Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
ERGOTERAPIA:
Terapia ocupationala si ergoterapia sunt metode de tratament nemedicamentoase care au rol important in
reabilitarea si reinsertia socio-profesionala a bolnavilor cu dizabilitati functionale.
Intelesul sintagmei de terapie ocupationala deriva din cuvintele care o compun:
- ocupatia reprezinta ideea de activitate in care te implici, te angajezi si participi efectiv si motivat;
- terapia insemnand tratamentul unei boli, al unei dizabilitati sau unui handicap.
Terapia ocupationala este arta si stiinta directionarii individului bolnav spre participarea la anumite activitati
pentru a-si reface, intari sau imbunatati performantele, spre a facilita insusirea acelor abilitati si functii care sunt
necesare pentru adaptare si productivitate si diminuarea sau corectarea patologiei, pentru mentinerea starii de
sanatate.
Se aplica bolnavilor cu deficiente de lunga durata sau permanente, celor cu recuperare lenta (BOLI CRONICE
INVALIDANTE)
Se adreseaza bolnavilor cu capacitatea de munca pierduta partial, temporar, sau permanent.
Prin ergoterapiei intelegem orice activitate fizica (si mentala) organizata cu scop educational si social (terapeutic,
recreativ, productiv), dirijata de medic/ergoterapeut
Reprezinta (ca si Terapia Ocupationala): forme prelungite si specializate ale kinetoterapiei
Principii in aplicatii:
Antreneaza si corecteaza:
2 Aspecte psihice
-infrangerea inactivitatii organismului rezultate din lezarea integritatii fizice
-infrangerea starii de frica, redarea increderii in fortele proprii, stimularea interesului si a dorintei de cooperare
-permite exprimarea unei optiuni vocationale/profesionale
3. Aspecte profesionale:
--scopul ET este: readaptarea la munca, lent, progresiv, metodic(supravegheat) cu reluarea oricarei activitati de
baza
-nu obliga la reluarea meseriei avute anterior starii de boala
-reorientarea profesionala tine cont de aptitudinile psihologice , fizice si vocationale ale individului
(testare/evaluare prin Comisii de specialitate)
CONCLUZIE: In comparatie cu kinetoterapia, activitatea prin ocupatie si munca urmareste recastigarea integritatii
gestului util (finete, forta, siguranta, precizie, indemanare si participare psihica).
4.Aspecte sociale:
-reinsertia sociala este conditionata de redobandirea gestualitatii (autoservire, ingrijire, gospodarire etc ) si de
activitatea productiva
- ET urmareste stimularea /dobandirea gestualitatii in vederea protezarii/manevrarii mijloacelor
ajutatoare(proteze, fotolii rulante)
-asigurarea mobilierului special, amenajarea locuintei, locuri de munca protejate (adaptari care inlesnesc
activitatea si cresterea autonomiei) etc.
- interesul material (castigul pacientului) este un deziderat final/secundar
CADRUL ORGANIZATORIC:
-ERGOTERAPIA se poate organiza in:
-spital( unitati sanitare):aplicare precoce in vederea pregatirii pentru reluarea activitatii avute anterior, sau
reorientare profesionala catre alte sectoare de productie
-unitati de asistenta sociala:camine de batrani, centre de asistenta medicala/sociala
-centre specializate: ateliere/unitati de et. !!
-ambulator :consiliere si adaptari care inlesnesc munca la domiciliul bolnavului;
concluzie: ergoterapia ambulatorie sau ergoterapia institutionalizata.
Forme de ERGOTERAPIE:
-Schimbarea locuintei la primul nivel pentru cei care nu pot urca la etaj
-Largirea usilor(intrarea in locuinta, baie) pentru a se permite intrarea cu caruciorul
-Adaugarea de bare de sustinere pentru a se facilita urcarea/coborarea
-Asigurarea asistentei la domiciliu
-Schimbarea activitatilor profesionale dinamice cu munci sedentare pentru cei cu posibilitati reduse de deplasare
-Reproiectarea ariei de munca pentru bolnavii cu carucior
-Educarea familiei pentru a nu intari comportamentul de boala, dar nici pe cel de optimism exagerat(neglijarea
bolii).
PRINCIPII ERGONOMICE:
TEHNICI DE EXPRIMARE: preocupari cu caracter artistic (artterapie) si cu rol de comunicare. Dintre acestea se
mentioneaza :desenul, pictura, sculptura, manipularea marionetelor, muzica, scrisul, vorbitul, gestica expresiva etc.
TEHNICI RECREATIVE:
- sunt frecvent utilizate in pauzele dintre celelalte tehnici
- constau in jocuri distractive: sah, table, tennis de masa, jocuri de carti, jocuri de societate
-sunt adaptate deficitului fiecarui pacient
TEHNICI SPORTIVE:
- au caracter recreativ si specificitate (pot fi selectate gesturi care mobilizeaza specific un segment cu deficit)
- sunt utilizate jocuri sportive: badmington, tennis de masa, golf, tras cu arcul, popice, inot, baschet sau doar parti ale
acestor jocuri ca de ex. aruncatul la cos, aruncat greutati, saritul.
Teoretic, se considera ca foarte rar, o activitate productiva ar putea trezi sentimente ostile: fiinta umana are o
“natura ocupationala” cu implicare permanenta in activitati cu scop final, iar aceste activitati sunt premisa sanatatii si
a starii de bine.
1.Activitatea sa fie adaptabila:l a conditia generala a pacientului, pozitia de lucru, flexibilitatea materialelor si a
uneltelor de lucru, adaptarea facila la mediul de lucru si mediul general
2.Activitatea sa fie gradabila(progresiva): sa permita cresterea solicitarilor pe masura ce pacientul isi imbunatateste
capacitatea functionala. Progresia sau gradarea activitatii are in vedere functiile de baza: amplitudinea de miscare,
forta, anduranta, coordonarea, abilitatile perceptuale, cognitive si sociale.
Pentru FORTA:
-schimbarea planului de lucru (cu si fara gravitatie)
-lucrul cu mansete de plumb din ce ce mai grele
-introducerea de scule/unelte din ce in ce mari/grele
Pentru AMPLITUDINE:
-distantarea obiectelor de manipulat
-marirea dimensiunilor obiectelor / sculelor(pentru prehensiune)
-repozitionarea echipamentului
Pentru ANDURANTA
-se creste durata de lucru
-schimbarea pozitiei de lucru(sezand-ortostatism)
Pentru COORDONARE:
-modificand viteza de lucru
Pentru SOCIALIZARE:
-initial lucreaza numai cu terapeutul, apoi cu 1-2 pacienti si ulterior in grupul occupational constituit
2.METODE NEESENTIALE:
Activitatile din aceasta categorie nu au un produs final al muncii, desi au un scop/obiectiv de realizat.
Astfel de activitati lucrative urmaresc antrenarea fizica si mentala cu scopul:
-de a oferi scheme practice de miscare
- de a antrena abilitati sensoriale si motorii
- de a dezvolta capacitati perceptuale si cognitive
2. Gestualitati sportive:
-aruncatul unei mingi cu una sau doua maini (directia de sus, de jos sau din lateral)
-prinderea unei mingi
-lovirea unei mingi cu un baston
-miscari de fandare, miscari de box
-simularea vaslitului, pedalajului
4.Gesturi de transfer:
-activitatea de transfer de pe pat pe scaun sau fotoliu rulant
-de / pe scaunul de WC
-de / pe scaunul masinii
-oricare alta schimbare a pozitiei/locului
ERGOTERAPIA IN REABILITAREA BPOC (curs 2)
-aprilie 2001, programul GOLD( Global Initiative for chronic Obstructive Lung Disease ), defineste afectiunea,
principiile diagnostice si tratamentul modern al BPOC: bronhopneumopatia cronica obstructiva
Managementul corect al acestei afectiuni, poate scadea costurile impresionante si mortalitatea care actual reprezinta
a patra cauza de deces in lume.
DEFINITIA BPOC
• Maladie cronica respiratorie caracterizata prin limitarea fluxului de aer prin caile respiratorii (sindrom
obstructiv cronic).
• Sindromul obstructiv este: progresiv, ireversibil si este insotit de un raspuns inflamator anormal la
diferite noxe respiratorii, particule inhalate, gaze, fumul de tigara.
• BPOC: este o boala sistemica cu o patogenie complexa in care elementul central este inflamatia
generand :efect obstructiv direct al cailor aeriene, disfunctie muco-ciliara, modificari structurale si
remodelare bronsica, disfunctie musculara.
Sindromul obstructiv rezulta din asocierea bronsitei cronice cu emfizemul pulmonar si este evidentiat prin
spirometria standard ( test obligatoriu pentru diagnosticul de BPOC).
Nu toate persoanele cu tuse cronica productiva vor dezvolta ulterior BPOC, dar tusea cronica si sputa, preced cu
mai multi ani sindromul obstructiv.
-cronica: fluxul respirator scazut nu prezinta variatii importante in decursul mai multor luni (relativa stabilitate a
fluxului deosebeste BPOC de astmul bronsic).
-ireversibila:in general si uneori partial reversibila sub actiunea agentilor bronhodilatatori anticolinergici sau
betaadrenergici.
-progresiva: evolutia naturala este spre agravare lenta.
-primitiva: obstructia la flux nu este generata de o afectiune cu patogeneza identificata(bronsiectazie, fibroza
chistica, tuberculoza, sarcoidoza, silicoza, neoplasm).
ETIOLOGIE:
-fumatul (activ cu debut precoce dar si fumatul pasiv in perioada copilariei) este cauza principala, mai ales in
combinatie cu expunerea la diferite noxe profesionale.
Peste 85% din pacientii cu BPOC sunt fumatori : minimum 20 pachete/an(PA), adica 20 de tigari zilnic timp de 20
ani. (20 tigari/zi x 12 luni = PA).
Factori etiologici ai BPOC profesional: (domeniul constructiilor, tehnologia productiei de piele, cauciuc, plastic,
textile, industria alimentara, vopsitorii, ateliere de sudura etc).
-Agenti minerali:carbune, fibre artificiale(de sticla, ceramica), ceturi(ex. de uleiuri minerale), ciment, siliciu.
-Agenti chimici:cadmiu, vanadium, fumuri de sudura, izocianati, clorura de vinil, hidrocarburi aromatice.
-Pulberi organice:bumbac, cereale, lemn, faina.
NB! Vaporii, fumul si substantele iritante pot dezvolta BPOC la persoanele nefumatoare, daca expunerea este
intensa si lunga durata.
-Poluarea urbana (outdoor) si domestica (casnica:indoor): are rol in geneza si in declansarea exacerbarilor.
-Infectiile respiratorii:prin efectul colonizarii bacteriene asupra evolutiei naturale, efectul infectiilor virale latente,
efectul asupra riscului de exacerbare si de precipitare a decesului.
-Deficitul genetic de alfa1-antitripsina (poate fi prezent si la nefumatori)
-Prematuritatea (dezvoltare insuficienta a plamanului in perioada gestatiei), astmul bronsic si infectiile respiratorii in
copilarie( adenovirusuri in sapecial in primul an de viata): scad functia ventilatorie maxima si cresc riscul de BPOC
-Sexul: susceptibilitate mai mare la F>B.
PATOGENIE:
-In BPOC exista obligatoriu INFLAMATIE CRONICA la nivelul cailor respiratorii, parenchimului pulmonar, vaselor
pulmonare.
-In BPOC, fumul de tigara, alti iritanti respiratori duc la cresterea si activarea numarului de neutrofile, macrofage si
limfocite T(predominant CD8+), elibereaza mediatori de tipul:LTB4, Interleukina(IL8), TNF alfa, cu dezechilibrul
proteaze-antiproteaze, stress oxidativ, avand ca rezultat edemul, distructii ample de parenchim, cresterea
accentuata a inflamatiei neutrofilice.
BPOC
-este generata patogenic de:
-inflamatie,
-obstructia cailor aeriene mici,
-remodelare bronsica,
-disfunctie musculara scheletica .
PATOGENIE BPOC
-este caracterizat de proteoliza datorita cresteri proteazelor ( neutrofil elastaza, matrix metaloproteinaza MMPs,
catepsine, granzime, perforine) sau datorita scaderii( deficitului) antiproteazelor(alfa 1-antitripsina, inhibitorul
secretiei leucoproteazei SLPI, elafin, inhibitorul tisular al metaloproteinazelorTIMPs).
-Stresul oxidativ (consecinta a inflamatiei ): speciile de oxygen reactive din fumul de tigara sau din celulele
inflamatorii, produc efecte distructive in BPOC: scaderea protectiei antiproteazelor, activarea factorului nuclear(NF-
kB) rezultand o crestere a secretiei de citochine(IL-8, TNF- alfa de necroza tumorala) si o crestere a productiei de
izoprostane cu efecte asupra functiei cailor aeriene: edem, bronhospasm.
-Hipersecretia de mucus poate fi stimulata prin mecanisme neurale si prin eliberarea de acetilcolina din nervii
colinergici(parasimpatici) si a substantei P(SP) din terminatiile sensitive. Cel mai important stimulant al secretiei de
mucus pare sa fie neutrofil elastaza(NE) din neutrofilele activate, ROS(specii de oxygen reactive).
MORFOPATOLOGIE:
Prin modificarile morfofunctionale, BPOC este considerata o boala sistemica in care inflamatia intretine statusul
nutritional deficitar al pacientului(casexia din stadiul final), scaderea capacitatii de effort, prin tulburari ale
musculaturii scheletice (leziuni ultrastructurale ale miocitelor cu apoptoza nucleilor, alterari mitocondriale, comutarea
metabolismului glucidic).
FIZIOPATOLOGIE:
SIMPTOMATOLOGIE:
In BPOC, primele si singurele semne clinice sunt prezente multi ani si constau in tuse cronica si
expectoratia . Dispneea este motivul consultatiei initiale, determina incapacitate de munca si anxietate, se
agraveaza in timp, este persistenta(zilnica), se agraveaza la effort si in infectiile respiratorii. Este decrisa ca greutate
in piept, lipsa de aer, sufocare etc. Weezingul si constrictia toracica pot varia in cursul aceleiasi zile si sunt
inconstante (absenta lor nu exclude BPOC).
In formele severe in evolutie apare alterarea schimburilor gazoase cu hipoxemie si hipercapnie traduse clinic prin
dispneea la eforturi mici si de repaus, semne de hipertensiune pulmonara, cord pulmonar cronic.
DIAGNOSTICUL POZITIV:
-bolnavi cronici pulmonari simptomatici- cu internari frecvente (> 4 ori/an) si necesitati crescute de
tratament(acutizari)
-capacitate pulmonara scazuta (clasele 2-5 moser s) cu intentia de a restabili nivelul optimal fizic si functional
necesar in activitate
-dorinta de participare activa in program cu respectarea tuturor recomandarilor
-absenta altor conditii medicale care ar putea contribui la deteriorarea functiei pulmonare
-absenta impedimentelor psihologice si sociale care ar putea afecta complianta /interfera cu programul de reabilitare
-modificari recente in capacitatea pulmonara functionala care sugereaza cresterea posibilitatilor de reversibilitate.
-suport adecvat financiar si social cu asigurarea participarii integrale si complianta la toate fazele programului
WORK HARDENING-AOTA-1992
-program de tratament bine structurat, individualizat, avand un obiectiv précis de crestere a abilitatilor unei
persoane, pentru a se putea intoarce la munca:
-intoarcerea la vechea profesie
-intoarcerea la o munca asemanatoare, dar modificata in unele elemente
-reprofesionalizare- reorientare profesionala
Implementarea progamului de ET :
Tabloul clinic si functional (restantul morfo-functional)
Se iau in calcul (monitorizare pe durata ET) :
-tuse
-expectoratie
-dispnee de effort
-diminuarea parametrilor functionali respiratori (grad de i-reversibilitate la administrarea de bronhodilatatoare)
-insuficienta cardiaca
-hipoxemie
-edeme
-risc crescut pentru complicatii; angor,infarct miocardic, embolie pulmonara, tulburari de ritm,pneumotorax spontan
Programele de ET:
-sunt individualizate
-longitudinale/prospective
-participative
-adaptabile
-progresive (gradabile) -supravegheate prin echipe multidisciplinare: pneumolog, internist, kinetoterapeut fizical,
terapeut occupational, asistent social, psiholog
Aspecte epidemiologice
-scaderea ta ;sub 140/90 mmhg (este urmarita valoarea tensionala cea mai joasa bine tolerata de pacient) iar la
diabetici sub 130/80mmhg ( ar trebuie atinsa/propusa si la cei cu istoric de boala cerebro-vasculara, boala
coronariana ischemica)
-moderatie in consumul de alcool (se propune reducerea pana la max.20-30 g de etanol/zi la barbati si 10-20g/zi
la femei)
-reducerea aportului de sare (scaderea consumului zilnic de la 10,5 g/zi la 4,7-5,8g/zi nacl scade ta cu 4-6mmhg.,
permite reducerea dozelor si a numarului de medicamente antihipertensive folosite pt. controlul ta, in special la
negri, varstnici, hipertensivi cu b. renale cronice). aportul zilnic recomandat este de 65 mmol/zi=3,8gsare/zi sau sub
5 g/zi)
-cresterea aportului de fructe si legume cu scaderea aportului de grasimi saturate si totale(se recomanda
dieta bogata in k, acizi grasi omega3 polinesaturati;”ulei de peste”,suplimentarea calciului si a magneziului
alimentar).
Definitia reabilitarii:
-proces de restaurare a persoanelor cu boli cardiace pentru dobandirea si mentinerea unui status optimal
psihologic, psihosocial, vocational, educational.
Obiectivele reabilitarii
program longitudinal:
- boli de durata, majoritaea ireversibile, potential de progresie
-anumite faze din program trebuie continuate indefinit
2.program participativ;
-rol activ al pacientului in activitatea de ingrijre proprie
-autoresponsabilizare in gestionarea bolii
-cooperare cu staff-ul programului
4. program individualizat(personalizat);
-se stabileste profilul fiecarui pacient(factori de risc, sechele psihologice, aspecte profesionale, circumstante
emotionale si personale subsecvente bolii)
-activitati din program adaptate fiecarui caz
Principii generale in aplicarea ergoterapiei la bolnavi cardiovasculari
-probele de efort permit aprecierea corecta a restantului functional (a capacitatii de efort individuale)
-programul de reantrenare trebuie stabilit precoce si aplicat fara pericole pentru pacient (anticiparea si evitarea
complicatiilor).
- ergoterapia asociaza / completeaza o munca de durata pe bicicleta ergometrica, exercitii de gimnastica orientate
spre antrenarea musculara si a respiratiei.
-readaptarea cardio-respiratorie la munci generale cu efort sustinut si constante, nu este similara cu reluarea unor
activitati usoare , discontinue, bimanuale necesare vietii cotidiene.
-eforturile statice crescute ( cu mentinerea posturii de lucru) si eforturile dinamice intense, cresc frecventa cardiaca
si pot favoriza aparitia tulburarilor de ritm cardiac.
- in faza precoce, activitatile selectionate pentru bolnavii cardiaci (in general munci bimanuale, tehnici artizanale),
trebuie sa fie motivate, apropiate de gesturile vietii cotidiene, diversificate
Activitatea fizica
nivele moderate de exercitiu scad ta si greutatea corporala, grasimea corporala, circumferinta taliei si
cresc sensibilitatea la insulina
pacientii sedentari trebuie sa desfasoare exercitii de intensitate moderata in mod regulat; 35-45 min./zi
(activitate fizica de anduranta:mers, jogging, inot
nb!: exercitiul izometric intens (ex. ridicarea de greutati) trebuie evitat (efect presor marcat).
-alegerea locurilor de munca este functie de adaptarea cardiaca, tipul si stadiul bolii cardiace, varsta, tratamentul
urmat
- se impune instruirea (pedagogia) cu privire la munca efectiv desfasurata
-invatarea dozarii gesturilor si corijarea modului de efectuare
-ritm de lucru liber, cu progresie controlata a complexitatii muncii
-pauze suficiente recuperatorii
-invatarea cresterii autocontrolului frecventei cardiace
-evaluarea morfo-functionala anterioara(si de etapa) si discutiile cu bolnavul orienteaza asupra deprinderilor
anterioare si asupra nevoilor imediate (activitati cotidiene, activitate profesionala).
Alegerea activitatilor de terapie ocupationala si de ergoterapie
faza 2
in saptamana a doua dupa externarea din spital- luna a doua
-se aplica precoce post spitalizare (sinonim cu recuperarea secundara-in convalescenta):
-supraveghere permanenta medicala (echipa)
-exercitii progresive, monitorizate telemetric
-fc este cheia monitorizarii
-este faza cea mai costisitoare (1500-2500 dolari pentru 12 sapt de program: 3 ori/sap x 1 h cu 5-10 min. de
incalzire)
-se introduc exercitii care permit dobandirea conditiei pentru reluarea activitatii casnice, menajere, deplasari,
-consiliere si pregatire pentru adoptarea unui nou stil de viata
-programe orientate spre activitati relaxante (in timpul liber, activitati cotidiene)
-activitati de interior: pictura, tapiterie, mica tamplarie, electronica,
-activitati menajere:bucatarie, spalat, menaj cotidian
-mica gradinarie
Program orientat spre:
-actvitati profesionale
-activitati relaxante de timp liber cu caracter fizic
-activitati gospodaresti
Severitatea bolii rezulta din faptul ca 50 % din pacienti isi inceteaza activitatea profesionala in primii 5 ani de boala
In 10% din cazuri apare o invaliditate grava in primii 2 ani de evolutie
Aparitia unor leziuni viscerale duce la scurtarea duratei medii de viata cu 5 pana la 10 ani
PR cea mai frecventa cauza de handicap motor cu potential reversibil in cazul unui tratament precoce, adecvat
Evaluare functionala
Masurarea reactantilor de faza acuta
Evaluare radiologica
Durerea, anchiloza si simptomatologia sistemica ce se intalnesc in artrita reumatoida pot afecta negativ stilul de
viata al pacientului si capacitatea acestuia de a munci.
In timp, afectiunea poate provoca grave distructii articulare, ceea ce poate duce la deformari articulare si la tulburari
functionale ale acestora.
Anumite probleme articulare pot debuta mai tarziu in evolutia bolii.
Mainile si incheieturile mainilor sunt cel mai frecvent afectate de deformarile din artrita reumatoida.
- "gatul de lebada" si deformarile "in butoniera"
- marirea de volum a articulatiilor poate impinge tendoanele si ligamentele implicate in stabilitatea articulara, ceea ce
cauzeaza degetelor de la maini sa se incline spre degetul mic (deviere ulnara)
- se poate produce ruptura tendoanelor, ceea ce face imposibila flexia sau extensia degetelor (depinde ce tendon
este afectat); in artrita reumatoida este foarte frecventa slabirea tendoanelor datorata inflamatiei articulare (artritei)
- inflamatia incheieturii mainii poate limita capacitatea articulatiei de a extinde si flecta mana.
Picioarele sunt, de asemenea, o localizare frecventa unde boala actioneaza si produce deformari articulare,
afectand la acest nivel mai mult de o treime din pacienti.
- degetele in "ciocan"
- haluce valg
- subluxatia metatarsofalangiana
- piciorul triunghiular,rotund
Artrita genunchiului, necontrolata medicamentos, poate provoca eroziuni ale cartilajului si distrugere articulara,
iar in cele din urma va fi necesara protezarea acestei articulatii.
Radiografia coloanei vertebrale releva distrugeri la acest nivel la aproximativ 15% din pacienti. In cazuri rare se pot
produce parestezii sau leziuni mai grave (este afectata maduva spinarii).
DEGETUL I
Policele: datorita miscarilor de opozitie, este degetul care executa forma principala a prehensiunii (pensa dintre
police si celelalte degete ).
Pierderea policelui poate reduce capacitatea functionala a mainii cu 60% (mana poate executa numai miscari
de impingere si de sustinere dorsala sau palmara si miscari de prehensiune intre cele 4 degete sau intre degete si
podul palmei).
DEGETUL II
-Indexul: este “degetul adresei”:are forta si intervine ca unul dintre stabilizatorii principali ai miscarii de prehensiune.
Dispune de cea mai mare sensibilitate tactila (recunoasterea si reproducerea formei obiectelor).
Pe acest deget se bazeaza talentul si succesul olarului, sculptorului sau a instrumentistului.
DEGETELE III-V
-Degetul mijlociu: este considerat degetul fortei, fiind indispensabil in prehensiunea obiectelor grele si in mentinerea
acestora in pozitie atarnat sau sprijinit.
-Inelarul: completeaza actiunea degetului mijlociu in miscarile de forta fiind dotat cu o forma deosebita de
sensibilitate (sesizarea pozitiei spatiale a varfului floretei sau a capatului vaslei la sportive).
-Degetul mic: are rol mai redus. Prezenta lui mareste pensa digito-palmara, conferind o mai mare stabilitate
prehensiunii.
Mana omului reprezinta in fapt cel mai perfectionat dar si cel mai vulnerabil instrument de lucru. Mana umana
permite atat cunoaterea cat si reconstructia propriei noastre identitati creatoare si spirituale.
-In pofida mecanizarii si automatizarii multor activitati industriale, care au redus efortul fizic general, numeroase
activitati umane, in special cele artizale, au ramas pur manuale.
- Solicitarile mainii prin miscari repetitive, executate in ritm de lucru impus / sau cadentat(ex.munca la banda
rulanta), prehensiunea in forta si in pozitii articulare vicioase, manipularea de greutati, determina depasirea pragului
de rezistenta proprie fiecarei structuri musculo-scheletice a mainii, exprimate prin: durere, jena, redoare, impotenta
functionala partiala sau totala, uneori definitiva.
ERGOTERAPIA SPECIFICA
Ergoterapia ajuta la recuperarea miscarilor deficitare, prin executarea diferitelor activitati tehnice manuale, care
antreneaza grupele musculare si articulatiile lezate(ET. SPECIFICA).
-Ergoterapia continua(completeaza) procesul de reeducare-recuperare inceput in sedintele de kinetoterapie.
-ET; se desfasoara in ateliere speciale dotate cu aparatura si materialele necesare si sub directa supraveghere a
personalului de specialitate (ergoterapeut, maistru tehnolog).
-Sedintele de ergoterapie se programeaza de 2-3 ori pe saptamana, durata fiecarei sedinte initiale fiind de 60-90
minute, cu crestere progresiva, in functie de toleranta la munca si de interesele comune ale ergoterapeutului si ale
pacientului.
-Gestul ales pentru fiecare tip de activitate, trebuie sa intereseze muschii sau grupul musculo-articular lezat,
efectuandu-se gesturi/miscari din unele activitati tehnologice, care sa antreneze cu precadere reeducarea functiilor
pierdute.
ACTIVITATI INDICATE;
Reeducarea/antrenarea articulatiei mainii:
-scrisul la masina,tehnoredactarea
-tricotatul
-desenatul, pictatul
-depanatul
-rularea cu sucitorul/facaletul
-o analiza precisa a tipului de deficit sau handicap (examen clinic, bilant functional, kinetologic, psihologic, social si
profesional)
-o analiza a celor mai indicate activitati ergoterapeutice pentru pacientul respectiv, sub raport kinetologic (miscari,
posturi articulare, gestualitati), fiziologic (consum energetic global) si sub raport psihologic (motivatie, dorinta de
reluare a muncii, recreere).
Optiunea pentru alegerea unei (sau a unor ocupatii) va tine seama si de urmatoarele reguli:
-ocupatia sa fie simpla si usor de inteles, de invatat si de executat,
-ocupatia sa fie utila, pentru a crea bunuri folositoare si valorificabile,
-ocupatia sa fie variata pentru a evita monotonia
-ocupatia sa solicite un efort progresiv
-ocupatia sa fie liber acceptata de pacient (de preferinta agreata de bolnav)
-munca sa fie executata pe cat posibil sub directa supraveghere a ergoterapeutului.
-se va asigura un climat psihic favorabil bolnavului (atitudine de intelegere deplina, fara critici dure sau norme
riguroase, cu incurajari si corectii pline de compasiune )
In spatele diverselor aparate de lucru se instaleaza cadre metalice fixate la perete sau la tavan, de care bolnavul, se
poate prinde la nevoie in chingi, in pozitie asezat sau in ortostatism, pentru a-si asigura o pozitie corecta si stabila in
timpul muncii.
Aparatele si instrumentele de lucru se pot modifica in functie de necesitati (in functie de natura si scopul urmarit).La
unele aparate se pot anexa extensoare sau dispozitive pentru a grada rezistenta intampinata de bolnav la
efectuarea miscarilor. In centrele moderne spitalicesti, atelierele de ET sunt organizate si dotate in functie de
categoriile de afectiuni spitalizate (boli reumatice, ortopedice, neurologice).
ORGANIZARE
Centrele de reabilitare pentru deficientii motori, bine organizate, dispun de scoli de policalificare profesionala,
dotate cu aparatura complexa si incadrate cu instructori tehnici cu inalta calificare. In aceste scoli se practica
ergoterapia care devine orientativa (vocationala).
-Un internat anexat scolii, gazduieste bolnavii greu deplasabili. Aceste centre stabilesc legaturi functionale cu scolile
profesionale, alte scoli speciale sau cu unitatile economice, spre care indruma bolnavii cu aptitudini deosebite.
PLANUL RECUPERATOR-
Intocmirea planului recuperator si indicatia activitatilor ergoterapeutice este efectuata de catre medic, iar munca
in ateliere este supravegheata de catre monitori de inalta calificare.
Munca se efectueaza in echipa, conform specificului atelierului, dar activitatea fiecarui deficient trebuie foarte
bine individualizata (inclusiv modificarea sau reglarea unor aparate in functie de caracteristicile patologice si de
reeducare individuale).
Exercitiile de munca trebuie coroborate cu cele recomandate in cadrul celorlalte programe de kinetoterapie,
pentru ca impreuna sa creeze stereotipuri motorii corecte, corespunzatoare viitoarei profesii a bolnavului.
-Ritmul si intensitatea activitatilor se cresc progresiv, in timp ce perioadele de repaus se scurteaza.
-Se ingreuneaza progresiv intregul proces de munca prin mijloacele corespunzatoare fiecarui caz: instrumente din
ce in ce mai grele, plasarea rastelelor pentru unelte in pozitii din ce in ce mai dificile, materiale de prelucrat din ce in
ce mai rezistente, munci din ce in ce mai pretentioase.
-Se incearca sa se redea progresiv, o capacitate de munca si o calificare cat mai apropiate de cea a omului normal.
-In dirijarea activitatii de ET, se are in vedere atat scopul urmarit cat si caracteristicile morfofunctionale ale
segmentului de recuperat.
- Atelierele de tesatorie, croitorie, vor avea in dotare masini diferite, de dimensiuni variabile, pentru a putea controla
amplitudinea miscarilor.
-Atelierele de mecanica, mecanica fina, electronica vor fi folosite pentru a reda miscarile fine ale mainii.Cifoscolioticii
vor executa miscari care sa le amelioreze functia ventilatorie.
-Pentru copii cu deficiente motorii sau pentru cei cu stagiu de lunga durata in centrele de reabilitare, nu se va omite
problema scolarizarii (programe scolare cuprinzand curricula scolilor de cultura generala, de pregatire profesionala
cat si activitatile extrascolare).
REABILITAREA GERIATRICA(CURS 5)
Clasificarea varstelor:
Studii statistice:
Imbatranirea cerebrala:
!senescenta fiziologica a snc (parametri si debut dificil de delimitat)
-imbatranirea cerebrala =rarefactie neuronala, rarefiere si fragmentare dendridica :atrofie corticala (reg. fronto-
temporala : ritm de 2%/decada (>50 ani)
-rmn: alterari ale subst. albe la 20-30% dintre sub.> 50 ani
-leziunile histologice din imbatranire sunt identice cu cele din dementa(degenerescenta neuro-fibrilara, placi senile,
leziuni de amiloidoza vasculara cerebrala: cu diferente de localizare)
Imbatranirea nu modifica:
-depinde de suprasolicitarile statice si dinamice aplicate (uzura mecanica), traumatisme, boli specifice sau sistemice
- delimitarea osteopeniei senile, ale osteoporozei sau ale senescentei articulare si artrozarii
- dupa 40 ani: masa osoasa scade lent si uniform la barbati (panta liniara cu aprox.0,5% /an)
-este identica la femei in perioada de activitate genitala, apoi creste brusc la 2-2,5%/an (ritm continuat aprox. 10 ani
= pierdere 20-25% din masa osoasa).
in total; intre 40-70 ani, barbatii pierd 15-20% din masa osoasa, iar femeile 40% (! pragul de fracturare).
osteoporoza:precoce( la 60 ani)= osteoporoza postclimaterica
: senila sau de tip ii (la 70ani) : afecteaza corticala osului (atrofii corticale) care predispun la fracturi;
de col femural, coaste etc.
Imbatranirea articulara:
-la femei pot predomina laxitatile articulare (ale genunchiului: genu-varum, genu valgum), la nivelul piciorului (picior
plat, metatarsalgii statice), la nivelul coloanei (tulburari de statica: cifoscolioze comune varstnicilor)
Imbatranirea musculara:
-prin dezechilibru metabolic si energetic: perturbari in sinteza cantitativa si calitativa celulara, deficiente in aportul
nutritional, nb!
-carente alimentare
-consumul de medicamente (antiinfectioase, antiinflamatorii, corticoizietc)
-dupa 55 ani se pierde 2% din potentialul muscular la fiecare 10 ani (in m. flexori si extensori ai genunchiului, in
bicepsul brahial).
Imbatranirea cardio-respiratorie;
-scaderea functiei de pompa a miocardului (prezbicardie in ciuda cresterii masei acestuia: cu 14% >60 ani)
-in repaus fractia de ejectie a vs ramane nemodificata
-la efort scaderea ritmului cardiac duce la reducerea debitului cardiac
-exista modificari profunde ale sistemului vascular (scaderea elasticitatii peretilor arteriali, rigidizarea aortei,
cresterea rezistentei la curgere a vaselor periferice)
-cresterea tas in repaus cu 7-8 mmhg la fiecare 10 ani
-creste consumul de oxigen al miocardului
-exista un proces de endoflebotromboza neomogena cu staza venoasa periferica
-redistribuirea debitelor circulatorii(privare a teritoriului renal si posibil cutanat)
-imobilizarea accentueaza senescenta (pierdere de 5%/zi din capacitatea de adaptare la efort)
-varstnicii reactioneaza la antrenament in acelasi mod ca si tinerii
-utilizarea cu precadere a ms (pentru a compensa ineficienta mi : de ex la transferul corpului, utilizarea de ajutatoare
pentru mers : baston, carje) are efecte nefaste: se produc contractii izometrice cu efect asupra tad.
Imbatranirea psihologica;
-cresterea timpului de reactie si incetinirea reactiilor psiho-motorii
-scaderea proceselor inhibitorii; favorizeaza iritabilitate, labilitatea emotionala, logoreea
-reducerea capacitatii de memorare, invatare, de adaptare
-tulburari de somn nocturne (mai multe perioade de veghe) si somnolenta diurna
scaderea functiilor senzoriale: prezbiacuzie, prezbiopie
REABILITAREA GERIATRICA
„bătrâneţea nu este o maladie ce trebuie vindecată, dar bătrâneţii i se pot aplica numeroase terapii”.
Importanta
-în europa, numărul persoanelor cu vârste peste 65 ani se va dubla în anul 2025.
-bolile legate de vârstă (boala parkinson, diabet zaharat, cancer) vor fi în creştere vertiginoasă. astăzi, 5% dintre
europeni sunt diagnosticaţi cu boala alzheimer.
numărul persoanelor în vârstă este în continuă creştere (tendinţă la îmbătrânirea populaţiei prin creşterea duratei
medii de viaţă la 70 ani). populaţia vârstnică pune în dificultate sistemele de asigurări de sănătate şi sistemele de
plată a pensiilor, astfel că „independenţa”acestei categorii populaţionale devine o problemă socială.
GERIATRIZAREA MEDICINII
„geriatrizarea medicinii” creşte enorm costurile îngrijirilor medicale şi a asistenţei de specialitate (imobilizare la pat,
patologie degenerativă ireversibilă).
programele de ergoterapie sunt adresate persoanelor de peste 60-65 ani caracterizate prin:
• acumularea unui număr crescut de infirmităţi sau/şi boli,
• dependenţa financiară de familie,
• capacitatea de raţionament, de efort fizic şi de adaptare este în general mai scăzută (probleme de
securitate, dependenţă sau atitudine pasivă, fragilitate (sensibilitate particulară).
JUSTIFICAREA ERGOTERAPIEI
• recuperarea unor funcţii somatice (fizice) îmbătrânite prin activităţi (terapie ocupaţională, ergoterapie) şi
pentru activitate este impusa/orientata şi de:
Ergoterapia /terapia ocupaţională trebuie instituită precoce în special atunci când se are în vedere reluarea ocupaţiei
(profesiei), dar şi pentru reluarea activităţilor curente (aplicare în paralel cu tratamentul kinetic).
PRINCIPII GENERALE
• sunt indicate activităţi noi (nu cele de rutină sau avute anterior) şi relativ uşoare (nu solicită prea mult
abilităţile manuale, vizuale, mnezice) evitând jocurile banale/puerile, activităţile fără finalitate.
• împărţirea sarcinilor şi a activităţilor propuse cât şi a subiecţilor în echipe mici (grupare pe bază de
afinităţi, nivel socio-cultural şi pe baza scopurilor urmărite de psiholog/psihoterapeut gerontolog).
• explicaţiile (instruirea generală iniţială) trebuie să fie foarte clare, iar succesiunea sarcinilor/activităţilor
trebuie să fie logică şi progresivă. se indică evitarea creării de automatisme, de repetiţii inutile (scade interesul
şi participarea voluntară).
• Nu vor fi făcute schimbări brutale/rapide de activităţi care dezorientează şi risipesc atenţia/concentrarea
subiecţilor.
• uneltele, sculele, aparatele cu care se lucrează pot fi modificate (în prezenţa sau la propunerea
subiectului) pentru utilizări mai uşoare (adecvare dimensională şi funcţională).
• în amplasarea mijloacelor de muncă trebuie respectate regulile „economiei de mişcare” (locuri fixe, bine
definite, ordine şi accesibilitate, planuri de muncă ergonomice(reglabile), poziţii de lucru comode(alternanta
ortostatism-pozitie asezat).
• obiectele asupra cărora se intervine trebuie fixate (stabilizate) prin ventuze, adezivi, materiale
semicolante (uşurarea efortului, evitarea accidentelor).
• efortul fizic trebuie dozat (consum de energie mic) pentru fiecare subiect inclus în programul de
ergoterapie.
• iluminarea cantitativă, calitativă şi cromatica interioară trebuie asigurate prin participarea ergonomilor
(ambianţă luminoasă optimă şi stimulativă).
• combinarea unei ambianţe fonice (muzicale armonioase, cu evitarea zgomotelor de impact), facilitează
atingerea obiectivelor programului.
ACTIVITATI CREATIVE
MONITORIZARE SI CONTROL:
-liderul grupului este de regula un psiholog( cadru medical instruit, ergoterapeut) care formuleaza indicatiile in
legatura cu activitatea ocupationala, initiaza discutii si analize referitoare la produsul muncii si raporturile interumane
din grup, efectueaza psihoterapie individuala si de grup permanenta,
-este necesara stabilirea statutului bolnavului in grupul de lucru:bolnav in tratament, membru activ creator de bunuri,
membru executant pe durata predeterminata(consolidarea rezultatelor reabilitarii si reangajarea in munca).
-cea mai dificila problema in cazul bolnavilor cronici psihici, ramane reinsertia lor socio-familiala (perioada in care se
cere continuarea monitorizarii riguroase si socioterapie)
PRINCIPII GENERALE ERGOTERAPEUTICE
Dozarea efortului fizic: se trece progresiv de la cateva ore/zi la un program de 8 ore chiar si la 2-3 schimburi de
lucru.Se asigura un ritm de munca adecvat cu pauze de odihna si de masa.
Purtarea echipamentului de protectie adecvat (in functie de tipul muncii prestate si de sezon) este obligatorie.Control
medical se efectueaza zilnic(sau ori de cate ori se impune) pentru a evita accidentele sau complicatiile bolii de baza(
sau alte agravari).
Nu se admite munca bolnavului in locuri periculoase( la inaltime, in prezenta surselor de electricitate, de flacara, in
zona lacurilor, puturilor etc).Uneltele folosite trebuie sa fie ergonomice, fara defecte/sau reparatii improvizate.
In momentul dobandirii calificarii si a aptitudinilor depline, pacientul poate fi orientat catre unitati economice reale
(locuri de munca protejate) unde este supravegheat de catre specialistii din ambulatoriu(LSM, POLICLINICA).
In momentul dobandirii calificarii si a aptitudinilor depline, pacientul poate fi orientat catre unitati economice reale
(locuri de munca protejate) unde este supravegheat de catre specialistii din ambulatoriu(LSM, POLICLINICA).
ERGOTERAPIA IN SPITAL:
1.OCUPATII CURENTE:
-activitati organizatorice si autogospodarirea serviciului: saloane atelier cu activitati si responsabilitati privind;
autoingrijirea, curatenia, spalatul hainelor/lenjeriei, mici reparatii, ingrijirea spatiului interior etc.
2.FERMA AGRO-ZOOTEHNICA:
-ingrijirea animalelor mici/mari, a pasarilor
-cultivarea si ingrijirea florilor (rasaduri, sere,ronduri, parcuri)
-munca pe terenuri agricole arondate serviciului de ergoterapie din spitale(cultura cerealelor, legumicultura,
pomicultura, viticulture, cositul ierbii/fanului).
Stationarul de zi asigura legatura dintre spital si ambulator. Bolnavii inadaptabili, incomplet recuperati pentru profesie
sau societate (nu pot lucra in conditii normale dar pot desfasura o activitate dirijata) sunt tratati si supravegheati prin
stationarul de zi:bolnavii vin si pleaca zilnic dupa un orar de activitate:7.30-16, cu pauze de masa la pranz, alte
pauze de odihna.
Organizatoric, stationarul de zi reprezinta compartimentul nucleu in organigrama unitatilor cu paturi (legatura
functionala cu spitalul). LSM( judetene):sunt structuri tehnice si organizatorice de aplicare a tratamentului ambulator
(dispensarizarea bolnavilor cu afectiuni psihiatrice cronice) prin:
-cabinete de psihiatrie, socioterapie, psihoterapie, logopedie, consultatii paraclinice.
-atelierele de ergoterapie pot aplica cu succes asa numitele “terapii ale creativitatii”:
-meloterapia
-dansterapia
-playterapia
-artterapie
-confectionarea obiectelor de artizanat, papusi, marionete,bibelouri, margele etc.
Socioterapia institutionala: urmareste cointeresarea bolnavului fata de grup si societate prin munca.
Psihoterapia aplicata in toate atelierele de ergoterapie (individual sau de grup), urmareste stabilirea unei relatii
speciale de comunicare (in special verbala), cu scopul de a trata tulburari psihice cauzate sau agravate de factori
psihosociali.
PSIHOTERAPIE DE RELAXARE
Metode:
Training autogen (metoda Schultz) = cea mai veche/folosită. Se bazează pe o serie de exerciţii prin care se
obţine o deconcentrare punând în joc sistemul muscular, vascular, respirator abdominal. Fiecare serie de exerciţii
permite trecerea progresiva la un exerciţiu următor mai complex.
Indicată în: tulburări psihosomatice, nevroze motorii, stări de anxietate. Se poate practica în grup.
Metoda Jacobson. Se bazează pe o serie de exerciţii care favorizează alternarea stării de tensiune şi relaxare
după un model pedagogic.Această succesiune porneşte de la braţe, apoi relaxarea frunţii, ochilor, organelor
fonatorii, controlul respiratiei.
Biofeedback.
Definiţie: metodă de autocontrol şi de relaxare bazată pe înregistrarea unor fenomene fiziologice involuntare şi
transformarea lor în semnale perceptibile cu scopul de a fi folosite ca indicatori ai stării de relaxare şi de evidenţiere
a autocontrolului.
Stimul →organism→raspuns fiziologic: (vasodilatatie, modificarea tonusului muscular, normalizarea respiratiei,
controlul TA).
Elementele curative comune ale acestor psihoterapii sunt:
-relatia de incredere(relatia cu un specialist incarcata emotional, favorizeaza transferul de energie cu descarcare
afectiva psihotica)
-un cadru protejat in care bolnavul poate trai, exprima ganduri si sentimente, se poate exterioriza fara teama de
consecinte.
-interventia activa a terapeutului permite explicarea intamplarilor si a problemelor conflictuale din viata bolnavului
-descatusarea starilor emotionale cu redobandirea increderii in sine, prin trairea unor experiente si reusite.
Clasificarea retardului mental
QI > 130: inteligenţă foarte înaltă
QI = 120-129: inteligenţă superioară
QI = 110-119: inteligenţă peste medie
QI = 90-109: inteligenţă medie
QI = 80-89: inteligenţă sub medie
QI = 70-79: inteligenţă de graniţă
QI = 50-69: retard mintal uşor
QI = 35-49: retard mintal moderat
QI = 20-34: retard mintal sever
QI < 20 : retard mintal profund
AVC:
-ischemie in sistemul carotidian
-ischemie in sistemul vertebro-bazilar
-hemoragii cerebrale
MODIFICARI NEUROFUNCTIONALE
-deficit in transferul informatiilor ( intre cortex si structurile periferice)
-latenta aparitiei pem la stimularea magnetica transcraniana
-reducerea plasticitatii cerebrale
-pierderea functiilor de recepite, de expresie, a grafiei, lexiei
DUREREA IN AVC
-algoneurodistrofia
-durerea talamica
-dureri periferice regionale (complex regional pain syndrome;crps) multiconditionat;
-eveniment patologic initial(traumatism, fractura, leziuni tisulare, imobilizare, infarct miocardi sau stroke)
-debut dupa aprox. 1 luna de la eveniment
-simptomatologia algica este disproportionata(mai multi nervi/teritorii)
-edem, modificari circulatorii cutanate, modificari sudorale, hiperalgezie
-dureri causalgice (caracter de arsura, accentuate de miscare, stres, stimulare)
-scaderea fortei, tremorul membrelor, distonii
atrofia unghiilor, cresterea parului, retractii tendinoase
-simptomatologie afectiva
Obiectivele reabilitarii
Activitati distractive:
-tenisul de masa, oina, crichet
-jocuri (lant kinetic deschis)
-sah, table.
CONCLUZII
-ergoterapia asigura finalizarea functionala a miscarii.
-ergoterapia asigura reinsertia sociala a deficientului
-activitatile folosite asigura capacitatea de autoservire si de profesionalizare (independenta cotidiana, familiala,
scolara, institutionala, economica).
-hemiplegie stg ;- et in alte categorii de afectiuni neurologice