Bunicul preotului din Rachitele executat de partizani.

El a fost primar în Răchițele

Istoria comunei Răchițele este una agitată, localitatea fiind casa unor suflete revoluționare,
care au preferat să fugă în munți și să devină partizani, dar să nu fraternizeze cu comuniștii.

În Răchițele este cunoscută povestea lui Teodor Şusman şi Suciu Paşcu. Primul a fost
supranumit ”regele moţilor”, iar celălalt a fost bunicul varului lui Emil Boc. Teodor Şusman şi
Suciu Paşcu au fost amici şi asociaţi în afaceri în perioada interbelică, dar relaţia lor s-a
transformat dramatic după venirea comuniştilor la putere. Şuşman a fost primarul comunei
din 1922 şi până în 1945, iar Paşcu a fost cel care l-a înlocuit, fiind primul primar comunist al
localității. Pascu a fost cel care l-a trădat pe Şuşman, colaborând cu comuniştii şi preluându-i
afacerile, a explicat istoricul Marius Oprea. Cei doi, foşti amici şi legaţi printr-o relaţie de
rudenie, au ajuns să se urască atât de mult încât şi-au provocat unul altuia moartea.

”Interesant este că în perioadă interbelică Paşcu a fost membru al Mişcării Legionare şi

imediat după ce au ajuns comuniştii la putere a schimbat tabăra”, explică istoricul
Marius Oprea, scrie Evz.ro.

Suciu Pașcu, l-a înlocuit pe Teodor Şuşman la conducerea Primăriei. Şuşman era căsătorit cu
verişoara lui Suciu Paşcu, Catrina, şi împreună aveau câteva gatere de lemne şi un magazin
sătesc.

”Imediat ce au venit comuniştii la putere Suciu Paşcu a început să colaboreze cu ei, ceea
ce Şuşman a refuzat. Ba mai mult, Paşcu a profitat că Şuşman a fost deposedat de toate
afacerile sale şi a pus el mâna pe ele. Tot ce a găsit în depozitele gaterelor şi în cel al
magazinului şi-a însuşit. După ce i-au luat toate proprietăţile, comuniştii au vrut să îl
aresteze pe Şuşman, dar acesta a fost avertizat de cei care încă îi erau fideli şi a fugit în
munţi cu trei dintre fii săi. Soţia, fata şi fiul cel mic au rămas acasă”, spune Marius
Oprea.

Ca prime represalii, casa i-a fost confiscată şi transformată în sediu al Miliţiei şi Securităţii.
De acolo, se auzeau plânsetele Romulicăi, iar Catrina ieşea deseori în muchia dealului,
împinsă de la spate de securiști, strigând către munte, chemîndu-şi soţul înapoi, că i se
necinsteşte fata. Fie că a fost adevărat, fie că era doar o tactică a Securităţii spre a-l întoarce şi
a-l prinde, două lucruri s-au petrecut atunci: Şuşman nu a coborît din munte, rămânând acolo
şi hrănindu-se cu ură şi neputinţă, iar Catrina a murit, la 26 aprilie 1950, fie de inimă rea, fie
din bătăile primite.

Securitatea a încercat toate metodele pentru a-i face pe localnici să îi trateze pe partizani, și au
avut unele succese. Unul dintre trădători a fost, însă, găsit mort în pădure, semn că Șușman se
răzbunase.

Al doilea trădător pe care s-au răzbunat Şuşmanii a fost bunicul varului lui Emil Boc. Probabil
sperând încă în fidelitatea prietenului Suciu Pașcu şi că vorbele pe care le auzea, cum că
acesta ar colabora cu comunişti pentru a-l prinde, Teodor Şuşman a pus la cale o strategie. În
seară de august a anului 1951, Suciu Paşcu a fost căutat de doi presupuşi miliţieni care i-au
spus că Şuşman a fost prins şi că este nevoie ca el să îl identifice în pădure, unde era legat.

Într-adevăr, îl găseşte pe Şuşman senior, legat la mâini de un copac, şi Suciu Paşcu cere el
însuşi un pistol să îl lichideze. Fusese însă o capcană. Atunci lui Şuşman i-a fost clar că fostul
lui prieten l-a trădat. Şi-a desfăcut legăturile, după care a organizat o judecată sumară. Suciu
Paşcu a fost executat de fugari şi trupul său aruncat într-o gură de peşteră. Era în noaptea de
19 spre 20 august a anului 1951.

Pe de alta parte, primarul Emil Boc a declarat ca din informatiile pe care le detine de la
oamenii care au trait acele vremuri, afirmatia potrivit careia Suciu Pascu a fost
colaborator al securitatii este complet neadevarata.

Viața grea din munte se pare că l-a ajuns și pe Șușman, care s-a sinucis, fiind găsit mort în 15
decembrie 1951.

”Noi am găsit şase gloanţe în el când i-am deshumat rămăşiţele, patru în zona pieptului
şi două în cap, şi am crezut iniţial că a fost omorât de Securitate. Dar din expertiza de la
IML a reieşit că Şuşman s-a sinucis. Aşa că Gheorghe Petrov, colegul meu, a continuat
cercetările să afle ce s-a întâmplat. Aşa a ajuns la unul dintre cei doi copii care l-au
identificat în şură, care a povestit că omul era mort când au ajuns ei, fiind împuşcat în
cap şi având un pistol în mână. Aşa am aflat că restul gloanţelor au fost trase în corpul
lui Şuşman de şeful securiştilor din zonă, atât de mare era ura. Apoi corpul
partizanului, fostul lor primar, a fost expus câteva zile în sat ca exemplu, după care a
fost îngropat într-o râpă de la marginea satului. Cred că Şuşman a ales să se sinucidă în
încercarea de a-i scăpa pe cei doi fii rămaşi în libertate. Al treilea fusese prins cu câteva
săptămâni înainte şi condamnat la închisoare. Cei doi copii mici rămaşi acasă fuseseră
deportaţi în Bărăgan după moartea mamei lor. Aşa că Şuşman s-a gândit că dacă moare
el, există o şansă ca Securitatea să nu se mai concentreze atât de mult să îi prindă pe cei
doi fii rămaşi în libertate”, explică Marius Oprea.

Băieții lui Șușman au mai rezistat în munți până în 1958, când au fost lichidați de Securitate.

Ura dintre clanurile Boc şi Şuşman încă marchează comunitatea din Răchiţele şi în zilele
noastre. Marius Oprea povesteşte că deshumarea rămăşiţelor pământeşti ale lui Teodor
Şuşman a fost cea mai grea acţiune de acest gen la care a participat. De ce? ”Încă din
drumul spre Răchiţele, preotul Teodor Boc, vărul fostului premier, m-a ţinut o jumătate
de oră la telefon, încercînd să îmi explice că fac o mare greşeală, că fac dintr-un bandit
un erou. I-am spus că eu îmi fac datoria faţă de urmaşii mortului, care m-au solicitat să
le redau osemintele bunicului lor. Nu s-a sfiit să-mi spună că aprinde lumînări în altar şi
ne blesteamă pe toţi, pentru că ne umplem mîinile cu sînge.

Ajunşi la Răchiţele, am bătut la multe porţi închise. Ne-au trebuit două ore ca să facem
rost de un hîrleţ: preotul Boc fusese din casă în casă şi i-a ameninţat cu afurisenia pe
toţi cei care vor încerca să ne ajute. Totuşi, slavă Domnului, nu toţi s-au speriat. Aşa că,
după două zile de căutări, am găsit totuşi în acea rîpă, la rădăcina unui butuc de paltin
bătrîn, osemintele lui Şuşman. De îndată ce oasele au ieşit la iveală, a apărut în rîpă un
individ pletos şi cu părul răvăşit, vociferînd, blestemîndu-ne şi el. S-a apropiat de
groapă şi a scuipat peste mort. Îl cheamă Teofil Răchiţeanu şi este poet, membru al
Uniunii Scriitorilor”.
”Preotul Teodor Boc, vărul primar al prim-ministrului Emil Boc, este nepotul lui Suciu
Paşcu, fostul primar comunist de la Răchiţele, cel ce a furat avutul familiei Şuşman.
Teofil Răchiţeanu este pseudonimul literar al lui Teofil Purcel, fiu al argatului
Şuşmanilor, Petru Purcel, cel ce le-a arătat securiştilor ascunzătorile fugarilor. Teofil
Purcel sau Răchiţeanu, dacă vreţi, cel ce a scuipat pe osemintele lui Şuşman, a fost
profesorul de istorie şi mentorul lui Emil Boc.

Comunitatea de acolo este şi acum împărţită în două, clanul Boc şi clanul susţinătorilor
lui Şuşman. Susţinătorii lui Şuşman au fost urmăriţi şi anchetaţi de Securitate pentru că
l-au ajutat pe fugar. Unii au ajuns la Canal, alţii în puşcării, alţii cu familiile distruse.
De partea cealaltă clanul Boc a colaborat cu Securiştii şi a avut o viaţă mai uşoară, dar
nu îi pot ierta pe Şuşmani pentru execuţia lui Suciu Paşcu”, explică istoricul.

Teodor Șușman a fost ales primar între anii 1922 - 1934, ca şi în toată perioada războiului.
După 1945, comuniștii i-au confiscat cele aproape 8 hectare de pământ, două gatere, peste
treizeci de oi şi cele cîteva vaci şi peste 300 de familii de albine, care împînzeau frumoasele
şi îngrijitele sale livezi, iar magazinul său, care aproviziona satul, a fost închis.

Partizanii lui Teodor Susman din Rachitele au tinut piept comunistilor, cu pretul vietii,
in asteptarea "americanilor"