Suport Curs

CUPRINS
Cuvânt
înainte .............................................................................................................................
MORFOLOGIE ......................................................................................................................
Declinarea substantivului .......................................................................................
Declinarea
adjectivului ......................................................................................................
Declinarea
pronominală .....................................................................................................
Numeralul ...............................................................................................................................
.............
Verbul .....................................................................................................................................
.............
Adverbul .................................................................................................................................
.............
Prepoziţia ................................................................................................................................
.............
Conjuncţia ..............................................................................................................................
.............
SINTAXA
FRAZEI ............................................................................................................................
I Fraza formată prin
juxtapunere ..........................................................................................
II Fraza formată prin
coordonare ..........................................................................................
III Fraza formată prin
subordonare .......................................................................................
A.Subordonatele
completive ..................................................................................
1.Propoziţiile completive
infinitivale .......................................................
2.Propoziţiile completive
conjunctivale ...................................................
3.Propoziţiile interogative
indirecte ........................................................
4.Completivele cu quod
...........................................................................
B.Subordonatele
circumstanţiale ............................................................................
1.Subordonata
temporală ..........................................................................
2.Subordonata
cauzală ..............................................................................
3.Subordonata
finală ................................................................................
4.Subordonata
comparativă ......................................................................
5.Subordonata
consecutivă .......................................................................
6.Subordonata
condiţională ......................................................................
7.Subordonata
concesivă ..........................................................................
C.Subordonatele
relative ........................................................................................
CONSECUTIO
TEMPORUM ............................................................................................................
SINTAXA
PARTICIPIULUI ..............................................................................................................
ANTOLOGIE DE TEXTE
ISTORICE ...............................................................................................
MORFOLOGIE
Părţile de vorbire (partes orationis) ale limbii latine sunt:

Flexibile Neflexibile
Nomen substantivum Adverbium
Nomen adiectivum Praepositio
Nomen numerale Coniunctio
Praenomen Interiectio
Verbum
Morfemele (părţile distincte ale unui cuvânt flexibil) sunt: rădăcina, tema,
desinenţa. O explicaţie aparte necesită termenul de terminaţie.
Rădăcina sau radicalul este elementul comun al unor părţi de vorbire diferite, dar
care alcătuiesc o familie de cuvinte.
Tema este partea stabilă care se găseşte în toate formele declinării sau conjugării
unui cuvânt flexibil.
Desinenţa este indicele morfologic constituit dintr-unul sau mai multe sunete care,
situat după temă, exprimă în cazul flexiunii nominale, cazul, numărul şi uneori genul, iar
în cazul flexiunii verbale – persoana, numărul şi diateza.
Terminaţia este constituită din toate elementele fonetice de la sfârşitul unui
cuvânt flexibil. În privinţa numelor, terminaţiile cazuale sunt rezultatul modificărilor
fonetice provenind din juxtapunerea desinenţelor la teme.
DECLINAREA SUBSTANTIVULUI
În latină substantivul (nomen substantivum) are trei genuri (masculin, feminin şi

neutru), două genuri (singular şi plural) şi şase cazuri (nominativ, genitiv, dativ, acuzativ,
ablativ şi vocativ).
Gramaticii latini au deosebit cinci declinări (după formele de nominativ şi de
genitiv ale substantivelor), dar de fapt, aşa cum a arătat lingvistica, terminaţia temelor
constituie criteriul ştiinţific de clasificare a substantivelor. Practic, tema unui substantiv se
recunoaşte prin înlăturarea desinenţei de la genitiv plural. Iată un tablou sinoptic (după M.
Pârlog, 1996) care combină cele două criterii de clasificare:
DECLINAREA I DECLINAREA a II-A

CAZ
Teme în -a- Teme în -o-/-e-
N. sg. aqua cervus magister scutum
G. sg. aquae cervi magistri scuti
G. pl. aqua-rum cervo-rum magistro- scuto-rum
rum
Declinarea a III-a Declinarea a IV-a Declinarea a V-a
CAZ Teme
Teme în -i- Teme în -u- Teme în -e-
consonantice
N. sg. homo mare fructus cornu dies
G. sg. hominis maris fructus cornus diei
G. pl. homin-um mari-um frucru-um cornu- die-rum
um
TABLOU COMPARATIV AL INDICATORILOR CAZUALI
DECL
I II III IV V
.
Teme
teme în -i-
M. consonantice
GEN F. M.şi F. M. N. F.
N. M. şi F.
N.
N.
SINGULAR
Nom. -a -us _________ ________ -us -ēs
Gen. -ae -um -is -is -ū -ēī, -eī
Dat. -ae -ī -ī -ī -ūs -ēī, -eī
Ac. -am -ō -em (-im) -em -uī -em
Abl. -ā -um (nom.) (nom.) -ū -ē
-ō -e -e, -ī -um
Nom. -ī -ū
Gen. -ū
Dat. PLURAL
Ac.
-ae -ī -ēs -ēs -ūs -ēs
Abl.
- -a -a -ia -ua -ērum
ārum -ōrum -um -ium -uum -ēbus
-īs -īs -ibus -ibus -ibus -ēs
-ās -ōs -ēs -ēs, -īs -ūs -ēbus
-īs -a -a -ia -ua
-īs -ibus -ibus -ibus
DECLINAREA SUBSTANTIVELOR
DECLINĂRILE I ŞI II
Teme în -a- Teme în -o-
SINGULAR SINGULAR
Nom rosa amīcus puer ager vir templum
. rosae amīcī puerī agrī virī templī
Gen. rosae amīcō puerō agrō virō templō
Dat. rosam amīcum puerum agrum virum templum
Acc. rosā amīcō puerō agrō virō templō
Abl. rosa amice puer ager vir templum
V.
PLURAL PLURAL
Nom rosae amīcī puerī agrī virī templa
. rosārum amīcōru puerōru agrōrum virōrum templōru
Gen. rosīs m m agrīs virīs m
Dat. rosās amīcīs puerīs agrōs virōs templīs
Acc. rosīs amīcōs puerōs agrīs virīs templa
Abl. rosae amīcīs puerīs agri viri templīs
V. amici pueri templa
REŢINEŢI:
DECLINAREA I
Substantivele de declinarea I sunt în general de genul feminin. Sunt de genul masculin:

- numele de ocupaţii considerate de către romani exclusive bărbăteşti:
agricola ,-ae (agricultor), nauta, -ae (marinar, navigator), poeta, -ae (poet), transfuga, -ae
(dezertor).
- numele de popoare: Persa, Scytha, Geta.
- numele de persoane: Agrippa, Catilina, Sylla.
- unele nume de fluvii: Aluta, Garumna, Sequana.
- numele Mării Adriatice: Hadria.
Obs. Substantivele collega, -ae (coleg), conviva, -ae (comesean), incola, -ae (locuitor),
verna,-ae (sclav) sunt după genul natural fie masculine, fie feminine.
În sintagma pater familias subsatntivul familia prezintă o veche formă de genitiv în –as.
Cazul ablativ diferă de cazul nominativ prin cantitatea vocalei: la nominativ a scurt la
ablativ a lung.
 Se termină în –um în loc de –orum la genitiv plural substantivele de origine greacă:
drachma (G. pl. drachmum), amphora (G. pl amphorum), etnonime şi patronime greceşti:
Dardaniae (G. pl. Dardanidum), Aeneades (G. pl. Aeneadum).
 Se termină în –abus în loc de –is la dativ şi ablativ plural substantivele de gen feminin
dea, -ae (zeiţă), filia, -ae (fiică), liberta, -ae (libertă) spre a se evita confuzia cu
substantivele de gen masculin deus, -i (zeu), filius, -i (fiu), libertus, -i (libert).
 Numele de oraşe şi de insule mici prezintă forme ale vechiului caz locativ în –ae:
Romae = la Roma.
 Substantivele tenebrae (întuneric), divitiae (bogăţie), insidiae (cursă), nuptia (căsătorie)
sunt defective de singular.
DECLINAREA A II-A
 Cele mai numeroase substantive de declinarea a II-a sunt de genul masculin.

Substantivele terminate în –us, -er, -ir sunt de genul masculine, iar cele terminate în –um
de genul neutru. Sunt de genul feminin:
- numele de arbori: malus (măr), pirus (păr), prunus (prun), populus (plop),
fagus (fag).
- numele unor ţări sau ţinuturi: Aegyptus, Epirus, Peloponesus.
- numele unor oraşe: Corinthus.
- numele unor insule: Cyprus, Rhodos.
- unele substantive comune precum: humus (pământ), alvus (pântece).
 Sunt de genul neutru şi sunt defective de plural substantivele virus (venin), pelagus
(mare), vulgus (mulţime, popor).
 Numele proprii terminate în –ius, -aius, -eius, au forma de vocativ în –i. De exemplu,
Lucilius, Caius, Pompeius au vocativul Lucili, Cai, Pompei.
 Acelaşi fenomen este atestat şi în cazul substantivelor filius şi genius (V sg. fili, respectiv
geni).
 Prezintă la G. pl. Terminaţia –um în loc de –orum :
- substantivele care denumesc unele nume de monede sau măsuri, precum şi
numeralele distributive ( N. sg. denarius –G. pl. denarium, N. sg. sestertius –
G. pl. sestertium, N. sg. modius – G. pl. modium, N. sg. deni – G. pl. denum,
N. sg. talentum – G. pl. talentum).
- unele etnonime precum Grai (G. pl. Graium), Pelasgi (Pelasgum).
- substantivele din componenţa unor sintagme: praefectus fabrum, duumvirum,
triumvirum, servirum.
 Substantivele liberi (copii) şi deus (zeu) prezintă forme concurente la G. pl., respectiv
liberorum / liberum şi deorum / deum.
 Substantivele arma,-orum (arme) şi liberi, -orum au forme numai de plural.
 La singular castrum, -i înseamnă ‚aşezare militară întărită’ iar la plural castra,
-orum ‘tabără militară’.
DECLINAREA A III-A
TEME CONSONANTICE MASCULINE ŞI FEMININE
CAZ SINGULAR
Nom. lēx mīles frāter homō
Gen. lēgis mīlitis frātris hominis
Dat. lēgī mīlitī frātrī hominī
Ac. lēgem mīllitem frātrem hominem
Abl. lēge mīlite frātre homine
V. lex miles frater homo
PLURAL
Nom. lēgēs mīllitēs frātrēs hominēs
Gen. lēgum mīllitum frātrum hominum
Dat. lēgibus mīllitibus frātribus hominibus
Ac. lēgēs mīltēs frātrēs hominēs
Abl. lēgibus mīllitibus frātribus hominibus
V. leges milites frātres homines
TEME CONSONANTICE NEUTRE
CAZ SINGULAR
Nom. flūmen caput corpus iter
Gen. flūminis capitis corporis itineris
Dat. flūminī capitī corporī itinerī
Ac. flūmen caput corpus iter
Abl. flūmine capite corpore itinere
V. flūmen caput corpus iter
PLURAL
Nom. flūmina capita corpora itinera
Gen. flūminum capitum corporum itinerum
Dat. flūminibus capitibus corporibus itineribus
Ac. flūmina capita corpora itinera
Abl. flūminibus capitibus corporibus itineribus
V. flūmina capita corpora itinera
TEME ÎN –i ŞI MIXTE
SINGULAR
Nom. collis nūbēs nox īnsigne animal exemplar
Gen. collis nūbis noctis īnsignis animālis exemplāris
Dat. collī nūbī noctī īnsignī animālī exemplārī
Ac. collem nūbem noctem īnsigne animal exemplar
Abl. colle nūbe nocte īnsignī animālī exemplārī
V. collis nubes nox insigne animal Exemplar
PLURAL
Nom. collēs nūbēs noctēs īnsignia animālia exemplāria
Gen. collium nūbium noctium īnsignium animālium exemplārium
Dat. collibus nūbibus noctibus īnsignibus animālibus exemplāribus
Ac. collēs, -īs nūbēs, -īs noctēs, -īs īnsignia animālia exemplāria
Abl. collibus nūbibus noctibus īnsignibus animālibus exemplāribus
V. colles nūbes noctes īnsignia animālia Exemplāria
Notă: Substantivele de declinarea a III-a se pot grupa în imparisilabice (care au la
G. sg. o silabă în plus faţă de N) şi parisilabice (care au acelaşi număr de silabe la toate
cazurile). Substantivele imparisilabice prezintă în majoritate teme consonantice, iar cele
parisilabice corespund temelor vocalice.
DE REŢINUT:
 Substantivele de declinarea a III-a sunt:
- de genul masculin (cele care se termină în –o, -or, -os, -er şi imparisilabice în –
es).
- de genul feminin (cele care se termină în –as, -is, -aus, -x, -us, în –s precedat de
consoană şi parisilabicele în –s).
- de genul neutru ( cele terminate în –a, -e, -c, -l, -men, -t, -ar, -ur, -us).
 Genitivul plural al unor substantive imparisilabice (e.g. fons ‘izvor’, nox ‘noapte’, urbs
‘cetate’, pars ‘parte’, Quiris ‚cetăţean roman’, Optimates ‚cei mai de seamă’, Penates ‚zeii
casei’ se termină în –ium.
 Genitivul plural al substantivului civitas prezintă forme paralele terminate fie în –um, fie
în –ium.
 Substantivele caro, carnis; iecur, iecinoris; iter, itineris; nix, nivis; sanguis, sanguinis;
senx, senis prezintă deosebiri semnificative între forma de nominativ şi de genitiv
singular.
 Declinarea substantivului Iuppiter, Iovis
N=V Iuppiter
G Iovis
D Iovi
Ac. Iovem
Abl. Iove
 Declinarea substantivului vis, -is
N vis N=Ac=V vires
G vis G virium
Ac. vim D=Abl. viribus
Abl. vi
 Substantivele de genul neutru fas’ceea ce este permis de legea divină’ şi nefas ‚ceea ce
nu este permis de legea divină’ prezintă forme numai la nominativ şi acuzativ singular.
 Substantivul rus, ruris ‚câmp’ prezintă forme de locativ ruri ’la ţară’.
DECLINAREA A IV-A, teme în -u
MASC. ŞI FEM. NEUTRU

CAZ
SINGULAR PLURAL SINGULAR PLURAL
Nom. exercitus exercitūs cornū Cornua
Gen. exercitūs exercituum cornūs cornuum
Dat. exercituī, -ū exercitibus cornū cornibus
Ac. exercitum exercitūs cornū cornua
Abl. exercitū exercitibus cornū cornibus
V. exercitus exercitūs Cornū Cornua
DE REŢINUT:
 Substantivele de declinarea a IV-a terminate la N sg. în –us sunt, în general, de

genul masculin. Excepţie fac unele substantive precum acus ‚ac’, anus ‚bătrână’,
domus ‚casă’, manus ‚mână’, porticus ‚portic’, tribus ‚trib’, nurus ‚noră’, socrus
‚soacră’, ficus ‚smochin’, pinus ‚pin’, quercus ‚stejar’ care sunt de genul feminin.
 Substantivele terminate la N. sg. în –u sunt de genul neutru, respectiv cornu
‚corn’ , genu ‚genunchi’, gelu ‚ger’, veru ‚frigare’.
 Unele substantive (e. g. arcus ‚arc’, lacus ‚lac’, quercus ‚stejar’, pecus ‚turmă’,
tribus ‚trib’ etc.) se termină la D şi Abl. plural în –ubus.
 Substantivul domus ‚casă’ prezintă forme de locativ domi‚acasă’.
 Substantivele iussus ‚ordin’, inussus ,fără ordin’, ductus, rogatus prezintă forme
numai la Abl. singular ca în sintagmele următoare: iussu consulis ‚din ordimul
consulului’, iniussu imperatoris ‚fără ordinul comandantului’, ductu ailicuius ‚sub
conducerea cuiva’ rogatu filii ‚după rugămintea fiului’.
DECLINAREA A V-A, teme în –ē
MASC. ŞI FEM. NEUTRU

CAZ
SINGULAR PLURAL SINGULAR PLURAL
Nom. diēs diēs rēs rēs
Gen. diēī diērum reī rērum
Dat. diēī diēbus reī rēbus
Ac. diem diēs rem rēs
Abl. diē diēbus rē rēbus
V. dies dies res res
DE REŢINUT:
 Toate substantivele aprţinând acestei declinări sunt de genul feminin cu două excepţii,
respectiv dies (care la singular poate fi de genul masculin, dar şi feminin atunci când
indică un termen, o zi anume sau durata, iar la plural numai de genul masculin) şi
meridies (care este de genul masculin).
 Dintre substantivele de declinarea a V-a numai dies (zi) şi res ‘lucru’ prezintă toate
cazurile la singular şi plural.
 La substantivele compuse din două elemente nomunale, ambele în cazul nominativ,
fiecare element se declină ca şi cum ar fi separat.
N=V. respublica
G reipublicae
D reipublicae
Ac. rempublicam
Abl. republica
 În cazul substantivelor compuse din două elemente doar unul dintre acestea este
declinat:
N=V. paterfamilias
G. patrisfamilias
D. patrifamilias
Ac. patremfamilias
Abl. patrefamilias
SUBSTANTIVE NEREGULATE
SINGULAR
Nom. Vīs nēmō deus bōs Juppiter
Gen. – (nūllīus) deī bovis Jovis
Dat. – nēminī deō bovī Jovī
Ac. vim nēminem deum bovem Jovem
Abl. Vī (nūllō) deō bove Jove
PLURAL
Nom. vīrēs – deī, diī, di bovēs –
Gen. vīrium – deōrum, deum bovum,bo –
Dat. vīribus – deīs, diīs, dīs um –
Ac. vīrēs (-īs) – deōs bōbus, –
Abl. vīribus – deīs, diīs, dīs būbus –
bovēs
bōbus,
bōbus
SINGULAR
Nom. senex carō os
Gen. senis cornis ossis
Dat. senī carnī ossī
Ac. senem carnem os
Abl. sene carne osse
PLURAL
Nom. senēs carnēs ossa
Gen. senum – ossium
Dat. senibus carnibus ossibus
Ac. senēs carnēs ossa
Abl. senibus carnibus ossibus
ÎNTREBĂRI ŞI EXERCIŢII RECAPITULATIVE
1. Care sunt criteriile de clasificare a substantivelor din latină în cele cinci

declinări?
2. Analizaţi morfologic (declinare, gen, număr, caz) substantivele: rei, numero,
divitiis, domi, diebus, magistratuum, castra, regi, rerum, consilia.
3. Precizaţi genul substantivelor: incola, -ae, iudicium, -ii, arma, -orum, fossa,
-ae, arcus, -us, populus, -i.
4. Declinaţi la singular şi plural substantivele: magistratus, -us, urbs, -is, bellum,
-i, vir, viri, tabula, -ae.
5. Treceţi la plural următoarele substantive: dies, argentum, filiae, mundo,
speciei, laborem.
6. Indicaţi cărei declinare, gen, număr şi caz aparţine terminaţia –um.
DECLINAREA ADJECTIVULUI
Adjectivul (nomen adiectivum) împrumută formele de declinare de la substantive

şi se acordă în gen, număr şi caz cu substantivul determinat.
În latină adjectivele sunt, la gradul pozitiv, de trei clase:
1. adjective cu trei terminaţii (pentru masculin, feminin şi neutru);
2. adjective cu două terminaţii (una pentru masculin şi feminin şi cealaltă pentru
neutru)
3. adjective cu o singură terminaţie pentru cele trei genuri.
După declinare, deosebim adjective de declinarea I şi a II-a şi adjective de
declinarea a III-a.
ADJECTIVE DE DECLINAREA I ŞI a II-a CU TREI TERMINAŢII
CA SINGULAR PLURAL
Z MASC. FEM. NEUT. MASC. FEM. NEUT.
No bonus bona bonum bonī bonae bona
m. bonī bonae bonī bonōrum bonārum bonōrum
Gen bonō bonae bonō bonīs bonīs bonīs
. bonum bonam bonum bonōs bonās bona
Dat. bonō bonā bonō bonīs bonīs bonīs
Ac. bone bona bonum boni bonae bona
Abl.
V.
No miser misera miserum miserī miserae misera
m. miserī miserae miserī miserōrum miserārum miserōrum
Gen miserō miserae miserō miserīs miserīs miserīs
. miserum miseram miserum miserōs miserās misera
Dat. miserō miserā miserō miserīs miserīs miserīs
Ac. miser misera miserum miseri miserae misera
Abl.
V.
No pulcher pulchra pulchrum pulchrī pulchrae pulchra
m. pulchrī pulchrae pulchrī pulchrōrum pulchrārum pulchrōrum
Gen pulchrō pulchrae pulchrō pulchrīs pulchrīs pulchrīs
. pulchrum pulchram pulchrum pulchrōs pulchrās pulchra
Dat. pulchrō pulchrā pulchrō pulchrīs pulchrīs pulchrīs
Ac. pulcher pulchra pulchrum pulchri pulchrae pulchra
Abl.
V.
ADJECTIVE DE DECLINAREA a III-a CU TREI TERMINAŢII, TEME ÎN
–i
SINGULAR PLURAL
MASC. FEM. NEUT. MASC. FEM. NEUT.
No ācer ācris ācre ācrēs ācrēs ācria
m. ācris ācris ācris ācrium ācrium ācrium
Gen ācrī ācrī ācrī ācribus ācribus ācribus
. ācrem ācrem ācre ācrēs, -īs ācrēs, -is ācria
Dat. ācrī ācrī ācrī ācribus ācribus ācribus
Ac. acer acris acre acres acres acra
Abl.
V.
ADJECTIVE DE DECLINAREA a III-a CU DOUĂ TERMINAŢII, TEME ÎN –i
SINGULAR PLURAL
CAZ
MASC. ŞI FEM. NEUT. MASC. ŞI FEM. NEUT.
Nom. omnis omne omnēs omnia
Gen. omnis omnis omnium omnium
Dat. omnī omnī omnibus omnibus
Ac. omnem omne omnēs, -īs omnia
Abl. omnī omnī omnibus omnibus
ADJECTIVE DE DECLINAREA a III-a CU O TERMINAŢIE, TEME ÎN –i
SINGULAR PLURAL
CAZ
Nom. fēlix fēlix fēlīcēs fēlīcia
Gen. fēlīcis fēlīcis fēlicium fēlīcium
Dat. fēlīcī fēlīcī fēlīcibus fēlīcibus
Ac. fēlīcem fēlix fēlīcēs, -īs fēlīcia
Abl. fēlīcī fēlīcī fēlīcibus fēlīcibus
Nom. potēns potēns potentēs potentia
Gen. potentis potentis potentium potentium
Dat. potentī potentī potentibus potentibus
Ac. potentem potēns potentēs, -is potentia
Abl. potenti, -e potenti, -e potentibus potentibus
ADJECTIVE DE DECLINAREA a III-a CU O TERMINAŢIE, TEME
CONSONANTICE
SINGULAR PLURAL
Nom. vetus vetus veterēs vetera
Gen. veteris veteris veterum veterum
Dat. veterī veterī veteribus veteribus
Ac. veterem vetus veterēs vetera
Abl. vetere Vetere veteribus veteribus
ADJECTIVE NEREGULATE
alius, -a, -ud ūnus, -a, -um alter, -era, -erum
sōlus, -a, -um tōtus, -a, -um neuter, -tra,
ūllus, -a, -um nūllus, -a, -um -trum
uter, -tra, -trum
SINGULAR
MASC. FEM. NEUT. MASC. FEM. NEUT.
No sōlus sōla sōlum uter utra utrum
m. sōlīus sōlīus sōlīus utrīus utrīus utrīus
Gen sōlī sōlī sōlī utrī utrī utrī
. sōlum sōlam sōlum utrum utram utrum
Dat. sōlō sōlā sōlō utrō utrā utrō
Ac.
Abl.
Formele de plural ca la bonus şi pulcher.
COMPARAŢIA ADJECTIVELOR
COMPARAŢIA REGULATĂ A ADJECTIVELOR
COMPARATIV SUPERLATIV
POZITIV
M, F N M F N
lātus lātior lātius lātissimus -a -um
fortis fortior fortius fortissimus -a -um
fēlix fēlīcior fēlīcius fēlīcissimus -a -um
miser miserior miserius miserrimus -a -um
Facilis facilior facilius facillimus -a -um
COMPARAŢIA NEREGULATĂ A ADJECTIVELOR
COMPARATIV SUPERLATIV
POZITIV
M, F N M F N
bonus melior melius optimus -a -um
malus peior peius pessimus -a -um
magnus maior maius maximus -a -um
parvus minor minus minimus -a -um
Multus ------- Plūs plūrimus -a -um
DE REŢINUT:
 Comparativul se formează prin adăugarea sufixului –ior pentru masculin şi feminin şi –
ius pentru neutru la tema consonantică a adjectivului. În caz că adjectivele prezintă temă
vocalică, vocala finală a temei se suprimă, după care se adaugă sufixul.
 Superlativul se formează prin înlocuirea desinenţei genitivului singular cu sufixul
-issimus (M.), -issima (F.), -issimum (N.). Adjectivele cu pozitivul în -er fac superlativul
prin adăugarea la N. sg. masculin a sufixului -rimus, -rima, -rimum. Adjectivele facilis, -e,
difficilis, -e, similis, -e, dissimilis, -e,gracilis, -e, humilis, -e formează superlativul cu
sufixul –limus, lima, limum pus în locul desinenţei genitivului singular (e. g. facillimus,
-a, -um).
 Adjectivele cu terminaţia –ius la N. sg. masculin prezintă la G. sg. şi neutru terminaţia –
ii , iar la V terminaţia –ie (N pius, G pii V pie).
 Există un număr de 13 adjective de clasa a II –a care prezintă trei forme la nominativ;
forma de masculin se termină în –er, cea de feminin în –ris şi cea de neutru în –re:
- acer, acris, acre ‘ager’
- alacer, alacris, alacre ‘sprinten’
- campester, campestris, campestre ‘cîmpenesc’
- celeber, celebris, celebre ‘renumit’
- celer, celeris, celere ‘iute’
- equester, equestris, equestre ‘călăreţ’
- paluster, palustris, palustre ‘băltos’
- pedester, pedestris, pedestre ‘pedestru’
- puter, putris, putre ‘putred’
- saluber, salubris, salubre ‘sănătos’
- silvester, silvestris, silvestre ’din pădure’
- terrester, terrestris, terrestre ‘pământesc’
- volucer, volucris, volucre ‘zburător’
 Adjectivele terminate în –us, -rs, -ix, -ax, -ox, -plex precum şi adjectivele locuples,- etis
(bogat) şi par,-ris (egal) au genitivul plural în –ium; celelalte adjective la gradul pozitiv şi
la gradul comparativ au G. pl. terminat în –um.
 Adjectivele care au terminaţiile –eus, -ius, -uus formează gardele de comparaţie prin
perifrază (sau analitic) primind înaintea pzitivului la comparativ adverbul magis iar la
superlativ adverbul maxime.
 Unele adjective formează superlativul prin antepunerea la pozitiv prepoziţiile per sau
prae (permagnus, perdoctus, praeclarus).

1. Cum se formează în latină gradele de comparaţie ale adjectivelor?
2. Adjectivele aeger, -ra, -rum, felix, -icis, gracilis, -e, ingeniosus, -a, -um cărei
clasă aparţin?
3. Recunoaşteţi următoarele forme adjectivale: fecundo, variis, privati,
vicinorum, antiquum.
4. Precizaţi gradul de comparaţie, genul, numărul şi cazul adjectivelor: fortiorem,
sapientissimis, rectissimae, miserrimam, difficillimi.
5. Declinaţi la singular şi plural la gradul pozitiv următoarele sintagme: ultima
ratio, audax miles, rectum iudicium.
6. Formaţi comparativul şi superlativul de la următoarele adjective: verus, -a,
-um, vetus, -eris, similis, -e.
DECLINAREA PRONOMINALĂ
PRONUMELE PERSONAL
CA PERSOANA I PERSOANA a II-a

Z SINGULAR PLURAL SINGULAR PLURAL
N. ego nōs tū vōs
G. meī nostrum, nostrī tuī vestrum, vestrī
D. mihi nōbis tibi vōbis
A. mē nōs tē vōs
Abl mē nōbīs tē vōbīs
. tu! vōs!
V.
PRONUMELE REFLEXIV
CA PERSOANA I PERSOANA a II-a PERSOANA a III-a

Z SING. PL. SING. PL. SING. PL.
G. meī nostrī tuī vestrī suī suī
D. mihi nōbīs tibi vōbīs sibi sibi
A. mē nōs tē vōs sē, sēsē sē, sēsē
Abl mē nōbīs tē vōbīs sē, sēsē sē, sēsē
.
PRONUMELE POSESIV
CU ANTECEDENT LA SINGULAR CU ANTECEDENT LA PLURAL
meus, -a, -um noster, -tra, -trum
tuus, -a, -um vester, -tra, trum
suus, -a, -um (reflexiv) suus, -a, -um (reflexiv)
eius (gen. sing. de la is) (nereflexiv) eōrum, eārum, eōrum (gen. pl. de la is)
(nereflexiv)
PRONUMELE DEMONSTRATIVE
(a) hic
CA SINGULAR PLURAL
N. hic haec hoc hī hae haec
G. huius huius huius hōrum hārum hōrum
D. huic huic huic hīs hīs hīs
A. hunc hanc hoc hōs hās haec
Abl hōc Hāc hōc hīs hīs hīs
.
(b) iste
CA SINGULAR PLURAL
N. iste ista istud isti istae ista
G. istius istius istius istorum istarum istorum
D. isti isti isti istis istis istis
A. istum istam istud istos istas ista
Abl isto ista isto istis istis istis
.
(c) ille
CA SINGULAR PLURAL
N. ille illa illud illī illae illa
G. illīus illīus illīus illōrum illārum illorum
D. illī illī illī illīs illīs illīs
A. illum illam illud illōs illās illa
Abl illō illā illō illīs illīs illīs
.
(d) is
CA SINGULAR PLURAL
N. is ea id eī, iī eae ea
G. eius eius eius eōrum eārum eōrum
D. eī eī eī eīs, iīs eīs, iīs eīs, iīs
A. eum eam id eōs eās ea
Abl eō eā eō eīs, iīs eīs, iīs eīs, iīs
.
PRONUMELE DE IDENTITATE
CA SINGULAR
Z MASC. FEM. NEUT.
N. īdem eadem idem
G. eiusdem eiusdem eiusdem
D. eīdem eīdem eīdem
A. eundem eandem idem
Abl. eōdem eādem eōdem
PLURAL
MASC. FEM. NEUT.
N. eīdem, īdem eaedem eadem
G. eōrundem eārundem eōrundem
D. eīsdem, īsdem eīsdem, īsdem eīsdem, īsdem
A. eōsdem eāsdem eadem
Abl. eīsdem, īsdem eīsdem, īsdem eīsdem, īsdem
PRONUMELE DE ÎNTĂRIRE
CA SINGULAR PLURAL
N. ipse ipsa ipsum ipsī ipsae ipsa
G. ipsīus ipsīus ipsīus ipsōrum ipsārum ipsōrum
D. ipsī ipsī ipsī ipsīs ipsīs ipsīs
A. ipsum ipsam ipsum ipsōs ipsās ipsa
Abl ipsō ipsā ipsō ipsīs ipsīs ipsīs
.
PRONUMELE RELATIV
CA SINGULAR PLURAL
N. quī Quae quod quī quae quae
G. cuius cuius cuius quōrum quārum quōrum
D. cui cui cui quibus quibus quibus
A. quem quam quod quōs quās quae
Abl quō quā quō quibus quibus quibus
.
PRONUMELE INTEROGATIV
CA SINGULAR PLURAL
Z MASC. ŞI FEM. NEUT. MASC. FEM. NEUT.
N. quis quid quī quae quae
G. cuius cuius quōrum quārum quōrum
D. cui cui quibus quibus quibus
A. quem quid quōs quās quae
Abl quō quō quibus quibus quibus
.
PRONUMELE NEHOTĂRÂT
PRONUME ADJECTIVE
CA (1)
Z SINGULAR
MASC. ŞI FEM. NEUT. MASC. FEM. NEUT.
N. quisque quidque quisque quaeque quodque
G. cuiusque cuiusque cuiusque cuiusque cuiusque
D. cuique cuique cuique cuique cuique
A. quemque quidque quemque quamque quodque
Abl quōque quōque quōque quāque quōque
.
(2)
SINGULAR
N. aliquis aliquid aliquī aliqua aliquod
G. alicuius alicuius alicuius alicuius alicuius
D. alicui alicui alicui alicui alicui
A. aliquem aliquid aliquem aliquam aliquod
Abl aliquō aliquō aliquō aliquā aliquō
.
PLURAL
N. aliquī aliqua aliquī aliquae aliqua
G. aliquōrum aliquōrum aliquōrum aliquārum aliquōrum
D. aliquibus aliquibus aliquibus aliquibus aliquibus
A. aliquōs aliqua aliquōs aliquās aliqua
Abl aliquibus aliquibus aliquibus aliquibus aliquibus
.
(3)
SINGULAR
MASC. FEM. NEUT.
N. quīdam quaedam quiddam (quoddam)
G. cuiusdam cuiusdam cuiusdam
D. cuidam cuidam cuidam
A. quendam quandam quiddam (quoddam)
Abl quōdam quādam quōdam
.
PLURAL
MASC. FEM. NEUT.
N. quīdam quaedam quaedam
G. quōrundam quārundam quōrundam
D. quibusdam quibusdam quibusdam
A. quōsdam quāsdam quaedam
Abl quibusdam quibusdam quibusdam
.
Formele din paranteze sunt folosite ca adjective.
(4)
SINGULAR
MASC. ŞI FEM. NEUT.
N. quisquam quicquam, quidquam
G. cuiusquam cuiusquam
D. cuiquam cuiquam
A. quemquam quicquam, quidquam
Abl quōquam quōquam
.
Pluralul nu este atestat.
DE REŢINUT:
 Genitivul plural al pronumelor personale de persoana I şi a II –a prezintă două forme, cu

diferenţe semantice între ele: astfel nostri şi vestri au sens de genitiv obiectiv (se traduce
prin de noi, de voi; memor nostri ‚cel care-şi aduce aminte de noi’) în timp ce nostrum şi
vestrum au sens partitiv: multi nostrum (mulţi dintre noi).
 Dativul singular al pronumelui personal de persoana I are o formă contrasă, mi.
 În cazurile în care formele de ablativ singular şi plural la toate persoanele sunt însoţite
de prepoziţia cum aceasta este postpusă şi face corp comun cu respectiva formă
pronominală (nobiscum, vobiscum).
1. Câte categorii de pronume există în latină?

2. Care sunt asemănările în declinarea diferitelor categorii de pronume?
3. În câte subclase se împarte pronumele demonstrativ?
4. La care caz, număr şi tip de pronume se întâlnesc terminaţiile –ius şi respectiv
–i ?
5. Declinaţi la masculin, singular pronumele posesiv.
6. Prin ce se diferenţiază pronumele relativ de cel interogativ?
7. Declinaţi următoarele sintagme la plural: hic amicus, illum officium, eadem
filia.
NUMERALUL
NUMERALE
CARDINALE ORDINALE DISTRIBUTIVE
ROMANE
I unus, -a, -um prīmus, -a, -um singulī, -ae, -a
II duo, duae, duo secundus, alter bīnī
III trēs, tria tertius ternī, trīnī
IV quattuor quārtus quaternī
V quinque quīntus quīnī
VI sex sextus sēnī
VII septembrie septimus septēnī
VIII octō octāvus octōnī
IX novem nōnus novēnī
X decem decimus dēnī
XI ūndecim ūndecimus ūndēnī
XII duodecim duodecimus duodēnī
XIII tredecim tertius decimus ternī dēnī
XIV quattuordecim quārtus decimus quaternī dēnī
XV quīndecim quīntus decimus quīnī dēnī
XVI sēdecim sextus decimus sēnī dēnī
XVII septendecim septimus decimus septēnī dēnī
XVIII duodēvīgintī duodēvīcēsimus duodēvīcēnī
XIX ūndēvīgintī ūndēvīcēsimus ūndēvīcēnī
XX vīgintī vīcēsimus vīcēnī
XXI ūnus et vīgintī, vīgintī vīcēsimus prīmus vīcēnī singuli
XXVIII ūnus duodētrīcēsimus duodētrīcēnī
XXIX duodētrīgintā ūndētrīcēsimus ūndētrīcēnī
XXX ūndētrīgintā trīcēsimus trīcēnī
XL trīgintā quadrāgēsimus quadrācēnī
L quadrāgintā quīnquāgēsimus quīnquāgēnī
LX quīnquāgintā sexāgēsimus sexāgēnī
LXX sexāgintā septuāgēsimus septuāgēnī
LXXX septuāgintā octōgēsimus octōgēnī
XC octōgintā nōnāgēsimus nōnāgēnī
C nōnāgintā centēsimus centēnī
CI centum centēsimus (et) centēnī singuli
CC centum (et) ūnus prīmus ducēnī
CCC ducentī, -ae, -a ducentēsimus trecēnī
CCCC trecentī, -ae, -a trecentēsimus quadringēnī
D quadringentī quadringentēsimus quīngēnī
DC quīngenti quīngentēsimus sescēnī
DCC sescentī sescentēsimus septingēnī
DCCC septingentī septingentēsimus octingēnī
DCCCC octingentī octingentēsimus nōngēnī
M nōngentī nōngentēsimus singula mīlia
MM mīlle mīllēsimus bīna mīlia
duo mīlia bis mīllēsimus
DECLINAREA NUMERALELOR DUO, TRĒS ŞI MĪLIA
CAZ MASC. FEM. NEUT. MASC. ŞI FEM. NEUT. NEUT.

N. duo duae duo trēs tria mīlia
G. duōrum duārum duōrum trium trium mīlium
D. duōbus duābus duobus tribus tribus mīlibus
A. duōs, duo duās duo trēs, trīs tria mīlia
Ab duōbus duābus duōbus tribus tribus mīlibus
l.
ÎNTREBĂRI RECAPITULATIVE
1. Care sunt numeralele romane cardinale, ordinale şi distributive de la unu la

zece?
2. Care sunt numeralele romane cardinale, ordinale şi distributive din zece în zece
şi din sută în sută până la o mie?
3.
VERBUL
În latină verbul prezintă două diateze (activă şi pasivă), trei moduri personale (indicativul, conjunctivul şi
imperativul), cinci moduri nepersonale (infinitivul, gerunziul, supinul care sunt substantive verbale;
gerundivul şi participiile care sunt adjective verbale), şase timpuri (prezent, imperfect, viitor, perfect,
mai mult ca perfect, viitor anterior). Indicativul are toate aceste şase timpuri, conjunctivul – patru
(prezent, imperfect, perfect, mai mult ca perfect), imperativul – două (prezent, viitor), infinitivul şi
participiul trei (prezent, perfect, viitor). Verbul prezintă, de asemenea, trei persoane şi două numere
(singular şi plural).
Formele fundamentale ale verbului sunt date în dicţionare astfel:
laudo, -are, -avi, -atum.
Prima formă reprezintă indicativul prezent, pers. I sg., a doua infinitivul prezent, a treia indicativul
perfect pers. I sg., a patra supinul. Pentru a afla cele trei teme din care derivă toate timpurile şi modurile,
procedăm astfel:
Tema prezentului se află prin înlăturarea sufixului –re de la infinitivul prezent.
lauda – re
La verbele de conjungarea a III-a, tema se află prin înlăturarea desinenţei –o de la pers. I ind. prez.
duc – o, faci – o.
Tema perfectului se află prin înlăturarea desinenţei –i de la perfectul indicativ.
laudav – i
Tema supinului se află prin înlăturarea desinenţei –m de la supin.
laudatu – m
Verbul latin prezintă patru conjugări:
conjugarea I: laudāre
conjugarea a II-a: habēre
conjugarea a III-a: legĕre
conjugarea a IV-a: audīre
Desinenţele la indicativ şi conjunctiv, diateza activă, sunt aceleaşi la toate timpurile, cu excepţia
perfectului indicativ, respectiv
pers. sg. pl.

I –ō, -m –mus
II –s –tis
III –t –nt.
Desinenţele de la perfect indicativ diateza activă sunt:
pers. sg. pl.

I –i –imus
II –isti –istis
III –it –erunt
Desinenţele pasive de la timpurile de la tema prezentului sunt:
pers. sg. pl.

I –r -mur
II –ris/-re -mini
III –tur -ntur
CONJUGAREA I, DIATEZA ACTIVĂ
laudō, laudāre, laudāvī, laudātum = a lăuda
Indicativ Conjunctiv Imperativ Infinitiv Participiu Gerunziu

I. De la tema prezentului lauda- laudō laudem Singular Plural laudandī (g)
laudās laudēs laudārĕ laudāns laudantēs, laudandō (d.)
Prezent laudat laudēt laudā (că laudă, a lăuda) laudantis -ntia laudandum (a.)
laudāmus laudēmus laudantī laudantium laudandō (abl.)
laudātis laudētis laudāte laudantem, laudantibus (are numai
laudant laudent (laudă) -ns singular)
(laud) (să laud, aş lăuda) laudante
laudābam laudārem (care laudă)
laudābās laudārēs laudātō (să
Imperfect
laudābat laudāret lauzi..) III. De la tema supinului: laudātū

laudābāmus laudārēmus laudātō Supinul acuzativ: laudātūm
laudābātis laudārētis (pentru a lăuda)
laudābant laudārent laudātōte Supinul ablativ: laudātū
(lăudam) (aş lăuda, să fi lăudat) laudantō (de lăudat)
laudābō (voi laudātūrum laudātūrus
lăuda) laudātūram e laudātūra
laudābis laudātūrum + s laudātūrum
Viitor
laudābit laudātūrōs s laudātūri

laudābĭmus laudātūrās e laudātūrae
laudābĭtis laudātūra laudātūra
laudābunt (că va lăuda) (care va
laudāvī (am laudāvĕrim laudāvisse lăuda)
lăudat) laudāveris (că a lăudat, a fi
laudāvistī laudāverit lăudat)
Perfect
laudāvit laudāverĭmus
laudāvĭmus laudāverĭtis
laudāvīstis laudāverĭnt (aş putea lăuda, să fi
II. De la tema perfectului laudav-
laudāvērunt (-ēre) lăudat)

perfectMai mult ca
laudāvĕram (lăudasem) laudāvissem

laudāverās laudāvissēs
laudāverāt laudāvisset
laudāverāmus laudāvissēmus
laudāverātis laudāvissētis
laudavĕrant laudāvissent (aş fi lăudat)
laudāvĕrō (voi fi
lăudat)
Viitor anterior
laudāveris
laudāverit
laudāverĭmus
laudāverĭtis
laudāverint
CONJUGAREA A II-A, DIATEZA ACTIVĂ hăbeō, -ēre, -ŭi, -ītum = a avea

I. De la tema prezentului habe-

habeō habĕam (să am, aş habērĕ habēns (având, care habendī
(am) avea) habē (să (că are, a avea) habentis are) habendō
habēs habeās ai) habentī etc.
Prezent
habet habeat etc. (de a avea…)
habemus habeāmus
habētis habeātis habēte
habent habeant
habēbam habērem
(aveam) habērēs
Imperfect
habēbās habēret III. De la tema supinului: habitū

habēbat habērēmus Supinul acuzativ: habitum
habēbāmus habērētis (pentru a avea)
habēbātis habērent Supinul ablativ: habĭtū
habēbant (aş avea, să fi avut) (de avut)
habēbō (voi habitūrum habitūrus
avea) habētō (să habitūram habitūra
habēbis ai) habitūrum + esse habitūrum etc.
Viitor
habēbit habētō habitūrōs (care va avea)

habēbĭmus habitūrās
habēbĭtis habētōte habitūra
habēbunt habēntō (că va avea)
habuī (am habuĕrim (aş putea habuisse
avut) avea) (că a avut, a fi avut)
habuistī habueris
Perfect
habuit habuerit
habuīmus habuerĭmus
habuistis habuerĭtis
II. De la tema perfectului habu-
habuērunt (-ēre) habuĕrint

perfectMai mult ca
habuĕram habuissem (aş fi

(avusesem) avut)
habuerās habuissēs
habuerat habuisset
habuerāmus habuissēmus
habuerātis habuissētis
habuĕrant habuissent
habuĕrō (voi fi
Viitor anterior
avut)
habueris
habuerit
habuerĭmus
habuerĭtis
habuĕrint
CONJUGAREA A III-A, DIATEZA ACTIVĂ scrībō, scribĕre, scrīpsī, scriptum = a scrie
I. De la tema prezentului scribe-

scrībō scrībam (aş scrie, să scrībĕrĕ scrībēns (scriind, care scrībendī
(scriu) scriu) scrībe (a scrie, că scrie) scrībentis scrie) scrībendō
scrībis scrībās (scrie) scrībentī etc.
Prezent
scrībit scrībat etc. (de a scrie)
scrībĭmus scrībāmus
scrībĭtis scrībātis scrībĭte
scrībunt scrībant
scrībēbam scrībērem
(scriam) scrīberēs
Imperfect
scrībēbās scrīberet III. De la tema supinului: scrīptū-

scrībēbat scrīberēmus Supinul acuzativ: scrīptum
scrībēbāmus scrīberētis (pentru a scrie)
scrībēbātis scrīberent Supinul ablativ: scrīptū
scrībēbant (aş scrie, să fi scris) (de scris)
scrībam (voi scrīptūrum scrīptūrus
scrie) scrībĭtō (să scrīptūram + esse scrīptūra
scrībēs scrii…) scrīptūrum scrīptūrum
Viitor
scrībet scrībĭtō etc. (care va scrie)

scrībēmus (că voi scrie)
scrībētis scrībitote
scrībent scrībuntō
scrīpsī (am scrīpsĕrim scrīpisse
scris) scrīpseris (a fi scris, că a scris)
scrīpsistī scrīpserit
Perfect
scrīpsit scrīpserĭmus
scrīpsĭmus scrīpserĭtis
scrīpsistis scrīpsĕrint
II. De la tema perfectului scrips-
scrīpsērunt (-ēre) (aş putea scrie, să fi

scris)
perfectMai mult ca
scrīpsĕram scrīpsissem (aş fi

(scrisesem) scris)
scrīpserās scrīpsissēs
scrīpserat scrīpsisset
scrīpserāmus scrīpsissēmus
scrīpserātis scrīpsissētis
scrīpsĕrant scrīpsissent
scrīpsĕrō (voi fi
Viitor anterior
scris)
scrīpseris
scrīpserit
scrīpserĭmus
scrīpserĭtis
scrīpsĕrint
CONJUGAREA A III-A, DIATEZA ACTIVĂ (amplificată cu –i-) căpiō, căpĕrĕ, cēpi, captŭm = a lua
I. De la tema prezentului capi-

capiō capiam (să iau, aş capĕrĕ capiēns (luând, care capiendī
(iau…) lua) cape (a scrie, că scrie) capientis ia) capiendō
capis capiās (ia) capientī etc.
Prezent
capit capiat etc. (de a lua)
capĭmus capiāmus
capĭtis capiātis capĭte
capiunt capiant
capiēbam capērem
(luam) capērēs
Imperfect
capiēbās caperet III. De la tema supinului: captū-

capiēbat caperēmus Supinul acuzativ: captum
capiēāmus caperētis (pentru a lua)
capiēbātis caperent Supinul ablativ: captū
capiēbant (aş lua, să fi luat) (de luat)
capiam (voi captūrum captūrus
lua) capĭtō (să captūram + esse captūra
capiēs iei) captūrum captūrum
Viitor
capiet capĭtō etc. (care va lua)

capiēmus (că va lua)
capiētis capitōte
capient capiuntō
cēpī (am cēpĕrim cēpisse
luat) cēperis (a fi luat, că a luat)
cēpistī cēperit
Perfect
cēpit cēperĭmus
cēpĭmus cēperĭtis
cēpĭstis cēpĕrint
II. De la tema perfectului cep-
cēperunt (-ēre) (aş putea lua, să fi luat)

perfectMai mult ca
cēpĕram cēpissem (aş fi

(luasem) luat)
cēperās cēpissēs
cēperat cēpisset
cēperāmus cēpissēmus
cēperātis cēpissētis
cēpĕrant cēpissent
cēpĕrō (voi fi
Viitor anterior
luat)
cēperis
cēperit
cēperĭmus
cēperĭtis
cēpĕrint
CONJUGAREA A IV-A, DIATEZA ACTIVĂ audiō, audīre, audīvī, auditum = a auzi
I. De la tema prezentului audi-

audiō audiam (să aud, aş audīrĕ audiēns (auzind, audiendī
(aud) auzi) audī (a scrie, că scrie) audientis care audiendō
audīs audiās (ascultă) audientī etc.
Prezent
audīt audiat etc. aude) (de a auzi)
audīmus audiāmus
audĭtis audiātis audĭte
audiunt audiant
audiēbam audīrem
(auzeēm) audīrēs
Imperfect
audiēbas audīret III. De la tema supinului: audīū-

audiēbat audīrēmus Supinul acuzativ: audītum
audiēbamus audīrētis (pentru a auzi)
audiēbatis audīrent Supinul ablativ: audītū
audiēbant (aş auzi, să fi auzit) (de auzit)
audiam (voi audītūrum audītūrus
auzi) audītō (să audītūram + esse audītūra
audiēs auzi) audītūrum audītūrum
Viitor
audiet audītō etc. (care va auzi)

audiēmus (că va auzi…)
audiētis audītōte
audient audīuntō
audivī (am audīvĕrim audīvisse
auzit) audīveris (a fi auzit,, că a auzit)
audīvistī audīverit
Perfect
audīvit audīverĭmus
audīvimus audīverĭtis
audĭvistis audīvĕrint
II. De la tema perfectului audīv-
audivērunt (-ēre) (aş putea lua, să fi luat)

perfectMai mult ca
audīvĕram audīvissem (aş fi

(auzisem) auzit)
audīverās audīvissēs
audīverat audīvisset
audīverāmus audīvissēmus
audīverātis audīvissētis
audīvĕrant audīvissent
audīvĕrō (voi fi
Viitor anterior
auzit)
audīveris
audīverit
audīverĭmus
audīverĭtis
audīvĕrint
CONJUGAREA I, DIATEZA PASIVĂ laudō-āre, -āvi, -atum = a lăuda
Indicativ Conjunctiv Imperativ Infinitiv Participiu Gerundiv

Prezent
laudŏr (sunt lăudat) lauder laudārī laudandus
I. De la tema prezentului (prin desinenţe pasive)

laudāris laudēris (-re) laudāre (că este lăudat, a fi lăudat) laudanda
laudātur laudētur laudandum etc.
laudāmur laudēmur (care urmează să fie
laudāmĭnī laudēmĭnī laudāmĭnī lăudat…)
laudantur laudentur (fii lăudat)
(să fiu lăudat, aş fi lăudat)
Imperfect laudābar laudārer
laudābāris (-re) laudārēris, -re
laudābātur laudārētur
laudābāmur laudārēmur
laudābāmĭnī laudārēmĭnī
laudābantur laudārentur (să fi fost
(eram lăudat) lăudat, aş fi lăudat)
Viitor
laudābor (voi fi lăudat) laudātor laudātum īrī

laudābĕris (-re) laudātor (că va fi lăudat)
laudābĭtur laudāntŏr
laudābĭmur (să fie lăudat)
laudābimĭnī
laudābuntur
Perfect
laudātus sum laudātus sim laudātum laudātus

II. Celelalte forme sunt compuse din participiu + sum
laudāta es laudāta sis laudātam laudāta

laudātum est laudātum sit laudātum laudātum etc.
laudātī + sumus laudātī + sīmus laudātos + esse (care a fost lăudat, lăudat)
laudātae estis laudātae sītis laudātas
laudāta sunt laudāta sint (să fi fost laudāta
(am fost şi sunt lăudat) lăudat, aş putea fi lăudat) (că am fost lăudat)
Viitorl anterior perfectMai mult ca
laudātus eram laudātus essem

laudāta eras laudāta esses
laudātum erat laudātum esset
laudātī + erāmus laudātī + essēmus
laudātae erātis laudātae essētis
laudāta erant laudāta essent
(fusesem, eram lăudat) (aş fi fost lăudat)
laudātus ero
laudāta eris
laudātum erit
laudātī + erĭmus
laudātae erĭtis
laudāta erunt
(voi fi fost lăudat)
CONJUGAREA A II-A, DIATEZA PASIVĂ hăbĕō, -ērĕ, -ŭī, ĭtum = a vea; la pasiv = a fi apreciat
Prezent
habĕŏr (sunt habĕar habērī habendus
apreciat) habeāris (-re) habēre (că este apreciat, a fi habenda
I. De la tema prezentului (prin desinenţe pasive) habēris habeātur (fii apreciat) apreciat) habendum etc.
habētur habeāmur (care urmează a fi
habēmur habeāmĭnī habēmĭnī apreciat)
habēmĭnī habeantur
habēntur (să fiu, aş fi apreciat)
Imperfect
habēbar habērer
habēbāris (-re) habērēris, -re
habēbātur habērētur
habēbāmur habērēmur
habēbāmĭnī habērēmĭnī
habēbantur habērentur (să fi fost
(eram apreciat) apreciat, aş fi apreciat)
Viitor
habēbor (voi fi habētor (să fii habĭtum īrī

apreciat) apreciat) (că va fi apreciat)
habēbĕris (-re) habētor
habēbĭtur
habēbĭmur
habēbimĭnī
habēbuntur habentŏr
Perfect
habĭtus Sum habĭtus sim habĭtum habĭtus

habĭta es habĭta sis habĭtam habĭta

habĭtum est habĭtum sit habĭtum habĭtum etc.
+ sumus habĭtī + sīmus habĭtōs + esse (care a fost apreciat,
habĭtī estis habĭtae sītis habĭtās apreciat)
habĭtae sunt habĭta sint (aş habĭta
habĭta apreciat) putea fi apreciat) (că am fost apreciat)
(am
fost
habĭtus eram habĭtus essem
Mai mult ca perfect
habĭta eras habĭta esses

habĭtum + erat habĭtum + esset
habĭtī erāmus habĭtī essēmus
habĭtae erātis habĭtae essētis
habĭta erant habĭta essent
apreciat) (aş fi fost apreciat)
(fusesem
habĭtus ero
habĭta eris
Viitor anterior
habĭtum erit
+ erĭmus
habĭtī erĭtis
habĭtae erunt
habĭta apreciat)
(voi fi
fost
CONJUGAREA A III-A, DIATEZA PASIVĂ scrībō, -ĕrĕ, -psī, -ptŭm = a scrie
Prezent
scrībor (sunt scrībar scrībēre scrībī scrībendus
I. De la tema prezentului (prin desinenţe pasive) scris) scrībāris (-re) scrībimĭnī (a fi scris, că este scris) scrībenda
scrībĕris scrībātur (fii scris) scrībendum etc.
scrībĭtur scrībāmur (care urmează să fie scris)
scrībimur scrībāmĭnī
scrībimĭnī scrībantur
scrībuntur (să fiu scris)
Imperfect
scrībēbar scrībērer
scrībēbāris (-re) scrībērēris, -re
scrībēbātur scrībērētur
scrībēbāmur scrībērēmur
scrībēbāmĭnī scrībērēmĭnī
scrībēbantur scrībērentur (să fi fost scris,
(eram scris) aş fi scris)
Viitor
scrībar (voi fi scrībitor scrībtum īrī

scris) scrībitor (că va fi scris)
scrībēris (-re) scrībuntŏr
scrībētur
scrībēmur
scrībēmĭnī (să fii scris)
scrībēntur
Perfect
scrībtus sum scrīptus sim scrīptum scrīptus

scrīpta es scrīpta sis scrīptam scrīpta

scrīptum + est scrīptum + sit scrīptum scrīptum etc.
scrīptī sumus scrīptī sīmus scrīptōs + esse (care a fost scris, scris)
scrīptae estis scrīptae sītis scrīptās
scrīpta sunt scrīpta sint scrīpta
(am fost scris) (aş putea fi scris) (că a fost scris)
perfectMai mult ca
scrīptus eram scrīptus essem

scrīpta eras scrīpta esses
scrīptum + erat scrīptum esset
scrīptī erāmus scrīptī + essēmus
scrīptae erātis scrīptae essētis
scrīpta erant scrīpta essent
(fusesem scris) (aş fi fost scris)
scrīptus ero
Viitor anterior
scrīpta eris
scrīptum + erit
scrīptī erĭmus
scrīptae erĭtis
scrīpta erunt
(voi fi scris)
fost
CONJUGAREA A III-A, DIATEZA PASIVĂ capĭō, -ĕrĕ,cēpi, căptŭm = a lua

Prezent capior (sunt capiar capī capiendus
luat) capiāris (-re) capēre (a fi luat, că este luat) capienda
capĕris capiātur capiendum etc.
desinenţe+pasive)
capĭtur capiāmur (care urmează să fie

capĭmur capiāmĭnī capimĭnī luat)
capĭmĭnī capiantur (fii luat)
din participiu
capiuntur (să fiu luat)

Imperfect
capiēbar capērer
capiēbāris (-re) caperēris, -re
compuse (prin
capiēbātur caperētur
capiēbāmur caperēmur
prezentului
capiēbāmĭnī caperēmĭnī
capiēbantur caperentur
(eram luat) (aş fi luat)
forme
Viitor
capiar (voi fi capĭtor (să fii captum īrī

la tema
luat) luat) (că va fi luat)

I. Desunt
capiēris (-re) capĭtor

capiētur
sum II. Celelalte
capiēmur
capiēmĭnī
capiēntur capiuntŏr
Perfect
captus sum captus sim captum captus

capta es capta sis captam capta
captum est captum + sit captum captum etc.
+ sumus captī sīmus captōs + esse (luat, care a fost luat)
captī estis captae sītis captās
captae sunt capta sint capta
capta luat) (aş putea fi luat) (că a fost luat)
(am
fost
Mai mult ca perfect
captus eram captus essem

capta eras capta esses
captum + erat captum + esset
captī erāmus captī essēmus
captae erātis captae essētis
capta erant capta essent
luat) (aş fi fost luat)
(fusesem
captus ero
capta eris
Viitor anterior
captum + erit
captī erĭmus
captae erĭtis
capta erunt
(voi fi fost
luat)
CONJUGAREA A IV-A, DIATEZA PASIVĂ audiō, -īrĕ, -īvī, -ītum = a auzi

Prezent
audĭor (sunt audĭar audĭre audĭrī audiendus

auzit) audĭāris (-re) audĭmĭnī (că este auzit) audienda
audĭris audĭātur (fii auzit) audiendum etc.
I. De la tema prezentului (prin desinenţe pasive)
audĭtur audĭāmur (care urmează să fie

audĭmur audĭāmĭnī auzit)
audĭmĭnī audĭantur
audiuntur (să fiu auzit)
Imperfect
audiēbar audĭrer
audiēbāris (-re) audĭrēris, -re
audiēbātur audĭrētur
audiēbāmur audĭrēmur
audiēbāmĭnī audĭrēmĭnī
audiēbantur audĭrentur
(eram auzit) (aş fi auzit)
Viitor
audĭar (voi fi audĭtum īrī

auzit) audĭtor (să fii (că va fi auzit)
audiēris (-re) auzit)
audiētur audĭtor
audiēmur
audiēmĭnī
audientur audiuntŏr
Perfect
audĭtus sum audĭtus sim audĭtum audĭtus

audĭta es audĭta sis audĭtam audĭta
audĭtum est audĭtum + sit audĭtum audĭtum
+ sumus audĭtī sīmus audĭtōs + esse (auzit, care a fost auzit)
audĭtī estis audĭtae sītis audĭtās
audĭtae sunt audĭta sint audĭta
audĭta auzit) (aş putea fi auzit) (că a fost auzit)
(am
fost
audĭtus eram audĭtus essem
Mai mult ca perfect

audĭta eras audĭta esses
audĭtum erat audĭtum + esset
+ erāmus audĭtī essēmus
audĭtī erātis audĭtae essētis
audĭtae erant audĭta essent
audĭta auzit) (aş fi fost auzit)
(fusesem
audĭtus ero
audĭta eris
audĭtum + erit
Viitor anterior
audĭtī erĭmus
audĭtae erĭtis
audĭta erunt
(voi fi auzit)
fost
VERBE CU CONJUGARE NEREGULATĂ
Verbul sum, esse, fui = a fi

TIMPUL INDICATIV CONJUNCTIV IMPERATIV INFINITIV PARTICIPIU
Prezent sum sim
es sis es
est sit esse
sumus simus
estis sitis este
sunt sint
Imperfect eram essem (forem)
eras esses (fores)
erat esset (foret)
erāmus essēmus
erātis essētis
erant essent (forent)
Viitor ero fore / futūrus
eris esto futūrum futūra
erit esto futūram + esse futūrum
erīmus futūrum
erītis estōte etc. etc.
erunt sunto
Perfect fui fuĕrim
fuisti fuĕris
fuit fuĕrit
fuĭmus fuerĭmus
fuistis fuerĭtis
fuērunt fuĕrint fuisse
Mai mult ca fuēram fuissem
perfect fuēras fuisses
fuērat fuisset
fuerāmus fuissēmus
fuerātis fuissētis
fuērant fuissent
Viitor anterior fuĕro
fuĕris
fuĕrit
fuerĭmus
fuerĭtis
fuĕrint
COMPUŞII VERBULUI SUM

Verbul possum, posse, potui = a putea
TIMPUL INDICATIV CONJUNCTIV INFINITIV
Prezent possum possūmus possim
potes potestis possis etc. Posse
potest possunt possit
Imperfect potĕram possem
potĕras etc. posses etc.
Viitor potĕro
potĕris etc.
Perfect potui potuĕrim
potuisti etc. potuĕris etc. potuisse
Mai mult ca perfect potuĕram potuissem
potuĕras etc. potuisses etc.
Viitor anterior potuĕro
potuĕris etc.
Verbul prosum, prodesse, profui = a fi de folos
Prezent prosum prosūmus prosim prodesse
prodes prodestis prosis
prodest prosunt prosit etc.
Imperfect prodĕram prodessem
prodĕras etc. prodesses etc.
Notă: La celelalte moduri şi timpuri formate de la tema de prezent se conjugă regulat, ţinându-se seama
că înaintea vocalei iniţiale, după prefix, se intercalează consoana d. Formele flexionare derivate de la
tema de perfect sunt regulate.
Verbele: volo, velle, volui = a vrea, nolo, nolle, nolui = a nu vrea, malo, malle, malui = a prefera
Prezent volo nolo malo velim nolim malim
vis non vis mavis velis nolis malis velle
vult non vult mavult velit nolit etc. nolle
volŭmus nolŭmus malŭmus velimus etc. malle
vultis non vultis mavultis velitis
volunt nolunt malunt velint
Imperfect volēbam nolēbam malēbam vellem nollem mallem
volēbas nolēbas malēbas velles nolles malles
etc. etc. etc. etc. etc. etc.
Viitor volam nolam malam
voles noles males
volet nolet etc.
etc. etc.
Perfect volui nolui malui voluĕrim noluĕrim maluĕrim voluisse
voluisti noluisti maluisti voluĕris noluĕris maluĕris noluisse
voluit noluit maluit etc. etc. etc. maluisse
etc. etc. etc.
Mai mult ca voluĕram noluĕram maluĕram voluissem noluissem maluissem
perfect voluĕras noluĕras maluĕras voluisset noluisses maluisses
voluĕrat noluĕrat maluĕrat etc. noluisset maluisset
etc. etc. etc. etc. etc.
Viitor voluĕro noluĕro maluĕro
anterior voluĕris noluĕris maluĕris
voluĕrit noluĕrit maluĕris
etc. etc. maluit
etc.
Notă: Verbele volo şi nolo au participiu prezent, respectiv volens şi nolens.
Verbul fero, ferre, tuli, latum = a purta, a aduce

INDICATIV CONJUNCTIV IMPERATIV INFINITIV
DIATEZA IMPERFECT
PREZENT prezent viitor PREZENT
Activă fero ferrem
fers ferres fer ferto
fert ferret ferto
ferīmus ferrēmus ferre
fertis ferrētis ferte fertōte
ferunt ferrent ferunto
Pasivă feror ferrer
ferris, -re ferrēris ferre fertor
fertur ferrētur fertor ferri
ferīmur ferrēmur
ferimīni ferremīni ferimīni feruntor
feruntur ferrentur
Notă: Celelalte forme flexionare sunt regulate.
Compuşii verbului fero
affĕro, afferre, attŭli, allātum = a aduce

aufĕro, auferre, abstŭli, ablātum= a lua
confĕro, conferre, contŭli, collātum =a aduna
defĕro, deferre, detŭli, delātum = a duce, a denunţa
diffĕro, differre, distŭli, dilātum = a amâna, a se deosebi
effĕro, efferre, extŭli, elātum = a scoate
infĕro, infferre, intŭli, illātum = a aduce
offĕro, offerre, obtŭli, oblātum = a oferi
praefĕro, praeferre, praetŭli, praelātum = a duce înainte
refĕro, referre, retŭli, relātum = a duce înapoi, a raporta
suffĕro, sufferre, sustuli, sublātum = a pune sub, a suferi
transfĕro, transferre, transtŭli, translātum = a transporta
Verbul eo, ire, ivi (ii), itum = a merge

TIMPUL IND. CONJ. IMP. INF. PART. GERUNZIU SUPIN
Prezent eo imus eam N. iens G. eundi
is itis eas i ire G. euntis D. eundo itum
it eunt eat ite D. eunti etc.
etc. etc.
Imperfect ibam irem
ibas ires
ibat iret
etc. etc.
Viitor ibo ibĭmus ito itūrum itūrus
ibis ibitis ito itūram + esse -a, -um
ibit ibunt itōte itūrum
eunto
Perfect ivi (ii) ivĕrim ivisse
ivisti (iĕrim) (iise)
ivit ivĕris
etc. etc.
Viitor ivĕro
anterior (iĕro)
ivĕris
etc.
Verbul fio, fieri, factus sum = a fi, a deveni
INDICATIV
Prezent fio fimus
fis fitis
fit fiunt
Imperfect fiebam fiebamus
fiebas fiebatis
fiebat fiebant
Viitor fiam fiemus
fies fietis
fiet fient
Perfect factus sum facti sumus
(-a, -um) es (-ae, -a) estis
est sunt
M. m. c. p. factus eram facti eramus
(-a, -um) eras (-ae, -a) eratis
(-a, -um) erat (-ae, -a) erant
Viitor factus ero facti erimus
Anterior (-a, -um) eris (-ae, -a) eritis
erit erunt
CONJUNCTIV
Prezent fiam fiamus
fias fiatis
fiat fiant
Imperfect fierem fieremus

fieres fieretis
fieret fierent
Perfect factus(-a, -um) sim, sis, sit

facti (-ae, -a) simus, sitis, sint
M. m. c. p. factus (-a,-um) essem, esses, esset

facti (-ae, -a) essemus, essetis, essent
essent
IMPERATIV
Prezent fi fite
Viitor I fito fitote
INFINITIV
Prezent fieri
Perfect factum (-am, -um) esse factos, (-as, -a) esse

Viitor fore / futurum esse
PARTICIPIU
Perfect factus (-a, -um) facti, (-ae, a)
Viitor II faciendus, (-a, -um) faciendi, (-ae, -a)
faciendus (-a, -um) (GERUNDIV)

SUPIN factum, -u
CONJUGAREA VERBELOR DEFECTIVE (DE TIMPURILE DERIVATE DIN PREZENT):

coepi, coepisse = am început; memĭni, meminisse = îmi amintesc; odi, odise = urăsc;
novi, novisse = cunosc
Perfect memĭni odi meminĕrim odĕrim meminisse
meministi odisti meminĕris odĕris odisse
meminit odit etc. etc. coepisse
meminĭmus odĭmus
meministis odistis
meminērunt odērunt
coepi coepĕrim
coepisti coepĕris
etc. etc.
Mai mult ca meminĕram odĕram meminissem odissem
perfect meminĕras odĕras meminisses odisses
etc. etc. etc. etc.
Viitor anterior meminĕro odĕro
meminĕris odĕris
etc. etc.
Notă: La fel se conjugă novi, novisse.
CONJUGAREA PERIFRASTICĂ
În latină există două conjugări speciale:
1. Conjugarea perifrastică activă (care exprimă intenţia sau gândul de a face o

acţiune)
2. Conjugarea perifrastică pasivă (care exprimă necesitatea, obligaţia sau datoria
cuiva de a face o acţiune).
CONJUGAREA PERIFRASTICĂ ACTIVĂ
Această conjugare se compune din participiul viitor activ al verbului de conjugat şi din
modurile indicativ, conjunctiv şi infinitiv ale verbului auxiliar sum, esse, fui.
MODUL INDICATIV
Prezent
Sg. cantaturus, -a, -um sum, es, est = am de gând să cânt
Pl. cantaturi, -ae, -a sumus, estis, sunt = avem de gând să cântăm
Imperfect
Sg. cantaturus, -a, -um eram ,eras, erat = aveam de gând să cânt
Pl. cantaturi, -ae, -a eramus, eratis, erant = aveam de gând să cântăm
Viitor I
Sg. cantaturus, -a, -um ero, eris, erit = voi avea de gând să cânt
Pl. cantaturi, -ae, -a erimus, eritis, erunt = vom avea de gând să cântăm
Perfect
Sg. cantaturus, -a, -um fui, fuisti, fuit = am avut de gând să cânt
Pl. cantaturi, -ae, -a fuimus, fuistis, fuerunt = am avut de gând să cântăm
Mai mult ca perfect
Sg. cantaturus, -a, -um fueram , fueras, fuerat = avusesem de gând să cânt
Pl. cantaturi, -ae, -a fueramus, fueratis, fuerant = avuseserăm de gând să cântăm
Viitor II
Sg. cantaturus, -a, -um fuero, fueris, fuerit = voi fi avut de gând să cânt
Pl. cantaturi, -ae, -a fuerimus, fueritis, fuerint = vom fi avut de gând să cântăm
MODUL CONJUNCTIV
Prezent
Sg. cantaturus, -a, -um sim, sis, sit = să am de gând să cânt
Pl. cantaturi, -ae, -a simus, sitis, sint = să avem de gând să cântăm
Imperfect
Sg. cantaturus, -a, -um essem, esses, esset = aş avea de gând să cânt
Pl. cantaturi, -ae, -a essemus, essetis, essent = am avea de gând să cântăm
Perfect
Sg. cantaturus, -a, -um fuerim, fueris fuerit = să fi avut de gând să cânt
Pl. cantaturi, -ae, -a fuerimus, fueritis, fuerint = să fi avut de gând să cântăm
Mai mult ca perfect
Sg. cantaturus, -a, -um fuissem, fuisses, fuisset = aş fi avut de gând să cânt
Pl. cantaturi, -ae, -a fuissemus, fuissetis, fuissent = am fi avut de gând să cântăm
MODUL INFINITIV
Prezent
Sg cantaturum, -am, -um esse = că voi avea de gând să cânt
Pl. cantaturos, -as, -a esse = că vom avea de gând să cântăm
Perfect
Sg cantaturum, -am, -um fuisse = că voi fi avut de gând să cânt
Pl. cantaturos, -as, -a fuisse = că vom fi avut de gând să cântăm
CONJUGAREA PERIFRASTICĂ PASIVĂ
Se formează din participiul viitor pasiv (gerundiv) ale verbului de conjugat şi din
modurile indicativ, conjunctiv şi infinitiv ale verbului sum, esse, fui.
MODUL INDICATIV
Prezent
Sg. cantandus, -a, -um sum, es, est = trebuie să fiu cântat
Pl. cantandi, -ae, -a sumus, estis, sunt = trebuie să fim cântaţi
Imperfect
Sg. cantandus, -a, -um eram, eras, erat = trebuia să fiu cântat
Pl. cantandi, -ae, -a eramus, eratis, erant = trebuia să fim cântaţi
Viitor I
Sg. cantandus, -a, -um ero, eris, erit = va trebui să fiu cântat
Pl. cantandi, -ae, -a erimus, eritis, erunt = va trebui să fim cântaţi
Perfect
Sg. cantandus, -a, -um fui, fuisti, fuit = a trebuit să fiu cântat
Pl. cantandi, -ae, -a fuimus, fuistis, fuerunt = a trebuit să fim cântaţi
Mai mult ca perfect
Sg. cantandus, -a, -um fueram, fueras, fuerat =trebuise să fiu cântat
Pl. cantandi, -ae, -a fueramus, fueratis, fuerant = trebuise să fim cântaţi
Viitor II
Sg. cantandus, -a, -um fuero, fueris, fuerit = va fi trebuit să fiu cântat
Pl. cantandi, -ae, -a fuerimus, fueritis, fuerint = va fi trebuit să fim cântaţi
MODUL CONJUNCTIV
Prezent
Sg. cantandus, -a, -um sim, sis, sit = trebuie să fiu cântat
Pl. cantandi, -ae, -a simus, sitis, sint = trebuie să fim cântaţi
Imperfect
Sg. cantandus, -a, -um essem, esses, esset = trebuia să fiu cântat
Pl. cantandi, -ae, -a essemus, essetis, essent = trebuia să fim cântaţi
Perfect
Sg. cantandus, -a, -um fuerim, fueris, fuerit = a trebuit să fiu cântat
Pl. cantandi, -ae, -a fuerimus, fueritis, fuerint = a trebuit să fim cântaţi
Mai mult ca perfect
Sg. cantandus, -a, -um fuissem, fuisses, fuisset =trebuise să fiu cântat
Pl. cantandi, -ae, -a fuissemus, fuissetis, fuissent = trebuise să fim cântaţi
MODUL INFINITIV
Prezent
Sg. cantandum, -am, -um esse = că trebuie să fiu cântat
Pl. cantandos, -as,-a esse = că trebuie să fim cântaţi
Perfect
Sg. cantandum, -am, -um fuisse = că a trebuit să fiu cântat
Pl. cantandos, -as,-a fuisse = că a trebuit să fim cântaţi
VERBE IMPERSONALE
fulgurat fulgeră, fulminat fulgeră, gelat, îngheaţă, hiemat iernează, grandinat cade
grindină, ningit ninge, pluit plouă, rorat cade rouă, tonat tună, vesperascit înserează,
lucescit se luminează, lucet se luminează
miseret mi-e milă, paenitet mă căiesc, piget îmi pare rău, pudet mi-e ruşine, taedet mi-e
scârbă
auditur se aude, creditur se crede, comperitur se află, dicitur se zice, dictum est s-a
spus , fertur se spune, narratur se povesteşte, itur se merge, itum est s-a mers, nuntiatur
se anunţă
EXPRESII IMPERSONALE
Necesse est trebuie, fas est este permis, verum est este adevărat, utile est este de folos,
mirum est este de mirare.
Covenit se cuvine, decet se cuvine, dedecet nu se cuvine, accidit, evenit se întimplă

, libet place, licet este permis, oportet trebuie, constat se constată
DE REŢINUT:
 Sufixul temporal –ba- este marcă a imperfectului indicativ la toate conjugările.

 Sufixul –bo-, / -bi-, / -bu- constituie marcă a viitorului I indicativ la conjugările I şi a
II –a. Pentru conjugările a III-a şi a IV-a se folosesc sufixele: -a- (la persoana I singular)
şi –e- (la celelate persoane singular şi plural).
 Conjunctivul prezent activ se formează cu sufixul –e- (la conjugarea I) şi cu sufixul –
a- (la celelalte conjugări).
 Sufixul –v- este marcă de perfect indicativ (utilizat şi la timpuriel derivate de la
perfect) la conjugările I şi a IV–a.
 Sufixul –u- / -v- este marcă de perfect la indicativ şi la timpurile derivate din tema
perfectului la verbele de conjugarea a II-a.
 Sufixul –s- este marcă de perfect indicativ şi la timpurile derivate din tema de perfect
la unele verbe de conjugarea a III-a.
 Sufixul –t- este marcă pentru modul supin şi timpurile derivate de la acesta la toate
conjugările.
 Sufixul -s- este marcă pentru modul supin şi la timpuriel derivate de la acesta la unele
verbe de conjugarea a III-a.
 Forma de infinitiv prezent activ se recunoaşte prin prezenţa terminaţiei –re.
 Formele de participiu prezent activ se recunosc prin prezenţa sufixului -nt-.
 Sufixul -nd- este specific modului gerunziu, participiului viitor pasiv (gerundiv).
1. Care sunt principalele verbe neregulate din limba latină?

2. Recunoaşteţi următoarele forme verbale: proderam, ferunt, maluit, fuerint, iret,
tulimus.
3. Treceţi la diateza pasivă următoarele forme verbale active: administrare,
movimus, obtinueram.
4. Formaţi participiul prezent, viitor şi perfect, activ de la verbul canto, -are.
5. Conjugaţi la activ şi pasiv, conjunctiv imperfect verbul venio, -ire.
ADVERBUL
După sufixele cu care sunt formate, distingem adverbe:

1.în – e: clare, facile, male, longe;
2.în – o: tuto, modo, secreto, cito, eo, quo;
3.în – a: dextra, recta, ea, qua;
4.în – um: multum, postremum, tum, dum, cum;
5.în – am: clam, palam, coram;
6.în –as: alias, foras;
7.în – ter, - iter: audacter, breviter, celeriter, graviter, humaniter;
8.în – tim: furtim, privatim, separatim, statim;
9.în – tus: antiquitus, divinitus, funditus.
După origine, distingem adverbe provenind din:
1.adjective (adverbele de mod);
2.pronume (adverbele de loc);
3.substantive (adverbe de mod);
4.alte părţi de vorbire.
După sens, distingem adverbe:
1.de loc: hic (aici), intus (înăuntru), eo (acolo), qua (pe unde) etc.;
 Unele adverbe arată locul acţiunii ţi răspund la întrebarea ubi ? (unde ?): alibi
(în altă parte), ibidem (tot acolo), ibi (acolo), illic (acolo), intus (înăuntru), longe
(departe), passim (peste tot), ubique (peste tot).
 Alte adverbe arată punctul de plecare a acţiunii şi răspund la întrebarea unde?
(de unde ?): aliunde (din altă parte), hinc (de aici), illic, inde (de acolo), indidem (din
acelaşi loc), istinc (de acolo), undique (de pretutindeni).
 O serie de adverbe arată locul pe unde se trece şi răspund la întrebarea quo (pe
unde?): alia (pe alt drum), ea (pe acolo), eodem (tot acolo), hac (pe aici), illac (pe
acolo), istac (pe aici).
2.de timp: olim, nunc, postea, tum etc.;

 Unele adverbe de timp arată momentul acţiunii, răspunzând la întrebarea
quando? (când ?): antea (înainte), aliquando (o dată, uneori), cras (mâine), deinde,
dein (apoi), heri (ieri), hodie (azi), interdiu (ziua, în timpul zilei), mane (dimineaţa),
meridie (la amiază), modo (adineaori), noctu (noaptea), nonumquam (uneori), nunc
(acum), numquam (niciodată), olim (odinioară, înainte vreme), postridie (a doua zi),
pridie (în ajun, cu o zi înainte), quondam (altă dată), saepe (adesea), statim (imediat),
tunc (atunci), vespere (seara).
 Alte adverbe de timp indică durata acţiunii şi răspund la întrebarea quamdiu ?
(cât timp?): diu (mult timp), paulisper, parumper (puţin timp), semper (mereu),
tamdiu (atât de mult timp).
 O categorie de adverbe arată începutul acţiunii şi răspund la întrebarea
quamdudum ? (de când ?): dudum, iampridem, iamdudum, pridem (de mult timp),
nuper (de curând).
3.de mod: breviter, bene, sic etc.;

 Adverbele de mod răspund la întrebările: quomodo ? (cum ?) şi
quemadmodum ? (în ce fel ?).
4. de afirmaţie: ita (astfel), etiam (chiar), immo (ba chiar), nimium (fără
îndoială), profecto (desigur), sane (desigur), scilicet (de bună seamă), vero
(într-adevăr).
5. de negaţie: haud (nu), minime (nicidecum), nequaquam (deloc), non

(nu), nondum (încă nu).
6. de întrebare: num (oare ?) implică un răspuns negativ, nonne (oare nu

?) implică un răspuns pozitiv, -ne (oare) implică un răspuns nesigur,
utrum….an (oare….sau) în cazul unei duble interogaţii, quando (când ?),
quamdiu (cât timp?), ubi (unde ?), unde (de unde ?), quo (încotro?), quantum
(cât de mare?), cur, quare, quamobrem (de ce ?).
7. de cantitate:
 Unele răspund la întrebarea quantum (cât ?): aliquantum (puţin), multum
(mult), nimis, nimium (prea mult, excesiv), parum (puţin), plurimum (foarte mult),
plus (mai mult).
 O categorie de adverbe de cantitate răspund la întrebarea: quoties ? (de câte
ori ? ): bis (de două ori), semel (o dată), toties (de atâtea ori), iar altele la întrebarea:
quantopere ? (cât de mult ?): eo (într-atât), longe (cu mult), multo (cu mult), nimio (cu
prea mult), tanto (atât de mult), tantopere (într-atât).
COMPARAŢIA ADVERBELOR
Comparativul adverbului este comparativul neutru al adjectivului din care

derivă. Superlativul adverbului se formează prin înlocuirea terminaţiei -us de la
superlativul masculin al adjectivului cu sufixul -e.
Adverb la gradul pozitiv Comparativ Superlativ

acriter acrius acerrime
audacter andacius andacissime
clare clarius clarissime
facile facilius facillime
fortiter fortius fortissime
longe longius longissime
COMPARAŢIA NEREGULATĂ A ADVERBELOR
POZITIV COMPARATIV SUPERLATIV

bene melius optime
male peius pessime
multum magis maxime
parum minus minime
PREPOZIŢIA
Prepoziţiile se construiesc în cea mai mare parte cu acuzativul, câteva cu

ablativul şi patru cu ambele cazuri.
1.Prepoziţiile cu acuzativul: ante (=înainte), apud (=lângă, la), ad (=la, spre),
adversus (=în faţa), circum (=în jurul), citra (=dincoace), circa (=în jurul), cis
(=dincoace), contra (=împotriva), erga (=împotriva), extra (=dincolo), intra
(=înăuntru), infra (=sub), inter (=între), iuxta (=lângă), ob (=în faţă, din cauză), per
(=prin), penes (=în putere, la), pone (=după), prope (=aproape de), propter (=din
pricină că), post (=după), praeter (=pe lângă), supra (=deasupra), secundum (=după),
ultra (=dincolo), usque (=până la), versus (=spre).
2.Prepoziţii cu ablativul: a, ab, abs (=de la), cum (=cu), de (=de la, de lângă),
ex, e (=din), prae (=în faţa), pro (=înaintea, în loc de, pentru, potrivit cu, după, ca),
coram (=în faţa), clam (=pe ascuns de), sine (=fără), tenus (=până la).
3.Prepoziţii cu acuzativul şi cu ablativul: in (=în, spre), sub (=sub, în preajma),
subter (=sub), super (=deasupra).
CONJUNCŢIA
După cum exprimă raporturi de coordonare sau de subordonare între propoziţii

şi raporturi de coordonare între două părţi de propoziţie, conjuncţiile se împart în
conjuncţii coordonatoare şi conjuncţii subordonatoare.
CONJUNCŢII COORDONATOARE
1. Copulative: et (=şi), -que (=şi), atque, ac (=şi încă), neque/nec (=nici);

heve/heu (=şi să nu);
2. Disjunctive: aut(=sau), vel(=fie), -ve (sau), sive/seu (=sau, fie);
3. Adversative: autem (=iar), sed(=dar), vero(=iar, ci), at (=însă), atqui
(=însă);
4. Conclusive: ergo, igitur, itaque (=aşadar), ideo, itaque, quare,
quamobrem, quapropter (=de aceea).
5. Cauzal-explicative: nam, enim (=căci), namque, quippe, etenim
(=deoarece).
1. Care sunt principalele categorii de adverbe după sufixele cu care sunt

formate, după origine şi după sens?
2. Cum se formează comparativul şi superlativul adverbelor?
3. Care sunt principalele prepoziţii şi conjuncţii (coordonatoare)?
CONJUNCŢII DE SUBORDONARE
După tipul propoziţiei subordonate introduse, distingem următoarele

conjuncţii principale:
1. completive: quod, quia (că ) + indicativ; ut (ca, să); ne, quin ,
quominus (ca, să, să nu) + conjunctiv.
2. temporale: cum+ indicativ (când); cum + conjunctiv imperfect (pe
când); cum + conjunctiv mai mult ca perfect (după ce); ubi, ut +
indicativ (când); dum, donec, quoad + indicativ (pe când, în timp
ce), dum, donec, quoad + conjunctiv (până să); postquam + indicativ
(după ce); antequam, priusquam + indicativ sau conjunctiv (înainte
ca, înainte să).
3. cauzale: quod, quia, quoniam + indicativ (pentru că, fiindcă).
EXERCIŢII RECAPITULATIVE:
1. Completaţi spaţiile libere cu gradul de comparaţie respectiv sau precizaţi dacă

acesta nu există:
POZITIV COMPARATIV SUPERLATIV

1. ----- potior -----
2. ----- ----- ultimus
3. multi ----- -----
4. ----- dexterior -----
5. ----- ----- postremus
6. ----- maior -----
7. vetus ----- -----
8. parvus ----- -----
9. ----- senior -----
10. ----- melior -----
11. multus ----- -----
12. ----- propior -----
2. Echivalaţi în cifre arabe următoarele numerale:
1. XXI 6. XXXIV
2. DC 7. LXXXVIII
3. XL 8. MDLXXIII
4. LVII 9. MCMXLVI
5. XIX 10. MDCCCLXIV
3.Acordaţi în gen, număr şi caz cu substantivele determinate adjectivele din

paranteze:
1. aestatem (calidus) 6. nominum (alius)

2. nocte (frigidus) 7. onera (magnus)
3. sororibus (bonus) 8. viatores (tardus)
4. urbis (magnus) 9. boves (tardus)
5. ars (novus) 10. fragoris (magnus)
4. Identificaţi adverbele din următoarea serie de cuvinte care, deşi sunt

substantive sau adverbe, au aceleaşi terminaţii:
1. fortasse 4. deinde
fratre matre
saepe nomine
sorore
2. fossa 5. nondum
frustra numerum
interea
pictura
praeterea
3. ianitorem 6. ramo
identidem raro
tandem subito
5.Completaţi spaţiile libere cu forma corectă a substantivului şi traduceţi:
1. In agris errabant ---------- pueros / pueri / puerorum

2. Cornelius multos ----------habebat. canes / servum / ancillas / amici
3. Quid facit ----------? Aureliam / Aurelia / Aureliae
4. Rustici ----------baculis excitant. canis / boves / equus
5. Quam molesta est----------! Sextus / puellae / Flavia
6. Sub arborum ramis dormit----------. cives / servus / rusticos
7. Canes latrantes timebant----------. pueros / pueri / puella
8. In agris ----------sunt multae arbores. Cornelii / villa / vineam
9. Ancillae liberorum----------curabant. tunica / tunicae / canis / cistas
10. -------novas--------induere volunt. puella / puellae / tunica / tunicas.
6. Treceţi următoarele substantive de la numărul singular la numărul plural şi de
la numărul plural la numărul singular păstrând acelaşi caz:
1. vilico 11. puerum

2. cistae (Genitiv) 12. raedis
3. noctem 13. frontem
4. domini (Nominativ) 14. filius
5. ancilla 15. portarum
6. canes (Nominativ) 16. virorum
7. equos 17. fragores (Acuzativ)
8. aream 18. serve
9. vox 19. equum
10. patribus 20. arbore
7.Analizaţi morfologic (gen, număr, caz) următoarele pronume:
1. cui 6. qui
2. cuius 7. quibus
3. qua 8. quo
4. quae 9. quod
5. quem 10. quorum
8.Puneţi la Genitiv şi Dativ singular şi plural pronumele de mai jos:
ego nos tu vos
9.Precizaţi diateza, modul, timpul şi persoana următoarelor forme verbale:
adeste, instabas, profuimus, ablati erant, tollet, attulisti, confertur, sublatus

eris, rettulerint.
10.Traduceţi următoarele forme verbale:
pugnabit, fueratis, ambulavero, navigavit, do, nuntiavimus, stabas, laudabant,

edificabunt.
SINTAXA FRAZEI
Propoziţiile unei fraze pot fi legate între ele prin juxtapunere (parataxă). coordonare sau
subordonare (hipotaxă).
I. JUXTAPUNEREA
Forma cea mai veche şi cea mai simplă de alcătuire a fazelor, juxtapunerea (parataxa) constă în
alăturarea unor propoziţii principale, evident fără legături formale (conjuncţii) între ele:
(Catilina) Abiit, excessit, evasit, erumpit. A plecat, s-a dus, a scăpat cu fuga, a rupt lanţurile.
Veni, vidi, vici. Am venit, am văzut, am învins.
II. COORDONAREA
Este raportul dintre propoziţii de acelaşi fel (principale sau secundare), legate între ele prin
conjuncţii care nu afectează îndependenţa propoziţiilor.
Propoziţiile coordonate se clasifică în copulative, disjunctive, adversative, conclusive şi cauzale-
explicative.
a) Propoziţiile copulative sunt legate între ele prin conjuncţiile: et, -que, atque = şi;
neque, nec = nici.
Caput dolet, neque audio, nec oculis propicio satis.
Capul mă doare, nici nu aud, nici nu văd destul de bine.
b) Propoziţiile disjunctive exprimă idei care se exclud sau se contrazic şi sunt legate
între ele prin conjuncţiile aut = sau, vel, -ve = ori, sive, seu = fie că.
Aut vivam aut moriar. Ori am să trăiesc, ori am să mor.
Lege vel tabellas redde. Citeşte sau dă-mi înapoi scrisoarea.
Si speras… seu tibi confidis. Dacă speri sau ai încredere în tine.
c) Propoziţiile adversative exprimă idei care se opun una alteia şi se leagă de regentă
prin conjuncţiile autem = însă, sed, vero, verum, at = însă, ci doar.
Non ego herus tibi sed servus sum. Eu nu-ţi sunt stăpân, ci sclav.
d) Propoziţia conclusivă exprimă ideea ce se prezintă ca o urmare a acţiunii din
propoziţia precedentă. Conjuncţiile specifice sunt: ergo, igitur = aşadar, deci, prin
urmare, itaque = astfel, quare, quamobrem = quapropter, quocirca = de aceea.
Aristides aequalis fere fuit Themistocli: itaque cum eos de principatu contendit.
Aristide a fost aproape contemporan cu Temistocle şi astfel (de aceea) s-a luptat cu
el pentru întâietate.
e) Propoziţia cauzală-explicativă exprimă ideea ce se prezintă ca o justificare, ca o
explicare sau ca o confirmare a ideii expuse în propoziţia precedentă. Conjuncţiile
specifice sunt: nam, namque, enim, eterim = căci, într-adevăr.
Haec eadem ratio est in summa totius Galliae; namque omnes civitates in partes
divisae sunt duas. Acest sistem există în toată Galia; căci toate cetăţile sunt
împărţite în două tabere.
III. FRAZA FORMATĂ PRIN SUBORDONARE
Când în interiorul unei fraze există propoziţii dependente de regentă/regente, adică subordonate
care îndeplinesc funcţia unei părţi de propoziţie din regentă sau care adaugă o precizare la înţelesul unei
părţi de propoziţie, acestea se aflau în raport de subordonare faţă de regentă/regente. Acest raport se poate
exprima cu ajutorul conjuncţiilor, pronumelor relative sau al adverbelor de relaţie.
Subordonatele sunt clasificate în mod tradiţional în:
- completive (completează în mod absolut înţelesul predicatului din regentă) care pot avea rol
de propoziţii subiective, predicative şi completive;
- circumstanţiale (îndeplinesc rolul complementelor circumstanţiale de propoziţie);
- relative (legate de regentă prin pronume relativ sau adverb de relaţie) care pot avea rol de
atribut sau de complement circumstanţial pe lângă regentă.
A. SUBORDONATELE COMPLETIVE
După modul la care se afla predicatul propoziţiei, subordonatele completive se împart în:
I. infinitivale
II. conjunctivale
III. cu indicativul.
I. SUBORDONATE COMPLETIVE INFINITIVALE

Subordonata completivă infinitivală se caracterizează prin:
a) absenţa elementului joncţional care să o lege de regentă;
b) subiectul ei este în cazul acuzativ;
c) predicatul ei este la modul infinitiv.
1.Completivele infinitivale (acuzativ sau infinitiv) cu rol de subiect urmează după expresii
impersonale (predicate formate cu esse) şi verbe impersonale (c.g. decet, licet, constat, oportet,
convenit).
Traditum est etiam Homerum caecum fuisse.
Se povesteşte că Homer a fost orb.
Locutus est Diviciacus Ariovistum hominem esse barbarum.
Diviciacus a spus că Ariovistus este un barbar.
Te interfectum esse convenit.
S-ar fi convenit ca tu să fi fost ucis.
2.Completivele infinitivele (acuzativ cu infinitiv) cu rol de complement urmează după:
a) verba dicendi (declarandi): dicere = a spune, negare = a spune că nu, affirmare = a
afirma, narrare = a povesti, certiorem facere, nuntiare = a informa, a vesti, respondere =
a răspunde etc.
Quis Epicurum negat bonum virum fuisse ?
Cine spune că Epicur n-a fost bărbat bun?
Thales dixit aquam esse initium rerum.
Thales a spus că apa este principiul lucrurilor.
b) verba voluntatis: velle = a vrea, nolle = a nu vrea, malle = a prefera, cupere = a dori,
iubere = a porunci, permittere = a îngădui.
Me Caesaris militem dici volui.
Am vrut să fiu numit soldatul lui Caesar.
Te abire volo.
Vreau ca tu să pleci.
c) verba sentiendi: sentire = a simţi, audire = a auzi, videre = a vedea, scire = a şti, credere
= a crede, accipere = a afla, meminisse = a-şi aminti, cognoscere = a afla, intellegere = a
înţelege, ignorare = a nu şti etc.
Credo Deum esse sanctum.
Cred că Dumnezeu este sfânt.
Patere tua consilia non sentis?
Nu simţi că sunt date pe faţă planurile tale?
Bibulum Antiochiae esse cognovi.
Am aflat că Bibulus se află la Antochia.
d) verba affectuum: dolere = a suferi, gaudere = a se bucura, sperare = a spera etc.
Gaudeo tibi incundas esse meas litteras.
Mă bucur că îţi sunt plăcute scrisorile mele.
Dolebam … rempublicam … brevi tempore esse perituram.
Sufeream că republica va pieri în scurt timp.
3.Completivele infinitivale (nominativ cu infinitiv) cu rol de complement urmează după
aceleaşi verbe ca şi completivele infinitivale (acuzativ cu infinitiv) cu deosebirea că verbele se află la
diateza pasivă.
Bibulus nondum audiebatur esse in Syria.
Încă nu se auzea că Bibulus este în Siria.
Acest tip de completive urmează după aceleaşi verbe ca şi în cazul acuzativului cu infinitivul,
dacă verbul regent şi infinitivul au acelaşi subiect.
Aelius stoicus esse voluit.
Aelius a vrut să fie stoic.
II. SUBORDONATELE COMPLETIVE CONJUNCTIVALE
După elementul de joncţiune prin care se leagă de regentă, se pot clasifica în două categorii:
1. Completive conjunctivale introduse prin conjuncţii;
2. Completive conjunctivale introduse prin pronume, adverbe sau particule interogative
(interogativele indirecte).
1.Subordonate completive conjunctivale introduse prin conjuncţii
Dacă predicatul regentei este reprezentat de verbe ca: petere = a cere, orare, rogare = a ruga,
permittere = a îngădui, hortari, monere = a îndemna, facere = a face etc. completiva conjunctivală se
introduce prin ut sau ne, iar dacă este constituit de verbe cu sens impersonal ca: accidit, evenit, fit,
completiva conjunctivală are funcţie de propoziţie subiectivă.
Tu pro illa ores ut deus sit propitius.
Să te rogi pentru ea ca zeul să-ţi fie favorabil.
Vercingetorix Gallos hortatur ut communis libertatis causa arma capiant.
Vercingetorix îi îndeamnă pe gali să ia armele pentru libertatea comună.
Ea nocte accidit ut luna esset plena.
În acea noapte s-a întâmplat să fie lună plină.
Dacă predicatul regentei este constituit dintr-un verb al temerii, completiva conjunctivală se
introduce prin ne sau ne non.
Timeo ne veniat.
Mă tem că vine.
Timeo ne non veniat.
Mă tem că nu vine.
Când sunt introduse prin quin sau quominus, completivele conjunctivale urmează după verbe
ale opunerii sau îndoielii, mai ales negate (impedire, obstare, dubitare etc.).
Non dubitari debet quin fuerint ante Homerum poetae.
Nu trebuie să ne îndoim că au existat poeţi înaintea lui Homer.
Quid obstat quominus beatus sis?
Ce te împiedică să fii fericit?
2.Interogativele indirecte
Urmează după toate verbele care admit după ele o întrebare (interogare, scire, nescire,
intelligere, eligere, putare). Funcţia lor este de completive directe; calificativul de indirect se referă la
faptul că subordonata completivă directă redă în stil indirect o interogativă independentă:
Quis es? Cine eşti?
Querit quis sis. Întreabă cine eşti.
Interogativele indirecte (care pot fi simple sau duble/= disjunctive) au întotdeauna predicatul la
conjunctiv şi se leagă de regente prin:
a) pronume şi adverbe interogative
Quid superiore nocte egeris, ubi fueris, quos convocaveris, quid consilii ceperis, quem
nostrum ignorare arbitraris?
Pe care dintre noi consideri că nu ştie ce ai făcut noaptea trecută, unde ai fost, pe cine ai
convocat, ce hotărâre ai luat?
b) particule interogative – ne, num, nonne, si an
Haud scio an id nemo possit.
Nu ştiu dacă cineva poate aceasta.
Incertum est an Hannibal vicisset.
Nu ştiu dacă Hanibal nu a învins.
Interogativa indirectă dublă (disjunctivă) se introduce prin utrum sau ne în primul termen şi an
sau –ne în al doilea termen.
Multum interest utrum peccare aliquis nolit, an nesciat.
E de mare interes dacă cineva nu vrea sau nu ştie să păcătuiască.
Când fraza interogativă este scurtă, particula interogativă din prima parte lipseşte.
Nescio verum id falsumne.
Nu ştiu dacă lucrul acesta este adevărat sau fals.
III.SUBORDONATA COMPLETIVĂ CU INDICATIVUL
= COMPLETIVA CU QUOD
Are întotdeauna verbul la indicativ şi urmează după:

1.verbele facere, accidere, evenire când sunt însoţite de un adverb (ex. facere + bene, male, recte,
prudenter, humaniter, fraterne etc.
2.verbele afectului: laetari, gaudere, mirori etc.
3.verbele: praeterire, omittere, addere, adicere etc.
Optime facis quod bellum Dacicum scribere paras.
Faci foarte bine că te pregăteşti să descrii războiul dacic.
Incolumnis laetor quod vivit in urbe.
Mă bucur că trăieşti în oraş.
Adde quod non in tempore venisti.
Adaugă că n-ai venit la timp.
1. În ce categorii se pot clasifica subordonatele completive după modul lor?
2. Care sunt caracteristicile fiecărei categorii de completive?
B. SUBORDONATELE CIRCUMSTANŢIALE
Propoziţiile circumstanţiale se clasifică în:

1.temporale;
2.cauzale;
3.finale;
4.comparative;
5.consecutive;
6.condiţionale;
7.concesive;
SUBORDONATA TEMPORALĂ
Este introdusă prin conjuncţiile: cum, dum, donec, quoad, quamdiu, autequam, priusquam,
ubi, ubi primum, ut primum, cum primum, ut, simul, simul ac, simul atque, statim ut.
Subordonatele temporale se construiesc cu indicativul şi conjunctivul în funcţie de conjuncţie şi
de raportul temporal faţă de regentă.
a)cum temporal; indică momentul când se petrece acţiunea din regentă şi se construieşte cu
indicativul.
Cum Caesar in Galliam venit, alterius factionis principes erant Haedui, alterius Sequani.
Atunci când Cezar a venit în Galia, conducătorii unui partid erau heduii, iar ai celuilalt erau
secvanii.
b)cum iterativ; indică repetarea acţiunii (ori de câte ori). Se construieşte cu indicativul, îndeosebi
perfect sau mai mult ca perfect. În româneşte, indicativul perfect se traduce prin prezent, iar indicativul
mai mult ca perfect prin imperfect.
Cum rosam viderat, tunc incipere ver arbitrabatur.
Ori de câte ori vedea un trandafir, atunci socotea că începe primăvara.
Cum ad villam veni, hoc ipsum nihil agere me delectat.
Ori de câte ori vin la ţară, însuşi faptul acesta de a nu face nimic mă încântă.
Plerique, cum aut aere alieno, aut magnitudine tributorum aut iniuria potentiorum premuntur,
sese in servitutem dicant nobilibus.
Cei mai mulţi, ori de câte ori sunt apăsaţi sau de datorii, sau de mărimea birurilor sau de
nedreptatea celor mai puternici se predau ca sclavi nobililor.
c)cum invers introduce doar formal o subordonată temporală care, logic, este o principală, inversând
astfel rolul propoziţiilor. În regenta temporalei introduse cu cum inversum se află adverbe ca: iam,
nondum, vix, vixdum, aegre.
Nondum lux esse coeperat, cum signum consul dedit.
Încă nu începuse să fie lumină, când consulul a dat semnalul.
d)cum narativ (historicum) indică timpul acţiunii în raport strâns cu înlănţuirea faptelor.
Raportul de simultaneitate dintre acţiunea subordonatei şi cea a regentei se redă prin imperfectul
conjunctiv, iar raportul de anterioritate faţă de regentă, prin perfectul conjunctiv. În prima situaţie cum se
traduce prin „pe când”, „în timp ce”, iar în a doua prin „după ce”.
Agesilaus, cum ex Aegypto reverteretur, in morbum implicitus decessit.
Agesilaus, pe când se întorcea din Egipt, îmbolnăvindu-se, a murit.
Vercingetorix, cum ad suos redisset, proditionis insimulatus … respondit.
Vercingetorix, după ce s-a întors la ai săi, acuzat de trădare … a răspuns.
e)dum, donec, quoad, quamdiu au sensuri diferite în funcţie de modurile şi timpurile din
subordonata temporală. Când se construiesc cu indicativul se traduc prin: „până când”, „cât timp”, „în
timp ce”, „până ce”.
Donec eris felix, multos numerabis amicos.
Cât timp vei fi fericit, vei număra mulţi prieteni.
Când se construiesc cu conjunctivul, aceste conjuncţii exprimă o nuanţă de scop, o intenţie, o
aşteptare şi se traduc prin „până să”, „numai să”.
Rhenus servat violentiam cursus donec Oceano misceatur.
Rinul îşi păstrează apele învolburate până să se reverse în Ocean.
f)antequam şi priusquam (=înainte ca, înainte de a) introduc o propoziţie temporală a cărei acţiune
este posterioară celei din regentă.
Se construiesc cu indicativul:
Priusquam lucet, adsunt.
Înainte de a se lumina, ei sunt de faţă.
sau cu conjunctivul, când se urmăreşte exprimarea unei nuanţe de scop sau de posibilitate:
Priusquam liberi sitis, dominari vultis.
Mai înainte de a fi liberi, vreţi să dominaţi.
g)postquam (posteaquam) = după ce; exprimă o acţiune anterioară celei din regentă. Se construiesc
de obicei cu perfectul indicativului.
Eo postquam Caesar pervenit, obsides, arma, servos … poposcit.
Caesar, după ce a ajuns acolo, a cerut ostatici, arme, sclavi.
h)ubi, ut, quando (=de când); ubi primum, ut primum, simul, simul ac/atque, statim ut (=îndată
ce) introduc temporale aflate în raport de simultaneitate relativă cu regenta şi se construiesc cu
indicativul.
Ut sumus in Ponto, ter frigore constitit Ister.
De când suntem în Pont, Dunărea a îngheţat de ger de trei ori.
Hannibal, ubi primum potuit, castra locat.
Hannibal, îndată ce a putut, îşi aşează tabăra.
SUBORDONATA CAUZALĂ
Poate fi legată de regentă prin conjuncţiile quod, quia, quando, quandoquidem, quoniam,
siquidem, cum etc. =fiindcă, din cauză că, deoarece, de vreme ce, dat fiind că etc.
Se construieşte cu indicativul când cauza este considerată reală şi adevărată şi cu conjunctivul
când cauza este nereală ori subiectiv exprimată.
a)cauza reală
Parthas times, quia diffidis copiis nostris.
Te temi de parţi, fiindcă nu ai încredere în oştile noastre.
b)cauza nereală
Socrates acusatus est quod iuventutem corrumperet.
Socrate a fost acuzat deoarece ar fi stricat tineretul.
c)cauza exprimată subiectiv
Themistocles noctu ambulabat quod somnum capere non posset.
Themistocles se plimba noaptea, fiindcă n-ar fi putut dormi.
Cum cauzal se construieşte întotdeauna cu conjunctivul, indiferent că se exprimă o cauză reală
sau subiectivă.
Cum tua non edas, carpis mea carmina, Laeli.
Deoarece nu le publici pe ale tale, critici poeziile mele, Laelius.
SUBORDONATA FINALĂ
Se introduce prin conjuncţiile: ut (=ca să), ne (=ca să nu/ca nu cumva să), quo (când în finală se
află un comparativ) = ut eo (=pentru ca prin aceasta să …) şi se construieşte numai cu conjunctivul.
Uneori, în regenta finalei se află particule corelative: eo, idcirco, ideo, propterea, eo mente, hac re, ea
voluntate.
Esse aportet ut vivas non vivere ut edas.
Trebuie să mănânci ca să trăieşti, nu să trăieşti ca să mănânci.
Legem brevem esse aportet, quo facilius ab imperitis teneatur.
Legea trebuie să fie scurtă, pentru ca mai uşor să fie ţinută minte de către neiniţiaţi.
SUBORDONATA COMPARATIVĂ
Exprimă o acţiune cu care se compară acţiunea din regentă, formând al doilea termen (regenta
constituie primul termen). Sunt introduse de conjuncţiile ut (uti), velut, veluti, sicut, sicuti, prout,
quemadmodum, quomodo (=după cum, precum, cum, aşa cum). În regentă pot fi corelative: ita, sic
(=aşa, astfel), item, perinde, proinde (la fel), eodem modo, similiter (=în acelaşi mod, în mod
asemănător), non secus, non aliter (=nu altfel). Comparativa mai poate fi introdusă prin pronume ori
adverbe: qualis, quantus, quantum, quo, quot, quantopere. Corelativele corespunzătoare din regentă
sunt: talis, tantus, tantum, tot, eo, tantopere. Comparativele introduse prin quam au în regentă drept
corelativ un adjectiv sau adverb la comparativ. Se construieşte cu indicativul.
Ut virtutibus eluxit, sic est vitiis obrutus.
După cum a strălucit prin virtuţi, tot aşa a fost umbrit de vicii.
Quales in republica principes sunt, tales reliqui solent esse cives.
Aşa cum sunt conducătorii în stat, tot aşa obişnuiesc să fie şi ceilalţi cetăţeni.
Zeno perpessus est omnia potius quam indicaret.
Zeno a suportat toate mai degrabă decât să denunţe.
Comparativa ireală sau ipotetică este introdusă de conjuncţiile ut si, velut si, quasi, tamquam
si (=ca şi cum). Se construieşte întotdeauna cu conjunctivul.
(Sequani) absentis Ariovisti crudelitatem, velut si coram adesset, horrerent.
Secvanii se îngrozeau de cruzimea lui Ariovist absent, ca şi cum ar fi fost de faţă.
SUBORDONATA CONSECUTIVĂ
Se introduce prin conjuncţiile ut/uti = încât, ut non, quin = încât (să) nu şi se construieşte
întotdeauna cu conjunctivul. Corelativele din regentă (ita =astfel, sic =aşa, tam =aşa de, tantus =atât de
mare, talis =astfel de, eiusmodi =de acest fel, tot =atâţi, atâtea) sunt prezente aproape întotdeauna.
Ita vixi, ut non frustra me natum existimem.
Am trăit astfel încât să nu socot că m-am născut degeaba.
Nihil tam parvi est, quin me id pigeat perdere.
Nici un lucru nu e aşa de neînsemnat încât să nu regret că-l pierd.
SUBORDONATA CONDIŢIONALĂ
Este introdusă cu conjuncţiile: si =dacă, nisi, ni, sin =dacă nu, si forte =dacă cumva, dummodo
= numai să, dum, modo etc. Dată fiind legătura strânsă dintre regentă şi subordonată, aceste două
propoziţii formează perioada condiţională, constituită din protază (condiţionala, numită astfel fiindcă
este aşezată în faţă) şi apodoză (regenta).
Condiţionalele pot exprima trei feluri de acţiuni: reale, posibile şi ireale.
a)Perioada reală are indicativul în condiţională şi orice alt mod în regentă (indicativ, imperativ,
conjunctiv).
Si post fata venit gloria, non propero.
Dacă gloria vine după moarte, nu mă grăbesc.
Si vir es, ecce nega.
Dacă eşti bărbat, iată, spune nu.
Ne vivam, si scio.
Să nu trăiesc, dacă ştiu.
b) Perioada potenţială exprimă o condiţie a cărei realizare este posibilă.
În latină si se construieşte cu conjunctivul prezent sau perfect, iar în regentă modul este
conjunctiv, prezent sau perfect.
În româneşte se traduce dacă+optativ prezent, iar în regentă cu optativ prezent.
Nam si sciat noster senex … suscenseat.
Căci dacă ar şti bătrânul nostru s-ar supăra.
Si veneris apud me, gavisus sim.
Dacă ai veni la mine, m-aş bucura.
c) Perioada ireală exprimă o condiţie a cărei realizare nu are loc.
În latină si se construieşte cu conjunctivul imperfect/mai mult ca perfect, iar în regentă cu
conjunctiv imperfect/mai mult ca perfect.
Musae si Latinae loqui vellent, Plautino sermone loquerentur.
Dacă muzele ar vrea să vorbească latineşte, ar vorbi în limba lui Plaut.
Si tacuisses, philosophus mensisses.
Dacă ai fi tăcut (tăceai), ai fi rămas filozof (rămâneai).
SUBORDONATA CONCESIVĂ
Se leagă de regentă prin conjuncţiile: etsi, etiamsi, tametsi, quamquam quamvis, ut, ne, cum,
licel (=deşi, cu toate că etc.). Particulele corelative din regentă sunt: tamen, attamen, sed tamen,
nihilominus (=totuşi, şi totuşi, totuşi însă, cu nimic mai puţin). Se construieşte cu indicativul
(+quamquam) ori cu conjunctivul.
1.Concesiva cu indicativul este introdusă prin conjuncţia quamquam şi exprimă o împrejurare
reală ce ar putea împiedica acţiunea din regentă.
Caesar quamquam erat oppresus doloribus tamen inquit.
Caesar, deşi era copleşit de dureri, totuşi a spus.
2.Concesiva cu conjunctivul se leagă de regentă prin conjuncţiile cum, ut, licet =deşi, quamvis
=cu toate că, oricât de.
Fremant omnes licet, dicam quod sentio.
Chiar dacă toţi murmură, voi spune ceea ce cred.
3.Concesiva, introdusă prin conjuncţiile tametsi, etsi, etiamsi (=chiar dacă, măcar că, cu toate
că), se construieşte cu indicativul (caz în care exprimă un fapt considerat real) sau cu conjunctivul (când
exprimă un fapt realizabil sau ireal).
At Caesar, etsi nondum eorum concilia cognoverat, tamen suspicabatur.
Dar Caesar, deşi nu cunoştea încă planurile lor, le bănuia totuşi.
Etiamsi spes non subesset, necessitas tamen stimulare deberet.
Chiar dacă speranţa n-ar exista, nevoia ar trebui să ne stimuleze.
1. În ce categorii se clasifică subordonatele circumstanţiale?
2. Care sunt caracteristicile fiecărei categorii de circumstanţiale?

C.SUBORDONATELE RELATIVE
Se leagă de regentă prin pronume relative sau adverbe de relaţie. Se împart în două categorii:
1.Relative atributive. Îndeplinesc rolul unui atribut pe lângă un nume din regentă şi, exprimând
un fapt real, se construiesc cu indicativul.
Urbem quam statuo vestra est.
Cetatea pe care o ridic este a voastră.
2.Relative circumstanţiale. Se construiesc cu modul conjunctiv şi, deşi determină tot un nume
din regentă, exprimă o nuanţă finală sau concesivă, consecutivă, condiţională ori restrictivă.
a)relativa finală.
Haedui ad Caesarem legatos miserunt qui pacem peterent.
Heduii au trimis soli la Caesar care (=ca) să ceară pace.
b)relativa concesivă
Ego, qui illa nunquam probavi, tamen conservanda concordiae causa
arbitratus sum.
Eu care (deşi) nu le-am aprobat niciodată, am considerat totuşi că trebuie
menţinute, pentru înţelegere.
c)relativa consecutivă
Non is sum, qui mentiar.
Nu sunt eu acela care (încât) să spun minciuni.
d)relativa cauzală
Fuit enim mirifica vigilantia, qui suo toto consulatu somnum non viderit.
A fost de o vigilenţă uimitoare el care (fiindcă) în tot consulatul său n-a
cunoscut somnul.
e)relativa condiţională
Xerxes praemium proposuit qui invenisset novam voluptatem.
Xerxes a promis o răsplată celui care (=dacă cineva) i-ar fi găsit o plăcere
nouă.
f)relativa cu sens restrictiv
Nemo aliter philosophus sensit, in quo modo esset auctoritas.
Nici un filosof nu a gândit altfel, cel puţin nimeni dintre cei în care există o
autoritate.
CONSECUTIO TEMPORUM
Este raportul de dependenţă între timpul predicatului de la conjunctiv din subordonată şi timpul
de la indicativ din regentă.
Schema corespondenţei timpurilor din regentă şi subordonată:
Principală (regentă) Subordonată + conjunctiv

Prezent (scio) = ştiu -Conj. prezent pentru simultaneitate (quid agas = ce faci)
Viitor I (sciam) = voi şti -Conj. perf. pentru anterioritate (quid egeris = ce ai făcut)
Indicativ
Viitor II (sciverim) = voi fi -Conj. prez. conjug. perifrastică activă pentru posteriori-
ştiut tate (quid acturus sis = ce vei face)
Imperfect (sciebam = -Conj. impf. pentru simultaneitate (quid ageres = ce
ştiam) făceai)
Perfect (scivi = am ştiut) -Conj. m.m.c.p. pentru anterioritate (quid egisses = ce ai
Indicativ
făcut)
M.m.c.p. (sciveram -Conj. impf. al conjug. perifrastice active pentru
=ştiusem) posterioritate (quid acturus esset = ce aveai să faci)
SINTAXA PARTICIPIULUI
PROPOZIŢIILE PARTICIPIALE
PARTICIPIALA RELATIVĂ
Când un participiu este acordat în gen, număr şi caz cu un substantiv sau un pronume din
regentă, caz în care se numeşte participium coniunctum, acesta poate echivala cu o subordonată.
Această propoziţie se numeşte participială relativă tocmai pentru a se marca legătura ei strânsă cu un
element nominal din regentă. Participium coniunctum poate avea valoarea de:
1.Propoziţie relativă atributivă:
Homo gloriam appetens saepe e virtutis via deflectit.
Omul care râvneşte gloria se abate deseori de la calea virtuţii.
2.Subordonată cauzală:
In his fuit Ariovistus qui, navem nanctus, ea profugit.
Între aceştia a fost Ariovistus care, deoarece a găsit o barcă, a fugit cu ea.
3.Subordonată temporală:
Hostes aliquos ex navi egredientes conspexerunt.
Duşmanii au zărit pe unii când ieşeau din corabie.
4.Subordonată concesivă:
Absentis Ariovisti crudelitatem, velut si coram adesset, horrerent.
Se temeau de cruzimea lui Ariovistus, deşi era absent, ca şi cum ar fi fost de faţă.
5.Subordonata condiţională:
Epistulae offendunt non loco reditae.
Scrisorile supără dacă nu sunt înmânate la locul potrivit.
6.Subordonata finală:
Senones Galli ad Clusium venerunt legionem Romanam castraque oppugnaturi.
Galii senoni au venit la Clusium ca să atace legiunea şi tabăra romană.
PARTICIPIALA ABSOLUTĂ (ABLATIVUL ABSOLUT)
Participium absolutum sau ablativus absolutus (<absolvere = a dezlega) este o construcţie în

care participiul (prezent sau perfect) în cazul ablativ constituie predicatul, iar substantivul sau pronumele
acordat cu el – subiectul. Nu există conjuncţie subordonatoare.
Ablativul absolut poate avea valoare de:
1.Subordonată temporală
a)cu acţiune simultană
Pythagoras, Superbo regnante, in Italiam venit.
Pitagora a venit în Italia când domnea (Tarquinius) Superbus.
b)cu acţiune anterioară regentei
Recitatis litteris, repente conticuit.
După ce scrisoarea a fost citită, a tăcut dintr-o dată.
2.Subordonată cauzală
At hostes (nostris) resistentibus consuetudine sua ad pedes desiluerunt.
Dar duşmanii, fiindcă ai noştri rezistau, potrivit obiceiului lor au descălecat.
3.Subordonată concesivă
Caesar, paucis defendentibus, oppidum expugnare non potuit.
Cezar n-a putut cuceri oraşul, deşi puţini (oameni) îl apărau.
4.Subordonată condiţională
Sublata causa tollitur effectus.
Dacă înlături cauza se înlătură efectul.
MICRO-ANTOLOGIE DE TEXTE
Thraciae vero illa natio merito sibi sapientiae laudem vindicaverit, quae natales flebiliter,
exequias cum hilaritate celebrans; sine ullis doctorum praeceptis verum conditionis nostrae habitum
pervidit.
Valerius Maximus (1/2 sec.I p.Chr.), Facta et dicta memorabilia.
Una gens Thraces habitant, aliis aliisque praediti et nominibus et moribus. Quidam feri sunt et
paratissimi ad mortem, Getae utique. Id varia opinio perficit; alii redituras putant animas obeuntium, alii
etsi non redeant non extingui tamen, sed ad beatiora transire, alii emori quidem, sed id melius esse quam
vivere. Itaque lugentur apud quosdam puerperia natique deflentur, funera contra festa sunt et veluti sacra
cantu lusuque celebrantur.
Pomponius Mela (1/2 sec.I p. Chr.), De chorographia.
Scorylo dux Dacorum, cum sciret dissociatum armis civilibus populum Romanum neque tamen
sibi temptandum arbitraretur, quia externo bello posset concordia inter cives coalescere, duos canes in
conspectu popularium commisit iisque acerrime inter ipsos pugnantibus lupum ostendit, quem protinus
canes ommissa inter se ira adgressi sunt: quo exemplo prohibuit barbaros ab impetu Romanis profuturo.
Frontinus (sec.I p. Chr.), Stratagemata.
Daci montibus inhaerent. Inde Cotisonis regis imperio, quoties concretus gelu Danuvius
iniunxerat ripas, decurrere solebant et vicina populari. Visum est Caesari Augusto gentem difficillimam
summovere. Misso igitur Lentulo ultra ulteriorem perpulit ripam; citra praesidia constituta. Sic tunc Dacia
non victa, sed summota atque dilata est.
L. Annaeus Florus (2/2 sec.I – 1/2 sec.II), Epitomae

de Tito Livio bellorum omnium annorum DCC libri duo
Successit ei Ulpius Traianus Crinitus, natus Italicae in Hispania, familia antiqua magis quam
clara, nam pater eius primum consul fuit. Imperator autem apud Agrippinam in Gallis factus est;
rempublicam ita administravit, ut omnibus principibus merito praeferatur. Inusitatae civilitatis et
fortitudinis fuit; Romani imperii, quod post Augustum defensum magis fuerat quam nobiliter ampliatum,
fines longe lateque diffudit; urbes trans Rhenum in Germania reparavit; Daciam, Decibalo victo, subegit,
provincia trans Danubium facta …, Armeniam, quam occupaverant Parthi, recepit, … usque ad Indiae
fines et mare Rubrum accessit atque provincias fecit Armeniam, Assyriam, Mesopotamiam. Arabiam
postea in provinciae formam redegit, in mari Rubro classem instituit, ut per eam Indiae fines vastaret.
Gloriam tamen militarem civilitate et moderatione superavit, Romae et per provincias aequalem se
omnibus exhibens.
(Eutropius, Breviarium ab urbe condita)
Defuncto Traiano Aelius Hadrianus (…) statim provincias tres reliquit quas Traianus addiderat
et de Assyria, Mesopotamia, Armenia revocavit exercitus ac finem imperii esse voluit Euphraten. Idem de
Dacia facere conatum amici deterruerunt, ne multi cives Romani barbaris traderentur, propterea quia
Traianus victa Dacia ex toto orbe Romano infinitas eo copias hominum transtulerat ad agros et urbes
colendas. Dacia enim diuturno bello Decibali viris fuerat exhausta1.
1
Tradiţia manuscrisă investigată de învăţatul italian Carlo Santini (Teubner, 1979), mult mai bogată decât ediţia
Droysen din secolul trecut a dat la iveală două lecţiuni noi ale acestui controversat enunţ:
1. Daciae enim diuturno bello Decibali res fuerant exhaustae.
2. Daciae enim diuturno bello Decibali vires fuerant exhaustae.
Flavius Eutropius (316 – 387), Breviarium ab urbe
condita.
… Dardanos et Moesiacos Curio proconsule subegit et primus Romanorum ducum ad Danuvium

usque pervenit.
Traianus Dacos sub rege Decibalo vicit et Daciam trans Danuvium provinciam fecit, quae in
circuitu habuit decies centena milia passuum; sed sub Gallieno imperatore amissa est et per Aurelianum,
translatis exinde Romanis, duae Daciae in regionibus Moesiae ac Dardaniae factae sunt.
Rufus Festus (:), Breviarium rerum gestarum populi

Romani.
PLINIUS CANINIO SUO SALUTEM
Optime facis quod bellum dacicum scribere paras. Nam quae tam recens, tam copiosa, tam lata,
quae denique tam poetica et quamquam in verissimis rebus tam fabulosa materia?
Dices immissa terris nova flumina, novos pontes fluminibus iniectos, insessa castris montium
abrupta, pulsum regia, pulsum etiam vita regem nihil desperantem; super haec actos bis triumphos,
quorum alter ex invicta gente primus, alter novissimus fuit. Una sed maxima difficultas, quod haec
aequare, dicendo arduum, immensum etiam tuo ingenio, quamquam altissime adsurgat et amplissimis
operibus increscat. Non nullus et in illo labor, ut barbara et fera nomina, in primis regis ipsius, Graecis
versibus non resultent. Sed nihil est quod non arte curaque, si non potest vinci, mitigetur.
(Plinius, Epistulae, fragm., VIII, 4)
*
* *
Gallia est omnis divisa in partes tres, quarum unam incolunt Belgae, aliam Aquitani, tertiam qui
ipsorum lingua Celtae, nostra Gali appellantur. Hi omnes lingua, institutis, legibus inter se differunt.
Gallos ab Aquitanis Garumna flumen, a Belgis Matrona et Sequana dividit. Horum omnium fortissimi
sunt Belgae, propterea quod a cultu atque humanitate provinciae longissime absunt, minimeque ad eos
mercatores saepe commeant atque ea quae ad effeminandos animos pertinent important, proximique sunt
Germanis, qui trans Rhenum incolunt, quibuscum continenter bellum gerunt. Qua de causa Helvetii
quoque reliquos Gallos virtute praecedunt, quod fere cotidianis proeliis cum Germanis contendunt, cum
aut suis finibus eos prohibent, aut ipsi in eorum finibus bellum gerunt. Eorum una pars, quam Gallos
obtinere dictum est, initium capit a flumine Rhodano; continetur Garumna flumine, Oceano, finibus
Belgarum; attingit etiam ab Sequanis et Helvetiis flumen Rhenum; vergit ad septentriones. Belgae ab
extremis Galliae finibus oriuntur; pertinent ad inferiorem partem fluminis Rheni; spectant in
septentrionem et orientem solem. Aquitania a Garumna flumine ad Pyrenaeos montes et eam partem
Oceani quae est ad Hispaniam pertinet; spectat inter occasum solis et septentriones.
(Caesar, Bellum Gallicum, I, 1)
Quoniam ad hunc locum perventum est, non alienum esse videtur de Galliae Germaniaeque
moribus et quo different hae nationes inter sese proponere. In Gallia non solum in omnibus civitatibus
atque in omnibus pagis partibusque, sed paene etiam in singulis domibus factiones sunt, earumque
factionum principes sunt qui summam auctoritatem eorum iudicio habere existimantur, quorum ad
arbitrium iudiciumque summa omnium rerum consiliorumque redeat. Itaque eius rei causa antiquitus
institutum videtur, ne quis ex plebe contra potentiorem auxili egeret: suos enim quisque opprimi et
circumveniri non patitur, neque, aliter si faciat, ullam inter suos habet auctoritatem. Haec eadem ratio est
in summa totius Galliae: namque omnes civitates in pertes divisae sunt duas.
(Caesar, Bellum Gallicum, VI, 1)
In omni Gallia eorum hominum, qui aliquo sunt numero atque honore, genera sunt duo. Nam
plebes paene servorum habetur loco, quae nihil audet per se, nullo adhibetur consilio. Plerique, cum aut
aere alieno aut magnitudine tributorum aut iniuria potentiorum premuntur, sese in servitutem dicant
nobilibus: in hos eadem omnia sunt iura, quae dominis in servos. Sed de his duobus generibus alterum est
druidum, alterum equitum. Illi rebus divinis intersunt, sacrificia publica ac privata procurant, religiones
interpretantur: ad hos magnus adulescentium numerus disciplinae causa concurrit, magnoque hi sunt apud
eos honore. Nam fere de omnibus controversiis publicis privatisque constituunt, et, si quod est admissum
facinus, si caedes facta, si de hereditate, de finibus controversia est, idem decernunt, praemia poenasque
constituunt; si qui aut privatus aut populus eorum decreto non stetit, sacrificiis interdicunt. Haec poena
apud eos est gravissima. Quibus ita est interdictum, hi numero impiorum ac sceleratorum habentur, his
omnes decedunt, aditum sermonemque defugiunt, ne quid ex contagione incommodi accipiant, neque his
petentibus ius redditur neque honos ullus communicatur. His autem omnibus druidibus praeest unus, qui
summam inter eos habet auctoritatem. Hoc mortuo aut si qui ex reliquis excellit dignitate succedit, aut, si
sunt plures pares, suffragio druidum, nonnumquam etiam armis de principatu contendunt. Hi certo anni
tempore in finibus Carnutum, quae regio totius Galliae media habetur, considunt in loco consecrato. Huc
omnes undique, qui controversias habent, conveniunt eorumque decretis iudiciisque parent. Disciplina in
Britannia reperta atque inde in Galliam translata esse existimatur, et nunc, qui diligentius eam rem
cognoscere volunt, plerumque illo discendi causa proficiscuntur.
Druides a bello abesse consuerunt neque tributa una cum reliquis pendunt; militiae vacationem
omniumque rerum habent immunitatem. Tantis excitati praemiis et sua sponte multi in disciplinam
conveniunt et a parentibus propinquisque mittuntur. Magnum ibi numerum versuum ediscere dicuntur.
Itaque annos nonnulli vicenos in disciplina permanent. Neque fas esse existimant ea litteris mandare, cum
in reliquis fere rebus, publicis privatisque rationibus Graecis litteris utantur. Id mihi duabus de causis
instituisse videntur, quod neque in vulgum disciplinam efferri velint neque eos, qui discunt, litteris
confisos minus memoriae studere: quod fere plerisque accidit, ut praesidio litterarum diligentiam in
perdiscendo ac memoriam remittant. In primis hoc volunt persuadere, non interire animas, sed ab aliis
post mortem transire ad alios, atque hoc maxime ad virtutem excitari putant metu mortis neglecto. Multa
praeterea de sideribus atque eorum motu, de mundi ac terrarum magnitudine, de rerum natura, de deorum
immortalium vi ac potestate disputant et iuventuti tradunt.
Alterum genus est equitum. Hi, cum est usus atque aliquod bellum incidit (quod fere ante
Caesaris adventum quotannis accidere solebat, uti aut ipsi iniurias inferrent aut illatas propulsarent),
omnes in bello versantur, atque eorum ut quisque est genere copiisque amplissimus, ita plurimos circum
se ambactos clientesque habet. Hanc unam gratiam potentiamque noverunt.
Natio est omnis Gallorum admodum dedita religionibus, atque ob eam causam, qui sunt adfecti
gravioribus morbis quique in proeliis periculisque versantur, aut pro victimis homines immolant aut se
immolaturos vovent administrisque ad ea sacrificia druidibus utuntur, quod, pro vita hominis nisi hominis
vita reddatur, non posse deorum immortalium numen placari arbitrantur, publiceque eiusdem generis
habent instituta sacrificia. Alii immani magnitudine simulacra habent, quorum contexta viminibus
membra vivis hominibus complent; quibus succensis circumventi flamma exanimantur homines.
Supplicia eorum qui in furto aut in latronicio aut aliqua noxia sint conprehensi gratiora dis immortalibus
esse arbitrantur; sed, cum eius generis copia defecit, etiam ad innocentium supplicia descendunt.
Deum maxime Mercurium colunt. Huius sunt plurima simulacra: hunc omnium inventorem
artium ferunt, hunc viarum atque itinerum ducem, hunc ad quaestus pecuniae mercaturasque habere vim
maximam arbitrantur. Post hunc Apollinem et Martem et Iovem et Minervam. De his eandem fere, quam
reliquae gentes, habent opinionem: Apollinem morbos depellere, Minervam operum atque artificiorum
initia tradere, Iovem imperium caelestium tenere, Martem bella regere. Huic, cum proelio dimicare
constituerunt, ea quae bello ceperint plerumque devovent: cum superaverunt, animalia capta immolant
reliquasque res in unum locum conferunt. Multis in civitatibus harum rerum exstructos tumulos locis
consecratis conspicari licet; neque saepe accidit, ut neglecta quispiam religione aut capta apud se
occultare aut posita tollere auderet, gravissimumque ei rei supplicium cum cruciatu constitutum est.
Galli se omnes ab Dite patre prognatos praedicant idque ab druidibus proditum discunt. Ob eam
causam spatia omnis temporis non numero dierum sed noctium finiunt; dies natales et mensum et
annorum initia sic observant ut noctem dies subsequatur. In reliquis vitae institutis hoc fere ab reliquis
differunt, quod suos liberos, nisi cum adoleverunt, ut munus militiae sustinere possint, palam ad se adire
non patiuntur filiumque puerili aetate in publico in conspectu patris adsistere turpe ducunt.
Viri, quantas pecunias ab uxoribus dotis nomine acceperunt, tantas ex suis bonis aestimatione
facta cum dotibus communicant. Huius omnis pecuniae coniunctim ratio habetur fructusque servantur:
uter eorum vita superarit, ad eum pars utriusque cum fructibus superiorum temporum pervenit. Viri in
uxores, sicuti in liberos, vitae necisque habent potestatem; et cum pater familiae illustriore loco natus
decessit, eius propinqui conveniunt et, de morte si res in suspicionem venit, de uxoribus in servilem
modum quaestionem habent et, si compertum est, igni atque omnibus tormentis excruciatas interficiunt.
Funera sunt pro cultu Gallorum magnifica et sumptuosa; omniaque quae vivis cordi fuisse arbitrantur in
ignem inferunt, etiam animalia, ac paulo supra hanc memoriam servi et clientes, quos ab eis dilectos esse
constabat, iustis funeribus confectis una cremabantur.
Quae civitates commodius suam rem publicam administrare existimantur, habent legibus
sanctum, si quis quid de re publica a finitimis rumore aut fama acceperit, uti ad magistratum deferat neve
cum quo alio communicet, quod saepe homines temerarios atque imperitos falsis rumoribus terreri et ad
facinus impelli et de summis rebus consilium capere cognitum est. Magistratus quae visa sunt occultant
quaeque esse ex usu iudicaverunt multitudini produnt. De re publica nisi per concilium loqui non
conceditur.
Germani multum ab hac consuetudine differunt. Nam neque druides habent, qui rebus divinis
praesint, neque sacrificiis student. Deorum numero eos solos ducunt, quos cernunt et quorum aperte
opibus iuvantur, Solem et Vulcanum et Lunam, reliquos ne fama quidem acceperunt. Vita omnis in
venationibus atque in studiis rei militaris consistit: ab parvulis labori ac duritiae student. Qui diutissime
impuberes permanserunt, maximam inter suos ferunt laudem: hoc ali staturam, ali vires nervosque
confirmari putant. Intra annum vero vicesimum feminae notitiam habuisse in turpissimis habent rebus;
cuius rei nulla est occultatio, quod et promiscue in fluminibus perluuntur et pellibus aut parvis renonum
tegimentis utuntur magna corporis parte nuda.
Agriculturae non student, maiorque pars eorum victus in lacte, caseo, carne consistit. Neque
quisquam agri modum certum aut fines habet proprios; sed magistratus ac principes in annos singulos
gentibus cognationibusque hominum, qui una coierunt, quantum et quo loco visum est agri attribuunt
atque anno post alio transire cogunt. Eius rei multas adferunt causas: ne adsidua consuetudine capti
studium belli gerendi agricultura commutent; ne latos fines parare studeant, potentioresque humiliores
possessionibus expellant; ne accuratius ad frigora atque aestus vitandos aedificent; ne qua oriatur
pecuniae cupiditas, qua ex re factiones dissensionesque nascuntur; ut animi aequitate plebem contineant,
cum suas quisque opes cum potentissimis aequari videat.
(Caesar, Bellum Gallicum, VI, 13-22)

Suport Curs

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Suport Curs

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

CUPRINS

Părţile de vorbire (partes orationis) ale limbii latine sunt:

În latină substantivul (nomen substantivum) are trei genuri (masculin, feminin şi

DECLINAREA I DECLINAREA a II-A

TABLOU COMPARATIV AL INDICATORILOR CAZUALI

Substantivele de declinarea I sunt în general de genul feminin. Sunt de genul masculin:

 Cele mai numeroase substantive de declinarea a II-a sunt de genul masculin.

DECLINAREA A IV-A, teme în -u

MASC. ŞI FEM. NEUTRU

 Substantivele de declinarea a IV-a terminate la N sg. în –us sunt, în general, de

MASC. ŞI FEM. NEUTRU

ÎNTREBĂRI ŞI EXERCIŢII RECAPITULATIVE

1. Care sunt criteriile de clasificare a substantivelor din latină în cele cinci

Adjectivul (nomen adiectivum) împrumută formele de declinare de la substantive

ADJECTIVE DE DECLINAREA I ŞI a II-a CU TREI TERMINAŢII

ADJECTIVE DE DECLINAREA a III-a CU DOUĂ TERMINAŢII, TEME ÎN –i

ADJECTIVE DE DECLINAREA a III-a CU O TERMINAŢIE, TEME ÎN –i

COMPARAŢIA REGULATĂ A ADJECTIVELOR

ÎNTREBĂRI ŞI EXERCIŢII RECAPITULATIVE

CA PERSOANA I PERSOANA a II-a

CA PERSOANA I PERSOANA a II-a PERSOANA a III-a

 Genitivul plural al pronumelor personale de persoana I şi a II –a prezintă două forme, cu

ÎNTREBĂRI ŞI EXERCIŢII RECAPITULATIVE

1. Câte categorii de pronume există în latină?

CAZ MASC. FEM. NEUT. MASC. ŞI FEM. NEUT. NEUT.

1. Care sunt numeralele romane cardinale, ordinale şi distributive de la unu la

pers. sg. pl.

Desinenţele de la perfect indicativ diateza activă sunt:

pers. sg. pl.

Desinenţele pasive de la timpurile de la tema prezentului sunt:

pers. sg. pl.

Indicativ Conjunctiv Imperativ Infinitiv Participiu Gerunziu

laudābat laudāret lauzi..) III. De la tema supinului: laudātū

laudābit laudātūrōs s laudātūri

laudāvērunt (-ēre) lăudat)

laudāvĕram (lăudasem) laudāvissem

CONJUGAREA A II-A, DIATEZA ACTIVĂ hăbeō, -ēre, -ŭi, -ītum = a avea

I. De la tema prezentului habe-

habēbās habēret III. De la tema supinului: habitū

habēbit habētō habitūrōs (care va avea)

habuērunt (-ēre) habuĕrint

habuĕram habuissem (aş fi

I. De la tema prezentului scribe-

scrībēbās scrīberet III. De la tema supinului: scrīptū-

scrībet scrībĭtō etc. (care va scrie)

scrīpsērunt (-ēre) (aş putea scrie, să fi

scrīpsĕram scrīpsissem (aş fi

I. De la tema prezentului capi-

capiēbās caperet III. De la tema supinului: captū-

capiet capĭtō etc. (care va lua)

cēperunt (-ēre) (aş putea lua, să fi luat)

cēpĕram cēpissem (aş fi

I. De la tema prezentului audi-

audiēbas audīret III. De la tema supinului: audīū-

audiet audītō etc. (care va auzi)

audivērunt (-ēre) (aş putea lua, să fi luat)

audīvĕram audīvissem (aş fi

Indicativ Conjunctiv Imperativ Infinitiv Participiu Gerundiv

I. De la tema prezentului (prin desinenţe pasive)

laudābor (voi fi lăudat) laudātor laudātum īrī

laudātus sum laudātus sim laudātum laudātus

laudāta es laudāta sis laudātam laudāta

laudātus eram laudātus essem