Micotoxinele sunt produși secundari ai fungilor ca și antibioticele doar că acestea

sunt toxice pentru animale și oameni. Toxicitatea lor este destul de mare și astfel
cantități foarte mici pot influența starea de sănătate a organismului.
Aproape toate micotoxinele sunt citotoxice și pot produce spargerea membranelor
celulare și să împiedice sau să influențeze sinteza ADN, ARN și a proteinelor.
Termenul micotoxine a fost dat în 1961, Perioada 1961-1975 a fost denumită perioada
de glorie a micotoxicologiei datorită fondurilor mari de care dispuneau oamenii de
știință pentru descoperirea acestor toxine ascunse.
În prezent aproximativ 300-400 de substanțe au fost catalogate ca micotoxine, dar
doar 20-30 de micotoxine sunt supravegheate de către autorități, acestea fiind
considerate cele mai toxice și cele mai răspândite.
În general, micotoxinele intră în organism prin intermediul alimentelor
contaminate, dar mai pot intra și pe calea aerului sau prin contact direct cu
pielea.
Majoritatea micotoxinelor sunt rezistente la temperaturi ridicate, Multe toxine
rezistă și la procesarea industrială a alimentelor de aceea pentru a avea alimente
libere de micotoxine trebuie analizată materia primă.
Se consideră că micotoxinele prezintă risc alimentar mai mare decât aditivii,
contaminanții sintetici și pesticidele.
Consecințele economice ale contaminării cu micotoxine sunt grave. Recoltele cu
cantități mari de micotoxine sunt distruse sau acestea sunt folosite ca furaje
pentru animale, ceea ce poate duce la o dezvoltare slabă a animalelor sau chiar la
deces.
Pentru a da un diagnostic corect este necesară coroborarea datelor clinice,
radiologice, microbiologice și histopatologice pentru că separat aceste date nu pot
furniza datele necesare diagnosticării corecte.
Simptome sau efecte ale micotoxinelor asupra organismului
Aceste simptome sunt simptome generale ale contaminării cu diferite micotoxine și
nu prezinta simptomele date de contaminarea cu mai multe micotoxine, aici putând să
apară și alte simptome din cauza sinergismului.

Efecte asupra sistemului vascular

– fragilitatea crescută a vaselor de sânge;
– hemoragie internă – mucoase, plămâni.

Efecte asupra sistemului digestiv

– vomă;
– hemoragie intestinală;
– necroza ficatului;
– distrugerea mucoaselor.

Efecte asupra sistemului respirator

– respirație greoaie;
– sângerarea plămânilor.

Efecte asupra sistemului nervos

– tremurături;
– depresie;
– dureri de cap;
– lipsa coordonarii.

Efecte asupra pielii

– iritații;
– senzație de arsură la nivelul pielii;
– fotosensibilitate.

Efecte asupra sistemului reproducător și excretor

– infertilitate;
– nefrotoxicitate.
Efecte asupra sistemului imunitar
– distrugerea capacității de apărare a organismului și deci facilitarea infectării
cu alte microorganisme.