii organizate aici pentru
odihna de veci a sufletului răposatului monarh.
La timpul respectiv, nu am găsit de cuviinĠă să fac din toate aceste
informaĠii, pe care vi le comunic post factum, un obiect al rapoartelor mele
oficiale, din pornirea firească de a nu tulbura, fără vreun motiv demn de luat în
seamă, imaginea generală a manifestărilor de compasiune, atât de măreĠe prin
unanimitatea lor, despre care primeam veúti de pretutindeni. În prezent însă,
pentru a garanta caracterul exhaustiv úi exactitatea informaĠiilor mele, consider
de datoria mea să expun ExcelenĠei Voastre toate cele amintite mai sus în
cuprinsul scrisorii de faĠă.
Cu absolută consideraĠie úi devotament, am onoarea de a fi supusul fidel
al ExcelenĠei Voastre, A. Giers.
1
Alexandr Giers, nepotul de frate al ministrului rus de Externe, N.K. Giers. A fost
consul la Iaúi între 1890 úi 1899.
2
Decesul împăratului Alexandru III a avut loc la data de 20 octombrie 1894. Principele
Ferdinand a reprezentat Casa Regală din România la funeraliile împăratului.
3
Grigore Ventura. Membru al Partidului Conservator. A deĠinut diverse funcĠii în
timpul guvernării conservatoare.
54

Ƚɟɧɟɪɚɥɶɧɵɣ ɫɟɤɪɟɬɚɪɶ ɦɢɧɢɫɬɟɪɫɬɜɚ ɢɧɨɫɬɪɚɧɧɵɯ ɞɟɥ, ɜ ɡɜɚɧɢɢ
ɩɨɥɧɨɦɨɱɧɨɝɨ ɩɨɫɥɚɧɧɢɤɚ, ɝɨɫɩɨɞɢɧ Ⱥɥɟɤɫɚɧɞɪ Ƚɢɤɚ1, ɤɨɬɨɪɵɣ ɛɨɥɟɟ 2-ɯ
ɥɟɬ ɫɨɫɬɨɢɬ ɜ ɷɬɨɣ ɞɨɥɠɧɨɫɬɢ, ɩɨɫɬɨɹɧɧɨ ɨɤɚɡɵɜɚɟɬ ɢɦɩɟɪɚɬɨɪɫɤɨɣ
ɦɢɫɫɢɢ ɩɨɥɧɨɟ ɫɨɞɟɣɫɬɜɢɟ ɜɨ ɜɫɟɯ ɢɧɬɟɪɟɫɭɸɳɢɯ ɧɚɫ ɜɨɩɪɨɫɚɯ ɢ ɨɬɤɪɵɬɨ
ɹɜɥɹɟɬɫɹ ɨɞɧɢɦ ɢɡ ɧɚɢɛɨɥɟɟ ɜɢɞɧɵɯ ɞɪɭɡɟɣ ɢ ɫɬɨɪɨɧɧɢɤɨɜ Ɋɨɫɫɢɢ. ȼɜɢɞɭ
ɫɟɝɨ, ɹ ɨɫɦɟɥɢɜɚɸɫɶ ɨɛɪɚɬɢɬɶɫɹ ɤ ȼɚɲɟɦɭ ȼɵɫɨɤɨɩɪɟɜɨɫɯɨɞɢɬɟɥɶɫɬɜɭ ɫ
ɩɨɤɨɪɧɟɣɲɟɣ ɩɪɨɫɶɛɨɣ, ɟɫɥɢ ȼɵ ɢɡɜɨɥɢɬɟ ɩɪɢɡɧɚɬɶ ɷɬɨ ɛɥɚɝɨɜɪɟɦɟɧɧɵɦ,
ɢɫɩɪɨɫɢɬɶ ȼɫɟɦɢɥɨɫɬɢɜɟɣɲɟɟ ɧɚɝɪɚɠɞɟɧɢɟ ɝɨɫɩɨɞɢɧɚ Ƚɢɤɢ ɨɪɞɟɧɨɦ ɋɜ.
ɋɬɚɧɢɫɥɚɜɚ ɩɟɪɜɨɣ ɫɬɟɩɟɧɢ2. Ʉ ɬɨɣ ɠɟ ɧɚɝɪɚɞɟ ɢɦɟɸ ɱɟɫɬɶ ɩɪɟɞɫɬɚɜɢɬɶ ɢ
ɹɫɫɤɨɝɨ ɩɪɟɮɟɤɬɚ, ɝɨɫɩɨɞɢɧɚ ȼɟɧɬɭɪɭ, ɨɞɧɨɝɨ ɢɡ ɧɚɢɛɨɥɟɟ ɜɢɞɧɵɯ ɱɥɟɧɨɜ
ɤɨɧɫɟɪɜɚɬɢɜɧɨɣ ɩɚɪɬɢɢ, ɤɨɬɨɪɵɣ ɤɚɤ ɜ ɧɚɫɬɨɹɳɟɟ ɜɪɟɦɹ, ɬɚɤ ɢ ɜ ɛɵɬɧɨɫɬɶ
ɫɜɨɸ ɩɪɟɮɟɤɬɨɦ ɜ Ⱦɨɪɨɯɨɟ ɢ ɜ ɞɪɭɝɢɯ ɩɨɝɪɚɧɢɱɧɵɯ ɫ Ɋɨɫɫɢɟɣ ɦɟɫɬɧɨɫɬɹɯ
ɜɫɟɝɞɚ ɹɜɥɹɥɫɹ ɩɪɟɞɚɧɧɵɦ ɧɚɦ ɞɪɭɝɨɦ3 ɢ ɜɦɟɲɚɬɟɥɶɫɬɜɨɦ ɫɜɨɢɦ
ɧɟɨɞɧɨɤɪɚɬɧɨ ɫɩɨɫɨɛɫɬɜɨɜɚɥ ɤ ɩɪɟɞɭɩɪɟɠɞɟɧɢɸ ɦɨɝɭɳɢɯ ɜɨɡɧɢɤɧɭɬɶ
ɧɟɞɨɪɚɡɭɦɟɧɢɣ.
ȺȼɉɊɂ, Ɏ. 151 ɉɨɥɢɬɚɪɯɢɜ, Ɉɩɢɫɶ 482, Ⱦɟɥɨ 648, Ʌɢɫɬɵ 137ɚ-137ɛ.
1
Ⱥɥɟɤɫɚɧɞɪɭ ɂ. Ƚɢɤɚ ɡɚɧɢɦɚɥ ɩɨɫɬ ɝɟɧɟɪɚɥɶɧɨɝɨ ɫɟɤɪɟɬɚɪɹ ɦɢɧɢɫɬɟɪɫɬɜɚ
ɢɧɨɫɬɪɚɧɧɵɯ ɞɟɥ ɫ 24 ɦɚɪɬɚ 1893 ɩɨ 6 ɨɤɬɹɛɪɹ 1895 ɝ. ȼ ɪɚɧɝɟ ɩɨɥɧɨɦɨɱɧɨɝɨ ɦɢɧɢɫɬɪɚ
ɧɚɯɨɞɢɥɫɹ ɫ 12 ɮɟɜɪɚɥɹ 1894 ɝ. ɋ 1 ɦɚɹ 1896 ɞɨ 1 ɧɨɹɛɪɹ 1899 ɝ. ɹɜɥɹɥɫɹ ɞɢɩɥɨɦɚɬɢɱɟɫɤɢɦ
ɚɝɟɧɬɨɦ ɢ ɝɟɧɟɪɚɥɶɧɵɦ ɤɨɧɫɭɥɨɦ ɜ ɋɨɮɢɢ, ɚ ɫ 1 ɧɨɹɛɪɹ 1899 ɞɨ 14 ɮɟɜɪɚɥɹ 1902 ɝ. ɛɵɥ
ɱɪɟɡɜɵɱɚɣɧɵɦ ɩɨɫɥɚɧɧɢɤɨɦ ɢ ɩɨɥɧɨɦɨɱɧɵɦ ɦɢɧɢɫɬɪɨɦ ɜ Ʉɨɧɫɬɚɧɬɢɧɨɩɨɥɟ. ȼ ɬɨɦ ɠɟ ɝɨɞɭ
ɫɤɨɧɱɚɥɫɹ ɜ ɉɚɪɢɠɟ. ɋɦ. ɬɚɤɠɟ ɞɨɧɟɫɟɧɢɟ ɇ. Ɏɨɧɬɨɧɚ ɨɬ 5 ɹɧɜɚɪɹ 1892 ɝ. (ɞɨɤ. ʋ 29).
2
Ɉɪɞɟɧ ɋɜ. ɋɬɚɧɢɫɥɚɜɚ ɛɵɥ ɭɱɪɟɠɞɺɧ ɜ 1765 ɝ. ɤɨɪɨɥɺɦ Ɋɟɱɢ ɉɨɫɩɨɥɢɬɨɣ
ɋɬɚɧɢɫɥɚɜɨɦ II. ɉɨɫɥɟ ɜɯɨɠɞɟɧɢɹ ɛɨɥɶɲɟɣ ɱɚɫɬɢ ɉɨɥɶɲɢ ɜ ɫɨɫɬɚɜ Ɋɨɫɫɢɣɫɤɨɣ ɢɦɩɟɪɢɢ,
ɢɦɩɟɪɚɬɨɪ Ⱥɥɟɤɫɚɧɞɪ I ɫɨɯɪɚɧɢɥ ɨɪɞɟɧ ɜ ɤɚɱɟɫɬɜɟ ɧɚɝɪɚɞɵ ɞɥɹ ɭɪɨɠɟɧɰɟɜ ɉɨɥɶɲɢ,
ɪɚɡɞɟɥɢɜ ɟɝɨ ɧɚ 4 ɫɬɟɩɟɧɢ. ȼ 1831 ɝ. ɜɤɥɸɱɺɧ ɜ Ʉɚɩɢɬɭɥ ɪɨɫɫɢɣɫɤɢɯ ɨɪɞɟɧɨɜ ɫ
ɭɦɟɧɶɲɟɧɢɟɦ ɤɨɥɢɱɟɫɬɜɚ ɫɬɟɩɟɧɟɣ ɞɨ ɬɪɺɯ.
3
ɋɦ., ɞɥɹ ɫɪɚɜɧɟɧɢɹ, ɞɨɧɟɫɟɧɢɟ ɪɨɫɫɢɣɫɤɨɝɨ ɤɨɧɫɭɥɚ ɜ əɫɫɚɯ Ⱥ. Ƚɢɪɫɚ ɨɬ
10 ɧɨɹɛɪɹ 1894 ɝ. (ɞɨɤ. ʋ 53), ɤɨɬɨɪɵɣ, ɧɚɨɛɨɪɨɬ, ɜɵɫɬɚɜɥɹɥ ȼɟɧɬɭɪɭ ɩɪɨɬɢɜɧɢɤɨɦ Ɋɨɫɫɢɢ.

Secretarul general al Ministerului Afacerilor Externe, având gradul
diplomatic de ambasador plenipotenĠiar, domnul Alexandru Ghica1, care ocupă
această funcĠie timp de peste doi ani, acordă în permanenĠă misiunii imperiale
întreaga sa asistenĠă în toate chestiunile care ne interesează úi se manifestă în
mod deschis drept unul dintre cei mai de seamă prieteni úi susĠinători ai Rusiei.
Având în vedere acest fapt, eu îndrăznesc să mă adresez ExcelenĠei Voastre cu
umila rugăminte, dacă veĠi binevoi să consideraĠi oportună această solicitare, să
faceĠi demersurile necesare pe lângă prea milostivul împărat pentru a obĠine
decorarea domnului Ghica cu Ordinul Sf. Stanislav2 de gradul I. Am onoarea să
îl recomand pentru aceeaúi distincĠie úi pe Prefectul de Iaúi, domnul Ventura,
care este unul dintre cei mai eminenĠi membri ai Partidului Conservator úi care,
atât în prezent, cât úi în perioada în care s-a aflat în funcĠia de prefect la Dorohoi
úi în alte localităĠi limitrofe cu Rusia, ne-a fost întotdeauna un prieten fidel3 úi,
prin intervenĠiile sale, a contribuit nu o singură dată la prevenirea oricăror
neînĠelegeri regretabile care ar fi putut să apară.
APEIR, Fond 151 Politarhiv, opis 482, dosar 648, filele 137a-137b.
1
Alexandru I. Ghica a ocupat funcĠia de secretar general al Ministerului Afacerilor
Străine în perioada 24 martie 1893 – 6 octombrie 1895. A fost avansat în funcĠia de ministru
plenipotenĠiar la 12 februarie 1894. De la 1 mai 1896 úi până la 1 noiembrie 1899 a ocupat funcĠia
de agent diplomatic úi consul general la Sofia, iar între 1 noiembrie 1899 úi 14 februarie 1902 a
fost trimis extraordinar úi ministru plenipotenĠiar la Constantinopol. A decedat în acelaúi an în
capitala FranĠei. A se vedea úi raportul din 5 ianuarie 1892.
2
Ordinul Sf. Stanislav a fost introdus în 1765 de regele Poloniei, Stanisáaw II. După
anexarea Poloniei, a intrat în rândurile ordinelor ruseúti. În timpul împăratului Alexandru I,
Ordinul avea patru clase, iar în timpul lui Nicolae I a fost redus la trei.
3
A se vedea, pentru comparaĠie, raportul din 10 noiembrie 1894 (documentul nr. 53)
al consulului rus la Iaúi, Alexandr Giers, care, dimpotrivă, îl considera pe Ventura adversar
al Rusiei.
55
Ȼɭɯɚɪɟɫɬ, 21 ɦɚɹ 1895 ɝ., ʋ 16. Ɏɨɧɬɨɧ – ɤɧɹɡɸ Ʌɨɛɚɧɨɜɭ-Ɋɨɫɬɨɜɫɤɨɦɭ
ȿɝɨ ɋɢɹɬɟɥɶɫɬɜɭ ɤɧɹɡɸ Ⱥ. Ȼ. Ʌɨɛɚɧɨɜɭ-Ɋɨɫɬɨɜɫɤɨɦɭ
Ɇɢɥɨɫɬɢɜɵɣ ɝɨɫɭɞɚɪɶ ɤɧɹɡɶ Ⱥɥɟɤɫɟɣ Ȼɨɪɢɫɨɜɢɱ,

ɉɨɫɟɬɢɜ ɝɨɫɩɨɞɢɧɚ Ʌɚɯɨɜɚɪɢ ɧɚ ɞɪɭɝɨɣ ɞɟɧɶ ɩɨɫɥɟ ɦɨɟɝɨ ɩɪɢɟɡɞɚ,
ɹ ɡɚɫɬɚɥ ɟɝɨ ɩɨɞ ɜɩɟɱɚɬɥɟɧɢɟɦ, ɩɪɨɢɡɜɟɞɺɧɧɵɦ ɜ Ȼɭɯɚɪɟɫɬɟ ɨɬɫɬɚɜɤɨɣ
ɝɪɚɮɚ Ʉɚɥɶɧɨɤɢ1. ɍɯɨɞ ɷɬɨɝɨ ɝɨɫɭɞɚɪɫɬɜɟɧɧɨɝɨ ɱɟɥɨɜɟɤɚ ɩɪɢɡɧɚɺɬɫɹ ɡɞɟɫɶ
ɛɨɥɶɲɨɣ ɩɨɬɟɪɟɣ ɞɥɹ Ɋɭɦɵɧɢɢ. Ɉɛɚɹɧɢɟ ɢ ɚɜɬɨɪɢɬɟɬ ɝɪɚɮɚ Ʉɚɥɶɧɨɤɢ
ɞɚɜɚɥɢ ɟɦɭ ɜɨɡɦɨɠɧɨɫɬɶ ɭɦɢɪɨɬɜɨɪɹɸɳɟ ɜɥɢɹɬɶ ɧɚ ɦɚɞɶɹɪ ɜ ɳɟɤɨɬɥɢɜɨɦ
ɞɥɹ Ɋɭɦɵɧɢɢ ɫɟɦɢɝɪɚɞɫɤɨɦ ɜɨɩɪɨɫɟ. Ȼɵɜɲɢɣ ɦɢɧɢɫɬɪ ɫɨɡɧɚɜɚɥ
ɡɚɬɪɭɞɧɢɬɟɥɶɧɨɫɬɶ ɩɨɥɨɠɟɧɢɹ ɡɞɟɲɧɟɝɨ ɩɪɚɜɢɬɟɥɶɫɬɜɚ ɩɨ ɨɬɧɨɲɟɧɢɸ ɤ
ɩɪɨɹɜɥɹɟɦɨɦɭ ɪɭɦɵɧɚɦɢ Ʉɨɪɨɥɟɜɫɬɜɚ ɫɨɱɭɜɫɬɜɢɸ ɫɜɨɢɦ ɟɞɢɧɨɩɥɟɦɟɧɧɢɤɚɦ
ɜ ɩɪɟɞɟɥɚɯ ȼɟɧɝɪɢɢ.
Ʉɚɤɨɜɨ ɛɵ ɧɢ ɛɵɥɨ ɠɟɥɚɧɢɟ ɝɪɚɮɚ Ƚɨɥɭɯɨɜɫɤɨɝɨ2 ɞɟɣɫɬɜɨɜɚɬɶ ɜ ɞɭɯɟ
ɢ ɧɚɩɪɚɜɥɟɧɢɢ ɫɜɨɟɝɨ ɩɪɟɞɲɟɫɬɜɟɧɧɢɤɚ, ɡɞɟɫɶ ɨɛɧɚɪɭɠɢɜɚɟɬɫɹ ɫɨɦɧɟɧɢɟ ɜ
ɬɨɦ, ɛɭɞɟɬ ɥɢ ɧɨɜɵɣ ɚɜɫɬɪɨ-ɜɟɧɝɟɪɫɤɢɣ ɦɢɧɢɫɬɪ ɪɚɫɩɨɥɚɝɚɬɶ ɞɨɫɬɚɬɨɱɧɵɦ
ɜɥɢɹɧɢɟɦ ɜ Ȼɭɞɚɩɟɲɬɟ, ɱɬɨɛɵ, ɩɨ ɩɪɢɦɟɪɭ ɫɜɨɟɝɨ ɩɪɟɞɲɟɫɬɜɟɧɧɢɤɚ, ɫɤɥɨɧɹɬɶ
ɬɚɦɨɲɧɢɯ ɩɨɥɢɬɢɱɟɫɤɢɯ ɪɭɤɨɜɨɞɢɬɟɥɟɣ ɤ ɭɦɟɪɟɧɧɨɫɬɢ.
ɉɪɢ ɫɜɢɞɚɧɢɢ ɦɨɺɦ ɜ ɬɨɬ ɠɟ ɞɟɧɶ ɫ ɮɪɚɧɰɭɡɫɤɢɦ ɦɨɢɦ
ɫɨɬɨɜɚɪɢɳɟɦ, ɝɪɚɮ ɞ’Ɉɛɢɧɶɢ3 ɡɚɦɟɬɢɥ ɩɨ ɩɨɜɨɞɭ ɨɬɫɬɚɜɤɢ ɝɪɚɮɚ
Ʉɚɥɶɧɨɤɢ, ɱɬɨ ɧɟɛɥɚɝɨɩɪɢɹɬɧɨɟ ɜɩɟɱɚɬɥɟɧɢɟ, ɩɪɨɢɡɜɟɞɺɧɧɨɟ ɡɞɟɫɶ ɷɬɨɣ
ɨɬɫɬɚɜɤɨɣ, ɞɨɤɚɡɵɜɚɟɬ ɨɫɧɨɜɚɬɟɥɶɧɨɫɬɶ ɞɨɝɚɞɨɤ, ɱɬɨ ɝɨɫɩɨɞɢɧɭ Ʌɚɯɨɜɚɪɢ,
ɜ ɫɜɨɺ ɜɪɟɦɹ, ɭɞɚɥɨɫɶ ɡɚɪɭɱɢɬɶɫɹ ɭ ɛɵɜɲɟɝɨ ɦɢɧɢɫɬɪɚ ɜɩɨɥɧɟ
ɭɫɩɨɤɨɢɬɟɥɶɧɵɦɢ ɡɚɜɟɪɟɧɢɹɦɢ ɢ ɞɚɠɟ ɨɛɟɳɚɧɢɟɦ ɩɨɦɢɥɨɜɚɧɢɹ ɞɨɤɬɨɪɚ
Ɋɚɰɢɭ ɢ ɟɝɨ ɫɨɭɱɚɫɬɧɢɤɨɜ ɜ ɞɟɥɟ ɦɟɦɨɪɚɧɞɭɦɚ.
Ɋɚɫɩɪɨɫɬɪɚɧɢɜɲɢɫɶ ɞɚɥɟɟ ɨ ɜɢɞɢɦɨɦ ɩɟɪɟɜɟɫɟ ɦɚɞɶɹɪɫɤɨɝɨ
ɜɥɢɹɧɢɹ ɜ ȼɟɧɟ, ɜɧɭɲɚɸɳɟɦ ɪɭɦɵɧɚɦ ɧɟɞɨɜɟɪɢɟ, ɝɪɚɮ ɞ’Ɉɛɢɧɶɢ ɩɟɪɟɞɚɥ
ɦɧɟ ɜɵɫɤɚɡɚɧɧɨɟ ɟɦɭ ɧɚ ɞɧɹɯ, ɨɞɧɢɦ ɢɡ ɛɥɢɡɤɨ ɫɬɨɹɳɢɯ ɤ ɩɪɚɜɢɬɟɥɶɫɬɜɭ
ɩɨɥɢɬɢɱɟɫɤɢɯ ɞɟɹɬɟɥɟɣ ɭɛɟɠɞɟɧɢɟ, ɱɬɨ Ɋɭɦɵɧɢɢ ɧɟɥɶɡɹ ɨɠɢɞɚɬɶ ɧɢɤɚɤɨɣ
ɩɨɞɞɟɪɠɤɢ ɢɡ ȼɟɧɵ. ɘɧɨɦɭ ɤɨɪɨɥɟɜɫɬɜɭ, ɩɪɢɫɨɜɨɤɭɩɢɥ ɫɨɛɟɫɟɞɧɢɤ ɝɪɚɮɚ
ɞ’Ɉɛɢɧɶɢ, ɧɚɞɥɟɠɢɬ ɢɫɤɥɸɱɢɬɟɥɶɧɨ ɢɫɤɚɬɶ ɨɩɨɪɵ ɜ ɦɨɝɭɳɟɫɬɜɟɧɧɨɣ
ɫɨɫɟɞɧɟɣ ɢɦɩɟɪɢɢ ɢ ɫ ɷɬɨɣ ɰɟɥɶɸ ɫɞɟɥɚɬɶ ɜɫɺ ɜɨɡɦɨɠɧɨɟ, ɱɬɨɛɵ ɞɨɤɚɡɚɬɶ
ɢɫɤɪɟɧɧɨɫɬɶ ɫɜɨɢɯ ɱɭɜɫɬɜ ɤ Ɋɨɫɫɢɢ ɢ ɡɚɫɥɭɠɢɬɶ ɦɨɳɧɨɟ ɟɺ
ɛɥɚɝɨɪɚɫɩɨɥɨɠɟɧɢɟ. ɗɬɢ ɞɨɦɨɝɚɬɟɥɶɫɬɜɚ ɢ ɷɬɢ ɠɟ ɫɚɦɵɟ ɫɬɪɟɦɥɟɧɢɹ
ɧɟɨɞɧɨɤɪɚɬɧɨ ɜɵɫɤɚɡɵɜɚɥɢɫɶ ɦɧɟ ɧɟɤɨɬɨɪɵɦɢ ɡɞɟɲɧɢɦɢ ɩɨɥɢɬɢɱɟɫɤɢɦɢ
ɥɸɞɶɦɢ ɢ ɫɜɨɟɜɪɟɦɟɧɧɨ ɞɨɜɨɞɢɥɢɫɶ ɦɧɨɸ ɞɨ ɫɜɟɞɟɧɢɹ ɢɦɩɟɪɚɬɨɪɫɤɨɝɨ
Ɇɢɧɢɫɬɟɪɫɬɜɚ.
ȿɫɥɢ ɹ ɢ ɧɵɧɟ ɟɳɺ ɞɨɥɝɨɦ ɫɱɢɬɚɸ ɨ ɧɢɯ ɞɨɤɥɚɞɵɜɚɬɶ ȼɚɲɟɦɭ
ɋɢɹɬɟɥɶɫɬɜɭ, ɬɨ ɷɬɨ ɩɨɬɨɦɭ, ɱɬɨ ɨɧɢ ɞɨɲɥɢ ɧɚ ɷɬɨɬ ɪɚɡ ɞɨ ɦɟɧɹ ɧɟ ɩɪɹɦɵɦ,
ɚ ɭɤɚɡɚɧɧɵɦ ɨɤɨɥɶɧɵɦ ɩɭɬɺɦ ɢ, ɩɨ ɜɢɞɢɦɨɦɭ, ɧɚɫɬɪɨɟɧɢɟ ɷɬɨ
ɭɩɪɨɱɢɜɚɟɬɫɹ, ɧɨ ɩɪɢ ɷɬɨɦ ɡɚɦɟɬɧɨ, ɱɬɨ ɡɞɟɫɶ ɠɟɥɚɥɢ ɛɵ ɯɨɬɹ ɛɵ

ɦɚɥɟɣɲɟɝɨ ɫ ɧɚɲɟɣ ɫɬɨɪɨɧɵ ɩɨɨɳɪɟɧɢɹ.
ɋ ɝɥɭɛɨɱɚɣɲɢɦ ɭɜɚɠɟɧɢɟɦ ɢ ɬɚɤɨɜɨɸ ɠɟ ɩɪɟɞɚɧɧɨɫɬɶɸ ɢɦɟɸ
ɱɟɫɬɶ ɛɵɬɶ, ɦɢɥɨɫɬɢɜɵɣ ɝɨɫɭɞɚɪɶ, ȼɚɲɟɝɨ ɋɢɹɬɟɥɶɫɬɜɚ, ɩɨɤɨɪɧɟɣɲɢɦ

Ʉɨɩɢɹ ɜ ɐɇɂȺ, Xerografii Rusia. Pachetul XVIII.
1
Ɉɬɫɬɚɜɤɚ ɚɜɫɬɪɨ-ɜɟɧɝɟɪɫɤɨɝɨ ɦɢɧɢɫɬɪɚ ɢɧɨɫɬɪɚɧɧɵɯ ɞɟɥ ɝɪɚɮɚ Ƚɭɫɬɚɜɚ
Ʉɚɥɶɧɨɤɢ ɩɪɨɢɡɨɲɥɚ ɜɫɥɟɞɫɬɜɢɟ ɟɝɨ ɤɨɧɮɥɢɤɬɚ ɫ ɩɪɟɦɶɟɪ-ɦɢɧɢɫɬɪɨɦ ȼɟɧɝɪɢɢ ɛɚɪɨɧɨɦ
Ⱦɟɡɺ Ȼɚɧɮɢ, ɤɨɬɨɪɵɣ ɨɛɜɢɧɹɥ ɝɥɚɜɭ ɞɢɩɥɨɦɚɬɢɢ ɜ ɦɧɢɦɨɦ ɪɭɫɨɮɢɥɶɫɬɜɟ ɢ ɜ ɩɪɨɜɟɞɟɧɢɢ
ɫɥɚɛɨɣ ɩɨɥɢɬɢɤɢ ɧɚ Ȼɚɥɤɚɧɚɯ.
2
Ⱥɝɟɧɨɪ Ɇɚɪɢɹ Ƚɨɥɭɯɨɜɫɤɢɣ ɛɵɥ ɩɨɥɧɨɦɨɱɧɵɦ ɦɢɧɢɫɬɪɨɦ Ⱥɜɫɬɪɨ-ȼɟɧɝɪɢɢ ɜ
Ȼɭɯɚɪɟɫɬɟ ɫ 1887 ɩɨ 1894 ɝ.
3
ɀɸɥɶ Ʌɸɞɨɜɢɤ Ⱥɧɪɢ, ɝɪɚɮ ɞ’Ɉɛɢɧɶɢ, ɹɜɥɹɥɫɹ ɮɪɚɧɰɭɡɫɤɢɦ ɩɨɥɧɨɦɨɱɧɵɦ
ɦɢɧɢɫɬɪɨɦ ɜ ɪɭɦɵɧɫɤɨɣ ɫɬɨɥɢɰɟ ɜ 1894–1897 ɝɝ.
Bucureúti, 21 mai 1895, nr. 16. Fonton către cneazul Lobanov-Rostovski
LuminăĠiei Sale, Cneazului A.B. Lobanov-Rostovski
Stimate Domnule, Cneaz, Alexei Borisovici,

Făcându-i o vizită domnului Lahovari a doua zi după întoarcerea mea,
l-am găsit sub impresia, produsă la Bucureúti de demisia contelui Kálnoky1.
Plecarea acestui om de stat este considerată aici drept o mare pierdere pentru
România. Farmecul úi autoritatea contelui Kálnoky îi dădeau posibilitatea să
acĠioneze, într-un mod împăciuitor, asupra maghiarilor în chestiunea ardeleană,
atât de delicată pentru România. Fostul ministru îúi dădea seama de dificultatea
situaĠiei guvernului de aici în raport cu simpatia manifestată de românii din
Regat faĠă de conaĠionalii lor din cuprinsul hotarelor Ungariei.
Oricât de mare ar fi dorinĠa contelui Goáuchowski2 să acĠioneze în
spiritul úi în aceeaúi direcĠie ca predecesorul său, aici se manifestă anumite
îndoieli în privinĠa faptului dacă noul ministru austro-ungar va dispune de
suficientă influenĠă la Budapesta ca să îi atragă pe conducătorii politici de acolo
spre moderaĠie, urmând exemplul predecesorului său.
În timpul întrevederii mele din aceeaúi zi cu colegul meu francez, contele
d’Aubigny3 a remarcat, în legătură cu demisia contelui Kálnoky, că impresia
nefavorabilă produsă aici de această demisie demonstrează temeinicia supoziĠiilor
conform cărora domnul Lahovari, la timpul său, a reuúit să obĠină, din partea
fostului ministru, anumite asigurări destul de liniútitoare úi chiar promisiuni de
graĠiere a doctorului RaĠiu úi a complicilor săi din afacerea Memorandumului.
Expunându-úi, în continuare, detaliat ideile despre vizibila preponderenĠă

a influenĠei maghiare la Viena, care le inspiră românilor neîncredere, contele
d’Aubigny mi-a transmis convingerea, pe care i-a împărtăúit-o zilele acestea unul
dintre politicienii aflaĠi destul de aproape de guvern, că România nu se poate
aútepta la nici un fel de sprijin din partea Vienei. Tânărul Regat, a adăugat interlo-
cutorul contelui d’Aubigny, ar trebui să îúi caute sprijin exclusiv la puternicul
imperiu vecin, iar în acest scop ar trebui să facă tot posibilul ca să demonstreze
sinceritatea sentimentelor sale faĠă de Rusia úi să câútige astfel puternica úi ferma
ei bunăvoinĠă. Aceste stăruinĠe insistente úi absolut aceleaúi tendinĠe mi-au fost
exprimate, nu o singură dată, de anumiĠi oameni politici de aici úi au fost aduse de
mine, la momentul oportun, la cunoútinĠa Ministerului Imperial.
Dacă mai consider úi în prezent de datoria mea să vă raportez despre
aceste lucruri LuminăĠiei Voastre, o fac din motivul că, de această dată, ele au
ajuns până la mine nu pe cale directă, ci în modul ocolit arătat mai sus úi, din
câte se pare, această stare de spirit se consolidează. În acelaúi timp, este evident
că aici s-ar dori, cel puĠin, o cât de mică încurajare din partea noastră.
stimate domn, supusul fidel al LuminăĠiei Voastre, N. Fonton.
Copie la ANIC, Xerografii Rusia. Pachetul XVIII.
1
Demisia ministrului austro-ungar de Externe, contele Gustav Kálnoky, a avut la bază o
dispută cu prim-ministrul Ungariei DezsĘ Bánffy, care îl acuza pe úeful diplomaĠiei de presupusă
rusofilie úi de o politică timidă în Balcani.
2
Agenor Maria Goáuchowski fusese ministru plenipotenĠiar al Austro-Ungariei la
Bucureúti în perioada 1887-1894.
3
Trimitere la Jules Ludovic Henrys, conte d’Aubigny, ministru plenipotenĠiar al FranĠei
în capitala României între 1894 úi 1897.
56
Ȼɭɯɚɪɟɫɬ, 6 ɚɜɝɭɫɬɚ 1895 ɝ., ʋ 23. Ʌɶɜɨɜ – ɤɧɹɡɸ Ʌɨɛɚɧɨɜɭ-Ɋɨɫɬɨɜɫɤɨɦɭ
ȼɟɫɶɦɚ ɫɟɤɪɟɬɧɨɟ

Ȼɚɪɨɧ ȼɟɥɶɡɟɪɫɯɚɣɦɛ1, ɚɜɫɬɪɨ-ɜɟɧɝɟɪɫɤɢɣ ɩɨɫɥɚɧɧɢɤ ɩɪɢ ɡɞɟɲɧɟɦ
ɞɜɨɪɟ ɩɟɪɟɞɚɥ ɦɧɟ ɧɚ ɞɧɹɯ ɦɧɟɧɢɟ, ɜɵɫɤɚɡɚɧɧɨɟ ɟɦɭ ɤɨɪɨɥɺɦ Ʉɚɪɥɨɦ, ɱɬɨ
ɡɞɟɫɶ, «ɧɚ ȼɨɫɬɨɤɟ», ɧɟɥɶɡɹ ɪɭɤɨɜɨɞɫɬɜɨɜɚɬɶɫɹ ɩɨɧɹɬɢɹɦɢ, ɫɭɳɟɫɬɜɭɸɳɢɦɢ
ɜ Ɂɚɩɚɞɧɨɣ ȿɜɪɨɩɟ, ɢ ɧɟɨɛɯɨɞɢɦɨ ɫɱɢɬɚɬɶɫɹ ɫ ɩɪɢɜɵɱɤɨɣ ɪɭɦɵɧ ɧɟ
ɨɫɬɚɧɚɜɥɢɜɚɬɶɫɹ ɩɟɪɟɞ ɜɵɛɨɪɨɦ ɫɪɟɞɫɬɜ. ȿɝɨ ȼɟɥɢɱɟɫɬɜɨ ɩɪɢɜɺɥ ɜ ɩɪɢɦɟɪ

ɩɨɞɨɛɧɨɣ ɧɟɪɚɡɛɨɪɱɢɜɨɫɬɢ ɞɟɹɬɟɥɶɧɨɫɬɶ ɝɨɫɩɨɞɢɧɚ Ⱦɦɢɬɪɢɹ ɋɬɭɪɞɡɵ,
ɤɨɬɨɪɵɣ ɜ ɨɬɱɚɹɧɧɨɣ ɫɜɨɟɣ ɛɨɪɶɛɟ ɫ ɤɨɧɫɟɪɜɚɬɨɪɚɦɢ ɬɚɤ ɠɟɫɬɨɤɨ ɧɚɩɚɞɚɟɬ
ɧɚ ɢɯ ɦɢɪɨɥɸɛɢɜɭɸ ɩɨɥɢɬɢɤɭ ɩɨ ɨɬɧɨɲɟɧɢɸ ɤ Ⱥɜɫɬɪɨ-ȼɟɧɝɪɢɢ.
ɉɪɟɤɪɚɫɧɨ ɫɨɡɧɚɜɚɹ ɜɫɸ ɨɩɚɫɧɨɫɬɶ ɷɬɨɝɨ ɩɪɢɺɦɚ ɞɥɹ Ɋɭɦɵɧɢɢ, ɝɨɫɩɨɞɢɧ
ɋɬɭɪɞɡɚ, ɨɞɧɚɤɨ, ɩɨɫɬɨɹɧɧɨ ɩɨɥɶɡɭɟɬɫɹ ɫɢɦ, ɤɚɤ ɫɪɟɞɫɬɜɨɦ ɞɥɹ ɩɨɞɞɟɪɠɚɧɢɹ
ɡɧɚɱɟɧɢɹ ɩɚɪɬɢɢ. Ɍɟɦ ɧɟ ɦɟɧɟɟ, ɩɪɨɞɨɥɠɚɥ ɤɨɪɨɥɶ, ɹ, ɧɟ ɡɚɞɭɦɵɜɚɹɫɶ,
ɩɨɪɭɱɭ ɋɬɭɪɞɡɟ ɫɨɫɬɚɜɥɟɧɢɟ ɤɚɛɢɧɟɬɚ2, ɢ ɨɧ ɧɟɦɟɞɥɟɧɧɨ ɨɛɧɚɪɨɞɭɟɬ
ɩɪɨɝɪɚɦɦɭ, ɤɨɬɨɪɚɹ ɜɩɨɥɧɟ ɭɞɨɜɥɟɬɜɨɪɢɬ ɜɟɧɫɤɨɟ ɩɪɚɜɢɬɟɥɶɫɬɜɨ.
Ʉɨɪɨɥɶ ɧɢ ɜ ɱɺɦ ɧɟ ɭɩɪɟɤɚɟɬ ɫɬɨɹɳɢɯ ɧɵɧɟ ɭ ɜɥɚɫɬɢ
ɤɨɧɫɟɪɜɚɬɨɪɨɜ, ɧɨ ɫɱɢɬɚɟɬ, ɱɬɨ ɩɪɢɲɥɨ ɜɪɟɦɹ ɢɯ ɫɦɟɧɢɬɶ, ɱɬɨɛɵ
ɭɞɨɜɥɟɬɜɨɪɢɬɶ ɨɩɩɨɡɢɰɢɸ. Ƚɨɫɩɨɞɢɧ ɋɬɭɪɞɡɚ ɫɬɚɪɟɟɬ, ɢ ɬɟɩɟɪɶ ɤɪɚɣɧɢɣ
ɫɪɨɤ ɞɚɬɶ ɢɦɟɧɧɨ ɟɦɭ Ɇɢɧɢɫɬɟɪɫɬɜɨ, ɬɚɤ ɤɚɤ ɞɪɭɝɨɝɨ ɜɵɞɚɸɳɟɝɨɫɹ
ɥɢɛɟɪɚɥɚ ɧɚɥɢɰɨ ɧɟ ɢɦɟɟɬɫɹ. ȼ ɬɨ ɠɟ ɜɪɟɦɹ, ɦɢɧɢɫɬɪ ɫɟɥɶɫɤɨɝɨ ɯɨɡɹɣɫɬɜɚ,
ɬɨɪɝɨɜɥɢ ɢ ɩɪɨɦɵɲɥɟɧɧɨɫɬɢ ɝɨɫɩɨɞɢɧ Ʉɚɪɩ, ɢɝɪɚɸɳɢɣ ɡɞɟɫɶ, ɤɚɤ ȼɚɲɟɦɭ
ɋɢɹɬɟɥɶɫɬɜɭ ɢɡɜɟɫɬɧɨ, ɤɪɭɩɧɭɸ ɩɨɥɢɬɢɱɟɫɤɭɸ ɪɨɥɶ, ɧɟɨɞɧɨɤɪɚɬɧɨ
ɜɵɫɤɚɡɵɜɚɥɫɹ, ɱɬɨ ɩɪɢ ɬɟɩɟɪɟɲɧɟɦ ɫɨɫɬɚɜɟ ɤɚɛɢɧɟɬɚ ɨɧ ɧɟ ɦɨɠɟɬ ɩɪɨɜɟɫɬɢ
ɧɟɤɨɬɨɪɵɯ ɱɚɫɬɟɣ ɫɜɨɟɣ ɩɪɨɝɪɚɦɦɵ ɢ ɠɟɥɚɥ ɛɵ ɫɦɟɧɵ Ɇɢɧɢɫɬɟɪɫɬɜɚ,
ɪɚɫɫɱɢɬɵɜɚɹ, ɱɬɨ ɥɢɛɟɪɚɥɵ ɩɪɨɛɭɞɭɬ ɭ ɜɥɚɫɬɢ ɝɨɞɚ ɞɜɚ ɢɥɢ ɬɪɢ ɢ ɫɧɨɜɚ
ɭɫɬɭɩɹɬ ɦɟɫɬɨ ɤɨɧɫɟɪɜɚɬɢɜɧɨɦɭ ɤɚɛɢɧɟɬɭ, ɫɨɫɬɚɜ ɤɨɬɨɪɨɝɨ ɛɭɞɟɬ ɛɨɥɟɟ
ɛɥɚɝɨɩɪɢɹɬɟɧ ɞɥɹ ɨɫɭɳɟɫɬɜɥɟɧɢɹ ɩɨɥɢɬɢɱɟɫɤɢɯ ɡɚɞɚɱ ɝɨɫɩɨɞɢɧɚ Ʉɚɪɩɚ.
Ɍɚɤɨɜɵ ɩɪɢɡɧɚɤɢ ɜɨɡɦɨɠɧɨɝɨ, ɜ ɫɤɨɪɨɦ ɜɪɟɦɟɧɢ, ɩɚɞɟɧɢɹ
ɤɨɧɫɟɪɜɚɬɨɪɨɜ ɢ ɜɨɞɜɨɪɟɧɢɹ ɧɚ ɢɯ ɦɟɫɬɨ ɥɢɛɟɪɚɥɨɜ. ɉɨɡɜɨɥɹɸ ɫɟɛɟ
ɜɵɫɤɚɡɚɬɶ ɦɧɟɧɢɟ, ɱɬɨ ɨɛɫɬɨɹɬɟɥɶɫɬɜɨ ɷɬɨ ɧɟ ɦɨɠɟɬ ɢɦɟɬɶ ɨɫɨɛɟɧɧɨɝɨ
ɡɧɚɱɟɧɢɹ ɞɥɹ ɪɭɫɫɤɢɯ ɢɧɬɟɪɟɫɨɜ. ɉɨɡɧɚɤɨɦɢɜɲɢɫɶ ɧɟɫɤɨɥɶɤɨ ɛɥɢɠɟ ɫ
ɧɪɚɜɫɬɜɟɧɧɵɦɢ ɫɜɨɣɫɬɜɚɦɢ ɡɞɟɲɧɢɯ ɩɨɥɢɬɢɱɟɫɤɢɯ ɞɟɹɬɟɥɟɣ ɪɚɡɥɢɱɧɵɯ
ɥɚɝɟɪɟɣ ɢ, ɜ ɱɚɫɬɧɨɫɬɢ, ɫ ɢɯ ɜɡɝɥɹɞɚɦɢ ɧɚ ɨɬɧɨɲɟɧɢɹ Ɋɭɦɵɧɢɢ ɤ Ɋɨɫɫɢɢ, ɹ
ɬɟɩɟɪɶ ɨɤɨɧɱɚɬɟɥɶɧɨ ɭɛɟɞɢɥɫɹ ɜ ɜɟɪɧɨɫɬɢ ɜɨɡɧɢɤɲɟɝɨ ɜɨ ɦɧɟ ɫ ɩɪɢɟɡɞɚ ɜ
Ȼɭɯɚɪɟɫɬ ɦɧɟɧɢɹ, ɱɬɨ ɤɚɤ ɤɨɧɫɟɪɜɚɬɨɪɵ, ɬɚɤ ɢ ɥɢɛɟɪɚɥɵ, ɩɢɬɚɸɬ ɤ ɧɚɦ
ɨɞɢɧɚɤɨɜɨɟ ɧɟɞɨɜɟɪɢɟ ɢ ɧɟɩɪɢɹɡɧɶ, ɢ ɱɬɨ ɥɭɱɲɚɹ ɬɚɤɬɢɤɚ – ɫɬɨɹɬɶ ɜɧɟ
ɜɫɹɤɢɯ ɩɚɪɬɢɣ.
Ⱦɟɣɫɬɜɢɬɟɥɶɧɨ, ɫɛɥɢɡɢɬɶɫɹ ɧɢ ɫ ɬɟɦɢ, ɧɢ ɫ ɞɪɭɝɢɦɢ ɧɟɦɵɫɥɢɦɨ ɢ,
ɤɪɨɦɟ ɬɨɝɨ, ɧɟɩɪɚɤɬɢɱɧɨ ɞɪɭɠɢɬɶ ɫ ɨɞɧɢɦɢ, ɪɚɡɞɪɚɠɚɹ ɬɟɦ ɫɚɦɵɦ ɞɪɭɝɢɯ,
ɤɨɬɨɪɵɟ ɡɚɜɬɪɚ ɛɭɞɭɬ ɭ ɜɥɚɫɬɢ. ɐɟɥɟɫɨɨɛɪɚɡɧɨɫɬɶ ɪɨɜɧɨɝɨ ɨɛɪɚɳɟɧɢɹ ɫɨ
ɜɫɟɦɢ, ɨɫɧɨɜɚɧɧɨɝɨ ɧɚ ɫɤɟɩɬɢɱɟɫɤɨɦ ɢ ɨɛɴɟɤɬɢɜɧɨɦ ɨɬɧɨɲɟɧɢɢ ɤ
ɡɞɟɲɧɢɦ ɥɸɞɹɦ ɢ ɩɨɪɹɞɤɚɦ ɞɨɤɚɡɚɧɚ 30-ɥɟɬɧɟɣ ɩɪɚɤɬɢɤɨɣ ɤɨɪɨɥɹ Ʉɚɪɥɚ ɢ
ɞɨɫɬɨɣɧɚ ɩɨɞɪɚɠɚɧɢɹ.
ə ɩɨɡɜɨɥɸ ɫɟɛɟ ɩɨɜɟɪɝɧɭɬɶ ɧɚ ɛɥɚɝɨɫɤɥɨɧɧɨɟ ɜɨɡɡɪɟɧɢɟ ȼɚɲɟɝɨ
ɋɢɹɬɟɥɶɫɬɜɚ ɷɬɨɬ ɦɨɣ ɜɡɝɥɹɞ, ɧɟ ɜɩɨɥɧɟ ɫɨɜɩɚɞɚɸɳɢɣ ɫɨ ɫɦɵɫɥɨɦ
ɩɪɟɞɩɢɫɚɧɢɹ ɂɦɩɟɪɚɬɨɪɫɤɨɝɨ ɦɢɧɢɫɬɟɪɫɬɜɚ ɨɬ 22-ɝɨ ɚɜɝɭɫɬɚ 1888 ɝɨɞɚ, ɜ
ɤɨɬɨɪɨɦ ɫɤɚɡɚɧɨ: «ɇɟɫɦɨɬɪɹ ɧɚ ɫɜɨɺ ɩɪɨɞɨɥɠɢɬɟɥɶɧɨɟ ɩɪɟɛɵɜɚɧɢɟ ɜ
Ɋɭɦɵɧɢɢ, ɤɨɪɨɥɶ Ʉɚɪɥ ɧɟ ɦɨɝ ɨɫɜɨɢɬɶɫɹ ɫ ɜɜɟɪɢɜɲɟɣ ɟɦɭ ɫɭɞɶɛɭ ɫɜɨɸ
ɫɬɪɚɧɨɣ, ɨɧ ɫɦɨɬɪɢɬ ɧɚ ɫɜɨɺ ɩɨɥɨɠɟɧɢɟ ɤɚɤ ɧɚ ɜɪɟɦɟɧɧɨɟ ɢ ɩɨɬɨɦɭ
ɩɪɟɞɩɨɱɢɬɚɟɬ ɫɥɭɠɢɬɶ ɢɧɬɟɪɟɫɚɦ, ɤ ɤɨɢɦ ɩɢɬɚɟɬ ɥɢɱɧɨɟ ɫɨɱɭɜɫɬɜɢɟ,

ɧɟɠɟɥɢ ɜɟɪɧɨ ɩɨɧɹɬɵɦ ɢɧɬɟɪɟɫɚɦ ɪɭɦɵɧɫɤɨɝɨ ɧɚɪɨɞɚ, ɫ ɤɨɬɨɪɵɦ ɨɧ
ɧɢɱɟɦ ɩɪɨɱɧɵɦ ɧɟ ɫɜɹɡɚɧ. ɉɪɢ ɷɬɢɯ ɭɫɥɨɜɢɹɯ ɬɪɭɞɧɨ ɨɠɢɞɚɬɶ, ɱɬɨɛɵ
ɤɨɪɨɥɶ ɞɨɛɪɨɜɨɥɶɧɨ ɢɡɦɟɧɢɥ ɫɜɨɺ ɧɚɩɪɚɜɥɟɧɢɟ, ɩɨɤɚ ɧɟ ɧɚɫɬɭɩɢɬ ɤɚɤɨɣ-
ɥɢɛɨ ɨɫɬɪɵɣ ɤɪɢɡɢɫ, ɤɨɬɨɪɵɣ ɧɢɡɜɟɪɝɧɟɬ ɢɫɤɭɫɫɬɜɟɧɧɨ ɫɨɡɞɚɧɧɭɸ ɫɢɫɬɟɦɭ
ɨɬɱɭɠɞɟɧɢɹ Ɋɭɦɵɧɢɢ ɨɬ Ɋɨɫɫɢɢ ɢ ɡɚɫɬɚɜɢɬ ɪɭɦɵɧɫɤɢɣ ɧɚɪɨɞ ɢɫɤɚɬɶ ɫɜɨɢɯ
ɢɧɬɟɪɟɫɨɜ ɜ ɫɛɥɢɠɟɧɢɢ ɫ ɟɞɢɧɨɜɟɪɧɨɣ Ɋɨɫɫɢɟɣ».
«ɇɚɞɨ ɡɚɛɨɬɢɬɶɫɹ ɨ ɩɨɞɞɟɪɠɚɧɢɢ ɜ ɛɥɚɝɨɦɵɫɥɹɳɟɣ ɱɚɫɬɢ
ɪɭɦɵɧɫɤɨɝɨ ɨɛɳɟɫɬɜɚ ɫɨɱɭɜɫɬɜɢɹ ɤ ɬɟɦ ɧɪɚɜɫɬɜɟɧɧɵɦ ɩɪɢɧɰɢɩɚɦ…».
ə ɠɟ ɩɨɡɜɨɥɸ ɫɟɛɟ ɜɵɫɤɚɡɚɬɶ ɦɧɟɧɢɟ, ɱɬɨ ɤɨɪɨɥɶ ɞɚɜɧɨ ɜɩɨɥɧɟ
ɨɫɜɨɢɥɫɹ ɜ Ɋɭɦɵɧɢɢ, ɱɬɨ ȿɝɨ ȼɟɥɢɱɟɫɬɜɨ ɫɦɨɬɪɢɬ ɧɚ ɫɜɨɺ ɩɨɥɨɠɟɧɢɟ ɤɚɤ
ɧɚ ɜɩɨɥɧɟ ɩɪɨɱɧɨɟ ɢ ɩɨɫɬɨɹɧɧɨɟ, ɱɬɨ ɜɫɟ ɨɛɫɬɨɹɬɟɥɶɫɬɜɚ
ɛɥɚɝɨɩɪɢɹɬɫɬɜɭɸɬ ɨɬɨɠɞɟɫɬɜɥɟɧɢɸ ɜɡɝɥɹɞɨɜ ɡɞɟɲɧɢɯ ɪɭɤɨɜɨɞɹɳɢɯ
ɤɥɚɫɫɨɜ ɫɨ ɜɡɝɥɹɞɚɦɢ ɢɯ ɦɨɧɚɪɯɚ ɧɚ ɧɟɨɛɯɨɞɢɦɨɫɬɶ ɫɨɝɥɚɫɧɨɝɨ ɞɟɣɫɬɜɢɹ
Ɋɭɦɵɧɢɢ ɫ Ⱥɜɫɬɪɢɟɣ ɢ Ƚɟɪɦɚɧɢɟɣ ɜɨ ɜɧɟɲɧɟɣ ɩɨɥɢɬɢɤɟ. ɉɪɢ ɜɫɟɯ ɷɬɢɯ
ɭɫɥɨɜɢɹɯ ɨɫɭɳɟɫɬɜɥɟɧɢɟ ɡɚɞɚɱɢ ɩɨɞɞɟɪɠɚɧɢɹ ɜ ɛɥɚɝɨɦɵɫɥɹɳɟɣ ɱɚɫɬɢ
ɨɛɳɟɫɬɜɚ Ɋɭɦɵɧɢɢ ɫɨɱɭɜɫɬɜɢɹ ɤ ɤɚɤɢɦ-ɥɢɛɨ ɭɞɨɜɥɟɬɜɨɪɹɸɳɢɦ ɧɚɲɢɦ
ɢɧɬɟɪɟɫɚɦ ɩɪɢɧɰɢɩɚɦ ɫɬɚɧɨɜɢɬɫɹ ɜɫɺ ɬɪɭɞɧɟɟ.
ɫɥɭɝɨɸ, Ʌɶɜɨɜ.
1
Ɋɭɞɨɥɶɮ ɮɨɧ ȼɟɥɶɡɟɪɫɯɚɣɦɛ (1842–1926), ɩɪɟɟɦɧɢɤ ɝɪɚɮɚ Ƚɨɥɭɯɨɜɫɤɨɝɨ,
ɡɚɧɢɦɚɥ ɩɨɫɬ ɩɨɥɧɨɦɨɱɧɨɝɨ ɦɢɧɢɫɬɪɚ Ⱥɜɫɬɪɨ-ȼɟɧɝɪɢɢ ɜ Ȼɭɯɚɪɟɫɬɟ ɜɫɟɝɨ ɥɢɲɶ ɨɞɢɧ ɝɨɞ –
ɫ ɨɤɬɹɛɪɹ 1894 ɞɨ ɨɤɬɹɛɪɹ 1895 ɝ.
2
ɗɬɨ ɢ ɩɪɨɢɡɨɲɥɨ ɞɜɚ ɦɟɫɹɰɚ ɫɩɭɫɬɹ. Ⱦ. ɋɬɭɪɞɡɚ ɫɮɨɪɦɢɪɨɜɚɥ ɩɪɚɜɢɬɟɥɶɫɬɜɨ ɜ
ɨɤɬɹɛɪɟ 1895 ɝ.
Bucureúti, 6 august 1895, nr. 23. Lvov către cneazul Lobanov-Rostovski
Strict secret

Baronul Welsersheimb1, trimisul austro-ungar la curtea de aici, mi-a
transmis zilele acestea opinia, pe care i-a exprimat-o regele Carol, conform
căreia aici, „în Orient”, nu este posibil să te călăuzeúti de noĠiunile existente în
Europa Occidentală úi este necesar să se Ġină cont de obiúnuinĠa românilor de a
nu se opri în faĠa nici unui obstacol în alegerea mijloacelor de acĠiune.

Majestatea Sa a adus drept exemplu al unei asemenea lipse de scrupule
activitatea domnului Dimitrie Sturdza, care, în lupta sa disperată împotriva
conservatorilor, atacă atât de acerb politica lor pacifistă úi amicală la adresa
Austro-Ungariei. Conútientizând perfect întregul pericol al acestui procedeu
pentru România, domnul Sturdza, totuúi, se foloseúte în mod constant de acest
lucru, pe care îl vede un mijloc de a menĠine importanĠa partidului. Cu toate
acestea, a continuat regele, eu îl voi însărcina fără úovăire pe domnul Sturdza cu
formarea guvernului2, iar el va face public imediat un program care va da
satisfacĠie deplină Guvernului de la Viena.
Regele nu le reproúează nimic conservatorilor, aflaĠi acum la putere, dar
consideră că a venit timpul să fie schimbaĠi, pentru a satisface cerinĠele
opoziĠiei. Domnul Sturdza îmbătrâneúte úi acum a sosit ultimul termen pentru a-i
încredinĠa lui úefia guvernului, deoarece momentan nu există nici o altă
personalitate liberală proeminentă. În acelaúi timp, ministrul Agriculturii,
ComerĠului úi Industriei, domnul Carp, care deĠine aici, aúa cum îi este cunoscut
LuminăĠiei Voastre, un rol politic de primă mărime, s-a exprimat nu o singură
dată în sensul că, având în vedere actuala componenĠă a Cabinetului, el nu îúi
poate promova anumite părĠi ale programului său úi că ar dori o schimbare de
minister, reieúind din calculul că liberalii se vor menĠine la putere vreo doi sau
trei ani úi vor ceda din nou locul unui cabinet conservator, componenĠa căruia
va fi mai favorabilă pentru realizarea sarcinilor politice ale domnului Carp.
Aceste semnale pot prevesti posibila cădere, în timpul apropiat, a
Guvernului conservator úi instalarea în locul lor a liberalilor. Îmi permit să îmi
exprim opinia că această schimbare nu poate avea o importanĠă mare pentru
interesele ruseúti. Făcând cunoútinĠă din aproape cu trăsăturile morale ale
oamenilor politici de aici, aparĠinând diverselor tabere, úi, în special, cu
viziunile lor asupra atitudinii României faĠă de Rusia, eu m-am convins
definitiv de justeĠea opiniei pe care mi-am format-o încă din momentul sosirii
mele la Bucureúti, anume că atât conservatorii, cât úi liberalii nutresc faĠă de noi
aceeaúi neîncredere úi ostilitate úi că cea mai bună tactică ar fi să nu ne
implicăm în lupta dintre aceste partide.
Într-adevăr, ar fi de neconceput să ne apropiem úi de unii úi de ceilalĠi
úi, în afară de aceasta, nu ar fi deloc indicat să fim prieteni doar cu unii dintre ei,
iritând din această cauză pe ceilalĠi, care vor fi mâine la putere. RaĠiunea unui
comportament echilibrat faĠă de toĠi, bazat pe o atitudine rezervată úi obiectivă
în raport cu oamenii úi obiceiurile de aici, este demonstrată de experienĠa de 30
de ani a regelui Carol úi este demnă de a fi luată în seamă.
Îmi voi permite să supun spre evaluare atenĠiei binevoitoare a
LuminăĠiei Voastre această viziune a mea, care nu coincide în totalitate cu
sensul instrucĠiunii din 22 august 1888 a ministerului imperial, în care se
afirmă: „În pofida aflării sale îndelungate în România, regele Carol nu s-a putut
adapta la Ġara care i-a încredinĠat propriul destin; el vede situaĠia actuală ca pe
un lucru trecător úi de aceea preferă mai curând să servească acele interese, faĠă
de care nutreúte o simpatie personală, decât interesele corect înĠelese ale

poporului român, cu care nu are nici o legătură trainică. În aceste condiĠii, ar fi
dificil să ne aúteptăm ca regele să schimbe în mod benevol direcĠia politică,
până în momentul izbucnirii vreunei crize acute, care va înlătura cauzele
înstrăinării României de Rusia, ridicate artificial, úi va determina poporul român
să caute protecĠia propriilor interese în apropierea de Rusia, cu care împărtăúeúte
aceeaúi credinĠă”.
„Trebuie să avem grijă de menĠinerea în mediul sănătos al societăĠii
româneúti a simpatiei faĠă de acele principii morale…”
Eu însă îmi voi permite să opinez că regele s-a acomodat demult úi în
totalitate în România, că Majestatea Sa priveúte situaĠia actuală ca fiind destul
de sigură úi de durată, că toate circumstanĠele sunt favorabile suprapunerii totale
a viziunilor claselor conducătoare de aici cu viziunile monarhului lor asupra
necesităĠii armonizării dintre acĠiunile de politică externă a României úi cele ale
Austriei úi Germaniei. Având în vedere toate aceste premise, realizarea scopului
de a menĠine în rândurile părĠii sănătoase a societăĠii din România o simpatie
faĠă de principiile care ar satisface propriile noastre interese devine tot mai
dificilă.
fi, stimate domn, supusul fidel al LuminăĠiei Voastre, Lvov.
1
Rudolf von Welsersheimb (1842-1926). Succesorul contelui Goáuchowski. A fost
ministru plenipotenĠiar al Austro-Ungariei la Bucureúti doar un an de zile, între octombrie 1894 úi
octombrie 1895.
2
Ceea ce s-a úi întâmplat câteva luni mai târziu, guvernul Dimitrie Sturdza fiind instalat
în octombrie 1895.
57
Ȼɭɯɚɪɟɫɬ, 6 ɚɜɝɭɫɬɚ 1895 ɝ., ʋ 25. Ʌɶɜɨɜ – ɤɧɹɡɸ Ʌɨɛɚɧɨɜɭ-

Ɋɨɫɬɨɜɫɤɨɦɭ

ɉɨ ɩɪɢɟɡɞɟ ɦɨɺɦ ɜ ɩɪɨɲɥɨɦ ɝɨɞɭ ɜ Ɋɭɦɵɧɢɸ, ɨɫɬɚɜɲɢɫɶ ɡɞɟɫɶ
ɩɨɜɟɪɟɧɧɵɦ ɜ ɞɟɥɚɯ, ɹ ɢɦɟɥ ɱɟɫɬɶ ɨɞɧɢɦ ɢɡ ɦɨɢɯ ɞɨɧɟɫɟɧɢɣ ɨɛɪɚɬɢɬɶ
ɜɧɢɦɚɧɢɟ ɢɦɩɟɪɚɬɨɪɫɤɨɝɨ ɦɢɧɢɫɬɟɪɫɬɜɚ ɧɚ ɩɨɥɢɬɢɱɟɫɤɢɟ ɜɡɝɥɹɞɵ
ɡɞɟɲɧɟɝɨ ɦɢɧɢɫɬɪɚ ɧɚɪɨɞɧɨɝɨ ɩɪɨɫɜɟɳɟɧɢɹ ɢ ɢɫɩɨɜɟɞɚɧɢɣ ɝɨɫɩɨɞɢɧɚ
Ɍɚɤɟ ɂɨɧɟɫɤɭ ɢ ɢɡɥɨɠɢɥ ɝɥɚɜɧɟɣɲɢɟ ɦɟɫɬɚ ɟɝɨ ɫɨɱɢɧɟɧɢɹ «La politique

étrangère de la Roumanie»1, ɜ ɜɵɫɲɟɣ ɫɬɟɩɟɧɢ ɜɪɚɠɞɟɛɧɨɝɨ Ɋɨɫɫɢɢ. ȼɦɟɫɬɟ
ɫ ɬɟɦ ɹ ɩɨɡɜɨɥɢɥ ɫɟɛɟ ɨɛɪɚɬɢɬɶ ɜɧɢɦɚɧɢɟ ɧɚ ɬɨ ɨɛɫɬɨɹɬɟɥɶɫɬɜɨ, ɱɬɨ
ɫɨɱɢɧɟɧɢɟ ɷɬɨ, ɩɪɨɧɢɤɧɭɬɨɟ ɩɪɟɧɟɛɪɟɠɟɧɢɟɦ ɤ ɪɟɥɢɝɢɢ (ɩɪɚɜɨɫɥɚɜɢɸ),
ɭɤɚɡɵɜɚɟɬ, ɜ ɤɚɤɨɦ ɞɭɯɟ ɩɪɚɜɢɬɟɥɶɫɬɜɨ ɜ ɥɢɰɟ ɝɨɫɩɨɞɢɧɚ Ɍɚɤɟ ɂɨɧɟɫɤɭ
ɜɨɫɩɢɬɵɜɚɟɬ ɪɭɦɵɧɫɤɭɸ ɦɨɥɨɞɺɠɶ.
ȼɩɨɫɥɟɞɫɬɜɢɢ ɦɧɟ ɝɨɜɨɪɢɥɢ, ɱɬɨ ɜɵɫɤɚɡɚɧɧɵɟ ɜ ɩɨɦɹɧɭɬɨɣ
ɛɪɨɲɸɪɟ ɜɡɝɥɹɞɵ ɧɟɢɫɤɪɟɧɧɢ, ɱɬɨ, ɩɨɞɠɢɝɚɟɦɵɣ ɧɟɩɪɟɨɞɨɥɢɦɵɦ
ɬɳɟɫɥɚɜɢɟɦ, ɚɜɬɨɪ ɟɺ ɩɢɫɚɥ ɫ ɰɟɥɶɸ ɨɛɪɚɬɢɬɶ ɧɚ ɫɟɛɹ ɜɧɢɦɚɧɢɟ ɢ, ɩɨɩɚɜ,
ɧɚɤɨɧɟɰ, ɜ ɦɢɧɢɫɬɪɵ, ɨɧ ɡɚɛɵɥ ɩɪɨɲɥɨɟ. Ɉɞɧɚɤɨ ɧɚ ɞɧɹɯ ɨɛɧɚɪɭɠɢɥɨɫɶ,
ɱɬɨ ɜɡɝɥɹɞɵ ɝɨɫɩɨɞɢɧɚ Ɍɚɤɟ ɂɨɧɟɫɤɭ ɧɚ ɜɧɟɲɧɸɸ ɩɨɥɢɬɢɤɭ Ɋɭɦɵɧɢɢ ɧɟ
ɢɡɦɟɧɢɥɢɫɶ.
«Indépendance Roumaine», ɨɮɢɰɢɨɡɧɵɣ ɨɪɝɚɧ ɪɭɦɵɧɫɤɨɝɨ
ɦɢɧɢɫɬɟɪɫɬɜɚ ɢɧɨɫɬɪɚɧɧɵɯ ɞɟɥ, ɩɨɦɟɫɬɢɥ ɫɬɚɬɶɢ2, ɤɨɬɨɪɵɟ, ɩɨ ɫɜɟɞɟɧɢɹɦ
ɡɞɟɲɧɟɣ ɮɪɚɧɰɭɡɫɤɨɣ ɦɢɫɫɢɢ, ɩɪɢɧɚɞɥɟɠɚɬ ɩɟɪɭ ɦɢɧɢɫɬɪɚ ɧɚɪɨɞɧɨɝɨ
ɩɪɨɫɜɟɳɟɧɢɹ ɢ ɢɫɩɨɜɟɞɚɧɢɣ, ɢ ɞɟɣɫɬɜɢɬɟɥɶɧɨ ɩɨ ɦɵɫɥɢ ɢ ɬɨɧɭ ɫɬɚɬɶɢ ɷɬɢ
ɜɩɨɥɧɟ ɦɨɝɭɬ ɫɥɭɠɢɬɶ ɧɨɜɨɣ ɝɥɚɜɨɣ «La politique étrangère de la
Roumanie».
«ɉɭɫɬɶ ɡɧɚɸɬ, ɝɨɜɨɪɢɬ Ɍɚɤɟ ɂɨɧɟɫɤɭ, ɱɬɨ Ⱦɨɛɪɭɞɠɚ ɫɬɚɥɚ ɞɥɹ ɧɚɫ
ɩɥɨɬɶɸ ɧɚɲɟɣ ɩɥɨɬɢ, ɤɪɨɜɶɸ ɧɚɲɟɣ ɤɪɨɜɢ ɢ ɧɚɫɬɨɥɶɤɨ ɧɟɨɛɯɨɞɢɦɚ
ɧɚɲɟɦɭ ɫɭɳɟɫɬɜɨɜɚɧɢɸ, ɱɬɨ ɦɵ ɧɟ ɩɨɧɢɦɚɟɦ ɜɨɡɦɨɠɧɨɫɬɢ ɥɢɲɢɬɶɫɹ ɟɺ,
ɧɟ ɩɨɝɢɛɧɭɜ ɜɦɟɫɬɟ ɫ ɧɟɸ».
«ȿɫɥɢ ɛɵ ɭ ɧɚɫ ɛɵɥɨ ɦɚɥɟɣɲɟɟ ɫɨɦɧɟɧɢɟ ɜ ɬɨɦ, ɱɬɨ ɱɚɫɬɶ
Ɋɭɦɵɧɢɢ, ɪɚɫɩɨɥɨɠɟɧɧɚɹ ɧɚ ɩɪɚɜɨɦ ɛɟɪɟɝɭ Ⱦɭɧɚɹ, ɧɟ ɧɚɜɫɟɝɞɚ ɧɚɲɚ, ɦɵ
ɧɟ ɛɪɨɫɢɥɢ ɛɵ ɦɢɥɥɢɨɧɵ ɧɚ ɦɨɫɬ (ɑɟɪɧɨɜɨɞɵ) ɢ ɧɚ ɩɨɪɬ (Ʉɸɫɬɟɧɞɠɢ3)».
«ȼɩɪɨɱɟɦ, ɛɨɥɝɚɪɵ ɞɨɥɠɧɵ ɛɵɬɶ ɫɱɚɫɬɥɢɜɵ, ɱɬɨ Ⱦɨɛɪɭɞɠɚ
ɩɪɢɧɚɞɥɟɠɢɬ ɧɚɦ, ɚ ɧɟ ɢɦ. ɇɟɬ ɛɨɥɶɲɟɝɨ ɛɥɚɝɨɩɨɥɭɱɢɹ ɞɥɹ ɦɚɥɟɧɶɤɨɣ
ɫɬɪɚɧɵ, ɤɚɤ ɧɟ ɢɦɟɬɶ ɫɢɥɶɧɨɝɨ ɫɨɫɟɞɚ. ɑɟɝɨ ɛɵ ɧɢ ɞɚɥɢ ɪɭɦɵɧɵ, ɱɬɨɛɵ
Ȼɨɥɝɚɪɢɹ ɛɵɥɚ ɧɟ ɫ ɸɝɚ, ɚ ɫ ɫɟɜɟɪɚ».
«ɑɟɥɨɜɟɱɟɫɤɚɹ ɝɥɭɩɨɫɬɶ ɬɚɤ ɜɟɥɢɤɚ, ɱɬɨ ɧɚɯɨɞɹɬɫɹ ɜ Ȼɨɥɝɚɪɢɢ
ɝɨɥɨɜɵ, ɤɨɬɨɪɵɟ ɫɨɠɚɥɟɸɬ, ɱɬɨ ɫɬɪɚɧɚ ɢɯ ɧɟ ɫɦɟɠɧɚ ɫ Ɋɨɫɫɢɟɣ».

1
ɗɬɚ ɛɪɨɲɸɪɚ, ɜɵɲɟɞɲɚɹ ɜ ɫɜɟɬ ɜ 1891 ɝ., ɧɚɫɱɢɬɵɜɚɥɚ 53 ɫɬɪɚɧɢɰɵ.
2
ɋɦ. ɧɚɩɪɢɦɟɪ ɫɬɚɬɶɢ La Dobroudja, anul 19, nr. 5516, 29 iulie/10 august 1895, p.1;
A propos des Bulgares, nr. 5500, 12/24 Juillet 1895.
3
Ɍɭɪɟɰɤɨɟ ɧɚɢɦɟɧɨɜɚɧɢɟ Ʉɨɧɫɬɚɧɰɵ.
Bucureúti, 6 august 1895, nr. 25. Lvov către cneazul Lobanov-Rostovski

După sosirea mea în România anul trecut, rămânând aici în calitate de
însărcinat cu afaceri, prin unul din rapoartele mele, am avut onoarea de a atrage
atenĠia Guvernului imperial asupra opiniilor politice ale ministrului InstrucĠiunii
Publice úi Cultelor de aici, domnul Take Ionescu. Am opinat atunci că cele mai
importante părĠi din lucrarea sa „La politique étrangère de la Roumanie”1 sunt
covârúitor duúmănoase la adresa Rusiei. Totodată, mi-am permis să atrag atenĠia
asupra faptului că această lucrare, pătrunsă de o atitudine de dispreĠ faĠă de
religie (Ortodoxie), arată în ce spirit educă guvernul, în persoana domnului
Take Ionescu, tineretul român.
Mai târziu mi s-a spus că opiniile exprimate în respectiva broúură nu
sunt sincere, că autorul, purtat de o vanitate de neînfrânt, a scris-o cu scopul de
a atrage asupra sa atenĠia úi, ajungând în guvern, a uitat trecutul. Totuúi, zilele
acestea s-a putut constata că opiniile domnului Take Ionescu privind politica
externă a României nu s-au schimbat.
„Indépendance Roumaine”, ziarul oficial al Ministerului Afacerilor
Străine, a publicat câteva articole2 care, potrivit mărturiilor misiunii franceze de
aici, aparĠin ministrului InstrucĠiunii Publice úi Cultelor. Într-adevăr, din punct
de vedere ideatic úi după ton, aceste articole pot constitui un nou capitol al
lucrării „La politique étrangère de la Roumanie”.
„Să se útie”, spune Take Ionescu, „că Dobrogea a devenit trup din trupul
nostru, sânge din sângele nostru, fiind indispensabilă existenĠei noastre, că nici
nu ne putem imagina să ne lipsim de ea, fără a muri împreună cu ea”.
„Dacă noi am avea cea mai mică îndoială că o parte a României, situată
în partea dreaptă a Dunării, nu este pentru totdeauna a noastră, noi nu am fi
aruncat milioane pentru pod (la Cernavodă) úi pentru port (Kiustenge3).”
„De fapt, bulgarii ar trebui să fie fericiĠi că Dobrogea ne aparĠine nouă,
iar nu lor. Nu există o binefacere mai mare pentru o Ġară mică decât aceea de a
nu avea un vecin puternic. Ce nu ar fi făcut oare românii ca Bulgaria să se
situeze la nord de noi úi nu la sud.”
„Prostia omenească este atât de mare, încât se găsesc în Bulgaria minĠi
care regretă că Ġara lor nu se învecinează cu Rusia.”
stimate domn, supusul LuminăĠiei Voastre, Lvov.
1
Lucrare apărută în 1891, însumând 53 pagini.
2
A se vedea, în acest sens, articolele La Dobroudja, anul 19, nr. 5516, 29 iulie/10 august
1895, p. 1; A propos des Bulgares, nr. 5500, mercredi 12/24 Juillet 1895.
3
ConstanĠa.
58
Ȼɭɯɚɪɟɫɬ, 21 ɨɤɬɹɛɪɹ 1895 ɝ., ʋ 32. Ɏɨɧɬɨɧ – ɤɧɹɡɸ Ʌɨɛɚɧɨɜɭ-Ɋɨɫɬɨɜɫɤɨɦɭ

ɇɚ ɞɧɹɯ ɧɨɜɵɣ ɩɪɟɞɫɟɞɚɬɟɥɶ ɋɨɜɟɬɚ ɦɢɧɢɫɬɪɨɜ ɩɨɫɟɬɢɥ əɫɫɵ, ɝɞɟ,
ɤɚɤ ɢɡɜɟɫɬɧɨ, ɭ ɥɢɛɟɪɚɥɶɧɨɣ ɩɚɪɬɢɢ ɛɨɥɶɲɨɟ ɤɨɥɢɱɟɫɬɜɨ ɫɬɨɪɨɧɧɢɤɨɜ.
ɋɜɨɢɦ ɩɪɟɛɵɜɚɧɢɟɦ ɜ ɷɬɨɦ ɝɨɪɨɞɟ ɝɨɫɩɨɞɢɧ Ⱦɦɢɬɪɢɣ ɋɬɭɪɞɡɚ
ɜɨɫɩɨɥɶɡɨɜɚɥɫɹ, ɱɬɨɛɵ ɜ ɦɧɨɝɨɱɢɫɥɟɧɧɨɦ ɫɨɛɪɚɧɢɢ ɥɢɛɟɪɚɥɨɜ ɪɚɡɜɢɬɶ
ɩɪɨɝɪɚɦɦɭ ɞɟɹɬɟɥɶɧɨɫɬɢ ɧɨɜɨɝɨ ɩɪɚɜɢɬɟɥɶɫɬɜɚ.
Ƚɥɚɜɧɟɣɲɢɟ ɨɛɟɳɚɧɢɹ ɷɬɨɣ ɩɪɨɝɪɚɦɦɵ ɫɥɟɞɭɸɳɢɟ: ɨɬɫɭɬɫɬɜɢɟ
ɩɪɚɜɢɬɟɥɶɫɬɜɟɧɧɨɝɨ ɞɚɜɥɟɧɢɹ ɩɪɢ ɜɵɛɨɪɚɯ; ɷɤɨɧɨɦɢɹ ɜ ɮɢɧɚɧɫɨɜɨɦ
ɭɩɪɚɜɥɟɧɢɢ ɢ ɫɬɪɟɦɥɟɧɢɢ ɭɩɨɪɹɞɨɱɢɬɶ ɛɸɞɠɟɬ ɫɨɤɪɚɳɟɧɢɟɦ ɬɪɚɬ, ɚ ɧɟ
ɧɨɜɵɦɢ ɧɚɥɨɝɚɦɢ; ɨɬɦɟɧɚ ɫɛɨɪɚ ɜ ɪɚɡɦɟɪɟ ɱɟɬɵɪɺɯ ɮɪɚɧɤɨɜ,
ɭɫɬɚɧɨɜɥɟɧɧɨɝɨ ɧɚ ɫɨɞɟɪɠɚɧɢɟ ɞɭɯɨɜɟɧɫɬɜɚ; ɢɡɦɟɧɟɧɢɟ ɩɨɫɥɟɞɧɟɝɨ ɡɚɤɨɧɚ
ɨɛ ɭɥɭɱɲɟɧɢɢ ɛɵɬɚ ɞɭɯɨɜɟɧɫɬɜɚ; ɪɟɮɨɪɦɚ ɧɚɱɚɥɶɧɨɝɨ ɨɛɪɚɡɨɜɚɧɢɹ;
ɩɨɞɞɟɪɠɚɧɢɟ ɜ ɚɪɦɢɢ ɫɬɪɨɝɨɣ ɞɢɫɰɢɩɥɢɧɵ. Ɋɚɡɜɢɜ ɷɬɢ ɩɨɥɨɠɟɧɢɹ ɢ ɞɚɜ
ɨɛɟɳɚɧɢɟ, ɱɬɨ ɩɪɚɜɢɬɟɥɶɫɬɜɨ ɢɫɩɨɥɧɢɬ ɫɜɨɢ ɩɪɟɞɧɚɱɟɪɬɚɧɢɹ, ɝɨɫɩɨɞɢɧ
ɋɬɭɪɞɡɚ ɤɨɫɧɭɥɫɹ ɢ ɬɚɤ ɧɚɡɵɜɚɟɦɨɝɨ ɧɚɰɢɨɧɚɥɶɧɨɝɨ ɜɨɩɪɨɫɚ, ɬɨ ɟɫɬɶ
ɩɨɥɨɠɟɧɢɹ ɫɟɦɢɝɪɚɞɫɤɢɯ ɪɭɦɵɧ, ɢ ɨɩɪɟɞɟɥɢɥ ɨɬɧɨɲɟɧɢɟ ɤ ɧɟɦɭ
ɪɭɦɵɧɫɤɨɝɨ ɩɪɚɜɢɬɟɥɶɫɬɜɚ.
Ʉɨɧɫɟɪɜɚɬɨɪɵ ɨɛɜɢɧɹɥɢ ɧɚɫ, ɛɭɞɬɨ ɦɵ ɠɟɥɚɥɢ ɜɦɟɲɚɬɟɥɶɫɬɜɚ ɜ
ɞɟɥɚ ɫɨɫɟɞɧɟɣ Ɇɨɧɚɪɯɢɢ ɜ ɢɧɬɟɪɟɫɚɯ ɪɭɦɵɧɫɤɨɣ ɧɚɰɢɨɧɚɥɶɧɨɫɬɢ ɜ
ȼɟɧɝɪɢɢ. Ɇɵ ɜɫɟɝɞɚ ɛɵɥɢ ɞɚɥɟɤɢ ɨɬ ɬɚɤɨɣ ɦɵɫɥɢ, ɯɨɪɨɲɨ ɩɨɧɢɦɚɹ
ɨɩɚɫɧɨɫɬɶ ɩɨɞɨɛɧɨɣ ɩɨɥɢɬɢɤɢ. Ɇɵ ɜɫɟɝɞɚ ɠɟɥɚɥɢ ɥɢɲɶ ɩɪɟɤɪɚɳɟɧɢɹ
ɪɚɡɞɨɪɨɜ ɢ ɭɫɬɚɧɨɜɥɟɧɢɹ ɫɨɝɥɚɫɢɹ ɦɟɠɞɭ ɪɭɦɵɧɚɦɢ ɢ ɜɟɧɝɟɪɰɚɦɢ.
ɇɟɪɚɡɪɭɲɟɧɧɵɦ ɡɜɟɧɨɦ ɬɚɤɨɝɨ ɫɨɝɥɚɫɢɹ ɹɜɥɹɟɬɫɹ ɧɵɧɟ ɩɨɦɢɥɨɜɚɧɢɟ
ɢɦɩɟɪɚɬɨɪɨɦ Ɏɪɚɧɰɟɦ ɂɨɫɢɮɨɦ ɪɭɦɵɧ, ɨɫɭɠɞɺɧɧɵɯ ɜ ɤɥɭɠɫɤɨɦ
ɩɪɨɰɟɫɫɟ. ɗɬɨɣ ɱɚɫɬɶɸ ɪɟɱɢ ɝɨɫɩɨɞɢɧ ɋɬɭɪɞɡɚ ɠɟɥɚɥ ɢɡɝɥɚɞɢɬɶ ɜɩɟɱɚɬɥɟɧɢɟ,
ɩɪɨɢɡɜɟɞɺɧɧɨɟ ɟɝɨ ɩɪɨɲɥɨɝɨɞɧɢɦɢ ɪɟɱɚɦɢ, ɤɨɝɞɚ ɨɧ, ɜ ɤɚɱɟɫɬɜɟ ɝɥɚɜɵ
ɨɩɩɨɡɢɰɢɢ, ɫɨ ɫɜɨɣɫɬɜɟɧɧɨɸ ɟɦɭ ɫɬɪɚɫɬɧɨɫɬɶɸ ɧɚɩɚɞɚɥ ɧɚ ɬɢɪɚɧɢɸ
ɜɟɧɝɟɪɰɟɜ ɩɨ ɨɬɧɨɲɟɧɢɸ ɤ ɪɭɦɵɧɫɤɨɣ ɧɚɪɨɞɧɨɫɬɢ. ɇɟɭɞɢɜɢɬɟɥɶɧɨ ɩɨɷɬɨɦɭ,
ɱɬɨ ɷɬɚ ɱɚɫɬɶ ɪɟɱɢ ɢ ɩɨɞɜɟɪɝɥɚɫɶ ɧɚɢɛɨɥɟɟ ɧɚɩɚɞɤɚɦ ɤɨɧɫɟɪɜɚɬɢɜɧɨɣ ɩɪɟɫɫɵ,
ɩɨɫɩɟɲɢɜɲɟɣ ɩɨɞɱɟɪɤɧɭɬɶ ɧɟɩɨɫɥɟɞɨɜɚɬɟɥɶɧɨɫɬɶ ɝɨɫɩɨɞɢɧɚ ɋɬɭɪɞɡɵ ɢ
ɩɪɨɬɢɜɨɪɟɱɢɟ ɟɝɨ ɩɪɟɠɧɢɯ ɜɡɝɥɹɞɨɜ, ɤɚɤ ɝɥɚɜɵ ɨɩɩɨɡɢɰɢɢ, ɫ ɦɧɟɧɢɹɦɢ,

ɬɨɥɶɤɨ ɱɬɨ ɢɦ ɜɵɫɤɚɡɚɧɧɵɦɢ ɜ ɤɚɱɟɫɬɜɟ ɦɢɧɢɫɬɪɚ-ɩɪɟɡɢɞɟɧɬɚ.
ɉɨɡɜɨɥɸ ɫɟɛɟ ɩɨ ɷɬɨɦɭ ɫɥɭɱɚɸ ɨɛɪɚɬɢɬɶ ɜɧɢɦɚɧɢɟ ȼɚɲɟɝɨ
ɋɢɹɬɟɥɶɫɬɜɚ ɧɚ ɩɪɢɜɟɞɺɧɧɨɟ ɜ ɞɨɧɟɫɟɧɢɢ ɝɨɫɩɨɞɢɧɚ ɩɨɜɟɪɟɧɧɨɝɨ ɜ ɞɟɥɚɯ
ɨɬ 6-ɝɨ ɚɜɝɭɫɬɚ ɫ. ɝ. ʋ 23 ɦɧɟɧɢɟ ɤɨɪɨɥɹ Ʉɚɪɥɚ ɨ ɧɟɪɚɡɛɨɪɱɢɜɨɫɬɢ ɡɞɟɲɧɢɯ
ɩɨɥɢɬɢɱɟɫɤɢɯ ɞɟɹɬɟɥɟɣ ɜ ɜɵɛɨɪɟ ɫɪɟɞɫɬɜ ɩɪɢ ɨɩɩɨɡɢɰɢɨɧɧɨɣ ɛɨɪɶɛɟ. ɉɨ
ɷɬɨɦɭ ɩɨɜɨɞɭ ȿɝɨ ȼɟɥɢɱɟɫɬɜɨ ɩɪɢɜɨɞɢɥ ɩɪɢɦɟɪ ɝɨɫɩɨɞɢɧɚ ɋɬɭɪɞɡɵ,
ɤɨɬɨɪɵɣ ɧɟɨɞɧɨɤɪɚɬɧɨ ɧɚɩɚɞɚɥ ɧɚ ɤɨɧɫɟɪɜɚɬɨɪɨɜ ɡɚ ɢɯ ɨɛɪɚɡ ɞɟɣɫɬɜɢɹ ɩɨ
ɨɬɧɨɲɟɧɢɸ ɤ Ⱥɜɫɬɪɨ-ȼɟɧɝɪɢɢ ɜ ɜɨɩɪɨɫɟ ɨ ɫɟɦɢɝɪɚɞɫɤɢɯ ɪɭɦɵɧɚɯ. Ʉɨɪɨɥɶ
ɜɵɪɚɡɢɥ, ɬɟɦ ɧɟ ɦɟɧɟɟ, ɭɜɟɪɟɧɧɨɫɬɶ, ɱɬɨ ɝɨɫɩɨɞɢɧ Ⱦɦɢɬɪɢɣ ɋɬɭɪɞɡɚ,
ɩɪɢɡɜɚɧɧɵɣ ɤ ɜɥɚɫɬɢ, ɬɨɬɱɚɫ ɠɟ ɩɟɪɟɦɟɧɢɬ ɬɨɧ ɢ ɨɛɧɚɪɨɞɭɟɬ ɩɪɨɝɪɚɦɦɭ,
ɤɨɬɨɪɚɹ ɜɩɨɥɧɟ ɭɞɨɜɥɟɬɜɨɪɢɬ ɚɜɫɬɪɨ-ɜɟɧɝɟɪɫɤɨɟ ɩɪɚɜɢɬɟɥɶɫɬɜɨ.
Ʉɨɧɫɟɪɜɚɬɢɜɧɵɟ ɨɪɝɚɧɵ, ɩɨɷɬɨɦɭ, ɧɟ ɛɟɡ ɨɫɧɨɜɚɧɢɹ ɧɚɡɵɜɚɸɬ ɩɨɫɥɟɞɧɸɸ
ɱɚɫɬɶ ɪɟɱɢ ɧɨɜɨɝɨ ɩɪɟɞɫɟɞɚɬɟɥɹ ɋɨɜɟɬɚ ɦɢɧɢɫɬɪɨɜ ɢɡɜɢɧɟɧɢɹɦɢ ɜ ɚɞɪɟɫ
ɜɟɧɫɤɨɝɨ ɤɚɛɢɧɟɬɚ.
Bucureúti, 21 octombrie 1895, nr. 32. Fonton către cneazul Lobanov-Rostovski

Zilele trecute, noul preúedinte al Consiliului de Miniútri a vizitat Iaúul,
unde, cum se útie, partidul liberal are un număr mare de adepĠi. Domnul
Dimitrie Sturdza a profitat de călătoria sa în acest oraú pentru a prezenta în faĠa
unui numeros auditoriu liberal programul de activitate al noului guvern.
Cele mai importante promisiuni din acest program sunt următoarele:
eliminarea presiunilor din partea guvernului în timpul alegerilor; economisirea
resurselor financiare úi consolidarea bugetului prin reducerea cheltuielilor, iar
nu prin noi impozite; anularea taxei de patru franci introdusă pentru întreĠinerea
clerului; modificarea ultimei legi privind ameliorarea condiĠiilor de viaĠă ale
clerului; reformarea învăĠământului primar; menĠinerea unei discipline stricte în
armată. Dezvoltând aceste principii úi asigurând audienĠa de faptul că guvernul
îúi va respecta promisiunile, domnul Sturdza a abordat úi aúa zisa chestiune
naĠională, adică situaĠia românilor transilvăneni úi a formulat în felul următor
atitudinea guvernului în această chestiune:
Conservatorii ne-au acuzat de faptul că noi am fi dorit amestecul în
afacerile interne ale monarhiei vecine în interesul naĠionalităĠii române din
Ungaria. Noi am fost însă mereu străini de această idee, deoarece eram
conútienĠi de riscurile unei astfel de politici. Noi am dorit mereu doar încetarea
dezbinării úi instaurarea încrederii între români úi maghiari. Un element
important pentru instaurarea unei astfel de încrederi îl reprezintă graĠierea de
către împăratul Franz Josef a românilor condamnaĠi în procesul de la Cluj. Prin
această parte a discursului, domnul Sturdza a încercat să netezească impresia
creată de discursurile sale de anul trecut, când, în calitate de úef al opoziĠiei, a
atacat, cu patima care îl caracterizează, tirania maghiarilor faĠă de poporul
român. Deloc întâmplător, această parte a discursului său a fost supusă
atacurilor din partea presei conservatoare, care s-a grăbit să atragă atenĠia asupra
inconsecvenĠei domnului Sturdza úi contradicĠiei dintre fostele sale opinii,
exprimate în calitate de úef al opoziĠiei, cu opiniile făcute publice recent în
calitate de úef al guvernului.
Profit de ocazie pentru a-mi permite să atrag atenĠia LuminăĠiei Voastre
asupra opiniei regelui Carol, adusă la cunoútinĠă prin raportul nr. 23 din 6 august a.c.
al domnului însărcinat cu afaceri, privind lipsa de scrupule a oamenilor politici
de aici în alegerea mijloacelor de a lupta în opoziĠie. În acest sens, Majestatea
Sa aducea exemplul domnului Sturdza, care i-a atacat de nenumărate ori pe
conservatori pentru modul de acĠiune faĠă de Austro-Ungaria în chestiunea
românilor transilvăneni. Totuúi, regele úi-a exprimat convingerea că, ajuns la
putere, domnul Dimitrie Sturdza îúi va modifica imediat tonul úi va anunĠa un
program care va putea să mulĠumească Guvernul austro-ungar. De aceea, nu
fără motive, ziarele conservatoare susĠin că ultima parte a discursului noului
preúedinte al Consiliului de Miniútri nu reprezintă altceva decât scuze în faĠa
Guvernului de la Viena.
stimate domn, supusul LuminăĠiei Voastre, N. Fonton.
59
Ȼɭɯɚɪɟɫɬ, 6 ɧɨɹɛɪɹ 1895 ɝ., ʋ 34. Ɏɨɧɬɨɧ – ɤɧɹɡɸ Ʌɨɛɚɧɨɜɭ-Ɋɨɫɬɨɜɫɤɨɦɭ

ȼ ɜɢɞɚɯ ɧɚɞɥɟɠɚɳɟɝɨ ɩɨɞɝɨɬɨɜɥɟɧɢɹ ɩɨɱɜɵ ɞɥɹ ɩɪɟɞɫɬɨɹɳɢɯ
ɩɚɪɥɚɦɟɧɬɫɤɢɯ ɜɵɛɨɪɨɜ, ɧɨɜɨɟ ɩɪɚɜɢɬɟɥɶɫɬɜɨ, ɩɪɟɠɞɟ ɜɫɟɝɨ, ɨɡɚɛɨɬɢɥɨɫɶ
ɫɦɟɧɨɣ ɩɪɟɮɟɤɬɨɜ ɢ ɪɚɫɩɭɳɟɧɢɟɦ ɦɭɧɢɰɢɩɚɥɶɧɵɯ ɫɨɜɟɬɨɜ. Ɂɚɫɢɦ
ɢɫɩɪɨɲɟɧɨ ɛɵɥɨ ɫɨɝɥɚɫɢɟ ɤɨɪɨɥɹ ɧɚ ɪɚɫɩɭɳɟɧɢɟ ɩɚɥɚɬ.
24-ɝɨ ɦɢɧɭɜɲɟɝɨ ɨɤɬɹɛɪɹ Ɂɚɤɨɧɨɞɚɬɟɥɶɧɵɟ ɫɨɛɪɚɧɢɹ ɫɨɡɜɚɧɵ ɛɵɥɢ

ɜ ɷɤɫɬɪɚɨɪɞɢɧɚɪɧɨɟ ɡɚɫɟɞɚɧɢɟ ɞɥɹ ɫɥɭɲɚɧɢɹ ɞɟɤɪɟɬɚ ɨ ɪɚɫɩɭɳɟɧɢɢ.
Ʉɨɪɨɥɟɜɫɤɨɟ ɩɨɫɥɚɧɢɟ ɩɪɨɱɢɬɚɧɨ ɛɵɥɨ ɩɪɟɞɫɟɞɚɬɟɥɟɦ ɋɟɧɚɬɚ ɩɟɪɟɞ ɩɨɱɬɢ
ɩɭɫɬɵɦɢ ɫɤɚɦɶɹɦɢ: ɢɡ ɤɨɧɫɟɪɜɚɬɨɪɨɜ ɩɪɢɫɭɬɫɬɜɨɜɚɥɨ ɥɢɲɶ ɞɜɨɟ ɢɥɢ ɬɪɨɟ
ɫɟɧɚɬɨɪɨɜ ɢ ɞɟɩɭɬɚɬɨɜ; ɹɜɢɥɢɫɶ ɬɚɤɠɟ ɧɚ ɡɚɫɟɞɚɧɢɟ ɢ ɛɵɜɲɢɟ ɞɟɩɭɬɚɬɵ
ɥɢɛɟɪɚɥɶɧɨɣ ɩɚɪɬɢɢ, ɯɨɬɹ ɢ ɫɥɨɠɢɜɲɢɟ ɟɳɺ ɜɟɫɧɨɸ ɫɜɨɢ ɩɨɥɧɨɦɨɱɢɹ.
ȼɵɛɨɪɵ ɧɚɱɧɭɬɫɹ ɞɥɹ ɋɟɧɚɬɚ 15-ɝɨ ɧɨɹɛɪɹ ɢ ɡɚɤɨɧɱɚɬɫɹ 24-ɝɨ, ɚ
ɞɥɹ ɩɚɥɚɬɵ ɞɟɩɭɬɚɬɨɜ 28-ɝɨ ɫɟɝɨ ɦɟɫɹɰɚ. ɇɵɧɟ ɜ ɩɟɪɜɵɣ ɪɚɡ ɜɵɛɨɪɵ, ɜ
ɩɪɨɬɢɜɧɨɫɬɶ ɭɫɬɚɧɨɜɥɟɧɧɨɦɭ ɩɨɪɹɞɤɭ, ɧɚɱɧɭɬɫɹ ɜ ɋɟɧɚɬɟ; ɷɬɨ ɨɬɫɬɭɩɥɟɧɢɟ
ɧɟ ɛɨɥɟɟ ɤɚɤ ɬɚɤɬɢɱɟɫɤɢɣ ɩɪɢɺɦ ɫɨ ɫɬɨɪɨɧɵ ɩɪɚɜɢɬɟɥɶɫɬɜɚ, ɞɟɥɚɸɳɟɝɨ
ɜɵɛɨɪɵ: ɫɦɨɬɪɹ ɩɨ ɤɨɥɢɱɟɫɬɜɭ ɦɟɫɬ, ɤɨɬɨɪɵɟ ɞɨɫɬɚɧɭɬɫɹ ɜ ɋɟɧɚɬɟ ɧɚ ɞɨɥɸ
ɤɨɧɫɟɪɜɚɬɨɪɨɜ, ɉɪɚɜɢɬɟɥɶɫɬɜɨ, ɟɫɥɢ ɨɧɨ ɧɚɣɞɺɬ ɷɬɨ ɤɨɥɢɱɟɫɬɜɨ ɫɥɢɲɤɨɦ
ɡɧɚɱɢɬɟɥɶɧɵɦ, ɛɭɞɟɬ ɢɦɟɬɶ ɜɨɡɦɨɠɧɨɫɬɶ, ɩɪɢ ɜɵɛɨɪɟ ɞɟɩɭɬɚɬɨɜ, ɭɫɢɥɢɬɶ
ɫɜɨɺ ɞɚɜɥɟɧɢɟ ɧɚ ɢɡɛɢɪɚɬɟɥɟɣ. Ɉɬɤɪɵɬɢɟ ɩɚɥɚɬ ɫɨɫɬɨɢɬɫɹ 6-ɝɨ ɞɟɤɚɛɪɹ.
ɉɪɢ ɜɫɬɭɩɥɟɧɢɢ ɫɜɨɺɦ ɜ ɞɨɥɠɧɨɫɬɶ, ɧɨɜɵɣ ɦɢɧɢɫɬɪ ɜɧɭɬɪɟɧɧɢɯ
ɞɟɥ, ɝɨɫɩɨɞɢɧ Ɏɥɟɜɚ, ɜ ɩɪɨɞɨɥɠɟɧɢɟ 20 ɥɟɬ ɨɬɫɬɚɢɜɚɜɲɢɣ ɛɟɡɭɫɥɨɜɧɭɸ
ɧɟɨɛɯɨɞɢɦɨɫɬɶ ɭɫɬɪɚɧɟɧɢɹ ɩɪɢ ɜɵɛɨɪɚɯ ɩɪɚɜɢɬɟɥɶɫɬɜɟɧɧɨɝɨ ɜɦɟɲɚɬɟɥɶɫɬɜɚ,
ɧɟɨɞɧɨɤɪɚɬɧɨ ɡɚɹɜɥɹɥ ɨ ɬɜɺɪɞɨɦ ɧɚɦɟɪɟɧɢɢ ɫɜɨɺɦ ɨɛɟɫɩɟɱɢɬɶ ɩɨɥɧɭɸ
ɫɜɨɛɨɞɭ ɩɪɟɞɫɬɨɹɳɢɯ ɜɵɛɨɪɨɜ. ɇɨ, ɬɟɦ ɧɟ ɦɟɧɟɟ, ɭɠɟ ɪɹɞ ɩɪɢɧɹɬɵɯ ɦɟɪ
ɩɪɟɞɜɟɳɚɟɬ, ɱɬɨ ɨɛɟɳɚɧɢɟ ɷɬɨ ɧɟ ɨɫɭɳɟɫɬɜɢɬɫɹ. ɉɪɟɞɨɫɬɚɜɥɟɧɢɟ ɩɨɥɧɨɣ
ɫɜɨɛɨɞɵ ɜɵɛɨɪɨɜ ɧɚɫɬɨɥɶɤɨ ɱɭɠɞɨ ɡɞɟɲɧɟɣ ɩɨɥɢɬɢɱɟɫɤɨɣ ɠɢɡɧɢ, ɱɬɨ ɜ
ɩɪɚɜɢɬɟɥɶɫɬɜɟɧɧɨɣ ɩɚɪɬɢɢ ɬɨɬɱɚɫ ɠɟ ɹɜɢɥɨɫɶ ɩɪɨɬɢɜɨɞɟɣɫɬɜɢɟ ɩɨɞɨɛɧɵɦ
ɫɬɪɟɦɥɟɧɢɹɦ ɝɨɫɩɨɞɢɧɚ Ɏɥɟɜɵ; ɜ ɫɪɟɞɟ ɠɟ ɤɨɧɫɟɪɜɚɬɨɪɨɜ ɫ ɫɚɦɨɝɨ ɧɚɱɚɥɚ
ɤ ɷɬɢɦ ɨɛɟɳɚɧɢɹɦ ɨɬɧɟɫɥɢɫɶ ɫ ɩɨɥɧɵɦ ɧɟɞɨɜɟɪɢɟɦ.
Ȼɨɥɶɲɢɧɫɬɜɨ ɦɢɧɢɫɬɪɨɜ ɩɪɟɞɩɪɢɧɢɦɚɸɬ ɩɨɟɡɞɤɢ ɩɨ ɩɪɨɜɢɧɰɢɢ,
ɝɞɟ ɩɪɢɫɭɬɫɬɜɭɸɬ ɧɚ ɫɯɨɞɤɚɯ ɫɜɨɢɯ ɩɪɢɜɟɪɠɟɧɰɟɜ. Ʉɪɨɦɟ ɬɨɝɨ, ɦɟɫɬɧɵɟ
ɥɢɛɟɪɚɥɶɧɵɟ ɤɥɭɛɵ ɭɱɪɟɞɢɥɢ ɩɨɜɫɸɞɭ ɜ ɭɟɡɞɚɯ ɢɡɛɢɪɚɬɟɥɶɧɵɟ ɤɨɦɢɬɟɬɵ,
ɤɨɬɨɪɵɟ ɛɭɞɭɬ ɪɭɤɨɜɨɞɢɬɶ ɜɵɛɨɪɚɦɢ. Ʉɨɧɫɟɪɜɚɬɨɪɵ, ɩɨ-ɜɢɞɢɦɨɦɭ, ɦɚɥɨ
ɪɚɫɫɱɢɬɵɜɚɸɬ ɧɚ ɭɫɩɟɯ ɞɚɠɟ ɫɚɦɵɯ ɜɵɞɚɸɳɢɯɫɹ ɱɥɟɧɨɜ ɩɚɪɬɢɢ. Ɍɚɤ,
ɝɨɫɩɨɞɢɧ Ʌɚɯɨɜɚɪɢ ɩɪɹɦɨ ɡɚɹɜɢɥ ɦɧɟ, ɱɬɨ ɩɨɱɬɢ ɧɟ ɧɚɞɟɟɬɫɹ ɛɵɬɶ
ɢɡɛɪɚɧɧɵɦ. Ɇɧɨɝɢɟ ɤɨɧɫɟɪɜɚɬɨɪɵ ɝɨɬɨɜɹɬɫɹ ɤ ɤɪɭɩɧɵɦ ɞɟɧɟɠɧɵɦ
ɠɟɪɬɜɚɦ. ɉɨɥɤɨɜɧɢɤ Ɋɨɡɧɨɜɚɧɭ1 ɢ ɝɟɧɟɪɚɥ Ɇɚɧɭ2, ɛɵɜɲɢɟ ɩɪɟɞɫɟɞɚɬɟɥɢ
ɩɚɥɚɬɵ ɞɟɩɭɬɚɬɨɜ, ɜɵɫɬɭɩɚɸɬ ɤɚɧɞɢɞɚɬɚɦɢ ɜ ɫɜɨɢɯ ɭɟɡɞɚɯ ɥɢɲɶ ɞɥɹ
ɩɪɨɮɨɪɦɵ; ɢ ɞɚɠɟ ɭɫɩɟɯ ɝɨɫɩɨɞɢɧɚ Ʌɚɫɤɷɪɚ Ʉɚɬɚɪɞɠɢɭ ɹɜɥɹɟɬɫɹ ɞɚɥɟɤɨ ɧɟ
ɨɛɟɫɩɟɱɟɧɧɵɦ.
Ʉɨɪɨɥɶ Ʉɚɪɥ, ɫ ɤɨɬɨɪɵɦ ɹ ɢɦɟɥ ɫɥɭɱɚɣ ɛɟɫɟɞɨɜɚɬɶ ɧɚ ɩɪɨɲɥɨɣ
ɧɟɞɟɥɟ, ɨɫɭɠɞɚɹ ɩɨɞɨɛɧɭɸ ɧɟɬɟɪɩɢɦɨɫɬɶ ɩɪɢ ɜɵɛɨɪɧɨɣ ɛɨɪɶɛɟ, ɡɚɦɟɬɢɥ,
ɱɬɨ ɞɥɹ ɫɬɪɚɧɵ ɛɵɥɨ ɛɵ ɤɪɚɣɧɟ ɠɟɥɚɬɟɥɶɧɨ, ɱɬɨɛɵ ɜɵɞɚɸɳɢɟɫɹ ɥɢɱɧɨɫɬɢ
ɨɩɩɨɡɢɰɢɢ ɛɵɥɢ ɩɨɫɬɨɹɧɧɨ ɢɡɛɢɪɚɟɦɵ ɜ ɉɚɥɚɬɵ. ɉɪɢ ɷɬɨɦ ȿɝɨ
ȼɟɥɢɱɟɫɬɜɨ ɩɪɢɛɚɜɢɥ, ɱɬɨ ɩɪɢ ɫɥɨɠɢɜɲɢɯɫɹ ɡɞɟɫɶ ɩɨɥɢɬɢɱɟɫɤɢɯ ɧɪɚɜɚɯ
ɞɚɥɶɧɟɣɲɟɟ ɩɪɟɛɵɜɚɧɢɟ ɭ ɜɥɚɫɬɢ ɤɨɧɫɟɪɜɚɬɨɪɨɜ ɹɜɥɹɥɨɫɶ ɧɟɜɨɡɦɨɠɧɵɦ ɢ
ɧɟɠɟɥɚɬɟɥɶɧɵɦ ɜ ɢɧɬɟɪɟɫɚɯ ɫɚɦɨɣ ɩɚɪɬɢɢ. Ⱦɚɠɟ ɩɪɢ ɱɚɫɬɢɱɧɨɦ
ɩɪɟɨɛɪɚɡɨɜɚɧɢɢ ɤɚɛɢɧɟɬɚ, ɩɪɚɜɢɬɟɥɶɫɬɜɨ ɞɨ ɜɟɫɧɵ ɢɫɬɨɳɢɥɨ ɛɵ ɫɜɨɢ
ɩɨɫɥɟɞɧɢɟ ɫɢɥɵ. Ɉɩɩɨɡɢɰɢɹ, ɫɨ ɫɜɨɟɣ ɫɬɨɪɨɧɵ, ɩɪɢɛɟɝɥɚ ɛɵ ɤ ɤɪɚɣɧɢɦ

ɦɟɪɚɦ, ɢ ɤɚɛɢɧɟɬ Ʉɚɬɚɪɞɠɢɭ ɩɨɞɚɥ ɛɵ ɜ ɨɬɫɬɚɜɤɭ, ɜɵɧɭɠɞɟɧɧɵɣ ɤ ɬɨɦɭ
ɞɚɜɥɟɧɢɟɦ ɭɥɢɱɧɨɣ ɬɨɥɩɵ, ɤɚɤ ɬɨ ɫɥɭɱɢɥɨɫɶ ɜ 1888 ɝ. ɫ ɤɚɛɢɧɟɬɨɦ
Ȼɪɷɬɢɚɧɭ, ɩɨɬɟɪɹɜɲɢɦ ɩɨɫɥɟ ɞɜɟɧɚɞɰɚɬɢ ɥɟɬ ɭɩɪɚɜɥɟɧɢɹ ɫɬɪɚɧɨɣ ɜɫɹɤɢɣ
ɩɪɟɫɬɢɠ ɢ ɩɨɩɭɥɹɪɧɨɫɬɶ.
ɱɟɫɬɶ ɛɵɬɶ, ɦɢɥɨɫɬɢɜɵɣ ɝɨɫɭɞɚɪɶ, ȼɚɲɟɝɨ ɋɢɹɬɟɥɶɫɬɜɚ ɩɨɤɨɪɧɟɣɲɢɦ

1
Ƚɟɨɪɝɟ Ɋɭɫɟɬ-Ɋɨɡɧɨɜɚɧɭ ɹɜɥɹɥɫɹ ɞɟɩɭɬɚɬɨɦ ɢ ɫɟɧɚɬɨɪɨɦ ɨɬ ɤɨɧɫɟɪɜɚɬɢɜɧɨɣ ɩɚɪɬɢɢ.
2
Ⱦɠɨɪɞɠɟ Ɇɚɧɭ ɛɵɥ ɩɪɟɞɫɟɞɚɬɟɥɟɦ ɩɚɥɚɬɵ ɞɟɩɭɬɚɬɨɜ ɫ 26 ɮɟɜɪɚɥɹ 1892 ɞɨ 24
ɨɤɬɹɛɪɹ 1895 ɝ.
Bucureúti, 6 noiembrie 1895, nr. 34. Fonton către cneazul Lobanov-Rostovski

În scopul cuvenitei pregătiri a terenului pentru viitoarele alegeri
parlamentare, noul guvern s-a îngrijit, înainte de toate, de schimbarea prefecĠilor
úi dizolvarea consiliilor municipale. După aceasta, a fost solicitat acordul
regelui pentru dizolvarea Camerelor.
Pe data de 24 octombrie trecut Adunările Legislative au fost convocate
într-o sesiune extraordinară pentru a audia decretul regal de dizolvare. Mesajul
regal a fost citit de preúedintele Senatului în faĠa unor bănci aproape goale:
dintre conservatori erau prezenĠi doar doi sau trei senatori úi deputaĠi; s-au
prezentat, de asemenea, la úedinĠă úi foútii deputaĠi ai partidului liberal, în
pofida faptului că îúi depuseseră mandatele încă din primăvară.
Alegerile vor începe, pentru Senat, pe data de 15 noiembrie úi se vor
încheia pe 24, iar pentru Camera DeputaĠilor pe data de 28 a lunii curente. Acum,
pentru prima oară, contrar ordinii stabilite anterior, alegerile vor începe pentru
Senat; această abatere nu reprezintă decât o manevră tactică din partea
guvernului, care organizează alegerile: plecând de la numărul de mandate care le
vor reveni, în Senat, conservatorilor, guvernul, dacă va găsi că acest număr este
prea mare, va avea posibilitatea, în timpul alegerilor deputaĠilor, să îúi intensifice
presiunea asupra alegătorilor. Deschiderea Camerelor va avea loc pe 6 decembrie.
La investirea sa în funcĠie, noul ministru al Afacerilor Interne, domnul
Fleva, care a pledat, timp de 20 de ani, pentru necesitatea necondiĠionată de a
elimina intervenĠia guvernamentală în timpul alegerilor, a vorbit nu o singură

dată despre ferma sa intenĠie de a asigura libertatea deplină a viitoarelor alegeri.
Dar, cu toate acestea, deja un întreg úir de măsuri luate în prezent prevestesc că
această promisiune nu va fi îndeplinită. Acordarea unei libertăĠi depline în
timpul alegerilor este atât de străină de viaĠa politică de aici încât, în rândurile
partidului guvernamental, s-a făcut imediat simĠită rezistenĠa faĠă de asemenea
tendinĠe exprimate de domnul Fleva; iar mediile conservatoare au avut, de la
bun început, o atitudine de neîncredere totală faĠă de aceste promisiuni.
Majoritatea miniútrilor întreprind călătorii prin provincie, unde participă
la întrunirile electorale ale propriilor partizani. În afară de aceasta, cluburile
liberale locale au înfiinĠat pe tot cuprinsul judeĠelor comitete electorale care vor
dirija organizarea alegerilor. Conservatorii, se pare, se aúteaptă destul de puĠin
la succes chiar úi în cazul celor mai remarcabili membri ai partidului. Astfel,
domnul Lahovari mi-a declarat deschis că aproape că nu mai speră să fie ales.
MulĠi conservatori se pregătesc de sacrificii financiare considerabile. Colonelul
Roznovanu1 úi generalul Manu2, foúti preúedinĠi ai Camerei DeputaĠilor, úi-au
depus candidaturile în propriile judeĠe doar de formă; până úi succesul domnului
Lascăr Catargiu nu este nici pe departe asigurat.
Regele Carol, cu care am avut ocazia să discut săptămâna trecută,
condamnând o asemenea intoleranĠă în timpul luptei electorale, a remarcat că
pentru Ġară ar fi extrem de binevenit ca personalităĠile marcante ale opoziĠiei să fie
alese în mod constant în componenĠa Camerelor. În acelaúi timp, Majestatea Sa a
adăugat că, având în vedere moravurile politice care s-au instalat aici, rămânerea
la putere a conservatorilor era imposibilă úi nu era de dorit fie úi luând în
consideraĠie propriile interese ale acestui partid. Chiar úi în condiĠiile unei
remanieri parĠiale a cabinetului, guvernul úi-ar fi epuizat ultimele forĠe până la
primăvară. OpoziĠia, la rândul ei, ar fi recurs la măsuri extreme, iar Cabinetul
Catargiu úi-ar fi dat demisia, fiind forĠat să facă acest lucru de presiunea mulĠimii
úi a străzii, aúa cum s-a întâmplat în anul 1888 cu Cabinetul Brătianu, care îúi
pierduse orice prestigiu úi popularitate după doisprezece ani de guvernare a Ġării.
fi, stimate domn, supusul fidel al LuminăĠiei Voastre, N. Fonton.
1
Gheorghe Ruset-Roznovanu. A fost deputat úi senator din partea Partidului Conservator.
2
George Manu a fost preúedinte al Adunării DeputaĠilor între 26 februarie 1892 úi
24 octombrie 1895.
60
Ȼɭɯɚɪɟɫɬ, 21 ɧɨɹɛɪɹ 1895 ɝ., ʋ 36. Ɏɨɧɬɨɧ – ɤɧɹɡɸ Ʌɨɛɚɧɨɜɭ-Ɋɨɫɬɨɜɫɤɨɦɭ

ȼ ɞɨɩɨɥɧɟɧɢɟ ɤ ɩɪɟɞɵɞɭɳɟɦɭ ɞɨɧɟɫɟɧɢɸ ɨɬ ɫɟɝɨ ɞɧɹ ɞɨɥɝɨɦ
ɫɱɢɬɚɸ ɞɨɥɨɠɢɬɶ ȼɚɲɟɦɭ ɋɢɹɬɟɥɶɫɬɜɭ, ɱɬɨ ɫɨɰɢɚɥɢɫɬɢɱɟɫɤɚɹ ɩɪɟɫɫɚ1 ɞɨ
ɩɨɫɥɟɞɧɟɝɨ ɜɪɟɦɟɧɢ ɧɟ ɩɪɟɤɪɚɳɚɥɚ ɧɚɱɚɬɭɸ ɟɸ ɤɚɦɩɚɧɢɸ ɩɪɨɬɢɜ Ɋɨɫɫɢɢ,
ɩɨɫɬɨɹɧɧɨ ɩɟɱɚɬɚɹ ɫɟɧɫɚɰɢɨɧɧɵɟ ɢɡɜɟɫɬɢɹ ɨ ɦɧɢɦɵɯ ɪɭɫɫɤɢɯ ɚɝɟɧɬɚɯ,
ɧɚɜɨɞɧɹɸɳɢɯ Ⱦɨɛɪɭɞɠɭ, ɨ ɪɭɫɫɤɢɯ ɨɮɢɰɟɪɚɯ, ɩɪɢɟɡɠɚɸɳɢɯ ɞɥɹ ɫɴɺɦɤɢ
ɩɥɚɧɨɜ ɢ ɨɡɧɚɤɨɦɥɟɧɢɹ ɫ ɦɟɫɬɧɨɫɬɶɸ, ɨ ɫɨɫɪɟɞɨɬɨɱɟɧɢɢ ɪɭɫɫɤɢɯ ɜɨɣɫɤ ɜ
Ȼɟɫɫɚɪɚɛɢɢ ɢ ɩɪ. ɇɟɤɨɬɨɪɵɟ ɢɡ ɷɬɢɯ ɥɨɠɧɵɯ ɫɨɨɛɳɟɧɢɣ ɛɵɥɢ
ɩɟɪɟɩɟɱɚɬɚɧɵ ɧɟɞɚɜɧɨ ɜ ɡɞɟɲɧɢɯ ɭɦɟɪɟɧɧɵɯ ɨɪɝɚɧɚɯ.
ȼɫɥɟɞɫɬɜɢɟ ɫɟɝɨ, ɹ ɭɤɚɡɚɥ ɝɨɫɩɨɞɢɧɭ ɋɬɭɪɞɡɟ ɧɚ ɧɚɫɬɨɹɬɟɥɶɧɭɸ
ɧɟɨɛɯɨɞɢɦɨɫɬɶ ɤɚɬɟɝɨɪɢɱɟɫɤɨɝɨ ɨɮɢɰɢɚɥɶɧɨɝɨ ɨɩɪɨɜɟɪɠɟɧɢɹ ɭɤɚɡɚɧɧɵɯ
ɦɧɨɸ ɬɟɧɞɟɧɰɢɨɡɧɵɯ ɫɥɭɯɨɜ. ɀɟɥɚɟɦɨɟ ɨɩɪɨɜɟɪɠɟɧɢɟ, ɩɨɹɜɢɜɲɟɟɫɹ 4/16-ɝɨ
ɫɟɝɨ ɧɨɹɛɪɹ ɧɚ ɫɬɪɚɧɢɰɚɯ «ɉɪɚɜɢɬɟɥɶɫɬɜɟɧɧɨɝɨ ɭɤɚɡɚɬɟɥɹ», ɹ ɢɦɟɸ ɱɟɫɬɶ
ɩɪɟɞɫɬɚɜɢɬɶ ɭ ɫɟɝɨ ɜ ɩɟɪɟɜɨɞɟ ɧɚ ɜɨɡɡɪɟɧɢɟ ȼɚɲɟɝɨ ɋɢɹɬɟɥɶɫɬɜɚ.
Ɂɚ ɩɨɫɥɟɞɧɟɟ ɜɪɟɦɹ ɩɨɹɜɢɥɢɫɶ ɬɚɤɠɟ ɜ ɩɟɱɚɬɢ ɢ ɩɭɛɥɢɤɟ ɬɨɥɤɢ ɨ
ɛɥɢɡɨɫɬɢ ɟɜɪɨɩɟɣɫɤɨɣ ɜɨɣɧɵ ɢ ɨ ɩɟɪɟɦɟɧɚɯ ɜɨ ɜɧɟɲɧɟɣ ɩɨɥɢɬɢɤɟ
Ɋɭɦɵɧɢɢ, ɩɪɢɱɺɦ ɞɨɫɬɨɣɧɨ ɜɧɢɦɚɧɢɹ, ɱɬɨ ɫɥɭɯɢ ɷɬɢ ɪɚɫɩɭɫɤɚɥɢɫɶ ɩɨɱɬɢ
ɨɞɧɨɜɪɟɦɟɧɧɨ ɢɡ ɥɚɝɟɪɟɣ ɤɨɧɫɟɪɜɚɬɢɜɧɨɝɨ ɢ ɥɢɛɟɪɚɥɶɧɨɝɨ ɢ
ɷɤɫɩɥɭɚɬɢɪɨɜɚɥɢɫɶ ɬɟɦɢ ɢ ɞɪɭɝɢɦɢ ɜ ɰɟɥɹɯ ɩɚɪɬɢɣɧɨɣ ɛɨɪɶɛɵ. ȼ
ɪɚɡɝɨɜɨɪɟ ɫɨ ɦɧɨɸ ɧɟɤɨɬɨɪɵɟ ɤɨɧɫɟɪɜɚɬɨɪɵ, ɟɳɺ ɩɪɢ ɧɚɱɚɥɟ
ɦɢɧɢɫɬɟɪɫɤɨɝɨ ɤɪɢɡɢɫɚ, ɧɟɪɟɞɤɨ ɜɵɫɤɚɡɵɜɚɥɢ ɭɛɟɠɞɟɧɢɟ, ɱɬɨ ɩɪɢɡɵɜ
ɥɢɛɟɪɚɥɨɜ ɤ ɜɥɚɫɬɢ ɩɪɟɞɜɟɳɚɟɬ ɬɪɟɜɨɠɧɨɟ ɛɭɞɭɳɟɟ ɞɥɹ ɫɬɪɚɧɵ ɢ
ɜɨɜɥɟɱɟɧɢɟ ɟɺ ɜ ɟɜɪɨɩɟɣɫɤɭɸ ɜɨɣɧɭ. Ʌɢɛɟɪɚɥɵ ɩɨɥɶɡɨɜɚɥɢɫɶ ɬɟɦɢ ɠɟ
ɫɥɭɯɚɦɢ, ɱɬɨɛɵ ɜɵɫɬɚɜɢɬɶ ɫɟɛɹ ɛɭɞɭɳɢɦɢ ɫɩɚɫɢɬɟɥɹɦɢ ɨɬɟɱɟɫɬɜɚ,
ɩɪɢɡɜɚɧɧɵɦɢ ɢɦɟɧɧɨ ɜɜɢɞɭ ɝɪɹɞɭɳɟɣ ɨɩɚɫɧɨɫɬɢ.
ɉɨ ɷɬɨɦɭ ɩɨɜɨɞɭ ȿɝɨ ȼɟɥɢɱɟɫɬɜɨ ɧɟɞɚɜɧɨ ɜɵɪɚɡɢɥɫɹ ɦɧɟ ɜ ɬɨɦ
ɫɦɵɫɥɟ, ɱɬɨ ɟɞɢɧɫɬɜɟɧɧɵɦ ɨɫɧɨɜɚɧɢɟɦ ɪɚɫɩɪɨɫɬɪɚɧɺɧɧɨɫɬɢ ɷɬɢɯ ɧɟɥɟɩɵɯ
ɢ ɬɟɧɞɟɧɰɢɨɡɧɵɯ ɫɥɭɯɨɜ ɫɥɭɠɢɬ ɬɨ ɨɛɫɬɨɹɬɟɥɶɫɬɜɨ, ɱɬɨ ɧɟɡɚɞɨɥɝɨ ɞɨ
ɧɚɱɚɥɚ ɩɨɫɥɟɞɧɟɣ ȼɨɫɬɨɱɧɨɣ ɜɨɣɧɵ 1877–78 ɝɝ. ɥɢɛɟɪɚɥɵ ɬɚɤɠɟ ɡɚɦɟɫɬɢɥɢ
ɤɨɧɫɟɪɜɚɬɨɪɨɜ. Ɇɢɧɢɫɬɪ-ɩɪɟɡɢɞɟɧɬ, ɝɨɜɨɪɹ ɫɨ ɦɧɨɸ ɨ ɬɨɦ ɠɟ ɩɪɟɞɦɟɬɟ,
ɷɧɟɪɝɢɱɟɫɤɢ ɩɨɪɢɰɚɥ ɷɬɢ ɧɟɭɦɟɫɬɧɵɟ ɜɵɯɨɞɤɢ ɩɟɱɚɬɢ ɜ ɫɬɪɚɧɟ, ɩɟɪɜɨɣ
ɡɚɛɨɬɨɣ ɤɨɬɨɪɨɣ ɞɨɥɠɧɨ ɛɵɬɶ ɜɧɭɬɪɟɧɧɟɟ ɪɚɡɜɢɬɢɟ ɫɜɨɟɝɨ ɛɥɚɝɨɫɨɫɬɨɹɧɢɹ.
ȼ ɬɨɦ ɠɟ ɫɦɵɫɥɟ ɜɵɫɤɚɡɚɥɫɹ ɝɨɫɩɨɞɢɧ ɋɬɭɪɞɡɚ ɢ ɜ ɫɜɨɟɣ ɹɫɫɤɨɣ ɪɟɱɢ.
Ɍɟɦ ɧɟ ɦɟɧɟɟ, ɝɨɫɩɨɞɢɧ ɋɬɭɪɞɡɚ ɧɟ ɦɨɝ ɜɨɡɞɟɪɠɚɬɶɫɹ, ɱɬɨɛɵ ɜ
ɨɞɧɨɣ ɢɡ ɫɯɨɞɨɤ ɥɢɛɟɪɚɥɶɧɨɣ ɩɚɪɬɢɢ, ɫɫɵɥɚɹɫɶ ɧɚ ɫɨɛɵɬɢɹ 1877–1878 ɝɝ.
ɧɟ ɩɨɥɶɫɬɢɬɶ ɫɜɨɢɦ ɟɞɢɧɨɦɵɲɥɟɧɧɢɤɚɦ ɢ ɧɟ ɜɵɫɬɚɜɢɬɶ ɥɢɛɟɪɚɥɨɜ
ɩɚɪɬɢɟɣ, ɢɡɛɪɚɧɧɨɣ ɉɪɨɜɢɞɟɧɢɟɦ ɞɥɹ ɭɩɪɚɜɥɟɧɢɹ ɫɬɪɚɧɨɣ ɜɨ ɜɫɟɯ
ɫɥɭɱɚɹɯ, ɤɨɝɞɚ ɧɚɫɬɭɩɚɸɬ ɜɚɠɧɵɟ ɫɨɛɵɬɢɹ. ɉɨɞɨɛɧɨɟ ɡɚɹɜɥɟɧɢɟ

ɨɛɴɹɫɧɢɦɨ ɥɢɲɶ ɧɚɫɬɪɨɟɧɢɟɦ ɩɪɢɫɭɬɫɬɜɨɜɚɜɲɢɯ ɧɚ ɫɯɨɞɤɟ ɥɢɛɟɪɚɥɨɜ, ɢ
ɩɚɪɬɢɣɧɵɟ ɭɜɥɟɱɟɧɢɹ ɝɨɫɩɨɞɢɧɚ ɋɬɭɪɞɡɵ ɜ ɷɬɨɦ ɫɥɭɱɚɟ ɜɡɹɥɢ ɜɟɪɯ ɧɚɞ ɟɝɨ
ɩɪɟɠɧɢɦɢ ɛɥɚɝɨɪɚɡɭɦɧɵɦɢ ɡɚɹɜɥɟɧɢɹɦɢ, ɤɚɤ ɫɥɨɜɟɫɧɵɦɢ, ɬɚɤ ɢ
ɩɨɦɟɳɺɧɧɵɦɢ ɜ ɭɤɚɡɚɧɧɨɦ ɜɵɲɟ ɩɪɚɜɢɬɟɥɶɫɬɜɟɧɧɨɦ ɫɨɨɛɳɟɧɢɢ.
1
ɂɦɟɥɢɫɶ ɜ ɜɢɞɭ ɩɟɪɢɨɞɢɱɟɫɤɢɟ ɢɡɞɚɧɢɹ «Ɇɭɧɤɚ», «Ⱥɞɟɜɷɪɭɥ», «Ʌɭɦɹ ɧɨɭɷ» ɢ
«Ʌɭɦɢɧɚ».
Bucureúti, 21 noiembrie 1895, nr. 36. Fonton către cneazul Lobanov-Rostovski

În completare la raportul anterior de astăzi, consider că este de datoria
mea de a raporta LuminăĠiei Voastre faptul că presa socialistă1 nu încetează
campania împotriva Rusiei, publicând fără întrerupere útiri senzaĠionale despre
presupuúi agenĠi ruúi care ar inunda Dobrogea, despre ofiĠeri ruúi care vin pentru
a face fotografii úi a se familiariza cu împrejurimile, despre concentrarea
trupelor ruseúti în Basarabia úi altele. Unele dintre aceste materiale mincinoase
au fost republicate recent în ziare moderate de aici.
Drept urmare, i-am indicat domnului Sturdza asupra nevoii imperioase
de dezminĠire categorică a zvonurilor semnalate de mine. Am onoarea de a
supune atenĠiei LuminăĠiei Voastre dezminĠirea dorită, publicată pe data de
4/16 noiembrie în paginile „Monitorului Oficial”.
În ultimul timp, în presă úi opinia publică úi-au făcut loc interpretări
privind apropierea războiului european úi modificarea politicii externe a
României. Este de reĠinut faptul că aceste zvonuri au fost lansate aproape
simultan în taberele conservatoare úi liberală úi au fost exploatate de unii úi de
alĠii în scopurile luptei politice. În discuĠiile pe care le-am avut cu unii
conservatori, încă la începutul crizei guvernamentale, a fost exprimată convin-
gerea că venirea liberalilor la putere anunĠă un viitor îngrijorător pentru Ġară úi
implicarea ei în războiul european. La rândul lor, liberalii se foloseau de
aceleaúi zvonuri pentru a se erija în viitori salvatori ai naĠiunii, aduúi la
guvernare tocmai din cauza pericolului iminent.
În legătură cu aceasta, Majestatea Sa mi-a spus recent că singurul motiv

pentru răspândirea unor astfel de zvonuri tendenĠioase îl reprezintă faptul că, la
fel, în ajunul ultimului război oriental din anii 1877-1878, liberalii i-au înlocuit
pe conservatori. ÎntreĠinându-se cu mine în aceeaúi chestiune, preúedintele
Consiliului de Miniútri a respins energic aceste ieúiri nepotrivite ale presei într-o
Ġară în care prima grijă ar trebui să fie dezvoltarea internă úi propria bunăstare.
În acelaúi sens s-a exprimat domnul Sturdza úi în discursul său de la Iaúi.
Totuúi, domnul Sturdza nu s-a putut abĠine ca, la o reuniune a partidului
liberal, făcând trimitere la evenimentele din 1877-1878, să nu-i măgulească pe
partizanii săi úi să-i prezinte pe liberali drept partid ales de ProvidenĠă pentru
conducerea Ġării în toate situaĠiile când se anunĠă evenimente importante. O
astfel de declaraĠie se explică doar prin starea de spirit a participanĠilor prezenĠi
la întrunirea liberalilor, pornirile partinice de moment ale domnului Sturdza
acoperind în acest caz declaraĠiile sale raĠionale anterioare, atât verbale cât úi
inserate în comunicatul guvernamental invocat mai sus.
1
Printre acestea: „Munca”, „Adevărul”, „Lumea Nouă”, „Lumina”.
61
Ȼɭɯɚɪɟɫɬ, 6 ɦɚɪɬɚ 1896 ɝ., ʋ 6. Ɏɨɧɬɨɧ – ɤɧɹɡɸ Ʌɨɛɚɧɨɜɭ-Ɋɨɫɬɨɜɫɤɨɦɭ

Ⱦɜɟ ɧɟɞɟɥɢ ɬɨɦɭ ɧɚɡɚɞ ɩɪɢɛɵɥɢ ɜ Ȼɭɯɚɪɟɫɬ ɦɚɤɟɞɨɧɫɤɢɟ ɭɪɨɠɟɧɰɵ
ɝɨɫɩɨɞɢɧ Ⱥɩɨɫɬɨɥɟɫɤɭ1 ɢ ɞɨɤɬɨɪ Ʉɪɢɫɬɨɜɢɱ2 – ɷɮɨɪɵ ɪɭɦɵɧɫɤɢɯ ɲɤɨɥ ɜ
Ȼɢɬɨɥɢ3.
ɐɟɥɶɸ ɢɯ ɩɪɢɟɡɞɚ ɛɵɥɚ ɠɚɥɨɛɚ ɧɚ ɢɧɫɩɟɤɬɨɪɚ ɷɬɢɯ ɲɤɨɥ
ɢɡɜɟɫɬɧɨɝɨ Ⱥɩɨɫɬɨɥɚ Ɇɚɪɝɚɪɢɬɚ4, ɩɨɥɶɡɭɸɳɟɝɨɫɹ ɩɨɥɧɵɦ ɞɨɜɟɪɢɟɦ
ɧɵɧɟɲɧɟɝɨ ɩɪɚɜɢɬɟɥɶɫɬɜɚ. ɗɮɨɪɵ ɨɛɜɢɧɹɥɢ ɩɨɫɥɟɞɧɟɝɨ ɜ ɧɟɭɩɥɚɬɟ
ɲɤɨɥɶɧɵɦ ɭɱɢɬɟɥɹɦ ɠɚɥɨɜɚɧɢɹ ɡɚ ɩɨɫɥɟɞɧɢɟ ɦɟɫɹɰɵ, ɚ ɬɚɤɠɟ ɜ
ɛɟɫɤɨɧɬɪɨɥɶɧɨɦ ɪɚɫɩɨɪɹɠɟɧɢɢ ɫɭɛɫɢɞɢɹɦɢ, ɞɨɫɬɚɜɥɹɟɦɵɦɢ ɞɥɹ ɲɤɨɥ ɢɡ
Ɋɭɦɵɧɢɢ5.
ɉɨɫɥɟ ɧɟɭɫɩɟɲɧɵɯ ɯɨɞɚɬɚɣɫɬɜ ɩɪɟɞ ɦɢɧɢɫɬɪɨɦ ɧɚɪɨɞɧɨɝɨ
ɩɪɨɫɜɟɳɟɧɢɹ, ɷɮɨɪɵ ɨɛɪɚɬɢɥɢɫɶ ɤ ɦɢɧɢɫɬɪɭ-ɩɪɟɡɢɞɟɧɬɭ. Ƚɨɫɩɨɞɢɧ
ɋɬɭɪɞɡɚ ɧɟ ɩɪɢɧɹɥ ɢɯ, ɜɵɫɬɚɜɢɜ ɩɪɟɞɥɨɝɨɦ, ɱɬɨ ɩɪɚɜɢɬɟɥɶɫɬɜɭ ɧɢɱɟɝɨ ɧɟ

ɢɡɜɟɫɬɧɨ ɨɛ ɨɮɢɰɢɚɥɶɧɨɦ ɫɭɳɟɫɬɜɨɜɚɧɢɢ ɜ Ɇɚɤɟɞɨɧɢɢ ɪɭɦɵɧɫɤɢɯ ɷɮɨɪɢɣ
ɢ, ɤɪɨɦɟ ɬɨɝɨ, ɫɱɢɬɚɹ ɩɪɟɛɵɜɚɧɢɟ ɢɯ ɜ Ȼɭɯɚɪɟɫɬɟ ɧɟɠɟɥɚɬɟɥɶɧɵɦ,
ɩɪɢɝɥɚɫɢɥ ɢɯ ɱɪɟɡ ɩɪɟɮɟɤɬɚ ɩɨɥɢɰɢɢ ɧɟɦɟɞɥɟɧɧɨ ɩɨɤɢɧɭɬɶ Ɋɭɦɵɧɢɸ.
Ƚɨɫɩɨɞɢɧ Ɏɥɟɜɚ ɢ ɟɝɨ ɫɬɨɪɨɧɧɢɤɢ ɜɨɫɩɨɥɶɡɨɜɚɥɢɫɶ ɷɬɨɣ ɦɟɪɨɣ,
ɩɪɢɧɹɬɨɣ ɩɪɚɜɢɬɟɥɶɫɬɜɨɦ ɩɪɨɬɢɜ «ɦɚɤɟɞɨɧɫɤɢɯ ɛɪɚɬɶɟɜ», ɱɬɨɛɵ ɞɜɚɠɞɵ
ɨɛɪɚɬɢɬɶɫɹ ɩɨ ɷɬɨɦɭ ɩɨɜɨɞɭ ɫ ɡɚɩɪɨɫɨɦ ɤ ɦɢɧɢɫɬɪɭ-ɩɪɟɡɢɞɟɧɬɭ6. Ƚɨɫɩɨɞɢɧ
Ɏɥɟɜɚ ɩɨɬɪɟɛɨɜɚɥ ɬɚɤɠɟ ɩɪɟɞɴɹɜɥɟɧɢɹ ɩɚɥɚɬɟ ɜɫɟɣ ɩɟɪɟɩɢɫɤɢ ɨ
ɪɭɦɵɧɫɤɢɯ ɲɤɨɥɚɯ ɜ Ɇɚɤɟɞɨɧɢɢ ɢ ɨɬɱɺɬɚ ɜ ɪɚɫɯɨɞɨɜɚɧɢɢ ɨɬɩɭɫɤɚɟɦɵɯ ɧɚ
ɧɢɯ ɫɭɦɦ.
ɇɚ ɷɬɨ ɬɪɟɛɨɜɚɧɢɟ ɝɨɫɩɨɞɢɧ ɋɬɭɪɞɡɚ ɨɬɜɟɱɚɥ ɨɬɤɚɡɨɦ, ɫɫɵɥɚɹɫɶ ɧɚ
ɬɨ, ɱɬɨ ɞɟɥɨ ɷɬɨ ɞɨ ɧɟɤɨɬɨɪɨɣ ɫɬɟɩɟɧɢ ɤɚɫɚɟɬɫɹ ɜɧɟɲɧɟɣ ɩɨɥɢɬɢɤɢ ɫɬɪɚɧɵ.
ɉɨɞɨɛɧɨɟ ɡɚɹɜɥɟɧɢɟ ɝɨɫɩɨɞɢɧɚ ɋɬɭɪɞɡɵ ɞɨ ɧɟɤɨɬɨɪɨɣ ɫɬɟɩɟɧɢ ɫɥɭɠɢɬ
ɩɪɢɡɧɚɤɨɦ, ɱɬɨ ɜɨɩɪɨɫ ɨ ɪɭɦɵɧɫɤɢɯ ɲɤɨɥɚɯ ɜ Ɇɚɤɟɞɨɧɢɢ ɧɟ ɱɭɠɞ
ɩɨɥɢɬɢɱɟɫɤɨɣ ɩɪɨɩɚɝɚɧɞɵ. ɇɚɤɨɧɟɰ, ɪɚɡɞɪɚɠɺɧɧɵɣ ɧɚɫɬɨɹɬɟɥɶɧɵɦɢ
ɬɪɟɛɨɜɚɧɢɹɦɢ ɩɪɨɬɢɜɧɢɤɨɜ, ɩɪɟɞɫɟɞɚɬɟɥɶ ɋɨɜɟɬɚ ɫɱɺɥ ɧɭɠɧɵɦ ɩɪɢɛɟɝɧɭɬɶ
ɞɚɠɟ ɤ ɜɨɩɪɨɫɭ ɨ ɞɨɜɟɪɢɢ, ɤɨɬɨɪɨɟ ɢ ɛɵɥɨ ɟɦɭ ɜɵɪɚɠɟɧɨ ɡɧɚɱɢɬɟɥɶɧɵɦ
ɛɨɥɶɲɢɧɫɬɜɨɦ ɩɚɥɚɬɵ.
Ɉɞɧɚɤɨ, ɧɟ ɭɦɨɥɤɚɜɲɢɟ ɧɚɩɚɞɤɢ ɝɚɡɟɬ ɢ ɝɨɬɨɜɢɜɲɢɟɫɹ ɜ ɡɚɳɢɬɭ
ɦɚɤɟɞɨɧɰɟɜ ɦɚɧɢɮɟɫɬɚɰɢɢ ɩɪɟɞɫɬɚɜɢɬɟɥɟɣ ɡɞɟɲɧɟɣ ɩɟɱɚɬɢ ɩɪɢ
ɫɨɞɟɣɫɬɜɢɢ ɝɨɫɩɨɞɢɧɚ Ɏɥɟɜɵ ɢ ɟɝɨ ɫɬɨɪɨɧɧɢɤɨɜ, ɩɨ-ɜɢɞɢɦɨɦɭ, ɡɚɫɬɚɜɢɥɢ
ɝɨɫɩɨɞɢɧɚ ɋɬɭɪɞɡɭ ɨɞɭɦɚɬɶɫɹ ɢ, ɜɨ ɢɡɛɟɠɚɧɢɟ ɞɚɥɶɧɟɣɲɟɣ ɚɝɢɬɚɰɢɢ ɟɝɨ
ɩɪɨɬɢɜɧɢɤɨɜ, ɨɬɤɚɡɚɬɶɫɹ ɨɬ ɜɵɫɵɥɤɢ Ʉɪɢɫɬɨɜɢɱɚ ɢ Ⱥɩɨɫɬɨɥɟɫɤɭ, ɤɨɬɨɪɵɟ
ɬɟɦ ɜɪɟɦɟɧɟɦ ɧɚɲɥɢ ɭɛɟɠɢɳɟ ɜ ɞɨɦɟ ɝɨɫɩɨɞɢɧɚ Ɏɥɟɜɵ.
ɇɨ 1-ɝɨ ɫɟɝɨ ɦɚɪɬɚ ɬɭɪɟɰɤɢɣ ɩɨɫɥɚɧɧɢɤ7, ɩɨ ɜɫɟɣ ɜɟɪɨɹɬɧɨɫɬɢ, ɜ
ɭɝɨɞɭ ɝɨɫɩɨɞɢɧɭ ɋɬɭɪɞɡɟ ɩɪɢɡɜɚɥ ɨɛɨɢɯ ɦɚɤɟɞɨɧɰɟɜ ɜ ɦɢɫɫɢɸ ɢ ɞɚɥ ɢɦ
ɫɨɜɟɬ ɤɚɤ ɦɨɠɧɨ ɫɤɨɪɟɟ ɜɨɡɜɪɚɬɢɬɶɫɹ ɨɛɪɚɬɧɨ ɧɚ ɪɨɞɢɧɭ, ɱɬɨ ɨɧɢ ɢ
ɢɫɩɨɥɧɢɥɢ ɧɚ ɫɥɟɞɭɸɳɢɣ ɞɟɧɶ.

1
Ɏɢɥɢɩɩ Ⱥɩɨɫɬɨɥɟɫɤɭ. ɍɱɢɬɟɥɶ ɜɥɚɯɫɤɨɝɨ (ɦɚɤɟɞɨ-ɪɭɦɵɧɫɤɨɝɨ) ɩɪɨɢɫɯɨɠɞɟɧɢɹ.
ȼ 1878 ɝ. ɩɨɥɭɱɢɥ ɪɚɡɪɟɲɟɧɢɟ ɧɚ ɨɬɤɪɵɬɢɟ ɩɟɪɜɨɣ ɜɥɚɯɫɤɨɣ ɲɤɨɥɵ ɜ Ȼɢɬɨɥɢ, ɚ ɜ 1895 ɝ.
ɭɱɚɫɬɜɨɜɚɥ ɜ ɫɨɡɞɚɧɢɢ ɩɨɩɟɱɢɬɟɥɶɫɤɨɝɨ ɫɨɜɟɬɚ ɜɥɚɯɫɤɢɯ ɲɤɨɥ ɜ Ɇɚɤɟɞɨɧɢɢ. ɋɦ.: Cordescu M.-V.
Istoricul úcoalelor române din Turcia, Sofia úi Turtucaia din Bulgaria úi al seminariilor de limbă
română din Lipsca, Viena úi Berlin, 1866–1906. Bucureúti, 1906. P. 131.
2
ɉɨɞɪɨɛɧɨɫɬɢ ɨ ɫɟɦɶɟ Ʉɪɢɫɬɭ (Ʉɪɢɫɬɨɜɢɱ) ɢɡ Ȼɢɬɨɥɢ (Ɇɨɧɚɫɬɢɪɚ) ɫɦ.: Hâciu A.
Aromânii: comerĠ, industrie, arte, expansiune, civilizaĠie. Focúani, 1936. P. 257, 274, 279.
3
ɉɟɪɜɵɟ ɲɤɨɥɵ ɞɥɹ ɛɚɥɤɚɧɫɤɢɯ ɜɥɚɯɨɜ (ɚɪɭɦɵɧ) ɛɵɥɢ ɨɬɤɪɵɬɵ ɜ 1860-ɯ ɝɝ.
ȼɩɨɫɥɟɞɫɬɜɢɢ ɜɨɡɧɢɤɥɢ ɢ ɥɢɰɟɢ, ɜ ɤɨɬɨɪɵɯ ɩɪɟɩɨɞɚɜɚɧɢɟ ɜɟɥɨɫɶ ɢ ɧɚ ɪɭɦɵɧɫɤɨɦ ɹɡɵɤɟ.
Ɇɧɨɝɢɟ ɭɱɟɧɢɤɢ ɷɬɢɯ ɲɤɨɥ ɩɨɥɭɱɚɥɢ ɩɨɞɞɟɪɠɤɭ ɜ ɜɢɞɟ ɫɬɢɩɟɧɞɢɣ, ɜɵɞɚɜɚɟɦɵɯ
ɪɭɦɵɧɫɤɢɦ ɩɪɚɜɢɬɟɥɶɫɬɜɨɦ. ȼ ɤɨɧɰɟ XIX – ɧɚɱɚɥɟ ɏɏ ɜ. ɧɟɤɨɬɨɪɵɟ ɢɡ ɜɵɩɭɫɤɧɢɤɨɜ ɷɬɢɯ

ɲɤɨɥ ɩɪɢɨɛɪɟɥɢ ɢɡɜɟɫɬɧɨɫɬɶ ɢ ɜɥɢɹɧɢɟ ɜ Ɋɭɦɵɧɢɢ. ȼɥɚɯɫɤɢɣ ɥɢɰɟɣ ɜ Ȼɢɬɨɥɢ ɛɵɥ ɨɬɤɪɵɬ ɜ
1880 ɝ. ɉɨɞɪɨɛɧɨ ɫɦ.: Burada T. Cercetări despre úcoalele românesci din Turcia. Bucureúti, 1890;
Cordescu M.-V. Op. cit.; Ȼɚɪɛɨɥɨɜ Ƚ. ɉɨɥɢɬɢɤɚɬɚ ɧɚ Ȼɭɤɭɪɟɳ ɜ Ɇɚɤɟɞɨɧɢɹ ɩɨ ɚɪɭɦɴɧɫɤɢɹ
ɜɴɩɪɨɫ ɩɪɟɡ 1878-1913 ɝ. // ɂɫɬɨɪɢɱɟɫɤɢ ɩɪɟɝɥɟɞ. ɋɨɮɢɹ, 1993. ʋ 1. ɋ. 148–163; Peyfuss M. D.
Die Aromunische Frage: ihre Entwicklung von den Ursprüngen bis zum Frieden von Bukarest
(1913) und die Haltung Österreich-Ungarns. Wien, 1974. Ɂɞɟɫɶ ɢ ɞɚɥɟɟ ɤɧɢɝɚ ɰɢɬ. ɩɨ
ɪɭɦɵɧɫɤɨɦɭ ɢɡɞɚɧɢɸ: Peyfuss M. D. Chestiunea aromânească: EvoluĠia ei de la origini până la
pacea de la Bucureúti (1913) úi poziĠia Austro-Ungariei. Bucureúti, 1994.
4
ɍɱɢɬɟɥɶ ɜɥɚɯɫɤɨɝɨ (ɚɪɨɦɭɧɫɤɨɝɨ) ɩɪɨɢɫɯɨɠɞɟɧɢɹ, ɢɡɧɚɱɚɥɶɧɨ ɪɚɛɨɬɚɜɲɢɣ ɜ
ɪɚɦɤɚɯ ɝɪɟɱɟɫɤɨɣ ɨɛɪɚɡɨɜɚɬɟɥɶɧɨɣ ɫɢɫɬɟɦɵ ɜ Ɇɚɤɟɞɨɧɢɢ. Ȼɵɥ ɨɞɧɢɦ ɢɡ ɢɧɢɰɢɚɬɨɪɨɜ
ɫɨɡɞɚɧɢɹ ɨɫɨɛɵɯ ɲɤɨɥ ɞɥɹ ɚɪɭɦɵɧ. ɋ ɤɨɧɰɚ 1870-ɯ ɝɝ. ɫɬɚɥ ɝɥɚɜɧɵɦ ɩɪɟɞɫɬɚɜɢɬɟɥɟɦ
ɢɧɬɟɪɟɫɨɜ ɜɥɚɯɫɤɨɝɨ ɧɚɫɟɥɟɧɢɹ ȿɜɪɨɩɟɣɫɤɨɣ Ɍɭɪɰɢɢ. ɋɦ.: Peyfuss M. D. Op. cit. S. 41 etc.
5
ȼ 1866 ɝ. ɩɨ ɯɨɞɚɬɚɣɫɬɜɭ Ⱥɩɨɫɬɨɥɚ Ɇɚɪɝɚɪɢɬɚ, Ʉɨɧɫɬɚɧɬɢɧ Ⱥ. Ɋɨɫɟɬɬɢ, ɦɢɧɢɫɬɪ
ɜɟɪɨɢɫɩɨɜɟɞɚɧɢɣ ɢ ɧɚɪɨɞɧɨɝɨ ɩɪɨɫɜɟɳɟɧɢɹ, ɜɩɟɪɜɵɟ ɭɬɜɟɪɞɢɥ ɪɟɲɟɧɢɟ ɨɛ ɚɫɫɢɝɧɨɜɚɧɢɢ
ɫɭɛɫɢɞɢɢ ɢɡ ɫɪɟɞɫɬɜ ɪɭɦɵɧɫɤɨɝɨ ɩɪɚɜɢɬɟɥɶɫɬɜɚ ɞɥɹ ɩɨɞɞɟɪɠɤɢ ɨɛɪɚɡɨɜɚɧɢɹ ɜɥɚɯɫɤɨɝɨ
ɧɚɫɟɥɟɧɢɹ Ɉɫɦɚɧɫɤɨɣ ɢɦɩɟɪɢɢ. ɇɚ ɩɪɨɬɹɠɟɧɢɢ ɩɨɫɥɟɞɭɸɳɢɯ ɞɟɫɹɬɢɥɟɬɢɣ, Ɇɚɪɝɚɪɢɬ
ɨɛɜɢɧɹɥɫɹ ɞɪɭɝɢɦɢ ɩɪɟɞɫɬɚɜɢɬɟɥɹɦɢ ɜɥɚɯɫɤɨɝɨ ɫɨɨɛɳɟɫɬɜɚ ɜ ɫɚɦɨɭɩɪɚɜɧɨɦ ɪɚɫɩɪɟɞɟɥɟɧɢɢ
ɫɭɛɫɢɞɢɣ, ɩɪɟɞɨɫɬɚɜɥɟɧɧɵɯ ɪɭɦɵɧɫɤɢɦ ɩɪɚɜɢɬɟɥɶɫɬɜɨɦ. ɋɦ.: Peyfuss M. D. Op. cit. S. 42, 74.
ɋɧɨɫɤɚ 139.
6
ɇɢɤɨɥɚɟ Ɏɥɟɜɚ ɢ ɟɝɨ ɫɬɨɪɨɧɧɢɤɢ ɜɧɭɬɪɢ ɧɚɰɢɨɧɚɥ-ɥɢɛɟɪɚɥɶɧɨɣ ɩɚɪɬɢɢ
ɢɫɩɨɥɶɡɨɜɚɥɢ ɤɪɢɡɢɫ, ɜɵɡɜɚɧɧɵɣ ɜɨɩɪɨɫɨɦ ɨ ɮɢɧɚɧɫɢɪɨɜɚɧɢɢ ɜɥɚɯɫɤɢɯ ɲɤɨɥ ɜ Ɉɫɦɚɧɫɤɨɣ
ɢɦɩɟɪɢɢ, ɞɥɹ ɨɫɥɚɛɥɟɧɢɹ ɩɨɡɢɰɢɣ ɋɬɭɪɞɡɵ ɜ ɪɭɤɨɜɨɞɫɬɜɟ ɩɚɪɬɢɢ.
7
ȼ ɬɨɬ ɩɟɪɢɨɞ ɩɨɥɧɨɦɨɱɧɵɦ ɩɨɫɥɚɧɧɢɤɨɦ Ɉɫɦɚɧɫɤɨɣ ɢɦɩɟɪɢɢ ɜ Ȼɭɯɚɪɟɫɬɟ ɛɵɥ
ɏɸɫɟɣɧ Ʉɚɡɵɦ-ɛɟɣ. ɋ 1878 ɩɨ 1914 ɝ. Ɉɫɦɚɧɫɤɚɹ ɢɦɩɟɪɢɹ ɢɦɟɥɚ ɜɨɫɟɦɶ ɞɢɩɥɨɦɚɬɢɱɟɫɤɢɯ
ɩɪɟɞɫɬɚɜɢɬɟɥɟɣ ɜ Ȼɭɯɚɪɟɫɬɟ. ɉɨɞɪɨɛɧɨ ɨɛ ɢɯ ɛɢɨɝɪɚɮɢɹɯ ɢ ɞɟɹɬɟɥɶɧɨɫɬɢ ɜ ɪɭɦɵɧɫɤɨɣ
ɫɬɨɥɢɰɟ ɫɦ: Rachieru S. RelaĠii româno-otomane între anii 1878–1908. Teză de doctorat.
Bucureúti, 2009.
Bucureúti, 6 martie 1896, nr. 6. Fonton către cneazul Lobanov-Rostovski

Acum două săptămâni au sosit la Bucureúti macedonenii domnul
Apostolescu1 úi doctorul Cristovici2, eforii úcolilor româneúti din Bitola3.
Scopul călătoriei lor a fost să depună o plângere pe numele inspec-
torului acestor úcoli, cunoscutul Apostol Mărgărit4, care se bucură de încrederea
deplină a guvernului actual. Eforii îl acuzau pe cel din urmă de neplata în
ultimele luni a salariilor pentru învăĠătorii úcolilor úi de utilizarea fără control a
subsidiilor puse la dispoziĠie de România5.
După ce au eúuat în demersurile de pe lângă ministrul InstrucĠiunii
Publice, eforii s-au adresat preúedintelui Consiliului de Miniútri. Domnul
Sturdza nu i-a primit însă în audienĠă, sub pretextul că guvernul nu are
cunoútinĠă despre existenĠa oficială în Macedonia a eforiilor româneúti úi că,
totodată, considerând nedorită prezenĠa acestora în Bucureúti, i-a rugat, prin

intermediul prefectului poliĠiei, să părăsească imediat România.
Domnul Fleva úi adepĠii săi au profitat de această măsură, luată de către
guvern împotriva „fraĠilor macedoneni”, pentru a depune două interpelări
vizându-l pe preúedintele Consiliului de Miniútri6. Domnul Fleva a cerut, de
asemenea, punerea la dispoziĠia Camerei a întregii corespondenĠe privind úcolile
româneúti din Macedonia úi un raport privind fondurile băneúti care le sunt puse
la dispoziĠie.
Domnul Sturdza a refuzat să dea curs acestei solicitări, argumentând
prin faptul că această chestiune priveúte în parte politica externă a Ġării. Astfel
de declaraĠii ale domnului Sturdza dovedesc că problema úcolilor româneúti din
Macedonia nu este străină de propaganda politică. În sfârúit, deranjat de cererile
insistente ale adversarilor săi, preúedintele Consiliului de Miniútri a considerat
necesar de a apela la votul de încredere, care i-a fost acordat cu o majoritate
consistentă a Camerei.
Totuúi, continuarea atacurilor din partea unor ziare úi pregătirea de către
presa locală, cu concursul domnului Fleva úi a adepĠilor săi, a unor manifestaĠii
în favoarea macedonenilor, l-au determinat pe domnul Sturdza să-úi revadă
poziĠia úi, pentru evitarea continuării agitaĠiei de către adversarii săi, să renunĠe
la expulzarea lui Cristovici úi Apostolescu, care îúi găsiseră între timp refugiu în
casa domnului Fleva.
Însă, pe data de 1 martie a.c., trimisul turc7, probabil că la intervenĠia
domnului Sturdza, i-a chemat pe cei doi macedoneni la sediul misiunii úi i-a
sfătuit să revină cât mai repede posibil în patrie, lucru care s-a úi întâmplat a
doua zi.
1
Filip Apostolescu, învăĠător de origine aromână. În 1878 a obĠinut autorizaĠia de
funcĠionare pentru prima úcoală aromânească din Bitola, iar în 1895 a participat la înfiinĠarea
eforiei úcolilor aromâne din Macedonia: Mihail-Virgiliu Cordescu, Istoricul úcoalelor române din
Turcia, Sofia úi Turtucaia din Bulgaria úi al seminariilor de limbă română din Lipsca, Viena úi
Berlin, 1866-1906, Bucureúti, 1906 (în continuare: Cordescu, Istoricul úcoalelor române din
Turcia), p. 131.
2
Pentru familia Cristu (Cristovici) din Bitola (Monastir): Anastase N. Hâciu, Aromânii:
comerĠ, industrie, arte, expansiune, civilizaĠie, Focúani, 1936, p. 257, 274, 279.
3
Primele úcoli pentru aromânii din Balcani au fost înfiinĠate în anii 1860. Ulterior au
apărut úi licee în care se preda úi în limba română, mulĠi dintre elevi fiind susĠinuĠi prin burse
oferite de către guvernul român. La sfârúitul secolului XIX úi începutul secolului XX, unii dintre
absolvenĠii acestor úcoli au dobândit notorietate în România. Liceul aromân din Bitola a fost
deschis în 1880. A se vedea, pe larg: Theodor T. Burada, Cercetări despre úcoalele românesci din
Turcia, Bucureúti, Tipografia Românul, 1890; Cordescu, Istoricul úcoalelor române din Turcia;
Ƚ. Ȼɚɪɛɨɥɨɜ, ɉɨɥɢɬɢɤɚɬɚ ɧɚ Ȼɭɤɭɪɟɳ ɜ Ɇɚɤɟɞɨɧɢɹ ɩɨ ɚɪɭɦɴɧɫɤɢɹ ɜɴɩɪɨɫ ɩɪɟɡ 1878-1913 ɝ.,
în „ɂɫɬɨɪɢɱɟɫɤɢ ɩɪɟɝɥɟɞ” (Sofia), 1993, nr. 1, p. 148-163; Max Demeter Peyfuss, Die
Aromunische Frage: ihre Entwicklung von den Ursprüngen bis zum Frieden von Bukarest (1913)
und die Haltung Österreich-Ungarns, Wien, 1974. Citat după versiunea în limba română:
Chestiunea aromânească: evoluĠia ei de la origini până la pacea de la Bucureúti (1913) úi poziĠia
Austro-Ungariei, Bucureúti, 1994 (în continuare: Peyfuss, Chestiunea aromânească).
4
ÎnvăĠător de origine aromână, încadrat iniĠial în sistemul educaĠional grec din
Macedonia. A fost unul dintre animatorii înfiinĠării unor úcoli pentru aromânii din Balcani. De la
sfârúitul anilor 1870 a devenit principalul reprezentant al intereselor aromânilor din Turcia
europeană (Peyfuss, Chestiunea aromânească, p. 41 úi urm.).
5
În 1866, la solicitarea lui Apostol Mărgărit, Constantin A. Rosetti, ministrul Cultelor úi
InstrucĠiunii Publice, a aprobat pentru prima dată alocarea unei subvenĠii guvernamentale
româneúti pentru úcolarizarea aromânilor din Imperiul Otoman. Mărgărit a fost acuzat, de-a
lungul timpului, de alĠi reprezentanĠi ai aromânilor de distribuirea discreĠionară a subvenĠiilor
alocate de către România (Peyfuss, Chestiunea aromânească, p. 42, 74, nota 139).
6
Nicolae Fleva úi susĠinătorii săi din Partidul NaĠional Liberal au folosit criza
declanúată de finanĠarea úcolilor aromâne din Imperiul Otoman pentru slăbirea poziĠiei lui
Dimitrie A. Sturdza la conducerea partidului.
7
În acele momente, ministrul plenipotenĠiar otoman la Bucureúti era Hüseyin KazÕm Bey.
În perioada 1878-1914, Imperiul Otoman a avut la Bucureúti opt miniútri plenipotenĠiari. Pentru mai
multe detalii asupra biografiilor úi activităĠii acestora în capitala României, a se vedea Silvana Rachieru,
RelaĠii româno-otomane între anii 1878-1908, teză de doctorat, Bucureúti, 2009.
62
Ȼɭɯɚɪɟɫɬ, 21 ɚɩɪɟɥɹ 1896 ɝ., ʋ 12. Ɏɨɧɬɨɧ – ɤɧɹɡɸ Ʌɨɛɚɧɨɜɭ-

Ɋɨɫɬɨɜɫɤɨɦɭ

ə ɜ ɫɜɨɺ ɜɪɟɦɹ ɞɨɥɝɨɦ ɫɱɺɥ ɞɨɥɨɠɢɬɶ ȼɚɲɟɦɭ ɋɢɹɬɟɥɶɫɬɜɭ ɨ
ɛɥɚɝɨɩɪɢɹɬɧɨɦ ɜɩɟɱɚɬɥɟɧɢɢ, ɩɪɨɢɡɜɟɞɺɧɧɨɦ ɡɞɟɫɶ ɤɚɤ ɧɚ ɤɨɪɨɥɹ Ʉɚɪɥɚ,
ɬɚɤ ɢ ɧɚ ɩɪɟɞɫɟɞɚɬɟɥɹ ɋɨɜɟɬɚ ɢɡɜɟɫɬɢɟɦ ɨ ɤɨɦɚɧɞɢɪɨɜɚɧɢɢ ɜ ɋɨɮɢɸ ɫɜɢɬɵ
ȿɝɨ ɂɦɩɟɪɚɬɨɪɫɤɨɝɨ ȼɟɥɢɱɟɫɬɜɚ ɝɟɧɟɪɚɥ-ɦɚɣɨɪɚ ɝɪɚɮɚ Ƚɨɥɟɧɢɳɟɜɚ-
Ʉɭɬɭɡɨɜɚ1. ȼ ɢɯ ɝɥɚɡɚɯ ɜɨɫɫɬɚɧɨɜɥɟɧɢɟ ɫɧɨɲɟɧɢɣ ɦɟɠɞɭ Ɋɨɫɫɢɟɣ ɢ
Ȼɨɥɝɚɪɢɟɣ2, ɩɪɟɞɫɬɚɜɥɹɹ ɫɨɛɨɣ ɦɨɳɧɵɣ ɡɚɥɨɝ ɦɢɪɚ ɜ Ʉɧɹɠɟɫɬɜɟ ɢ
ɭɩɪɨɱɟɧɢɟ ɫɭɳɟɫɬɜɭɸɳɟɝɨ ɩɨɥɨɠɟɧɢɹ ɜɟɳɟɣ, ɭɫɬɪɚɧɹɟɬ ɨɩɚɫɧɨɫɬɶ
ɜɨɡɨɛɧɨɜɥɟɧɢɹ ɦɚɤɟɞɨɧɫɤɨɝɨ ɞɜɢɠɟɧɢɹ, ɦɨɝɭɳɟɝɨ ɭɝɪɨɠɚɬɶ ɫɩɨɤɨɣɫɬɜɢɸ
ɧɚ Ȼɚɥɤɚɧɫɤɨɦ ɩɨɥɭɨɫɬɪɨɜɟ.
ɋ ɬɟɯ ɩɨɪ ɞɚɥɶɧɟɣɲɢɣ ɯɨɞ ɞɟɥ ɩɨɪɨɞɢɥ ɫɪɟɞɢ ɧɟɤɨɬɨɪɵɯ ɡɞɟɲɧɢɯ
ɩɨɥɢɬɢɤɚɧɨɜ ɩɪɨɢɡɜɨɥɶɧɵɟ ɬɨɥɤɨɜɚɧɢɹ ɨ ɧɟɜɵɝɨɞɧɨɫɬɢ ɷɬɨɝɨ ɫɛɥɢɠɟɧɢɹ
ɞɥɹ Ɋɭɦɵɧɢɢ. Ɉɬɝɨɥɨɫɨɤ ɢɯ ɨɬɪɚɡɢɥɫɹ ɜ ɨɪɝɚɧɚɯ ɤɪɚɣɧɟɣ ɨɩɩɨɡɢɰɢɨɧɧɨɣ
ɩɟɱɚɬɢ, ɭɤɚɡɵɜɚɜɲɟɣ, ɱɬɨ, ɬɚɤ ɤɚɤ ɧɵɧɟ Ȼɨɥɝɚɪɢɹ, ɋɟɪɛɢɹ ɢ ɑɟɪɧɨɝɨɪɢɹ
ɜɨɲɥɢ ɜ ɫɮɟɪɭ ɜɥɢɹɧɢɹ ɪɭɫɫɤɨɣ ɩɨɥɢɬɢɤɢ, ɬɨ Ɋɭɦɵɧɢɹ ɨɤɚɡɵɜɚɟɬɫɹ, ɫ
ɨɞɧɨɣ ɫɬɨɪɨɧɵ, ɜ ɫɨɫɟɞɫɬɜɟ ɫ ɝɨɫɭɞɚɪɫɬɜɚɦɢ, ɢɞɭɳɢɦɢ ɡɚ Ɋɨɫɫɢɟɣ, ɚ ɧɚ
ɨɫɬɚɥɶɧɨɦ ɩɪɨɬɹɠɟɧɢɢ ɧɟɩɨɫɪɟɞɫɬɜɟɧɧɨ ɩɪɢɥɟɝɚɟɬ ɤ «ɞɪɭɠɟɫɬɜɟɧɧɨɣ» (?)

ȼɟɧɝɪɢɢ.
ȼ ɩɨɫɥɟɞɧɟɟ ɜɪɟɦɹ, ɟɫɥɢ ɞɨɜɟɪɹɬɶ ɜɩɟɱɚɬɥɟɧɢɹɦ ɯɥɚɞɧɨɤɪɨɜɧɵɯ
ɧɚɛɥɸɞɚɬɟɥɟɣ, ɷɬɢ ɫɭɠɞɟɧɢɹ, ɞɨ ɧɟɤɨɬɨɪɨɣ ɫɬɟɩɟɧɢ, ɧɚɲɥɢ ɪɚɫɩɪɨɫɬɪɚɧɟɧɢɟ
ɢ ɫɪɟɞɢ ɩɪɚɜɢɬɟɥɶɫɬɜɟɧɧɵɯ ɤɪɭɝɨɜ. ɂɡ ɦɨɢɯ ɠɟ ɪɚɡɝɨɜɨɪɨɜ ɫ ɝɨɫɩɨɞɢɧɨɦ
ɋɬɭɪɞɡɨɣ ɢ ɞɪɭɝɢɦɢ ɩɨɥɢɬɢɱɟɫɤɢɦɢ ɥɸɞɶɦɢ ɹ ɧɟ ɭɫɦɨɬɪɟɥ ɩɪɢɡɧɚɤɨɜ
ɩɨɞɨɛɧɨɝɨ ɛɟɫɩɨɤɨɣɫɬɜɚ, ɚ ɮɪɚɧɰɭɡɫɤɨɦɭ ɦɨɟɦɭ ɫɨɬɨɜɚɪɢɳɭ, ɜ ɛɟɫɟɞɟ ɩɨ
ɩɨɜɨɞɭ ɫɬɚɬɶɢ ɨɞɧɨɣ ɩɚɪɢɠɫɤɨɣ ɝɚɡɟɬɵ, ɭɤɚɡɵɜɚɜɲɟɣ ɧɚ ɜɫɟɨɛɳɟɟ
ɬɹɝɨɬɟɧɢɟ ɤ Ɋɨɫɫɢɢ ɜɫɟɯ ɛɚɥɤɚɧɫɤɢɯ ɝɨɫɭɞɚɪɫɬɜ, ɚ ɪɚɜɧɨ Ƚɪɟɰɢɢ ɢ Ɍɭɪɰɢɢ,
ɝɨɫɩɨɞɢɧ ɋɬɭɪɞɡɚ ɨɩɪɟɞɟɥɢɬɟɥɶɧɨ ɜɵɫɤɚɡɚɥ, ɱɬɨ ɭɤɚɡɚɧɧɨɟ ɩɨɥɢɬɢɱɟɫɤɨɟ
ɧɚɫɬɪɨɟɧɢɟ ɫɨɫɟɞɟɣ ɧɟ ɩɪɟɞɫɬɚɜɥɹɟɬ ɞɥɹ Ɋɭɦɵɧɢɢ ɧɢɤɚɤɨɝɨ ɧɟɭɞɨɛɫɬɜɚ,
ɬɚɤ ɤɚɤ ɨɧɚ ɫɚɦɚ ɧɚɯɨɞɢɬɫɹ ɜ ɧɚɢɥɭɱɲɢɯ ɤ Ɋɨɫɫɢɢ ɨɬɧɨɲɟɧɢɹɯ.
ɇɟ ɧɚɫɬɚɢɜɚɹ ɧɚ ɬɨɦ, ɧɚɫɤɨɥɶɤɨ ɢɫɤɪɟɧɧɢ ɷɬɢ ɡɚɜɟɪɟɧɢɹ ɝɨɫɩɨɞɢɧɚ
ɋɬɭɪɞɡɵ, ɧɟɥɶɡɹ ɧɟ ɜɢɞɟɬɶ ɜ ɧɢɯ ɫɬɚɪɚɧɢɟ ɢɡɝɥɚɞɢɬɶ ɟɝɨ ɢɡɜɟɫɬɧɵɟ ɩɨ
ɨɬɧɨɲɟɧɢɸ ɤ ɧɚɦ ɡɚɛɥɭɠɞɟɧɢɹ.
Ʉɚɤ ɛɵ ɫɢɥɶɧɨ ɧɢ ɛɵɥɨ ɟɝɨ ɜɥɟɱɟɧɢɟ ɤ Ɍɪɨɣɫɬɜɟɧɧɨɦɭ ɫɨɸɡɭ,
ɩɪɨɹɜɥɟɧɧɨɟ ɢɦ ɜ ɛɵɬɧɨɫɬɶ ɦɢɧɢɫɬɪɨɦ ɜ ɛɪɷɬɢɚɧɨɜɫɤɨɦ ɤɚɛɢɧɟɬɟ, ɧɵɧɟ,
ɛɭɞɭɱɢ ɫɚɦ ɝɥɚɜɨɣ ɩɪɚɜɢɬɟɥɶɫɬɜɚ ɢ ɧɟɫɹ ɨɬɜɟɬɫɬɜɟɧɧɨɫɬɶ, ɝɨɫɩɨɞɢɧ
ɋɬɭɪɞɡɚ, ɩɨ-ɜɢɞɢɦɨɦɭ, ɫɨɡɧɚɺɬ ɧɟɨɛɯɨɞɢɦɨɫɬɶ ɞɥɹ Ɋɭɦɵɧɢɢ ɡɚɫɥɭɠɢɬɶ
ɞɨɜɟɪɢɟ ɢ ɪɚɫɩɨɥɨɠɟɧɢɟ Ɋɨɫɫɢɢ.
1
Ƚɪɚɮ Ⱥɥɟɤɫɚɧɞɪ ȼɚɫɢɥɶɟɜɢɱ Ƚɨɥɟɧɢɳɟɜ-Ʉɭɬɭɡɨɜ (1846–1897).
2
ɋ 1886 ɩɨ 1896 ɝ. ɭ Ɋɨɫɫɢɢ ɧɟ ɛɵɥɨ ɞɢɩɥɨɦɚɬɢɱɟɫɤɢɯ ɩɪɟɞɫɬɚɜɢɬɟɥɟɣ ɜ ɋɨɮɢɢ.
ȼɨɡɨɛɧɨɜɥɟɧɢɟ ɞɢɩɥɨɦɚɬɢɱɟɫɤɢɯ ɨɬɧɨɲɟɧɢɣ ɫɨɫɬɨɹɥɨɫɶ ɜ ɮɟɜɪɚɥɟ 1896 ɝ., ɤɨɝɞɚ
Ɋɨɫɫɢɣɫɤɚɹ ɢɦɩɟɪɢɹ ɧɚɩɪɚɜɢɥɚ ɜ ɋɨɮɢɸ ɇ. ȼ. ɑɚɪɵɤɨɜɚ ɜ ɤɚɱɟɫɬɜɟ ɞɢɩɥɨɦɚɬɢɱɟɫɤɨɝɨ
ɚɝɟɧɬɚ.
Bucureúti, 21 aprilie 1896, nr. 12. Fonton către cneazul Lobanov-Rostovski

Acum ceva timp, am considerat de datoria mea să vă raportez
LuminăĠiei Voastre despre impresia favorabilă produsă aici, atât asupra regelui
Carol, cât úi asupra preúedintelui Consiliului, de útirea despre detaúarea la Sofia a
general-maiorului suitei MajestăĠii Sale Imperiale, contele Goleniúcev-Kutuzov1.
În ochii lor, restabilirea relaĠiilor dintre Rusia úi Bulgaria2, reprezentând o

garanĠie puternică a păcii în acest principat úi contribuind la consolidarea stării
de lucruri existente în prezent, elimină pericolul reizbucnirii miúcării
macedonene, care ar putea ameninĠa liniútea din Peninsula Balcanică.
De atunci, evoluĠia ulterioară a lucrurilor a dat naútere, în rândurile unor
politicieni iresponsabili de aici, la anumite interpretări neîntemeiate referitoare
la presupusele dezavantaje ale acestei apropieri pentru România. Ecoul acestor
presupuneri s-a reflectat în organele de presă ale opoziĠiei extremiste, care
afirmau că, deoarece în prezent Bulgaria, Serbia úi Muntenegru au intrat în sfera
de influenĠă a politicii ruseúti, România s-a pomenit, pe de o parte, în vecinătate
cu statele care urmează politica Rusiei, iar de-a lungul celeilalte părĠi a
întinderii frontierelor sale se mărgineúte direct cu „statul-prieten” Ungaria.
În ultimul timp, dacă ar fi să avem încredere în impresiile unor obser-
vatori calmi úi cu sânge rece, aceste opinii úi-au găsit, până la un punct, o anumită
răspândire úi în mediul cercurilor guvernamentale. Totuúi, din conversaĠiile mele
cu domnul Sturdza úi cu alĠi oameni politici, nu am observat nici un fel de semne
ale unei asemenea îngrijorări. Totodată, domnul Sturdza s-a exprimat destul de
hotărât, în faĠa colegului meu francez – într-o conversaĠie referitoare la un articol
al unui ziar parizian, care vorbea despre o atracĠie generală faĠă de Rusia a tuturor
statelor balcanice, ca úi a Greciei úi a Turciei –, în sensul că tendinĠa politică
menĠionată a vecinilor nu prezintă pentru România nici un fel de incomodităĠi,
deoarece ea singură se află în cele mai bune relaĠii posibile cu Rusia.
Fără a insista să aflăm cât de sincere sunt aceste asigurări ale domnului
Sturdza, nu putem să nu vedem în ele o încercare asiduă de a atenua părerile
sale eronate, bine cunoscute de altfel, faĠă de noi.
Oricât de puternică ar fi atracĠia sa faĠă de Tripla AlianĠă, manifestată în
timpul mandatului său de ministru în Cabinetul lui Brătianu, în prezent, fiind el
însuúi úef al guvernului úi asumându-úi anumite responsabilităĠi, domnul
Sturdza, se pare, conútientizează necesitatea ca România să câútige încrederea úi
bunăvoinĠa Rusiei.
fi, stimate domn, supusul fidel al LuminăĠiei Voastre, N. Fonton.
1
Contele Alexandr Vasilevici Goleniúcev-Kutuzov (1846-1897).
2
Între 1886 úi 1896, Rusia nu a avut reprezentanĠi diplomatici la Sofia. Reluarea
relaĠiilor diplomatice s-a produs în februarie 1896, prin trimiterea la Sofia, în calitate de agent
diplomatic, a lui N.V. Ciarâkov.
63
Bucarest, le 21 mai 1896. Fonton au prince Lobanov-Rostovsky
A Son Excellence monsieur le prince Lobanov-Rostovsky
Mon prince,
Au nombre des pièces diplomatiques qui m’ont été transmises
récemment par le ministère impérial, se trouvait la copie d’un télégramme, par
lequel notre envoyé à Athènes1 rapportait à Votre Excellence que la Grèce allait
incessamment renouer les relations avec la Roumanie2. Les tentatives de
réconciliation entre les deux royaumes datent encore de l’hiver dernier.
Monsieur Sturdza m’en a parlé à plusieurs reprises. Dès l’avènement des
libéraux au pouvoir, le ministre de l’Intérieur de Grèce, personnellement lié
avec monsieur Statesco, ministre de la justice, l’a fait sonder par l’intermédiaire
d’un de ses amis sur les dispositions du Conseil de Bucarest. Monsieur Statesco
fit répondre que les libéraux ne demandaient pas mieux que de renouer les
relations. Depuis, le chargé d’affaires de Grèce à Rome3 a fait confi-
dentiellement une ouverture analogue à son collègue de Roumanie. Monsieur
Sturdza commit à ce dernier le soin de répondre que le Gouvernement roumain
était entièrement disposé à accueillir favorablement une demande tendant à une
reprise de relations.
Là-dessus le Cabinet d’Athènes fit parvenir à son agent à Rome, pour
être transmises à Bucarest, les conditions auxquelles il subordonnait un
rétablissement de relations, à savoir: l’engagement de la part de la Roumanie de
régler l’affaire Zappa et de conclure une convention consulaire sur la base de la
convention italiano-roumaine. Monsieur Sturdza répliqua que semblables
conditions n’étaient pas d’usage en pareil cas, qu’il importait de livrer le passé à
l’oubli, à se tendre la main, et, une fois les relations diplomatiques renouées,
traiter des affaires amicalement, dans un entier esprit de conciliation.
Récemment, le baron d’Aehrenthal s’enquit auprès du ministre des Affaires
Étrangères des résultats de ces premières démarches, et, apprenant que les
choses n’avaient pas avancé, demanda à monsieur Sturdza, s’il ne lui serait pas
agréable, que le Cabinet de Vienne fasse parvenir à Athènes un mot à ce sujet.
En me communiquant ces détails, le ministre président m’a dit que
lorsque monsieur Alexandropoulos, fonctionnaire du Ministère des Affaires
Étrangères de Grèce, adjoint à la légation impériale, se rendait dernièrement à
Athènes, il lui a dit, que le gouvernement libéral, ayant été étranger à la rupture
et que d’autre part, à Athènes d’autres hommes étant aujourd’hui au pouvoir, le
moment pour une réconciliation serait le plus propice. De retour d’Athènes,
monsieur Alexandropoulos en a rapporté pour monsieur Stourdza un message
de la part de son chef, portant, que le Cabinet hellénique, pour justifier devant le
pays le renouvellement de rapports diplomatiques avec Bucarest, avait besoin
d’engagements favorables de la part de la Roumanie. Monsieur Sturdza s’est

borné à lui répéter une fois de plus, qu’il n’y avait pas lieu de subordonner une
réconciliation désirée des deux parts à aucune condition préalable.
J’ai l’honneur d’être avec un profond respect, mon prince, de Votre
Excellence le très humble et très obéissant serviteur N. de Fonton.
APEER, F. 151 ɉɨɥɢɬɚɪɯɢɜ, inv. 482, doss. 655, fol. 42-44.

Copie: ANHC, ColecĠia Microfilme Rusia, Rola 228.
1
ȼ 1889–1901 ɝɝ. Ɇɢɯɚɢɥ Ʉɨɧɫɬɚɧɬɢɧɨɜɢɱ Ɉɧɭ ɛɵɥ ɩɨɥɧɨɦɨɱɧɵɦ ɩɨɫɥɚɧɧɢɤɨɦ
Ɋɨɫɫɢɣɫɤɨɣ ɢɦɩɟɪɢɢ ɜ Ⱥɮɢɧɚɯ.
2
ȼ ɩɟɪɢɨɞ ɫ ɨɤɬɹɛɪɹ 1892 ɩɨ ɢɸɥɶ 1896 ɝ. ɪɭɦɵɧɫɤɨ-ɝɪɟɱɟɫɤɢɟ ɞɢɩɥɨɦɚɬɢɱɟɫɤɢɟ
ɨɬɧɨɲɟɧɢɹ ɛɵɥɢ ɩɪɟɪɜɚɧɵ. ȼ ɨɫɧɨɜɟ ɪɚɡɧɨɝɥɚɫɢɣ ɦɟɠɞɭ ɞɜɭɦɹ ɝɨɫɭɞɚɪɫɬɜɚɦɢ ɫɬɨɹɥ
ɜɨɩɪɨɫ ɧɟɞɜɢɠɢɦɨɝɨ ɧɚɫɥɟɞɫɬɜɚ ȼɚɧɝɟɥɢɹ Ɂɚɩɩɵ. Ulinici L. Afacerea Zappa úi conflictul
diplomatic greco-român. Diss. Iaúi, 2012. ɂɧɬɟɪɩɪɟɬɚɰɢɸ ɷɬɨɝɨ ɤɨɧɮɥɢɤɬɚ «ɩɨ ɝɨɪɹɱɢɦ
ɫɥɟɞɚɦ» ɫɦ.: Streit G. L’affaire Zappa: conflit greғco-roumain. Paris, 1894.
3
ɋ ɞɟɤɚɛɪɹ 1892 ɝ. ɝɪɟɱɟɫɤɢɦ ɩɨɜɟɪɟɧɧɵɦ ɜ ɞɟɥɚɯ ɜ Ɋɢɦɟ ɛɵɥ Ⱦ. Ʉɨɧɞɭɪɢɨɬɢɫ.
Bucureúti, 21 mai 1896. Fonton către cneazul Lobanov-Rostovski
LuminăĠiei Sale, cneazului A.B. Lobanov-Rostovski
PrinĠe,
Printre documentele diplomatice care mi-au fost transmise recent de
ministerul imperial se găsea úi copia unei telegrame prin care trimisul nostru la
Atena1 îi raporta ExcelenĠei Voastre că Grecia urma să restabilească neîntârziat
relaĠiile cu România2. Tentativele de reconciliere dintre cele două regate datează
încă de iarna trecută. Domnul Sturdza mi-a vorbit deja despre asta în mai multe
rânduri. Imediat după venirea liberalilor la putere, ministrul de Interne al
Greciei, care are relaĠii personale cu domnul Stătescu, ministrul JustiĠiei, a
tatonat terenul, întrebându-l, prin intermediul unuia din prietenii săi, despre
intenĠiile Consiliului de la Bucureúti. Domnul Stătescu i-a răspuns că liberalii
nu doreau, nici ei, nimic altceva decât să reînnoade legăturile. De atunci,
însărcinatul cu afaceri al Greciei la Roma3 i-a făcut, confidenĠial, o propunere
similară colegului său din România. Domnul Sturdza i-a încredinĠat acestuia din
urmă sarcina de a răspunde că Guvernul român era pe deplin dispus să
primească favorabil o cerere tinzând spre o reluare a relaĠiilor.
În această privinĠă, Cabinetul de la Atena i-a trimis agentului său de la
Roma, pentru a le transmite la Bucureúti, condiĠiile necesare unei restabiliri a
relaĠiilor, úi anume: angajamentul din partea României de a soluĠiona afacerea
Zappa úi încheierea unei convenĠii consulare pe baza convenĠiei italiano-
române. Domnul Sturdza a răspuns că astfel de condiĠii nu corespundeau
uzanĠelor în acest caz, că era important ca trecutul să fie dat uitării, cele două
părĠi să-úi dea mâna, úi, odată reînnodate relaĠiile diplomatice, afacerile să fie
tratate în mod amical, într-un perfect spirit de reconciliere. Recent, baronul
d’Aehrenthal s-a interesat pe lângă ministrul Afacerilor Externe despre
rezultatele acestor prime demersuri úi, aflând că lucrurile nu avansaseră, l-a
întrebat pe domnul Sturdza dacă nu ar dori ca Guvernul de la Viena să intervină
la Atena pe acest subiect.
Comunicându-mi aceste detalii, preúedintele Consiliului de Miniútri mi-a
spus că, întâlnindu-l pe domnul Alexandropoulos, funcĠionar al Ministerului de
Afaceri Externe al Greciei, adjunct al legaĠiei imperiale, pe când se ducea, nu
demult, la Atena, acesta i-a spus că, deoarece Guvernul liberal nu avusese nimic
de-a face cu această ruptură úi dat fiind că, pe de altă parte, la Atena erau
actualmente alĠi oameni la putere, acum ar fi momentul cel mai propice pentru o
reconciliere. Întors de la Atena, domnul Alexandropoulos i-a adus domnului
Sturdza un mesaj din partea úefului său în care se susĠinea că, pentru a justifica
în faĠa Ġării reînnoirea raporturilor diplomatice cu Bucureútiul, Cabinetul elen
avea nevoie de angajamente favorabile din partea României. Domnul Sturdza s-
a limitat să-i repete încă o dată că nu este cazul ca o reconciliere dorită de
ambele părĠi să fie supusă unei condiĠii prealabile.
Am onoarea de a fi, cu profund respect, prinĠe, cel mai umil úi supus
servitor al ExcelenĠei Voastre, N. de Fonton.
1
Între 1889 úi 1901 ministrul plenipotenĠiar rus la Atena a fost Mihail K. Onu.
2
Între octombrie 1892 úi iulie 1896 relaĠiile diplomatice româno-elene au fost
întrerupte. La baza disensiunilor între cele două state a stat problema moútenirii imobiliare a lui
Vanghelie Zappa (Laura Ulinici, Afacerea Zappa úi conflictul diplomatic greco-român, teză de
doctorat, Iaúi, 2012). Pentru o viziune din epocă asupra acestui diferend: Georges Streit, L’affaire
Zappa: conflit gre̗co-roumain, Paris, 1894.
3
Din decembrie 1892 însărcinatul cu afaceri al Greciei la Roma a fost D. Condouriotis.
64
Bucarest, le 6 juillet, 1896. Fonton au prince Lobanov-Rostovsky
Particulière
A Son Excellence monsieur le prince Lobanov-Rostovsky
Mon prince,
Bien que depuis plusieurs jours déjà on était préparé ici, par des bruits
quelque peu vagues, il est vrai, à l’intention de l’Empereur François-Joseph de
rendre visite au roi Charles, après l’inauguration solennelle du canal des Portes
de Fer, la nouvelle que la réalisation de ce projet était chose certaine a causé une
vive satisfaction.
La venue de Sa Majesté Impériale et Royale flatte d’une part l’amour
propre des roumains et de l’autre elle est saluée comme une preuve manifeste
d’amitié et de liens étroits entre Vienne et Bucarest.
La satisfaction que l’on ressent ici est évidemment due, en grande partie, à
un certain malaise que l’on éprouvait, j’ai déjà eu l’honneur de le rapporter à Votre
Excellence, depuis la reprise des relations entre la Russie et la Bulgarie. On se
voyait isolé par le fait que tous les états balkaniques gravitaient vers la Russie.
Aussi, aujourd’hui escompte-t-on les sympathies et l’appui de Vienne.
Monsieur Sturdza, en se rendant à Wildbad1, s’est arrêté à Vienne pour
voir le comte Goáuchowski2, qui avait rompu toutes relations avec lui, bien des
mois avant d’avoir quitté le poste de Bucarest. Le premier ministre roumain y
aura fait à nouveau „mea culpa” et il aura renforcé les rétractations et les
excuses faites lors de son entrée au pouvoir tant dans son discours-programme
de Iassy, qu’à huis clos, au comte de Welsersheimb3.
C’est cette nouvelle apostasie de Monsieur Sturdza qui sans doute, aura
inspiré au „Fremden Blatt”4 l’article du 12 Juillet sur la signification du voyage
de l’empereur François-Joseph en Roumanie. Le journaliste officieux bat la
grosse caisse pour glorifier le roi Charles, l’importance de Roumanie et les
mérites éminents de ses hommes d’état. Cet article, très commenté ici, est la
manne du Ciel pour les Roumains et il exalte leur vanité.
Contrairement aux assurances du baron d’Aehrenthal5, il est peu
probable que la visite de l’empereur François-Joseph soit tout-à-fait étrangère à
la politique. Elle rappelle en quelque sorte la visite de l’empereur d’Allemagne
au roi Humbert6 à Venise. On ne peut ignorer à Vienne le sentiment de malaise
qui s’était produit ici et on aura cherché l’occasion de donner aux Roumains ce
témoignage de sympathique intérêt et souligner le „rapprochement politique”
qui s’est produit entre l’Autriche-Hongrie et la Roumanie, selon les propres
termes de la feuille officieuse de la Staats-Kanzley7.
Le séjour de l’empereur François-Joseph, dont la durée est fixée du
16/28 Septembre au 18/30, se partagera entre Bucarest et le château de Pelesch.
Au dire de mon collègue d’Autriche, cette visite aurait eu lieu depuis
longtemps, si ce n’était que l’époque des manœuvres, auxquelles l’Empereur
assiste annuellement en Hongrie, coïncidait toujours avec les voyages du roi
Charles à l’étranger.
Le baron d’Aehrenthal a cru devoir m’assurer, en me parlant de la
réconciliation entre Bucarest et Athènes, que le Cabinet de Vienne ne s’était
inspiré d’aucune arrière-pensée en y prêtant ses bons offices.
Toutefois, il est à noter que l’article du Fremden-Blatt, cité plus haut,
souligne comme un mérite signalé le fait que c’est grâce au Cabinet de Vienne,
qui y a „travaillé avec succès”, que la reprise des relations diplomatiques entre
la Roumanie et la Grèce est devenu un fait accompli.
On avait sans doute en vue de faire à la fois deux obligés et l’on croyait
se créer des clients à Athènes.
J’ai l’honneur d’être avec un très-profond respect, mon prince, de Votre
Excellence le très humble et très obéissant serviteur, N. de Fonton.
1
Ȼɚɞ ȼɢɥɶɞɛɚɞ, ɤɭɪɨɪɬ ɜ Ƚɟɪɦɚɧɢɢ.
2
ȼ ɤɨɧɰɟ XIX – ɧɚɱɚɥɟ ɏɏ ɜ. ɜɨ ɜɪɟɦɹ ɫɜɨɢɯ ɩɨɟɡɞɨɤ ɜ Ƚɟɪɦɚɧɢɸ ɢɥɢ Ɏɪɚɧɰɢɸ,
ɪɭɦɵɧɫɤɢɟ ɩɨɥɢɬɢɱɟɫɤɢɟ ɞɟɹɬɟɥɢ ɱɚɫɬɨ ɨɫɬɚɧɚɜɥɢɜɚɥɢɫɶ ɜ ȼɟɧɟ ɞɥɹ ɧɟɨɮɢɰɢɚɥɶɧɵɯ
ɩɨɥɢɬɢɱɟɫɤɢɯ ɩɟɪɟɝɨɜɨɪɨɜ.
3
ɐɟɧɨ Ɏɢɥɨɦɟɧɭɫ, ɝɪɚɮ ȼɟɥɶɡɟɪ ɮɨɧ ȼɟɥɶɡɟɪɫɯɚɣɦɛ, ɮɪɚɣɯɟɪɪ ɰɭ Ƚɭɦɩɟɧɲɬɟɣɧ
(1835–1921). Ⱥɜɫɬɪɨ-ɜɟɧɝɟɪɫɤɢɣ ɨɮɢɰɟɪ, ɞɢɩɥɨɦɚɬ ɢ ɩɨɥɢɬɢɱɟɫɤɢɣ ɞɟɹɬɟɥɶ. ȼ 1880–1905
ɝɝ. ɹɜɥɹɥɫɹ ɦɢɧɢɫɬɪɨɦ ɥɚɧɞɜɟɪɚ ɚɜɫɬɪɢɣɫɤɨɣ ɱɚɫɬɢ Ⱦɜɭɟɞɢɧɨɣ ɦɨɧɚɪɯɢɢ.
4
Ⱥɜɫɬɪɢɣɫɤɚɹ ɝɚɡɟɬɚ, ɜɵɯɨɞɢɜɲɚɹ ɜ ȼɟɧɟ ɜ 1847–1919 ɝɝ.
5
Ⱥɥɨɢɫ Ʌɟɤɫɚ ɮɨɧ ɗɪɟɧɬɚɥɶ (1854–1912), ɚɜɫɬɪɨ-ɜɟɧɝɟɪɫɤɢɣ ɞɢɩɥɨɦɚɬ. ȼ 1894–1899 ɝɝ.
ɛɵɥ ɩɨɥɧɨɦɨɱɧɵɦ ɦɢɧɢɫɬɪɨɦ Ⱥɜɫɬɪɨ-ȼɟɧɝɪɢɢ ɜ Ȼɭɯɚɪɟɫɬɟ.
6
ɍɦɛɟɪɬɨ I (1844–1900), ɤɨɪɨɥɶ ɂɬɚɥɢɢ ɫ 1878 ɩɨ 1900 ɝ.
7
Ɂɞɟɫɶ ɢɦɟɟɬɫɹ ɜ ɜɢɞɭ ɦɢɧɢɫɬɟɪɫɬɜɨ ɢɧɨɫɬɪɚɧɧɵɯ ɞɟɥ Ƚɚɛɫɛɭɪɝɫɤɨɣ ɦɨɧɚɪɯɢɢ,
ɤɨɬɨɪɨɟ ɧɚɡɵɜɚɥɨɫɶ ɫ 1743 ɩɨ 1848 ɝ. „Kaiserliche Königliche geheime [Haus-,] Hof- und
Staatskanzlei”. ɋɦ.: Matsch E. Der Auswärtige Dienst von Österreich(-Ungarn) 1720–1920.
Graz, 1986. S. 53 etc.
Bucureúti, 6 iulie, 1896. Fonton către cneazul Lobanov-Rostovski
Scrisoare privată
PrinĠe,
Deúi aici eram pregătiĠi deja de mai multe zile de zvonurile, destul de
vagi e adevărat, privitoare la intenĠia împăratului Franz Josef de a-i face o vizită
regelui Carol, după inaugurarea solemnă a canalului de la PorĠile de Fier, vestea
că realizarea acestui proiect era un lucru sigur a provocat o vie satisfacĠie.
Venirea MajestăĠii Sale Imperiale úi Regale flatează pe de o parte amorul
propriu al românilor úi, pe de altă parte, este salutată ca o dovadă evidentă de
prietenie úi o mărturie a legăturilor strânse dintre Viena úi Bucureúti.
În mod evident, satisfacĠia resimĠită aici este datorată în mare parte unei
anumite neliniúti, manifestată, cum am avut deja onoarea de a raporta
ExcelenĠei Voastre, de la reluarea relaĠiilor dintre Rusia úi Bulgaria. Românii se
vedeau izolaĠi din cauza faptului că toate statele balcanice gravitau către Rusia.
Aúa că astăzi contează pe simpatia úi sprijinul Vienei.
Domnul Sturdza, în drum spre Wildbad1, s-a oprit la Viena pentru a-l
vedea pe contele Goáuchowski2, care rupsese toate relaĠiile cu el, cu multe luni
înainte de a fi părăsit postul de la Bucureúti. Prim-ministrul român úi-a făcut
probabil din nou „mea culpa” úi va fi întărit retractările úi scuzele făcute în

momentul venirii sale la putere atât în discursul-program de la Iaúi, cât úi, cu
uúile închise, faĠă de contele de Welsersheimb3.
Această nouă apostazie a domnului Sturdza este cea care a inspirat, fără
îndoială, ziarului „Fremden Blatt”4, articolul din 12 iulie despre semnificaĠia
călătoriei împăratului Franz Josef în România. Ziaristul de la publicaĠia
oficioasă îúi dă multă osteneală pentru a-l ridica în slăvi pe regele Carol, a lăuda
importanĠa României úi meritele eminente ale oamenilor săi de stat. Acest
articol, foarte comentat aici, reprezintă o mană cerească pentru români úi le
gâdilă orgoliul.
Contrar asigurărilor baronului d’Aehrenthal5, este puĠin probabil ca
vizita împăratului Franz Josef să nu aibă nici o legătură cu politica. În oarecare
măsură, ea aminteúte de vizita împăratului Germaniei făcută regelui Umberto6 la
VeneĠia. Cu siguranĠă, la Viena nu a fost ignorat sentimentul de neliniúte
manifestat aici úi s-a căutat ocazia de a da românilor o dovadă de amabil interes,
subliniind „apropierea politică” care s-a produs între Austro-Ungaria úi
România, după termenii folosiĠi de foaia oficioasă de la Staatskanzlei7.
ùederea împăratului Franz Josef, a cărei durată estɟ fixată între 16/28 sep-
tembrie úi 18/30, se va împărĠi între Bucureúti úi castelul Peleú.
După spusele colegului meu din Austria, această vizită ar fi avut loc de
mult timp dacă nu s-ar fi întâmplat ca perioada manevrelor, la care împăratul
asistă anual în Ungaria, să coincidă întotdeauna cu călătoriile regelui Carol în
străinătate.
Baronul d’Aehrenthal a considerat că trebuie să mă asigure, vorbindu-mi
despre reconcilierea dintre Bucureúti úi Atena, că, acordând bunele sale oficii în
acest caz, Cabinetul de la Viena nu avusese nici un gând ascuns.
Totuúi, trebuie precizat că articolul din „Fremden-Blatt”, citat mai sus,
subliniază ca un merit recunoscut faptul că datorită Cabinetului de la Viena,
care „a lucrat cu succes”, reluarea relaĠiilor diplomatice dintre România úi
Grecia a devenit un fapt împlinit.
Fără îndoială, Viena a intenĠionat să îndatoreze în acelaúi timp ambele
părĠi úi a crezut că astfel poate să-úi facă clienĠi la Atena.
Am onoarea de a fi, cu profund respect, cel mai umil úi supus servitor al
ExcelenĠei Voastre, N. de Fonton.
1
Bad Wildbad. StaĠiune balneară în Germania.
2
La sfârúitul secolului XIX úi începtul secolului XX, în timpul călătoriilor spre Germania sau
FranĠa, oamenii politici români se opreau frecvent la Viena pentru discuĠii politice informale.
3
Zeno Philomenus Graf Welser von Welsersheimb, Freiherr zu Gumpenstein (1835-1921),
ofiĠer, diplomat úi om politic austro-ungar. Între 1880 úi 1905 a fost ministru al Apărării
Teritoriale în partea austriacă a Dublei Monarhii.
4
Ziar austriac, care a apărut la Viena între 1847 úi 1919.
5
Alois Lexa von Aehrenthal (1854-1912), diplomat austro-ungar. Între 1894 úi 1899 a
fost ministru plenipotenĠiar al Austro-Ungariei la Bucureúti.
6
Umberto I (1844-1900), rege al Italiei din 1878.
7
Trimitere la Ministerul de Externe al Imperiului Habsburgic, numit între 1743 úi 1848
„Kaiseriliche Königliche geheime [Haus-,] Hof- und Staatskanzlei” (Erwin Matsch, Der
Auswärtige Dienst von Österreich(-Ungarn) 1720-1920, Graz, 1986, p. 53 úi urm.).
65
Ȼɭɯɚɪɟɫɬ, 21 ɚɜɝɭɫɬɚ 1896 ɝ., ʋ 30. Ʌɶɜɨɜ – ɒɢɲɤɢɧɭ
ȼɟɫɶɦɚ ɫɟɤɪɟɬɧɨ

ȼɚɲɟ ɉɪɟɜɨɫɯɨɞɢɬɟɥɶɫɬɜɨ, ɛɵɬɶ ɦɨɠɟɬ, ɨɛɪɚɬɢɥɢ ɜɧɢɦɚɧɢɟ ɧɚ
ɦɧɟɧɢɟ, ɜɵɫɤɚɡɚɧɧɨɟ ɧɚɲɢɦ ɞɢɩɥɨɦɚɬɢɱɟɫɤɢɦ ɚɝɟɧɬɨɦ ɜ ɋɨɮɢɢ1 ɜ
ɞɨɧɟɫɟɧɢɢ ɟɝɨ ɨɬ 30ɝɨ ɢɸɧɹ/12ɝɨ ɢɸɥɹ ɫ. ɝ., ɱɬɨ ɜ ɫɥɭɱɚɟ ɜɫɬɭɩɥɟɧɢɹ ɛɨɥɝɚɪ
ɜ Ɇɚɤɟɞɨɧɢɸ ɪɭɦɵɧɫɤɢɟ ɜɨɣɫɤɚ ɩɟɪɟɣɞɭɬ ɱɟɪɟɡ Ⱦɭɧɚɣ ɫɨ ɫɬɨɪɨɧɵ
Ⱦɨɛɪɭɞɠɢ ɫ ɰɟɥɶɸ ɨɛɟɫɩɟɱɢɬɶ ɡɚ ɫɨɛɨɣ ɥɢɧɢɸ Ɋɭɳɭɤ–ȼɚɪɧɚ ɜ
ɜɨɡɦɟɳɟɧɢɟ ɬɟɪɪɢɬɨɪɢɚɥɶɧɵɯ ɩɪɢɨɛɪɟɬɟɧɢɣ Ȼɨɥɝɚɪɢɢ ɜ Ɇɚɤɟɞɨɧɢɢ.
Ɍɚɤɨɜɨ ɝɥɭɛɨɤɨɟ ɭɛɟɠɞɟɧɢɟ ɞɟɣɫɬɜɢɬɟɥɶɧɨɝɨ ɫɬɚɬɫɤɨɝɨ ɫɨɜɟɬɧɢɤɚ
ɑɚɪɵɤɨɜɚ. ə, ɫɨ ɫɜɨɟɣ ɫɬɨɪɨɧɵ, ɧɟ ɢɦɟɸ ɩɨɥɨɠɢɬɟɥɶɧɵɯ ɞɚɧɧɵɯ, ɱɬɨɛɵ
ɧɚɫɬɨɥɶɤɨ ɠɟ ɭɬɜɟɪɞɢɬɟɥɶɧɨ ɜɵɫɤɚɡɚɬɶɫɹ ɩɨ ɷɬɨɦɭ ɩɪɟɞɦɟɬɭ, ɧɨ ɫ
ɢɫɤɪɟɧɧɢɦ ɫɨɱɭɜɫɬɜɢɟɦ ɨɬɧɨɲɭɫɶ ɤ ɫɨɞɟɪɠɚɧɢɸ ɩɨɦɹɧɭɬɨɝɨ ɞɨɧɟɫɟɧɢɹ,
ɩɨɬɨɦɭ ɱɬɨ ɛɥɢɡɤɚɹ ɜɨɡɦɨɠɧɨɫɬɶ ɞɜɢɠɟɧɢɹ ɪɭɦɵɧɫɤɢɯ ɜɨɣɫɤ ɜ Ȼɨɥɝɚɪɢɸ
– ɞɟɥɨ ɱɪɟɡɜɵɱɚɣɧɨɣ ɜɚɠɧɨɫɬɢ, ɢ ɩɪɨɫɬɨɟ ɛɥɚɝɨɪɚɡɭɦɢɟ ɫɬɚɜɢɬ ɜ
ɧɟɩɪɟɦɟɧɧɭɸ ɨɛɹɡɚɧɧɨɫɬɶ ɨɛɪɚɬɢɬɶ ɧɚ ɧɟɝɨ ɨɫɨɛɟɧɧɨɟ ɜɧɢɦɚɧɢɟ.
ɇɨ ɟɫɥɢ ɨɩɚɫɟɧɢɹ ɞɟɣɫɬɜɢɬɟɥɶɧɨɝɨ ɫɬɚɬɫɤɨɝɨ ɫɨɜɟɬɧɢɤɚ ɑɚɪɵɤɨɜɚ
ɨɩɪɚɜɞɚɸɬɫɹ, ɬɨ, ɩɨ ɦɨɟɦɭ ɦɧɟɧɢɸ, ɷɬɨɬ ɜɚɠɧɵɣ ɲɚɝ ɫɨɫɬɨɢɬɫɹ ɜɨɩɪɟɤɢ
ɠɟɥɚɧɢɸ ɢ ɧɭɠɞɚɦ ɪɭɦɵɧɫɤɨɝɨ ɧɚɪɨɞɚ.
Ɉɛɳɟɟ ɧɚɫɬɪɨɟɧɢɟ ɡɞɟɫɶ ɜɩɨɥɧɟ ɦɢɪɨɥɸɛɢɜɨɟ: ɧɟ ɡɚɦɟɬɧɨ ɧɢɤɚɤɢɯ
ɧɚɦɟɪɟɧɢɣ ɩɨɥɶɡɨɜɚɬɶɫɹ ɭɫɥɨɠɧɟɧɢɹɦɢ ɧɚ Ȼɚɥɤɚɧɫɤɨɦ ɩɨɥɭɨɫɬɪɨɜɟ ɢ
ɞɟɥɚɬɶ ɡɚɯɜɚɬɵ. ɉɨɫɥɟɞɧɢɟ ɢɡɜɟɫɬɢɹ ɨ ɱɪɟɡɜɵɱɚɣɧɵɯ ɫɟɪɶɺɡɧɵɯ ɫɦɭɬɚɯ ɜ
Ʉɨɧɫɬɚɧɬɢɧɨɩɨɥɟ ɜɵɡɜɚɥɢ ɢɫɤɪɟɧɧɢɟ ɫɨɠɚɥɟɧɢɹ, ɧɨ ɧɟ ɛɵɥɨ ɫɥɵɲɧɨ ɞɚɠɟ
ɧɚɦɺɤɚ ɧɚ ɩɪɢɛɥɢɠɚɸɳɭɸɫɹ ɜɨɡɦɨɠɧɨɫɬɶ ɨɫɭɳɟɫɬɜɢɬɶ ɤɚɤɭɸ-ɥɢɛɨ ɦɟɱɬɭ.
Ɇɚɫɫɚ ɱɭɜɫɬɜɭɟɬ, ɱɬɨ ɟɫɥɢ Ɋɭɦɵɧɢɹ ɩɪɟɞɩɪɢɦɟɬ ɜɨɟɧɧɵɟ ɞɟɣɫɬɜɢɹ
ɧɚ Ȼɚɥɤɚɧɫɤɨɦ ɩɨɥɭɨɫɬɪɨɜɟ, ɬɨ ɷɬɨ ɩɪɨɢɡɨɣɞɺɬ ɧɟ ɜ ɟɺ ɢɧɬɟɪɟɫɚɯ, ɚ ɜ
ɭɞɨɜɥɟɬɜɨɪɟɧɢɟ ɦɧɢɦɵɯ ɢɥɢ ɞɟɣɫɬɜɢɬɟɥɶɧɵɯ ɧɭɠɞ Ⱥɜɫɬɪɢɢ –
Ɍɪɨɣɫɬɜɟɧɧɨɝɨ ɫɨɸɡɚ. ɗɬɨ ɫɨɨɛɪɚɠɟɧɢɟ, ɜɟɪɨɹɬɧɨ, ɜ ɡɧɚɱɢɬɟɥɶɧɨɣ ɫɬɟɩɟɧɢ

ɨɯɥɚɠɞɚɟɬ ɧɟɦɧɨɝɢɯ ɜɨɢɧɫɬɜɟɧɧɵɯ ɪɭɦɵɧ, ɤɨɝɞɚ ɜɫɩɵɲɤɢ ɧɚ Ȼɚɥɤɚɧɫɤɨɦ
ɩɨɥɭɨɫɬɪɨɜɟ ɝɪɨɡɹɬ ɩɪɢɛɥɢɠɟɧɢɟɦ ɦɢɧɭɬɵ ɛɵɬɶ ɜɵɧɭɠɞɟɧɧɵɦ
ɠɟɪɬɜɨɜɚɬɶ ɫɨɛɨɣ ɞɥɹ ɞɪɭɝɢɯ.
ȼ ɩɨɫɥɟɞɧɸɸ ɜɨɫɬɨɱɧɭɸ ɜɨɣɧɭ ɪɭɦɵɧɵ ɪɚɛɨɬɚɥɢ ɧɚ ɫɟɛɹ; ɨɧɢ
ɩɪɢɫɨɟɞɢɧɢɥɢɫɶ ɤ ɪɭɫɫɤɢɦ ɜɨɣɫɤɚɦ, ɛɭɞɭɱɢ ɭɜɟɪɟɧɵ ɜ ɧɚɲɟɦ ɭɫɩɟɯɟ, ɚ ɨɬ
ɧɟɝɨ ɡɚɜɢɫɟɥɨ ɧɢ ɛɨɥɟɟ, ɧɢ ɦɟɧɟɟ ɤɚɤ ɨɫɭɳɟɫɬɜɥɟɧɢɟ ɢɯ ɧɟɡɚɜɢɫɢɦɨɫɬɢ,
ɤɨɬɨɪɭɸ ɨɧɢ ɢ ɩɨɥɭɱɢɥɢ. ɉɪɢ ɷɬɢɯ ɭɫɥɨɜɢɹɯ ɪɟɲɢɦɨɫɬɶ ɜɨɟɜɚɬɶ ɩɨɧɹɬɧɚ, ɧɨ
ɱɬɨ ɬɟɩɟɪɶ ɦɨɠɟɬ ɩɨɛɭɞɢɬɶ ɪɭɦɵɧ ɡɚɧɹɬɶ ɫɜɨɢɦɢ ɜɨɣɫɤɚɦɢ ɱɚɫɬɶ ɫɦɟɠɧɨɣ ɫ
ɢɯ ɫɬɪɚɧɨɣ ɞɪɭɠɟɫɬɜɟɧɧɨɣ ɞɟɪɠɚɜɵ ɢ ɱɪɟɡ ɷɬɨ ɫɨɡɞɚɬɶ ɫɟɛɟ ɢɡ ɧɟɺ ɜɪɚɝɚ?
Ʉɚɤɨɟ ɜɨɡɧɚɝɪɚɠɞɟɧɢɟ ɪɭɦɵɧɵ ɦɨɝɭɬ ɨɠɢɞɚɬɶ ɡɚ ɬɚɤɨɣ ɤɪɭɩɧɵɣ ɭɳɟɪɛ?
ȿɫɥɢ Ɋɭɦɵɧɢɹ ɷɬɨ ɫɞɟɥɚɟɬ, ɬɨ ɬɨɥɶɤɨ ɩɨɞ ɞɚɜɥɟɧɢɟɦ ɡɚɩɚɞɧɨɣ
ɫɨɫɟɞɤɢ ɢ ɟɺ ɞɪɭɡɟɣ. ɋɭɳɟɫɬɜɭɟɬ ɥɢ ɬɚɤɨɟ ɞɚɜɥɟɧɢɟ, ɦɧɟ ɤɨɧɟɱɧɨ
ɧɟɢɡɜɟɫɬɧɨ; ɧɨ ɩɨɡɜɨɥɸ ɫɟɛɟ ɞɭɦɚɬɶ, ɱɬɨ ɜɟɪɧɟɟ ɢɦɟɬɶ ɜ ɜɢɞɭ ɜɨɡɦɨɠɧɨɫɬɶ
ɟɝɨ ɫɭɳɟɫɬɜɨɜɚɧɢɹ.
ɇɚ ɦɨɣ ɜɡɝɥɹɞ, ɜɫɬɭɩɥɟɧɢɟ ɪɭɦɵɧɫɤɢɯ ɜɨɣɫɤ ɜ Ȼɨɥɝɚɪɢɸ ɩɪɢ
ɢɡɜɟɫɬɢɢ ɨ ɞɜɢɠɟɧɢɢ ɛɨɥɝɚɪ ɜ Ɇɚɤɟɞɨɧɢɸ ɜɨɡɦɨɠɧɨ ɧɟ ɩɨɬɨɦɭ, ɱɬɨ ɷɬɨ ɜ
ɢɧɬɟɪɟɫɚɯ ɪɭɦɵɧɫɤɨɝɨ ɧɚɪɨɞɚ ɢɥɢ ɱɬɨ ɨɧ ɷɬɨɝɨ ɠɟɥɚɟɬ, ɚ ɩɨɬɨɦɭ, ɱɬɨ ɢɦ
ɪɭɤɨɜɨɞɫɬɜɭɟɬ ɝɪɭɩɩɚ ɩɨɥɢɬɢɱɟɫɤɢɯ ɞɟɹɬɟɥɟɣ, ɜ ɜɵɫɨɤɨɣ ɫɬɟɩɟɧɢ
ɪɚɡɜɪɚɳɺɧɧɵɯ, ɜ ɫɦɵɫɥɟ ɨɩɩɨɪɬɭɧɢɡɦɚ.
ɑɬɨ ɤɚɫɚɟɬɫɹ ɩɪɟɛɵɜɚɸɳɟɝɨ ɡɞɟɫɶ ɝɪɟɱɟɫɤɨɝɨ ɩɨɫɥɚɧɧɢɤɚ,
ɝɨɫɩɨɞɢɧɚ Ɋɚɧɝɚɛɟ2, ɬɨ ɨɧ ɫ ɜɨɫɬɨɪɝɨɦ ɨɬɧɺɫɫɹ ɤ ɢɡɜɟɫɬɢɹɦ ɨ ɧɟɢɫɬɨɜɫɬɜɚɯ
ɜ Ʉɨɧɫɬɚɧɬɢɧɨɩɨɥɟ. ȼ ɟɝɨ ɝɥɚɡɚɯ ɩɪɹɦɵɦɢ ɢɯ ɩɨɫɥɟɞɫɬɜɢɹɦɢ ɛɭɞɭɬ ɩɨɥɧɨɟ
ɪɚɡɥɨɠɟɧɢɟ Ɍɭɪɰɢɢ, ɜ ɫɚɦɨɦ ɧɟɩɪɨɞɨɥɠɢɬɟɥɶɧɨɦ ɜɪɟɦɟɧɢ, ɚ ɝɥɚɜɧɨɟ -
ɩɪɢɫɨɟɞɢɧɟɧɢɟ ɤ Ƚɪɟɰɢɢ Ʉɪɢɬɚ ɢ ɡɧɚɱɢɬɟɥɶɧɨɣ ɱɚɫɬɢ Ɇɚɤɟɞɨɧɢɢ. Ƚɨɜɨɪɢɬ
ɝɨɫɩɨɞɢɧ Ɋɚɧɝɚɛɟ ɨɛ ɷɬɨɦ ɜɫɟɦ ɢ ɤɚɠɞɨɦɭ. ɇɟ ɡɧɚɸ, ɧɚɫɤɨɥɶɤɨ ɷɬɨɬ ɨɛɪɚɡ
ɞɟɣɫɬɜɢɹ ɫɨɝɥɚɫɟɧ ɫ ɭɤɚɡɚɧɢɹɦɢ, ɞɚɧɧɵɦɢ ɩɨɫɥɚɧɧɢɤɭ ɟɝɨ ɩɪɚɜɢɬɟɥɶɫɬɜɨɦ.

1
Ȼɨɥɟɟ ɩɨɞɪɨɛɧɵɣ ɨɬɱɟɬ ɨ ɜɨɡɨɛɧɨɜɥɟɧɢɢ ɞɢɩɥɨɦɚɬɢɱɟɫɤɢɯ ɨɬɧɨɲɟɧɢɣ ɦɟɠɞɭ
Ɋɨɫɫɢɟɣ ɢ Ȼɨɥɝɚɪɢɟɣ ɬɚɤɠɟ ɫɦ. ɜ ɞɨɤɭɦɟɧɬɟ ʋ 62 ɨɬ 21 ɚɩɪɟɥɹ 1896 ɝ.
2
ɋ ɢɸɥɹ 1896 ɝ. ɩɨɥɧɨɦɨɱɧɵɦ ɩɨɫɥɚɧɧɢɤɨɦ Ƚɪɟɰɢɢ ɜ Ȼɭɯɚɪɟɫɬɟ ɛɵɥ Ʉɥɟɨɧ Ɋɢɡɨ
Ɋɚɧɝɚɛɟ.
Bucureúti, 21 august 1896, nr. 30. Lvov către ùiúkin
Strict secret

Poate că ExcelenĠa Voastră a luat cunoútinĠă de opinia agentului nostru
diplomatic de la Sofia1, din raportul acestuia din 30 iunie/12 iulie a.c. Potrivit
acestui raport, în cazul intrării bulgarilor în Macedonia, armatele române vor
trece Dunărea dinspre Dobrogea, cu scopul de a-úi asigura controlul liniei
Rusciuk – Varna, drept recompensă teritorială pentru achiziĠiile Bulgariei în
Macedonia.
Aceasta este convingerea fermă a consilierului de stat Ciarâkov. În ce
mă priveúte, eu nu sunt în posesia unor informaĠii sigure, pe baza cărora să mă
pot pronunĠa atât de clar în această chestiune. Totuúi, eu examinez cu toată
seriozitatea conĠinutul acestui raport, deoarece posibilitatea iminentă a trecerii
armatelor române în Bulgaria reprezintă o chestiune deosebit de importantă, iar
o prudenĠă elementară impune în mod obligatoriu acordarea unei atenĠii
deosebite unor astfel de informaĠii.
Însă dacă temerile consilierului de stat Ciarâkov se vor confirma, atunci,
din punctul meu de vedere, acest pas important va fi făcut contrar dorinĠei úi
nevoilor poporului român.
Starea de spirit de aici este destul de paúnică: nu se observă nici un fel
de intenĠii de a profita de complicaĠiile din Peninsula Balcanică pentru anexări.
Ultimele útiri despre rebeliunile excepĠionale de la Constantinopol au provocat
un sentiment de compasiune sinceră, dar nu a fost auzită nici măcar o aluzie la
apropierea posibilităĠii de realizare a vreunui vis.
Masele simt că, dacă România va întreprinde acĠiuni militare în
Peninsula Balcanică, acest lucru se va întâmpla nu în interesul său, ci spre
satisfacerea unor nevoi imaginare sau adevărate ale Austriei, adică a Triplei
AlianĠe. Acest considerent temperează zelul puĠinilor români belicoúi, deoarece
exploziile din Peninsula Balcanică prevestesc apropierea clipei în care ai putea
fi obligat să te sacrifici pentru alĠii.
În timpul ultimului război oriental, românii au lucrat pentru sine; ei s-au
alăturat armatelor ruseúti, fiind convinúi de succesele noastre, de aceasta
depinzând, nici mai mult nici mai puĠin, realizarea independenĠei lor, pe care au
úi obĠinut-o. În aceste condiĠii, dorinĠa de a lupta era de înĠeles, dar ce i-ar putea
stimula acum pe români să ocupe, cu ajutorul armatelor, o parte a teritoriului
unei puteri amicale vecine, creându-úi prin aceasta un duúman, este greu de
explicat. La ce recompensă ar putea spera românii pentru o astfel de daună de
proporĠii?
Dacă România va face acest lucru, atunci doar la presiunea vecinei din
vest úi a prietenilor acesteia. Dacă există o astfel de presiune, eu nu am desigur
cunoútinĠă, dar mi-aú permite să cred că mai corect este să avem în vedere
posibilitatea existenĠei acesteia.
Din punctul meu de vedere, intrarea armatelor române în Bulgaria, în
cazul veútii despre intrarea bulgarilor în Macedonia, este posibilă nu pentru că
aceasta ar fi în interesul poporului român, sau pentru că el îúi doreúte acest
lucru, ci pentru că acesta este condus de un grup de oameni politici puternic
pervertiĠi, în sensul oportunismului.
Cât priveúte aflarea aici a trimisului grec, domnul Rangabé2, acesta s-a
exprimat entuziasmant în legătură cu veútile despre atrocităĠile de la
Constantinopol. Din punctul său de vedere, urmările directe ale acestora vor fi
destrămarea totală a Turciei, în timpul cel mai apropiat, úi, mai important,
alipirea la Grecia a Cretei úi unei părĠi importante a Macedoniei. Despre aceasta
domnul Rangabé vorbeúte cu orice ocazie. Nu cunosc cât de conform este acest
gen de atitudine cu instrucĠiunile primite de trimis de la guvernul său.
stimate domn, supusul LuminăĠiei Voastre, Lvov.
1
Pentru reluarea relaĠiilor diplomatice dintre Rusia úi Bulgaria, a se vedea úi docu-
mentul nr. 62, din 21 aprilie 1896.
2
Din iulie 1896, ministrul plenipotenĠiar grec la Bucureúti a fost Cleon Rizo Rangabé.
66
Ȼɭɯɚɪɟɫɬ, 21 ɫɟɧɬɹɛɪɹ 1896 ɝ., ʋ 34. Ɏɨɧɬɨɧ – ɝɪɚɮɭ Ʌɚɦɫɞɨɪɮɭ
ȿɝɨ ɋɢɹɬɟɥɶɫɬɜɭ ɝɪɚɮɭ ȼ. ɇ. Ʌɚɦɫɞɨɪɮɭ
Ɇɢɥɨɫɬɢɜɵɣ ɝɨɫɭɞɚɪɶ ɝɪɚɮ ȼɥɚɞɢɦɢɪ ɇɢɤɨɥɚɟɜɢɱ,

ɉɪɟɞɲɟɫɬɜɭɸɳɢɦ ɞɨɧɟɫɟɧɢɟɦ ɨɬ ɫɟɝɨ ɱɢɫɥɚ ɹ ɞɨɜɺɥ ɞɨ ɫɜɟɞɟɧɢɹ
ȼɚɲɟɝɨ ɋɢɹɬɟɥɶɫɬɜɚ ɨ ɫɨɫɬɨɹɜɲɟɦɫɹ ɩɪɢɟɡɞɟ ɜ Ɋɭɦɵɧɢɸ ɢɦɩɟɪɚɬɨɪɚ
Ɏɪɚɧɰɚ ɂɨɫɢɮɚ.
ɑɬɨ ɤɚɫɚɟɬɫɹ ɡɧɚɱɟɧɢɹ ɷɬɨɝɨ ɩɨɫɟɳɟɧɢɹ, ɞɨɥɝɨɦ ɫɱɢɬɚɸ
ɩɪɟɞɫɬɚɜɢɬɶ ɧɢɠɟɫɥɟɞɭɸɳɟɟ:
Ɍɨɝɞɚ ɤɚɤ ɤɨɪɨɥɶ, ɜ ɦɢɧɭɜɲɟɦ ɢɸɥɟ ɦɟɫɹɰɟ, ɝɨɜɨɪɹ ɫɨ ɦɧɨɣ,
ɜɵɫɤɚɡɚɥ, ɱɬɨ ɷɬɨ ɩɨɫɟɳɟɧɢɟ ɟɫɬɶ ɢɫɩɨɥɧɟɧɢɟ ɞɚɜɧɨ ɞɚɧɧɨɝɨ ɢɦɩɟɪɚɬɨɪɨɦ
ɨɛɟɳɚɧɢɹ ɩɨɝɨɫɬɢɬɶ ɭ ɧɟɝɨ ɜ ɉɟɥɟɲɫɤɨɦ ɞɜɨɪɰɟ, ɤɨɬɨɪɵɣ ɭɠɟ ɩɨɫɟɬɢɥɢ
ɧɟɫɤɨɥɶɤɨ ɥɟɬ ɬɨɦɭ ɧɚɡɚɞ ɢɦɩɟɪɚɬɪɢɰɚ ȿɥɢɡɚɜɟɬɚ1 ɢ ɩɨɤɨɣɧɵɣ ɷɪɰɝɟɪɰɨɝ
Ɋɭɞɨɥɶɮ2, ɡɞɟɲɧɹɹ ɩɟɱɚɬɶ, ɜ ɩɪɨɞɨɥɠɟɧɢɟ ɭɠɟ ɛɨɥɟɟ ɧɟɞɟɥɢ, ɬɨɥɤɭɟɬ ɨɛ
ɨɝɪɨɦɧɨɣ ɜɚɠɧɨɫɬɢ ɷɬɨɝɨ ɩɭɬɟɲɟɫɬɜɢɹ ɢ, ɨɬɦɟɱɚɹ ɟɝɨ ɜɵɞɚɸɳɟɟɫɹ

ɩɨɥɢɬɢɱɟɫɤɨɟ ɡɧɚɱɟɧɢɟ, ɩɪɢɜɟɬɫɬɜɭɟɬ ɟɝɨ ɦɢɪɧɵɣ ɯɚɪɚɤɬɟɪ.
Ɍɟɦ ɧɟ ɦɟɧɟɟ, ɨɞɧɚ ɢɡ ɝɚɡɟɬ ɜɵɫɤɚɡɚɥɚ ɦɧɟɧɢɟ, ɱɬɨ ɜ ɫɥɭɱɚɟ
ɜɨɡɦɨɠɧɵɯ ɫɨɛɵɬɢɣ ɧɚ ȼɨɫɬɨɤɟ, ɪɭɦɵɧɵ ɧɵɧɟ ɧɟ ɨɤɚɠɭɬɫɹ ɨɞɧɢ.
ɗɬɨɬ ɜɡɝɥɹɞ, ɛɵɬɶ ɦɨɠɟɬ, ɧɟ ɟɫɬɶ ɩɪɨɢɡɜɨɥɶɧɨɟ ɝɚɡɟɬɧɨɟ
ɬɨɥɤɨɜɚɧɢɟ. ȿɳɺ ɧɟɞɚɜɧɨ, ɩɨɫɥɟ ɜɨɫɫɬɚɧɨɜɥɟɧɢɹ ɧɚɲɢɯ ɨɬɧɨɲɟɧɢɣ ɫ
Ȼɨɥɝɚɪɢɟɣ, ɤɚɤ ɹ ɞɨɤɥɚɞɵɜɚɥ ɢɦɩɟɪɚɬɨɪɫɤɨɦɭ ɦɢɧɢɫɬɟɪɫɬɜɭ, ɡɞɟɫɶ
ɱɭɜɫɬɜɨɜɚɥɢ ɫɟɛɹ ɫɨɜɟɪɲɟɧɧɨ ɭɟɞɢɧɺɧɧɵɦɢ, ɢ ɷɬɢ ɨɩɚɫɟɧɢɹ ɞɚɠɟ
ɜɵɫɤɚɡɵɜɚɥɢɫɶ ɦɧɟ ɜɵɞɚɸɳɢɦɢɫɹ ɩɨɥɢɬɢɱɟɫɤɢɦɢ ɥɸɞɶɦɢ.
Ⱦɨɩɭɫɤɚɹ, ɱɬɨ ɩɨɫɟɳɟɧɢɟ ɷɬɨ ɧɟ ɱɭɠɞɨ ɠɟɥɚɧɢɹ ɢɫɩɨɥɧɢɬɶ ɚɤɬ
ɜɟɠɥɢɜɨɫɬɢ, ɧɟɥɶɡɹ ɧɟ ɩɪɢɡɧɚɬɶ, ɱɬɨ ɨɧɨ ɢɦɟɟɬ ɩɨɥɢɬɢɱɟɫɤɢɣ ɯɚɪɚɤɬɟɪ.
Ɉɧɨ ɨɛɧɚɪɭɠɢɥɨ ɫɬɚɪɚɧɢɹ ɜɟɧɫɤɨɝɨ ɤɚɛɢɧɟɬɚ ɨɬɤɪɵɬɨ ɩɪɢɜɥɟɱɶ ɤ ɫɟɛɟ
Ɋɭɦɵɧɢɸ, ɱɬɨ ɜ ɨɫɨɛɟɧɧɨɫɬɢ ɜɢɞɧɨ ɢɡ ɫɥɟɞɭɸɳɢɯ ɫɥɨɜ ɬɨɫɬɚ ɤɨɪɨɥɹ
Ʉɚɪɥɚ: «ɘɧɨɟ Ʉɨɪɨɥɟɜɫɬɜɨ ɜɡɢɪɚɟɬ ɧɚ [ɫɜɢɞɚɧɢɟ] ɫ ɞɨɜɟɪɢɟɦ ɛɥɚɝɨɞɚɪɹ
ɨɬɥɢɱɧɵɦ ɨɬɧɨɲɟɧɢɹɦ, ɭɫɬɚɧɨɜɥɟɧɧɵɦ ɦɟɠɞɭ ɧɚɲɢɦɢ ɝɨɫɭɞɚɪɫɬɜɚɦɢ».
ȿɞɜɚ ɥɢ ɧɚɫɬɨɹɳɟɟ ɫɜɢɞɚɧɢɟ, ɤɚɤ ɢ ɩɪɨɲɥɨɝɨɞɧɟɟ ɜ ɂɲɥɟ3, ɛɭɞɟɬ
ɢɦɟɬɶ ɩɨɫɥɟɞɫɬɜɢɟɦ ɮɨɪɦɚɥɶɧɨɟ ɩɪɢɫɨɟɞɢɧɟɧɢɟ Ɋɭɦɵɧɢɢ ɤ
Ɍɪɨɣɫɬɜɟɧɧɨɦɭ ɫɨɸɡɭ ɢɥɢ ɩɨɞɩɢɫɚɧɢɟ ɤɚɤɨɣ-ɥɢɛɨ ɢɧɨɣ ɜɨɟɧɧɨɣ
ɤɨɧɜɟɧɰɢɢ. ɇɨ ɧɟɫɨɦɧɟɧɧɨ, ɱɬɨ ɷɬɨ ɫɜɢɞɚɧɢɟ, ɩɨɫɥɭɠɢɜ ɤ ɜɡɚɢɦɧɨɦɭ
ɨɛɦɟɧɭ ɦɵɫɥɟɣ ɢ ɡɚɜɟɪɟɧɢɣ ɦɟɠɞɭ ɞɜɭɦɹ ɫɬɨɪɨɧɚɦɢ, ɭɫɭɝɭɛɢɬ ɬɟɫɧɭɸ
ɞɪɭɠɛɭ ɦɟɠɞɭ ɨɛɨɢɦɢ ɫɨɫɟɞɧɢɦɢ ɝɨɫɭɞɚɪɫɬɜɚɦɢ ɢ ɜɡɚɢɦɧɨɟ ɞɨɜɟɪɢɟ
ɦɟɠɞɭ ɢɯ ɩɪɚɜɢɬɟɥɶɫɬɜɚɦɢ, ɢ ɷɬɨ ɬɟɦ ɛɨɥɟɟ, ɱɬɨ ɝɨɫɩɨɞɢɧ ɋɬɭɪɞɡɚ
ɢɡɜɟɫɬɟɧ ɫɜɨɟɸ ɩɪɢɜɟɪɠɟɧɧɨɫɬɶɸ ɤ ɋɪɟɞɧɟɟɜɪɨɩɟɣɫɤɨɣ ɥɢɝɟ.
Ɂɞɟɫɶ ɤɫɬɚɬɢ ɫɤɚɡɚɬɶ, ɱɬɨ ɭɠɟ ɧɟɫɤɨɥɶɤɨ ɥɟɬ ɬɨɦɭ ɧɚɡɚɞ ɝɪɚɮ
Ʉɚɥɶɧɨɤɢ ɜ ɞɟɥɟɝɚɰɢɹɯ ɫɤɚɡɚɥ ɨ Ɋɭɦɵɧɢɢ, ɱɬɨ ɨɧɚ ɟɫɬɶ ɩɟɪɜɨɟ ɢɡ
ɜɬɨɪɨɫɬɟɩɟɧɧɵɯ ɝɨɫɭɞɚɪɫɬɜ, ɢɫɤɚɜɲɟɟ ɩɪɢɛɥɢɠɟɧɢɹ ɤ Ɍɪɨɣɫɬɜɟɧɧɨɦɭ
ɫɨɸɡɭ; ɱɬɨ ɜ ɩɪɨɲɥɨɦ ɝɨɞɭ ɛɚɪɨɧ Ȼɚɧɮɢ4 ɩɪɟɞ ɫɜɨɢɦɢ ɢɡɛɢɪɚɬɟɥɹɦɢ
ɜɵɫɤɚɡɚɥɫɹ, ɱɬɨ ɜɟɧɝɟɪɰɚɦ ɧɚɞɥɟɠɢɬ ɜɟɫɬɢ ɞɪɭɠɛɭ ɫ ɪɭɦɵɧɚɦɢ, ɢɛɨ
Ɋɭɦɵɧɢɹ ɞɪɭɝ ɢ ɩɨɱɬɢ ɫɨɸɡɧɢɤ Ⱥɜɫɬɪɨ-ȼɟɧɝɪɢɢ; ɢ, ɧɚɤɨɧɟɰ, ɱɬɨ ɝɪɚɮ
Ƚɨɥɭɯɨɜɫɤɢɣ ɜ ɩɨɫɥɟɞɧɢɯ ɞɟɥɟɝɚɰɢɹɯ ɜ ɜɵɫɨɤɨɩɚɪɧɵɯ ɜɵɪɚɠɟɧɢɹɯ
ɜɨɫɯɜɚɥɹɥ ɜɫɟ ɞɨɫɬɨɢɧɫɬɜɚ ɡɞɟɲɧɟɝɨ ɩɪɚɜɢɬɟɥɶɫɬɜɚ, ɩɪɢɡɧɚɜɚɹ ɡɚ
Ɋɭɦɵɧɢɟɣ ɨɫɨɛɨɟ ɩɨɥɢɬɢɱɟɫɤɨɟ ɡɧɚɱɟɧɢɟ.
ɑɬɨ ɤɚɫɚɟɬɫɹ ɝɨɫɩɨɞɢɧɚ ɋɬɭɪɞɡɵ, ɨɧ ɫ ɜɢɞɢɦɵɦ ɭɞɨɜɨɥɶɫɬɜɢɟɦ
ɜɵɪɚɡɢɥ ɦɧɟ ɫɜɨɸ ɪɚɞɨɫɬɶ ɩɨ ɫɥɭɱɚɸ ɩɪɢɟɡɞɚ ɢɦɩɟɪɚɬɨɪɚ Ɏɪɚɧɰɚ ɂɨɫɢɮɚ.
Ɉɧ ɨɬɦɟɬɢɥ, ɱɬɨ Ɋɭɦɵɧɢɹ ɥɢɲɶ ɜɨ ɜɬɨɪɨɣ ɪɚɡ ɭɞɨɫɬɨɟɧɚ ɱɟɫɬɢ ɜɢɞɟɬɶ ɭ
ɫɟɛɹ ɝɨɫɭɞɚɪɹ ɜɟɥɢɤɨɣ ɞɟɪɠɚɜɵ, ɩɨɫɥɟ ɬɨɝɨ ɤɚɤ ɟɺ ɨɫɱɚɫɬɥɢɜɢɥ ɫɜɨɢɦ
ɩɪɢɫɭɬɫɬɜɢɟɦ ɧɚɲ ɧɟɡɚɛɜɟɧɧɵɣ ɝɨɫɭɞɚɪɶ Ⱥɥɟɤɫɚɧɞɪ II, ɜ ɩɚɦɹɬɧɨɟ ɜɪɟɦɹ
ɜɨɟɧɧɵɯ ɫɨɛɵɬɢɣ5.
ɇɚ ɦɨɣ ɧɚɦɺɤ, ɱɬɨ ɧɟɤɨɬɨɪɵɟ ɝɚɡɟɬɵ ɡɚɝɨɜɨɪɢɥɢ ɜ ɧɚɫɬɨɹɳɟɟ ɜɪɟɦɹ
ɨ ɮɨɪɦɚɥɶɧɨɦ ɩɪɢɫɨɟɞɢɧɟɧɢɢ Ɋɭɦɵɧɢɢ ɤ Ɍɪɨɣɫɬɜɟɧɧɨɦɭ ɫɨɸɡɭ, ɥɢɛɨ ɨ
ɡɚɤɥɸɱɟɧɢɢ ɟɸ ɜɨɟɧɧɨɣ ɤɨɧɜɟɧɰɢɢ ɫ Ⱥɜɫɬɪɨ-ȼɟɧɝɪɢɟɣ, ɦɢɧɢɫɬɪ
ɢɧɨɫɬɪɚɧɧɵɯ ɞɟɥ ɭɜɟɪɹɥ ɦɟɧɹ, ɱɬɨ ɷɬɢ ɫɥɭɯɢ ɧɢ ɧɚ ɱɺɦ ɧɟ ɨɫɧɨɜɚɧɵ, ɢ ɱɬɨ
ɩɨɫɟɳɟɧɢɟ Ɏɪɚɧɰɚ ɂɨɫɢɮɚ ɧɢɱɟɝɨ ɩɨɞɨɛɧɨɝɨ ɜ ɜɢɞɭ ɧɟ ɢɦɟɥɨ, ɚ ɥɢɲɶ
ɹɜɥɹɟɬ ɫɨɛɨɸ ɞɨɤɚɡɚɬɟɥɶɫɬɜɨ ɜɡɚɢɦɧɵɯ ɞɪɭɠɟɫɬɜɟɧɧɵɯ ɨɬɧɨɲɟɧɢɣ.
ɇɟ ɢɡɥɢɲɧɢɦ ɫɱɢɬɚɸ ɩɪɢɜɟɫɬɢ ɫɥɭɯ, ɱɬɨ ɩɨ ɫɨɨɛɳɟɧɢɢ

ɩɪɟɛɵɜɚɸɳɢɦ ɡɞɟɫɶ ɚɜɫɬɪɨ-ɜɟɧɝɟɪɫɤɢɦ ɩɨɫɥɚɧɧɢɤɨɦ ɩɪɢɝɥɚɲɟɧɢɹ
ɤɨɪɨɥɸ Ʉɚɪɥɭ ɩɪɢɫɭɬɫɬɜɨɜɚɬɶ ɧɚ ɨɬɤɪɵɬɢɢ ɤɚɧɚɥɚ ɀɟɥɟɡɧɵɯ ȼɨɪɨɬ, ɡɞɟɫɶ
ɜɵɪɚɠɟɧɚ ɛɵɥɚ ɧɚɞɟɠɞɚ, ɱɬɨ ɢɦɩɟɪɚɬɨɪ Ɏɪɚɧɰ ɂɨɫɢɮ, ɧɚɯɨɞɹɫɶ ɧɚ ɫɚɦɨɣ
ɝɪɚɧɢɰɟ Ɋɭɦɵɧɢɢ, ɧɟ ɨɬɤɚɠɟɬ ɩɨɫɟɬɢɬɶ ɤɨɪɨɥɹ ɜ ɟɝɨ ɫɬɨɥɢɰɟ.
ȿɫɥɢ ɩɪɢɜɟɞɺɧɧɵɣ ɫɥɭɯ ɧɟ ɥɢɲɺɧ ɨɫɧɨɜɚɧɢɣ, ɬɨ ɧɟɥɶɡɹ ɧɟ
ɩɪɟɞɩɨɥɨɠɢɬɶ, ɱɬɨ ɷɬɨ ɡɚɹɜɥɟɧɢɟ ɛɵɥɨ ɫɞɟɥɚɧɨ ɩɨɞ ɜɩɟɱɚɬɥɟɧɢɟɦ ɬɨɝɨ
ɱɭɜɫɬɜɚ ɭɟɞɢɧɺɧɧɨɫɬɢ ɢ ɛɟɫɩɨɤɨɣɫɬɜɚ, ɧɚ ɤɨɬɨɪɨɟ ɭɤɚɡɚɧɨ ɜɵɲɟ.
ɉɪɢɦɢɬɟ, ɦɢɥɨɫɬɢɜɵɣ ɝɨɫɭɞɚɪɶ, ɭɜɟɪɟɧɢɟ ɜ ɨɬɥɢɱɧɨɦ ɦɨɺɦ
ɩɨɱɬɟɧɢɢ ɢ ɬɚɤɨɜɨɣ ɠɟ ɩɪɟɞɚɧɧɨɫɬɢ. ɇ. Ɏɨɧɬɨɧ.
1
ȿɥɢɡɚɜɟɬɚ ȼɢɬɬɟɥɶɫɛɚɯɫɤɚɹ (ɋɢɫɫɢ), ɝɟɪɰɨɝɢɧɹ Ȼɚɜɚɪɫɤɚɹ.
2
ɇɚɫɥɟɞɧɵɣ ɩɪɢɧɰ Ⱥɜɫɬɪɨ-ȼɟɧɝɪɢɢ. Ɋɨɞɢɥɫɹ ɜ 1858 ɝ. ɉɨɤɨɧɱɢɥ ɫ ɫɨɛɨɣ ɜ ɡɚɦɤɟ
Ɇɚɣɟɪɥɢɧɝ ɜ ɧɨɱɶ ɫ 29 ɧɚ 30 ɹɧɜɚɪɹ 1889 ɝ.
3
Ȼɚɞ-ɂɲɥɶ. ȼ ɚɜɝɭɫɬɟ 1895 ɝ. ɜ ɷɬɨɦ ɤɭɪɨɪɬɧɨɦ ɦɟɫɬɟɱɤɟ ɫɨɫɬɨɹɥɚɫɶ ɜɫɬɪɟɱɚ ɤɨɪɨɥɹ
Ʉɚɪɥa I ɫ ɢɦɩɟɪɚɬɨɪɨɦ Ɏɪɚɧɰɟɦ ɂɨɫɢɮɨɦ ɢ ɫ ɧɨɜɵɦ ɦɢɧɢɫɬɪɨɦ ɢɧɨɫɬɪɚɧɧɵɯ ɞɟɥ Ⱥɜɫɬɪɨ-
ȼɟɧɝɪɢɢ, ɝɪɚɮɨɦ Ⱥ. Ƚɨɥɭɯɨɜɫɤɢɦ. Ɉɛɫɭɠɞɚɥɨɫɶ ɧɟɫɤɨɥɶɤɨ ɨɫɧɨɜɧɵɯ ɬɟɦ, ɜ ɬɨɦ ɱɢɫɥɟ
ɦɚɤɟɞɨɧɫɤɢɣ ɜɨɩɪɨɫ, ɪɨɫɫɢɣɫɤɨ-ɛɨɥɝɚɪɫɤɢɟ ɨɬɧɨɲɟɧɢɹ ɢ ɩɪɨɛɥɟɦɚ ɬɪɚɧɫɢɥɶɜɚɧɫɤɢɯ ɪɭɦɵɧ.
4
Ⱦɟɡɺ Ȼɚɧɮɢ (1843–1911). ɉɪɟɦɶɟɪ-ɦɢɧɢɫɬɪ ȼɟɧɝɪɢɢ ɫ 1895 ɩɨ 1899 ɝ.
5
ɂɦɟɟɬɫɹ ɜ ɜɢɞɭ ɜɨɣɧɚ 1877–1878 ɝɝ.
Bucureúti, 21 septembrie 1896, nr. 34. Fonton către contele Lamsdorff
LuminăĠiei Sale, Contelui V.N. Lamsdorff
Stimate Domnule, Conte, Vladimir Nikolaevici,

În raportul meu anterior din data de astăzi, eu am adus la cunoútinĠa
LuminăĠiei Voastre detalii despre sosirea în România a împăratului Franz Josef,
care a avut loc recent.
În ceea ce priveúte semnificaĠia acestei vizite, consider de datoria mea
să prezint relatarea de mai jos:
În timp ce regele, în luna iulie a anului curent, în timpul unei conversaĠii
cu mine, a afirmat că această vizită reprezintă îndeplinirea unei promisiuni,
făcute mai demult de către împărat, de a-i fi oaspete la castelul Peleú, care a fost
deja vizitat acum câĠiva ani de împărăteasa Elisabeta1 úi de răposatul arhiduce
Rudolf2, presa de aici, pe parcursul a mai mult de o săptămână deja, discută
insistent despre importanĠa enormă a acestei călătorii úi, remarcând semnificaĠia
sa politică ieúită din comun, salută caracterul ei paúnic úi amical.
Cu toate acestea, unul dintre ziare úi-a exprimat opinia că, în cazul unor
posibile evenimente în Orient, românii nu vor rămâne singuri.
Acest punct de vedere nu este, poate, doar o interpretare arbitrară a unui

ziar. Nu demult încă, după restabilirea relaĠiilor noastre cu Bulgaria, aúa cum am
raportat ministerului imperial, cei de aici se simĠeau totalmente izolaĠi, iar aceste
temeri mi-au fost exprimate chiar úi de anumiĠi oameni politici proeminenĠi.
AdmiĠând că această vizită nu este completamente străină de dorinĠa de
a împlini o acĠiune dictată de politeĠe, nu putem să nu recunoaútem că ea are un
caracter politic. Vizita a scos la iveală încercările asidue ale Cabinetului de la
Viena de a atrage deschis România de partea sa, ceea ce este evident în mod
special din următoarele cuvinte rostite de regele Carol cu ocazia unui toast:
„Tânărul Regat priveúte [această întâlnire] cu încredere datorită relaĠiilor
excelente care s-au stabilit între statele noastre”.
Este puĠin probabil că prezenta întâlnire, ca úi întâlnirea de anul trecut
de la Ischl3, va avea drept urmare alăturarea formală a României Triplei AlianĠe
sau semnarea vreunui alt fel de convenĠie militară. Dar este de netăgăduit că
această întâlnire, contribuind la schimbul reciproc de idei úi asigurări mutuale
dintre cele două părĠi, va aprofunda úi mai mult prietenia strânsă dintre ambele
state vecine úi va întări încrederea reciprocă dintre guvernele lor, úi aceasta cu
atât mai mult cu cât domnul Sturdza este bine cunoscut pentru devotamentul său
faĠă de Liga Europei Centrale.
Aici ar fi oportun să menĠionez că deja acum câĠiva ani contele
Kálnoky, într-un discurs Ġinut în Parlamentul comun, a spus despre România că
este primul dintre statele de importanĠă secundară care a căutat să se apropie de
Tripla AlianĠă; că anul trecut Baronul Bánffy 4, în faĠa alegătorilor săi, s-a
exprimat în sensul că maghiarii ar trebui să aibă relaĠii prieteneúti cu românii,
fiindcă România este un prieten úi aproape un aliat al Austro-Ungariei; úi, în
fine, contele Goáuchowski, la ultima úedinĠă a Parlamentului comun, a ridicat în
slăvi, folosind expresii grandilocvente, toate calităĠile merituoase ale guvernului
de aici, recunoscându-i României o semnificaĠie politică deosebită.
În ceea ce îl priveúte pe domnul Sturdza, el úi-a exprimat în faĠa mea, cu
vădită plăcere, bucuria sa cu ocazia sosirii împăratului Franz Josef. El a
subliniat că este doar a doua oară când România se bucură de onoarea de a-l
vedea la ea acasă pe monarhul unei mari puteri, după ce a avut fericirea să se
bucure de prezenĠa neuitatului úi regretatului nostru împărat Alexandru II, în
epoca memorabilă a evenimentelor militare5.
Răspunzând aluziei mele că unele ziare au început să vorbească, în
prezent, despre alipirea formală a României la Tripla AlianĠă sau, cel puĠin,
despre încheierea de către ea a unei convenĠii militare cu Austro-Ungaria,
ministrul Afacerilor Externe m-a asigurat că aceste zvonuri nu au absolut nici
un fundament úi că vizita lui Franz Josef nu a avut în vedere nimic de felul
acesta, ci ar reprezenta doar o dovadă a relaĠiilor amicale.
Consider că nu ar fi de prisos să relatez zvonul, conform căruia, după ce
a fost comunicată, de către trimisul austro-ungar aflat la curtea de aici, invitaĠia
adresată regelui Carol de a participa la deschiderea oficială a canalului PorĠilor
de Fier, aici a fost exprimată speranĠa că împăratul Franz Josef, aflându-se chiar
la graniĠa României, nu va refuza să îl viziteze pe Rege în capitala acestuia.
Dacă zvonul amintit mai sus nu este lipsit de un anumit temei, atunci ar
fi firesc să presupunem că această declaraĠie a fost făcută sub impresia acelui
sentiment de singurătate úi îngrijorare, asupra căruia am atras atenĠia mai sus.
Vă rog să primiĠi, stimate domn, asigurări ale deosebitului meu respect
úi neschimbatului meu devotament. N. Fonton.
1
Elisabeta de Wittelsbach (Sisi), ducesă de Bavaria.
2
Născut în 1858. Principe moútenitor al Imperiului Habsburgic. S-a sinucis în castelul
Mayerling în noaptea de 29 spre 30 ianuarie 1889.
3
Bad-Ischl. În august 1895, în această staĠiune balneară, regele Carol I a avut o
întrevedere cu împăratul Franz Josef úi cu noul ministru de externe al Austro-Ungariei, contele
Goáuchowski. S-au discutat mai multe chestiuni: problema macedoneană, relaĠiile ruso-bulgare úi
problema românilor din Transilvania.
4
DezsĘ Bánffy (1843-1911). Prim-ministru al Ungariei între 1895 úi 1899.
5
În timpul războiului din 1877-1878.
67
Ȼɭɯɚɪɟɫɬ, 21 ɫɟɧɬɹɛɪɹ 1896 ɝ. Ɏɨɧɬɨɧ – ɝɪɚɮɭ Ʌɚɦɫɞɨɪɮɭ
ɑɚɫɬɧɨɟ ɢ ɞɨɜɟɪɢɬɟɥɶɧɨɟ

Ȼɟɫɟɞɭɹ ɫɨ ɦɧɨɸ ɧɚ ɞɧɹɯ ɨ ɩɨɫɥɟɞɧɢɯ ɤɨɧɫɬɚɧɬɢɧɨɩɨɥɶɫɤɢɯ
ɫɨɛɵɬɢɹɯ, ɝɨɫɩɨɞɢɧ ɋɬɭɪɞɡɚ ɤɨɫɧɭɥɫɹ ɬɚɤɠɟ Ɇɚɤɟɞɨɧɢɢ ɢ ɜɨɠɞɟɥɟɧɢɣ,
ɤɨɢɯ ɨɧɚ ɫɥɭɠɢɬ ɩɪɟɞɦɟɬɨɦ.
ɉɨ ɷɬɨɦɭ ɩɨɜɨɞɭ ɨɧ ɦɧɟ ɫɤɚɡɚɥ, ɱɬɨ ɧɢɱɬɨ ɧɟ ɦɨɠɟɬ ɛɵɬɶ ɦɟɧɟɟ
ɫɩɪɚɜɟɞɥɢɜɵɦ, ɱɟɦ ɩɪɢɩɢɫɵɜɚɟɦɵɟ Ɋɭɦɵɧɢɢ ɜɢɞɵ ɧɚ ɷɬɭ ɨɛɥɚɫɬɶ, ɱɬɨ
ɟɞɢɧɫɬɜɟɧɧɨɟ, ɤ ɱɟɦɭ ɡɞɟɫɶ ɫɬɪɟɦɹɬɫɹ, ɷɬɨ ɬɨ, ɱɬɨɛɵ ɦɚɤɟɞɨɧɫɤɢɟ ɪɭɦɵɧɵ
ɫɨɯɪɚɧɢɥɢ ɫɜɨɸ ɧɚɪɨɞɧɨɫɬɶ ɢ ɹɡɵɤ, ɢ ɱɬɨ ɬɚɤɨɜɚ ɟɫɬɶ ɰɟɥɶ ɞɚɪɭɟɦɵɯ
ɦɚɤɟɞɨɧɫɤɢɦ ɭɱɢɥɢɳɚɦ ɜɨɫɩɨɫɨɛɥɟɧɢɣ, ɢ ɱɬɨ ɧɢɱɟɝɨ ɢɧɨɝɨ ɡɞɟɫɶ ɧɟ
ɞɨɦɨɝɚɸɬɫɹ.
ɉɪɟɞɲɟɫɬɜɭɸɳɟɟ ɞɚɥɨ ɦɧɟ ɫɥɭɱɚɣ ɧɚɩɪɚɜɢɬɶ ɧɚɲɭ ɛɟɫɟɞɭ ɤ
ɧɟɤɨɬɨɪɵɦ ɩɨɞɪɨɛɧɨɫɬɹɦ, ɫɨɨɛɳɺɧɧɵɦ ɝɨɫɩɨɞɢɧɨɦ ɑɚɪɵɤɨɜɵɦ 30ɝɨ ɢɸɧɹ
ɩɨ ɩɨɜɨɞɭ Ɇɚɤɟɞɨɧɢɢ. Ɍɳɚɬɟɥɶɧɨ ɢɯ ɢɡɦɟɧɢɜ ɢ ɫɤɪɵɜ ɨɬ ɝɨɫɩɨɞɢɧɚ
ɋɬɭɪɞɡɵ ɩɪɨɢɫɯɨɠɞɟɧɢɟ ɩɪɟɞɩɨɥɨɠɟɧɢɣ, ɤɚɫɚɸɳɢɯɫɹ ɡɚɞɭɦɚɧɧɨɝɨ
Ɋɭɦɵɧɢɟɣ ɩɨ ɨɬɧɨɲɟɧɢɸ ɤ Ȼɨɥɝɚɪɢɢ ɩɨɥɨɠɟɧɢɹ ɜ ɫɥɭɱɚɟ ɜɬɨɪɠɟɧɢɹ
ɤɧɹɠɟɫɤɢɯ ɜɨɣɫɤ ɜ Ɇɚɤɟɞɨɧɢɸ, ɹ ɩɪɟɞɫɬɚɜɢɥ, ɛɭɞɬɨ ɜɨ ɜɪɟɦɹ ɦɨɟɝɨ
ɩɨɫɥɟɞɧɟɝɨ ɨɬɩɭɫɤɚ ɞɨ ɦɟɧɹ ɞɨɲɥɢ ɢɡ ɧɟɨɮɢɰɢɚɥɶɧɵɯ ɢɫɬɨɱɧɢɤɨɜ ɫɥɭɯɢ,

ɫɨɝɥɚɫɧɨ ɤɨɢɦ, ɜ ɷɬɨɦ ɫɥɭɱɚɟ ɪɭɦɵɧɵ ɧɚɦɟɪɟɜɚɥɢɫɶ ɛɵ ɜɨɣɬɢ ɜ Ȼɨɥɝɚɪɢɸ
ɢ ɩɨɬɪɟɛɨɜɚɬɶ ɥɢɧɢɸ Ɋɭɳɭɤ–ȼɚɪɧɚ, ɤɚɤ ɜɨɡɦɟɳɟɧɢɟ ɡɚ ɩɪɢɨɛɪɟɬɟɧɢɹ
ɛɨɥɝɚɪ ɜ Ɇɚɤɟɞɨɧɢɢ.
Ƚɨɫɩɨɞɢɧ ɋɬɭɪɞɡɚ ɜɨɫɫɬɚɥ ɩɪɨɬɢɜ ɬɚɤɨɜɨɝɨ ɧɚɝɨɜɨɪɚ, ɧɚɫɬɚɢɜɚɹ ɧɚ
ɬɨɦ, ɱɬɨ Ɋɭɦɵɧɢɹ ɧɢɤɨɝɞɚ ɧɟ ɫɨɡɞɚɜɚɥɚ ɡɚɬɪɭɞɧɟɧɢɣ ɜɟɥɢɤɢɦ ɞɟɪɠɚɜɚɦ,
ɱɬɨ ɧɢ ɜ ɤɚɤɨɦ ɫɥɭɱɚɟ ɧɚɫɬɨɹɳɟɟ ɩɪɚɜɢɬɟɥɶɫɬɜɨ, ɢ, ɤɨɧɟɱɧɨ, ɧɢɤɚɤɨɟ
ɞɪɭɝɨɟ, ɛɪɨɫɹɬɫɹ ɜ ɩɨɞɨɛɧɭɸ ɡɚɬɟɸ, ɱɬɨ ɟɞɢɧɫɬɜɟɧɧɨɟ, ɱɟɝɨ ɡɞɟɫɶ ɠɟɥɚɸɬ,
ɟɫɬɶ ɫɨɯɪɚɧɟɧɢɟ status quo ɧɚ ɩɨɥɭɨɫɬɪɨɜɟ, ɧɨ ɱɬɨ ɜ ɫɥɭɱɚɟ ɧɚɪɭɲɟɧɢɹ
ɨɧɨɝɨ Ɋɭɦɵɧɢɹ ɜɨɡɡɨɜɺɬ ɤ ɜɟɥɢɤɢɦ ɞɟɪɠɚɜɚɦ, ɤɨɢɦ ɛɚɥɤɚɧɫɤɢɟ
ɝɨɫɭɞɚɪɫɬɜɚ ɨɛɹɡɚɧɵ ɧɚɫɬɨɹɳɢɦ ɩɨɥɨɠɟɧɢɟɦ ɜɟɳɟɣ.
ɑɬɨ ɠɟ ɤɚɫɚɟɬɫɹ ɩɪɟɞɩɪɢɧɹɬɨɣ ɦɢɧɭɜɲɢɦ ɥɟɬɨɦ ɨɮɢɰɟɪɚɦɢ
ɪɭɦɵɧɫɤɨɝɨ Ƚɟɧɟɪɚɥɶɧɨɝɨ ɲɬɚɛɚ ɩɨɟɡɞɤɢ ɜɞɨɥɶ ɝɪɚɧɢɰɵ Ⱦɨɛɪɭɞɠɢ, ɬɨ
ɦɢɧɢɫɬɪ ɦɧɟ ɫɤɚɡɚɥ, ɱɬɨ ɞɟɥɨ ɲɥɨ ɢɫɤɥɸɱɢɬɟɥɶɧɨ ɨ ɜɵɹɫɧɟɧɢɢ ɨɞɧɨɝɨ ɢɡ
ɜɨɩɪɨɫɨɜ ɪɚɡɝɪɚɧɢɱɟɧɢɹ, ɨɫɬɚɜɲɟɝɨɫɹ ɞɨɧɵɧɟ ɧɟɪɚɡɪɟɲɺɧɧɵɦ ɫ ɫɨɫɟɞɧɢɦ
Ʉɧɹɠɟɫɬɜɨɦ ɢ ɨɛ ɨɩɪɟɞɟɥɟɧɢɢ ɬɨɩɨɝɪɚɮɢɱɟɫɤɨɝɨ ɩɨɥɨɠɟɧɢɹ ɨɞɧɨɣ
ɞɟɪɟɜɧɢ, ɨɛɪɚɡɭɸɳɟɣ ɧɵɧɟ ɧɟɣɬɪɚɥɶɧɭɸ ɩɨɥɨɫɭ ɦɟɠɞɭ ɞɜɭɦɹ ɫɬɪɚɧɚɦɢ1.
Ɍɚɤ ɤɚɤ ɛɟɫɟɞɚ ɧɚɲɚ ɩɪɨɢɫɯɨɞɢɥɚ ɭ ɦɟɧɹ, ɬɨ ɝɨɫɩɨɞɢɧ ɋɬɭɪɞɡɚ
ɩɪɟɞɥɨɠɢɥ, ɜ ɛɥɢɠɚɣɲɟɟ ɦɨɺ ɩɨɫɟɳɟɧɢɟ ɦɢɧɢɫɬɟɪɫɬɜɚ, ɭɤɚɡɚɬɶ ɦɧɟ ɧɚ
ɤɚɪɬɟ ɦɟɫɬɧɨɫɬɶ, ɨ ɤɨɟɣ ɢɞɺɬ ɪɟɱɶ.
Ɉɛɴɹɫɧɟɧɢɹ ɝɨɫɩɨɞɢɧɚ ɋɬɭɪɞɡɵ ɜɧɨɜɶ ɩɨɞɤɪɟɩɥɹɸɬ ɭɠɟ
ɨɬɦɟɱɟɧɧɵɟ ɜ ɦɨɢɯ ɞɨɧɟɫɟɧɢɹɯ ɡɞɟɲɧɢɟ ɨɩɚɫɟɧɢɹ ɜɢɞɟɬɶ Ȼɨɥɝɚɪɢɸ
ɭɜɟɥɢɱɢɜɲɟɣɫɹ ɧɚ ɫɱɺɬ Ɇɚɤɟɞɨɧɢɢ.
ɉɨɞɨɛɧɨɟ ɭɜɟɥɢɱɟɧɢɟ ɛɵɥɨ ɛɵ ɩɪɢɡɧɚɧɨ ɩɨɫɹɝɚɬɟɥɶɫɬɜɨɦ ɧɚ
ɭɫɬɚɧɨɜɥɟɧɧɨɟ ɧɵɧɟ ɧɚ ɩɨɥɭɨɫɬɪɨɜɟ ɪɚɜɧɨɜɟɫɢɟ ɢ ɡɞɟɫɶ ɪɚɫɫɱɢɬɵɜɚɸɬ ɧɚ
veto ɞɟɪɠɚɜ, ɩɨɞɩɢɫɚɜɲɢɯ Ȼɟɪɥɢɧɫɤɢɣ ɞɨɝɨɜɨɪ, veto, ɤɨɬɨɪɨɟ ɨɫɬɚɧɨɜɢɥɨ
ɛɵ ɬɚɤɨɝɨ ɪɨɞɚ ɩɨɩɵɬɤɭ.
Ɋɟɜɧɢɜɨɫɬɶ ɪɭɦɵɧ ɩɨ ɨɬɧɨɲɟɧɢɸ ɤ ɧɟɩɪɢɤɨɫɧɨɜɟɧɧɨɫɬɢ status quo,
ɤɨɧɟɱɧɨ, ɧɟ ɜɵɡɜɚɧɚ ɢɯ ɱɭɜɫɬɜɨɦ ɭɜɚɠɟɧɢɹ ɤ ɦɟɠɞɭɧɚɪɨɞɧɵɦ
ɩɨɫɬɚɧɨɜɥɟɧɢɹɦ. ȼ ɧɟɣ ɩɪɨɹɜɥɹɟɬɫɹ ɢɯ ɞɨɦɨɝɚɬɟɥɶɫɬɜɨ ɢɝɪɚɬɶ
ɩɟɪɜɟɧɫɬɜɭɸɳɭɸ ɪɨɥɶ ɧɚ ɩɨɥɭɨɫɬɪɨɜɟ ɢ ɜɡɹɬɶ ɧɚ ɫɟɛɹ ɪɭɤɨɜɨɞɢɬɟɥɶɫɬɜɨ ɫɪɟɞɢ
ɸɧɵɯ ɛɚɥɤɚɧɫɤɢɯ ɝɨɫɭɞɚɪɫɬɜ, ɱɬɨ ɬɚɤ ɹɫɧɨ ɨɛɧɚɪɭɠɢɥɨɫɶ ɩɪɢ ɜɨɡɧɢɤɧɨɜɟɧɢɢ,
ɜ ɢɡɜɟɫɬɧɨɣ ɫɪɟɞɟ, ɦɵɫɥɢ ɨ ɫɨɡɞɚɧɢɢ Ȼɚɥɤɚɧɫɤɨɣ ɤɨɧɮɟɞɟɪɚɰɢɢ.
ȼ ɡɚɤɥɸɱɟɧɢɟ ɞɨɥɝɨɦ ɫɱɢɬɚɸ ɩɪɢɫɨɜɨɤɭɩɢɬɶ, ɱɬɨ ɢɡ ɞɨɫɬɨɜɟɪɧɨɝɨ
ɢɫɬɨɱɧɢɤɚ ɦɧɟ ɢɡɜɟɫɬɧɨ, ɱɬɨ ɜ ɢɧɫɬɪɭɤɰɢɢ, ɞɚɧɧɨɣ ɜɧɨɜɶ ɧɚɡɧɚɱɟɧɧɨɦɭ
ɪɭɦɵɧɫɤɢɦ ɩɨɫɥɚɧɧɢɤɨɦ ɜ Ʉɨɧɫɬɚɧɬɢɧɨɩɨɥɟ, ɝɨɫɩɨɞɢɧɭ Ⱦɠɭɜɚɪɟ2,
ɜɦɟɧɟɧɨ ɜ ɨɛɹɡɚɧɧɨɫɬɶ ɡɚɜɟɪɢɬɶ ɬɭɪɟɰɤɨɟ ɩɪɚɜɢɬɟɥɶɫɬɜɨ, ɱɬɨ
ɟɞɢɧɫɬɜɟɧɧɨɟ ɠɟɥɚɧɢɟ Ɋɭɦɵɧɢɢ – ɜɢɞɟɬɶ ɧɚɫɬɨɹɳɟɟ ɩɨɥɨɠɟɧɢɟ ɧɚ
ɩɨɥɭɨɫɬɪɨɜɟ ɧɟɢɡɦɟɧɺɧɧɵɦ.
ɉɨɥɶɡɭɸɫɶ ɧɚɫɬɨɹɳɢɦ ɫɥɭɱɚɟɦ, ɱɬɨɛɵ ɩɪɨɫɢɬɶ ȼɚɫ, ɦɢɥɨɫɬɢɜɵɣ
ɝɨɫɭɞɚɪɶ, ɩɪɢɧɹɬɶ ɭɜɟɪɟɧɢɟ ɜ ɨɬɥɢɱɧɨɦ ɩɨɱɬɟɧɢɢ ɢ ɬɚɤɨɜɨɣ ɠɟ
ɩɪɟɞɚɧɧɨɫɬɢ. ɇ. Ɏɨɧɬɨɧ.
1
Ⱦɟɣɫɬɜɢɬɟɥɶɧɨ, ɩɨɫɥɟ 1878 ɝ. ɦɟɠɞɭ ɪɭɦɵɧɫɤɢɦ ɢ ɛɨɥɝɚɪɫɤɢɦ ɩɪɚɜɢɬɟɥɶɫɬɜɚɦɢ
ɜɨɡɧɢɤɥɢ ɪɚɡɧɨɝɥɚɫɢɹ ɢɡ-ɡɚ ɞɟɦɚɪɤɚɰɢɢ ɦɨɪɫɤɨɣ ɢ ɫɭɯɨɩɭɬɧɨɣ ɝɪɚɧɢɰɵ. Ⱦɚɧɧɵɣ ɤɨɧɮɥɢɤɬ
ɛɭɞɟɬ ɪɚɡɪɟɲɟɧ ɥɢɲɶ ɜ 1908 ɝ., ɩɨɫɥɟ ɩɨɞɩɢɫɚɧɢɹ ɤɨɧɜɟɧɰɢɢ ɨ ɞɟɦɚɪɤɚɰɢɢ ɪɟɱɧɨɣ ɝɪɚɧɢɰɵ
ɩɨ Ⱦɭɧɚɸ. ɋɦ.: Buúă D. Modificări politico-teritoriale în sud-estul Europei între Congresul de la
Berlin úi Primul război mondial 1878-1914. Bucureúti, 2003.
2
Ɍɪɚɧɞɚɮɢɪ Ⱦɠɭɜɚɪɚ (1856–1935), ɩɪɨɮɟɫɫɢɨɧɚɥɶɧɵɣ ɞɢɩɥɨɦɚɬ. Ȼɵɥ
ɩɨɥɧɨɦɨɱɧɵɦ ɩɨɫɥɚɧɧɢɤɨɦ Ɋɭɦɵɧɢɢ ɜ Ʉɨɧɫɬɚɧɬɢɧɨɩɨɥɟ ɜ 1896–1899 ɝɝ. ɉɨɞɪɨɛɧɨɫɬɢ ɟɝɨ
ɛɢɨɝɪɚɮɢɢ, ɜ ɬɨɦ ɱɢɫɥɟ ɜɨɫɩɨɦɢɧɚɧɢɹ ɨ ɩɟɪɢɨɞɟ, ɩɪɨɜɟɞɟɧɧɨɦ ɜ ɫɬɨɥɢɰɟ Ɉɫɦɚɧɫɤɨɣ
ɢɦɩɟɪɢɢ, ɫɦ.: Djuvara T. Misiunile mele diplomatice (1887–1925) / Ed. A. Căpuúan. Iaúi, 2009.
Bucureúti, 21 septembrie 1896. Fonton către contele Lamsdorff
Personal úi confidenĠial

În timpul unei conversaĠii avute cu mine zilele acestea despre ultimele
evenimente din Constantinopol, domnul Sturdza s-a referit úi la Macedonia úi,
mai ales, la dorinĠele arzătoare, ale căror obiect este această regiune.
În această privinĠă el mi-a spus că nimic nu poate fi mai puĠin adevărat
úi echitabil decât intenĠiile care i se atribuie României în legătură cu această
regiune, că singurul lucru la care se aspiră aici este ca românii macedoneni să îúi
păstreze specificul lor naĠional úi limba, că acesta este scopul subvenĠiilor
acordate úcolilor macedonene úi că aici nu se cere nimic în afară de asta.
Cele spuse mai sus mi-au oferit ocazia să orientez discuĠia noastră spre
anumite detalii care au fost comunicate de domnul Ciarâkov, pe data de 30 iunie, în
legătură cu Macedonia.
Modificând meticulos conĠinutul acestora úi tăinuind faĠă de domnul
Sturdza provenienĠa presupunerilor referitoare la poziĠia plănuită de România cu
privire la Bulgaria în cazul invaziei trupelor principatului în Macedonia, eu i-am
dat de înĠeles că, în timpul ultimului meu concediu, ar fi ajuns până la mine, din
surse neoficiale, anumite zvonuri conform cărora într-o asemenea eventualitate
românii ar fi intenĠionat să intre în Bulgaria úi să revendice linia Rusciuk – Varna,
în calitate de compensaĠie pentru achiziĠiile bulgarilor din Macedonia.
Domnul Sturdza a protestat energic împotriva unei asemenea calomnii,
insistând pe faptul că România nu a creat niciodată vreo dificultate marilor
puteri, că actualul guvern úi, desigur, nici un alt guvern, nu se vor avânta, în nici
un caz, într-o asemenea tentativă aventuroasă, că singurul lucru care se doreúte
aici este păstrarea statu quo-ului în peninsulă, dar că, în cazul încălcării acestui
statu quo, România va invoca intervenĠia marilor puteri, cărora statele balcanice
le datorează actuala stare de lucruri.
În ceea ce priveúte călătoria întreprinsă vara trecută de către ofiĠerii

Statului Major General Român de-a lungul frontierei Dobrogei, ministrul mi-a
spus că în acest caz era vorba exclusiv despre clarificarea uneia dintre
chestiunile legate de delimitarea frontierei, care rămăsese, până în prezent,
nerezolvată cu principatul vecin úi despre fixarea poziĠiei topografice a unui sat,
care formează actualmente o fâúie neutră între cele două Ġări1.
Deoarece conversaĠia noastră avea loc la mine acasă, domnul Sturdza
mi-a propus ca, în timpul proximei mele vizite la guvern, să îmi indice pe hartă
regiunea despre care este vorba. ExplicaĠiile domnului Sturdza fac să pară, din
nou, úi mai întemeiate temerile de aici de a vedea Bulgaria mărindu-se din
contul Macedoniei, pe care le-am menĠionat deja în rapoartele mele anterioare.
O asemenea mărire teritorială ar fi considerată un atentat asupra
echilibrului stabilit, în acest moment, în peninsulă. Aici se contează mult pe
veto-ul Puterilor semnatare ale Tratatului de la Berlin, un veto, care ar opri orice
încercare de acest fel.
Ataúamentul úi râvna României în raport cu intangibilitatea statu quo-ului
nu este desigur provocată de sentimentul lor de respect faĠă de hotărârile
congreselor internaĠionale. Prin această atitudine se manifestă cerinĠa lor
insistentă de a juca un rol de prim ordin în peninsulă úi de a-úi asuma un rol
conducător printre tinerele state balcanice, ceea ce s-a văzut cu atâta claritate în
momentul apariĠiei, în anumite medii bine cunoscute, a ideii privind crearea
ConfederaĠiei Balcanice.
În concluzie, consider de datoria mea să adaug că am aflat, dintr-o sursă
demnă de încredere, că în instrucĠiunile date domnului Djuvara2, recent numit în
postul de trimis român la Constantinopol, i se fixează ca sarcină de a da
asigurări Guvernului turc că singura dorinĠă a României este ca actuala situaĠie
din peninsulă să rămână neschimbată úi în continuare.
Profit de prezenta ocazie pentru a vă ruga, stimate domn, să primiĠi asi-
gurările deosebitului meu respect úi a neschimbatului meu devotament. N. Fonton.
1
Într-adevăr, după 1878 au existat unele neînĠelegeri între guvernul român úi cel bulgar
în ceea ce priveúte delimitarea frontierei atât pe mare cât úi pe uscat dintre cele două state.
Diferendul avea să fie rezolvat abia în 1908, prin semnarea ConvenĠiei pentru delimitarea
frontierei fluviale pe Dunăre (Daniela Buúă, Modificări politico-teritoriale în sud-estul Europei
între Congresul de la Berlin úi primul război mondial 1878-1914, Bucureúti, 2003).
2
Trandafir Djuvara (1856-1935), diplomat de carieră, a fost ministru plenipotenĠiar al
României la Constantinopol între 1896 úi 1899. Inclusiv pentru perioada petrecută în capitala
Imperiului Otoman, a se vedea: Trandafir G. Djuvara, Misiunile mele diplomatice (1887-1925),
ediĠie îngrijită de Andrei Alexandru Căpuúan, Iaúi, 2009.
68
Ɉɞɧɨ ɩɪɢɥɨɠɟɧɢɟ
Ɉɫɨɛɚɹ ɡɚɦɟɬɤɚ ɤɨɥɥɟɠɫɤɨɝɨ ɫɨɜɟɬɧɢɤɚ Ƚɢɪɫɚ, ɪɨɫɫɢɣɫɤɨɝɨ ɤɨɧɫɭɥɚ ɜ

əɫɫɚɯ, ɨɬ 19 ɫɟɧɬɹɛɪɹ 1896 ɝ.

ɂɦɟɸ ɱɟɫɬɶ ɩɪɟɞɫɬɚɜɢɬɶ ɭ ɫɟɝɨ ɧɚ ɜɨɡɡɪɟɧɢɟ ȼɚɲɟɝɨ ɋɢɹɬɟɥɶɫɬɜɚ
ɨɫɨɛɭɸ ɡɚɩɢɫɤɭ ɤɨɧɫɭɥɚ ɧɚɲɟɝɨ ɜ əɫɫɚɯ, ɤɨɥɥɟɠɫɤɨɝɨ ɫɨɜɟɬɧɢɤɚ Ƚɢɪɫɚ,
ɞɨɫɬɚɜɥɟɧɧɭɸ ɩɪɢ ɞɨɧɟɫɟɧɢɢ ɟɝɨ ɜ ɢɦɩɟɪɚɬɨɪɫɤɭɸ ɦɢɫɫɢɸ ɨɬ 19ɝɨ ɫɟɝɨ
ɫɟɧɬɹɛɪɹ, ʋ 43, ɜ ɤɨɬɨɪɨɣ ɢɦ ɢɡɥɨɠɟɧɵ ɧɚɛɥɸɞɟɧɢɹ ɧɚɞ ɬɟɦ
ɜɩɟɱɚɬɥɟɧɢɟɦ, ɤɨɬɨɪɨɟ ɩɪɨɢɡɜɟɥɨ ɜ ɫɬɪɚɧɟ ɩɨɫɟɳɟɧɢɟ Ɋɭɦɵɧɢɢ
ɢɦɩɟɪɚɬɨɪɨɦ Ɏɪɚɧɰɟɦ ɂɨɫɢɮɨɦ.
ɉɪɢɦɢɬɟ, ɦɢɥɨɫɬɢɜɵɣ ɝɨɫɭɞɚɪɶ, ɭɜɟɪɟɧɢɟ ɜ ɨɬɥɢɱɧɨɦ ɦɨɺɦ
ɩɨɱɬɟɧɢɢ ɢ ɬɚɤɨɜɨɣ ɠɟ ɩɪɟɞɚɧɧɨɫɬɢ. ɇ. Ɏɨɧɬɨɧ.
ɉɪɢɥɨɠɟɧɢɟ:
əɫɫɵ, 19 ɫɟɧɬɹɛɪɹ 1896 ɝ.
ɉɨɫɟɳɟɧɢɟ Ɋɭɦɵɧɢɢ ɩɪɢ ɜɟɫɶɦɚ ɬɨɪɠɟɫɬɜɟɧɧɨɣ ɨɛɫɬɚɧɨɜɤɟ
ɢɦɩɟɪɚɬɨɪɨɦ Ɏɪɚɧɰɟɦ ɂɨɫɢɮɨɦ, ɦɨɧɚɪɯɨɦ ɫɨɫɟɞɧɟɣ ɜɟɥɢɤɨɣ ɞɟɪɠɚɜɵ,
ɫɨɛɵɬɢɟ ɧɟɫɨɦɧɟɧɧɨɣ ɜɚɠɧɨɫɬɢ ɞɥɹ ɦɚɥɟɧɶɤɨɣ ɫɬɪɚɧɵ, ɭɫɢɥɟɧɧɨ
ɞɨɛɢɜɚɸɳɟɣɫɹ ɢɝɪɚɬɶ ɛɨɥɟɟ ɡɚɦɟɬɧɭɸ ɪɨɥɶ ɜ ɟɜɪɨɩɟɣɫɤɨɣ ɩɨɥɢɬɢɤɟ.
ɉɨɧɹɬɧɨ ɩɨɷɬɨɦɭ ɜɨɥɧɟɧɢɟ, ɨɯɜɚɬɢɜɲɟɟ ɜɫɟ, ɛɟɡ ɪɚɡɥɢɱɢɹ, ɩɨɥɢɬɢɱɟɫɤɢɟ
ɫɮɟɪɵ Ɋɭɦɵɧɢɢ, ɡɚɛɵɜɲɢɟ ɧɚ ɜɪɟɦɹ ɜɧɭɬɪɟɧɧɢɟ ɪɚɡɞɨɪɵ ɢ ɟɞɢɧɨɞɭɲɧɨ ɢ
ɜɨɫɬɨɪɠɟɧɧɨ ɩɪɢɜɟɬɫɬɜɭɸɳɢɟ ɩɪɢɛɵɬɢɟ ɜ ɫɬɨɥɢɰɭ ɫɬɪɚɧɵ ɦɚɫɬɢɬɨɝɨ
ɦɨɧɚɪɯɚ, ɢɡɞɚɜɧɚ ɛɥɚɝɨɜɨɥɢɜɲɟɝɨ ɤ ɦɨɥɨɞɨɦɭ ɤɨɪɨɥɟɜɫɬɜɭ, ɭɩɨɪɧɨ, ɫɨ
ɫɜɨɟɣ ɫɬɨɪɨɧɵ, ɬɹɝɨɬɟɜɲɟɦɭ ɤ Ⱥɜɫɬɪɨ-ȼɟɧɝɪɢɢ ɢ ɭɫɦɚɬɪɢɜɚɜɲɟɦɭ ɜ ɬɚɤɨɦ
ɬɹɝɨɬɟɧɢɢ ɡɚɥɨɝ ɫɜɨɟɝɨ ɩɨɥɢɬɢɱɟɫɤɨɝɨ ɩɪɟɭɫɩɟɹɧɢɹ.
Ɉɮɢɰɢɨɡɧɚɹ ɩɪɟɫɫɚ ɧɟ ɛɟɡ ɧɚɩɵɳɟɧɧɨɫɬɢ ɜɨɡɜɟɳɚɟɬ, ɱɬɨ «ɨɱɢ
ɜɫɟɝɨ ɦɢɪɚ ɧɚɩɪɚɜɥɟɧɵ ɜ ɷɬɭ ɦɢɧɭɬɭ ɧɚ ɬɨ, ɱɬɨ ɬɜɨɪɢɬɫɹ ɜ ɫɬɨɥɢɰɟ
Ɋɭɦɵɧɢɢ, ɢ ɱɬɨ ɜɫɺ ɧɚɫɟɥɟɧɢɟ ɫɬɪɚɧɵ, ɤɚɤ ɨɞɢɧ ɱɟɥɨɜɟɤ, ɜ ɪɚɞɨɫɬɧɨɦ
ɜɨɫɬɨɪɝɟ ɫɨɡɧɚɺɬ ɱɟɫɬɶ, ɨɤɚɡɚɧɧɭɸ ɟɦɭ ɦɨɝɭɳɟɫɬɜɟɧɧɵɦ ɦɨɧɚɪɯɨɦ,
ɫɥɚɜɨɸ ɢ ɭɤɪɚɲɟɧɢɟɦ ɧɟ ɬɨɥɶɤɨ ɫɜɨɟɝɨ ɝɨɫɭɞɚɪɫɬɜɚ, ɧɨ ɢ ɜɟɤɚ»1.
Ɂɥɟɣɲɢɟ ɩɪɨɬɢɜɧɢɤɢ ɩɪɟɛɵɜɚɸɳɢɯ ɜ ɞɚɧɧɨɟ ɜɪɟɦɹ ɭ ɜɥɚɫɬɢ
ɥɢɛɟɪɚɥɨɜ, ɠɭɧɢɦɢɫɬɵ, ɧɟ ɨɬɫɬɚɸɬ ɨɬ ɩɨɫɥɟɞɧɢɯ ɜ ɜɵɪɚɠɟɧɢɢ ɜɨɫɬɨɪɝɚ,
ɧɨ ɡɚɫɥɭɝɭ ɫɛɥɢɠɟɧɢɹ Ɋɭɦɵɧɢɢ ɫ Ⱥɜɫɬɪɨ-ȼɟɧɝɪɢɟɣ ɩɪɢɩɢɫɵɜɚɸɬ,
ɝɥɚɜɧɵɦ ɨɛɪɚɡɨɦ, ɫɟɛɟ, ɢ ɩɟɱɚɬɧɵɣ ɨɪɝɚɧ ɢɯ, ɞɨɫɟɥɟ ɨɬɥɢɱɚɜɲɢɣɫɹ
ɫɞɟɪɠɚɧɧɨɫɬɶɸ, ɜ ɫɬɚɬɶɟ, ɩɨɫɜɹɳɺɧɧɨɣ ɨɰɟɧɤɟ ɩɨɥɢɬɢɱɟɫɤɨɝɨ ɡɧɚɱɟɧɢɹ
ɩɨɫɟɳɟɧɢɹ ɢɦɩɟɪɚɬɨɪɚ Ɏɪɚɧɰɚ ɂɨɫɢɮɚ, ɜɩɟɪɜɵɟ ɢ ɤɚɬɟɝɨɪɢɱɟɫɤɢ

ɡɚɹɜɥɹɟɬ, ɱɬɨ ɩɨɫɟɳɟɧɢɟ ɷɬɨ ɫɥɭɠɢɬ ɨɬɤɪɵɬɵɦ ɢ ɹɫɧɵɦ ɩɪɢɡɧɚɧɢɟɦ
ɫɨɜɟɪɲɢɜɲɟɝɨɫɹ ɨɬɧɵɧɟ ɮɚɤɬɚ ɩɪɢɫɬɭɩɥɟɧɢɹ Ɋɭɦɵɧɢɢ ɤ Ɍɪɨɣɫɬɜɟɧɧɨɦɭ
ɫɨɸɡɭ, ɢ ɱɬɨ ɞɨɫɬɢɝɧɭɬɨ ɷɬɨ ɫɨɜɦɟɫɬɧɵɦɢ ɞɪɭɠɧɵɦɢ ɭɫɢɥɢɹɦɢ ɜɫɟɯ
ɜɵɞɚɸɳɢɯɫɹ ɥɢɰ ɜ ɫɬɪɚɧɟ ɩɨɞ ɩɪɨɫɜɟɳɺɧɧɵɦ ɪɭɤɨɜɨɞɫɬɜɨɦ ɤɨɪɨɥɹ Ʉɚɪɥɚ I2.
ɇɟ ɦɟɧɟɟ, ɱɟɦ ɠɭɧɢɦɢɫɬɵ, ɢ ɤɨɧɫɟɪɜɚɬɨɪɵ ɜɫɹɤɢɯ ɨɬɬɟɧɤɨɜ (ɡɚ
ɢɫɤɥɸɱɟɧɢɟɦ, ɛɵɬɶ ɦɨɠɟɬ, ɜɟɫɶɦɚ ɧɟɦɧɨɝɢɯ ɨɬɞɟɥɶɧɵɯ ɥɢɰ, ɤɨɪɟɧɧɵɯ
ɦɨɥɞɚɜɚɧ, ɜɨɨɛɳɟ ɦɚɥɨ ɫɤɥɨɧɧɵɯ ɤ ɨɩɪɟɞɟɥɺɧɧɵɦ ɢ ɩɨɪɵɜɢɫɬɵɦ
ɦɚɧɢɮɟɫɬɚɰɢɹɦ ɜ ɩɨɥɶɡɭ ɬɨɝɨ ɢɥɢ ɞɪɭɝɨɝɨ ɧɚɩɪɚɜɥɟɧɢɹ ɜɧɟɲɧɟɣ
ɩɨɥɢɬɢɤɢ) ɜɨɫɬɨɪɠɟɧɧɨ ɩɪɢɜɟɬɫɬɜɭɸɬ ɩɪɢɟɡɞ ɚɜɫɬɪɢɣɫɤɨɝɨ ɢɦɩɟɪɚɬɨɪɚ,
ɧɚɩɢɪɚɸɬ ɧɚ ɧɟɨɛɯɨɞɢɦɨɫɬɶ ɭɫɬɚɧɨɜɥɟɧɢɹ ɫɚɦɵɯ ɞɪɭɠɟɫɤɢɯ ɨɬɧɨɲɟɧɢɣ
ɧɟ ɬɨɥɶɤɨ ɤ ɚɜɫɬɪɢɣɫɤɨɦɭ, ɧɨ ɢ ɤ ɜɟɧɝɟɪɫɤɨɦɭ ɩɪɚɜɢɬɟɥɶɫɬɜɭ, ɢ ɥɢɲɶ ɧɟ
ɦɨɝɭɬ ɫɤɪɵɬɶ ɞɨɫɚɞɵ ɧɚ ɬɨ, ɱɬɨ ɩɪɚɡɞɧɭɟɦɨɟ ɧɚɫɟɥɟɧɢɟɦ ɫɨɛɵɬɢɟ
ɫɨɜɟɪɲɢɥɨɫɶ ɧɟ ɜ ɛɵɬɧɨɫɬɶ ɢɯ ɭ ɜɥɚɫɬɢ.
Ɉ ɧɚɫɬɪɨɟɧɢɢ ɦɟɥɤɢɯ ɩɨɥɢɬɢɱɟɫɤɢɯ ɩɚɪɬɢɣ ɪɚɞɢɤɚɥɨɜ, ɞɟɦɨɤɪɚɬɨɜ,
ɫɨɰɢɚɥɢɫɬɨɜ ɢ ɬ. ɩ. ɦɧɨɝɨɝɨ ɫɤɚɡɚɬɶ ɧɟ ɩɪɢɯɨɞɢɬɫɹ, ɬɟɦ ɛɨɥɟɟ ɱɬɨ ɩɚɪɬɢɢ
ɷɬɢ ɩɪɟɞɫɬɚɜɥɹɸɬ ɩɨɤɚɦɟɫɬ ɧɢɱɬɨɠɧɭɸ ɜɟɥɢɱɢɧɭ ɢ ɜɥɢɹɧɢɹ ɧɚ ɯɨɞ
ɩɪɚɜɢɬɟɥɶɫɬɜɟɧɧɵɯ ɞɟɥ ɧɟ ɢɦɟɸɬ.
ɑɬɨ ɤɚɫɚɟɬɫɹ ɞɨ ɤɪɟɫɬɶɹɧɫɬɜɚ, ɫɨɫɬɚɜɥɹɸɳɟɝɨ ɝɪɨɦɚɞɧɨɟ
ɛɨɥɶɲɢɧɫɬɜɨ ɜɫɟɝɨ ɧɚɫɟɥɟɧɢɹ ɫɬɪɚɧɵ, ɬɨ ɨɧɨ ɨɬɧɨɫɢɬɫɹ ɫɨɜɟɪɲɟɧɧɨ
ɛɟɡɭɱɚɫɬɧɨ ɤ ɭɫɬɪɨɟɧɧɨɦɭ ɜ ɫɬɨɥɢɰɟ ɩɪɚɡɞɧɟɫɬɜɭ; ɧɟɩɨɞɜɢɠɧɨɟ,
ɦɚɥɨɪɚɡɜɢɬɨɟ ɜɨɨɛɳɟ ɢ ɩɪɢɜɵɤɲɟɟ ɨɞɢɧɚɤɨɜɨ ɩɨɜɢɧɨɜɚɬɶɫɹ, ɜɨ ɜɪɟɦɟɧɚ
ɨɧɵɟ ɬɭɪɟɰɤɢɦ ɫɬɚɜɥɟɧɧɢɤɚɦ, ɚ ɧɵɧɟ ɜɥɚɫɬɹɦ ɧɨɜɟɣɲɟɝɨ ɩɨɲɢɛɚ, ɤɚɤɭɸ
ɛɵ ɩɨɥɢɬɢɱɟɫɤɭɸ ɤɥɢɱɤɭ ɨɧɢ ɧɢ ɧɨɫɢɥɢ, ɨɧɨ ɨɫɬɚɺɬɫɹ ɜ ɫɬɨɪɨɧɟ ɨɬ
ɨɯɜɚɬɢɜɲɟɝɨ ɩɪɚɜɹɳɢɟ ɤɥɚɫɫɵ ɨɠɢɜɥɟɧɢɹ. ɑɭɜɫɬɜɨ ɩɪɢɜɹɡɚɧɧɨɫɬɢ ɤ
ɞɢɧɚɫɬɢɢ ɟɦɭ ɱɭɠɞɨ, ɢ ɟɫɥɢ ɩɪɟɞɫɬɚɜɥɟɧɢɟ ɨ ɩɨɫɥɟɞɧɟɣ ɨɝɪɚɧɢɱɢɜɚɟɬɫɹ
ɞɥɹ ɧɟɝɨ ɫɜɟɞɟɧɢɹɦɢ, ɱɬɨ ɜ ɫɬɪɚɧɟ ɩɨɫɬɚɜɥɟɧ ɧɚ ɰɚɪɫɬɜɨ ɱɭɠɟɡɟɦɟɰ, ɬɨ ɢ
ɟɫɬɟɫɬɜɟɧɧɨ ɪɚɜɧɨɞɭɲɢɟ, ɫ ɤɨɬɨɪɵɦ ɨɧ ɨɬɧɨɫɢɬɫɹ ɤ ɫɜɢɞɚɧɢɸ ɦɨɧɚɪɯɨɜ ɢ
ɤ ɜɵɬɟɤɚɸɳɟɣ ɨɬɫɸɞɚ ɩɨɥɢɬɢɱɟɫɤɨɣ ɪɨɥɢ Ɋɭɦɵɧɢɢ.
ɇɨ ɜ ɫɤɨɪɨɫɩɟɥɨɦ ɢ ɢɦɟɸɳɟɦ ɫɬɨɥɶ ɦɚɥɨ ɫɨɛɫɬɜɟɧɧɨɣ
ɢɫɬɨɪɢɱɟɫɤɨɣ ɩɨɞɝɨɬɨɜɤɢ ɝɨɫɭɞɚɪɫɬɜɟ ɤɚɤ Ɋɭɦɵɧɢɹ, ɧɚɪɨɞɧɵɟ ɦɚɫɫɵ ɩɨɤɚ
ɜ ɫɱɺɬ ɧɟ ɢɞɭɬ, ɢ ɜɚɠɧɨ ɥɢɲɶ ɡɧɚɬɶ ɢɫɬɢɧɧɨɟ ɧɚɫɬɪɨɟɧɢɟ ɢ ɡɚɦɵɫɥɵ
ɩɪɚɜɹɳɢɯ ɤɥɚɫɫɨɜ; ɧɟɫɨɦɧɟɧɧɨɟ ɱɭɜɫɬɜɨ ɟɞɢɧɨɞɭɲɧɨɝɨ ɭɞɨɜɥɟɬɜɨɪɟɧɢɹ, ɫ
ɤɨɬɨɪɵɦ ɩɨɫɥɟɞɧɢɟ ɨɬɧɨɫɹɬɫɹ ɤ ɩɪɢɟɡɞɭ ɢɦɩɟɪɚɬɨɪɚ Ɏɪɚɧɰɚ ɂɨɫɢɮɚ, ɤɚɤ ɤ
ɫɨɛɵɬɢɸ, ɢɦɟɸɳɟɦɭ ɞɚɬɶ ɪɟɲɢɬɟɥɶɧɨɟ ɢ ɠɟɥɚɧɧɨɟ ɧɚɩɪɚɜɥɟɧɢɟ ɜɧɟɲɧɟɣ
ɩɨɥɢɬɢɤɢ Ɋɭɦɵɧɢɢ, ɜɵɧɭɠɞɚɟɬ ɧɚɫ ɫ ɧɟɤɨɬɨɪɵɦ ɜɧɢɦɚɧɢɟɦ ɨɬɧɟɫɬɢɫɶ ɤ
ɜɨɩɪɨɫɭ ɨ ɬɨɦ, ɱɟɝɨ ɦɵ ɞɨɥɠɧɵ ɨɠɢɞɚɬɶ ɢ, ɛɵɬɶ ɦɨɠɟɬ, ɜ ɧɟɞɚɥɺɤɨɦ
ɛɭɞɭɳɟɦ ɨɬ ɧɟɛɨɥɶɲɨɣ ɫɬɪɚɧɵ, ɧɚɦɢ ɠɟ ɩɪɢɡɜɚɧɧɨɣ ɤ ɫɚɦɨɫɬɨɹɬɟɥɶɧɨɣ
ɠɢɡɧɢ ɢ ɜ ɨɬɧɨɲɟɧɢɹɯ ɤɨɬɨɪɨɣ ɤ Ɋɨɫɫɢɢ, ɜ ɨɫɨɛɟɧɧɨɫɬɢ ɫɨ ɜɪɟɦɟɧɢ
ɧɚɢɛɨɥɶɲɢɯ ɟɺ, Ɋɭɦɵɧɢɢ, ɭɫɩɟɯɨɜ, ɬ.ɟ. ɫ ɷɩɨɯɢ ɜɨɣɧɵ 1877-78 ɝɨɞɚ,
ɩɪɨɝɥɹɞɵɜɚɟɬ, ɟɫɥɢ ɧɟ ɩɪɟɨɛɥɚɞɚɟɬ, ɱɭɜɫɬɜɨ, ɤɨɬɨɪɨɟ ɜɟɪɧɟɟ ɜɫɟɝɨ
ɨɛɨɡɧɚɱɢɬɶ ɜɵɪɚɠɟɧɢɟɦ «la haine de l’obligé».
ɋɨɛɫɬɜɟɧɧɨ ɝɨɜɨɪɹ, ɜ Ɋɭɦɵɧɢɢ ɩɨɥɢɬɢɱɟɫɤɢɯ ɩɚɪɬɢɣ, ɪɟɡɤɨ
ɨɬɥɢɱɚɸɳɢɯɫɹ ɜɨɡɡɪɟɧɢɹɦɢ ɧɚ ɝɨɫɭɞɚɪɫɬɜɟɧɧɵɣ ɫɬɪɨɣ ɢ ɩɪɨɝɪɚɦɦɨɣ
ɞɟɣɫɬɜɢɣ, ɧɟɬ (ɯɚɪɚɤɬɟɪɢɫɬɢɤɚ ɞɟɹɬɟɥɶɧɨɫɬɢ ɬɟɯ ɢɥɢ ɞɪɭɝɢɯ,

ɱɟɪɟɞɭɸɳɢɯɫɹ ɭ ɜɥɚɫɬɢ ɝɪɭɩɩ ɥɸɞɟɣ, ɫɜɹɡɚɧɧɵɯ ɫɤɨɪɟɟ ɨɛɳɧɨɫɬɶɸ
ɥɢɱɧɵɯ ɢɧɬɟɪɟɫɨɜ, ɧɟɠɟɥɢ ɟɞɢɧɨɦɵɫɥɢɟɦ, ɢɡɥɨɠɟɧɚ ɦɧɨɸ ɜ ɩɨɞɪɨɛɧɨɣ
ɡɚɩɢɫɤɟ ɨ ɫɨɜɪɟɦɟɧɧɨɦ ɩɨɥɨɠɟɧɢɢ Ɋɭɦɵɧɢɢ, ɩɪɟɞɫɬɚɜɥɟɧɧɨɣ ɧɚ ɜɨɡɡɪɟɧɢɟ
ɢɦɩɟɪɚɬɨɪɫɤɨɝɨ ɦɢɧɢɫɬɟɪɫɬɜɚ ɜ ɮɟɜɪɚɥɟ 1893 ɝɨɞɚ); ɧɨ ɢɦɟɸɬɫɹ ɞɜɟ
ɤɪɭɩɧɟɣɲɢɯ ɤɚɬɟɝɨɪɢɢ ɥɢɰ ɢɧɬɟɥɥɢɝɟɧɬɧɨɝɨ ɤɥɚɫɫɚ, ɩɨɫɬɨɹɧɧɨ
ɛɨɪɸɳɢɯɫɹ ɢɡ-ɡɚ ɜɥɚɫɬɢ – ɥɢɛɟɪɚɥɨɜ ɢ ɤɨɧɫɟɪɜɚɬɨɪɨɜ. ɉɨɫɥɟɞɧɢɟ ɫɥɵɜɭɬ
ɢ ɭ ɧɚɫ, ɢ ɜ Ɋɭɦɵɧɢɢ, ɫɪɟɞɢ ɫɜɨɢɯ ɩɪɨɬɢɜɧɢɤɨɜ, ɡɚ ɪɭɫɨɮɢɥɨɜ, ɩɪɟɛɵɜɚɧɢɟ
ɤɨɬɨɪɵɯ ɭ ɜɥɚɫɬɢ ɡɧɚɦɟɧɭɟɬ, ɟɫɥɢ ɧɟ ɮɨɪɦɚɥɶɧɨɟ ɫɛɥɢɠɟɧɢɟ ɫ Ɋɨɫɫɢɟɣ, ɬɨ,
ɩɨ ɤɪɚɣɧɟɣ ɦɟɪɟ, ɧɟɤɨɬɨɪɨɟ ɭɞɚɥɟɧɢɟ ɨɬ ɧɚɦɟɱɟɧɧɨɣ ɥɢɛɟɪɚɥɚɦɢ ɰɟɥɢ
ɩɨɞɱɢɧɢɬɶ ɜɧɟɲɧɸɸ ɩɨɥɢɬɢɤɭ Ɋɭɦɵɧɢɢ ɢɫɤɥɸɱɢɬɟɥɶɧɨ ɬɪɟɛɨɜɚɧɢɹɦ,
ɜɵɬɟɤɚɸɳɢɦ ɢɡ ɬɟɫɧɵɯ ɜɡɚɢɦɨɨɬɧɨɲɟɧɢɣ ɫ Ⱥɜɫɬɪɨ-ȼɟɧɝɪɢɟɣ ɢ ɩɪɨɱɢɦɢ
ɫɪɟɞɧɟɟɜɪɨɩɟɣɫɤɢɦɢ ɝɨɫɭɞɚɪɫɬɜɚɦɢ.
Ȼɥɢɠɚɣɲɟɟ ɧɚɛɥɸɞɟɧɢɟ ɧɚɞ ɭɫɥɨɜɢɹɦɢ, ɩɪɢ ɤɨɬɨɪɵɯ
Ɇɢɧɢɫɬɟɪɫɬɜɨ ɩɟɪɟɯɨɞɢɬ ɜ ɬɟɱɟɧɢɟ ɩɨɫɥɟɞɧɢɯ 20 ɥɟɬ ɢɡ ɪɭɤ ɥɢɛɟɪɚɥɨɜ ɤ
ɤɨɧɫɟɪɜɚɬɨɪɚɦ ɢ ɨɛɪɚɬɧɨ, ɩɨɦɨɠɟɬ ɧɚɦ ɜɵɹɫɧɢɬɶ, ɜ ɤɚɤɨɣ ɦɟɪɟ ɪɚɡɧɢɬɫɹ
ɩɨɥɢɬɢɤɚ ɩɨ ɨɬɧɨɲɟɧɢɸ ɤ Ɋɨɫɫɢɢ ɬɟɯ ɢ ɞɪɭɝɢɯ.
ȼ ɬɟɱɟɧɢɟ 12 ɥɟɬ, ɫ 1876 ɩɨ 1888 ɝɨɞ, ɭɩɪɚɜɥɟɧɢɟ ɫɬɪɚɧɨɸ ɛɵɥɨ ɜ ɪɭɤɚɯ
ɥɢɛɟɪɚɥɨɜ-ɤɨɥɥɟɤɬɢɜɢɫɬɨɜ, ɫɩɥɨɱɺɧɧɵɯ ɜ ɫɢɥɶɧɭɸ ɢ ɞɢɫɰɢɩɥɢɧɢɪɨɜɚɧɧɭɸ
ɩɚɪɬɢɸ ɞɢɤɬɚɬɨɪɫɤɢ ɪɚɫɩɨɪɹɠɚɜɲɢɦɫɹ ɜ ɧɟɣ ɩɟɪɜɵɦ ɦɢɧɢɫɬɪɨɦ ɂɨɧɨɦ
Ȼɪɷɬɢɚɧɭ. ɍɦɵɲɥɟɧɧɨ ɫɤɪɵɜ ɨɬ ɝɪɨɦɚɞɧɨɝɨ ɛɨɥɶɲɢɧɫɬɜɚ ɫɜɨɢɯ
ɫɨɨɬɟɱɟɫɬɜɟɧɧɢɤɨɜ ɫɭɳɧɨɫɬɶ ɥɢɱɧɵɯ ɩɟɪɟɝɨɜɨɪɨɜ ɫɜɨɢɯ ɜ Ʌɢɜɚɞɢɢ ɫ
ɢɦɩɟɪɚɬɨɪɨɦ Ⱥɥɟɤɫɚɧɞɪɨɦ II, ɩɟɪɟɝɨɜɨɪɨɜ, ɢɡ ɤɨɬɨɪɵɯ ɹɜɫɬɜɨɜɚɥɨ, ɱɬɨ
ɜɨɫɫɬɚɧɨɜɥɟɧɢɟ ɛɟɫɫɚɪɚɛɫɤɨɣ ɝɪɚɧɢɰɵ ɜ ɬɨɦ ɜɢɞɟ, ɜ ɤɚɤɨɦ ɨɧɚ
ɫɭɳɟɫɬɜɨɜɚɥɚ ɞɨ ɉɚɪɢɠɫɤɨɝɨ ɬɪɚɤɬɚɬɚ, ɫɬɚɧɨɜɢɥɨɫɶ ɩɪɹɦɨɣ ɡɚɞɚɱɟɣ
ɩɪɟɞɫɬɨɹɜɲɟɣ ɜɨɣɧɵ, Ȼɪɷɬɢɚɧɭ ɬɟɦ ɫɚɦɵɦ ɞɚɥ ɩɨɜɨɞ ɪɭɦɵɧɚɦ ɧɟɝɨɞɨɜɚɬɶ
ɧɚ Ɋɨɫɫɢɸ, ɨɛɜɢɧɹɬɶ ɟɺ ɜ ɨɛɦɚɧɟ ɢ ɬ. ɩ. ɂɡɜɟɫɬɧɨ, ɱɬɨ ɫ ɦɨɦɟɧɬɚ
ɨɤɨɧɱɚɧɢɹ ɜɨɟɧɧɵɯ ɞɟɣɫɬɜɢɣ ɢ ɞɨ ɩɚɞɟɧɢɹ Ȼɪɷɬɢɚɧɭ ɩɨɞɝɨɬɨɜɥɟɧɧɨɟ ɢɦ
ɨɛɳɟɫɬɜɟɧɧɨɟ ɦɧɟɧɢɟ Ɋɭɦɵɧɢɢ ɫ ɨɫɨɛɟɧɧɨɸ ɨɡɥɨɛɥɟɧɧɨɫɬɶɸ ɨɬɧɨɫɢɥɨɫɶ
ɤ Ɋɨɫɫɢɢ.
ȼ 1888 ɝɨɞɭ ɞɨɜɟɞɺɧɧɵɟ ɞɨ ɨɬɱɚɹɧɶɹ ɩɪɟɫɥɟɞɨɜɚɧɢɹɦɢ ɫɨ ɫɬɨɪɨɧɵ
ɥɢɛɟɪɚɥɶɧɨɝɨ ɩɪɚɜɢɬɟɥɶɫɬɜɚ ɧɚ ɜɫɟɯ ɩɨɩɪɢɳɚɯ ɨɛɳɟɫɬɜɟɧɧɨɣ ɢ ɱɚɫɬɧɨɣ
ɠɢɡɧɢ (ɚ ɜɨɜɫɟ ɧɟ ɢɡ ɩɨɛɭɠɞɟɧɢɣ ɩɨɥɢɬɢɱɟɫɤɨɝɨ ɫɜɨɣɫɬɜɚ, ɤɚɤ ɧɟɤɨɬɨɪɵɟ
ɞɭɦɚɥɢ) ɤɨɧɫɟɪɜɚɬɨɪɵ ɩɪɨɢɡɜɟɥɢ ɦɹɬɟɠ, ɢ ɤɨɪɨɥɶ Ʉɚɪɥ ɜɵɧɭɠɞɟɧ ɛɵɥ ɢɦ
ɩɟɪɟɞɚɬɶ ɜɥɚɫɬɶ, ɧɟɫɦɨɬɪɹ ɧɚ ɬɨ, ɱɬɨ Ȼɪɷɬɢɚɧɭ ɪɚɫɩɨɥɚɝɚɥ ɩɨɞɚɜɥɹɸɳɢɦ
ɛɨɥɶɲɢɧɫɬɜɨɦ ɢ ɜ ɋɟɧɚɬɟ, ɢ ɜ ɩɚɥɚɬɟ ɞɟɩɭɬɚɬɨɜ. ɍɫɬɪɚɧɺɧɧɵɟ ɨɬ ɜɥɚɫɬɢ
ɥɢɛɟɪɚɥɵ ɝɪɨɦɤɨ ɨɛɜɢɧɢɥɢ ɪɭɫɫɤɨɝɨ ɩɨɫɥɚɧɧɢɤɚ ɜ Ȼɭɯɚɪɟɫɬɟ, ɝɨɮɦɟɣɫɬɟɪɚ
ɏɢɬɪɨɜɨ, ɜ ɭɱɚɫɬɢɢ ɜ ɫɨɜɟɪɲɺɧɧɨɦ ɩɟɪɟɜɨɪɨɬɟ, ɚ ɤɨɧɫɟɪɜɚɬɨɪɨɜ ɜ
ɪɭɫɨɮɢɥɶɫɬɜɟ ɢ ɢɡɦɟɧɟ ɨɬɟɱɟɫɬɜɭ.
ɉɨ ɨɛɧɚɪɨɞɨɜɚɧɢɢ ɫɨɫɬɚɜɚ ɧɨɜɨɝɨ Ɇɢɧɢɫɬɟɪɫɬɜɚ, ɜ ɤɨɬɨɪɨɦ
ɜɵɞɚɸɳɭɸɫɹ ɪɨɥɶ ɢɝɪɚɥɢ ɠɭɧɢɦɢɫɬɵ, ɜɩɟɪɜɵɟ ɜɵɫɬɭɩɢɜɲɢɟ ɨɮɢɰɢɚɥɶɧɨ
ɩɪɢɡɧɚɜɚɟɦɨɸ ɩɚɪɬɢɟɣ ɢ ɝɪɭɩɩɚ ɜɚɥɚɯɫɤɢɯ ɤɨɧɫɟɪɜɚɬɨɪɨɜ (Ʌɚɯɨɜɚɪɢ,
Ɇɚɧɭ, Ʉɚɧɬɚɤɭɡɢɧ ɢ ɞɪ.), ɨɞɢɧ ɢɡ ɹɪɵɯ ɩɨɤɥɨɧɧɢɤɨɜ ɢ ɫɨɬɪɭɞɧɢɤɨɜ
Ȼɪɷɬɢɚɧɭ, Ⱦɦɢɬɪɢɣ ɋɬɭɪɞɡɚ, ɧɵɧɟɲɧɢɣ ɦɢɧɢɫɬɪ-ɩɪɟɡɢɞɟɧɬ, ɩɨɞɩɢɫɚɥɫɹ
ɜɨ ɝɥɚɜɟ ɦɚɧɢɮɟɫɬɚ, ɨɩɭɛɥɢɤɨɜɚɧɧɨɝɨ ɩɚɜɲɟɣ ɩɚɪɬɢɟɣ, ɩɟɪɟɩɨɥɧɟɧɧɨɝɨ

ɫɚɦɵɯ ɜɪɚɠɞɟɛɧɵɯ ɜɨɡɝɥɚɫɨɜ ɩɨ ɚɞɪɟɫɭ Ɋɨɫɫɢɢ.
ɋɨ ɫɜɨɟɣ ɫɬɨɪɨɧɵ, ɜɧɨɜɶ ɫɨɫɬɚɜɥɟɧɧɨɟ ɦɢɧɢɫɬɟɪɫɬɜɨ, ɜɵɲɟɞɲɟɟ ɢɡ
ɝɪɭɩɩɵ ɥɢɰ, ɧɢɤɨɝɞɚ ɫɢɦɩɚɬɢɹɦɢ ɤ Ɋɨɫɫɢɢ ɧɟ ɨɬɥɢɱɚɜɲɢɯɫɹ, ɫɩɟɲɢɥɨ
ɫɬɪɹɯɧɭɬɶ ɫ ɫɟɛɹ ɩɨɞɨɡɪɟɧɢɹ ɜ ɪɭɫɨɮɢɥɶɫɬɜɟ, ɞɥɹ ɱɟɝɨ, ɜ ɜɨɩɪɨɫɚɯ
ɜɧɟɲɧɟɣ ɩɨɥɢɬɢɤɢ ɜɨɫɩɨɥɶɡɨɜɚɥɨɫɶ ɛɨɥɝɚɪɫɤɢɦɢ ɞɟɥɚɦɢ, ɯɨɞ ɤɨɬɨɪɵɯ
ɩɪɢɧɢɦɚɥ ɞɥɹ ɧɚɫ ɜ ɬɭ ɩɨɪɭ ɜɟɫɶɦɚ ɧɟɛɥɚɝɨɩɪɢɹɬɧɵɣ ɨɛɨɪɨɬ. ȼ ɨɞɢɧ ɝɨɥɨɫ
ɫ ɜɟɧɫɤɨɸ ɩɟɱɚɬɶɸ ɪɭɦɵɧɫɤɢɟ ɨɮɢɰɢɨɡɧɵɟ ɨɪɝɚɧɵ ɜɵɪɚɠɚɥɢ ɭɞɢɜɥɟɧɢɟ ɢ
ɨɞɨɛɪɟɧɢɟ ɦɭɠɟɫɬɜɟɧɧɨɦɭ ɧɚɪɨɞɰɭ, ɪɟɲɢɜɲɟɦɭɫɹ ɨɬɫɬɚɢɜɚɬɶ ɫɜɨɸ
ɧɟɡɚɜɢɫɢɦɨɫɬɶ ɧɚɩɟɪɟɤɨɪ ɪɚɡɝɧɟɜɚɧɧɨɣ ɢ ɜɟɱɧɨ ɩɨɫɹɝɚɸɳɟɣ ɧɚ ɫɜɨɛɨɞɭ
ɧɚɪɨɞɨɜ Ȼɚɥɤɚɧɫɤɨɝɨ ɩɨɥɭɨɫɬɪɨɜɚ ɜɟɥɢɤɨɣ ɞɟɪɠɚɜɵ.
Ʉɚɤ ɛɵ ɩɨ ɭɤɚɡɤɟ ɢɡ ȼɟɧɵ ɤɨɧɫɟɪɜɚɬɢɜɧɨɟ ɦɢɧɢɫɬɟɪɫɬɜɨ ɜɨɡɞɜɢɝɥɨ
ɝɨɧɟɧɢɟ ɧɚ ɫɩɚɫɚɜɲɢɯɫɹ ɜ Ɋɭɦɵɧɢɢ ɛɟɝɥɟɰɨɜ, ɢɫɤɚɜɲɢɯ ɫɩɚɫɟɧɢɹ ɨɬ
ɋɬɚɦɛɨɥɨɜɚ, ɛɟɡ ɤɨɥɟɛɚɧɢɹ ɜɨɡɜɪɚɳɚɹ ɢɯ ɧɚ ɛɨɥɝɚɪɫɤɭɸ ɝɪɚɧɢɰɭ;
ɪɭɫɫɤɨɦɭ ɩɨɫɥɚɧɧɢɤɭ ɫ ɛɨɟɦ ɩɪɢɯɨɞɢɥɨɫɶ ɨɬɫɬɚɢɜɚɬɶ ɧɟɜɵɞɚɱɭ ɧɟɤɨɬɨɪɵɯ
ɢɡ ɧɢɯ, ɠɢɡɧɶ ɤɨɬɨɪɵɯ ɛɵɥɚ ɜ ɩɪɹɦɨɣ ɨɩɚɫɧɨɫɬɢ3.
ɇɟɤɨɬɨɪɵɦ ɢɡ ɫɤɪɵɜɲɢɯɫɹ ɜ Ɋɭɦɵɧɢɢ ɪɭɫɫɤɢɯ ɚɧɚɪɯɢɫɬɨɜ ɛɵɥɢ
ɞɚɧɵ ɩɨɥɧɵɟ ɩɪɚɜɚ ɪɭɦɵɧɫɤɨɝɨ ɝɪɚɠɞɚɧɫɬɜɚ4, ɚ ɩɨɝɥɨɳɚɜɲɢɟ ɞɟɫɹɬɤɢ
ɦɢɥɥɢɨɧɨɜ ɮɪɚɧɤɨɜ ɭɤɪɟɩɥɟɧɢɹ ɧɚɱɚɥɢ ɜɨɡɞɜɢɝɚɬɶɫɹ ɫ ɥɢɯɨɪɚɞɨɱɧɨɸ
ɩɨɫɩɟɲɧɨɫɬɶɸ5.
Ɍɚɤɨɜɚ ɛɵɥɚ ɩɟɪɜɨɧɚɱɚɥɶɧɚɹ ɞɟɹɬɟɥɶɧɨɫɬɶ ɧɨɜɨɝɨ ɤɨɧɫɟɪɜɚɬɢɜɧɨɝɨ
ɦɢɧɢɫɬɟɪɫɬɜɚ, ɧɟɫɤɨɥɶɤɨ ɫɦɹɝɱɢɜɲɟɝɨ ɫɜɨɸ ɨɬɤɪɵɬɨ ɪɭɫɨɮɨɛɫɤɭɸ
ɩɨɥɢɬɢɤɭ ɥɢɲɶ ɫ ɩɚɞɟɧɢɟɦ ɦɢɧɢɫɬɪɨɜ Ʌɚɯɨɜɚɪɢ ɢ Ɇɚɧɭ ɢ ɩɨɹɜɥɟɧɢɟɦ ɜɨ
ɝɥɚɜɟ ɟɝɨ ɫɧɚɱɚɥɚ ɝɟɧɟɪɚɥɚ Ɏɥɨɪɟɫɤɭ, ɚ ɡɚɬɟɦ Ʌɚɫɤɷɪɚ Ʉɚɬɚɪɞɠɢɭ.
ȼ ɨɤɬɹɛɪɟ ɦɢɧɭɜɲɟɝɨ ɝɨɞɚ, ɬ.ɟ. ɩɨɱɬɢ ɜɨɫɟɦɶ ɥɟɬ ɫɩɭɫɬɹ ɩɨɫɥɟ
ɩɚɞɟɧɢɹ ɥɢɛɟɪɚɥɨɜ, ɜ ɩɪɚɜɢɬɟɥɶɫɬɜɟ ɨɩɹɬɶ ɩɪɨɢɡɨɲɥɚ ɪɟɡɤɚɹ ɩɟɪɟɦɟɧɚ;
ɤɨɧɫɟɪɜɚɬɨɪɵ ɞɨɥɠɧɵ ɛɵɥɢ ɭɫɬɭɩɢɬɶ ɦɟɫɬɨ ɥɢɛɟɪɚɥɚɦ, ɜɨɠɚɤɭ ɤɨɬɨɪɵɯ,
Ⱦɢɦɢɬɪɢɸ ɋɬɭɪɞɡɟ, ɤɨɪɨɥɶ Ʉɚɪɥ ɩɨɪɭɱɢɥ ɫɨɫɬɚɜɢɬɶ ɧɨɜɨɟ Ɇɢɧɢɫɬɟɪɫɬɜɨ,
ɢɦɟɜɲɟɟ ɜɫɤɨɪɟ ɩɨɫɥɟ ɬɨɝɨ ɪɚɫɩɭɫɬɢɬɶ ɩɚɪɥɚɦɟɧɬ ɢ ɩɪɨɢɡɜɟɫɬɢ ɧɨɜɵɟ
ɜɵɛɨɪɵ.
Ɇɧɨɝɨɥɟɬɧɹɹ ɩɪɚɤɬɢɤɚ ɭɠɟ ɞɚɜɧɨ ɜɵɹɫɧɢɥɚ, ɱɬɨ ɜ Ɋɭɦɵɧɢɢ ɭɫɩɟɯ
ɜɵɛɨɪɨɜ ɨɛɟɫɩɟɱɟɧ ɡɚ ɩɚɪɬɢɟɣ ɭ ɜɥɚɫɬɢ, ɬɚɤ ɤɚɤ ɪɚɡɧɨɫɬɨɪɨɧɧɟɟ ɞɚɜɥɟɧɢɟ
ɚɞɦɢɧɢɫɬɪɚɰɢɢ ɧɚ ɢɡɛɢɪɚɬɟɥɟɣ ɧɢɝɞɟ ɬɚɤ ɧɟ ɜ ɨɛɵɱɚɟ ɢ ɧɟ ɞɟɣɫɬɜɢɬɟɥɶɧɨ,
ɤɚɤ ɡɞɟɫɶ. ȼ ɋɟɧɚɬɟ ɢ ɜ ɉɚɥɚɬɟ ɋɬɭɪɞɡɚ ɩɨɥɭɱɢɥ ɩɨɞɚɜɥɹɸɳɟɟ ɛɨɥɶɲɢɧɫɬɜɨ,
ɢ ɫɬɪɚɧɚ ɫɧɨɜɚ ɨɱɭɬɢɥɚɫɶ ɜ ɪɭɤɚɯ ɥɢɛɟɪɚɥɨɜ-ɤɨɥɥɟɤɬɢɜɢɫɬɨɜ.
Ɉɛɫɬɨɹɬɟɥɶɫɬɜɚ, ɩɪɢ ɤɨɬɨɪɵɯ ɩɪɨɢɡɨɲɥɚ ɩɨɫɥɟɞɧɹɹ ɩɟɪɟɦɟɧɚ,
ɡɚɫɥɭɠɢɜɚɸɬ ɧɟɤɨɬɨɪɨɝɨ ɜɧɢɦɚɧɢɹ, ɬɚɤ ɤɚɤ ɧɟɦɚɥɨ ɫɩɨɫɨɛɫɬɜɭɸɬ
ɜɵɹɫɧɟɧɢɸ ɩɨɫɬɚɜɥɟɧɧɨɝɨ ɧɚɦɢ ɜɨɩɪɨɫɚ.
ɉɪɟɠɞɟ ɜɫɟɝɨ, ɫɥɟɞɭɟɬ ɨɬɦɟɬɢɬɶ, ɱɬɨ ɷɬɚ ɩɟɪɟɦɟɧɚ ɩɪɨɢɡɨɲɥɚ, ɟɫɥɢ
ɧɟ ɧɟɨɠɢɞɚɧɧɨ, ɬɨ, ɜɨ ɜɫɹɤɨɦ ɫɥɭɱɚɟ, ɪɚɧɟɟ, ɱɟɦ ɧɚ ɬɨ ɪɚɫɫɱɢɬɵɜɚɥɢ
ɋɬɭɪɞɡɚ ɢ ɟɝɨ ɫɬɨɪɨɧɧɢɤɢ. Ʌɢɛɟɪɚɥɶɧɚɹ ɨɩɩɨɡɢɰɢɹ, ɩɪɚɜɞɚ, ɭɠɟ ɞɚɜɧɨ
ɜɟɥɚ ɭɩɨɪɧɭɸ ɛɨɪɶɛɭ ɩɪɨɬɢɜ Ʌɚɫɤɷɪɚ Ʉɚɬɚɪɞɠɢɭ ɢ ɟɝɨ ɫɨɬɪɭɞɧɢɤɨɜ, ɢ,
ɧɟɫɨɦɧɟɧɧɨ, ɭɠɟ ɝɨɞɚ ɡɚ ɬɪɢ ɩɟɪɟɞ ɬɟɦ ɤɨɧɫɟɪɜɚɬɨɪɚɦ ɩɪɢɲɥɨɫɶ ɛɵ
ɭɫɬɭɩɢɬɶ ɦɟɫɬɨ ɥɢɛɟɪɚɥɚɦ, ɟɫɥɢ ɛɵ Ʉɚɬɚɪɞɠɢɭ ɧɟ ɩɪɢɡɜɚɥ ɬɨɝɞɚ ɧɚ
ɩɨɦɨɳɶ ɭɫɬɪɚɧɺɧɧɵɯ ɢɦ ɫɧɚɱɚɥɚ ɠɭɧɢɦɢɫɬɨɜ, ɫ Ʉɚɪɩɨɦ ɜɨ ɝɥɚɜɟ. Ɍɚɤɨɟ

ɫɛɥɢɠɟɧɢɟ ɤɨɧɫɟɪɜɚɬɨɪɨɜ ɫ ɠɭɧɢɦɢɫɬɚɦɢ, ɜɫɟɝɞɚ ɞɪɭɝ ɫ ɞɪɭɝɨɦ
ɜɪɚɠɞɨɜɚɜɲɢɦɢ6, ɢɫɤɪɟɧɧɢɦ ɧɢɤɨɝɞɚ ɧɟ ɛɵɥɨ; ɬɟɦ ɧɟ ɦɟɧɟɟ, ɜ ɬɭ ɦɢɧɭɬɭ
ɨɧɨ ɭɫɬɪɚɧɢɥɨ ɨɩɚɫɧɨɫɬɶ ɩɪɢɯɨɞɚ ɤ ɜɥɚɫɬɢ ɥɢɛɟɪɚɥɨɜ. ȼɫɤɨɪɟ, ɜɩɪɨɱɟɦ,
ɫɧɨɜɚ ɩɨɲɥɢ ɪɚɡɞɨɪɵ; ɫɪɟɞɢ ɤɨɧɫɟɪɜɚɬɨɪɨɜ ɩɨɹɜɢɥɢɫɶ ɞɢɫɫɢɞɟɧɬɵ,
ɤɨɬɨɪɵɟ, ɭɩɪɟɤɚɹ ɠɭɧɢɦɢɫɬɨɜ ɜ ɡɚɧɨɫɱɢɜɨɫɬɢ, ɬɪɟɛɨɜɚɥɢ ɨɬ Ʉɚɬɚɪɞɠɢɭ,
ɱɬɨɛɵ ɨɧ ɧɟɩɪɟɦɟɧɧɨ ɫ ɧɢɦɢ ɩɨɪɜɚɥ ɢ ɫɨɫɬɚɜɢɥ ɦɢɧɢɫɬɟɪɫɬɜɨ ɱɢɫɬɨ
ɤɨɧɫɟɪɜɚɬɢɜɧɨɟ. ɀɭɧɢɦɢɫɬɵ, ɫɨ ɫɜɨɟɣ ɫɬɨɪɨɧɵ, ɩɪɟɞɫɬɚɜɥɹɥɢ Ʉɚɬɚɪɞɠɢɭ
ɬɪɟɛɨɜɚɧɢɹ ɜ ɜɨɩɪɨɫɚɯ ɨ ɪɚɡɥɢɱɧɵɯ ɧɚɡɧɚɱɟɧɢɹɯ ɜ ɚɞɦɢɧɢɫɬɪɚɰɢɢ, ɧɚ
ɤɨɬɨɪɵɟ ɩɨɫɥɟɞɧɢɣ ɧɟ ɫɱɢɬɚɥ ɜɨɡɦɨɠɧɵɦ ɫɨɝɥɚɫɢɬɶɫɹ7.
Ʉɨɪɨɱɟ, ɧɟɥɚɞɵ ɜ ɩɪɚɜɢɬɟɥɶɫɬɜɟɧɧɨɦ ɥɚɝɟɪɟ ɞɨɫɬɢɝɥɢ ɤɪɚɣɧɢɯ
ɩɪɟɞɟɥɨɜ; ɦɢɧɢɫɬɪɵ, ɧɟ ɫɯɨɞɢɜɲɢɟɫɹ ɭɠɟ ɧɢ ɧɚ ɨɞɧɨɦ ɧɚɡɧɚɱɟɧɢɢ,
ɩɟɪɟɫɫɨɪɢɥɢɫɶ ɨɤɨɧɱɚɬɟɥɶɧɨ, ɤɨɝɞɚ ɜɨɡɧɢɤɥɨ ɧɚɞɟɥɚɜɲɟɟ ɧɟɨɛɵɱɧɵɣ ɲɭɦ
ɞɟɥɨ, ɩɨ ɫɭɳɟɫɬɜɭ ɜɟɫɶɦɚ ɧɟɡɧɚɱɢɬɟɥɶɧɨɟ, ɨ ɡɥɨɭɩɨɬɪɟɛɥɟɧɢɹɯ
ɚɞɦɢɧɢɫɬɪɚɰɢɢ ɢ ɝɨɪɨɞɫɤɢɯ ɭɩɪɚɜɥɟɧɢɣ ɜ Ƚɚɥɚɰɟ ɢ Ȼɪɷɢɥɟ. Ɇɢɧɢɫɬɪ
ɸɫɬɢɰɢɢ, ɠɭɧɢɦɢɫɬ Ɇɚɪɝɢɥɨɦɚɧ, ɫ ɨɫɨɛɟɧɧɨɸ ɬɹɠɟɫɬɶɸ ɨɛɪɭɲɢɥɫɹ ɧɚ
ɩɪɟɮɟɤɬɚ ɢ ɧɚ ɝɨɪɨɞɫɤɨɝɨ ɝɨɥɨɜɭ Ƚɚɥɚɰɚ, ɫɬɚɜɥɟɧɧɢɤɨɜ Ʉɚɬɚɪɞɠɢɭ;
ɩɨɫɥɟɞɧɢɣ ɫɬɚɥ ɢɯ ɜɵɝɨɪɚɠɢɜɚɬɶ ɢ ɨɬɱɚɫɬɢ ɜ ɬɨɦ ɭɫɩɟɥ. Ʉɚɪɩ, ɤɚɤ ɝɥɚɜɚ
ɠɭɧɢɦɢɫɬɨɜ, ɧɟ ɫɱɺɥ ɜɨɡɦɨɠɧɵɦ ɞɨɥɟɟ ɨɫɬɚɜɚɬɶɫɹ ɜ ɦɢɧɢɫɬɟɪɫɬɜɟ ɢ ɭɲɺɥ
ɜ ɨɬɫɬɚɜɤɭ ɫɨ ɫɜɨɢɦɢ ɟɞɢɧɨɦɵɲɥɟɧɧɢɤɚɦɢ, ɦɢɧɢɫɬɪɚɦɢ ɸɫɬɢɰɢɢ ɢ
ɮɢɧɚɧɫɨɜ; ɫɥɟɞɭɟɬ ɡɚɦɟɬɢɬɶ, ɱɬɨ ɪɚɡɪɵɜ ɫ ɤɚɬɚɪɠɢɫɬɚɦɢ ɨɧ ɫɱɢɬɚɥ
ɧɟɢɡɛɟɠɧɵɦ ɢ ɜɨɫɩɨɥɶɡɨɜɚɥɫɹ ɝɚɥɚɰɤɢɦ ɞɟɥɨɦ, ɭɫɦɨɬɪɟɜ ɜ ɧɺɦ
ɛɥɚɝɨɩɪɢɹɬɧɵɣ ɩɪɟɞɥɨɝ ɤ ɩɨɱɺɬɧɨɦɭ, ɛɭɞɬɨ ɛɵ, ɧɨ, ɜɨ ɜɫɹɤɨɦ ɫɥɭɱɚɟ,
ɬɟɚɬɪɚɥɶɧɨɦɭ ɭɯɨɞɭ, ɢɦɟɜɲɟɦɭ ɩɨɤɨɥɟɛɚɬɶ ɜ ɨɫɧɨɜɚɧɢɢ ɩɨɥɨɠɟɧɢɟ
ɤɨɧɫɟɪɜɚɬɢɜɧɨɝɨ ɦɢɧɢɫɬɟɪɫɬɜɚ. Ɉɧɨ ɞɟɣɫɬɜɢɬɟɥɶɧɨ ɪɚɡɪɭɲɢɥɨɫɶ;
Ʉɚɬɚɪɞɠɢɭ ɨɤɚɡɚɥɫɹ ɜɵɧɭɠɞɟɧɧɵɦ ɩɨɞɚɬɶ ɤɨɥɥɟɤɬɢɜɧɭɸ ɨɬɫɬɚɜɤɭ
ɤɚɛɢɧɟɬɚ, ɧɨ ɩɪɟɞɥɨɠɢɥ ɤɨɪɨɥɸ ɫɜɨɢ ɭɫɥɭɝɢ ɞɥɹ ɫɨɫɬɚɜɥɟɧɢɹ ɧɨɜɨɝɨ
ɦɢɧɢɫɬɟɪɫɬɜɚ ɢɡ ɨɞɧɢɯ ɤɨɧɫɟɪɜɚɬɨɪɨɜ ɢ ɩɪɨɫɢɥ ɞɚɬɶ ɬɚɤɨɦɭ ɦɢɧɢɫɬɟɪɫɬɜɭ
ɪɚɫɩɭɳɟɧɢɟ ɩɚɥɚɬ ɢ ɩɪɨɢɡɜɨɞɫɬɜɨ ɧɨɜɵɯ ɜɵɛɨɪɨɜ. Ʉɨɪɨɥɶ Ʉɚɪɥ ɧɚ ɷɬɨ ɧɟ
ɫɨɝɥɚɫɢɥɫɹ ɢ ɩɨɪɭɱɢɥ ɫɨɫɬɚɜɥɟɧɢɟ ɧɨɜɨɝɨ ɤɚɛɢɧɟɬɚ ɝɥɚɜɚɪɸ ɥɢɛɟɪɚɥɶɧɨɣ
ɨɩɩɨɡɢɰɢɢ, ɞɚɜɧɨ ɢ ɫ ɧɟɬɟɪɩɟɧɢɟɦ ɨɠɢɞɚɜɲɟɣ ɨɱɟɪɟɞɢ ɫɬɚɬɶ
ɪɚɫɩɨɪɹɞɢɬɟɥɶɧɢɰɟɸ ɫɭɞɟɛ Ɋɭɦɵɧɢɢ ɢ ɟɺ ɛɸɞɠɟɬɚ.
Ʌɢɛɟɪɚɥɵ, ɩɨ ɫɨɛɫɬɜɟɧɧɨɦɭ ɢɯ ɩɪɢɡɧɚɧɢɸ, ɧɟ ɨɠɢɞɚɜɲɢɟ ɫɬɨɥɶ
ɛɵɫɬɪɨɣ ɢ ɜ ɨɫɨɛɟɧɧɨɫɬɢ ɫɬɨɥɶ ɛɥɚɝɨɩɪɢɹɬɧɨɣ ɞɥɹ ɧɢɯ ɪɚɡɜɹɡɤɢ
ɦɢɧɢɫɬɟɪɫɤɨɝɨ ɤɪɢɡɢɫɚ, ɨɛɴɹɫɧɢɥɢ ɨɬɤɚɡ ɤɨɪɨɥɹ ɬɟɦ ɨɛɫɬɨɹɬɟɥɶɫɬɜɨɦ, ɱɬɨ
ɨɧ ɭɬɨɦɢɥɫɹ ɢɦɟɬɶ ɞɟɥɨ ɫ ɤɚɛɢɧɟɬɨɦ, ɱɥɟɧɵ ɤɨɬɨɪɨɝɨ ɩɨɫɬɨɹɧɧɨ
ɜɪɚɠɞɨɜɚɥɢ ɞɪɭɝ ɫ ɞɪɭɝɨɦ ɢ ɨɛɪɚɬɢɥɫɹ ɤ ɥɢɛɟɪɚɥɶɧɨɣ ɩɚɪɬɢɢ, ɜɫɟɝɞɚ
ɟɞɢɧɨɞɭɲɧɨɣ, ɩɨɦɢɦɨ ɞɪɭɝɢɯ ɟɺ ɡɚɫɥɭɝ.
ɍɫɬɪɚɧɺɧɧɵɟ ɠɟ ɨɬ ɜɥɚɫɬɢ ɤɨɧɫɟɪɜɚɬɨɪɵ ɭɬɜɟɪɠɞɚɥɢ, ɱɬɨ, ɨɬɤɥɨɧɹɹ
ɧɨɜɭɸ ɩɨɩɵɬɤɭ Ʉɚɬɚɪɞɠɢɭ ɨɛɪɚɡɨɜɚɬɶ ɤɨɧɫɟɪɜɚɬɢɜɧɨɟ Ɇɢɧɢɫɬɟɪɫɬɜɨ,
ɤɨɪɨɥɶ Ʉɚɪɥ ɪɭɤɨɜɨɞɢɥɫɹ ɫɨɨɛɪɚɠɟɧɢɹɦɢ ɜɧɟɲɧɟɣ ɩɨɥɢɬɢɤɢ; ɜ
ɩɪɟɞɜɢɞɟɧɢɢ ɨɫɥɨɠɧɟɧɢɣ ɢ ɩɨɫɬɨɹɧɧɨ ɭɝɪɨɠɚɸɳɟɣ ɜɨɡɦɨɠɧɨɫɬɢ
ɟɜɪɨɩɟɣɫɤɨɣ ɜɨɣɧɵ, ɟɦɭ ɠɟɥɚɬɟɥɶɧɨ ɛɵɥɨ ɢɦɟɬɶ ɩɨɞ ɪɭɤɨɸ ɦɢɧɢɫɬɟɪɫɬɜɨ,
ɛɨɥɟɟ ɫɤɥɨɧɧɨɟ ɛɟɡ ɜɫɹɤɢɯ ɨɝɨɜɨɪɨɤ ɩɪɢɦɤɧɭɬɶ ɤ ɫɨɸɡɭ ɐɟɧɬɪɚɥɶɧɵɯ
ɟɜɪɨɩɟɣɫɤɢɯ ɞɟɪɠɚɜ ɢ ɱɬɨ, ɜɜɢɞɭ ɷɬɨɝɨ, ɨɧ ɜɨɫɩɨɥɶɡɨɜɚɥɫɹ ɫɥɭɱɚɟɦ

ɨɬɞɟɥɚɬɶɫɹ ɨɬ Ʌɚɫɤɷɪɚ Ʉɚɬɚɪɞɠɢɭ, ɱɟɥɨɜɟɤɚ, ɧɚɫɬɪɨɟɧɧɨɝɨ ɨɬɧɸɞɶ ɧɟ
ɜɨɢɧɫɬɜɟɧɧɨ, ɲɟɞɲɟɝɨ ɩɨɪɨɸ ɢ ɜ ɢɡɜɟɫɬɧɵɯ ɩɪɟɞɟɥɚɯ ɧɚɩɟɪɟɤɨɪ ɫɥɢɲɤɨɦ
ɹɫɧɨ ɦɚɧɢɮɟɫɬɢɪɭɟɦɨɣ ɚɜɫɬɪɨɮɢɥɶɫɤɨɣ ɩɨɥɢɬɢɤɟ ɫɜɨɟɝɨ ɦɨɧɚɪɯɚ.
Ʉɚɤ ɛɵ ɬɨ ɧɢ ɛɵɥɨ, ɜɫɥɟɞɫɬɜɢɟ ɥɢ ɬɪɟɛɨɜɚɧɢɣ ɜɧɟɲɧɟɣ ɩɨɥɢɬɢɤɢ,
ɢɥɢ ɠɟ ɜɫɥɟɞɫɬɜɢɟ ɧɟɨɛɯɨɞɢɦɨɫɬɢ ɞɚɬɶ «ɩɨɤɨɪɦɢɬɶɫɹ» ɨɛɟɞɧɟɜɲɟɣ
ɦɧɨɝɨɱɢɫɥɟɧɧɨɣ ɮɚɥɚɧɝɟ ɬɚɤɢɯ ɠɟ ɪɭɦɵɧ, ɫɢɫɬɟɦɚɬɢɱɟɫɤɢ, ɜ ɬɟɱɟɧɢɟ
ɜɨɫɶɦɢ ɥɟɬ, ɭɫɬɪɚɧɺɧɧɵɯ ɨɬ ɜɫɹɤɢɯ ɩɪɚɜɢɬɟɥɶɫɬɜɟɧɧɵɯ ɢ ɨɛɳɟɫɬɜɟɧɧɵɯ
ɞɨɥɠɧɨɫɬɟɣ, ɧɨ ɜɥɚɫɬɶ ɞɨɫɬɚɥɚɫɶ ɩɨɤɥɨɧɧɢɤɭ ɢ ɫɩɨɞɜɢɠɧɢɤɭ Ȼɪɷɬɢɚɧɭ,
Ⱦɢɦɢɬɪɢɸ ɋɬɭɪɞɡɟ, ɜɞɨɯɧɨɜɢɬɟɥɸ ɩɪɨɝɪɚɦɦɵ-ɦɚɧɢɮɟɫɬɚ, ɜ ɤɨɬɨɪɨɦ
ɨɬɱɭɠɞɟɧɢɟ ɨɬ Ɋɨɫɫɢɢ, ɡɥɟɣɲɟɝɨ ɜɪɚɝɚ Ɋɭɦɵɧɢɢ, ɜɨɡɜɨɞɢɥɨɫɶ ɜ ɨɞɧɭ ɢɡ
ɡɚɞɚɱ ɝɨɫɭɞɚɪɫɬɜɟɧɧɨɣ ɠɢɡɧɢ ɫɬɪɚɧɵ.
Ɉɱɟɜɢɞɧɨ, ɱɬɨ ɜɫɬɭɩɢɜ ɫɧɨɜɚ ɜɨ ɜɥɚɫɬɶ, ɋɬɭɪɞɡɚ, ɜɡɹɜɲɢɣ
ɩɨɪɬɮɟɥɶ ɦɢɧɢɫɬɟɪɫɬɜɚ ɢɧɨɫɬɪɚɧɧɵɯ ɞɟɥ, ɞɨɥɠɟɧ ɛɵɥ ɩɪɢɧɟɫɬɢ ɪɭɫɫɤɨɦɭ
ɩɪɚɜɢɬɟɥɶɫɬɜɭ ɧɟɤɨɬɨɪɨɝɨ ɪɨɞɚ ɩɨɜɢɧɧɭɸ ɢ, ɩɭɬɺɦ ɨɛɵɱɧɨɣ ɮɪɚɡɟɨɥɨɝɢɢ,
ɭɜɟɪɢɬɶ ɟɝɨ, ɱɬɨ ɨɧ ɩɪɢɥɨɠɢɬ ɜɫɟ ɭɫɢɥɢɹ ɤ ɭɫɬɚɧɨɜɥɟɧɢɸ ɫɚɦɵɯ
ɞɪɭɠɟɫɤɢɯ ɨɬɧɨɲɟɧɢɣ ɤ ɦɨɝɭɳɟɫɬɜɟɧɧɨɣ ɫɨɫɟɞɧɟɣ ɦɨɧɚɪɯɢɢ, ɱɬɨ ɧɟɥɶɡɹ
ɫɬɚɜɢɬɶ ɜ ɫɬɪɨɤɭ ɜɫɟɝɨ ɬɨɝɨ, ɱɬɨ ɨɧ ɩɪɨɩɨɜɟɞɨɜɚɥ ɩɨɫɥɟɞɧɢɟ ɝɨɞɵ ɜ
ɛɵɬɧɨɫɬɶ ɫɜɨɸ ɜ ɨɩɩɨɡɢɰɢɢ, ɧɟ ɜɫɟɝɞɚ ɪɚɡɛɨɪɱɢɜɨɣ ɜ ɜɵɛɨɪɟ ɫɩɨɫɨɛɨɜ
ɞɨɫɬɢɠɟɧɢɹ ɜɥɚɫɬɢ, ɱɬɨ ɬɚɤɢɟ ɫɩɨɫɨɛɵ ɞɟɥɨ ɨɛɵɱɧɨɟ ɜ ɫɬɪɚɧɚɯ
ɤɨɧɫɬɢɬɭɰɢɨɧɧɵɯ ɢ ɬ.ɞ.
ȼ ɰɢɪɤɭɥɹɪɧɨɣ ɧɨɬɟ ɪɭɦɵɧɫɤɨɝɨ ɦɢɧɢɫɬɪɚ ɢɧɨɫɬɪɚɧɧɵɯ ɞɟɥ
ɩɪɟɞɫɬɚɜɢɬɟɥɹɦ Ɋɭɦɵɧɢɢ ɩɪɢ ɢɧɨɫɬɪɚɧɧɵɯ ɞɜɨɪɚɯ, ɋɬɭɪɞɡɚ ɩɨɫɩɟɲɢɥ
ɩɨɤɚɹɬɶɫɹ ɩɟɪɟɞ Ⱥɜɫɬɪɨ-ȼɟɧɝɪɢɟɣ ɜ ɝɪɨɦɨɧɨɫɧɵɯ ɪɟɱɚɯ, ɩɪɨɢɡɧɟɫɺɧɧɵɯ
ɢɦ ɜ ɩɪɟɞɲɟɫɬɜɨɜɚɜɲɟɦ ɝɨɞɭ ɩɨ ɜɨɩɪɨɫɭ ɨ ɬɪɚɧɫɢɥɶɜɚɧɫɤɢɯ ɪɭɦɵɧɚɯ;
ɤɪɨɦɟ ɬɨɝɨ, ɜ ɞɟɤɥɚɪɚɰɢɢ ɫɜɨɟɣ ɩɟɪɟɞ ɥɢɰɨɦ ɫɨɛɪɚɜɲɟɣɫɹ ɜ əɫɫɚɯ
ɥɢɛɟɪɚɥɶɧɨɣ ɩɚɪɬɢɢ, ɨɧ ɡɚɹɜɢɥ, ɱɬɨ ɜ ɟɝɨ ɧɚɦɟɪɟɧɢɹ ɨɬɧɸɞɶ ɧɟ ɜɯɨɞɢɬ
ɜɦɟɲɢɜɚɬɶɫɹ ɜɨ ɜɧɭɬɪɟɧɧɢɟ ɞɟɥɚ ɫɨɫɟɞɧɟɣ ɞɟɪɠɚɜɵ, ɱɬɨ ɜ ɷɬɨɦ ɡɚɥɨɝ
ɞɪɭɠɟɫɤɢɯ ɫɧɨɲɟɧɢɣ ɫ ɧɟɣ ɢ ɬ.ɩ.
ɇɟɢɡɜɟɫɬɧɨ, ɤɚɤ ɨɬɧɟɫɥɢɫɶ ɜ ɬɭ ɩɨɪɭ ɚɜɫɬɪɨ-ɜɟɧɝɟɪɫɤɢɟ ɩɪɚɜɢɬɟɥɢ
ɤ ɪɚɡɴɹɫɧɟɧɢɹɦ ɋɬɭɪɞɡɵ; ɨɬɧɨɫɢɬɟɥɶɧɨ ɠɟ ɪɭɫɫɤɢɯ ɩɪɚɜɹɳɢɯ ɫɮɟɪ, ɟɞɜɚ
ɥɢ ɦɨɠɧɨ ɫɨɦɧɟɜɚɬɶɫɹ ɜ ɬɨɦ, ɱɬɨ ɨɧɢ ɧɟ ɩɪɢɞɚɥɢ ɫɥɨɜɚɦ ɧɨɜɨɝɨ ɦɢɧɢɫɬɪɚ-
ɩɪɟɡɢɞɟɧɬɚ ɰɟɧɵ ɛɨɥɶɲɟɣ, ɧɟɠɟɥɢ ɬɚ, ɤɨɬɨɪɭɸ ɨɧɢ ɡɚɫɥɭɠɢɜɚɸɬ, ɢ
ɨɬɧɟɫɥɢ ɢɯ ɤ ɨɛɵɱɧɵɦ ɮɪɚɡɚɦ, ɩɨɞɫɤɚɡɵɜɚɟɦɵɦ ɱɭɜɫɬɜɨɦ ɭɞɨɜɨɥɶɫɬɜɢɹ,
ɢɫɩɵɬɵɜɚɟɦɵɦ ɨɬ ɩɪɢɯɨɞɚ ɤ ɜɥɚɫɬɢ ɢ ɫɨɛɥɸɞɟɧɢɟɦ ɭɫɬɚɧɨɜɥɟɧɧɵɯ
ɪɭɬɢɧɨɸ ɞɢɩɥɨɦɚɬɢɱɟɫɤɢɯ ɩɪɢɺɦɨɜ.
Ɂɚ ɜɪɟɦɹ ɞɜɟɧɚɞɰɚɬɢɥɟɬɧɟɝɨ ɫɭɳɟɫɬɜɨɜɚɧɢɹ ɦɢɧɢɫɬɟɪɫɬɜɚ
Ȼɪɷɬɢɚɧɭ, ɜ ɤɨɬɨɪɨɦ ɋɬɭɪɞɡɚ ɛɵɥ ɞɨɜɨɥɶɧɨ ɞɨɥɝɨɟ ɜɪɟɦɹ ɦɢɧɢɫɬɪɨɦ
ɢɧɨɫɬɪɚɧɧɵɯ ɞɟɥ, ɩɨɥɢɬɢɤɚ Ɋɭɦɵɧɢɢ ɩɨ ɨɬɧɨɲɟɧɢɸ ɤ ɧɚɦ ɛɵɥɚ ɨɬɤɪɵɬɨ
ɜɪɚɠɞɟɛɧɨɣ; ɤɨɧɫɟɪɜɚɬɨɪɵ, ɬɨɝɞɚɲɧɹɹ ɨɩɩɨɡɢɰɢɹ, ɫɬɚɪɚɥɢɫɶ ɧɚɫ
ɭɛɟɠɞɚɬɶ, ɱɬɨ ɟɫɥɢ ɨɧɢ ɬɨɥɶɤɨ ɞɨɛɶɸɬɫɹ ɜɥɚɫɬɢ, ɬɨ ɩɟɪɜɵɦ ɞɨɥɝɨɦ
ɨɡɚɛɨɬɹɬɫɹ ɜɨɫɫɬɚɧɨɜɢɬɶ ɞɪɭɠɟɫɤɢɟ ɨɬɧɨɲɟɧɢɹ ɤ Ɋɨɫɫɢɢ ɢ ɬɨɝɞɚ ɡɚ ɧɢɦɢ
ɭɤɪɟɩɢɥɚɫɶ, ɤɚɤ ɨɬɱɚɫɬɢ ɭ ɧɚɫ, ɬɚɤ ɢ ɜ ɫɚɦɨɣ Ɋɭɦɵɧɢɢ, ɥɟɝɟɧɞɚɪɧɚɹ
ɪɟɩɭɬɚɰɢɹ ɪɭɫɨɮɢɥɨɜ.
ɇɨ ɜɨɬ ɨɧɢ ɢ ɭ ɜɥɚɫɬɢ; ɩɪɚɜɞɚ, ɨɧɢ ɧɟ ɨɞɧɢ, ɢɦɢ ɜɡɹɬɵ ɧɚ ɩɨɞɦɨɝɭ

ɠɭɧɢɦɢɫɬɵ, «ɫɨɥɶ ɡɟɦɥɢ ɪɭɦɵɧɫɤɨɣ», ɦɟɧɟɟ ɜɫɟɝɨ ɩɪɢɜɟɪɠɟɧɰɵ ɛɥɢɡɤɨɝɨ
ɨɛɳɟɧɢɹ ɫ Ɋɨɫɫɢɟɣ, ɛɵɫɬɪɨ ɞɨɛɢɜɲɢɟɫɹ, ɩɪɢ ɧɟɝɥɚɫɧɨɣ, ɧɨ ɫɢɥɶɧɨɣ, ɤɚɤ
ɭɬɜɟɪɠɞɚɥɢ, ɩɨɞɞɟɪɠɤɟ ɤɨɪɨɥɹ Ʉɚɪɥɚ, ɩɪɟɨɛɥɚɞɚɸɳɟɝɨ ɡɧɚɱɟɧɢɹ ɜ
ɩɚɪɥɚɦɟɧɬɟ. ɉɨ ɢɯ ɧɚɫɬɨɹɧɢɸ ɛɵɥɢ ɚɫɫɢɝɧɨɜɚɧɵ ɡɧɚɱɢɬɟɥɶɧɵɟ (ɜ ɞɟɫɹɬɤɚɯ
ɦɢɥɥɢɨɧɨɜ) ɤɪɟɞɢɬɵ ɧɚ ɫɤɨɪɟɣɲɟɟ ɫɨɨɪɭɠɟɧɢɟ ɤɪɟɩɨɫɬɟɣ. Ʌɚɫɤɷɪ
Ʉɚɬɚɪɞɠɢɭ, ɦɚɫɬɢɬɵɣ ɜɨɠɞɶ ɱɢɫɬɵɯ (ɜ ɨɬɥɢɱɢɟ ɨɬ ɞɪɭɝɢɯ ɮɪɚɤɰɢɣ
ɩɚɪɬɢɢ) ɤɨɧɫɟɪɜɚɬɨɪɨɜ, ɭɫɬɪɚɧɹɟɬɫɹ ɫɨɜɫɟɦ ɢɡ Ɇɢɧɢɫɬɟɪɫɬɜɚ (1889),
ɜɨɲɟɞɲɟɝɨ ɜ ɫɞɟɥɤɭ ɫ ɠɭɧɢɦɢɫɬɚɦɢ ɝɪɭɩɩɨɸ ɜɵɲɟɭɩɨɦɹɧɭɬɵɯ ɜɚɥɚɯɫɤɢɯ
ɤɨɧɫɟɪɜɚɬɨɪɨɜ, Ʌɚɯɨɜɚɪɢ, Ɇɚɧɭ ɢ ɞɪ., ɤɚɤ ɨɬɤɪɵɬɨ ɩɪɨɬɢɜɹɳɢɣɫɹ
ɫɨɨɪɭɠɟɧɢɸ ɤɪɟɩɨɫɬɟɣ ɢ ɩɨɞɨɡɪɟɜɚɟɦɵɣ ɜ ɫɥɢɲɤɨɦ ɭɫɟɪɞɧɨɦ
ɪɭɫɨɮɢɥɶɫɬɜɟ. ɇɨ ɜɫɤɨɪɟ Ʉɚɬɚɪɞɠɢɭ ɬɨɪɠɟɫɬɜɭɟɬ, ɛɥɚɝɨɞɚɪɹ ɨɬɱɚɫɬɢ
ɫɨɞɟɣɫɬɜɢɸ ɧɟɤɨɬɨɪɵɯ ɥɢɛɟɪɚɥɨɜ-ɞɢɫɫɢɞɟɧɬɨɜ, ɠɭɧɢɦɢɫɬɵ ɨɬɫɬɭɩɚɸɬ ɧɚ
ɫɚɦɵɣ ɡɚɞɧɢɣ ɩɥɚɧ, ɢ ɨɛɪɚɡɨɜɵɜɚɟɬɫɹ ɧɨɜɨɟ Ɇɢɧɢɫɬɟɪɫɬɜɨ ɫ Ʌɚɫɤɷɪɨɦ
Ʉɚɬɚɪɞɠɢɭ ɜɨ ɝɥɚɜɟ. ɇɟ ɩɪɨɯɨɞɢɬ ɧɟɫɤɨɥɶɤɨ ɧɟɞɟɥɶ, ɤɚɤ ɧɨɜɵɣ ɦɢɧɢɫɬɪ-
ɩɪɟɡɢɞɟɧɬ ɫɚɦ ɜɧɨɫɢɬ ɜ ɩɚɥɚɬɭ ɩɪɨɟɤɬ ɦɢɥɥɢɨɧɧɵɯ ɚɫɫɢɝɧɨɜɚɧɢɣ ɧɚ
ɩɪɨɞɨɥɠɟɧɢɟ ɫɨɨɪɭɠɟɧɢɹ ɭɤɪɟɩɥɟɧɢɣ, ɚ ɟɝɨ ɦɢɧɢɫɬɪ ɢɧɨɫɬɪɚɧɧɵɯ ɞɟɥ,
ɤɨɧɫɟɪɜɚɬɨɪ Ʌɚɯɨɜɚɪɢ, ɡɚ ɜɪɟɦɹ ɜɨɫɶɦɢ ɥɟɬ ɪɭɤɨɜɨɞɢɬɟɥɶɫɬɜɚ ɜɧɟɲɧɟɣ
ɩɨɥɢɬɢɤɨɣ ɫɬɪɚɧɵ, ɞɨɫɬɢɝɚɟɬ ɬɟɫɧɨɝɨ ɫɛɥɢɠɟɧɢɹ Ɋɭɦɵɧɢɢ ɫ ɐɟɧɬɪɚɥɶɧɵɦɢ
ɟɜɪɨɩɟɣɫɤɢɦɢ ɞɟɪɠɚɜɚɦɢ, ɜ ɨɫɨɛɟɧɧɨɫɬɢ ɫ Ⱥɜɫɬɪɨ-ȼɟɧɝɪɢɟɣ.
ɂɡ ɩɪɢɜɟɞɺɧɧɨɝɨ ɛɟɝɥɨɝɨ ɩɟɪɟɱɧɹ ɫɨɛɵɬɢɣ, ɨɛɭɫɥɨɜɥɢɜɚɜɲɢɯ ɜ
ɬɟɱɟɧɢɟ ɩɨɫɥɟɞɧɢɯ ɞɜɚɞɰɚɬɢ ɥɟɬ ɩɪɢɫɭɬɫɬɜɢɟ ɭ ɜɥɚɫɬɢ ɬɨɣ ɢɥɢ ɞɪɭɝɨɣ
ɩɚɪɬɢɢ, ɥɟɝɤɨ ɜɵɜɟɫɬɢ ɡɚɤɥɸɱɟɧɢɟ, ɱɬɨ ɧɚɩɪɚɜɥɟɧɢɟ ɜɧɟɲɧɟɣ ɩɨɥɢɬɢɤɢ
Ɋɭɦɵɧɢɢ, ɧɟ ɛɟɡ ɹɫɧɨɫɬɢ ɜɵɪɚɡɢɜɲɟɟɫɹ ɜɨ ɜɫɟɣ ɨɛɫɬɚɧɨɜɤɟ ɬɨɪɠɟɫɬɜɚ
ɩɪɢɺɦɚ ɢɦɩɟɪɚɬɨɪɚ Ɏɪɚɧɰɚ ɂɨɫɢɮɚ, ɜɵɪɚɛɨɬɚɧɨ ɫɨɜɦɟɫɬɧɵɦɢ ɭɫɢɥɢɹɦɢ
ɜɫɟɯ ɢɧɬɟɥɥɢɝɟɧɬɧɵɯ ɫɢɥ ɫɬɪɚɧɵ, ɛɟɡ ɪɚɡɥɢɱɢɹ ɩɚɪɬɢɣ.
Ɍɪɭɞɧɨ ɞɨɥɟɟ ɜɟɪɢɬɶ ɬɨɦɭ, ɱɬɨ ɜ Ɋɭɦɵɧɢɢ ɟɫɬɶ ɪɭɫɨɮɢɥɵ, ɢ ɱɬɨ
ɥɢɲɶ ɥɢɛɟɪɚɥɵ ɧɚɲɢ ɡɚɜɡɹɬɵɟ ɩɪɨɬɢɜɧɢɤɢ. ɂ ɬɟ, ɢ ɞɪɭɝɢɟ ɨɬ ɧɚɫ
ɨɬɤɪɟɳɢɜɚɸɬɫɹ; ɧɨ ɪɚɞɢ ɭɞɨɛɫɬɜɚ ɢ ɭɫɩɟɯɚ ɫɧɨɲɟɧɢɣ, ɛɵɬɶ ɦɨɠɟɬ,
ɩɪɟɞɩɨɱɬɢɬɟɥɶɧɟɟ ɢɦɟɬɶ ɞɟɥɨ ɫ ɨɬɤɪɵɬɵɦɢ ɧɟɞɨɛɪɨɠɟɥɚɬɟɥɹɦɢ, ɧɟɠɟɥɢ ɫ
ɬɟɦɢ, ɤɬɨ, ɝɨɜɨɪɹ ɹɡɵɤɨɦ ɜɨɫɬɨɤɚ, ɜ ɦɟɠɞɭɧɚɪɨɞɧɵɯ ɫɧɨɲɟɧɢɹɯ ɩɨɫɬɨɹɧɧɨ
ɩɪɢɛɟɝɚɟɬ ɤ ɩɪɢɺɦɚɦ, ɫɦɹɝɱɟɧɧɨ ɧɚɡɵɜɚɟɦɵɦ «ɜɢɡɚɧɬɢɣɫɤɢɦɢ».
ɉɪɢɟɡɞ ɜ Ɋɭɦɵɧɢɸ ɢɦɩɟɪɚɬɨɪɚ Ɏɪɚɧɰɚ ɂɨɫɢɮɚ ɢ ɡɧɚɱɟɧɢɟ,
ɤɨɬɨɪɨɟ ɩɪɢɞɚɸɬ ɷɬɨɦɭ ɩɪɢɟɡɞɭ ɫɚɦɢ ɪɭɦɵɧɵ, ɜɟɧɱɚɸɬ ɦɧɨɝɨɥɟɬɧɢɟ ɢ
ɫɨɜɨɤɭɩɧɵɟ ɭɫɢɥɢɹ; ɧɨ ɜɦɟɫɬɟ ɫ ɬɟɦ ɨɧɢ ɩɨɥɚɝɚɸɬ ɩɪɟɞɟɥ ɞɚɥɶɧɟɣɲɟɦɭ
ɫɭɳɟɫɬɜɨɜɚɧɢɸ ɞɜɭɯ ɥɟɝɟɧɞ, ɩɭɫɤɚɟɦɵɯ ɜ ɯɨɞ ɫɚɦɢɦɢ ɪɭɦɵɧɫɤɢɦɢ
ɞɟɹɬɟɥɹɦɢ: ɩɟɪɜɨɣ – ɨ ɪɭɫɨɮɢɥɶɫɬɜɟ ɤɨɧɫɟɪɜɚɬɨɪɨɜ ɢ ɜɬɨɪɨɣ – ɨ ɥɢɱɧɨɣ,
ɧɟ ɫɩɪɚɜɥɹɸɳɟɣɫɹ ɛɭɞɬɨ ɛɵ ɫ ɧɚɫɬɪɨɟɧɢɟɦ ɧɚɫɟɥɟɧɢɹ, ɜɧɟɲɧɟɣ ɩɨɥɢɬɢɤɟ
ɤɨɪɨɥɹ Ʉɚɪɥɚ. ȼ ɷɬɨɦ ɨɬɧɨɲɟɧɢɢ ɦɢɧɭɜɲɢɟ ɛɭɯɚɪɟɫɬɫɤɢɟ ɬɨɪɠɟɫɬɜɚ
ɪɚɫɫɟɹɥɢ ɦɧɨɝɢɟ ɫɨɦɧɟɧɢɹ ɧɟ ɞɥɹ ɨɞɧɢɯ ɬɨɥɶɤɨ ɪɭɦɵɧ.
Ⱥ. Ƚɢɪɫ. əɫɫɵ, 19 ɫɟɧɬɹɛɪɹ 1896 ɝ.
1
Visita împărătească [ɂɦɩɟɪɚɬɨɪɫɤɢɣ ɜɢɡɢɬ] // VoinĠa NaĠională. Bucureúti, 1896.
13(25) sept. Nr. 3522. P. 1. „ɑɟɪɟɡ ɧɟɫɤɨɥɶɤɨ ɞɧɟɣ, ɝɥɚɡɚ ɜɫɟɝɨ ɦɢɪɚ ɛɭɞɭɬ ɧɚɩɪɚɜɥɟɧɵ ɧɚ
ɧɚɲɭ ɫɬɪɚɧɭ, ɧɚ ɟɺ ɫɬɨɥɢɰɭ. ɋɨɛɵɬɢɟ, ɤ ɩɪɚɡɞɧɨɜɚɧɢɸ ɤɨɬɨɪɨɝɨ ɦɵ ɝɨɬɨɜɢɦɫɹ,
ɞɟɣɫɬɜɢɬɟɥɶɧɨ ɩɪɟɜɵɲɚɟɬ ɞɚɠɟ ɱɢɫɬɨ ɧɚɰɢɨɧɚɥɶɧɨɟ ɡɧɚɱɟɧɢɟ, ɤɨɬɨɪɨɟ ɨɧɨ ɢɦɟɟɬ ɞɥɹ ɧɚɫ, ɢ
ɜɨɡɜɵɲɚɟɬɫɹ ɞɨ ɦɚɫɲɬɚɛɨɜ ɫɨɛɵɬɢɹ ɜɫɟɨɛɳɟɝɨ, ɟɜɪɨɩɟɣɫɤɨɝɨ ɡɧɚɱɟɧɢɹ”. ȼ ɬɨɦ ɠɟ ɧɨɦɟɪɟ
ɝɚɡɟɬɵ ɫɦ.: Program pentru primirea MajestăĠii Sale Imperiale úi Regale Francisc Iosef I Împărat
al Austriei úi Rege Apostolic al Ungariei 1896.
2
O vizită imperială [ɂɦɩɟɪɚɬɨɪɫɤɢɣ ɜɢɡɢɬ] // ConstituĠionalul. Bucureúti, 1896.
14(26) sept. Nr. 2099. P. 1. „Ⱦɥɹ ɧɚɫ ɷɬɨɬ ɜɢɡɢɬ ɧɟ ɹɜɥɹɟɬɫɹ ɥɢɲɶ ɚɤɬɨɦ ɜɟɠɥɢɜɨɫɬɢ,
ɩɪɨɹɜɥɟɧɧɵɦ ɝɨɫɭɞɚɪɟɦ ɜɟɥɢɤɨɣ ɢɦɩɟɪɢɢ ɩɨ ɨɬɧɨɲɟɧɢɸ ɤ ɝɨɫɭɞɚɪɸ ɦɚɥɟɧɶɤɨɝɨ
ɤɨɪɨɥɟɜɫɬɜɚ, ɨɧ ɬɚɤɠɟ ɹɜɥɹɟɬɫɹ ɬɨɪɠɟɫɬɜɟɧɧɵɦ ɩɨɞɬɜɟɪɠɞɟɧɢɟɦ ɞɨɛɪɨɝɨ ɫɨɫɟɞɫɬɜɚ ɦɟɠɞɭ
Ⱥɜɫɬɪɨ-ȼɟɧɝɪɢɟɣ ɢ Ɋɭɦɵɧɢɟɣ, ɤɚɤ ɢ ɩɪɚɡɞɧɢɱɧɵɦ ɩɪɢɡɧɚɧɧɢɟɦ ɩɨɥɨɠɟɧɢɹ, ɤɨɬɨɪɨɝɨ
ɞɨɛɢɥɨɫɶ ɜ ɟɜɪɨɩɟɣɫɤɨɣ ɫɟɦɶɟ Ɋɭɦɵɧɫɤɨɟ Ʉɨɪɨɥɟɜɫɬɜɨ, ɱɟɪɟɡ ɞɨɥɝɢɟ ɢ ɭɩɨɪɧɵɟ ɬɪɭɞɵ ɜɫɟɯ
ɪɭɤɨɜɨɞɢɬɟɥɟɣ ɷɬɨɣ ɫɬɪɚɧɵ, ɩɨɞ ɦɭɞɪɵɦ ɧɚɩɪɚɜɥɟɧɢɟɦ ɤɨɪɨɥɹ Ʉɚɪɥɚ I; ɷɬɨɬ ɜɢɡɢɬ ɟɫɬɶ ɢ
ɟɳɟ ɤɨɟ-ɱɬɨ, ɚ ɢɦɟɧɧɨ ɩɨɞɬɜɟɪɠɞɟɧɢɟ ɩɟɪɟɞ ɜɫɟɦ ɦɢɪɨɦ, ɱɬɨ Ɋɭɦɵɧɢɹ ɹɜɥɹɟɬɫɹ ɱɟɬɜɟɪɬɵɦ
ɝɨɫɭɞɚɪɫɬɜɨɦ ɜɧɭɬɪɢ ɛɥɚɝɨɞɟɬɟɥɶɧɨɣ Ʌɢɝɢ ɦɢɪɚ, ɫɮɨɪɦɢɪɨɜɚɧɧɨɣ Ɍɪɨɣɫɬɜɟɧɧɵɦ ɫɨɸɡɨɦ”.
3
ɋɦ. ɞɨɤ. ʋ 20 ɨɬ 22 ɢɸɧɹ 1889 ɝ., ʋ 27 ɨɬ 29 ɦɚɹ 1891 ɝ., ʋ 33 ɨɬ 5 ɢɸɧɹ 1892 ɝ.
4
ɋɦ. ɞɨɤ. ʋ 1 ɨɬ 18 ɦɚɹ 1888 ɝ., ʋ 4 ɨɬ 11 ɢɸɧɹ 1888 ɝ., ʋ 6 ɨɬ 22 ɚɜɝɭɫɬɚ 1888 ɝ.,
ʋ 14 ɨɬ 17 ɦɚɪɬɚ 1889 ɝ., ʋ 19 ɨɬ 22 ɢɸɧɹ 1889 ɝ., ʋ 27 ɨɬ 29 ɦɚɹ 1891 ɝ., ʋ 60 ɨɬ
21 ɧɨɹɛɪɹ 1895 ɝ.
5
ɋɦ. ɞɨɤ. ʋ 11 ɨɬ 17 ɦɚɪɬɚ 1889 ɝ., ʋ 13 ɨɬ 17 ɦɚɪɬɚ 1889 ɝ., ʋ 22 ɨɬ 1 ɧɨɹɛɪɹ
1889 ɝ., ʋ 26 ɨɬ 12 ɹɧɜɚɪɹ 1891 ɝ., ʋ 32 ɨɬ 20 ɦɚɹ 1892 ɝ.
6
ɉɨɦɟɬɤɚ Ƚɢɪɫɚ: Ʉɚɪɩ ɧɟ ɫɬɟɫɧɹɥɫɹ ɩɪɟɠɞɟ ɝɨɜɨɪɢɬɶ, ɱɬɨ ɜɫɬɭɩɥɟɧɢɟ
Ʉɚɬɚɪɞɠɢɭ ɜɨ ɜɥɚɫɬɶ ɨɡɧɚɱɚɟɬ «ɲɚɝ ɧɚɡɚɞ», ɱɬɨ ɨɧ ɢ ɟɝɨ ɟɞɢɧɨɦɵɲɥɟɧɧɢɤɢ ɛɭɞɭɬ
ɫɱɢɬɚɬɶ ɩɚɬɪɢɨɬɢɱɟɫɤɢɦ ɞɨɥɝɨɦ ɩɪɢɭɝɨɬɨɜɢɬɶ «ɩɨɝɪɟɛɟɧɢɟ» (ɩɨɥɢɬɢɱɟɫɤɨɟ) «ɩɨ
ɩɟɪɜɨɦɭ ɪɚɡɪɹɞɭ», ɢ ɬ.ɩ.
7
ɉɨɦɟɬɤɚ Ƚɢɪɫɚ: ɂɡɜɟɫɬɧɨ, ɱɬɨ ɜɫɟ ɜɨɨɛɳɟ ɧɚɡɧɚɱɟɧɢɹ ɧɚ ɜɵɫɲɢɟ ɞɨɥɠɧɨɫɬɢ,
ɤɚɤ ɜ ɫɬɨɥɢɰɟ, ɬɚɤ ɢ ɜ ɩɪɨɜɢɧɰɢɢ, ɜ ɨɫɨɛɟɧɧɨɫɬɢ ɧɚ ɞɨɥɠɧɨɫɬɢ ɩɪɟɮɟɤɬɚ, ɨɛɫɭɠɞɚɸɬɫɹ
ɢ ɪɟɲɚɸɬɫɹ ɜ ɋɨɜɟɬɟ Ɇɢɧɢɫɬɪɨɜ.
Cu o anexă
Memoriu special al Consilierului de Colegiu, consulul rus din Iaúi, Giers, din
19 septembrie 1896.

Am onoarea de a supune analizei LuminăĠiei Voastre un memoriu
special al consulului nostru din Iaúi, Consilierul de Colegiu Giers, alăturat
raportului nr. 43 din 19 septembrie depus la misiunea imperială, în care sunt
prezentate rezultatele observaĠiilor privind impresia pe care a lăsat-o în Ġară
vizita în România a împăratului Franz Josef.
Vă rog să acceptaĠi, stimate domn, asigurarea deosebitei mele consi-
deraĠii úi a aceluiaúi devotament, N. Fonton.
Anexă:
Iaúi, 19 septembrie 1896
Vizita în România într-o atmosferă solemnă a împăratului Franz Josef,
monarhul marii puteri vecine, reprezintă, fără îndoială, un eveniment de o
importanĠă deosebită pentru o Ġară mică, care încearcă insistent să joace un rol
mai important în politica europeană. De aceea, este de înĠeles agitaĠia care a
cuprins, fără deosebiri, mediile politice româneúti, care au uitat pentru o vreme
de disputele interne, salutând unanim úi călduros sosirea în capitala Ġării a unui
monarh distins, cunoscut deja pentru sentimentele sale faĠă de tânărul regat, care
se orientează, la rândul său, cu insistenĠă, către Austro-Ungaria úi care vede în
această orientare o garanĠie a succesului său politic.
Presa oficială, nu fără emfază, anunĠă că „ochii întregii lumi sunt
orientaĠi în această clipă spre ceea ce se întâmplă în capitala României”, „că
toată populaĠia Ġării, ca o singură fiinĠă, conútientizează, într-o explozie de
bucurie, onoarea ce i-a fost acordată de către puternicul monarh, nu doar prin
gloria úi mândria propriului stat, ci úi a întregului veac”1.
Junimiútii, cei mai înverúunaĠi adversari ai guvernării liberalilor, nu
rămân în urma acestora din urmă în exprimarea entuziasmului, revendicându-úi
însă meritul pentru apropierea României de Austro-Ungaria. Ziarul lor oficial,
care s-a remarcat până în prezent prin moderaĠie, într-un articol consacrat
importanĠei politice a vizitei împăratului Franz Josef, declară, pentru prima dată
úi în termeni categorici, că această vizită reprezintă o recunoaútere deschisă úi
clară a certitudinii apartenenĠei de acum a României la Tripla AlianĠă, că acest
lucru a fost obĠinut prin eforturile comune solidare a tuturor personalităĠilor
Ġării, sub luminata conducere a regelui Carol I2.
La fel ca úi junimiútii, úi conservatorii de toate nuanĠele (poate cu
excepĠia câtorva persoane separate, de origine moldovenească, care sunt în
genere puĠin dispuse la manifestări clare úi înflăcărate în favoarea unei sau altei
orientări în politica externă) salută cu entuziasm sosirea împăratului austriac úi
accentuează necesitatea instalării celor mai amicale relaĠii nu doar cu Guvernul
austriac, ci úi cu Guvernul maghiar, regretând doar faptul că evenimentul
sărbătorit de către populaĠie nu a avut loc în timpul aflării lor la putere.
Cu privire la starea de spirit a partidelor mici – a radicalilor,
democraĠilor, socialiútilor úi a altor asemenea partide –, nu ar fi prea multe de
spus, cu atât mai mult cu cât aceste partide reprezintă împreună o parte
insignifiantă úi nu influenĠează mersul guvernării.
ğăranii, care reprezintă majoritatea covârúitoare a populaĠiei Ġării, au o
atitudine cu totul indiferentă faĠă de sărbătoarea organizată în capitală; inertă,
foarte slab evoluată în general úi obiúnuită să se supună oricui, în vremurile de
demult creaturilor turceúti, iar astăzi autorităĠilor de soi nou, indiferent de
porecla politică pe care o poartă, ea rămâne în afara agitaĠiei care cuprinde
clasele conducătoare. Sentimentul de apartenenĠă la dinastie îi este străin, iar
dacă reprezentarea despre aceasta se rezumă la faptul că pe tronul Ġării a fost pus
un străin, atunci este explicabilă indiferenĠa cu care este privită întâlnirea

monarhilor úi, în consecinĠă, atitudinea pe măsură faĠă de rolul politic al
României.
Însă, în state precum România, apărute prematur úi fără un fundament
istoric propriu, nu contează masa poporului, fiind important a cunoaúte doar
starea de spirit úi intenĠiile claselor conducătoare; sentimentul mulĠumirii
generale, cu care cele din urmă reacĠionează la sosirea împăratului Franz Josef,
ca un eveniment care poate influenĠa puternic direcĠia dorită a politicii externe a
României, ne obligă să ne gândim cu oarecare grijă la ceea ce ar trebui să ne
aúteptăm în viitorul apropiat de la o Ġară mică, îndrumată chiar de noi către o
existenĠă independentă úi în atitudinea căreia faĠă de Rusia, în special din timpul
celor mai importante succese ale sale, adică din epoca războiului din 1877-78,
se desprinde, dacă nu domină chiar, un sentiment care ar putea fi definit mai
corect prin expresia „la haine de l’obligé”.
De fapt, în România partidele politice nu se deosebesc radical prin
viziunile asupra ordinii de stat úi asupra programului de acĠiuni (caracterul
comun al activităĠii unora úi altora dintre grupurile de persoane, care se succed
alternativ la putere, îl reprezintă mai degrabă comunitatea intereselor personale
decât unitatea de idei, caracteristică analizată de mine într-un memoriu detaliat
privind starea actuală a României, prezentat spre analiză Guvernului imperial în
februarie 1893); însă există două categorii de persoane ale clasei intelighenĠiei,
care luptă permanent pentru putere – liberalii úi conservatorii. Ultimii sunt
consideraĠi de către adversarii lor, la noi úi în România, drept rusofili, a căror
aflare la putere marchează dacă nu apropierea formală de Rusia, atunci măcar o
oarecare îndepărtare de Ġinta stabilită de către liberali – de a supune politica
externă a României exclusiv cererilor care se desprind din relaĠiile strânse cu
Austro-Ungaria úi alte state din centrul Europei.
Analizarea din aproape a modului în care guvernul trece în ultimii 20 de ani
din mâinile liberalilor în cele ale conservatorilor úi invers ne va permite să
înĠelegem în ce măsură se deosebeúte politica faĠă de Rusia a unora úi altora.
Timp de 12 ani, din 1876 úi până în 1888, administrarea Ġării s-a aflat în
mâinile liberalilor-colectiviúti, sudaĠi într-un partid puternic úi disciplinat de
către prim-ministrul Ion Brătianu, care l-a avut la dispoziĠie prin măsuri
dictatoriale. Ascunzând intenĠionat de marea majoritate a concetăĠenilor săi
esenĠa discuĠiilor personale de la Livadia cu împăratul Alexandru II, discuĠii din
care rezulta că restabilirea graniĠei în Basarabia, în felul în care a existat până la
tratatul de la Paris, devenea scopul principal al viitorului război, Brătianu a
oferit, prin aceasta, românilor pretextul să fie supăraĠi pe Rusia úi să o acuze de
înúelăciune etc. Este cunoscut că, de la încheierea operaĠiunilor militare úi până
la căderea lui Brătianu, opinia publică din România, pregătită de el, a avut o
atitudine deosebit de răuvoitoare faĠă de Rusia.
În anul 1888, aduúi la disperare de persecuĠiile din partea Guvernului
liberal pe toate palierele vieĠii sociale úi private (úi nu ca urmare a impulsurilor
de ordin politic, aúa cum credeau unii), conservatorii au organizat o rebeliune în

urma căreia regele Carol a fost obligat să le transfere puterea, chiar dacă
Brătianu beneficia de o majoritate covârúitoare atât în Senat, cât úi în Camera
DeputaĠilor. ÎndepărtaĠi de la putere, liberalii l-au acuzat deschis pe trimisul rus
la Bucureúti, hofmeister-ul Hitrovo, de participarea la lovitură, iar pe
conservatori de rusofilism úi trădare de patrie.
La anunĠarea componenĠei noului guvern – în care rolul principal era
jucat de junimiúti, în calitate de partid recunoscut oficial pentru prima dată, úi de
un grup de conservatori valahi (Lahovari, Manu, Cantacuzino úi alĠii) – unul
dintre adepĠii úi colaboratorii înfocaĠi ai lui Brătianu, Dimitrie Sturdza, actualul
preúedinte al Consiliului de Miniútri, s-a numărat printre semnatarii de frunte ai
manifestului făcut public de către partidul demisionar, document plin de cele
mai belicoase exclamaĠii la adresa Rusiei.
La rândul său, noul guvern, format dintr-un grup de persoane care nu s-
au remarcat niciodată prin simpatii faĠă de Rusia, s-a grăbit să se elibereze de
orice suspiciuni de rusofilism, motiv pentru care, s-a folosit în chestiuni de
politică externă de afacerile bulgare, care luaseră la vremea respectivă o turnură
defavorabilă nouă. Urmând din aproape presa vieneză, ziarele oficiale româneúti
se declarau uimite úi încântate de micul popor eroic care a decis să-úi apere
independenĠa în ciuda furiei marii puteri care atentează mereu la libertatea
popoarelor din Peninsula Balcanică.
De parcă ar acĠiona la ordinele venite de la Viena, Guvernul conservator
a iniĠiat o prigoană a refugiaĠilor care îúi căutau salvarea de Stambolov în
România, escortându-i până la graniĠa bulgară; trimisul rus era obligat să
intervină din mers pentru a preveni predarea unora dintre aceútia, a căror viaĠă
era în pericol iminent3.
Unora dintre anarhiútii ruúi care se ascundeau în România le-au fost
acordate toate drepturile cetăĠeniei române4, fiind iniĠiată úi ridicarea într-o
grabă febrilă a unor fortificaĠii care consumau zeci de milioane de franci5.
Aceasta a fost la început activitatea noului guvern conservator, care a
mai atenuat din politica sa deschis rusofobă doar după căderea Guvernului
Lahovari úi Manu úi preluarea acestuia mai întâi de către generalul Florescu, iar
mai apoi de către Lascăr Catargiu.
În luna octombrie a anului trecut, adică la aproape opt ani de la căderea
liberalilor, guvernul a suferit din nou schimbări radicale; conservatorii au fost
obligaĠi să cedeze puterea liberalilor, căpeteniei cărora, Dimitrie Sturdza, regele
Carol i-a încredinĠat formarea unui nou guvern, după care a fost dizolvat
parlamentul úi organizate noi alegeri.
ExperienĠa de foarte mulĠi ani a demonstrat că în România partidului
aflat la putere îi este asigurată victoria în alegeri, deoarece presiunea admi-
nistraĠiei asupra alegătorilor nu este nicăieri atât de obiúnuită úi de eficace ca
aici. În Senat úi în Camera DeputaĠilor, Sturdza a obĠinut o majoritate
covârúitoare, iar Ġara a căzut din nou în mâinile liberalilor-colectiviúti.
CircumstanĠele în care a avut loc ultima schimbare merită o anumită

atenĠie, deoarece ne pot ajuta la clarificarea chestiunii pe care am ridicat-o.
Trebuie menĠionat, întâi de toate, faptul că această schimbare a avut loc
dacă nu pe neaúteptate, atunci cel puĠin mai devreme decât mizau Sturdza úi
adepĠii săi. Este adevărat că opoziĠia liberală lupta mai demult cu înverúunare
împotriva lui Lascăr Catargiu úi a colaboratorilor săi úi, fără îndoială,
conservatorii ar fi fost obligaĠi să cedeze liberalilor locul acum vreo trei ani,
dacă L. Catargiu nu ar fi apelat la ajutorul junimiútilor, în frunte cu Carp,
îndepărtaĠi iniĠial de la putere. Această apropiere dintre conservatori úi junimiúti,
care s-au duúmănit reciproc mereu6, nu a fost niciodată sinceră; totuúi, atunci,
această colaborare a prevenit revenirea la putere a liberalilor. De fapt, la foarte
scurt timp, au renăscut disensiunile; printre conservatori au apărut dizidenĠi,
care, acuzându-i pe junimiúti de aroganĠă, îi cereau lui Catargiu să rupă neapărat
legăturile cu aceútia úi să formeze un guvern doar din conservatori. De partea
cealaltă, junimiútii îi solicitau să accepte diverse numiri în posturi de
administraĠie, cu care Catargiu nu putea fi de acord7.
Într-un sfârúit, neînĠelegerile din tabăra guvernamentală au atins limitele
admisibile; miniútrii, care nu puteau cădea de acord nici pentru o numire, s-au
certat definitiv când s-a declanúat disputa neobiúnuit de vocală, în esenĠă însă
nesemnificativă, legată de abuzurile administraĠiilor orăúeneúti din GalaĠi úi
Brăila. S-a remarcat mai ales ministrul JustiĠiei, junimistul Marghiloman, prin
virulenĠa atacurilor la adresa prefectului úi primarului oraúului GalaĠi, sprijiniĠi
de Catargiu; ultimul a încercat să-i protejeze, reuúind parĠial în aceasta. Carp, în
calitate de conducător al junimiútilor, a considerat că nu mai poate rămâne în
continuare în guvern úi úi-a dat demisia împreună cu adepĠii săi, miniútrii
JustiĠiei úi FinanĠelor; este de menĠionat faptul că ruptura de catargiúti era
considerată de către acesta inevitabilă úi că s-a folosit de situaĠia de la GalaĠi ca
pretext favorabil pentru o plecare dacă nu onorabilă, atunci cel puĠin teatrală,
care a zdruncinat definitiv poziĠia Guvernului conservator. Guvernul s-a úi
destrămat; Catargiu a fost obligat să depună demisia colectivă a guvernului, dar
i-a oferit regelui serviciile pentru formarea unui nou guvern doar din
conservatori, rugându-l să ofere noului guvern dreptul de a dizolva Parlamentul
úi de a organiza noi alegeri. Regele Carol nu a fost de acord cu acest lucru úi a
însărcinat opoziĠia liberală cu formarea unui nou guvern, care aútepta demult úi cu
nerăbdare să-i vină rândul în a decide asupra sorĠii României úi bugetului său.
La rândul lor, liberalii, care, după propriile mărturii, nu se aúteptau la un
deznodământ atât de rapid úi, în special, favorabil lor, au explicat refuzul regelui
prin faptul că acesta a obosit să aibă de-a face cu un guvern ai cărui membri se
războiau neîntrerupt între ei úi s-a adresat partidului liberal, care are capacitatea,
alături de alte merite, de a fi unit.
Conservatorii, îndepărtaĠi de la putere, afirmau că, respingând noua
tentativă a lui Catargiu de a forma un guvern conservator, regele Carol a avut în
vedere considerente de politică externă; în aúteptarea unor noi complicaĠii úi în
condiĠiile pericolului permanent al izbucnirii unui război european, el prefera să
aibă la dispoziĠie un guvern mult mai receptiv la ideea de a adera necondiĠionat

la alianĠa puterilor europene centrale úi că, din acest considerent, el s-a folosit
de ocazie pentru a scăpa de Lascăr Catargiu, o persoană cu un temperament
deloc belicos, care a mers uneori, úi în limite anumite, împotriva manifestărilor
politice excesiv de austrofile ale monarhului său.
Oricum, fie ca urmare a unor interese de politică externă, fie din dorinĠă
de „a da de mâncare” unei falange numeroase sărăcite formată tot din români,
ĠinuĠi sistematic timp de opt ani departe de orice funcĠii guvernamentale úi
publice, puterea a ajuns în mâinile admiratorului úi tovarăúului de luptă al lui
Brătianu, Dimitrie Sturdza, inspiratorul programului-manifest, în care
îndepărtarea de Rusia, duúmanul înverúunat al României, era ridicată la rangul
de obiectiv de stat în viaĠa Ġării.
Evident, după preluarea puterii, Sturdza, care a revendicat pentru sine úi
portofoliul Afacerilor Străine, a fost obligat să aducă Guvernului rus un fel de
tribut úi, apelând la o simplă frazeologie, l-a asigurat că va depune toate
eforturile pentru instaurarea celor mai amicale relaĠii în raport cu puternica
monarhie vecină, că nu trebuie luat în considerare chiar tot ce a afirmat el în
ultimii ani, cât s-a aflat în opoziĠie, nu întotdeauna foarte scrupuloasă în
selectarea metodelor de luptă pentru accederea la putere, că astfel de metode
sunt chestiuni obiúnuite în Ġările cu regim constituĠional etc.
În nota circulară a ministrului Afacerilor Străine, trimisă reprezen-
tanĠilor României pe lângă statele străine, Sturdza s-a grăbit să prezinte regretele
faĠă de Austro-Ungaria pentru discursurile virulente Ġinute anul trecut în
chestiunea românilor transilvăneni; în afară de aceasta, în discursul său Ġinut la
Iaúi în faĠa partidului liberal, el a declarat că printre intenĠiile sale nu se numără
úi amestecul în treburile interne ale puterii vecine, că acest lucru reprezintă
garanĠia unor relaĠii de prietenie cu aceasta etc.
Nu se útie cum au reacĠionat atunci conducătorii austro-ungari la
explicaĠiile lui Sturdza; cât priveúte cercurile conducătoare ruseúti, nu există nici
o îndoială că ele nu au pus pe cuvintele noului preúedinte al Consiliului de
Miniútri un preĠ mai mare decât cel pe care acestea îl merită, tratându-le ca pe
niúte fraze dictate de sentimentul de bucurie, provocat de venirea la putere úi
nevoia de a respecta procedeele stabilite de practicile diplomatice obiúnuite.
În timpul celor doisprezece ani ai Guvernului Brătianu, în care Surdza a
ocupat mult timp funcĠia de ministru al Afacerilor Externe, politica României
faĠă de noi a fost deschis ostilă; conservatorii, opoziĠia de atunci, încercau să ne
convingă că, imediat după ce vor reuúi să ajungă la putere, prima obligaĠie va fi
restabilirea relaĠiilor amicale cu Rusia, iar de atunci, atât, în parte, la noi, cât úi
în România, li s-a întărit reputaĠia legendară de rusofili.
Dar iată că aceútia au ajuns la putere; este adevărat, nu sunt singuri, le-au
fost oferiĠi spre ajutor junimiútii, „sarea Ġării româneúti”, mai puĠin dispuúi unei
comunicări mai strânse cu Rusia, care au reuúit rapid să controleze Parlamentul,
cu ajutorul nedeclarat, dar, cum se spunea, puternic al regelui Carol. La
insistenĠa acestora au fost alocate credite importante (în valoare de zeci de

milioane), pentru ridicarea rapidă de fortificaĠii. Lascăr Catargiu, conducătorul
venerabil al conservatorilor puri (spre deosebire de alte facĠiuni ale partidului)
este îndepărtat cu totul din guvern (1889), din cauza opoziĠiei faĠă de programul
de ridicare de fortificaĠii, de către grupul conservatorilor valahi, Lahovari, Manu
úi alĠii, care au încheiat un pact cu junimiútii, fiind acuzat chiar úi de rusofilism
excesiv de zelos. Însă, foarte curând, Lascăr Catargiu va triumfa, graĠie, în
parte, dizidenĠei unor liberali; junimiútii se retrag în plan secund úi este format
un nou guvern în frunte cu Lascăr Catargiu. Nu trec decât câteva luni úi noul
preúedinte al Consiliului de Miniútri introduce personal în parlament un proiect
de alocare bugetară, în valoare de milioane, pentru continuarea construirii de
fortificaĠii, iar ministrul Afacerilor Străine, conservatorul Lahovari, în timpul
celor opt ani de conducere a politicii externe a Ġării, reuúeúte să apropie puternic
România de puterile europene centrale, în special de Austro-Ungaria.
Din descrierea sumară a evenimentelor, care au însoĠit aflarea la putere
în ultimii douăzeci de ani a unui sau altui partid, se poate trage uúor concluzia
că direcĠia politicii externe a României, reflectată, nu fără claritate, în toată
atmosfera festivităĠii de primire a împăratului Franz Josef, a fost elaborată cu
efortul comun al tuturor forĠelor intelectuale ale Ġării, fără deosebire de partid.
Se poate crede cu greu că în România există rusofili úi că doar liberalii
sunt adversarii noútri inveteraĠi. ùi unii, úi alĠii se delimitează demonstrativ de
noi; totuúi, pentru comoditate úi reuúita relaĠiilor ar fi poate de preferat a
colabora cu răuvoitori pe faĠă, decât cu aceia care, vorbind pe limba Orientului,
apelează constant în relaĠiile internaĠionale la astfel de procedee, care pot fi
numite cu blândeĠe „bizantine”.
Sosirea în România a împăratului Franz Josef úi importanĠa pe care o
acordă acestei vizite înúiúi românii, încununează eforturi conjugate întinse pe
durata mai multor ani; totodată, aceasta marchează limita pentru existenĠa în
continuare a legendelor, puse în circulaĠie chiar de politicienii români: prima
legendă – privind rusofilismul conservatorilor, iar cea de-a doua – privind
politica externă personală a regelui Carol, care ar fi în contradicĠie cu starea de
spirit a populaĠiei.
Din acest punct de vedere, festivităĠile consumate la Bucureúti au risipit
mai multe îndoieli, úi nu doar pentru români.
A. Giers. Iaúi, 19 septembrie 1896.
1
Articolul Visita împărătească în „VoinĠa NaĠională”, 13/25 septembrie 1896,
Bucureúti, an XIII, nr. 3522, p.1: „Ochii lumii întregi se vor îndrepta peste câteva zile spre Ġara
noastră, spre capitala ei. Evenimentul, pentru a cărui sărbătorire ne pregătim, se ridică, în adevăr,
chiar úi peste însemnătatea pur naĠională ce o are pentru noi, până la proporĠiile unui eveniment de
o importanĠă generală, europeană” A se vedea în acelaúi număr: Program pentru primirea
MajestăĠii Sale Imperiale úi Regale Francisc Iosef I Împărat al Austriei úi Rege Apostolic al
Ungariei 1896.
2
Articolul O vizită imperială în „ConstituĠionalul”, 14/26 septembrie 1896, Bucureúti,
anul VIII, nr. 2099, p. 1: „Pentru noi această vizită nu este numai un act de curtenire al
suveranului unui mare imperiu către Suveranul unui mic regat, ea mai este úi confirmarea solemnă
a bunei vecinătăĠi dintre Austro-Ungaria úi România, cum úi sărbătoreasca recunoaútere a
poziĠiunii dobândite în familia europeană de regatul român, printr-o îndelungată úi stăruitoare
muncă a tuturor fruntaúilor acestei Ġări, sub înĠeleapta călăuzire a regelui Carol I; ea mai este încă
ceva: confirmarea dinaintea tuturor că România este al patrulea stat în binefăcătoarea Ligă a păcii
constituită de Tripla AlianĠă”.
3
A se vedea doc. nr. 20 din 22 iunie 1889, doc. nr. 27 din 29 mai 1891, nr. 33 din
5 iunie 1892.
4
A se vedea doc. nr. 1 din 18 mai 1888, doc. nr 4 din 11 iunie 1888, nr. 6 din 22 august
1888, nr. 14 din 17 martie 1889, doc. nr. 19 din 22 iunie 1889, doc. nr. 27 din 29 mai 1891, doc.
nr. 60 din 21 noiembrie 1895.
5
A se vedea doc. nr. 11 din 17 martie 1889, nr. 13 din 17 martie 1889, doc. nr. 22
din 1 noiembrie 1889, nr. 26 din 12 ianuarie 1891, nr. 32 din 20 mai 1892.
6
Nota lui Giers: Carp nu s-a sfiit niciodată să spună că preluarea puterii de către
Catargiu reprezintă „un pas înapoi”, că el úi adepĠii săi vor considera că este de datoria lor
patriotică să le pregătească „funeraliile” (politice) „de primă mănă”.
7
Nota lui Giers: Este cunoscut faptul că toate numirile în posturi importante, atât în
capitală cât úi în provincie, în special numirile prefecĠilor, sunt discutate úi decise de către
Consiliul de Miniútri.
69
Bucarest, le 6 Octobre, 1896. Fonton à Chichkine
Particulière
A Son Excellence monsieur N. P. Chichkine
Très-Chère Excellence,
L’arrivée au château de Pelesch de Son Altesse Impériale Monseigneur
Le Grand-Duc Boris Vladimirovitch1 m’a fourni, à plus d’une reprise,
l’occasion de causer avec le Roi Charles. Sa Majesté m’a dit en premier lieu que
grande était Sa satisfaction de recevoir Son Altesse Impériale et qu’elle se
flattait de l’espoir que cette visite serait suivie de celle d’autres augustes
membres de la famille impériale avec les quels le prince et la princesse royale
ont été à même, durant leur séjour à Moscou2, de parler de la situation
pittoresque du château de Pelesch. Le Roi passa ensuite à la visite de l’empereur

François-Joseph, en disant que cette visite l’avait infiniment réjoui; elle a été le
témoignage de l’amitié, a-t-il relevé, de Sa Majesté à mon égard.
«J’appelle de tous mes vœux, a-t-il continué, le jour où Sa Majesté
l’empereur Nicolas voudra bien m’honorer de sa présence au château de
Pelesch». Ce vœu particulièrement souligné, serait-il une tournure oratoire pour
masquer le véritable caractère de la visite des monarques austro-hongrois, ou
bien doit-on y voir une confirmation de ce qui m’a été dit tout récemment par le
confident attitré du Roi, qu’il n’attendait qu’une occasion propice pour se rendre
à St. Pétersbourg. En continuant, le Roi s’est étendu sur les bontés dont Leurs
Majestés Impériales ont daigné combler le prince et la princesse Royales, lors
de leurs séjour à Moscou, en insistant combien lui sont chers les liens de parenté
qui existent aujourd’hui avec la famille impériale. Cette assurance, visiblement
marquée, me remet en mémoire un propos du général Mano, jadis président du
Conseil qui – lors du mariage du prince royal avec la princesse Marie – me
disait: «puisse la proche parenté de la princesse avec la cour impériale nous
attirer la bienveillance de votre auguste maître».
Dans un entretien subséquent touchant les questions du jour, le Roi me
dit qu’il a été infiniment heureux d’avoir constaté, durant le séjour de
l’empereur François-Joseph, ses dispositions éminemment pacifiques et que ces
mêmes dispositions étaient partagées par toutes les grandes puissances. Le Roi
me fit observer alors, qu’autant il avait désiré, en 1877, la guerre pour
s’affranchir du vasselage à la Turquie, «situation intolérable», releva-t-Il, «pour
un Hohenzollern – autant aujourd’hui, il n’avait qu’un vœu, – celui du maintien
de la paix». Cette exclamation signifierait-elle, qu’en cas d’une guerre, on se
croirait ici obligé d’y participer?
En ce qui est des aspirations que l’on prête à la Roumanie quant à la
Macédoine, Sa Majesté m’a affirmé qu’il n’en est rien et que le seul desiderata,
que l’on avait ici, était celui, que les roumains de la Macédoine ne soient pas
absorbés par les grecs et les bulgares et qu’ils conservent leur langue et leur
nationalité. Ensuite, répondant à une insinuation de ma part touchant les
rapports avec la Bulgarie, le Roi m’a dit qu’on ne lui demandait ici rien d’autre,
si ce n’est de laisser les roumains tranquilles possesseurs de la Dobroudja. Ces
paroles sont un écho de la suspicion enracinée ici, comme quoi on chercherait à
semer de Sofia des idées de pan-bulgarisme parmi la population de la Dobroudja.
Dans le but de ramener la conversation sur la venue de l’empereur
François-Joseph en Roumanie, je mis sur le tapis le langage, à cet égard, de
certains journaux, tant roumains qu’étrangers. Le Roi s’écria que tout ce qu’en a
dit la presse n’est que fantaisiste ou tendancieux et que la visite Impériale
n’avait été amenée par aucun des mobiles que l’on se plaisait à lui attribuer dans
les journaux. Je citai alors le compte-rendu publié par le «Pester Llyod», d’un
entretien de son correspondant avec monsieur Sturdza et j’ajoutai que je ne
manquerai pas d’interpeller le [premier] Ministre à ce sujet. Le Roi me fit
observer, que par sa propre expérience Il connaissait les inconvénients de
semblables entretiens et que le journaliste hongrois aura fait passer ses

appréciations pour celles de son interlocuteur. Cette observation du Roi tendait,
sans doute, à plaider par avance la cause de son premier ministre.
Quant à celui-ci, rendu attentif par moi à certains passages de son
entretien, reproduit en français dans la coupure ci-jointe d’une feuille
bucarestoise, il s’est récrié contre l’infidélité du compte-rendu et tout particu-
lièrement en ce qui est des paroles concernant la Russie. Monsieur Sturdza m’a
dit que je pouvais être certain que jamais il n’aurait pu avancer des choses
semblables. Quant à la phrase concernant les sentiments des roumains envers la
Russie, le [premier] ministre a cherché à m’assurer, dans le langage cauteleux
qui lui est propre, qu’elle avait été entièrement dénaturée par le journaliste et
qu’elle visait les conservateurs, qui, par manque de confiance à l’égard de la
Russie, craignirent de s’associer à elle en 1877, tandis que les libéraux n’ont
point hésité de le faire.
Quoi qu’il en soit des assurances du Roi et de celles de son premier
ministre, la croyance s’affirme ici que la venue de l’empereur François-Joseph
en Roumanie a été autre chose qu’une visite de courtoisie. Conservateurs et
junimistes y voient l’évidence, qu’il y a plus qu’un rapprochement. Les uns
croient à la conclusion d’une convention séparée avec Vienne, d’autres à une
adhésion formelle à la Triple Alliance, l’empereur François-Joseph étant arrivé
ici comme mandataire de ses deux alliés. La mise en scène militaire, le long du
trajet de l’auguste voyageur, la grande revue, la visite d’un des nombreux forts,
tout cela avait, en quelque sorte, le caractère d’une inspection générale d’une
part et de l’autre témoignait de l’empressement calculé de faire montre des
forces dont on dispose. L’Autriche a déjà proclamé la Roumanie comme un
facteur politique important, il s’agissait de s’assurer de ce qui en est de ses
ressources militaires. C’est un appoint de 180 mille hommes, qui ne serait pas
négligeable, le cas échéant.
Il est certain que la visite Impériale marquera une phase nouvelle dans
les relations entre Vienne et Bucarest. C’est une contrepartie décidée, sans
doute, de notre réconciliation avec la Bulgarie et il reste à savoir si Vienne a
réussi à accaparer irrévocablement la Roumanie. Il est ici des hommes
politiques de valeur qui pensent que „l’on a trop fait” lors de la réception de
l’hôte impérial et „plus qu’il n’en faut” sur le terrain politique; enfin d’autres
estiment qu’une alliance avec Vienne ne peut être, en fin de compte, qu’une
duperie pour la Roumanie, car, au jour venu, elle ne pourrait rien obtenir de
l’Autriche-Hongrie ni voir réaliser aucune des aspirations. Il est à noter que
cette dernière opinion émane d’un ancien ministre, appartenant au groupe
junimiste, groupe qui est cependant connu pour ses sympathies pour l’Autriche.
Il sera dès lors instructif d’observer si un courant contraire à une inféodation de
la Roumanie à l’Autriche gagnera du terrain et pourra produire, en temps
opportun, un salutaire revirement.
J’ai l’honneur d’être, avec un profond respect, de Votre Excellence le
très humble et très obéissant serviteur, N. de Fonton.

1
ȼɟɥɢɤɢɣ ɤɧɹɡɶ Ȼɨɪɢɫ ȼɥɚɞɢɦɢɪɨɜɢɱ (1877–1943) ɛɵɥ ɫɵɧɨɦ ɪɨɫɫɢɣɫɤɨɝɨ
ɜɟɥɢɤɨɝɨ ɤɧɹɡɹ ȼɥɚɞɢɦɢɪɚ Ⱥɥɟɤɫɚɧɞɪɨɜɢɱɚ, ɜɧɭɤɨɦ ɢɦɩɟɪɚɬɨɪɚ Ⱥɥɟɤɫɚɧɞɪɚ II ɢ
ɞɜɨɸɪɨɞɧɵɦ ɛɪɚɬɨɦ ɇɢɤɨɥɚɹ II. ȼ ɩɢɫɶɦɟ ɫɜɨɟɦɭ ɛɪɚɬɭ Ʌɟɨɩɨɥɶɞɭ, Ʉɚɪɥ I ɜɵɫɤɚɡɚɥ ɫɜɨɟ
ɥɟɝɤɨɟ ɪɚɡɞɪɚɠɟɧɢɟ ɫɥɢɲɤɨɦ ɞɨɥɝɢɦ ɩɪɢɫɭɬɫɬɜɢɟɦ ɪɨɫɫɢɣɫɤɨɝɨ ɝɨɫɬɹ: „ɑɟɪɟɫɱɭɪ ɞɨɥɝɢɣ
ɜɢɡɢɬ ɦɨɥɨɞɨɝɨ Ȼɨɪɢɫɚ, ɜ ɨɛɳɟɦ ɦɚɥɶɱɢɤɚ ɦɢɥɨɝɨ ɢ ɯɨɪɨɲɨ ɜɨɫɩɢɬɚɧɧɨɝɨ, ɞɚɥ ɩɨɜɨɞ ɤɨ
ɦɧɨɝɢɦ ɩɟɪɟɫɭɞɚɦ, ɬɚɤ ɤɚɤ ɤɭɡɟɧ ɢ ɤɭɡɢɧɚ ɫɬɚɥɢ ɧɟ ɪɚɡɥɟɣ ɜɨɞɚ, ɜ ɨɫɨɛɟɧɧɨɫɬɢ ɜɨ ɜɪɟɦɹ ɟɝɨ
ɞɜɭɯ ɜɢɡɢɬɨɜ ɜ Ʉɨɬɪɨɱɟɧɶ, ɝɞɟ ɬɚɧɰɵ ɱɚɫɬɨ ɩɪɨɞɨɥɠɚɥɢɫɶ ɞɨ ɭɬɪɚ, ɢ ɞɚɠɟ ɜɨ ɞɜɨɪɟ, ɜɨɤɪɭɝ
ɰɟɪɤɜɢ”. ɋɦ.: Scrisorile regelui Carol I, p. 362.
2
ɉɪɢɧɰ Ɏɟɪɞɢɧɚɧɞ ɢ ɩɪɢɧɰɟɫɫɚ Ɇɚɪɢɹ ɩɪɢɫɭɬɫɬɜɨɜɚɥɢ ɜ ɦɚɟ 1896 ɝ. ɧɚ
ɰɟɪɟɦɨɧɢɢ ɤɨɪɨɧɚɰɢɢ ɢɦɩɟɪɚɬɨɪɚ ɇɢɤɨɥɚɹ II. Ɉɧɢ ɛɵɥɢ ɩɪɢɹɬɧɨ ɭɞɢɜɥɟɧɵ ɨɤɚɡɚɧɧɵɦ ɢɦ
ɩɪɢɺɦɨɦ. Ȼɨɥɟɟ ɩɨɞɪɨɛɧɵɣ ɚɧɚɥɢɡ ɫɨɫɬɚɜɚ ɦɢɫɫɢɢ ɢ ɪɨɫɫɢɣɫɤɢɯ ɜɩɟɱɚɬɥɟɧɢɣ ɪɭɦɵɧɫɤɨɣ
ɧɚɫɥɟɞɧɨɣ ɱɟɬɵ ɫɦ.: ɑɟɨɛɚɧɭ Ⱥ.-Ȼ. Ɋɭɦɵɧɫɤɢɟ ɞɟɥɟɝɚɰɢɢ ɧɚ ɤɨɪɨɧɚɰɢɹɯ Ⱥɥɟɤɫɚɧɞɪɚ III ɢ
ɇɢɤɨɥɚɹ II // ɋɥɚɜɹɧɨɜɟɞɟɧɢɟ. Ɇ., 2013. ʋ 5. ɋ. 61–68.
Bucureúti, 6 octombrie 1896. Fonton către ùiúkin
Scrisoare particulară
ExcelenĠă,
Sosirea la castelul Peleú a AlteĠei Sale Imperiale monseniorul mare-duce
Boris Vladimirovici1 mi-a oferit ocazia de a discuta, în mai multe rânduri, cu
regele Carol. Majestatea Sa mi-a spus înainte de toate cât de mare îi era
satisfacĠia de a o primi pe AlteĠa Sa Imperială úi că spera că această vizită va fi
urmată de cea a altor membri auguúti ai familiei imperiale cu care prinĠul úi
prinĠesa Casei Regale au putut, în timpul úederii lor la Moscova, să vorbească
despre aúezarea pitorească a castelului Peleú. Regele se referi apoi la vizita
împăratului Franz Josef, spunând că această vizită îl bucurase nespus; ea era, a
subliniat el, dovada prieteniei MajestăĠii Sale faĠă de mine.
„Sper din tot sufletul, a continuat el, să vină ziua în care Majestatea Sa
împăratul Nicolae va binevoi să mă onoreze cu prezenĠa sa la castelul Peleú”.
Această dorinĠă, evidenĠiată în mod atât de deosebit, poate fi doar o turnură
oratorică care să mascheze adevăratul caracter al vizitei monarhilor austro-
ungari, sau într-adevăr trebuie să vedem în ea o confirmare a ceea ce mi-a spus
recent confidentul recunoscut al regelui, úi anume că el nu aúteaptă decât o
ocazie propice pentru a merge la Sankt-Petersburg. În continuare, regele s-a
oprit îndelung asupra amabilităĠilor cu care MajestăĠile Lor Imperiale au
binevoit să-i copleúească pe prinĠul úi pe prinĠesa Casei Regale, în timpul úederii
lor la Moscova2, arătând cu insistenĠă cât de dragi îi sunt legăturile de rudenie
actuale cu familia imperială. Această asigurare, atât de clar exprimată, îmi
readuce în memorie cuvintele generalului Manu, pe vremuri Preúedintele

Consiliului, care, cu ocazia căsătoriei prinĠului regal cu prinĠesa Maria, îmi
spunea: „să sperăm că apropiata înrudire a prinĠesei cu curtea imperială ne va
aduce bunăvoinĠa augustului dumneavoastră stăpân”.
Într-o întrevedere ulterioară, referitoare la problemele cotidiene, regele îmi
spuse că a fost foarte fericit să constate, în timpul úederii împăratului Franz Josef,
că înclinaĠiile sale sunt profund paúnice úi că aceste intenĠii erau împărtăúite de
către toate marile puteri. Apoi regele mi-a mărturisit că, pe cât de mult dorise
războiul în 1877, pentru a se elibera de vasalitatea faĠă de Turcia, „situaĠie
intolerabilă”, spuse el, „pentru un Hohenzollern”, pe atât de mult astăzi nu mai
dorea decât un singur lucru: „menĠinerea păcii”. Această exclamaĠie ar putea
oare însemna că, în caz de război, cei de aici se vor crede obligaĠi să se implice?
În ceea ce priveúte pretenĠiile faĠă de Macedonia care îi sunt atribuite
României, Majestatea Sa mi-a afirmat că nici vorbă de asta úi că singurul
deziderat al lor este acela ca românii din Macedonia să nu fie asimilaĠi de greci
úi bulgari úi să-úi păstreze limba úi naĠionalitatea. Pe urmă, răspunzând unei
aluzii din partea mea, privitoare la relaĠiile cu Bulgaria, regele mi-a spus că
acesteia nu i se cere nimic altceva decât să-i lase pe români să stăpânească
liniútiĠi în Dobrogea. Aceste cuvinte sunt un ecou al suspiciunii înrădăcinate
aici, cum că de la Sofia s-ar încerca să se semene ideile pan-bulgarismului în
rândul populaĠiei din Dobrogea.
În scopul de a readuce conversaĠia la venirea împăratului Franz Josef în
România, am adus în discuĠie ceea ce scriu, pe acest subiect, anumite ziare, atât
româneúti, cât úi străine. Regele exclamă că tot ceea ce spune presa pe tema asta
este fie fantezist, fie tendenĠios úi că vizita imperială nu fusese determinată de nici
unul din motivele care i se atribuiau de către ziare. Am citat atunci rezumatul,
publicat de „Pester Llyod”, al unei întrevederi a corespondentului său cu domnul
Sturdza úi am adăugat că nu voi ezita să-l interpelez pe domnul [prim-]ministru pe
acest subiect. Regele mi-a atras atenĠia că, din propria sa experienĠă, cunoútea
inconvenientele unor asemenea interviuri úi că ziaristul ungur va fi trecut,
probabil, aprecierile sale drept cele ale interlocutorului său. Această observaĠie a
regelui pleda, fără îndoială, dinainte, în favoarea prim-ministrului său.
Cât despre acesta, după ce i-am atras atenĠia asupra unor pasaje din
interviul respectiv, reprodus în franceză alăturat, extras dintr-un ziar
bucureútean, el a protestat împotriva inexactităĠilor din rezumat úi mai ales în
ceea ce priveúte cuvintele referitoare la Rusia. Domnul Sturdza mi-a spus că
puteam fi sigur că el nu ar fi pronunĠat niciodată asemenea lucruri. Cât despre
fraza privitoare la sentimentele românilor faĠă de Rusia, [prim-] ministrul a
încercat să mă asigure, în limbajul prevenitor care îi este propriu, că sensul ei
fusese complet denaturat de către ziarist úi că ea se referea la conservatori, care,
neavând încredere în Rusia, s-au temut să se asocieze cu ea în 1877, în timp ce
liberalii nu au ezitat deloc să o facă.
Oricare ar fi asigurările date de Rege úi de prim-ministrul său, aici
persistă credinĠa că venirea împăratului Franz Josef în România a fost cu totul
altceva decât o vizită de curtoazie. Conservatorii úi junimiútii văd în ea ceea ce

este evident, úi anume că e mai mult decât o apropiere. Unii cred că este vorba
de încheierea unei ConvenĠii Separate cu Viena, alĠii că ar fi o aderare formală
la Tripla AlianĠă, împăratul Franz Josef sosind aici ca mandatar al celorlalĠi doi
aliaĠi ai săi. Punerea în scenă militară, de-a lungul traseului parcurs de augustul
călător, marea paradă militară, vizitarea unuia din numeroasele forturi, toate
acestea aveau, în oarecare măsură, caracterul unei inspecĠii generale, úi de o
parte úi de cealaltă, dovedind zelul calculat de a arăta forĠele de care dispun.
Austria a proclamat deja România ca un factor politic important, mai trebuia să
se asigure úi de resursele sale militare. E vorba de un sprijin de 180 de mii de
oameni, care nu ar fi deloc de neglijat la nevoie.
Vizita imperială va marca desigur o fază nouă în relaĠiile dintre Viena
úi Bucureúti. Este, fără îndoială, un răspuns la reconcilierea noastră cu Bulgaria
úi se va vedea de acum încolo dacă Viena a reuúit să acapareze definitiv
România. Există aici oameni politici de valoare care cred că „s-a făcut prea
mult” în timpul primirii oaspetelui imperial úi „mai mult decât trebuie” pe plan
politic; în sfârúit, alĠii consideră că o alianĠă cu Viena nu poate reprezenta, până
la urmă, decât o înúelătorie pentru România, căci, atunci când va veni ziua, ea
nu va putea obĠine nimic de la Austro-Ungaria – nici nu-úi va vedea realizate
nici una din aspiraĠii. Trebuie precizat că această ultimă opinie provine de la un
fost ministru aparĠinând grupului junimist, grup cunoscut totuúi ca simpatizant
al Austriei. De acum înainte va fi interesant de observat dacă un curent care se
opune înfeudării României faĠă de Austria va câútiga teren úi va putea produce,
la momentul oportun, un reviriment salutar.
Am onoarea de a fi, cu profund respect, cel mai umil úi supus servitor al
ExcelenĠei Voastre, N. de Fonton.
1
Marele duce Boris Vladimirovici (1877-1943), era fiul marelui duce Vladimir
Alexandrovici al Rusiei, nepotul împăratului Alexandru II úi vărul împăratului Nicolae II. Într-o
scrisoare trimisă fratelui său, Leopold, Carol I avea să fie un pic deranjat de prezenĠa îndelungată
a oaspetelui rus: „Prea lunga úedere a tânărului Boris, altminteri un băiat drăguĠ úi bine crescut, a
dat prilej la multe comentarii, căci vărul úi veriúoara deveniseră de nedespărĠit, mai ales în timpul
celor două úederi la Cotroceni, unde adesea s-a dansat până dimineaĠa, chiar în curte, în jurul
bisericii” (Scrisorile regelui Carol I, p. 362).
2
PrinĠul Ferdinand úi prinĠesa Maria au fost prezenĠi în mai 1896 la încoronarea
împăratului Nicolae II, fiind plăcut impresionaĠi de modul în care au fost primiĠi. Pentru mai
multe detalii asupra componenĠei misiunii úi impresiilor din Rusia a se vedea, Adrian-Bogdan
Ceobanu, Ɋɭɦɵɧɫɤɢɟ ɞɟɥɟɝɚɰɢɢ ɧɚ ɤɨɪɨɧɚɰɢɹɯ Ⱥɥɟɤɫɚɧɞɪɚ III ɢ ɇɢɤɨɥɚɹ II, în
„ɋɥɚɜɹɧɨɜɟɞɟɧɢɟ”, nr. 5/2013, p. 61-68.
70
Ȼɭɯɚɪɟɫɬ, 21 ɨɤɬɹɛɪɹ 1896 ɝ. Ɏɨɧɬɨɧ – ɒɢɲɤɢɧɭ1
ɑɚɫɬɧɨɟ ɫ ɞɜɭɦɹ ɩɪɢɥɨɠɟɧɢɹɦɢ

ə ɭɠɟ ɢɦɟɥ ɱɟɫɬɶ ɞɨɤɥɚɞɵɜɚɬɶ ȼɚɲɟɦɭ ɉɪɟɜɨɫɯɨɞɢɬɟɥɶɫɬɜɭ, ɱɬɨ
ɩɪɢɟɡɞ ɢɦɩɟɪɚɬɨɪɚ Ɏɪɚɧɰɚ ɂɨɫɢɮɚ ɜ Ȼɭɯɚɪɟɫɬ ɢɦɟɥ, ɩɨ ɜɫɟɦ ɜɟɪɨɹɬɢɹɦ,
ɩɨɫɥɟɞɫɬɜɢɟɦ ɡɚɤɥɸɱɟɧɢɟ ɦɟɠɞɭ Ⱥɜɫɬɪɨ-ȼɟɧɝɪɢɟɣ ɢ Ɋɭɦɵɧɢɟɣ ɜɨɟɧɧɨɣ
ɤɨɧɜɟɧɰɢɢ ɢɥɢ ɞɚɠɟ ɩɪɢɫɬɭɩɥɟɧɢɟ ɩɨɫɥɟɞɧɟɣ ɤ Ɍɪɨɣɫɬɜɟɧɧɨɦɭ ɫɨɸɡɭ2.
Ⱦɨɥɝɨɦ ɫɱɢɬɚɸ ɩɪɟɞɫɬɚɜɢɬɶ ɧɚ ɜɨɡɡɪɟɧɢɟ ȼɚɲɟɝɨ ɉɪɟɜɨɫɯɨɞ-
ɢɬɟɥɶɫɬɜɚ ɤɪɚɬɤɭɸ ɡɚɦɟɬɤɭ, ɡɚɤɥɸɱɚɸɳɭɸ ɜ ɫɟɛɟ ɩɪɟɞɩɨɥɨɠɟɧɢɹ ɩɨ ɫɟɦɭ
ɩɪɟɞɦɟɬɭ ɛɵɜɲɟɝɨ ɦɢɧɢɫɬɪɚ ɧɚɪɨɞɧɨɝɨ ɩɪɨɫɜɟɳɟɧɢɹ ɜ ɩɨɫɥɟɞɧɟɦ
ɤɨɧɫɟɪɜɚɬɢɜɧɨɦ ɤɚɛɢɧɟɬɟ, ɝɨɫɩɨɞɢɧɚ ɂɨɧɟɫɤɭ, ɫɨɨɛɳɺɧɧɭɸ ɦɧɟ ɛɥɢɡɤɢɦ
ɟɦɭ ɥɢɰɨɦ.
ɋɩɪɨɲɟɧɧɵɣ ɩɨ ɩɨɜɨɞɭ ɷɬɨɣ ɡɚɩɢɫɤɢ, ɝɨɫɩɨɞɢɧ Ʌɚɫɤɷɪ Ʉɚɬɚɪɞɠɢɭ
ɨɬɨɡɜɚɥɫɹ, ɱɬɨ ɟɦɭ ɧɢɱɟɝɨ ɩɨɥɨɠɢɬɟɥɶɧɨɝɨ ɧɟ ɢɡɜɟɫɬɧɨ ɨ ɡɚɤɥɸɱɺɧɧɨɣ,
ɛɭɞɬɨ ɛɵ, ɩɨɤɨɣɧɵɦ Ȼɪɷɬɢɚɧɭ ɜ 1883 ɝɨɞɭ ɜɨɟɧɧɨɣ ɤɨɧɜɟɧɰɢɢ ɫ
Ⱥɜɫɬɪɢɟɣ3; ɫɥɭɯɢ ɨ ɤɨɧɜɟɧɰɢɢ ɧɨɫɢɥɢɫɶ ɜ ɬɨ ɜɪɟɦɹ, ɧɨ ɫɥɟɞɨɜ ɟɺ ɜ
ɚɪɯɢɜɚɯ, ɩɪɢ ɜɫɬɭɩɥɟɧɢɢ ɤɨɧɫɟɪɜɚɬɨɪɨɜ ɜɨ ɜɥɚɫɬɶ, ɧɟ ɨɤɚɡɚɥɨɫɶ; ɪɚɜɧɨ
ɧɟɢɡɜɟɫɬɧɨ ɟɦɭ, ɛɵɥɚ ɥɢ ɫɤɚɡɚɧɧɚɹ ɤɨɧɜɟɧɰɢɹ ɜɨɡɨɛɧɨɜɥɹɟɦɚ
ɠɭɧɢɦɢɫɬɚɦɢ, ɤɚɤ ɬɨ ɩɪɟɞɩɨɥɚɝɚɟɬ ɝɨɫɩɨɞɢɧ ɂɨɧɟɫɤɭ.
ɑɬɨ ɠɟ ɤɚɫɚɟɬɫɹ ɞɨɝɚɞɤɢ, ɛɭɞɬɨ ɷɬɚ ɤɨɧɜɟɧɰɢɹ ɛɵɥɚ ɜɨɡɨɛɧɨɜɥɟɧɚ ɜ
ɛɵɬɧɨɫɬɶ ɟɝɨ ɭ ɜɥɚɫɬɢ, ɚ ɬɚɤɠɟ ɩɪɟɞɩɨɥɨɠɟɧɢɹ, ɱɬɨ ɜɨ ɜɪɟɦɹ ɩɪɟɛɵɜɚɧɢɹ
Ⱥɥɟɤɫɚɧɞɪɚ Ʌɚɯɨɜɚɪɢ ɜ 1894 ɝɨɞɭ ɧɚ ɚɜɫɬɪɢɣɫɤɢɯ ɦɚɧɺɜɪɚɯ ɜ Ʌɟɦɛɟɪɝɟ
ɫɨɫɬɨɹɥɨɫɶ ɩɪɢɫɨɟɞɢɧɟɧɢɟ Ɋɭɦɵɧɢɢ ɤ Ɍɪɨɣɫɬɜɟɧɧɨɦɭ ɫɨɸɡɭ, ɬɨ
Ʉɚɬɚɪɞɠɢɭ ɤɚɬɟɝɨɪɢɱɟɫɤɢ ɷɬɨ ɨɬɪɢɰɚɟɬ; ɨ ɬɨɦ ɠɟ, ɱɬɨ ɦɨɝɥɨ ɫɨɫɬɨɹɬɶɫɹ
ɧɵɧɟ, ɨɧ ɧɢɱɟɝɨ ɨɩɪɟɞɟɥɺɧɧɨɝɨ ɜɵɫɤɚɡɚɬɶ ɧɟ ɦɨɠɟɬ.
ɉɪɢ ɷɬɨɦ ɨɧ ɡɚɦɟɬɢɥ, ɱɬɨ, ɜ ɨɛɳɟɦ, ɫɤɥɨɧɟɧ ɞɭɦɚɬɶ, ɱɬɨ ɤɨɪɨɥɶ
Ʉɚɪɥ, ɜɢɞɹ ɫɤɨɥɶ ɦɚɥɨ ɨɧ ɩɨɥɶɡɨɜɚɥɫɹ ɪɚɫɩɨɥɨɠɟɧɢɟɦ ɩɨɤɨɣɧɨɝɨ ɝɨɫɭɞɚɪɹ
ɢɦɩɟɪɚɬɨɪɚ4 ɢ, ɨɩɚɫɚɹɫɶ ɞɥɹ Ɋɭɦɵɧɢɢ ɢɡɨɥɢɪɨɜɚɧɧɨɝɨ ɩɨɥɨɠɟɧɢɹ, ɫɬɚɥ,
ɞɚɛɵ ɢɡɛɟɝɧɭɬɶ ɬɚɤɨɜɨɝɨ (ɩɨ ɜɵɪɚɠɟɧɢɸ Ʉɚɬɚɪɞɠɢɭ: pour ne pas rester en
l’air) ɢɫɤɚɬɶ ɨɩɨɪɵ, ɢ, ɩɪɢ ɫɜɢɞɚɧɢɹɯ ɫɜɨɢɯ ɫ ɢɦɩɟɪɚɬɨɪɚɦɢ ȼɢɥɶɝɟɥɶɦɨɦ
ɢ Ɏɪɚɧɰɟɦ ɂɨɫɢɮɨɦ ɫɭɦɟɥ ɥɢɱɧɨ ɫɤɥɨɧɢɬɶ ɢɯ ɜ ɫɜɨɸ ɩɨɥɶɡɭ.
ɂɫɯɨɞɹ ɨɬ Ʌɚɫɤɷɪɚ Ʉɚɬɚɪɞɠɢɭ, ɷɬɢ ɡɚɹɜɥɟɧɢɹ ɢɦɟɸɬ ɫɜɨɣ ɜɟɫ ɢ,
ɩɪɢɬɨɦ, ɫɥɭɠɚɬ ɧɨɜɵɦ ɞɨɤɚɡɚɬɟɥɶɫɬɜɨɦ, ɱɬɨ ɤɨɪɨɥɶ Ʉɚɪɥ, ɩɨɦɢɦɨ ɫɜɨɢɯ
ɦɢɧɢɫɬɪɨɜ ɢ ɛɟɡ ɢɯ ɜɟɞɨɦɚ, ɪɭɤɨɜɨɞɢɬ ɜɧɟɲɧɟɣ ɩɨɥɢɬɢɤɨɣ.
ɇɚɤɨɧɟɰ, ɝɨɫɩɨɞɢɧ Ʉɚɬɚɪɞɠɢɭ ɜɵɫɤɚɡɚɥ ɦɧɟɧɢɟ, ɱɬɨ, ɤɚɤ ɩɪɢɟɡɞ
ɢɦɩɟɪɚɬɨɪɚ Ɏɪɚɧɰɚ ɂɨɫɢɮɚ, ɫ ɟɝɨ ɜɟɪɨɹɬɧɵɦɢ ɩɨɫɥɟɞɫɬɜɢɹɦɢ, ɬɚɤ ɢ
ɩɪɢɡɵɜ ɥɢɛɟɪɚɥɨɜ ɜ ɨɤɬɹɛɪɟ ɦɢɧɭɜɲɟɝɨ ɝɨɞɚ ɤ ɜɥɚɫɬɢ – ɩɨɞɝɨɬɨɜɥɟɧɵ
ɛɵɥɢ ɜ ɛɵɬɧɨɫɬɶ ɤɨɪɨɥɹ Ʉɚɪɥɚ ɜ ɢɸɥɟ 1895 ɝ. ɜ ɂɲɥɟ5. Ⱦɨ ɨɬɴɟɡɞɚ ɡɚ
ɝɪɚɧɢɰɭ ɤɨɪɨɥɶ ɨɛɟɳɚɥ Ʉɚɬɚɪɞɠɢɭ ɪɚɫɩɭɳɟɧɢɟ ɩɚɥɚɬ, ɧɟɨɛɯɨɞɢɦɨɟ ɞɥɹ

ɞɚɥɶɧɟɣɲɟɝɨ ɩɪɟɛɵɜɚɧɢɹ ɤɨɧɫɟɪɜɚɬɨɪɨɜ ɭ ɜɥɚɫɬɢ ɩɨɫɥɟ ɜɵɯɨɞɚ ɜɫɟɯ
ɥɢɛɟɪɚɥɶɧɵɯ ɞɟɩɭɬɚɬɨɜ ɢɡ ɫɨɫɬɚɜɚ ɨɛɟɢɯ ɩɚɥɚɬ. ɉɨ ɩɪɢɟɡɞɟ ɠɟ ɢɡ-ɡɚ
ɝɪɚɧɢɰɵ, ɤɨɪɨɥɶ ɫɬɚɥ ɨɬɤɥɚɞɵɜɚɬɶ ɨɤɨɧɱɚɬɟɥɶɧɨɟ ɫɜɨɺ ɪɟɲɟɧɢɟ; ɧɚɤɨɧɟɰ
ɜɨɫɩɨɫɥɟɞɨɜɚɥ ɧɟɦɨɬɢɜɢɪɨɜɚɧɧɵɣ ɨɬɤɚɡ, ɱɬɨ ɢ ɩɨɛɭɞɢɥɨ ɤɨɧɫɟɪɜɚɬɨɪɨɜ
ɜɵɣɬɢ ɜ ɨɬɫɬɚɜɤɭ. Ʉɨɪɨɥɶ, ɩɨ ɦɧɟɧɢɸ Ʉɚɬɚɪɞɠɢɭ, ɠɟɥɚɥ ɢɦɟɬɶ ɭ ɜɥɚɫɬɢ
ɥɢɛɟɪɚɥɨɜ ɞɥɹ ɨɫɭɳɟɫɬɜɥɟɧɢɹ ɧɨɜɨɝɨ ɧɚɩɪɚɜɥɟɧɢɹ ɜɧɟɲɧɟɣ ɩɨɥɢɬɢɤɢ.
Ɋɹɞɨɦ ɫ ɜɵɲɟɢɡɥɨɠɟɧɧɵɦ, ɞɨɥɝɨɦ ɫɱɢɬɚɸ ɩɪɟɞɫɬɚɜɢɬɶ ɭ ɫɟɝɨ
ɜɪɭɱɺɧɧɭɸ ɦɧɟ ɦɨɢɦ ɮɪɚɧɰɭɡɫɤɢɦ ɫɨɬɨɜɚɪɢɳɟɦ ɡɚɩɢɫɤɭ, ɡɚɤɥɸɱɚɸɳɭɸ,
ɩɨ ɜɢɞɢɦɨɦɭ, ɬɨɱɧɵɟ ɫɜɟɞɟɧɢɹ ɨ ɜɨɟɧɧɨɣ ɤɨɧɜɟɧɰɢɢ, ɩɨɞɩɢɫɚɧɧɨɣ 21ɝɨ ɦɚɹ
ɫ.ɝ. ɦɟɠɞɭ Ⱥɜɫɬɪɨ-ȼɟɧɝɪɢɟɣ ɢ Ɋɭɦɵɧɢɟɣ. ȼ ɫɢɥɭ ɷɬɨɣ ɤɨɧɜɟɧɰɢɢ, ɜ ɫɥɭɱɚɟ
ɫɬɨɥɤɧɨɜɟɧɢɹ ɦɟɠɞɭ Ⱥɜɫɬɪɨ-ȼɟɧɝɪɢɟɣ ɢ Ɋɨɫɫɢɟɣ, Ɋɭɦɵɧɢɹ ɩɪɢɫɬɭɩɢɬ
ɨɞɧɨɜɪɟɦɟɧɧɨ ɫ Ⱥɜɫɬɪɨ-ȼɟɧɝɪɢɟɣ ɤ ɦɨɛɢɥɢɡɚɰɢɢ ɫɜɨɢɯ ɜɨɣɫɤ. Ⱦɜɟ
ɪɭɦɵɧɫɤɢɟ ɞɢɜɢɡɢɢ ɩɨɫɬɭɩɹɬ ɩɨɞ ɤɨɦɚɧɞɭ ɚɜɫɬɪɢɣɫɤɢɯ ɝɟɧɟɪɚɥɨɜ, ɢ
ɩɪɟɞɧɚɡɧɚɱɚɸɬɫɹ ɞɥɹ ɞɟɣɫɬɜɢɣ ɧɚ ɧɚɲɟɣ ɝɪɚɧɢɰɟ, ɜ Ȼɭɤɨɜɢɧɟ ɢ Ɇɨɥɞɚɜɢɢ.
Ɉɫɬɚɥɶɧɚɹ ɱɚɫɬɶ ɪɭɦɵɧɫɤɨɣ ɚɪɦɢɢ, ɩɨɞ ɧɚɱɚɥɶɫɬɜɨɦ ɤɨɪɨɥɹ Ʉɚɪɥɚ, ɛɭɞɟɬ
ɫɨɫɪɟɞɨɬɨɱɟɧɚ ɭ Ȼɭɯɚɪɟɫɬɚ.
ɉɟɪɟɞɚɜɚɹ ɦɧɟ ɷɬɭ ɡɚɦɟɬɤɭ, ɝɪɚɮ ɞ’Ɉɛɢɧɶɢ ɨɫɨɛɟɧɧɨ ɨɬɦɟɬɢɥ, ɱɬɨ
ɜ ɉɚɪɢɠɟ, ɫɭɞɹ ɩɨ ɢɫɬɨɱɧɢɤɭ, ɢɡ ɤɨɬɨɪɨɝɨ ɢɫɯɨɞɹɬ ɷɬɢ ɞɚɧɧɵɟ, ɧɟ ɢɦɟɸɬ
ɧɢ ɦɚɥɟɣɲɟɝɨ ɫɨɦɧɟɧɢɹ ɜ ɢɯ ɞɨɫɬɨɜɟɪɧɨɫɬɢ.
Ɂɞɟɫɶ ɜ Ȼɭɯɚɪɟɫɬɟ ɬɚɣɧɚ ɨ ɫɨɫɬɨɹɜɲɟɦɫɹ ɫɨɝɥɚɲɟɧɢɢ ɧɟ ɛɵɥɚ ɩɨɤɚ
ɧɚɪɭɲɟɧɚ; ɫɨ ɫɜɨɟɣ ɫɬɨɪɨɧɵ ɹ ɧɟ ɩɪɟɦɢɧɭ ɩɪɨɜɟɪɢɬɶ ɫɨɨɛɳɺɧɧɵɟ ɦɧɟ
ɫɜɟɞɟɧɢɹ.
ɱɟɫɬɶ ɛɵɬɶ, ɦɢɥɨɫɬɢɜɵɣ ɝɨɫɭɞɚɪɶ, ȼɚɲɟɝɨ ɉɪɟɜɨɫɯɨɞɢɬɟɥɶɫɬɜɚ,
ɉɪɢɥɨɠɟɧɢɟ 1
Mr. Take Ionesco a émis les suppositions suivantes: qu’une convention

militaire entre l’Autriche-Hongrie et la Roumanie avait été conclue par Jean Bratiano
dès 1883. Qu’elle avait été renouvelée par Théodore Rosetti, après la chûte des
libéraux. Cela aurait même été la seule raison de la constitution d’un cabinet
junimiste; Enfin qu’elle a été renouvelée par Alexandre Lahovary. Au point de
vue de l’adhésion à la Triple Alliance, le casus foederis que l’Allemagne se
serait refusé longtemps à admettre aurait été, peut-être, reconnu, il y a deux ans,
à Lemberg, lors de la visité qu’Alexandre Lahovary y fit, à l’occasion des
grandes manœuvres autrichiennes et il l’est certainement aujourd’hui à
l’occasion de la venue à Bucarest de l’empereur François-Joseph. Excepté sur le
dernier point, Mr. Take Ionesco n’avance que des probabilités, mais d’après son
interlocuteur ce sont des certitudes.
ɉɪɢɥɨɠɟɧɢɟ 2
Le 21 mai 1896, a été signée une Convention entre l’Autriche-Hongrie
et la Roumanie, aux termes de laquelle, en cas de conflit entre l’Autriche-
Hongrie et la Russie, la Roumanie mobilisera son armée en même temps que
celle de l’Autriche-Hongrie. Deux divisions roumaines seront placées sous les
ordres des généraux autrichiens et manœuvreront sur les confins de la Bucovine
et de la Moldavie. Le reste de l’armée sera placé sous le commandement du Roi
et se concentrera à Bucarest. Ces renseignements émanent d’une source
confidentielle très sûre.
ȺȼɉɊɂ, Ɏ. 151 ɉɨɥɢɬɚɪɯɢɜ, Ɉɩɢɫɶ 482, Ⱦɟɥɨ 655, Ʌɢɫɬɵ 107-111 verso.
1
ɇɚ ɩɟɪɜɨɦ ɥɢɫɬɟ, ɜ ɜɟɪɯɧɟɦ ɥɟɜɨɦ ɭɝɥɭ, ɞɪɭɝɢɦ ɩɨɱɟɪɤɨɦ ɧɚɩɢɫɚɧɨ: «ɗɬɨɝɨ ɧɚɞɨ
ɛɵɥɨ ɨɠɢɞɚɬɶ; ɦɟɧɹ ɷɬɚ ɧɨɜɨɫɬɶ ɫɨɜɫɟɦ ɧɟ ɭɞɢɜɥɹɟɬ!».
2
18(30) ɫɟɧɬɹɛɪɹ 1896 ɝ. ɛɵɥ ɩɨɞɩɢɫɚɧ ɩɪɨɬɨɤɨɥ ɨ ɩɪɨɞɥɟɧɢɢ ɫɟɤɪɟɬɧɨɝɨ
ɞɨɝɨɜɨɪɚ ɦɟɠɞɭ Ⱥɜɫɬɪɨ-ȼɟɧɝɪɢɟɣ ɢ Ɋɭɦɵɧɢɟɣ.
3
ɋɬɚɬɶɹ 3 ɫɨɸɡɧɢɱɟɫɤɨɝɨ ɞɨɝɨɜɨɪɚ ɦɟɠɞɭ Ɋɭɦɵɧɢɟɣ ɢ Ⱥɜɫɬɪɨ-ȼɟɧɝɪɢɟɣ ɨɬ 1883 ɝ.
ɩɪɟɞɭɫɦɚɬɪɢɜɚɥɚ, ɱɬɨ ɜɨɩɪɨɫɵ ɜɨɟɧɧɨɝɨ ɯɚɪɚɤɬɟɪɚ ɛɭɞɭɬ ɭɪɟɝɭɥɢɪɨɜɚɧɵ ɫɩɟɰɢɚɥɶɧɨɣ
ɜɨɟɧɧɨɣ ɤɨɧɜɟɧɰɢɟɣ. ɗɬɨɬ ɞɨɤɭɦɟɧɬ, ɨɞɧɚɤɨ, ɬɚɤ ɢ ɧɟ ɛɵɥ ɩɨɞɩɢɫɚɧ.
4
Ɂɞɟɫɶ ɢɦɟɟɬɫɹ ɜ ɜɢɞɭ ɢɦɩɟɪɚɬɨɪ Ⱥɥɟɤɫɚɧɞɪ III.
5
ɋɦ. ɞɨɤ. ʋ 66 ɨɬ 21 ɫɟɧɬɹɛɪɹ 1896 ɝ., ɫɧ. 3.
Bucureúti, 21 octombrie 1896, Fonton către ùiúkin1
Scrisoare particulară, cu două anexe

Am avut deja ocazia să raportez ExcelenĠei Voastre că vizita
împăratului Franz Josef la Bucureúti a avut, după toate probabilităĠile, printre
consecinĠe, semnarea între Austro-Ungaria úi România a unei convenĠii militare,
sau chiar aderarea2 celei din urmă la Tripla AlianĠă.
Consider că este de datoria mea de a pune la dispoziĠia ExcelenĠei
Voastre o scurtă notă, care conĠine în anexă presupunerea în această chestiune a
fostului ministru al InstrucĠiunii Publice în ultimul guvern conservator, domnul
Ionescu, comunicată mie de persoane din anturajul său.
Chestionat în legătură cu această notă, domnul Lascăr Catargiu a
susĠinut că el nu are cunoútinĠă despre încheierea, se pare că de către defunctul
Brătianu, în 1883, a unei convenĠii militare3 cu Austria; zvonurile despre
această convenĠie au circulat atunci, dar, la preluarea puterii de către
conservatori, nu au fost găsite urme ale acesteia în arhive; domnia sa nu útia nici
dacă această convenĠie a fost reînnoită de către junimiúti, aúa cum presupune
domnul Ionescu.
Cât priveúte bănuiala că această convenĠie a fost reînnoită în timpul
aflării sale la putere úi presupunerea că în 1894, cu ocazia prezenĠei lui
Alexandru Lahovari la manevrele austriece de la Lemberg, a avut loc aderarea
României la Tripla AlianĠă, Catargiu neagă categoric acest lucru; cât priveúte
posibilele înĠelegeri de acum, el nu poate afirma nimic cu certitudine.
În acelaúi timp, el a observat că, în general, este tentat să creadă că
regele Carol, cunoscând încrederea mică de care se bucura din partea
defunctului împărat4 úi fiindu-i frică de faptul că România ar putea fi izolată,
pentru a evita acest lucru (potrivit expresiei lui Catargiu: pour ne pas rester en
l’air), a încercat să caute sprijin în altă parte úi, în timpul întrevederilor sale cu
împăraĠii Wilhelm úi Franz Josef, a reuúit să-i atragă personal de partea sa.
Provenind de la Lascăr Catargiu, aceste declaraĠii au o anumită greutate
úi, de aceea, reprezintă o nouă dovadă a faptului că regele Carol, ocolindu-i pe
miniútrii săi úi fără útirea lor, conduce politica externă.
În sfârúit, domnul Catargiu a opinat că atât vizita împăratului Franz Josef,
cu toate consecinĠele sale, cât úi aducerea la putere a liberalilor în luna
octombrie a anului trecut au fost pregătite în timpul călătoriei regelui Carol, în
iulie 1895, la Ischl5. Până la plecarea din Ġară, regele i-a promis lui Catargiu că
va dizolva Parlamentul, lucru necesar pentru rămânerea în continuare a
conservatorilor la putere, după ieúirea tuturor deputaĠilor liberali din ambele
Camere. După revenirea în Ġară însă, regele a început să amâne decizia sa finală;
după aceea a urmat un refuz fără explicaĠii, fapt care i-a úi determinat pe
conservatori să demisioneze. Potrivit lui Catargiu, regele dorea să-i aducă pe
liberali la putere pentru imprimarea unei noi direcĠii în politica externă.
Alături de cele relatate mai sus, consider că este de datoria mea de a vă
pune la dispoziĠie o notă primită de la colegul francez, care conĠine informaĠii
concrete privind convenĠia militară semnată pe data de 21 mai a.c. între Austro-
Ungaria úi România. Potrivit acestei convenĠii, în cazul unui conflict între
Austro-Ungaria úi Rusia, România va iniĠia, în acelaúi timp cu Austro-Ungaria,
mobilizarea armatelor sale. Două divizii vor intra sub comanda generalilor
austrieci úi vor fi folosite pentru operaĠiuni la graniĠa noastră, în Bucovina úi
Moldova. Celelalte unităĠi ale armatei române, sub comanda regelui Carol, vor
fi concentrate în Bucureúti.
TransmiĠându-mi această notă, contele d’Aubigné a subliniat în mod
special faptul că la Paris, având în vedere sursa din care provin aceste
informaĠii, nu există nici cele mai mici dubii privind autenticitatea lor.
Aici, în Bucureúti, secretul privind încheierea convenĠiei nu a fost
divulgat încă; în ceea ce mă priveúte, nu voi uita să verific informaĠiile care mi-au
fost comunicate.
Anexa 1
Domnul Take Ionescu a avansat următoarele supoziĠii: că între Austro-
Ungaria úi România fusese încheiată o convenĠie militară, semnată de Ion
Brătianu, încă din 1883. Că ea fusese reînnoită de Theodor Rosetti după căderea
liberalilor. Acesta ar fi fost de altfel singurul motiv de constituire a unui cabinet
junimist. În sfârúit, convenĠia a fost reînnoită de Alexandru Lahovari. Din
perspectiva aderării la Tripla AlianĠă, acel casus foederis (motiv de alianĠă) pe
care Germania a refuzat mult timp să-l admită ar fi fost, poate, recunoscut acum
doi ani la Lemberg, în timpul vizitei pe care Alexandru Lahovari a făcut-o
acolo, cu ocazia marilor manevre austriece, úi el este cu siguranĠă recunoscut
astăzi cu ocazia venirii împăratului Franz Josef la Bucureúti. Cu excepĠia acestui
ultim punct, domnul Take Ionescu nu avansează decât probabilităĠi, care, după
părerea interlocutorului său, sunt certitudini.
Anexa 2
La 21 mai 1896, a fost semnată o convenĠie între Austro-Ungaria úi
România, în termenii căreia, în cazul unui conflict între Austro-Ungaria úi
Rusia, România îúi va mobiliza armata în acelaúi timp cu Austro-Ungaria. Două
divizii româneúti vor fi plasate sub ordinele generalilor austrieci úi vor efectua
manevre la graniĠele Bucovinei úi ale Moldovei. Restul armatei va fi plasat sub
comanda regelui úi se va concentra la Bucureúti. Aceste informaĠii provin dintr-
o sursă confidenĠială, foarte sigură.
APEIR, Fond 151 Politarhiv, opis 482, dosar, filele 107-111 verso.
1
La prima filă, în colĠul de sus din partea stângă, cu alt scris: „Acest lucru era de
aúteptat; pe mine această útire nu mă miră!”
2
La 18/30 septembrie 1896 se semnase reînnoirea tratatului secret dintre Austro-
Ungaria úi România.
3
Articolul trei al tratatului de alianĠă din 1883 dintre România úi Austro-Ungaria prevedea ca
aspectele militare să facă obiectul unei convenĠii speciale, însă aceasta nu a mai fost semnată.
4
Referirea la împăratul Alexandru III.
5
A se vedea doc. nr. 66 din 21 septembrie 1896, nota 3.
71
Ȼɭɯɚɪɟɫɬ, 25 ɚɩɪɟɥɹ 1897 ɝ., ʋ 25. Ɏɨɧɬɨɧ – ɝɪɚɮɭ Ɇɭɪɚɜɶɺɜɭ
ȿɝɨ ɋɢɹɬɟɥɶɫɬɜɭ, ɝɪɚɮɭ Ɇ. ɇ. Ɇɭɪɚɜɶɺɜɭ
Ɇɢɥɨɫɬɢɜɵɣ ɝɨɫɭɞɚɪɶ ɝɪɚɮ Ɇɢɯɚɢɥ ɇɢɤɨɥɚɟɜɢɱ,

Ȼɟɡɡɚɫɬɟɧɱɢɜɵɟ ɜ ɜɵɛɨɪɟ ɫɪɟɞɫɬɜ ɞɥɹ ɧɚɩɚɞɨɤ ɧɚ ɩɪɚɜɢɬɟɥɶɫɬɜɨ,
ɤɨɧɫɟɪɜɚɬɨɪɵ ɧɟ ɩɨɫɬɟɫɧɹɥɢɫɶ ɜɨɫɩɨɥɶɡɨɜɚɬɶɫɹ ɞɥɹ ɬɚɤɨɜɵɯ ɧɚɩɚɞɨɤ
ɨɬɜɟɬɧɵɦ ɫɨɨɛɳɟɧɢɟɦ, ɫɞɟɥɚɧɧɵɦ ɧɚ ɬɟɥɟɝɪɚɦɦɭ ȼɚɲɟɝɨ ɋɢɹɬɟɥɶɫɬɜɚ ɨɬ

16ɝɨ ɚɩɪɟɥɹ, ɤɨɪɨɥɟɜɫɤɢɦ ɦɢɧɢɫɬɪɨɦ ɢɧɨɫɬɪɚɧɧɵɯ ɞɟɥ.
ȼ ɪɹɞɟ ɫɬɚɬɟɣ, ɧɚɩɟɱɚɬɚɧɧɵɯ ɧɚ ɫɬɨɥɛɰɚɯ ɤɨɧɫɟɪɜɚɬɢɜɧɨɝɨ ɨɪɝɚɧɚ
«Timpul»1, ɚɜɬɨɪ ɢɯ, ɛɵɜɲɢɣ ɦɢɧɢɫɬɪ ɤɨɧɫɟɪɜɚɬɢɜɧɨɝɨ ɤɚɛɢɧɟɬɚ,
ɜɵɪɚɠɚɟɬ ɭɞɢɜɥɟɧɢɟ, ɱɬɨ ɩɨɫɥɟ ɩɨɥɭɜɟɤɨɜɨɣ ɛɨɪɶɛɵ ɡɚ ɧɟɡɚɜɢɫɢɦɨɫɬɶ ɢ
ɫɥɚɜɧɨɝɨ 30ɬɢ-ɥɟɬɧɟɝɨ ɰɚɪɫɬɜɨɜɚɧɢɹ ɬɚɤɨɝɨ ɦɨɧɚɪɯɚ, ɤɚɤ ɤɨɪɨɥɶ Ʉɚɪɥ,
Ɋɭɦɵɧɢɹ, ɛɥɚɝɨɞɚɪɹ ɧɟɫɩɨɫɨɛɧɨɫɬɢ ɧɵɧɟɲɧɟɝɨ ɩɪɚɜɢɬɟɥɶɫɬɜɚ, ɩɪɢɜɟɞɟɧɚ
ɫɧɨɜɚ ɤ ɬɨɦɭ ɩɪɟɠɧɟɦɭ ɦɟɠɞɭɧɚɪɨɞɧɨɦɭ ɩɨɥɨɠɟɧɢɸ, ɤɨɝɞɚ ɟɣ ɜɵɞɚɜɚɥɢɫɶ
ɫɜɢɞɟɬɟɥɶɫɬɜɚ ɨ ɯɨɪɨɲɟɦ ɢɥɢ ɞɭɪɧɨɦ ɩɨɜɟɞɟɧɢɢ ɢɥɢ ɜɵɫɤɚɡɵɜɚɥɢɫɶ
ɩɪɟɞɨɫɬɟɪɟɠɟɧɢɹ.
«Ɇɵ ɩɨɫɬɚɜɥɟɧɵ ɧɚ ɨɞɧɭ ɧɨɝɭ ɫ ɜɚɫɫɚɥɶɧɵɦ ɝɨɫɭɞɚɪɫɬɜɨɦ ɢ ɫ
ɞɪɭɝɢɦɢ, ɤɨɬɨɪɵɟ ɧɢɠɟ ɧɚɫ ɜɨ ɜɫɟɯ ɨɬɧɨɲɟɧɢɹɯ», – ɝɥɚɫɢɬ ɞɚɥɟɟ ɫɬɚɬɶɹ ɢ
ɧɚɯɨɞɢɬ, ɱɬɨ ɩɨɞɨɛɧɨɟ ɨɛɪɚɳɟɧɢɟ ɫ Ɋɭɦɵɧɢɟɣ ɧɟ ɫɨɨɬɜɟɬɫɬɜɭɟɬ ɟɺ
ɤɨɪɪɟɤɬɧɨɣ ɢ ɨɫɬɨɪɨɠɧɨɣ ɩɨɥɢɬɢɤɟ; ɬɨɝɞɚ ɤɚɤ ɞɪɭɝɢɟ ɛɚɥɤɚɧɫɤɢɟ
ɝɨɫɭɞɚɪɫɬɜɚ ɜɨɫɩɨɥɶɡɨɜɚɥɢɫɶ ɧɚɫɬɨɹɳɢɦ ɩɨɥɨɠɟɧɢɟɦ, ɱɬɨɛɵ ɧɚɫɬɨɣɱɢɜɨ
ɞɨɦɨɝɚɬɶɫɹ ɪɚɡɧɵɯ ɭɫɬɭɩɨɤ ɫɨ ɫɬɨɪɨɧɵ Ɍɭɪɰɢɢ, Ɋɭɦɵɧɢɹ ɤ ɷɬɨɦɭ ɧɟ
ɩɪɢɛɟɝɚɥɚ; ɷɬɭ ɪɚɡɧɢɰɭ ɜ ɩɨɜɟɞɟɧɢɢ Ɋɭɦɵɧɢɢ ɢ ɞɪɭɝɢɯ ɩɪɚɜɢɬɟɥɶɫɬɜ ɢ
ɧɚɞɥɟɠɚɥɨ ɨɬɦɟɬɢɬɶ ɜ ɨɬɜɟɬɟ ɧɚ ɫɨɨɛɳɟɧɢɟ ɩɟɬɟɪɛɭɪɝɫɤɨɝɨ ɢ ɜɟɧɫɤɨɝɨ
ɤɚɛɢɧɟɬɨɜ ɢ ɬɟɦ ɩɨɞɱɟɪɤɧɭɬɶ ɪɚɡɧɢɰɭ ɦɟɠɞɭ ɬɪɚɞɢɰɢɨɧɧɨɸ ɩɨɥɢɬɢɤɨɸ
Ɋɭɦɵɧɢɢ ɢ ɩɨɥɢɬɢɤɨɸ ɞɪɭɝɢɯ ɝɨɫɭɞɚɪɫɬɜ Ȼɚɥɤɚɧɫɤɨɝɨ ɩɨɥɭɨɫɬɪɨɜɚ.
ɉɨ ɦɧɟɧɢɸ ɤɨɧɫɟɪɜɚɬɢɜɧɨɝɨ ɨɪɝɚɧɚ, Ⱦ. ɋɬɭɪɞɡɚ ɭɩɭɫɬɢɥ ɜɫɟ ɷɬɢ
ɫɨɨɛɪɚɠɟɧɢɹ ɜ ɫɜɨɺɦ ɨɬɜɟɬɟ ɢ ɬɟɦ ɩɪɢɱɢɧɢɥ Ɋɭɦɵɧɢɢ ɧɟɫɤɚɡɚɧɧɨɟ
ɭɧɢɠɟɧɢɟ.
Ɍɟ ɠɟ ɜɡɝɥɹɞɵ, ɜɵɪɚɠɟɧɧɵɟ, ɤɪɨɦɟ ɝɚɡɟɬɵ «Timpul», ɟɳɺ ɞɪɭɝɢɦɢ
ɤɨɧɫɟɪɜɚɬɢɜɧɵɦɢ ɨɪɝɚɧɚɦɢ, ɜɵɫɤɚɡɚɥ ɦɧɟ ɧɚ ɞɧɹɯ ɛɵɜɲɢɣ ɪɭɦɵɧɫɤɢɣ
ɩɨɫɥɚɧɧɢɤ ɜ ɋ.-ɉɟɬɟɪɛɭɪɝɟ – Ⱥɥɟɤɫɚɧɞɪ Ʉɚɬɚɪɞɠɢɭ2, ɭɜɟɪɹɹ, ɱɬɨ ɜɫɟ ɟɝɨ
ɟɞɢɧɨɦɵɲɥɟɧɧɢɤɢ ɩɨɪɢɰɚɸɬ ɝɨɫɩɨɞɢɧɚ ɋɬɭɪɞɡɭ ɡɚ ɟɝɨ ɨɬɜɟɬ, ɢ ɱɬɨ, ɤ
ɤɪɚɣɧɟɦɭ ɫɜɨɟɦɭ ɫɨɠɚɥɟɧɢɸ, ɧɟ ɦɨɝɭɬ ɫɤɪɵɬɶ, ɱɬɨ ɢ ɫɚɦɨɟ ɫɨɨɛɳɟɧɢɟ,
ɚɞɪɟɫɨɜɚɧɧɨɟ Ɋɭɦɵɧɢɢ, ɩɪɨɢɡɜɟɥɨ ɧɚ ɧɢɯ ɬɹɠɺɥɨɟ ɜɩɟɱɚɬɥɟɧɢɟ.
ɉɟɪɟɛɢɜ ɝɨɫɩɨɞɢɧɚ Ʉɚɬɚɪɞɠɢɭ, ɹ ɡɚɦɟɬɢɥ, ɱɬɨ ɢɦɟɧɧɨ ɟɦɭ ɢ ɟɝɨ
ɩɨɥɢɬɢɱɟɫɤɢɦ ɞɪɭɡɶɹɦ ɧɚɞɥɟɠɚɥɨ ɛɵ ɫ ɪɚɞɨɫɬɶɸ ɩɪɢɜɟɬɫɬɜɨɜɚɬɶ ɥɟɫɬɧɵɟ
ɫɥɨɜɚ, ɤɚɫɚɸɳɢɟɫɹ ɪɭɦɵɧɫɤɨɝɨ ɩɪɚɜɢɬɟɥɶɫɬɜɚ, ɬɚɤ ɤɚɤ ɜ ɩɟɪɜɵɣ ɪɚɡ ɩɨ
ɢɫɬɟɱɟɧɢɢ ɩɨɱɬɢ ɞɜɭɯ ɞɟɫɹɬɤɨɜ ɥɟɬ ɜɵɩɚɥɨ ɧɚ ɞɨɥɸ Ɋɭɦɵɧɢɢ ɩɨɞɨɛɧɨɟ
ɛɥɚɝɨɪɚɫɩɨɥɨɠɟɧɢɟ ɤ ɧɟɣ Ɋɨɫɫɢɢ.
ɇɟɫɩɪɚɜɟɞɥɢɜɵɣ ɢ ɧɟɨɫɧɨɜɚɬɟɥɶɧɵɣ ɜɡɝɥɹɞ ɤɨɧɫɟɪɜɚɬɨɪɨɜ ɟɳɺ ɪɚɡ
ɞɨɤɚɡɵɜɚɟɬ, ɱɬɨ ɡɞɟɫɶ ɪɭɤɨɜɨɞɫɬɜɭɸɬɫɹ ɢɫɤɥɸɱɢɬɟɥɶɧɨ ɩɚɪɬɢɣɧɵɦɢ
ɭɜɥɟɱɟɧɢɹɦɢ. ɇɟ ɩɨɞɥɟɠɢɬ ɫɨɦɧɟɧɢɸ, ɱɬɨ ɬɟ ɠɟ ɤɨɧɫɟɪɜɚɬɨɪɵ, ɛɭɞɶ ɨɧɢ
ɧɵɧɟ ɭ ɜɥɚɫɬɢ, ɟɳɺ ɛɨɥɟɟ ɋɬɭɪɞɡɵ, ɛɵɥɢ ɛɵ ɩɨɥɶɳɟɧɵ ɜɵɫɨɤɢɦ
ɨɞɨɛɪɟɧɢɟɦ, ɤɨɬɨɪɨɝɨ ɜ ɧɚɫɬɨɹɳɟɟ ɜɪɟɦɹ ɭɞɨɫɬɨɢɥɚɫɶ Ɋɭɦɵɧɢɹ.
ɇɚɞɥɟɠɢɬ ɨɬɦɟɬɢɬɶ, ɱɬɨ ɨɞɢɧ ɢɡ ɞɟɹɬɟɥɶɧɵɯ ɱɥɟɧɨɜ
ɤɨɧɫɟɪɜɚɬɢɜɧɨɣ ɩɚɪɬɢɢ ɜɵɫɤɚɡɚɥ ɦɧɟ ɨɩɚɫɟɧɢɟ, ɱɬɨ ɨɛɪɚɳɺɧɧɨɟ
ɢɦɩɟɪɚɬɨɪɫɤɢɦ ɤɚɛɢɧɟɬɨɦ ɤ ɪɭɦɵɧɫɤɨɦɭ ɩɪɚɜɢɬɟɥɶɫɬɜɭ ɫɨɨɛɳɟɧɢɟ
ɭɩɪɨɱɢɬ ɩɨɥɨɠɟɧɢɟ ɝɨɫɩɨɞɢɧɚ ɋɬɭɪɞɡɵ. ɗɬɢɦ ɩɪɟɞɩɨɥɨɠɟɧɢɟɦ ɢ
ɨɛɴɹɫɧɹɟɬɫɹ ɲɭɦ, ɩɨɞɧɹɬɵɣ ɩɨ ɷɬɨɦɭ ɫɥɭɱɚɸ ɩɪɨɬɢɜɧɢɤɚɦɢ ɧɵɧɟɲɧɟɝɨ

ɩɪɟɞɫɟɞɚɬɟɥɹ ɋɨɜɟɬɚ.
1
ɋɦ., ɧɚɩɪɢɦɟɪ: La Coadă [ȼ ɯɜɨɫɬɟ] // Timpul. Bucureúti, 1897. 19 apr. (1 mai). ʋ 87.
P. 1. ɇɚ ɮɨɧɟ ɝɪɟɤɨ-ɬɭɪɟɰɤɨɝɨ ɤɨɧɮɥɢɤɬɚ ɜ ɋɚɧɤɬ-ɉɟɬɟɪɛɭɪɝɟ ɫɨɫɬɨɹɥɚɫɶ ɜɫɬɪɟɱɚ ɦɟɠɞɭ
ɢɦɩɟɪɚɬɨɪɚɦɢ ɢ ɦɢɧɢɫɬɪɚɦɢ ɢɧɨɫɬɪɚɧɧɵɯ ɞɟɥ Ⱥɜɫɬɪɨ-ȼɟɧɝɪɢɢ ɢ Ɋɨɫɫɢɢ. Ƚɨɥɭɯɨɜɫɤɢɣ ɢ
Ɇɭɪɚɜɶɟɜ ɨɬɩɪɚɜɢɥɢ ɢɡ ɪɨɫɫɢɣɫɤɨɣ ɫɬɨɥɢɰɵ ɢɞɟɧɬɢɱɧɵɟ ɧɨɬɵ ɞɢɩɥɨɦɚɬɢɱɟɫɤɢɦ
ɩɪɟɞɫɬɚɜɢɬɟɥɹɦ ɨɛɟɢɯ ɢɦɩɟɪɢɣ ɜ Ȼɨɥɝɚɪɢɢ, Ɋɭɦɵɧɢɢ ɢ ɋɟɪɛɢɢ. ȼ ɧɢɯ ɨɬɦɟɱɚɥɨɫɶ, ɱɬɨ
«ɨɛɦɟɧ ɢɞɟɹɦɢ ɦɟɠɞɭ ɞɜɭɦɹ ɢɦɩɟɪɚɬɨɪɚɦɢ ɫɬɚɥ ɩɨɜɨɞɨɦ, ɞɥɹ ɨɛɨɢɯ ɝɨɫɭɞɚɪɟɣ, ɫ
ɭɞɨɜɥɟɬɜɨɪɟɧɢɟɦ ɭɛɟɞɢɬɶɫɹ ɜ ɨɛɳɟɦ ɨɬɧɨɲɟɧɢɢ ɷɬɢɯ ɝɨɫɭɞɚɪɫɬɜ ɤ ɩɨɥɨɠɟɧɢɸ Ɍɭɪɰɢɢ.
ɗɬɨ ɨɬɧɨɲɟɧɢɟ ɬɟɦ ɛɨɥɟɟ ɫɨɨɬɜɟɬɫɬɜɭɟɬ ɠɟɥɚɧɢɹɦ ɞɜɭɯ ɝɨɫɭɞɚɪɟɣ, ɱɬɨ ɨɧɢ ɬɜɟɪɞɨ
ɧɚɦɟɪɟɧɵ ɩɨɞɞɟɪɠɢɜɚɬɶ ɜɫɟɨɛɳɢɣ ɦɢɪ, ɩɪɢɧɰɢɩɵ ɩɨɪɹɞɤɚ ɢ ɫɬɚɬɭɫ-ɤɜɨ». ɋɦ.: ɋɛɨɪɧɢɤ
ɞɨɝɨɜɨɪɨɜ Ɋɨɫɫɢɢ ɫ ɞɪɭɝɢɦɢ ɝɨɫɭɞɚɪɫɬɜɚɦɢ 1856–1917 / ɉɨɞ ɪɟɞ. ȿ. Ⱥ. Ⱥɞɚɦɨɜɚ. Ɇ., 1952.
ɋ. 303–308. ɋɬɚɬɶɹ ɩɨɞɜɟɪɝɚɥɚ ɤɪɚɣɧɟ ɠɟɫɬɤɨɣ ɤɪɢɬɢɤɟ ɞɟɣɫɬɜɢɹ ɪɭɦɵɧɫɤɨɝɨ ɦɢɧɢɫɬɪɚ
ɢɧɨɫɬɪɚɧɧɵɯ ɞɟɥ: „ɍɠɟ ɞɨɤɚɡɚɧɨ, ɱɬɨ ɜɚɫɫɚɥɶɧɨɟ ɝɨɫɭɞɚɪɫɬɜɨ – Ȼɨɥɝɚɪɢɹ – ɢ ɞɪɭɝɢɟ
ɝɨɫɭɞɚɪɫɬɜɚ, ɧɚɦɧɨɝɨ ɫɥɚɛɟɟ, ɱɟɦ ɧɚɲɟ, ɫɦɨɝɥɢ ɩɨɥɭɱɢɬɶ ɛɨɥɶɲɟɟ ɜɥɢɹɧɢɟ ɧɚ ɛɟɪɟɝɚɯ
Ȼɨɫɮɨɪɚ, ɱɟɦ Ɋɭɦɵɧɫɤɨɟ Ʉɨɪɨɥɟɜɫɬɜɨ. Ȼɥɚɝɨɞɚɪɹ ɬɜɟɪɞɨɫɬɢ ɢ ɫɨɨɛɪɚɡɢɬɟɥɶɧɨɫɬɢ, ɫ
ɤɨɬɨɪɵɦɢ ɝɨɫɩɨɞɢɧ Ⱦɢɦɢɬɪɢɟ ɋɬɭɪɞɡɚ ɪɭɤɨɜɨɞɢɬ ɫɭɞɶɛɚɦɢ Ɋɭɦɵɧɢɢ, ɦɵ ɬɚɤɢ ɨɤɚɡɚɥɢɫɶ ɜ
ɯɜɨɫɬɟ ɛɚɥɤɚɧɫɤɢɯ ɝɨɫɭɞɚɪɫɬɜ, ɜ ɬɨ ɜɪɟɦɹ ɤɚɤ, ɛɥɚɝɨɞɚɪɹ ɧɚɲɟɦɭ ɛɥɚɝɨɩɪɢɹɬɧɨɦɭ
ɩɨɥɨɠɟɧɢɸ, ɜɨ ɜɫɟɯ ɨɬɧɨɲɟɧɢɹɯ, ɦɵ ɞɨɥɠɧɵ ɛɵɥɢ ɛɵ ɨɤɚɡɚɬɶɫɹ ɜɨ ɝɥɚɜɟ ɢɯ”. Ɍɚɤɠɟ ɫɦ.
ɫɬɚɬɶɢ ɜ ɬɨɣ ɠɟ ɝɚɡɟɬɟ ɨɬ 22 ɚɩɪɟɥɹ (4 ɦɚɹ) DecadenĠa [ɍɩɚɞɨɤ], ɨɬ 23 ɚɩɪɟɥɹ (5 ɦɚɹ) Nota
austro-rusă [Ⱥɜɫɬɪɨ-ɪɨɫɫɢɣɫɤɚɹ ɧɨɬɚ] ɢ ɨɬ 26 ɚɩɪɟɥɹ (8 ɦɚɹ) 1897 ɝ. Slugărnicie
[ɉɪɟɫɦɵɤɚɬɟɥɶɫɬɜɨ].
2
Ⱥɥɟɤɫɚɧɞɪɭ Ʉɚɬɚɪɞɠɢɭ. Ɋɨɞɢɥɫɹ ɜ 1839 ɝ. ȼɥɢɹɬɟɥɶɧɵɣ ɱɥɟɧ ɤɨɧɫɟɪɜɚɬɢɜɧɨɣ
ɩɚɪɬɢɢ, ɛɵɥ ɩɨɥɧɨɦɨɱɧɵɦ ɩɨɫɥɚɧɧɢɤɨɦ Ɋɭɦɵɧɢɢ ɜ ɋɚɧɤɬ-ɉɟɬɟɪɛɭɪɝɟ ɫ ɧɨɹɛɪɹ 1892 ɩɨ
ɨɤɬɹɛɪɶ 1895 ɝ. ȼɩɨɫɥɟɞɫɬɜɢɢ ɹɜɥɹɥɫɹ ɩɨɥɧɨɦɨɱɧɵɦ ɩɨɫɥɚɧɧɢɤɨɦ ɜ Ɋɢɦɟ, ɫ ɧɨɹɛɪɹ 1899 ɩɨ
ɞɟɤɚɛɪɶ 1900 ɝ., ɢ ɜ Ʌɨɧɞɨɧɟ, ɞɨ 1911 ɝ.
Bucureúti, 25 aprilie 1897, nr. 25. Fonton către contele Muraviev
LuminăĠiei Sale, Contelui M.N. Muraviev
Stimate Domnule, Conte, Mihail Nikolaevici,

Deloc sfiitori în alegerea mijloacelor de atac la adresa Guvernului,
conservatorii nu s-au ferit să se folosească, pentru astfel de atacuri, de
comunicatul de răspuns, la telegrama LuminăĠiei Voastre din 16 aprilie, făcut
public de Ministerul Regal al Afacerilor Străine.
În câteva articole, publicate în paginile ziarului conservator „Timpul”1,
autorul acestora, fostul ministru în guvernul conservator, úi-a exprimat mirarea
că, după jumătate de secol de luptă pentru independenĠă úi treizeci de ani de

domnie glorioasă a unui astfel de monarh ca regele Carol, România, din cauza
incapacităĠii Guvernului actual este adusă din nou la statutul internaĠional
anterior, când îi erau eliberate certificate de bună sau proastă purtare sau îi erau
formulate avertismente.
„Suntem puúi pe picior de egalitate cu state vasale úi cu alte state care
sunt sub noi din toate punctele de vedere”, se spune în continuare în articol,
rezumându-se că o astfel de atitudine faĠă de România nu este pe măsura
politicii ei corecte úi precaute; în timp ce alte state din Peninsula Balcanică s-au
folosit de situaĠia actuală, pentru a obĠine diferite concesii din partea Turciei,
România nu a făcut acest lucru; această diferenĠă în comportamentul României,
în raport cu alte guverne, ar fi trebuit menĠionată în răspunsul la comunicatul
guvernelor de la Petersburg úi Viena, subliniind astfel deosebirea dintre politica
tradiĠională a României úi politica altor state din Peninsula Balcanică.
Din punctul de vedere al ziarului conservator, domnul Sturdza a făcut
abstracĠie de toate aceste considerente în răspunsul său, cauzându-i astfel
României o umilire fără precedent.
Astfel de opinii, exprimate, alături de „Timpul”, úi de către alte ziare
conservatoare, le-am regăsit úi la fostul trimis al României la Sankt-Petersburg,
Alexandru Catargiu2, în timpul unei discuĠii pe care am avut-o acum câteva zile,
asigurându-mă că toĠi tovarăúii săi de idei îi aduc reproúuri domnului Sturdza
pentru răspunsul său úi că, spre profundul său regret, nu pot ascunde faptul că úi
comunicatul adresat României le-a provocat o impresie profund negativă.
L-am întrerupt pe domnul Catargiu, observând că tocmai el úi prietenii
săi politici ar trebui să salute cu bucurie cuvintele elogioase la adresa
Guvernului român, deoarece este pentru prima dată, după aproape două decenii,
când România se bucură de o astfel de bunăvoinĠă din partea Rusiei.
Punctul de vedere nedrept úi nefundamentat al conservatorilor
demonstrează încă o dată faptul că oamenii politici de aici sunt conduúi exclusiv
de patimi de partid. Nu există nici o îndoială asupra faptului că úi conservatorii,
dacă s-ar afla la putere, ar fi fost încântaĠi, chiar mai mult decât Sturdza, de
recunoaúterea deosebită de care a avut parte în prezent România.
Se mai cuvine a spune că unul dintre membrii remarcabili ai Partidului
Conservator mi-a destăinuit temerea că, prin comunicatul Guvernului imperial
către Guvernul român, va fi consolidată poziĠia domnului Sturdza. Anume
această temere explică agitaĠia provocată cu această ocazie de către adversarii
actualului preúedinte al Consiliului de Miniútri.
1
Este vorba de articolul La Coadă din „Timpul”, ediĠia a treia, 19 aprilie/1 mai 1897,
Bucureúti, an XIX, nr. 87, p. 1. Pe fondul conflictului turco-grec, a avut loc întâlnirea de la
Sankt-Petersburg între împăraĠii úi miniútrii de externe ai Austro-Ungariei úi Rusiei. Din capitala
Rusiei, Goáuchowki úi Muraviev au expediat note identice reprezentanĠilor diplomatici ai celor
două state în Bulgaria, România, Serbia, prin care apreciau că „schimbul de idei dintre ambii
împăraĠi a oferit suveranilor prilejul de a constata cu satisfacĠie atitudinea acestor state faĠă cu
Turcia. Această atitudine, zice nota, corespunde cu atât mai mult dorinĠelor celor doi suverani, cu
cât ei sunt ferm hotărâĠi să menĠină pacea generală, principiile de ordine úi statu-quo” (A se
vedea: ɋɛɨɪɧɢɤ ɞɨɝɨɜɨɪɨɜ Ɋɨɫɫɢɢ ɫ ɞɪɭɝɢɦɢ ɝɨɫɭɞɚɪɫɬɜɚɦɢ, 1856-1917, ɩɨɞ ɪɟɞɚɤɰɢɟɣ ȿ.Ⱥ.
Ⱥɞɚɦɨɜɚ, Ɇɨɫɤɜɚ, 1952, p. 303-308). Articolul era virulent la adresa ministrului român de
externe: „Este dovedit că un stat vasal ca Bulgaria úi alte state mult mai slabe decât al nostru au
útiut să aibă mai mare trecere pe malurile Bosforului decât Regatul României. GraĠie tăriei úi
isteĠimii cu care domnul Dimitrie Sturdza conduce destinele României, iată-ne dar ajunúi la coada
statelor balcanice, pe când prin poziĠiunea noastră priincioasă în toate privinĠele, ar trebui să fim
în frunte”. A se vedea úi articolele din acelaúi ziar din 22 aprilie/4 mai 1897, DecadenĠa; din
23 aprilie/5 mai 1897, Nota austro-rusă; din 26 aprilie/8 mai 1897, Slugărnicie.
2
Alexandru Catargiu, născut în 1839, membru important al Partidului Conservator, a
fost ministru plenipotenĠiar al României la Sankt Petersburg, între noiembrie 1892 úi octombrie
1895. A mai fost ministru plenipotenĠiar la Roma, între noiembrie 1899 úi decembrie 1900, apoi
la Londra, până în 1911.
72
Ȼɭɯɚɪɟɫɬ, 7 ɚɜɝɭɫɬɚ 1897 ɝ., ʋ 42. ɋɨɦɨɜ – ɝɪɚɮɭ Ɇɭɪɚɜɶɺɜɭ

Ɋɭɦɵɧɫɤɨɟ ɩɪɚɜɢɬɟɥɶɫɬɜɨ ɧɟ ɳɚɞɢɬ ɫɪɟɞɫɬɜ ɧɚ ɫɨɡɞɚɧɢɟ ɬɨɪɝɨɜɨɝɨ
ɮɥɨɬɚ ɢ ɨɛɪɚɳɟɧɢɹ Ɋɭɦɵɧɢɢ, ɤɚɤ ɝɨɜɨɪɹɬ ɡɞɟɫɶ, ɜ «ɦɨɪɫɤɭɸ ɞɟɪɠɚɜɭ».
ɇɭɠɧɨ ɨɬɞɚɬɶ ɫɩɪɚɜɟɞɥɢɜɨɫɬɶ ɝɨɫɭɞɚɪɫɬɜɟɧɧɵɦ ɥɸɞɹɦ Ʉɨɪɨɥɟɜɫɬɜɚ,
ɱɬɨ ɨɧɢ ɜɟɞɭɬ ɞɟɥɨ ɷɬɨ ɫ ɪɟɞɤɨɸ ɩɨɫɥɟɞɨɜɚɬɟɥɶɧɨɫɬɶɸ, ɫɦɨɬɪɹɬ ɧɚ ɧɟɝɨ
ɤɚɤ ɧɚ ɱɢɫɬɨ ɧɚɰɢɨɧɚɥɶɧɨɟ ɢ, ɜ ɜɢɞɟ ɪɟɞɤɨɝɨ ɢɫɤɥɸɱɟɧɢɹ, ɫɬɚɜɹɬ ɜɵɲɟ
ɩɚɪɬɢɣɧɵɯ ɢɧɬɪɢɝ. Ɍɚɤɨɣ ɩɨɫɬɚɧɨɜɤɟ ɷɬɨɝɨ ɜɨɩɪɨɫɚ ɛɨɥɟɟ ɜɫɟɝɨ
ɫɩɨɫɨɛɫɬɜɨɜɚɥ ɤɨɪɨɥɶ Ʉɚɪɥ, ɤɨɬɨɪɵɣ ɝɨɪɹɱɨ ɩɪɢɧɢɦɚɟɬ ɟɝɨ ɤ ɫɟɪɞɰɭ.
ɉɟɪɜɨɧɚɱɚɥɶɧɨ ɛɵɥɢ ɡɚɬɪɚɱɟɧɵ ɝɪɨɦɚɞɧɵɟ ɞɥɹ ɦɚɥɟɧɶɤɨɝɨ
ɝɨɫɭɞɚɪɫɬɜɚ ɫɪɟɞɫɬɜɚ ɧɚ ɩɨɫɬɪɨɣɤɭ ɦɨɫɬɚ ɱɟɪɟɡ Ⱦɭɧɚɣ, ɡɚɬɟɦ ɨɬɤɪɵɬ ɟɳɺ
ɛɨɥɟɟ ɤɪɭɩɧɵɣ ɤɪɟɞɢɬ ɧɚ ɫɨɨɪɭɠɟɧɢɟ ɩɨɪɬɚ ɜ Ʉɨɧɫɬɚɧɰɟ, ɤɨɬɨɪɵɣ ɫɬɚɧɟɬ,
ɩɨ ɫɥɨɜɚɦ ɪɭɦɵɧ, «Ƚɚɦɛɭɪɝɨɦ ȼɨɫɬɨɤɚ», ɧɚɤɨɧɟɰ ɧɵɧɟ ɨɬɩɭɫɤɚɸɬɫɹ 30
ɦɢɥɥɢɨɧɨɜ ɧɚ ɡɚɤɚɡ 5 ɦɨɪɫɤɢɯ ɩɚɪɨɯɨɞɨɜ ɜ 3500 ɬɨɧɧ ɤɚɠɞɵɣ. Ɍɪɢ
ɩɚɪɨɯɨɞɚ ɡɚɤɚɡɚɧɵ ɜ Ⱥɧɝɥɢɢ, ɞɜɚ ɜ Ƚɟɪɦɚɧɢɢ.
ɉɪɚɜɢɬɟɥɶɫɬɜɨ ɞɟɣɫɬɜɨɜɚɥɨ ɤɪɚɣɧɟ ɨɫɦɨɬɪɢɬɟɥɶɧɨ ɢ ɡɚɪɚɧɟɟ
ɨɛɟɫɩɟɱɢɥɨ ɧɨɜɵɟ ɫɭɞɚ ɝɪɭɡɚɦɢ.
ɉɪɟɞɩɨɥɚɝɚɟɬɫɹ ɭɫɬɚɧɨɜɢɬɶ ɩɨɤɚ ɥɢɧɢɸ Ƚɚɥɚɰ–Ɋɨɬɬɟɪɞɚɦ, ɚ ɩɨ

ɨɤɨɧɱɚɧɢɢ ɪɚɛɨɬ ɤɨɧɫɬɚɧɰɫɤɨɝɨ ɩɨɪɬɚ ɩɨɫɥɟɞɧɢɣ ɛɭɞɟɬ ɫɥɭɠɢɬɶ ɩɭɧɤɬɨɦ
ɨɬɩɪɚɜɥɟɧɢɹ. ɉɚɪɨɯɨɞɵ ɛɭɞɭɬ ɯɨɞɢɬɶ ɞɜɚ ɪɚɡɚ ɜ ɦɟɫɹɰ.
ɉɪɚɜɢɬɟɥɶɫɬɜɨ ɭɠɟ ɡɚɤɥɸɱɢɥɨ ɤɨɧɬɪɚɤɬ ɧɚ 5 ɥɟɬ ɫ ɬɨɪɝɨɜɵɦ ɞɨɦɨɦ
«W. H. Müller & Co»1 ɜ Ɋɨɬɬɟɪɞɚɦɟ, ɢɦɟɸɳɢɦ ɫɜɨɺ ɨɬɞɟɥɟɧɢɟ ɜ Ƚɚɥɚɰɟ.
Ʉɨɧɬɨɪɚ ɷɬɚ ɧɟ ɬɨɥɶɤɨ ɛɟɪɺɬ ɧɚ ɫɟɛɹ ɧɚɝɪɭɡɤɭ ɩɚɪɨɯɨɞɨɜ ɩɪɢ ɨɬɩɪɚɜɥɟɧɢɢ,
ɧɨ ɢ ɝɚɪɚɧɬɢɪɭɟɬ ɩɨɥɧɨɫɬɶ ɝɪɭɡɚ. ɉɪɟɞɩɨɥɨɠɟɧɨ ɜ 24 ɪɟɣɫɚ ɜɵɜɟɫɬɢ ɞɨ 100
ɬɵɫɹɱ ɬɨɧɧ ɪɚɡɧɨɝɨ ɯɥɟɛɚ.
ɇɚ ɨɛɪɚɬɧɨɦ ɩɭɬɢ ɩɚɪɨɯɨɞɚɦ ɭɠɟ ɨɛɟɫɩɟɱɟɧ ɝɪɭɡ ɜ 60 ɬɵɫɹɱ ɬɨɧɧ
ɭɝɥɹ. Ⱦɢɪɟɤɰɢɟɣ Ɋɭɦɵɧɫɤɢɯ ɠɟɥɟɡɧɵɯ ɞɨɪɨɝ ɩɨɞɩɢɫɚɧ ɨɞɧɨɜɪɟɦɟɧɧɨ
ɤɨɧɬɪɚɤɬ ɫ ɝɟɪɦɚɧɫɤɢɦ ɫɢɧɞɢɤɚɬɨɦ, ɧɚ ɤɪɚɣɧɟ ɜɵɝɨɞɧɵɯ ɭɫɥɨɜɢɹɯ, ɧɚ
ɞɨɫɬɚɜɤɭ ɷɬɨɝɨ ɤɨɥɢɱɟɫɬɜɚ ɭɝɥɹ ɜ Ɋɨɬɬɟɪɞɚɦ.
Ʉɪɨɦɟ ɬɨɝɨ, ɩɚɪɨɯɨɞɵ ɛɭɞɭɬ ɩɟɪɟɜɨɡɢɬɶ ɦɧɨɝɨɱɢɫɥɟɧɧɵɟ ɡɚɤɚɡɵ,
ɩɨɫɬɨɹɧɧɨ ɞɟɥɚɟɦɵɟ ɪɭɦɵɧɫɤɢɦ ɩɪɚɜɢɬɟɥɶɫɬɜɨɦ ɜ ɦɟɬɚɥɥɭɪɝɢɱɟɫɤɢɯ
ɰɟɧɬɪɚɯ Ƚɟɪɦɚɧɢɢ ɧɚ ɧɭɠɞɵ ɜɨɟɧɧɨɝɨ ɢ ɢɧɠɟɧɟɪɧɨɝɨ ɜɟɞɨɦɫɬɜ:
ɛɪɨɧɟɧɨɫɧɵɟ ɩɥɢɬɵ ɞɥɹ ɭɤɪɟɩɥɟɧɢɣ, ɨɪɭɞɢɹ, ɪɟɥɶɫɵ, ɦɨɫɬɵ.
Ɇɚɧɭɮɚɤɬɭɪɧɵɟ ɬɨɜɚɪɵ, ɜɜɨɡɢɦɵɟ ɢɡ Ȼɟɥɶɝɢɢ ɢ Ƚɟɪɦɚɧɢɢ, ɬɚɤɠɟ
ɩɟɪɟɣɞɭɬ, ɩɨ ɪɚɫɱɺɬɚɦ ɪɭɦɵɧ, ɧɚ ɢɯ ɧɚɰɢɨɧɚɥɶɧɭɸ ɥɢɧɢɸ.
ɉɟɪɜɵɣ ɢɡ ɬɪɺɯ ɡɚɤɚɡɚɧɧɵɯ ɮɢɪɦɟ ɇɷɩɢɪ ɜ Ƚɥɚɡɝɨ2 ɩɚɪɨɯɨɞɨɜ
«Dobrogea» ɩɪɢɲɺɥ 18 ɢɸɥɹ ɜ ɋɭɥɢɧɭ. ɉɨɞɪɨɛɧɨɟ ɨɩɢɫɚɧɢɟ ɪɚɡɦɟɪɨɜ,
ɦɨɪɫɤɢɯ ɤɚɱɟɫɬɜ ɢ ɬɟɯɧɢɱɟɫɤɢɯ ɨɫɨɛɟɧɧɨɫɬɟɣ ɧɨɜɨɝɨ ɩɚɪɨɯɨɞɚ ɢɦɟɸ ɱɟɫɬɶ
ɩɪɟɞɫɬɚɜɢɬɶ ɭ ɫɟɝɨ ɧɚ ɛɥɚɝɨɫɤɥɨɧɧɨɟ ɜɨɡɡɪɟɧɢɟ ȼɚɲɟɝɨ ɋɢɹɬɟɥɶɫɬɜɚ ɜ
ɝɚɡɟɬɧɨɣ ɜɵɪɟɡɤɟ3.
ȼɵɛɨɪ ɤɨɧɟɱɧɨɝɨ ɩɭɧɤɬɚ ɥɢɧɢɢ ɩɨɞɚɥ ɩɨɜɨɞ ɤ ɩɪɨɞɨɥɠɢɬɟɥɶɧɨɣ ɢ
ɭɩɨɪɧɨɣ ɛɨɪɶɛɟ. Ɍɨɪɝɨɜɵɟ ɫɧɨɲɟɧɢɹ Ɋɭɦɵɧɢɢ ɫ Ƚɨɥɥɚɧɞɢɟɣ
ɧɟɡɧɚɱɢɬɟɥɶɧɵ, ɦɟɠɞɭ ɬɟɦ ɨɛɨɪɨɬɵ Ɋɭɦɵɧɢɢ ɫ Ȼɟɥɶɝɢɟɣ ɩɨɫɬɨɹɧɧɨ
ɜɨɡɪɚɫɬɚɸɬ. Ɇɟɠɞɭ Ƚɚɥɚɰɟɦ ɢ Ⱥɧɬɜɟɪɩɟɧɨɦ ɞɚɜɧɨ ɫɭɳɟɫɬɜɭɸɬ
ɛɟɥɶɝɢɣɫɤɢɟ ɩɚɪɨɯɨɞɧɵɟ ɥɢɧɢɢ.
ȼɫɟɦ ɤɚɡɚɥɨɫɶ, ɱɬɨ Ⱥɧɬɜɟɪɩɟɧ ɹɜɥɹɟɬɫɹ ɫɚɦɵɦ ɜɵɝɨɞɧɵɦ
ɤɨɧɟɱɧɵɦ ɩɨɪɬɨɦ ɞɥɹ ɪɭɦɵɧɫɤɨɣ ɥɢɧɢɢ. ȼɵɛɨɪ Ɋɨɬɬɟɪɞɚɦɚ ɫɨɫɬɨɹɥɫɹ ɩɨɞ
ɫɢɥɶɧɵɦ ɜɥɢɹɧɢɟɦ Ƚɟɪɦɚɧɢɢ, ɡɚɢɧɬɟɪɟɫɨɜɚɧɧɨɣ ɜ ɫɛɵɬɟ ɫɜɨɟɝɨ ɭɝɥɹ ɢ ɜ
ɩɨɤɭɩɤɟ ɞɟɲɺɜɨɝɨ ɪɭɦɵɧɫɤɨɝɨ ɯɥɟɛɚ. Ⱦɟɣɫɬɜɢɬɟɥɶɧɨ, Ɋɨɬɬɟɪɞɚɦ, ɫɬɨɹɳɢɣ
ɧɚ ɦɧɨɝɨɜɨɞɧɨɣ ɪɟɤɟ, ɫɨɟɞɢɧɺɧɧɨɣ ɫ Ɋɟɣɧɨɦ, ɫɭɞɨɯɨɞɧɵɦ ɞɨ ɫɚɦɨɝɨ
Ɇɚɧɝɟɣɦɚ, ɫ ɝɟɪɦɚɧɫɤɨɣ ɬɨɱɤɢ ɡɪɟɧɢɹ, ɹɜɥɹɟɬɫɹ ɩɨɪɬɨɦ ɧɚɢɛɨɥɟɟ ɜɵɝɨɞɧɵɦ.
Ɍɚɤɢɦ ɨɛɪɚɡɨɦ, ɜ ɜɵɢɝɪɵɲɟ ɨɤɚɡɵɜɚɟɬɫɹ Ƚɟɪɦɚɧɢɹ, ɚ ɩɨɬɟɪɹɜɲɟɣ
Ⱥɧɝɥɢɹ, ɤɨɬɨɪɚɹ ɧɟ ɬɨɥɶɤɨ ɥɢɲɢɥɚɫɶ ɡɧɚɱɢɬɟɥɶɧɨɣ ɩɨɫɬɚɜɤɢ ɭɝɥɹ,
ɨɬɜɨɺɜɚɧɧɨɣ Ƚɟɪɦɚɧɢɟɣ, ɧɨ ɢ ɝɪɭɡɚ ɩɪɢ ɨɬɩɪɚɜɥɟɧɢɢ ɞɥɹ ɦɧɨɝɨɱɢɫɥɟɧɧɵɯ
ɫɭɞɨɜ ɫɜɨɢɯ, ɢɞɭɳɢɯ ɜ Ƚɚɥɚɰ ɡɚ ɯɥɟɛɨɦ.
ɋ ɨɬɥɢɱɧɵɦ ɩɨɱɬɟɧɢɟɦ ɢ ɧɟɢɡɦɟɧɧɨɸ ɩɪɟɞɚɧɧɨɫɬɶɸ ɢɦɟɸ ɱɟɫɬɶ
ɛɵɬɶ, ɦɢɥɨɫɬɢɜɵɣ ɝɨɫɭɞɚɪɶ, ȼɚɲɟɝɨ ɋɢɹɬɟɥɶɫɬɜɚ, ɩɨɤɨɪɧɟɣɲɢɦ ɫɥɭɝɨɸ,
Ⱥ. ɋɨɦɨɜ.
1
ɋɨɡɞɚɧɧɚɹ ɜ 1876 ɝ. ɜ Ⱦɸɫɫɟɥɶɞɨɪɮɟ, ɷɬɚ ɮɢɪɦɚ ɪɚɫɲɢɪɢɥɚ ɜɩɨɫɥɟɞɫɬɜɢɢ ɫɜɨɸ
ɞɟɹɬɟɥɶɧɨɫɬɶ ɜ ɇɢɞɟɪɥɚɧɞɚɯ ɢ ȼɟɥɢɤɨɛɪɢɬɚɧɢɢ, ɜ ɨɫɧɨɜɧɨɦ ɩɭɬɟɦ ɩɨɤɭɩɤɢ ɞɪɭɝɢɯ
ɤɨɦɩɚɧɢɣ, ɡɚɧɢɦɚɜɲɢɯɫɹ ɪɟɱɧɵɦ ɢ ɦɨɪɫɤɢɦ ɬɪɚɧɫɩɨɪɬɨɦ.
2
R. Napier & Sons.
3
ɉɪɢɥɚɝɚɟɬɫɹ ɫɬɚɬɶɹ ɧɚ ɮɪɚɧɰɭɡɫɤɨɦ ɹɡɵɤɟ, ɛɟɡ ɭɤɚɡɚɧɢɹ ɢɫɬɨɱɧɢɤɚ. ɇɟ ɩɭɛɥɢɤɭɟɬɫɹ.
Bucureúti, 7 august 1897, nr. 42. Somov către contele Muraviev

Guvernul Român nu cruĠă mijloace pentru crearea unei flote comerciale
úi transformarea României, cum se afirmă aici, într-o „putere maritimă”.
Trebuie recunoscut faptul că oamenii politici din Regat conduc tot acest
dosar cu rară consecvenĠă, îl tratează ca pe o prioritate naĠională úi, cu mici
excepĠii, îl situează deasupra intrigilor de partid. Acest gen de atitudine a fost
determinat de regele Carol, care tratează dosarul cu multă pasiune.
IniĠial au fost cheltuite, pentru un stat atât de mic, mijloace imense
pentru construirea unui pod peste Dunăre; apoi a fost contractat un credit úi mai
mare pentru amenajarea portului din ConstanĠa, care va deveni, după spusele
românilor, un „Hamburg al Orientului”; în sfârúit, în prezent au fost alocate
30 milioane de franci pentru comanda a cinci vapoare maritime, cu o capacitate
de 3.500 tone fiecare. Trei vapoare au fost comandate în Anglia, iar două în
Germania.
Într-adevăr, guvernul a luat din timp măsuri de precauĠie, asigurându-se
din timp noile nave cu încărcături.
Se presupune că va fi preferată ruta GalaĠi – Rotterdam, iar după
încheierea lucrărilor la portul ConstanĠa, acesta va reprezenta punctul de
plecare. Vapoarele vor circula de două ori pe lună.
Guvernul a încheiat deja un contract cu firma comercială „W. H. Müller
& Co.”1 din Rotterdam, a cărei rută pleacă din GalaĠi. Biroul comercial al
acesteia asigură nu doar încărcarea vaselor, dar garantează úi integritatea
mărfurilor. Se presupune că prin 24 de curse vor fi transportate circa 100 mii tone
de cereale.
Pentru cursele de întoarcere, vaselor le sunt asigurate 60 mii tone de
cărbune. În acelaúi timp, conducerea Căilor Ferate Române a semnat, în condiĠii
foarte convenabile, un contract cu un trust german pentru transportarea acestei
cantităĠi de cărbune la Rotterdam.
Totodată, vasele respective vor transporta numeroase comenzi angajate
de către Guvernul român la centre metalurgice din Germania, pentru nevoile
domeniilor militare úi inginereúti: plăci blindate pentru fortificaĠii; utilaje; úine
de cale ferată; poduri.
Mărfurile de manufactură importate din Belgia úi Germania vor trece,

potrivit estimărilor românilor, pe ruta lor naĠională.
„Dobrogea”, primul dintre vapoarele comandate la firma Napier din
Glasgow2, a ajuns pe data de 18 iulie la Sulina. Am onoarea de a pune la
dispoziĠie spre analiza binevoitoare a LuminăĠiei Voastre, dintr-un extras de
ziar3, descrierea detaliată a dimensiunilor, calităĠilor maritime úi particu-
larităĠilor tehnice a acestui nou vapor.
Alegerea punctului terminus al rutei a oferit pretextul pentru o intensă úi
prelungită dezbatere. RelaĠiile comerciale ale României cu Olanda sunt
nesemnificative; între timp, schimburile României cu Belgia sunt în creútere
continuă. Între GalaĠi úi Antwerpen există mai demult o rută comercială.
Aparent, portul Antwerpen reprezintă punctul terminus cel mai
convenabil al rutei comerciale româneúti. Alegerea Rotterdam-ului s-a făcut la
presiunea puternică a Germaniei, interesată de vinderea cărbunelui său úi
cumpărarea de cereale româneúti ieftine. Într-adevăr, portul Rotterdam, situat pe
un fluviu cu debit mare de apă, legat cu Rinul, navigabil până la Mannheim,
este, din perspectiva Germaniei, cel mai convenabil port.
Astfel, Germania are de câútigat, iar de pierdut pierde Anglia, care nu a
fost doar lipsită de livrarea unor cantităĠi importante de cărbune, în dauna
Germaniei, dar úi de importante cantităĠi de marfă pentru navele sale care pleacă
la GalaĠi după cereale.
Cu excelentă consideraĠie úi acelaúi devotament, am onoarea de a
rămâne, stimate domn, supusul LuminăĠiei Voastre, A. Somov.
1
Creată în 1876 la Düsseldorf, firma úi-a extins ulterior activitatea în Olanda úi
Marea Britanie, prin achiziĠionarea altor companii de transport fluvial úi maritim.
2
R. Napier & Sons.
3
Este anexat un articol în limba franceză, fără indicarea sursei. Nu se publică.
73
Ȼɭɯɚɪɟɫɬ, 23 ɚɜɝɭɫɬɚ 1897 ɝ., ʋ 43. ɋɨɦɨɜ – Ƚɪɚɮɭ Ɇɭɪɚɜɶɺɜɭ

Ɂɚ ɩɨɫɥɟɞɧɟɟ ɜɪɟɦɹ ɜ Ɋɭɦɵɧɢɢ ɡɚɦɟɱɚɟɬɫɹ ɫɢɥɶɧɨɟ ɞɜɢɠɟɧɢɟ ɜ
ɩɨɥɶɡɭ ɭɱɪɟɠɞɟɧɢɹ ɜ Ɇɚɤɟɞɨɧɢɢ ɪɭɦɵɧɫɤɨɣ ɦɢɬɪɨɩɨɥɢɢ ɢɥɢ ɷɤɡɚɪɯɚɬɚ.
ȼ ɦɧɨɝɨɱɢɫɥɟɧɧɵɯ ɫɬɚɬɶɹɯ, ɩɨɹɜɢɜɲɢɯɫɹ ɜ ɩɟɱɚɬɢ, ɧɚɫɬɨɹɳɚɹ

ɦɢɧɭɬɚ ɩɪɢɡɧɚɺɬɫɹ ɧɚɢɛɨɥɟɟ ɜɵɝɨɞɧɨɣ. ɍɤɚɡɵɜɚɟɬɫɹ ɧɚ ɛɟɡɭɩɪɟɱɧɨɟ
ɩɨɜɟɞɟɧɢɟ ɢ ɜɟɪɧɨɩɨɞɞɚɧɧɢɱɟɫɤɢɟ ɱɭɜɫɬɜɚ, ɜɵɫɤɚɡɚɧɧɵɟ ɪɭɦɵɧɫɤɢɦ
ɧɚɫɟɥɟɧɢɟɦ Ɇɚɤɟɞɨɧɢɢ ɡɚ ɩɨɫɥɟɞɧɸɸ ɜɨɣɧɭ. Ƚɚɡɟɬɵ ɜ ɹɪɤɢɯ ɤɪɚɫɤɚɯ
ɨɩɢɫɵɜɚɸɬ ɛɟɞɫɬɜɟɧɧɨɟ ɩɨɥɨɠɟɧɢɟ ɫɜɨɢɯ ɫɨɨɬɟɱɟɫɬɜɟɧɧɢɤɨɜ ɜ
Ɇɚɤɟɞɨɧɢɢ, ɩɨɫɬɚɜɥɟɧɧɵɯ ɜ ɩɨɥɧɭɸ ɡɚɜɢɫɢɦɨɫɬɶ ɨɬ ɝɪɟɱɟɫɤɨɝɨ
ɞɭɯɨɜɟɧɫɬɜɚ. Ɍɟɦ ɧɟ ɦɟɧɟɟ, ɩɪɢɡɧɚɺɬɫɹ, ɱɬɨ ɩɨɥɨɠɟɧɢɟ ɛɨɥɝɚɪ ɜ
Ɇɚɤɟɞɨɧɢɢ ɜ 1863 ɝ., ɤɨɝɞɚ ɢɡɛɪɚɧɧɵɣ ɢɦɢ ɷɤɡɚɪɯ ɩɨɞɜɟɪɝɫɹ ɢɡɝɧɚɧɢɸ ɞɨ
ɫɭɥɬɚɧɫɤɨɝɨ ɮɢɪɦɚɧɚ (1870 ɝ.), ɛɵɥɨ ɯɭɠɟ, ɱɟɦ ɩɨɥɨɠɟɧɢɟ ɪɭɦɵɧ ɜ ɷɬɨɣ
ɩɪɨɜɢɧɰɢɢ ɜ ɧɚɫɬɨɹɳɟɟ ɜɪɟɦɹ, ɬɚɤ ɤɚɤ ɢɡɛɪɚɧɧɵɣ ɢɦɢ ɦɢɬɪɨɩɨɥɢɬ,
ɧɟɫɦɨɬɪɹ ɧɚ ɩɪɨɬɟɫɬ ɩɚɬɪɢɚɪɯɚ, ɨɫɬɚɺɬɫɹ ɜ ɫɚɦɨɣ Ɇɚɤɟɞɨɧɢɢ ɢ ɩɨɥɶɡɭɟɬɫɹ
ɞɚɠɟ ɩɨɤɪɨɜɢɬɟɥɶɫɬɜɨɦ ɜɥɚɫɬɟɣ1.
ɇɨ ɞɨ ɩɪɢɡɧɚɧɢɹ ɟɝɨ ɋɭɥɬɚɧɨɦ ɨɧ ɥɢɲɺɧ ɧɚɢɛɨɥɟɟ ɫɭɳɟɫɬɜɟɧɧɵɯ
ɫɜɨɢɯ ɩɪɚɜ: ɨɧ ɧɟ ɢɦɟɟɬ ɩɪɟɞɫɬɚɜɢɬɟɥɹ ɜ ɫɨɜɟɬɟ ɜɢɥɚɣɟɬɚ, ɧɟ ɦɨɠɟɬ
ɨɬɤɪɵɜɚɬɶ ɲɤɨɥ ɢ ɜɫɟ ɞɟɥɚ, ɤɚɫɚɸɳɢɟɫɹ ɦɟɬɪɢɱɟɫɤɢɯ ɫɜɢɞɟɬɟɥɶɫɬɜ,
ɫɦɟɪɬɢ, ɪɨɠɞɟɧɢɹ, ɛɪɚɤɨɜ, ɧɚɫɥɟɞɫɬɜ ɢɡɴɹɬɵ ɢɡ ɟɝɨ ɜɟɞɟɧɢɹ ɢ ɢɦɢ ɩɨ-
ɩɪɟɠɧɟɦɭ ɡɚɜɟɞɭɟɬ ɝɪɟɱɟɫɤɨɟ ɞɭɯɨɜɟɧɫɬɜɨ.
ɉɨɷɬɨɦɭ ɢ ɜ ɩɟɱɚɬɢ, ɢ ɜ ɨɛɳɟɫɬɜɟ ɭɫɢɥɟɧɧɨ ɩɪɟɞɥɚɝɚɟɬɫɹ
ɩɪɚɜɢɬɟɥɶɫɬɜɭ ɜɨɫɩɨɥɶɡɨɜɚɬɶɫɹ ɝɪɟɤɨ-ɬɭɪɟɰɤɨɣ ɪɚɫɩɪɟɣ ɢ ɞɨɛɢɬɶɫɹ ɢɪɚɞɟ
ɢ ɮɢɪɦɚɧɚ2 ɫɭɥɬɚɧɚ ɞɥɹ ɪɭɦɵɧɫɤɨɝɨ ɦɢɬɪɨɩɨɥɢɬɚ ɢɥɢ ɷɤɡɚɪɯɚ ɜ
Ɇɚɤɟɞɨɧɢɢ.
Ƚɨɫɩɨɞɢɧ ɋɬɭɪɞɡɚ ɯɪɚɧɢɬ ɭɩɨɪɧɨɟ ɦɨɥɱɚɧɢɟ, ɧɨ, ɬɟɦ ɧɟ ɦɟɧɟɟ, ɜɫɟ
ɭɜɟɪɟɧɵ ɡɞɟɫɶ, ɱɬɨ ɜɨɩɪɨɫ ɷɬɨɬ ɪɚɡɪɟɲɢɬɫɹ ɤ ɩɪɢɟɡɞɭ ɤɨɪɨɥɹ.
ȼ ɫɜɹɡɢ ɫ ɷɬɢɦ ɯɨɞɹɬ ɫɥɭɯɢ ɨ ɜɨɡɦɨɠɧɨɣ ɩɨɟɡɞɤɟ ȿɝɨ ȼɟɥɢɱɟɫɬɜɚ ɜ
Ʉɨɧɫɬɚɧɬɢɧɨɩɨɥɶ.
ɋ ɨɬɥɢɱɧɵɦ ɩɨɱɬɟɧɢɟɦ ɢ ɧɟɢɡɦɟɧɧɨɸ ɩɪɟɞɚɧɧɨɫɬɶɸ ɢɦɟɸ ɱɟɫɬɶ
Ⱥ. ɋɨɦɨɜ.
1
ȼ 1892 ɝ. ɞɟɥɟɝɚɬɵ ɨɬ ɧɟɫɤɨɥɶɤɢɯ ɜɥɚɯɫɤɢɯ (ɚɪɭɦɵɧɫɤɢɯ) ɨɛɳɢɧ Ɉɫɦɚɧɫɤɨɣ
ɢɦɩɟɪɢɢ, ɩɪɢ ɩɨɞɞɟɪɠɤɟ ɪɭɦɵɧɫɤɢɯ ɞɢɩɥɨɦɚɬɨɜ ɜ Ʉɨɧɫɬɚɧɬɢɧɨɩɨɥɟ, ɯɨɞɚɬɚɣɫɬɜɨɜɚɥɢ
ɩɟɪɟɞ ɫɭɥɬɚɧɨɦ ɨ ɪɚɡɪɟɲɟɧɢɢ ɧɚ ɭɱɪɟɠɞɟɧɢɟ ɚɜɬɨɧɨɦɧɨɣ ɪɟɥɢɝɢɨɡɧɨɣ ɫɬɪɭɤɬɭɪɵ ɞɥɹ
ɜɥɚɯɨɜ. ȼ ɬɨɦ ɠɟ ɝɨɞɭ ɜɵɫɨɤɨɩɨɫɬɚɜɥɟɧɧɵɟ ɨɫɦɚɧɫɤɢɟ ɱɢɧɨɜɧɢɤɢ ɜɵɞɜɢɧɭɥɢ ɢɞɟɸ
ɭɱɪɟɠɞɟɧɢɹ ɞɜɭɯ ɟɩɢɫɤɨɩɫɬɜ. ȼɩɨɫɥɟɞɫɬɜɢɢ, ɜ 1894 ɝ., ȼɫɟɥɟɧɫɤɢɣ ɉɚɬɪɢɚɪɯ ɩɨɞɞɟɪɠɚɥ
ɫɨɡɞɚɧɢɟ ɬɨɥɶɤɨ ɨɞɧɨɝɨ ɟɩɢɫɤɨɩɫɤɨɝɨ ɩɪɟɫɬɨɥɚ ɞɥɹ ɜɥɚɯɨɜ. Ɇɟɠɞɭ ɬɟɦ, ɢɦɹ ɤɚɧɞɢɞɚɬɚ ɧɚ
ɞɨɥɠɧɨɫɬɶ ɟɩɢɫɤɨɩɚ ɫɬɚɥɨ ɩɪɢɱɢɧɨɣ ɤɨɧɮɥɢɤɬɚ ɦɟɠɞɭ ɩɪɟɞɫɬɚɜɢɬɟɥɹɦɢ ɜɥɚɯɨɜ ɢ
ɪɭɦɵɧɫɤɢɦɢ ɩɨɥɢɬɢɱɟɫɤɢɦɢ ɩɚɪɬɢɹɦɢ. ȼ 1896 ɝ. ɪɭɦɵɧɫɤɨɟ ɩɪɚɜɢɬɟɥɶɫɬɜɨ ɩɨɩɵɬɚɥɨɫɶ
ɡɚɪɭɱɢɬɶɫɹ ɩɨɞɞɟɪɠɤɨɣ Ⱥɜɫɬɪɨ-ȼɟɧɝɪɢɢ ɜ ɷɬɨɦ ɜɨɩɪɨɫɟ, ɜ ɬɨɦ ɱɢɫɥɟ ɧɚɫɬɚɢɜɚɹ ɧɚ
ɨɩɚɫɧɨɫɬɢ ɜɨɡɪɚɫɬɚɧɢɹ ɜɥɢɹɧɢɹ Ɋɨɫɫɢɢ ɧɚ Ȼɚɥɤɚɧɚɯ. ȼ ɧɨɹɛɪɟ 1896 ɝ., ɧɟɫɦɨɬɪɹ ɧɚ
ɫɨɩɪɨɬɢɜɥɟɧɢɟ ȼɫɟɥɟɧɫɤɨɝɨ ɉɚɬɪɢɚɪɯɚ, ɱɟɬɵɪɟ ɜɥɚɯɫɤɢɯ ɞɟɥɟɝɚɬɚ ɩɨɞɩɢɫɚɥɢ ɩɪɨɬɨɤɨɥ,
ɫɨɝɥɚɫɧɨ ɤɨɬɨɪɨɦɭ ɨɧɢ ɭɬɜɟɪɠɞɚɥɢ ɢɡɛɪɚɧɢɟ Ⱥɧɬɭɦɨɫɚ (Ⱥɧɬɢɦɚ, ɢɟɪɚɪɯɚ ɚɥɛɚɧɫɤɨ-
ɜɥɚɯɫɤɨɝɨ ɩɪɨɢɫɯɨɠɞɟɧɢɹ), ɝɪɟɱɟɫɤɨɝɨ ɦɢɬɪɨɩɨɥɢɬɚ Ɉɯɪɢɞɚ, ɜ ɤɚɱɟɫɬɜɟ ɦɢɬɪɨɩɨɥɢɬɚ-
ɩɪɢɦɚɫɚ ɜɫɟɯ ɜɥɚɯɨɜ (ɚɪɭɦɵɧ) Ɍɭɪɰɢɢ. Ʉɚɤɨɟ-ɬɨ ɜɪɟɦɹ Ⱥɧɬɢɦ ɩɪɨɜɨɞɢɥ ɰɟɪɤɨɜɧɵɟ ɫɥɭɠɛɵ
ɜ ɤɚɩɟɥɥɟ, ɨɛɨɪɭɞɨɜɚɧɧɨɣ ɜ ɡɞɚɧɢɢ ɪɭɦɵɧɫɤɨɝɨ ɞɢɩɥɨɦɚɬɢɱɟɫɤɨɝɨ ɩɪɟɞɫɬɚɜɢɬɟɥɶɫɬɜɚ ɜ
Ʉɨɧɫɬɚɧɬɢɧɨɩɨɥɟ. ɉɨɞɪɨɛɧɨ ɫɦ.: Peyfuss M. D. Op. cit. P. 66–70.
2
Ɉɮɢɰɢɚɥɶɧɵɣ ɚɤɬ ɨɬ ɢɦɟɧɢ ɫɭɥɬɚɧɚ (ɢɪɚɞɟ) ɛɵɥ ɨɩɭɛɥɢɤɨɜɚɧ ɥɢɲɶ 9 (22) ɦɚɹ
1905 ɝ. ȼɥɚɯɢ Ɉɫɦɚɧɫɤɨɣ ɢɦɩɟɪɢɢ ɩɨɥɭɱɚɥɢ ɩɪɚɜɨ ɫɨɡɞɚɜɚɬɶ ɲɤɨɥɵ ɢ ɢɫɩɨɥɶɡɨɜɚɬɶ
ɪɭɦɵɧɫɤɢɣ ɹɡɵɤ ɜ ɨɛɪɚɡɨɜɚɧɢɢ ɢ ɰɟɪɤɜɢ. ɋɦ ɩɨɞɪɨɛɧɨ: Nistor I. „Problema aromână” în
raporturile României cu statele balcanice 1903–1913. Iaúi, 2009.

În ultimul timp, în România se constată o puternică miúcare în favoarea
instituirii în Macedonia a unei mitropolii româneúti sau a unui exarhat.
În nenumăratele articole apărute în presă, momentul este considerat
deosebit de favorabil. Sunt invocate comportamentul impecabil úi sentimentele
de fidelitate exprimate de către populaĠia românească din Macedonia în timpul
ultimului război. Ziarele descriu în culori aprinse situaĠia jalnică a compa-
trioĠilor din Macedonia, aduúi în dependenĠă totală faĠă de clerul grec. Totuúi,
este recunoscut faptul că situaĠia bulgarilor din Macedonia în anul 1863, când
exarhul ales de ei a fost expulzat, úi până la firmanul Sultanului (din anul 1870),
a fost mai proastă decât aceea din prezent a românilor din această provincie,
deoarece, contrar protestului exprimat de către patriarh, mitropolitul ales de ei
se află în continuare în Macedonia úi se bucură chiar de protecĠia autorităĠilor1.
Însă, până la recunoaúterea de către Sultan, el este lipsit de cele mai
importante drepturi: nu are un reprezentant în consiliul vilaietului; nu poate
deschide úcoli; toate chestiunile privitoare la certificate de metrică, deces,
naútere, căsătorii, moútenire, sunt scoase din competenĠa sa, rămânând în
continuare în mâinile clerului grec.
De aceea, presa úi opinia publică propun cu insistenĠă guvernului să se
folosească de diferendul greco-turc úi să obĠină iradeaua2 úi firmanul Sultanului
pentru mitropolitul sau exarhul român din Macedonia.
Domnul Sturdza păstrează însă cu insistenĠă tăcerea, lumea fiind
convinsă că această chestiune se va rezolva după sosirea regelui.
În legătură cu aceasta, circulă zvonuri privind o posibilă călătorie a
MajestăĠii Sale la Constantinopol.
Cu excelentă consideraĠie úi aceleaúi devotament, am onoarea de a
rămâne, stimate domn, supusul LuminăĠiei Voastre, A. Somov.
1
În anul 1892, delegaĠii mai multor comune aromâneúti din Imperiul Otoman, cu
concursul diplomaĠilor români din Constantinopol, au solicitat sultanului să se permită crearea
unei instituĠii religioase autonome pentru aromâni. În acelaúi an, înalĠi funcĠionari otomani au
avansat ideea înfiinĠării a două episcopii, pentru ca ulterior, în 1894, patriarhul ecumenic să
susĠină inaugurarea unui singur scaun episcopal. Între timp, numele candidatului a devenit motiv
de dispută între reprezentanĠii aromânilor úi partidele politice din România. În 1896, guvernul
român a încercat să obĠină sprijinul Austro-Ungariei pentru acest proiect, invocând inclusiv
pericolul creúterii influenĠei Rusiei în Balcani. În noiembrie 1896, în ciuda opoziĠiei patriarhului
ecumenic, patru delegaĠi aromâni au semnat un protocol prin care consemnau alegerea lui
Anthumos (Antim, de origine albanezo-aromână), mitropolitul grec al Ohridei, drept „mitropolit
primat” al aromânilor din Turcia. Un timp, Antim a oficiat slujbele religioase într-o capelă
amenajată în incinta reprezentanĠei diplomatice a României de la Constantinopol. Pentru detalii:
Peyfuss, Chestiunea aromânească, p. 66-70.
2
Decret al sultanului. Abia, pe 9/22 mai 1905 a fost emisă iradeaua imperială. Potrivit
acesteia, aromânii din Imperiul Otoman aveau dreptul de a înfiinĠa úcoli, dreptul de a folosi limba
română în învăĠământ úi biserică. Pentru mai multe detalii a se vedea IonuĠ Nistor, „Problema
aromână” în raporturile României cu statele balcanice 1903-1913, Iaúi, 2009.
74

18ɝɨ ɫɟɧɬɹɛɪɹ ɂɯ ȼɟɥɢɱɟɫɬɜɚ ɜɨɡɜɪɚɬɢɥɢɫɶ ɢɡ ɡɚɝɪɚɧɢɱɧɨɝɨ
ɩɪɟɛɵɜɚɧɢɹ ɜ ɋɢɧɚɸ. ɉɪɢɜɟɬɫɬɜɨɜɚɧɧɵɟ ɧɚ ɝɪɚɧɢɰɟ ɜ ɉɪɟɞɹɥɟ
ɦɢɬɪɨɩɨɥɢɬɨɦ-ɩɪɢɦɚɫɨɦ ɢ ɦɢɧɢɫɬɪɚɦɢ, ɨɧɢ ɛɵɥɢ ɜɫɬɪɟɱɟɧɵ ɧɚ
ɫɢɧɚɣɫɤɨɦ ɜɨɤɡɚɥɟ ɧɚɫɥɟɞɧɵɦ ɩɪɢɧɰɟɦ ɢ ɩɪɢɧɰɟɫɫɨɣ ɢ ɩɪɟɛɵɜɚɸɳɟɣ
ɡɞɟɫɶ ɫɟɫɬɪɨɸ ȿɺ ȼɵɫɨɱɟɫɬɜɚ – ɩɪɢɧɰɟɫɫɨɣ Ȼɟɚɬɪɢɫɨɣ1.
ɉɨɫɟɳɟɧɢɟ ɤɨɪɨɥɺɦ Ʉɚɪɥɨɦ ɢɦɩɟɪɚɬɨɪɚ Ɏɪɚɧɰɚ ɂɨɫɢɮɚ, ɧɚ ɷɬɨɬ
ɪɚɡ ɜ ɫɬɨɥɢɰɟ ȼɟɧɝɟɪɫɤɨɝɨ ɤɨɪɨɥɟɜɫɬɜɚ, ɞɚɥɨ ɪɭɦɵɧɫɤɨɣ ɩɟɱɚɬɢ ɢ
ɨɛɳɟɫɬɜɟɧɧɨɦɭ ɦɧɟɧɢɸ ɩɨɜɨɞ ɥɢɲɧɢɣ ɪɚɡ ɨɛɧɚɪɭɠɢɬɶ ɚɧɬɢɩɚɬɢɢ ɫɜɨɢ ɤ
ɦɚɞɶɹɪɚɦ.
ɉɟɪɜɨɧɚɱɚɥɶɧɨ, ɤɨɝɞɚ ɫɬɚɥɨ ɢɡɜɟɫɬɧɨ, ɱɬɨ ɩɨɫɟɳɟɧɢɟ ɪɭɦɵɧɫɤɢɦ
ɤɨɪɨɥɺɦ ɚɜɫɬɪɢɣɫɤɨɝɨ ɢɦɩɟɪɚɬɨɪɚ, ɧɟɫɨɫɬɨɹɜɲɟɟɫɹ ɜ ɂɲɥɟ, ɩɨ ɫɥɭɱɚɸ
ɧɚɜɨɞɧɟɧɢɣ, ɛɭɞɟɬ ɢɦɟɬɶ ɦɟɫɬɨ ɜ ɉɟɲɬɟ, ɩɟɱɚɬɶ ɨɬɧɟɫɥɚɫɶ ɤ ɷɬɨɦɭ ɞɨɜɨɥɶɧɨ
ɫɞɟɪɠɚɧɧɨ, ɢ, ɧɚɞɨ ɩɪɢɡɧɚɬɶ, ɱɬɨ ɟɫɥɢ ɨɧɚ ɬɟɩɟɪɶ ɢɡɦɟɧɢɥɚ ɫɜɨɣ ɬɨɧ, ɬɨ ɛɵɥɚ
ɜɵɡɜɚɧɚ ɤ ɬɨɦɭ ɤɪɚɣɧɟ ɧɟɫɞɟɪɠɚɧɧɵɦɢ ɫɬɚɬɶɹɦɢ ɦɚɞɶɹɪɫɤɢɯ ɝɚɡɟɬ.
ɉɨɫɥɟɞɧɢɟ, ɜ ɭɜɥɟɱɟɧɢɢ ɫɜɨɺɦ ɥɟɫɬɧɵɦɢ ɞɥɹ ɢɯ ɧɚɰɢɨɧɚɥɶɧɨɝɨ
ɫɚɦɨɥɸɛɢɹ ɩɨɫɟɳɟɧɢɹɦɢ ɢɦɩɟɪɚɬɨɪɚ ȼɢɥɶɝɟɥɶɦɚ IIɝɨ ɢ ɪɭɦɵɧɫɤɨɝɨ
ɤɨɪɨɥɹ, ɭɫɦɨɬɪɟɥɢ ɜ ɧɵɧɟɲɧɟɦ ɜɢɡɢɬɟ ɤɨɪɨɥɹ Ʉɚɪɥɚ ɚɤɬ ɛɨɥɶɲɨɝɨ
ɩɨɥɢɬɢɱɟɫɤɨɝɨ ɡɧɚɱɟɧɢɹ ɞɥɹ ȼɟɧɝɟɪɫɤɨɝɨ ɤɨɪɨɥɟɜɫɬɜɚ, ɞɨɥɠɟɧɫɬɜɭɸɳɢɣ
ɨɬɪɟɡɜɢɬɶ ɬɪɚɧɫɢɥɶɜɚɧɫɤɢɯ ɪɭɦɵɧ ɢ ɨɬɧɹɬɶ ɭ ɧɢɯ ɬɳɟɬɧɵɟ ɧɚɞɟɠɞɵ ɧɚ
ɫɨɯɪɚɧɟɧɢɟ ɫɜɨɟɝɨ ɹɡɵɤɚ ɢ ɧɚɰɢɨɧɚɥɶɧɨɫɬɢ ɢ ɩɪ.
ɗɬɢ ɛɟɫɬɚɤɬɧɵɟ ɜɵɯɨɞɤɢ ɦɚɞɶɹɪɫɤɢɯ ɝɚɡɟɬ, ɩɨɫɬɨɹɧɧɵɟ

ɭɩɨɦɢɧɚɧɢɹ ɨ ɛɨɥɶɧɨɦ ɦɟɫɬɟ ɦɚɞɶɹɪɨ-ɪɭɦɵɧɫɤɢɯ ɨɬɧɨɲɟɧɢɣ ɜɵɜɟɥɢ ɢ
ɪɭɦɵɧɫɤɭɸ ɩɟɱɚɬɶ ɢɡ ɫɨɛɥɸɞɺɧɧɨɣ ɟɸ ɞɨɫɟɥɟ ɫɞɟɪɠɚɧɧɨɫɬɢ.
Ƚɚɡɟɬɵ ɤɨɧɫɟɪɜɚɬɢɜɧɨɣ ɨɩɩɨɡɢɰɢɢ, ɤɚɤ ɢ ɨɪɝɚɧɵ ɨɩɩɨɡɢɰɢɨɧɧɵɯ
ɝɪɭɩɩ ɥɢɛɟɪɚɥɶɧɨɣ ɩɚɪɬɢɢ, ɧɚɩɚɞɚɸɬ ɧɚ ɲɨɜɢɧɢɡɦ ɦɚɞɶɹɪ ɢ ɬɨɥɤɨɜɚɧɢɟ,
ɞɚɧɧɨɟ ɢɦɢ ɜɢɡɢɬɭ ɤɨɪɨɥɹ Ʉɚɪɥɚ ɜ ɉɟɲɬ. Ʌɭɱɲɢɦ ɞɨɤɚɡɚɬɟɥɶɫɬɜɨɦ
ɞɪɭɠɟɫɤɢɯ ɫɨɫɟɞɫɤɢɯ ɨɬɧɨɲɟɧɢɣ, ɨ ɤɨɬɨɪɵɯ ɬɚɤ ɦɧɨɝɨ ɝɨɜɨɪɹɬ ɜɟɧɝɟɪɰɵ,
ɛɵɥɨ ɛɵ, ɩɨ ɦɧɟɧɢɸ ɛɨɥɶɲɢɧɫɬɜɚ ɪɭɦɵɧɫɤɨɣ ɩɪɟɫɫɵ, ɪɹɞɨɦ ɫ ɛɥɟɫɬɹɳɢɦ
ɩɪɢɺɦɨɦ, ɨɤɚɡɚɧɧɵɦ ɤɨɪɨɥɸ Ʉɚɪɥɭ, ɟɳɺ ɢ ɢɧɨɟ, ɛɨɥɟɟ ɝɭɦɚɧɧɨɟ
ɨɬɧɨɲɟɧɢɟ ɤ ɜɟɧɝɟɪɫɤɨ-ɩɨɞɞɚɧɧɵɦ ɪɭɦɵɧɫɤɨɣ ɧɚɰɢɨɧɚɥɶɧɨɫɬɢ. ȼ ɷɬɨɦ ɠɟ
ɫɦɵɫɥɟ ɜɵɫɤɚɡɚɥɨɫɶ ɦɧɟ ɧɚ ɞɧɹɯ ɨɞɧɨ ɢɡ ɩɪɢɛɥɢɠɺɧɧɵɯ ɤɨ ɞɜɨɪɭ ɥɢɰ,
ɜɵɪɚɠɚɹ ɫɨɠɚɥɟɧɢɟ, ɱɬɨ ɜɨ ɜɪɟɦɹ ɱɟɫɬɜɨɜɚɧɢɹ ɤɨɪɨɥɹ Ʉɚɪɥɚ ɜ ɉɟɲɬɟ,
ɦɧɨɝɢɟ ɬɪɚɧɫɢɥɶɜɚɧɫɤɢɟ ɪɭɦɵɧɵ ɬɨɦɹɬɫɹ ɜ ɬɸɪɶɦɚɯ.
ə ɧɟ ɫɬɚɧɭ ɭɩɨɦɢɧɚɬɶ ɨ ɦɧɟɧɢɢ ɤɪɚɣɧɢɯ ɨɪɝɚɧɨɜ ɡɞɟɲɧɟɣ ɩɟɱɚɬɢ:
ɬɟ ɜɵɯɨɞɢɥɢ ɩɨɫɥɟɞɧɢɟ ɞɧɢ ɫ ɱɺɪɧɨɣ ɤɚɣɦɨɸ, ɫɱɢɬɚɹ ɩɪɟɛɵɜɚɧɢɟ
ɪɭɦɵɧɫɤɨɝɨ ɤɨɪɨɥɹ ɜ ɫɬɨɥɢɰɟ ȼɟɧɝɪɢɢ ɞɧɹɦɢ ɧɚɰɢɨɧɚɥɶɧɨɝɨ ɬɪɚɭɪɚ.
ɋ ɝɥɭɛɨɤɢɦ ɩɨɱɬɟɧɢɟɦ ɢ ɬɚɤɨɜɨɸ ɠɟ ɩɪɟɞɚɧɧɨɫɬɶɸ ɢɦɟɸ ɱɟɫɬɶ
ɇ. Ɏɨɧɬɨɧ.
1
Ɂɞɟɫɶ ɢɦɟɟɬɫɹ ɜ ɜɢɞɭ Ȼɟɚɬɪɢɫɚ Ʌɟɨɩɨɥɶɞɢɧɚ ȼɢɤɬɨɪɢɹ ɋɚɤɫ-Ʉɨɛɭɪɝ-Ƚɨɬɫɤɚɹ
(1884–1966), ɫɟɫɬɪɚ ɩɪɢɧɰɟɫɫɵ Ɇɚɪɢɢ.

Pe data de 18 septembrie, MajestăĠile Lor au revenit la Sinaia din
călătoria în străinătate. La graniĠă, la Predeal, ei au fost salutaĠi de către
mitropolitul primat úi miniútri, fiind întâmpinaĠi la gara din Sinaia de către
prinĠul moútenitor, împreună cu principesa moútenitoare, úi de către sora AlteĠei
Sale – principesa Beatrice1.
Vizitarea de către regele Carol a împăratului Franz Josef, de această
dată în capitala regatului ungar, a oferit presei úi opiniei publice româneúti
pretextul de a da frâu liber, o dată în plus, antipatiilor faĠă de maghiari.
IniĠial, după ce a devenit cunoscut faptul că întâlnirea dintre regele
român úi împăratul austriac va avea loc la Pesta, vizita programată anterior la
Ischl fiind anulată din cauza inundaĠiilor, presa a avut o reacĠie reĠinută úi,
trebuie să recunoaútem acest lucru, faptul că aceasta úi-a schimbat tonul este
pentru că a fost provocată prin articolele incitatoare apărute în ziarele maghiare.
Ultimele, în entuziasmul provocat de vizita împăratului Wilhelm II úi a
regelui român, măgulitoare pentru mândria naĠională, a văzut în vizita actuală a
regelui Carol un gest politic major pentru regatul ungar, care are menirea de a-i
trezi la realitate pe românii transilvăneni stingându-le úi speranĠele zadarnice la
păstrarea limbii úi naĠionalităĠii proprii etc.
Aceste ieúiri lipsite de tact ale ziarelor maghiare, invocarea permanentă
a locului dureros în relaĠiile maghiaro-române, au scos úi presa română din
starea de reĠinere de până acum.
Ziarele opoziĠiei conservatoare, la fel ca úi cele ale grupurilor dizidente
liberale, atacă cinismul maghiarilor úi interpretarea pe care o dau aceútia vizitei
regelui Carol la Pesta. Cea mai bună demonstraĠie a relaĠiilor amicale de
vecinătate, despre care vorbesc atât de mult maghiarii, ar fi, potrivit majorităĠii
ziarelor româneúti, alături de primirea strălucitoare oferită regelui Carol, o
atitudine mai umană faĠă de supuúii maghiari de naĠionalitate română. În acelaúi
sens s-a exprimat recent, într-o discuĠie cu mine, o persoană apropiată CurĠii,
care îúi exprima regretul că, în timp ce regelui Carol îi erau oferite onoruri la
Pesta, mulĠi români transilvăneni se chinuiau în închisori.
Nu voi aminti opiniile ziarelor radicale de aici: acestea au apărut în
ultimele zile într-un chenar negru, considerând că vizita regelui român în
capitala Ungariei reprezintă zile de doliu naĠional.
1
Trimitere la Beatrice Leopoldine Victoria de Saxa-Coburg-Gotha (1884-1966), sora
prinĠesei Maria.
75
Ȼɭɯɚɪɟɫɬ, 19 ɨɤɬɹɛɪɹ 1897 ɝ., ʋ 46. Ɏɨɧɬɨɧ – ɝɪɚɮɭ Ʌɚɦɫɞɨɪɮɭ

ɇɟɞɚɜɧɟɟ ɩɨɫɟɳɟɧɢɟ ɤɨɪɨɥɺɦ Ʉɚɪɥɨɦ ɢɦɩɟɪɚɬɨɪɚ Ɏɪɚɧɰɚ ɂɨɫɢɮɚ
ɜ Ȼɭɞɚɩɟɲɬɟ ɩɨɜɥɟɤɥɨ ɡɚ ɫɨɛɨɸ ɨɬɝɨɥɨɫɤɢ, ɤɨɬɨɪɵɟ, ɤɨɧɟɱɧɨ, ɧɟ ɦɨɝɭɬ
ɫɩɨɫɨɛɫɬɜɨɜɚɬɶ ɭɫɬɚɧɨɜɥɟɧɢɸ ɫ ȼɟɧɝɪɢɟɣ ɨɬɧɨɲɟɧɢɣ, ɫɨɨɬɜɟɬɫɬɜɭɸɳɢɯ
ɞɪɭɠɛɟ ɦɟɠɞɭ ɨɛɨɢɦɢ ɫɨɫɟɞɧɢɦɢ ɝɨɫɭɞɚɪɹɦɢ ɢ ɦɟɠɞɭ ɤɚɛɢɧɟɬɚɦɢ ȼɟɧɵ ɢ

Ȼɭɯɚɪɟɫɬɚ.
Ɍɨɬɱɚɫ ɩɨ ɨɬɛɵɬɢɢ ɤɨɪɨɥɹ Ʉɚɪɥɚ ɢɡ ɜɟɧɝɟɪɫɤɨɣ ɫɬɨɥɢɰɵ ɜɨɡɧɢɤɥɚ
ɹɪɚɹ ɝɚɡɟɬɧɚɹ ɩɨɥɟɦɢɤɚ ɨ ɡɧɚɱɟɧɢɢ ɛɭɞɚɩɟɲɬɫɤɨɝɨ ɫɜɢɞɚɧɢɹ. Ɇɚɞɶɹɪɫɤɢɟ
ɝɚɡɟɬɵ ɩɪɨɜɨɡɝɥɚɫɢɥɢ, ɦɟɠɞɭ ɩɪɨɱɢɦ, ɱɬɨ ɩɨɫɟɳɟɧɢɟ ɤɨɪɨɥɹ
ɫɜɢɞɟɬɟɥɶɫɬɜɭɟɬ ɨ ɩɨɥɧɨɦ ɨɬɪɟɱɟɧɢɢ ɨɬ ɬɚɤ ɧɚɡɵɜɚɟɦɨɝɨ ɡɞɟɫɶ
ɧɚɰɢɨɧɚɥɶɧɨɝɨ ɞɜɢɠɟɧɢɹ ɜ ɩɨɥɶɡɭ ɬɪɚɧɫɢɥɶɜɚɧɫɤɢɯ ɪɭɦɵɧ. ɗɬɢ ɡɚɹɜɥɟɧɢɹ
ɜɵɡɜɚɥɢ ɝɪɨɦɤɢɟ ɩɪɨɬɟɫɬɵ ɜɨ ɜɫɟɯ ɡɞɟɲɧɢɯ ɝɚɡɟɬɚɯ, ɤɨɬɨɪɵɟ ɢ ɩɨɧɵɧɟ ɧɟ
ɫɬɢɯɚɸɬ. Ʉɭɥɶɬɭɪɧɚɹ ɥɢɝɚ ɢ ɫɬɭɞɟɧɬɵ Ȼɭɯɚɪɟɫɬɫɤɨɝɨ ɭɧɢɜɟɪɫɢɬɟɬɚ
ɩɨɫɩɟɲɢɥɢ ɭɫɬɪɨɢɬɶ ɪɹɞ ɫɯɨɞɨɜ ɜ Ȼɭɯɚɪɟɫɬɟ, Ʉɪɚɣɨɜɟ ɢ ɉɥɨɟɲɬɢ, ɞɚɛɵ,
ɤɚɤ ɜɵɪɚɡɢɥɨɫɶ ɛɨɥɶɲɢɧɫɬɜɨ ɜɨɡɡɜɚɧɢɣ, ɨɛɪɚɬɢɬɶ ɨɛɳɟɫɬɜɟɧɧɨɟ ɦɧɟɧɢɟ
ȿɜɪɨɩɵ ɧɚ ɭɝɧɟɬɺɧɧɨɟ ɫɨɫɬɨɹɧɢɟ ɫɟɦɢɝɪɚɞɫɤɢɯ ɫɨɛɪɚɬɢɣ ɢ ɩɪɨɬɟɫɬɨɜɚɬɶ
ɩɪɨɬɢɜ ɫɬɪɟɦɥɟɧɢɹ ɦɚɞɶɹɪ ɩɪɢɞɚɬɶ ɩɨɟɡɞɤɟ ɤɨɪɨɥɹ Ʉɚɪɥɚ ɬɟɧɞɟɧɰɢɨɡɧɨɟ
ɡɧɚɱɟɧɢɟ.
ɇɚ ɷɬɢɯ ɫɯɨɞɤɚɯ ɩɨɫɬɚɧɨɜɥɟɧɨ ɛɵɥɨ ɜɵɪɚɡɢɬɶ ɬɪɚɧɫɢɥɶɜɚɧɫɤɢɦ
ɪɭɦɵɧɚɦ ɫɚɦɨɟ ɫɟɪɞɟɱɧɨɟ ɫɨɱɭɜɫɬɜɢɟ ɢ ɨɞɨɛɪɟɧɢɟ ɧɚ ɞɚɥɶɧɟɣɲɭɸ ɛɨɪɶɛɭ
ɡɚ ɫɨɯɪɚɧɟɧɢɟ ɹɡɵɤɚ ɢ ɧɚɰɢɨɧɚɥɶɧɨɫɬɢ.
ɉɪɢ ɬɚɤɨɦ ɜɨɡɛɭɠɞɺɧɧɨɦ ɨɛɳɟɫɬɜɟɧɧɨɦ ɦɧɟɧɢɢ ɩɪɨɬɢɜ ɦɚɞɶɹɪ
ɫɞɟɥɚɥɨɫɶ ɡɞɟɫɶ ɢɡɜɟɫɬɧɵɦ, ɱɬɨ ɜ ɱɢɫɥɟ ɜɟɧɝɟɪɫɤɢɯ ɱɢɧɨɜɧɢɤɨɜ,
ɩɨɥɭɱɢɜɲɢɯ ɪɭɦɵɧɫɤɢɟ ɨɪɞɟɧɚ, ɧɚɯɨɞɢɬɫɹ ɛɵɜɲɢɣ Ʉɥɭɠɫɤɢɣ
(Ʉɥɚɭɡɟɧɛɭɪɝɫɤɢɣ) ɩɪɨɤɭɪɨɪ ȿɲɟɧɫɤɢɣ1, ɢɝɪɚɜɲɢɣ ɪɨɥɶ ɫɭɪɨɜɨɝɨ
ɨɛɜɢɧɢɬɟɥɹ ɜ ɩɪɨɰɟɫɫɟ ɨ Ɇɟɦɨɪɚɧɞɭɦɟ ɬɪɚɧɫɢɥɶɜɚɧɫɤɢɯ ɩɚɬɪɢɨɬɨɜ.
ɇɚɝɪɚɠɞɟɧɢɟ ɝɨɫɩɨɞɢɧɚ ȿɲɟɧɫɤɨɝɨ, ɧɵɧɟ ɫɬɨɹɳɟɝɨ ɩɪɢ
ɜɟɧɝɟɪɫɤɨɦ ɦɢɧɢɫɬɟɪɫɬɜɟ ɢɧɨɫɬɪɚɧɧɵɯ ɞɟɥ, ɩɪɨɢɡɜɟɥɨ ɡɞɟɫɶ ɫɚɦɨɟ
ɫɢɥɶɧɨɟ ɜɩɟɱɚɬɥɟɧɢɟ. ȿɠɟɞɧɟɜɧɨ ɡɞɟɲɧɹɹ ɩɟɱɚɬɶ ɝɪɨɦɤɨ ɜɨɫɫɬɚɺɬ ɩɪɨɬɢɜ
ɬɚɤɨɝɨ ɮɚɤɬɚ, ɜ ɤɨɬɨɪɨɦ ɜɢɞɢɬ ɜɵɡɨɜ ɢ ɨɫɤɨɪɛɥɟɧɢɟ ɜɫɟɣ ɪɭɦɵɧɫɤɨɣ
ɧɚɰɢɢ.
ɇɟ ɫɨɦɧɟɜɚɹɫɶ ɜ ɢɫɤɪɟɧɧɨɫɬɢ ɷɬɨɝɨ ɧɟɝɨɞɨɜɚɧɢɹ, ɧɟɥɶɡɹ ɧɟ
ɩɪɢɡɧɚɬɶ, ɱɬɨ ɨɩɩɨɡɢɰɢɢ ɩɪɟɞɫɬɚɜɢɥɫɹ ɧɵɧɟ ɨɱɟɧɶ ɭɞɨɛɧɵɣ ɫɥɭɱɚɣ ɤ
ɨɫɧɨɜɚɬɟɥɶɧɵɦ ɧɚɩɚɞɤɚɦ ɧɚ ɝɥɚɜɭ Ʉɚɛɢɧɟɬɚ ɢ ɤ ɧɚɱɚɥɭ ɩɪɨɬɢɜ ɧɟɝɨ
ɨɠɟɫɬɨɱɺɧɧɨɣ ɤɚɦɩɚɧɢɢ, ɩɨɞɨɛɧɨ ɬɨɣ, ɤɚɤɭɸ ɨɧɚ ɫɭɦɟɥɚ ɜɟɫɬɢ ɜ ɩɪɨɲɥɨɦ
ɝɨɞɭ ɜ ɞɟɥɟ ɨ ɧɢɡɥɨɠɟɧɢɢ ɦɢɬɪɨɩɨɥɢɬɚ Ƚɟɧɧɚɞɢɹ2.
Ɋɹɞɨɦ ɫ ɞɟɥɨɦ ȿɲɟɧɫɤɨɝɨ, ɨɩɩɨɡɢɰɢɢ ɩɪɟɞɫɬɚɜɢɥɫɹ ɢ ɞɪɭɝɨɣ
ɫɥɭɱɚɣ ɤ ɧɚɩɚɞɤɚɦ.
əɫɫɤɢɣ ɦɭɧɢɰɢɩɚɥɢɬɟɬ, ɩɨ ɫɥɭɱɚɸ ɨɬɤɪɵɬɢɹ ɭɫɨɜɟɪɲɟɧɫɬɜɨɜɚɧɧɨɣ
ɫɤɨɬɨɛɨɣɧɢ, ɢɦɟɸɳɟɣ ɰɟɥɶɸ, ɦɟɠɞɭ ɩɪɨɱɢɦ, ɫɩɨɫɨɛɫɬɜɨɜɚɬɶ ɫɛɵɬɭ ɜ
ȼɟɧɭ ɫɜɟɠɟɝɨ ɦɹɫɚ, ɜɨɡɵɦɟɥ ɧɚɦɟɪɟɧɢɟ ɩɪɢɝɥɚɫɢɬɶ ɧɚ ɷɬɨ ɨɬɤɪɵɬɢɟ
ɩɟɪɜɨɝɨ ɛɭɪɝɨɦɢɫɬɪɚ ȼɟɧɵ – ɝɨɫɩɨɞɢɧɚ Ʌɸɟɝɟɪɚ3, ɫɱɢɬɚɟɦɨɝɨ ɞɪɭɝɨɦ
ɪɭɦɵɧ ɢ ɢɡɜɟɫɬɧɨɝɨ ɡɚ ɫɜɨɢ ɚɧɬɢɦɚɞɶɹɪɫɤɢɟ ɱɭɜɫɬɜɚ. ɇɨ ɝɨɫɩɨɞɢɧ
ɋɬɭɪɞɡɚ, ɨɩɚɫɚɹɫɶ ɞɭɪɧɨɝɨ ɜɩɟɱɚɬɥɟɧɢɹ, ɤɨɬɨɪɨɟ ɩɪɢɝɥɚɲɟɧɢɟ Ʌɸɟɝɟɪɚ
ɦɨɝɥɨ ɛɵ ɩɪɨɢɡɜɟɫɬɢ ɜ ɉɟɲɬɟ, ɜɨɫɩɪɨɬɢɜɢɥɫɹ ɨɧɨɦɭ ɢ ɡɚɫɬɚɜɢɥ
ɦɭɧɢɰɢɩɚɥɢɬɟɬ ɨɬɤɚɡɚɬɶɫɹ ɨɬ ɩɪɢɧɹɬɨɝɨ ɢɦ ɪɟɲɟɧɢɹ; ɩɪɢɛɚɜɥɹɸɬ ɤ ɷɬɨɦɭ,
ɱɬɨ ɢ ɫɚɦ ɤɨɪɨɥɶ ɜɨɫɩɪɨɬɢɜɢɥɫɹ ɩɪɢɟɡɞɭ Ʌɸɟɝɟɪɚ ɜ əɫɫɵ, ɤɚɤɨɜɨɣ ɫɨɜɩɚɥ
ɛɵ ɫ ɩɪɟɛɵɜɚɧɢɟɦ ɬɚɦ ɤɨɪɨɥɹ ɩɨ ɫɥɭɱɚɸ ɨɬɤɪɵɬɢɹ ɡɞɚɧɢɹ ɭɧɢɜɟɪɫɢɬɟɬɚ.

ȼɫɺ ɷɬɨ ɦɨɠɟɬ ɛɵɬɶ ɬɨɥɶɤɨ ɧɚ ɪɭɤɭ ɨɩɩɨɡɢɰɢɢ, ɤɨɬɨɪɚɹ ɭɠɟ ɛɟɡ ɬɨɝɨ, ɧɟ
ɫɬɟɫɧɹɹɫɶ, ɨɛɜɢɧɹɟɬ ɫɚɦɨɝɨ ɤɨɪɨɥɹ ɜ ɞɟɥɟ ɩɨɠɚɥɨɜɚɧɢɹ ɝɨɫɩɨɞɢɧɭ
ȿɲɟɧɫɤɨɦɭ ɪɭɦɵɧɫɤɨɝɨ ɨɪɞɟɧɚ.
ɂɡ ɜɵɲɟɢɡɥɨɠɟɧɧɨɝɨ ȼɚɲɟɦɭ ɋɢɹɬɟɥɶɫɬɜɭ, ɛɵɬɶ ɦɨɠɟɬ, ɭɝɨɞɧɨ
ɛɭɞɟɬ ɩɪɢɡɧɚɬɶ ɫɩɪɚɜɟɞɥɢɜɵɦ ɦɨɺ ɩɪɟɞɩɨɥɨɠɟɧɢɟ, ɱɬɨ ɤɚɤ ɛɵ ɧɢ ɛɵɥɢ
ɞɪɭɠɟɫɬɜɟɧɧɵ ɦɟɠɞɭ ɫɨɛɨɸ ɜɟɧɫɤɢɣ ɢ ɛɭɯɚɪɟɫɬɫɤɢɣ ɤɚɛɢɧɟɬɵ, ɜɨɩɪɨɫ ɨ
ɩɨɥɨɠɟɧɢɢ ɬɪɚɧɫɢɥɶɜɚɧɫɤɢɯ ɪɭɦɵɧ ɛɭɞɟɬ ɜɫɟɝɞɚ ɹɜɥɹɬɶɫɹ ɢɫɬɨɱɧɢɤɨɦ
ɧɟɥɟɝɤɨ ɭɫɬɪɚɧɢɦɵɯ ɡɚɬɪɭɞɧɟɧɢɣ.
ɇ. Ɏɨɧɬɨɧ.
1
ɒɚɧɞɨɪ Ƀɟɫɟɧɫɤɢ (1852–1917). ȼɟɧɝɟɪɫɤɢɣ ɸɪɢɫɬ, ɩɨɥɢɬɢɱɟɫɤɢɣ ɞɟɹɬɟɥɶ ɢ
ɩɢɫɚɬɟɥɶ.
2
Ƚɟɧɧɚɞɢɣ ɉɟɬɪɟɫɤɭ, ɩɪɟɟɦɧɢɤ ɂɨɫɢɮɚ Ƚɟɨɪɝɢɚɧɚ (ɫɦ. ɞɨɤ. ʋ 37 ɨɬ 20 ɮɟɜɪɚɥɹ
1893 ɝ.). Ȼɵɥ ɢɡɛɪɚɧ ɦɢɬɪɨɩɨɥɢɬɨɦ ɜ 1893 ɝ. ɩɪɢ ɩɨɞɞɟɪɠɤɟ ɥɢɞɟɪɨɜ ɤɨɧɫɟɪɜɚɬɢɜɧɨɣ
ɩɚɪɬɢɢ. ȼ ɦɚɟ 1896 ɝ., ɜɨ ɜɪɟɦɹ ɩɪɚɜɥɟɧɢɹ ɥɢɛɟɪɚɥɨɜ, ɛɵɥ ɭɞɚɥɟɧ ɫ ɦɢɬɪɨɩɨɥɢɱɶɟɝɨ
ɩɪɟɫɬɨɥɚ ɪɟɲɟɧɢɟɦ ɋɢɧɨɞɚ, ɤɨɬɨɪɨɟ ɱɚɫɬɶ ɤɥɢɪɚ ɢ ɩɨɥɢɬɢɱɟɫɤɚɹ ɨɩɩɨɡɢɰɢɹ ɫɱɢɬɚɥɢ
ɧɟɡɚɤɨɧɧɵɦ ɢ ɫɚɦɨɜɨɥɶɧɵɦ. ɉɨɥɢɬɢɱɟɫɤɢɣ ɤɪɢɡɢɫ, ɜɵɡɜɚɧɧɵɣ ɷɬɢɦ ɫɨɛɵɬɢɟɦ, ɩɪɢɜɟɥ ɤ
ɩɚɞɟɧɢɸ ɤɚɛɢɧɟɬɚ ɋɬɭɪɞɡɵ.
3
Ʉɚɪɥ Ʌɸɟɝɟɪ, ɛɭɪɝɨɦɢɫɬɪ ȼɟɧɵ ɜ 1897–1910 ɝɝ. Ɉ ɧɺɦ ɫɦ.: Goldinger W. Lueger,
Karl // Neue Deutsche Biographie. Bd. 15. Berlin, 1987. S. 464.
Bucureúti, 19 octombrie 1897, nr. 46. Fonton către contele Lamsdorff

Vizitarea recentă a împăratului Franz Josef de către regele Carol la
Budapesta a provocat reacĠii care nu contribuie desigur la iniĠierea cu Ungaria a
unor relaĠii care să corespundă prieteniei dintre cei doi monarhi vecini úi dintre
guvernele de la Viena úi Bucureúti.
Imediat după plecarea regelui Carol din capitala ungară, a fost
declanúată o aprigă polemică de presă privind importanĠa întrevederii de la
Budapesta. Ziarele maghiare au declarat, printre altele, că vizita lui Carol
confirmă renunĠarea totală la sprijinirea a ceea ce aici se numeúte aúa zisa
miúcare naĠională a românilor transilvăneni. Aceste afirmaĠii au generat proteste
puternice în ziarele de aici, care nu încetează încă. Liga Culturală úi studenĠii
UniversităĠii din Bucureúti s-au grăbit să organizeze câteva întruniri la

Bucureúti, Craiova úi Ploieúti, pentru a atrage atenĠia opiniei publice europene,
potrivit majorităĠii apelurilor, asupra statutului de popor asuprit al confraĠilor
transilvăneni úi pentru a protesta împotriva dorinĠei maghiarilor de a conferi
călătoriei regelui Carol o semnificaĠie tendenĠioasă.
La aceste întruniri s-a decis de a exprima românilor transilvăneni cea
mai cordială simpatie úi de a-i încuraja să continue lupta pentru păstrarea limbii
úi a naĠionalităĠii.
În condiĠiile unei astfel de stări de agitaĠie a opiniei publice împotriva
maghiarilor a apărut vestea că printre funcĠionarii maghiari cărora le-au fost
decernate decoraĠii româneúti se află úi fostul procuror de la Cluj (Klausenburg),
Jeszenszky1, care a jucat rolul de acuzator sever în procesul privind Memoran-
dumul patrioĠilor transilvăneni.
Decorarea domnului Jeszenszky, care funcĠionează în prezent la
Ministerul Afacerilor Străine, a avut aici un impact foarte puternic. Presa de aici
protestează în fiecare zi împotriva acestui gest, în care vede o provocare úi o
umilire a întregii naĠiuni române.
Fără a pune la îndoială sinceritatea acestei indignări, nu poate fi negat
faptul că opoziĠiei i s-a oferit o situaĠie favorabilă pentru atacuri puternice la
adresa guvernului úi pentru iniĠierea unei campanii susĠinute împotriva acestuia,
identică aceleia pe care a dus-o anul trecut în cazul destituirii mitropolitului
Ghenadie2.
Alături de afacerea Jeszenszky, opoziĠiei i-a fost oferită úi altă ocazie
pentru atacuri.
Cu ocazia inaugurării unui nou abator, care, printre altele, are ca scop
livrarea către magazinele vieneze de carne proaspătă, municipalitatea din Iaúi úi-a
manifestat intenĠia de a-l invita la eveniment pe primarul Vienei, domnul
Lueger3, considerat a fi prieten al românilor úi cunoscut pentru sentimentele sale
antimaghiare. Însă, domnul Sturdza, îngrijorat de impresia proastă pe care ar fi
lăsat-o această vizită la Pesta, s-a opus invitaĠiei úi a impus municipalităĠii să
renunĠe la luarea unei astfel de decizii; se mai spune că regele însuúi s-a opus
venirii lui Lueger la Iaúi, mai ales că aceasta ar fi coincis cu prezenĠa sa acolo,
cu ocazia inaugurării clădirii UniversităĠii. Toate acestea vin în sprijinul
opoziĠiei, care, chiar úi aúa, îl acuză fără jenă pe Rege de implicare în decorarea
lui Jeszenszky cu un ordin românesc.
Din cele relatate mai sus, LuminăĠia Voastră va avea poate amabilitatea
de a observa justeĠea presupunerii mele că, indiferent de cât de amicale ar fi
relaĠiile dintre guvernele de la Viena úi Budapesta, chestiunea privind situaĠia
românilor transilvăneni va rămâne mereu o sursă de dificultăĠi greu de depăúit.
1
Sándor Jeszenszky (1852-1917). Jurist, om politic úi scriitor maghiar.
2
Ghenadie Petrescu, succesorul lui Iosif Gheorghian (a se vedea doc. nr. 37 din 20 februarie
1893). A fost ales mitropolit în 1893 cu concursul liderilor conservatori. În mai 1896, în timpul
guvernării liberale, a fost îndepărtat din scaunul mitropolitan printr-o decizie a sinodului,
considerată abuzivă de către o parte a clerului úi a opoziĠiei politice. Criza politică declanúată de
acest caz a avut drept consecinĠă căderea guvernului condus de Dimitrie Sturdza.
3
Karl Lueger, primar al Vienei în anii 1897-1910 (Walter Goldinger, Lueger Karl, în
Neue Deutsche Biographie, Band 15, Berlin, 1987, p. 464).
76
Ȼɭɯɚɪɟɫɬ, 6 ɧɨɹɛɪɹ 1897 ɝ., ʋ 49. Ɏɨɧɬɨɧ – ɝɪɚɮɭ Ɇɭɪɚɜɶɺɜɭ

ɇɚ ɞɪɭɝɨɣ ɠɟ ɞɟɧɶ ɩɨ ɜɨɡɪɚɳɟɧɢɢ ɢɡ əɫɫ1, ɩɪɟɞɫɟɞɚɬɟɥɶ ɋɨɜɟɬɚ
Ɇɢɧɢɫɬɪɨɜ ɩɨɫɟɬɢɥ ɦɟɧɹ ɢ ɩɟɪɜɵɦ ɞɨɥɝɨɦ ɫɱɺɥ ɧɚ ɫɥɨɜɚɯ ɟɳɺ ɪɚɡ
ɩɨɜɬɨɪɢɬɶ ɦɧɟ, ɤɚɤ ɝɥɭɛɨɤɨ ɛɵɥ ɬɪɨɧɭɬ ɤɨɪɨɥɶ Ʉɚɪɥ ɫɬɨɥɶ ɥɟɫɬɧɵɦ ɞɥɹ
ɧɟɝɨ ɜɧɢɦɚɧɢɟɦ ɝɨɫɭɞɚɪɹ ɢɦɩɟɪɚɬɨɪɚ, ɛɥɚɝɨɜɨɥɢɜɲɟɝɨ ɤɨɦɚɧɞɢɪɨɜɚɬɶ ɜ
əɫɫɵ ɝɟɧɟɪɚɥ-ɥɟɣɬɟɧɚɧɬɚ Ʉɨɧɫɬɚɧɬɢɧɨɜɢɱɚ2 ɞɥɹ ɩɪɢɜɟɬɫɬɜɨɜɚɧɢɹ ȿɝɨ
ȼɟɥɢɱɟɫɬɜɚ. Ƚɨɫɩɨɞɢɧ ɋɬɭɪɞɡɚ ɩɪɢ ɷɬɨɦ ɧɟ ɩɪɟɦɢɧɭɥ ɜɧɨɜɶ
ɡɚɫɜɢɞɟɬɟɥɶɫɬɜɨɜɚɬɶ ɦɧɟ, ɫɤɨɥɶ ɨɫɱɚɫɬɥɢɜɥɟɧɨ ɛɵɥɨ ɪɭɦɵɧɫɤɨɟ
ɩɪɚɜɢɬɟɥɶɫɬɜɨ ɷɬɢɦ ɜɵɫɨɤɢɦ ɩɪɨɹɜɥɟɧɢɟɦ ɛɥɚɝɨɪɚɫɩɨɥɨɠɟɧɢɹ ɧɚɲɟɝɨ
ɚɜɝɭɫɬɟɣɲɟɝɨ ɩɨɜɟɥɢɬɟɥɹ.
ȼɫɥɟɞ ɡɚ ɫɢɦ ɝɨɫɩɨɞɢɧ ɋɬɭɪɞɡɚ ɧɚɫɬɨɹɬɟɥɶɧɨ ɩɪɨɫɢɥ ɦɟɧɹ ɧɟ
ɩɪɢɞɚɜɚɬɶ ɧɢ ɦɚɥɟɣɲɟɣ ɜɟɪɵ ɬɟɧɞɟɧɰɢɨɡɧɨɦɭ ɨɬɱɺɬɭ, ɩɨɹɜɢɜɲɟɦɭɫɹ ɜ
ɨɩɩɨɡɢɰɢɨɧɧɨɣ ɹɫɫɤɨɣ ɝɚɡɟɬɟ «Evenimentul»3 ɨ ɫɨɫɬɨɹɜɲɟɦɫɹ ɜ əɫɫɚɯ
ɛɚɧɤɟɬɟ ɥɢɛɟɪɚɥɨɜ.
ɉɨ ɫɥɨɜɚɦ ɦɨɟɝɨ ɫɨɛɟɫɟɞɧɢɤɚ, ɷɬɨɬ ɧɟɡɧɚɱɢɬɟɥɶɧɵɣ ɥɢɫɬɨɤ
ɧɚɦɟɪɟɧɧɨ ɢɡɜɪɚɬɢɥ ɫɥɨɜɚ ɨɞɧɨɝɨ ɢɡ ɩɪɢɫɭɬɫɬɜɨɜɚɜɲɢɯ, ɫɟɧɚɬɨɪɚ
ɂɨɧɟɫɤɭ. Ȼɨɥɶɲɢɧɫɬɜɨ ɭɱɚɫɬɜɨɜɚɜɲɢɯ ɜ ɷɬɨɦ ɫɨɛɪɚɧɢɢ, ɩɨɠɢɥɵɟ ɥɸɞɢ,
ɜɵɫɬɚɜɢɥɢ ɧɚ ɜɢɞ ɧɵɧɟɲɧɟɟ, ɫɬɨɥɶ ɢɡɦɟɧɢɜɲɟɟɫɹ ɤ ɥɭɱɲɟɦɭ ɩɨɥɨɠɟɧɢɟ
Ɋɭɦɵɧɢɢ, ɩɪɢɨɛɪɟɬɲɟɣ ɜɫɟɨɛɳɟɟ ɩɪɢɡɧɚɧɢɟ ɢ ɭɜɚɠɟɧɢɟ ɛɥɚɝɨɞɚɪɹ ɫɜɨɟɦɭ
ɛɥɚɝɨɪɚɡɭɦɢɸ ɢ ɫɨɡɧɚɧɢɸ ɦɟɠɞɭɧɚɪɨɞɧɵɯ ɨɛɹɡɚɬɟɥɶɫɬɜ ɞɥɹ ɞɟɪɠɚɜɵ
ɜɬɨɪɨɫɬɟɩɟɧɧɨɣ ɢ, ɫɨɩɨɫɬɚɜɥɹɹ ɷɬɨ ɩɨɥɨɠɟɧɢɟ ɫ ɧɟɞɚɜɧɢɦ ɩɪɨɲɟɞɲɢɦ,
ɜɫɩɨɦɢɧɚɥɢ, ɤɚɤ ɜ ɷɩɨɯɭ 1848 ɝɨɞɚ, ɨɧɢ, ɸɧɵɟ ɹɫɫɤɢɟ ɫɬɭɞɟɧɬɵ, ɩɨɞ
ɜɥɢɹɧɢɟɦ ɬɨɝɞɚɲɧɟɝɨ ɪɟɜɨɥɸɰɢɨɧɧɨɝɨ ɞɜɢɠɟɧɢɹ, ɜɨɫɤɥɢɰɚɥɢ, ɩɨɞɯɨɞɹ ɤ
ɪɟɤɟ ɉɪɭɬɭ, «ɫɦɟɪɬɶ Ɋɨɫɫɢɢ», ɧɨ ɨɞɧɨɜɪɟɦɟɧɧɨ, ɩɨɞɩɚɞɚɹ ɨɛɚɹɧɢɸ
ɜɟɥɢɱɢɹ ɦɨɝɭɳɟɫɬɜɟɧɧɨɣ ɫɨɫɟɞɧɟɣ ɢɦɩɟɪɢɢ, ɜɨɡɝɥɚɲɚɥɢ, «ɞɚ ɡɞɪɚɜɫɬɜɭɟɬ
Ɋɨɫɫɢɹ»!
ȼ ɬɚɤɢɯ ɢɦɟɧɧɨ ɫɥɨɜɚɯ ɪɚɫɫɤɚɡɚɥ ɦɧɟ ɷɬɨɬ ɫɥɭɱɚɣ ɝɨɫɩɨɞɢɧ

ɋɬɭɪɞɡɚ, ɢ ɟɫɥɢ ɹ ɫɱɢɬɚɸ ɧɟ ɢɡɥɢɲɧɢɦ ɢɯ ɩɪɢɜɨɞɢɬɶ, ɬɨ ɷɬɨ ɩɨɬɨɦɭ, ɱɬɨ
ɤɨɧɫɭɥ ɧɚɲ ɜ əɫɫɚɯ, ɜ ɞɨɧɟɫɟɧɢɢ ɫɜɨɺɦ ɨɬ 24 ɨɤɬɹɛɪɹ ɡɚ ʋ 40 ɩɟɪɟɞɚɥ ɨɛ
ɷɬɨɦ ɛɚɧɤɟɬɟ ɞɨɫɥɨɜɧɨ ɜɟɪɫɢɸ ɧɚɡɜɚɧɧɨɝɨ ɨɩɩɨɡɢɰɢɨɧɧɨɝɨ ɥɢɫɬɤɚ,
ɤɨɧɟɱɧɨ, ɧɟ ɭɫɩɟɜ ɟɺ ɩɪɨɜɟɪɢɬɶ.
Ɉɱɟɜɢɞɧɨ, ɱɬɨ ɨɩɩɨɡɢɰɢɹ ɩɵɬɚɥɚɫɶ ɢɡɦɵɲɥɟɧɧɵɦ ɩɪɟɞɫɬɚɜɥɟɧɢɟɦ
ɷɬɨɝɨ ɫɥɭɱɚɹ ɩɨɫɬɚɜɢɬɶ ɝɨɫɩɨɞɢɧɚ ɋɬɭɪɞɡɭ ɜ ɧɟɥɨɜɤɨɟ ɩɨɥɨɠɟɧɢɟ ɢ
ɫɨɡɞɚɬɶ ɧɟɩɪɢɹɬɧɵɣ ɟɦɭ ɢɧɰɢɞɟɧɬ.
Ⱦɟɣɫɬɜɢɬɟɥɶɧɨ, ɤɨɧɫɟɪɜɚɬɢɜɧɵɟ ɨɪɝɚɧɵ ɩɨɫɩɟɲɢɥɢ ɩɟɪɟɩɟɱɚɬɚɬɶ
ɤɪɭɩɧɵɦ ɲɪɢɮɬɨɦ ɧɚɜɟɬ ɹɫɫɤɨɝɨ ɥɢɫɬɤɚ, ɢ ɧɟɤɨɬɨɪɵɟ ɞɪɭɡɶɹ ɦɨɢ ɢɡ
ɤɨɧɫɟɪɜɚɬɨɪɨɜ ɧɟ ɩɪɟɦɢɧɭɥɢ ɨɛɪɚɬɢɬɶ ɜɧɢɦɚɧɢɟ ɦɨɺ ɧɚ ɷɬɭ ɝɚɡɟɬɧɭɸ ɫɩɥɟɬɧɸ.
ȼ ɡɚɤɥɸɱɟɧɢɟ ɪɚɡɝɨɜɨɪɚ ɝɨɫɩɨɞɢɧ ɋɬɭɪɞɡɚ ɦɧɟ ɫɤɚɡɚɥ, ɱɬɨ ɤɨɪɨɥɶ
Ʉɚɪɥ ɩɨɠɚɥɨɜɚɥ ɝɟɧɟɪɚɥ-ɥɟɣɬɟɧɚɧɬɭ Ʉɨɧɫɬɚɧɬɢɧɨɜɢɱɭ ɨɪɞɟɧ Ɋɭɦɵɧɫɤɨɣ
Ɂɜɟɡɞɵ Ȼɨɥɶɲɨɝɨ Ʉɪɟɫɬɚ, ɤɚɦɟɪɝɟɪɭ ɞɟɣɫɬɜɢɬɟɥɶɧɨɦɭ ɫɬɚɬɫɤɨɦɭ
ɫɨɜɟɬɧɢɤɭ ɤɧɹɡɸ Ⱥɥɟɤɫɚɧɞɪɭ Ɇɭɪɭɡɢ4 Ȼɨɥɶɲɨɣ Ɉɮɢɰɟɪɫɤɢɣ Ʉɪɟɫɬ ɨɪɞɟɧɚ
Ɋɭɦɵɧɫɤɨɣ Ʉɨɪɨɧɵ ɢ ɤɨɧɫɭɥɭ ɧɚɲɟɦɭ ɜ əɫɫɚɯ, ɫɬɚɬɫɤɨɦɭ ɫɨɜɟɬɧɢɤɭ
Ƚɢɪɫɭ Ʉɨɦɚɧɞɨɪɫɤɢɣ Ʉɪɟɫɬ ɨɪɞɟɧɚ Ɋɭɦɵɧɫɤɨɣ Ʉɨɪɨɧɵ.
ɋ ɝɥɭɛɨɤɢɦ ɩɨɱɬɟɧɢɟɦ ɢ ɬɚɤɨɜɨɸ ɠɟ ɩɪɟɞɚɧɧɨɫɬɶɸ ɢɦɟɸ ɱɟɫɬɶ ɛɵɬɶ,
ɦɢɥɨɫɬɢɜɵɣ ɝɨɫɭɞɚɪɶ, ȼɚɲɟɝɨ ɋɢɹɬɟɥɶɫɬɜɚ, ɩɨɤɨɪɧɟɣɲɢɦ ɫɥɭɝɨɸ, ɇ. Ɏɨɧɬɨɧ.
1
Ɋɭɦɵɧɫɤɢɣ ɤɨɪɨɥɶ ɩɪɢɫɭɬɫɬɜɨɜɚɥ ɧɚ ɬɨɪɠɟɫɬɜɟɧɧɨɦ ɨɬɤɪɵɬɢɢ ɧɨɜɨɝɨ ɡɞɚɧɢɹ
əɫɫɤɨɝɨ ɭɧɢɜɟɪɫɢɬɟɬɚ ɜ ɪɚɣɨɧɟ Ʉɨɩɨɭ. Ʉɚɪɥa I ɫɨɩɪɨɜɨɠɞɚɥɢ ɤɨɪɨɥɟɜɚ ȿɥɢɡɚɜɟɬɚ, ɩɪɟɮɟɤɬ
ɤɨɪɨɥɟɜɫɤɨɝɨ ɞɜɨɪɰɚ ɝɟɧɟɪɚɥ ȼɥɷɞɟɫɤɭ, ɢ ɤɨɪɨɥɟɜɫɤɢɟ ɚɞɴɸɬɚɧɬɵ, ɩɨɥɤɨɜɧɢɤ Ɇɚɧɭ ɢ
ɩɨɥɤɨɜɧɢɤ ɉɪɢɛɨɹɧɭ.
2
Ⱥɥɟɤɫɚɧɞɪ ɉɟɬɪɨɜɢɱ Ʉɨɧɫɬɚɧɬɢɧɨɜɢɱ ɡɚɧɢɦɚɥ ɩɨɫɬ ɝɭɛɟɪɧɚɬɨɪɚ Ȼɟɫɫɚɪɚɛɢɢ ɫ
1883 ɩɨ 1899 ɝ.
3
ɋɦ.: Evenimentul. 1897. 24 oct. ʋ 1372. P. 3. Ɂɚɝɨɥɨɜɨɤ (ɤɪɭɩɧɵɦɢ ɛɭɤɜɚɦɢ)
ɝɥɚɫɢɥ: „ɋɆȿɊɌɖ ɊɈɋɋɂɂ”. ɋɨɝɥɚɫɧɨ ɫɬɚɬɶɟ, ɧɚ ɛɚɧɤɟɬɟ ɥɢɛɟɪɚɥɨɜ ɞɟɩɭɬɚɬ ɇɢɤɨɥɚɟ
ɂɨɧɟɫɤɭ ɭɬɜɟɪɠɞɚɥ, ɱɬɨ ɨɧ ɩɨɞɞɟɪɠɢɜɚɟɬ ɋɬɭɪɞɡɭ, ɬɚɤ ɤɚɤ ɩɨɫɥɟɞɧɢɣ ɢɦɟɟɬ ɫɦɟɥɨɫɬɶ
ɛɨɪɨɬɶɫɹ ɩɪɨɬɢɜ «ɫɟɜɟɪɧɨɝɨ Ʉɨɥɨɫɫɚ», «ɤɨɬɨɪɵɣ ɜɨɩɥɨɳɚɟɬ ɥɢɲɶ ɞɟɫɩɨɬɢɡɦ ɢ ɛɟɡɡɚɤɨɧɢɟ
ɢ ɤɨɬɨɪɵɣ ɩɪɟɞɫɬɚɜɥɹɟɬ ɫɨɛɨɣ ɬɨɥɶɤɨ ɫɬɵɞ ɜɫɟɝɨ XIX ɜɟɤɚ”.
4
Ɉɬɩɪɵɫɤ ɤɧɹɠɟɫɤɨɝɨ ɪɨɞɚ Ɇɨɪɭɡɢ, ɧɚɯɨɞɢɜɲɢɣɫɹ ɧɚ ɪɭɫɫɤɨɣ ɞɢɩɥɨɦɚɬɢɱɟɫɤɨɣ
ɫɥɭɠɛɟ.
Bucureúti, 6 noiembrie 1897, nr. 49. Fonton către contele Muraviev

A doua zi după revenirea de la Iaúi1, am fost vizitat de către preúedintele
Consiliului de Miniútri, care a considerat că cea dintâi datorie a sa este de a-mi
spune încă o dată cât de mult a fost impresionat regele Carol de atenĠia atât de
elogioasă din partea împăratului, care a binevoit de a-l trimite la Iaúi, pentru
salutarea MajestăĠii Sale, pe general-locotenentul Konstantinovici2. Totodată,
domnul Sturdza s-a folosit de ocazie pentru a-mi confirma din nou cât de onorat
a fost Guvernul român prin acest înalt semn de bunăvoinĠă din partea augustului
nostru suveran.
După aceasta, domnul Sturdza m-a rugat insistent să nu acord deloc
crezare raportului tendenĠios despre banchetul liberalilor la Iaúi, apărut în ziarul
de opoziĠie din Iaúi, „Evenimentul”3.
Potrivit interlocutorului meu, această foaie neimportantă a denaturat
intenĠionat cuvintele unuia dintre cei prezenĠi, senatorul Ionescu. Majoritatea
participanĠilor la această adunare, oameni în vârstă, au scos în evidenĠă statutul
actual, schimbat foarte mult în bine, al României, care a obĠinut recunoaútere
generală úi respect, graĠie raĠiunii sale úi conútientizării obligaĠiilor internaĠionale
care revin unei puteri de rang secund; comparând acest statut cu cel anterior,
aceútia úi-au amintit de epoca anului 1848, când, fiind tineri studenĠi ieúeni, sub
influenĠa miúcării revoluĠionare de atunci, strigau, apropiindu-se de râul Prut,
„moarte Rusiei” úi, fiind fermecaĠi de măreĠia puternicului imperiu vecin,
exclamau, în acelaúi timp, „trăiască Rusia!”.
Anume în aceste cuvinte mi-a descris acest caz domnul Sturdza, iar eu le
reproduc deoarece consulul nostru din Iaúi, în raportul său nr. 40 din 24 octombrie,
a reprodus exact versiunea foii de opoziĠie amintite, fără a avea desigur timp să
o verifice.
Este evident că, prin prezentarea denaturată a acestui eveniment,
opoziĠia a încercat să-l pună într-o situaĠie incomodă pe domnul Sturdza úi să
creeze un incident neplăcut pentru domnia sa.
Într-adevăr, ziarele conservatoare s-au grăbit să republice, cu litere
mari, calomnia din foaia ieúeană, iar câĠiva prieteni de-ai mei din rândul
conservatorilor nu au ezitat să-mi atragă atenĠia asupra acestei bârfe gazetăreúti.
În încheierea discuĠiei, domnul Sturdza mi-a spus că regele Carol i-a
conferit general-locotenentului Konstantinovici ordinul Steaua României în
grad de Mare Cruce, úambelanului úi consilierului de stat efectiv, cneazului
Alexandru Muruzi4, Marea Cruce a Ordinului Coroana României în grad de
OfiĠer, iar consulului nostru din Iaúi, consilierului de stat Giers, Crucea de
Comandor al Ordinului Coroana României.
1
Regele român fusese prezent la inaugurarea palatului universitar din Copou. Carol I a
fost însoĠit de regina Elisabeta, de prefectul Palatului, generalul Vlădescu úi de aghiotanĠii regali
colonelul Manu úi colonelul Priboianu.
2
Alexandr Petrovici Konstantinovici. Guvernator al Basarabiei între 1883 úi 1899.
3
Trimitere la „Evenimentul”, Iaúi, vineri 24 octombrie 1897, anul V, nr. 1372, p. 3 cu
litere mari „MOARTEA RUSIEI”. Potrivit periodicului ieúean, la banchetul liberalilor, Neculai
Ionescu a susĠinut că este alături de D.A. Sturdza, deoarece acesta are curajul de a lupta contra
colosului de la Nord „care reprezintă numai despotismul, arbitrariul, úi care reprezintă numai
ruúinea secolului al XIX-lea”.
4
Descendent din familia domnească Moruzi, aflat în serviciul diplomatic rus.
77
Ȼɭɯɚɪɟɫɬ, 6 ɧɨɹɛɪɹ 1897 ɝ., ʋ 50. Ɏɨɧɬɨɧ – ɝɪɚɮɭ Ɇɭɪɚɜɶɺɜɭ

Ⱦɨ ɩɨɫɥɟɞɧɟɝɨ ɜɪɟɦɟɧɢ ɜ ɡɞɟɲɧɟɟ ɨɛɳɟɫɬɜɨ ɧɢɱɟɝɨ ɧɟ ɩɪɨɧɢɤɥɨ ɨ
ɠɟɥɚɧɢɢ ɤɨɪɨɥɹ Ʉɚɪɥɚ ɨɬɩɪɚɜɢɬɶɫɹ ɜ Ɋɨɫɫɢɸ ɞɥɹ ɩɨɫɟɳɟɧɢɹ ɝɨɫɭɞɚɪɹ
ɢɦɩɟɪɚɬɨɪɚ.
Ʉɚɤ ɦɧɟ ɭɬɜɟɪɠɞɚɸɬ, ɜ ɛɵɬɧɨɫɬɶ ɫɜɨɸ ɜ əɫɫɚɯ, ȿɝɨ ȼɟɥɢɱɟɫɬɜɨ, ɜ
ɛɟɫɟɞɚɯ ɫɜɨɢɯ ɫ ɬɚɦɨɲɧɟɣ ɡɧɚɬɶɸ, ɜ ɩɟɪɜɵɣ ɪɚɡ ɨɝɥɚɫɢɥ ɷɬɨ ɫɜɨɺ ɠɟɥɚɧɢɟ.
ȼɫɥɟɞ ɡɚ ɬɟɦ ɨɞɢɧ ɢɡ ɡɞɟɲɧɢɯ ɥɢɫɬɤɨɜ ɩɨɫɩɟɲɢɥ ɧɚɩɟɱɚɬɚɬɶ ɷɬɨ ɢɡɜɟɫɬɢɟ,
ɤɨɬɨɪɨɟ ɬɨɬɱɚɫ ɠɟ ɩɟɪɟɞɚɧɨ ɛɵɥɨ ɩɨ ɬɟɥɟɝɪɚɮɭ ɜ «Pester Lloyd» ɢ
ɩɨɫɥɭɠɢɥɨ ɷɬɨɣ ɝɚɡɟɬɟ ɩɨɜɨɞɨɦ ɤ ɫɜɨɣɫɬɜɟɧɧɵɦ ɟɣ ɩɟɪɟɬɨɥɤɨɜɚɧɢɹɦ.
ɗɬɢ ɩɟɪɟɬɨɥɤɨɜɚɧɢɹ ɜɵɡɜɚɥɢ ɫɨ ɫɬɨɪɨɧɵ ɡɞɟɲɧɟɣ ɮɪɚɧɰɭɡɫɤɨɣ
ɝɚɡɟɬɵ, ɛɵɜɲɟɣ ɤɨɧɫɟɪɜɚɬɢɜɧɨɣ, ɧɵɧɟ ɠɟ ɫɬɨɹɳɟɣ ɜɧɟ ɩɚɪɬɢɣ,
«l’Indepéndance Roumaine», ɫɬɚɬɶɸ, ɯɚɪɚɤɬɟɪɢɡɭɸɳɭɸ ɜɨɡɪɚɫɬɚɸɳɟɟ
ɫɪɟɞɢ ɪɭɦɵɧ ɪɚɡɞɪɚɠɟɧɢɟ ɩɪɨɬɢɜ ɦɚɞɶɹɪ.
ȼɵɫɬɚɜɥɹɹ ɨɫɨɛɟɧɧɨ ɧɚ ɜɢɞ ɱɪɟɡɜɵɱɚɣɧɨ ɥɟɫɬɧɨɟ ɜɧɢɦɚɧɢɟ,
ɨɤɚɡɚɧɧɨɟ ɝɨɫɭɞɚɪɟɦ ɢɦɩɟɪɚɬɨɪɨɦ ɤɨɪɨɥɸ ɪɭɦɵɧɫɤɨɦɭ ɤɨɦɚɧɞɢɪɨɜɚɧɢɟɦ
ɝɟɧɟɪɚɥ-ɥɟɣɬɟɧɚɧɬɚ Ʉɨɧɫɬɚɧɬɢɧɨɜɢɱɚ ɜ əɫɫɵ, ɝɚɡɟɬɚ ɭɤɚɡɵɜɚɟɬ1, ɤɚɤ ȼɚɲɟ
ɋɢɹɬɟɥɶɫɬɜɨ ɛɥɚɝɨɜɨɥɢɬ ɭɫɦɨɬɪɟɬɶ ɢɡ ɩɪɢɥɚɝɚɟɦɨɣ ɜɵɪɟɡɤɢ, ɱɬɨ
ɩɪɟɞɩɨɥɚɝɚɟɦɨɟ ɩɨɫɟɳɟɧɢɟ ɤɨɪɨɥɺɦ Ʉɚɪɥɨɦ ɦɨɝɭɳɟɫɬɜɟɧɧɨɝɨ ɫɟɜɟɪɧɨɝɨ
ɫɜɨɟɝɨ ɫɨɫɟɞɚ ɹɜɥɹɟɬɫɹ ɞɥɹ ɪɭɦɵɧ ɫɨɛɵɬɢɟɦ ɩɟɪɜɨɫɬɟɩɟɧɧɵɦ. ɇɨ ɝɚɡɟɬɚ ɧɟ
ɭɩɭɫɤɚɟɬ ɫɥɭɱɚɣ ɜɵɪɚɡɢɬɶ ɢ ɩɨ ɷɬɨɦɭ ɩɨɜɨɞɭ ɧɟɩɪɢɹɡɧɶ ɫɜɨɸ ɤ ɦɚɞɶɹɪɚɦ,
ɝɥɭɛɨɤɨ ɜ ɩɨɫɥɟɞɧɟɟ ɜɪɟɦɹ ɨɫɤɨɪɛɢɜɲɢɦ ɪɭɦɵɧɫɤɨɟ ɧɚɪɨɞɧɨɟ ɱɭɜɫɬɜɨ.
ɋɬɚɬɶɹ ɡɚɤɚɧɱɢɜɚɟɬ, ɱɬɨ ɧɢɤɚɤɨɟ ɪɭɦɵɧɫɤɨɟ ɩɪɚɜɢɬɟɥɶɫɬɜɨ ɧɟ ɛɭɞɟɬ ɜ
ɫɢɥɚɯ ɢɞɬɢ ɩɪɨɬɢɜ ɷɬɨɝɨ ɧɚɪɨɞɧɨɝɨ ɧɚɫɬɪɨɟɧɢɹ.
ɋɥɟɞɭɟɬ ɨɬɦɟɬɢɬɶ, ɱɬɨ ɷɬɨ ɭɫɢɥɢɜɚɸɳɟɟɫɹ ɜɨɡɛɭɠɞɟɧɢɟ ɧɚɱɢɧɚɟɬ
ɪɚɡɞɪɚɠɚɬɶ ɩɪɟɛɵɜɚɸɳɭɸ ɡɞɟɫɶ ɚɜɫɬɪɨ-ɜɟɧɝɟɪɫɤɭɸ ɦɢɫɫɢɸ. Ɉɧɚ ɭɩɪɟɤɚɟɬ
ɪɭɦɵɧ ɜ ɡɚɧɨɫɱɢɜɨɫɬɢ ɢ ɜ ɧɟɫɨɨɬɜɟɬɫɬɜɭɸɳɟɦ ɫɚɦɨɜɨɡɜɟɥɢɱɟɧɢɢ, ɤɚɤ

ɛɭɞɬɨ ɛɵ ɫɨɫɟɞɧɹɹ Ɇɨɧɚɪɯɢɹ ɜ ɧɢɯ ɧɭɠɞɚɟɬɫɹ.
Ɍɚɤɨɜɵ, ɦɟɠɞɭ ɩɪɨɱɢɦ, ɢɦɟɧɧɨ ɫɥɨɜɚ ɦɨɟɝɨ ɚɜɫɬɪɨ-ɜɟɧɝɟɪɫɤɨɝɨ
ɫɨɬɨɜɚɪɢɳɚ, ɧɟɨɞɧɨɤɪɚɬɧɨ ɫɥɵɲɚɧɧɵɟ ɦɧɨɸ ɨɬ ɧɟɝɨ ɡɚ ɩɨɫɥɟɞɧɢɟ ɞɧɢ.
ɇ. Ɏɨɧɬɨɧ.
1
ɋɬɚɬɶɹ Russie et Roumanie // „L’Independance Roumaine”, an 21, nr. 6271, 4/16 noiembrie
1897, p. 1. ɇɟ ɩɭɛɥɢɤɭɟɬɫɹ.
Bucureúti, 6 noiembrie 1897, nr. 50. Fonton către contele Muraviev

Până recent, opinia publică de aici nu avea cunoútinĠă de dorinĠa regelui
Carol de a călători în Rusia pentru a se întâlni cu împăratul.
Aúa cum mi s-a comunicat, în timpul aflării la Iaúi, Majestatea Sa, în
discuĠiile sale cu aristocraĠia locală, a făcut pentru prima dată publică această
dorinĠă a sa. După aceasta, una dintre foile locale s-a grăbit să publice útirea,
care a fost transmisă imediat prin telegraf la „Pester Lloyd”, oferindu-i acesteia
ocazia de a apela la interpretările specifice acestui ziar.
Această interpretare a provocat ziarul de limbă franceză de aici, fost
conservator, iar în prezent aflat în afara partidelor, „L’Indépendance
Roumaine”, să publice un articol care reprezintă o referinĠă pentru creúterea
printre români a iritării împotriva maghiarilor.
Accentuând în mod special atenĠia deosebit de măgulitoare acordată
regelui român de către împărat prin delegarea la Iaúi a general-locotenentului
Konstantinovici, ziarul susĠine, aúa cum LuminăĠia Voastră va binevoi să
constate din extrasul de ziar ataúat1, că aúteptata vizitare de către regele Carol a
puternicului său vecin din nord reprezintă pentru România un eveniment de prim
rang. Însă ziarul nu ratează această ocazie pentru a-úi etala úi în legătură cu acest
caz duúmănia faĠă de maghiari, care au jignit în ultimul timp profund sentimentul
naĠional românesc. Articolul se încheie prin afirmaĠia că nici un guvern român
nu va fi capabil să meargă împotriva acestei stări de spirit populare.
Trebuie remarcat faptul că această agitaĠie în creútere începe să deranjeze
misiunea austro-ungară de aici. Aceasta îi acuză pe români de aroganĠă úi
autopreamărire neadecvată, de parcă monarhia vecină ar avea nevoie de ei.
Printre altele, anume acestea sunt cuvintele colegului meu austro-ungar,

pe care le-am auzit de nenumărate ori de la el în ultimele zile.
1
Articolul Russie et Roumanie, în „L’Independance Roumaine”, an 21, nr. 6271,
4/16 noiembrie 1897, p. 1. Nu se publică.
78
Ȼɭɯɚɪɟɫɬ, 23 ɚɩɪɟɥɹ 1898 ɝ., ʋ 17. Ɏɨɧɬɨɧ – ɝɪɚɮɭ Ɇɭɪɚɜɶɺɜɭ

ɋɪɟɞɢ ɤɨɧɫɟɪɜɚɬɨɪɨɜ ɦɧɨɝɢɟ ɧɟ ɦɨɝɭɬ ɫɜɵɤɧɭɬɶɫɹ ɫ ɦɵɫɥɶɸ, ɱɬɨ
ɝɨɫɩɨɞɢɧɭ Ⱦɢɦɢɬɪɢɸ ɋɬɭɪɞɡɟ, ɧɵɧɟɲɧɟɦɭ ɩɟɪɜɨɦɭ ɦɢɧɢɫɬɪɭ ɢ ɝɥɚɜɟ
ɥɢɛɟɪɚɥɨɜ, ɫɭɠɞɟɧɨ ɫɨɩɭɬɫɬɜɨɜɚɬɶ ɤɨɪɨɥɸ Ʉɚɪɥɭ ɜ ɋ.-ɉɟɬɟɪɛɭɪɝ ɩɨ
ɫɥɭɱɚɸ ɩɨɫɟɳɟɧɢɹ ɢɦ ɝɨɫɭɞɚɪɹ ɢɦɩɟɪɚɬɨɪɚ.
ɂɡ ɡɚɜɢɫɬɢ, ɱɬɨ ɜɵɫɨɤɚɹ ɱɟɫɬɶ ɭɱɚɫɬɜɨɜɚɬɶ ɜ ɫɬɨɥɶ ɦɧɨɝɨɡɧɚɱɚɳɟɦ
ɞɥɹ Ɋɭɦɵɧɢɢ ɫɨɛɵɬɢɢ ɜɵɩɚɞɚɟɬ ɧɚ ɞɨɥɸ ɥɢɛɟɪɚɥɨɜ ɢ, ɜ ɨɫɨɛɟɧɧɨɫɬɢ, ɧɚ
ɞɨɥɸ ɝɨɫɩɨɞɢɧɚ ɋɬɭɪɞɡɵ, ɹɪɵɟ ɟɝɨ ɩɪɨɬɢɜɧɢɤɢ ɩɨɞɜɟɪɝɥɢ ɟɝɨ ɫɚɦɵɦ
ɠɟɫɬɨɤɢɦ ɨɛɜɢɧɟɧɢɹɦ.
ɉɨɞɨɛɪɚɜ ɮɚɤɬɵ ɢɡ ɩɪɨɲɥɨɣ ɦɧɨɝɨɥɟɬɧɟɣ ɞɟɹɬɟɥɶɧɨɫɬɢ ɝɨɫɩɨɞɢɧɚ
ɋɬɭɪɞɡɵ, ɨɧɢ ɩɟɱɚɬɧɨ ɜɵɫɬɚɜɥɹɸɬ ɟɝɨ ɜ ɫɚɦɨɦ ɱɺɪɧɨɦ ɜɢɞɟ, ɭɬɜɟɪɠɞɚɹ,
ɱɬɨ ɨɧ ɜɢɧɨɜɟɧ ɜ ɩɨɞɫɬɪɟɤɚɬɟɥɶɫɬɜɟ ɨɮɢɰɟɪɨɜ ɤ ɩɨɞɚɱɟ ɤɨɥɥɟɤɬɢɜɧɨɣ
ɨɬɫɬɚɜɤɢ ɜ 1894 ɝɨɞɭ; ɱɬɨ ɜɫɹ ɨɬɜɟɬɫɬɜɟɧɧɨɫɬɶ ɡɚ ɩɟɱɚɥɶɧɨɟ ɞɟɥɨ
ɧɢɡɜɟɪɠɟɧɢɹ ɦɢɬɪɨɩɨɥɢɬɚ1 ɥɨɠɢɬɫɹ ɢɫɤɥɸɱɢɬɟɥɶɧɨ ɧɚ ɧɟɝɨ; ɱɬɨ ɚɜɬɨɪɨɦ
ɧɟɩɪɢɥɢɱɧɵɯ ɛɪɨɲɸɪ «l’Espion Prussien» ɢ «le Régicide» ɹɜɥɹɟɬɫɹ
ɧɵɧɟɲɧɢɣ ɩɟɪɜɵɣ ɦɢɧɢɫɬɪ; ɱɬɨ ɜ 1871 ɝɨɞɭ ɨɧ ɩɪɢɧɢɦɚɥ ɛɭɞɬɨ ɛɵ
ɭɱɚɫɬɢɟ ɜ ɧɟɭɞɚɜɲɟɦɫɹ ɡɚɝɨɜɨɪɟ ɨ ɧɢɡɥɨɠɟɧɢɢ ɤɨɪɨɥɹ, ɬɨɝɞɚ ɤɧɹɡɹ Ʉɚɪɥɚ2.
ɂɡ ɱɢɫɥɚ ɝɚɡɟɬɧɵɯ ɫɬɚɬɟɣ, ɧɚɩɪɚɜɥɟɧɧɵɯ ɩɪɨɬɢɜ ɝɨɫɩɨɞɢɧɚ
ɋɬɭɪɞɡɵ ɫ ɰɟɥɶɸ ɨɱɟɪɧɢɬɶ ɟɝɨ ɢ ɜɨɡɛɭɞɢɬɶ ɩɪɨɬɢɜ ɧɟɝɨ ɨɛɳɟɫɬɜɟɧɧɨɟ
ɦɧɟɧɢɟ ɞɨ ɬɚɤɨɣ ɫɬɟɩɟɧɢ, ɱɬɨɛɵ ɩɨɫɬɚɜɢɬɶ ɟɝɨ ɜ ɧɟɥɨɜɤɨɟ ɩɨɥɨɠɟɧɢɟ, ɧɟ
ɥɢɲɧɢɦ, ɛɵɬɶ ɦɨɠɟɬ, ɩɪɟɞɫɬɚɜɢɬɶ ɭ ɫɟɝɨ ɧɚ ɜɨɡɡɪɟɧɢɟ ȼɚɲɟɝɨ
ɋɢɹɬɟɥɶɫɬɜɚ ɜɵɪɟɡɤɭ ɜɨ ɮɪɚɧɰɭɡɫɤɨɦ ɩɟɪɟɜɨɞɟ ɢɡ ɝɚɡɟɬɵ «Timpul»,
ɝɥɚɜɧɨɝɨ ɨɪɝɚɧɚ ɤɨɧɫɟɪɜɚɬɢɜɧɨɣ ɩɚɪɬɢɢ3.
ɋɬɚɬɶɹ ɷɬɚ ɜɩɨɥɧɟ ɞɚɺɬ ɦɟɪɭ ɜɪɚɠɞɵ, ɫɭɳɟɫɬɜɭɸɳɟɣ ɦɟɠɞɭ

ɫɨɩɟɪɧɢɱɟɫɬɜɭɸɳɢɦɢ ɩɚɪɬɢɹɦɢ ɢ ɫɜɢɞɟɬɟɥɶɫɬɜɭɟɬ ɨ ɧɟɨɛɭɡɞɚɧɧɨɫɬɢ
ɩɨɥɢɬɢɱɟɫɤɢɯ ɧɪɚɜɨɜ ɫɬɪɚɧɵ.
Ⱥɜɬɨɪ ɷɬɨɣ ɫɬɚɬɶɢ, ɨɞɢɧ ɢɡ ɜɢɞɧɵɯ ɞɟɹɬɟɥɟɣ ɤɨɧɫɟɪɜɚɬɢɜɧɨɣ
ɩɚɪɬɢɢ, ɫ ɤɨɬɨɪɵɦ ɹ ɜ ɛɥɢɡɤɢɯ ɨɬɧɨɲɟɧɢɹɯ, ɫɨɡɧɚɜɲɢɫɶ ɫɚɦ, ɱɬɨ ɫɬɚɬɶɹ
ɢɫɯɨɞɢɬ ɢɡ ɩɨɞ ɟɝɨ ɩɟɪɚ, ɪɚɡɪɚɡɢɥɫɹ ɩɪɢ ɷɬɨɦ ɫɚɦɵɦɢ ɜɪɚɠɞɟɛɧɵɦɢ
ɧɚɩɚɞɤɚɦɢ ɧɚ ɝɨɫɩɨɞɢɧɚ ɋɬɭɪɞɡɭ. ɇɚɤɨɧɟɰ, ɨɧ ɩɪɹɦɨ ɡɚɹɜɢɥ ɦɧɟ, ɱɬɨ
ɱɟɥɨɜɟɤ, ɩɨɞɩɢɫɚɜɲɢɣ ɜ ɚɩɪɟɥɟ 1888 ɝɨɞɚ ɢɡɜɟɫɬɧɵɣ ɢɦɩɟɪɚɬɨɪɫɤɨɦɭ
ɦɢɧɢɫɬɟɪɫɬɜɭ ɦɚɧɢɮɟɫɬ ɥɢɛɟɪɚɥɶɧɨɣ ɩɚɪɬɢɢ ɡɚ ɩɨɞɩɢɫɶɸ Ȼɪɷɬɢɚɧɭ ɢ ɜɫɟɯ
ɟɝɨ ɟɞɢɧɨɦɵɲɥɟɧɧɢɤɨɜ, ɜ ɤɨɬɨɪɨɦ Ɋɨɫɫɢɹ ɨɛɴɹɜɥɹɥɚɫɶ ɜɟɱɧɵɦ ɜɪɚɝɨɦ
ɪɭɦɵɧ, ɧɟ ɦɨɠɟɬ ɟɯɚɬɶ ɜ ɋ.-ɉɟɬɟɪɛɭɪɝ.
ɉɨ ɩɨɜɨɞɭ ɷɬɨɝɨ ɦɚɧɢɮɟɫɬɚ ɹ ɧɟ ɦɨɝɭ ɧɟ ɩɪɢɩɨɦɧɢɬɶ, ɱɬɨ ɤɨɪɨɥɶ
Ʉɚɪɥ ɜɫɤɨɪɟ ɩɨɫɥɟ ɦɨɟɝɨ ɩɪɢɟɡɞɚ ɜ Ȼɭɯɚɪɟɫɬ, ɜ ɛɟɫɟɞɟ ɫɨ ɦɧɨɸ,
ɤɨɫɧɭɜɲɢɫɶ, ɦɟɠɞɭ ɩɪɨɱɢɦ, ɝɨɫɩɨɞɢɧɚ ɋɬɭɪɞɡɵ, ɫɤɚɡɚɥ ɦɧɟ, ɱɬɨ ɡɞɟɫɶ
ɩɨɞɨɛɧɵɦ ɡɚɹɜɥɟɧɢɹɦ ɧɟ ɧɚɞɥɟɠɢɬ ɩɪɢɞɚɜɚɬɶ ɤɚɤɨɝɨ ɥɢɛɨ ɡɧɚɱɟɧɢɹ, ɬɚɤ
ɤɚɤ ɜɫɟ ɪɭɦɵɧɫɤɢɟ ɩɨɥɢɬɢɱɟɫɤɢɟ ɞɟɹɬɟɥɢ ɜ ɨɩɩɨɡɢɰɢɢ ɩɪɟɞɚɸɬɫɹ ɫɚɦɵɦ
ɧɟɨɛɭɡɞɚɧɧɵɦ ɭɜɥɟɱɟɧɢɹɦ, ɨɬ ɤɨɬɨɪɵɯ ɨɧɢ ɧɟɦɟɞɥɟɧɧɨ ɨɬɪɟɤɚɸɬɫɹ, ɥɢɲɶ
ɬɨɥɶɤɨ ɞɨɫɬɢɝɚɸɬ ɜɥɚɫɬɢ.
ɉɪɢ ɷɬɨɦ ɧɚɞɥɟɠɢɬ ɨɬɦɟɬɢɬɶ, ɱɬɨ ɜ 1888 ɝɨɞɭ, ɤɨɝɞɚ ɩɚɥ ɤɚɛɢɧɟɬ
Ȼɪɷɬɢɚɧɭ, ɭɫɩɟɯ ɤɨɧɫɟɪɜɚɬɨɪɨɜ ɩɪɢɩɢɫɵɜɚɥɢ ɧɚɲɟɣ ɩɨɞɞɟɪɠɤɟ, ɱɬɨ ɢ
ɜɨɡɛɭɞɢɥɨ ɜ ɫɪɟɞɟ ɥɢɛɟɪɚɥɨɜ ɬɚɤɨɟ ɨɡɥɨɛɥɟɧɢɟ ɩɪɨɬɢɜ Ɋɨɫɫɢɢ.
ȼ ɡɚɤɥɸɱɟɧɢɢ ɞɨɥɝɨɦ ɫɱɢɬɚɸ ɩɪɢɫɨɜɨɤɭɩɢɬɶ, ɱɬɨ, ɧɚ ɦɨɣ ɜɡɝɥɹɞ,
ɩɪɨɹɜɥɹɟɦɚɹ ɤɨɧɫɟɪɜɚɬɨɪɚɦɢ ɞɨɫɚɞɚ ɧɚ ɬɨ, ɱɬɨ ɢɦɟɧɧɨ ɝɨɫɩɨɞɢɧɭ ɋɬɭɪɞɡɟ
ɩɪɟɞɫɬɨɢɬ ɱɟɫɬɶ ɫɨɩɪɨɜɨɠɞɚɬɶ ɤɨɪɨɥɹ, ɜɵɡɜɚɧɚ ɬɟɦ, ɱɬɨ ɞɪɭɠɛɚ ɫ Ɋɨɫɫɢɟɣ
ɫɱɢɬɚɟɬɫɹ ɤɚɤ ɛɵ ɢɫɤɥɸɱɢɬɟɥɶɧɵɦ ɢɯ ɞɨɫɬɨɹɧɢɟɦ.
ɉɪɢ ɷɬɨɦ, ɨɞɧɚɤɨ, ɧɟ ɫɥɟɞɭɟɬ ɡɚɛɵɜɚɬɶ, ɱɬɨ ɷɬɢ ɫɚɦɵɟ
ɤɨɧɫɟɪɜɚɬɨɪɵ, ɩɨɫɬɨɹɧɧɨ ɜɵɫɬɚɜɥɹɸɳɢɟ ɫɜɨɸ ɥɸɛɨɜɶ ɤ Ɋɨɫɫɢɢ,
ɜɵɫɤɚɡɚɥɢɫɶ, ɬɟɦ ɧɟ ɦɟɧɟɟ, ɩɪɨɬɢɜ ɭɱɚɫɬɢɹ ɜ ɩɨɫɥɟɞɧɟɣ ɜɨɣɧɟ ɫ Ɍɭɪɰɢɟɣ,
ɬɨɝɞɚ ɤɚɤ ɥɢɛɟɪɚɥɵ, ɫɦɟɧɢɜɲɢɟ ɢɯ ɭ ɜɥɚɫɬɢ, ɧɟ ɩɨɤɨɥɟɛɚɥɢɫɶ
ɩɪɢɫɨɟɞɢɧɢɬɶɫɹ ɤ Ɋɨɫɫɢɢ.
ɑɬɨ ɤɚɫɚɟɬɫɹ ɝɨɫɩɨɞɢɧɚ ɋɬɭɪɞɡɵ, ɹ ɧɟ ɦɨɝɭ ɧɟ ɩɪɢɡɧɚɬɶ, ɱɬɨ, ɫɨ
ɜɪɟɦɟɧɢ ɟɝɨ ɜɫɬɭɩɥɟɧɢɹ ɜɨ ɜɥɚɫɬɶ, ɨɧ ɧɟ ɩɪɨɩɭɫɤɚɟɬ ɫɥɭɱɚɹ, ɱɬɨɛɵ
ɞɨɤɚɡɚɬɶ ɫɜɨɺ ɨɫɨɛɟɧɧɨɟ ɭɫɟɪɞɢɟ ɤ ɭɞɨɜɥɟɬɜɨɪɟɧɢɸ ɜɫɟɯ ɧɚɲɢɯ
ɬɪɟɛɨɜɚɧɢɣ ɢ ɭɫɬɚɧɨɜɥɟɧɢɸ ɫ Ɋɨɫɫɢɟɣ ɫɚɦɵɯ ɞɪɭɠɟɫɬɜɟɧɧɵɯ ɨɬɧɨɲɟɧɢɣ.
Ɋɭɤɨɜɨɞɢɦ ɥɢ ɨɧ ɢɫɤɪɟɧɧɢɦ ɱɭɜɫɬɜɨɦ, ɬɪɭɞɧɨ ɪɟɲɢɬɶ, ɧɨ ɨɱɟɜɢɞɧɨ, ɱɬɨ
ɨɧ ɫɨɡɧɚɺɬ ɧɟɨɛɯɨɞɢɦɨɫɬɶ ɞɥɹ Ɋɭɦɵɧɢɢ ɡɚɫɥɭɠɢɬɶ ɞɨɜɟɪɢɟ ɢ
ɛɥɚɝɨɪɚɫɩɨɥɨɠɟɧɢɟ Ɋɨɫɫɢɢ.
ɉɨ ɦɨɟɦɭ ɝɥɭɛɨɤɨɦɭ ɭɛɟɠɞɟɧɢɸ, ɬɨ ɨɛɫɬɨɹɬɟɥɶɫɬɜɨ, ɱɬɨ ɩɨɟɡɞɤɚ
ɤɨɪɨɥɹ ɜ ɋ.-ɉɟɬɟɪɛɭɪɝ ɫɨɫɬɨɢɬɫɹ ɧɟ ɩɪɢ ɤɨɧɫɟɪɜɚɬɨɪɚɯ, ɤɨɬɨɪɵɟ,
ɛɟɡɭɫɥɨɜɧɨ, ɡɞɟɫɶ ɧɚɲɢ ɢɫɬɢɧɧɵɟ ɫɬɨɪɨɧɧɢɤɢ, ɚ ɩɪɢ ɧɵɧɟɲɧɟɦ
ɩɪɚɜɢɬɟɥɶɫɬɜɟ, ɟɳɺ ɡɧɚɦɟɧɚɬɟɥɶɧɟɟ, ɬɚɤ ɤɚɤ ɢɦɟɧɧɨ ɝɨɫɩɨɞɢɧɭ ɋɬɭɪɞɡɟ
ɩɪɢɯɨɞɢɬɫɹ ɨɬɩɪɚɜɢɬɶɫɹ ɤ ɧɚɦ ɧɚ ɢɫɤɭɩɥɟɧɢɟ ɫɜɨɢɯ ɦɢɧɭɜɲɢɯ ɝɪɟɯɨɜ ɢ
ɬɚɤ ɤɚɤ ɤ ɧɟɦɭ ɜɩɨɥɧɟ ɩɪɢɦɟɧɢɦɨ ɜ ɞɚɧɧɨɦ ɫɥɭɱɚɟ ɢɡɜɟɫɬɧɨɟ ɢɡɪɟɱɟɧɢɟ
«ɨɬɩɪɚɜɢɬɶɫɹ ɜ Ʉɚɧɨɫɫɭ».

ɇ. Ɏɨɧɬɨɧ.
1
ɋɦ. ɞɨɤ. ʋ 75 ɨɬ 19 ɨɤɬɹɛɪɹ 1897 ɝ.
2
ɇɚɩɪɨɬɢɜ, ɋɬɭɪɞɡɚ ɹɜɥɹɥɫɹ ɨɞɧɢɦ ɢɡ ɧɚɢɛɨɥɟɟ ɥɨɹɥɶɧɵɯ ɫɬɨɪɨɧɧɢɤɨɜ ɞɢɧɚɫɬɢɢ
ɜ 1871 ɝɨɞɭ, ɤɨɝɞɚ, ɜ ɤɨɧɬɟɤɫɬɟ ɫɨɡɞɚɧɢɹ ɫɥɟɞɫɬɜɟɧɧɨɣ ɤɨɦɢɫɫɢɢ ɜ ɫɜɹɡɢ ɫ «ɞɟɥɨɦ
ɋɬɪɨɭɫɫɛɟɪɝ», ɚ ɬɚɤɠɟ ɫɤɚɧɞɚɥɚ ɜ ɡɚɥɟ ɋɥɷɬɢɧɹɧɭ, ɜ ɯɨɞɟ ɤɨɬɨɪɨɝɨ ɛɵɥ ɞɚɠɟ ɪɚɧɟɧ
ɝɟɪɦɚɧɫɤɢɣ ɤɨɧɫɭɥ, ɤɧɹɡɶ Ʉɚɪɥ I ɫɞɟɥɚɥ ɩɨɩɵɬɤɭ ɨɬɪɟɱɶɫɹ ɨɬ ɩɪɟɫɬɨɥɚ.
3
Bucureúti, 23 aprilie 1898, nr. 17. Fonton către contele Muraviev

MulĠi dintre conservatori nu se pot împăca totuúi cu gândul că domnului
Dimitrie Sturdza, actualul prim-ministru úi conducătorul liberalilor, îi este
rezervat dreptul de a-l însoĠi pe regele Carol la Sankt-Petersburg, cu ocazia
vizitării de către acesta a împăratului.
Din invidie pentru faptul că marea onoare de a participa la acest eveni-
ment de mare însemnătate pentru România îi este rezervată liberalilor úi în special
domnului Sturdza, adversarii săi înverúunaĠi l-au supus celor mai dure acuze.
Selectând fapte din fosta activitate de mai mulĠi ani a domnului Sturdza,
aceútia îl prezintă în presă în cele mai sumbre culori, afirmând că el poartă vina
pentru incitarea ofiĠerilor la prezentarea demisiei colective în anul 1894; că
toată răspunderea pentru tristul dosar al îndepărtării mitropolitului1 îi aparĠine
exclusiv lui; că autor al broúurilor indecente „l’Espion Prussien” úi „le
Régicide” este actualul prim-ministru; că în anul 1871 el ar fi participat la
complotul eúuat împotriva regelui, pe atunci principele Carol2.
Dintre articolele cunoscute îndreptate împotriva domnului Sturdza, cu
scopul de a-l defăima úi de a ridica împotriva sa opinia publică, până acolo încât
să fie pus într-o situaĠie incomodă, ar fi probabil util a supune atenĠiei
LuminăĠiei Voastre un extras în limba franceză din ziarul „Timpul”, principalul
organ de presă al partidului conservator3.
Acest articol arată adevărata dimensiune a urii existente între partidele
concurente úi dovedeúte degradarea fără limite a moravurilor politice ale Ġării.
Autorul acestui articol, unul dintre membrii de vază ai partidului
conservator, cu care sunt în relaĠii apropiate, recunoscând faptul că articolul îi
aparĠine, s-a dezlănĠuit cu cele mai duúmănoase atacuri la adresa domnului
Sturdza. În sfârúit el mi-a spus direct că persoana care a semnat, în aprilie 1888,
manifestul partidului liberal sub semnătura lui Brătianu úi a tuturor tovarăúilor
săi de idei, cunoscut ministerului imperial, în care Rusia era declarată pentru
totdeauna duúman al românilor, nu poate merge la Sankt-Petersburg.
În legătură cu acest manifest, nu pot să nu amintesc faptul că, la scurt
timp după sosirea mea la Bucureúti, regele Carol, într-o discuĠie, invocând
printre altele úi numele domnului Sturdza, mi-a spus că, aici, unor astfel de
declaraĠii nu trebuie să li se acorde o prea mare atenĠie, deoarece toĠi oamenii
politici români din opoziĠie recurg la cele mai nesăbuite gesturi, de care se dezic
imediat după ce ajung la putere.
În plus, trebuie amintit faptul că în 1888, când a căzut Guvernul Brătianu,
succesul conservatorilor a fost trecut în contul sprijinului acordat de noi, fapt care
a generat în rândul liberalilor o stare de întărâtare împotriva Rusiei.
În încheiere, consider că este de datoria mea în a mai spune că, din
punctul meu de vedere, supărarea conservatorilor pe faptul că domnului Sturdza
îi este rezervată onoarea de a-l însoĠi pe Rege este provocată de convingerea că
prietenia cu Rusia este considerată a fi apanajul lor exclusiv.
Totuúi, nu trebuie uitat faptul că aceiaúi conservatori, care îúi etalează
mereu dragostea faĠă de Rusia, s-au pronunĠat însă împotriva participării la
ultimul nostru război cu Turcia, în timp ce liberalii, care i-au înlocuit la putere,
nu au ezitat să se alăture Rusiei.
În ceea ce îl priveúte pe domnul Sturdza, nu pot să nu recunosc că, din
timpul intrării la guvernare, el nu ratează nici o ocazie pentru a-úi demonstra
zelul său deosebit pentru satisfacerea solicitărilor noastre úi pentru instaurarea
celor mai amicale relaĠii cu Rusia. Nu se poate úti dacă el este condus de
sentimente sincere, totuúi este evident faptul că el conútientizează cât de
importantă este pentru România obĠinerea încrederii úi bunăvoinĠei Rusiei.
Potrivit convingerii mele profunde, faptul că aúteptata călătorie a regelui
la Sankt-Petersburg nu va avea loc în timpul guvernării conservatorilor, care
sunt aici, fără îndoială, adepĠii noútri sinceri, ci în timpul guvernului actual, este
úi mai remarcabil, deoarece însuúi domnului Sturdza îi revine sarcina de a ne
vizita pentru ispăúirea păcatelor din trecut, deoarece lui i se potriveúte în acest
caz cunoscuta expresie „a merge la Canossa”.
1
A se vedea doc. nr. 75 din 19 octombrie 1897.
2
Dimpotrivă, D.A. Sturdza a fost unul dintre susĠinătorii dinastiei la 1871, în contextul
constituirii unei comisii de anchetă dedicate „chestiunii Stroussberg” úi scandalului de la Sala
Slătineanu; consulul german fiind chiar rănit, prinĠul Carol I a avut tentativa de a abdica.
3
Nu se publică.
79
Ȼɭɯɚɪɟɫɬ, 1 ɦɚɹ 1898 ɝ., ʋ 18. Ɏɨɧɬɨɧ – ɝɪɚɮɭ Ɇɭɪɚɜɶɺɜɭ

ɂɡ ɞɨɧɟɫɟɧɢɹ ɫɬɚɬɫɤɨɝɨ ɫɨɜɟɬɧɢɤɚ Ƚɢɪɫɚ ɢɦɩɟɪɚɬɨɪɫɤɨɦɭ
Ɇɢɧɢɫɬɟɪɫɬɜɭ ɭɠɟ ɢɡɜɟɫɬɧɨ ɨ ɫɨɫɬɨɹɜɲɟɦɫɹ ɜ ɹɫɫɤɨɦ ɬɟɚɬɪɟ ɫɩɟɤɬɚɤɥɟ1
ɩɨɞ ɧɟɩɨɫɪɟɞɫɬɜɟɧɧɵɦ ɪɭɤɨɜɨɞɫɬɜɨɦ ɩɨɥɤɨɜɧɢɤɚ Ƚɟɧɟɪɚɥɶɧɨɝɨ ɒɬɚɛɚ
Ɍɟɣɲɚɧɭ, ɜ ɤɨɬɨɪɨɦ ɜ ɠɢɜɵɯ ɤɚɪɬɢɧɚɯ ɢ ɫɬɢɯɚɯ ɜɵɫɬɚɜɥɹɥɨɫɶ ɛɟɞɫɬɜɟɧɧɨɟ
ɩɨɥɨɠɟɧɢɟ ɪɭɦɵɧ ɜ Ɍɪɚɧɫɢɥɶɜɚɧɢɢ, Ȼɭɤɨɜɢɧɟ ɢ Ȼɟɫɫɚɪɚɛɢɢ ɢ ɭɤɚɡɵɜɚɥɨɫɶ
ɧɚ ɧɟɨɛɯɨɞɢɦɨɫɬɶ ɨɛɴɟɞɢɧɟɧɢɹ ɪɭɦɵɧ «ɨɬ ɪɟɤɢ Ɍɢɫɵ ɞɨ Ⱦɧɟɫɬɪɚ».
Ⱦɨɩɨɥɧɢɬɟɥɶɧɨɟ ɞɨɧɟɫɟɧɢɟ ɤɨɧɫɭɥɚ ɧɚɲɟɝɨ ɜ əɫɫɚɯ2 ɩɨ ɬɨɦɭ ɠɟ
ɩɪɟɞɦɟɬɭ ɞɨɥɝɨɦ ɫɱɢɬɚɸ ɩɪɟɞɫɬɚɜɢɬɶ ɭ ɫɟɝɨ ɜ ɩɨɞɥɢɧɧɢɤɟ ɧɚ
ɛɥɚɝɨɫɤɥɨɧɧɨɟ ɜɨɡɡɪɟɧɢɟ ȼɚɲɟɝɨ ɋɢɹɬɟɥɶɫɬɜɚ.
ɏɨɬɹ ɜɟɫɶ ɫɩɟɤɬɚɤɥɶ ɢ ɛɵɥ, ɩɨ ɩɪɟɢɦɭɳɟɫɬɜɭ, ɧɚɩɪɚɜɥɟɧ ɩɪɨɬɢɜ
Ⱥɜɫɬɪɨ-ȼɟɧɝɪɢɢ, ɧɨ, ɜɜɢɞɭ ɬɨɝɨ, ɱɬɨ ɪɟɱɶ ɲɥɚ ɢ ɨ Ȼɟɫɫɚɪɚɛɢɢ ɢ ɱɬɨ
ɦɚɧɢɮɟɫɬɚɰɢɹ ɷɬɚ ɩɪɨɢɡɨɲɥɚ ɧɚ ɫɚɦɨɣ ɧɚɲɟɣ ɝɪɚɧɢɰɟ, ɹ ɫɱɺɥ ɞɨɥɝɨɦ
ɨɛɪɚɬɢɬɶ ɜɧɢɦɚɧɢɟ ɝɨɫɩɨɞɢɧɭ ɋɬɭɪɞɡɟ ɤɚɤ ɧɚ ɤɪɚɣɧɟɟ ɧɟɩɪɢɥɢɱɢɟ ɷɬɨɣ
ɡɚɬɟɢ, ɬɚɤ ɢ ɧɚ ɛɟɫɩɪɢɦɟɪɧɵɣ ɮɚɤɬ ɩɨɹɜɥɟɧɢɹ ɩɨɥɤɨɜɧɢɤɚ Ƚɟɧɟɪɚɥɶɧɨɝɨ
ɒɬɚɛɚ ɢ ɪɭɦɵɧɫɤɢɯ ɫɨɥɞɚɬ ɜ ɦɭɧɞɢɪɚɯ ɧɚ ɬɟɚɬɪɚɥɶɧɵɯ ɩɨɞɦɨɫɬɤɚɯ ɜ
ɦɚɧɢɮɟɫɬɚɰɢɢ, ɧɚɩɪɚɜɥɟɧɧɨɣ ɩɪɨɬɢɜ ɞɪɭɠɟɫɬɜɟɧɧɵɯ ɫɨɫɟɞɧɢɯ ɞɟɪɠɚɜ.
Ƚɨɫɩɨɞɢɧ ɋɬɭɪɞɡɚ ɡɚɹɜɢɥ ɦɧɟ, ɱɬɨ, ɥɢɲɶ ɬɨɥɶɤɨ ɩɪɨɢɫɲɟɞɲɟɟ ɜ
əɫɫɚɯ ɫɬɚɥɨ ɟɦɭ ɢɡɜɟɫɬɧɵɦ, ɨɧ ɨɛɪɚɬɢɥɫɹ ɤ ɜɨɟɧɧɨɦɭ ɦɢɧɢɫɬɪɭ, ɤɨɬɨɪɵɣ
ɬɨɬɱɚɫ ɠɟ ɜɵɡɜɚɥ ɫɸɞɚ ɤɨɪɩɭɫɧɨɝɨ ɤɨɦɚɧɞɢɪɚ ɝɟɧɟɪɚɥɚ əɪɤɭ.
ɂɡ ɨɛɴɹɫɧɟɧɢɣ ɷɬɨɝɨ ɝɟɧɟɪɚɥɚ, ɨɬɫɭɬɫɬɜɨɜɚɜɲɟɝɨ ɜ ɬɨ ɜɪɟɦɹ ɢɡ əɫɫ,
ɜɢɞɧɨ, ɱɬɨ, ɯɨɬɹ ɟɦɭ ɢ ɛɵɥɨ ɢɡɜɟɫɬɧɨ ɨ ɝɨɬɨɜɢɜɲɟɦɫɹ ɛɥɚɝɨɬɜɨɪɢɬɟɥɶɧɨɦ
ɩɪɟɞɫɬɚɜɥɟɧɢɢ, ɧɨ ɨɧ ɧɟ ɢɦɟɥ ɩɨɜɨɞɚ ɩɪɟɞɩɨɥɚɝɚɬɶ, ɱɬɨɛɵ ɨɧɨ ɩɪɢɧɹɥɨ
ɯɚɪɚɤɬɟɪ ɦɚɧɢɮɟɫɬɚɰɢɢ ɩɪɢ ɭɱɚɫɬɢɢ ɩɨɞɱɢɧɺɧɧɵɯ ɟɦɭ ɥɢɰ ɢ ɱɬɨ, ɩɨɷɬɨɦɭ,
ɨɧ ɛɵɥ ɤɪɚɣɧɟ ɭɞɢɜɥɺɧ ɩɪɨɢɫɲɟɞɲɢɦ ɜ ɟɝɨ ɨɬɫɭɬɫɬɜɢɟ.
ȼɜɢɞɭ ɫɟɝɨ, ɝɨɫɩɨɞɢɧ ɋɬɭɪɞɡɚ ɫɨɨɛɳɢɥ ɦɧɟ ɨ ɫɜɨɺɦ ɪɟɲɟɧɢɢ
ɩɨɫɚɞɢɬɶ ɧɟɦɟɞɥɟɧɧɨ ɠɟ ɧɚ 40 ɞɧɟɣ ɩɨɞ ɫɬɪɨɝɢɣ ɚɪɟɫɬ ɝɥɚɜɧɨɝɨ ɜɢɧɨɜɧɢɤɚ
Ɍɟɣɲɚɧɭ, ɡɚɦɟɬɢɜ ɩɪɢ ɷɬɨɦ, ɱɬɨ ɨɧ ɞɨɥɨɠɢɬ ɨ ɩɪɨɢɫɲɟɞɲɟɦ ɤɨɪɨɥɸ, ɨɬ
ɤɨɬɨɪɨɝɨ ɛɭɞɟɬ ɡɚɜɢɫɟɬɶ ɞɚɥɶɧɟɣɲɚɹ ɭɱɚɫɬɶ ɜɢɧɨɜɧɨɝɨ.
Ʉɚɤ ɜɢɞɧɨ ɢɡ ɩɨɫɥɟɞɧɟɝɨ ɞɨɧɟɫɟɧɢɹ ɫɬɚɬɫɤɨɝɨ ɫɨɜɟɬɧɢɤɚ Ƚɢɪɫɚ,
ɩɟɪɜɵɣ ɦɢɧɢɫɬɪ ɭɠɟ ɩɪɢɜɺɥ ɜ ɢɫɩɨɥɧɟɧɢɟ ɫɜɨɺ ɪɟɲɟɧɢɟ, ɢ ɩɨɥɤɨɜɧɢɤ
Ɍɟɣɲɚɧɭ ɞɟɣɫɬɜɢɬɟɥɶɧɨ ɧɚ 40 ɞɧɟɣ ɩɨɫɚɠɟɧ ɩɨɞ ɚɪɟɫɬ.
1
Ɂɞɟɫɶ ɢɦɟɟɬɫɹ ɜ ɜɢɞɭ ɫɩɟɤɬɚɤɥɶ Visul României [Ɇɟɱɬɚ Ɋɭɦɵɧɢɢ].
2
Bucureúti, 1 mai 1898, nr. 18. Fonton către contele Muraviev

Din raportul consilierului de stat Giers către Guvernul imperial se útie
deja despre organizarea în Teatrul din Iaúi a unui spectacol1 sub conducerea
directă a colonelului Statului Major Teiúanu, în cadrul căruia a fost prezentată,
în imagini plastice úi versuri, situaĠia jalnică a românilor din Transilvania,
Bucovina úi Basarabia úi a fost invocată necesitatea unirii românilor „de la râul
Tisa până la Nistru”.
Privitor la acelaúi subiect, consider că este de datoria mea de a supune
atenĠiei binevoitoare a LuminăĠiei Voastre, în original, un raport suplimentar al
consulului nostru din Iaúi2.
Cu toate că întreg spectacolul a fost îndreptat, cu precădere, împotriva
Austro-Ungariei, totuúi, având în vedere faptul că a fost invocată úi Basarabia úi
că această manifestare a avut loc chiar la graniĠa noastră, am considerat că este
de datoria mea de a-i atrage domnului Sturdza atenĠia atât asupra indecenĠei
unei astfel de năzbâtii, cât úi asupra unui fapt fără precedent, anume apariĠia pe
scena unui teatru a unui colonel al Statului Major úi a unor soldaĠi în uniforme,
la o manifestaĠie îndreptată împotriva puterilor vecine prietene.
Domnul Sturdza mi-a declarat că, imediat după ce a aflat de cele
întâmplate la Iaúi, s-a adresat ministrului de Război, care l-a convocat imediat
pe comandantul de corp de armată, generalul Iarcu.
Din explicaĠiile acestui general, care a lipsit în acea perioadă din Iaúi, se
poate vedea că, chiar dacă acesta a avut cunoútinĠă de pregătirea reprezentaĠiei
de binefacere, el nu a avut nici un motiv să presupună că aceasta va lua forma
unei manifestaĠii cu participarea unor persoane aflate în subordinea sa úi că a
fost, din aceste motive, extrem de surprins de cele întâmplate în lipsa sa.
Având în vedere aceste lucruri, domnul Sturdza mi-a comunicat decizia
sa de a-l pune sub arest sever pentru 40 de zile pe vinovatul principal Teiúanu,
observând, totodată, că îi va raporta despre cele întâmplate regelui, de care va úi
depinde soarta ulterioară a celor vinovaĠi.
Aúa cum se poate observa din ultimul raport al consilierului de stat
Giers, prim-ministrul a pus deja în aplicare decizia sa, astfel încât colonelul
Teiúanu a fost pus sub arest pentru 40 de zile.
Cu cea mai profundă consideraĠie úi cu acelaúi devotament, am onoarea

de a fi, stimate domn, supusul LuminăĠiei Voastre, N. Fonton.
1
Trimitere la sceneta Visul României.
2
Nu se publică.
80
Ȼɭɯɚɪɟɫɬ, 7 ɢɸɥɹ 1898 ɝ. Ⱦɨɧɟɫɟɧɢɟ ɤɨɥɥɟɠɫɤɨɝɨ ɫɨɜɟɬɧɢɤɚ ɋɨɦɨɜɚ
Ʉɨɩɢɹ
ɉɪɟɞɫɬɨɹɳɟɟ ɩɭɬɟɲɟɫɬɜɢɟ ɤɨɪɨɥɹ Ʉɚɪɥɚ ɜ Ɋɨɫɫɢɸ ɞɚɺɬ ɩɨɫɬɨɹɧɧɭɸ
ɩɢɳɭ ɪɭɦɵɧɫɤɨɣ ɩɟɱɚɬɢ. ȼ ɦɧɨɝɨɱɢɫɥɟɧɧɵɯ ɩɨɹɜɢɜɲɢɯɫɹ ɩɨ ɫɟɦɭ ɩɨɜɨɞɭ
ɫɬɚɬɶɹɯ ɫɨɛɵɬɢɟ ɷɬɨ ɩɪɢɜɟɬɫɬɜɭɟɬɫɹ ɫ ɧɟɫɤɚɡɚɧɧɨɸ ɪɚɞɨɫɬɶɸ, ɧɨ ɟɦɭ
ɩɪɢɩɢɫɵɜɚɸɬ ɫɚɦɵɟ ɪɚɡɧɨɨɛɪɚɡɧɵɟ ɩɪɢɱɢɧɵ ɢ ɩɨɫɥɟɞɫɬɜɢɹ. Ȼɨɥɶɲɢɧɫɬɜɨ
ɜɢɞɢɬ ɜ ɧɺɦ ɩɪɹɦɨɟ ɩɨɫɥɟɞɫɬɜɢɟ ɭɫɬɚɧɨɜɢɜɲɢɯɫɹ ɡɚ ɩɨɫɥɟɞɧɢɟ ɝɨɞɵ ɯɨɪɨɲɢɯ
ɨɬɧɨɲɟɧɢɣ ɢ ɫɨɫɬɨɹɜɲɟɝɨɫɹ ɦɟɠɞɭ Ɋɨɫɫɢɟɣ ɢ Ⱥɜɫɬɪɢɟɣ ɫɨɝɥɚɲɟɧɢɹ ɩɨ
ɛɚɥɤɚɧɫɤɢɦ ɞɟɥɚɦ1; ɧɨ ɪɚɡɞɚɸɬɫɹ ɢ ɬɚɤɢɟ ɝɨɥɨɫɚ, ɤɨɬɨɪɵɟ ɜɢɞɹɬ ɜ ɧɢɯ ɤɪɭɬɨɣ
ɩɨɜɨɪɨɬ ɜɨ ɜɧɟɲɧɟɣ ɩɨɥɢɬɢɤɟ Ɋɭɦɵɧɢɢ, ɪɚɡɨɱɚɪɨɜɚɧɧɨɣ ɜ ɞɪɭɠɛɟ ɫ
Ⱥɜɫɬɪɢɟɣ ɢ Ƚɟɪɦɚɧɢɟɣ, ɤɨɬɨɪɵɟ ɪɨɜɧɨ ɧɢɱɟɝɨ ɧɟ ɫɞɟɥɚɥɢ ɞɨ ɫɟɝɨ ɜɪɟɦɟɧɢ,
ɱɬɨɛɵ ɨɛɥɟɝɱɢɬɶ ɩɨɥɨɠɟɧɢɟ ɪɭɦɵɧ ɜ ȼɟɧɝɪɢɢ ɢ Ɇɚɤɟɞɨɧɢɢ.
ɇɟɥɶɡɹ ɧɟ ɨɬɦɟɬɢɬɶ, ɜɦɟɫɬɟ ɫ ɬɟɦ, ɬɨɝɨ ɨɬɪɚɞɧɨɝɨ ɹɜɥɟɧɢɹ, ɱɬɨ
ɜɨɩɪɨɫ ɨ Ȼɟɫɫɚɪɚɛɢɢ ɧɟ ɜɨɥɧɭɟɬ ɛɨɥɟɟ ɨɛɳɟɫɬɜɟɧɧɨɟ ɦɧɟɧɢɟ ɢ ɜɫɺ ɪɟɠɟ ɢ
ɪɟɠɟ ɡɚɬɪɚɝɢɜɚɟɬɫɹ ɜ ɩɟɱɚɬɢ. Ɍɚɤɭɸ ɩɟɪɟɦɟɧɭ ɦɨɠɧɨ ɨɛɴɹɫɧɢɬɶ ɬɟɦ, ɱɬɨ, ɫ
ɨɞɧɨɣ ɫɬɨɪɨɧɵ, ɜɫɺ ɜɧɢɦɚɧɢɟ Ʉɨɪɨɥɟɜɫɬɜɚ ɩɨɝɥɨɳɟɧɨ ɧɵɧɟ ɞɟɣɫɬɜɢɬɟɥɶɧɨ
ɧɟɛɵɜɚɥɵɦɢ ɩɪɢɬɟɫɧɟɧɢɹɦɢ, ɤɨɬɨɪɵɦ ɜɟɧɝɟɪɫɤɨɟ ɩɪɚɜɢɬɟɥɶɫɬɜɨ
ɩɨɞɜɟɪɝɧɭɥɨ ɫɜɨɢɯ ɪɭɦɵɧɫɤɢɯ ɩɨɞɞɚɧɧɵɯ; ɫ ɞɪɭɝɨɣ, ɬɟɦ ɢɧɬɟɪɟɫɨɦ,
ɤɨɬɨɪɵɣ ɜɨɡɛɭɠɞɚɟɬ ɧɵɧɟ ɜ ɪɭɦɵɧɚɯ Ⱦɨɛɪɭɞɠɚ ɫ ɧɨɜɵɦ ɩɨɪɬɨɦ ɜ
Ʉɨɧɫɬɚɧɰɟ, ɬɨɪɝɨɜɵɦ ɢ ɜɨɟɧɧɵɦ ɮɥɨɬɨɦ, ɤɨɬɨɪɵɦɢ ɪɭɦɵɧɵ ɡɚɧɢɦɚɸɬɫɹ
ɫɨ ɫɜɨɣɫɬɜɟɧɧɵɦ ɢɦ ɞɟɬɫɤɢɦ ɭɜɥɟɱɟɧɢɟɦ. ɂ ɜɪɹɞ ɥɢ ɫɨɝɥɚɫɢɥɢɫɶ ɛɵ ɨɧɢ
ɧɵɧɟ ɩɨɦɟɧɹɬɶ ɨɛɪɚɬɧɨ Ⱦɨɛɪɭɞɠɭ ɧɚ Ȼɟɫɫɚɪɚɛɢɸ.
ɉɪɢ ɬɚɤɢɯ ɭɫɥɨɜɢɹɯ ɢɦ ɨɫɬɚɺɬɫɹ ɨɛɯɨɞɢɬɶ ɩɨɫɥɟɞɧɸɸ ɦɨɥɱɚɧɢɟɦ.
ɇɚɤɨɧɟɰ, ɧɟɥɶɡɹ ɧɟ ɭɩɨɦɹɧɭɬɶ ɢ ɨ ɦɭɞɪɨɦ ɨɛɪɚɡɟ ɞɟɣɫɬɜɢɹ ɜ ɷɬɨɦ
ɜɨɩɪɨɫɟ ɫɚɦɨɝɨ ɤɨɪɨɥɹ, ɤɨɬɨɪɵɣ, ɫ ɫɚɦɨɝɨ ɧɚɱɚɥɚ, ɩɨɧɹɜ ɜɫɸ
ɛɟɫɩɨɦɨɳɧɨɫɬɶ ɫɟɬɨɜɚɧɢɣ ɧɚ ɩɨɬɟɪɸ Ȼɟɫɫɚɪɚɛɢɢ, ɤɪɚɣɧɟ ɧɟɨɞɨɛɪɢɬɟɥɶɧɨ
ɨɬɧɨɫɢɬɫɹ ɤɨ ɜɫɹɤɨɣ ɚɝɢɬɚɰɢɢ ɢ ɫɭɦɟɥ ɡɚɢɧɬɟɪɟɫɨɜɚɬɶ ɪɭɦɵɧ Ⱦɨɛɪɭɞɠɟɣ ɢ
ɧɚɩɪɚɜɢɬɶ ɢɯ ɞɟɹɬɟɥɶɧɨɫɬɶ ɧɚ ɷɬɭ ɧɨɜɭɸ ɢ ɛɨɝɚɬɭɸ ɨɛɥɚɫɬɶ.
ɋ ɝɥɭɛɨɱɚɣɲɢɦ ɭɜɚɠɟɧɢɟɦ ɢ ɩɪɨɱ.
1
ȼ ɚɩɪɟɥɟ 1897 ɝ., ɜɨ ɜɪɟɦɹ ɜɢɡɢɬɚ Ɏɪɚɧɰɚ ɂɨɫɢɮɚ ɜ ɋɚɧɤɬ-ɉɟɬɟɪɛɭɪɝ,
ɪɨɫɫɢɣɫɤɢɣ ɢ ɚɜɫɬɪɨ-ɜɟɧɝɟɪɫɤɢɣ ɦɨɧɚɪɯɢ ɞɨɫɬɢɝɥɢ ɫɨɝɥɚɲɟɧɢɹ ɨ ɫɨɯɪɚɧɟɧɢɢ ɫɬɚɬɭɫ-ɤɜɨ ɧɚ
Ȼɚɥɤɚɧɚɯ.
Bucureúti, 1 mai 1898. Raport al consilierului de colegiu Somov
Copie
Aúteptata călătorie a regelui Carol în Rusia alimentează continuu presa

românească. În foarte multe articole apărute pe acest subiect, evenimentul este
salutat cu o bucurie nedisimulată, fiindu-i atribuite totuúi cele mai diferite
explicaĠii úi consecinĠe. Majoritatea vede în acesta o consecinĠă directă a
bunelor relaĠii instaurate în ultimii ani úi a înĠelegerii încheiate între Rusia úi
Austria în chestiunile balcanice1; totuúi, există úi altfel de voci, care văd în acest
eveniment o schimbare radicală a direcĠiei politicii externe a României,
dezamăgită de prietenia cu Austria úi Germania, care nu au făcut absolut nimic
până acum pentru uúurarea situaĠiei românilor din Ungaria úi Macedonia.
Pe lângă aceasta, nu poate fi trecut cu vederea faptul îmbucurător că
chestiunea Basarabiei nu mai interesează opinia publică úi că această chestiune
este adusă din ce în mai rar în discuĠie de către presă. O astfel de schimbare
poate fi explicată prin faptul că, pe de o parte, toată atenĠia Regatului este
absorbită în prezent de discriminările cu adevărat fără precedent aplicate de
către Guvernul maghiar supuúilor săi români, iar pe de altă parte prin interesul
pe care îl trezeúte în prezent românilor Dobrogea, cu noul port la ConstanĠa, cu
flota comercială úi militară, de care românii se ocupă cu o pasiune copilărească
specifică lor. ùi este foarte puĠin probabil ca ei să fie de acord să schimbe acum
Dobrogea pe Basarabia.
În aceste condiĠii, lor nu le rămâne decât să o ocolească pe ultima prin
tăcere.
În sfârúit, nu poate fi trecut cu vederea modul înĠelept de acĠiune a
regelui în această chestiune, care, chiar de la început, înĠelegând toată zădărnicia
lamentărilor pentru pierderea Basarabiei, dezaprobă cu fermitate orice agitaĠie,
reuúind să le trezească românilor interesul pentru Dobrogea úi să le canalizeze
activitatea în direcĠia acestei regiuni noi úi bogate.
Cu cel mai profund respect etc.
1
În aprilie1897, pe fondul vizitei lui Franz Josef la Sankt Petersburg, cei doi împăraĠi au
căzut de acord asupra păstrării statu-quo-ului în Balcani.
81
Ȼɭɯɚɪɟɫɬ, 22 ɢɸɥɹ 1898 ɝ., ʋ 35. ɋɨɦɨɜ – ɝɪɚɮɭ Ɇɭɪɚɜɶɺɜɭ
Ⱦɨɜɟɪɢɬɟɥɶɧɨ

ɉɨɥɭɱɟɧɧɵɟ ɡɞɟɫɶ ɬɟɥɟɝɪɚɦɦɵ ɨ ɩɪɢɺɦɟ, ɨɤɚɡɚɧɧɨɦ ɤɨɪɨɥɸ Ʉɚɪɥɭ
ɢ ɧɚɫɥɟɞɧɨɦɭ ɩɪɢɧɰɭ ɜ Ɋɨɫɫɢɢ, ɩɪɨɞɨɥɠɚɸɬ ɜɵɡɵɜɚɬɶ ɪɹɞ ɫɨɱɭɜɫɬɜɟɧɧɵɯ
ɧɚɦ ɫɬɚɬɟɣ ɜɨ ɜɫɟɣ ɦɟɫɬɧɨɣ ɩɟɱɚɬɢ.
Ʉɨɧɫɟɪɜɚɬɢɜɧɚɹ ɩɚɪɬɢɹ, ɤɨɬɨɪɚɹ ɞɨ ɩɨɫɥɟɞɧɟɣ ɦɢɧɭɬɵ ɧɟ ɯɨɬɟɥɚ
ɩɪɢɦɢɪɢɬɶɫɹ ɫ ɦɵɫɥɶɸ ɨ ɜɨɡɦɨɠɧɨɫɬɢ ɩɨɟɡɞɤɢ ɜ Ɋɨɫɫɢɸ ɧɵɧɟɲɧɟɝɨ
ɦɢɧɢɫɬɪɚ-ɩɪɟɡɢɞɟɧɬɚ ɢ ɤɪɭɩɧɵɦ ɲɪɢɮɬɨɦ ɩɟɱɚɬɚɥɚ ɜ ɡɚɝɨɥɨɜɤɚɯ ɫɜɨɢɯ
ɝɚɡɟɬ ɜɵɞɟɪɠɤɢ ɢɡ ɜɪɚɠɞɟɛɧɨɣ Ɋɨɫɫɢɢ ɛɪɨɲɸɪɵ ɝɨɫɩɨɞɢɧɚ ɋɬɭɪɞɡɵ
«L’Europe, la Russie et la Roumanie», ɪɟɲɢɥɚɫɶ, ɧɚɤɨɧɟɰ, ɨɫɬɚɜɢɬɶ
ɩɪɨɬɢɜɧɢɤɚ ɫɜɨɟɝɨ ɜ ɫɬɨɪɨɧɟ ɢ ɝɨɪɹɱɨ ɩɪɢɜɟɬɫɬɜɭɟɬ ɜɟɥɢɤɨɟ ɢ ɫɜɟɬɥɨɟ
ɫɨɛɵɬɢɟ ɜ ɠɢɡɧɢ Ʉɨɪɨɥɟɜɫɬɜɚ.
Ɉɫɨɛɟɧɧɨ ɫɢɥɶɧɨɟ ɜɩɟɱɚɬɥɟɧɢɟ ɩɪɨɢɡɜɟɥɢ ɡɞɟɫɶ ɧɚɡɧɚɱɟɧɢɟ ɤɨɪɨɥɹ
ɲɟɮɨɦ ɪɭɫɫɤɨɝɨ ɩɨɥɤɚ ɢ ɩɨɫɟɳɟɧɢɟ ȿɝɨ ȼɟɥɢɱɟɫɬɜɨɦ ɢ ɩɪɢɧɰɟɦ
Ɏɟɪɞɢɧɚɧɞɨɦ ȿɝɨ ȼɵɫɨɤɨɩɪɟɨɫɜɹɳɟɧɫɬɜɚ ɦɢɬɪɨɩɨɥɢɬɚ ɋ.-ɉɟɬɟɪɛɭɪɝɫɤɨɝɨ1.
Ȼɵɜɲɢɣ ɩɨɫɥɚɧɧɢɤ ɜ ɋ.-ɉɟɬɟɪɛɭɪɝɟ, ɝɨɫɩɨɞɢɧ Ʉɚɬɚɪɞɠɢɭ, ɩɟɪɟɞɚɥ
ɦɧɟ ɩɨ ɷɬɨɦɭ ɩɨɜɨɞɭ, ɱɬɨ, ɧɟɫɦɨɬɪɹ ɧɚ ɜɫɟ ɟɝɨ ɫɬɚɪɚɧɢɹ, ɧɚɫɥɟɞɧɵɣ ɩɪɢɧɰ2
ɜ ɩɟɪɜɵɣ ɩɪɢɟɡɞ ɫɜɨɣ ɜ Ɋɨɫɫɢɸ ɨɬɤɚɡɚɥɫɹ ɩɨɫɟɬɢɬɶ ɦɢɬɪɨɩɨɥɢɬɚ. ȼɦɟɫɬɟ ɫ
ɬɟɦ ɝɨɫɩɨɞɢɧ Ʉɚɬɚɪɞɠɢɭ ɫɨɨɛɳɢɥ ɦɧɟ ɞɨɜɟɪɢɬɟɥɶɧɨ, ɱɬɨ ɤɨɪɨɥɶ ɧɚɨɬɪɟɡ
ɨɬɤɚɡɚɥɫɹ ɜ ɬɨ ɜɪɟɦɹ ɩɨɠɚɥɨɜɚɬɶ ɪɭɦɵɧɫɤɢɣ ɨɪɞɟɧ ɨɛɟɪ-ɩɪɨɤɭɪɨɪɭ ɋɜ.
ɋɢɧɨɞɚ, ɤ ɤɨɬɨɪɨɦɭ ɨɧ ɩɢɬɚɥ ɫɢɥɶɧɨɟ ɧɟɪɚɫɩɨɥɨɠɟɧɢɟ.
Ɋɭɦɵɧɫɤɢɟ ɝɚɡɟɬɵ, ɫɨɩɨɫɬɚɜɥɹɹ ɜɫɟ ɨɬɡɵɜɵ ɢ ɨɰɟɧɤɭ ɩɭɬɟɲɟɫɬɜɢɹ,
ɞɟɥɚɟɦɭɸ ɢɧɨɫɬɪɚɧɧɨɣ ɩɟɱɚɬɶɸ, ɧɟ ɛɟɡ ɢɪɨɧɢɢ ɡɚɦɟɱɚɸɬ, ɱɬɨ ɨɞɧɚ ɬɨɥɶɤɨ
ɜɟɧɝɟɪɫɤɚɹ ɩɟɱɚɬɶ ɜɩɚɥɚ ɩɨ ɷɬɨɦɭ ɩɨɜɨɞɭ ɜ «ɬɢɯɭɸ ɦɟɥɚɧɯɨɥɢɸ».
ȿɺ ȼɟɥɢɱɟɫɬɜɨ ɤɨɪɨɥɟɜɚ, ɩɨɥɭɱɚɸɳɚɹ ɩɨɞɪɨɛɧɵɟ ɢɡɜɟɫɬɢɹ ɨ ɯɨɞɟ
ɩɭɬɟɲɟɫɬɜɢɹ ɨɬ ɤɨɪɨɥɹ, ɧɟ ɫɤɪɵɜɚɟɬ ɫɜɨɟɝɨ ɭɞɨɜɨɥɶɫɬɜɢɹ ɢ ɧɟɨɞɧɨɤɪɚɬɧɨ
ɜɵɫɤɚɡɵɜɚɥɚ, ɧɚɫɤɨɥɶɤɨ ɨɧɚ ɩɨɥɶɳɟɧɚ ɜɧɢɦɚɧɢɟɦ, ɨɤɚɡɚɧɧɵɦ ɟɣ
ɢɦɩɟɪɚɬɨɪɫɤɨɣ Ⱥɤɚɞɟɦɢɟɣ ɧɚɭɤ.
ɫɥɭɝɨɸ, ɋɨɦɨɜ.
1
ɉɚɥɥɚɞɢɣ (Ɋɚɟɜ-ɉɢɫɚɪɟɜ). Ɇɢɬɪɨɩɨɥɢɬ ɋɚɧɤɬ-ɉɟɬɟɪɛɭɪɝɫɤɢɣ ɢ Ʌɚɞɨɠɫɤɢɣ ɫ
ɨɤɬɹɛɪɹ 1892 ɩɨ ɞɟɤɚɛɪɶ 1898 ɝ.
2
ȼ ɧɨɹɛɪɟ 1894 ɝ. ɩɪɢɧɰ Ɏɟɪɞɢɧɚɧɞ ɩɨɫɟɬɢɥ Ɋɨɫɫɢɸ ɢ ɩɪɢɫɭɬɫɬɜɨɜɚɥ ɧɚ
ɩɨɯɨɪɨɧɚɯ Ⱥɥɟɤɫɚɧɞɪɚ III.
Bucureúti, 22 iulie 1898, nr. 35. Somov către contele Muraviev
ConfidenĠial

Telegramele sosite aici, privind primirea care a fost oferită în Rusia
regelui Carol úi principelui Moútenitor, continuă să genereze în presa locală
articole de simpatie la adresa noastră.
Partidul conservator, care nu s-a putut împăca până în ultima clipă cu
ideea călătoriei în Rusia a actualului preúedinte al Consiliului de Miniútri,
publicând, cu majuscule, în ziarele lor, extrase din broúura ostilă Rusiei semnată
de domnul Sturdza, „L’Europe, la Russie et la Roumanie”, a decis în sfârúit să-úi
lase în pace adversarul úi să salute cu căldură acest mare úi luminos eveniment
din viaĠa Regatului.
O impresie cu totul specială a fost provocată aici de numirea regelui în
calitate de úef al regimentului rus úi de vizita MajestăĠii Sale úi a principelui
Ferdinand la ÎnaltpreasfinĠia Sa, mitropolitul de Sankt-Petersburg1.
Fostul trimis la Sankt-Petersburg, domnul Catargiu, mi-a comunicat, în
legătură cu aceasta, că, în ciuda tuturor stăruinĠelor sale, în timpul primei sale
călătorii în Rusia, principele moútenitor2 a refuzat să-i facă o vizită mitro-
politului. Totodată, domnul Catargiu mi-a spus confidenĠial că regele a refuzat
categoric să-l decoreze cu un ordin românesc pe înaltul reprezentant al
împăratului în Sf. Sinod, faĠă de care nutrea puternice sentimente de antipatie.
Ziarele româneúti, comparând reacĠiile úi evaluările privind călătoria
apărute în presa străină, observă, nu fără ironie, că doar presa maghiară a căzut
din această cauză „într-o melancolie tăcută”.
Majestatea Sa reginɚ, care primeúte informaĠii detaliate privind călătoria
direct de la rege, nu îúi ascunde satisfacĠia úi a declarat de mai multe ori că este
măgulită de atenĠia acordată ei de către Academia Imperială de ùtiinĠe.
stimate domn, supusul LuminăĠiei Voastre, A. Somov.
1
Paladie (Raev-Pisarev), Mitropolit de Sankt-Petersburg úi Ladoga între octombrie 1892 úi
decembrie 1898.
2
În noiembrie 1894, prinĠul Ferdinand a vizitat Rusia, fiind prezent la funeraliile
împăratului Alexandru III.
82

Ʉɨɪɨɥɶ Ʉɚɪɥ, ɜɨɡɜɪɚɬɢɜɲɢɣɫɹ ɜ ɋɢɧɚɸ 26ɝɨ ɢɸɥɹ ɜɟɱɟɪɨɦ, ɩɪɢ
ɫɚɦɨɦ ɜɵɯɨɞɟ ɢɡ ɜɚɝɨɧɚ ɡɚɹɜɢɥ ɫɨɛɪɚɜɲɟɦɭɫɹ ɜɫɬɪɟɬɢɬɶ ȿɝɨ ȼɟɥɢɱɟɫɬɜɨ
ɞɢɩɥɨɦɚɬɢɱɟɫɤɨɦɭ ɤɨɪɩɭɫɭ, ɱɬɨ ɜɫɺ ɩɭɬɟɲɟɫɬɜɢɟ ɨɬ ɧɚɱɚɥɚ ɞɨ ɤɨɧɰɚ ɛɵɥɨ
ɱɢɫɬɵɦ ɜɨɥɲɟɛɫɬɜɨɦ.
Ɉɛɪɚɬɢɜɲɢɫɶ ɤɨ ɦɧɟ, ȿɝɨ ȼɟɥɢɱɟɫɬɜɨ, ɭɩɨɦɹɧɭɜ ɨ ɦɢɥɨɫɬɢɜɨɦ
ɜɧɢɦɚɧɢɢ, ɨɤɚɡɚɧɧɨɦ ɟɦɭ ɝɨɫɭɞɚɪɟɦ ɢɦɩɟɪɚɬɨɪɨɦ ɧɚɡɧɚɱɟɧɢɟɦ ɲɟɮɨɦ
ɩɨɥɤɚ, ɛɥɢɡɤɨɝɨ ɟɦɭ ɩɨ ɦɢɧɭɜɲɟɣ ɜɨɣɧɟ, ɫ ɜɨɥɧɟɧɢɟɦ ɨɩɢɫɵɜɚɥ ɩɨɱɟɫɬɢ ɢ
ɢɫɤɪɟɧɧɢɣ ɩɪɢɺɦ, ɨɤɚɡɚɧɧɵɟ ɟɦɭ ɜɨ ɜɫɺ ɜɪɟɦɹ ɩɪɟɛɵɜɚɧɢɹ ɜ Ɋɨɫɫɢɢ1,
ɤɨɬɨɪɵɟ ɞɚɥɟɤɨ ɩɪɟɜɡɨɲɥɢ ɜɫɟ ɟɝɨ ɨɠɢɞɚɧɢɹ.
ɇɚ ɡɚɜɬɪɚɤɟ, ɞɚɧɧɨɦ ɫɟɝɨɞɧɹ ɜ ɱɟɫɬɶ ɢɦɩɟɪɚɬɨɪɫɤɨɣ ɦɢɫɫɢɢ, ɤɨɪɨɥɶ,
ɩɨɹɜɢɜɲɢɣɫɹ ɫ Ƚɟɨɪɝɢɟɜɫɤɢɦ Ʉɪɟɫɬɨɦ, ɩɨɞɪɨɛɧɨ ɨɩɢɫɵɜɚɥ ɜɫɺ ɩɭɬɟɲɟɫɬɜɢɟ,
ɛɟɡɨɲɢɛɨɱɧɨ ɩɪɢɩɨɦɢɧɚɹ ɜɫɟ ɮɚɦɢɥɢɢ [ɬɟɯ, ɫ ɤɟɦ ɜɫɬɪɟɱɚɥɫɹ].
ȿɺ ȼɟɥɢɱɟɫɬɜɭ ɤɨɪɨɥɟɜɟ ɩɭɬɟɲɟɫɬɜɢɟ ɢɡɜɟɫɬɧɨ ɞɨ ɦɚɥɟɣɲɢɯ
ɩɨɞɪɨɛɧɨɫɬɟɣ.
Ʉɨɪɨɥɶ ɛɵɥ, ɜɢɞɢɦɨ, ɩɨɪɚɠɺɧ ɛɥɟɫɬɹɳɢɦ ɜɢɞɨɦ 60.000 ɪɭɫɫɤɢɯ
ɜɨɣɫɤ, ɩɨ ɟɝɨ ɪɚɫɱɺɬɭ, ɨɫɦɨɬɪɟɧɧɵɯ ɢɦ ɜ ɉɟɬɟɪɛɭɪɝɟ, Ɇɨɫɤɜɟ ɢ Ʉɢɟɜɟ, ɢ
ɧɟɨɞɧɨɤɪɚɬɧɨ ɜɵɫɤɚɡɵɜɚɥ, ɧɚɫɤɨɥɶɤɨ ɨɧ ɫɱɚɫɬɥɢɜ ɛɵɥ ɜɧɨɜɶ ɭɜɢɞɟɬɶ
ɛɟɡɭɤɨɪɢɡɧɟɧɧɵɦɢ ɢ ɩɨɥɧɵɦɢ ɨɬɜɚɝɢ ɜɟɥɢɤɨɥɟɩɧɵɟ ɩɨɥɤɢ ɝɜɚɪɞɢɢ, ɫ
ɤɨɬɨɪɵɦɢ ɨɧ ɫɜɹɡɚɧ ɫɬɨɥɶɤɢɦɢ ɜɨɫɩɨɦɢɧɚɧɢɹɦɢ.
Ɉɫɨɛɟɧɧɨ ɬɪɨɧɭɬ ɤɨɪɨɥɶ ɩɚɦɹɬɶɸ ɢ ɜɧɢɦɚɧɢɟɦ, ɨɤɚɡɚɧɧɵɦɢ ɟɦɭ
ɫɬɚɪɵɦɢ ɫɨɪɚɬɧɢɤɚɦɢ, ɢɡɞɚɥɟɤɚ ɹɜɢɜɲɢɦɢɫɹ ɟɝɨ ɩɪɢɜɟɬɫɬɜɨɜɚɬɶ.
Ȼɥɢɡɤɢɟ ɤ ɤɨɪɨɥɸ ɥɸɞɢ ɟɞɢɧɨɝɥɚɫɧɨ ɡɚɹɜɥɹɥɢ ɦɧɟ, ɱɬɨ ȿɝɨ
ȼɟɥɢɱɟɫɬɜɨ ɜɫɺ ɜɪɟɦɹ ɛɵɥ ɢɫɤɪɟɧɧɟ ɬɪɨɧɭɬ ɢ ɜɡɜɨɥɧɨɜɚɧ, ɢ ɱɬɨ ɨɧɢ ɧɟ
ɡɚɩɨɦɧɹɬ, ɱɬɨɛɵ ɤɨɪɨɥɶ Ʉɚɪɥ, ɨɛɵɤɧɨɜɟɧɧɨ ɤɪɚɣɧɟ ɫɞɟɪɠɚɧɧɵɣ, ɤɨɝɞɚ-
ɥɢɛɨ ɬɚɤ ɨɬɤɪɵɬɨ ɢ ɛɟɡ ɜɫɹɤɨɝɨ ɫɬɟɫɧɟɧɢɹ ɜɵɪɚɠɚɥ ɫɜɨɺ ɭɞɨɜɨɥɶɫɬɜɢɟ.
ɉɨɫɥɟ ɡɚɜɬɪɚɤɚ ɤɨɪɨɥɶ ɞɨɥɝɨ ɛɟɫɟɞɨɜɚɥ ɨ ɜɢɞɟɧɧɵɯ ɢɦ
ɩɪɚɜɨɫɥɚɜɧɵɯ ɯɪɚɦɚɯ ɢ ɨɫɨɛɟɧɧɨ ɜɨɫɯɢɳɚɥɫɹ ɱɢɫɬɨ ɪɭɫɫɤɢɦ ɫɬɢɥɟɦ, ɛɟɡ
ɜɫɹɤɨɣ ɩɪɢɦɟɫɢ ɢɧɨɡɟɦɧɨɝɨ ɜɥɢɹɧɢɹ, ɜɨɡɪɨɠɞɺɧɧɵɦ ɩɨ ɥɢɱɧɨɦɭ ɩɨɱɢɧɭ ɜ
ɛɨɡɟ ɩɨɱɢɜɲɟɝɨ ɢɦɩɟɪɚɬɨɪɚ Ⱥɥɟɤɫɚɧɞɪɚ III.
ȼ ɡɚɤɥɸɱɟɧɢɟ ȿɝɨ ȼɟɥɢɱɟɫɬɜɨ, ɤɨɫɧɭɜɲɢɫɶ ɮɨɪɦɵ ɤɪɟɫɬɚ,

ɩɪɢɧɹɬɨɣ ɬɨɣ ɢɥɢ ɞɪɭɝɨɣ ɰɟɪɤɨɜɶɸ, ɡɚɹɜɢɥ, ɤ ɜɟɥɢɤɨɦɭ ɢɡɭɦɥɟɧɢɸ
ɩɪɢɫɭɬɫɬɜɨɜɚɜɲɢɯ, ɱɬɨ, ɩɨ ɟɝɨ ɦɧɟɧɢɸ, ɟɞɢɧɫɬɜɟɧɧɨ ɩɪɚɜɢɥɶɧɨɸ ɢ
ɜɟɪɧɨɸ ɢɫɬɨɪɢɱɟɫɤɢ ɹɜɥɹɟɬɫɹ ɮɨɪɦɚ ɤɪɟɫɬɚ, ɫɨɯɪɚɧɢɜɲɚɹɫɹ ɜ [Ɋɭɫɫɤɨɣ]
ɉɪɚɜɨɫɥɚɜɧɨɣ ɐɟɪɤɜɢ.
1
ȼ ɬɪɨɧɧɨɣ ɪɟɱɢ, ɨɛɪɚɳɟɧɧɨɣ ɤ Ɂɚɤɨɧɨɞɚɬɟɥɶɧɨɦɭ ɫɨɛɪɚɧɢɸ, 15(27) ɧɨɹɛɪɹ 1898
ɝ. Ʉɚɪɥ I ɡɚɹɜɢɥ: „ɉɨ ɫɥɭɱɚɸ ɜɢɡɢɬɚ, ɧɚɧɟɫɟɧɧɨɝɨ ɦɧɨɸ ɢɦɩɟɪɚɬɨɪɭ Ɋɨɫɫɢɢ, ȿɝɨ
ȼɟɥɢɱɟɫɬɜɨ ɢɡɜɨɥɢɥ ɩɪɨɹɜɢɬɶ ɤɨ ɦɧɟ ɦɧɨɝɨɱɢɫɥɟɧɧɵɟ ɡɧɚɤɢ ɜɧɢɦɚɧɢɹ, ɞɨɤɚɡɵɜɚɸɳɢɟ ɟɝɨ
ɢɫɬɢɧɧɭɸ ɞɪɭɠɛɭ. ɉɪɢɟɦ, ɨɤɚɡɚɧɧɵɣ ɦɧɟ, ɛɵɥ ɬɚɤɢɦ ɠɟ ɫɢɦɩɚɬɢɱɧɵɦ, ɧɚɫɤɨɥɶɤɨ ɢ
ɬɨɪɠɟɫɬɜɟɧɧɵɦ. ȼɨ ɜɪɟɦɹ ɜɫɟɣ ɦɨɟɣ ɩɨɟɡɞɤɢ ɩɨ Ɋɨɫɫɢɢ ɹ ɫɦɨɝ ɭɜɢɞɟɬɶ, ɫ ɨɫɨɛɵɦ
ɭɞɨɜɥɟɬɜɨɪɟɧɢɟɦ, ɱɬɨ ɩɚɦɹɬɶ ɨ ɛɪɚɬɫɤɨɦ ɫɨɬɪɭɞɧɢɱɟɫɬɜɟ ɧɚɲɟɝɨ ɨɪɭɠɢɹ, ɫɤɪɟɩɥɟɧɧɨɦ ɧɚ
ɩɨɥɹɯ Ȼɨɥɝɚɪɢɢ, ɨɫɬɚɥɚɫɶ ɧɟɬɪɨɧɭɬɨɣ”. ɋɦ.: Cuvântările regelui Carol I. Ɇ Vol. II. 1887–1914
/ Ed. C. Giurescu. Bucureúti, 1939. P. 216.

Regele Carol, revenit la Sinaia pe data de 26 iulie, a declarat, chiar la
coborârea din vagon, în faĠa corpului diplomatic reunit pentru a-l întâmpina pe
Majestatea Sa, că întreaga călătorie a fost, de la început până la sfârúit, cu
adevărat încântătoare.
Adresându-se mie, Majestatea Sa, invocând atenĠia binevoitoare
acordată de către împărat, prin numirea în calitate de úef al regimentului
apropiat lui din timpul războiului trecut, a descris, copleúit de emoĠii, onorurile
úi primirea sinceră ce i-au fost rezervate în timpul úederii în Rusia1, care au
depăúit toate aúteptările sale.
În timpul micului dejun, oferit azi în onoarea misiunii imperiale, regele,
purtând Crucea Sfântului Gheorghe, a descris în detaliu toată călătoria, amintind
corect numele tuturor [persoanelor cu care s-a întâlnit].
Majestatea Sa regina cunoaúte călătoria până la cele mai mici amănunte.
Regele a fost, se pare, puternic impresionat de imaginea sclipitoare a
celor 60.000 de ostaúi ruúi, inspectaĠi de către Majestatea Sa la Petersburg,
Moscova úi Kiev, menĠionând de mai multe ori faptul că a fost fericit de a
revedea regimentele de gardă, impecabile úi neînfricate, de care este legat prin
atâtea amintiri.
Regele a fost impresionat în mod special de amintirea úi atenĠia care i-au

fost acordate de vechii camarazi de luptă, veniĠi de departe pentru a-l saluta.
Persoane din anturajul regelui mi-au declarat la unison că Majestatea Sa
a fost tot timpul sincer impresionat úi emoĠionat úi că ei nu îúi aduc aminte ca
regele Carol, de obicei deosebit de rezervat, să-úi fi exprimat vreodată
satisfacĠia atât de deschis úi fără orice reĠinere.
După micul dejun, regele a discutat îndelung despre lăcaúurile de cult
ortodoxe vizitate, fiind impresionat în mod special de stilul rusesc al acestora,
lipsit de oricare influenĠă străină, renăscut la iniĠiativa personală a întru
Dumnezeu adormitului împărat Alexandru III.
În încheiere, Majestatea Sa, invocând forma crucii a uneia sau alteia
dintre Bisericile Creútine, a declarat, spre marea mirare a celor prezenĠi, că, din
punctul său de vedere, singura formă corectă úi adevărată din punct de vedere
istoric este aceea a crucii păstrate în Biserica Ortodoxă [Rusă].
1
În Mesajul Tronului adresat Corpurilor Legiuitoare, la 15/27 noiembrie 1898, regele Carol I
avea să declare: „Cu prilejul vizitei ce am făcut Împăratului Rusiei, mi s-a dat de Majestatea Sa
numeroase dovezi de adevărată prietenie. Primirea ce mi s-a făcut a fost tot atât de simpatică pe cât de
strălucită úi în toată călătoria mea prin Rusia am văzut, cu o deosebită mulĠumire, că amintirea
confraternităĠii de arme, consacrată pe câmpiile Bulgariei, a rămas neatinsă” (Cuvântările regelui
Carol I, vol. II 1887-1914, ediĠie îngrijită de Constantin C. Giurescu, Bucureúti, 1939, p. 216).
83
ɉɭɬɟɲɟɫɬɜɢɟ ɤɨɪɨɥɹ Ʉɚɪɥɚ ɜ Ɋɨɫɫɢɸ, ɩɪɢɡɧɚɜɚɟɦɨɟ ɡɞɟɫɶ ɜɫɟɦɢ
ɚɤɬɨɦ ɩɟɪɜɨɫɬɟɩɟɧɧɨɣ ɜɚɠɧɨɫɬɢ, ɧɟ ɦɨɝɥɨ, ɜɦɟɫɬɟ ɫ ɬɟɦ, ɧɟ ɩɨɪɨɞɢɬɶ
ɧɟɤɨɬɨɪɵɯ ɜɬɨɪɨɫɬɟɩɟɧɧɵɯ ɫɥɭɱɚɟɜ, ɬɨɥɤɨɜ ɢ ɧɚɞɟɠɞ, ɨ ɤɨɬɨɪɵɯ ɢ
ɩɨɡɜɨɥɹɸ ɫɟɛɟ ɞɨɧɟɫɬɢ ȼɚɲɟɦɭ ɋɢɹɬɟɥɶɫɬɜɭ, ɬɚɤ ɤɚɤ ɨɧɢ ɨɛɪɢɫɨɜɵɜɚɸɬ
ɨɬɱɚɫɬɢ ɧɚɫɬɪɨɟɧɢɟ ɭɦɨɜ.
Ʌɸɛɨɩɵɬɫɬɜɨ ɡɞɟɲɧɢɯ ɩɨɥɢɬɢɱɟɫɤɢɯ ɞɟɹɬɟɥɟɣ ɤɪɚɣɧɟ ɜɨɡɛɭɠɞɟɧɨ
ɪɚɡɪɟɲɟɧɢɟɦ ɜɨɩɪɨɫɚ, ɤɬɨ ɢɦɟɧɧɨ ɨɬɩɪɚɜɢɥ ɜ ɋ.-ɉɟɬɟɪɛɭɪɝ ɛɪɨɲɸɪɭ
ɝɨɫɩɨɞɢɧɚ ɋɬɭɪɞɡɵ «L’Europe, la Russie et la Roumanie».
Ⱦɨ ɫɢɯ ɩɨɪ ɜɨɩɪɨɫ ɷɬɨɬ ɨɫɬɚɺɬɫɹ ɨɬɤɪɵɬɵɦ, ɯɨɬɹ ɧɢɤɬɨ ɧɟ
ɫɨɦɧɟɜɚɟɬɫɹ, ɱɬɨ ɞɟɥɨ ɷɬɨ ɢɫɯɨɞɢɬ ɨɬ ɨɩɩɨɡɢɰɢɢ, ɬɨ ɟɫɬɶ ɨɬ ɤɨɧɫɟɪɜɚɬɨɪɨɜ
ɢɥɢ ɨɬ ɨɬɞɟɥɢɜɲɢɯɫɹ ɨɬ ɝɨɫɩɨɞɢɧɚ ɋɬɭɪɞɡɵ ɚɭɪɟɥɢɚɧɢɫɬɨɜ1.
ɉɨɞɨɡɪɟɧɢɹ, ɩɪɟɠɞɟ ɜɫɟɝɨ, ɩɚɥɢ ɧɚ ɛɵɜɲɟɝɨ ɩɨɫɥɚɧɧɢɤɚ ɜ ɋ.-

ɉɟɬɟɪɛɭɪɝɟ, ɝɨɫɩɨɞɢɧɚ Ⱥɥɟɤɫɚɧɞɪɚ Ʉɚɬɚɪɞɠɢɭ, ɢ ɛɵɜɲɟɝɨ ɦɢɧɢɫɬɪɚ
ɸɫɬɢɰɢɢ, ɝɨɫɩɨɞɢɧɚ Ɍɚɤɟ ɂɨɧɟɫɤɭ.
Ⱦɟɣɫɬɜɢɬɟɥɶɧɨ, ɩɟɪɜɵɣ ɢɡ ɧɢɯ ɢɦɟɥ ɦɧɨɝɨ ɩɪɢɱɢɧ ɛɵɬɶ
ɧɟɞɨɜɨɥɶɧɵɦ ɝɨɫɩɨɞɢɧɨɦ ɋɬɭɪɞɡɨɣ. ȿɳɺ ɜɟɫɧɨɣ ɷɬɨɝɨ ɝɨɞɚ ɫɵɧ ɝɨɫɩɨɞɢɧɚ
Ʉɚɬɚɪɞɠɢɭ, ɧɢɤɨɝɞɚ ɩɨɥɢɬɢɤɨɣ ɧɟ ɡɚɧɢɦɚɜɲɢɣɫɹ ɢ ɫ ɭɫɩɟɯɨɦ ɫɨɫɬɨɹɜɲɢɣ
ɩɪɨɤɭɪɨɪɨɦ ɩɪɢ ɛɭɯɚɪɟɫɬɫɤɨɦ ɨɤɪɭɠɧɨɦ ɫɭɞɟ, ɛɵɥ ɭɜɨɥɟɧ ɝɨɫɩɨɞɢɧɨɦ
ɋɬɭɪɞɡɨɣ ɫɚɦɵɦ ɨɛɢɞɧɵɦ ɢ ɭɧɢɡɢɬɟɥɶɧɵɦ ɨɛɪɚɡɨɦ.
Ƚɨɫɩɨɞɢɧ Ʉɚɬɚɪɞɠɢɭ, [ɤɨɬɨɪɵɣ] ɩɟɪɜɵɣ ɡɚɝɨɜɨɪɢɥ ɫɨ ɦɧɨɣ ɨ
ɩɚɜɲɢɯ ɧɚ ɧɟɝɨ ɩɨɞɨɡɪɟɧɢɹɯ, ɡɚɹɜɢɥ, ɱɬɨ ɨɧ ɩɨɥɢɬɢɱɟɫɤɢɣ ɩɪɨɬɢɜɧɢɤ
ɝɨɫɩɨɞɢɧɚ ɋɬɭɪɞɡɵ ɢ, ɫɜɟɪɯ ɬɨɝɨ, ɝɥɭɛɨɤɨ ɩɪɟɡɢɪɚɟɬ ɟɝɨ, ɤɚɤ ɱɟɥɨɜɟɤɚ, ɧɨ
ɱɬɨ, ɧɟɫɦɨɬɪɹ ɧɚ ɷɬɨ, ɨɧ, ɪɚɜɧɨ ɤɚɤ ɢ ɬɨɜɚɪɢɳɢ ɟɝɨ, ɤɨɧɫɟɪɜɚɬɨɪɵ, ɫɱɢɬɚɸɬ
ɪɚɫɫɵɥɤɭ ɛɪɨɲɸɪ ɜ ɞɚɧɧɭɸ ɦɢɧɭɬɭ ɛɟɫɬɚɤɬɧɨɣ, ɢ ɱɬɨ ɱɟɥɨɜɟɤ
ɜɨɫɩɢɬɚɧɧɵɣ ɢ ɩɨɪɹɞɨɱɧɵɣ ɞɨɥɠɟɧ ɛɵɥ ɛɵ ɜɨɡɞɟɪɠɚɬɶɫɹ ɨɬ ɦɟɫɬɢ ɜ ɷɬɨɣ
ɮɨɪɦɟ. ɉɨ ɟɝɨ ɦɧɟɧɢɸ, ɛɪɨɲɸɪɚ ɷɬɚ ɛɵɥɚ ɪɚɡɨɫɥɚɧɚ ɢɡ ȼɟɧɝɪɢɢ, ɝɞɟ
ɧɟɞɨɜɨɥɶɫɬɜɨ ɪɭɦɵɧ ɧɚ ɨɛɪɚɡ ɞɟɣɫɬɜɢɹ ɝɨɫɩɨɞɢɧɚ ɋɬɭɪɞɡɵ ɜ
ɬɪɚɧɫɢɥɶɜɚɧɫɤɨɦ ɜɨɩɪɨɫɟ ɞɨɫɬɢɝɥɨ ɤɪɚɣɧɢɯ ɪɚɡɦɟɪɨɜ.
ɏɨɬɹ ɨɩɩɨɡɢɰɢɹ ɢ ɩɪɢɦɢɪɢɥɚɫɶ ɫ ɮɚɤɬɨɦ ɩɨɟɡɞɤɢ ɝɨɫɩɨɞɢɧɚ ɋɬɭɪɞɡɵ
ɜ ɋ.-ɉɟɬɟɪɛɭɪɝ ɢ ɞɚɠɟ ɧɚɱɢɧɚɟɬ ɨɬɞɚɜɚɬɶ ɫɩɪɚɜɟɞɥɢɜɨɫɬɶ ɜɟɥɢɤɨɞɭɲɢɸ
ɢɦɩɟɪɚɬɨɪɫɤɨɝɨ ɩɪɚɜɢɬɟɥɶɫɬɜɚ, ɩɪɢɧɹɜɲɟɝɨ ɩɟɪɜɨɝɨ ɦɢɧɢɫɬɪɚ Ʉɨɪɨɥɟɜɫɬɜɚ,
ɧɟɫɦɨɬɪɹ ɧɚ ɬɨ, ɱɬɨ ɩɨɫɬ ɷɬɨɬ ɡɚɧɹɬ ɝɨɫɩɨɞɢɧɨɦ ɋɬɭɪɞɡɨɣ, ɬɟɦ ɧɟ ɦɟɧɟɟ,
ɩɟɱɚɬɶ ɧɟ ɭɩɭɫɤɚɟɬ ɫɥɭɱɚɹ ɜɵɫɬɚɜɢɬɶ ɟɝɨ ɜ ɫɚɦɨɦ ɧɟɛɥɚɝɨɜɢɞɧɨɦ ɜɢɞɟ.
Ɍɚɤ, ɰɟɥɚɹ ɩɨɥɟɦɢɤɚ ɜɨɡɝɨɪɟɥɚɫɶ ɦɟɠɞɭ ɩɪɚɜɢɬɟɥɶɫɬɜɟɧɧɵɦɢ ɢ
ɨɩɩɨɡɢɰɢɨɧɧɵɦɢ ɝɚɡɟɬɚɦɢ ɢɡ-ɡɚ ɜɨɩɪɨɫɚ, ɛɵɥ ɥɢ ɭɞɨɫɬɨɟɧ ɝɨɫɭɞɚɪɟɦ
ɢɦɩɟɪɚɬɨɪɨɦ ɝɨɫɩɨɞɢɧ ɋɬɭɪɞɡɚ ɩɨɞɚɱɟɣ ɪɭɤɢ ɢɥɢ ɧɟɬ.
ɉɨɫɥɟ ɞɨɥɝɨɝɨ ɫɩɨɪɚ, ɜɨɩɪɨɫ ɛɵɥ ɪɟɲɺɧ ɜ ɬɨɦ ɫɦɵɫɥɟ, ɱɬɨ
ɝɨɫɭɞɚɪɶ ɢɦɩɟɪɚɬɨɪ ɞɟɣɫɬɜɢɬɟɥɶɧɨ ɭɞɨɫɬɨɢɥ ɝɨɫɩɨɞɢɧɚ ɋɬɭɪɞɡɭ ɩɨɞɚɱɟɣ
ɪɭɤɢ, ɧɨ ɩɨ ɨɲɢɛɤɟ, ɬɚɤ ɤɚɤ ɩɟɪɜɵɣ ɦɢɧɢɫɬɪ, ɡɧɚɹ, ɱɬɨ ɟɝɨ ɨɠɢɞɚɟɬ,
ɡɚɛɟɠɚɥ ɜ ɱɢɫɥɨ ɞɟɠɭɪɧɵɯ ɚɞɴɸɬɚɧɬɨɜ.
Ʉɚɤ ȼɚɲɟɦɭ ɋɢɹɬɟɥɶɫɬɜɭ ɧɟɛɟɡɵɡɜɟɫɬɧɨ, ɩɭɬɟɲɟɫɬɜɢɟ ɤɨɪɨɥɹ ɜ
Ɋɨɫɫɢɸ ɨɫɨɛɟɧɧɨ ɧɟ ɩɨɧɪɚɜɢɥɨɫɶ ɜɟɧɝɟɪɰɚɦ, ɤɨɬɨɪɵɟ ɧɟ ɩɪɟɦɢɧɭɥɢ
ɜɵɪɚɡɢɬɶ ɫɜɨɺ ɧɟɭɞɨɜɨɥɶɫɬɜɢɟ, ɪɚɡɪɟɡɚɜ ɧɚ ɤɭɫɤɢ, ɜ ɞɟɧɶ ɨɬɴɟɡɞɚ ɤɨɪɨɥɹ,
ɩɨɪɬɪɟɬ ȿɝɨ ȼɟɥɢɱɟɫɬɜɚ, ɜ ɩɪɨɞɨɥɠɟɧɢɟ 20 ɥɟɬ ɦɢɪɧɨ ɭɤɪɚɲɚɜɲɢɣ
ɩɚɪɚɞɧɭɸ ɤɨɦɧɚɬɭ ɜ ɥɟɱɟɛɧɨɦ ɦɟɫɬɟɱɤɟ ɗɥɺɩɚɬɨɤ2, ɩɨɫɟɳɚɟɦɨɦ, ɩɨ
ɩɪɟɢɦɭɳɟɫɬɜɭ, ɪɭɦɵɧɚɦɢ.
ɗɬɨɬ ɞɢɤɢɣ ɚɤɬ ɜɵɡɜɚɥ ɧɟ ɦɟɧɟɟ ɫɢɥɶɧɵɣ ɨɬɩɨɪ ɜɨ ɜɫɟɣ ɪɭɦɵɧɫɤɨɣ
ɩɟɱɚɬɢ.
ȼɨɨɛɳɟ, ɢ ɜ ɩɟɱɚɬɢ, ɢ ɜ ɨɛɳɟɫɬɜɟ ɬɜɺɪɞɨ ɭɜɟɪɟɧɵ, ɱɬɨ ɩɪɹɦɵɦ
ɩɨɫɥɟɞɫɬɜɢɟɦ ɩɨɟɡɞɤɢ ɤɨɪɨɥɹ ɜ Ɋɨɫɫɢɸ ɛɭɞɟɬ ɭɦɟɧɶɲɟɧɢɟ ɩɪɢɬɟɫɧɟɧɢɣ
ɪɭɦɵɧ ɜ Ɍɪɚɧɫɢɥɶɜɚɧɢɢ. ɍɛɟɠɞɟɧɢɟ ɷɬɨ, ɨɬɱɚɫɬɢ, ɪɚɡɞɟɥɹɟɬɫɹ ɢ
ɞɢɩɥɨɦɚɬɢɱɟɫɤɢɦɢ ɤɪɭɝɚɦɢ. Ɍɚɤ, ɧɟɞɚɜɧɢɣ ɜɵɡɨɜ ɝɪɚɮɨɦ Ƚɨɥɭɯɨɜɫɤɢɦ
ɡɞɟɲɧɟɝɨ ɚɜɫɬɪɨ-ɜɟɧɝɟɪɫɤɨɝɨ ɩɨɫɥɚɧɧɢɤɚ ɛɚɪɨɧɚ ɗɪɟɧɬɚɥɹ ɜ ɉɟɲɬ
ɨɛɴɹɫɧɹɸɬ ɧɚɦɟɪɟɧɢɟɦ ɜɟɧɝɟɪɫɤɨɝɨ ɩɪɚɜɢɬɟɥɶɫɬɜɚ ɧɟɫɤɨɥɶɤɨ ɫɦɹɝɱɢɬɶ
ɩɪɢɦɟɧɟɧɢɟ ɜ Ɍɪɚɧɫɢɥɶɜɚɧɢɢ ɧɨɜɨɝɨ ɲɤɨɥɶɧɨɝɨ ɡɚɤɨɧɚ, ɧɚɩɪɚɜɥɟɧɧɨɝɨ,

ɝɥɚɜɧɵɦ ɨɛɪɚɡɨɦ, ɩɪɨɬɢɜ ɪɭɦɵɧ.
Ɋɚɜɧɵɦ ɨɛɪɚɡɨɦ, ɩɨɫɥɟ ɩɭɬɟɲɟɫɬɜɢɹ ɤɨɪɨɥɹ, ɫ ɧɨɜɨɣ ɫɢɥɨɣ
ɜɨɡɧɢɤɥɢ ɬɨɥɤɢ ɨ ɩɨɫɟɳɟɧɢɢ ɢɦɩɟɪɚɬɨɪɨɦ ɝɟɪɦɚɧɫɤɢɦ ɤɨɪɨɥɹ Ʉɚɪɥɚ, ɧɚ
ɜɨɡɜɪɚɬɧɨɦ ɩɭɬɢ ɢɡ Ʉɨɧɫɬɚɧɬɢɧɨɩɨɥɹ. ɏɨɬɹ ɢ ɩɪɚɜɢɬɟɥɶɫɬɜɨ, ɢ
ɝɟɪɦɚɧɫɤɢɣ ɩɨɫɥɚɧɧɢɤ ɭɩɨɪɧɨ ɨɩɪɨɜɟɪɝɚɸɬ ɷɬɨ ɢɡɜɟɫɬɢɟ, ɧɨ, ɩɨ ɨɛɳɟɦɭ
ɭɛɟɠɞɟɧɢɸ, ɢɦɩɟɪɚɬɨɪ ȼɢɥɶɝɟɥɶɦ ɧɟɩɪɟɦɟɧɧɨ ɞɨɥɠɟɧ ɩɪɢɟɯɚɬɶ, ɱɬɨɛɵ
ɭɦɚɥɢɬɶ ɡɧɚɱɟɧɢɟ ɩɨɟɡɞɤɢ [ɤɨɪɨɥɹ Ʉɚɪɥɚ] ɜ ɋ.-ɉɟɬɟɪɛɭɪɝ.
ȼ ɡɚɤɥɸɱɟɧɢɟ, ɫɱɢɬɚɸ ɞɨɥɝɨɦ ɩɪɢɫɨɜɨɤɭɩɢɬɶ, ɱɬɨ ɝɟɪɦɚɧɫɤɨɟ
ɩɪɚɜɢɬɟɥɶɫɬɜɨ ɛɵɥɨ ɫɢɥɶɧɨ ɡɚɢɧɬɟɪɟɫɨɜɚɧɨ ɩɭɬɟɲɟɫɬɜɢɟɦ, ɢ ɡɞɟɲɧɢɣ
ɝɟɪɦɚɧɫɤɢɣ ɩɨɫɥɚɧɧɢɤ ɝɪɚɮ Ȼɪɟɣ3 ɩɨɥɭɱɢɥ ɢɡ Ȼɟɪɥɢɧɚ ɞɜɚɠɞɵ ɫɬɪɨɝɢɟ
ɜɧɭɲɟɧɢɹ ɡɚ ɧɟɫɜɨɟɜɪɟɦɟɧɧɨɟ ɢ ɧɟɩɨɥɧɨɟ ɫɨɨɛɳɟɧɢɟ ɨ ɩɭɬɟɲɟɫɬɜɢɢ
ɤɨɪɨɥɹ ɜ Ɋɨɫɫɢɸ.
1
Ɏɪɚɤɰɢɹ, ɫɮɨɪɦɢɪɨɜɚɜɲɚɹɫɹ ɜɧɭɬɪɢ ɧɚɰɢɨɧɚɥ-ɥɢɛɟɪɚɥɶɧɨɣ ɩɚɪɬɢɢ ɩɨɞ
ɪɭɤɨɜɨɞɫɬɜɨɦ ɉɟɬɪɟ ɋ. Ⱥɭɪɟɥɢɚɧɚ, ɤɨɬɨɪɵɣ ɡɚɧɢɦɚɥ ɩɨɫɬ ɩɪɟɦɶɟɪ-ɦɢɧɢɫɬɪɚ Ɋɭɦɵɧɢɢ ɜ
ɧɨɹɛɪɟ 1896 – ɦɚɪɬɟ 1897 ɝ.
2
ɇɵɧɟɲɧɟɟ ɧɚɡɜɚɧɢɟ – ȼɵɥɱɟɥɟ. ɋɟɥɨ ɜ ɛɵɜɲɟɦ ɝɪɚɮɫɬɜɟ ɏɚɪɨɦɫɟɤ. ɋɟɣɱɚɫ
ɧɚɯɨɞɢɬɫɹ ɜ ɭɟɡɞɟ Ʉɨɜɚɫɧɚ, Ɋɭɦɵɧɢɹ.
3
Ƚɪɚɮ ɂɩɩɨɥɢɬ ɮɨɧ Ȼɪɚɣ-ɒɬɟɣɧɛɭɪɝ, ɩɨɫɥɚɧɧɢɤ Ƚɟɪɦɚɧɢɢ ɜ Ȼɭɯɚɪɟɫɬɟ ɫ ɨɤɬɹɛɪɹ
1897 ɞɨ ɨɤɬɹɛɪɹ 1899 ɝ. ɋɦ.: Biographisches Handbuch des deutschen Auswärtigen Dienstes,
1871–1945. Bd. 1. Paderborn, 2000. S. 269–270.

Călătoria regelui Carol în Rusia, recunoscută aici de către toată lumea drept
eveniment de importanĠă majoră, nu a putut să nu genereze, totodată, câteva situaĠii
mai puĠin importante, interpretări úi speranĠe, despre care îmi permit să relatez
LuminăĠiei Voastre, deoarece acestea ilustrează în parte starea de spirit.
Curiozitatea oamenilor politici de aici este stimulată în mod special de
identificarea persoanei care a expediat la Sankt-Petersburg broúura domnului
Sturdza „L’Europe, la Russie et la Roumanie”.
Această chestiune rămâne încă deschisă, cu toate că nimeni nu se

îndoieúte de faptul că demersul a aparĠinut opoziĠiei, mai bine zis conser-
vatorilor sau aurelianiútilor desprinúi de domnul Sturdza1.
Suspiciunile s-au îndreptat întâi de toate către fostul trimis la Sankt-
Petersburg, domnul Alexandru Catargiu, úi fostul ministru al JustiĠiei, domnul
Take Ionescu.
Într-adevăr, primul dintre aceútia a avut destule motive să fie
nemulĠumit de domnul Sturdza. Încă din primăvara acestui an, fiul domnului
Catargiu, care nu s-a interesat niciodată de politică úi care era un procuror de
succes pe lângă Judecătoria de Ocol Bucureúti, a fost concediat de către domnul
Sturdza în cel mai supărător úi umilitor mod.
Domnul Catargiu, [care] a adus personal într-o discuĠie suspiciunile care
cad asupra sa, a declarat că el este un adversar politic al domnului Sturdza úi că,
în afară de aceasta, îl detestă profund ca om, dar, cu toate acestea, atât el, cât úi
tovarăúii săi consideră expedierea broúurii în acest moment drept lipsă de tact úi
că un om cult úi corect ar fi trebuit să se abĠină în a se răzbuna în acest fel. După
părerea sa, această broúură a fost expediată din Ungaria, unde nemulĠumirea
românilor faĠă de modul de acĠiune al domnului Sturdza în chestiunea transil-
văneană a atins limite negative maxime.
Cu toate că opoziĠia s-a resemnat cu vizita domnului Sturdza la Sankt-
Petersburg úi chiar începe să recunoască generozitatea Guvernului imperial, care
l-a primit pe prim-ministrul Regatului, cu toate că acest post este ocupat de
domnul Sturdza, presa nu ratează nici o ocazie pentru a-l prezenta pe acesta în
cel mai reprobabil mod.
Astfel, s-a declanúat o întreagă polemică între ziarele guvernamentale úi
de opoziĠie, dacă domnul Sturdza a fost sau nu onorat de împărat cu strângere
de mână.
După o dispută prelungită această dilemă a fost rezolvată în sensul că
împăratul l-a onorat într-adevăr pe domnul Sturdza cu strângere de mână, dar
din greúeală, deoarece, cunoscând ceea ce îl aúteaptă, prim-ministrul úi-a căutat
un loc printre aghiotanĠii de serviciu.
Aúa cum este cunoscut LuminăĠiei Voastre, călătoria regelui în Rusia nu
a fost, în special, pe placul maghiarilor, care nu au ezitat să-úi exprime nemul-
Ġumirea, rupând în bucăĠi, în ziua plecării regelui, portretul MajestăĠii Sale, care a
decorat paúnic, timp de douăzeci de ani, reúedinĠa de gală din staĠiunea balneară
ElĘpatak 2, frecventată în special de către români.
Acest act sălbatic a provocat o reacĠie de respingere la fel de puternică
în toată presa românească.
În general, atât presa, cât úi opinia publică sunt ferm convinse că o
consecinĠă directă a călătoriei regelui în Rusia va fi reducerea presiunilor la care
sunt supuúi românii din Transilvania. Aceste convingeri sunt împărtăúite, în
parte, úi de cercurile diplomatice. Astfel, convocarea recentă la Pesta de către
contele Goáuchowski a Trimisului austro-ungar de aici, Baronul Aehrenthal,
este explicată prin intenĠia Guvernului maghiar de a atenua întrucâtva efectele
aplicării în Transilvania a noii legi a instrucĠiunii publice, îndreptată, în special,

împotriva românilor.
De asemenea, după călătoria regelui, au revenit, cu forĠe noi, interpre-
tările privind vizitarea de către împăratul german a regelui Carol, în drumul de
întoarcere de la Constantinopol. Cu toate că guvernul úi trimisul german resping
cu vehemenĠă această útire, totuúi, potrivit convingerii generale, împăratul
Wilhelm ar trebui să vină neapărat, pentru a atenua din importanĠa călătoriei la
Sankt-Petersburg [a regelui Carol].
În încheiere, consider că este de datoria mea de a mai spune că Guvernul
german a manifestat un interes mare pentru călătorie, iar trimisul german de aici,
contele Bray3, a primit de două ori de la Berlin mustrări ferme pentru faptul că a
trimis informări întârziate úi incomplete privitoare la călătoria regelui în Rusia.
1
FacĠiune a Partidului NaĠional Liberal, în frunte cu Petre S. Aurelian, prim-ministru al
României în perioada noiembrie 1896 – martie 1897.
2
Vâlcele. Sat în fostul comitat Trei Scaune. În prezent în judeĠul Covasna, România.
3
Conte Hippolyt von Bray-Steinburg. Trimis al Germaniei la Bucureúti între octombrie
1897 úi octombrie 1899 (Biographisches Handbuch des deutschen Auswärtigen Dienstes, 1871-1945,
Band 1, A-F, Bearbeiter Johannes Hürter u.a., Paderborn, 2000, p. 269-270).
84
Ȼɭɯɚɪɟɫɬ, 9 ɚɜɝɭɫɬɚ 1898 ɝ., ʋ 44. Ƚɢɪɫ – ɋɨɦɨɜɭ
ȿɝɨ ȼɵɫɨɤɨɪɨɞɢɸ, Ⱥ. ɋ. ɋɨɦɨɜɭ
Ɇɢɥɨɫɬɢɜɵɣ ɝɨɫɭɞɚɪɶ Ⱥɥɟɤɫɚɧɞɪ ɋɟɪɝɟɟɜɢɱ,

ɋɨ ɜɪɟɦɟɧɢ ɨɬɴɟɡɞɚ ɤɨɪɨɥɹ Ʉɚɪɥɚ ɜ Ɋɨɫɫɢɸ ɢ ɩɨɧɵɧɟ ɡɞɟɲɧɟɟ
ɨɛɳɟɫɬɜɟɧɧɨɟ ɦɧɟɧɢɟ ɛɵɥɨ ɡɚɧɹɬɨ ɟɞɜɚ ɥɢ ɧɟ ɢɫɤɥɸɱɢɬɟɥɶɧɨ ɬɨɥɤɚɦɢ ɨ
ɡɧɚɱɟɧɢɢ ɩɨɟɡɞɤɢ ȿɝɨ ȼɟɥɢɱɟɫɬɜɚ ɜɨɨɛɳɟ, ɚ ɜ ɱɚɫɬɧɨɫɬɢ, ɨ ɩɨɱɟɫɬɹɯ, ɤɨɢ
ɟɦɭ ɛɵɥɢ ɨɤɚɡɚɧɵ, ɢ ɨ ɪɚɡɥɢɱɧɵɯ ɷɩɢɡɨɞɚɯ ɟɝɨ ɩɪɟɛɵɜɚɧɢɹ ɜ ɉɟɬɟɪɝɨɮɟ,
Ɇɨɫɤɜɟ ɢ Ʉɢɟɜɟ.
Ʉɪɚɬɤɢɣ ɫɜɨɞ ɜɫɟɝɨ ɭɫɥɵɲɚɧɧɨɝɨ ɦɧɨɸ ɢ ɡɚɫɥɭɠɢɜɚɸɳɟɝɨ
ɧɟɤɨɬɨɪɨɝɨ ɜɧɢɦɚɧɢɹ ɫɱɢɬɚɸ ɞɨɥɝɨɦ ɩɪɟɞɫɬɚɜɢɬɶ ɢɦɩɟɪɚɬɨɪɫɤɨɣ ɦɢɫɫɢɢ.
ȼ ɫɭɠɞɟɧɢɹɯ ɥɢɰ, ɩɪɢɱɢɫɥɹɸɳɢɯ ɫɟɛɹ ɤ ɤɨɧɫɟɪɜɚɬɨɪɚɦ ɢ ɜ
ɧɚɫɬɨɹɳɟɟ ɜɪɟɦɹ ɜɫɟɰɟɥɨ ɩɨɝɥɨɳɺɧɧɵɯ ɛɨɪɶɛɨɣ ɫ Ɇɢɧɢɫɬɟɪɫɬɜɨɦ
ɋɬɭɪɞɡɵ, ɧɟɥɶɡɹ ɧɟ ɡɚɦɟɬɢɬɶ, ɩɪɟɠɞɟ ɜɫɟɝɨ, ɤɪɨɦɟ ɭɫɢɥɟɧɢɹ ɡɥɨɛɵ ɩɪɨɬɢɜ
ɩɨɫɥɟɞɧɟɝɨ, ɞɨɫɚɞɵ ɧɚ ɩɪɢɫɭɬɫɬɜɢɟ ɥɢɛɟɪɚɥɨɜ ɭ ɜɥɚɫɬɢ ɤɚɤ ɪɚɡ ɜ ɬɚɤɭɸ
ɩɨɪɭ, ɤɨɝɞɚ ɩɨɫɟɳɟɧɢɟ ɤɨɪɨɥɺɦ Ʉɚɪɥɨɦ ɢɦɩɟɪɚɬɨɪɫɤɨɝɨ ɞɜɨɪɚ ɢ

ɨɤɚɡɚɧɧɵɣ ɟɦɭ ɩɪɢɺɦ ɞɨɥɠɧɵ, ɩɨ ɦɧɟɧɢɸ ɤɨɧɫɟɪɜɚɬɨɪɨɜ, ɜɧɟɫɬɢ ɧɨɜɵɣ
ɜɥɢɹɬɟɥɶɧɵɣ ɮɚɤɬɨɪ ɜ ɨɬɧɨɲɟɧɢɹ ɪɭɦɵɧɫɤɨɝɨ ɝɨɫɭɞɚɪɫɬɜɚ ɤ Ɋɨɫɫɢɢ. ɇɨ
ɜɦɟɫɬɟ ɫ ɬɟɦ ɨ ɩɨɫɥɟɞɫɬɜɢɹɯ ɫɨɫɬɨɹɜɲɟɝɨɫɹ ɨɮɢɰɢɚɥɶɧɨɝɨ ɫɛɥɢɠɟɧɢɹ
ɪɨɫɫɢɣɫɤɨɝɨ ɫɚɦɨɞɟɪɠɰɚ ɫ ɪɭɦɵɧɫɤɢɦ ɦɨɧɚɪɯɨɦ ɤɨɧɫɟɪɜɚɬɨɪɵ
ɨɬɡɵɜɚɸɬɫɹ ɜɨɨɛɳɟ ɫɞɟɪɠɚɧɧɨ, ɯɨɬɹ ɢ ɩɪɨɞɨɥɠɚɸɬ ɭɬɜɟɪɠɞɚɬɶ, ɜɨɩɪɟɤɢ
ɞɟɣɫɬɜɢɬɟɥɶɧɨɫɬɢ ɢ ɪɚɞɢ ɭɞɟɪɠɚɧɢɹ ɜ ɫɢɥɟ ɩɨɪɨɸ ɜɵɝɨɞɧɨɣ ɞɥɹ ɧɢɯ
ɥɟɝɟɧɞɵ, ɱɬɨ ɨɧɢ ɜɫɟɝɞɚ ɞɨɛɢɜɚɥɢɫɶ ɬɚɤɨɝɨ ɫɛɥɢɠɟɧɢɹ; ɩɥɨɞɚɦɢ ɢɯ ɭɫɢɥɢɣ
ɜɨɫɩɨɥɶɡɨɜɚɥɢɫɶ ɧɵɧɟ ɤɨɥɥɟɤɬɢɜɢɫɬɵ, ɨɫɬɚɸɳɢɟɫɹ ɛɭɞɬɨ ɛɵ ɜ ɞɭɲɟ
ɧɟɧɚɜɢɫɬɧɢɤɚɦɢ Ɋɨɫɫɢɢ. Ʉɪɨɦɟ ɬɨɝɨ, ɜɟɪɧɵɟ ɪɚɡ [ɢ] ɧɚɜɫɟɝɞɚ
ɭɫɬɚɧɨɜɥɟɧɧɨɦɭ ɢɦɢ ɨɛɪɚɡɭ ɞɟɣɫɬɜɢɣ, ɤɨɝɞɚ ɨɧɢ ɜ ɨɩɩɨɡɢɰɢɢ,
ɤɨɧɫɟɪɜɚɬɨɪɵ, ɜ ɨɡɥɨɛɥɟɧɢɢ ɧɚ ɧɵɧɟɲɧɟɝɨ ɦɢɧɢɫɬɪɚ-ɩɪɟɡɢɞɟɧɬɚ, ɧɟ ɳɚɞɹɬ
ɜ ɫɜɨɢɯ ɨɬɡɵɜɚɯ ɢ ɫɚɦɨɝɨ ɤɨɪɨɥɹ Ʉɚɪɥɚ, ɭɬɜɟɪɠɞɚɹ, ɱɬɨ, ɥɢɲɶ ɪɚɞɢ
ɧɚɝɥɹɞɧɨɝɨ ɞɨɤɚɡɚɬɟɥɶɫɬɜɚ ɫɜɨɟɝɨ ɜɫɟɦɨɝɭɳɟɫɬɜɚ ɜ ɫɬɪɚɧɟ ɢ ɫɥɟɞɭɹ
ɩɪɢɧɹɬɨɣ ɢɦ ɫɢɫɬɟɦɟ ɨɛɟɡɥɢɱɟɧɢɹ ɪɭɦɵɧɫɤɢɯ ɝɨɫɭɞɚɪɫɬɜɟɧɧɵɯ ɞɟɹɬɟɥɟɣ
ɜɫɟɯ ɩɨɥɢɬɢɱɟɫɤɢɯ ɩɚɪɬɢɣ, ɨɧ ɜɡɹɥ ɫ ɫɨɛɨɸ ɜ ɉɟɬɟɪɛɭɪɝ ɋɬɭɪɞɡɭ, ɞɨɫɟɥɟ
ɝɪɨɦɤɨ ɩɪɢɱɢɫɥɹɜɲɟɝɨ ɫɟɛɹ ɤ ɧɟɧɚɜɢɫɬɧɢɤɚɦ Ɋɨɫɫɢɢ.
Ʌɢɛɟɪɚɥɵ, ɩɪɨɧɢɤɧɭɬɵɟ, ɛɥɚɝɨɞɚɪɹ ɧɚɯɨɠɞɟɧɢɸ ɭ ɜɥɚɫɬɢ,
ɛɥɚɝɨɞɭɲɧɵɦ ɫɩɨɤɨɣɫɬɜɢɟɦ ɢ ɧɟɨɛɯɨɞɢɦɨɫɬɶɸ ɫɥɟɞɨɜɚɬɶ ɬɨɧɭ ɪɟɱɟɣ
ɤɨɪɨɥɹ Ʉɚɪɥɚ ɜ ɟɝɨ ɨɬɡɵɜɚɯ ɨ ɫɨɜɟɪɲɺɧɧɨɣ ɩɨɟɡɞɤɟ, ɫɨɛɥɸɞɚɸɬ
[ɧɟɨɛɵɱɧɭɸ]1 ɩɪɨɬɢɜ ɤɨɧɫɟɪɜɚɬɨɪɨɜ ɫɞɟɪɠɚɧɧɨɫɬɶ ɜ ɜɵɪɚɠɟɧɢɢ
ɭɞɨɜɨɥɶɫɬɜɢɹ ɩɨ ɩɨɜɨɞɭ ɷɬɨɝɨ ɫɨɛɵɬɢɹ, ɫɜɹɡɵɜɚɹ ɫ ɩɨɫɥɟɞɧɢɦ ɭɤɪɟɩɥɟɧɢɟ
ɫɨɡɞɚɧɧɨɝɨ ɜ ɫɬɪɚɧɟ ɩɨɪɹɞɤɚ ɜɟɳɟɣ, ɫɟɛɟ ɩɪɢɩɢɫɵɜɚɹ ɡɚɫɥɭɝɭ ɧɚɫɬɭɩɚɸɳɟɝɨ
ɩɟɪɟɜɨɪɨɬɚ ɤ ɥɭɱɲɟɦɭ ɜ ɨɬɧɨɲɟɧɢɹɯ Ɋɭɦɵɧɢɢ ɤ Ɋɨɫɫɢɢ ɢ ɧɟ ɛɟɡ ɟɯɢɞɫɬɜɚ
ɭɩɪɟɤɚɹ ɤɨɧɫɟɪɜɚɬɨɪɨɜ ɜ ɬɨɦ, ɱɬɨ ɜ ɬɟɱɟɧɢɟ ɧɟɞɚɜɧɟɝɨ ɢ ɞɨɜɨɥɶɧɨ
ɩɪɨɞɨɥɠɢɬɟɥɶɧɨɝɨ ɩɪɟɛɵɜɚɧɢɹ ɭ ɜɥɚɫɬɢ ɨɧɢ ɭɩɭɫɬɢɥɢ ɛɥɚɝɨɩɪɢɹɬɧɵɣ
ɫɥɭɱɚɣ ɞɨɤɚɡɚɬɶ ɫɜɨɺ ɪɭɫɨɮɢɥɶɫɬɜɨ ɢɥɢ, ɩɨ ɤɪɚɣɧɟɣ ɦɟɪɟ, ɩɪɨɹɜɢɬɶ ɯɨɬɹ
ɛɵ ɦɚɥɟɣɲɟɟ ɠɟɥɚɧɢɟ ɫɛɥɢɡɢɬɶɫɹ ɧɚ ɞɟɥɟ ɫ ɪɨɫɫɢɣɫɤɨɣ ɞɟɪɠɚɜɨɣ.
Ɉ ɠɭɧɢɦɢɫɬɚɯ ɦɧɨɝɨɝɨ ɫɤɚɡɚɬɶ ɧɟ ɩɪɢɯɨɞɢɬɫɹ; ɨɬɡɵɜɵ ɢɯ
ɫɞɟɪɠɚɧɧɟɟ ɜɫɟɯ ɩɪɨɱɢɯ, ɢ ɷɬɨ ɩɨɧɹɬɧɨ, ɬɚɤ ɤɚɤ ɜɨɠɚɤ ɷɬɨɣ ɧɟɛɨɥɶɲɨɣ
ɩɨɥɢɬɢɱɟɫɤɨɣ ɝɪɭɩɩɵ, Ʉɚɪɩ, ɞɢɤɬɚɬɨɪɫɤɢ ɜ ɧɟɣ ɪɚɫɩɨɪɹɠɚɸɳɢɣɫɹ, ɜɫɟɝɞɚ
ɛɵɥ ɨɬɤɪɵɬɵɦ ɢ ɭɛɟɠɞɺɧɧɵɦ ɫɬɨɪɨɧɧɢɤɨɦ ɬɟɫɧɨɝɨ ɫɛɥɢɠɟɧɢɹ ɫ Ⱥɜɫɬɪɢɟɣ
ɢ ɧɟɨɞɧɨɤɪɚɬɧɨ ɜɵɫɤɚɡɵɜɚɥ ɫɜɨɺ ɭɛɟɠɞɟɧɢɟ, ɩɪɢɦɟɧɹɹ ɟɝɨ ɜ ɫɜɨɺ ɜɪɟɦɹ ɜ
ɛɵɬɧɨɫɬɶ ɭ ɜɥɚɫɬɢ ɢ ɤ ɞɟɥɭ, ɱɬɨ ɭ Ɋɭɦɵɧɢɢ ɫ Ɋɨɫɫɢɟɣ ɧɢɤɨɝɞɚ ɢ ɧɢɱɟɝɨ
ɨɛɳɟɝɨ ɛɵɬɶ ɧɟ ɦɨɠɟɬ.
Ɉ ɬɨɦ, ɤɚɤ ɨɬɧɨɫɢɬɫɹ ɤ ɫɨɜɟɪɲɺɧɧɨɣ ɤɨɪɨɥɺɦ Ʉɚɪɥɨɦ ɩɨɟɡɞɤɟ
ɜɨɟɧɧɵɣ ɦɢɪ, ɫɨɫɬɚɜɢɬɶ ɫɟɛɟ ɜɩɨɥɧɟ ɨɩɪɟɞɟɥɺɧɧɨɟ ɩɨɧɹɬɢɟ ɧɟɫɤɨɥɶɤɨ
ɬɪɭɞɧɨ ɡɚ ɨɬɫɭɬɫɬɜɢɟɦ ɜ ɬɨɦ ɦɢɪɟ ɫɬɪɨɣɧɨɫɬɢ ɫɭɠɞɟɧɢɣ ɨɛ ɨɬɧɨɲɟɧɢɹɯ ɤ
ɦɨɧɚɪɯɭ ɤɚɤ ɜɟɪɯɨɜɧɨɦɭ ɧɚɱɚɥɶɧɢɤɭ ɜɨɣɫɤɚ.
ȼɵɫɲɟɟ ɨɮɢɰɟɪɫɬɜɨ, ɜɨɫɩɢɬɚɧɧɨɟ ɡɚ ɝɪɚɧɢɰɟɣ ɢ ɩɨɥɭɱɢɜɲɟɟ
ɫɩɟɰɢɚɥɶɧɨɟ ɨɛɪɚɡɨɜɚɧɢɟ ɜ ɜɨɟɧɧɵɯ ɲɤɨɥɚɯ Ƚɟɪɦɚɧɢɢ, Ⱥɜɫɬɪɢɢ, Ɏɪɚɧɰɢɢ
ɢ ɂɬɚɥɢɢ, ɧɨɫɢɬ ɨɬɩɟɱɚɬɨɤ ɧɟɤɨɬɨɪɨɝɨ ɤɨɫɦɨɩɨɥɢɬɢɡɦɚ, ɞɚ ɢ, ɩɨɦɢɦɨ
ɷɬɨɝɨ, ɭɠɟ ɩɪɢɧɚɞɥɟɠɢɬ ɤ ɬɨɣ ɢɥɢ ɞɪɭɝɨɣ ɩɨɥɢɬɢɱɟɫɤɨɣ ɩɚɪɬɢɢ; ɧɢɡɲɢɟ
ɠɟ ɨɮɢɰɟɪɫɤɢɟ ɱɢɧɵ ɥɸɞɢ ɜɨɨɛɳɟ ɧɟ ɨɫɨɛɟɧɧɨ ɜɵɫɨɤɨɝɨ ɭɪɨɜɧɹ ɪɚɡɜɢɬɢɹ
ɢ ɜɨɫɩɢɬɚɧɢɹ. ɉɨɫɤɨɥɶɤɭ ɦɧɟ ɩɪɢɲɥɨɫɶ ɨɡɧɚɤɨɦɢɬɶɫɹ ɫ ɢɯ ɨɬɡɵɜɚɦɢ, ɹ ɧɟ

ɦɨɝ ɧɟ ɡɚɦɟɬɢɬɶ ɧɟɤɨɬɨɪɨɝɨ ɛɟɡɭɱɚɫɬɢɹ ɤ ɜɨɩɪɨɫɭ ɨ ɩɨɟɡɞɤɟ ɤɨɪɨɥɹ Ʉɚɪɥɚ
ɜ Ɋɨɫɫɢɸ. Ɍɚɤɨɟ ɪɚɜɧɨɞɭɲɢɟ ɫɬɚɧɨɜɢɬɫɹ ɩɨɧɹɬɧɵɦ, ɟɫɥɢ ɩɪɢɧɢɦɚɬɶ ɜ
ɫɨɨɛɪɚɠɟɧɢɟ, ɱɬɨ ɜ Ɋɭɦɵɧɢɢ ɜɨɟɧɧɚɹ ɫɥɭɠɛɚ ɹɜɥɹɟɬɫɹ ɞɥɹ ɥɢɰ ɫɪɟɞɧɢɯ
ɫɥɨɺɜ ɥɢɲɶ ɩɪɨɮɟɫɫɢɟɣ, ɩɪɢɬɨɦ ɯɨɪɨɲɨ ɨɩɥɚɱɢɜɚɟɦɨɣ, ɢ ɱɬɨ ɪɭɦɵɧɫɤɨɟ
ɨɮɢɰɟɪɫɬɜɨ, ɥɢɲɺɧɧɨɟ ɥɢɲɶ ɬɪɚɞɢɰɢɟɣ ɜɵɪɚɛɚɬɵɜɚɟɦɨɝɨ ɱɭɜɫɬɜɚ
ɢɫɤɪɟɧɧɟɣ ɩɪɢɜɹɡɚɧɧɨɫɬɢ ɤ ɰɚɪɫɬɜɭɸɳɟɦɭ ɞɨɦɭ, ɜɫɟɝɞɚ ɦɚɥɨ
ɢɧɬɟɪɟɫɨɜɚɥɨɫɶ ɬɟɦ, ɱɬɨ ɞɨ ɧɟɝɨ ɨɬɧɨɫɢɬɫɹ.
ɋɩɪɚɜɟɞɥɢɜɨɫɬɶ ɬɪɟɛɭɟɬ, ɨɞɧɚɤɨ, ɡɚɦɟɬɢɬɶ, ɱɬɨ ɧɟɤɨɬɨɪɵɟ ɢɡ
ɪɭɦɵɧɫɤɢɯ ɨɮɢɰɟɪɨɜ ɜɵɫɲɢɯ ɱɢɧɨɜ, ɩɪɟɢɦɭɳɟɫɬɜɟɧɧɨ ɢɡ ɬɟɯ, ɤɬɨ
ɭɱɚɫɬɜɨɜɚɥ ɜ ɬɭɪɟɰɤɨɦ ɩɨɯɨɞɟ 1877-78 ɝɨɞɚ, ɫ ɧɟɫɤɪɵɜɚɟɦɵɦ ɭɞɨɜɨɥɶɫɬɜɢɟɦ
ɨɬɡɵɜɚɸɬɫɹ ɨ ɜɨɟɧɧɵɯ ɬɨɪɠɟɫɬɜɚɯ, ɭɫɬɪɨɟɧɧɵɯ ɜ Ɋɨɫɫɢɢ ɜ ɱɟɫɬɶ ɤɨɪɨɥɹ
Ʉɚɪɥɚ, ɨɛ ɨɤɚɡɚɧɧɨɦ ȿɝɨ ȼɟɥɢɱɟɫɬɜɭ ɝɨɫɭɞɚɪɟɦ ɢɦɩɟɪɚɬɨɪɨɦ ɨɬɥɢɱɢɢ
ɩɨɠɚɥɨɜɚɧɢɟɦ ɟɦɭ ɩɨɥɤɚ ɢ ɜɨɨɛɳɟ ɨ ɜɨɫɫɬɚɧɨɜɥɟɧɢɢ ɢɡɜɟɫɬɧɨɣ ɫɜɹɡɢ
ɦɟɠɞɭ ɪɭɦɵɧɫɤɨɣ ɢ ɪɭɫɫɤɨɣ ɚɪɦɢɹɦɢ. Ɉɞɢɧ ɤɨɦɚɧɞɢɪ ɤɚɜɚɥɟɪɢɣɫɤɨɣ
ɛɪɢɝɚɞɵ, ɜɵɫɤɚɡɵɜɚɹ ɦɧɟ ɫɜɨɺ ɭɞɨɜɨɥɶɫɬɜɢɟ ɩɨ ɩɨɜɨɞɭ ɜɫɟɝɨ
ɩɪɨɢɫɲɟɞɲɟɝɨ, ɩɪɢɛɚɜɢɥ ɜ ɩɨɪɵɜɟ ɨɬɤɪɨɜɟɧɧɨɫɬɢ: «ɞɨɥɠɟɧ ɜɚɦ
ɩɪɢɡɧɚɬɶɫɹ, ɱɬɨ ɜ ɧɚɲɟɦ ɜɵɫɲɟɦ ɜɨɟɧɧɨɦ ɦɢɪɟ ɟɳɺ ɧɟɞɚɜɧɨ ɛɵɥɢ ɧɟɦɚɥɨ
ɨɡɚɛɨɱɟɧɵ ɜɨɩɪɨɫɨɦ ɨ ɩɨɜɟɞɟɧɢɢ ɜɨɣɫɤɚ ɧɚ ɫɥɭɱɚɣ ɨɠɢɞɚɜɲɟɝɨɫɹ, ɢ, ɤɚɤ
ɧɚɫ ɭɜɟɪɹɥɢ, ɧɟɢɡɛɟɠɧɨɝɨ ɫɬɨɥɤɧɨɜɟɧɢɹ ɫ Ɋɨɫɫɢɟɣ. ɇɚ ɨɮɢɰɟɪɫɬɜɨ ɦɵ
ɦɨɝɥɢ ɛɨɥɟɟ ɢɥɢ ɦɟɧɟɟ ɪɚɫɫɱɢɬɵɜɚɬɶ, ɧɨ ɧɚ ɫɨɥɞɚɬ ɧɚɞɟɠɞɚ ɛɵɥɚ ɩɥɨɯɚ;
ɧɚɦ ɛɵɥɨ ɩɨɥɨɠɢɬɟɥɶɧɨ ɢɡɜɟɫɬɧɨ, ɱɬɨ ɜ ɫɥɭɱɚɟ ɧɟɩɪɢɹɬɟɥɶɫɤɢɯ ɞɟɣɫɬɜɢɣ
ɩɪɨɬɢɜ ɪɭɫɫɤɢɯ ɨɧɢ ɝɨɬɨɜɢɥɢɫɶ ɞɟɡɟɪɬɢɪɨɜɚɬɶ ɦɚɫɫɚɦɢ».
Ɍɚɤɨɜɵ ɧɟɫɤɨɥɶɤɨ ɩɺɫɬɪɵɟ ɫɭɠɞɟɧɢɹ ɪɭɦɵɧ ɩɨ ɩɨɜɨɞɭ
ɫɨɜɟɪɲɺɧɧɨɝɨ ɤɨɪɨɥɺɦ Ʉɚɪɥɨɦ ɩɭɬɟɲɟɫɬɜɢɹ; ɧɨ ɜ ɨɰɟɧɤɟ ɡɧɚɱɟɧɢɹ ɷɬɨɣ
ɩɨɟɡɞɤɢ ɞɥɹ ɫɚɦɨɝɨ ɦɨɧɚɪɯɚ ɩɪɟɞɫɬɚɜɢɬɟɥɢ ɜɫɟɯ ɩɨɥɢɬɢɱɟɫɤɢɯ ɩɚɪɬɢɣ
ɜɫɟɯ ɫɥɨɺɜ ɨɛɳɟɫɬɜɚ ɫɯɨɞɹɬɫɹ ɫɨɜɟɪɲɟɧɧɨ. ȼɫɟ ɨɧɢ ɜ ɨɞɢɧ ɝɨɥɨɫ
ɭɬɜɟɪɠɞɚɸɬ, ɱɬɨ, ɨɫɜɨɛɨɞɹɫɶ ɨɬ ɬɹɝɨɬɢɜɲɟɣ ɟɝɨ ɧɟɤɨɬɨɪɨɣ ɫɞɟɪɠɚɧɧɨɫɬɢ ɜ
ɨɬɧɨɲɟɧɢɢ ɤ ɧɟɦɭ ɪɨɫɫɢɣɫɤɨɝɨ ɰɚɪɫɬɜɭɸɳɟɝɨ ɞɨɦɚ ɢ ɡɚɪɭɱɢɜɲɢɫɶ
ɛɥɚɝɨɜɨɥɟɧɢɟɦ ɝɨɫɭɞɚɪɹ ɢɦɩɟɪɚɬɨɪɚ, ɤɨɪɨɥɶ Ʉɚɪɥ ɟɳɺ ɛɨɥɟɟ ɭɤɪɟɩɢɥ
ɩɨɥɨɠɟɧɢɟ ɫɜɨɺ ɜ ɫɬɪɚɧɟ ɢ ɨɬɧɵɧɟ ɛɟɡ ɜɫɹɤɢɯ ɫɬɟɫɧɟɧɢɣ ɛɭɞɟɬ ɩɪɨɜɨɞɢɬɶ
ɫɜɨɸ ɥɢɱɧɭɸ ɩɨɥɢɬɢɤɭ ɧɚ ɛɥɚɝɨ ɪɭɦɵɧɫɤɨɝɨ ɧɚɪɨɞɚ, ɤɚɤ ɝɪɨɦɤɨ ɡɚɹɜɥɹɸɬ
ɩɪɢɜɟɪɠɟɧɰɵ ɩɚɪɬɢɢ, ɫɬɨɹɳɟɣ ɭ ɜɥɚɫɬɢ, ɢ ɤ ɨɤɨɧɱɚɬɟɥɶɧɨɦɭ ɨɛɟɡɥɢɱɟɧɢɸ
ɢ ɭɧɢɠɟɧɢɸ ɟɝɨ, ɤɚɤ ɭɬɜɟɪɠɞɚɟɬ ɨɩɩɨɡɢɰɢɹ.
Ʉ ɜɵɲɟɢɡɥɨɠɟɧɧɵɦ ɨɬɡɵɜɚɦ ɪɭɦɵɧɫɤɨɝɨ ɨɛɳɟɫɬɜɚ ɩɨɡɜɨɥɹɸ ɫɟɛɟ
ɩɪɟɞɫɬɚɜɢɬɶ ɫɨ ɫɜɨɟɣ ɫɬɨɪɨɧɵ ɧɢɠɟɫɥɟɞɭɸɳɢɟ ɫɨɨɛɪɚɠɟɧɢɹ, ɜɵɬɟɤɚɸɳɢɟ
ɢɡ ɞɨɥɝɨɥɟɬɧɢɯ ɧɚɞ ɧɢɦ ɧɚɛɥɸɞɟɧɢɣ.
Ⱦɥɹ ɥɢɰɚ, ɧɟɫɤɨɥɶɤɨ ɛɥɢɠɟ ɡɧɚɤɨɦɨɝɨ ɫ ɧɚɫɟɥɟɧɢɟɦ, ɫ ɥɸɞɶɦɢ,
ɩɪɢɱɢɫɥɹɸɳɢɦɢ ɫɟɛɹ ɤ ɩɨɥɢɬɢɱɟɫɤɢɦ ɩɚɪɬɢɹɦ ɬɨɝɨ ɢɥɢ ɞɪɭɝɨɝɨ ɨɬɬɟɧɤɚ,
ɧɟɜɨɥɶɧɨ ɹɜɥɹɟɬɫɹ ɫɨɦɧɟɧɢɟ ɜ ɢɫɤɪɟɧɧɨɫɬɢ ɫɭɠɞɟɧɢɣ ɪɭɦɵɧ ɜ ɞɚɧɧɨɦ
ɜɨɩɪɨɫɟ, ɤɚɤ ɢ ɜɫɟɯ ɨɬɡɵɜɨɜ ɢɯ ɨ ɜɚɠɧɟɣɲɢɯ ɦɨɦɟɧɬɚɯ ɢɯ ɝɨɫɭɞɚɪɫɬɜɟɧɧɨɣ
ɠɢɡɧɢ; ɱɭɜɫɬɜɚ, ɧɚ ɤɨɬɨɪɵɟ ɨɧɢ ɫɫɵɥɚɸɬɫɹ, ɢɥɢ ɜɨɜɫɟ ɧɟ ɫɭɳɟɫɬɜɭɸɬ, ɢɥɢ
ɤɪɚɣɧɟ ɩɨɜɟɪɯɧɨɫɬɧɵ. Ɂɚ ɨɬɫɭɬɫɬɜɢɟɦ ɭɫɬɨɣɱɢɜɨɣ ɧɪɚɜɫɬɜɟɧɧɨɣ ɨɫɧɨɜɵ ɢ
ɫɜɹɡɚɧɧɵɯ ɫ ɧɟɣ ɫɬɪɟɦɥɟɧɢɣ ɤ ɜɵɫɲɢɦ ɩɨɥɢɬɢɱɟɫɤɢɦ ɢɞɟɚɥɚɦ, ɪɭɦɵɧɫɤɚɹ
ɢɧɬɟɥɥɢɝɟɧɰɢɹ ɜɨɡɜɟɥɚ ɜ ɫɭɳɧɨɫɬɢ ɜ ɤɭɦɢɪ ɥɢɲɶ ɥɢɱɧɭɸ ɜɵɝɨɞɭ; ɩɨɝɨɧɹ

ɡɚ ɩɨɫɥɟɞɧɟɣ, ɜɨɲɟɞɲɚɹ ɜ ɩɥɨɬɶ ɢ ɤɪɨɜɶ ɩɨɥɢɬɢɤɭɸɳɢɯ ɪɭɦɵɧ – ɚ
ɩɨɥɢɬɢɤɨɣ ɡɚɧɢɦɚɸɬɫɹ ɜɫɟ, ɢɛɨ ɨɧɚ ɞɚɺɬ ɧɚɫɭɳɧɵɣ ɯɥɟɛ – ɜɧɨɫɢɬ ɩɨɷɬɨɦɭ
ɧɟɨɛɵɱɚɣɧɭɸ ɫɦɭɬɭ ɜ ɢɯ ɫɭɠɞɟɧɢɹ ɨ ɞɟɥɚɯ ɫɬɪɚɧɵ ɢ ɨ ɬɨɦ, ɱɬɨ ɞɨɥɠɧɨ
ɫɱɢɬɚɬɶɫɹ ɛɥɚɝɨɦ ɞɥɹ ɧɟɺ. ɉɨɥɢɬɢɱɟɫɤɢɯ ɩɚɪɬɢɣ ɫ ɹɫɧɨ ɭɫɬɚɧɨɜɥɟɧɧɵɦɢ ɢ
ɪɚɡɥɢɱɚɸɳɢɦɢɫɹ ɩɪɨɝɪɚɦɦɚɦɢ ɜɧɭɬɪɟɧɧɟɣ ɢɥɢ ɜɧɟɲɧɟɣ ɩɨɥɢɬɢɤɢ ɧɟɬ, ɚ
ɢɦɟɸɬɫɹ ɥɢɲɶ ɨɛɳɟɫɬɜɟɧɧɵɟ ɫɥɨɢ, ɧɟ ɢɫɱɟɡɧɭɜɲɢɟ, ɜɨɩɪɟɤɢ ɭɫɢɥɢɹɦ
ɞɟɦɨɤɪɚɬɢɡɚɰɢɢ, ɨɬɞɟɥɶɧɵɟ ɝɪɭɩɩɵ ɥɸɞɟɣ, ɛɨɪɸɳɢɟɫɹ ɢɡ-ɡɚ ɜɥɚɫɬɢ ɢ ɞɥɹ
ɞɨɫɬɢɠɟɧɢɹ ɟɺ ɧɟ ɨɫɬɚɧɚɜɥɢɜɚɸɳɢɟɫɹ, ɤɨɝɞɚ ɞɟɥɨ ɢɞɺɬ ɨ ɜɨɩɪɨɫɚɯ
ɜɧɟɲɧɟɣ ɩɨɥɢɬɢɤɢ, ɩɟɪɟɞ ɨɮɢɰɢɚɥɶɧɵɦ ɢɫɩɨɜɟɞɚɧɢɟɦ ɫɟɝɨɞɧɹ ɝɟɪɦɚɧɨ- ɢ
ɚɜɫɬɪɨɮɢɥɢɡɦɚ, ɡɚɜɬɪɚ ɪɭɫɨɮɢɥɢɡɦɚ ɢ ɬ. ɩ.
ɉɨɟɡɞɤɚ ɤɨɪɨɥɹ Ʉɚɪɥɚ ɜ Ɋɨɫɫɢɸ ɟɞɜɚ ɥɢ ɜɧɟɫɺɬ ɤɚɤɭɸ-ɥɢɛɨ
ɩɟɪɟɦɟɧɭ ɜ ɢɯ ɩɨɥɢɬɢɱɟɫɤɢɟ ɜɤɭɫɵ, ɢ ɜ ɞɭɲɟ ɨɧɢ ɨɫɬɚɧɭɬɫɹ
ɩɪɢɜɟɪɠɟɧɰɚɦɢ ɡɚɩɚɞɧɵɯ ɨɛɵɱɚɟɜ, ɭɫɜɨɟɧɧɵɯ, ɯɨɬɹ ɢ ɩɨɜɟɪɯɧɨɫɬɧɨ, ɚ
ɱɚɫɬɨ ɢ ɥɨɠɧɨ, ɛɥɚɝɨɞɚɪɹ ɫɜɨɣɫɬɜɚɦ ɫɜɨɟɝɨ ɯɚɪɚɤɬɟɪɚ, ɧɨ ɧɚɜɫɟɝɞɚ; ɟɞɜɚ ɥɢ
ɨɧɢ ɢɡɦɟɧɹɬ, ɩɨɷɬɨɦɭ, ɫɜɨɢ ɨɬɧɨɲɟɧɢɹ ɤ Ɋɨɫɫɢɢ.
ȼ ɞɚɧɧɨɦ ɫɥɭɱɚɟ ɞɥɹ ɧɚɫ, ɤɚɤ ɫɦɟɸ ɞɭɦɚɬɶ, ɢɦɟɟɬ ɪɟɲɚɸɳɟɟ
ɡɧɚɱɟɧɢɟ ɨɬɡɵɜ ɫɚɦɨɝɨ ɤɨɪɨɥɹ Ʉɚɪɥɚ, ɢɛɨ ɨɧ ɨɞɢɧ ɦɨɠɟɬ ɜɥɚɫɬɧɨɣ ɪɭɤɨɣ
ɢɡɦɟɧɢɬɶ ɩɨɜɟɞɟɧɢɟ ɩɨ ɨɬɧɨɲɟɧɢɸ ɤ ɧɚɦ ɪɭɦɵɧɫɤɢɯ ɩɪɚɜɢɬɟɥɟɣ, ɤ ɤɚɤɨɣ
ɛɵ ɩɨɥɢɬɢɱɟɫɤɨɣ ɩɚɪɬɢɢ ɨɧɢ ɧɟ ɩɪɢɧɚɞɥɟɠɚɥɢ. ɂɡ ɨɬɡɵɜɨɜ ɠɟ, ɤɨɬɨɪɵɟ
ɦɧɟ ɞɨɜɟɥɨɫɶ ɭɫɥɵɲɚɬɶ ɧɟɩɨɫɪɟɞɫɬɜɟɧɧɨ ɨɬ ȿɝɨ ȼɟɥɢɱɟɫɬɜɚ, ɤɚɤ ɜ
Ȼɭɪɞɭɠɟɧɚɯ, ɬɚɤ ɢ ɡɚɬɟɦ ɜ ɋɢɧɚɟ, ɨɬɡɵɜɨɜ, ɩɪɢ ɤɨɬɨɪɵɯ ɤɨɪɨɥɶ, ɜɫɟɝɞɚ
ɤɪɚɣɧɟ ɫɞɟɪɠɚɧɧɵɣ, ɫ ɧɟɨɛɵɱɧɨɣ ɠɢɜɨɫɬɶɸ ɩɟɪɟɞɚɜɚɥ ɜɵɧɟɫɟɧɧɵɟ ɢɦ ɡɚ
ɜɪɟɦɹ ɟɝɨ ɩɭɬɟɲɟɫɬɜɢɹ ɢ ɨɤɚɡɚɧɧɨɝɨ ɟɦɭ ɩɪɢɺɦɚ ɜɩɟɱɚɬɥɟɧɢɹ, ɫ ɜɢɞɢɦɵɦ
ɭɞɨɜɨɥɶɫɬɜɢɟɦ ɩɟɪɟɛɢɪɚɹ ɜ ɩɚɦɹɬɢ ɦɧɨɝɢɟ ɩɨɞɪɨɛɧɨɫɬɢ ɫɜɨɟɝɨ
ɩɪɟɛɵɜɚɧɢɹ ɩɪɢ ɪɨɫɫɢɣɫɤɨɦ ɞɜɨɪɟ, ɧɟɥɶɡɹ ɧɟ ɩɪɢɣɬɢ ɤ ɡɚɤɥɸɱɟɧɢɸ, ɱɬɨ
ȿɝɨ ȼɟɥɢɱɟɫɬɜɨ ɩɪɨɧɢɤɧɭɬ ɧɟ ɬɨɥɶɤɨ ɛɥɚɝɨɞɚɪɧɨɫɬɶɸ ɤ ɝɨɫɭɞɚɪɸ
ɢɦɩɟɪɚɬɨɪɭ ɡɚ ɨɤɚɡɚɧɧɵɟ ɟɦɭ ɩɨɱɟɫɬɢ, ɧɨ ɢ ɫɨɡɧɚɧɢɟɦ ɜɫɟɣ ɜɚɠɧɨɫɬɢ ɞɥɹ
ɧɟɝɨ ɛɥɚɝɨɜɨɥɟɧɢɹ ɪɭɫɫɤɨɝɨ ɦɨɧɚɪɯɚ.
Ȼɥɢɠɚɣɲɟɟ ɛɭɞɭɳɟɟ ɞɨɫɬɚɜɢɬ, ɤɨɧɟɱɧɨ, ɤɨɪɨɥɸ Ʉɚɪɥɭ, ɮɚɤɬɢɱɟɫɤɢ
ɩɨɥɧɨɜɥɚɫɬɧɨɦɭ ɯɨɡɹɢɧɭ ɫɬɪɚɧɵ, [ɜɨɡɦɨɠɧɨɫɬɶ] ɞɨɤɚɡɚɬɶ ɫɜɨɸ
ɩɪɢɡɧɚɬɟɥɶɧɨɫɬɶ ɧɚ ɞɟɥɟ; ɧɨ ɭɠɟ ɢ ɬɟɩɟɪɶ ɧɟɬ ɨɫɧɨɜɚɧɢɣ ɫɨɦɧɟɜɚɬɶɫɹ ɜ
ɬɨɦ, ɱɬɨɛɵ ɨɧ ɧɟ ɩɪɢɥɨɠɢɥ ɢɫɤɪɟɧɧɢɯ ɭɫɢɥɢɣ ɤ ɭɫɬɪɚɧɟɧɢɸ ɦɧɨɝɢɯ
ɲɟɪɨɯɨɜɚɬɨɫɬɟɣ, ɧɚɤɨɩɢɜɲɢɯɫɹ ɜ ɫɧɨɲɟɧɢɹɯ ɟɝɨ ɦɨɧɚɪɯɢɢ ɫ ɞɟɪɠɚɜɨɣ,
ɪɚɫɩɨɥɨɠɟɧɢɟ ɤɨɬɨɪɨɣ ɹɜɥɹɟɬɫɹ ɟɞɜɚ ɥɢ ɧɟ ɜɟɪɧɟɣɲɢɦ ɡɚɥɨɝɨɦ ɩɪɨɱɧɨɝɨ
ɩɪɟɭɫɩɟɹɧɢɹ ɢ ɞɟɣɫɬɜɢɬɟɥɶɧɨɣ ɫɚɦɨɫɬɨɹɬɟɥɶɧɨɫɬɢ ɦɨɥɨɞɨɝɨ ɪɭɦɵɧɫɤɨɝɨ
ɝɨɫɭɞɚɪɫɬɜɚ.
ɉɨɤɨɪɧɟɣɲɟ ɩɪɨɲɭ ȼɚɫ, ɦɢɥɨɫɬɢɜɵɣ ɝɨɫɭɞɚɪɶ, ɩɪɢɧɹɬɶ ɭɜɟɪɟɧɢɟ ɜ
ɨɬɥɢɱɧɨɦ ɦɨɺɦ ɩɨɱɬɟɧɢɢ ɢ ɫɨɜɟɪɲɟɧɧɨɣ ɩɪɟɞɚɧɧɨɫɬɢ. Ⱥ. Ƚɢɪɫ.
1
ɑɚɫɬɢɱɧɨ ɫɬɺɪɬɨɟ ɫɥɨɜɨ.
Bucureúti, 9 august 1898, nr.44. Giers către Somov
ExcelenĠei Sale, A.S. Somov
Stimate Domnule Alexandr Sergheevici,

Din clipa plecării regelui Carol în Rusia úi până în prezent, opinia
publică de aici a fost ocupată aproape exclusiv de interpretările fără sfârúit
privind importanĠa călătoriei MajestăĠii Sale, în general, de onorurile care i-au
fost acordate úi, în particular, de diferitele episoade ale aflării sale la Peterhof,
Moscova úi Kiev.
Consider că este de datoria mea de a pune la dispoziĠia misiunii imperiale
o scurtă prezentare a celor auzite de mine, lucruri care merită o oarecare atenĠie.
În aprecierile persoanelor care se consideră conservatori, prinúi în
prezent în totalitate în lupta împotriva Guvernului Sturdza, nu poate trece
neobservat, în primul rând, alături de amplificarea furiei împotriva acestuia din
urmă, regretul pentru aflarea liberalilor la putere, chiar în aceste timpuri, în care
vizita regelui Carol la curtea imperială úi primirea oferită acestuia ar trebui să
introducă, din punctul de vedere al conservatorilor, un nou factor de influenĠă în
atitudinea statului român faĠă de Rusia. Totodată însă, în legătură cu urmările
apropierii oficiale care a avut loc între autocratul rus úi monarhul român,
conservatorii se pronunĠă în general cu reĠinere, cu toate că mai continuă să
susĠină, contrar evidenĠelor úi pentru întreĠinerea unei legende convenabile lor
uneori, potrivit căreia ei úi-ar fi dorit mereu o astfel de apropiere, că de roadele
eforturilor lor s-au folosit în prezent colectiviútii, care ar rămâne în suflet
potrivnici Rusiei. În afară de aceasta, fideli o dată [úi] pentru totdeauna modului
lor de acĠiune în timpul în care se află în opoziĠie, conservatorii, în furia faĠă de
actualul preúedinte al Consiliului de Miniútri, nu îl menajează în comentariile
lor nici pe regele Carol, afirmând că acesta, doar pentru a demonstra limpede
atotputernicia sa în Ġară úi urmând sistemul său de depersonalizare a oamenilor
de stat români din toate partidele politice, l-a luat cu sine la Sankt-Petersburg úi
pe Sturdza, care s-a afiúat până atunci, cu voce tare, printre persoanele care
urăsc Rusia.
Liberalii, pătrunúi, graĠie aflării la putere, de un calm blând úi de nevoia
de a urma tonul discursurilor regelui Carol privitoare la călătorie, dau dovadă de
o [neobiúnuită]1 reĠinere faĠă de conservatori în exprimarea satisfacĠiei în
legătură cu acest eveniment, legându-l de starea de lucruri creată în Ġară úi
atribuindu-úi lor înúiúi meritul pentru anunĠata schimbare în bine în relaĠiile
României cu Rusia úi, nu fără maliĠiozitate, reproúându-le conservatorilor faptul
că, în timpul recentei úi prelungitei lor aflări la putere, au ratat úansa favorabilă
de a-úi demonstra rusofilismul, sau, în orice caz, pentru a sugera un interes cât
de mic pentru apropierea de statul rus.
Despre junimiúti nu este nevoie de a spune prea multe; atitudinea lor

este cea mai rezervată, iar acest lucru este de înĠeles, deoarece conducătorul
acestui mic grup politic, Carp, care îl conduce în stil dictatorial, a fost
dintotdeauna un susĠinător deschis úi convins al apropierii strânse de Austria úi
úi-a exprimat de nenumărate ori convingerea, punând-o în practică la timpul
său, în perioada în care s-a aflat la putere, considerând că România nu a avut
niciodată úi nici nu poate să aibă ceva în comun cu Rusia.
Cât priveúte atitudinea cercurilor militare faĠă de călătoria efectuată de
către regele Carol, este destul de dificil de a formula o opinie clară, din cauza
lipsei în aceste cercuri a unei armonii a judecăĠilor privind atitudinea faĠă de
monarh, în calitatea acestuia de comandant suprem al armatei.
OfiĠerimea superioară, educată peste hotare úi cu studii de specialitate la
úcolile militare din Germania, Austria, FranĠa úi Italia, poartă amprenta unui
anumit cosmopolitism úi, în afară de aceasta, este deja divizată între diverse
partide politice; cât priveúte gradele ofiĠereúti inferioare, acestea sunt
reprezentate de persoane cu un nivel nu foarte ridicat de dezvoltare úi educaĠie.
Deoarece am avut ocazia să le cunosc impresiile, nu pot să nu observ o oarecare
indiferenĠă în chestiunea călătoriei regelui Carol în Rusia. O astfel de
indiferenĠă devine de înĠeles dacă avem în vedere faptul că, în România, pentru
persoanele din clasele mijlocii, serviciul militar reprezintă doar o simplă
profesie, foarte bine plătită, de altfel, úi că ofiĠerimea română, lipsită de
sentimentul unei legături strânse cu Casa Domnitoare, dezvoltat de tradiĠie, s-a
interesat dintotdeauna puĠin de aspecte privitoare la aceasta.
Trebuie recunoscut totuúi faptul că unii dintre ofiĠerii români cu grade
superioare, în special dintre aceia care au participat la campania turcească din
1877-78, vorbesc cu o nedisimulată satisfacĠie despre ceremoniile militare
organizate în Rusia în onoarea regelui Carol, despre distincĠia acordată
MajestăĠii Sale de către împărat, prin oferirea úefiei regimentului úi, în general,
despre restabilirea legăturii de glorie dintre armatele română úi rusă. Într-un
puseu de sinceritate, arătându-mi satisfacĠia pentru cele întâmplate, un
comandant al unui detaúament de cavalerie a adăugat următoarele: „trebuie să
recunosc că în cercurile noastre militare superioare existau până recent temeri în
legătură cu comportamentul armatei în cazul unei aúteptate, sau, aúa cum eram
asiguraĠi, inevitabile confruntări cu Rusia. Pe ofiĠeri ne puteam baza într-o
măsură mai mare sau mai mică, în timp ce în cazul soldaĠilor aúteptările erau
sumbre; noi cunoúteam foarte bine faptul că, în cazul unor acĠiuni de luptă
împotriva ruúilor, aceútia intenĠionau să dezerteze în masă”.
Acestea sunt câteva opinii disparate ale românilor, relative la călătoria
regelui Carol; cât priveúte aprecierea importanĠei acestei călătorii pentru
persoana monarhului, punctele de vedere ale reprezentanĠilor tuturor partidelor,
ale tuturor păturilor societăĠii, sunt în totalitate identice. Toată lumea afirmă la
unison că, eliberându-se de disconfortul creat de atitudinea distantă faĠă de
domnia sa a Casei Imperiale Ruse úi asigurându-se de bunăvoinĠa împăratului,
regele Carol úi-a consolidat úi mai mult poziĠia în Ġară úi că va promova de acum
înainte fără nici o reĠinere politica sa personală, spre binele poporului român,
aúa cum susĠin vocal simpatizanĠii partidului aflat la putere, sau spre deperso-
nificarea definitivă úi umilirea acestuia, aúa cum afirmă opoziĠia.
În completare la reacĠiile societăĠii româneúti, îmi permit să expun în
continuare reflecĠiile mele personale, aúa cum rezultă acestea din observările de
pe parcursul mai multor ani.
Pentru o persoană care cunoaúte din aproape populaĠia, oamenii care se
consideră parte a partidelor politice de o orientare sau alta, este permisă îndoiala
legată de sinceritatea opiniilor exprimate de români în această chestiune
punctuală, la fel ca úi faĠă de toate opiniile legate de momentele de referinĠă din
viaĠa lor statală; sentimentele la care fac ei trimitere nu există în general sau
sunt foarte superficiale. În lipsa unui fundament moral stabil, care să influenĠeze
úi aspiraĠiile lor la idealuri politice superioare, intelighenĠia românească a
ridicat, în esenĠă, pe post de idol doar câútigul personal; goana după acesta,
intrată în trupul úi sângele românilor care fac politică – iar de politică se ocupă
toĠi, deoarece aceasta oferă pâinea cea de toate zilele – induce o stare
neobiúnuită de confuzie în raĠionamentele lor privind treburile Ġării úi privind
ceea ce trebuie să fie considerat bunăstare pentru Ġară. Nu există partide politice
cu programe de politică internă úi externă bazate pe principii clare, ci doar
straturi sociale, care nu au dispărut, în pofida eforturilor de democratizare, doar
grupuri de oameni care luptă pentru putere úi care, pentru obĠinerea acesteia, nu
se opresc de la confesări oficiale nici atunci când sunt avute în vedere chestiuni
de politică externă, azi în versiunea germanofilismului úi austrofilismului, iar
mâine în cea a rusofilismului ú.a.m.d.
Călătoria regelui Carol în Rusia nu are cum să aducă vreo modificare a
preferinĠelor lor politice, iar în suflet ei vor rămâne adepĠi ai obiceiurilor
occidentale, pe care úi le-au însuúit pentru totdeauna, fie doar úi superficial, iar
deseori úi fals, ca urmare a specificului caracterului lor; de aceea ei nu au cum
să-úi modifice nici atitudinea faĠă de Rusia.
Îndrăznesc să cred că, pentru noi, în acest caz, decisivă este impresia
regelui Carol însuúi, deoarece doar el este în stare să modifice, prin mâna sa
forte, atitudinea faĠă de noi a guvernanĠilor români, indiferent de apartenenĠa la
un partid politic sau altul. Plecând de la impresiile MajestăĠii Sale, pe care le-am
putut auzi personal, atât la Burdujeni, cât úi, mai apoi, la Sinaia, expuneri în
timpul cărora regele, de obicei foarte rezervat, a reprodus, cu o neobiúnuită
animaĠie, experienĠele călătoriei sale úi a primirii oferite, selectând din memorie
multe amănunte din timpul aflării sale la Curtea rusă, nu poĠi să nu ajungi la
concluzia că Majestatea Sa este pătruns nu doar de sentimentul de recunoútinĠă
faĠă de împărat, pentru onorurile ce i-au fost oferite, ci úi de conútientizarea
importanĠei pe care o are pentru el bunăvoinĠa monarhului rus.
Desigur, viitorul apropiat îi va oferi posibilitatea regelui Carol, în
realitate stăpânul deplin al Ġării, de a dovedi prin fapte recunoútinĠa sa; nu
există însă încă de pe acum motive pentru a pune la îndoială faptul ca el să nu
depună sincer toate eforturile pentru înlăturarea multor asperităĠi acumulate în

relaĠiile monarhiei sale cu statul, a cărui simpatie reprezintă poate cea mai
sigură garanĠie pentru propăúirea de durată úi pentru independenĠa adevărată a
tânărului stat român.
Cu supunere, vă rog, stimate domn, să acceptaĠi asigurarea întregii mele
consideraĠiuni úi a devotamentului meu deplin. A. Giers.
1
Cuvânt parĠial úters.
85
Ȼɭɯɚɪɟɫɬ, 4 ɞɟɤɚɛɪɹ 1898 ɝ., ʋ 61. Ɏɨɧɬɨɧ – Ƚɪɚɮɭ Ɇɭɪɚɜɶɺɜɭ
ȿɝɨ ɋɢɹɬɟɥɶɫɬɜɭ, Ƚɪɚɮɭ Ɇ.ɇ. Ɇɭɪɚɜɶɺɜɭ
Ɇɢɥɨɫɬɢɜɵɣ Ƚɨɫɭɞɚɪɶ Ƚɪɚɮ Ɇɢɯɚɢɥ ɇɢɤɨɥɚɟɜɢɱ,

ɂɡɜɟɫɬɧɨɟ ɢɦɩɟɪɚɬɨɪɫɤɨɦɭ ɦɢɧɢɫɬɟɪɫɬɜɭ ɞɟɥɨ ɨ ɫɭɛɫɢɞɢɹɯ,
ɩɨɫɬɭɩɚɸɳɢɯ ɨɬ ɡɞɟɲɧɟɝɨ ɩɪɚɜɢɬɟɥɶɫɬɜɚ ɪɭɦɵɧɫɤɢɦ ɲɤɨɥɚɦ ɜ
Ɍɪɚɧɫɢɥɶɜɚɧɢɢ ɫɧɨɜɚ ɛɵɥɨ ɜɨɡɛɭɠɞɟɧɨ ɧɚ ɷɬɢɯ ɞɧɹɯ ɜ ɋɟɧɚɬɟ.
ȼɨ ɜɪɟɦɹ ɡɚɫɟɞɚɧɢɹ 23ɝɨ ɩɪɨɲɥɨɝɨ ɧɨɹɛɪɹ ɫɟɧɚɬɨɪ Ɇɚɣɨɪɟɫɤɭ1 ɜɧɺɫ
ɡɚɩɪɨɫ ɨɬɧɨɫɢɬɟɥɶɧɨ ɜɵɲɟɭɩɨɦɹɧɭɬɵɯ ɫɭɛɫɢɞɢɣ, ɩɪɢɱɺɦ ɢɡɥɨɠɢɥ ɜɤɪɚɬɰɟ
ɢɯ ɢɫɬɨɪɢɸ.
Ⱦɜɟ ɫɨɯɪɚɧɢɜɲɢɟɫɹ ɞɚɪɫɬɜɟɧɧɵɟ ɡɚɩɢɫɢ – ɨɞɧɚ ɤɧɹɡɹ Ⱥɪɨɧɚ ȼɨɞɵ2
1594 ɝɨɞɚ, ɚ ɞɪɭɝɚɹ ɤɧɹɡɹ Ɋɚɤɨɜɢɬɰɵ3 1731 ɝɨɞɚ – ɭɩɨɦɢɧɚɸɬ ɨ ɬɟɯ
ɜɤɥɚɞɚɯ, ɤɨɬɨɪɵɟ ɲɤɨɥɵ ɜ Ȼɪɚɲɨɜɟ ɩɨɥɭɱɚɥɢ ɟɳɺ ɢɫɫɬɚɪɢ.
Ⱦɨɤɭɦɟɧɬɵ, ɯɪɚɧɹɳɢɟɫɹ ɜ ɬɚɦɨɲɧɟɣ ɰɟɪɤɜɢ ɋɜ. ɇɢɤɨɥɚɹ,
ɨɛɧɚɪɭɠɢɜɚɸɬ ɬɚɤɠɟ, ɱɬɨ ɩɨɫɥɟɞɧɹɹ ɜɥɚɞɟɥɚ ɡɟɦɥɟɸ ɜ Ȼɭɞɢɲɬɟɧɚɯ,
ɤɨɬɨɪɨɣ ɢ ɭɩɪɚɜɥɹɥɚ.
ɉɨɫɥɟ ɫɟɤɭɥɹɪɢɡɚɰɢɢ ɰɟɪɤɨɜɧɵɯ ɢɦɭɳɟɫɬɜ ɧɚ ɡɚɫɟɞɚɧɢɹɯ
[ɉɚɪɥɚɦɟɧɬɚ] ɜ əɫɫɚɯ 1860, ɝɨɞɚ ɚ ɡɚɬɟɦ ɜ Ȼɭɯɚɪɟɫɬɟ 1861 ɝɨɞɚ ɪɭɦɵɧɫɤɢɦ
ɲɤɨɥɚɦ ɜ Ȼɪɚɲɨɜɟ ɛɵɥɚ ɩɪɢɫɭɠɞɟɧɚ ɢɡɜɟɫɬɧɚɹ ɝɨɞɨɜɚɹ ɫɭɛɫɢɞɢɹ ɜ
ɪɚɡɦɟɪɟ 35-ɬɢ ɬɵɫɹɱ ɫɬɚɪɵɯ ɥɟɣ.
ɗɬɨ ɪɟɲɟɧɢɟ ɛɵɥɨ ɩɨɞɬɜɟɪɠɞɟɧɨ ɩɨɫɥɟɞɭɸɳɢɦɢ ɡɚɤɨɧɨɞɚɬɟɥɶɧɵɦɢ
ɫɨɛɪɚɧɢɹɦɢ.
ɇɟɫɦɨɬɪɹ ɧɚ ɧɨɜɵɣ ɜɟɧɝɟɪɫɤɢɣ ɡɚɤɨɧ 1883 ɝɨɞɚ, ɧɟ ɞɨɩɭɫɤɚɸɳɢɣ
ɲɤɨɥɚɦ, ɧɚɯɨɞɹɳɢɦɫɹ ɜ ȼɟɧɝɪɢɢ, ɩɨɥɶɡɨɜɚɬɶɫɹ ɫɭɛɫɢɞɢɹɦɢ ɢɧɨɫɬɪɚɧɧɵɯ
ɝɨɫɭɞɚɪɫɬɜ, ɡɞɟɲɧɟɟ ɩɪɚɜɢɬɟɥɶɫɬɜɨ ɩɪɨɞɨɥɠɚɥɨ ɜɵɞɚɜɚɬɶ ɬɪɚɧɫɢɥɶɜɚɧɫɤɢɦ
ɪɭɦɵɧɫɤɢɦ ɲɤɨɥɚɦ ɢɡɜɟɫɬɧɭɸ ɫɭɦɦɭ ɞɟɧɟɝ.
ȼ ɡɚɤɥɸɱɟɧɢɟ ɨɪɚɬɨɪ ɪɟɡɤɨ ɨɛɜɢɧɢɥ ɩɪɟɡɢɞɟɧɬɚ ɋɨɜɟɬɚ ɜ ɬɨɦ, ɱɬɨ

ɨɧ ɩɪɟɤɪɚɬɢɥ ɜɵɞɚɱɭ ɫɭɛɫɢɞɢɣ ɪɭɦɵɧɫɤɢɦ ɲɤɨɥɚɦ ɜ Ɍɪɚɧɫɢɥɶɜɚɧɢɢ,
ɧɚɧɨɫɹ ɷɬɢɦ ɭɳɟɪɛ ɧɚɰɢɨɧɚɥɶɧɨɦɭ ɜɨɩɪɨɫɭ. ȼ ɜɢɞɭ ɩɨɫɥɟɞɧɟɝɨ, ɨɧ,
Ɇɚɣɨɪɟɫɤɭ, ɢ ɜɵɧɭɠɞɟɧ ɛɵɥ ɫɨɝɥɚɫɢɬɶɫɹ ɛɵɬɶ ɡɚɳɢɬɧɢɤɨɦ ɢɧɬɟɪɟɫɨɜ
ɰɟɪɤɜɢ ɋɜ. ɇɢɤɨɥɚɹ ɩɟɪɟɞ ɫɭɞɨɦ.
ȼ ɫɜɨɺɦ ɨɬɜɟɬɟ ɝɨɫɩɨɞɢɧ ɋɬɭɪɞɡɚ ɩɨɞɱɟɪɤɧɭɥ ɬɨɬ ɩɨɥɢɬɢɱɟɫɤɢɣ
ɯɚɪɚɤɬɟɪ, ɤɨɬɨɪɵɣ ɛɵɥ ɩɪɢɞɚɧ ɷɬɨɦɭ ɞɟɥɭ ɟɝɨ ɧɟɞɨɛɪɨɠɟɥɚɬɟɥɹɦɢ.
Ⱦɚɥɟɟ ɩɪɟɡɢɞɟɧɬ ɋɨɜɟɬɚ ɭɩɨɦɹɧɭɥ ɨ ɬɟɯ ɨɛɜɢɧɟɧɢɹɯ, ɤɨɬɨɪɵɟ ɛɵɥɢ
ɧɚ ɧɟɝɨ ɜɡɜɟɞɟɧɵ Ɍɚɤɟ ɂɨɧɟɫɤɭ ɜɨ ɜɪɟɦɹ ɡɚɫɟɞɚɧɢɹ ɉɚɥɚɬɵ Ⱦɟɩɭɬɚɬɨɜ 28
ɚɩɪɟɥɹ ɫɟɝɨ ɝɨɞɚ, ɤɨɝɞɚ ɜɩɟɪɜɵɟ ɛɵɥ ɩɨɞɧɹɬ ɜɨɩɪɨɫ ɨ ɫɭɛɫɢɞɢɹɯ
ɪɭɦɵɧɫɤɢɦ ɲɤɨɥɚɦ ɜ Ɍɪɚɧɫɢɥɶɜɚɧɢɢ.
ȼ ɨɩɪɨɜɟɪɠɟɧɢɟ ɜɡɜɨɞɢɦɵɯ ɧɚ ɧɟɝɨ ɨɛɜɢɧɟɧɢɣ, ɛɭɞɬɨ ɨɧ ɫɨɨɛɳɢɥ
ɜɟɧɝɟɪɫɤɨɦɭ ɩɪɚɜɢɬɟɥɶɫɬɜɭ ɰɢɮɪɭ ɫɭɛɫɢɞɢɣ ɢ ɬ.ɞ., ɝɨɫɩɨɞɢɧ ɋɬɭɪɞɡɚ
ɩɪɨɱɺɥ ɩɟɪɟɩɢɫɤɭ, ɤɨɬɨɪɭɸ ɢɦɟɥ ɫ ɡɞɟɲɧɢɦ ɚɜɫɬɪɨ-ɜɟɧɝɟɪɫɤɢɦ
ɦɢɧɢɫɬɪɨɦ; ɢɡ ɩɨɫɥɟɞɧɟɣ ɹɜɫɬɜɭɟɬ, ɱɬɨ ɬɟ ɞɜɚ ɞɨɤɭɦɟɧɬɚ, ɧɚ ɤɨɬɨɪɵɟ
ɫɫɵɥɚɥɫɹ Ɍɚɤɟ ɂɨɧɟɫɤɭ, ɧɟɞɟɣɫɬɜɢɬɟɥɶɧɵ. ɑɬɨ ɠɟ ɤɚɫɚɟɬɫɹ ɩɪɟɤɪɚɳɟɧɢɹ
ɜɵɞɚɱɢ, ɬɨ ɩɟɪɜɵɣ ɦɢɧɢɫɬɪ ɨɬɤɪɵɬɨ ɨɛɴɹɜɢɥ, ɱɬɨ ɩɪɢɧɭɠɞɺɧ ɛɵɥ ɩɪɢɧɹɬɶ
ɬɚɤɨɟ ɪɟɲɟɧɢɟ ɩɨɞ ɜɥɢɹɧɢɟɦ ɭɝɪɨɡɵ ɜɟɧɝɟɪɫɤɨɝɨ ɩɪɚɜɢɬɟɥɶɫɬɜɚ
ɩɪɢɦɟɧɢɬɶ ɡɚɤɨɧ 1883 ɝɨɞɚ, ɩɨɫɬɚɧɨɜɥɹɸɳɢɣ ɡɚɤɪɵɬɶ ɪɭɦɵɧɫɤɢɟ ɲɤɨɥɵ
ɧɚ ɫɥɭɱɚɣ ɩɪɨɞɨɥɠɟɧɢɹ ɩɨɥɭɱɟɧɢɹ ɢɦɢ ɫɭɛɫɢɞɢɣ. Ʉ ɫɟɦɭ ɋɬɭɪɞɡɚ
ɩɪɢɫɨɜɨɤɭɩɢɥ, ɱɬɨ ɨɧ ɞɟɹɬɟɥɶɧɨ ɩɪɨɞɨɥɠɚɟɬ ɩɟɪɟɝɨɜɨɪɵ ɫ ɜɟɧɝɟɪɫɤɢɦ
ɩɪɚɜɢɬɟɥɶɫɬɜɨɦ, ɫɬɚɪɚɹɫɶ ɭɛɟɞɢɬɶ ɩɨɫɥɟɞɧɟɟ, ɱɬɨ ɜɵɞɚɜɚɟɦɚɹ ɫɭɦɦɚ ɞɟɧɟɝ
ɡɞɟɲɧɢɦ ɩɪɚɜɢɬɟɥɶɫɬɜɨɦ ɪɭɦɵɧɫɤɢɦ ɲɤɨɥɚɦ ɜ Ɍɪɚɧɫɢɥɶɜɚɧɢɢ ɞɨɥɠɧɚ
ɛɵɬɶ ɪɚɫɫɦɚɬɪɢɜɚɟɦɚ ɧɟ ɤɚɤ ɩɨɫɨɛɢɟ, ɚ ɥɢɲɶ ɤɚɤ ɢɫɩɨɥɧɟɧɢɟ ɜɨɥɢ
ɡɚɜɟɳɚɬɟɥɟɣ, ɭɡɚɤɨɧɟɧɧɨɟ ɦɟɫɬɧɵɦɢ ɡɚɤɨɧɨɞɚɬɟɥɶɧɵɦɢ ɫɨɛɪɚɧɢɹɦɢ.
ɝɨɫɩɨɞɢɧ ɋɬɭɪɞɡɚ ɩɪɢɛɚɜɢɥ, ɱɬɨ ɨɧ ɪɚɫɫɱɢɬɵɜɚɟɬ ɧɚ ɛɥɚɝɨɩɪɢɹɬɧɵɣ ɢɫɯɨɞ
ɷɬɢɯ ɩɟɪɟɝɨɜɨɪɨɜ.
ɂɡ ɫɤɚɡɚɧɧɨɝɨ ɦɧɟ ɦɨɢɦ ɚɜɫɬɪɢɣɫɤɢɦ ɫɨɬɨɜɚɪɢɳɟɦ ɦɨɠɧɨ
ɡɚɤɥɸɱɢɬɶ, ɱɬɨ ɜɟɧɝɟɪɫɤɨɟ ɩɪɚɜɢɬɟɥɶɫɬɜɨ, ɜɟɪɨɹɬɧɨ, ɫɨɝɥɚɫɢɬɫɹ, ɩɨ
ɩɨɞɪɨɛɧɨɦ ɪɚɫɫɦɨɬɪɟɧɢɢ ɞɨɤɭɦɟɧɬɨɜ, ɨɬɧɨɫɹɳɢɯɫɹ ɤ ɷɬɨɦɭ ɞɟɥɭ, ɨ
ɩɟɪɟɞɚɱɟ ɪɭɦɵɧɫɤɢɦ ɩɪɚɜɢɬɟɥɶɫɬɜɨɦ ɛɪɚɲɨɜɫɤɨɣ ɰɟɪɤɜɢ ɋɜ. ɇɢɤɨɥɚɹ
ɩɨɥɧɨɫɬɶɸ ɜɫɟɝɨ ɤɚɩɢɬɚɥɚ, ɩɨ ɤɨɬɨɪɨɦɭ ɩɪɨɜɨɞɹɬɫɹ ɟɠɟɝɨɞɧɵɟ ɜɵɞɚɱɢ.
ɱɟɫɬɶ ɛɵɬɶ, Ɇɢɥɨɫɬɢɜɵɣ Ƚɨɫɭɞɚɪɶ, ȼɚɲɟɝɨ ɋɢɹɬɟɥɶɫɬɜɚ, ɩɨɤɨɪɧɟɣɲɢɦ
1
Ɍɢɬɭ Ɇɚɣɨɪɟɫɤɭ (1840-1917), ɪɭɦɵɧɫɤɢɣ ɩɢɫɚɬɟɥɶ ɢ ɩɨɥɢɬɢɱɟɫɤɢɣ ɞɟɹɬɟɥɶ, ɨɞɢɧ
ɢɡ ɱɥɟɧɨɜ-ɭɱɪɟɞɢɬɟɥɟɣ Ɋɭɦɵɧɫɤɨɣ Ⱥɤɚɞɟɦɢɢ.
2
Ƚɨɫɩɨɞɚɪɶ Ɇɨɥɞɚɜɫɤɨɝɨ Ʉɧɹɠɟɫɬɜɚ ɜ 1591–1595 ɝɝ.
3
Ɇɢɯɚɣ Ɋɚɤɨɜɢɰɷ. Ʉɧɹɡɶ Ɇɨɥɞɚɜɢɢ ɜ 1703-1705, 1707-1709, 1715-1726 ɝɨɞɚɯ ɢ
ɤɧɹɡɶ ȼɚɥɚɯɢɢ ɜ 1730-1731, 1741-1744 ɝɨɞɚɯ.
Bucureúti, 4 decembrie 1898, nr. 61. Fonton către contele Muraviev

Zilele acestea au fost reluate în Senat discuĠiile referitoare la chestiunea
subsidiilor acordate de către guvernul de aici úcolilor din Transilvania,
chestiune despre care Guvernul imperial are deja cunoútinĠă.
În timpul úedinĠei din data de 23 a lunii noiembrie, senatorul Maiorescu1
a depus o interpelare referitoare la subsidiile amintite mai sus, prezentând pe
scurt úi istoria acestor ajutoare.
Două zapise păstrate până în prezent – unul de la 1594, aparĠinând
domnitorului Aron Vodă2, úi altul de la 1731, aparĠinând domnitorului
RacoviĠă3, amintesc de ajutoarele pe care úcolile din Braúov le primeau din
vechime.
Documentele care se păstrează la biserica Sf. Nicolae de acolo,
confirmă faptul că aceasta din urmă deĠinea moúii la Budiúteni, pe care le úi
administra.
După secularizarea proprietăĠilor bisericeúti, la úedinĠele [Parlamen-
tului] din Iaúi din anul 1860, iar mai apoi la cele din Bucureúti în anul 1861,
úcolilor româneúti din Braúov le-a fost stabilit un subsidiu anual în valoare de
35 mii de lei vechi.
Această decizie a fost confirmată de către úedinĠe ulterioare ale
ɚdunărilor legislative.
În pofida noii legi maghiare din anul 1883, care interzice úcolilor de
pe teritoriul Ungariei de a se folosi de subsidii ale unor state străine, guvernul
de aici a continuat să acorde úcolilor româneúti din Transilvania o anumită
sumă de bani.
În încheiere, oratorul l-a acuzat dur pe preúedintele Consiliului de
Miniútri de încetarea acordării de subsidii către úcolile româneúti din
Transilvania, fapt prin care ar fi adus atingeri interesului naĠional. Având în
vedere acest din urmă aspect, el, Maiorescu, a fost nevoit să fie de acord cu
apărarea intereselor bisericii Sf. Nicolae în instanĠă.
În răspunsul său, domnul Sturdza a subliniat caracterul politic care i-a
fost atribuit acestui dosar de către adversarii săi.
În continuare, preúedintele Consiliului de Miniútri a amintit de
acuzaĠiile care i-au fost aduse de Take Ionescu în timpul úedinĠei Camerei
DeputaĠilor din data de 23 aprilie a acestui an, când a fost ridicată pentru prima
dată chestiunea subsidiilor pentru úcolile româneúti din Transilvania.
Respingând acuzaĠiile care i se aduc, potrivit cărora el ar fi comunicat
Guvernului maghiar valoarea subsidiilor etc., domnul Sturdza a citit din
corespondenĠa pe care a avut-o cu ministrul austro-ungar de aici; din aceasta

rezultă că acele două documente la care face referinĠă Take Ionescu nu sunt
autentice. Cât priveúte încetarea acordării subsidiilor, prim-ministrul a declarat
deschis că a fost constrâns să ia această decizie de ameninĠarea Guvernului
maghiar de a aplica prevederile legii din anul 1883, care prevede posibilitatea
închiderii úcolilor româneúti, în cazul în care acestea vor continua să accepte
subsidii. La aceasta, domnul Sturdza a mai adăugat că el continuă intens
discuĠiile cu Guvernul maghiar, încercând să-l convingă de faptul că suma
alocată de guvernul de aici úcolilor din Transilvania nu trebuie văzută ca
subvenĠie, ci doar ca expresie a îndeplinirii voinĠei testatorilor, legiferată de
către adunările legislative de aici. Domnul Sturdza a mai spus că el mizează pe
un rezultat pozitiv în aceste negocieri.
Din cele relatate mie de colegul meu austriac, se poate deduce că,
după o examinare atentă a documentelor referitoare la această chestiune,
Guvernul maghiar va fi probabil de acord cu transferul de către Guvernul
român către Biserica Sf. Nicolae a întregului capital, din care se efectuează
plăĠile anuale.
1
Titu Maiorescu (1840-1917), politician, scriitor român, membru fondator al
Academiei Române.
2
Domn al Moldovei în anii 1591-1595.
3
Mihai RacoviĠă. Domn al Moldovei în anii 1703-1705, 1707-1709, 1715-1726 úi al
Valahiei în anii 1730-1731, 1741-1744.
INDICE DE NUME DE PERSOANE1
A C
Aehrenthal, Alois Lexa von, 63-64, 83 Carol I, rege al României, 3, 5-8, 10-13,
Alexandra, prinĠesă de Saxa-Coburg-Gotha, 16, 18, 22, 24-25, 27-28, 30, 32, 34-35,
51 45-46, 50-52, 56, 58-59, 64, 66, 68-72,
Alexandropoulos, diplomat grec, 63 74-84
Alexandru II, împărat al Rusiei, 66, 68 Carol, prinĠ al României, 50
Alexandru III, împărat al Rusiei, 53, 82 Carp, Petre P., 2, 3, 7, 8, 12, 14-16, 22,
Alexandru (Obrenoviü), rege al Serbiei, 13 24, 26, 43-44, 49, 56, 68, 84
Alexei Alexandrovici, mare duce rus, 52 Catargiu, Alexandru, 71, 81, 83
Algiu, Ion, 14 Catargiu, Lascăr, 15, 22, 27, 36, 39, 42,
Apostolescu, Filip, 61 59, 68, 70
Arbore Ralle (Ralli), Zamfir, 4 Celibidaki, consul rus în Dobrogea, 34
Arion, deputat, 26, 44 ChinĠu, locotenent, 6
Aubigny (Aubigné), Jules Ludovic Henrys, Ciarâkov, V. N., 65, 67
55, 70 Cristovici, doctor de origine aromână, 61
Aurelian, Petre S., 23 Cuza, Alexandru A. I., fiul domnitorului
Al. I. Cuza, 5, 10
Cuza, Alexandru Ioan, domnitor al Princi-
B patelor Unite/României, 4-5, 27
Balú, George, 26
Bánffy, DezsĘ , 66 D
Beatrice Leopoldine Victoria de Saxa- Djurkoviü, Slavomir, 46
Coburg-Gotha, 74 Djuvara, Trandafir, 6, 67
Beldiman, Alexandru V., 10 Doda, Traian, 34
Bismarck, Herbert, 24 Dumba, Constantin, 48
Bismarck, Otto von, 24, 43
Boris Vladimirovici, mare duce rus, 69 E
BraĠu, căpitan, 5 Elisabeta de Wittelsbach (Sisi), ducesă de
Bray-Steinburg, Hippolyt von, 83 Bavaria, împărăteasă a Austro-Ungariei,
Brătianu, I.C., 1-5, 7, 14-17, 22, 24, 27, 66
35, 43-44, 62, 68, 70, 78 Elisabeta, principesă a României, 51
Brote, Eugen, 40 Elisabeta, regină a României, 8, 16-17,
Bülow, Bernhard von, 18, 24, 45 19, 24-25, 51-52, 82
Epstein, Olga, 14
1
Trimiterea se face la numărul documentului.
F K
Ferdinand de Hohenzollern-Sigmaringen, Kálnoky, Gustav, 22, 33, 43, 48-49, 55,
principe al României, 7-8, 12, 16-20, 66
25, 27, 30, 32, 35, 46, 50-51, 81 Kapnist, D.A, 53
Fleva, Nicolae, 44, 59, 61 Kiseleff, Pavel, 5
Florescu, I. Em., 12, 16, 27, 34-35, 46, 68, Kogălniceanu, Mihail, 24, 26, 30
70 Konstantinovici, Alexandr Petrovici, 76-77
Fonton, N. A., 27-38, 41-55, 58-64, 66-71, Kremnitz, Mite, 24
74-79, 85 Kremnitz, Wilhelm, 24
Franz Josef, împărat al Austro-Ungariei,
39-41, 47, 58, 64, 66, 68-70, 74-75 L
Lahovari (Lahovary), Alexandru, 15, 33-34,
G 38, 43-44, 47, 49, 55, 59, 68, 70
Gagarin, cneaz, 27 Lamsdorff, V.N., 66-68, 74-75
Gane, Nicolae, 1 Lecca, Dimitrie, 2-3
Ghenadie Petrescu, mitropolit al României, Leiden (Leyden), Kasimir von, 45
75 Leopold, principe de Hohenzollern-
Gheorghian, Vasile, 1 Sigmaringen, 16, 50
Ghermani, Menelas, 26 Lobanov-Rostovski, A. B., 55-64
Ghica, Alexandru, 29, 54 Lodâjenski, A., diplomat rus, 8-14
Ghica, Dimitrie, 1-2, 35 Lucaciu, Vasile, 38
Ghica, Grigore M., 9 Lueger, Karl, 75
Giers, Alexandr A., 53, 68, 76, 79, 84 Lvov, V. E., 56-57, 65
Giers, Nikolai Karlovici, 1-26, 28-33,
38-52, 54 M
Gladstone, William Ewart, 40 Maiorescu, Titu, 2, 84
Goáuchowski, Agenor Maria, 24, 55, 64, Manu, George 11, 26, 47, 59, 68
66, 83 Marghiloman, Alexandru, 23, 68
Greceanu, Ioan 12, 16 Maria Alexandrovna, ducesă de Saxa-
Coburg-Gotha, 50-52
H Maria, principesă de Edinburgh, 35, 50,
52, 69
Hasdeu, B.P., 14, 31 Maria, prinĠesă de Bourbon, 19
Hitrovo, Mihail A., 1-7, 15-26, 68 Mărgărit, Apostol, 61
Mârzescu, Gheorghe, 43
I Melchisedec ùtefănescu, episcop, 4
Iarcu, general, 79 Miclescu, Zoe, 25
Ionescu, Take, 15, 44, 57, 70, 76, 83-84 Mihai, Radu, 1, 14
Iosif Gheorghian, mitropolit al României, Milan Obrenoviü IV, principe úi rege al
37 Serbiei, 13
Mocsony (Mocioni), Alexandru, 34
MorĠun, Vasile, 14
J Moruzi, Dimitrie, 1
Jeszenszky, Sándor, 75 Muraviev, M.N, 71-73, 76-79, 81-83, 85
Muruzi (Moruzi), Alexandru, 76
N Sturdza, D. A., 3, 35, 42-43, 49, 56, 58,

60-64, 66-69, 71, 73, 75-79, 81, 83-84
Nădejde, Ioan, 14
Sturdza, Grigore, 16
Nicolae II, împărat al Rusiei, 69
Nicolae, principe de Muntenegru, 46
Nojarov, Krăstiu (Hristo), 27 ù
ùiúkin, N. P., 34-37, 65, 69-70
O
Olănescu, Constantin, 28 T
Teiúanu, colonel, 79
P Teodori, Iuliu, 25
Pallady, Constantin, 8
Panu, George, 43 ğ
Popea, Simion, 34 ğankov, Dragan, 15, 20
Popovici, Aurel, 40
U
R
Umberto I, rege al Italiei, 28, 64
Rangabé, Cleon Rizo, 65
RaĠiu, doctor, 55
V
Rizov, Dimitar, 27
Romalo, căpitan, 46 Văcărescu, Elena, 19, 25
Rosetti, Theodor, 4, 12, 70 Veniamin, Lascăr, 14
Roznovanu, Gheorghe, 59 Ventura, Grigore, 53-54
Rudolf, principe moútenitor al Imperiului Vernescu, George, 22, 26
Austro-Ungar, 66 Vlădescu, Matei, 26
Vranghel, N. 39-40
S
W
Simon, Jules, 40
Somov, A. S., 72-73, 80-84 Welsersheimb, Rudolf von, 56
Stambolov, ùtefan, 20, 68 Welsersheimb, Zeno Philomenus von, 64
Stancev, politician bulgar, 20 Wilhelm II, împărat al Germaniei, 18, 28,
Stătescu, Eugen, 17, 63 70, 74, 83
Stoicescu, C. I., 17, 24, 44 Wilhelm, prinĠ de Hohenzollern, 16
Stolojan, Anastasie, 1
ɂɆȿɇɇɈɃ ɍɄȺɁȺɌȿɅɖ1
A ȼ
Ⱥɥɟɤɫɚɧɞɪ (Ɉɛɪɟɧɨɜɢɱ), ɤɨɪɨɥɶ ɋɟɪɛɢɢ, ȼɟɥɶɡɟɪɫɝɟɣɦɛ, Ɂɟɧɨɧ Ɏɢɥɨɦɟɧɭɫ ɮɨɧ,
13 64
Ⱥɥɟɤɫɚɧɞɪ II, ɪɨɫɫɢɣɫɤɢɣ ɢɦɩɟɪɚɬɨɪ, ȼɟɥɶɡɟɪɫɝɟɣɦɛ, Ɋɭɞɨɥɶɮ ɮɨɧ, 56
66, 68 ȼɟɧɢɚɦɢɧ, Ʌɚɫɤɚɪ, 14
Ⱥɥɟɤɫɚɧɞɪ III, ɪɨɫɫɢɣɫɤɢɣ ɢɦɩɟɪɚɬɨɪ, ȼɟɧɬɭɪɚ, Ƚɪɢɝɨɪɟ, 53-54
53, 82 ȼɟɪɧɟɫɤɭ, Ⱦɠɨɪɞɠɟ, 22, 26
Ⱥɥɟɤɫɚɧɞɪɚ, ɩɪɢɧɰɟɫɫɚ ɋɚɤɫ-Ʉɨɛɭɪɝ- ȼɢɥɶɝɟɥɶɦ II, ɢɦɩɟɪɚɬɨɪ Ƚɟɪɦɚɧɢɢ, 18,
Ƚɨɬɫɤɚɹ, 51 28, 70, 74, 83
Ⱥɥɟɤɫɚɧɞɪɨɩɭɥɨɫ, ɝɪɟɱɟɫɤɢɣ ɞɢɩɥɨɦɚɬ, ȼɢɥɶɝɟɥɶɦ, ɩɪɢɧɰ Ƚɨɝɟɧɰɨɥɥɟɪɧɫɤɢɣ, 16
63 ȼɥɷɞɟɫɤɭ, Ɇɚɬɟɣ, 26
Ⱥɥɟɤɫɟɣ Ⱥɥɟɤɫɚɧɞɪɨɜɢɱ, ɪɨɫɫɢɣɫɤɢɣ ȼɪɚɧɝɟɥɶ, ɇ., 39-40
ɜɟɥɢɤɢɣ ɤɧɹɡɶ, 52 ȼɷɤɷɪɟɫɤɭ, ȿɥɟɧɚ, 19, 25
Ⱥɥɶɞɠɢɭ, ɂɨɧ, 14
Ⱥɩɨɫɬɨɥɟɫɤɭ, Ɏɢɥɢɩ, 61 Ƚ
Ⱥɪɛɨɪɟ Ɋɚɥɥɟ (Ɋɚɥɥɢ), Ɂɚɦɮɢɪ, 4
Ⱥɪɢɨɧ, ɞɟɩɭɬɚɬ, 26, 44 Ƚɚɝɚɪɢɧ, ɤɧɹɡɶ, 27
Ⱥɭɪɟɥɢɚɧ, ɉɟɬɪɟ ɋ., 23 Ƚɚɧɟ, ɇɢɤɨɥɚɟ, 1
Ƚɟɧɚɞɢɟ ɉɟɬɪɟɫɤɭ, ɦɢɬɪɨɩɨɥɢɬ Ɋɭɦɵɧɢɢ,
Ȼ 75
Ƚɟɨɪɝɢɚɧ, ȼɚɫɢɥɟ, 1
Ȼɚɥɶɲ, Ⱦɠɨɪɞɠɟ, 26 Ƚɟɪɦɚɧɢ, Ɇɟɧɟɥɚɫ, 26
Ȼɚɧɮɢ, Ⱦɟɡɺ, 66 Ƚɢɤɚ, Ⱥɥɟɤɫɚɧɞɪɭ, 29, 54
Ȼɟɚɬɪɢɫɚ Ʌɟɨɩɨɥɶɞɢɧɚ ȼɢɤɬɨɪɢɹ ɋɚɤɫ- Ƚɢɤɚ, Ƚɪɢɝɨɪɟ Ɇ., 9
Ʉɨɛɭɪɝ-Ƚɨɬɫɤɚɹ, 74 Ƚɢɤɚ, Ⱦɢɦɢɬɪɢɟ, 1-2, 35
Ȼɟɥɞɢɦɚɧ, Ⱥɥɟɤɫɚɧɞɪɭ ȼ., 10 Ƚɢɪɫ, Ⱥ. Ⱥ., 53, 68, 76, 79, 84
Ȼɢɫɦɚɪɤ, Ƚɟɪɛɟɪɬ, 24 Ƚɢɪɫ, ɇɢɤɨɥɚɣ Ʉɚɪɥɨɜɢɱ, 1-26, 28-33,
Ȼɢɫɦɚɪɤ, Ɉɬɬɨ ɮɨɧ, 24, 43 38-52, 54
Ȼɨɪɢɫ ȼɥɚɞɢɦɢɪɨɜɢɱ, ɪɨɫɫɢɣɫɤɢɣ Ƚɥɚɞɫɬɨɭɧ, ɍɢɥɶɹɦ ɘɚɪɬ, 40
ɜɟɥɢɤɢɣ ɤɧɹɡɶ, 69 Ƚɨɥɭɯɨɜɫɤɢɣ, Ⱥɝɟɧɨɪ Ɇɚɪɢɹ, 24, 55, 64,
Ȼɪɚɣ-ɒɬɟɣɧɛɭɪɝ, ɂɩɩɨɥɢɬ ɮɨɧ, 83 66, 83
Ȼɪɚɰɭ, ɤɚɩɢɬɚɧ, 5 Ƚɪɟɱɚɧɭ, ɂɨɚɧ, 12, 16
Ȼɪɨɬɟ, ȿɭɞɠɟɧ, 40
Ȼɪɷɬɢɚɧɭ, ɂ. Ʉ., 1-5, 7, 14-17, 22, 24,
Ⱦ
27, 35, 43-44, 62, 68, 70, 78
Ȼɸɥɨɜ, Ȼɟɪɧɝɚɪɞ ɮɨɧ, 18, 24, 45 Ⱦɠɭɜɚɪɚ, Ɍɪɚɧɞɚɮɢɪ, 6, 67
Ⱦɠɭɪɤɨɜɢɱ, ɋɥɚɜɨɦɢɪ, 46
1
ɋɫɵɥɤɚ ɞɚɺɬɫɹ ɧɚ ɧɨɦɟɪ ɞɨɤɭɦɟɧɬɚ.
Ⱦɨɞɚ, Ɍɪɚɹɧ, 34 Ʌ
Ⱦɭɦɛɚ, Ʉɨɧɫɬɚɧɬɢɧ, 48
Ʌɚɦɫɞɨɪɮ, ȼ. ɇ., 66-68, 74-75
Ʌɚɯɨɜɚɪɢ, Ⱥɥɟɤɫɚɧɞɪɭ, 15, 33-34, 38,
E
43-44, 47, 49, 55, 59, 68, 70
ȿɥɢɡɚɜɟɬɚ, ɤɨɪɨɥɟɜɚ Ɋɭɦɵɧɢɢ, 8, 16-17, Ʌɟɣɞɟɧ, Ʉɚɡɢɦɢɪ ɮɨɧ, 45
19, 24-25, 51-52, 82 Ʌɟɤɤɚ, Ⱦɢɦɢɬɪɢɟ, 2, 3
ȿɥɢɡɚɜɟɬɚ, ɪɭɦɵɧɫɤɚɹ ɩɪɢɧɰɟɫɫɚ, 51 Ʌɟɨɩɨɥɶɞ, ɩɪɢɧɰ Ƚɨɝɟɧɰɨɥɥɟɪɧ-
ȿɥɢɡɚɜɟɬɚ ȼɢɬɬɟɥɶɫɛɚɯɫɤɚɹ (ɋɢɫɢ), Ɂɢɝɦɚɪɢɧɝɟɧɫɤɢɣ, 16, 50
ɝɟɪɰɨɝɢɧɹ Ȼɚɜɚɪɫɤɚɹ, ɢɦɩɟɪɚɬɪɢɰɚ Ʌɨɛɚɧɨɜ-Ɋɨɫɬɨɜɫɤɢɣ, Ⱥ. Ȼ., 55-64
Ⱥɜɫɬɪɨ-ȼɟɧɝɪɢɢ, 66 Ʌɨɞɵɠɟɧɫɤɢɣ, Ⱥ., ɪɨɫɫɢɣɫɤɢɣ
ɞɢɩɥɨɦɚɬ, 8-14
ɂ Ʌɭɤɚɱɭ, ȼɚɫɢɥɟ, 38
ɂɨɧɟɫɤɭ, Ɍɚɤɟ, 15, 44, 57, 70, 76, 83-84 Ʌɶɜɨɜ, ȼ. ȿ., ɪɨɫɫɢɣɫɤɢɣ ɞɢɩɥɨɦɚɬ,
ɂɨɫɢɮ Ƚɟɨɪɝɢɚɧ, ɦɢɬɪɨɩɨɥɢɬ Ɋɭɦɵɧɢɢ, 56-57, 65
37 Ʌɸɝɟɪ, Ʉɚɪɥ, 75
Ƀ Ɇ
Ƀɟɫɟɧɫɤɢ, ɒɚɧɞɨɪ, 75 Ɇɚɣɨɪɟɫɤɭ, Ɍɢɬɭ, 2, 84
Ɇɚɧɭ, Ⱦɠɨɪɠɞɟ 11, 26, 47, 59, 68
Ʉ Ɇɚɪɝɚɪɢɬ, Ⱥɩɨɫɬɨɥ, 61
Ʉɚɥɶɧɨɤɢ, Ƚɭɫɬɚɜ, 22, 33, 43, 48-49, 55, Ɇɚɪɝɢɥɨɦɚɧ, Ⱥɥɟɤɫɚɧɞɪɭ, 23, 68
66 Ɇɚɪɢɹ Ⱥɥɟɤɫɚɧɞɪɨɜɧɚ, ɝɟɪɰɨɝɢɧɹ ɋɚɤɫ-
Ʉɚɩɧɢɫɬ, Ⱦ. Ⱥ., 53 Ʉɨɛɭɪɝ-Ƚɨɬɫɤɚɹ, 50-52
Ʉɚɪɥ I, ɤɨɪɨɥɶ Ɋɭɦɵɧɢɢ, 3, 5-8, 10-13, Ɇɚɪɢɹ, ɩɪɢɧɰɟɫɫɚ Ȼɭɪɛɨɧɫɤɚɹ, 19
16, 18, 22, 24-25, 27-28, 30, 32, 34- Ɇɚɪɢɹ, ɩɪɢɧɰɟɫɫɚ ɗɞɢɧɛɭɪɝɫɤɚɹ, 35,
35, 45-46, 50-52, 56, 58-59, 64, 66, 50, 52, 69
68-72, 74-84 Ɇɟɥɶɯɢɫɟɞɟɤ (ɒɬɟɮɷɧɟɫɤɭ), ɟɩɢɫɤɨɩ, 4
Ʉɚɪɥ, ɪɭɦɵɧɫɤɢɣ ɩɪɢɧɰ, 50 Ɇɢɤɥɟɫɤɭ, Ɂɨɟ, 25
Ʉɚɪɩ, ɉɟɬɪɟ ɉ., 2, 3, 7, 8, 12, 14-16, 22, Ɇɢɥɚɧ Ɉɛɪɟɧɨɜɢɱ IV, ɤɧɹɡɶ, ɡɚɬɟɦ
24, 26, 43-44, 49, 56, 68, 84 ɤɨɪɨɥɶ ɋɟɪɛɢɢ, 13
Ʉɚɬɚɪɞɠɢɭ, Ⱥɥɟɤɫɚɧɞɪɭ, 71, 81, 83 Ɇɢɯɚɣ, Ɋɚɞɭ, 1, 14
Ʉɚɬɚɪɞɠɢɭ, Ʌɚɫɤɷɪ, 15, 22, 27, 36, 39, Ɇɨɪɭɡɢ, Ⱦɢɦɢɬɪɢɟ, 1
42, 59, 68, 70 Ɇɨɪɰɭɧ, ȼɚɫɢɥɟ, 14
Ʉɢɧɰɭ, ɥɟɣɬɟɧɚɧɬ, 6 Ɇɨɱɨɧɢ, Ⱥɥɤɫɚɧɞɪɭ, 34
Ʉɢɫɟɥɺɜ, ɉɚɜɟɥ, 5 Ɇɭɪɚɜɶɺɜ, Ɇ.ɇ., 71-73, 76-79, 81-83, 85
Ʉɨɝɷɥɧɢɱɚɧɭ, Ɇɢɯɚɢɥ, 24, 26, 30 Ɇɭɪɭɡɢ (Ɇɨɪɭɡɢ), Ⱥɥɟɤɫɚɧɞɪɭ, 76
Ʉɨɧɫɬɚɧɬɢɧɨɜɢɱ, Ⱥ. ɉ., 76-77 Ɇɵɪɡɟɫɤɭ, Ƚɟɨɪɝɟ, 43
Ʉɪɟɦɧɢɰ, ȼɢɥɶɝɟɥɶɦ, 24
Ʉɪɟɦɧɢɰ, Ɇɢɬɟ, 24 ɇ
Ʉɪɢɫɬɨɜɢɱ, ɞɨɤɬɨɪ ɜɥɚɯɫɤɨɝɨ ɇɢɤɨɥɚɣ II, ɪɨɫɫɢɣɫɤɢɣ ɢɦɩɟɪɚɬɨɪ, 69
ɩɪɨɢɫɯɨɠɞɟɧɢɹ, 61 ɇɢɤɨɥɚɣ, ɤɧɹɡɶ ɑɟɪɧɨɝɨɪɢɢ, 46
Ʉɭɡɚ, Ⱥɥɟɤɫɚɧɞɪɭ Ⱥ.ɂ., ɫɵɧ ɤɧɹɡɹ Ⱥɥ. ɇɨɠɚɪɨɜ, ɏɪɢɫɬɨ, 27
ɂ. Ʉɭɡɵ, 5, 10 ɇɷɞɟɠɞɟ, ɂɨɚɧ, 14
Ʉɭɡɚ, Ⱥɥɟɤɫɚɧɞɪɭ ɂɨɚɧ, ɪɭɦɵɧɫɤɢɣ
ɤɧɹɡɶ, 4-5, 27
O ɍ
Ɉɛɢɧɶɢ (Ɉɛɢɧɶɟ), ɀɸɥɶ Ʌɸɞɨɜɢɤ ɍɦɛɟɪɬɨ I, ɤɨɪɨɥɶ ɂɬɚɥɢɢ, 28, 64
Ⱥɧɪɢɫ, 55, 70
Ɉɥɷɧɟɫɤɭ, Ʉɨɧɫɬɚɧɬɢɧ, 28 Ɏ
Ɏɟɪɞɢɧɚɧɞ Ƚɨɝɟɧɰɨɥɥɟɪɧ-
ɉ Ɂɢɝɦɚɪɢɧɝɟɧɫɤɢɣ, ɧɚɫɥɟɞɧɵɣ ɩɪɢɧɰ,
ɉɚɥɥɚɞɢ, Ʉɨɧɫɬɚɧɬɢɧ, 8 7-8, 12, 16-20, 25, 27, 30, 32, 35, 46,
ɉɚɧɭ, Ƚɟɨɪɝɟ, 43 50-51, 81
ɉɨɩɨɜɢɱ, Ⱥɭɪɟɥ, 40 Ɏɥɟɜɚ, ɇɢɤɨɥɚɟ, 44, 59, 61
ɉɨɩɹ, ɋɢɦɟɨɧ, 34 Ɏɥɨɪɟɫɤɭ, ɂ. ȿɦ., 12, 16, 27, 34-35, 46,
68, 70
Ɏɨɧɬɨɧ, ɇ. Ⱥ., 27-38, 41-55, 58-64, 66-71,
Ɋ 74-79, 85
Ɋɚɧɝɚɛɟ, Ʉɥɟɨɧ Ɋɢɡɨ, 65 Ɏɪɚɧɰ ɂɨɫɢɮ, ɢɦɩɟɪɚɬɨɪ Ⱥɜɫɬɪɨ-
Ɋɚɰɢɭ, ɞɨɤɬɨɪ, 55 ȼɟɧɝɪɢɢ, 39-41, 47, 58, 64, 66, 68-70,
Ɋɢɡɨɜ, Ⱦɢɦɢɬɚɪ, 27 74-75
Ɋɨɡɧɨɜɚɧɭ, Ƚɟɨɪɝɟ, 59
Ɋɨɦɚɥɨ, ɤɚɩɢɬɚɧ, 46 ɏ
Ɋɨɫɟɬɬɢ, Ɍɟɨɞɨɪ, 4, 12, 70 ɏɚɲɞɟɭ, Ȼ. ɉ., 14, 31
Ɋɭɞɨɥɶɮ, ɧɚɫɥɟɞɧɵɣ ɩɪɢɧɰ Ⱥɜɫɬɪɨ- ɏɢɬɪɨɜɨ, Ɇ. Ⱥ., 1-7, 15-26, 68
ȼɟɧɝɟɪɫɤɨɣ ɂɦɩɟɪɢɢ, 66
ɐ
ɋ
ɐɚɧɤɨɜ, Ⱦɪɚɝɚɧ, 15, 20
ɋɢɦɨɧ, ɀɸɥɶ, 40
ɋɨɦɨɜ, Ⱥ. ɋ., ɪɨɫɫɢɣɫɤɢɣ ɞɢɩɥɨɦɚɬ, ɑ
72-73, 80-84
ɑɚɪɵɤɨɜ, ȼ. ɇ., 65, 67
ɋɬɚɦɛɨɥɨɜ, ɋɬɟɮɚɧ, 20, 68
ɑɟɥɢɛɢɞɚɤɢ, ɪɨɫɫɢɣɫɤɢɣ ɤɨɧɫɭɥ ɜ
ɋɬɚɧɱɟɜ, ɛɨɥɝɚɪɫɤɢɣ ɩɨɥɢɬɢɱɟɫɤɢɣ
Ⱦɨɛɪɭɞɠɟ, 34
ɞɟɹɬɟɥɶ, 20
ɋɬɨɢɱɟɫɤɭ, Ʉ. ɂ., 17, 24, 44
ɋɬɨɥɨɠɚɧ, Ⱥɧɚɫɬɚɫɢɟ, 1
ɒ
ɋɬɭɪɞɡɚ, Ⱦ. Ⱥ., 3, 35, 42-43, 49, 56, 58, ɒɢɲɤɢɧ, ɇ. ɉ., 34-37, 65, 69-70
60-64, 66-69, 71, 73, 75-79, 81, 83-84
ɋɬɭɪɞɡɚ, Ƚɪɢɝɨɪɟ, 16 ɗ
ɋɬɷɬɟɫɤɭ, ȿ., 17, 63 ɗɩɲɬɟɣɧ, Ɉɥɶɝɚ, 14
ɗɪɟɧɬɚɥɶ, Ⱥɥɨɢɫ Ʌɟɤɫɚ ɮɨɧ, 63-64, 83
T
Ɍɟɢɲɚɧɭ, ɩɨɥɤɨɜɧɢɤ, 79 ə
Ɍɟɨɞɨɪɢ, ɘɥɢɭ, 25 əɪɤɭ, ɝɟɧɟɪɚɥ, 79
În colecţia Documenta au apărut:
Documente româneşti din Arhiva Mănăstirii Xiropotam

de la Muntele Athos. Catalog, vol. I,
Florin Marinescu, Ioan Caproşu, Petronel Zahariuc (editori)
Domeniul mănăstirilor din Bucovina în secolele XIV-XVIII.

Inventar de documente,
Mihai-Ştefan Ceauşu, Marius Chelcu (coordonatori)
Condica lui Mavrocordat. Vol. 1, 2, 3,

ediţie îngrijită de Corneliu Istrati
Contribuţii privitoare la istoria relaţiilor dintre ţările române şi

bisericile răsăritene în secolele XIV-XIX,
Petronel Zahariuc (editor)
Catagrafia fiscală a Moldovei din anul 1831,

Corneliu Istrati (editor)
Comisia Europeană a Dunării,

Ion Agrigoroaiei (editor)
Primele studente ale Universităţii din Iaşi,

Vol. I: Facultatea de Litere şi Filosofie: (1879-1897),
Leonidas Rados (editor)
Documente româneşti din arhiva mănăstirii Xenofon de la Muntele Athos,

Petronel Zahariuc, Florin Marinescu (editori)
Condica vistieriei Moldovei din anul 1803,

Catagrafia fiscală a Moldovei din anul 1820,

Emil von Richthofen şi românii la 1848,

Stela Mărieş şi Octavian Nicolae (editori)
Manuscrise slavo-române din Moldova. Fondul Mănăstirii Dragomirna,

Ioan Iufu, Victor Brătulescu
Săteni și stăpâni în munții Moldovei. La răscruce de veacuri,

Corneliu Istrati
Documente româneşti din Arhiva Mănăstirii Xiropotam
de la Muntele Athos. Catalog, vol. II,
Petronel Zahariuc, Florin Marinescu, Ioan Caproşu, (editori)
Alexandru Em. Lahovari. Note, amintiri, corespondenţă diplomatică oficială

şi personală (1877-1914). Paris, Petersburg, Bucureşti, Roma,
Rudolf Dinu, Adrian-Bogdan Ceobanu (editori)
Documente privitoare la negustorii din Ţara Românească, vol. 1: 1656-1688,

Gheorghe Lazăr (editor)
Supușii austrieci în Principatul Moldovei (1833-1835). Contribuții,

Silviu Văcaru

[Documenta diplomatica 1_ Colecția Documenta] Ceobanu, Adrian-Bogdan_ Cușco, Andrei_ Șkundin, Grigorii_ Solomon, Flavius - Rapoarte diplomatice ruse din România (1888-1898) (2014, Editura Universității _Alexandru I.pdf

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

[Documenta diplomatica 1_ Colecția Documenta] Ceobanu, Adrian-Bogdan_ Cușco, Andrei_ Șkundin, Grigorii_ Solomon, Flavius - Rapoarte diplomatice ruse din România (1888-1898) (2014, Editura Universității _Alexandru I.pdf

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

D O C U M E N T A

NOTĂ ASUPRA EDIğIEI ........................................................... 9

NOTĂ ASUPRA EDIğIEI ........................................................... 9

Liberalizarea accesului la sursele de arhivă după 1989 a deschis pentru

Un exemplu concludent pentru posibilităĠile, dar úi pentru subiectele

ulterior, de îndată ce fondurile APEIR vor fi puse din nou la dispoziĠia

Ɋɚɫɲɢɪɟɧɢɟ ɞɨɫɬɭɩɚ ɤ ɚɪɯɢɜɧɵɦ ɢɫɬɨɱɧɢɤɚɦ ɩɨɫɥɟ ɫɨɛɵɬɢɣ 1989

ɍɛɟɞɢɬɟɥɶɧɵɦ ɩɪɢɦɟɪɨɦ ɧɨɜɵɯ ɜɨɡɦɨɠɧɨɫɬɟɣ, ɨɬɤɪɵɜɚɸɳɢɯɫɹ

ɞɨɫɬɢɠɟɧɢɹ ɟɣ ɧɟɡɚɜɢɫɢɦɨɫɬɢ, ɫ 1878 ɝɨɞɚ. ɂɦɟɧɧɨ ɷɬɚ ɞɚɬɚ ɨɬɤɪɵɜɚɟɬ

Ⱥɪɯɢɜɭ ɜɧɟɲɧɟɣ ɩɨɥɢɬɢɤɢ Ɋɨɫɫɢɣɫɤɨɣ ɢɦɩɟɪɢɢ ɜ Ɇɨɫɤɜɟ ɡɚ ɩɨɞɞɟɪɠɤɭ,

Politica externă a Rusiei în anii 1880-1890.

diplomatice adecvate schimbărilor de pe scena politică internaĠională, ci úi de

statele balcanice, să evite orice gesturi care ar fi fost interpretate de Austro-Ungaria

Constantinopolului) calea către afirmarea rolului exclusiv al Imperiului

anterioare úi, pe de altă parte, de creúterea implicării monarhilor úi a influenĠelor

Imperiul Rus úi Regatul Român în anii 1888-1898

Tripla AlianĠă45. În anii crizei bulgare46 úi în timpul schimbării de guvern din

cvasi-autonom, determinat inclusiv de originea socială a membrilor acestuia.

Pravoslavnice în Orient”57 úi la simpatiile de care se bucură aceasta printre

un circuit limitat al vieĠii sociale”, puĠin relevant pentru relaĠiile internaĠionale,

Imagini fluctuante ale României reflectate

altminteri foarte diferite, deseori situate pe poziĠii ideologice diametral opuse

consideră că, demonstrând faĠă de noi un comportament deosebit de

b. Imaginea societăĠii româneúti prin prisma modernizării

dezbinare în raĠionamentele lor privind treburile Ġării úi privind ceea ce trebuie

„Cât priveúte idealurile politice, idealuri ca adorarea autorităĠii numelui regelui,

Astfel, modernizarea (reprezentată metonimic, prin tema secularizării

c. Casa Regală românească

eúecul acomodării sale la realităĠile româneúti úi rolul nefast de promotor al

d. Ortodoxia ca factor identitar

instituĠie nu era capabilă să reziste presiunii modernizatoare a statului, care

occidentalizare a societăĠii româneúti. În acest sens, regele Carol I este frecvent

datorită conexiunilor dinastice ruseúti ale Mariei) poziĠia observatorilor ruúi se

e. Chestiunea identitară úi diferenĠele regionale

„…cu toate că presa oficială încerca să înăbuúe începutul agitaĠiei úi demonstra

politicienilor bucureúteni în direcĠia vestică era cât se poate de convenabilă

strânse cu lumea germană etc. Comparând rapoartele aparĠinând lui M. Hitrovo

întruchipând o viziune modernă a naĠionalismului rus, în contrast cu conser-

Flavius Solomon, Andrei Cuúco

ɰɟɧɬɪɚɥɶɧɨɝɨ ɚɩɩɚɪɚɬɚ Ɇɢɧɢɫɬɟɪɫɬɜɚ ɢɧɨɫɬɪɚɧɧɵɯ ɞɟɥ, ɪɨɥɶ ɡɚɪɭɛɟɠɧɵɯ

«ɢɡɜɥɟɱɟɧɢɢ» ɫɜɟɞɟɧɢɣ ɢɡ ɷɬɢɯ ɢɫɬɨɱɧɢɤɨɜ, ɚ ɬɚɤɠɟ ɢɯ ɢɧɬɟɪɩɪɟɬɚɰɢɢ. ȼ

Ɋɭɦɵɧɢɢ 1878–1916 ɝɝ. ɩɪɟɞɫɬɚɜɥɹɸɬ ɫɨɛɨɣ ɧɚɫɵɳɟɧɧɭɸ ɯɪɨɧɢɤɭ

ȼɧɟɲɧɹɹ ɩɨɥɢɬɢɤɚ Ɋɨɫɫɢɢ ɜ 1880–1890 ɝɨɞɵ.

ɬɟɱɟɧɢɹ ɜ Ɇɢɧɢɫɬɟɪɫɬɜɟ ɢɧɨɫɬɪɚɧɧɵɯ ɞɟɥ, ɧɚɡɧɚɱɟɧɧɨɝɨ ɦɢɧɢɫɬɪɨɦ

ɡɚɤɥɸɱɟɧɢɹ ɩɨɥɢɬɢɱɟɫɤɨɝɨ ɫɨɝɥɚɲɟɧɢɹ ɦɟɠɞɭ ɞɜɭɦɹ ɫɬɪɚɧɚɦɢ17.

ȼɨɩɪɟɤɢ ɨɠɢɞɚɧɢɹɦ, ɜɵɠɢɞɚɬɟɥɶɧɚɹ ɩɨɥɢɬɢɤɚ ɩɪɢɜɟɥɚ ɤ ɨɫɥɚɛɥɟɧɢɸ

ɩɪɢɧɹɬɶ ɫɭɳɟɫɬɜɨɜɚɧɢɟ ɜɧɭɬɪɢ ɆɂȾɚ ɫɢɥɶɧɨɣ ɨɩɩɨɡɢɰɢɢ ɩɨ ɨɬɧɨɲɟɧɢɸ

ɞɨɫɬɢɠɟɧɢɢ ɤɨɧɤɪɟɬɧɵɯ ɰɟɥɟɣ ɜɧɟɲɧɟɣ ɩɨɥɢɬɢɤɢ, ɜ ɤɨɧɬɟɤɫɬɟ ɚɞɚɩɬɚɰɢɢ

ɉɨɷɬɨɦɭ, ɤ ɤɨɧɰɭ 1880-ɯ ɢ ɜ 1890-ɟ ɝɝ. ɞɟɹɬɟɥɶɧɨɫɬɶ ɪɨɫɫɢɣɫɤɨɝɨ ɩɨɥɢɬɢɤɨ-

ɡɚ ɜɥɢɹɧɢɟ. Ɍɪɚɞɢɰɢɨɧɧɨ, Ʉɚɧɰɟɥɹɪɢɹ, ɫɱɢɬɚɜɲɚɹɫɹ ɥɚɛɨɪɚɬɨɪɢɟɣ ɢɞɟɣ

Ɋɨɫɫɢɣɫɤɚɹ ɢɦɩɟɪɢɹ ɢ Ɋɭɦɵɧɫɤɨɟ ɤɨɪɨɥɟɜɫɬɜɨ ɜ 1888–1898 ɝɝ.

1878 ɝ. ɩɨɩɵɬɚɥɚɫɶ ɭɫɬɪɚɧɢɬɶ ɷɬɨɬ ɧɚɫɬɨɹɳɢɣ «ɤɚɦɟɧɶ ɩɪɟɬɤɧɨɜɟɧɢɹ»43 ɚ

Ⱦɨɤɭɦɟɧɬɵ ɢ ɦɚɬɟɪɢɚɥɵ. Ɇ., 1996 ɋ. 119-167; Ceobanu. RelaĠii politico-diplomatice româno-

Ⱦɥɹ ɩɨɧɢɦɚɧɢɹ ɩɨɞɨɩɥɺɤɢ ɷɬɢɯ (ɤɚɤ ɢ ɦɧɨɝɢɯ ɞɪɭɝɢɯ) ɪɚɡɥɢɱɢɣ ɜ

ɚɞɦɢɧɢɫɬɪɚɰɢɢ, ɫɬɚɜ ɜ 1839 ɝ. ɜɢɰɟ-ɝɭɛɟɪɧɚɬɨɪɨɦ Ʉɚɥɭɠɫɤɨɣ ɝɭɛɟɪɧɢɢ.

ɜ ɷɬɨɬ ɩɟɪɢɨɞ ɜɥɢɹɬɟɥɶɧɨɣ ɢ ɜ ɞɢɩɥɨɦɚɬɢɱɟɫɤɢɯ ɤɪɭɝɚɯ, ɏɢɬɪɨɜɨ

ɉɨɞɨɛɧɵ ɬɟɤɫɬɚɦ ɏɢɬɪɨɜɨ ɢ ɨɛɡɨɪɵ ɜ ɞɨɧɟɫɟɧɢɹɯ ɡɢɦɵ ɢ ɜɟɫɧɵ

ɂɡɦɟɧɱɢɜɵɟ ɨɛɪɚɡɵ Ɋɭɦɵɧɢɢ ɜ ɞɨɧɟɫɟɧɢɹɯ ɪɭɫɫɤɢɯ

ɧɚ ɬɟɦɟ ɪɭɫɫɤɨɣ «ɰɢɜɢɥɢɡɚɬɨɪɫɤɨɣ ɦɢɫɫɢɢ» ɢ ɫɬɪɭɤɬɭɪɢɪɨɜɚɧɧɚɹ ɧɚ

ɗɬɨ ɨɫɧɨɜɨɩɨɥɚɝɚɸɳɟɟ ɢɡɦɟɧɟɧɢɟ ɨɬɧɨɲɟɧɢɹ ɪɭɦɵɧɫɤɢɯ ɷɥɢɬ ɤ

ȼɨɫɩɢɬɚɧɧɵɟ ɜ Ƀɟɧɟ, Ƚɟɣɞɟɥɶɛɟɪɝɟ ɢɥɢ ȼɟɧɟ ɧɵɧɟɲɧɢɟ ɪɭɤɨɜɨɞɢɬɟɥɢ

b. Ɉɛɪɚɡ ɪɭɦɵɧɫɤɨɝɨ ɨɛɳɟɫɬɜɚ ɫɤɜɨɡɶ ɩɪɢɡɦɭ ɦɨɞɟɪɧɢɡɚɰɢɢ

ɤɨɪɨɥɹ Ʉɚɪɥɚ I ɜ ɋɚɧɤɬ-ɉɟɬɟɪɛɭɪɝ, ɢ ɟɝɨ ɩɨɬɟɧɰɢɚɥɶɧɵɯ ɩɨɫɥɟɞɫɬɜɢɹɯ,

Ɋɭɦɵɧɢɢ (ɢ ɜ ɲɢɪɨɤɨɦ ɫɦɵɫɥɟ, ɬɭ «ɮɭɧɞɚɦɟɧɬɚɥɶɧɭɸ» ɱɚɫɬɶ ɪɭɦɵɧɫɤɨɝɨ