G.

,i3ANU -

PR:OFESOR LA FACULTATEA DE MEDICINA DIN ,BUCURt$TI

"

TRATAT DE MEDICINA SOCIAL

voLumui, IV

TUBERCULOZA
BUM I VENERICE

CASA-- COAL;ELOR _
194&

www.dacoromanica.ro
TRATAT DE MEDICINA SOCIALA
VOLUMUL IV

www.dacoromanica.ro
CUPRINSUL TRATATULUI DE MEDICINA SOCIALA

VOLUMUL I
MEDICINA SOCIALA CA $TIINTA
EUGENIA
DEMOGRAFIA

VOLUMUL II
MEDICINA SOCIALA A MATERNITATII $1 PRIMEI VARSTE
MEDICINA SOCIALA A VARSTELOR PRE$COLARA $1 $COLARA

VOLUMUL III
ASISTENTA SOCIALA

VOLUMUL IV
TUBERCULOZA
BOLILE VENERICE

VOLUMUL V
PALUDISMUL
CANCERUL
GTJ$A
ALCOOLIS1,IUL
TRAHOMUL
PELAGRA
LEPRA
DIABETUL
REUMATISMUL $1 CARDIOPATIILE
BOLILE ORGANICE

VOLUMUL VI
MEDICINA SOCIALA A MUNCII (IN COLABORARE)
ASIGURARILE SOCIALE
ALIMENTATIA
LOCUINTA

VOLUMUL VII
MEDICINA SOCIALA A BOLILOR INFECTIOASE (IN COLABORARE)

VOLUMUL VIII
IGIENA PERSONALA
CULTURA FIZICA
GENIU SANITAR (IN COLABORARE)

VOLUMUL IX
ORGANIZAREA MEDICO-SOCIALA

www.dacoromanica.ro
 DR. G. BANU
PROFESOR LA FACULTATEA DE MEDICINA DIN BUCURESTI

TRATAT DE MEDICINA SOCIALA

VOLUMUL IV

TUBERCULOZA
BOLILE VENERICE

CASA SCOALELOR
1944

www.dacoromanica.ro
 TABLA DE MATERII
A VOLUMULUI IV
CAP. I
MEDICINA SOCIALA A TUBERCULOZEI
P ag.
I. PRIVIRE ISTORICA ASUPRA MEDECINEI SOCIALE A TUBER-
CULOZEI . 6

A. Evolutia curtoOintelor asupra tubercutozei 6

Antichitatea . . 6
Evul Mediu . 8
Epoca Renasterii . 9
Secolul al XVII-lea 9
Secolul al XVIII-lea 10
Secolul al XIX-lea 11
Primele patru decenii ale secolului al XX-lea 14
B. Evolufia conceptiilor si traisurilor medico-socia/e 16
Pán5 in secolul al XIX-lea (inceputurile de profilaxie) 16
Secolele XIX si XX (desvoltarea profilaxiei individuale i sociale) 19
C. Orientarea modernä a medicinei sociale a tuberculozei . 23

II. INFECTIUNEA IN TUBERCULOZA . 27

A.Bio/ogia bactlului Koch . 28
1. Morfologia i metode de cercetare 28
2. Influenta factorilor mediului fizico-chimic asupra bacilului Koch 30
Factori fizici . 30
Factori chimici 32
3. Toxinele bacilului Koch . 33
4. Problema ultravirusului tuberculos 36
B. Mecanismu/ infectiunii tuberculoase 37
Mecanismul gcneral al pätrunderii i migratiunii bacilului . 38
Mecanismele particulare de infectiune, dup6 cáile de P`átrundere 39
Calea cligestivA 39
Cala respiratorie 40
Calea cutanatà 43

www.dacoromanica.ro
VI

Pag.
d) Pdtrunderea prin diferite mucoase . 43
3. InfectiLnea latentg (tuberculozele inaparente) 44
4. Contagiunea In tuberculozd . . 47
C. Considera(ii asupra evolu(iei anatomo-clinice si a pronosticu/ui tu-
berculozei . 51
1. Formele anatomo-clinice ale tuberculozei pulmonare 51
a) Diviz:une generalä 51
b) Formele cronice ale tuberculozei pulmonare 53
c) Formele acute ale tuberculozei pulmonare 53
2. Pronosticul tuberculozei pulmonare . 55
3. Alte localiz.dri ale tubercu:ozei 58
a) Tuberculoza seroaselor 58
b) Tuberculoza meningelor 59
c) Tuberculoza unor organe viscerale . 60
d) Tuberculoza osteo-articularg . 61
e) Scrofulo-tuberculoza . 63
D. Factorul teren" (ereditare, constitutie, rasti) in tuberculozd 65
1. Mecanismul ereditätii in tuberculozä . 65
2. Cons:deratii medico-sociale asupra rolului ereditAtii 66
3. Eredo-distofia tuberculoasd 69
5. Corelatii intre rasa si tuberculozä 70
E. Tuberculoza animald . 72
1. Consideratii generale . 72
2. Tuberculoza boving (statisticä i evolutie) 73.
a) Rdspándirea tuberculozei bovine 73
b) Evolutia anatomo-clinicg . 74
C) Raporturile intre tuberculoza boving si cea umand 75
3. Problema laptelui tuberculos . 79
4. Profilaxia tuberculozei bovine . 82
F. Procese de apelrare a orgartistnutui si diagnosticul bio/ogic al tu-
berculozei 84
1. Imunitate i alergie . 84
a) Fenomenul lui Koch si deductiuni medico-sociale . 84
b) Imunitatea, anafilaxia si alerg:a In conceptiunea actuald . 86
2. Diagnosticul biologic al tuberculozei . 89
a) Diagnosticul bacteriologic . 89
b) Aite metode de laborator 90
C) Reactia la tubercul:ng . 91
cd, Diferte metode . 92
p, Tubercu:ina standardizatä 94
G. Tuberculoza qi alte boli sociale 95
1. Tuberculoza i sifilisul . 95
2. Tuberculoza i paludIsmul 97
3. Tuberculoza si cancerul . 98
4. Tubercu:oza i reumatismul 98
5. Tuberculoza i bolile mintale 99

www.dacoromanica.ro
 VII

Pan.
III. STATISTICA TUBERCULOZEI . 100
A. Dificu/táti $ norme de akátuire 100
Dificultdti . . . . . . 100
Norme pentru akdtuirea une: statistici a tuberculozei 103
B. Evolutia numericá a tuberculozei 107
Pericada pand la 1850 108
Perioada 1851-1900 . 109
Evolutia numericä a tuberculozei dupd 1900 . 111
C. Caractere medico-sociale ale curbei evoiutive a tubercutozeti 116
L Tuberculozd de fond si tuberculozd de adaos . 116
2. Tuberculozd veche" i tuberculozd tandrä" 117
D. Tubercu/oza considerate/ dupá mediu (urban qi rural) 119
Mortalitatea comparatd !titre cele cloud med.:i . 119
Caraeteristicile reactiunilor reciproco intre tuberculoza urbanà
si cea ruralä . 124
3 Date asupra tuberculozei rurale in cateva tdri 127
E Tuberculoza considerate/ dupc1 sex si grupe de varst'd 130
Dupd sex . 130
Dupä sex si mediu . 131
Dupd várstd . . 134
Dupd varstä si mediu . . 136
Consideratii speciale ampra tubercutozei in Románia . 140
Metode pentru sesizarea cat mai complectá a refspándirii tuber-
cu/ozei . 149

IV. FACTORII DE MEDIU SI TUBERCULOZA . 153

A. Locuinta i tuberculoza . .
. . . . 154
Locuitata, pregdtitoa:e a infectiunii tuberculoase . 155
Locuinta-focar de tuberculozd. . 157
B. Ambianta familialá t tubercu/oza . 158
C. Tuberculozct conjugalti . 160
D. Factorul muncá i tuberculosa . . 161
Inraurirea factorului munca' in general . . 161
Itaraurirea factorului muneä dupd profesiuni . 163
Ccrosideratii recente asupra tuberculozei in cateva grupe profe-
sionale . .
\ . 166
E. Viata militará qi tubercu/oza . 168
In perioadele de pace . 168
In timp o;le räzboiu . . 169
F. A/coo/ismul i tubercidoza . 171
G. Tubercutoza in inchisori . 174

V MASURILE MEDICALE I SOCIALE DE COMBATERE A TUBER-

CULOZEI . 176
/mportanta i caracterul luptei antitubercu/oase . . 176
Elemente de bazti in organizarea combaterii tub erculozei 173
Statul, centralizator si coordonator al luptei autituberculoase 178
Adaptarea organizdrii la mediu (urban si rural) . . 182

www.dacoromanica.ro
 Pag.
3. Organizarea descoperirii cazurilor . 183
a) Diagnosticul precoce . . . 184
b) Declargia obligatoare a tuberculozei 188
4 Rolul medicului In lupta antituberculoasä 191
Rolul Institutiilor 194
C Dispensarul antituberculos 195
Obiective, organizare si funct:onare 195
Personal si colaborgri . . 200
Colapsoterapia si chrisoterapia in cadrul d:spensarului; avan-
taje medico-sociale 203
Dispensarul antituberculos mobil . 205
D. Sanatoriu/ de tuberciaosi . 208
1. Rolul sanatoriului in armamentul antituberculos modern 208
Definitii si obiective . . 208
Tendinte noui . 210
Forme speciale de curg sanatorialg 218
Numdrul necesar de paturi sanatoriale 218
2. Norme de organizare a sarnatoriilor . 220
Situarea (alegerea regiunii geografice) 220
Amenajarea sanatoriilor 225
Criterii pentru alegerea bolnavilor 229
Maya institutii sanatoriale moderne 231
3. Spitale de tuberculosi i spitale-sanatorii . 234
Rolul spitalului in lupta antituberculoasä 234
Spitalul-sanatoriu . 236
E. Institutii de post-curd si de asistentei a tuberculosilor 241
Cura prin muncä . 242
Imadrarea tubeculosului in campul muncii productive 245
Asistenta tuberculosilor . 253
a) Plasarea In muncg . 253
b) Principii de asistentä propriu zisd a tuberculosului 255
F. Combaterea tub erculozei in cadrul profesional 257
1. In câmpul muncii manuale 257
2. La corpul medical auxiliar si la membrii corpului didactic .260
Corpul medical auxiliar . . 260
La membrii corpului didactic . . 262
3. Asigurarea obligatorie contra tuberculozei 263
G. Combaterea tuberculozei la copti 266
Privire generald asupra problemei 266
Vaccinarea antituberculoasä 268
Plasamentul rural 272
Preventoriile . . 275
Scoli de menaj pentru fatale pretuberculoase 276
H. Educatia si propaganda antitubercuioasd . 276
Educatia bolnavului la pdräsirea institutiei de curd 277
Timbrul antituberculos 278
Filme cinematografice . . 280
Echipe ambulante de propagandd antituberculoasä 280

www.dacoromanica.ro
 IX

Pag.
5. Alte mijloace de propaganda . 281
I. Caracteristici ale crrganialrii combaterii tuberculozei in cdteva teiri . 282
Italia . 282
Franta , 282
Germa nia 288
Belgia : 290
Olanda 291
Anglia 292
Spania 292
Rusia 293
9 Elvetia 294
Danemarca 295
In alte tari nordice 296
12 Statele Unite . 297
Alte state american9 298
Romania 299

CAP. II

MEDICINA SOCIALA A BOLIL OR VENERICE

I. EVOLUTIA CUNOASTERII $1 PROFILAXIEI BOLILOR VENERICE-
IN DECURSUL EPOCILOR . . 328
A. In antichitate si in Evul Mediu 331
B. Perioada 1500-1900 . 333
Sfarsitul secolului al XV-lea 11 secolul al XVI-lea 333
Secolele al XVII-lea si al XVIII-lea . 340
Secolul al XIX-lea 347
C. Perioada contimporand i conceptitle medico-socia/e dominante 33552

Progresele cunoasterii clinice experimntale

e .

Combaterea organizata pe baza evidentei pierderilor pentru

natiune . . . . . 353
Predominarea punctului de vedere social . 356
Necesitatea sesizarii unei totalitáti de aspecte 357
II. NOTIUNI DE VENEROLOGIE CLINICA $1 EXPERIMENTALA . 358
A. Infectiunea sifilitica . 358
1. Studiul agentului patogen . . 358
Morfologia i biologia treponemei 358
Inocularea experimentará . 360
e) Mecanismul de patrundere in organismul omului . 362
2. Patologia generará a sifilisului . 364
Etape evolutive . 364
Problema sifilisului inaparent 367
3. Procese de imunitate . 368
4. Elementele principale ale evolutiel clinice . 370
Leziunea primara sau sifilomul . . 371
Leziunile perioadei secundare 374

www.dacoromanica.ro
X

Paz_
Leziun.ile cutanate si muccase dct perioada tertialä 379
Leziuni:e tert:ale ale organelor interne . 383
5. Diagnosticul sifilisului prin metodele de laborator 388
Constatarea spirochetilor 338
Serodiagnosticul 390
B. Infectiunea gonococia 398
Studiul gonococului . 398
Infectiunea gonococica la barbat 400
Infectiunea gonococicà la femeie 404
C. Ulcerul moale . 409
D. Limfogranu/omatoza inghina/à . 412
STATISTICA BOLILOR VENERICE . 415
A. Bo/i/e venerice privite In tota/itatea /or 415
Caractere generale deduse din statisticä 415
Date statistice din ateva tgri . . 417
B. Caractere statistice ale evolutiei sifilisului in perioada contimporand 422
C. Riíspoindirea sifilisului In anumite grupe de populatie 426
In mediul rural . . . 426
Consideratii asupra sifilisului In ampul muncii 428
Consideratii asupra sifilisului In armatä . . 429
D. Date asupra mortalittitii provocate de bolle venerice
Pe pian internatianal . 4
43131

In România . 434

1V ORGANIZAREA TRATAMENTULUI BOLILOR VENERICE 438

A. Normele tratamentului sifilisului 438
Medicamentele specifice . 438
Medicamente nespecifice . 443
Canducerea practica' a unui tratament antisifilitic 445
B. Norme/e tratamentului infectiunti gonococice 449
Substante antiseptice 450
Mijloace biologice 452
Mijloace fizice 453
Chimioterapia gonococice . 454
Tratamentul blenora.giei considerat pe plan social 458
C. Tratamentul ulcerului moa/e limfogranu/omatozei . 462

V. INSTITUTII $1 MODALITATI DE ACTIUNE IN COMBATEREA BOLI-

LOR VENERICE . . 463
Consideratiuni principia/e 463
Dispensarele antivenerice . 465
1. Centre de tratament antiveneric 465
2. Dispensarul antisifilitic specializat 467
3. Dispensarul antisifilic, centrul de combatere regionard 472
4. Dispensare si servicii pentru prevenirea i tratamentul
cengenital . . . . . . 474
Mari institutii de profilaxie antivenericif
Educatia antivenericcl . . 478

www.dacoromanica.ro
 XI

Pag.
1. Cateva 478
2. Realizani educative printr'o totalitate de mijloace 480
3. Norme speciale pentru cateva mijloace educative 482
4. Educatia antivenerica a tineretului 484
E. Problema cdsdtoriei venerici/or 489
1. Justificarea i criteriile masurilor restrictive . .489
2. Evolutia problemei certificarii pranuptiale pentru venerici .492
3. Conceptii actuale 494
F. Serviclul social antivener¡c 497
1. Rolol asistentei sociale in lupta antivenerica 497
2. Extinderea actiunii de serviciu social . 500
G. Combaterea bo/i/or venerice in populatia murbeitoreascd 503
1. Primipii i realizari . . 504
2. Plan de organizare a combaterii bolilor venerice in asigura-
rile soc2e1e 506

VI. PROBLEMA PROSTITUTIEI . 508

A. Factorii etiologici ai prostitutiei . 508
1. Cauzele prostitutdei privite in totalitatea lor 509
2. Incercari de clasificare a factorilor etiologici 512
3. Cauzele numite determinante . 513
4. Factorii economici 514
5. Rezultatele 'mor anchete asupra antecendentelor prostituatelor 518
6. Problema comertului de femei . 524
B. Principii pentru preventrea si combaterea prostitutiei 526
1. Protectia femeii amenintate sau dccazute, printr'un ansamblu
de mijloace . . 527
2. Problema controlului prostitutiei . 530
a) Necesitatce unei definitii a prostitutiei 531
b) Reglementarism i aboliticinism . 533
3. Aplicarea practica a sistemelor de control al prostitutiei . 55401

4. Pise medico-sociale pentru prostituate .

VII. PRINCIPII DE LEGISLAT1E $1 ORGANIZARE A LUPTE1 ANTIVE-
NERICE . 552

A. De/ictu/ de contaminare vener/cd 552

B. Declararea obligatoare 558
C. Tratamentu/ obligator si gratuit 564
D. Combaterea bolilor venerice, prin plan organizat in timp . 569
E. Conventii si organizatii internationa/e . 569
F. Organizarea /uptei antivenerice fin timp de rdzboi 572

www.dacoromanica.ro
MEDICINA SOCIALA A TUBERCULOZEI

www.dacoromanica.ro
 MEDICINA SOCIALA A TUBERCULOZEI
I. PRIVIRE ISTORICA ASUPRA MEDICINEI SOCIALE A TUBERCULOZEI
A. Evolutia cunostinte/or asupra tubercu/ozei: 1. Antichitatea; 2. Evul Mediu;
3. Epoca Renasterii; 4. Secolull al XVII-lea; 5. Secolul al XVIII-lea; 6. Se-
caul al XIX-{ea; 7. Primesle patru decenii ale secolului al XX-lea. - B.
Evo/utia concepfitlor i mdsurigor medico-sociale: 1. Pang In secolul al
XIX-lea (Inceputurre de profilaxie); 2. Secoffele XIX si XX (desvo:ftarea
profilaxiei ind viduale i sociale). - C. Orientarea modernd a medicinei so-
ciale a tub ercu/ozei.
INFECTIUNEA IN TUBERCULOZA
A. Biologia baci/u/ui Koch: 1. Morfologie i metode de cercetare; 2. Influenta
factorilor mediului fizico-chimic asupra bacilului Koch ; a) Factori fizici
b) Factoni chilmici. 3. Toxinele bacilului Koch; 4. Problema ultravirusului
tuberculos. - B. Mecanismul infectianii tubercu/oase.; 1. Mecanismul gene-
ral al pätrunderii i migratiunii baciludwi; 2. 1VIecanismele particulare de ind-
fectiune, dupà cäile de pätrundere : a) Calea digestiv5; b) Calea respira,orie;
C) C.alea cutanata; d) P'atrunderea grin daerite rnucoase. 3. Intectiunea a-
-tentA (tuberculozele naparente); 4. Contagiunea in tuberculozä. - C. Consi-
deratii asupra evo/ufiei atnatarno-clinice si a pronosticului tubercidozei : 1.
Formele anatomo-clinice ale tuberculozed pulmonare : a) Diviziunea general:A,
b) Formele crronice ale tubemulozei pulmonare; c) Formele acule ale tuber-
oulozei pwlmonare. 2. Pronosticul tuberculozei pulmonare. 3. Alte localizäri ale
tuberculozei : a) Tuberculoza seroaselor; b) Twberculoza meningelor; c) Tu-
berculoza unor organe viscerale; d) Tuberculora osteo-articulará; e) Scrofulo-
tuberculoza. - D. Factorul teren" (ereditate, constitutie, rasd) in tubercu-
/ozel: 1. Mecanismul ereclitAtti in tuberculorlä; 2. Consideratii medico-sociale
asupra rolului ereditätii ; 3. Eredo-distrofia tuberculoasd; 4. Factorii consti-
tutionali i tuberculoza; 5. Corelnitii intre rasa si tuberctilozd. - E. Tuber-
cu/oza animald: 1. Consideratii generale asupra tuberculozei anirnale; 2. Tu-
berculeza boviná (statistica i evolutde) : a) R5.spändirea tuberculozei bovine,
b) Evolutia anatomo_clinic5; c) Raporturile intre tuberculoza boving si umang.
3. Problema laprtelui tuberculcrs; 4. Profilaxia tubercwlozei bovdne. - F. Pro-
cese de apdrare a arganismului $i diagnosticut biologic al tubercu/ozei : 1
Imunitate i alergie: a) Fenomenul luli Koch. i deducstiuni medico-sociale;
b) Trnunitatea, anafilaxia si alergia in oonceptia actual5. 2. Diagnostiicul bio-

www.dacoromanica.ro
4 DR. G. BANU

logic al tuberculozei : a) Diagnosticul bacteriologic; b) Alte metode de labo-

rator; c) Reacia la tuberculina. - G. Tuberculoza si alte boli sociale : 1. Tu-
berculoza i sifilisul; 2. Tuberculoza i paludistrnul; 3. Taberculoza i cancerul;
4. Tuberculoza i reumatismul; 5. Tuberculoza i bolle mintale.
IlL STATISTICA TTJBERCULOZEI
A. Dificulte/ti $i norme de alcatuire : 1. Dificultgti; 2. Norme pentru alcatui-
rea unei statistici a tubercullozei. - B. Evo/utia numeried a tuberculozei: 1.
Perioada pana la 1850; 2. Perioada 1851-1900; 3. Evolutia numericg a tu-
berculozei dupä 1900. - C. Caractere medico-socia/e ale curbei evolutiva a
tubercutozei: 1. Tuberculoza de fand i tuberculoza de adaos ; 2. Tubercu-
loza veche" i tuberculoza tanärg". - D. Tuberculoza consideratd d'upa
mediu (urban $i rural): 1. Mortalitatea comparatg in.re cele doug medii; 2.
Caracteristicile reactiunilor reciproce intre tuberculoza urbana i ruralä; 3.
Date asupra tuberculozei rurale in cateva täri. - E. Tuberculoza conside-
rata dupci sex $i grupa de vdrstd: 1. Dupd sex; 2. Dupg sex si mediu; 3. Dupg
varstg; 4. Dupg várstä $i media - F. Consiclerafii asupra tubercu/ozei
Romania, in ultimul deceniu. - G. Meode pentru sesizarea d'a mai corn.
plecta a. reispcindirii tuberculozei.
IV. FACTORII DE MEDIU $1 TUBERCULOZA
A. Locuinta $i tuberculoza: 1. Locuinta, pregätitoare a infecrtiunii tubercu-
loase; 2. Locuinta, focar ae tuberculozg. - B. Ambianfa tuber-
culoza. - C. Tuberculoza conjugala. - D. Factoru/ muncd, si tubercu/oza:
Inraurirea factorului nruncg in general; 2. Inraurirea factorului muntä,
dupg profesiuni; 3. Consideratid recente asupra tuberculozei in cateva grupa
profesionale. - E. Viata militara tuberculoza : 1. In perioada de pace;
In friap de razboi. - F. A/coolismu/ tuberculoza. - G. Tuberculoza in
inchisori.
V. MASURILE MEDICALE $1 SOCIALE DE COMBATERE A TUBERCULOZEI
A. Importanta qi caracterul /uptei anti-tuberculoase. - B. Elemente de baza
in organizarea cambaterii tuberculozei: 1. Statul, centralizator si coordortator
al luptei an i-tuberculoase; 2. Aciaptarea la media (urban si rural) a orga-
nizgrii; 3. Organizarea descoperirii cazurilor: a) Diagnosticul precoce; b) De-
clararea obligatorie a tuberculozei. 4. Rolul medicului In aupta anti-tubercu-
loasä; 5. Rolul instituLi1or. - C. Dispensarul anti-tuberculos : 1. Obiective,
organizare si functionare; 2. Personal colaboräri; 3. Cblapsoterapia
chrisoterapia In cadrul dispensarului, avantaje medico-sociale ; 4, Dispen-
sarul anti-tuberculos mobil. - D. Sanatoriul de tuberculosi: 1. Rolul sana-
toriului in armamentul a.nti-tuberculos modern : a) Definitii $i obiective; b)
Tenciinte noi; c) Forme speciale de curä sanatariall; d) Numärul necesar de
paturi sanatoriale; 2. Norme de organizare a sanatoriilor: a) Situarea (ale-
gerea regiunii geografice) ; b) Amenajarea sanatoriilor ; c) Criterii pentru
alegerea bolnavilor; 3. Spitale de tuberculosi i spitale-sanatorii: a) Rolul
spitalului In lupta anti-tuberculoasä; b) Spitalul-sanatoriu. - E. Institutii
de post-cura $i de asistenta a tuberculosi/or: 1. Cura prin muncä; 2. Incadra-
rea tuberculosului in ca.mpul muncii productive ; 3. Asistenta tuberculosu:ui
a) Plasamentul In muncg; b) Principii de asistenta.' propriu-zisg a tubercu-
losului. - F. Combaterea tubercUlozei in cadru profesional : 1. In campul
muncii manuale; 2. La conpul auxiliar medical i la membrii corpului di-

www.dacoromanica.ro
 MEDICINA SOCIALA A TUBERCUL0ZEI
5

dactic : a) Corpul auxiliar medical; b) La membrii corpului aidactic. 3. Asi-

gurarea obligatorie in contra tuberculozei. G. Combaterea tubercu/ozet
la copa: 1. Privire generará asupra problernei; 2. Vaccinarea anti-tuber-
icudoasd; 3. Plasamentul rural; 4. Preventoriiile; 5. Scoli cie menaj p-ntru
tete:e pretuberculoase, H. Educafia i propaganda anti-tuberculoasii: 1.
Bducatia bolnavului la pdrdsirea institutiei de curd; 2. Timbrul anti-tubercu-
los; 3. Rime cinematografice; 4. Echipe ambulante de propagandd anti-
tuberculoasd; 5. Alte mijloace de propagandd. I. Caracteristici ale organi-
zara combaterii tubercu/ozei in cateva fati : 1. Italia; 2. Franta; 3. Germania,
4. Belgia; 5. °landa; 6. Anglia; 7. Spania; 8. Rusia; 9. Elvetia; 10. Danemarca;
11. In alte tdri norclice; 12. Statele Unite; 13. Alte state americane; 14. Ro-
mânia.

BIBLIOGRAFIE

Medicina socialä a tuberculozei, In actiunile numeroase i multi-

laterale pe care le desfäsoarä, se bazeazä In primul ränd pe cunoa-
sterea natura i evolutiei infectiunii bacilare. Ea trebue sä urmäreasca
apoi modalitätile de diseminare a infectiunii, dela individul bolnav
la grupe mai restranse si In cele din urrna la marile colectivit4i care
sunt natiunile ; .diseminarea infectiunii trebueste urmäritä atät in
prezent, cät i In trecut, pe baza studiului curbelor seculare ale tu-
berculozei. In al treilea ränd, medicina socialä a tuberculozei se va
ocupa amänuntit de studiul factorilor economici i sociali, care
intervin alAturi de factorul microbian i sunt adesea cu rol de-
terminant pentru manifestarea. persistenta, räspändirea i agravarea
infectiunii ; mecanismul de tictiune a numerosilor factori econom'ci
sociali asupra tuberculozei constitue unul din cele mai vaste capitole
de patologie socialà. Deosebit de cele doug elemente primor&ale men-
ti onate : bacilul si mediul, medicina socialà a tuberculozei trebue sä
tinä seama de importanta elementeler constitutionale si ereditare,
care alcItuesc terenul receptiv pentru infectiunea tuberculoasä.
Toate laturile studiului medico-social al tuberculozei trebue sä
la ca punct de plecare cunoasterea precisä a statisticii acestei ;

datele statistice trebue sa se refere la o perioadä destul de indelun-

gafa' i s'A considere evolutia infectiunii bacilare dupà sex, pe grupe
de varstä, dupä forme clinice ale bolii, dupd mediu (urban si rural),
dupd täri, etc.
Sintetizand toate aceste elemente de cunoastere, medicina socialá
fixeazd i aplicä. nermele de combatere a tuberculozei, prin organizatii
oficiale si particulare.
Situatia i realizdrile actuale in acest domeniu sunt rezultatul

www.dacoromanica.ro
6 DR. G. BANU

unei lungi serii de studii si de sfortäri pe tärâmul practic, care se

pot urmäri in istorie pana spre inceputurile civilizatiei urnane. La
baza tuturor acestor strgcluinti a stat cunoasterea clinicä a tubercu-
lozei. Numai dupd ce investigatia clinicd a ajuns la un anumit stadiu
al achizitiilor, s'au afirmat inceputuri de profilaxie intdividualä., si
tä.rziu inteo perioadä apropiatà de epoca contimparang infäp-
tuirile de profilaxie socialä sau colectivä.

I. PRIVIRE ISTORICA ASUPRA MEDICINE! SOCIALE A TUBERCULOZEI

Este necesar a se urmäri mai intäi evolutia cunostintelor anato-

mo -clinice, apoi evolutia concéptiilor si a mäsurilor medico-sociale,
in fine orientarea modern4 a medicinei sociale a tuberculozei.

A. Evolutia cunostintelor asupra tuberculozei

Putem deosebi. aldturi de unii din istoriogafii tuberculozei (1),
urmgtoarele mari perioade, avändu-si fiecare aportul bine definit :
Antichitatea, Evul-Mediu. Renasterea (secolul al XVI-lea), apoi fie-
care din secolele XVII, XVIII, XIX. XX.
s. Antichtatea
Daca existenta tuberculozei poate fi urmäritä nnä in epocile pre-
istorice (leziuni de tuberculozä vertebrala constatate pe un schelet
preistoric din epoca de piatrà, la Heidelberg), cunostintele asupra aces-
tei boli s'au desvoltat destul de gieu, asa incát unele popoare ale an-
tichitätii (Egipteni, Persani, Evrei), cu o civilizatie destul de avan-
&ata', nu s'au remarcat, in ce priveste tuberculoza, printeun aport mai
insemnat.
Uneie ind.catii asupra tuberculozei (le g'äsisra la Indienii vechi. In Oeseln-
tece:e lor figureaza" si urmàtoarea traza* : O, feb,r5, cu fratele tu istovirea
cu soru-ta tu,ea, cal-A-te departe, spre stráini". In cartea ,Legilor lui Manu",
care are si mare importantá eugen'eá, se vorbeste despre ftizie ; indivizilor din
secta brahmanä le este interzis sà se cás'd oreascä cu o fatä ftizick oricát de
bogatd. In cartea numitá Ayurveda" se Ose-se unele amAnunte importante:
ftiz'a ar fi pric:nuità de trei umorti, si anume aeru, bila si pituita ; boala este
ParavatA de obosealá, necazuri, posturi prelungite, sarcing, ráni ale prámánului.
Se cunosteau tusea, diareea, slàbirea generará si febra, ca simptome ale ftiziei.
Se pare ca- Chinezii cumosteau de asernenea ftizia, pe care o numeau
caopina" ; contagiozitatea bond era insA necunoscutk ca sti la Indieni de alt-
fe: ; cunosteau n schMb hemoptiziile, ea simptom al bolii, i admiteau, el
uneori tubereuloza se vindeca (2).

www.dacoromanica.ro
 MEDICINA SOCIALA A TUBBRCULOZEI
7

Ca si in celelalte domenii ale patologiei, Grecii antiei au ,adus

o contributie importantd la cunoasterea tuberculozei. Inca inainte
Hipocrate, faptul cà multimile mergeu in pelerinaj la templele din
Cos, Epidauru. s, etc., denota nu numai practicarea cultului zeilor, ci
si un inceput de organizare a climatoterapiei ,pentru bacilar; des-
crierile care au ramas asupra acestor temple, clddiri mar* situate
marginea märii sau in regiuni muntoase, in mijlocul pädurilor,
evoca in parte amenajarea sanatoriilor moderne (1).
Hipocrate (459-355 a. Chr.) i coala lui au inscris in istorie una
din epocile fructuoase in cunoasterea tuberculozei. *Progreselei in
semiologia si descriptia clinica a acestei boli sunt apreciabile (su-
cusiunea in revärsarile pleurale, frecaturile pleurale, diferitele sgo-
mote pulmonare, simptomele ftiziei uleeroase, precum febra, tusea,
expectoratia, casexia). Patogenia tuberculozei, ,pentru scoala hipocra-
tick este umorala.
Cele patru umoni. erau : tlegma sau pituita, sangele, bila i atinabila.
Flegma alteratd ar coborl din cap spre pldmdn, care se ulcereazd qi supureaza.
Ceea ce este remarcabil in medicina hipocratica este preconizarea
mdsurilor dietetice i igienice de baza (in tratamentul tuberculozei),
care s'au mentinut 'Dana in zilele noastre. Mai mult: Hipocrate sus-
tine ca trebue multd dietetica si foarte putine medicamente". In ge-
neral, simptomatologia bolii este destul de bine descrisa in operele
lui Hipocrate, care cunostea i corelatia dintre ftizie i tuberculoza
laringelui. In scrierile lui, je afirmä i contagiozitatea tuberculozei pul-
monare. Se pare Ca scoala hipocratica cunostea tuberculii pulmonari,
ca leziune fundamentald (3). Din aforismele" acestui precursor sunt
de mentionat urmatoarele :
Ftizia apare mai ales Mire al 18-lea i al 35-lea an al vietii (V, 9).
Sdngele spumos pe care 11 scuipdm cânet tu.s.m, provine intotdeauna din
plAmAn (V, 13).
La un bo1nav de ftizie, diareea este semn de moarte (V, 14).
A doua scoala medicaid a antichitatii care a adus contributii la
cunoasterea tuberculozei este cea din Alexandria. Scoala hipocratica
era umorala, scoala din Alexandria a fost soliclistä". Dupa Erasistrat
(pe la 300 a. Chr.), reprezentantul cel mai autorizat al acestei
cauzele bolilor trebue cautate in alterarea solidelor" : nervi, vene
artere, iar procesul de bazä al bolilor este inflamatia i pletora sang-
vina. Hemoptiziile sunt datorite pletorii. In aeeastä epoca s'a pneconi-
zat, ca medicament pentru tuberculosi, aeonitul, iar ca mijloc de a
opri hemoptiziile grave, ligatura membrelor. Important este faptul ca.

www.dacoromanica.ro
8
DR. G. BANU

scoala din Alexandria preconizeazd cura de repaos i supraalimentatia.

La Romani, istoria tuberculozei este dominatà, ca i istoria medi-
cieni in total, de personalitatea lui Galienus. Sunt de inregistrat insä
uneie contributii importante inaintea acestui autor.
Astfel, medicul Themison (intemeletorul scolii metodiste, care reducea
intreaga etio:ogie la doua stäri funciamenta:e tensiunea si relaxarea) reco-
manda bolnavilor puflmonari repaosul in pat, firictiuni, bäi, revu:sie. Un alt
autor important este Cornelius Celsus (in preajma nasterii lui Iisus), care, In
tratatul de medicina ce 1-a scris, recomandd ftizicilor aeroterapie, cälatorii pe
mare si regim armentar substantia:. Celsus aratä ea pronosticul tuberculozei
ar fi favorabil attmci cand spu.a este alburie i cu consistenta mucusului na-
zal ; este insa defavorabil atunci cand sputa este purulenta si boala evolueazá
Cu febrä continuä ; aparitia diiareeci indica sfarsitul apropiat (4). Tratamentul
tubercu:ozei trebue sa." fie precoce, prin curd climatoterapeutic'a, caldtdrii pe
mare, sedere in Egipt, alimentatie lactatä abundenta..
Andromachus, medicul imparatului Nerone, inventaborul cormb'natiel me-
nicamentoase numitä teriac" (oombinatie din 57 substante diferite, a carel
utilizare s'a perpetuat pana dupä Evul-Mediu), o preconizeazà in primul rand
in ftizie.
Un alt autor rornan, care s'a ocupat de ftizie, este Soranus din Efes
(finele sec. II d. Chr.); leziunea fundamentald, pentru el, este ulceratia pulmo-
nard, pe care trebue s'o tratdm in etape succesive : mai intai impiedec,ai'm
extens:unea, apoi s'o deterjärn (curdtim), In fine s'o cicatrizam (I).
In ce priveste contributia lui Galienus (131-201 d. Ch.), acest
intemeietor al metodelor medicale experimentale (3) precizeazd rolul
fundamental al ulceratiei pulmonare in tuberculozä; phtisis est ul-
ceratio pulmonis, vel thoracis" (5). Galienus recomanda izolarea bolna-
vilor ftizici, ceeate denotà cä pentru el era evidentd contagiozita-
tea bolii.
»Este periculos S'a se locuiascd cu un ftizic, i in general cu cei care ati
exaläri putrde, In asa grad incat oasele in care loctLesc miroase extrem
de räu" (5).
Un fapt destul de interesant, este recomandarea pe care o face
Galienus pentru punerea prämänului bolnav in stare de repaos, dat
fiind cà once portiune ulceratä se cicatrizeaza prin inactivitate; unii
istoriografi väd in Galienus un precursor al pneumotoraxului artificial.
Dupd Galienus nu mai sunt de notat cantributiuni (importante In anti-
chitatea romana. In 4raperiul de rasärit (Bizantui) au.orii se multumesc s'A tra-
&ved si s'A comenteze pe acest promotor.

Medicina arabá a adus un numär de contributii la cunoasterea

terapeutica tuberculozei. Aläturi de numele lui Aron din Alexandria
(sec. VII d. Chr.), Serapian cel Beitrdn (sec. IX) i Rhazes, trebue
mentionärn pe Avicenna (980-1037).

www.dacoromanica.ro
 MEDICINA SOCIALA A TUBERCULOZEI 9

Dupd acest fruntas al medicinei anabe, tuberculoza este o board generalä,

consumptivä, care produce in diversele organe eruptii ulceroase, lar cánd se
localizeazd asupra plämänului, dà ftizia pUzconard, care ar strabate trei faze:
stadiu:: preinflamator, stadiul ulceru:ui i stadiul cavernei (1).
In ce priveste tratamentul tuberculozei, medic:na araba s'a remarcat grin
precizarea regimului a:imentar : lapte de mAgáritd, fierturi de cereale, carne.
péne, ,untdelemn. Ca medicatiuni : medcii arabi preconizeazd oniul. arsenicul,
sulfu: si mai a:es asa zisul zahär de trandafiri (petale de trandafir rosu, sra.-
rámate si adaogate Cu zahär): zahärul de ,randafiri a fost foarte mult folosit
med'ena arabd. Avicenna recomandä injectii intra-traheale cu un lichid
bogat In miere si in extract de trandafiri
Scoala medicald' din Salerno, in manualul de dietetica' si de igiena
corporald in+qulat Flos medicine", se ocupa si de tratamentul tuber-
culozei pumc lare, fara a aduce insa contributii noi.
Scoala din Montliellier, al carel reprezentant mai de seamä este
Arnaldus Villanovus (1240-1311), a contribuit la cunoasterea clinica
mai amanuntita a tuberculozei.
3. Epoca Renafterii
Personalitatea medicala cea mai importanta' a acestui secol: Para-
celsus (1493-1541), a influentat indirect ftiziologia, prin progresele pe
ca.re le-a imprimat stiintei medicale in general. Autorul care a adus
contributii reale, in cunoasterea tuberculozei, este Girolamo Fracastore
(1483-1.553), din Verona, in care unii istoriografi vad un precursor al
lui Pasteur (1), deoarece s'a consacrat stucliului agentilor cauzali ai boli-
lor ccntagioase, inclusiv tuberculoza. Dupd 1546, cand Fracastore §i-a
publicat lucrarea De contagione et contagiosis orbis", toti autoni mai
importanti ai acestui secol devin contagionisti.
maTele chirung Ambroise Paré s'a ocupat de problema tuberculozei, In
special de tratamentul febrei hectice (6). In 1576 apare o lucrare a lui Guil-
laurne Ronde/et, care trateaza despre ulcerafile plämänului si ftizie.
Au orii, in aceastä perioadä, nu neg:ijeazd tratamentul igienic si dietetic
al tuberculozei. Ei apicá i un num:ár de medicamente : arsenic, sulf, calciu,
substante vegetale pectorale si astringente.

4. Secolul al )'(VII-lea
In aceasta perioadä gasim pe medicul Sylvius Deleboë (1614
1672), profesor la Amsterdam, care, dupa ce constata prezenta de mici
tuberculi in plamânii ftizicilor, afirma' printr'o intuitie geniald
ea natura acestor tuberculi are stranse legaturi cu natura ganglionilor
scrofulosi (7).

www.dacoromanica.ro
10 DR. G. BANU

Preocupan i de anatomo-patologia tuiberculozei se manifetä si la autorul

englez Morton, care in 1698 sus/ine importanta primord'ala a tuberculilor. Tot
dupa acest autor, ar exista o ftizie astmatica 45i o ftizie Cu evolu/ie lenta; aceste
doud forme ar corespunde formelor abortiva i fibroasa admise in cliniea eon-
timporanä (1).

Trebue relevatà contributia importantà adusä in acest secol de

scoala neohipocraticg, al cgrei sef a fost medicul englez Sydenham
(1624-1689). In tratamentul igienic al tuberculosului se recomandà:
curs de exercitiu si de muncd, gimnastic5, sportul (Sydenham reco-
manda in special cAlAria) ; se aratd ea" prin, exercitiul fizic toracele se
desvoltà mai bine si circulatia in ,p1gmani este favorizatä. Scoala lui
Sydenham introduce in terapeutica tuberculozei: balsamicele, opia-
ceele, chinina (scoarta de chinchina).
5. Secolul al XVIII-lea
Se remarcd in acest secol sträduinte pentru a clarifica patogenia
tubenulozei, fie pe baza teoriei inflamatiei, fie pe baza teoriel irita-
tiunii" pulmonare. Profesorul Hermann Boerhaave (1668-1738), din
Leyda, vorbeste de peripneumonia care ar fi datorità unei inflamatii a
bronchiilor din cauza unui aer ,prea uscat sau prea umed sau
cat cu diverse exaläri". Alti autori considerä starea iritativä a pläi-
manului ca un factor esential.
Autorul englez Brown (8) afirma.: Indivizii care au plamanii cu o iri-
tatie exces'va si vioioasä, simt Uri fel de ftizie, ale carei caractere particulare
oonstau inteo stare de irita/ie spasmoclicä, fixata pe organelle pulmonare sau
,.pe înve1iunile lor; de aici rezulta o contrad/ie, care sfasie parenchimul, sau
cel pu/in 11 Intareste sub forma de tuberculi" (1).
Secolul al XVIII-lea se remarcd insä in special prin douà" contri-
hutii fundamentale: intensificarea notiunii de contagiune in tubercu-
lozA i perfectionarea investigatiei cimice prin descoperirea percutiei.

In 2DUI 1733 apare lucrarea medicului fTancez Pierre Desau/t (9), In care
sus/ine ca sputa ar fi agentul propagator al bolii.
Un alt autor important al %epoch este Portal, care sustine oa din topirea
tubereulilor rezultei caverne. Aceste veden i le desvolta In lucrarea ,,Cours d'ana-
tomie méelicale", aparuta In 5 volume In 1803 (3), dupa ce In 1792 aparuse
lucrara .,Observations sur la nature et sur le traitement de la pht'sie pulmo-
naire" (1).
Un a:t moment important este anul 1761, canci medicul german Auen-
brugger, din Viena, inventeaza percutia (10). Acest medic (1722-1809) a emis
pentru prima oara principiile de baza ale acestei metode de exploratie :

Thorax sani hominis sonat, si percutitur". Hominem, cujus thoracem percu-

www.dacoromanica.ro
 MEDICINA SOCIALA A TUBERCULOZEI
11

tere voles, primo in naturali respiratione permitte; jube dein, ut aerem inspire-
tum retineat", etc. (3).
O personalitate de prim plan a acestui secol este si Van Swieten (1700
1772), reprezentant de asemenea al scolii neohipocratice, care, prin lucrdrile
sale fundamentale pentru medicina clinicä, a contribuit si la progresele cuno-
stintelor asupra tuberculozei. Un alt autor este meclicul francez Rozière de la
Chassagne, care a scr's o carte asupra.bolilar pulmenare (11).
Bichat (1771-1802) se ocupd de tuberculoza laringelui, iar In 179C me-
dicul Marc Antoine Petit sustine la Montpellier o importantd tezd, intitulatä
De phtisi laryngis" (1).

6. Sec()lul al XIX-lea
Ca si in ceielalte ramuTi ale medicinei, secolul al XIX-lea repre-
zmtà perioada cea mai bogatä in achizitii in ce priveste cunoasterea
tuberculozei, care a trecut prin mai multe faze, si anume : mai intäi
o fazd de cunoastere anatomoclinica, apoi o fazd de cunoastere istolo-
gicä si in fine perioada experimentará si bacteriologicd a tuberculozei.
a) In faia de cunoastere anatomo-clinieá, au adus in primul rând
contributii lucrárile clinicianului francez Broussais (1778-1838), care
vede in inflamatie, provocatá la rAndul ei de fenomenul iritatiunii,
cauza unicä i universald a tuturor bolilor, deci si a tuberculozei.
foarte importantä contributie a adus medicul englez Bayle (1774
1816), care aratä specificitatea leziunii tuberculoase, adied a tuberculu-
lui; acest autor deosebeste tubrculul miliar (care ar fi opac) si granu-
latia miliarà (care ar fi transparentd); el intrevede unicitatea etiolo-
gicá a tuberculozei, punand pe acelas plan localizärile bacilare ale
prämásnului, laringelui, tracheei, intestinului, ganglionilor mezenterici
si ganglionilor cervicali.
Bayle a cunoscut i formele latente, aproape asimp'omatice, ale tubercu-
lozei. Se mentioneazä urmAtoarea frazd din serierih. sale (1) : Trebue sd con-
siderara ca ftizici si pe acei indivizi care nu prezintd nici febrd, nici
niel sputá purulentd; este suficient ca plämanii sd fie atinsi de o leziune care
tinde dezorganizeze i sd-i ulcereze".

Reprezentantul cel mai de seamd al acestei faze in cunoasterea

tuberculozei este insä Laennec (1781-1826), care a adus cele dou
mari contributiuni: afirmarea definitivä a unicitätii tuberculozei pe
baza cunoasterii amAnuntite a tuberculului, i in al doilea rAnd prac-
ticarea auscultatdei.
Laennec afirmd : tuberculii mici, separati unii de altii printr'un tesut
,,pulmonar sdhátos, nu pot fi recunoscuti i sdhátatea individului se mentine
multA vreme bund; nurnai dupd ce tuberculii miliari s'au adunat in mare

www.dacoromanica.ro
12 DR. G. RANU

numär :a värful plärnAnului, rezonanta pectoralä pe care o obtinem prin per-

eutia claviculelor devine mai redusd. Laennec cunoastea deci prima perioada
a tuberculozei, caracterizatá pr'n conglomerarea tuberculilor.
Acest precursor este inventatorul auscultatiei moderne, cu ajutorul s.e-
toscopultu. Gratie acestui aparat de auscultare mediatál (12), el a putut da
descrierea, rämasä elasicd, a tuberculozei. Cu ajutorul stetoscopului säu, con-
feetiona la inceput dintrUn elindru de härtie, i apoi dintr'un cilindru de lema,
avänd In interior un tub cu diametre variabile Laennec a putut descr:e in
ardinuntime murmurutl vezicular, raluriae crepitante, etc. (3). Incepauu de:a el
tuberculoza devine cu adevärat, din afectiunea proteiformd cum era considera?'
'Ana' atunci, afectiunea unicd, in cadrul cdreia flträ toate manifestárile provo-
ca e de prezenta leziunii fundamentale, i totodatä sunt bine diferent'ate fatä
de tuberoulozä, pneumonia, gangrena pulmonarä, pneumotoraxul, dilatatia bron-
emfizecrnul (1).

Istoriografii medicinei au putut spune cu drept cuvânt, cä prima

parte a secolului al XIX-lea (faza anatomo-clinicä) ne-a räsat o ana-
tomie patologicg macroscopic6 a tuberculozei, apropiatà de ce este ea
astazi, si o semiologie aproape perfectä, gratie lui Laennec.

b) Intr'o a doua fazd a secolului al XIX-lea, pe care istoriografii

o numesc faza istologicä si al cdrei reprezentant autorizat este V ir-
chow (1821-1902), se remarcd in unele privinti o iniarziere in pro-
gresul cunostintelor asupra tuberculozei, dat fiind cá teoria unicitätii
bolii este din nou pusd in discutle. Virchow (13) sustine cä diversele
infätiski anatomo-patologice, atät de diferite din punctul de vedere
istologic (granulatii, tuberculi, infiltratii), ar fi datorite i unor agenti
etiologici diferiti. Se instaleazd o conceptie dualistä asupra tubercu-
lczei.
De o parte se admite existenta pneumoniej cazeoase, care ar fi de natura'
scrofuloasä" (scrofuloza fiinci distinctä de tubereulozd), iar de cealaltd parte
ar fi ea e:ement deosebit, boala produsä de tuberculi, adevárata tuberculozä.
Pneumonia cazeoasd se manifes A la inceput, dând ftizia; in ce pr'veste tuber-
eulul, el poate sä se grefeze asupra pneumonlei, dar poate i sä nu apard.
Aceste veden i dualiste ale scolii lui Virchow au fost concretizate intr'o frazä
a medicu:ui german Niemayer : sd se päzeascd, spre a nu deveni un
tuberculos".

Se manifestà insä, in aceastä faz5 de oarecare incertitudine, ce a

precedat descoperirea agentului etiologic al tuberculozei, un fapt im-
portant clinicienii, cei francezi mai ales, dau atentie terenului hipo-
trofic, debilitat si subnutrit, al tuberculosului. Guéneau de Mussy spu-
nea: Tuberculoza reprezintä ultimul termen al afectiunilor casecti-
zante, forma sub care aceste afectiuni se transmit prin generatii (14),
lar Peter afirma : ori de cate ori nutritia organismului este viciatä,
.,,tuberculoza devine posibilä (15). Fireste, era o conceptie in parte

www.dacoromanica.ro
 MEDICINA SOCIALA A TUBERCULOZEI 13

gresitd, cäci rästurna inläntuirea cauzalä, considerdnd ca§exia i debi-

litarea ca factori etiologici (cdnd ei nu erau deck consecinta actiunii
germenului), dar rezultatul practic i medico-social a fost important :
se afirmd necesitatea tratamentului igienic f i preventiv in tuberculozii.

c) Cea mai fructoasd perioadd a secolului al XIX-lea este netdgd-

duit reprezentatd prin ultimele decenii ale acestui secol, dominate de
cele doud personalitki : Villemin i Koch. Villemin (1827-1892) aratä
cd tuberculoza este board inoculabilà, transmisibild la om i la animale,
specified, iar printeo intuitie geniald afirmd cd este datoritä unui
parazit care träete in organismul bolnavului", acest parazit fiind a-
scInändtor parazitilor pe care d-1 Pasteur i-a gäsit in procesele de fer-
mentatie". Acest parazit" avea sä fie descoperit de Robert Koch.
Villemn aratA cA tuberculoza este o boa:A generará, o diatezä tubesculoask
datoritA unui agent e.iologic unic i cu efecte constante. El mai pune in evi-
denfá inräurirea defavorabilä pe care supra-aglomerarea o exercitä asupra tu-
berculoze: i precizeazA : in lata unei boli fatal mortale, cum este ftizia, prin-
cipala noastrd naclejcle se bizue pe profi/axie".
Robert Koch (1843-1910) descrie in 1882 bacilul tuberculozei
(17), pe care 11 gdseste in sputele ftizicilor, in celelalte produse tuber-
culoase ale omului i ale animalelor, in ganglionii scrofulosi, in tu-
berculozele chirurgicale i in tuberculoza experimentará la animale.
An,u1 1882 reprezintd una din cele mai memorabile date in evolutia
cunotintelor medicale in general §i in istoria tuberculozei in particu-
lar. Importanta descoperire a lui Robert Koch a avut consecinte §i in
domeniul medico-social, ontribuind la punerea profilaxiei tubercu-
lozei pe noi baze, §i de altfel insui Koch a indeplinit functiuni im-
portante la Oficiul de sdn.ätate publied al Germaniei (3). Consecinta di-
rectd a descoperirii sale a fost urmdtoarea bacilul se desvoltd acolo
unde terenul este preparat"; baza profilaxiei trebue sä fie märirea
rezistentei terenului. Descoperirea tuberculinei, in 1891, a deschis noi
orizonturi in diagnosticul qi profilaxia tuberculozei; in ce priveste insd
actiunea curativd a tuberculinei, sperantele prime s'au dovedit repede
neintemeiate.
Aceastä a treia fazä din seoo:ufl al XIX-lea, nurnitä faza experimental
bacterio/ogiccl a tuberculozei, inregistreazd i o serie de alte contr'..buOuni
importante. Granulia twberculoasal este bine descrisA. Cornil si Babes gdsesc
baci:i tubercullosi in chiagurrile fbrinoase din tuberculoza meningeall In 1882
Landouzy descrie tifobaciloza. Studii numeroase apar asupra tubercuilozelos
°soase i ar icu:are, identificate ca atare tot pe baza constatArii bacilului Koch.
Artritele tubercu1oase se diferenkiazA bine de artritele reumatismale cu case
se confundau mai inainte.

www.dacoromanica.ro
14 DR. G. BANU

O personalitate importantà a sfarsitului secolului al XIX-lea este

Grancher (1843-1907). Deosebit de contributiile pe care le-a adus in
medicina sociald a tuberculozei (plasamentul rural), trebuesc mentio-
nate studiile, rämase clasice, cu ajutorul Canora a stabilit Schemele de
evolutie clinicd i semiologica* a procesului bacilar (schemele Grancher).

7. Primele patru deceni: ale secolului al XX-lea

Dupd 1900, cunoasterea tuberculozei face progrese in domeniile
clinic, anatomo-patologic, patogenic i terapeutic.
Cunoasterea aprofundata a evalutiei clinice a multiplelor forme ale tu-
berculozei incepe cu aucrarile lui L. Bard (1857-1930) (18). Precizarea evolutiei
dominant cronice a boilii, intrerupta de izbucnirile evolutve acute i subacute,
a fost obiea ul a foarte numeroase studii, incepand din 1904 ,(19). In 1910 pro-
fesorul F. Bezançon studiaza izbucnirile evolutive ale bolii, pe baza evolutiei
curbei ponderale si a formule' hemoleucocitare (20).
Inca din 1897, A. Poncet a introdus notiunea de reumatism tubenculos;
continuand cercetarile, ajunge in 1912 la conceptia mai vasti, a tuberculozei
inf/amatoare, care, confarm veneridar colii lui Poneet, ar acea. tufberculoza
In care toxina bacilara nu produce in tesuturi leziunile ana.omo-patalogice
spec.fice (foliculi, celule gigante, etc.), ci numai reactiuni inflamatorii banale (21).
Problema tuberculozei inflamatorii a fast obiectul unor numeroase cer-
cetari experimentale i bacteriologice ulterioacre, din partea lui Landouzy, Gou-
gerot i Léon Bernard (22), care stabilesc existenta unei tuberculoze nefo/iculare
Orizonturi noi s'au deschis acestei ultime conceptii, prin descoperirea
formelor filtrante ale dbacilului Koch. Jn anul 1910, Fontès, dn Rie de Janeiro,
a descoperit elemente filtrabile, viruffente si tufberculigene, in puroidl abceseilor
tuberculoase. Numeroase luceári ulterioare au confinmat exis ente acestor
forme, iar In 1925 un nurnar de autori francezi (Calmette, Valtis, Negre, Boquet,
F. Arloing, Dufourt) au realizat experimental trecerea acestor forme filtrante
dela mama la fät prin placenta. Sergent tinde a admite ca formele abortive ale
tuberculozei i in parte tubenculoza inflamatorie s'ar explica prin virusul fil-
trant (23).

Reactiile umorale in tuberculozä formeazd obiectul unor studii

importante in aceastä perioadd. Profesorul von Pirquet, din Viena,
aratd ea' organismul infectat de tuberculozd capdta o stare reactionald
specialg : stare alergicg. Acest autor este inventatorul metodei de diag-
nostic biologic al tuberculozei cu ajutorul tuberculinei (cutireactia).
Contributiuni importante au fost aduse in domeniul terapeuticii
tuberculozei. Normele curei igieno-dietetice au fost perfectionate, s'au
incercat medicatiuni bacteriologice i chimioterapice si s'a generalizat
practica pneumotoraxului artificial, de considerabilä importantà me-
dico-socialg.

www.dacoromanica.ro
 MEDICINA SOCIALA A TUBERCULOZEI 15

Incerarile de medicatiuni bacteriologice au fost foarte numeroase; dar

nici seroterapia, miei tuberculinoterapia, n'au dat rezultate. Trebueste men-
tionat tratamentul cu antigen metilic, al lui Ca/mette, Boquet i Nègre.
In ce priveste chirnioterarpia, s'a aplieat la inceput o adeväratá poli-
metaloterapie (säruri de cupru, argint, cositor, etc.). Din 1924 s'a introdus sarea
dublä de aur si de sodiu, numità sanocrizin& care reprezintá un marnent im-
portant in terapeutiea bulberculozei.

Inc6 din 1882 Carlo Forlanini a preconizat colapsoterapia, in tra-

tamentul tuberculozei, prin practicarea pneumotoraxului artificial.
Aceastä metodä ins5 nu si-a g'a'sit marea rdspandire dec5t in secolul al
XX-lea, si in momentul de fata ocupa' locul cel mai impOrtant in cli-
nica teraupeuticd i in medicina socialä a tuberculozei.
In fine, vaccinarea antituberculoasd a noilor-ndscuti, prin vaccinul
B. C. G. (bovinus Calmette-Guérin), Teprezintà o altá achizitie stiin-
tificä de o importantd covdrsitoare.

In Teirile Române, unele documente ale trecutului dovedesc ca tu-

berculoza era cunoscutà. In scrierile lui Dimitrie Cantemir gdsim men-
tionat cà oftica este board cronicd, board care tine cu anii, lar supà-
rarea mare poate imboln'avi pe cineva, sà-1 släbeascä provoace
ciliar si tusea cu sange" (24).
Tot in sorieride lui Dimitrie Cantemir gäsim adoptat cuväntua stiintific
hec.ica" pentru tuberettozä, iar un biograf al lui Cantemix relateazä cà una
din fiicele acestui domnitor suferea cie hectica.
Se pare cä pe la sfarsitul secolului al XVIII-lea tuberculoza era
destul de räspandità in toate päturile sociale, in Principatele Rornane.
Era rdspAnditä si in pätura boereascd, ca o consecintà a vietii de excese
pe care o duceau boerii. Se cunostea i contagiozitatea bolii (24), asa
incat erau in uz unele mdsuri de profilaxie.
Este instructiv un dtocument dxi ami. 1782, relatat de V. A. Urechiä : la 7
Aprilie 1785, in orasul Craiova, se orpreste vánzarea aucruriaor l'Amase dela un
tuberculos. ,.Pitac la staroste, sà fie lucrurile lui Constantin Lipcanull oprite,
s arostea de negust,ori fiinded ni-am finstiintat domnia mea cum ea' un Costan-
dieel Lipscanul murind in Craiova cu biinuiald. de ofticd, epitropii lui au tritmis
aici In scris cä hainele i aate lueruri ale lui sä se vandä aa mezat. Pentrucä
aceastil boda a ofticei este viittimtitowre la ob$e fi impärtindu-se in mai multe
mclini ¿u vcinzare, se pricinueste mo/ipsea/a, s'au scris de cátre doTrinia mea,
dumnealui caimacamului, ea sa cerceteze prin doctorii de acolo si prin altii
ce vor avea iinà., sä dovedeasdi de au fost cu adevärat boala morid lui de
ofticä; ci dar, lata poruncim domnia mea, toate acele haine i luccrurile dui ce
sunt trianise alci sti fie oprite a nu se vinde i strclngtindu-le, sä le punei la
un loe deosebit, sd stea inchise...

www.dacoromanica.ro
16 DR. G. BANU

La inceputul secolului al XIX-lea unele documente par a dovedi

cà pericolul tuberculozei conjugale era cunoscut, i chiar constituia
motiv de divort, dându-se o interpretare specialà pasagiilor din Pravila,
motiv de divort, dandu-se o interpretare specialä pasagiilor din Pravilä,
care nu preved eau deck divortul pentru nebunie i epilepsie; ori, s'a
spus, din moment ce aceste boli care nu sunt molipsitoare constitue
motiv de despärtire, cu atat mai mult tuberculoza trebue prività ca un
astfel de motiv.
Un act din 2 Iunie 1815 aratä eä s'a admis divortul lui Matei Ghica. Este
si obsteascg stiinyá, ea Inda à dupä Insurätoarea Gui Matei, peste 2 Guni au
inceput scuiparea sängelui i durerea pieptului; fireste, fiind tiut ca totdeauna
lipirea de muiare a unui om ce are intrInsul incuibata boala ofticei este peste
putintil a nu scoate patima aceasta la vedere..." (25).
lar mai depare: cunoscut este cà mai inainte a fost Incuibatä la
dânsul, cand si maicä-sa si 2 trati si o sorä a fost murit mai Inainte tot de
aceastä boalä i hind täinuità la dänsul patima, insofirea nunfii a scos-o la
cäci nu este de crezut cà dupd nunta- sa" se fi dipit de dänsul, fiindcä
sotia a fost sänätoasä, precum se afiä i acuan".
Pentru aceste motive valabile s'a pronuntat divortul.
La inceputul secolului al XIX-lea se mai mentioneazd tuberculoza
sub numele de stenos cu tuse", afectiune insotità de hemoptizii. In-
tr'un document din perioada 1806-1812 se gäseste urmdtoarea frazä
boala mea cea indelungatà sau stenosul cu tuse de zi i noapte, care
adesea imi pricinueste värsare de sange, Ind opresc de a esi afarà
astfel nevoit fiind stau toatà lama in casd, färä voia mea, cheltuind
zilnic pentru medicamente". (24).
Intemeierea Invätämântului medical românesc in a doua jumg-
tate a secolului al XIX-lea a fäcut ca scoala medicalà româneascA
aduca contributia ei la cunoasterea stiintificä a tuberculozei. In ul-
timele decenii, profesorul Babe $ (prin cerrtetdrile fäcute impreunä. cu
Cornil), profesorul Cantacuzino i coala initiatä de el, au adus o con-
tributie temeinicA la studiul anatomo-patologic si experimental al tu-
berculozei.

B. Evolutia conceptiilor si m5surilor medico-sociale

1. Pdna In secolul al XIX-lea (inceputurile de profilaxie)
Cunoasterea clinicá i anatomo-patologicä a tuberculozei nu a avut
dtept corolar imediat, luarea mdsurilor de profilaxie, chiar in cadrul
strict individual. Istoriografii observä Ca', de fapt, parid In secolal al
XVIII-lea nici nu poate fi vorba de o iprofilaxie a contagiunii tubercu-

www.dacoromanica.ro
 MEDICINA SOCIALA A TUBERCULOZEI 17

loase. Si dealungul antichitätii, si in secolele Evului-Mediu, se avea In

vedere cel mult tuberculosul gray, ftizicul, care urma sä fie tratat
doar in aceastä ultimä fazä a bolii. Se instituia, in mod cu totul incom-
plect i cu minime sanse de reusitä, un tratament pur curativ. Este
adevärat cà unii din autorii antici bänuiau natura contagioasd a bolii;
dar erau departe de a se preocupa de profilaxia in favoarea
dat fiind pe de o parte conceptia asupra libertätii individuale
nelimitate, a scolilor filozofice din Atena si Roma, iar pe de altä parte
putinul interes pe care 11 prezenta massa, plebea, formatd in parte din
sclavi (1). In ce priveste autorii Evului-Mediu, ei ignorau in cea mai
mare parte contagiunea, cdci altfel ar fi intemeiat institutii de izolare
pentru ftizici, asa cum au creat de pild5. leprozerii.
La ince,putul secolului al XVII-lea se intemeiazd la Reims primal
spital pentru tuberculosi; de fapt era un spital rezervat pentru scro-
fulosii gravi, dar important este cä pentru prima oarà se manifesrá
tendinta de a izola pe acesti bolnavi, de ambianta lor sánAtoasd.
In secolul al XVIII-lea apar, oarecum ca o reactie fatä de indife-
rentismul din secolele trecute, o serie de mgsuri extrem de severe, mä-
suri drastice de politie sanitard a tuberculozei. Aceste ingsuri se iau
mai intai in Spania, la mijlocul secolului al XVIII-lea, punándu-se in
lucru intregul aparat administrativ si judiciar.
Edictul lui Ferdinand al VI-lea, din 6 Octombrie 1751, precizeaza
intre altele (1)
Experienta ardtandu-ne cat ce primejdioasd este folosirea rufelor, mo-
bilelor i diverselor obiecte care au servit persoanelor atinse sau moarte de pe
urma bo/i/or ftizice si a altor boli molipsitoare, ordonärn tuturor medicilor
sti facti cunoscute numele persoanelor bolnave sau moarte de pe urma ftiziei,
pen,ruca alcadele (functionarul achninistrativ) sd procedeze la arderea rufe/or,
haine/or mobi/e/or de care s'a servit bolnavul. Mai cerem ca sd se %Mal un
,,registru asupra provenientei zdrentelor hainelor vechi, indicându-se numele
,, domiciiu vánzdtorului; alcadele va elibera o hdrtie atestAnd c'd aceste
mdrfuri nu prezintd periccul de contagiune. Medicul care nu va anunta pe bo/-
navii $i rnortii de ftizie din cartierul sat va fi pedepsit prima oarä cu amencid
de 200 ducati suspendarea exercitiulu' profesiunii pe timp de un an; a doua
oarg cu amencid de 400 ducati $i exil pe timp de 4 ani. In ce priveste celelalte
,,persoane care ingrijesc pe bolnav (infirmieri, sexvitorime, etc.) $i care li vor
tdinui, vor fi pedepsite prima °era Cu 30 zile inchisoare, iar a doua oard cu
,4 ani de temnitd. Autor. tdtile mi.itare sunt Insdrcinate cu arderea rufdriei care
a servit soldatilor ftizici.
Este remarcabilä severitatea mäsurilor luate, mai ales in tärile
mediteraneene (spre deosebire de mäsurile cu totul atenuate din Wile
norclice) si pe care unii autori ai timpului le calificau drept expresia

Dr. G. Banu. Trztat de medieinä socialä, Vol. IV 2

www.dacoromanica.ro
18 DR. G. RANG

unei terori antiftizice". In Italia de sud, in statul Neapole, celebrul

edict de Neapole (din 1782) a ddinuit pfinä tdrziu in secolul al XIX-lea.
Filip al IV-lea, Rege al Neapolului i Siciliei, a edictat, dupg ce a luat
avizul unei comisiuni a FacultOtii de Medicind, urmOtoarele mdsuri :
obligativitatea declaratiei tuberculozei de cdtre medicul tratant (ne-
conformarea aducea pedeapsd pand la 10 ani exil), arderea dusumelii,
ferestrelor i uilor, hainelor i pOturilor care au apartinut bolnavului,
penalitdti extrem de aspre pentru vinderea unor atari obiecte. AlOturi
insd de aceste mOsuri de purd politie sanitard se afirmd, ca element
foarte important : spitalizarea obligatorie a bolnavilor shad. (1).
Scriitorii celebri ai secolului al XIX-dea au relatat despre severitatea ma-
surilor care vAdeau teroarea antiltizicä" in tärile sudice. Au rämas paginile
sorise de George Sand, cu prilejul cladtoriei pe care ea a fäcut-o imipreund cu
muzicianul Chopin, bolnav in ultima fazà a ftiziei : proprietarul cdsutei (in
insula Majorca) pe care o tinchiriasean, ne-a dat ,brusc afarä i voia sá ne in-
tenteze proces pentru despägubi de casa pe care o contagionase; strämu-
tändu-ne la Valdemosa, n'am putut osi servitori; nimeni nu voia sá serv eased
pe un bo/nav de pit/mein& Dupä ce am päräs'A hanul din Barcelona, hotelieaul
ne-a obligat sä achitäm valoarea patului in care dormise Chopin, deoarece po-
litia ii ordonase sä ardd patul (1).
Si in Franta, mdsurile profilactice pornesc dela conceptia conta-
gionistä, fOrd 'Mg sd se recurgd la mdsurile drastice care se luaserd in
Spania si Italia. Se cautä mai mult a se face educatia massei asupra
igienei tuberculosului. 0 lucrare aparutä in anul 1795 contine norme
instructive (26).
Bolnavii trebuesc tinuti in conditiuni de perfectd curdtenie, in camere bine
aerisite. Asternutal va fi schimbat cfit mai des si tinut la aer liber : va fi pu-
rlicat cu vapori de Gulf si mai ales cu acid muriatic oxigenat. Bolnavii nu var
scuipa niciodatd pe jos, ci in scuipätori de sticlä, care vor fi golite ea mai des
si spalate de fiecare datä. Tad/mu/ pu/monaratui nu va servi decdt /ui personal.

Este vizibild evolutia spre principiile moderne ale profilaxiei in-

dividuale. MOsurile represive extreme (exil, ocnO) nu figureazd in
Franta. Se cere insà sd fie convinsi medid pentru a face declaratia
ftizicilor pe care Ii ingrijesc. Se mai preconizeazO, chiar dela finele
secolului al XVIII-lea, indepärtarea mamei ftizice de copilul ei in
varstd fragedä i plasarea acestuia la tarcl 1(26). Principiul plasamen-
tului familial va fi tradus insä in practicd de abia cu un secol mai
tarziu, de Grancher.

www.dacoromanica.ro
 MEDICINA SOCIALA A. TUBERCULOZEI 19

2. Secolele XIX fi XX (desvoltarea profilaxiei individuale sociale *)

La inceputul secolului al XIX-lea la o desvoltare tot mai mare
profilaxia individuald a tuberculozei, pe baza rationalä ce se fixase in
Franta la. finele secolului precedent ; mdsurile terorizante tind
sä dispard.
In anul 1804, un autor francez (27) serie ,,Dei rufele, zdrentele, etc., in'
termediazd contagiunea, eu Tecoraand (ou toate cä In Spana, Portugalia, etc. se
procedeazä altfel) S'a nu se ardá obiectele care au apartinu, pullnionarilor; acest
obicei inspirä o teroare deplasatä, vätämätoare si pentru bolnav i pentru
anturaj. Obiceiul este con.damnabiI1, deoarece obiectele pot fi dezinfeotate,
Cu lapte de ver, supunandu-le vaporilar de sulf, etc.".
Incep sd se afirme preocupdrile pentru climatoterapia tuberculo-
sului. Dupd ce Laennec sustinuse ca ar fi foarte indicat aerul de mare,
autorii incep sä se preocupe tot mai mult de efectele climatului de
altitudine, al aerotera,piei, exercitiului fizic, hidroterapiei moderate.
Incd din 1811 se afirmase cä aerul din regiunile imite i uscate este
foarte salutar" pentru predispusii la ftizie (1). Interesante reguli de
profilaxie au fost enuntate de Catre Jaccoud, in 1888.
Orice individ la care consideräni ca probabin desvoltarea unui tufbercul,
trebue ja resedinta la tara pe tot timpul cdt persista. debilitatea constitu-
tianald suspectcl vdrsta cea mat expuse/. Sederea la rtarä va fi permanentä,
adied atal jama cdt $i vara.. Trebue s'a se acorde o aeosebità atentie igienei
locuintei; pea-scrana 'in cauzä nu va locui in subsaluri, iar camerele care li sunt
afectate trebue SS fie expuse spre sud; camera de dormit nu va ti ocupatä
decAt noaptea, iar toatä ziva va fi stupus5 aeratiei permanen,e".
Sfdrsitul secolului al XIX-lea se caracterizeazd prin afirmarea
organizdrilor de-profilaxie sociald a tubreculozei. Inceputul 1-a fdcut o
rezolutie a Academiei de Medicind din.Franta, din anul 1889; desi nu
se manifestd incd preocupdri medico-sociale pe un plan mai vast, aceste
rezoldtiuni marcheazd un progres, prin faptul cà mdsurile limitate
-- care se iau, au in vedere unele colectivitäti umane.
Rezolutia mentionatä, a Acadeaniei cie Medicina, are cuprinsua uranator (1):
Tuberculoza este o boalä parazitarä contagioasä; agentul contagiunii
se gäseste mai ales in sputele uscate si puroiul afectiunlor tuberculoase; mij-
locul cel mai sigtur de a evita corutagiunea este Oistrugerea sputelor i puroiului
inainte de uscarga /or. Parazitul se aflä uneori In laptele vac:lor tuberculoase ;
de aceea iaptele trebue fiert, mai ales dacd este destinat atimentatieti copiri/or
mici. Academia atrage aterutia autoritat" llar competente asupra pericolului pe
care tuberculosa il reprezintd pentru diversele co/ectivitäti; /icee, cazdirmi, mari
institufii de stat, ateliere.

www.dacoromanica.ro
20 DR. G. BANIJ

In 1896 Academia de Medicina din Franta numeste o comisiune

(compusä din Brouardel, Grancher i Thoinot), care emite urmdtoarele
deziderate izolarea tuberculosilor ; antisepsia salilor de spital ; pre-
gdtirea speciald a personalului spitalicesc ; desinfectarea locuintei tu-
berculosului, in decursul bolii i dupg moartea lui.
In anul 1898 Grancher intocmeste raportul sdu asupra profilaxiei
tuberculozei, raport care este emanatie tot a lucrdrilor amintitei co-
misiuni. Este anuntat urmätorul principiu medico-social: Se va inte-
lege in curând cà cei vii i cei sOndtosi au dreptul la protectia sänd-
tdtii si. a vietii lor, si cd libertatea de a fi bolnav nu poate merge
pänä acolo incat sà ai libertatea de a-ti imbolndvi semenul". Se cere
ca medicul sd se preocupe si de starea de sänOtate a anturajului tu-
berculosilor deschisi ; din armatà s'O' se excludd tuberculosii; sà se
atragd atentia institutorilor, a sefilor de ateliere, etc. asupra perico-
lului tuberculozei. Ulterior, Academia de Medicinä din Franta a creat
o comisie permanentä pentru profilaxia tuberculozei.
Inainte insà de a se afirma, inteun cadru de altfel incomplect,
aceste preocupdri in Franta, sub formd de deziderate i discutii de prin-
cipii, in Germania se pOsise la un numär de realizdri care au jucat
un rol fundamental in evolutia istoricä a medicinei sociale a tuber-
culozei. S'au organizat primele institutii pentru combaterea tubercu-
lozei: sanatoriile (29).
Erau cunoscu,e, ineä dela mijlocul secolului al XIX-'lea, lucrdrile lui
Hirsch asupra nozologiei geografice care stabilea legdturile cauzale intre fac-
torii geografici, orografici i hidrografici, de o parte, imprdstierea bolilor de
cealaltd parte; se constatase, intre altele, cd frecuenta tuberculozei scade pe
Incisura ce creste altitudinea une/ regiuni
Dela aceste consta,dri a pornit Hermann Brehmer, care afirmd ea, din
moment ce meoicamentele nu dau rezultate in tratamentul ftiziei, rdrn.dne nu-
mai actiunea fEctorilor cosmici din regiunile muntoase inalte; aceste regiuni,
independent de situatia factorilor locali sociali, prezintd putind tuberculozd, da-
tcrit5 numai climatului; In Germana de pildd, dela inältimea de 1500 picioare
In sus (487 metri), ar exista o anum.td irnunitate" in contra tuberculozei; a-
ceste veden i au fost desvoltate de Brehmer in 1857 (30).
Climatoterapia, combinatä cu dietetica, trebuesc aplicate, dupà
Brehmer, numai in institutii speciale, conduse de medici: sanatoriile.
Bolnavii nu trebue ldsati la bunul plac al hotelierilor speculanti si al
pnsesorilor de pensiuni. Dupil Brehmer, sanatoriul trebue sd fie: o in-
stitutie inchisk situatä la o anumità altitudine, inteo regiune apgratä
de vänturi si de praf, departe de circulatia intensà. In 1854, acest au-
tor, el insusi pulmonar, se strAmutO la Börbersdorf, in Silezia, i aci
se desvoltá primul sanatoriu. Opera sanatorialä este continuatd i pusä

www.dacoromanica.ro
 MEDICINA SOCIALA A TUBERCULOZEI 21

pe baze rationale de elevul säu, Dettweiler, preconizatorul curei com-

binate de aer si repaos 131).
Bolnavul trebue sa se menina toata ziva, deosebit de vremea meselor.
bailor-dusuri etc. si independent de vremea rea sau bund si In
toate anotimpurile, b'ne imbracat cand este nevoe, in gaierii deschise, verande,
balcoane, cat si mull intins in scaune comode; noaptea cel putin o jumatate de
geam trebue sa fie deschisa" (31).
Institutiile create de Brehmer i Dettweiler nu puteau ins6 servi
decat bolnavilor instdriti. In 1879 incepe sä se afirme miscarea pentru
organizarea sanatoriilor destinate bolnavilor sdraci. Lebert, Niemayer,
Driver, §i-au castigat merite in aceastä privintä. In anul 1892 s'a des-
chis la Falkenstein im Taunus, de c5tre orasul Frankfurt, primul sa-
natoriu popular, sub conducerea lui Dettweiler. Aceste institutii s'au
inmultit ulterior, fiind create in special de cdtre organismele de Asi-
gur5ri sociale; intemeierea Asigur5rilor sociale, in 1889, a constituit
un puternic factor favorizant al operii sanatoriale, in Germania. Dela
1895, când Asigurkile sociale din Hanovra au -deschis un sanatoriu
propriu pentru pulmonari, lângd Königsberg, la Goslar, aceste insti-
tutii s'au inmultit, mai ales c.a. in 1896 s'a infiintat Comitetul central
german pentru crearea de sanatorii pentru pulmonari".
Paralel cu preocupdrile de creare a sanatoriilor, s'au manifestat
preocupgrile pentru spitale de tuberculosi, concepute _mai intAi ca in-
stitutii pentru tuberculosii gravi, c5zuti total in sarcina asistentei, dar
apoi indicate si pentru o parte din tuberculosii recuperabili ai marilor
orase.
Originea spitalului pentru tuberculosi este In Anglia. In Londra func-
tionau din 1814 as fel de sp'tale, numite chest-hospital" (32). Muit'd vreme Insa,
in asa zisele spitale si secliuni de spitale pentru tuberculosi in Anglia ca .si
In Germania, se tratau numai tuberculosii In ult.ma fazd a ftiziei, care su-
combau dupa un timp foarte scurt de internare. Dupa o statisticà publicata in
1907, pentru orasul Berin, rezulta cia 40% din tuberculosii internati in spitale au
fost spitaiizati mai putin de 15 zile (33).
Treptat, conce,ptia a evoluat spre crearea unor spitale in apropie-
rea oraselor, institutii care sä nu fie azile de muribunzi, ci institutii
de cued pentru tuberculosii recuperabili; un decret al cancelarului
Reichului din 23 Septembrie 1909 a emis acest principiu (32). S'a des-
voltat ulterior conceptia spitalului suburban, destinat mai ales pAtu-
rilor muncitoare (34).
Miscarea in favoarea creärii de sanatorii s'a extins intre tim,p, din
Germania, in Statele-Unite, prin Knopf, elev al lui Dettweiler (36).
Acest autor trateaz5 despre tuberculoz5 ca board a poporului"

www.dacoromanica.ro
22 DR, G. BANU

principiile preconizate de el, pentru crearea institutiilor inchise (sana-

torii), au gasit un deosebit rasunet.
In ce priveste miscarea de idei din Franta, ea a dus la inceputul
secolului curent la preconizarea i crearea acelei institutii care rämane
netagaduit opera medicinei sociale franceze : dispensarul antitubercu-
los. Initiatorul acestei institutii este Calmette, care in anul 1899 a
expus, in fata unei comisiuni parlamentare pentru combaterea tuber-
culozei, normele de baza ,pentru functionarea dispensarelor (29)
In toate orasele, i in primu/ rebid in orase/e industria/e, trebue sä se
intemeieze dispensare destinate exciusiv pro filaxiei tubercu:ozei prin educatia
ig!onica- a populatei si prin asistenta la domicilin a acelor numerosi bolnavi
care nu sunt indicati nici pentru spital nici pentru sanatoriu".
In anul 1901 Calmette face o expunere asupra dispensarelor la
congresul de tuberculoza din Londra, iar in Octombrie 1902 o expu-
nere la prima conferinta internationalä pentru profilaxia tuberculozei,
tinutä la Berlin (36). Intre timp, dispensarul fusese recunoscut ca
formula' franceze, spre deosebire de sanatoriu, formula' germanä. De
altfel, expunerea de principii isi gasise inca cu un an mai inainte tra-
ducerea in practica, prin deschiderea dispensarului Emile Roux, la
Lille, in ziva de 1 Februarie 1901.
Amenajarea unui dispensar antitwberculos a fost precis descrisä- de Cat-
mette: o said de asteptare pentru bolnavi, un birou pentru sora de ocrotire,
una-ciouä incäperi pentru examenul clinic, un mic laborator pentru examenwl
bacteriologic al gputei, o camera ofbscurä pentru laringoscop.e, o incäpere
pentru farmacie, o ga:erie orientatä spre sud si in care bo:navii sä fie initiati
In cura de repaos (in cha.se-longue) si in girnnas.ica respiratorie. Ca/mette mai
recomanda pentru dispensar: dusturi, said de desbrAcare, bucätärie ce lapte.

Este de remarcat ca, dela inceput, acest autor cerea ca medicul

dispensarului antituberculos sa fie full-time, pentru ca inteadevär sä
se consacre activitatii profilactice i sa fie educatorul bolnavului"
In dispensar nu are a se indeplini nici un act terapeutic.
Miscarea initiata. de Calmette s'a raspandit repede in Germania.
La 1 Iulie 1902 s'a intemeiat la Hamburg un dispens-ar pentru pulmo-
nar, in 1903 la Koeln, Frankfurt am Main, etc. In adunarea generalä
a comitetului central german din 16 Mai 1903 chestiunea dispensare-
lor antituberculoase fost pusa la ordinea zilei, iar in 28 Decembrie
1903 ministrul instructiunii i problemelor sanitare, insusindu-si con-
cluziile lucrarilor lui .lakob (37), cere .printeo decizie sa se creeze dis-
pensare pentru pulmonari. In 1904 s'a creat Comitetul central al dis-
pensarelor pentru pulmonari, din Berlin", care cere ca dispensarele

www.dacoromanica.ro
 MEDICINA SOCIALA A TIMERCULOZEI 23

devind punctul central al combaterii tuberculozei. In 1905 s'a cerut

ea dispensarele s'a* aplice in combaterea tuberculozei aceleasi principii
ca in combaterea epidemiilor (38).
Atat in anii care au precedat trecutul rdzboi mondial, cät si in
perioada urrngtoare, numärul dispensarelor s'a inmultit in toate tärile.
In anul 1925 existau in G-ermania 1901 dispensare antituberculoase (29).

C. Orientarea moderna a medicinei sociale a tuberculozei

Se tinde astäzi a se organiza cunoasterea i combaterea integrald
tuberculozei, studiindu-se boala sub toate infätisdrile ei, punându-se
in lucru cele mai variate mijloace i aplicându-se combaterea la in-
treaga colectivitate. Autorii contimporani precizeazà: tuberculoza, ca
boald de masse, reprezintd o totalitate negativä", care nu poate fi
combdtutà decat printeo totalitate pozitive de masuri (39).
Alti autori vorbesc despre oferriva generará contra tuberculozei",
care trebue pornità pe trei frontu i: a) favorizarea i intensificarea
mäsurilor capabile de a duce la sesizarea tuturor bolnavilor tubercu-
losi; b) inmultirea institutiilor de profilaxie i curd; c) organizarea si
strpravegherea post-curei, pentru reincadrarea tuberculosului in cam-
pul muncii Droductive, concomitent cu supravegherea ambiantei sale
ameliorarea factorilor de mediu (40). Unele probleme speciale s'au
pus in ultimul timp, de exerr plu asigurarea obligatorie impotriva tu-
berculozei, a unor grupe mari de populatie sau chiar a intregei popu-
tatii.
Consideränd cerintele luptei ir tegrale moderne impotriva tuber-
culozei, noi o vedem posibild pe baza urmätoarei scheme: studiul sta-
tistic al bolii, studiul integral al cauzelor, studiul unora din factori_i
epidemiologici mai caracteristici i intocmirea programului de luptä
antituberculoasd.
Studiul statistic va cuprinde, pe langä elaborarea datelor de mor-
biditate si mortalitate pe tara intreaa cercetäri intensive pe regiuni
limitate : comung, plasä, judet.
Studiul cauzelor tuberculozei se va referi la : a) cauzele privini
individul (värstä, sex, ereclitate) i cauze privind mediul (in primul
ränd.,inträ, in factorul mediu, insäsi tuberculoza adultului, adultul ba-
cilar constituind unul din elementele de ambiantä importante pentru
infectiunea bacilarg a tineretului; apoi intervin locuinta, alirnentatia,
starea culturalä, gradtil de organizare).
Medicina sociald a tuberculozei se orienteazA astäzi i spre studiul
unor factori epidemiologici speciali; pe ranga curba secularà a tubetcu-.

www.dacoromanica.ro
24 DR. G. BAND

lozei, se studiaza astazi cauzele predominarii tuberculozei rurale

anumite momente din evolutia unei %àri, apoi predominarea unor anu-
mite grupe de varsta.
Orientarea pro gramului de combatere trebue sä aiba in vedere
trei objective : a) tuberculosul recuperabil si deci necesitänd numai o
spitalizare temporara; b) tuberculosul compatibil tot timpul cu viata
profesionalä, asa inat nu necesita internare in institutii inchise; c)
tuberculosul incurabil.
Pentru tuberculosul recuperabil trebuesc puse in actiune o tota-
litate de masuri: prevenirea in general (prin mäsurile curente in me-
dicina sociala, destinate sa ridice nivelul biologic al individului), pre-
venirea profesionalä (igiena muncii si opera preventivä a Asigurarilor
sociale), apoi protectia prin dispensarul antituberculos, iar in momentul
indicat spitalizarea, urmata insa neaparat de protectia post-sanatorialä
care infaptueste readaptarea tuberculosului la munca productiva
plasarea luí in munch'.
Pentru tuberculosul compatibil tot timpul cu viata profesionala
(leziuni pulmonare inchise, ganglionarii, etc.) se impun de aemenea
masuri de prevenire In general si masuri de prevenire r -r f
aceasta categorie de bolnavi vor folosi dispensarul, cu rezultate ade-
sea excelente, aplicându-li-se pneumotoraxul ambulator. Principial,
familia acestor bolnavi nu are nevoe de asistenta, pentrued bolnavul
activeaza in cadrul profesional; va fi insa nevoe adesea de o asistentä
partiala a familiei, pentru a se acopen i diferenta intre plafonul chel-
tuelilor minimale i castigul real al capului de familie, care este un
diminuat biologic.
In ce priveste problema protectiei tuberculosului incurabil, ea este
astazi privita in medicina socialä sub cele douä aspecte necesare :
a) spitalizarea in institutii speciale (azile, etc.); b) asistenta totald care
trebueste acordata ambiantei familiale, in timpul vietii si dupd de-
cesul bolnavului.
Centralizarea medicinei sociale a tuberculozei este un obiectiv
important al rnomentului de fata. Aceastá centralizare se realizeaza
de catre stat, prin mai multe actiuni i anume: legiferarea, organiza-
rea directiunii si a controlului tehnic unic, crearea unor mari institu-
tiuni de coordona re (ligi nationale de lupta anti-tuberculoasä), orga-
nizarea finantarii, crearea marilor institute stiintifice pentru studiul
tuberculozei
Centralizarea i unificarea luptei antituberculoase nu poate fi
efectiva, deca daca incepe dela cea mai mica celula de organizare.
Astfel Germania, prín legea de unificare a serviciului sanitar, din 3

www.dacoromanica.ro
 MEDICINA SOCIALA A TUBERCULOZEI
25

Iulie 1934, dä intreaga lupta antituberculoasä in seama organismului

de bazd oficial : oficial sanitar.
Oficiului sanitar Ii revin in acest domeniu (39) : sesizarea tuturor
bolnavilor de tuberculoz6 din circumscrIptia respectivA; asiguTarea Oiagnosticului;
controlul medical permanent; educatia bolnavului si anturajului; indicarea si
supravegherea curei (factor permanent de legaurd Cu institutiile sanatoriale);
supravegherea tuberculosului la domiciliu; supravegherea post-curei si organi-
zarea asistentei tuberculosului devenit defectiv.
Dupa ce au fost fixate aceste principii general valabile, autorii
contimporani au cäutat sà atraga atentia asupra unor laturi de detaliu,
In masura in care au progresat cunostintele asupra tuberculozei
s'au perfectionat normele de organizare. Astfel, s'a stdruit asupra im-
portantei medico-sociale a tratamentului ambulatoriu, ori de cate ori
acesta este indicat. Un astfel de tratament prezintä reale avantaje
morale, sociale i economice; se evitä disolutia familiei printr'o inter-
nare de lunga duratä a bolnavului, se mentine moralul acestuia la un
nivel multumitor i din punctul de vedere economic se infäp-
tuesc economii, prin restrá'ngerea spitalizarii la strictul necesar; pneu-
motoraxul ambulatoriu dà in 75% din cazuri ameliordri si in 20%
din cazuri vindecari (41).
Anumite amanunte de organizare a institutiilor au facut obiectul
preocuparilor unora din ftiziologii moderni.
Dispensarul anti-tuberculos nu-si are sens daca nu este preväzut
cu toate mijloacele de investigatie moderne (radiografii in serie, labo-
rator pentru examenele biologice i chimice, etc.); in plus, s'a modi-
ficat conceptia clasicä, ce däinuia dela Calmette, dà dispensarul nu
trebue sub nici un cuvant sä practice actiuni tera,peutice; astäzi este
necesar sä se practice, in aceastä institutie, pneumotoraxul ambula-
toriu i injectii cu säruri de aur (42).
In ce priveste sanatoriile, se tinde la suprimarea institutiilor cu
amenaj are rudimentard. Toate sanatoriile trebue sa poseadä astázi un
minim de amenajari, precum si o sectiune de chirurgie a tuberculozei
(frenicectomie, toracoplastie, etc.).
Institutiei numita preventoriu i se cere sä cuprincla trei sectiuni
(42) : a) preventoriul traditional, institutie de cura pentru copiii con-
taminati, dar cu leziuni vindecabile; b) un dispensar de puericultura,
având anexat centrul de plasament familial la ruralii din im,prejurimi;
c) o sectiune destinata mentinerii temporare a copiilor inainte ca a-
cestia sa se reintoarca in mediul familial.
Evolutia cunostintelor asupra tuberculozei, care a aratat cä pre-
venirea se poate organiza prin separarea imediatä a copiluluí de pa-

www.dacoromanica.ro
26 DR. G. BANU

myth sai bacilar, a dus la crearea unor institutiuni speciale, cum este
cresa de profilaxie antituberculoask pentru noii-näscuti ai mamelor
bacilare.
In conceptia moderna' opera pur sanatoriala este considerat'a ca
foarte limitatd in efectele ei, daca nu este urmata de organizatiile
post-cura. Mari institutii de terapie prin muncd pentru bacilari de
readaptare profesionald, mergand pand la crearea unor colectvitati de
convalescenti, sub forma satelor pentru tuberculosi, au fost interne-
iate, mai intai in Anglia (colonia Papworth, langd Cambridge), apoi in
Olanda, Statele-Unite, Elvetia, Germania.
Ob/igativitatea declarara bo/navilor de tuberculoza evolutivei este
o masurd general admisd astazi (43), cu corolarul ei: legiferarea inter-
narii fortate a tuberculosilor periculosi pentru anturaj, dar recalci-
tranti, precum si a tuberculosilor asociali.
Unele problerne clinice, dar cu deosehte repercutäri medico-sociale, au
fost deshaute in .ultimul timp. As fel, rolui unor anumiti factori constitutio-
nali. S'ar pà'rea ed.', In acede colectivirtdti unde existd un mare numdr de lim-
fat'ci pe bazä constitut!onalä, acestia se aratd rnai rezistenti fatA de tubercu-
lozd, decAt indivizii fdrä diatezä limfaticd (44).
Cerce ätorii au fost preocupati si de inceputu/ tubercu/ozei pu/mona.re /a
adu/ti. ActuIti: prezintä rellativ des leziuni primare de tuberculozä, i deci nu
mai este valabilä dogma primo-infectiunii obligatorii in copildrie.
Problema tuberculoO/or deschiqi a devenit de actualitate. Cu toatd cura
sanatoriald, pronosticul acestei categorii de bolnavi rämäne defavorabil. Pänä
la 88% din tuberculosii deschisi sucombä In prirnii 6 an dela inceputul bolii.
O ameliorare a aces ei situatiuni nu poate fi obtinutä decdt prIn intensificarea
camfbaterii tuberculozei In general (45).
S'a discutat mult.asupra mijloacelor celor mai potrivite pentru a
se obtine evidenta reala sta.tistica a tuberculosilor dintr'o regiune sau
dintr'o lark ajungandu-se la concluzia cà masura eficienta este obli-
gativitatea declaratiei tuturor cazurilor, pe baza unei colaborari intre:
casele de boalk institutiile curative si de asistentk dispensare; anun-
tarile trebuesc centralizate la o institutie unica (39).
Descoperirea tuberculosilor inaparenti este o problema importantä
pentru igienistii contimporani. Examindrile in serie au arätat CA, in
mediu, din 200 indivizi examinati, unul sufera de tuberculoza deschisa
inteun grad avansat, fara ca sa-si fi dat vreodata seama de aceasta,
pentru simplul motiv ea nu prezentase nici un simptom suspect, su-
biectiv, adesea nici simptome obiective; Braeuning numeste aceste
cazuri tuberculosis inappercepta", iar pentru descoperirea lor alcä-
tuirea cadastrului tuberculinic §i a cadastru/ui roentgenologic, pe grupe
de populatie, este necesara.

www.dacoromanica.ro
 MEDICINA sociALA A TUBERCULOZEI 27

Un punct important de organizare este infdptuirea colabordrii

medicale, realizandu-se ceea ce autorii germani numesc front inchis"
(39) : medicul sanitar, medicul institutiei private de asisten, medicul
In munck medicul Asigurärilor, medicul dispensarului, medicul sana-
toriului, practicianul. Acestui ultim element trebui sà i se acorde o
importantd mult mai mare deck altddatd, iar colaborarea lui cu dis-
pensarul trebue sa fie permanentd.
Supravegherea medicaid' a mediului familial trebue intensificatd;
examindrile trebuesc fäcute semestrial (39).
In ultimul timp s'a discutat problema medicinei sociale a tuber-
culozei in perioade exceptionale, mai ales in timp de räzboiu. Prin-
cipiul este: niel o limitare a actiunilor intreprinse in vreme de pace,
aceasta oricat de mari ar fi impedimentele izvorite din stärile spe-
ciale (46). In plus trebue infäptuitä o perfectd colaborare cu autori-
tätile sanitare militare, in ce priveste eviclenta strictä a bacilarilor,
a surselor de infectiune devenite mai numeroase prin insusi faptul
räzboiului, a stdrii biologice a contingentelor chemate (pe baza coil-
trolului strict al sputei, a tuberculinoreactiei si a examenului radio-
logic). Mai trebueste organizatd incartiruirea militarilor, tinându-se
seama de cerintele profilaxiei anti-tuberculoase. Se va inainta auto-
ritätilor militare o evidentä a familiilor in care se aflä tuberculosi
deschisi (39).

H. EMECTIUNEA IN TUBERCULOZA

Elementele care provoacd infectiunea tuberculoasd i fenomenele

care decurg in legdturä cu aceastà infectiune, trebuesc studiate din
mai multe puncte de vedere.
Este necesar a se cunoaste mai intai biologia bacilului Koch si
cdile de pätrundere in organism, in care prezenta agentului patogen
provoacä o serie de procese astäzi bine cunoscute. Trebuesc apoi avute
In vedere formele clinice prin care se manifestä boala, cunoasterea
acestor forme si a pronosticului lor prezentând o evidentä importantd
medico-socialk Aläturi de agentul patogen, trebue studiat i rolul fac-
torului constitutional si al ereditätii in tuberculozä. Pentru medicina
sociald, este foarte important a se cunoaste, pe längd tuberculoza
umanä, tuberculoza boving.
Pätrunderea bacilului Koch in organism provoacä aparitia feno-
menelor de imunitate, ale carei caraeteristici prezintd de asemenea
insemnätate pentru medicina socialk
Este necesar, apoi, a se studia metodele de diagnostic al tuber-

www.dacoromanica.ro
28 DR. G. BANU

culozei, cu ajutorul cdrora putem astäzi sd Intocmim evidenta reald a

morbiditdtii tuberculoase pe masse importante de populatie.
In fine, tuberculoza trebue privitd si in relatiile ei cu alte boli,
CU care poate coexista la un acela§ individ.

A. Biologia bacilului Koch

1. Morfologia metode de cercetare
Examinat In sputa unui tuberculos pulmonar, bacilul Koch se
prezintd sub forma unui bastona§ subtire, imobil. Dimensiunile lui
sunt in general: lungimea 1,5-3,5 microni, grosimea 0,3 microni. Ba-
cilii se intalnesc, in câmpul microscopic, fie izolati, fie in grupe de
2-3, sau chiar mai multi, formand uneori mici conglomeräri de bacili.
Bacilul Koch nu se reproduce prin sporulatie, ci prin alungire si
apoi diviziune transversald (47).
Corpul bacilar are o membrand, constituità din substante grase
dintr'o substantd ceroasd.
Daca se examineaz..i bacilii din cu/turi foarte proaspete, se constata à ei
sunt mobili, avana cill la fiecare din extremitäti. Se pare ea acesti cili se im-
pletesc intre ei la un moment dat si provoaca in parte conglomerarea bacililor;
la aceasta conglomerare sau aglutinare con.r'bue si membrana grAsoasd a ba-
ci:ulu', si de aceea la suprafata mediilor de cultura vedem aparand valuri
<compuse din masse de badil), mai groase sau mai subtiri.
Pentru constatarea si cercetarea bacililor Koch se intrebuinteazd
anumite metode de coloratie, gratie arora bacilii apar colorati In rosu,
pe un fond albastru. Marele avantaj al metodei, pentru practica exa-
rnindrilor, constd In aceastä ciará evidentiere a bacilului, pe baza con-
trastului de culori.
Bacilul Koch este un bacil acido-rezistent, adicä continud sá rd-
mând colorat si dupd ce actioneazd asupra lui substante acide sau di-
versi reactivi decoloranti. i un numdr de alte microorganisme sunt
acido-rezistente : bacilui leprei, bacilul din cerumenul urechii,
bacili care se gdsesc in unt si lapte, unii bacili din gunoaie, din apele
de dejectiuni si din pdmânt. Este foarte important, ,pentru practica
medicald ca si pentru medicina sociald, sd se poatä diferentia precis
bacilul Koch de celelalte microorganisme acido-rezistente. Astäzi po-
seddm metode de diferentiere (47) .
Infect'unea tuberculoas5 poate fi inoculat6 In serie, dar inocurárile cu
ceilalti microbi acido-rezistenti nu dau niciodati infectiuni In serie. Un criteriu
de diferent'ere si mai important este procedeul cu antiformind; ceilalti acido-
rezistenti, intr'o solutie de antiforminA 15%, sunt disolvati In rAstimp de o ju-

www.dacoromanica.ro
 MEDICINA SOCIALA A TUBERCULOZEI 29'

mälate ora, pe cand numai bacilul tuberculos rämäne Cu caracterele sale mor-
fologice distincte, chiar daca Il introducem inteo solutie de antiforminä 50%
si 11 mentinem aci 4 zile.
Cultura bacilului Koch a fost realizatà, incg in 1884, de insu§i
Robert Koch. El a cultivat tuberculi ramoliti §i sfdramati, pe ser de
bou sau de oaie, coagulat §i sterilizat prin mai multe incglziri suc-
cesive la 68°. Bacilii Os* in aceste culturi s'au aratat identici cu
bacilii din tuberculi, iar inocularea lor la cobai §i la epure dddea le-
ziuni tuberculoase tipice.
In 1887, Nocard §i Roux au descris (48) procedeul de culturd a
bacilului Koch pe mediu de glicerind addogatà in proportie de 5-8%
la bulion, gelozd sau ser; pe un astfel de mediu inrnultirea bacililor
este mult favorizatà.
Mai mentionam mediile avand la bazA oul de gaina. In anul 1913 Bes-
redka impreund cu F. Jupille au fäcut la Academia de stiinte o comunicare
asupra unui mediu mixt (billion plus emulsii de albus si galbenus de ou), care
permite culturi de bacili Koch, in adcincime i foarte abundente.
S'au realizat culturi si pe diferite fragmente de organe: A. Lumière
L. Lumière au fäcut in 1906 culturi de bacilli Koch pe fragmente de ficat
de sp/inti. de bou sau de vitel.
In acelas an G. Moussu, din Alfort, a realizat un sistem de culturi in
saci de colodiu, foarte subtiri, care dupä ce sunt umpluti cu builion glicerinat,
sunt introdusi aseptic in cavitatea peritoneald a unor animale (cobai, epure,
oaie, etc.); acesti saci sunt läsati in peritoneu mai multe sgptärnani, bacilli se
desvoltä In interiorul lor i in afara sacilor ciifuzeaza produsele de secretie ale
bacililor.
Importanta este metoda de cultura' pe mediu biliat, pe care Ca/mette
Guérin au descris-o inca in 1908: produsele presupuse tubercuaoase sunt insà-
mantate pe cartofi fierti in LIM glicerinatä 5%, in prezenta unui exces de li-
chid biliar. Dac'a' se in,rebuinteaza bila de om, se poate cultiva numai
uman. Daca se intrebuinteazä bilä de bou, se poate cultiva nurnai bacilul bovin.
Pentru medicina socialà este importantà constatarea bacililor Koch
In sputà, cdt mai de timpuriu, adicg din primele momente ale evolu-
iei pulmonar bacilar, atunci cand nici examenul clinic,
adesea nici examenul radiologic, nu poate revela existenta de leziuni
tuberculoase. Sunt, inteadevdr, relativ frecvente cazurile in care, dei
radiografia nu revelä elemente anormale, baciloscopia este totui po-
zitivg. Pentru practica de dispensar in deosebi, acest fapt este impor-
tant (49). Este necesar sà se practice sistematic cultura sputelor la toti
bolnavii care expectoreaed.
Cercetdrile fäcute in practica de dispensar au arAtat cd, prin exa-
minarea sistematicA a tuturor sputelor, se reu§e§te a se diagnostica

www.dacoromanica.ro
30 DR. G. BANU

tuberculoza la un procent de 37% din totalul bacilarilor, la care altfel

boala ar fi ramas nediagnosticata, nici clinic nici radiologic.
Unii autori au fost ,preocupati de a diferentia cat mai precis ba-
cilul Koch, de bacilli paratuberculofi.
In aceastä categarie intrd, deosebit de acido-rezistentii pe care i-am men-
tion.at bacilul enteritei hipertrofiante a ibovideelor, bacilul din undle tumori
pseudotuberculoase la pest, un bac'll gäsit la broasca testoasä, etc. Aceastiä
diferentiere este irnportanta si din punctul de vedere al biologiei generale si
din acel al medicinei sociale: s'a pus, anume, intrebarea, dacd acesti paratuber-
culosi, care larezintà atätea afiniati cu bacilul Koch, nu ar fi cumva simple
produse de transformare ale acestuia din urmä, sau poate ar fi chiar rezultatul
adapfarii bacilului Koch la viata saprofitica. Pe un plan si mai general, s'a pus
intrebarea: baci/u/ tubercu/os nu este cuTruva el insusi un acido-rezistent sa-
profit, care, fie prin adaptare progresivA, fie prin mutatie brusca", a trecut la o
viagi parazitarä in organismul animalelor cu sdnge cald? (50).
Experientele intreprinse au dat raspuns negativ acestor intrebari.
Faptele experimentale rtu lndreptatesc de loe ipoteza cä ar exista In
natura, sau Ca am putea crea pe cale artificiala, forme saprofitice ale
bacilului Koch care sa se transforme In bacili tuberculo§i várulenti;
niciunui bacil paratuberculos nu i s'au putut Inca transmite proprietäti
tuberculigene ca ale bacilului Koch. De asemenea, nici bacilul Koch
n'a putut fi transformat, prin vreun mijloc oarecare, in badil cu ca-
ractere asemanatoare ,paratuberculo§ilor. Cei trei bacili tuberculo§i
cunoscuti (uman, bovin i aviar) formeaza deci un grup de microor-
ganisme, bine definit, iar bacilli paratuberculoi prezintä doar cateva
afinitati biochimice cu ei, nimic mai mult. Concluzia practicä: bacilli
paratuberculo0 nu prezintä, pentru om i pentru animale, vreun pe-
ricol de tuberculizare. In räspandirea tuberculozei pe glob, bacilli
paratuberculo§i nu joaca rol.

2. Influenza factorilor mediului fizico-chimic asupra bacilului Koch

a. Facto ri fizici
Starea aerului, lumina, temperatura, gradul de umiditate i alti
factori ai ambiantei fizice I§i exercita influenta asupra biologiei ba-
cilului Koch. Aceasta influenta are importante repercutari medico-
sociale.
In ce priveste aerobioza, bacilul Koch este un.paerob in majoritatea cazu-
rilor. Numai in imprejuräri speciale el poate deveni anaerob.
Lumina naturala exercita actiuni importante as-upra bacilului
Koch. Inca' in 1890 Robert Koch atrasese atentia asupra faptului

www.dacoromanica.ro
 MEDICINA SOCIALA A TUBERCULOZEI 31

bacilii tuberculosi mor repede daca sunt expusi actiunii directe a ra-
zelor solare. Culturile de bacili sunt foarte sensibile la aceste raze ;
elupa 2 ore de expunere la soare (insolatie) culturile devin sterile. In
ce priveste bacilii din sputa intinsa pe lama in paturd subtire, ei sunt
distrusi dupä 10 minute de expunere la soare.
O actiune intensa de distrugere a bacililor Koch este exereitatä
de razele ultraviolete.
Razele ernise de (lampa de quartz fac ca, In rdstimp numai de cäteva mi-
nute, bacilli sà-si piara propriefátile de acido-rezistenta". Dupà" trecere de 10
minute ei sunt distrusi. Acest fapt a fost dovedit Inca- in 1910 (51).
Frigul nu are actiune asupra bacilului Koch. Nici frigul uscat,
nici macar aerul liehid (cu temperaturile sale extrem de joase) nu a1-
tersaza vitalitatea bacilului. Temperatura de minus 1800, care este
temperatura aerului lichid, chiar daeä actioneaza mai multe zile, nu
modified' vitalitatea bacilului Koch din leziunile tuberculoase. Acest
fapt este cunoscut din 1912. (52).
In ce priveste aetiunea caldurii, este de mentionat ea optimul de
temperatura la care se desvolta bacilul tuberculos in culturi, este de
38°; sub 30 grade i clincolo de 42 grade bacilul nu mai creste.
Cadura uscatcl actioneazä astfel: dela 80° in sus vitalitatea baci-
lului este compromisä; cu cat temperatura este mai ridicata i cu
expunerea bacilului la aceasta temperatura dureaza mai mult, cu atät
vitalitatea lui este mai comprornisd.
Ca/dura umedä actioneaza astfel asupra bacililor din culturi: o
caldurä. de 50°, mentinuta timp de 15 ore, distruge bacilul; acelas efect
Il, are o temperatura de 55 grade actionand timp de 4 ore, o tempera-
turd de 60° actionand o ora, o temperaturä de 65° actionand 15
minute, una de 70° mentinuta timp de 10 minute, o temperatura de
80'° timp de 5 minute, lar dacä temperatura este de 95°, este suficienta
expunerea la aceastä temperaturä numai timp de un minut pentru ca
bacilul sa fie distrus. De aceste date trebue sá tinem seama mai ales
In procedeele de sterilizare a laptelui.
Factorul usceiciune îi are de asemenea importanta lui. S'a con-
statat ea sputa dela bolnavii tuberculosi, intinsa pe lama sau afiatoare
pe rufele bolnavilor, daeä este uscatä la o temperaturä joasä si la in-
tunerec, îi pästreaza virulenta pang la 4 luni. Sputa care se usuea
treptat la lumina clifuzä, asa cum se intamplä in camerele de locuit,
ramane virulenta timp de 39 zile. In praful uscat din birouri, localuri
publice diverse, etc., ca i in praful de pe strada, bacilul nu supra-

www.dacoromanica.ro
 32 DR. G. BANG

vietueste de obiceiu mai mult de 10 zile; dupä unii autori situatia este
aceeasi pentru bacilli depusi intre foile cartilor si pe haine.
b. Factori chimici

Fenomenele de putrefactie nu exercitä deck o foarte slabä ac-

tiune asupra vitalitätii bacilului Koch. Experientele au aratat ca, in
cadavre i in organele tuberculoase intrate in putrefactie, bacilii pot
ramâne vii timp de mai multi ani, Nici fenomenele de descompunere
a dejectiunilor din latrine nu par a influenta vitalitatea bacilului
Koch. Experientele lui Calmette au aratat cà bacilul rämäne virulent
In noroaiele umede mai mult de 4 luni.
Numeroase sub stante chimice au actiune asu,pra bacilului Koch.
Iodura de potasiu In solutie de 1%, acidul arsenic 1 la 900, acidul boric
1 la 900, vaporii de amoniac, toate aceste substante impiedicä desvoltarea cul-
turilor de bacili.
Acidul fenic 5% omoarà bacilul in 5 minute. Sublimatul corosiv, daca
este in solutie de 1%, 11 omoard intr'o ora, iar daca este in solutie de 1 la 1000
11 omoara in 24 ore. Actiune bactericidd are si formolul: in solutie de 1% dis-
truge bacilul inteo ora, si in solutie de 0,1% in 24 ore.
S'a constatat ea vaporii de eucalipt nu Impiedeca decat prea putin des-
voltarea culturilor de bacili Koch.
Este foarte important faptul cà bacilii din sputa rezista mult mai
bine la antiseptice, cleat bacilii din cultura. Astfel de bacili (din sputa)
nu devin total avirulenti decat dupa un contact de cel putin 24 ore
cu acid fenic 5% sau cu sublimat 1700.
Un bun antiseptic al produselor tuberculoase este clorul, sub
forma de apä de Javel. Clorul reduce repede vitalitatea bacilului si
totodata se combina cu insäsi elementele constitutive ale lui; acido-
rezistenta dispare.
S'a studiat i actiunea clorurei de sodiu, constatändu-se cá chiar in
solutie concentrata (25%) aceastä substanta nu modifica vitalitatea bacilului
Koch. Bazati pe acest fapt, unii autori au propus solutiile clonurate pentru
conservarea produselor patologice tuberculoase, precum si a laptelui cand 11
trimitem la laborator pentru cercetarea bacilului Koch.
Inca din 1890 Robert Koch semnalase actiunea inhibitoare asu-
pra desvoltarii bacilului tuberculos, a unor metale. Metalele exercitä
o inriurire defavorabila asupra bacilului, mai ales dacä sunt in stare
coloidalä. Ulterior, s'au fabricat diverse preparatiuni cianura dubld
de aur i potasiu, aur coloidal, aurul coloidal arseniat, iar in ultimul
timp sanocrizina.
S'a incercat i actiunea sarurilor de torium, a mezotorium-ului

www.dacoromanica.ro
 MEDICINA BOCIALA A TUBERCULOZEI 33

si a unor saruri de radium (bromura i sulfat),.constatandu-se insa ea

ele nu Impiedeca desvoltarea -culturilor si nu au vreo actiune tera-
peutica.
3. Toxinele bacilului Koch
Bacilul tuberculozei contine un numar de substante toxice, in-
tim legate de protoplasma corpului microbian i neputand fi distruse
prin fierbere. Aceste substante toxice sunt puse In libertate prin ma-
cerarea Indelungata a bacililor sau prin dezagregarea lor, prin zdro-
bire sau prin unele substante dizolvante, ,precum alcalinele caustice,
monoclorhidrina. etc.
Caracterul important este ea aceste substante toxice persista
dupa ce bacilii au fost omoriti prin cäldurä.
Incd In anul 1891 s'a ardtat cà. luandu-se culturi de bacil uman si ste-
rilizandu-le in autoclava la 1150, injectându-le apoi intravenos la iepure, apar
la acest animal granulome miliare in plàmâni ; inject5nd culturile intraperito-
neal, granulomele apar In peritoneu. Proprietatile patogene ale bacililor persistA
si atunci cand culturile au fost incälzite la 1300, timp de 10 zile, ate o orA pe
zi ; bacilii degresati cu alcool metilic cu eter de petrol îi pastreazA aceleasi
proprietdti, precum a arätat profesorul Cantacuzino (53).
Toxinele bacilului Koch sunt mai ales endotoxine, straw legate
de protoplasma corpului bacilar. Alaturi de ele se did si un numar
de exotoxine excretate de bacili In mediile de cultura. Bacilul ar mai
produce substante toxice volatile, care dau cercetätorilor din labora-
toare un numar de turburari temporare, dar destul de serioase (tern-
peratura pana la 39°, frisoane, etc.).
Lista ccundileotA a toximelor secretate de bacifful Koch ar fi urma-
toarea (50)
Un prim grup este format de toxine soiubi/e, avand compozitia ch'IrnicA
a albumozelor, albuninelor i globulineflor.
Un al doilea grup este format din Upoizi (arizi grasi, alcaloizl, :ecitinft,
grAsimi neutre, colesterinA, cearà"); substantele lipo:de ar provoca procesuI
cie cazeificare, alteari tprocesul de selerozii.
Al treilea grup este format din toxinele protopiasmice sau endotoxine,
avkid coir4poz:tia ohined a parenucleo.a-ibuminelOr ; aceste toxine p1ovoaC4
nodozitAti bacilare, tumetierea ganglonilor, granulatil viscerale, procese de
congestie, s.area de oasexie i moartea.
Robert Koch constatate, Inca din 1891, ca efectele provocate prin
injectia subcutanata de bacili morti sunt altele la animalele sanätoase,
de.cat la animalele care au fost tuberculizate in prealabil. Pe cand un
cobai sanatos suporta doze destul de mari de bacili, un cobai tuberculi-
zat In prealabil daca i se injecteaza numai o cantitate foarte mica de
Dr. G. Banu. Trata t de medicina sonlala, Vol.

www.dacoromanica.ro
34 BANTJ

bacili morti sucomba dupd 6-48 ore, iar daca nu sucombä se pro-
duce la punctul de inoculare o zond de necroza cutanata.
Pornind dela aceste fapte experimentale, Koch a reu§it sà izo-
ltze tuberculina (numita Inca tuberculina brutd sau veche), complex
de exotoxine i endotoxine, acestea din urma predominand.
Procedeul folosit de Koch a tost unmatorul: lintr'un balon Cu funclua plan
se introduce un littru de bulion, usocr alcalitnizat i continand 10 gr. peptona
si 40-50 gr. glicerinä. Se pune la autoclav, la 1200. Dupa ce s'a räcit, acest
mediu este insämäntat cu un rude fragment de cullturA i apoi este pus la
etuva la 380. Diva' 6-6 sapamani, cand s'a fonmat complect välul de culturi
la supratata, evaporäm i filteam. Se obtine astfel un lichid limrpede, sifrupos
§i de culoare brun inchis, care nu este altceva decdt tuberculina.
Tuberculina preparata de Koch se caracterizeaza prin urmatoarea
proprietate : o doza de 0,1-0,3 centimetri cubi omoara, in rastimp
de 6-24 ore, un cobai care fusese infectat cu 4 saptamani mai
inainte prin injectia subcutanata de 1 centigram cultura' de bacili
tuberculo§i.
Ulterior s'au preparat tuberculine purificate. Insu§i Robert Koch
a cäutat sa elimine substantele pe care le contine mediul de cultura'
(peptone, skuri, ceara i grasimile).
DI dilua o anumtita cantitate de tuberculinA bruta, Mtn) cantitate de
apa distilata de 5 ori rriai mare; din ace.asta solutie pleura cu incetul in
alcool la 95%. Precipitatul obtinut era filtrat, apoi redizolvat inteun volum
de apä corevunzator cantirtattii de tuberculina folosita. Se precipita a &me
()era cu al000l, obtinAndu-se astfel, dupà uscare la etulta, o massd spongioasd
alb-cenusie, foarte solubi/d in apd t foarte toxic& Aceasta tubercu/ind puri-
ficatii se prezinta sub forma de pudra, din care 1 milisgram are aceleasi efecte
ca sá 50 miligrame de tuberculinä bruta. Tuberculina purificatä, daca este re-
dizolviata in apa glicerinatä 50%, da o soautie transparenta, care se conserva
usor si este foarte stabia Compozitia ei chimica ar fi urmatoarea : deutero-
albumoza, acro-albumozà', peptone, triptofan si un corp asemänätor indolului.
Reactiunea tuberculinei vechi preparate de Koch, este alcalind,
dacä provine din culturi de bacili bovini. Este acidä, daca provine
din culturi de bacili umani.
Proprietatea biologica fundamentalä a tuberculinelor ramane ma-
rea /or toxicitate pentru animalele care au fost infectate in premlabil
cu tuberculozà, prin opozitie cu faptul cà ele sunt aproape inafensive
pentru animalele sdnatoase.
Totalitatea proprietatilor biologice ale tuberculinei brute este
astazi astfel precizata (54) : nu este toxica nici pentru omul, nici pen-
tru animalul normal ; injectata cobaiului tuberculos, ea provoacä 3
categorii de reactiuni : a) reactiuni locale, constand in rowata, edem,

www.dacoromanica.ro
 MEDICINA SOCIALA A TUBERCULOZEI 35

tumerfactie, echimozà* i uneori necrozd ;b) reactiuni general, mani-

feständu-se prin febrä, fenomene toxice, apoi hipotermie i moartea
animalului; c) reactiuni de focar, conständ in fenomene congestive la
nivelul leziunilor bacilare.
Sensibilitatea la tuberculind apare la catva tirnp dupd ce infec-
tiunea bacilarà a pätruns in organism ; cu cAt doza de bacili infec-
tantä a fost mai mare si cu cat ei sunt mai virulenti, Cu atat sensi-
bilitatea la tuberculinä apare mai repede. Aceastd sensibilitate creste
pe ingsurd ce infectiunea se desvoltd in organism ; numai cänd boala
se apropie de perioada casecticg, perioadà finalá, sensibilitatea la
tuberculing dispare.
Sensibilitatea la tuberculina este in functie si de ralea de introducere
a toxinei. Reclusa cand imocularea se face sulacutan, sensibilitatea creste in
inocularea intraperitoneala, ,creste i //Val mult in inoculärille intravenoase
devine extrema cand inocularea se face intracerebral (54).
S'a cAutat, in decursul tim,pului, s5 se prepare numeroase tuber-
culine, derivate din preparatiunea initiald a lui Robert Koch (denu-
mità inc5 AT, Alttuberkulin, tuberculind veche).
Insusi Koch a preparat in 1897 varietatea de tuberculina denumitä
apoi tuberculina TR, emulsie de diferite substante care intra in compozitia
corptilui microbian ; un cm. crUb din aceasta tuberculina corespunde la 2 mili-
grame de substarbta uscata olarttnuta din 10 miligrame de bactitli uscati.
In 1901, tot Koch a propus un nou prcparat, pe care 1-a numit tuber-
culienta BE (Neutub'erkulin -Bazillenemulsion), amester de emulsie de baeili,
fie umani, fie bovini, uscati In prealabil i apoi fin pulverizati.
Tat Koch a preparat tuberctilina AF (Alburnosefrei, lipsitä de allbuano-
za), caracterizará prin aceea ca se obine din culturi pe miedii fara carne si
peptonä.
Istoriceste, trebue mentionatä tuberculocidina liui Klebs, de care catva
timp se legasera unele perspective favorabile in terapeutica tuberculozei. Acea-
sta .tuberculinä este in parte debarasatá de alcaloizii din tuberculina bruta si
prezinta o toxlcitate reclusa'; ea a fast administrata pe cale buralä, dar rara'
rezultate.
Tuberculina /ui Rosenbach, preparatä in 1910, este un extract complex,
dintr'o cultura mixta de badil tuberculosi i dintr'o ciuperrä.
Much a preparat In 1910 neurin-tuberculina, solurtie de laacili tubencu-
losi In substlanta numita neurina (care provine din descompunerea substanrtei
cerebrale).
Din foarte numeroasele preparatiuni de tuberculina mai sunt de mentio-
nat : tuberculina purti a. lui Gabrilowitz, tuberculina /ui Mcuréclial (amerliter
de tuberculina' veche si gaiacol), micolizina-tubercu/ind (amestec de tubercu-
lina si sur de levure).
Nici una din aceste foarte numeroase preparatiuni de tuberculin5
nu a putut s'A se valorifice pe tärimul terapeutic, iar pentru diag-

www.dacoromanica.ro
36 DR. G. BANG

nosticul tuberculozei' tuberculina veche a lui Koch vi-a pdstrat in-

treaga valoare.
4. Problema ultravirusului tuberculos
Dupä ce numerovi autori stabiliserd cà bacilul Koch se poate pre-
zenta sub mai multe forme (forma obivniiità de bacil acido-rezistent,
uniform colorat in rovu prin metoda Ziehl, forma granulará acido-
1 ezistentd, forma neacidorezistentd vi o formd miceliand), in 1910 Fon-
tès a ardtat ea' unele elemente invizibile ale bacilului Koch ar traversa
filtrul Berkefeld. Inocularea filtratului astfel obtinut determind la
ccbai o hipertrofie ganglionard, i in acevti ganglioni hipertrofiati
Fontes a regäsit forma de bacili acidorezistenti.
In 1923 cercetdrile luí Fontès au fost reluate la Institutul Pas-
teur d]n Parts, sub conducerea profesorului Calmette, de cdtre J.
Valtis. Acest autor a confirmat rezultatele experientelor lui Fontes,
ardtând in plus cd inocularea virusului filtrant produce o infectiune
experimentalä particulard, denumitä in literatura medicaid infectiu-
nea de tipul Calmette-Valtis. Ulterior, problema ultravirusului tu-
berculos a fdcut obiectul unor importante cercetdri ale autorilor bel-
gleni (Potter, Nélis, J. van Beneden, M. Vanclestrate) (55). S'a ajuns
la concluzia Ca' se pot obtine filtrate cu ultravirus din : culturi tinere
bacili pe bulion glicerinat, expectoratii bacilifere, puroiul abceselor
reci, exsuda'e pleurale, sánge, urind, lapte, in fine din organe tuber-
culoase sfdrámate. Culturile tinere i culturile cu virulentd mare ar
contine cele mai multe elemente filtrabile.
Inocularea acestor elemente (ultravirus) produce la animale simp-
tome caracteristice, manifestándu-se prin hipertrofia generalizatd a
ganglionilor limfatici.
Se hipertratazA mai ales ganeionii traheolbronsick Splina este de ase-
mrtea usor hertrofiatà. FAckrdu-se preparatluni pe larnA, d'n sucul
colcrandu-se cu metoda Zieh"., se constatA unele elemente acido-
rezisterle.
t.à rrin-z1v1 n-czre i gang:lath start inoculati la cabal, se reproduce
la acesta din urang infectiunca carauteristicA inocularilor de ultravirus (in-
fcctivrea de tpul Calme.te-Valtti1s). Fkandu-se treceri succesive ae ultravi-
rus, dela cobai la cobai, se constatà la un moment clat cg apar leziuni nodu-
lare de tuberculczg, care contin bacilul Koch.
C. Ninni, lucrand in laboratoru lui Ca/mette, a inoculat filtratul (ultra-
virusul) in ins:si ganglionii paratraheali; prelevand portiuni din acesti gan-
glicni :a 2-10 zile dup.a inoculare, acest autor a putu6 ea'si in preparatiuni
baciii Koch tipici.
J. Voltis si L. Nègre, tratanid cobalt inocifiati Cu filtrat, prin injectii cu
eXtract acetcnic de Leda tuberaudosi, au lputut sa mIreascA virulenta ultra-

www.dacoromanica.ro
 MEDICINA SOCIALA A TUSERC'ULOZEI
37

virusului si s5. ()Ming astfel, in jund punctului de inoculare, ganglioni cazeosi

Cu bacili tipici.
kocu:tarea de uatravirus dä anima:ellor si un grad de imutnitate (rezis-
tent6) la inoculgri tamizare de baca' tubercu:osi ti,p'ci.
Importanta medico-sociald a problemei ultravirusului tuberculos
rezultd din posibilitatea ca aceste elemente filtrante sd traverseze pla-
centa i s'A* infecteze fdtul. Cu alte cuvinte, se pune problema transmi-
terii ereditare a tuberculozei. Un n.umär de cercetdri par a demonstra
aceastd posibilitate.
In anul 1925, Calmette, impreund cu J. Valtis, A. Boquet si L. Nègre,
au arAtat cà se pot elsi baci:ri tuberculesi in ganglionii hilu:ui ficatului si in
ganglionii mezenterici ai cobailor noi-näscuti din femele care fuseserä infec-
tate cu filtrat tuberculos in timpul sarcinei.
Artoing, Dufourt, J. van Beneden, L. Rabimovitsch, au confirmat posibi-
litatea de trecere trargrlarccrtirA a ri:travirusuLui tuberculos. In aceste cazuri
ve produce unecri n-cartea fätu.ui lin uter ; alteor( moartea fdtuad survine
dupä facere ; i fear e adesca, färä sä survinä mcartea färtu:ui, acesta insd se
af:A in stare de hipertrofie.
O datd importantd In evolutia problemei ultravirusului tubercti-
los, este anul 1928, când Calmette, J. Valtis i Lacomme, cercetând
paciente din serviciul obstetrical al profesorului Couvelaire, au putut sä
constate cd existd o infectiune prin ultravirus la copiii ndscuti d:n f e-
mei tuberculoase. S'a mai arätat cA, dacd infectiunea transplacentard
are loe intr'o perioadd inaintatd a sarcinei, consecintele pentru copil
nu ar fi atat de grave ; el se poate desvolta multumitor. Daed insd
transmisiunea s'a fácut intre a treia si a sasea luna a sarcinei, con-
secintele pentru copil ar fi fatale.
In concluzie, se ,poate afirma : agentul patogen al tuberculozei
poate sä existe uneori sub forma de elemente care traverseazd filtrul,
,, aceste elemente se Intalnesc uneori In lichidele i puroiul tuber-
culosilor. Ultravirusul ar putea sA strdbatd placenta. Profesorul
mette a sustinut cd ar exista cloud forme de infectiune bacilard: a) ba-
ciloza propriu zisd, b) granulemia prebacilard, infectiunea prin ele-
mente filtrabile.

B. Mecanismul infectiunii tuberculoase

Cunoasterea mecanismului de pdtrundere si diseminare a agentu-
lui patogen al tuberculozei, In organism, precum i a manifestdrilor
anatomo-clinice care decurg, duce la importante deductiuni pe tárâm
medico-social.
Vom avea de considerat : mecanismul general de pdtrundere

www.dacoromanica.ro
38 DR. G. BANU

diseminare a bacilului Koch, apoi ,mecanismul particular Uupa .fie-

care din caile de ,patrundere (digestivä, respiratorie, etc.), problema
infectiunilor latente care dau forme de tuberculoza inaparente, in
fine problema contagiunii in tuberculoza.

1. Mecanismul general al patrunderii .,si migratiunii bacilului

Bacilul Koch poate pätrunde in organism prin mai multe en :
cutanatä, mucoasa, digestivä, respiratoare.
Odata pätruns in organism, bacilul este de obiceiu luat de un leu-
cocit polinuclear, i impreuna cu acesta patrunde in circulatia limf a-
tied sau in cea sangvina. Leucocitele (fagocitele) nu parvin insa sa di-
gere bacilul Koch, dat fiind cà acesta posedd o membranä compusa
din cearä i grasimi, care este rezistenta la fermentii 'digestivi ai celu-
lei fagocitare. Aceasta se multumeste sä incorporeze bacilul i sà mi-
greze impreuna cu el in torentul circulator. In cele din urma, adesea
dupa un timp foarte lung dela incorporarea bacilului, celula leucocitarrt
sufera efectele intoxicarii de catre bacil, ea degenereazd i moare.
Acest leucocit polinuclear parazitat este in urma inglobat de un mare
mononuclear, care la randul sau va suferi de asemenea intoxicarea
prin produsele bacilului. Aceastä mere celulä parazitatä cla nastere
formatiunii anatomo-patologice caracteristice, numita celulä giganta.
Celula giganta reprezinta primul stadiu al leziunii tuberculoase (56).
Dar, in timpul migratiunii bacilului, organismul îi pune in
lucru mijloacele naturale de aparare, asa cum procedeazä fatä de once
element strain care patrunde in el Infectiunea tinde sä se limiteze,
formandu-se un conglomerat de mononucleare mari, un focar local
deci, fie inteun ganglion limfatic, fie inteun vas capilar al plamanu-
lui sau altui organ. Leziunea, sub aceastä forma, poate ramane latentä
un mare numar de ani.
Inteun numAr de cazuri evolutia infectiunii ar fi cu deosebire favora-
bil5.: bacilii, du,pà ce au Oftruns In organism si tau fost anglobatzi de leucoci-
tele polinudleare, sunt eliminati prira cAille de excretie hepatointestinale, ca price
corp strAin. Eliminarea ar avea loe inainte Inca' de a se fi constituit leziunea
initialä (celula gigant6).

La extremitatea cealalta a posibilitatilor stau contaminarile ma-

sive, cu un mare numar de germeni. Procesele de apärare si eliminare
nu mai intra in actiune cu aceleasi perspective de succes. In ganglionii
unde se opresc mononuclearele profund intoxicate si cu un mare numär
de bacili, se formeaz5 tuberculi, care apoi se cazeificA. Produsele aces-

www.dacoromanica.ro
 MEDICINA SOCIALA A TUBERCULOZEI
39

tor leziuni se varsd in canalele limfatice eferente, impreund cu un nu-

mar considerabil de bacili, asa incat se creaza progresiv noi focare tu-
berculoase, in regiuni mai apropiate sau mai departate de focarul initial.

2. Mecanismele particulare de infectiune, dupa chile de piitrundere

a. Ca/ea digestiva
Un numär de fapte anatomo,fiziologice indica importanta Cali di-
gestive, pentru patrunderea bacilului.
Pe suprafata mucoasei intestinale, dela nivelul duodenului i pAra spre
terminarea intestinului subtire, se petrec permanent fenomene de absorblie in-
tense. PAtrund, nu numai substantelle alimentare disalvate In sucurile digestive,
ci i rrticrobii, precum i particule minerale care se aflà in suspenisie in chim.
Toate aceste elemente pAtrund, din lumenul canalului intestinal, in vasele chi-
lifere care se af1á n axul central al viilozitAtii. Antrenarea acestocr elemente
se face prin anumite celule, numite celule migratoare, care pätrurnd Intre
lulele cilindrice ale epitelliului intesinal, sau .chiar In interiorul lor. Fenomenul
de pAtrundere este intens mai ales la nivelul plAcilor lui Peyer, care au fost
aisumite bureti
S'a calcurlat c intestinul subtire are o capacitate de 6 litri 8,8 litri,
lar suprafata sa interioard este de peste 10 m. p. Exisfä deci o vastit supratfatei
prin care elementele microbiene pot plitrunde in eircuLaitila Nmlaticei.
Bacilul, ajuns inteun vas limfatic, este luat de curentul limfei
depus in ganglionul mezenteric corespunzator regiunii de patrundere.
Ad i ,pot surveni cloud eventualitati.
Daca cantitatea de bacili este mare (infectiune masiva), se for-
meazà pe loe ca element reactional celule gigante, deci leziunea
prima, din care se desvoltd tuberculoza ganglionard. Infectiunea merge
apoi mai departe, la alte grupe ganglionare, iar uneori se generalizeaza.,
prin pätrunderea bacililor in circulatia limfaticd, in canalul toracic
de aci in circulatia sangvina.
Daca bacilii sunt in cantitate mica sau de o virulenta slabä,
leucocitele care i-au inglobat migreazd impreung cu ei (cu bacilii),
spre diferite organe. Ajunse aci, leucocitele sucomba' in cele din urma,
si se formeaza embolii capilare, servind ca origine de leziuni bacilare.
Iau nastere deci leziuni tuberculoase foarte depdrtate de poarta de
intrare a bacilului, si fara sä fi fost precedate de modifican i anatomo-
patologice la locul de intrare. Astfel de leziuni se pot constitui in
pleura, oase, testicul, ovar, laringe, dar mai ales in plarnani. Leziunea
pulmonara ar fi numai aparent primitiva', ea reprezentand in realitate
etapa anatomo-patologicä a unei infectiuni care a avut loe cu mult
inainte i inteun punct depärtat, in speta mucoasa intestinala.

www.dacoromanica.ro
40 Da, G. BANIY

Dupa Catmette : o burla parte din tuberculoze ar avea ca punct de

plecare o infectiune pe cale intestinal, fie veche fie mai recenta, fie
masiva fie mai putin virulenta. Acest autor admite ca, atat la om
si la bovine, tubul digestiv ar constitui o poarta de intrare (pentru
bacilul Koch) mai frecventa decat calea de patrundere respiratorie.
Trecerea bacililor prin peretele intestinal s'ar efectua cu mare usu-
rinta, mai ales in tim,pul digestiunii substantelor grase, i fara a pro-.
voca vreo leziune la nivelul mucoasei; dar bacilii se raspandesc in
organism si se localizeaza mai ales la nivelul plamanului.
S'a dovedit, pe cale experimentan, cd adeseori se gdsesc badil tufbercu-
losi in gang:ioni mezenter!ci abscCuit normali, la cop'i cu adenopatii traheo-
bronsice. Aceleasi constatdri au putut fi fácute la bovidee, capre i cabal (57).
Fliigge a obieotat cd, in cazul portii de intrare intestinale, ar fi necesare can-
titati mult mai mari de bacili, decAt in infectiunea pe cale aerogend (inhalare);
dar Calmette a ardtat cd si in infectiunea pe cale intestinald ajung cantitAti
miel de bacili pentru a provoca leziuni pulmonare la distantd.
Pentru medicina socialà a tuberculozei este important de retinut
concluzia la care ajunsese Calmette : Una din calle care se ofera
cel mai des si cel mai usor pentru patrunderea virusului tuberculos
in organism, este calea de absorbtie digestiva".
b. Calea respiratorie
Infectiunea are loc prin patrunderea directa a bacilului, din exte-
rior, in caile respiratorii (infectiune aerogena). Dupa unii autori, de
multe ori infectiunea pulmonara ar rezulta din oprirea, in capilarele
interalveolare sau peribronhice, a leucocitelor parazitate de bacili care
au fost introdusi in organism, la o data' anterioara, pe diverse alte cai.
In special pe calca digestiva (Ca/mette).
Bacilul odata patruns in alveola pulmonara, se formeaza aci un
aflux de leucocite polinucleare si de celule migratoare, care se orga-
nizeaza in formatiunea anatomo-patologica numita folicul tuberculos.
Foliculul se cazeifica dupa putin timp, si materia cazeoasa irupe in al-
veolele invecinate. Se constitue astf el o infiltratie, care cuprinde un
lobul intreg, apoi mai multi lobuli. Concomitent un numar de leuco-
cite migratoare transporta bacilii in spatiile i vasele limfatice peri-
lobulare si peribronhice, ajungand in cele din urma la ganglionii hi-
lului. Acesti ganglioni cresc foarte mult in volum si se tuberculizeaza.
Alteori, mai ales daca infectiunea este mai putin masiva, leziu-
nile tuberculoase nu se con.stitue in hil, ci la periferia plamanului, in
spatiile subpleurale.
Daca luam in considerare numai calea de patrundere aerogena

www.dacoromanica.ro
 MEDICINA SCCIALA A TUSERCTILOZEI 41

(fAcAnd deci abstractie de calca intestinalA), este de remarcat cA in-

halarea particulelor de sputA uscatA este putin nocivA, adicA nu parvine
decAt rar sà dea leziuni tuberculoase pulmonare.
Daca se introduc doi cabal sub un clopot de sticla, in care facem sa.
trunda, t mp de 20 minute, un cureat puternic de aer cu o mare cantitate
bacili tuberculosi bovini, uscati, i dupa aceasta sedinta de inhalare sacrificara
an:male:e si inoculara portiuni din trahee, lob ¿pulmonar anterior si lob pul-
monar posterior, la alti cobai, constatara ca numai animalele carora li s'a ino-
ou:at emulsia de trahee i de lob anterior prezinta unele leziuni pul:monare;
cobaii la care s'a injectat emulsie de lob pulmonar posterior, nu prezinta niel
o leziune tuberculoasa. Concluzia: sputa uscatel n'a putut ptaruncle addnc in
plfIlndni (58).

Spre deosebire de aceast5 caracteristicA a sputei uscate, picAturile

izchide continAnd bacili in suspensie, daca sunt inhalate, dau usor le-
ziuni tuberculoase. Pericolul inhalArii picaturilor lichide bacilifere a
fost demonstrat incA din 1876.
Un autor germen, Tappeiner, a expus un numar de caini, timp de cateva
ore In fiecare z;, la inhalarea de sputa 6e ftizioi fin pulverizata si In cantitate
masiva; el a gasit la aceste animale leziuni man:ieste de tuberculoza pulmo-
nara (59).
Experientele au fost repetate In 1885, In Frente. Atat iepuri cat l cobai
au fost supusi inhalarii de pulverizari de sputa tuberculoasa emulsionata in
epa, timp de, o sap amana, cate un sfert de ora in fiecare dimineata si in fie-
care seara. Dupa 3 sapttmani s'a constatat, la aceste animale, ca plamânii
erau !nfiltrati cu granulatii cenusii. Alte an:male au fost sacrificate la intervalo
variabile de:a inceputul experientei, si stfel s'a putut urmaxi ¿pe sectiuni mo-
mentid cand bacilii ajungeau in IbTornhiole, canci patrundeau apoi pana spre ex-
tremi atile arborelui respirator si in cele din urma se inmulteau In epiteliul
pulmonar (60).

Ulterior, diferiti autori au stAruit asupra diferentel, din acest

punct de vedere, intre actiunea nocivA minimalA a sputei uscate
actiunea picAturilor de sputà umedg. S'a mai arAtat cä actiunea este
maximA daca picáturile sunt proectate puternic, asa incAt ajung dinteo-
data la nivelul de bifurcatie a traheei; se obtine in acest caz, pe cale
experimentará, brusc, o bronhopneumonie masiva, cu tuberculi mi-
han (61).
Nocivitatea picAturilor de sputA provenind dela bacilari a fost bine
studiatA de Fliigge (62) si elevii
Diverse animale, mal ales cobal lsoareci, sunt imobilizate in aparato
specia:e; le facem sa inhaleze cantitáti b'ne precizate de bacili, atlatori in sus-
pensie intr'o solutie pe care o pulverizara; se constata cA animalele se pot tu-
bercu:iza cu o cantitate mínima de bacili (15-20 bacili), lar tuberetaizarea este

www.dacoromanica.ro
42 DR. G. BAI4U

in in ensitatea si in rapiditatea ei direct proportioned' cu numclrul de

baci/i inhalati.

In anul 1907 s'au intreprins, la laboratorul lui Fiiigge, din Breslau,

cercetgrile asupra nocivitatii picäturilor de sputd i saliva pe care
omul bacilar le rdspandeste in jurul sOu (63). S'a arätat cà aproximativ
40% din ftizicì elimìnà, cand tusesc, particule de salivA continand
bacili, pe a intindere cu raza de 40-80 cm. Aceste particule bacili-
fere, care se proecteazd si pe obiectele din jurul bolnavului, si pe
figura i mainile persoanelor ce vin in co-ntact cu el si care Il ingri-
jese, ar constitui o importantä sursd de contagiune pe cale aerogend.
Unii autori (Ca/mette) sustin insà cO, de cele mai multe ori, conta-
minarea se face pe cale digestivA (bacilli sunt inghititi de cätre per-
soana expusg) si apoi s'ar constitui leziunile pulmonare.
Igienìtiì moderni nu ,pun insd la indoialà frecventa contamingrii
aerogene prin picäturile lui Flagge (64), admitänd Ca' ele sunt proec-
tate ,panä la 1,50 metri 'imprejurul bolnavului, atät cu prilejul tusei
al strOnutului, cat i cu prilejul vorbirii.
Bacilii, aflätori in suspenbie in pieäturile fine lichide, ailing In alveolele
pulmonare. Aci se produce o migratiune de leucocite, care inglobeaza bacilli, si
dupà mecanismul obisnuit se formeazA local o leziune tuberculoasà. Alteori acea-
stä leziune se formeazä in spatiile limfatice interalveolare sau subpleurale, apoi
Sc intinde la ganglionii traheobronhici, si se pot forma chiar leziuni metastatice
indepàrtate.

Cea mai importantà surs6 de contagiune ar fi sputa tuberculosi-

lor cu leziuni deschise. In sputa acestor bolnavi se pot gAsi panä la
100.000 bacili pe miligram. S'a argtat, de autori germani, cà i micile
cantitOti de s,putä, cari, expectorate de bolnavi, ajung pe rufdria de
corp si de pat, batiste, imbrAcOminte, etc., pot constitui, dupà ce se
usucd, sursä de contagiune prin inhalarea particulelor uscate (65).
Leziunile tuberculoase in parenchimul pulmonar sunt mult favo-
rizate de absorbtia prealabilä a unor pulberi, de exemplu pulberi de
ghips, ciment, etc. Cu alte cuvinte, factorii pro fesionali care provoac'd
stärile numite silicozà, antracozd, etc., favorizeazd tuberculoza
pulmanarg.
Se pare totusi cA tuberculoza contractatä direct pe cale laerogenä nu este
atAt de frecventä. Autorii, intre care Ca/rnette, au atras atentia asupra faptului
c5 insäsi caracteristicile anatomo-fiziologice ale chilar respiratorli ar constitui
obstacole pentru o mare frecventà a infectiunilor aerogene. Suprafata, atat de
vastä, a mucoasei nazale, a mucoasei faringiene, a mucoasei traheale i bronhice,
care posedg epitelii cu cili vibratili, constitue adevArate zone filtrante, ca-
pabile a indeparta bacilli pAtrunsi. Apoi, aceste suprafete posedä o mare iritabi-

www.dacoromanica.ro
 MEDICINA SOCIALA A TUBERCULOZEI
43

litate reflexa, asa Incat prin stranut si prin tuse elementele infeotante sunt lude-
pärtate. Din aceastd eauZä', pätrunderea bacilului pana In alveole ar fi ciestul de
grea, In tot cazul mai grea decat prin mucoasa digestiva., care are functiuni
In primul rand absorbante.
c. Calea cutanati
Pielea prezintd conditiuni si mai putin favorabile decat mucoasa
respiratoare, pentru pdtrunderea i inmultirea bacililor Koch.
S'au descris un numár cie eazuri urnde circumcizia, practicará ritual de
unele popoare, a putut servi ca poarta de intrare pentru o tubereulozd genera-
lizatä i Cu sfarsit letal. Experimental, s'a putut determina infectiunea tuber-
culloasä prin piele, prin friotiune enengica cu un produs tuberculos, sau prin
depunerea la suprafata ,pielii proaSpat rase a culturiZor de bacilli. Aceasta
infectiune transcutanata a fost realizatd, Intre altii, de profesoril Babes o
Riegler.

d. Pätrunderea prin diferite mucoase

Infectiunea tuberculoasä prin mucoasa oculard a putut fi reali-
zatä experimental de Calmette, Guérin i Grysez, in 1913.
Daca se ciepune, pe conjunctiva unui cobai, un mic fragment de sputä
tuberculoasa sau o picatura de emulsie de cultura de bacili Koch, se desvobtä
la acest animal o tuberculoza ganglionara hipica, rara ea la nivelul portii de
intrare (globul ocular) sa se fi produs vreo leziune. Tuberculoza ganglionarg
este generalizatä.

Tuberculoza ganglionard experimentara' prezintä, In prima ei fazä

de evolutie, asemänäri evidente cu scrofuloza la om. De aceea s'a emis,
de cdtre unii autori, ipoteza cä' scrofuloza copiilor s'ar produce prin
contagionarea, in mediul familial, de cätre un tusitor adult; adultul
tuberculos proecteazä, pe conjunctiva copilului, particule de salivd
bacilifere (47).
Contamin,area mucoasei oculare, prin produse bacilifere de pe
mäinile murdare, ar sta si la originea conjunctivitei flictenulare, care
este de naturg tuberculoasä.
Pätrunderea bacilului Koch prin mucoasa nazalet este destul de
dificilä, deoarece aceastà mucoasä posedä numeroase mijloace de apä-
rare. Este adevarat cg pe mucoasa nazalà se depune o mare cantitate
de pulberi continand bacili; se produce un aflux de leucocite care in-
globeazA corpii sträini si bacilii; dar leucocitele nu se mai pot rein-
toarce in circulatia limfaticä, pentrucä sunt imobilizate la suprafata
mucoasei nazale i in anfractuozitätile acesteia (indoiturile cornetelor,
etc.), de secretiunea mucoasä* abundentä; leucocitele ()are au Inglobat

www.dacoromanica.ro
44 pri. G. 13Arirtt

microbii sunt pur I simplu eliminate In afara, odatA cu mucozitAtile.

Asa se explica' dece, cu toatA abundenta de bacili pe mucoasa nazalA
la personalul spitalicesc ce ingrijeste bacilarii, acest personal se tu-
be' culizeazA rar pe calea nazalà.
Aceleasi obstacole pentru infectiunea tuberculoasd se remand si
la mucoasa bucald qi faringiand ; leucocitele care au inglobat
nu reintrA In circulatie, ci sunt inghitite cu saliva, strAlat tubul di-
gestiv i sunt eliminate. Numai bacilii depusi pe amigdale pot sA strA-
batA uneori in circulatia limfaticä, s'A dea hipertrofii ale unor grupe
ganglioni cervicali si s'A ajunga' pAnd la ganglionii traheobronhici
pand In tesutul pulmonar.
Infectiunea prin mucoasa genito-urinard poate prezenta impor-
tantA In unele cazuri.
S'au descris contamrnAri tuberculloase prin mucoasele vulvarl, vagina:A,
uretra:A, vezicalA. Contamingrile s'au fAcut fie .prin raporturi sexuale, fie prin
introciucerea de instrumente (sonde, canule) sau a degete:or examinatorului.
ExperienWe fa-cute pe animale in laboratorul profesoru:ui Ca/mette au putut rea-
liza iniectfunce primitivA tubercufcasA a mucoasei vezicale, la cabal, producAn-
du-se o infiltratie care apoi s'a u:cerat. iar infect'unea bacilarA s'a propagat la
ganglionii sublombari, retromezenterici i chia.r pAnà la plArnáni (66).

3. infectiunea latentä Ituberculozele inaparente)

AtAt la om cat si la animale sunt foarte frecvente cazurile In
care se produc infectiuni latente tuberculoase, indivizii fiind In
aparentA perfect s'AnAtosi. Faptul s'ar explica de multe ori prin canti-
tatea miCA de bacili infectanti sau prin virulenta lor foarte redusA.
Numerosi autori au arAtat CA, la om, in toate etapele de \Tanta, precum
si la bovidee, se gAsesc adesea bacili tuberculosi in ganglionii mezen-
terici, mediastinali i traheobronhici, fArd ea sA existe undeva o leziune
tuberculoasA. In organism bacilii tuberculosi pot rAmAne multà vreme
In stare de latentA. Este faza de infectiune numitA bacilemick care
poate sA dea o leziune bacilarà dupd trecerea unui timp foarte lung,
lar localizarea leziunii este determinatà de dispozitia anatomiCA a or-
ganului respectiv, sau de factori favorizanti mecanici i fiziologici.
Nu se poate preciza momentul In care aceastA localizare se produce.
Fapteste cA, la necropsiile inclivizilor decedati din diferite cauze, se
constatA adesea, In ganglioni limfatici In aparentä normali, bacili tu-
berculosi virulenti, asa incAt inocularea acestor ganglioni la cobai re-
produce tuberculoza. Profesorul Calmette a arAtat cà sunt frecvente
cazurile de infectiune latentA a ganglionilor traheo-bronhici, la copii
care nu prezintä nici o leziune pulmonarA si care au decedat in spi-
tale consecutiv unor boli netuberculoase (67).

www.dacoromanica.ro
 MEDICINA SOCIALA A TUBERCULOZEI 45

In general, infectiunile ganglionare discrete, adicä Cu o cantitate

mica de bacili sau cu bacili putin virulenti, räman latente. Astfel
infectiuni ganglionare se intalnesc la ganglionii peribror,hici si me-
diastinali in primul rand, apoi la ganglionii cervical:, axilari, inghi-
nali, cubitali, retroauriculari i submaxilari (47).
Cercetari vaste efectuate in ultimul deceniu, In Germania si In
Italia, au aratat ca proportia de indivizi In aparenta sânrsi, dei
sunt infectati de tuberculoza, variaza intre si 12% (68). Exarning-
rile in serie practicate asupra unor mari colectivitäti, au arätat
tuberculoza inaparenta se intalneste cu deosebire la adulti (69). In
cartierele din New-York cu cea mai mare frecventä a tuberculozei,
s'a constatat tuberculoza inaparenta In proportie pang la 6,5% din cei
examinati. La detinutii din inchisorile din Paris s'a constatat tuber-
culoza inaparentd in proportie mergand pand la 9%. S'a mai eviden-
tiat un f at important : Cu cat la un anumit grup de populatie sau
intr'o anumita tara endemia tuberculoasä este mai gravä, cu atat ca-
zurile de tuberculozä inaparenta sunt mai numeroase. Astf el de cer-
cetäri au putut fi facute In universitätile din Statele-Unite, unde
populatia studenteascà este de origine etnica atat de diferita; s'a con-
statat ea cele mai numeroase cazuri de tuberculozä inaparenta sunt la
studentii chinezi i polonezi, dat fiind ea in tärile lor de origine en-
demia tuberculoasa ar fi mai grava; tuberculoza inaparentä este cu
50% mai redusä la studentii norvegieni, suedezi, francezi, spanioli
elvetieni si este foarte redusa la studentii germani i americani (In
Germania si in Statele-Unite endemia tuberculoasä este foarte putin
gravä).
Dupd unii autori, tuberculoza inaparenta ar creste In freeventa
pe masura ce este vorba de gripe de varstd mai inaintate (69). Ar
exista si unele corelatii cu factorul sex : la populatia scolara tuber-
culoza inaparenta ar fi mai frecventä la fete.
De foarte multe ori tuberculoza inaparenta are un substrat ana-
tomo-patologic, care se descopera la indivizii sucombati de alte afee-
taint. Frecvente sunt leziunile de primo-infectiune (leziuni datorite
patrunderii initiale a bacilului i evoluand latent). La copii morti de
diverse afectiuni (altele decat tuberculoza) s'au gäsit: focare pulmonare
izolate In interiorul unei zone pneumonice, noduli calcificati de diferite
marimi, procese numite epituberculoase (procese tuberculoase In care
atelectazia joaca rolul principal).
Importante sunt, pentru problema tuberculozei inaparente, leziu-
nile de suprainfectiune sau reinfectiune, adicä leziunile ulterioare pri-
mei infectiuni si denotand o retrezire a infeetiunii tuberculoase vechi.

www.dacoromanica.ro
46 DR, G. RANU

Anatomo-patolog4tii intrebuinteaza terrnenul reinfectiune, spre a preciaa

ca este vorba de o Iretrezire a infectiunii, dwpa ce aeziunea de prImo-infectiune
eá vindecat. Clinicienii nu au insa cum s'A constate vindecarea leziunii de primo-
infectiune (o constata numai anatamo-patoflogistii) si de aceea ei vorbesc
supra-infectiune, infectiunea aciaogatä celei vechi.
Tuberculoza ganglionarä de reinfectiune pare a fi frecventd.
Cercetäri fäcute in Germania in 1929-30 au gäsit tuberculozd gan-
glionard de reinfectiune in 8,34% din necropsiile practicate asupra in-
divizilor trecuti de 45 ani (70); alteori aceastä tuberculoz6 a fost gä-
sitä in proportie de 357o (71). Tuberculoza de reinfectiune a ganglio-
nilor traheobronhici s'a intalnit adesea la bdtreini, (72). triii autori,
intre care Redeker (73), au putut urmäri, prin radiografie, succesiunea
fazelor de reactivare a unei tuberculoze pänä atunci inaparentä.
Adesea, la adult, dupä ce un focar pulmonar primitiv s'a vindecat,
survine o suprainfectiune, inaparentä, 'din care insä se desvoltä un
proces ftizic veritabil. Se pare ca, de fapt, suprainfectiunea a retrezit
leziunile de primo-infectiune Aceastä retrezire evolueazd extrem de
lent, rästimp in care subiectul este purtätor al unei tuberculoze ina-
parente.
Cunoasterea faptelor anatomo-patologice i clinice in legAturà cu
tuberculoza inaparentä, care poate oricând sä se reactiveze, duce la
o concluzie medico-socialà de extreing im,portantä: necesitatea exa-
ntenului sistematic (in serie) practicat asupra tuturor indivizilor in
aparentd stinatosi. Prin aceste examene se descoperä, imprejurul unor
focare vechi sau noi, leziuni atelectazice sub forma unor infiltratiuni;
aceste leziuni rämän localizate, deci latente, timp de ani, pänä ce la
un moment dat se produce diseminarea pe cale endobronhicA sau pe
cale hematic
Suprainfectiunile tuberculoase pot surveni la once värstä, adicä
ata la copii clt si la adulti. In ultimii ani autorii germani au introdus
notiunea de infectiune mute : o suprainfectiune in care nu se con-
stata' nimic anormal, macroscopic si clinic, la locul de pdtrundere a
infectiunii, dar in schimb ganglionii limfatici regionali apar cu leziuni
tuberculoase (74).
S'au facut experiente asupra unei serii de coba!, asemanatori atat din
punctul de vedere al factorilor ereditari cat si din acel al factorilor de mediu,
spre a se el:mina astifel diferentele individuale in rezistenta la bacUl. Pentru a
se determina o leziune primara s'a inoculat cobailor, in coapsä, o (loza de
1/20.000 miligram bacili umani de virulenta' reclusa, iar pentru a se provoca
o leziune de supsa-infectiune is'au inoculat, In taba., numai 50-100 bacili vi-
rulenti bovini. In acest din arma caz s'a realizat experimental ceea ce Lange
numeste ,,infectiune minimalä". OTi, exarninandu-se istologic regiunea din talpa

www.dacoromanica.ro
 MEDICINA SOCTALA A TUBERCULOEEI
47

unde s'a fa'cut inocularea, s'a constatat cä, desi nu existau modificari macro-
scopice, se gäsesc insa la microscop leziuni tuberculoase (74). Dela acest punct
al infectiunii mute porneste in urrnä tulberculaza ganglionard.
Constatárile experimentale fäcute la animale sunt reportate de
unii autori i asupra copiilor, ajungandu-se la concluzia ca i la
copii procesele de suprainfectiune 'atenta sau mutä îi au impor-
tanta lor, i aceasta independent de existenta primo-infectiunii. Con-
cluzia practica medico-socialä: copiii tuberculoqi trebuesc totuqi pàzii
de a contracta o suprainfectiune.
Aceasta rezultd si din cercetärile recente ale unor autori (75).
Pentru Ickert de exemplu, suprainfectiunea insemneazd inrautatirea
unui proces bacilar vechiu, printr'un aport exogen ,proaspat, de bacili.
In ambianta copiilor trebuesc cu grije descoperiti toti tusitorii.
4. Contagiunea in tuberculoze'i
Dei cunoscutd de mult, contagiunea in tuberculozd si mo-
dalitatile ei au dat nastere la numeroase discutiuni, mai ales din cauza
ca in cazul concret puterea contagionantä a boli depinde de
un numär de factori variati, i adesea este reclusa.
Vi/lernin, ciupä ce constatase prin cercetári anatomo-patologice st de pa-
tologie comparatà, ea' exista' inrudiri futre tuberculozá, rnorva' si sifilis, a ajuns
la condluzia: din moment ce aceste ultime douä boli sunt inoculabile, twbercu-
loza trebue sä fie deasernenea inoculabilà si contagioasa. El a dovedit inocula-
bil'tatea tuberculozei, prin experiente asupra iepurilor tineri.
Pana la Vi/lemin se acordase o importanta preponderentä terenu-
lui diatezic. Acest autor a arätat insa ea se imbolnävesc de tubercu-
loza i indivizi robusti, pe o scarä cu atat mai vasta Cu cat grupul
de po,pulatie respectiv este mai aglomerat. Tuberculoza este mai free-
venta in orasele mari j in cartierele cu cea mai mare densitate a
populatiei. Cauza: in astfel de conditiuni contagiunea este facilitata.
Acelas autor a atras atentia asupra faptului cd, in staulurile cele mai
luxoase, vacile fiind aglomerate se tuberculizeaza una dupd alta,
pe cand vacile care pase liber, chiar daca sunt deficiente fiziceste,
crutate de tuberculoza.
Teoria contagionista a fost totusi multa vreme combdtutä. S'a
aratat cà tuberculoza conjugala este rara. Apoi, medicii i personalul
auxiliar, care au un contact permanent cu tuberculosii, nu se tuber-
culizeazä decat rar. S'a mai atras atentia asupra faptului ca, in timpul
serviciului militar, procentul de bacilar nu creste, ci, dimpotrivä,
procentul cel mai mare Il dau soldatii ,proaspat incazarmati, in mo-
mentul când trebue s'a se adapteze noilor conditii i plusului de efort

www.dacoromanica.ro
48 DR. G. RANI)

fizic cerut; ori, dad, tuberculoza ar fi contagioasa in intelesul curent

pe care il atribuim acestei notiuni, cel mai mare numar de bacilar
ar trebui sa se observe la sfauitul perioadei de serviciu militar.
Problema contagiunii in tuberculoza a fost clarificatä °data cu
cercetärile asupra tuberculozei sugarului. La copiii in prima värstä
rolul contagiunii apare evident, lar Couvelaire, Léon Bernard, Debré
Lelong au aratat cá, daca punem copilul la adapost de. contagiune,
imediat dupa na§tere, el nu se mai tuberculizeaza. Odata rolul conta-
giunii dovedit, s'a aratat insa totodata ca puterea de contagiune de-
pinde de frecventa contactului cu persoana contagionanta §i de fac-
torul värsta. Daca la copilul sugar contagiunea are loe u§or, la copilul
mai mare la adult este necesar un contact prelungit, timp de un an
chiar mai mult, cu persoana contaminanta (76).
Din moment insa ce aceastä ultima conditiune este Indeplinita
copilul mare, adolescentul §i adultul se contamineaza de tuberculoza,
facand leziuni de primo-infectiune. Contrar de ce se credea altddata,
primo-infectiunea la adult este relativ frecventd (77). Nu tuti
fac primo-infectiunea tuberculoasa in copilarie.
Daca procentele de cutireactiuni pozitive la copii, date de diferiti
autori, sunt atät de ridicate, cauza ar fi ca ace§ti copii apartineau
medii cu deosebire tuberculizate : medil aglomerate muncitorqti, ser-
vicii de spital, etc. Daca se practica insa reactia la tuberculina In
medii instarite, se constatä ea un procent destul de important de copii
scapa infectiunii tuberculoase, i deci ajung In varsta adulta fall a
fi facut o primo-infectiune ; aceti adulti pot deci oricand sa se con-
tagioneze de tuberculoza.
La Paris, inteun mediu de clientella bogatb procentul de cutireactiuni po-
zitive n'a fost deca 12% din to alu: coplilor intre 3-16 ani (76). La New-York,
chiar in clientela de sp.tal, nu s'au gasit mai mutt de 40% cutireactiuni pozitive
la copiii pAn5. la 11 ami. La clinica Mayo din Rochester procentul de cutireac-
tiuni pozitive n'a depgsit 16% din copiii pAnd la 15 ani.
La adultii tineri care vin din mediul rural, cutireacIiunea este
negativa inteun important numar de cazuri. Ace§ti tineri contracta
tuberculoza In mediul urban, In ma'sura in. care sunt pui In conditiuni
favorabile contagiunii. De aceea s'a putut spune cá primo-infectiune.a
ruralului este o board a adultului tânar, dar nu a copilariei.
La Oslo s'a cercetat indicele de tubercutlizare la elevele infirrniere cu
vats a intre 20-25 ani, constatandu-se cA la elevele originare din Oslo procentul
de cufreactiuni pozitive este de 47%, pe cand la cele care veniau dela tar5
nu este decAt de 27%. In rnAsura in care isi pre:urngesc ocupatiunea in oras,
procentul celor ce reactioneaza pozitiv la tuberculinfi creste.
Acest 'apt reese 1 dintr'o statistic% americanA, asupra studentilor 3n me-

www.dacoromanica.ro
 MEDICINA SOCIALA A TUBERCULOZEI
49
aicinä (76) : 84,8% reac4iuni pozitive la studentii din anal I, 91,2% la cei din
anal II, 96% la cei din anul liii i 98,2% la saidentii din anul IV. Cresterea
procentelor de pozitivitate se datoreste máririi posibilitdtilor de contagiune.
in anul 1932, la spitalul Saint-Paul din statul Manitoba, s'a constatat ea,
de uncle in momentul sosirii ior elevele-Infirmiere reactionau negativ la tuber-
culinä in proportie de 66%, dupd trecere de 6 luni cea mai mare parte din ele
Be infectaserà cu tuberculozà.

Contagiunea in tuberculozä existä, ca un fapt bine precizat, in

toate etapele de värstd, ea depinzänd insd in intensitatea ei de
un numdr de factori: grupa de värstd, sexul, anumite stäri fiziologice
(pubertate, menstruatie, sarcind), surmenajul fizic, surmenajul moral,
subalimentatie, etc.; dar mai ales deipinde de intensitatea i durata
contactului infectant. In tuberculozd intervine legea numdrului": nu
este suficient, ca in bolile infectioase acute, sd pdtrundd in organism o
cantitate infimä de agenti patogeni, pentru ea sd se declanseze boala;
bacilul Koch se inmulteste foarte incet in organism, si numai infec-
tiuni masive i repetate determind boala.
Modalitatile contagiunii in tuberculozä, i mai ales faptul cd a-
ceastä contagiune poate avea loc la o epocd tarclivd din viatä. (primo-
infectiunea adultului), au dus la unele importante concluzii medico-
sociale. S'a pus intrebarea: cum se comportd un anumit grup de popu-
latie fatd de tuberculozä, atunci cdnd pe de o parte comunicatille in-
tense si densitatea populatiei fac ca o contaminare cu bacili sd nu se
mai poatd evita, iar pe de anà parte interventia factorilor igienici
face ca aceastä contaminare sä fie in parte atenuatä ? (78).
In aceastä situatie, care este caracteristica tärilor civilizate,
primo-infectiunea adolescentilor $i adulti/or constitue regula numai
intr'o anumitd fazd, adicd atunci cAnd populatia adolescentä i adultd
porneste din tinutul ei originar, oarecum izolat, si se amestecd cu gru-
pele de populatie contaminate (epoca serviciului militar, epoca stu-
dentiei, etc.).
Aceastä primo-infectiune a adolescentilor si a adultilor incepe
insd sà scadd (in raport cu cifra totald a populatiei, precum si in raport
cu numärul total al tuberculosilor), din momentul in care contamina-
rea populatiei a devenit atat de intensd incat i copiii sunt infectati
pe o scard tot mai mare.
Primo-infectiunea adolescentului $i adultului incepe bud din
nou sd se intensif ice, in momentul in care progresele igienei fac sa
scadä atat de mult frecventa tuberculozei, Meat copiii de astä datä
reimein aproape crutati de infectiune.

Dr. O. Banu. Tratat de medlein5. &Detail. Vol. IV 4

www.dacoromanica.ro
50

Ar exista deci un ciclu medico-social, cu trei faze, primo-infea-

tiunea adolescentului i adultului fiind mai frecventá In faza intaia si
a treia a acestui ciclu.
Infectiunea primará a adultului a cápátat i mai mulrá impor-
tantà, de cand s'a arAtat cá adulta care reactioneazá negativ la tuber-
culink deci care nu s'au infectat in copilärie, se tuberculizeazA mult
mai frecvent (in mediu contagionant) deck cei care reactioneazä po-
zitiv (tuberculizarea" este considerará in intelesul de board' manifestd).
Majoritatea imbolnávirilor ar avea loc in primii 2 ani dup5. conta-
giune (79).
CercetAri toarte interesante au fost publicate, In 1939, in Suedia, asupra
contagionárii primare prin tuberculozà, /a adu/fi (80). Timp de mai multi ani
au fast urmáriti 3336 studenti i infirmiea-e, practiCandu-li-se in mod repetat
reactii la tuberculin i examene radiologice, páná ce se prindea exact mo-
mentul in care a survenit infectiunea tubercuiloasä. °data' infectiunea consta-
tatá, examenul raciiologic era continuat, parid la eventuala disparitie a leziunii.
astfer se obtineau filme radiologice in serie. Adesea, la acesti adulti primo-
infectati, s'a putut urmäri progresiunea procesului bacilar, pánd la stadiul de
tuberculoz5 cu caverne. S'ar parea cA astfel de cazuri nu stutt rare, niel in
tärile scandinave, nici in Germania.
Unii autori contimporani tágáduesc totusi In buná parte rolul con-
tagiunii in tuberculoza, in primul ránd in tuberculoza adultului (81).
Ei pornesc dela constatarea &a, in mediul cel mai contaminant: mediul
sanatorial, unde oricke másuri de desinfectie s'ar lua aerul este
puternic contaminat de bacili (82), totusi cazurile de contaminare la
personal sunt ca i inexistente.
Un director de sanatoriu perecizeaz5: Desi tati träesc In promiscuitate
cu bolnavii, nu s'a inregistrat, nici la personal, niel in familille personalului,
vreun caz de tuberculozá care sa poeta fi atribuit intr'adeiár contamindrii in
serviciu. Mai mult : din copiii pensonalului, majoritatea s'au nascut, au fost eres-
euti si au evoluat in vecinátatea bolnavilor, Mi% ca vreunul din acesti copii s5
fi prezentat simptome de tuberculoz5.
S'a mai atras atentia asupra altui fapt : tuberculoza se intálneste
de multe ori la descendentii din tuberculosi, nu numai la descendentii
din purtátorii de tuberculozá deschisä, ci i la copiii purtátorilor de
leziuni inchise, precum pleurezii, coxalgii, abcese reci, vindecate Insá
inainte de a se fi náscut copiii.
In experiente pe animale, s'a relevat faptul ea, pentru a face s5
apara' la ele tuberculoza cu caracterele ei obisnuite (polimorfism in
sirnptome, tardivitate de manifestare, alternantá de remisiuni si agra-
vári), este necesar, fíe sá le inoculám bacilul and ele se afld incd in

www.dacoromanica.ro
 MEDICINA SOCIALA A TUBERCULOZEI 51

viga embrionarä, fie dupä na0ere, dar in acest din urmd caz trebue
sd le inoculäm nu bacilul obi§nuit ci virusul filtrant sau forme
modificate de bacili, neacidorezistente (81). Concluzia, dupd acesti
autori : tuberculoza obisnuità a adultului ar porni dela o infectiune
prenatald.
Acesti autori mal arguanenteatg: farptul cA un subiect pus In contact cu
un ftizic isi vede cutireactiunea negativa parid alunci pozitivându-se, ar
fi departe de a dovedi cg acest subiect a fAcut o infectiune tuberculoasg ; po-
zitivarea cutireactiei nu ar fi serrin de infectiune, ci nuanai de mgrire a imu-
niatii prin impregnarea organismului cu substante albuminoide endo- i exo-
bacilare; aceste substante, ea toate suibstantele strgine de organism, produc o
sensibilitate anafilacticg, care de asta d.atg face ca organismul s'A reziste ferm
la once Introducere de bacili si de substante tuberculizante. Acestei stgri spe-
ciale Lumière i-a dat numele de imunitate de refuz". In cono:uzie : pozitivarea
cutireactiei la wa adult nu ar denota infectiune, ci un puternic grad de imu-
nitate.

Este dificil, in momentul de fatä, a aprecia valoarea reald a aces-

tor veden i anticontagioniste, in tuberculozä.

C. Consideratii asupra evolutiei anatomo-einice qi a pronosticului

tuberculozei
i. Formele anatomo-clinice ale tuberculozei pulmonare
a. Diviziune generalà
Diversitatea manifestdrilor clinice ale tuberculozei pulmonare este
foarte mare. Din aceastd cauzä, in perioada prebacteriologicä, autorii
atribuiau adesea variatele forme clinice ale tuberculozei pulmonare,
la boli diferite, §i. studiul istoric al cunoasterii tuberculozei dovedeste
suficient cä enuntarea unicitätii tuberculozei a constituit o impor-
tantd cucerire §tiintificd..
Polimorfismul manifestärilor clinice este datorit actiunii reciproce
a celor doi factori primordiali: a) numdrul germenilor (intensitatea
contamindrii), b) rezistenta inclividului contaminat. Mai trebue tinut
seama de urmdtoarea regulä, repetat confirmatd in clinicd : primo-
infectiunile (majoritatea avand loc in copildrie) au tendintd la gene-
ralizare, pe când supra-infectiunile au tendintä a se localiza si. a da
leziuni ulceroase.
Diviziunea utilä pentru medicina sociald este urmdtoarea :
a) forme acute, b) forme cronice. Fiecare din aceste grupe ale tuber-
culozei pulmonare cuprinde, la rdndul ei, un numdr de subgrupe (83).

www.dacoromanica.ro
52 DR. G. BANI.1

Formele acute ale tuberculozei pulmonare ar fi urmätoarele

Forma cazeoasa, caTacterizatä prin producerea de tuberculi cazeosi. Dupa
localizarea acestor tuberculi, putem deosebi : broncho-pneumonia tuberculoasa
(nodull peribronchici), pneumonia tuberculoasa (proces de alvealita), congestii
pulmonare bacilare (cortico-pleurite, pleurezii tuberculoase).
Forma grant/Tic& in care se tormeaza leziunea anatomo-patologica a fo-
liculului tuberculos, care insa nu trece dincolo de stadiul de granulatie.
Forma septicemia. care Se manifesta clinic ca si septicemia tilled, reu-
matismala sau streptococica; in acest grup intra tifobaciloza descrisa' de Lan-
douzy.
Formele cronice ale tuberculozei pulmonare se pot divide astfel
Tuberculoza ulcero-cazeoasti extensivei, care da tabloul simptomatologic al
ftiziei obisnuite a adu/tu/ui i copilu/ui.
Tuberculoza ulcero-cazeoasti localizatd.
Tuberculoza fibroasa extensivii.
Tuberculoza fibroasd, /oca/izatii; cele mai frecvente sunt sclerozele var-
furilor pulmonare.
Tuberculoza de forma bronsitica sau bronsitele cronice tuberculoase.
b. Formele cronice ale tuberculozei pulmonare
Forma tacero-cazeoasti extensivii este manifestarea cea mai im-
portantä a supra-infectiunilor tuberculoase.
Procesul bacilar se localizeaza ae obiceiu imprejurul hilului plamánu-
lui ispre partea sa superioara. Primele semne clinice se percep la partea
infero-interna a fosei supraspinoase ; aceasta este ,.zona de alarma" a lui
Sergent ì Chauvet.
Inceputul tulaerculozei ulcero-cazeoase extensive poate fi insidios sau
brusc. De obiceiu inceputul este insidios; bolnavul s:abeste, se anemiaza si
prezinta ureari febrile serale (370,8-380). In formele cu debut brusc, se con-
stata' fenomenele caracteristice infectiunilor acute : febrä ridicatd, stare de pros-
tratie, sudori profuze, slabire. Adesea aceste forme cu debut brusc stint con-
fundate cu gripa, problema prezentand o deosebitä gravitate din punctul de
vedere medico-social.
Fie cá debutul este brusc, fie ca este cronic, tuberculoza uicero-ca-
zeoasa extensiva se manifestä printr'un numar cie simptome caracteristice ;
tuse, expectoratie, prezentä timpurie a bacililor Koch in sputä, hemoptizii
insotite de febra, in fine semnele ausculatorii (cracmente, submatitate, dimi_
nuarea vibratiilor, inspiratie aspra, expirartie prelungita).
Evo/utia acestei forme de tuberculoza pulmonard este dominant cranial.
Timp de ani, se succed perioade de activitate si de remisiune. Perioadele de
activitate corespund fie maririi focarului initial, fie izbucnirii de noi tocare.
In ce priveste perioadele de remisiune, ele pot fi atat de accentuate trick sa
facä impresia unei vindecäri.
In faza finalä .(ftizia terminala), se instaleaza febra hectica si casexia ;
focarele de deziuni bacilare capata o mare .extensiune ; se produce o stare de
asfixie lenta; pot surveni hemoptizii mortale; foarte freevent se prod= loca-
lizari ale procesu:ui bacilar pe laringe sau pe intestin.

www.dacoromanica.ro
 MEDICINA SOCIALA A TUBERCULOZEI 53

Durata evolutiei formei ulcero-cazeoase extensive este de 2-5 am, une-

ori pgrig la 10 ani. Pronosticul este in general grav. Interventia la timp, insg,
a tratamentului curativ si a mgsuriaor medico-sociale, poate duce la vinde-
care, in sensul cg procesul bacilar aasg in unma sa o sclerozg cicatricialg a
värfului.
Tuberculoza ulcero-cazeoasd /oca/iza-ti/ se intálne§te mai rar si este
de un pronostic relativ favorabil.
1In aceastä formg, apare un singur focar tuberculos, care se ulcereazg
repede, Isi goleste continutul, se formeazd o cavernä, dar procesul inU evo-
lueazä mal departe. Starea generara' a lbalnavului se mentine bung.
O a treia formg de tuberculozd cronicA a plämänului este cea fi-
broasti extensiva, care de asemenea poate coexista multä vreme Cu o
stare generará bunä a bolnavului.
Leziunile sunt i aci extensive, dar, In aoc de a merge spre cazeificare,
merg spre fibrozare ; leziunile ulceroase se Inconjoarg tesut fibros, devin
inchistate si sunt astfel impiedecate in intinderea lor
Forma fibroasg extensivg inggdue cea mai 'ungid strpravietuir e. Evolutda
bolii poate dura 20 ani, alteori chiar mult mai mult. Chiar dupg perioadeae
in care se instaleazg simptome de agravare (dispnee, cianozg, febrg perma-
nentg), boanavul Ii revine pentru un timp lung.
Formele de tuberculozä fibroas4 localizatä dau sclerozele värfu-
rilor pulmonare. Acestea constitue tuberculoza numità inchisti, neevo-

Semnele stetoscopice rgingn multg vrerne invariabile. In sputg nu se

gäsesc baci/i. Din când in cAnd, nurmai, pot apare unele izbucniri congestive.
Se obisnuia ca unele din aceste cazuri sg fie diagnosticate drept bronsite ale
vgrfurilor", bronsite suspecte", stgri de pretuberculozg' ; toate aceste denu-
miri imprecise trebuesc abandonate, *i din punctul de veciere medico-social,
cgci este necesar in fata fiecgrui caz sg se precizeze: boinavul este sau nu este
un tuberculos?
c. Formele acute ale tuberculozei pulmonare
In acest grup sunt cuprinse formele cazeoase, formele granulice
formele septicemice.
Forme/e cazeoase acute cuprind, la randul lor, mai multe subdivi-
ziuni clinice.
Forma broncho-pmeumonticii sau ftizia gatopanai evolueatg repede apere
sfânsitul letal. Reggsim la acesti bolnavi simptomele fizice si functionale ale
tuberculozei cronice, dar mai muat accentuate si Cu desvoltarea rapidg ; perioade
de remisiune nu existg. Intreaga evolutie a bolii poate dura numai cgteva sgp-
tgmani, alteori, cgteva luni. Evolutia este cu deosebire rapidg la copii.
Forma pricumonia a tuberculozei acute cazeoase se oaraoterizeazg prin

www.dacoromanica.ro
54 DR. G. BANU

faptul ca leziunea anatomo-patologieg initialg este un proces de alveolita, care

apoi suferg transforrnarea cazeoasä. Forma rmeumonicg ar apgrea mai ales atunci
cand s'au produs inoculgri masive pe cale aerogenä, da indivizi Cu o rezistentg
organicg minimà. S'ar parea cd de multe ori este vorba de infectiuni secundare,
pe cale sangving, adevgrate embolii bronchice, la indivizi bacilizati mai de mult.
Se pot deosebi, din purnctul de vedere al simtptomelor : a) pneumonia cazeoasd,
in care simptomatologia initialg reproduce intocmai tabloul pneumoniei obis-
nuite, dar in a 9-a zi defervescenta nu se produce, febra pensistg si starea gene-
ral g a bolnavului se linfautateste ; sputa contine bacili Koch in abundentg ; se
instaleazg stare de adinamie, dispnee, cianozg,, edeme, cgrora le urrneazg star-
situl letal ; b) focarele pneumonice cazeoase curabile, care se constatg uneori.
0 a treia grupg de forme cazeoase ale tuberculozei pulmonare acute este
reprezentatg prin cortico-pleuritele bacilare. Leziunile tuberculoase (foliculi) se
localizeaza pe o zong anal vast'g sau mai restnansg, dela suprafata plganfinului,
si pe pleura. Cortico-pleuritele sunt in bung parte vindecabi/e.
Formele granulice se caracterizeazg prin urmätoarele elemente :
leziunile sunt dela inceput generalizate ; ele nu depäsesc stadiul de
granulatie ; evolutia este acutä, asemänändu-se Cu cea a bolilor infec-
tioase ; räspandirea bacilului In organism are loe pe cale sangvinä.
Forma granuliCg poate sg spark atat la indivizi netuberculizati, cat
la indivizii tuberculizati in prealabil.
Granulia la indivizii netuberculizati (mai inainte) prezinta o deosebitg
importan medico-socialg : ea este una din manifestgrile tuberculozei de primo-
infectiune, la copiii mici ca i la grupe de populatie care au fost pang atunci
crutate de tuberculozg ; se constatd adesea la rura/ii imigrafi in ag/omeratii/e
urbane, unde sunt supusi unei contamindri brusce $i masive.
Granulia care apare la indivizii tuberculizati (in prealabil) este o ma-
n'fesare secundará, datoritg unor procese de supra-infectiune masivä, dupä ce
individul a intrat in stare de anergie (pierderea imunitgtii). Unele tuberculoze
cronice prezintg granulia ca ultimg faza.
Granulia se manifestä printr'o stare tipicg. Simptomele bronho-pulmo-
nare sunt foarte atenuate. Stanea gen.eralg a bolnavului se Inrgutäteste profund,
slgbirea 'este bruscg i neintreruptg; dispneea se accentueazg pang la gradul de
asfixie; urmeazd casexia i moartea.
Meningita tuberculoasti este o forma localizatg de gramlie.
Formele septicemice ale tuberculozei acute dau boala descrisä altà-
datä de Landouzy sub numele de tifobaciloa
Intr'o prima etap% boala evolueazg ca o febra tifoidg obisnuitg, care apa-
rent merge spre vindecare, dar lasg In urma ei o localizare tuberculoasg in-
tr'un .pun,ct oarecare al organismului. tIntr'o a doua etapg, aceastä leziune evo-
lueazg, and uneori manifestgri grave, alteori manifestdri relativ benigne.
Exista si forme larvate de tifobac'loza, cunoscute sub numele de ftizie
septicemiccl subacutii /n aceste forme simptomatologia este asemangtoare simpto-
matologiei septicemiilor obisnuite.

www.dacoromanica.ro
 MEDICINA SOCIALA A TUBERCULOZEI 55

o regula generala este valabila pentru toate formele acute ale tu-
berculozei pulmonare trebue sa ne gandim la ele ori de ate ori ne
gram in fata unui bolnav cu stare generalä grava, hipertermie si sla-
bire rapida.
2. Pronosticul tuberculozei pulmonare
Pronosticul tuberculozei pulmonare depinde de mai multi factori
Principial, trebuesc luate in considerare : virulenta bacilului, intinde-
rea leziunii, forma anatomoclinicd, un numär de simptome conside-
rate in parte, si in fine, unele diateze si reactiuni umorale, la individul
respectiv.
Virulenta bacilului, cu toata varietatea mare a formelor clinice
ale bolii, pare a nu se deosebi mult dela un caz la altul ; se admite in
general ca virulenta rämâne aproape constanta, i parerile unor autori
asupra unor rase diferite de bacili s'au dovedit a fi eronate (84). Un
rol important revine de fapt cantitatii de badil care au patruns in orga-
nism, si nu puterii lor patogene, care variaza prea putin.
Intinderea leziunii nu joaca rolul pe care, teoretic, i 1-am putea
atribui. Faptele de observatie curentä arata cá tuberculoza poate avea
o evolutie deosebit de grava, cu leziuni anatomo-patologice minime,
tot asa cum purtatori de caveme intinse, chiar in ambii plamâni, pot
supravietui un timp indelungat, zeci de ami.
Cu titlu istoric, putem mentiona criteriile pe care le-a emis Turban: un
prim grad de gravitate (in pronosticua tuberculozei) ar fi cel aa leziunilor care
nu se intind decat intr'un singur (lob pulmonar. Al dailea grad de gravitate ar
fi : pentru leziunile usoare, daca nu cuprind mai mult de doi lobi, lar pentru
leziundle grave daa au dep4it un lob. Leziunci cu gravitate de gradua al 3-lea
ar fi toate leziunile care depasesc gradul al 2-4ea.
Este evident a acest pronostic, pe baza pur volumetria a leziunilor, nu
poate avea valoare practica.
Forma anatomo-c/inicd ar fi un criteriu important pentru pro-
nostic, cu 'conditiunea insa de a se tine seama de marile variatiuni ale
evolutiei clinice, dela caz la caz, pentru o aceeas forma.
Astf el, granulia are in general un pronostic fatal; totusi pneumonia ca-
zeoasa poate uneori sä se opreasca in evolutia ei. In ce priveste forma septi-
cemicà uneori este de un pronostic foarte gray, dar alteori evolutia este relativ
benigna.
Cele mal marl variatii in privinta pronosticului le prezinta tub erculoza
pulmonard cronicd. Adesea, mai ales In tuberculozele ulcero-cazeoase localizate
si in sclerozele localizate, leziunile se stabi/izeazd, pentru un timp pe care, prac-
tic, li putem considera indefinit. Profesorul Bezançon l coala luí au formullat
precis legea evolutiva a tuberculozei pulmonare cronice ; perioade de latenti
mai mult sau mai putin complecti, intretaiatà prin perioade de activitate,
care leziunile progreseazil

www.dacoromanica.ro
56 DR. G. BANU

d) Un bun criteriu de pronostic este constituit de unele simptome

ale tuberculozei pulmonare.
Auscultatia percepe in general sgomote mai umede si mai abundente cand
leziunea este In evolutde.
Placa radiografica ar da imagini mai intunecate si cu cantururi m.ai pre-
cise când este vorba de leziuni °Imite in evolutie. Leziunile evolutive lar [fi mai
putin apace si cu marginile mai sterse.
Tusen i dlspneea indica' in general Ileziuni in activitate. Se admite ca in
formele cronice dispneea este rara.
Abundenta de bacili in sputel nu este un criteriu precis pentru pronostic,
in primal rand din cauzä ea' numarul de bacili variaza foarte mult, chiar Inteo
aceeasi faza' a bolii.
Hemoptizitle sunt adesea privite ca un s"mptom de agravare a leziuniflor.
Realitatea este irisa de multe ori alta. Hemoptizia poate fi Cu totul efemerä,
produsa de o leziune care se vindecä imediat. Hemoptiziile au o semnificatie pro-
nostica' atunat cand se insotesc de febra, sldbire accentuatä, si se repeta des.
Trebue Insa sa tinem seama de faptul ca hemoptiziile pot fi frecvente i In for-
alele f:broase, al edrar pronostic nu este in general grav.
Starea generara a bolnavului i in special slabirea, constitue un
element util pentru pronostic. De asemenea, evolutia febrei ; in gene-
ral se poate afirma ca, cu cat febra este mai ridicatä si mai persistentä,
forma de tuberculoza este mai grava; este cu deosebire grava cand
exista' frisoane i sudori profuze. Scäderea in greutate indica in gene-
ral un ,proces In evolutie. Localizarile procesului tuberculos pot de ase-
menea orienta asupra pronosticului.
Localizarile meningeale, laringee i intestinale (entefita tuberculoasa) agra-
veazä cu decrsebire pronosticul. Nefritele tuberculoase hidropigene si hepati-
tele subacute tuberculoase, de asemenea. Tahicardia, starile de eretism cardiac.
agraveaza de asemenea pronosticul.
Unele elemente utile de pronostic pot fi deduse din urmarirea ten-
siunii arteriale la bacilar. Daca tensiunea se mentine normalä, pro-
nosticul este favorabil. El se intuneca, daca tensiunea incepe sa scadä.
O tensiune permanent scazutd este de un pronostic grav. In general
tf,nsiuni normale se intalnesc in formele latente si abortive ale bolii,
precum si in sclerozele varfurilor. Tensiuni foarte scäzute gasim in tu-
berculozele acute.
S'a cautat sa se deduca criterii de pronastic í din examenul sängelui.
Polinucleoza permanentä ar fi de un pronostic defavorabil. Monucleoza ar indica
tendinta la ameliorare. Eozinofilia persistenta' ar indica rernisiuni ale procesului
bacilar.

Turburarile digestive sunt in general un semn de agravare a pro-

nosticului. Inapetenta, varsaturile. diareea, indica o inrautatire a evo-

www.dacoromanica.ro
 MEDICINA SOCIALA A TUBERCULOZEI 57

lutiei. In legatura cu aceasta, o importantä deductiune practica: tre-

buesc evitate excesele de supraalimentatie, in institutiile de cura'.
e) Diateze i reactiuni umorale. S'a discutat mult asupra artritis-
mului, in relatiile sale cu tuberculoza. Fapt este ca bacilul Koch, la
indivizii artritici, produce mai curand simptome de astm si de emfizem
tuberculos, dar nu procese de cazeificare. Lean Bernard a descris in
anul 1905 tuberculoza artritizanta" si admite ea tuberculoza la artri-
tici evolueaza in general favorabil.
Importanta terenului limfatic este de mult cunoscuta. El favori-
zeaza localizari particulare, mai ales ganglionare i cutanate, in gene-
ral cu evolutie benigna.
Trebue luate in considerare si loealizarile anterioare ale procesu-
lui tuberculos, in regiuni altele decat plämanul. Se admite, de o parte
din autori, cà indivizii care au avut candva localizari tuberculoase cu-
tanate, ganglionare, etc., ar fi mai mult sau mai putin imunizati con-
tra tuberculozei pulmonare, cu o conditiune insä : s'a fi trecut un timp
suficient de lung intre infectiunea ganglionara sau cutanata, si infec-
tiunea pulmonara.
Elemente de pronostic sunt f'urnizate si de reactia la tuberculina,
aa incat unii autori vorbesc de cutipronosticul tuberculozei" (84).
Reactiuni intense la tuberculina s'ar observa mai ales la tuberculosii cu o
buná stare generara, precum sunt tubercuilosii fibrosi. Reactiuni slabe ar fi ca-
racteristice purtgtorilor de tuberculozg cazeoasg si cu st,are generará. rea. Cutd-
reactiunea dispare, In fazele ultime ale bolii. Dacg suntem in fato unei tuber-
cu:oze 'incipiente, o cutireactiune intensg indicg. In general o evolutie ulterioarg
favorabilg, iar o cutireactiune slabg indicg un pronostic grav.
Unele precizäri importante au fost aduse in ultimii am asupra
pronosticului formelor de tuberculoza deschisa (leziuni ulcero-cazeoase
si eliminare de bacili). S'a constatat ca din 100 tuberculosi deschisi, 80
mor in decurs de 14 ani dela data cand a fost sesizata boala (85). Pro-
nosticul, in cazul individual, de,pinde de prezenta de bacili in sputa,
unilateralitatea sau bilateralitatea leziunilor, gradul lor de extindere,
gradul de opacitate a umbrelor radiografice (cu cat umbra este mai
compacta, la o tuberculoza deschisa, Cu atat ar exista mai multe pers-
pective ca leziunea sa se inchida pana intr'un interval de 4 ani), in
fine prezenta i dimensiunile cavernelor. In aceastä ultima privinta s'a
constatat : in caz de caverna cu 4 cm. diametru, 45% din bolnavi au
decedat si la 26'r leziunea s'a transformat ulterior in leziune inchisd ;
In caz de caverna cu diametrul de 5 cm., procentul deceselor a fost
de 75% din bolnavi si al transformarilor in tuberculozä inchisa, de 9%.
In anul 1940 au fost publicate rezultatele unor cercetari in serie, din

www.dacoromanica.ro
58 DR. G. BANU

care rezultä modificarea pronosticului tuberculozei deschise, prin sesi-

zarea timpurile a bolnavilor. Pe cand in general letalitatea acestor bol-
navi este de 70%-80% dupà 5 ani, la cei sesizati de timpuriu letali-
tatea a coborit la 14,8%. Dupd 5 ani dela inceputul bolii, 77,7% din
tuberculosii sesizati precoce erau capabili de munca i leziunile se in-
chiseserà ; dupg 12 ani de observatie, 50% se aflau in aceea§ situatie
(capabili de mun.cd si cu leziunile inchise) .(86).
3. Alte localizäri ale tuberculozei
Infectiunea bacilarà se poate localiza In variate regiuni, aparate
si organe. Din punctul de vedere afedico-social sunt mai ales impor-
tante: tuberculoza seroaselor, tuberculoza meningelor, tuberculoza
unor viscere (ficat, spling, rinichi, intestin), tuberculoza osteo-articu-
larg, in fine localizarea specialg a tuberculozei care constitue scro-
fuloza.
a. Tuberculoza seroaselor
Pleurezia acutei sero-fibrinoasd se observg mai frecvent dela v6xsta
de 5 ani inainte. Cel mai mare numär de cazuri se constat6 In preajma
varstei de 20 ani De obiceiu aceastg afectiune se vindecg. Dar egman
modificärile anatomo-patologice ale pleurei, constand In aderentele care
se stabilesc intre cele douà foite ale seroasei ; uneori e formeazd
fize pleurale. Pleurezia serofibrinoas6 este de un pronostic favorabil.
Se admite c% ea contera subiectului un anumit grad de rezistenta rata
de reinfectiuni ulterioare. Fostul pletiretic nu devine ftizic decat daca' este expus
tmor cantaminari masive i repetate, dar chiar atunci face o formá torpida de
tuberculoza, care nu-i diminua prea mult biologia i ii ingadue o anumitä in-
cadrare in munca productiva.
Pleurezia purulenta tuberculoazd se observa la tuberculosii avan-
sati. Pronosticul ei este foarte grav.
Peritonitele tuberculoase se pot divide In douä categorii : 1. peri-
tonita miliard acutA, produsà de bacili de curand revgrsati In circulatie,
consecutiv ruperii unui tubercul ganglionar cazeificat ; 2. ..peritonita
cronicä ulceroasd si peritonita fibroasd, localizgri care apar tardiv, la
indivizi purtätori de leziuni tuberculoase multiple.
Peritonita miliará acutá isi are punctul de plecare, fie din tuberculii
ai unui gartglion mezentertic, fie ai unui ganglion iliac oni diafragma-
tic ; localizari de leziuni tuberculoase apar s't in plamani, ficat, rinichi, spli-
na, etc.
In peritonita ukeroasel epar piad de tuberculi cazeificati i supurati, limi-

www.dacoromanica.ro
 MEDICINA SOCIALA A TUBERCULOZEI
59

tate de pereti de fibrinä coagulatà. Se forrneazä compartimente cu lichid

gros, brun i grtmjos.
In peritonita fibroasd tuberculii sunt situati profund, In tesutul conjonotiv
subendotelial, si au tendinta la cazelficare. O anumità cantitate de lichid se
adun p cavitatea peritoneallä, iar la suprafata lui se organizeazä un exsudat
f bros. Cu Incetul, se instaleazA procesul cicatricial, care face ca leziunile sä
se reiracteze i sä formeze plAci fibroase.

Cercetäri fä'cute In anul 1939 au stabilit urm'Atoarele, In ce pri-

veste pumctul de pornire al tuberculozei peritoneale : plärnâni In 50%
din cazuri, ganglioni in 17%, intestin in 10%, oase in 2% din ca-
zuri (87).
(In ce priveste formele de peritonità tuberculoasä, aoelas studiu deosebe-
ste : a) forma exsudativo-seroasä, cu exsudat abundent ; b) forma uscatä, cu
formare de aderente, uneori adevärate tumori (acesti bolnavi pot face ocluzii
intestinale ; c) forma cazeoasä si ulcero-purulentk cu abcese i iruperi In
organele Invecinate.

In legàtura cu peritonitele tuberculoase este importantä problema

tuberculozei ganglionilor mezenterici. Aceastà localizare rAmâne de
multe ori nesezisatà clinic (87).
Uneori se formeazA paohete mari ganglionare, mai ales in regiunea Neo-
cecalä. Alteori este vorba de o forma difueá, ganglionii cazeificändu-se si supu-
rand de timpuriu. Din punctul de vedere cffinic se deosebeste o formä acuta
o formä cronica", aceasta din urmä mai frecventä. Tuberculoza ganglionilor me-
zenterici se poate complica de ocluzie intestinalä i peritonitä.
Trebuesc mentioante si pericarditele tuberculoase.
b. Tuberculoza meningelor
Meningita tuberculoasa" are ca substrat anatomo-patologic infectiu-
nea bacilarà a vaselor limfatice din pia-mater. Aceastà infectiune este
intotdeauna secundarà, rezultând de obiceiu din revgrsarea In cir-
culatia sangvin4 a unei cantitáti oarecare de bacili de pe urma ru-
perii tuberculilor cazeificati din ganglionii traheo-bronchici si media-
stinali. Meningitele tuberculoase apar numai In cazurile de tubercu-
lizare recentà si intensà.
Meningita tuberculoasà este o board mai ales a primeii copilgrii.
Curba de frecventà isi are maximul In anul al doilea al vietii ; dupä
aceasta coboarà progresiv In tim,pul varstei prescolare, pentru ca hice-
pand cu varsta scolarä s'A se mentinä la un nivel scAzut Dinteo statis-
ticä alcAtuità la Diisseldorf, asupra unui nurnär de 852 cazuri de menin-
gitg tuberculoasg, rezultà CA 148 cazuri au fost in anul intai al vietii,
160 In anul al doilea, 115 In anul al treilea, 100 in anul al patrulea,

www.dacoromanica.ro
60 DR. G. BANU

70 in anul al cincilea, cate 50 in anii ai saselea si al saptelea, 30 in anul

al optulea, si cifre reduse in aniii urrnatori (88).
Nu exista vreo predispozitie dupä sex, in meningita tuberculoasa ;
bdetii i fetele prezinta o morbiditate aproa,pe
In schimb, se remarca importante influente sezoniere. Curba mor-
biditätii urca brusc la finele iernii i inceputul primaverii (punctul ma-
xim este atins in Aprilie), apoi coboara progresiv, pentru ca in Octom-
brie sä atinga punctul cel mai decliv.
O statisticg alcätuitä la Leipzig privitor la 365 necropsii de meningitá
tuberculoasg, a arätat urmátoarea repartitie a cazurilor dupg auni ale anule!:
30 cazuri in larnuarie, 40 in Februarie, 42 in Martie, 50 In Aprilie, 46 in Mai, 42
In Iunie, 41 In Iulie, 22 in August, 21 in Septembrie, 17 In Oetombrie, 25 in
Noembrie si 17 In Decembrie (89).

S'au dat mai multe explicatii frecventei mai mari a meningitei tu-
berculoase la finele iernii i inceputul primaverii : deficienta organis-
mului prin carenta prelungitä a luminii in timpul iernii, carenta de vi-
tamine, etc. Unii autori (88) au atras atentia asupra rolului factorului
cli.matic; asa cum, atunci cand trimitem bolnavi cu tuberculoza activa
in regiuni de mare altitudine, constatam cà insolatia din aceste regiuni
provoaca adesea generalizari ale procesului bacilar, tot astfel intensi-
tatea insoririi la inceputul primaverii si puterea mai mare a razelor ar
contribui la izbucnirea meningitei tuberculoase.
Simptomatologia meningitei tuberculoase poate fi concretizat5 in trei stadii
raliziilor sensitive si sensoriale, concomitent cu excitatii motoare; e) faza ultimä
(88): a. faza de exdtatie sensitivg si sensorial% (faza prodromic5); b) faza pa-
de paranzie generara : sensitivg, sensorial g motoare.

Meningita tuberculoasa se observà frecvent in acele familii unde

copiii mici se contamineaza dela parinti. La Paris au fost studiate un
numar de 568 farnilii; in acele familii unde parintii erau sanatosi mor-
biditatea copii/or (prin meningita tuberculoasa) in grupa de varsta 1-3
ani a fost de 1,7% din totalul copiilor, pe cand in familii de tuberculosi
morbiditatea prin meningita tuberculoasa a fost de 10,8% (90).
c. Tuberculoza unor organe viscerale
Tuberculoza ficatului se manifesta sub forma de : degenerescente,
atrofii, tuberculi hepatici, ciroza tuberculoasa, hepatita parenchima-
toasa tuberculoasä.
Tuberculoza splinei, a rinichiului si a glandelor suprarenale pre-
zinta caractere clinice astäzi bine studiate.
Tuberculoza intestinaiä este rareori primitiva, desi intestinul pre-

www.dacoromanica.ro
 MEDICINA SOCIALA A TUBERCULOZEI 61

zinta o vastà suprafatd absorbantà pentru bacil. Intestinul serveste nu-

mai ca poartà de intrare, färä ca bacilul sá provoace leziuni in acest
organ. In schimb, tuberculoza intestinalà secundará (consecutivà im-
prAstierii bacililor in circulatia sangvinä) este frecventà; cele mai multe
cazuri se observd la copii, dar tuberculoza intestinald se intálneste
la adultii ftizici. Diversi experimentatori au putut-o realiza la animale,
prin injectii intravenoase de produse bacilare.
Sediul leziunilor tuberculoase ale intestinului este in reteaua limfatica
submucoasa. Daca infectiunea a fost masiva', se forrneaza foarte numerosi noduli,
relativ voluminosi i confluen.ti. Acesti noduli proemina sub peritoneul intestinal,
iar in cele din urma se ulcereaza la suprafata peritoneului. Astfel de leziuni se
intalnesc si la copii si la adultii cu ftizie cronica, sin primul rand in portiunea
mijlocie a intestinului iubtire, apoi in regiunea din jurul apendicelui. Concomi-
tent cu leziuinile tubercubase ale intestinului se prind i ganglionii mezenterici
corespunzatori.

Evolutia tuberculozei intestinale se prezintd Cu douäl eventualitAti

a. ulceratiile pot provoca perforatia intestinului sau a unui vas mezen-
te.ric; b. ulceratia se poate vindeca printr'un proces de scleroz5, consti-
tuindu-se forma stenozanta a tuberculozei intestinale.
Un simptom important al tuberculozei intestinale este enterita -tu-
berculoasd; scaunele acestor bolnavi contin bacili, in cantitate mai mare
sau mai micg.
d. Tuberculoza osteo-articularä
Tuberculoza oaselor si a articulatiilor este mai räspAndità in grupa
de varstà 3-15 ani.
S'a constatat mai de mult cà localizarile osoase si articulare ale tubercu-
lozei sunt secundare unui proces de infectiune bacilernicä anterioard, care a
trecut neobservata, diagnosticatä fiind gripa", indigestie", etc.
Dupa unii autori, majoritatea tuberculozelor osteo-articulare ar fi provo-
cate de infectiunea prin lapte, deci de bacili bovini.
Din punclul de vedere anatomo-patologic, procesul tuberculos se locali-
zeaza mai ales in oasele spongioase, cu madturd rosiaticä, i in vecinätatea su-
prafetelor cartilaginoase, iar alteori in periost (47).
S'a putut studia ordinea descendentà a frecventei cu care ,diferitele
grupe de oase intervin in localizarea proceselor de tuberculoz6 osoasd.
Mai frecvent atinse sunt vertebrele; urmeazä, in ordine descendentà,
tibia, femurul, humerul, falangele, metatarsienii, metacarpienii, oasele
scurte ale tarsului i carpului.

www.dacoromanica.ro
62 fAt. bANU

O mie cazuri de tuberculozA osoasä studiate in anul 1906 (47). In Statele-

Unite, s'au repartizat astfel, dupä 1ocalizari:

Procentul, din to-

Localizarea talul tuberculoze-
lor osoase
vertebrele 41,6%
articulatia coxo-femuralä 42,1%
genunchiull 10,3%
astragalul 3,3%
umärul 0,2%
cotul 1,7%
articulatille carpiene 0,8%

Tuberculoza osteo-articulara este de un pronostic mult mai favo-

rabil la copii, deck la adulti. Explicatia ar fi urrnatoarea: la organis-
mele in perioada de cre§tere reactiunile de apärare celulara sunt mai
energice i reparatia tesutului osteo-fibros este mai activa', decat la
adult. Mai intervine 0 imprejurarea ea in grupele de vársta tinere lo-
calizärile osteo-articulare survin de obiceiu dupa putin timp dela primo-
infectiunea ganglionara, care la randul ei este produsd de un bacil (bo-
vin sau uman) cu virulenta atenuata. La adult, dimpotriva, este vorba
de adevarate reinfectiuni secundare repetate, inteun organism oricum
släbit i aflätor in stare de mizerie fiziologick
S'a discutat asupra existentei unei varietal' speciale a bacilului Koch
care ar avea predilectie pentru localizari osteo-articulare. De aci s'a
dedus ca ar exista oarecare antinomie intre tuberculozele chirurgicale
§i cele pulmonare. Dupa unii autori, bacilul Koch is0 poate transforma
morfologia i calitatile patogenice, land fie forma de granule ciano-
file, fie forma de bacili neacido-rezistenti, sau uneori ar putea reveni
la forma primitiva de ciupercä (streptotrix), a§a curn s'ar putea trans-
forma in virus filtrant (91). Nu se poate Inca preciza adevarul in a-
ceastä privinta.
De altf el, tuberculoza osteo-articulará poate coexista cu manifes-
tärile tuberculozei pulmonare. Unele statistici arata ca. in 33,7% din
cazuri localizarile osteo-articulare sunt asociate cu pleurezii, in 29,2%
din cazuri cu leziuni pulmonare interstitiale, in 6,5% din cazuri cu
leziuni limfoglandulare i peribronchiale.
Factorii care determina localizarea tuberculozei in oase i articu-
latii sunt variati i Inca incomplet ctmoscuti. Copiii limfatici ar fi mai
predispu0 la aceste localizäri. Rolul traumatismelor este admis de unii
contestat de Un factor favorizant real ar fi procesul de cre§-
tere locala, care provoacä hiperemia regiunii i astfel se determina lo-
calizarea infectiunii.

www.dacoromanica.ro
 MEDICINA SOCIALA A TUBERCULOZEI 63

Sunt i factori locali care se opun localizarilor bacilare osteo-

articulare. Se constata, de majoritatea autorilor, cg aceste localizad
nu survin aproape niciodata la articulatiile i regiunile care prezintä
malformatii congenitale (picior strâmb congenital) sau malformatii de
pe urma paraliziei infantile. Explicatia consta in imprejurarea cg a-
ceste regiuni prezintä o aplazie vasculard, mic$orare a activitgtii cir-
culatorii i anemie, a$a incat nu oferg conditiwai favorabile desvolarii
$i inmultirii bacilului Koch.
e. Scrofulo-tuberculoza

Scrofuloza, localizare speciala a infectiunii bacilare, cunoscuta de

foarte multa vreme, a fgcut obiectul u.nor studii recente care i-au pre-
cizat patogenia. Scrofulo-tuberculoza reprezinta o forma specialg de
tuberculoza, frecventg mai ales in copildrie. Ea determina' doug ca-
tegorii de leziuni : a) localizad cutanate i mucoase, cunoscute sub
numele de scrofulide; b) adenite tuberculoase supurate, mai ales
in regiunea cervical Pentru o bund parte din autori, i osteo-artri-
tele tuberculoase ar apartine scrofulo-tuberculozei (92).
La aproape toti scrofulo$ii examenul radiografic aratá prezenta de
umbre hilare, perihilare $i parahilare. Scrofulo-tuberculoza este astgzi
consideratg ca o localizare secundara a focarelor initiale de tubercu-
loza ganglio-pulmonarg. Transportul bacilului se face pe cale sang-
ving. Aceasta patogenie este valabilg i pentru scrofulide, i pentru
adenitele tuberculoase supurate, i pentru osteo-artritele tuberculoase.
In ce priveste adenítele tuberculoase supurate, multi autori considerA ci
punctul de plecare al infectiunii este In mucoasa cäilor respiratorii superioare,
In special In mucoasa amigdalelor si faringelui. Bacilii care se localizeazA pe
aceste mucoase ar proveni atát dela exterior cät i din expectoratia pe care o
eliminA bolnavul tuberculizat. Prof. Marfain insA afirmA cA si in adenitele ba-
cilare supurate bacilul este adus pe cale sangvinA.
Manifestarile scrofulo-tuberculozei se pot grupa in doug categorii,
dupg vársta la care apar : a) manifestad precoce; b) manifestad tardive.
a. Manifestgrile precoce se constata mai ales la copiii intre 6 luni
si 5-6 am. In aceastg grupg de manifestad ar intra: scrofulidele pustulo-
ulceroase (impetigo scrofulos i ectima scrofuloasg), gomele tubercu-
loase subcutanate, inflamatia corneei cunoscuta sub numele de kera-
tita flictenularg, rinita scrofuloasa i unele manifestgri osoase (spina
ventosa, caria osului calcaneu, etc.). Este de admis ca aceastg scrofulo-
tuberculozd precoce nu este prea indepartata de momentul infectiu-
nii primare. Dupg diviziunea lui Ranke, a stadiilor tuberculozei, aceste

www.dacoromanica.ro
64 DR. G. BANG

manifestäri precoce ar face parte din inceputul fazei secundare. De

fapt, ele apar intre 3-6 luni dela contaminarea bacilarä (93).
b. Manifestarile tardive ale scrofulo-tuberculozei se observd dupa
varsta de 6-7 ani. In aceastä categorie ar intra: adenitele supurate ba-
cilare, lupusul tuberculos, afectiunea cutanata cunoscuta sub numele
de lichen scrofulosorum, procesele de osteita bacilara a oaselor lungi,
o parte din artritele bacilare Manifestarile tardive nu ar apare mai
de vreme decat cel putin 1 an dela data contaminärii ¡prime, dar de
foarte multe ori dupa trecere de mai multi ani.
In general, manifestarile de scrofulo-tuberculozä sunt cu atat mai
numeroase si mai intense cu cat este vorba de o grupä de varsta mai
tanarä. Pe masura ce individul inainteazä in varsta i deci infectiunea
se invecheste, iar starea de alergie se intensified, scrofulo-tuberculoza
se localizeaza si devine unilezionalä". Prof. Marfan nu admite insa
acest punct de vedere, al scolii germane (Ranke).
Din punctul de vedere simptomatologic, scrofulo-tuberculoza se
deosebeste de tuberculoza obisnuita (in special cea pulmonara) prin
urmatoarele caractere : evolutie apiretica, stare generala bunà, vinde-
care frecventä fard ca bolnavul sa prezinte mai tarziu simiptome dé
tuberculoza evolutivä. Se admite cä, daca scrofulo-tuberculoza se vin-
deed' sub varsta de 15 ani, organismul ramane inteo stare nmita de
premunitiune, constand inteo marire a imunitatii.
Patogenic, scrofulo-tuberculoza a fost pusa in legatura cu doi
determinanti : a) natura bacilului, b) cantitatea bacililor.
In ce priveste natura bacilului infectant, autorii admiteau inteo
vreme ca leziunile de scrofulo-tuberculoza ar fi datorite bacilului de
tip bovin, pätruns in organismul cqpilului prin laptele crud. Ulterior
insä s'au gasit la scrofulosi bacili de tip uman, in aceeasi proportia
sau chiar mai frecvent decat cel bovin. Un numdr de autori au atri-
buit scrofulo-tuberculoza, ultravirusului tuberculos; profesorul Mar fan
nu se raliazä acestui punct de vedere.
Un rol mai determinant pare a avea cantitatea bacililor patrunsi
In organism. Se admite in general: a) daca numärul bacililor care au
pdtruns in organism este relativ mic, iar organismul poseda un grad
suficient de premunitiune, rezultä stari de granulie discreta, tinzand
spre vindecare sau spre leziuni locale cronice; b) daca numarul de
bacili este si mai redus, iar organismul foarte rezistent, nu rezulta
nici o leziune; c) daca bacilii sunt in numär mare si organismul are
o rezistenta diminuata, rezulta granulie acuta, cu evolutie rapidä
letalä; d) dacä numarul de baciIi este redus i organismul posecla un

www.dacoromanica.ro
 MEDICINA SOCIALA A TUBERCULOZEI
65

grad oarecare de rezistentá, dar nu suficientà, rezultd scrofulo-tuber-

culoza (92).
Dn unele statistici rezultà ca desceridentii din parinti tuberculosi fac tu-
berculoze relativ putin grave, care se manifesta sub forma de scrofulo-tubercu-
loze. Starile de rezis.erita incompleta la baciloza, care formeaza substratul scro-
fulo-tuberculozei, s'ar transmite deci si pe cale ereditar5 (94).
S'a discutat mult asupra relatillor dintre scrofulozá i sifilisul con-
genital. Profesorul Marfan admite, recent, cä terenul eredo-sifilitic,
invadat de bacilul Koch, ar avea Inteadevár tenclintä sA reactioneze
mai ales prin manifestári scrofuloase.

D. Factorul teren" (ereditare, constituçie, ras5) in tuberculoz5

i. Mecanirmul erediaitii in tuberculozä
Incd In anul 1894 au fost publicate rezultatele experientelor prin
care s'a realizat infectiunea ovulará bacilará, la pásári (95).
S'au inoculat 18 olla de gäina cu bacili de tipul aviar; au rezultat din
aceste olla, 9 pul, care toti au murit In rastimp de 4N luni; la autopsie toti au
prezentat leziuni tuberculoase.
In anul 1905 s'au fácut experiente asupra epurilor (96).
S'au injectat la un numar de iepuri, tin canalul deferent, cateva picaturi
de emulsie dinteo cultura de bacili de tip bovin si de tip uman. Apoi aceste
animale au fost imperecheate Cu femele sanatoase, care dupa 7 zile erau sacri-
ficate. In embrioni s'au gäsit in mod constant bacili.
Ulterior numen* autori au ar5tat ca, la anmale, atunci cand exista le-
ziuni tuberculoase in veziculele seminale i in testiculi, lichidele de excretie ale
acestor organe pot sa contina bacili, cu alte cuvinte spermul are proprieati
infectante.
La om, insä, este greu de admis cà poate rezulta o infectiune
ovulará, prin spermul tatälui tuberculos. Majoritatea autorilor con-
chid cá nu avem fapte pozitive care sa demonstreze cd un tata* bacilar
ar putea procrea un copil de asemenea bacilar.
Infectiunea ovulará, prin sperm, este inexistentli, dupd toate pro-
babilitätile. In schimb, nu poate fi pusä la indoiald posibilitatea infec-
tiunii bacilare pe cale transplacentard Incepand din a treia luna' a
sarcinii infectiunea tuberculoasä se poate transmite, dela mamá la fát,
prin placentà. Des"' rare, aceste cazuri trebuesc luate in considerare si
ele prezintá uneori importantà medico-sociald.
Dupd unii autori, s'ar intálni in r'un numdr de caziu.i, infectiunea bacilara
a capilului chiar in momentu/ facerii. Deoarece se produc atunci, prin contrae-
Dr. G. Senil. Trartat de medieinA social& Vol. IV 5

www.dacoromanica.ro
66 DR. C. BANU

tiunile uterine puternice, solutii de continuitate in placentà, bacilii dela mama

tuberculoas6 pot s'a* treacd direct in circulatia sangvind a fatului, i deaceea Lan-
douzy recomanda ca, la mamele ftizice, in momentul facerii, s5 se lege cat mai
repede corcionul ombilical al noului-n'áscut.
S'a cautat sä se studieze simptomatologia acestei tuberculoze con-
genitale. Mai intai sunt prinse ficatul i splina, apoi infectiunea se
propaga, dela ganglionii hilului hepatic, la mediastin, pleura', maduva
osoasd, iar la plamâni leziunile se constitue tarziu, pe cale secundara.
Dar de multe ori infectiunea nu este generalizatä; se produc leziuni
neevolutive, care raman latente un timp oarecare i numai sub influ-
enta unor toxj-infectiuni care survin mai tarziu (pojar, tuse convul-
siva, etc.) aceste leziuni s'ar reactiva.
Problema eredo-tuberculozei nu este 'Inca clarificatd. Ipoteze con-
tradictorii s'au emis §i se emit 'Ina Recent, unii autori sus-tin ea des-
cendentii din parinti tuberculosi ar poseda chiar un grad de rezis-
tenta fata de infectiunea cu bacilul Koch, In tot cazul ar fi mai re-
zistenti decat copiii nascuti din parinti sariatosi (97). Cazuri de trans-
mitere prin placenta a tuberculozei au fost reunite in numar de 200,
in literatura medicala, pana in 1930, deci o cifra foarte reclusa In ra-
port cu diseminarea tuberculozei pe glob. Sunt de relevat apoi rezul-
tatele operei Grancher, care au importanta unei experiente medico-
sociale : din 2500 copii separati la timp de pärintii lor tuberculosi, nu-
mai 7 s'au bacilizat (97). Se tinde a se admite existenta unei eredo-
imunitati tuberculoase, datoritä transmiterii unor anumiti anticorpi,
de catre scrtul sanätes. Alta admit ea noul-nascut din bacilar ar poseda
elemente capabile sà tina un anumit echilibru fata de prime-infectiu-
nea tuberculoasa, iar pe masura ce inainteazd in varsta imunitatea s'ar
intensifica. Cercetari efectuate In anul 1934, in Italia, au dus la re-
zultate similare: la copiii din Iparinti bacilar s'ar remarca forme de
tuberculozd mai putin grave si cu evolutie inceata (98).
2. Consideratii medico-sociale asupra rolului
In anul 1934 s'au intreprins cercetari In Germania pentru a se
stabili, comparativ, rolul factorilor ereditari i rolul factorilor de me-
diu in aparitia i evolutia tuberculozei pulmonare (99). S'a ajuns la
concluzia cá, In e,pidemiologia tuberculozei, factorul individual si ere-
ditar este mult mai putin important cleat factorii infectio§i i cei so-
ciali. Studiul comparativ a cloud grupe de adolescenti (13-16 ani) cu
parintii tuberculosi, respectiv netuberculosi, nu a relevat diferente In
ce priveste greutatea, statura i capacitatea toracicä, intre o grupd §i
cealalta.

www.dacoromanica.ro
 MEDICINA SOCIALA A TUBERCULOZEI
67

In Franta au fost reluate, in anul 1935, studiile Cu scop de pre-

cizare a rolului contagiunii de o parte, ereditdtii de cealaltd parte, in
extinderea tuberculozei umane (100). S'a cdutat s'd se rOspundd celor
care sustin cä tuberculoza obisnuitä a adultului n'ar fi decdt mani-
festarea tdrzie a unei infectiuni ante-natale, care ar rOrridne latent'd
pAng la varsta de 20 ani (agentul patogen fiind virusul filtrant) i ar
izbucni apoi (la adult) in momentul cand virusul filtrant trece in sta-
diul de acido-rezistentd care caracterizeazd bacilul Koch obi§nuit. S'a
al Otat cà problema ereditälii in tuberculoz6 s'a pus gresit. Nu este
vorba de a tOgOdui existenta contamindrii transplacentare ; o marnä
Cu tuberculoz6 pulmonard- evolutivd, deci Cu descdrcdri intermitente
de bacili, isi poate infecta atul. Din punctul de vedere medico-
social este importantd chestiunea : câi din tinerii care fac tuber-
culozA activd in preajma vdrstei de 20 ani, au fost infectati in
timpul vietii intrauterine ? Rdspunsul, bazat pe observatiunea in
massO, nu poate fi decAt urmdtorul : foarte putini din acesti tineri.
Infectiunea transplacentarà apare ca exceptionalO, in raport cu nurnd-
rul bacilarilor. Mai mult : se pare cd virusul tuberculos transmis pe
cale placentard, ori provoacd moartea copilului in primele sOptämâni
dupd nastere, ori dispare din organismul lui. Rolul acestei transmisiuni
pentru tuberculoza de mai tdrziu apare deci cu atat mai redus.
Totusi, partizanii transmiterii ereditare a tuberculozei pun in evi-
dentd unele fapte care ar denota cd aceastd transmitere nu este ex-
ceptionald i ar avea o importantà medico-sociald (101).
Se aratà cd este aproape imposibil sd se transmità la animale, prin inocu-
larea lor cu bacili acido-rezistenti in viata extra-utering, tipul tuberculozei °bis-
nuite a adultului (tuberculozä cronicd, torpida). Dar dacg, aratà acesti autori, se
inoculeazd embrionu/ animalului, se reproduce la etl inteemai boala de tip uman
(latentra prelungitä, izbucniri tardive, polimorfism, tendin0 spre ameliorare sau
vindecare).
Singura perioadà din viata extrauterinei in care are loc contagiu-
nea tuberculoasd ar fi prima varstd, cand boala prezintd caractere s-
evolutie specialä: progresivd, fOrd remisiuni i Cu foarte reduse pers-
pective de vindecare. Acelas lucru se observa' in cazul contaminärii
populatiilor primitive si izolate (Negrii), cdnd vin in contact cu me-
diile civilizate, urbanizate i intens bacilizate. Incolo, tuberculoza obis-
nuità a adultului ar fi sustin acesti autori de origine dominant
ereditarg. Ar exista dou'd boli tuberculoase bine diferentiate : a) boala
ereditark care dO mai tdrziu tuberculoza obisnuitd a adultului; b)
boala prin contagiune postnatald, la copiii in prima varstO si la popu-
latiile primitive.

www.dacoromanica.ro
68 DR. G. BAND

Se mai invoaCa i alte argumente.

Se constatd, acolo uncle leziunile luberculoase ale parintilor urea la o data
foarte veche i s'au vindecat cu malt inainte de ciata la care au fost procreati
copi:i, ca totusi acesti copii se tuberculizeaza, oricate precautiuni de izolare tim-
purie s'ar lua. Copiii nascuti din ita.a tuberculos care a murit inainte de naste-
rea lor, se tuberculizeaza. Se mai citeaza cazurrile In care, ambii parinti fiind
s5indt4Ni, se naste totusi la un moment dat un copil huberculos, care se dovede*te
a fi fost procreat prin relatii extracanjugale ale mamei, cu un bacilar.
S'a reamintit, recent, si aforismul lui Hiipacrate: once ftizic se naste din
alt ftizic.
Discutia asupra importantei medico-sociale a tuberculozei eredi-
tare persista Inca in anul 1939. Cercetandu-se amäntultit anteceden-
tele indivizilor presupusi contaminati de tuberculoza conjugara
practicându-se examenul radiografic la toate rudele acestor persoane,
s'a ga'sit ca in realitate ele faceau parte din familii de bacilar (102).
Tubrrculoza conjugara ar Ii de altfel foarte rark in raport Cu prile-
jurile de contaminare; nu s'ar constata tuberculozd conjugalä decat in
maximum 10% din cazuri (103).
Problema tuberculozei ereditare a preocupat pe autorii germani,
in ultimul timp, in leg6tura in special cu obiective eugenice si demo-
grafice (104). S'a pus intrebarea: prin aplicarea sterilizärii preventive
sau a oricann alt mijloc care sa impiedice procrearea din partea tu-
berculosilor, vom putea obtine, daca nu disparitia, mäcar atenuarea
tuberculozei, pe natiune ? Dacg nu, masurile de eugenie negativg devin
inutile, aducand un gray prejudiciu social, cki pe de o parte elimindm
dela perpetuare un numar important de elemente bine dotate, lar pe
de alta crearn in masse o obsesie a sterilizgrii de natura sA compro-
mad valoarea ei medico-sociala. In realitate tuberculoza este prin ea
insa'si o board seleetorie, in sensul cá cei cu slabal rezistenta sucombd
In parte incg inainte de a ajunge la varsta procreatiei. Apoi, este
neindoelnic cä, in multe familii unde ambii parinti sunt tuberculosi,
copiii räman totusi indemni i evolueaza normal. S'a ajuns la concluzia
cá eventuala adoptare a principiului sterilizkii preventive a tubercu-
losilor ar insemna un deficit national si demografic.
Astfel, In Germania ar exista 250.000-300.000 purtatori de tuberculoza des-
chisa (teritoriul german din 1935). Admitand ca ntunai jumatate din acestia, deci
150.000, se casatoresc, i calculand pentru un interval de 100 an.i trei gene-
ratii cu cate 3 copii fiecare, vom avea, dupa 100 de ani, 9 descender* pentru fie-
care menaj. Din cele 150.000 menajuri vor rezulta deci, dupa 100 ani, 1.350.000
descendenti. Un astfel de fragment al natiunii nu poate fi amenintat sa dispara.
prin introducerea intempestiva a sterilizarii bacilarilor deschisi.

www.dacoromanica.ro
 MEDICINA SOCIALA A TUSERCULOZEI 69

3. Eredo-distrofia tuberculoasa
S'a sustinut de mult, de catre clinicieni, cA, daca' transmisiunea
directa a germenului dela parinti la copii este rara, In schimb copiii
bacilarilor s'ar naste cu un teren distrofic, datorit unei impregnäri
tuberculinice a organismului prin toxinele mamei si facänd acest or-
ganism receptiv la tuberculoza.
In anul 1891 Landouzy scria : de multe ori i,edem femeituberculoase i sotii
de tuberculosi, c, duo ce au näscut un prim copil tuberculos, prezintä o serie
intreagg de sarcini care sfärsesc inainte de termen, sau care duc a nasterea
de copii foarte slabis cu greutate s't staturd mica fi eare mor fie de atrepsie fie
de tubercutozd,'in decursul primatui an.
Acesti copii prezintä turburäri de nutritie, leziuni cardiace, aplazie arte-
ria:A, etc.
S'a vorbit despre o eredo-dispozitie tubercu/oasd.
Calmette pune la indoiala impregnarea tuberculinica a copilului,
de catre mama tuberculoasä. Tuberculina este o toxina' greu dializa-
bild, i apoi se constata' des ea* sugarii ndscuti din mame tuberculoase,
dar ei insasi färä leziuni tuberculoase, l'aman complect insensibili la
actitmea tuberculinei.

4. Factorii constitutionali fi tuberculoza

Ansamblul de elemente (derivând in burla parte din ereditate)
care alcatuesc constitutia si determinä in ultima analiza' forta de re-
zistentä a individului, prezinta un grad de importanta In aparitia
evolutia tuberculozei
S'au efectuat cercetsári, prin care s'au pus In paralela': de o parte
observatiile curente In practica', asupra actiunii infectiunilor masive
asupra reactivärii focarelor tuberculoase vechi prin infectiuni proas-
pete, lar de alta parte concluziile deduse pe cale experimentará (105).
S'a ajuns la concluzia ca toxicitatea i cantitatea bacililor ce inva-
deaza organismul nu ar juca un rol atat de important, iar dupa o
primo-infectiune nu ar rezulta o imunitate eficace. Factorul determi-
nant pentru evolutia tuberculozei ar fi puterea de rezistentä
determinatä de tipul constitutional al subiectului.
S'ar pgrea cä constitutia exsudativo-limfaticä, care predomina In
grupa de varsta 3-14 ani si se earacterizeaza" prin hiperexcitabilitatea
pielei, a mucoaselor si a organelor limfoide, predispune mai mult la
tuberculoze chirurgicale i apärä pana* la un punct de formele grave
ale tuberculozei medicale. Cu deosebire predispusi la aceasta din urma"

www.dacoromanica.ro
70 DR. G. BANU

ar insg indivizii Cu constitutie astenica, care se manifestd in special

intre 15 §i 30 ani, caracterizandu-se prin deficienta producerii anti-
corpilor i prin regresiunea sistemului limfatic (106).
CercetOri publicate in anul 1937 au ajuns la concluzia ca tipul
constitutional care predominä la tuberculoi este tipul leptozom (107),
adicä tipul caracterizat prin cre§terea exageratd in lungime. Opera de
profilaxie a tuberculozei ar trebui Indreptatg in special asupra aces-
tor subiecti (profilaxia de expunere), iar la consultatiile prenuptiale
va trebui s'g se tina seama de receptivitatea crescutg a leptozomilor
la tuberculozg.
Nu toti autorii sunt de acord asupra acestui fel de a vedea. S'a aratat ca
nu ar exista o anuniitä forma de torace caracteristica tuberculosului. Procentul
tuberculosilor cu torace bine desvoltat (circumferinta toracica deasupra mediei)
ar fi chiar mai ridicat decat la populatia globala. Tipul constitutional astenic
nu ar fi mai frecvent la tuberculosi decat la populatia sanatoasä (108). Din 1000
tuberculosi examinati, 7,7% apartineau tipului constitutional leptozom (desvol-
tare exageratä in lungime), 3,2% tipului eurizom (desvoltare exagerata in ldr-
gime) si 89% tipultti mezozom (tipul normal).
Alti autori starue asupra faptului ea, din moment ce nici tipurile wrist-
tutionale nu sunt Inca bine precizate, Cu atat mai greu este de stabilit relatiuni
intre ele si tuberculozä (109).
Importanta factorului constitutional rgmâne totui neindoelnicg,
mai ales la copiii constitutial excitabili (exsudativii) i in momentul
pubertgtii; in ftizia pubertgtii factorul constitutional ar juca un rol
mai mare cleat momentul in care a intervenit profilaxia §i terapeu-
tica; cu alte cuvinte, la pubertarii predispu0 pronosticul poate fi in-
tunecat de factorii constitutionali, chiar dacg am sesiza cazul de tim-
puriu. Acolo unde elementele constitutdonale fac sà se prevadg un
pronostic gray, ar fi de prisos sg se mai institue o terapeutic6 com-
plicatg (pneumotorax, etc.) (110).
5. Corelatii Intre rasi fi tuberculozii
Nu exista in literatura medico-sociald fapte concludente, care sg
arate o relatie directg intre tuberculozä i factorul rasg. Se pare cg
ceeace se atribuda altgdatd acestui factor, se datore§te In realitate di-
ferentierilor conditiilor de mediu. Toate populatiile la care tubercu-
loza este rarg, independent de tipul rasial cgruia apartin (Chirghizi,
Calmuci, Negri, indigeni din Indiile Olandeze), imediat ce vin in con-
tact cu popoarele civilizate, fac formele de tuberculozg caracteristice
copiilor din climatele noastre (tuberculozg de infectiune masivg., acuta,
tuberculozg miliarg, meningealà, etc.). Astfel fiind, de o interventie
a factorului rasa ca atare, nu poate fi vorba (111).

www.dacoromanica.ro
 MEDICINA SOCIALA A TTJBERCULOZEI
71

Studii importante au fost fdcute in anul 1934, asupra tuberculozei

la Evrei, cäutand sA se deducä intrucat factorul rasial ar juca un rol
In caracteristica evidentO a evolutiei tuberculozei la acest popor: mica
mortalitate tuberculoasd (112).
In general, cAnd populatia unui ores este aickuita ain mai multe grupuri
etnice, mortalitatea prin tuberculoz5 (Herä dala un grup la altul, diferenta
fiind, In legáturd si cu complexul de conditiuni economice In care tráete fie-
care grup. Ori, Evreii fac exceptie dela aceastä reguld generalà; chiar acolo
unde, precum se intampli frecvent, populatia evreiasc5 trgeste in conditiuni
materiale precare, mortalitatea prin tuberculozä este mai scAzutä decât la popu-
latiile conlocuitoare. Astfel, in orasul Posen, In perioada 1856-1865, mortalitatea
prin tuberculoz5 a fost de 14% din mortalitatea generalä, la Evrei, lar la Cres-
tini de 19%. In anul 1931, in New-York, mortalitatea prin tuberculoz5 la Evrei
a fost de 3,16% din mortalitatea generalk pe cAnd la ne-Evrei 7,28%. Statistici
numeroase intocmite In variate centre urbane ale Europei i Americii, au arAtat
c5 mortalitatea tuberculoas5 la Evrei reprezintà intre 30% si maximum 80%
dn mortalitatea tuberculoasA a ne-Evreilor conlocuitori. O statisticd interesant5
este aceea a orasului Tunis, pe intervalul 1909-1932, care comparä mortalitatea
prin tuberculoz6 la cele trei grupe conlocuitoare: Musulmanii cu 56,2 decese
prin tuberculoza la 10.000 locuitori; Crestinii cu 16,4 si Evreii Cu 8,6; deci, desi
massa evreiasc5 trdeste in aceleasi conditiuni de mizerie ca si massa musulmang,
mortalLatea pr!n tuberculoz5 la aceasta din urrn6 este de 7 ori mai mare.
Sub-mortalitatea tuberculoas6 a Evreilor nu coincide insä cu o
submorbiditate; numeroase statistici aratd ea' morbiditatea prin tuber-
culozd este aceeasi sau chiar mai mare la Evrei, decat la alte grupe
etnice. La primii predominä ins6 formele benigne, formele evolutive
rapide fiind rare.
Era firesc sd se atribue aceastä caracteristicä, unui factor rasial
S'a argtat insä cà, atat din punct de vedere antropologic cat si din
cel al reactiilor biologice, Evreii nu au un tip rasial propriu, ei pu-
tand fi cel mult grupati in dou6 tipuri rasiale care reprezintà adap-
t5ri la grupurile de populatie conlocuitoare (tipul oriental sau polonez,
brachicefal, i ti,pul sudic sau mediteranean, mezocefal i subdolico-
cefal). S'a ajuns la concluzia Ca' ceea ce s'a considerat ca o predispo-
zitie rasiala nu este deck un anumit f el de a se comporta, de ordin
ancestral, in legAturà cu imprejurarea ca. ascendenta Evreilor este cea
mai urbanizata din cate s'au intalnit pe glob. Datorit'd conditiilor de
aglomerare, timp de milenii, s'ar fi produs un grad de imunitate in-
nOscutà; aceastà imunitate este rezultatul unei adaptäri din generatie
In generatie, la factorii de mediu. De altfel, au existat epoci in care
Evreii erau decimati in massO, de tuberculozä.
In total, legOturi mire factorul rasa' td tuberculozO nu sunt dove-
dite.

www.dacoromanica.ro
72 DR. G. BANti

E. Tuberculoza animara'
i. Consideratii generale

In cadrul etiologiei tuberculozei umane, unul din factorii care

capàtà adesea o importantä evidentà, este tuberculoza diferitelor spe-
cii animale (113).
Chestiunea diferentierii tipurilor de bacili in raport Cu specia animalà pe
care au infectat-o, de exemplu a unicitatii sau dualitätii dintre tipul bovin
tipul timan, a format obiectul a numeroase contraverse. Koch, la congresul de
tuberculozä din 1901, a sustinut diferentierea intre cele douà tipuri, autorii
germani contimporani au famas In majoritate la acest punct de vedere (114).
Se arata cA nu s'a putut realiza o transmutare sigurä a unui tip de badil in

Catmette a sustinut urm5torul punct de vedere : aproape toate

vertebra/ele superioare, mamifere, p'As'ári, reptile, batracieni i pesti,
sunt susceptibile de a fi infectate de bacilul tuberculos; insg, conse-
cutiv unei lente adapt5ri dealungul epocilor, astdzi acest microb a
ajuns sá aibd caractere biologice particulare dupà grupul de animale
la care provoacg leziunile bacilare; s'ar fi creat deci treptat rase de
bacili tuberculosi, fiecare cu specificitate pentru o anumit'd specie
animare...
Infectiunea bacilar5 ar reprezenta exemplul clasic al unei pan-
demii dublatà de o panzootie (115). Tuberculoza imbolngveste deopo-
trivä omul, ca si diferitele specii animale, domestice -si snbatice, ime-
diat ce aceste animale sunt supuse unui regim de captivitate" sau
domesticare. Domesticarea si elaustrarea (In grajduri, etc.) a anima-
lelor ar juca acelas rol in difuziunea tuberculozei, ea si factorli de
civilizare la om..
Daca facem abstractie de tuberculoza bovinä (a cärei importantá impune
un studiu aparte), constatäm urrndtoarele In ce priveste tuberculoza la celelalte
mamifere: mam'fere:e sälbatice nu contractä spontan tuberculoza decat cand
sunt in cap.ivitate; In ce priveste oile si caprele, tuberculosa este la ele relativ
rarg; la cal i mägari este si mai rarä; mai frecventd este infectiunea bacilar
la porci si la cäini. La oi i capre tuberculoza s'ar Intalni in proportie de 0,77%
(116); la cal 001 la 150; r_a porci, 3%; la cáini 4% (117).
Diteresant este cä, din 100 cáini tuberculosi, 51 apartineau carciumarilor
restauratorilor, ceeace dovedeste cA aceste animale se infecteazá" In special
lingclnd de pe duquinea expectoratiiile ftizicilor.
Tuberculoza paseirilor prezintä uncori importantä medico-socia:ä. Ea nu
se constatä la speciile sälbatice de pgsäri, ci numai la acelea care träesc In
vecinätatea omului sau a animalelor domestice (specia bovinä, etc.). Din punc-
tul de vedere morfologic bacilur aviar este In totul asemänätor bacilului uman
(118).

www.dacoromanica.ro
 MEDICINA SOCIALA A TUBERCULOZEI 73

Tuberculoza este mai frecventä la pàsdrile de curte, porumbei, fazani,

lebecie, papagali.
S'a dovedit experimental cA tuberculoza aviará se transmite la mamifere
si la om.

2. Tuberculoza bovina (statistica 1 evolutie)

a- Rispindirea tuberculozei bovine
Consideratiunile generale asupra tuberculozei animale explica'
suficient de ce tuberculoza bovina' este mai ra'spänditä in regiunile
unde viata de staul este impus'a animalelor. In t5rile tropicale, precum
In regiunile unde vitele sunt aproa,pe tot timpul la p5sune, tubercu-
loza bovina' este rara.
Dupà unele statistiai franceze proportia de bovidee bacilare la
Paris ar fi de 43,8% (119). Dupäi cercetAri efectuate in anul 1920, frec-
venta general5 a tuberculozei la bovideele din Franta ar fi de 16,5%.
In Anglia, in abatoare, jAng la 40% din bovidee au fost Osite purtà-
toare de leziuni tuberculoase. In Germania proportia de bovidee tu-
berculoase ar fi de 25%. Dupä statistica oficiara' a Prusiei, pe inter-
valul 1904-1910, proportiile de vaci tuberculoase au variat intre
17,9% si 23,5%. 0 statisticd din anul 1912, pentru intreaga Germa-
nie, arat5 32,3% din vaci ca fiind tuberculoase (120).
Datele statistice alatuite dupà varsta animalelor aratà cá frec-
venta tuberculozei la bovidee creste cu värsta. Dintr'o statistica alc5-
tuitg in Prusia in anul 1919 rezultá c5, fat5 de 30,9% vaci tubercu-
loase, erau numai 8,3% tuberculosi printre juncanii sub 2 ani. La
viteii sub 3 luni proportia de tuberculizare scade la 1 la 10.000. Viga
indelungatà in staul i lactatda prelungitA, la bovideele varstnice, fac
ca tuberculoza sá creasca' in frecventl. Asemäinarea cu actiunea facto-
rilor debilitanti la om este evident5.
O s'atisticA amAnunt't% relativ la reatille dintre varsta si frecventa in-
fectiunii bacilare la bovidee, este urmAtoarea (121):

Tara

Danemarca
Norvegia
Bnvidee
intre 0-6 luni 6 luni-1 an

15,5% 29,4%
11 1-2 ani

40,5
7,9%
2-5 ani

49,3%
Peste 5 ani
(procente de bovidee tuberculoase din totalul capetelor värstei respective)
493%
1,0% 3,4% 7,9% 10.2%
Germani a 532% 8,72% 14,67% 19 09%

Exista deci variatiuni mari de frecvent5 a tuberculozei bovine,

dela o tar5 la alta.
In tdrile aricole se pare (cu toate cifrele ridicate din statistica de

www.dacoromanica.ro
74 DR. G. BANU

mai sus, pentru Danemarca) cd tuberculoza bovideelor este in general

mai redusd : 0,5% in Argentina, 18,2% in Rusia, 3,5% in regiunile
agricole ale Statelor-Unite. Unii afirmä cd in Indochina si in Japonia
tuberculoza bovideelor este ca i inexistentd.
In general este foarte dificil a obtine o statisticd exactd a tuber-
culozei la bovidee. Foarte multe din aceste animale rämän nesesizate
de veterinari, din punctul de vedere clinic. Dacd ne referim numai la
relatärile oficiale ale abatoarelor, putem obtine date mai precise (asu-
pra grupului de animale aduse la abatoare). O astfel de statisticä a
fost intocmitá in Germania, pe intervalul 1930-1935. ducänd la ur-
mátoarele rezultate (122)
TUBERCULOZA BOVINA IN CIRCUMSCRIPTIA MUNSTER, 1930-1935

Anii Procentul de bovidee tubPrculoase din

totalul bovideelor aduse la abatoare
1C30 15,94%
1931 13,65%
1932 15,72
1933 15 94%
134 15,08%
1935 12,08%

S'a constatat c5 vacile sunt mai frecvent tuberculizate deat boii;

este o constatare gravd din punctul de vedere medico-social, in legd-
turd cu igiena laptelui.
Dacd se recurge, nu la simplul examen clinic al animalelor sau
la examinarea cärnurilor, ci si la practicarea sistematicd a reactiei la
tuberculind, se constatd cä un procent de 3270-70% din totalitatea
bovideelor reactioneazd pozitiv (122).
Din punctul de vedere economic, s'a calculat in 1937 cd in Anglia
tuberculoza bovideelor produce pagube de 2 milioane lire anual, lar
In Germania pierderile ar fi mult mal mari: 350 milioane mdrci pe
an (122).
b. Evolutie anatomo-clinici
O caracteristicd a leziunilor, in tuberculoza bovideelor, este evo-
lutia lor cronicd. Cazurile de tuberculozd acutd sunt rare. Din punctul
de vedere al localizdrii leziunilor, cele ganglionare i pulmonare sunt
mai frecvente. Urmeazä, in ordinea descrescAndd a frecventei tubercu-
: pleura, peritoneul, intestinul, mamela.
Dupd o statisticd vastd, alcdt-uitä in Germania in anul 1903, re-
partitia formeldr si a locailizarilor de tuberculoz6 bovina ar fi urrnä-
toarea (123)

www.dacoromanica.ro
 MEDICINA SOCIALA A TUBERCULOZEI 75

Tuberculozfi generalizatä 10,7% din totalul cazurilor

Y/ localizatà la un singur organ 50,0 % Pf pp

a unei singure cavitati seroase 1qp0 %

a mai multor cavinti seroase 19,5% PI

In ce priveste localizárile, aceeas statisticd aratá :

PlArnani 75% Ficatul 28%
Pleura visceralà 55% Splina 19%
Peritoneul 48% Traheea 3%
Pleura costara 7% Intestinul 1%
Statistica germaná, alcAtuitä pentru intervalul 1930-1935 (122),
a arátat de asemenea cá localizarea cea mai räspAnditä a tuberculozei
bovine este in plámâni. Urmeazd ficatul, intestinul i celelalte viscere
abdominale. Apoi, tuberculoza mamelei, a rinichilor si a uterului. La
Vitei predomina tuberculoza viscerelor abdominale, poarta de intrare
a bacilului fiind la aceastá várstä in primul ránd tubul digestiv.
Aspectul c/inic al animalului bacilar este uneori caracteristic : släbire pro-
gresiva, atrofie a masselor musculare, casexie, febra foarte ridicata, tuse cu
jetaj, moartea. Localizärile ptimonare dau cav!tati in comunicare directa cu
exteriorul, prin bronchii i inconjurate de pereti grosi de tesut conjonctiv. Le-
ziunile initiale pulmonare constau foliculi tuberculosi, care dau granulatii.
Succesiv, apar senil de leziuni tuberculoase, asa incat la un acelas Plaman se
gasesc leziuni in diferite etape.
Intestinul subtire, mai ales in portiunea sa terminará, prezinta tuberculi
conglomerati la nivelul placilor lui Peyer, care apoi se cazeificä si se ulcereaza.
Pleura si peritoneul prezinta aspecte caracteristice : presararea de granu-
latii dà aspectul numit de Francezi boala periata", de Germani Perlsucht".
Ganglionii limfatici, in tuberculoza bovideelor, se prind primar sau se-
cundar, devenind enormi, duri i plini fie cu masse cazeoase, fie cu masse
calcare.

Tuberculoza mamelei se manifestá printr'o tumefactie densá,

având masse dure ca pietricelele. Ganglionii supra- si retromamari
sunt intotdeauna prinsi, cäpátând adesea un volum considerabil. Laap-
tele secretat de mamela tuberculoasá poaterAmane normal ca aspect
un timp oarecare; in urmä insá devine seros, gálbui i contine grunji
purulenti, foarte bogati in bacili. Laptele animalului tuberculos poate
contine uneori 100.000 germeni pe centimetru cub. Derivatele acestui
lapte contin de asemenea baaili; s'au ggsit in unt 100 genneni la un
gram.
c. Raporturile futre tuberculoza bovina gi cea umana
Calmette a ajuns la concluzia urmátoare : tipul de bacili bovini
s'ar foarte rar in tuberculozele pulmonare cronice ale adultului;

www.dacoromanica.ro
76 DR. G. BANIJ

el se intalneste insd frecvent in localizärile ganglionare i in infectiu-

nile acute din varsta
O statistica germanä, foarte complecta, a aratat ea, din 972 cazuri de
tuberculoza pulmonara, 965 aveau exclusiv bacilul de tip uman, 2 cazuri atat
bacilul uman cat i cel bovin, 5 cazuri numai tipul bovin ,(124).
In tuberculoza congenitala, osoasa i articulara, tipul bovin se intalneste
in circa 3% din cazuri. In schimb frisa, el se Intalneste in meningite tuber-
culoase in 7% din cazuri, In tuberculoza generalizata in 10%, In lupus in 17%
in fine, in tubercu/oza ganglionard, cervica/d $i axilará, precurn $i in tubercu-
loza abdorninard, in 33% din cazuri.
Dacä ne referim exclusiv la grupa de värstä sub 5 ani, tipul de
bacil bovin ar fi agentul etiologic In 40% din cazurile de tuberculozä
abdominalä si In 50% din cazurile de adenitä bacilard. La copiii intre
5-16 ani tuberculoza abdominald a fost atribuità tipului bovin In 60%
din cazuri, lar cea a ganglionilor cervicali i axilari in 25% din ca-
zuri (124).
Dupd unele cercenri, dacg se considerà tuberculoza In mod glo-
bal, adicd toate localizárile i la toate grupele de varstä, originea
vinä a infectiunii s'ar releva in 50% din cazuri (125).
Statistici destul de precise au fost alcguite In Anglia si in Sta-
tele-Unite.
S'au constatat uringtoarele procente de infectiune de origine bo-
vinä, tinând seama de localizare si de varstä (126).

Locallzarea procesului Indivizi dela Copii Intre Copii sub 5 ani

bacilar 16 am In sus 5-16 ani

Tuberculoz5. pulmonara 4,1%

Il ganglionar5 3,66% 36% 58,11%
I, abdominal5 22,00% 46%
11 generalizat5 47,00% 40% 23,0%
Meningità tuberculoasA 13,6%
Tu berculoz5 osoasa si
articulara 3, 5% 7,3%

Autorii au ajuns in general la concluzia cá pentru adulti bacilul

de tip bovin ar constitui un factor neglijabil de contaminare, contrar
de ce se observä In prupele, de varstä ale copildriei si In special sub
3 ani. Teleky (114) conchide: infectiunea prin tipul bovin, ca factor
mortalitate In prima copilArie, nu este de loc neglijabilä.
Raritatea bacilului de tip bovin In tuberculoza adultului a fost
explicatà prin imprejurarea cä bacilli infectanti, odatä pgtrunsi In
organismul tänär, s'ar adapta progresiv omului, spre a apäta pe

www.dacoromanica.ro
 MEDICINA SOCIALA A TUBERCULOZEI

mäsurd ce acesta inainteazä in varsta caracterele bacilului de tipul

uman. Acest punct de vedere a fost sustinut de Calmette.
Din punctul de vedere medico-social este important cá nu existä
diferente in ce privete frecventa infectiunii bacilare intre td-
rile cu multä tuberculozä boving §i. acelea unde ea este ca i inexis-
tentd. O statisticg asupra tuberculozei pulmonare in mai multe täri,
aratà urmätoarele (127)
MORTALITATEA PRIN FTIZIE LA UN MILION LOCUITORI
ProporIia de aEcese prin
Tara ftizie la un milion
locuitori
Jai:km a (tdra Cu tuben.u.oza
bovina foarte reclusa) . . . 1.354
Anglia (situHtie inversa) . . 1 358

In Turcia, unde aläptarea artificialä cu lapte de vacä este excep-

tionalà, tuberculoza este totu§i foarte frecventd, sub toate fdrmele §i
la toate vârstele
S'a ajuns la concluzia c'ä exist& un factor biologic, care face ca
procentul de infectiuni prin laptele bovideelor sd fie mult mai redus
decAt ar trebui sä ne atepthm. Inteadevär, aci este vorba de tubercu-
lozä prin ingestie, In care, pentru a se produce o leziune, este nevoe
de cantitäti mult mai maxi de bacili decá't in infectiunea prin inha-
latie. Ar fi nevoe de 3500 ori mai multi bacili pe cale digestivä, decat
pe cale respiratorie, pentru a produce tuberculoza experimentalà
cobai.
Igieni§tii germani ajunseserà in 1927 la concluzia cg transmiterea
tuberculozei prin laptele bovideelor prezintd netäggduit importantä
din punctul de vedere medico-social, dar sä ne ferim de a o exagera.
In ce privete transmiterea prin carne, ea ar fi neglijabilà din punct
de vedere practic (114).
Multi autori admit insä cà bacilul bovin prezintä importantä nu
numai pentru tuberculozele abdominalä, ganglionarä, cutanatà, osoasä,
articularä i meningee, ci i In tuberculoza pulmonarä cronicä. Se cere
chiar de catre unii ca sputa persoanelor tuberculoase sä fie examinatä
sistematic §i din punctul de vedere al prezentei bacilului bovin (115).
Mäsurile de profilaxie contra contaminärii prin tuberculozä bovinä
stint necesare la ()rice varstä.
De altfel cercetäri relativ recente au pus din nou In evidentä
importanta sursei de contaminare dela bovine, in tuberculoza umand.
In anul 1936, In Anglia, asupra a 50 cazuri de meningitä tubercu-
Mask s'a putut identifica bacilli] bovin de 11 ori, deed in proportie de

www.dacoromanica.ro
 '78 bR, G. BANU

55%, la copiii sub 5 ,ani; la copiii intre 5-15 ani in proportie de 22%
§i la bolnavii trecuti de 15 ani in proportie de 25% (128). Tot in An-
glia, bacilul bovin a fost gasit in proportie de 25%, asupra unui grup
de 1321 bolnavi cu localizari tuberculoase variate.
Importante sunt statisticile daneze, efectuate In 1937 (129).
PROPORTIILE DE TUBERCULOZ A UMANA CU SURSA DE CONTA GIUNE BOVINA
Forma de tubercu/ozd Pro portia de contami-
si gruta de vdrstd ndri din sursd bovind
Tubercu/ozd pulmonar
Copii sub 15 ani 6,87%
Intre 15-30 ani 5,19%
Peste 30 ani 2,33%
Tuberculoza osoasa, articulara
si genito-urinard
Copii sub 15 ani 24,48%
Intre 15-30 ani 22,35%
Peste 30 ani 11,21%
Tuberculoza ganglionilor cervicali
Copii sub 15 ani 82,05%
Intre 15--430 ani 48,45%
Peste 30 ani 13,51%
Meningitd tuberculoasti
Copii sub 15 ani 32,95%
Intre 15-30 ani 14,13%
Peste 30 ani 11,11%

O statistica germana din 1931 a aratat (130)

Forma de tub ercu/ozd Proportia de contamindri din sursä bovina
Tuberculozä generalizatä 8,04%
Tuberculoza osoasä si articular§ 4,06%
Tuberculozd ganglionard 22,03%
Tuberculozd abdominal§ 35,08%
Lupus tuberculos 21,03%

Bacilul bovin se poate diferentia de cel uman, in primul rand cu

ajutorul culturilor.
Pe medii Cu bazä de ou, badila bovin formeazd :olonii mici, albe, izolate,
rotunde si usor emulsioanbile. Coloniile se desvoltd incet. Bacilul uman for-
meazä colonii mate, granuloase sau incretite, uscate; coloniile cresc repede.
Baclul bovin a fost numit disgonic, deoarece creste greu. Bacilul uman a fost
numit eugonic, deoarece se desvoltd relativ repede, mai ales pe medii glicerinate.
Mediul tare convine mai bine culturii bacilului ibovin este cartoful fdert
in bild de bou (procedeul Calmette-Guérin). Acest mediu nu este favorabil pen-
tru cultura bacilului uman, care creste mai bine in prezenta bilei umane.
Numai dupd ce s'a invechit, cultura bacilului bovin intepe sà ia aspectul

www.dacoromanica.ro
 MEDIC-NA SOCIALA A TUBERCULOZEI 79

culturilor de bacili umani, i atunci cele cloud tipuri nu mai pot fi diferentiate
(129).

Diagnosticul diferential intre cele douä tipuri de bacili se face

§i prin inoculgri.
Baci/u/ uman, in dozä de 0,01 miligrame, inoculat intravenos la iepure,
provoaca- de obiceiu leziuni viscerale m:nime, care tind spre regresiune chiar
spre vindecare. Dacà, la 60 zile dupà inoculare, animaleie sunt sacrificate, se
constatO cü organele toracice i abdominale sunt aproape nealterate; nu prezintO
decAt cativa noduli imprästiati.
Baci/u/ bovin, inoculat in dozd mult mai micd deck mai sus, se aratd to-
tusi a fi mult mai patogen la iepure, deck bacilul uman. Animalele slAbesc
progresiv si sucombA intre a 6-a si a 8-a sOptämänä dela inoculare. Plämänii
prezintd foarte numerosi noduli i intinse focare cazeoase ; spline, ficatul, ri_
nichii, intestinul, prezintä leziuni.
Se pot face si inoculdri intradermice, pentru a diferentia cele dou5 ti-
puri de bacili (131). In ciozA de numai 0,00001 miligrame, bacilul bovin pro-
duce un nodul la locul de inoculare; nodulul se ulcereazd i ganglionii regio-
nali se hipertrofiará i cazeific6; infectiunea se propag5 la pld'mâni. Dacd se
inoculeazd bacili umani nu se produce nici o reactie localà i nici prinderi gan-
glionare, precum nici leziuni viscerale.
Un bun reactiv diferential pentru inoculAri, este vitelul tänär. Bacilul
uman inoculat intravenos in dozd de 1-5 miligrame, nu dä deck leziuni pul-
monare transi.orii, vindecabile. Inocuiat in aceeasi dozd, bacilu/ bovin este ex-
trem de patogen, d5nd o board febrilä cu evolutie rapidd i sfdrsit letal (129)

3. Problema laptelui tuberculos

In imensa majoritate a cazurilor transmiterea tuberculozei bovine
la om, se face prin lapte. Fatà de importanta acestei transmiten, con-
taminarea pe alte cäi (contactul cu un animal tuberculos, ingerarea de
cdrnuri §i ouä dela aceste animale, chiar inocularea directà a baci-
lului la nivelul tegumentelor) joacä un rol minimal (132).
Sunt astki bine dovedite un numär de fapte : ,prezenta frecventd
a bacilului tuberculozei in laptele pe care Il consumä populatia ; cazuri
precise de tuberculozA infantilä datorite folosirii laptelui crud; infec-
tiunea bacilard a unor animale care consumg lapte i derivatele lap-
telui, in làptärii i ferme ; scklerea tuberculozei infantile acolo unde
s'a introdus i generalizat pasteurizarea laptelui ; in fine, un numär
de imprejurAri caracteristici ale ins4i alimentdrii cu lapte, care
fac ca sd fie mai ward' contaminarea cu acest produs.
In Anglia s'au facut anallize amOnunti:e ale laptelui de pe piatä, consta-
tandu-se frecvent prezenta bacilului Koch in lapte. La Manchester, in 1926 13%
din probe erau infectate de baciflul Koch. La Aberdeen, in 1932, 10.3% ; in Ches-
hire, 18%, tot in 1932; in Derbyshire, in acelas an, 8,5% din probele de lapte
cnau contaminate de bacill Koch ; in Scotia, in 1933. 10%

www.dacoromanica.ro
80 1.)11., G. BANU

In Polonia se constatase cd laptele v&ndut pe piala Varsoviei este cona-

minat de bac lul Koch in proportie de 19,4%. La Berlin s'a constatat in 1932
cd laptele crud adus in oras este contaminat in 25% din cazuri.
Numeroase surrt olbservatiunte astupra infectärii animaleCor domestice, cu
lapte si derivate dela vaci tuberculoase. In crescAtoriile de porci de pe längd
intreprinderile de läptärie tuberculloza este frecventä. La alaatorul din Bordeaux,
unde porcii sunt adusi din Charente, acolo fiind alimentgi cu resturile dela
tuberculoza porcina' se constatd a fi in crestere dela un an la altul.
Pasteurizarea laptelui duce la saderea, panä la disparitie, a tu-
berculozei infantile. In orasul Toronto, din Canada, unde incd din
1915 pasteurizarea este obligatorie i In de aproape supraveghiatä, nu
s'a mai constatat dela aceastä datä niciurr caz de tuberculozá infantilá
care sä poatä fi pus pe seama bacilului bovin; inainte de 1915 astfel
de cazuri erau foarte numeroase.
Insgsi unele imprejuräri caracteristice alimentatiei Cu lapte facili-
teazd contaminarea. Laptele este consumat in special de: copii, bolnavi
bätráni; la toate aceste categorii permeabilitatea intestinalA este exa-
geratä i organismul se &fiá in stare de rezistentd diminuatä. Inter-
vine si faptul cg medicina socialä contimporanä a intensificat distri-
butiile gratuite de lapte, deci i consumul, la mari colectivitäti de
copii i adolescenti.
Contaminarea laptelui de vacä poate sä fie mamará si. extra-
mamará. Contaminarea mamará are loe atunci cánd animalul este
purtätor al unei tuberculoze a mamelei, dar si atun.ci cand sedisul le-
ziunii este In alt organ. Contaminarea extramamard a laptelui se face
prin excremente bacilifere, impuritäti ale vaselor, etc.
Principala sursä a bacilului rämäne glanda mamará ; chiar cand
leziunea îi are sediul in alfa' parte, se produc descArcäri bacilemice
germenii trec din capilarele sangvine in acinii secretori ai glandet
(129). Se admite de unii autori cä, chiar daca animalul nu prezintà
niel un semn clinic de tuberculozd, dar reactioneazd la tuberculinä,
laptele su contine bacili ; alti autori insä sustin cá, desi este vorba de
un animal tuberculizat, din moment ce mamela nu are leziuni nici
laptele nu ar contine germeni.
La incepu.ul infe-cfunii mamare laptele nu prezintä modificdri; dar
chiar in aceastil fazd initiald el contine baciii, uneori in numár mare. Cánd
procesul de mamità devine manifest, laptele capätä o infAtisare seroasä $i cu
grunji, iar numärul genrneniCor devine enorm i cu mare putere patogend.
S'au numärat in laptele tuberculos pariä la 100.000 bacili pe centimetru cub.
Dacä principala sursa de contaminare a laptelui este in glanda

www.dacoromanica.ro
 MEDICINA SOCIALA A TUBERCULOZEI 81

mamarä, nu trebue insd neglijatä posibilitatea infectiunilor secun-

dare, in momentul mulgerii, fie prin diverse secretiuni animale, fie
prin praful i impuritätile din staul. Laptele poate fi contaminat
prin bacili umani, eliminati de personalul tuberculos.
Technica de cercetare a bacilului Koch in lapte este astäzi bine
precizatä.
Examenul citologic este o metodà rapidà j eftin5. Se cerceteaztà modifi-
c5rfle formulei leucocitare a lapteGui i gruparea leueocitelocr In gramezi (cell-
groups) (133).
/nocu/area /a cobai este procedeul care clà cele mai bune # mai precise
rezultate.
Posibilitatea i gradul de contaminare a laptelui depind de o se-
rie de factori. Din punctul de vedere medico-social trebue tinut seama
de urmätoarele criterii (134) : dacä este vorba de lapte individual,
adicd provenit dela o singurä vaca, sau de un lapte de amestec (dela
toate animalele dintr'o fermä); dacä este vorba de lapte controlat sau
nu; modalitatea de transport al laptelui; in fine, dacd este vorba de
lapte debitat de detailisti sau de angrosisti.
In ce priveste statistica laptelui tuberculos, au fost publicate in
anul 1938 rezultatele examindrii, in diverse OH, a unui numgr consi-
der.abil de probe de lapte (83.718 pmbe). Proportiile de contaminäri
rezultä din tabelul de mai jos (134).
FRECVENTA CONTAIVIINARH TUBERCULOASE A LAPTELUI

Proportia de probe infectate, In ra-

Tara raport cu totalul probelor
examinate
Anglia de Sud 7, 4%
Anglia de Nord 8, 1%
Sco%ia 4, 5%
Statele-Unite 8 85%
Canaria 8, 5%
Argentina 17, 6%
Australia 0,09%
Germania 8,51%
Danemarca 14, 3%
Spania 8, 0%
Franta 10,03%
Italia 6,08%
Olanda 2, 0%
Polonia 22, 5%
Rusia 4, 1%
ElveVa 8, 1%

pr. G. Banu. Tratat de medicinh socialli, Vol. IV

www.dacoromanica.ro
82 DR. G. BANU

Daca se face o medie a acestor proportii, ar rezulta ca", luand in

considerare un numar de tari de pe glob, laptele dat in consurnatie
ar fi tuberculizat in proportie de 6,9%. Dacd insä se scoate din cal-
cul Australia, unde proportia este minima', i Olanda, unde este de
asemenea scazutd, proportia se mareste.
Cercetari din ultimul timp au. demonstrat importanta laptelui
crud, ca sursä de contaminare. S'a constatat cà mai ales spre sfarsitul
primei copilàrii, deci in perioada in care laptele crud se consumä pe
scard mai mare in unele tári, contarninarea prin tuberculoza bovina
este mai frecventa. (134).

4. Profilaxia tuberculozei bovine

Comba:erea tuberculozei bovideelor cuprinde : o profilaxie
si o profilaxie medicala (115)
1. Profilaxia igienicá constä in aplicarea a cloud metode
pale : metoda lui Bang si metoda lui Ostertag.
a) Metoda Bang Are drept principii : utilizarea sistematica a tuber-
culinei pentru deScoperirea animalelor cu infectiune tuberculoasd
separarea riguroasa a animalelor netuberculoase de cele infectate ; in
fine, cresterea viteilor la adapost de contaminäri.
In aplicarea acestor principii se procedeaza astfel: se examineaza toate
bovideele din exploatatia agricola respectivä, iar animalele gasite Cu tubercu-
loza clinicà sunt sacrificate imediat ; grupul animalelor ramase este supus
reactiei la tuberculina, rezultând de ad cloud' subgrupe : animalele tuberculino-
pozitive si cele tuberculino-negative. Aninaalele tuberculino-pozitive sunt supuse
unui nou examen clinic si cele galsite cu simptome suspecte de tuberculoza
sunt de asemenea sacritcate. Râmân deci nurnai animalele cu reactie pozitiv5
la tuberculina, dar fara semne clinice; pe acestea le putem mentine càt timp
starea de sanatate este satisfacatoare. In ce priveste animalele care au reac-
tionat negativ, ele trebuesc izolate inteo alta ferma sau intelun alt staul, fiind
ingrijite de un personal destinat numai lor. In cadrul aceleiasi metode, viteii
nascuti sänatosi, chiar daca" provin din vad tuberculino-pozitive, sunt cros-
cuti inteun local special, primesc mai 'intdi colostrul matern si apoi stunt ali-
mentati cu ilapte dela vaci tuberculino-negative.
Metoda lui Bang este valoroasä i decurge pe baze strict stint"-
fice ; dar aplicarea ei integrala in practica intampind serioase dif
cultati.
Mai intai, faptul cg animale frecvent irtfectate, all'atoare deci in perioada
antealergica, reactioneazd' negativ, face ca sà introducem in grupa tuberculino-
negativilor i animale tuberculoase. Apoi, nu tintotdeauna vom avea la inde-
mänä aocalurf pentru izolarea grupelor, i niel personalul necesar. Aplicarea
metodei adruce i serioase pierden i economice eresatorilor,.deoarece animalele
eu reaetiune pozitiva la tuberculina pot atinge uneori 75% din total,

www.dacoromanica.ro
 MEDICINA SOCIALA A TUBERCULOZEI 83

Metoda lui Bang dä bune rezultate in regiunile ärile unde

i
tuberculoza bovind este relativ putin rdspAndità i nivelul igienic este
ridicat : de exemplu in Orne scandinave i in Statele-Unite ; trebue
addogat insä Oft. in Statele-Unite se acordd o indemnizatie cresatori-
lor, pentru animalele sacrificate ca tuberculino-pozitive. S'a reusit
astfel ca, dela 1917 la 1935, proportia de bovidee tuberculoase s'A
scadà cu 50%.
b) Metoda lui Ostertag este bazatá pe urmätorul principiu : eli-
minarea numai a animalelor tuberculoase periculoase, adicd purtà-
toare de forme contagioase ale bolii. Sunt deci eliminate animalele cu
tuberculozd deschisä pulmonard, mamark uterind i intestinal Se
practic6 animalelor examinAri clinice periodice, adata' sau de doud ori
pe an; la nevoe examenul clinic este completat de examenul bacterio-
logic al secretiilor bronchice, laptelui, exsudatelor uterine si materiilor
fecale. Animalele cu tuberculozA deschisd suficient diagnosticatà sunt
sacrificate imediat, iar cazurile suspecte sunt puse sub supraveghere.
Metoda lui Ostertag este deci de o aplicare practicd mai usoarä
si are marele avantaj cä evità separarea i izolarea grupelor de ani-
male. Ea necesità insd un personal veterinar nurneros si bine pregä-
tit pentru examenul clinic.
Tot Ostertag a propus completarea mäsurilor de mai sus, Cu incd douä
etape de actiune : a) izolarea viteilar, din momentul nasterii i alimentarea lar
cu lapte necontaminat, b) practicarea periodicl a tubercuf.ino-reaotiei la vitei,
spre a controla starea lor de sänätate.
Metoda Ostertag a fost aplicatà cu succes in Germania, Olanda
si Suedia.
2. Profilaxia medicala a tuberculozei bovine cuprinde de fapt
metode preventive radicale, care cauta, fie s'O' reduck fie s'A suprime
chiar, însài receptivitatea la tuberculoz6 a animalelor tuberculizabile.
Se cauta' s'd se creeze la animal o stare de premunitiune, care este deo-
sebità de starea de imunitate. Imunitatea se instaleazd posterior infec-
tiunii i cu incetul, pe cand starea de premunitiune este creatà chiar
in momentul infectiunii; provocdrn in organismul animalului un focar
de infectiune activd, local si färà tendintà la extensiune, inoculAndu-i
bacili tuberculosi vil cu virulentà atenuatà. Se realizeazA ceea ce
Calmette a numit simbioz6 vaccinalà".
Procedeul /u/ Behring sau bovovaccinatia constA in inocularea bacilului
uman, care, pe lana cä oricum este putin virulent pentru bovidee, mai este
atenuat prin culturi artificiale timp de 6% ani. Inocullärile se tac intravenos,
din 3 in 3 luni, la viteii de 1-3 luni. Se creazg astf el o stare de rezistentä la
infectiune.

www.dacoromanica.ro
84 Dizt. BANU

Metoda lui Heymans constä in a insera, sub tegumentele peretelui costal,

un skulet continând badi umani sau bacili bovini virulenti, °data' pe an.
Se creazä astfel un focar tuberculos inofensiv, care prin osmozd impregneazd
organismul cu produse bacilare solubile i astfel preintämpind infectiunca.
tuberculaasä.
Vaccirugia cu B. C. G. se aplica de preferintd viteilor in primele 15 zifle
dupà nastere. B. C. G.-ul este un bacil bovin, a cdrui virulenta se atenueazd
prin culturd prelungità pe cartofi fierti in bird* de bou glicerinatä 5%. Bacilul
este foarte mult atenuat, asa incdt nu se desvoltä decdt o leziune localä la
locul de inoculare, leziune cu tendintd la retrocesiune. Bacilul B. C. G. a rämas
patogen i tuberculigen, dar nu mai este nici nozogen nici tuberculozogen, ad:cd
nu mai produce boala.
Animalele tinere vaccinate cu B. C. G. trebuesc izolate imediat dupd nas-
tere. Nu vor consuma colostru1 matern i vor fi alimentate artificial cu lapte
nebaollifer, adic5 dela vaci care reactioneazä negativ la tuberoulind.
Pen:ru combaterea tuberculozei bovine sunt necesare i un numär
6e mäsuri generale. Deosebit de mAsurile obivnuite de poliie sanitarä,
de controlul sanitar la frontierd a tuturor bovinelor importate, o
mäsurä care tinde sá dea rezultate bune este asimilarea tuberculozei
bovine cu ava zisul ,,viciu redebitoriu". Viciul redebitoriu este once
defect ascuns al unui animal, care dä dreptul cumpärätorului sd-1
restitue vänzatorului, cerändu-i totodatä inapoierea banilor pe care
i-a plätit. In Belgia s'a reglementat aceastä mäsurä (115).

F. Procese de apirare a organismu!ui si diagnosticul

biologic al tuberculozei
L. Imunitate ¡i alergie
Studiul fencmenelor de imunitate in tuberculozä prezintd o im-
portantd care trece de cadrul cercetdrilor imuno-biologice, spre a cä-
päta insemnätate medico-socf alà, in legaturä in special cu evolutia in-
fectiunii bacilare la unele colectivitäti vi la anumite grupe de värstä
La baza studiului modalitätilor reactionale ale organismului infectat
de tuberculozä stä." fenomenul observat pentru prima oarA de Robert
Koch, prin inocularea bacilului la animale, fenomen care poartä nu-
mele acestui autor. Ulterior, cu deosebire in ultimul deceniu, concep-
il vi-au fäcut loc, cäutând sä precizeze natura intimä a fenome-
nelor de imunitate, hipersensibilizare, anafilaxie i alergie, in tuber-
culozä.
a. Feromenul lui Koch fi deductiuni medico-sociale
In anul 1891 Robert Koch a descris urmdtoarele modalitäti reac-
tionale pe care le-a constatat prin inoculäri la cobai (135).

www.dacoromanica.ro
 MEDICINA sociALA A TUBERCULOZEI 85

Daca inoculam unui cobai sanatos o cultura pull de bacili, plaga de ino-
culare se inchide 6e obiceiu si pare a merge spre vindecare; dar la 10-15 z:le
dela inoculare apare In punctul respectiv, un nodul tare, care In curand se
deschide si produce o ulceratie ce persista pana aa moartea animalului.
Ori constata Robert Koch, daca' luäm coba: care au fost infectati in prea-
labi/, du 4-6 sap amani mai Inainte, i Ii inoculdm din nou, modalitatea reac-
tionala este alta; nu se mai produce un nodul la punctul de re'noculare; in
sch:mb, ch'er de a doua zi sau cel muflt a treia zi, acest punct captata o culoare
rosie-violacee, apoi negricioasa, pe Dana de 0.5-1 centametri. In ziiiele urmd-
toare pie:ea se necrozeaza, se elimina, si In locul ei 1.6...mane un ulcer superfi-
cial care se vindecd repede si in mod definitiv, árá ca ganglionii Inveoinati sä
se tumefieze.

Deci, bacilii tuberculosi inoculati actioneazcl al:lei and sunt in-

trodusi sub pielea unui cobai care a fost tuberculizat in prealabil. Fe-
nomenul lui Koch se produce, atk cu bacilii vii, cât i cu bacilii
omoriti prfn aldura sau agenti chimici.
Ulterior, diversi autori au constatat cd, la anmale, daa se pro-
duce o primd infectiune cu o cantitae nu ,prea mare de bacili, asa in-
cât o tuberculozä de tip cronic, atunci reinfectiunile cu doze
potrivite nu mai dau moartea animalului, ci reproduc fenomenul
lui Koch.
In anii 1907-1908 A. Calmette §i C. Guérin au ardtat cd" anima-
lele tuberculizate sunt mult mai rezistente la inocularea intravenoasä
de bacili virulenti, deck an'malele care n'au suferit ina o infectiune
tuberculoasà. De aceas!'à constatare s'a apropiat observatia din clinica
umand, a o tuberculoa localà supurata care se instaleazä la un tu-
berculos pulmonar, evolueazd benign, in sensul cà starea generalà a
bolnavului chiar se amelioreazd i rezistenta lui creste.
Prin noui experiente s'au putut cunoaste mai bine detaliile feno-
menului lui Koch si s'au putut diferentia de alte fenomene de apgrare
a organismului. Trebuesc de fapt deosebite cloud situatiuni: a) cazul
infectiunilor pulmonare repetate, prin inhalare, care in general evo-
lueazà mult mai benign deck cazurile in care este vorba de o singurd
infectiune; aceasta aratä a la fiecare nouà inhalare se stabileste re-
pede un ,proces de apArare, asa inat organismul eliminà aproape ime-
diat bacilii, ca pe niste carpi strgini; b) cazul and reinfectiunile au
loc la un timp indelungat dela p5trunderea primä a germenilor in or-
ganism; atunci se produce fenomenul lui Koch, manifestare a sfortà-
rilor de expulsie violente si o dovadä in acelas timp cà imunitatea
dolAnditä coincide cu o hipensensibilizare a organismului ; el devine
din ce in ce mai intolerant la introducerea de noui cantitäti de bacili.
Pe planul medico-social este de retinut: tuberculozele cronice se

www.dacoromanica.ro
86 DR. G. BANU

manifesta la indivizi care au fost tuberculizati in vänstä tanärä; aceastä

primo-infectiune le-a conferit un grad de rezistenta, dar au survenit
ulterior suprainfectiuni frecvente §.1 masive, care au facut ca organis-
mul sa devie din ce In ce mai intolerant la infectiunea bacilara si s5
reactioneze prin producerea leziunilor locale pulmonare. Dacd insa
infectiunea tuberculoasa survine la subiecti care inch' nu au avut tu-
berculozä, deci care nu posed5 dinainte un grad de imunitate, ei fac
forme grave, cu evolutie ra,picla si letala, consecutiv contaminärilor
abundente si repetate; astfel se intämpla cu ruralii transplantati In
mediul urban, cu indigenii din insulele Oceaniei cand sufer infectiune
tuberculoasa, iar in cadru resträns, acela§ lucru se observä atunci cand
un ftizic intra inteo familie care pana atunci fusese crutata de tuber-
culozä; aproape toti membrii acestei familii sucomb5 prin forme grave
si de evolutie rapida.
O deductiune medico-socialä importantä, din studiul fenomenutui
lui Koch si al fenomenelor conexe, este i urmatoarea: copiii Intre 1-5
ani, care In bung parte au suferit primo-infectiunea tuberculoasä, au
capatat un grad de rezistenta fatä de reinfectiunea bacilarä; trebue
insa sá luam mäsurile pentru ca aceste reinfectiuni sau suprainfec-
tiuni sa nu se repete des, cäci in acest caz se manifesta intoleranta
fatä de agentul patogen, si reactiunile organismului devin caracteris-
tice: focarul tuberculos se cazeifica, copilul devine un ftizic.
Putem conchide : fenomenul Iui Koch denota instalarea imunitatii
la subiectul reinfectat i tendinta la localizare a leziunilor; dac5 insa
reinfectiunile se repeta des si sunt masive, imunitatea coexista -cu o
stare de hipersensibilizare, de intolerantä, care face ca efortul de ex-
pulzare a agentului patogen sä conducä la leziuni grave. Aceste ve-
den au fost exprimate si documentate de Calmette.
b. Imunitatea, anafilaxia qi alergia in conceptiunea actuall
Termenul alergie a fost creat de profesorul von Pirquet, pentru
tuberculoz5; in urma insa el a fost aplicat si pentru alte infectiuni,
cad semnificatia alergiei este generalä: un organism se afla In stare
de alergie atunci cand el reactioneazä la o a doua pätrundere a unui
antigen de origine microbiana (sau a oricarui corp protidic) in alt mod
decat cel In care a reactionat la prima pätrundere (136).
In general se poate apune ca alergia nu este sinoniond cu imunitatea, de
oarece un otrganism tuberculizat, dei devenit imun, poate s5 nu mai fie alergic
So mai constatà ea*, prin obisnuirea treptat5 a organismului la tuberculin5,
starea de alergie poate sá dispar51, dei rezistenta fa tä de supra-infectiuni a
rgmas aceeas, cu alte cuvinte Oesi imunitatea nu a dispärut.

www.dacoromanica.ro
 MEDICINA SOCIALA A TUBERCULOZEI 87.

Ceea ce caracterizeazg starea de alergie este sensibilitatea la tu-

berculing, pe care individul sdndtos n'o ,posedg. Aceastd sensibilltate
se instaleazd dupg trecerea unei anumite perioade, numitä fazg nega-
tivg sau perioadä antealergicg. Sensibilitatea la tuberculing ar rezulta
din actiunea (asupra tuberculinei) a unei lizine care se aflä in umorile
subiectului tuberculizat; din aceastg actiune ar rezulta un produs toxic
si hipertermizant, dupg Ca/mette.
S'a discutat in ultimul timp asupra relatiilor eventuale intre sta-
rea de alergie si stgrile anafilactice. La persoanele tuberculoase se pot
observa ifiteadevgr reactiuni de tipul anafilactic, produse in diverse
imprejurdri, consecutiv unui surmenaj, unei oboseli, etc. Se poate ad-
mite cg, in umorile tuberculosului, existg i anumite substante pro-
teinice care pot da socul anafilactic. In fond, unele reactiuni febrile,
precum i reactiunile dermice, cutanate i subcutanate la tuberculing,
pot fi interpretate ca fenomene anafilactice.
S'au putut provoca, prin inoculari de tuberculinä in peritoneul cobailor
tuberculosi, fenornene de Ism tuberculinic: hipotermie, scaderea numarului leu-
cocitelor, märirea timpului de coagulare a sangelui, stare de stupoare, moarte
(136).

S'au descris in ultimul timp stgri de hipersensibilitate intermi-

tentg la bacilul Koch si la toxinele lui, constatate prin experimentgri
cu virusul filtrabil. In infectiunile cu ultravirus hipersensibilitatea tu-
berculinicg poate apare de foarte timpuriu; apoi, dacd este vorba de
forme grave ale bolii, hipersensibilitatea se poate mentine vreme in-
delungatg, iar dacg este vorba de forme usoare, ea poate fi trecg-
toare (137).
In deoursul infectiunii bacilare existg o intricare intre fenome-
nele de rezistentg (imunitate) i fenomenele de hipersensibilitate, ceca
face ca ele sg nu poatd fi separate strict. Prin experimentdri insä se
poate face aceastg separatie.
Daca, la animale tuberculizate mai de mult, facem injectii masive de bacili
pe cale venoasa sau pulmonaal, vedem destlantuindu-se imediat reactiuni gene-
rale, de obiceiu mortale (fenomenul dui Bezançon i Serbonne); aci s'a mani-
festat numai hipersensibilitatea.
Acelas lucru se observa cand inoculam doze masive de bacili pe cale
peritoneala, la animale in prealabil tuberculizate (fenomenul lui Bail).
invers: se poate constata fenomenul pur de rezistentä, fdra nici o hiper-
sensibilitate. Daca se inoculeaza o doza de bacili, la cobaiul In prealabil
tuberculizat, nu se constata niel o leziune imeciiata care sa denote hiperrsensi-
bilitate (fenomenul lui Roemer).
S'a mai constatat ea, la un acelas animal, hipersensibilitatea poate sa scadd
progresiv, rezistenta la infeCtiune al.manand aceea (138).

www.dacoromanica.ro
 88 DR. G. BANU

Hipersensibilitatea la tuberculina, care caracterizeazá starea de

alergie, trebue, dupa vederile multor cercetatori, separata si de starea
de imunitate (rezistenta) si de starile anafilactice. Trebue separata de
imunitate, deoarece sunt cazuri de imunizare a organismului fatä. de
tuberculoza, independent de once stare alergica, iar pe de alta parte
sunt cazuri in cari organismul reactioneaza alergic, dar nu posedä
imunitate (136). Hipersensibilitatea la tuberculina ar trebui sà fie se-
parata si de anafilaxie, deoarece : alergia se stabileste progresiv, ea
devine mai intensa pe mäsura ce infectiunea se invecheste, pe cand
starea anafilactica se instaleaza brusc i ramane cu aceeas intensitate;
apoi, duipa socul anafilactic urmeaza o fazä de desensibilizare, pe care
In alergie n'o intalnim; in al treilea rand, accidentele generale pe care
le da alergia sunt proportionale ca gravitate cu doza de antigen in-
jectata, pe cand in anafilaxie socul se produce printeo injectie a unei
cantitäti minime de antigen; In fine, alergia tuberculoasa este cu atat
mai intensa i Cu incubatie cu atat mai scurta cu cat inocularea ba-
cilara initiala a fost mai masiva; aceasta caracteristica n'o regäsim in
anafilaxie.
Aceste diferente au los puse In evidentá de profesorul Debré, la a 8-a
conferintá a Uniun-ii internationale contra tuberculozei ce s'a tinut la Haga si
Amsterdam in Septembrie 1932.

S'a admis multa vreme ca alergia tuberculinica este specifica. Unii

autori, intre care Paul Bordet, pun la indoiala aceastá specificitate,
caci ei au demonstrat ea i substante nespecifice, precum alergenul
colibacilar, pot provoca starea de alergie (136).
Punctul de vedere actual asupra alergiei a fost astfel concretizat
de Bordet : bariera pe care o creaza alergia nu este absoluta, ci re-
lativa, resorbtia de bacili iputand avea loc, cu toata alergia. Nu se
poate afirma precis, In stadiul actual al cunostintelor, decat ca alergia
este un factor util in crearea rezistentei la tuberculoza. O serie de
alti factori, de care depinde imunitatea naturala, intervin In crearea
rezistentei la infectiune, i deoarece acesti factori difera dela individ
Li individ, ne explicarn dece la unii leziunea tuberculoasä se vindeca
inca inainte de a fi devenit sesizabilä cliniceste, pe cand la altii le-
ziunea la un caracter grav inteun timp scurt. Oricum, in infectiunea
cronica care este tuberculoza, influenta protectoare aditionalä a aler-
giei, este utila mai cu seama pentru acei indivizi care se aflä situati
la limita intre receptivitate si imunitate.

www.dacoromanica.ro
 MEDICINA SOCIALA A TUBERCULOZEI 89

2. Diagnosticul biologic al tuberculozei

Prin metodele de diagnostic biologic medicina social a poate stabili
frecventa realä a infectiunii bacilare pe mari colectivitati. Metodele
sunt variate. Vom avea de considerat: a) metodele de diagnostic bac-
teriologic; b) alte metode de laborator; c) reactiunea la tuberculin5.
a. Diagnosticul bacterio'ogic
Se poate face prin: examenul direct al produsului suspect; inocu-
larea la animale; culturi pe mediile apropriate; hemoculturi.
ExalnenuI direct se face grin identificarea, pe lama examinata la micros-
cop, a bacilli-Ali Koch, dupa caracterele sale rnonfologice si tinctor'ale. Autoril
sunt de acord ea metoda elasicg de colorare a lui Ziehl-Niesen constitue si
as'azi, cu toate modificgrile ce s'au introdus ulterior, cea mai bung metodg de
co-orare. Mai trebue mentionata me oda Cu antiforming, introdusa in 1909 de
Uh/enhuth i Xilander. Antiformina este un amestec de hipaclorit de calc.0 5i
lesie de soda; aceste substante disolva rnucusul i puroiul, dar nu atacg bacilul
Koch, asa incat acesta poate fi cu atgt mai bine pus fin evidentg., dupg concen-
trari i eentrifugari succesive (139).

In cercetarea bacilului Koch, la examenul direct, mai trebue s5

tinem seama a absenta lui nu indicO inexistenta procesului bacilar.
Se admite ast5zi bacilul Koch poate sA existe In sputa sub
o forma pe care metodele noastre actuale de examinare nu o pot pune
in evident5; bacilul de foarte multe ori nu poate fi &sit In formele fi-
broase ii pneumonice ale tuberculozei; s'a mai constatat cä, la bolnavii
decedati i unde autopsia a relevat _caverne, cercetarea bacilului rO-
masese constant negativA; In fine, bacilul poate sd apara i sá dispar5
intermitent, färg cauza precis4 (140).
S'a preconizat cercetarea bacilului In lichidul gastric, mai ales la
copii. Aceastä metoda este insa greu aplicabilO la grupe mai impor-
tante, si de altfel constatarea bacilului nu are valoare decat cand co-
pilul trgeste In mediu contaminat i prezintd reactia pozitivä la tu-
berculina; altfel, prezenta bacilului In lichidul gastric poate fi datorit5
laptelui ingerat sau oricarei alte surse de contaminare exterioarà.
/nocularea (produsului suspect) la cobai da seria de leziuni descrise inca
in 1865, de Villemin (leziunile tip Villemin). La autopsia animalului se con-
statg: ganglionul regional corespunzator punctului de inoculare este enorm de
mgrit in volum, inconjurat de tesut edematos, iar pe sectiune vedem cg este
pain Cu puroi cremos; eavitatea abdominalg este. umplutg de o mare canti ate
de lichid; ficatul poate fi dublat ea volum si prezintg numeroase mase neregu-
late, Cu puroiu; sp:ina este de 6 si de 8 ori mai mare decat in stare normalg;
rinichii sunt decolorati; capsulele suprarenale sunt enorm mgrite; plamAnii,pre-
zintg tuberculi presarati, de mgrimi var'abile; ganglionii traheo-bronhici con-
glomerati formeaza o masa voluminoasg, eu, centrul cazeos (141).

www.dacoromanica.ro
90 DR, G. BANU

Cultura bacilului Koch se face pe medii variate. Unul din acestea

este mediul lui Löwenstein, preconizat in 1924.
La un anumit volum de sputd infectatä se adaogà un volum de 5 ori mai
mic dintr'o solutie de acid sulfuric 40%; sedimentul de centrifugare este apoi spä-
lat cu apä distilatä sterilà i insämäntat pe cartof glicerinat, sau pe mediu de as-
paraginä, rosu de Gongo sau verde malahit. Procedeul initial al lui Löwen-
stein a fost perfectionat de Hohn, In 1926, care a precizat concentratia necesarà
de acid sulfuric, dupa' produsul ce trebueste examinat (139).
In general valoarea rezultatelor obtinute prin culturi i rap!ditatea cu
care le obtinern, depind de: manipulärdle prealabile ale produsului pe care il
insämäntdm, sensibilitatea meddului ae cultiul i minuttiozitatea examinärii
preparatelor colorate.

Hemocultura bacilului Koch a fost realizan incA' Inainte de a se

fi descoperit bacilul. Inteadevär, este interesant de reamintit cà in
1866 Villemin reusise sá tuberculizeze cobaiul, inoculându-i sânge
provenit dela un bolnav mort de tuberculozà pulmonará cronicä. Ul-
terior numerosi autori au demonstrat prezenta bacilului Koch in ski-
gele animalelor de experienn clin laboratoare. Löwenstein a pus la
punct o buriä metodä de hemoculturd (139).
Se recolteazä 5-10 cm. cubi sange, prin punctie venoasä asepticä;
adäogám 3 cm. cubi dintr'o solutie sterilä de citrat de sodiu 10% (spre a Im-
piedera coagularea); se decanteazg plasma si se adaoga 10-20 cm. cubi dintr'a
soiutie sterilä de acid acetic 5%. Se centrifugheazA de mai multe ori, i dupä
uliima centrifugare depozitul este aspirart fintr'o pirpetä i insämärbtat pe un nu-
már de tuburi continand un mediu de culturà preparat cu ou si asparaginä
Pe aceste tusburi, puse la etuvä, se clesvoltà coloniile de bacili, in cazul carrd
individul este tuberculos.
Löwenstein atribuia hemoculturii o mare valoare ca metodä de
diagnostic, afirmánd ea' ea este pozitiva in 90% din cazurile de tuber-
culozA pulmonarä activä; dar chiar acest autor a-recunoscut ea' he-
moculturä nu ar fi specificA, deoarece ea ar fi pozitivä í in reuma-
tismul articular acut. Apoi, este departe de a fi pozitivä in procentul
ridicat de cazuri indicat de Löwenstein; hemocultura nu ar fi pozitivä
decat in abia 5% din cazurile de tuberculoz6 manif está (141). In total,
este o metodà de aplicare dificilä in practicg (139).
b. Alte metode de laborator
Cercetarea vitezei de sedimentare a globulelor rosa a fost preco-
nizan si in tuberculozä, ca metodà de diagnostic. In determinarea vi-
Iezei de sedimentare intervine cantitatea totalä a proteinelor serului,

www.dacoromanica.ro
 MEDICINA SOCIALA A TUBERCULOZEI 91

In sensul ea sedimentarea va fi Cu atat mai rapida cu cat cantitatea

proteinelor este mai mica. Ori, tuberculoza activa, ca 1.1 toate bolle
infectioase, provoacä o micsorare a cantitatii albuminelor din ser si
deci o accelerare a sedimentärii. Dar valoarea metodei este mult mic-
soratä prin fa,ptul ca accelerarea sedimentarii se observa' i inteun
numär de infeetiuni, mai ales in reumatismul articular acut, precum
si in supuratiuni, nefrite, pneumonii, etc. Importanta cercetarii vitezei
de sedimentare rezidä in alt element: viteza este proportionálä cu
gradul de evolutie a bo/ii, cu alte cuvinte cu gradul de agravare; viteza
de sedimentare scade repede atunci cand bolnavul merge spre ame-
llorare. Aoeasta reactaiune ar avea o realä valoare pentru pronostic (140).
S'a constatat cä viteza de sedimentare creste din an In an, la gru-
pele de bolnavi examinate. S'a atribuit acest fapt hipoalimentatiei, mai
ales hipoalimentatiei cu proteine (140).
S'a aplicat pentru diagnosticul tuberculozei i reacia de fixare a
lui Bordet-Gengou, care sta la baza seroreactiei In sifilis.
Principiul reactiunii este cunoscut : atunci ca'nd punem in contact un an-
tigen oarecare si. anticorpul corespunzator, alexina (sau complementul), care
se afla in once ser, se fixeaza pe antigen (nu pe anticorp). i InteadeVar,
daca la acest amestec de antigen i anticorp adaogarn hematii de capra si o
cantitate oarecare de ser hemolitic pentru aceste hematii, totusi hemoliza nu
se produce, toomai din cauza ea' alexina nu mai este libera i deci nu mai
poate activa serul hemolitic. Lipsa de hemoliza face deci elevada a ceca ce s'a
numit deviatiune sau fixare a alexinei.
Aplicarea reactiei de fixare la diagnosticul tuberculozei poartä
numele de reactia lui Besredka. Dupa rezultatele publicate de unii cer-
cetatori In anul 1934 reactia lui Besred.ka ar fi pozitiva In 85% din
cazurile de tuberculoza pulmonara deschisa (140). Ar fi negativa in
formele easectizante i terminale ale bolii. Reacia este adesea pozitiva
In pleurezia serofibrinoasa tuberculoasä, precum i in tuberculozele
renale, oculare i osteoarticulare. Reacia lui Besredka are Insa un se-
rios desavantaj, prin faptul ca apare tardiv, adica dupä un timp mai
lung dela infectiune; de aceea ea este adesea negativa In meningtita
tuberculoasa i In formele granulice ale bolii. Ramâne insa faptul ca o
reactiune Besredka intens pozitiva reverá intotdeauna o tuberculozä
In activitate.
c. Reactia la tuberculing
Dupa ce Robert Koch a descoperit tuberculina, s'a recunoscut
aceasta substanta poate oferi medicinei veterinare un bun mijloc pen-

www.dacoromanica.ro
92 DR. G. RAM.)

tru ccnstatarea infectiunii tuberculoase la acele bovidee la care niel

examenul fizic niel cercetarea bacililor in sputd sau in lapte nu pu-
teau preciza un diagnostic. Treptat, clinicienii, care la inceput au uti-
lizat Cu rezultate negative tuberculinoterapia, si-au dat seama cd tu-
berculina poate fi mult mai utild pentru stabilirea diagnosticului la
om, mai ales in cazurile indoelnice cliniceste (142).
a) Diferite metode
S'a recurs mai intál la injecra subcutanatcl, care, la indivizii purtatori
cic leziuni bacilare oricat de neinsemnate, produce o reactie generala' febrila.
S'a constatat insa repede ca dozele de tuberculina intrebuintate prezentau uneori
reale pericole pentru bolnavi. provocand reactiuni de focaa- i accelerand evo-
lutia bolii.

In anul 1907, von Pirquet, pe baza studiilor sale asupra alergiei,

a preconizat cutireactia tuberculinicä.
Se depune pe pielea fetei anteroexterne a antebratului, o picaura de tu-
berculina' bruta. Cu o lanteta pract'cäm, prin aceasta picatura, o scarificatle
care s'a nu depäseasCa dermul si se lasa apoi tuberculina in contact cu supra-
fata scarificata timp de 10 minute. Pe acelas antebrat, mai jos, facem o scarifi-
care identica dar fara tuberculina; aceas a scarircare va servi ca martor.
Citim reacia dupa 24 ore, sau mai bine dupa 48 ore. Daca' cutireactia
este pozitivc1, observara ea in locul unde am aplicat tuberculina apare o 'Acial'
de eritem, de Intindere variabila, i cu edem subcutanat; placa de eritem se
transforma' apoi in papula. Uneori poate rezulta o pustula (143).
O altd metodd de reactie la tuberculina" este intradermoreactia,
preconizatd de Mantoux, in 1908.
Injectainea de tuberculina trebue facuta cat mai precis intradermic.
Scoala profesorului Cantacuzino recomanda dilutia de tuberculina' 1 la 10.000,
In cantitate de 0,1-0,2 centimetri cubi. Daca' reactia se aratä negativa cu a-
ceasta dilutie, ea se poate repeta dupa un timp oarecare, cu concentratii din
cc In ce mai mari. Injectia se face cu un ac fin, avandu-se grija a nu se de-
pasi dermul. Cit'rea reactiei se face &lipa 24-48 ore. Reactia pozitivii se recu-
noaste prin formarea unui eciem cen ral. inconjurat de o zona eritematoas'a' ;
aeeastä zona trebue sá aiba un diametru de 5-10 mm. Cand dimensiunile zone)
eritematoase sunt mai reduse, reactia este indoelnica.
Tot in anul 1908 profesorul Moro a preconizat reactia cu pomada.
taberculinicei (reactia lui Moro). Se frictioneazä pielea cu aceastä
pomada', care cuprinde 2/3 tuberculinä si 1/3 lanolina' anhidrd (144).
Spot utirza, pentru frictiune, differite regiuni ale toracelui: partea in-
ferioara a sternului, spatiul inter-scapulo-vertebral, regiunea subclaviculara
Frictiunea in aceasta din urmä regiune ese preferabirá (rnai usor accesibila,

www.dacoromanica.ro
 MEDICINA SOCIALA A TUBERCTJLOZEI 93

pie:e neted5, putIn pi:oasä si In general lipsità de eruptiuni i iritati'). Fric-

tfunca dureazd 30-60 setrunde. Citirea rezultatelor se face dup5 48 ore,
La dispensarul mobil de igiend sociald din provincia Liége s'au
praeticat un numdr de 1900 reactiuni Moro, ale cdror rezultate au
fast publicate in anul 1934. Com.pardndu-se sensibilitatea acestei reac-
iiuni, Cu sensibilitatea cutireactiei, s'a ajuns la urmdtoarea concluzie:
pdnd la va.rsta de 11 ani reactia Moro ar fi mai sensibild decdt cuti-
reactia, cu alte cuvinte ingdclue descoperfrea unui procent mai mare
de infectiuni bacilare ; dupd varsta de 11 ani, cutireactia este mai
sensibild decdt reacia Moro (144).
Reacia Moro are dezavantajul cd cere un timp mai lung decdt
cutireactia. In schimb, poate fi facutd cu mai multd usurinn, de
persoane din serviciul sanitar auxiliar, etc.. Apoi, evin reactiunea
de teamd", la copii ea si la pdrinti, care se observd in masse, cu pri-
lejul cutireactiunii. In total, reacia Moro poate fi aplican in inst.-
tutiile modico-sociale, la copiii sub 11 ani, la care ea este mai sen-
sibild decdt cutireactia, precum am mentionart.
S'a mai preconizat ofta/moreactia la tuberculina', In 1907, de Cdtre Wolff -
Eisner j Ca/mette.
In ce priveste interpretarea rezultate/or reactiei la tuberculind,
prin oricare din metodele amintite, trebuesc retinute ateva norme.
O reactiune pozitivei denon Ca' organismul este infectat cu bacilul
Koch, dar nu denon in acela§ timp cà individul este si bolnav. Reac-
tiunea are totusi o importann pronosticd la copii, dat fiind cá la
acestia prenosticul este cu atdt mai serios cu cât infectiunea a avut
loc mai de timpuriu, iar aceastd infectiune precoce poate fi relevan
numai prin reactia la tuberculind.
Reactiunea negativä ne permite, in imensa majoritate a cazuri-
lor, sà afirmdm cd nu exista infectiune tuberculoasd la individul res-
pectiv, deci nici simptomele clinice pe care le prezintd nu pot fi atri-
buite tuberculozei. Exceptiuni dela aceastd reguld se observd in douä
imprejurdri : a) atunci cand subiectul se and in perioadd antealer-
gicd, purntor al unei infectiuni recente, asa incdt starea de alergie
n'a avut incd timp sd se instaleze (in astfel de cazuri este necesar
sd repetdm reactiunea dupd cdtva timp) ; b) atunci când subiectul se
af.ld in stare de anergie, lipsä de reactiune la tuberculind, fie din
cauza stadiului avansat al balii (tuberculoza casecticd), fie din cauza
altor afectiuni (griaoä, pojar, febrä tifoidd) care provoacd stdri de
anergie.
In studiile medico-sociale asupra tuberculozei, care urmäresc in

www.dacoromanica.ro
 04 brt. 6. A14tt

primul rand precizarea frecventei si a evoliftiei curbei epidemiologice

a acestei boli pe mari colectivitati, reactia la tuberculinä prezintä o
importanta fundamentala.
p) Tuberculina standardizatä
Pentru ca reactia la tuberculina sà poata da integral foloasele
pe care medicina sociala este in drept sd le astepte dela aceastd me-
toda biologica, in special pentru a se inlesni comparatiile pe plan in-
ternational intre diferitele statistici, s'a preconizat In ultimul dece-
niu standardizarea tub erculinei, cu ailte cuvinte adoptarea tuberculi-
nei-etalon.
Inca din anul 1924 profesorul Callmette primise, din partea Cornitetului
de igienä al S. D. N. insarcinarea de a studia problema standardizarii tubex-
culinei. In anul 1926 a fost publicat raportul acestui autor, in colaborare cu
de Potter (145). Autorii recamandau, pentru titrarea tuberculinelor, reacia
intradermica la cobaiul sensibilizat.
Dupa aceasta, comitetua de igiena S. D. N. a initiat titrari comparative
ale tuberculinelor preparate de diverse laboratoare, constatánd ea tuberculi-
nele folosite la Frankfurt am Main, Londra, Paris i Tokio, aveau aceeas1
putare de activitate. In ceGe din uraná s'a hotarit ca institutul serologic din
Copenhaga sa furnizeze tuberculina-etalon pe plan international. Aceasta
tuberculiná-etalon este preparata in acelas mod cu tuberculina veche a lui
Koch. In ultimul timp autori americani au propus, ca tuberculina-etalon, 0
tuberculina purificatä i use. ata (purified protein derivate).
Pe baza experimentdrilor vaste facute cu tuberculina standardi-
zatä, s'a ajuns la concluzia ca intra-dermoreactia lui Mantoux este
supvrioara celorlalte metode (146). Ea trebue practicata astf el : se in-
jecteaza intradermic 1/1001 miligrame tuberculind-etalon ; rezultatul
se citeste dupa 3 zile ; daca el este negativ, se injecteazd din nou, de
astadatd 1/10 miligrame tuberculind-etalon; dupg alte 3 zile, se citeste
reactia, iar daca si de astddata este negativa, se injecteazä un mili-
gram tuberculing-etalon. Intra-dermoreactia cere un tirnp scull; se pot
practica 200 reactiuni pe ord, ceeace prezintä un necontestat avantaj
din punctul de vedere medico-social.
In ce priveste cutireactia (eu tuberculind-etalon), ea este mai pu-
tin avantajoasä, cdici nu poate fi practicata cu doze crescande, si din
aceastä cauzä nu putem sesiza pe toti indivizii cu reactiune pozitivd.
In cercetdri efectuate pe un grup bine determinat, cutireactia a dat
numai 42% reactiuni pozitive, pe cand reacia Mantoux a dat 53%.
S'a ajuns la concluzia ca, pentru cercetarile in massd, numai reac-
tiile intradermice complecte (seria care incepe cu o sutime de mili-
gram si sfarseste cu 1 miligrarn) constitue metoda preferabila (146).

www.dacoromanica.ro
 MEDICINA SÓCIALA A 't UBERCDL02Et 65

C. Tuberculoza §i alte boli sociale

1. Tuberculoza ci sifilisul
Statisticile care au fost publicate asupra frecventei infectiunii
sifilitice la tuberculosi, nu sunt concordante. Procentele indicate va-
riad considerabil. Unii autori au gäsit sifilitici printre tuberculosi,
altii 22% (147).
S'a desbatut mult problema influentei pe care sifilisul o exercita
asupra evolutiei leziunilor tuberculoase ; unii autori au admis ea sifi-
lisul face ca tuberculoza sä capete o evolutie spre formele fibroase,
altii insa cred cà sub influenta sifilisului tuberculoza tinde spre
cazeificare, deci spre agravare.
CercetAri Intreprinse Ineä n anufl 1914, la spitalul St. Pierre din Bru-
xelles, au arAtat cä, dintre bolnavii de tuberculozA pulmonark 21,9% prezintA
reacia Bordet-Wassermann pozitivA.. ConsiderAnd, la acelas spital, pe tofi bol-
navii internati, s'a gAsit printre ei o proportie de sifilitici de 22,42%. De atunci
s'a putut trage concluzia cA sifilisul nu a prezentait o mai mare frecventA la
bacilar, ded'At la populatja In general.
In anul 1920 examinAndu-se bolnavii dela spitalul St. Jean din Bruxelles,
s'au gdsit printre tuberculosi 6,4% cu reactia Bordet-Wassermann pozitivk iar
la totalitatea bolnavilor s'au gäsit 21% pozitivi. In 1927 InsA, la acelas spital,
s'au gAsit : 9,0% Cu Bordet-Wassermann pozitiv printre tuberculosii pulmonari
cii bacili in spatA, 5,8% printre tuberculasii färA bacili In sputA si 7,65% pozi-
tivi la totalitatea bolnavilor din spital ; se constatà deci din nou proportli ase-
mAndtoare de sifilis, la tuberculosi si la totalitatea bolnavilor.
In general se admite astäzi ea, la tubereulosi, proportia de sero-
reactiuni pozitive este destul de apropiatä de proportia seroreactiu-
nilor pozitive la totalitatea bolnavilor (147), fiind chiar de multe ori
ceva mai scazuta.
Deosebit de statisticile belgiene, mai sunt de mentionat statisti-
cile germane, care aratä cà proportia de seroreactiuni pozitive (pen-
tru sifilis) la tuberculosii pulmonari ar varia !titre 1,4% si 4,5%. In
Ungaria aceastä proportie ar fi de 9% si In Statele-Unite de 11,6% (148).
Din punctul de vedere medico-social este importantä o prima in-
trebare : tuberculoza evoluead intr'un mod special la sifilitici? Egte
deci vorba de ,a se sti dad terenul biologic special al sifiliticului face
ca tuberculoza ce-1 infecteaza sa se desvolte intr'un mod special. Trei
puncte de vedere s'au afirmat : a) tuberculoza survenin:d la un sifili-
tic ar tinde de obiceiu spre sclerozare (Sergent); b) dupa altii ar tinde
spre cazeificare (multi autori englezi, germani, italieni) ; e)
r'ar avea nici o influentä asupra evolutiei tuberculozei (Letulle).

www.dacoromanica.ro
96 DR. G. BAN1..t

Profesorul Sergent sustine chiar cá, atufnci cand constatar'm o evolutie

spre fibrozare a tuberculozei, trebue sä ne gandim cá trolnavul respectiv este
un sifilitc. Reactia Bordet-Wassermann ar fi pozitivä in 71% din cazurile de
tuberculozä fibroasa (147).
Un important numär de autori, din diferite tart, au sustinut ca sifi-
lisul, dimpotriva, are o actiune agravanta asupra evolutici tubenculozei, impri-
mandu-i tendinta aa cazeificare. Dupd unij tuberculoza laringiana ar fi foar,e
frecventä la sifilitici.
Un numär de clinicieni, printre care Letulle, Ritter, Kui/man, mint
convinsi Ca sifirsul nu are niel o influenta asupra evolut,iei leziunilor tuber-
culoase ; nu favorizeazä nici soleroza, nici cazeificarea. Cencetari efectuate in
spitaleie din Bruxelles au g1.9.4 9% sifilitici printre tubercuCosii evolutivi
6% sfiltici printre tuberculosii librosi.
Se pare totusi cà bolnavul tuberculos care contractd o infectiune
prezintä, din acest moment, o evolutie mai severd a proce-
sului tuberculos. Cu alte euvinte, infectiunile sifilitice proaspete ar
avea o aotiune agravantd. Sifilisul secundar _ar exercita o astfel de
actiune, pentrucd suprimd alergia, aducând organismul Inteo stare de
anergie. In schimb, sifilisul tertiar, intensificdnd alergia, ar avea o
actiune favorabilä asupra evolatiei leziunitor tuberculoase. Dat fiind
insd cà, precum am documentat pe baza cercetdrilor recente, alergia
nu este sinonimd cu imunitatea, problema actiunii favorizante a sifili-
sului asupra evolutiei tuberculozei pulmonare nu este Inca clarificatd.
In practica din institutiile medico-sociale, cand avem un tuber-
culos pulmonar cu leziuni sifilitice vechi, latente, este preferabil sd
renuntdm la tratamentul specific, &Aci terapia antisifiliticd poate
activeze un proces pulmonar. Dacä insä constatäm cà tuberculoza
pulmonar& nu evolueazd favorabil, cu tot tratamentul igieno-dietetic,
trcbue sá ne gandim cd sifilisul poate interveni in acest insucces, §i
vom institui tratamentul specific. La tuberculosii febrili i cu procese
exsudative nu \Tern institui acest tratament. Malariaterapia este de
asemenea ocntra-indicatä la tuberculosii pulmonari. In general, este
valabild urmdtoarea conceptie : soarta tuberculosului sifilitic nu de-
pinde de sifilis, ci In primul rand de evolutia procesului tuberculos
(148).
S'a mai desbdtut problema sub forma urmdtoare : printre sifili-
tici se gdsesc pare mai multi tuberculosi decal printre nesifilitici ? Unii
autori, 1ntre care Sergent, Hutinel, Baer, Ritter, rdspund afirmativ,
sustinând acelas punct de vedere pe care Il emiseserd mai demult
Ricord, Laënnec, Fournier, anume cà terenul sifilitic ar constitui un

www.dacoromanica.ro
 MEDICINA SOCIAL), A TUBERCUL02Ei
97

bun mediu pentru desvoltarea baailului Koch. Alti autori contesta

insä rolul tuberculigen al sifilisului. S'a aratat ca proportia de eredo-
sifilitici printre copiii tuberculosi nu este mai mare decat printre
netuberculosi. De asemenea, tuberculoasele nu ar fi in proportie mai
mare printre prostituatele sifilitice decat printre cele nesifilitice (147).
Precizarea definitivd a relatiilor patogenice dintre sifilis i tuber-
culozä se va putea face numai dupä ce se vor fi studiat un numdr
important de cazuri la care sa fie bine stabilit momentul aparitiei atal
a tuberculozei cat si a sifilisului, lar supravegherea medicaid sa fi fost
permanenta, chiar din mornentul in care a survenit prima infectiune
cronologiceste. Rana atunci, igienitii sunt in general de acord cà o
colaborare speciala intre dispensarele antituberculoase i dispensarele
anti-venerice nu este necesara (147).
2. Tuberculoza ci paludismul
Unii autori sustin ca endemia paludica nu exercita nici o influenta
agravanta asupra tuberculozei. Ar exista chiar un anumit antagonism
intre aceste cloud boll (149).
Urmärindu-se, in Sardinia, evolutia ambelor boli sociale pe o mare pe-
rioadd de timp (1887-1925), s'a constatat: pe cAnd paludismul a sedzut cu 72,9%,
tuberculoza a crescut ca 13%.
Alti autori precizeazä &A, din punctul de vedere clinic, tubercu-
loza care survine la mi paludic ar gäsi inteadevar un teren mai rezis-
tent infectiunii tuberculoase, dar paludismul care survine la un tuber-
culos ar agrava procesul bacilar. Din punctul de vedere biologic, la
paludici s'ar produce o modificare a tesuturilor, care tind spre scle-
rozä, asa Mat pe un astfel de teren survenind ulterior infectiunea
tuberculoasa, ea ar evolua mai benign (148).
Multi autori sustin insa punctul de vedere ea influenta reciproca
intre cele douä boli sociale ,ar fi nuld (150).
In fond, trebue sa se faca o distinctie intre malaria veche si ma-
laria proaspät contractatä, aceasta din urma avand o actiune neta-
gaduitä. Inteadevar, tuberculosul cronic care a contractat malarie,
prezinta o activare a leziunilor bacilare, lar daca este vorba de un
purtator de tuberculoza activä, malaria ,proaspat contractata agravea-
za si mai mult procesul tuberculos (hemoptizii). Cercetari efectuate
In Italia in anul 1932 au aratat, asupra unui grup de 680 indivizi tu-
berculosi i malarici in acelas timp, Ca' la 135 din ei trecerea tubercu-
lozei in faza de activitate a fost provocata de malarie (151).

Dr. G. Balm. 'I1nactax de medicind &DeWitt, VOL IV 7

www.dacoromanica.ro
98 DR. G. BAN1J

3. Tuberculoza fi cancerul
Autori mai vechi (Rokitansky) sustinusera cá existä un antago-
nism intre cancer si tuberculoza pulmonard. Acest punct de vedere a
fost reafirmat recent (152).
Numerosi autori sus-tin contrariul. Datele statistice publicate pdna
In prezent nu sunt concludente (148).
Un important nurnär de neeropsii fácute la institu:u1 anatomo-patologic
din Ma.nnheim si ale cätror rezuatate au fost publicate in 1935, au arätat cä
leziuni tuberculoase s'ar intälni in proportie de 8,3% la eancerosi, iar ca.ncerul
s'ar înitâlni la 7% din tuberoulasi (153). Alte statistiici de necropsii aratä insä
proportii minimale de tuberculozO la aancerosi si de cancer la tuberculosi.
Un fapt pare a fi bine stabilit: carcinomul bronchic coexistd des
cu tuberculoza pulmonard (154).
Unele cercetOri experimentale trebuesc mentionate. La soareei se cons-
tatä douà categorii de leziuni : pseucio-tuberctiloza- i tuberculozA propriu zisa".
Pseudo-tuberculoza dà leziuni pseudo-miliare in toate tesuturile parenchima-
toase, ins6 cu leucocite polimorfe neutrofile; aceste leziuni nu dau tubereu-
lozd la cobai prin inoculare, niel nu cuprind bacili acido-rezistenti. Ori, s'a
constatat eät, din 60 de soareci cu pseudo-tuberculozA, nici unul nu a fäout
cantear, pe cand dintr'un grutp egal de soareci cu tuberculozä veribabilà 10%
au prezentat cancer. Tuberculoza deci nu impiedied desvoltarea canceru/ui,
dtesi este caraoterizatä prin prezenta de limfocite in leziuni (155).
Un fapt de observatie este urmätorul : tuberculoza 1pulmonar5
coexistd relativ frecvent cu limfogranulomul. Unii au sustinut cá lim-
fogranulomatoza (malign6) ar fi provocatd de bacilul Koch. Dupd unii
clinicieni, la copiii unde coexistà tuberculozä cu limfogranulomatozg,
tuberculoza ar cApAta tendintà la generalizare. La adulti insd, dimpo-
trivA, limfogranulomatoza ar face ca tuberculoza sà capete o evolutie
benignd i cu tendintd la localizare (148).

4. Tuberculoza si reumatismul
Poncet a descris reumatismul tuberculos. In urmd, s'a dat mare
importantà relatiilor dintre reumatism i tuberculozà, unii autori tin-
zAnd sà atribue aproape toate formele de reumatism poliarticular unei
etiologii care are la baza bacilul Koch (148). Fdrà a se putea aduce
precizgri definitive in aceastä privintA, un fapt pare evident : anta-
gonismul intre poliartrita reumatismalà i tuberculozgpe care Il sus-
tinuse Rokitansky, nu existà.

www.dacoromanica.ro
 MEDICINA SOCIALA A TUBERCULOZEI 99

5. Tuberculoza fi borne mintale

Observatiile medico-sociale concorda In a ardta ca mortalitatea
prin tuberculoza pulmonara, in spitalele de boli mintale, este foarte
ridicata. Igienistii contimporani atribue acest fapt la 4 cauze (156)
a) predispozitia constitutionala la tuberculoza a tipului schizoid ; b) le-
Oturi patogenice intime care ar exista intre dementa precoce si in-
fectiunea tuberculoasä ; c) diminuarea rezistentei organice a bolnavilor
mintali, din cauza conditiunilor nefavorabile de mediu si de spitali-
zare ; d) mai mare expunere la infectiunile masive si la reinfectiuni,
In institutiile de alienati.
In spitalul de boli mintage Dmgview, din Cincinnati, Cu peste 2200 boa-
navi, mortalitatea prin tuberculoZa. (consideratà pe un lung interval de timp)
a fost de 7 la mie, in proportie de 10 ori mai ridicatà decdt mortalitatea prin
tuberculozA la populatia globalà a statullui Ohio, in care este sEuat acest
In ce priveste morbiditatea prin tulberculozd la ,acest grup de bolnavi rainfall,
a fost de 30 la mie, pe baza diagnosticulazi pur clinic ; incontestabil ca, ciac5
s'ar fi aplicat i examenele de laborator i radiallogice, propor0a de bacilan
ar tfi fost gásità si mai mare.

S'a constatat ea frecventa tuberculozei la bolnavii mintali este

direct proportionalä cu durata spitalizärii. De unde bolnavii internati
de mai putin de 11/2 ani in institutii de boli mintale au reprezentat
10% din totalul tuberculosilor, cei cu o vechime de spitalizare mai
mare de 5 ani au reprezentat 60%.
Tuberculoza pare a fi mai ,frecventa la bolnavii de psihoza ma-
niaco-depresiva si de dementa precoce. Ar fi mai rard la dementii se-
nili si la bolnavii de psihopatii sifilitice.
In general se poate conchide ea, din cei doi factori constitutie
si mediu, rolul ,acestuia din urma (adica mai marea expunere la infec-
tiune, in institutiile de alienati) este mai important. 0 serie de cer-
cetäri publicate in anul 1937, asupra factorilor constitutionali in fa-
miliile bolnavilor tuberculosi, confirma acest fapt (157). Examinandu-
se 479 frati-surori si 200 parinti ai unui numar de 100 tuberculosi, s'a
constatat cà tendintele psihopatice, alcoolismul i sinuciderile nu sunt
mai frecvente la acestia cleat la populatia globala.
Totusi, rolul factorilor constitutionali comuni tuberculozei i unor
psihopatii, nu poate fi tagdduit complect. La necropsii practicate asu-
pra bolnavilor mintali s'au &Sit leziuni tuberculoase in proportie de
38,8% (158). La schizafrenici proportia de tuberculosi ar fi mult mai
mare, 'Dana la 62% (148). Atat schizofrenicii cat i tuberculosii se in-

www.dacoromanica.ro
100 blt. G. BANT1

talniesc mai des printre indivizii Cu tipul constitutional leptozom sau

astenic (159).
In unele institutii de boli mintale, dat fiind frecventa tuberculozei
printre pensionari, s'a introdus in mod general (la toti bolnavii) tra-
tanientul aeroterapic, reusindu-se astfel SO' se coboare procentul de
mortalitate prin tuberculozA (a bolnavilor mintali) sub nivelul
tuberculoase la populatia globalà din regiunea respectiva (160).

L11. STATISTICA TUBERCULOZEI

La baza masurilor practice de combatere trebue sá stea cunoas-
terea datelor numerice care ne aratä, pentru perioade importante de
timp, evolutia curbei epidemiologice a tuberculozei. Aceastä evolutie
trebue urmärita pe täri, dupä mediul rural ori urban, dupg sex si
grupe de varstä, dupä forme clinice, precum si dupg interierentele
mai multor din acesti factori, de exemplu dupä varstä si sex, .dupa
vânstä, sex si mediu, etc.
Alcdtuirea statiisticilor asupra tuberculozei a realizat importante
progrese in ultimul timp. Totusi, cifrele publicate, mai ales Cand se
refera la marl colectivitäti, nu sunt incä in m'asura sä redea situatia
numericd reald a infectiunii tuberculoase. Chiar in anul 1940 profe-
sorul Rochaix afirma Statisticile ,privitoare la tuberculoza nu ne
dau decat o slabä idee de ravagiile pricinuite de bacilul Koch".
Este de aceea important sd cunoastem dificultatile care ,stau in
calea obtinerii unor date cat mai apropiate de adevär, precum si nor-
mele prin aplicarea carora putem sá inlaturäm partial aceste surse de
erori.

A. Dificultäti §i norme de alcituire

i. Dificultäti
In general statisticile asupra tuberculozei se ireferä la leziunile.
manifeste : in primul ränd tuberculoza pulmonara evolutivg, uneori
tuberculozele chirurgicale. Bolnavii aflAtori in lunga perioadä de la-
tenta a bolii, in care laacilul pornit din focarul de primo-infectiune
se disemineazd in organism, rämän de multe ori nesesizati statistic.
Manifestärile patologice din aceastä perioadä figureazd sub rubrici
diferite: febrä de crestere, stdri hepatice, entente, accese reumatice,
stari tifice, gripà, pneumonii i congestii pulmonare, etc. (161).
Sursele de eroare devin si mai mari, atunci cänd pentru decesele
survenite inteo regiune sou o localitate anumitä nu figureazä precis

www.dacoromanica.ro
 MEDICINA SOCIALA A TUBERCULOZEI
101

cauza decesului. Sunt i azi numeroase regiuni in care o parte din

decese nu sunt constatate de medic si ele märesc rubrica statisticA a
mortilor din cauze necunoscute" sau cauze diverse" (162).
In Franta, In perioa.da 1925-1928, In departamentele Pas-de-Calais, Seine,
Seine-Inférieure, Seine-et-Oise i Eure-et-Loire, situatia era foarte multumi-
toare, cAci 9812 din decese erau constatate de medic ; in schimb in departa-
mentul Côtes-du-Nord numai 41/0, in Haute-Savoie 35%, in departamentul Lot
34,9%, In Haute-Saône 34,8% si In Haute-Loire numai 30,7% din totalul dece-
selor fuseserA constatate de medic (163). Se pare oi ateastA situatiune s'a per-
petuat si In anii urnatori, asa incát s'a putut varbi despre minciunile statis-
ticii" (164), in anul 1936.
S'a putut urmäri relatiunea directd Intre erorile statistice asupra tuber-
culozei i proportia de decese inregistrate ea neavánd cauzA precisA. Acest studiu
a fost facut pentru un oras de importanta Lyonului si este destul de elocvent.
In 1923, la un numAr total de 8073 decese, 635 decese, deci un procent de 7,8%,
nu aveau indicatA ,boala care provocase moartea ; In acest an cifra absolutA a
decescor prin tuberculozA a fost 1032, dupA datele oficiale. Dupki 10 ani, deei
in 1933, proportia de decese fárá indicarea bolii se mArise, i gäsim cA mortali-
tatea prin tubenculozd nu mai figureazA decát cu 457 decese. In astfel de con-
ditiuni, este dela sine In:teles cA sc.Aderea mortalitAtii prin tuberculozá, pe care
am putea-o deduce din coborirea cifrei oficiale, dela 1032 la 457, este cu totul
necorespunzAtoare realitätii (164).

Dificultátile sunt cu deosebire mari cand trebue alcátuità statistica

morbiditeitii prin tuberculozá. In majoritatea vtatelor este incá impo-
sibil a ne face o idee exactá asupra numárului real al bolnavilor de
tuberculozá, ei trebuind de obiceiu sa fie dedu§i din cifra mortalitátii,
pe care o inmultim cu un coeficient variabil.
Dar insási statistica mortalitcltii intámpinä dificultáti variate.
Sunt IncA actuale cbservatiile fácute de unii autori, la inceputul seco-
lului curent (165) : in alcdtuirea statisticii mortalitátii tuberculoase trebuesc
bine diferentiate leziunile bacnare de diferitele boli inflamatorii ale plAmfinului.
S'a mai arAtat cA In rubricile 4cormulsii", atrofie" si debilitarte", la copiii
sugari, sunt cuprinse de fapt numeroase cazuri de decese prin tuberculozá.
In anul 1906 igienistul Teleky atrAsese atem.tia asupra surselor de erOare
pe care le contine rubrica tuberculoza altor organe" (in alar% de Plámäni) (166)
Importante sunt, i astázi, cazuriIe destul de numeroase in
care deqi medicul a pus diagnosticul just din timpul vieii bolnavului,
ezità s'A" inregistreze tuberculoza in buletinul de deces. Uneori medicul
trebue sá. menajeze anumite interese familiale in ambienta decedatului.
Alteori, este la mijloc o chestiune de prestigiu pentru medic: el a
pus diagnosticul tárziu de tot, dupá ce in prealabil a tratat pe bolnav
pentru altá board, ap incat preferá sA mentiná pfirtá la sfálnit diag-
nosticul eronat pus la inceput. Pentru evitarea acestor situaliuni

www.dacoromanica.ro
102 DR. G. BANU

s'a propus adoptarea secretului profesional pentru anuntarea cauzelor

de deces (167). 0 astfel de m'asura' a fost introdusd in Elvetia, inca'
din 1901. Cauza decesului nu T'amarle cunoscutd decat de medic si de
functionarul Oficiului de stare civild. Efectele acestei mdsuri s'au vädit
printr'o incontestabild ameliorare a statisticii tuberculozei.
Rubrica ,bronsitä cronicd", dreipt cauzd de deces, a scäzut In proportia
care rubrica ,Auberculozd" a crescut. S'a calculat, pentru Elvetia, cä bronsitele
cronice drept cauzä de cieces au scdzut cu 30%, in aceeasi proportie crescänd
'rubrica tuberculoZd".
In Anglia, unde anuntarea cauzelor de deces se bucurä de o larga' publi-
citate, propartia de bronsite cronice este foarte riciicatä, asa Incdt neandoelnic
In aceastä rubricd intrd si multe decese prin tuberculozä, a edrar 'mina a tfost
tlinuità (167).

In Italia, Elvetia, Anglia si Statele-Unite s'a introdus o mäsurä

de naturd sà amelioreze vizibil statistica tuberculozei: ancheta ulte-
rioard, fdcutd de organismul oficial, ori de cate ori exista indoeli asupra
veracitätii cauzei de deces anuntate. Consecutiv acestei mdsuri, medicii
au cdutat sà aducd mai multa* precizie in diagnostic, asa incat anchetele
utterioare mentionate, de unde in Anglia au reprezentat in 1912 un
procent de 2,4% din totalul deceselor, in 1920 nu mai reprezentau de-
cat 1% (167).
Dificultdti serioase in alcdtuirea statisticii exacte a tuberculozei
rezultd si din lipsa de precizie a definitiei i grupdrii unora din afec-
tiuni. Astfel, scroluloza este inca, pentru unii autori, obiect de discutie
In ce priveste natura sa intimd. Notiunea atrofie infantild" sau peda-
trofie" este inca mult rdspanditd in unele t'AH, Mea a avea un cadru no-
zologic precis, si multe cazuri de tuberculozd sunt cuprinse in ea. De
asemenea, un numdr de cauze de deces sunt trecute drept rachitism",
cand cauza reald a fost o tuberculozä ocultà. Notiunea convulsii in-
fantile" acoperd incd de multe ori o meningitd tuberculoasä.
In mdsura perfectiondrii diagnosticului, mortalitatea prin convulsii infan-
tile a scAzut. In 1891 erau inclicati In Anglia, ca decedati de pe arma convul-
sillar infantile, 22.222 copii; In anul 1919 n'au mai fost indicati decdt 4552 morti
brin convulsii infantile.
Un cadru nozologic imprecis, care falsificd in mdsurä destul de
apreciabild statistica tuberculozei, este asa zisa debilitate senild". Sub
aceastd denumire sunt indicate adesea tuberculoza pulmonard si tu-
berculoza osoasd a bdtranilor, boli cu deosebire torpide.
In 1909 erau 4.nregistrate in Anglie 33.975 decese prin debilitate senilä; In
1920. nurndrie lor a scAzut la 15.120.

www.dacoromanica.ro
 MEDICINA SOCIALA A TUBERCULOZEI 103

O sursd de eroare este constitutä si de enuntarea unor afectiuni,

färg a se preciza etiologia lor. Notäri ca : meningitd, pleurità, peri-
carditd, peritonitä, osteitä, artritd, hemoptizii, degenerescentä amiloidä,
etc., produc confuzie i trebuesc abandonate. Este necesar ca, in drep-
tul fieckeia din aceste enuntdri, sä se precizeze dacä afectiunea a fost
de naturä tuberculoasä sau nu (167).

2. Norme pentru alca tuirea unei statistici a tuberculozei

O primä incercare de a clasifica statistic afectiunile de natura' tu-
berculoasä se datoreste lui Virchow (168).
Acest autor stabilise grupa mare a cauzelor naturale de deces (In opozitie
cu grupa mortilor violente). In interiorrul grupei cauzelor naturale, el deosebea:
a) cfactori general"; b) factori locali. In cadrul factorilor generaii intrau tuber_
culoza miliarà i scrafuloza. In grupul cauzelor locale intrau toate celelalte forme
looalizAri ale tuberculozei. O astfea de clasificare statistic5 avea rnarele (lema-
vantaj CA mortalitatea prin tuberoulozà figura la rubrici diferite si nu se putea
obtine o privire de ansamblu asupra frecventei boli. Apoi, când se alcdtuiau
grupele pe cauze locale de deces, criteriul era organul atins, rara sä se specifice
intotdeauna factorul etiologic; se aflau deci reunite, Tinte° aceeas rubric5 (cores-
punzatoare unui anumit organ), decese datorite tuberculozei i altele care nu
aveau nimic comun u aceastä board.
Anul 1920 reprezintà o datä importantà in sistematizarea statis-
ticii tuberculozei, deoarece s'a alcdtuit o schemd valabild pe plan in-
ternational, dupà indicatiile Societätii Natiunilor. Schem.a se prezintä
astf el (cifrele indicä ordinea numerotärii in scara internationalä (167) :
31. Tuberculoza aparatului respirator
32. meningelor i sisternului nervos central
33. intestinului i peritoneului
34. coloanei vertebrale
35. articulatiilor
36. altor organe
a pielei
a oaselor
a sistemului limfatic
a aparatului tiro-genital
a altor organe
37. Tuberculoza diseminatà
acutá
cronicrá

Aceasta este deci o diviziune cu caracter topografic, care poate

da rezultate bune in practicg si In general nu provoacd confuziuni.
S'au näscut doar nedumeriri asupra rubricii la care urmeazd sà figu-

www.dacoromanica.ro
104 DR. G. BANU

reze tuberculoza ganglionilor traheo-bronhici. Unii o considerá indi-

catä pentru grupa 31 (aparatul re_spirator), altii pentru subdiviziunea
36 c (sistemul limfatic),
In anul 1925 S. Rosenfeld a propus urmátoarea clasificare (167) :
Tuberculoza minará acutä
Meningita tuberculoasä
TubeTculoza mai roultor organe
aparatului revirator
If viscerelor abdominale
ganglionilor limatici (scrofuloza)
oaselor i articulatiilor
Lupusul tubenculos
Tuberculoza organelcrr urinare i sexuale
51 diferitelor alte organe
S'a stäruit in ultimul timp asupra necesitätii de a se preciza, in
buletinul de deces, daca* tuberculoza a fost inteadevár cauza mortii
(cauza principalá). Sunt numeroase cazurile in care decesul se dato-
reste mai multor afectiuni concomitente, din care insä una singual a
jucat rolul principal. Decesul unui bacilar poate fi datorit altei cauze
decat tuberculoza. Se pare cá generalizarea practicárii cutireactiilor a
produs si mai multa' confuzie in acest domeniu, deoarece o cutireac-
tiune pozitivá denotä existenta infectiunii bacilare, dar nu si a bolii
manifeste, cu atát mai putin a unei forme de boalá capabilá de a pro-
duce moartea.
StatisticKe alcátu'te pe bazg de necropsii aduc preciZári interesante In a-
ceastä privintä. Leziuni tuberculaase s'au gäsit la autopsia unor indivizi dece-
dati din cele rnai variate cauze, In 67% din cazuri (169), alteori chiar in 97%
din cazurile de adulti necrapsiati (167).
Cà tuberculoza intervine relativ des ea o caliza accesorie a de-
cesului, dovedeste o statisticá amánuntità alcátuitá In anul 1921, pe
baza unui numár de 4538 autopsii (170). Tuberculoza a constituit cauza
principalá de deces in 21,2% din cazuri, si cauza accesorie in 28,6%
din cazuri.
Este necesar sä se generalizeze m'Asura prin care medicii sunt
obligati a indica, nu neapárat o singurá cauzá de deces, ci douà si mai
multe cauze, atunci cand observatia bolnavului le-a arátat cà aceste
cauze au intervenit. Se va previlza care este cauza principald a de-
cesului i care este cauza secundará.
Se va tine seama si de acole afectiuni in care tuberculoza a intervenit ea
complicat:e gräbind sfarsitul letal, dar in realitate decesul a fast provocat de
boa:a de bazä. Nomenclatura internationalä a cauzelor de deces indicA numai

www.dacoromanica.ro
 MEDICINA SOCIALA A TUBERCULOZEI 105

trei boli in care tuberctdoza poate interveni ca o complicatie, entume: dia-

betul, tabesul i ciroza hepatice. La acestea Insä trebue adeogate: pojarua, tusea
convulsive, paralizia generale' progresivä, alcoolismul.

Trebue evitat5 i eroarea in sens invers: atribuirea decesului la

cauze care n'au jucat rolul principal, ci au intervenit ea simple com-
plicatii ale tuberculozei. Autorii englezi numesc aceste cauze: con-
tributory causes", si considerarea lor drept cauze principale ale dece-
sului (atunci cänd in realitate cauza a fost tuberculoza) ar face ea sta-
tistica tuberculozei articulare sä scadä cu 2 cincimi, a tuberculozei al-
tor organe cu o treime, a tuberculozei miliare acute cu o cincime
a tuberculozei pulmonare cu o septime (167).
Trebue sä se mai Iinä seama, in practicä, de acele forme clinice
localizgri ale tuberculozei care niciodatä nu pot provoca decesul.
Nu vor putea figura drept cauze principale de deces: tuberculoza or-
ganelor genitale feminine, tuberculoza ocularä, tubereuloza organului
auditiv si a cavitätii nazale, leziunile tuberculoase ale caviatii bucale,
tuberculoza ureterelor si a vezicii, tuberculoza cutanat5 (exceptând
lupusul). In cazurile In ciare aceste localizäri ale tuberculozei au fost
indicate drept cauze imediate de deces, ancheta ulterioarà a arätat,
fie cA moartea a fost provocatä de tuberculoza pulmonarà concomi-
tent5, tuberculoza miliarà sau -tuberculozta meningealà, fie eä deeesul
s'a datorit unei cauze care nu avea nimic comun cu tuberculoza.
O statistic6 a tuberculozei trebue sà considere, pe läng6 tubereu-
loza in mod global, si tuberculoza dupd sex. Este o constatare veche,
cb." factorii nocivi ai ,ambiantei exercitä inriuriri diferite la bärbati
la femei; nocivitatea nu devine ega1à pentru cele douà sexe deal acolo
uncle femeea particip5 la munca profesionalä cu aceeas intensitate ca
bärbatul. Statisticile din capitolele urm5toare vor dovedi aceasta. Ci-
frele trebuesc gru,pate dup5 sex i atunci când este vorba de localizà-
rile tuberculoase In parte.
Evolutia tuberculozei trebue urnfäritä i dupg grupe de vdrstd,
atat pentru tuberculoza globalä cat i pentru diferitele ei localizari.
Date interesante se obtin atunci cand tuberculoza este considerate, simul-
tan, in evolutia ei dupe localizari, sex si grupe de veirstii. Unele reguli par a fi
valabile (171).
Femeile, in grupa de verstä 5-19 ani, se imbolnevesc mai frecvent de
tubercutozei putinem,axe; intre 20-30 ant procentul de tuberculoze pulmonar%
este mai redus decat la berbati; intre 30-39 ant procentele se egaleazd Entre
cele doue sexe; dela 40 ani in sus tuberculoza sexului feminin remene mult
In urma tuberculozei berbatilor.
Pentru tuberculoza meningeala", pane la 19 ani, sexul feminin part-
cipe cu mai mare frecvente.

www.dacoromanica.ro
106 DR. G. BANU

C) Pentru tubercu/oza m,iWirá acutcl, sexul feminin participa' Cu un pro-

cent mai mare, peina a varsta de 29 ani; dincolo de aceastá varstd, situatia se
inverseazä.
d) Pentru tuberculoza organe/or abdomina/e, sexul feminin prezintá un
procent mai redus pánä la vársta de 8 ani; intre 10-44 ani predominà insil tu-
berculoza abdominald la fernei; dela 45 ani inainte predomind din nou tuber-
culoza (abdomina1d) la bárbati.

Va fi Intotdeauna util a compara datele statistice obtinute, cu

aceste reguli generale.
Pentru a Inlesni sesizarea amanuntitä a tuberculozei, In raport
cu factorii amintiti, este necesara o diviziune amanuntitä pe grupe
de varstá. In general, in practica, grupele de var.-4à contin cate 5 ani
sau cate 10 ani fiecare. Se recomandd Insa, de cdtre unii autori, cel
putin pentru varsta copilariei, o diviziune pe grupe mult mai mici
sub o luna; 1-2 luni; 2-5 luni; 6-11 luni; 12-17 luni; 18-23 luni; 2-3
ani; 3-4 ani; 4-5 ani; dela aceasta varstä inainte grupele de varstä pot
merge din 5 in 5 ani.
Va fi important, de multe ori, sä se tina seama, in alcatuirea sta-
tisticilor asupra tuberculozei, de populatia imigratcl, consideratä se-
parat de populatia bästinase. Populatia imigratd, la randul ei, va fi
considerata dupa statele de unde provine. Statistici alcatuite in Sta-
tele-Unite au dus la concluzii importante in aceastä privintd. S'a con-
statat ca, in mod aproape constant, mortalitatea prin tuberculoza pul-
monard i tuberculoza millará acutd este mai ridicatd la populatia
imigratd; in schimb, mortalitatea prin celelalte forme ale tuberculo-
zei ar fi mai ridicata la populatia bastinase.
S'a dat urmátoarea explicatie acestui fapt : populatia imigratá cuprinde
o proportie covársitoare de adulti, aflätori in plinä perioadtá de productiviltate
in câmpul muncii; la ac-estia tuberculoza pulmonarä este cea mai frecventä
Deoarece pdpulatia iMigrata' cuprinde relattv putini copii, ne explicám doce
formele celelalte ale tuberculozei (tuberculloza abdominalá, meniingealä, etc.) este
mai scázutá la imigrati decát la b&stinasi.
Pentru a se putea compara, intr'un mod cal mai util, statisticile de
tuberculoza pe plan international, idealul ar fi sa se ja in considerare
o populatie standardizata in ce priveste compozitia ei pe grupe de
varstd. Calculele devin insä In acest mod destul de complicate, as*a In-
cat statistici pe baza de populatie standardizata, adica populatia cu
alcdtuire-tip, teoreticd si uniforma, a distributiei pe grupe de varstä,
au gäsit putina Intrebuintare panà in prezent. De altfel, statisticile al-
cdtuite dupa metodele obisnuite sunt de natura' s'a' ingadue o bunä
comparatie internationala, precum am aratat in lucrari speciale (172).

www.dacoromanica.ro
 MEDICINA SOCIALA A TUBERCULOZEI 107

Un punct important, in elaborarea statisticilor asupra tuberculo-

zei, este calcularea morbiditatii prin aceasta boala. De obiceiu
trebue sa recurgem la metoda indirecta, constand in inmultirea
mortalitatii prin tuberculozd) cu un anumit coeficient. Inteadevar,
criteriul mai sigur pe care putem sá ne bazam in stadiul actual al in-
vestigatiilor, ramane mortalitatea. Cornet, pornind dela numarul mor-
tilor adulti i copii (prin tuberculoza) si considerand ea durata mijlocie
a bolii la adulti este de 3 ani, iar la copii doi ani, inmulteste cifra de-
ceselor prin tuberculozä, cu coeficientul 3 pentru adulti i coeficientul
2 pentru copii, obtinánd astfel morbiditatea. Landouzy a propus in-
multirea cifrei deceselor cu coeficientul 7,5. A. Robin a propus coefi-
cientul 5. Unii auton germani folosesc ooeficientul 7. Autori ame-
ricani sustin ca mortalitatea trebue inmultita cu 10, pentru a se obtine
o cifra cat mai corespunzatoare morbiditatii reale prin tuberculoza. De
fapt, °data' cu aplicarea legii declaratiei obligatorii a tuberculozei, in
Statele-Unite, s'a constatat ea morbiditatea reprezintd inteadevar in-
zecitul mortalitatii.
In ultima analiza, evidenta statistica a intregei morbiditati prin
tubercuiozei rämâne un obiectiv intangibil, in stadiul actual al stiintei.
De o statistica generala a morbiditatii prin tuberculoza, in intelesul
adevarat al cuvantului, riTu va putea fi vorba decat atunci cand me-
clicina va fi o stiintä bine inchegata careia sä nu-i scape nimic din
..vedere, nici un fenomen al stärii fizice, nici un semn diagnostic. cli-
nic, etiologic si social (Silbergleit) (172).

B. Evolutia numericsá a tubérculozei

Evolutia numerica a tuberculozei, de-a-lungul timpului i consi-
derata pe mari colectivitati, prezinta un numar de caracteristici. Ur-
marirea curbei evolutive a tuberculozei, in trecut, nu ,poate fi facutä
Cu amänuntimea necesara, din lipsa de date. Totusi, izvoarele docu-
mentare existente au ingaduit igienistilor i statisticienilor sa puna
In evidenta un numar de caractere.
Este neindoelnic ea', din momentul in care tuberculoza s'a dise-
minat pe glob, tendinta initiala a curbei a fost de a creste nelimitat
(inmultirea ocaziunilor de contaminare si inmdltirea indivizilor
ceptivi). Au intervenit insä, mai curand sau mai tarziu, forte contrani
(masuri ,preventive, etc.), care au abatut calla din evolutia ei ne-
intrerupt ascendenta. In epocile in care aceste forte contrarii, defen-
sive, au släbit, curba reluat evolutia ascendenta, asa inck in total
a rezultat o curba in valuri (173).

www.dacoromanica.ro
108 DR. G. BANU

Pentru sistematizarea caracterelor evolutiei numerice a tubercu-

lozei, in trecut i in perioada contimporang, considergm necesar a sta-
bili 3 mari perioade: a) päng in anul 1850; b) perioada 1850-1900:
c) perioada dupg 1900.

i. Perioada 'c't la 1850

Studiul istoric al evolutiei cunostintelor asupra tuberculozei a
argtat cg tabloul clinic al acestei boli a ajuns, In secolele trecute, sg
fie descris destul de exact. Totusi, prin contrast, date numerice asupra
tuberculozei nu gdsim pang spre finele secolului al 17-lea. Incontes-
tabil, chiar aceste date sunt fragmentare si de o foarte mare rela-

13-,26,8
tivitate.
Pentru orasul Breslau, s'a calculat cä, pe la finele secolului al
17-lea! prin tuberculozg ar fi fost de la 10.000 locui-
tori. roportia este netgggduit mult redusg fatg de realitate (174). Mai
apropiate de adevdr sunt cifre calculate pentru orasul Berlin, pe la
mijlocul secolului al 18-lea (175); totalizändu-se cazurile de deces da-
torite bolilor de piept", consumptiei" i ftiziei", se constatg cà, in
anul 1758, aceste cauze de deces au insumat 1444, fatd de mortalita-
tea globalg a orasului care a fost In acel an de 5544 (cifre absolute).
In anul 1771, din 6049 decese in Berlin, 1863 au fost datorite tuber-
culozei (dedusg din sumarea diagnosticelor de mai sus), iar in anul
1772, din 8501 mortalitate globalä, 2553 au fost cazuri datorite tuber-
culozei. In general mortalitatea (cunoscutd) prin tuberculozä la acea
epocg pare a fi reprezentat peste 30% din mortalitatea globalä. Ra-
portatg la cifra populatiei, mortalitatea prin tuberculozg pare a fi de-
pgsit coeficientul 100 la 10.000 locuitori (173).
Un numgr de date asupra evolutiei tuberculozei in secolul al
18-lea au fost publicate pentru Suedia (176). Pentru intreaga Suedie,
mortalitatea prin tuberculozg ar fi fost de 20-21 la 10.000 locuitori in
perioada 1750-1770, si de 27,7 la 10.000 locuitori in deceniul 1820
1830. Pentru orasul Stockholm, considerat separat, mortalitatea prin
tuberculozg in aceleasi perioade a fost mult mai ridicatä.: 73,2 (la
10.000 locuitori) in perioada 1751-1760, 69,8 in perioada 1761-1770,
si 93 in 1820-1830.
Date instructive asupra trecutului au fost calculate pentru orasul
Hamburg. In prima jumgtate a secolului XIX mortalitatea prin tu-
berculozg a oscilat intre 40-70 la 10.000 locuitori; pentru anul 1830,
mortalitatea a atins coeficientul 75,9 (173). Tot pe la mijlocul secolului

www.dacoromanica.ro
 MEDICINA SOCIALA A TUBERCULOZEI 109

al XIX-lea o statisticd alcdtuità pentru orasul Wilrzburg, aratá o mor-

talitate iprin tuberculozd de 70,7 la 10.000 locuitori.
Igieni§tii au ajuns la concluzia cá in perioada 1760-1800 morta-
litatea prin tubercutozd a fost in general dublul mortalit4ii care avea
s'A se inregistreze in tàrile Occidentului in a doua jumdtate a secolului
al XIX-lea. In aceastd a doua jumatate a secolului al XIX-lea curba
tuberculozei inregistreazd o apreciabi/ti scddere, dar numai in Vdrile
industrializate ale Occidentului. In Orne din Sud-Estul Europei, pre-
cum si inteun important numär de OH din alte continente, putin
evoluate, curba tuberculozei a continuat sd se mentind ridicatd pâná
la finele secolului al XIX-lea §i chiar dupd aceastä data'.
Aswpra cifrelor cridibate ale rnortaLitAii prin tuberculozà, In a doua ju-
matate a secolului al XVIII-lea, mai poseam date instructive, relatate de
contimporani. Pentru orasul Berlin, mortalitatea prin tuberculozd la 10.000 lo-
cuitori s'a prezentat astfel : 56 in anul 1760, 64,5 in anul 1772, 39,5 in anul 1774,
66 in anul 1775 (177).
Pentru orasul Lond,ra, in anul 1680 a-nortalitatea cunoscutä prin tuber-
cukag a fost de 70 la 10.000 locuitori, iiar in 1749 a atins 87 la 10.000 locui-
tori (177).

Un fapt medico-social, de importantd semnificatie, a fost relevat

In legdturd cu situatia numericd a tuberculozei in epoca de care ne
ocupdm: aceastd mortalitate cre§tea in raport direct cu cifra globald
populatiei oraselor respective, cu alte cuvinte in prima fazd de evo-
lutie a aglomeratiilor urbane, cdnd se manifestá factorul supra-aglo-
merare, curba tuberculozei urdí. In ,perioada 1687-1691, cand ora-
u1 Breslau nu avea deat 34.000 locuitori, mortalitatea prin tuber-
culozd a fost 26 la 10.000. In orasul Berlin, in anul 1755, cand populatia
a fost de 117.000, mortalitatea prin tuberculozd era de 48 la 10.000; in
perioada 1784-1794, cand populatia a crescut la 150.000, mortalitatea
prin tuberculozd a crescut la 66 la 10.000. In Londra, in. anul 1680,
cdnd acest ora § avea 500.000 locuitori, mortalitatea prin tuberculozd
a fost 70 la 10.000; in 1749, cdnd populatia ora§ului a crescut la 600.000,
mortalitatea prin tuberculozä a urcat la 87 la 10.000 (178).
2. Perioada 1851-1900

In aceastd perioadd curba epidemiologicd a tuberculozei prezintd,

In tdrile occidentului, o manifestä tendintd la scddere. Datele statis-
tice publicate pe plan international au ingkluit alcätuirea urmdtoru-
lui tablou (179):

www.dacoromanica.ro
110 DR. O. BAND

MOETALITATEA PRIN TUBERCULOZA LA 10.000 LOCUITORL

IN PERIOADA 1851-1900
co
,.., o 0
c4
0) of
'-' os
sc O
'0 -7: t-
co
_,
L., .,-. g
cd

ANZI .a
ED.
a
7-".
-
e ts -,73.

7P
'1
I:,
0
0
'1°
>
- ,.,

p
co as 2
0 0,
C 0
.0
o
E
CD
0
. `.! .1

.;" O
...,
cL.
co c"
...,

7.'s 8 '' co 1 .4

O0 co ON cri 4'''' ::-1

co
DA
0
O
;-.
us
a
cil cn .4 - ,! PI Z < A I.1 .1":, 1)
C.7
<

1851-55 37,0 -
1856-60 34,1 33,6
1861-66 34,5 35,8
1866-70 28,3 36,9
36,4
33,3
33,2
32,2
24,6 24,4 --- ----
1871 26,9 28,6
1872 25,3 37.0
25,3 i(25,3
-- -- -- -- -- -- --
12,7
1873
1274
1875
25,0 34,7
24,4 32,5
26,1 35,4
29,6

i
-- -- -- -- -- -- --
25,0 10,5
12,3
15,6

1870 25,5 34,4 12,6 - 31,4 - -- - - -

1877 25,0 34,0
1878 25,3 34,8
1879 A4 ,6 33,0
I

28,2
126,2 126,1 125,7 12,7 - 30,8 23,4 - - - -
12,2 - 29,8
13,1 - 32,0 24,2 - - - --
24:3 -- --
1880 23,2 32,3
1

1 1 1 13,6 - 30,0 23,9 - - - -

24,4 13,8 15,3 30,0 25,0 - - - -
1881 23,5 30,1
1852 22,4 30,8
25,5
25,9
' 24,4
25,9 12,0 -- -- -- --
16,3 31,6 26,1
1883
1884
1885
22,9
22,8
22,0
29,2
28,2
27,8
26,1
25,9
24,5
26,6

1
27,1
27,2
28,5
13,2
13,0
12,3
-- -- -- --
15,8
16,9
17,5
30,1
31,2
29,3
26,5
26,0
28,1

28,2 12,1 16.8 28,5 27,8 - - - -

1886 20,1 28,2
1887 20,4 26,2
24,9
23,0 29,1 12,3 -- -- --
16,6 28,1 25,8 21,1

-- -- --
1888 21,3 24,7 22,4 26,9 1125,8 32,4 10,7 16,2 31,6 27,3 21,4
1889 19,2 24,5 22,8 31,5 10,6 15,7 28,6 27,1 21,3
1890 20,4 25,7 24,0 1 33,5 10,5 15,4 30,3 28,9 20,2

1891 21,2 25,1 23,2 32,9 10,5 14,9 29,3 27,5 19,9 I
1892 19,3 22,8 21,6 30,9 10,9 14,0 28,0 26,0 19,7 25,9 -
26,1 -
1893 18,0 23,8
1894 17,9 23,4
1895 17,1 25,4
21,6
19,9
20,7
27,5 lf 28,3 31,4 11,0 14,2 26,9 25 5 19,1 /27,5
J
31,6 11,1 13,6 25,4 27,0 19,0
31,1 11,0 13,1 25,6 27,4 19,2
25,5
24,9 37,0
-
1896 16,8 22,8 19,0 9,6 12,6 23,2 26,2 19,1 1
29,4 23,4 35,0
1897 16,2 23,5 19,3 I 30,0 10,6 11,9 24,0 26.3 17,7 23,2 33,8
1898 15,9 23,3 19,1 28,3 31,0 28,2 10,5 12,8 22,4 25,4 17,5 137,8 21,5 32 4
1899 16,7 23,9 19,1 I 28,5 10,6 12,0 21,2 24,3 18,1 21,9 33,8
1900 15,6 23,3 19,0 30,0 9,9 11,7 22,9 27,2 18,6 22,5 35,0

Datele din tabelul de mai sus sunt sintetizate, pe medii cincinale,

In graficul urmAtor :

www.dacoromanica.ro
 MEDICINA SOCIALA A TUBERCULOZEI 111

MORTALITATEA PRIN TUBERCULOZA IN DIFERITE TARI,

IN EPOCA 1851-1900 - MEDII CINCINALE - (PROPORTIA
LA 10.000 LOCUITORI)
tU

.........................

If:I ISSU 5.5 edi SO 443 teld 1110 110 IVS Wit ON 16.1 OSO ME WM ern 1171 OA We

In 'uncle tári (Anglia, Befigia) scráderea morta1it4ii prin tuberculoza in-

cepe chiar dela mijlocul secolului. In alte äri, mortalitatea a mers in crestere,
un cieceniu sau mai mult, páinä a atins un maxim, dar apoi a inceput sä scadá.
Acest maxim de a-nortalitafte a fost atins fin Scolia in 1871, fin Bavaria si in
Elveta in 1890, in Irlanda si Norvegia in 1896.

3. Evolutia numerica a tuberculozei dupii 1900

Dacä ludm in considerare evolutia curbei tuberculozei in primele
4 decenii ale acestui secol, caracteristici importante se degajä, in le-
gäturd Cu actiunea aproape generalizatà a factorilor de progres,
civilizatie §i igienä, avänd drept rezultat scdderea tuberculozei. Putem
deosebi, pentru sistematizarea notiunilor: a) perioada 1900-1913; b)
perioada 1914-1919, deci a rimului rdzboiu mondial, cu actiunea nefa-
vorabild pe care a exercitat-o asupra biologiei natiunilor i cu reper-
cutärile implicite asupra curbei tuberculozei; c) perioada dela 1919 pänä
la actualul räzboiu.
a) Pentru perioada 1900-1913, sunt de retinut urmdtoarele carac-
tere statistice: media mortalitätii de tuberculozd, de unde in 1901 oscila
intre un minim de 10 i un maxim de 35 la 10.000 locuitori, in 1913
a oscilat intre un minim de 7,6 i un maxim de 25,9. In 1901 ordinea
ascendentd a unui numär de state, in ce privete mortalitatea prin
tuberculozä, a fost: Noua Zelandd (minim), Anglia, Italia, Statele-
Unite, Scotia, Germania, Irlanda, Elvetia, Austria (maxim). In 1913,
ordinea ascendentd (din punctul de vedere al mortalitätii prin tuber-
culozä) a fost urmAtoarea: Noua Zelandä (minim), Australia, Belgia,

www.dacoromanica.ro
 112 DR. O. RANU

Anglia, Olanda, Italia, Germania, Suedia, Elvetia, Franta, Irlanda si

Austria (180).
Epoca reizboiului mondial din 1914-1919 dell elemente ins-
tructive, pentru obiectul care ne preocupa, prin aceea cà a servit ca
un considerabil experiment in massa a'su,pra actiunii inrautätirii fac-
torilor de mediu, cu consecinta lor: ascensiune temporarel a curbei
tuberculozei. Pe cand la izbucnirea rdzboiului amintit, mortalitatea
prin tuberculozä in tarile participante la ostilitati a oscilat intre un
minim de 12,4 la 10.000 locuitori (Belgia) si un maxim de 25,6 (Aus-
tria), la finele razboiului mortalitatea prin tuberculoza, crescuta, oscila
intre un minim de 24,5 (Belgia) si un maxim de 40,3 la 10.000 locui-
tori (Austria). Toate statele beligerante au prezentat o crestere a mor-
talitatii prin tuberculoza la populatiile respective, precum aratä unnd-
torul tabel (pentru tàrile europene) :

MORTAL1TATEA PRIN TUBERCULOzA LA 10.000 LOCUITORI

1914 1918
Belgia 12,4 24,5
Anglia 13,5 19,2
Italia 14 3 23,0
Germania 14,5 20,9
Franta 228 24,6
Irlanda 20,7 21,9
Austria 25,6 40,3

Privatiunile diverse, subalimentatia masselor, factorii de aglomerare,

lipsa de igiend personald, surmenajul, etc., si_au exercitat actiunea. Unele date
statistice reteritoare la Franta sunt concludente. Dela 2 August 1914 Pan'd la
31 Octombrie 1915, deci in primul an de cra.'zboiu, au lost refoitrnati pentru
tuberculozd 63.604 soldati. PAnd la finele lui 1917, Franta scosese din cadre, ca
tuberculosi, 109.462 indivizi (181).
Se mai constatd un fapt interesant: i n uneffe Ari neutre, ea Olanda
si Elvetia, martalitatea prin tubercuload a erescut (desi nu in proportia din
tdride beligerante); aceasta din eauza repercutárilor economice si sociale, ale
situat,iei din Virile Invecinate. Acele tdri care au rdmas, in trecutul r5zboiu,
cu totul departe de teatrele de luptd, s'au mentinut cu un coeficient minimal
al mortalitAtii prin tuberculozd ; in Noua Zelandà si In Australia mortalitatea
prin tuberculozd s'a menttinut la 6-7 la 10.000 locuitori.

In perioada dupe/ 1919, normalizandu-se viata economica

sociala, iar pe de alta parte factorii organizare, progres stiintific
cultura a masselor exercitandu-si intens actiunea, asistam la mersul
descendent al curbei tuberculozei, in majoritatea tarilor. Pentru pe-
rioada 1919-1930, sunt instructive datele din tabloul de mai jos (180) -

www.dacoromanica.ro
 MEDICINA SOCIALA A TUBERCULOZEI 113
MORTALITATEA PRIN TUBERCULOZA (TOATE FORMELE) IN DIFERITE STATE
IN PERIOADA 1920-1930 (PROPORrIA LA 10.000 LOCUITORI)
1920 1921 1922 1923 1924 1925 1926 1927 1928119291 1930

Franta
Beleia
Anglia
19 4 19,4 - - - 91,6 20,9
11 4 11,0 11,1 10,6 10,3 10,0 9,5
11 2 11.2 11,1 10,5 10,4 !0,2 9,4
10,4
9,7
9,5
-- -9,3
- --
-
Germania
Italia
15 4 13,4 14,0 14 9 11,9 ,0,5 ' 9 7
160 142 14,0 14,3 15,1 15,0 14.4
9.3
13,4
8.8
9,1

- - --- -
Austria
- - ---
28 4 26,7 2s,i 20,4 18,5 17.1 17,5 16.6 15,9 15,0
Scotia
Polonia
Cehostovacia
- -
124 11,7 11,9 11.8 11,6 11 0 9 9
- - -
24,9 23 5
26 1 20 7 20,5 19.1 19,1 /9,5 19,7
lu.0
24.9
9,7 9,4

19,5 18,1 18,0

Ungaria 31 0 27.4 28 0 30,7 33,3 25,4 24,1 23.8 21,8 21 1 19,1
Romania (orase) . . . 32.2 33,6 32,4 25,0 21,3 18,9 20,8 21,1 20,4 21,5 -
Statele Unite
CEn3da
Elvetia
Olanda
9 9 9,9
_ 9,7

18 0 16.5
14.7 12,7
---
9,1 9,0 8,7 8,7

15,7 15 0 15,3 14,5

11,4 10,5 9,9 9,7
-
14,514 0
9,7 9,5
8,1
8-5
7,9 -
6,8
13,5 13,2
8,1 8,6
- -
-12,4
7,5
suedia
N..)rvergia . . . . . .
16 , 15.4 14,9 13 8 14,6 13.2 13,2 13,6
19 0 208 21,1 19,6 19,4 16,9 169 17,0
12,6
15.68,2 -- ---
D anemarca
Australia
ITaua Zelanda . . . .
17 7 10,8 10,1
6 '7
7,1
6,8
6,5
6,1
9 6 9 A 8.9 8,9
6,2 5,8 5 9 5,9 5,6
6,4 6,2 5,1
8,2

5,4 5,4 4,9

8,1
5,8
5,0
5,4
4,6
--
Graficul urmgtor infätiseaz5 sintetic mortalitatea prin tuberculozA
In cateva täri, In epoca 19/0-/928, care include aproape integral
perioada la care se referea tabloul precedent :
MORTALITATEA PRIN TU-
BERCULOZA IN DIFERITE
STATE, IN EPOCA
1910-1928 (PROPORTII
LA 10 000.
LOCUITORD

R ATA
la
10.000
locuifori

www.dacoromanica.ro
114 DR, G. BANU

Dupà 1931, curba tuberculozei a contirmat s'd scadä, In majori-

tatea tgrilor.
Pentru perioada 1932-1935 situatia ntuneria a tuberculozei in câteva
pri era urmrátoarea (mortalitatea la 10.000 locuitori) (182):
MORTALITATEA PRIN TUBERCU LOZA LA 10.000 LOCUITORI, PERIOADA 1932-1935

Anul Fra9ta Statele Olanda Dane- Anglia Germa- Italia

Unite marca nia

1932 14,1 6,3 6,4 6,9 8,3 7,5 9,1

1933 13,9 5,95 5,98 5,84 8,24 7,31 9,92
1934 12,8 57 5,5 5,5 7,6 7,2 9,2
1935 12,8 5,6 5,3 5.2 7,2 7,2 9,2

Situatia mai complectà a mortalitAtii prin tuberculozä in anii 1933 si 1934

este redatá de urnfátorul (babel (183)
MORTALITATEA PRIN TUBERCULOZA LA 10.000 LOCUITORI (ANII 1933-1934)

TARILE Anul 1933 Anul 1934

Uniunea Sud-Africand 4,07 3,95

Noua Zeelandá 4,16 4,20
Australia 4,41 4,35
Olanda 5,98 5,46
Danemaroa 5,84 5,48
Statele-Unite 5,95 5,66
Canada 6,51 5,93
Germania 7,31 7,40
Belgia 7,97 7,33
Scotia 7,96 7,50
Anglia 8,24 7,63
Italia 9,92 9,25
Blvetia 10,60 10,10
Lituania 10,00 10,20
Suedia 10,40 10,20
Spania 11,70 11,10
Irlanda de Nord 11,50 11,30
Franta 13,90 12,08
Irlanda liberg
Austria
Norvegia
11.70
12,00
12,00
--
11,70

Cehoslovaoia 14,40 13,80

Grecia 15 30 14,50
Ungaria 17,00 15,20
Portugalia 17,60 16,60
Rornânia 16,57 16,96
Japonia
F:nlanda
18,80
20,10 -
19,30

www.dacoromanica.ro
 MEDICINA SOCIALA A TUBERCULOZEI
115

Se constan* cà Uniunea Sud-Africand, Noua Zeelandd si Australia

sunt Orne cu cea mai scdzutd mortalitate prin tuberculozd. Romania,
Japonia i Finlanda sunt tárile cu cea mai crescutd mortalitate prin
aceastd boald. In ceeace privaste primul grup de tdri, proportia mini-
mala a tuberculozei se explicd prin factari de organizare medico-sociald,
care au putut interveni intens, in cadrul unor organizatii total noi,
ducand si la alte aspecte medico-sociale favorabile, precum pragul
minimal al mortalitdtii infantile. Relativ la situatia tdrilor cu cea mai
ridicatd mortalitate iprin tuberculozd (Romania, Japonia, Finlanda, de
care trebue sà apropiem i Grecia, Ungaria), ea derivä din structura
dominant rurald a acestor tàri, cu o populatie care, incepandu-si in
perioada contimporand contactul mai intens cu mediul urban si indus-
trializat, prezintd infectiuni masive prin tuberculozd Acest aspect, de
tuberculozd tdneírei, va fi desvoltat in capitolele urmdtoare.
In totalul ei, perioada dupä 1900 inseamnd o epocd de regres al
tuberculozei, pentru unele täri acest regres fiind apreciabil.
Referindu-ne la un numdr de tdri, scdderea mortalitdtii prin tu-
berculozd se prezintd astfel :
SCADEREA MORTALITATII PRIN TUBERCULOZA
It PERIOADA 1904-1934

Procentul Cu care a sed-

Tara zut mortalitatea prin
tuilerculoza
State:e-Unite 67,8
()tanda 66,8 %
Danemarca 66,3%
Germania 64,7%
Ceho-Slovacia 59,2%
Elvefia 56 3 (z,
Anglia 53,1%
Norvegia 4 .5%
Belgia 45, %
Spania 39,6 %
Italia 39,2 %
Suedia 39,2
Frapta 38,4%

Intr'un numdr de tdri regresul mortalitätii prin tuberculozd

contribuit apreciabil la scdderea mortalitätii generale. Astfel, in Ger-
mania, pe un interval de 50 ani (1889-1939), in grupa de varstd
15-20 ani tuberculoza a intervenit cu 48% in scäderea mortalitátii
generale, lar in grupa de varstd 20-30 ani a intervenit cu 60%. Inte-
resant este cd i pentru grupele de varstä cele mai inairttate, dela
60 ani in sus, panä la 21% din regresul mortalitdtii generale este de
atribuit scdderii mortalitdtii prin tuberculozd (184).

www.dacoromanica.ro
116 DR. G. BANU

ScAderea mortalitätii tuberculoase a fost in unele tári chiar mai accen-

tuatä decfit seAderea mortalitätii generale. Astfel, n Belgia, in anul 1920 morta-
litabea prin tuberculozá era de 11,6 tla 10.000 locuitori, iar in anul 1934 nu a
mai fast decfit 7,34 la 10.000. Ori, in acelas interval ide timp mortalitatea gene-
ralä de abia a scäzut dela 139 la 122 la 10.000 locuitori (185).

C. Caractere medico-sociale ale curbei evolutive a tuberculozei

1. Tuberculozä de fond si tuberculoza de adaos
Statistici asupra tuberculozei arata Ca, dupä ce inteo anumitA
perioadd tuberculoza este mai räspanclitä in populatia muncitoreasca
(autorii germani vorbesc despre supramortalitatea prin tuberculoza
a muncitorilor"), vine un moment in care tuberculoza in clasa munci-
toreasca scade spre un nivel apropiat de cel al tuberculozei din päturile
sociale mijlocii i instarite. Se realizeazA oarecum o nivelare a free-
ventei tuberculozei, pe intreaga populatie a unei regiuni sou täri, con-
secutiv actiunii maxime a ameliordrii factorilor de mediu (186). S'a
mai constatat CA, in päturile sociale bine situate din punct de vedere
material, survine un moment când tuberculoza se stabilizeazd, in
jurul unui coeficient anumit al mortalitätii prin aceasta board; sub
acest coeficient ea nu ar mai scade (178). De acest coeficient, oarecum
stabil, ar tinde sa se apropie si tuberculoza claselor mijlocii i infe-
r:oare ale populatiei, in masura in care nivelul lor de civilizatie
iglena' se ridica.
S'ar putea conchide: exista o tuberculozd de fond, reprezentand
pragul cel mai scazut al mortalitAtii tuberculoase in starea actualä a
medicinei sociale, si o tubereulozil de adaos reprezentand plusul de
mortalitate datorit persistentei factorilor nefavorabili ai mediului. Ori,
In ultimele decenii, aceastä tuberculozd de adaos se micsoreazA tot
mai mult, ramanand aproape numai tuberculoza de fond.
In mAsura in care s'au afirmat organizatiile medico-sociale, s'a
produs fenomenul pe care unii igienisti Il numesc disociatia mire pau-
perism qi boald. In tarile cu o bung organizare medico-sociará tuber-
culoza nu mai constitue un atribut al claselar mizere; si la ele aceasta
board poate sà scada' 'Dana la coeficientii din paturile mai instärite.
Au intervenit, in favoarea masselor, in cele anai multe OH, totaaitatea
dr facitori care caracterizeazä civilizaVa i igiena, consecutiv provoand o bur-
ghezire a päturii muncitoresti". Mai mult: infaptuirile medico-sociale moderne.
lucrdrile de urbanism, igiena alimentará, profilaxia bolilor epidemice, igiena
corporalä, bäile. amenajarea suprafetelor plantate in marile orase, colonizárile

www.dacoromanica.ro
 MEDICINA SOCIALA A TUBERCULOZEI
117

suburbane si rurale, amenajdrile de educa¡de fizicd, etc., vin in primul ránd in

folosul páturitor profunde ale populatiei. Cu atdt mai mult, tuberculoza in
masse tinde sd scadd, intr'o cadentd mult mai rapidd decdt tuberculoza pAtu-
rilor instdrite. care se afla la un nivel scdzut incd Cu decenii In urmd.

2. Tuberculoza veche" ci tuberculozä tänärä"

Pentru o bund parte din tärile industrializate ale Occidentului,
curba tuberculozei, dela mijlocul secolului al XIX-lea si pan6 in zilele
noastre, reprezintä ultima ,portiune a unei curbe progresiv i perma-
nent descendentei. Punctul culminant al curbei, de multe ori, n'a fost
nici mgcar in prima jumätate a secolului al XIX-lea, ci in a doua jumä-
tate a secolului al XVIII-lea, cand, precum am väzut, mortalitatea prin
tuberculozä se cifra pAnä la 80 la 10.000 locuitori. Aceasta a fost, pentru
o parte din prile occidentale, perioada de intensificare a circulatiei si
schimburilor, a circulatiei oamenilor in primul rand.
Nu este o simplà intamplare faptul cb." tuberculoza prezintä, in
secolul al XVIII-lea, cea mai precoce i intensa urcare a curbei, in
Anglia, care îi incepe atunci dominatia mArilor. In Prusia, care in
acea epoc6 era incä un stat mai mult agrar i cu slabe schimburi
internationale, evolutia curbei tuberculozei a intArziat fatà de cea a
Angliei, si putem urmäri evolutia eelor dou'd curbe (Anglia si Prusia)
Oda' in a doua jum5tate a secolului al 19-lea. Cu alte cuvinte, nivelul
pe care curba, de astädatà descendentA, Il atinge In Anglia inteo anu-
mitg perioadk este atins in Prusia cu douà decenii mai tArziu. In
1871-1875 mortalitatea prin tuberculoz6 (la 10.000 locuitori) in Anglia
a fost de 29,4; ori, acest nivel .a fost atins in Prusia de abia in 1890.
In 1881-1885 coeficientul coborise in Anglia la 25,4, pe când in Prusia
un astfel de coeficient nu a fost atins decAt in 1895, s. a. m. d. (187).
In general, in tgrile de veche civilizatie, la epoci diferite, dar nu
mult indepärtate intre ele, s'a manifestat o similard evolutie a curbei
seculare a tuberculozei: o invazie de tuberculozd odatà cu intensifi-
carea circulatiei si a schimburilor, deci a civilizatiei i industrializärii;
o atingere a punctului culminant spre finele secolului al XVIII-lea sau
inceputul secolului al XIX-lea; apoi o coborire a curbei. Ciclul de evo-
lutie a avut o duratei lungti, i aceasta este caracteristica tärilor cu
tuberculoz6 vedie. -

Alte OH, de exemplu Japonia, au strabAtut acest ciclu mult mai

tärziu. Si la ele curba tuberculozei prezintA etapele de ascensiune,
apogeu si declin. Dar intreg ciclul este stràbatut intr'un timp mult mai
scurt, decfit au facut-o tärile cu tuberculozg veche. Faptul este ex,pli-

www.dacoromanica.ro
118 DR. G. BAN1.1

cabil: invazia tuberculozei gaseste lin aceste tdri o stavila, dat fiind
stadiul de civilizatie in care, fireste, ele se afla astäzi si care, oricum,
este mult mai avansat cleat stadiul in care se aflau tärile occidentale
finele secolului al XVIII-lea. Japonia, Ungaria i ärile din sud-estul
european prezinta cicluri de evolutie a tuberculozei tinere, care debuteazd
printr'o infectiune masiva, datoritä in special intensificarii contactului
intre populatia rurala i cea urband, atinge relativ repede un apogeu
incepe apoi sà scadd. Natural, nu poate atinge in aceasta scädere
nivelul minirnal la care s'a coborit curba in cu tuberculozä
veche; scaderea este totusi apreciabila i ciclul de evolutie este scurtat.
Ceeace, pentru ladle cu tuberculozd veche, a durat secole, dureazd
numai decenii In tarile cu tuberculozd tanara (178).
Este de remarcat faptul interesant, ca pe de o parte inceputurile
de civilizare (cu corolarele lor: intensificare a circulatiei, a schimbu-
rilor si a industriei) au provocat urcarea curbei turberculozei, lar pe
de alta parte tot civilizatia (cu ameliorarea igienei) este cea care pune
stavila ascensiunii nelimitate a curbei. Este aci un proces reversibil.
Intr'o prima perioada, civilizatia actioneaza numai pe planul economic,
imbogatindu-se numai anumite päturi sociale, in timp ce proletariatul
consecutiv aglomerärii in centrele industriale i exploatarti in
munca îi inrautateste starea. Intr'o a doua perioadä, insa, factorii
de civilizare incep sà actioneze tocmai in folosul masselor, i atunci
tuberculoza scade.
Daca in decursul timpului s'au manifestat curbe evolutive de
tuberculoza veche i tuberculoza tanara, astazi ne apropiem de acel
stadiu in care curbele evolutive tind spre un prag minimal. Acest
prag a fost fixat de unii in jurul proportiei de 8 sau 10 decese prin tu-
berculoza pulmonard, la 10.000 locuitori. Nu rezultä de aci cá tubercu-
loza nu poate sa scadd sub acest prag. Dar se pare ca., pentru a se
obtine o astfel de scädere, trebue sa intervie nu masuri economice
sociale, care si-au adus contributia maxima ci noi mäsuri de
terapeutica specified a tubereulozei, concomitent cu ameliorarea tera-
peuticei clasice. Rezultä de aci Ca un obiectiv important medico-social
al vremii noastre este ameliorarea i intensificarea curei antituber-
culoase.
De fapt, situatia statistità a tuberculozei pe anii 1933 si 1934 ne-a arätat
ca in statele Uniunii Sud-Africane, Noua Zeelandä, Australia, Glenda, Dane-
marca, Statele-Unite, Canada, Germania, Belgia, Scotia, Anglia si Italia, morta-
litatea prin tuberculozä pulinonarä a scäzut sub coeficientul de 10 la 10.000
locuitori. Organizarea sistematicä a curei tubenculozei in aceste täri, aläturi de
ameliorarea conditiunilor social-economice, a jutat netägäduit un rol.

www.dacoromanica.ro
 MEDICINA SOCIALA A TUBERCULOZEI 119

D. Tuberculoza considerat5 dup5 mediu (urban qi rural)

1. Mortalitatea comparata Intre cele doua medii
In regula generará mortalitatea prin tuberculoza in mediul urban
a fost pana in ultimul timp, mai ridicatti decat la tara, iar in diversele
orase mortalitatea prin tuberculoza crestea proportional cu cifra locui-
torilor.
O statistica publicata in anul 1931, pe plan international, este instructiva,
prin faptul cä pune in paralela' mortalitatea prin tuberculoza (toate formele) din
fiecare 'tara, Cu mortalitatea prin tuberculoza iln eapitala respectiva.. Notaradu-se
mortalitatea pritn tuberculoza pe tara cu coeficientui 100, se constata', cu mici
exceptii, ca mortalitatea in eapitala respectiva depäseste acest coeficient (188).
DIFERENTA INTRE MORTALITATEA PRIN TUBERCULOZA (TOATE FORMELE), IN
ORASE $1 IN TARI LUATE IN ANSAMBLUL LOR, LA DIFERITE EPOCI. IN FIECARE
CAZ, CIFRA TARI1 E LUATA CA UNITATE ( = 100)

Datele cele In jurul Datele

mai vechi 1 926 in 1931

,g.o
lui 1901
Täri si orase .
c.
-- g , ..
..,
-- e, ...
-.
-.-- :"...:-
6 ..- - .., ....
ca.=. 8 ca o 1-4
Ca 9 "
A ni i 7J.T. o, A ni i +rö `.?.: a :-.1 1-ts' .E.' ao z.:1 7,3' 2
rg. ao
g 0 = 0
a. li., a ,-.
a.
< g,a ,- 4 a,

Germania . . 1892 25,9 100 1901 21,2 100 1926 9,7 100 1928 8,8 100
Berlin . . . 27,7 107 25,0 128 11,8 122 10,8 123
Anglia si Wales 1887 22,8 100 18,1 100 9,6 100 1929 9,6 100
Londra . . .° 24,5 107 22,6 125 10,3 107 10,3 107
Austria . . . 1895-1900 34,0 100 1901-1905 34,1 100 17,5 100 15,0 100
Viena . .
. 44.2 130 40,1 118 20,4 117 18,2 121
Belgia . . . . 1901-1905 14,4 100 14,4 100 9,5 100 1927 9,7 loo
Bruxelles . 22,0 153 22,0 153 13,5 142 13,0 134
Scotia . . . . 1901 22.1 100 1901 22,1 100 9,9 100 1929 9,4 100
Edimbourg . 26,9 122 26,9 122 11,4 115 11,1 118
Spania . . . 19,7 100 19,7 100 15,1 100 13,5 100
Madrid . 36,2 184 36,2 184 27,2 180 22,4 166
Statele-Unite 190 20,1 100 19,6 100 8,7 200 1928 7,9 100
New-York . 28,0 139
1 26,4 135 8,5 98 7,9 LOO
Franta . . . . 1906 25,5 100 .. /II 20,9 100 1927 19,4 100
Paris . . . . 44,8 171!
PS OP IS /S 27,9 133 24,2 125
Ungaria . . . 18914895 27,5 100 1901-1905 39 6 100 24,1a 100 1930 19,1 100
Budapesta . ,, 45 5 161 41,7 105 27,7 115 22,4 117
Italia . . . . 1896-1900 18,2 100 1901 17,1 100 14,4 100 1927 13,4 100
Roma . . 28,7 158 25,9 151 20,5 142 18,1 135
Norvegia . . 1871-1875 24,4 100 1901-1905 28 2 100 16,9 100 1928 15,6 100
Oslo . . . . 45,5 187 29,7 105 14,4 85 16 2 104
Elvetia . . . 1893-1897 26,5 100 1898-1902 25 8 100 14,5 100 1930 12,4 100
Zilrich . . . ,, 30,5 114 29,5 114 11,1 76 10,0 81
Cehoslovacia 1900 37.8 100 1901 36,8 100 19,7 100 16,1 109
Praga . . . 41,6 110 40,0 109 16,6 84 15,1 94

In ultimul deceniu insa, °data icu ameliorarea situatiei medico-

sociale a massei populatiei oräsenesti, in Occident mai ales, mortalita-

www.dacoromanica.ro
120 DR. G. BANTJ

tea prin tuberculozd in mediul urban tinde sä scactä, uneori fiind de-
pä§itä de mortalitatea din mediul rural.
De albfel, in camparatia Intre tubercu:oza urbana i cea ruraiä trebue
luam in consideratie si o serié de factor! speciai. Majoritatea spitalelor
plasate In orase, ele atrag pe bolnavii du Intreaga regiune rurald dimprejur ;
astfel fiind, este firesc ea procentul de mortalitate urbana sa. creasca'. S'a con-
statat ca, din cauza adaosului deceselor prin tubercu:oza, ale indivizilor care nu
apartin populastiei orase:or, statisticile de tuberculoza In mediul unban se in-
carca cu un plus de mortalitate de 10-25% (180).
Problema -se puna Insa i invers : statisticile rurate, sunt, la randul lor,
inedrcate, prin deplasarea unui numar de bolnarvi la tara; un important numar
de tineri ruralt, dupace s'au Imbolnav't :a oras, se intorc In satul natal, unde
mor. Statisticile localitatilor rurale se mai Incarca prin bolnavii din statiunile
climaterice, care originan i din orase sucomba aici. Adaosul de mortalitate
In mediul rural este insa mai putin important decat cel din mectrul urban, caci
tinerii care s'au tuberculizat la orase, tot mediului rural 11 apartin.
In Orne cu tuberculoz6 tanärä, se constata' adesea cA irttensifi-
carea contactului intre populatia ruralà i cea urbana duce la o tuber-
culizare pe scarà importantà a ruralilor; ace§tia, cu organismul nei-
munizat, dau o mortalitate ridicatä, in timpul cat träesc in mediul
urban §i prin aceasta contribue la märirea proportiei de mortalitate
prin tuberculozd la orae. Se adaogd apoi faptul ca' insd§i populatia
urbana' a acestor täri nu beneficiazä deck in mica' m'asura' de factorii
de organizare medico-socialä modernä. Aceasta explica predominenta
mortalitätii (prin tuberculoza) urbane asupra celei rurale. Fenomen,u1
este ciar in Romania (180).
Datele statistice pe care le-am publicat pentru perioada 1927-29,
au arAtat :
MORTALITATEA COMPARATA, DUPA MEDII, PRIN TUPERCULOZA
IN ROMANIA (COEFICIENTI LA 10.000 LCCUlTORI)

An ii In mediul In mediul
urban rural
1927 20,8 8,6
1928 2P,2 93
1929 41.4 1 10,3

Daca se raporteaza mortalitatea prin tubercu:oza, nu la cifra populatiet.

cl la mortalitatea globala (prin toate bolle), constatara de asemenea pentru
Romania ca fata de un coeficient de 12% In mediul urban, In mediul rural
coeficientul este de 4,7%. Si din acest punct de vedare predomina mortalitatea
prin tuberculoza In mediul urban.
Am facut Irisa i constatarea importanta ea proportia decese:or prin tu-
berculoza raportata la morbiditatea prin aceasta board, este mai nutre in me-
ditti, rural, Cu balte euvinte, endemia tubercuioasi are un caracter mai grav la

www.dacoromanica.ro
 MEDICINA SOCIALA A TUBERCULOZEI 121

populatia satelor. Faptul nu este caracteristic numai pentru RomAnia, ci pentru

toate tdrae in care, in faza de tubenculoza táinärä, boala invadeazi pe scarg mai
mare onganisrne:e ruralilor, care sufer primo-infectiunea.
Date mai recente (perioada 1935-1938 hiel.) aratà urmätoarea
situatie a mortalitätii prin tuberculozd du,pä medii, in România :
MORTALITATEA PRIN TtJBERCULOZk DUPA MEDIR
(RURAL $1 URBAN), IN ROMANIA

RURAL URBAN
ANII
Cifre Proportii la Cifre Proportii la
abFolute 100.000 loc. absolute 100.000 loc.

1935 26.573 171.1 7658 215.3

1936 26.490 168.2 7703 215.8
1937 26.804 168.3 8066 223.5
J9)8 25.155 155.9 7904 218.6
1939 24.656 151.2 7472 206.4

Din graficul urmätor, care infäliseazg mortalitatea prin tuber-

culozä, pe medii, pentru anii 1935-1939, reese ciar predominarea
numericg a mortalitätii prin tuberculozg In mediul rural, in toti anii
la cari se referä datele.
MORTALITATEA PRIN TUBERCLTLOZA IN MEDIUL RURACAL ROMANIEI,
MEDIA ANILOR 1935-1939 (PROPORTII LA 100.000 LOCUITORD

°/0000

15

10

1711 215.8. 221.5

trban Rural Urban Rural Urban Rural Urban
1935 1936 1937 1938 1939
Dacä luäm In considerare, pentru Romänia, mortalitatea prin tu-
berculoza in cele doted medii (rural si urban), dupä iocalizeirile pro-
cesului tuberculos, constatäm cd in mediul urban procentul tubercu-
lozei pulmonare, In raport cu totalitatea formelor tuberculozei, este
putin mai redus la ora§e deck la 016 (80% fatä de 83,3%), in schimb

www.dacoromanica.ro
122 DR. G. BANU

procentele tuberculozelor meningealä, peritonealä i osoasd sunt mai

ridicate la oraqe.
Situatia reese din tabelul i graficul de mai jos :
DECEsELE PRIN TUBERCULOZA DUPA FORME (LOCALIZAR!)
mEDIUL URBAN
Menin. Coba- Osteo Plele sist. Apar. Alte Dise.,
Anii respir. sist. Intest.
Aparat
pent. sub-
na vert artic. cutan. Him. genito- lora- rninatl Total
nervos urinar lizAri

1935 6151 750 281 86 137 4 21 39 31 158 7658

1936 6133 752 314 98 175 8 14 44 22 143 7703
Media 6t42 751 287.5 92 156 6 17,5 41,5 26,5 150,5 7180,5
Proc. 80.0 9.8 3.9 1.2 2.0 0,1 0,2 0.5 03 2,0

MEDITJL RURAL
Coloa- Osteo- Piale Sistem APa' Alte Dise-
Anu.. sist. intest.
Aparat Merlin-I
respir. nervos per tt. na ver- artic. sub- rn iif.
genito- local.- minata Total
tebr. cutan. urinar

1935 22.157 1247 796 442 1355 16 305 62 6 187 26573

. 1936 22.( 23 13-9 784 416 1341 10 254 '73 13 217 26490
Media 22.090 1303 790 429 1348 1.3 279.5 67,5 14,5 202 26531,5
Proc. 83-3 4.8 3.0 1.6 5.0 * 1.1 0.3 0.1 0.8

DECESELE PRIN TUBERCULOZA IN MEDIUL RURAL

80- SI URBAN. PROCENTUL FORMELOR DIN TOTALUL
PE MEDII (MEDIA ANILOR 1935-1936)

70-

M31 Rural
60- =Urban

50-1

40-

30-

20

/0

vp 030.5 0.0101
o tibo 9.8 32 2,LECII___4A2L
APAPATUL MENINGE $/ INTESTINA- OSOASA OISEMINATA SIST.LIMFATIG 0ENITO- PISES 91
LA,PEPITONEALA UPINARE. SUBCUTANATA
PESPIPATOP SIST NER7OS

www.dacoromanica.ro
 MEDICINA SOCIALA A TUBERCULOZEI
123

Astäzi, adeseca mortalitatea prin tuberculoza a ruralilor tinde s'a

intreacä pe cea urbana. In Franta se constatase, inca in 1929, ca In
grupa de várstä 20-39 ani decedaserá la orase (din totalul deceselor
prin tuberculozá) 28,2% bärbati si 23,9% femei, pe cand in regiunile
rurale procentele respective au fost 34,2% si 29,9% (189). Pentru Nor-
vegia, s'a arátat ea, in ultimele decenii, mortalitatea prin tuberculoza
In mediul urban a scazut cu 30%, pe cand la tara tuberculoza scade
foarte neregulat, i in tot cazul rämâne superioarä curbei urbane. In
Suedia, pentru grupa de varsta 20-29 ani, faya de o mortalitate prin
tuberculoza de 24,3 la 10.000 la barbati si 23 la femei, In orase, s'au
notat coeficientii 27 si 27,5 in regiunile rurale. In Cehoslovacia se
semnalase cà provinciile cu caracter dominant agricol (Slovacia
Rutenia) aveau o mortalitate prin tuberculoz5 mai ridicatä decat Boe-
mia, Silezia si Moravia, regiuni industrializate; in primul grup de pro-
vincii mortalitatea prin tuberculoza a variat intre 21,77-28,43 la 10.000
locuitori, iar In al doilea grup Intre 17,61 s 19,99. Un fapt interesant
a fost constatat pentru Danemarca aci tuberculoza ruralä este mult
mai seázuta decat cea urbana ; explicatia este sim,p16, considerand ea'
agricultura in aceasta" tara este la un nivel foarte ridicat (agricultur5
industrializata), deci nivelul de viga al ruralilor de asemenea.

EVOLUTIA COMPARATIVA A TUBERCULOZEI IN CELE DOUA MEDII

IN FINLANDA (PROPORTII LA 100.000 LOCUITORI)

Anli Dilediul urban Medita rural

1771--1780 288 157

1781--1790 292 152
1791--1800 332 153
1801--1810 430 171
1811-1820. 430 190
1821--1830 437 195
1831--1840 448 214
1841-1850 418 204
1851--1860 472 249
1861--1870 459 284
1871--1880 442 266
1881--1890 353 242
1891--1900 304 250
1901--1910 295 274
1911--1920 262 253
1921--1929 212 204

www.dacoromanica.ro
124 DR. G. BANTJ

Igienitii sunt astäzi de acord in a afirma urmätorul punct de

vedere : mortalitatea prin tuberculozg, altgdatg mal ridicatä in mediul
urban, a scäzut in acesta precoce i intens, Intr'un numgr de
tgri; curba mortalitgtii urbane s'a apropiat cu incetul de curba mor-
talitgtii rurale, iar In unele tgri industrializate a scäzut chiar sub ni-
velul curbei rurale (190).
Se poate urmdri, in mod instructiv apropierea progresiva a curbei tuber-
culozei urbane, de cea rura/c1, in Finlanda (191) (v. tabelul pag. 123).
In Olanda, mortalitatea prin tuberculozd in mediul urban era, pind la
rdzboiul mondial, superioard mortalitttii din mediul rural. Ulterior, a devenit
mai scdzutd decdt la sate.
In Fra./4a, la finele secolului al 19-lea anortalitatea prin tubenculozi era
mult mai ridicatd. la orase decat la sate; ulterior a mers descrescand i tinde sd
se apropie de mortalitatea rurald (192).
ffn Elvetia, mortalitatea prin tuberculozd la orase, dupdce multä vreme
s'a menfnut superioard celei rurale, a devenit mai scdzutd deck cea rurald, in
ultimul timp.

2. Caracteristicile reactiunilor reciproce Intre tuberculoza

urbana' i cea ruralà
Datele statistice comparative intre mediul urban §i cel rural, pe
lungi perioade, ne aratg suficient cg raportul Intre mortalitatea prin
tuberculozg in cele doug medii variazei dupd epoca istoricd la care
considerilm tara respectiva., §i chiar apentru aceeasi targ dupg
cum este vorba de provincii mai mult sau mai putin urbanizate §i in-
dustrializate.
Dintr'o statisticd referitoare la Suedia, rezultá cd, in 1750, cfind aceast5
tard se afla in perioada de primo-infectiune, mortalitatea prin tuberculozd a
atins 73,2 la 10.000 locuitori. Provinciile erau Cu atea mai infectate de tuber-
cu/ozd cu cat se af/au mai aproape de Capitald. Tinuturile occidentale i nor-
dice ale Suediei, in schimb, erau aproape indemne de tuberculozd la acea epoca,
pentrucd nu intretineau aproape nici un contad cu regitmile mai populate dim-
prejurul Capitalei. Incdin 1830, mortalitatea prin tuberculozd era la Stockholm
de trei ori mai mare decdt in provincie. Ulterior fruti, ea a inceput sá creascd
provinciiie indeptirtate de centru si sá se micsoreze in cele din juru/ Capitalei;
conoomitent, diferenta intre mortalitatea urbana i cea rurald devine tot mai
neinsemnatd, asa cá. astdzi este apfroape nuld (193).

Putem infgtisa In modul urmgtor relatiunile recipror:e intre tu-

berculoza urbana i cea ruralg, de-a-lungul timpului
a) Intr'o primg perioadg de invaziune a tuberculozei intr'o targ,

www.dacoromanica.ro
 MEDICINA SOCIALA A TUBERCULOZEI
125

are loe o infectiune. masivd la orne, provocand ad o mortalitate ri-

dicatd
b) Intr'o a doua perioadd, tuberculoza se disemineazd dela orave
In mediul rural, rezultand o crevtere a mortalitdtii prin tuberculozä
la sate ;
Inteo a treia perioadä, survine o diminuare progresivä a mor-
talitatii prin tuberculozd, mult mai accentuatd insa la poipulatia urband;
d) Inteo ultimä fazä, cdnd influenta factorilor de civilizatie
ig,ienä este generará, curba urbanà tinde sd se apropie de cea rurald.
Tinând, seama de datele statistice referitoare la un numär de täri,
pe lungi intervale, noi am putut alcdtui urmátoarea schemä graficd ce
smtetizeazd relatiunile reciproce intre tuberculoza urband i cea rurald,
dupd faza de evolutie in care se aflä fiecare tarà.
EVOLUTIA MORTALITATII PRIN TUBERCULOZA IN DIFERITE TARI
INFLUENTA URBANIZARII
11111 ete eak, eee uPee,A

vete,
faza tlf tubo rizh, are

Rala opeuteenelted amen:rail/4e

de de nordzi a wdanti

Morlabldfc4
de thc nortada
prisauregiuniannse pricupopulatie Ten cu pcpulatiein Tan Cu populatia apreape
Tan de populatie rural in majontate nirara iiajoritate urtiani in intregme urbana
recent de tubercdloz
.%

é,
"t
1:

Relatiunile reciproce intre tuberculoza urbana* i cea rurald se pot

sesiza in interiorul unei aceleeavi Vári, compardnd in tim,p provinciile
mai industrializate cu cele care vi-au pästrat in parte caracterul agricol.
Astfel, In Germania, constarbärrn ,c6 In Saxonia i Silezia provinCii gu,
ternic industrializate, mortalitatea rnaximä prin tuberculozä a fost inregistratä
In 1880. La aceastä data' curba, pentru provinciile arn'ntite, a atins deci apogeul
si atpoi a inceput sä descreascä. Ori, la aceeasi epocA, In Bavaria si Prusia, pro-
vineil i pästraserä In bunä parte caracterul agricol, curba mortalitAtii
prin tuberculoza se afla Irle% In faza ascensiunii progresive, faza cie crestere ,
cresterea a continuat pana In. perioada 19/0-/916, cAnd mortalitatea In pro-
vinciile agricole se mecrrtinea superioarä celeia din provincille industriale. Evo-
lupia curbei, in provincii/e agricole este inteirziatcl, In raperrt cu evoluitia dim
provinciile industrializate (180).

www.dacoromanica.ro
126 DR. G. BANLT

S'a putut urmari, in unele tari, crefterea procentului de infectiuni

bacilare, paralel cu contactul pe care populatia rurald Il intretine cu
mediul urban. Primo-invaziunea tuberculoasd in mediul rural, deci
partea ascendentä a curbei in acest mediu, este provocatà de contac-
tul amintit.
Intr'o ancheta publicatd In anul 1928, asu,pra a 7 sate din Ueraina, s'a
constatat cd la populatia cruralä care a locuit unul sau mai multi ani la oras,
procentul de cutireactiuni pozitive este de 71%, pe cdnd la populatia care nu
se deplasase din satul natal procentul de pozitivitate a fost 57%. Trecdndu-se
studiul tubereulozei-boa/a (nu tuberculoza-infectiune), comparatia a fost si
mai concludentd : 11% bolnavi bacilar manifesti la populatia care locuise la
nras, fatä de numai 5,5% pentru populatia care nu se deplasase din satul na-
tal (194).

Daca, pe baza relatiilor reciproce intre tuberculoza urbang i ea

ruralà, incercgra sA urmdrim dinamica curbei tubercu/ozei pe tard,
aiungem la concluziuni importante (190). Putem stabili cäror factori
se datoreste cresterea mortalitAtii tuberculoase inteo tara, cgror fac-
tori scdderea i cäror factori stationarea acestei mortalitäti.
Cregerea curbei mortalitgii tuberculoase poate sd survind in una
din urmdtoarele im.prejurdri; a) când tuberculoza se disemineaz6 la
tara, prin infectiune proaspdtd; b) când tuberculnza se disemineazA la
orase, datoritä unei imigratii rurale masive i deci tuberculizärii unui
important numk de indivizi de origine ruralà stabiliti temporar la
orase; c) când tuberculoza creste atât la tara cAt si la oras, din cauza
unor factori intercurenti (foamete, epidemii, deficiente medico-sociale
survenite brusc).
in leaturä eu situatiunea dela ptmetul b, rezultatele examindrii unui
grup de 507 muncitori tuberculosi pulmonari, la un dispensar al Casei Nationale
a Asigurdrilor Sociale din Bucuresti, este instructiv. Numai 24,2% din a-
cesti bolnavi erau originan i din Bucuresti; 60,8,% proveneau din mediul rural,
restul din provincie. Ori, din acesti bolnavi originan i din mediul rural, 75% mi
tdcut debutut tubercutozei In rdstimput sederii tor In Capital& Majoritatea erau
muncitori necalificati, rdu retribuiti si ducdnd o viatd de extremd mizerie, pen-
tru a realiza economii cu care sd se reintoarca in satul lor de origine, 69,9%0
din acesti muncitori au prezentat forme acute si cu extindere in ambii pld-
mani, intr'un rdstimp de maximum 5 ani de sedere in mediul urban (195).
Sceiderea curbei mortalitätii tuberculoase poate sä se observe in
una din urmätoarele imprejurAri : a) ata In mediul urban cat si in
cel rural, in faza in care, dupä un maxim de tuberculizare a popu-
latiei, s'a instalat un grad de imurrizare a acesteia impotriva tuber-
culozei; b) numai la orase, atunci cánd imigratia de elemente rurale
a fost stävilità i deci imunitatea provocan' de lunga persistentä a

www.dacoromanica.ro
 MEDICINA SOCIALA A TUBERCULOZEI 127

enderniei tuberculoase poate exercite In ve actiunea; c) in am-

bele medii (urban si rural), atunci c'and, prin ameliorarea generarg a
conditiilor de viatà, un anumit echilibru al infectiunii a fost realizat;
d) In ambele medll, atunci and organizarea mijloacelor de combatere
a atins un nivel multumitor.
Stationarea la un anumit nivel, a curbei mortalitätii tuberculoase,
se poate observa: a) cand in mediul rural curentul migratoriu spre
orase s'a atenuat, asa inat mortalitatea ridicatä a ruralilor care se aflä
In curs de tuberculizare este compensata suficient prin imunitatea pe
care au cdpAtat-o elementele rurale anterior tuberculizate; b) and In
orase survine o imigratie moderatà de elemente rurale, asa inat su-
pra-mortalitatea este suficient compensatd de imunitatea elementului
urban autohton ; c) and la tara a intervenit organizarea luptei anti-
tuberculoase, asa inat infectiunile masive devin mai rare ; d) and la
°rase situatia economico-sociard a populatiei nu suferä schimbdri, se
stabilizeazA oarecum, asa 'hick i mortalitatea prin tuberculozä rä-
mane la un nivel normal".
3. Date asupra tuberculozei rurale in cateva
Nivelul tuberculozei In mediul rural, considerat In sine, adia
abstractie fäcând de raportul pe care 'II prezintd fatä de curba evolutiei
tuberculozei la °rase, reprezintä un element numeric foarte variabil,
dupà epoca pe care o avem in vedere i dupä tara. In plus, in fieoare
tara tuberculoza rurald prezintd unele caracteristici proprii, pe care
este important sä le urmäim.
In Italia, pana in 1926, unele regiuni rurale, prezentau o mortalitate priu
tubercifoza destul de ridicata (20-25 la 10.000 locuitori), lar altele o mortali-
tate sCaz' uta (8-10 la 10.000 locuitori). De remarcat este ca turberculoza e mai
scaztIta in regiunile rurale din sudul Italiei, desi aci conditdunile de mediu
(locuinta, alimentatie, cultura', etc. sunt mai inapoiate. S'a atribuit mica morta-
litate pain tuberculoza, factorilor favorabili reprezentatd prin c,limart i izolarea
relativa' a locuitorilor (196).
Statistici relativ recente pun in evidenta descresterea progresiva a morta-
litiati prin tuberculoza, in m'asura in care mergem dela provinciile din nordul
flailed spre cele din sud. In amid' 1935, fata de o mortalitate prin tuberculoza
de 14,7 la 10.000 locuitori, in provincia Venetia, nu s'a inregistrat decat o morta-
litate de 5,6 in Calabria (197). Pe langa actiunea favorabila a climatului (bland
in timpua iernii), s'a atribuit mai mica mortalitate prin tuberculcrza in sud, si
unui factor de rasd: regiunile sudice ar cuprinde elemente rasiele mai putin
sensibile la infectiunea tuberculoasa. $i faptul ca aceste regiuni sunt foarte
slab industrializate ar fi jucat un rol favorabil. De aatiel, statisticile au pus in
evidentä ea in general rnortalitatea prin tuberculozol este mai redusd acolo unde

www.dacoromanica.ro
 128 DR. G. BANU

proporfia de muncitori agricolt este mai ridicatcl (197). In Calabria 64)% din
populatie se ocupä cu agricuritura, pe cand in Venia numai 31%.
Am putea deduce de aici o concluzie cu valabilitate generalä: ocupatiile
agricole, prin ele inside i cat timp nu sunt insotite de un surmeriaj fizic prea
intens, nu actioneaza ca un factor favorizator al tuberculozei.
lIn Statele-Unite s'au putut obtine ultimii ami date precise asupra
'uu,berculozei rurale, gratie Laptulul ca in multe state ale Faderatiei decesele se
inregistreaza, nu dupd locul unde se produc, ci dupa localitatea de origine a
decadatului (198). Procedandu-se astfd., s'a constatat ca mortalitatea prin tuber-
culozd in mediul rural este in general mai sceizutd decat in orase. Statul Visconsin
a prezEntat, In 1935, o mortalltate prin tuberculozä de 4,1 la 10.000 locwitori in
mediul urban, si 2,9 in mediul rural. In statul New-York, in acelas an, pe cand
martalitatea prin tuberculoza in mediul teban a tost 4,6, in media rural a fost
3,3 la 10.000 locuitori (199). Predominenta tuberculozei in mcdiul urban se mani-
festä i in ce priveste infectiunea tuberculoael. In anwl 1937 practicandu-se reac-
tiuni cu proteina purificatä derivata din tuberculinä, asupra unui grup de 22.688
oräseni de o parte, 9789 =raj de alta parte, s'a constatat la prianii o reactinne
pozitivä in 33,6% din cazuri si la rurali in 21,4% din caztud (200). S'.?. pare ca
un factor important de diminuare a tuberculozei rurale a fost considerabila scä-
dare a tuberculozei bovine (199).

In Romdnia, in perioada 1927-1929, mortalitatea prin tuberculoz5

in mediul rural a variat intre 8-10 la 10.000 locuitori. Ceeace caracte-
rizeazä evolutia tuberculozei in mecliul rural din tara noastrd, este
cre§teirea mortalitätii prin tuberculozd, dela un an la altul. Proportiile
de mortalitate in sine nu pot incä reda situatia reald a tuberculozei la
sate, din cauza nesesizdrii complecte a cazurilor, in stadiul actual al
organizatiei medico-sociale. Faptul neindoielnic este insä cre§terea pero-
centului infectiunii, in timp, ceeace denotä faza de tuberculizare prima
In care se afld populatia noastrà ruralä. Pentru perioada amintitä (1927-

- 90

-BO

- 70

- so 1,-

-so
CLASIFICAREA JUDETELOR
30 DUPA EVOLUTIA MEDIEI
" LETALITATII PE ANII 1927-1929.
- 30

10
- 10

0 MS§
Totalul judete or Judea in Judere in JuOete in
cregere Trationare 5c¿dere

www.dacoromanica.ro
 MEDICINA SOCIALA A TUBERCIILOZEI

1929) ani aratat ca In 46,5% din judetele tarii letalitatea (mortalitatea

prin tuberculoza considerata in raport cu mortalitatea generara a popu-
latiei, prin toate cauzele) se afla In crestere, In 47,9% era stationara
numai In 5,6% din judete letalitatea era In scädere. Ajungem la con-
cluzia cA, prin comparatie cu mediul urban, reiese o situatie mai rea
In mediul rural, o diseminare mai marcata a tuberculozei in acesta
din urmä (201) (v. graficul iag. 128).
Importanta numerica a tuberculozei rurale In Romania rezulta
din statistici mai recente. Considerand perioada 1930-1933, de o parte,
si perioada 1934-1937 de cealaltä parte, constatäm ca In mediul urban
proportia de mortalitate prin tuberculoza a descrescut dela 22,3 la 21,5
la 10.000 locuitori, pe cand In mediul rural tuberculoza n'a descrescut:
In ambele perioade s'a mentinut la 16,9 decese la 10.000 locuitori (202).
In momentul actual pa-oportia de morta/itate prin tuberculoza In
mediul rural al Romaniei oscileaza In jurul coeficientului de 18,0 la
10.000 locuitori (minirnul gasit in anchetele partiale a fost de 8,3 si
maximul de 30,5). Deoarece se admite ca, in tarile uncle organizatiile
antituberculoase sunt rudimentare, coeficientul de mortalitate prin
tuberculoza oscileaza In jurul a 20 la 10.000 loc., este evident ca Ro-
mania manifesta prin proportia ei de tuberculozä rurald, stadiul inci-
pient al organizarii antituberculoase (203).
In ce priveste morbiditatea prin tuberculoza In mediul rural al Ro-
maniei, anchetele partiale au aratat ca ea variaza intre extreme destul
de indepartate; intre 0,40% (in raport cu populatia) si 2,56%, cu alte
cuvinte intre 40 si 256 la 10.000 locuitori (203).
Unele anchete partiale, Intreprinse dupa o metodologie stricta care a
ingaduit sesizarea aproape a intTegei populatii din regitmea ruralä respectiva,
au adus informatii pretioase asupra frecventei reale a infectiunii tuberculoase.
O astfel de anchetä a fost Intreprinsa In 1939 In centrul de demonstratie
Tomesti din judetul Iasi, cercetandu-se populatia a 5 sate (Erancu, Valea Luna,
Ghicerea, Pocreaca i Osoiu); popuratia acestor 5 sate este de 5136, iar ancheta
merutionati a sesizat 4636 locuitori, deci aproape totalitatea. Metoda de lucru
a fost riguroasa; prima etapa s'a procedat la ancheta amanuntita asupra
ambiantei sociale si economice locale (densitatea populatiei, salubritatea locuin-
telar, educatia, aaimentatia, situatia perofesionald). Inta-'o a doua etapa de cer-
cetare s'a efectuat studiul tuberculozei, dupä cloud modalitati studiul extensiv
(raspandcirea tuberculozei pe Intreaga regiune Invecinata In rastimpul
10 ani), apoi studiul intensiv (raspandirea tuberculozei numai In cebe 5 comune
anchetate), luandu-se anamneza amanuntita a fiecarei familii, practicandu-se
tuberculino-reactia la Intreaga populatie i exarnenul radioscopic, iar examenul
radiografic la toti membrii fasniliiaar tuberculizate; s'a practicat apoi examenul
bacteriologic al tuturor suspectilor, s'a cautat surse de infectiune, s'a
recoatat o totalitate de date medico-sociale i economice si s'a facut studiul
migratiunilor bolnavilor, urntärindu-se decesele In afard de donliciliml rural,
precum i reventrea bolnavilor la sate (204).
Dr. G. Banu. Tnnarb de medic1n4 sodalit, Vol IV 9
www.dacoromanica.ro
130 DR. G. BANU

Pentru intreaga plasd Tomesti, mortafitatea prin tuberculoid a fost gäsitä

intre 14,2 si 15,4 la 10.000 locuitori, iar morbiditatea intre 154 si 168 la 10.000
locuitori. In ce priveste cele 5 sate anchetate intensiv, frecventa infectiunii
tuberculoase (constatatä prin intradermareactie) a fost de 55,03% din populatie.
Informatiuni utile in legdtura cu tuberculoza rurald au putut fi
obtinute in Romania prin studiul tuberculozei in armatei, in randurile
cdreia peste 80% sunt rurali. Cu prilejul recrutdrilor din anul 1937
s'a constatat: peste 10 la mie din tineri tuberculo§i si peste 40 la mie
suspecti; in anul 1938, 13 la mie tuberculoi si 42 la mie suspecti (205).
Prin exam.inarea mai amänuntita, ulterioara (la corpul de armatd, in
spitalele militare, etc.), s'a gasit o morbiditate medie anuala de 18 la
mia de soldati i o mortalitate de 1,27 la mie.
In anii 1937-1938 s'a procedat la o ancheta' intensiva asupra unui
grup de 70.000 soldati ai armatei romane, examinati racliografic,
§i biologic. S'au gasit: leziuni pulmonare latente in proportie de
8,57 la mie i leziuni pulmonare active in proportie de 7,8 la mie. 86%
din purtatorii acestor leziuni proveneau din mediul rural (205).

E. Tuberculoza consideratä dupI sex qi grupe de varst5

i. Dup'ii sex

O statistica pe plan international, referitoare la perioada 1927-1929, a

ardtat situatia comparativa' a mortalitätii prin tuberculozd, dupa' factorul sex,
redatd in tabelul de la pag. 131.
In majoritatea tärilor se noteaza predominenta mortalitatii barba-
tilor asupra mortalitatii femeilor (prin tuberculoza). Participarea mai
intensa' a sexului masculin, in ~pul muncii, mai ales in tarile indus-
trializate, explica aceasta caracteristica'. Predominenta mortalitatii bar-
batilor se constata' in Anglia, Austria, Belgia, Statele-Unite, Germania.
Sunt Lima si un numar de tdri (Norvegia, Irlanda, Suedia, Olanda, Da-
nemarca) unde predomina' mortalitatea prin tuberculoza' la femei.
Situatia tuberculozei la cele doud sexe variazd doud epoci. Astfel, in
°landa, in perioada 1875-1879, procentul de mortalitate a bdrbatilor a fost
scdzut cu 4%, fatd de cel al ferneilor; in 1901 insä primur. a depdsit pe al dollea,
cu 5%; in perioada 1905-1909 proportiile intre cele doud sexe au devenit egale;
in turma' mortalitatea prin tuberculoid a bärbatilar a inceput din nou ä scadä,
pana ce in 1929 a ajuns cu 16% inferioard aceleia a femeilor.
In Angrja, proportiile de mortalitate prin tuberculozä erau aproape egale
intre cele douà sexe, in pcsioada 1851-1869; in urmd a iinceput a predomina
mortalitatea bdrbatilor din ce in ce, ajungAnd In 1929 cu 29% superioara aceleia
a femeilor. Acelasi lucru i pentru Scotia. Si in Prusia inregisträm un excedent
al martalitätii masculine prin tuberculozd; dar pe Cand in 1877 e a fost de 25%,
In 1928 nu mai era decat de 770 .

www.dacoromanica.ro
 MEDICINA SUCTALA A TUBERCITLO2EI 131

PROPORTIA INTRE MORTALITATEA TUBERCULOASA MASCULINA SI CEA

FEMININA. IN DIFERITE TARI $1 ORASE

MOrtalitatea Proportia mortali-

tuberculoasa OW masculine la
TAM la 10.000 cea feminina, ultima
Anul flind notatii cu
$1 ORASE locuitori coeficientul 100
masc. fem. masc. I fem.
Germania . . . . 1927 9,4 9,2 102 100
Anglia 0 Wales 1929 10,6 8,2 129 100
Austria 1929 6,3 4,5 140 100
Australia . . . 1927 18,6 14,8 126 100
Belgia 1928 9,6 9.0 107 100
Danemarca . 1927 '7,0 8,7 80 100
Scotia 1919/1923 12,9 11,5 112 100
Estonia 1927 33,2 18,7 177 100
Statele- Unite . 1927 8,4 7,7 109 100
Pranta 1927 19,9 15,3 130 100
Grecia 1927 18,7 15,0 125 100
Ungaria 1928 22,3 22.2 100 100
Japoni a 1920 20,4 23,8 86 100
Irlanda stat liber . 1927 13,4 14,1 95 100
Irlanda-de-Nord 1927 12,9 15,1 86 100
Letonia 1927 14,1 9,2 153 100
Norvegi a . . . 1927 16,7 17,3 97 100
Olanda 1927 9.0 9.8 92 100
Prusia 1928 9,2 8,7 106 100
Suedia 1926 12,8 13,8 93 100
Elvetia 1929 13,1 13,3 98 110
Cehoslovacia . 1923 19,4 19,0 102 100
Berlin 1924/1926 14,3 11,3 127 100
Copenhaga . . 1921/1923 12,1 9,6 126 100
Paris 1927 29,9 19,5 153 100
Praga 1921/1925 20,7 17,4 119 100
New- York . . 1925 11,2 7,5 149 100

In general, excedentul de mortalitate masculinä' este mai m,are in

oraqe, decat in tara respectivä considerata in totalitatea ei. Apoi, cu
cat ora§ul este mai mare, cu atat .excedentul mortalitätii masculine prin
tuberculoza este mai important. La tard asistdm adesea la un excedent
de mortalitate feminind, din cauza participarii in general intense, a
femeilor, in campul muncii. Considerarea curbei tuberculozei dupa
ambele criterii: sex §i mediu, este de natura a aduce preciari impor-
tante in aceasta privintd.

2. Dupä sex 1i mediu

In cercetarile pe care le-am intreprins in Romania, pentru perioada
1927-1929 (201), am gasit ca. morbiditatea ,prin tuberculozä', la orce,
era mai ridicatä la femei ; diferenta a mers insa mic§orandu-se din an
In an, ap incat cele doua curbe s'au nivelat i ulterior se confirma

www.dacoromanica.ro
132 DR. G. BANU

regula generalá, a predominentei mortalitatii masculine prin tubercu-

loza in mediul urban ; in ce prive§te morbiditatea In mediu/ rural al
Romaniei, ea este mai ridicata la femei, ceeace se explica prin parti-
ciparea amintita a femeilor la muncile agricole, precum i prin cu-
mulul de munci casnice In afarä de camin.
Daca ne referim la mortalitatea prin tuberculoza, dupa sex i mediu,
constatam In general ea' mortalitatea la barbati predomina cu atat mai
mult, la oraqe, Cu cat este vorba de un centru mai industrializat.
O statistica instructiva este cea care s'a alcatuit inca in 1905-1908, in
relativ la doua regiuni: Sheffield (regiune industrializata) si Irlanda
(regirme mai muflt agricola). Se constata predominenta mortalitatii (prin tubcr-
culoza) masculine asupra celei feminine ; insa in regiunea Sheffield distanta
intre cele doua curbe este mult mai mare, cu alte cuvinte factorul industriali-
zare cantribue la o accentuata märire a mortalitätii prin tuberculoza la barbati.
Aceastä oaracteristica este redatä in graficul de mai jos (206).
),
450 __,-1;m M°_,'il
400 alff/111
o MI IMII
o Ud
o tal
ARE
III 111
11
III
REPARTITIA MORTALITATH PRIN
TUBERCULOZA DUPA SEX INTR'0 TARA
AGRICOLA (IRLANDA) $1 INTR'UN CENTRU
2,7 Mil EME
iuuiw a 11111
INDUSTRIAL (SHEFFIELD).
PROPORTIA LA 10.000 LOCUITORI

59 Iiii K11.11 III

Era 101
51115 25 35 45 56l5'21'1 5 101 25 35 ki 55 65 75an.
IRLANDA 1908 SHEFFIELD 1905

Pentxu Romania, am putut face constatarea importantä (perioada

1927/29) ca in judetele cu caracter mai mult industrial predomina
mortalitatea barbatilor, iar in judetele caracterizate printr'o activitate
agricolä mai intensa predomina mortalitatea femeilor.
Astfel, in judetul Ialomita, cu caracter agricol, in anul 1929, la suta de
decese prin tuberculoza in mediul rural, 55,6 erau femei si 44,4 barbati. In
schimb, in judetul Hunedoara, gasim ca din suta de decese prin tuberculcrzi,
33,7 sunt la femei si 66,3 la bärbati. (In Prahova, de asemenea, din suta de dccese
prin tuberculozd, 53,7 sunt la 'barba:ti si 46,3 la femei.
Daca luäm in considerare mediu/ urban, mortalitatea prin tubercToza
a barbatilor depäseste in mod constant cu 5%-25% pe cea a femeilor (206).
Cercetari asupra tuberculozei dupa sex i mediu, pentru perioade
relativ recente, au fost fäcute in Danemarca (207). Evolutia mortalitätii

www.dacoromanica.ro
 ILEDICINA SOCIALA A TLTBERCULOZEI 133

Prin tuberculozsá In douà perioadt: 1920/25 si 1931/35, in Capitala

tarii, in orasele de provincie i In mediul rural, este redatä de urmä-
torul tabel :
MORTALITATEA PRIN TUBERCULOZA IN DANEMARCA

Procentul de re-
Decese prin tu- gresitme a morta-
berculozA la 10.000 lit5tii prin tu-
Med1u1 Sexu 1 locuitori berculozä
1920-25 1931-35 dela o perioad5,
la alta
Copenhaga BArbatl 12,4 8,7 30%
PP Femei 10,1 7,1 30%
Orasele de pro- 135rbati 8,9 5,8 35%
vincie Femei 10,7 6,4 40%
Mediul rural Barbati 7.4 4,9 34%
IIP Pl Femei 10'7 6,3 41%

Se constatá, in primul rand, cä mortalitatea prin tuberculozä 3

descrescut mai mult in orasele de provincie i in mediul rural. Indepen-
dent insä de aceastà descrestere, in aceste douä medii tuberculoza fe-
mellar este constant mai ridicatà, decat la bärbati. In Capitald, situgia
este inversä.: mortalitate mai mare prin tuberculozd la bärbati. Propor-
tia mal mare a deceselor feminine la targ a fost explicatà printeun fapt
valabil pentru tärile cu caracter mai mult sau mai putin agricol,
anume : un numär relativ considerabil de femei tinere, reactionânl
negativ la tuberculinä, deci cu organismul indemn de infectiune baci-
larg, emigreazä in Capitalà i aici fac primo-infectiunea tuberculoasii;
bolnave, se reintorc In satul de origine, unde Incarcä statistica dece-
selor prin tuberculozà.
In Germania se constatä o predominentä a mortalitätii prin
tuberculoza la bärbati (pe tara intreagä, in majoritate industrializatä)
In anal 1934 mortalitatea prin tuberculozä la bärbati a fost de 7,8 la
10.000 locuitori, iar pentru femei 6,6 (208).
Din statistica fäcutà pentru mediul rural al Italiei, in 1931-32,
rezultà cá, din 18 provincii, in 10 .provincii mortalitatea prin tubercu-
loz4 la femei a depäsit pe cea a bärbatilor (197). Considerand mediul
rural pe tara intreagA, de asemenea tuberculoza la femei depäseste pe
a bärbatilor: faya' de coeficientul 10,52 mortalitate prin tuberculozA la
bärbati, s'a inregistrat 10,79 la femei.
Se indica drept cauze ale räspändirii mai rnari a tuberculozei la
femeile rurale, urmgtoarele: a) munca la dorniciliu a femeilor, in con-

www.dacoromanica.ro
134 DR. G. BANU

ditiuni de mediu mult mai nepriefrIce deck in marea industrie; b) de-

ficientele de igiena in perioadele de pubertate, sarcinä, facere i alap-
tare; c) contagiunea intrafamilialä, din cauza conditiilor rele de me-
diu; d) lipsa unei selectduni riguroase prenuptiale; e) situatia de inf
rioritate generara a ferneii fata de barbat; f) procentul mare al fe-
meilor care inlocuiesc pe bärbati la muncile agricole, mai ales in loca-
litkile unde elementul masculin emigreaza in mare numar. S'a mai
fäcut constatarea cä tuberculoza ,ar fi si mai ridicatä la femei, daca
n'ar interveni factorul atenuant reprezentat prin diseminarea popu-
latiei rumie, in locuinte situate la distante mari una de alta.
3. Dupä v.iirstä
In regula generan: se poate stabili urmätoarea caracteristica a evo-
lutiei curbei tuberculozei in raport cu factorul varsta. : mortalitatea
prin tuberculoza este foarte ridicatd in primii ani dupa nntere; ulte-
rior, in varsta prescolara i colara, scade, pentru a urca din nou Ja
värsta adulta (180).
Cercetac-ri fácute pe un interval de timp destul de lung (1904-1932)
publicate in anul 1934, in legáturá cu tuberculoza sugarilor, la Berlin (209),
au pus In ervidentá unele relaii intre tuberculoza la aceastä varstá i feno-
menele de imunobielogie. Dat fiind cä, la sugar, grupa tuberculoza celorlalte
argane" cuprinde in bunä parte forme diseminate (mmingitä tuberculoasá, tu-
beroulazá minará, tubercullozá genera15. diseminará), se pot a.r.,c5tui, itt soop de
sistematizare, douä mari grupe, opuse una alteia: de o parte formele diseani-
nate, de cealaltä parte forma localizatä, adicá tuberculoza pulmonará. La curbele
evolutive ale acestocr douä grupe se adaogä, paltrru comparatie, o a treta: 11110T-
talirtatee generara' (prin toate formele) de tuberculozä.
Ori, urmát"ind curbele statistice pe intervalul sus-mentionat, la Berlin
s'au consta tat urmätoarele, in ce priveste tuberculoza sugarilor
Mortalitatea prin toate formele de tuberculozá, dupg o mare crestere
in anul 1905, scade brusc; Intre 1909/1910 urcá usar, pentru ea de ad inainte,
päng la fázbaiu, sä seadá iar. Dupä, cresterea din anit räzboiului, curba des-
creste iar, spre a urca in anñ inf1aiei. Dela 1924 inainte insá, mortalitatea
prin tuberculozá a sugarilor descreste continuu.
Trecând la mortalitatea prin formele diseminate, s'a constatat cá. ea
evolueazá aproape paralel cu mortalitatea prin toate formele.
e) Martalitatea prin twberculozd pulmonará prezintá o alta evolutie :
pana la 1910 descreste repede ; tirmeazá a.poi o evolutie inversá aceleia a for-
melar diseminate, pentru ca in 1915 cele doma- eurbe sá se incruciseze; päni
In 1927 ele evoluearza paraleI, pentau ea de aci inainte mortalitatea prin for-
mele diseminate sá meara s eaZánd mal departe, pe cänd curba gulmonard
urca din nou, asa incat in 1932 elle se inertud.seazi Liar.

www.dacoromanica.ro
 MEDICINA SOCIALA A TUBERCULOZEI 135

In general se observä, relativ la tuberculoza sugarilor, cà in epo-

cile in care curba mortalitätii prin toat,e formele (de tuberculozd) urcä,
celelalte cloud' (diserninatd i pulmonard) prezintd un mers divergent ;
In epocile in care prima descreste, celelalte cloud converg. Aceste
fapte se pot explica pe baza datelor imunobiologiei. Alergia provocatii
de invazia bacilarä se manifestd sub cloud' forme extreme (intre care
se intercaleazd toate intermediarele) : de o parte hipersensibilitate,
de cealaltä imunitatea care îi gdseste expresia in formele .localizate,
adicä pulmonare. Cu cdt aoestea din urmä sunt mai frecvente, cu atat
este mai bund starea de imunitate, adicd rezultatul final al actiunii
complexe intre expunere i predispozitie, cu alte cuvinte dintre re-
zistenta naturald i imunitatea mostenitä.
Astfel fiind, se pot deosebi trei p-erioade din punctul de vedere
epidemiologic, in legAturd Cu tuberculoza prime vdrste : a) faza ame-
liordrii evidente a stärii de imunitate, in rdstimpul cäreia mortalitatea
generald prin tuberculozd scade apreciabil ; b) faza inrdutAtirii stärii
de imunitate, când mortalitatea generald prin tuberculozd creste, dar
nu datoritd urcärii curbei formelor localizate, ci exclusiv cresterii
frecventei formelor diseminate ; c) faza de transitie, cdnd mortalitatea
generald prin tuberculozä scade, mortalitatea prin forrnele diseminate
de asemenea, dar creste mortalitatea prin tuberculozd pulmonarä.
Aceastd ultimd fazä, cAnd curbele formei localizate i formei &semi-
nate converg si se incruciseazd (cum s'a remarcat la Berlin in anii
1904-1921 si 1932) constituie intotdeauna semnal de alarrnd" in lupta
antituberculoasd, deoarece Ii urmeazä de obiceiu o crestere a tuber-
culozei sugarilor.
O bunA confirmare a acestor adevaruri imunobiologice, cu alte cuvinte
a ciclurilor de ameliorare si agravare, intrerupte de faze de transitie, s'a
evidentiat in perioada a doua a razboiului mondial din 191411918. Scaderea
puternica a natalitAtii, in 1917, probabil da i decimarea in massa a trubercu-
losilor in aceastä spook a dus la o scadere gencrald a mortalitatii prim tuber-
culoza a sugarilar. Ce s'a intamplat insd? Foametea i ceilal4i factori nocc:vi
ai, fázboiului au Mara predispozitia la tuberoulaza, asa incat dirul imunitatii s a
rupt brusc, survenind imediat o crestere a curbel forme:or diseminate, ce s'a
mentiout si ulterior, concomitent cat urcarea brusca a martalitatii generale prin
tuberouloza.
Frecventa infectiunii tuberculoase creste cu vdrsta, fapt suficient
demonstrat prin statisticile pe care le-am studiat in cadrul medicinei
sociale a varstei prescolare i colare (volumul II al acestui Tratat).
Mentionam o statistica din anul 1934, in una din marrile aglornaratii ur-
bane de pe glob : New-York, importanta i goin faptul ea' pune in paralela

www.dacoromanica.ro
1 36 DR. G. BAND

copiii anal cu copiii de culoare. In total s'au gäsit urrndtoarele procente de cuti-
reactiuni pozitive pe grupe de várstä: 13,7% In grupa 0-15 ani; la fete, sub
un an, 3,7%, 1-5 ami 10%, 5-10 ani 20,9%, 10-115 ami 30,5%; la baiesti, sub un
an, 4,7%, 1-5 ani 8,8%, 5-10 ani 17,4%, 10-15 ani 28,1%.
La copiii de culoare, proportiile de reactiuni pozitive au fost mai ridi-
cate: 15,4% in grupe de varstä 0-15 ani. S'a mai constatat cä morta/itatea prin
tuberculozd este de 10 ori maj ridicatd la copia de calcare decdt la cei albi (210).
Asupra frecventei tuberculozei la adolescenti, datele pe care le-am
indicat la studiul medicinei scolare sunt concludente. Unele statistic,
partiale confirmd proportia ridicatä de mortalitate tuberculoasà in
grupele 15-19 si 20-24 ani.
O statitticá din Grecia, publicatä in anul 1938, aratá cá. din totalul de-
ceselor prin tuberculozà, 10,74% se produc In grupa de värstä. 15-19 ani
16,74% In grupa 20-24 ani. La Universitatea din Atena, In anul scolar 1934
1935, 15 la mie din studenti erau bolnavi de tuberculozi manifestá (211).
Cercetki din ultimul deceniu aratd cá tuberculoza este relativ
frecventd in grupele de vdrstd inaintatd. Inteun numdr de statistici
grupa de vdrstd 40-50 ani figureazd ca grupa cu cea mai mare pro-
portie de tuberculozd in aproape jumdtate din cazuri. Tuberculoza
se mentine frecventä si in al saptelea deceniu al vietii (60-70 ani),
In tuberculoza várstei mai inaintate sexul masculin figureazd cu 70%;
munca mai intensä. a lakbatilor pare a juca rol (212).
Rezultatele a 6.076 necropsii care s'au practicat in Germania la
persoane trecute de 50 ani aduc de asemenea rezultate concludente
(213); in 11% din cazuri .s'au gdsit leziuni de tuberculozd evolutivd;
In 8% din cazuri tuberculoza a constituit cauza decesului; tubercu-
loza activa a fost de doud bri mai frecventä la bdrbati decdt la femel.
Cea mai frecventA a fost tuberculoza pulmonard. Se pare cd tubercu-
loza reprezintd o cauzä destul de insemnatd de deces in al 6-lea si al
7-lea deceniu al vietii.

4. Dupa varsta fi mediu

Din datele statistice mal vechi pe Care le-am publicat asupra truberculozei
In Románia, rezulta cA, atät in mediul untan cät si In cel rural, morbiditatea
prin tuberculoz6 era maximä in grupa de varstä 20-30 ani, dupä care urmeazä
imediat grupa 15-20 ani.
Situatia pentru perioada 1927-1929 s'a priezentat astfel:

www.dacoromanica.ro
 2
137
;, o CI
404 475 465
4,6 5,4 5,2 933 907 980
4,6 4,1 4,6 4,4 4,4
de ur-
Ro- afi-
1.445 mor-
2,8%;
grupe gr.
de
#
demon-
9,1 9,6 99 capitale: 9,3 8,8 9,1 9..21 9,0 9,3 Intrade-
de
718 770 750
1.983 1.157
1 I
2,66211.337 2.75311,382 2.9071 mediul
tuberculoza
bárbat
I
11.9441
diferenta
.ao orase
era in de de
dupá pentru
948
To 1.336 1.572 1.575
17,9 19,9 18,3
4.320 3.963
17,6 19,3 17,8
4 5.892
19,4 17,7 rural.
ea
NOUI
vArst5.
1 vársti
7 vArst5 urban,

diferenta
tabeilul
o Io 34 29 In
cuvinte,'este
33,8 34,5 28,0 28,0 29,4117,71 29,6 30,8
de
5.78313.612 6.306
de 8.269; 9.038, 9.71215.538
de ani) alfituri
rural apropia
5
rnediul
diferenta
sintetizat
in site
go; I4 se

www.dacoromanica.ro
urmAtoarele
19,2 /7,8 18,5 19,2 18 22,6 19,2 18,3 21,6
absolute

1.43612,486
1
/.36312.732 1.81612.710
nd absolute
3.979 4.177, 5.34417.002 5.415 5.540 7.160
Cu
a tuberculoza
absolute mediului
20-40 cAnd muncA am
l a redam
7,6 6,0 5,0 Tulcea.
8,8 7,9 mediul de
11-4'n41 581 482 499 grupelor
pm, 2.8831 2.387 2.10

grupelor
11,41 10,6
grupelor
10
9,4"
decAt
pe la prin ce
BOLNAVILOR
Cifre
Cifre
2.954 2.869 2.599
in Le
Cifre 2,2%.
TUBERCULOZEI
loe
3,7 3,7 44 5,51 6,6 5,5 5,0 5,8 5,2 vArstii
ani,
282 314 381
A ,,o
eifrele
11.163 1.471 1.297 1.445 1.785 1.678 adultA
mare
de 5,9%, 40
de
feminine
Procentul
Procentul cifrele
Procentul particip5
2,7 2.0 2,7
Gheorghe
2.8 2,4 2,2 2,8 2,3 2,1 era
ETATEA
Io ne 211 149 236 575 532 504 786 681 740
mai
de
prird
Sf. ea
peste
cc era grupa din
62 72 90 0,8 0,8 0,9 218 256 150
1,0 1,1 0,7 /,0 1,1 0.7
era
morta/itätii
SO.CIALA
275 322 246 1937-1939.
populatia
se (in femees
al
46 44 46 ru
Galati,
0,5 0,6 0,4 0,5 0,6 0,5
la sexe
rural
0,6 0,6 0,6
XI fo 1051 128 106 151 172 152
femel

vArsta
tuberculozei
care
cA,
sus rural de asupra
.rezulta
Deva, douA çt in
MEDICINA mediul
perioada
mal 41.377 48.19 54.400 53.264 61.903 67.917
23.784 13.517
Total 11.887
de cele
in la
g Cluj, tendinta
i
grupa
mediul
mediu,
5`0' 7:). urban 7.562 7.973 8.458 rural 20.928 21.795 23.403 28.490 29.768 31.861

constatat
intre

in bArbati
in
4,5%,

mAsura
datele
intreagel
mai
odatá in instructive
.0 In intre de relativ
urmeaza:
cAnd
'S Cc; 4.325 5.811 5.059
Sucuresil,
24.774 32.135 36.056
20.449 26.324 30.9971
Tara Inca
Mediul
Mediul Am
pe era Date
varsta
ce
asemenea,
NOTA: 1927 1928 1929 1927 1928 1929 1927 1928 1929 1927 1928 1929
ANII

1927 1928 1929 1927 1928 1929

maribiditate
vAr, biditate de ban strata masculinA,
de mania, cul
138 DR. G. BANU

DECESELE PRIN TUBERCULOZA PE GRUPE DE VARSTA, IN MEDIUL RURAL $1

CEL URBAN. - PROCENTE DIN TOTALUL DECESELOR PRIN TUBERCULOZA

cG mcG
cur, co
ANUL .0
W 1G
4.
if) o
UI - co cr co

Medita urban
1937 105 220 290 354 803 1398/1996 1221
1 958 525 166 1 28 21 8066
1938 104 288 279 377 909 1148 1910 1224 941 500 181 39 4 7904
1939 88 206 257 318 928 998 1968 1189 836 493 157 30 4 7472
Media 99.0 238.0 275.3 349.7 880.0 1181.3 1959,1 1211.4 911.7 506.0 168.0 29 0 3.31
Procente 1.3 3.0 3.5 4.5 11.3 15.1 25.1 15,5 11.7 6.5 2.1 0.4

Mediul rural
1937 234 102511400 1832 2971 4200 6549:3808 2818 1539 365 56 7 26.804
1938 241 998,1318 1711 3205 3212 6189 3668 2638 1599 336 34 6 21.155
1939 185 931 1231 1635 332 2923 608713683 2721 1536 329 62 13 24.656
Media 220.0 984.711316.3 1726 0 3165.4 3445.0 6275.0 3720.0 2725,7 1558.1 343.3 50.7 8.7
Procente 0.9 3.91 5.2 8.8 12.4 13.5 24.51 14.5 10.71 6.1 1.3 0.2

PROCENTELE DECESELOR PRIN TUBERCULOZA PE GRUPE DE VARSTA,

IN MEDIUL RURAL SI CEL URBAN. MEDIA ANILOR 1937-1939
(PROCENTE DIN TOTALUL DECESELOR PRIN TUBERCULOZA)

2596

20- UREiAti
RURAL--..-

15-

10

411 ÌÍL
I1-411.6 5-9 1014 65-19 2024 25-34

Cel mai mare procent al deceselor prin tuberculozà se inregis-

35-44 45-54 55-64 65-74. 75-

treazd deci, In ambele medii, in grupa de varstd 25-34 ani. Urrneazg,

In ordinea descendentà a procentului deceselor prin, tuberculozA, pen-
tru mediul urban: grupele 35-44, ,20-24, 45-54, 15-19, 55-64
(dovada cá tuberculoza varstelor mai inaintate ocup6 un loc important),

www.dacoromanica.ro
 MEDICINA SOCIALA A TUBERCULOZEI 139

10-14, 5-9, 1-4, 65-74, sub 1 an, 75 si peste; lar pentru mediul rural:
grupele 35-44, 20-24, 15-19, 45-54, 10-14, 55-64, 5-9, 1-4,
65-74 si peste. Diferenta consta' numai in local mai putin important
ce-1 ocupa tuberculoza bdtranilor in mediul rural, in schimb in acest
mediu fiind mai importanta Juberculoza adolescentilor (15-19 ani).
Ar fi o confirmare a influentei muncii precoce, la tara.
Asupra frecventei infectiunii tuberculoase la copiii din mediul
rural, mentionam din cercetärile in serie, relativ recente, rezultatele
obtinute in provincia Liége prin practicarea reactiei lui Moro, la peste
10.0000 elevi din 60 comune rurale (214). Procentul de pozitivitate a
fost de 27,3%. In anul 1938, tot in provincia Liége, s'au gäsit prin
cutireactie urrnätoarele prooente de pozitivitate, pe grupe de varstä
ale copiläriei (215): 21,4% in grupa 6-7 ani, 30,9% in grupa 8-711
ani i 37,8% in grupa 12-14 ani. Reamintim rezultatele obtinute de
noi, in anul 1930, prin examinarea copiilor de scoala din Romani?.
(216) : 49,1% infectiune tuberculoasa latentä, 18,1% tuberculoza
neevolutiva si 2% tuberculoza clinicà evolutiva.
Ceroetärile amintite, din Belgia, au adus precizari intr'o problem'A in ge-
neral putin relevatà: raporbul intre leziunne tubenculoase i leziunile pulmonare
nettuberculoase care sunt .consiclerate pe nedrept adesea, a copii, ca deziuni sus-
pecte. In mediul rural s'a relevat urmAtoarea situatiune : la copiii din prima
vArstA. 60% din leziunile pulmonare cane drupa simplul examen crlinLc ex
fi putut sá fie considemate ca bacilare, errau de naturd netuberculoasà. In m'A-
sura in care copiii inainteazd in varst5, proportia de leziunj pulmonare tu-
berculoase devine mai mare, asa incat dela 11 ani .in sus 75% din totalrul lezriu-
nilor pulmonare se dovedesc prin radiogratie a fi tubercuaose.
Procentul de infectiuni bacilare in varsta copiläriei atinge pro-
portii foarte importante la unele populatii ina,poiate i izolate, ceca ce
denota' caracterul masiv al primo-infectiunii la aceste populatii. Date
instructive au fost obtinute prin cercetari In unele din republicile
sovietice
In anul 1932 au fost publicate rezultatele cutireactiunii practicate la copiii
tmei opulaVi mongole din noodul alusiei (217). Procentele de cutireactiuni
pozitive pe grupe de varst'd au fost: 16% in grupa 0-2 ani, 59,% in grupa 3-7
en! si 82% in grupa 8-14 ami. Aoeste date trebuesc apropiate de acelea pe care
inc'd in 1912 le publicase Metschnikoff impreund cu colaboratorii, asupra oo-
piilor Calmucilor din regiunea Astrahan (218).
Cercetand räspandirea tuberculozei in populatia adulta dela tara,
constatam de multe ori ca in preajma varstei de 20 ani survine o
urcare brusca a curbei. Cauza rezida in contactul pe care populatia
tarara rurala incepe sà-1 alba la aceastä varstä, cu orasele, inmultin-

www.dacoromanica.ro
140 DR. G. BANU

du-se ocaziunile de cmtagiune interumana prin acest prim contact

cu mediul urban.
PracticAndu-se eutireeetjunt Intr'o regiune rurall din Touraine, s'a, gAsit
eA procentul pozitivilor urea, dela 24,6,% la vársta de 18 ani, la 42,8% la 19 ani,
52,9% la 20 ani, 60,4% la 21 ani, 61,6% ala 24 and (220).

F. Consideratii speciale asupra tuberculozei in Romania

in ultimul deceniu
Situatia mortal/M:0i prin. tuberculoza In Romania, In perioada
1931-1942, ne este redata in tabelul de mai jos:
MORTALI rATEA PRIN TUBERCULOZA IN RomANIA
1931-1942
CIFRE ABSOLUTE SI RELATIVE

ANII Cifre absolute Cifre relative

(la 100.000 locuitori)

1931 36.506 201.0

1932 33.586 182.3
1933 30.915 165.7
1934 32.066 169.5
1935 34.231 179.3
1936 34.193 177.1
1937 34.870 179.0
1938 33.059 167.4
1939 32.277 161.9
1940 30.471 229.0
1941*) 26.262 157.0
1942 32.211 192.0

") Cifra redusA a deceselor si mai ales a proportiei la 100.000

loc. s'ar explica prin aceia cA multi dintre soldatii morti pe
front in cursul anului 1941, del probabil ar fi decedat datorità
tuberculozei, n'au fost inregistrati ca atare. Altfel nu se poate
explica diferenta de proportie, dela 229,0 in 1940 la numai 157
in 1941.
Cifrele absolute i relative din acest tabel Bunt Infälisate grafic In cele
ce urmeaza :
CIFRE AB SOLUTE

30

20

15

10

13.4. 34 33 39 1940 M.
i.
1942.

www.dacoromanica.ro
 MEDICINA SOCIALA A TTSBERCULOZEI 141

CIFRE RELATIVE ( la 100.000 Inuit

200

150

1931 32 33 3/. 35 36 p 38 39 1940 41 1942

DacA luäm In considerare decesele prin tuberculozä dupà forme

(localizäri), situatia pentru perioada 1931-1942 este redatä In tabloul
urmätor :
DECESELE PRIN TUBERCULOZA IN ROMANIA DUPA FORME, 1931-1942
vs u) x0 xis

ANII Aparat to
70 ?
0 a,.. 74 1
.,..-...
I., . xis
..o
E 7.1
...
z
CO

....
L.

"o
respirat. .0e ,zg .6- a)
1..1
al
0, 0°'
w
oat .,.,4' .4,..
E
aj a)
TOTAL
6.) gn = en -g-'
O FA :::: 6 74

1931 31,703 1292 749 1775 437 445 105 36.506

1932 27.536 1818 1909 2120 393 453 157 33.586
1933 25.427 1839 940 1869 300 388 152 30.915
1934 25.992 2075 1020 2059 378 360 182 32.076
1935 28.308 1997 1077 2020 326 325 158 34.231
1936 28.156 2111 1098 2030 268 360 170 34.193
1937 28.932 2115 1148 1923 249 345 147 34.870
1938 27.233 2092 1127 1881 237 342 147 33,059
1939 26.716 2148 813 1835 227 319 119 32.277
1940 25.620 1799 831 1623 158 295 135 30.471
1941 21.906 1608 886 1413 136 194 119 26.262
1942 26.674 19 6 1140 1849 193 284 155 32.211

Media
1940-1942 24.736 1744 952 1628 163 258 137 29.648
% 83.4 6.0 3.2 5.5 0.5 0.9 0.5 100.0%

Graficul 111-m0,0r are:A procentul fieciirei forme, din totalul de-

www.dacoromanica.ro
 DR. G. EsANt1
142

ceselor prin tuberculozg, pentru anii 1940-1942 (media acestei pe-

iioade)
90

80

70

so
PROPORTIA DECESELOR PRIN DIFERITE
so FORME DE TUBERCULOZA
MEDIA ANILOR 1940 1942

4o

30.

20'

I0.

O
AP ,1.7.6x
r ff.
Memo ge a Li Osoasi IntesInab
cmg=a 0.5 0.5

Outmioati Sist Infabc Alta forma

w sat nor/ peolontala

Este instructiy a urmAri evolutia curbei deceselor prin tubercu-

lozà, dupà forme clinice (localize/1i) i /uni ale anu/ui. Pentru Romd-
nia, In perioada 1938-1942, situatia s'a prezentat astfel :
DECESELE PRIN TUBERCULOZA DUPA LUNI ALE ANULUI (MEDIA ANILOR 1938-1942)
a) TOATE FORMELE
I I II III I IV I V I VI I VII VIII IX X XI XII i TOTAL
1938 2735 2812 3717 3750 3559 2934 2649 2269 2016 2145 2090 2383 33.059
1939 2741 2944 3655 3841 3440 2776 2412 2117 1823 2019 2003 2512 32.277
1940 2848 3061 3815 3907 3960 2564 2382 1732 1504 1437 1471 1788 30.471
1941 2044 2253 2725 2693 2631 2065 2064 1713 1905 1912 1977 2280 26.262
1942 2594 2717 3447 3639 3593 3056 2605 2286 1969 1946 2022 2337 32.211

Media 2591 27,58 3472 3567 3437 2680 2423 2021 1843 1891 1912 2261 30.856
1938-1942
% 8.4 8.9 11.3 11.6 11.1 8.7 7.9 6.6 60 6.1 6.2 7.3 100,0%

b) TUBERCULOZA APARATULUI RESPIRATOR

I II III IV V VI VIIIVIII IX X XI XII TOTAL
1938 2340 2365 3143 3152 2911 2379 2065 791 1606 1743 1715 2023 27.233
1939 2735 2944 3655 3841 3440 2776 2412 2117 1823 2019 2003 2512 32,277
1940 2848 3361 3815 3907 3960 2564 2382 1734 1504 1437 1471 1788 30.471
1941 2042 2253 2725 2693 2631 2065 2064 1713 1905 1912 1977 2280 26.262
1942 2594 2717 3447 3639 3593 3056 2605 2286 1969 1946 2022 2337 32,211

Media 2513 2669 3358 3446 3308 2569 2306 1928 1761 1811 1837 2189 29.690
1938-1942
% 8.5 9.0 11.3 11.6 11.1 8.6 7,8 6.5 5.9 61 6.2 7.4 100.0%

www.dacoromanica.ro
 MEDICINA SOCIALA A TUBERC1JLOZE1 143

Proportia mai mare a deceselor prin tuberculoza aparatului respirator in

lunile de primAvarà s'ar explica prin aceia ed anotimpul friguros cave pre-
icedeazä are o influentg nociva asupra ogilor respiratorii, slAbeste rezistenta
lor, determinAnd prin aceasta o evolutie letalà rapidà.
TUBERCULOZA IN TESTINALA $1 PERITONEALA

I II III IV V 1 VI 1 VIIIVIII IX X XI XII TOTAL

1938 65 80 103 105 128 108 131 94 85 78 86 64 1127
1939 64 86 81 94 93 86 '78 '72 80 66 55 58 913
1940 66 57 103 94 104 80 86 58 48 53 33 49 831
1941 46 60 83 84 111 61 62 73 85 71 72 78 886
1942 68 78 109 119 121 102 99 132 90 90 60 72 1140

Media 61 72 95 99 111 87 91 85 77 71 61 2 4897

1938-1942
% 63 7.4 9.8 10.1 11.4 8.9 9.3 8.8 7.9 7.3 6.2 6.6

Proportia mai mare a deceselor prin tuberculoza intestinalà si perito-

neald in lunile alduroase s'ar explica prin frecventa maladiilor aparatului
digestiv in acest anotimp, care ar contribui la exaltarea virulentei bacilului
Koch.
Din graficele urmätoare care sintetizeazá datele de mai sus,
T B C AP RESPIRATOR
TATE FORMELE T I C IRTISTINALA 1 PEAITOMIALA

*.. TIC A, A
TAC Wa6..4 phvherai

Ami Oa so. os MI fe, Age I14111 M, Sqt CL Ity De.

Iezultá cà, atát curba tuberculozei In total (toate formele), cál

curba tuberculozei aparatului respirator, prezintd punctul cel mai
urcat In luna Aprilie. In general, evolutia sezonierà a celor douà curbe
e superpozabilg, ceeace se explica prin faptul ,cd decesele prin tuber-
culoza aparatului respirator reprezintá 90% din totalul deceselor prin
tuberculozà.
Dac4 urm'árim decesele prin tuberculoza dupä forme clinice (lo-
ca/izari) i grupe de vdrstd, avem situatia redatà (perioada 1938
1942), In tabelurile numerice i graficele aläturate

www.dacoromanica.ro
144 DR. G. BANU

TUBERCULOZA DUPA FORME $1 GRUPE DE VARSTA IN ROMANIA

DECESELE PE GRUPE DE VARSTA (MEDIA ANILOR 1938-1942)

a) TOATE FORMELE

I I
0-1
ani 1-4 5-9 10-14 15-18 20-24 25-34 35-44 45-54 55-64 I 5-74 75+ Total
-- -
I

1938 345 1286 1597 2091 4117 4356 8098 4893 3477 2099 517 73 33.049
1939 273 1136 1488 1954 4248 3926 8054 4892 3621 2082 486 100 32.260
1940 251 835 1135 1714 4171 412317854 4923 3126 1823 427 75 30.457
1941 199 771 1038 1482 3718 3654 6631 4079 2719 1525 360 64 26.240
1942 217 960 1295 2011 4935 5369,7144 4792 3167 1829 382 76 32.177
Media 257 997 131011850 4237 428617557'1 4716 3243 1871 434 78
I

30.836
1938-94..
% 0.8 3.2 4.31 6.0113.7 13.9124.5115.3 10,5 6,1 1.4 0.3 100%

ia TUBERCULOZA APARATULUI RESPIRATOR

0-1 I '
ant 1-4
1

5-9 9-14 15-19 35-44 45-54155-64 65-74 75+ Total

' 20_24125_4
I

,
I
1938 165 531 647 11781 3342 37857325 4492 3310 1911 473 65 27.224
1939 113 441 565 1087 3429 3429 7308 4522 3365 1923 434 85 26.701
1940 136 335 444 980 3380 359717157 4552 2897 1681 392 67 25.618
1941 100 284 420 835 3036 320716007 3719 2505 1407 313 56 21.889
i942 126 433 550 1179 3941 4625S422 4394 2886 1680 342 68 26.648
Media 129 404 525 1052 3425 3729 6844 4336 2993 1720 390 68 25615
1938-942 --
% 0.5 1,6 2.1 4.1113.4 14.6126.7 16.9 11.7 6,7 1.5 0.3 100%

c) TUBERC(JLOZA MENINGEALA SI A SISTEMULUI NERVOS

0-1
ant 1--4 5-9 9-14 15-19 20-24 25-3 35-44 45-54 55-64 65-74 75+ Total

1938 87 392 536 371 283 178 141 48 37 15 3 1 2092

1939 99 382 534 397 310 154 172 69 20 7 1 2 2147
1940 68 285 385 351 281 160 173 62 26 4 2 1 1798
1941 59 267 364 285 249 129 135 84 19 8 6 2 1607
1942 48 267 40 361 342 241 159 55 32 9 1 1 1916
Media 72 318 443 353 293 172 157 64 27 8 2 1 1912
1938-942
% 3.8 161 23,2 18,5 15.3 9.0 8.2 3.3 1.4 0.4 0.1 0,1 10 %

d) TUBERCULozA INTEsTINALA $1 PERITONEALA

0-1 an 1-4 5-9 10-14 15-19 20-24 25-34135-44145-54155-64165-74175+ Total
1938 20 114 134 157 139 134 182 114 70 43 17 2 1126
1939 - 7 80 112 108 142 100 164 92 63 27 14 3 912
1940 4 70 89 89 150 128 121 91 51 32 4 1 830
1841 12 81 84 109 149 110 131 92 77 30 8 1 884
1942 10 94 119 146 207 1'77 168 103 69 30 11 4 1138 -

Media 10 87 107 122 158 130 153 99 67 32 10 2 978

1938-1942
% 1.1 9.0 11.0 12.5 16.1 13.3 15.7 10.1 6.7 3.3 1.1 0.2 100%

www.dacoromanica.ro
 MEDICINA SOCIALA A TUBERCULOZEI
145

DECESELE DUDA FORME $1 GRUPE DE VARSTA (MEDIA ANILOR 1938-942)

(CONTINUARE)

e) TUBERCULOZA OSOASA (COLOANA vERTEBRALA $1 OSTEO-ARTICULARA)

0-1 an 1-4 5-9 10 14115-19 20- 4125-34 35-44145-54155-64 65-74175+ 1 Total

1938 28 130 213 293 273 188 339 167 124 39 19 4 1872
1939 10 128 204 288 287 172 316 161 135 97 30 7 1835
1940 20 a 188 236 282 174 292 162 121 81 21 4 1653
1941 12 78 129 208 213 159 285 136 92 69 27 3 1411
1942 11 86 190 250 362 233 296 167 131 93 26 2 1847

Media 16 98 185 255 283 184 305 159 120 87 24 4 1723

1938-1942
% 0.9 10.7 5.7 14.8 16.5 10,7 17.8 9.2 7.0 5.1 14 0.2 100%

f. TOBERCULOZA SISTEMULUI LIMFATIC

10-1 an1 1-415-9110-14115-19 20-24125-34 35-44 55-54155-64 65-74 75+ Total

1938 1 22 1 66 37 42 20 8 23 7 6 5 - - 1 237

-- --
1939 21 63 40 31 24 11 20 6 7 3 1 227
1940
1941
1942
-4

8
42
31
33
22
27
17
29
21
39
26
19
29
6
10
22
17
16
17
'7

15
6
2
6
8
2
4
5
1
1
158
136
193

Media 11 48 27 32 24 11 18 8 5 3 04 04 190
1933-1942
% 5.8 24.7 14.5 17.0 12.4 60 9.8 4.3 3.0 2.0 0.2 0.2 100%

g) TUBERCULOZA DISEMINATA

0-1 an 1-4 5-9 115-14 15-19 20-24125-3 35 44 55-54 55-64 65-74175+1 Total
1938 22 46 27 38 51 44 50 37 14 11 2 -- 342
1939
1340
1941
22
18
12
39
28
23
29
33
16
36
25
21
45
44
42
45
43
26
45
56
29
22
28
15
18
10
7
14
8
2
4
2
1
-- 319
295
194
1942 11 36 13 28 43 49 53 26 18 3 2 1 283

Media 17 35 24 29 46 41 47 25 13 '7 2 0.2 236

1938-1942
% 5,9 12.0 8.2 10.3 15.7 14.4 16.3 8.9 4.7 2.7 0.8 0.1 100%

Graficul urmdtor redà procentele deceselor fiecärei grupe de

varstä din totalul deceselor prin tuberculozà, atat pentru toate for-
mele la un loe cat i pentru fiecare din formele de tuberculozA in
parte, pentru anii 1938-1942.

Dr. G. Datru.-Tnatat de medicina 801.2(181k VOL IV 10

www.dacoromanica.ro
146 DR. G. BANU

TUBERCULOZA IN RomANTA DuPA FORME LOCALIZARI $1 GRUPE DE VARSTA.

pROCENTELE DECESELOR FIECAREI GRUPE DE VARSTA. PERIOADA 1938-1942

TOTAL GENERAlli:

Ka, 51 10-14 15.9 20-24 25-34 45-54 55-64 65-74 75.

PE FORME:

25

TACAR RESPIRATOR Is
10

tacnuememi 15
$1 51ST. NER VOS

20-

TBLINTES11NALA
8I PERITONEALA
*

fTT
lar.osoagt
(onvorastp osuumc

i5
IBC SISTEMUWI
eo
UNFATIC

25-

i5

TALINSEHINATA ID

4i-45-9
5-9 10-14 15-19 21324 25-34 45-54 55-64 65-74

Din interpretarea datelor de mai sus, rezultd :

Mortalitatea prin tuberculozd in total (toate formele) este cea
mai ridicatd in grupa de varstg 25-34 ani.
Mortalitatea prin tuberculoza 'aparatului respirator prezint5
acela maxim al curbei, fapt ce 1-am explicat mai sus.
Mortalitatea prin tuberculozg meningealg prezintà un maxim
la copiii de 5-9 ani.

www.dacoromanica.ro
 MEDICINA sOCIALA A TUBERCuLozEi 147

Mortalitatea prin tuberculozd intestinald si peritoneala pre-

zintà maximele curbei in grupele 15-19 si 25-34 ani.
In ce priveste mortalitatea prin tuberculozd osoasd, punctele
cele mai ridicate ale curbei sunt tot in grupele 15-19 si 25-34 ani.
Tuberculoza sistemului limfatic prezinta cea mai ridicata mor-
talitate in grupa 0-4 ami.
Cea mai crescutä mortalitate prin tuberculoza diseminata e
intre 15-34 ani.
Tuberculoza ocupa, in eadrul cauzelor de deces in Rornania, un loe
important. Inteadevkr, situatia numerica, pe baza datelor oficiale, a
mortalitatii dupa principalele cauze, in perioada 1933-1937, se pre-
zinta astfel (202)
cALIZELE DE DECEs IN ROmANIA, IN ANII 1933-1937
(pRopORTIT LA 100.000 LOCUITORD

Cauze de deces 1.933 1934 1935 1936 1937

Bolle primei copilarii 359,6 363,8 364,9 344,1 340,3

Bolle aparatului respirator . . . . 362,4 363,9 428,4 351.6 328,9
Bolle infectioase si parazitare . . 254 9 312,2 329,9 280,9 259,1
din cari Tuberculoza reprezintà . . 165,7 169,6 178,8 176,2 180.3

Datele pe care noi le-am sintetizat pentru anul 1938, ne arata

urmatoarea situatie a morta/itätii prin tuberculozei in Romcinia, pe
provincii istorice:
moRTALITATEA pRIN TUBERCULoZA IN ROmANIA, IN 1938
Cifra absolutd a Proportia deceselor prin
Provincia deceselor prin tuberculoza la 100.000
tuberculoza locuitori
Oltenia 2.874 172.1 '

Muntenia 8.578 190.6

Dobrogea 1.561 169.7
Moldova 4.303 156.8
Basarabia 5.3'76 170.8
Bucovina 1 460 159 1
Transilvania 4 942 143 5
Banat 1.466 156.0
Crisana Maramures . . 2 499 170 2
Romania intreaga' . . . 33.059 167.4

Distributia mortalitatii prin tuberculoza pe judete ale tdrii, in

anul 1938, ne este redatä de urmätoarea harta, in care judetele sunt
diferentiate dupa proportia de mortalitate prin tuberculozd la 100.000
locuitori.

www.dacoromanica.ro
148 DR. G. BANU

MORTALITATEA PRIN TUBERCULOZA IN 1938

PROPORTIA LA 100.000 LOCUITORI

Sub 108
1001-128

¡Ng
,
12(11 -140'

1401 -160

16W-180 -
222 18W-200
5562oc1-2so
MN Peste 25Cr

Daca, pentru acela§ an (1938), cäutam sá raportdm numdrul de-

ceselor prin tubercu/oza la cifra globala a deceselor (prin toate cau-
zele), constatarn urmatoarea situatiune:

Procentul deceselor prin

Provincia tuberculozà, din totalul
deces..lor
Oltenia 9.7%
Muntenia 10.4%
Dobrogea 8.5%
Moldova 6.9%
Basarabia 8.5%
Bucovina 8.4%
Transilvania 8.1%
Banat 8.4%
Crisana Maramures . . 9 2%
România intreagg . . . 8.7%

Raportul dintre mortalitatea prin tuberculoza i mortalitatea glo-

bard' a populatiei pentru fiecare din judetele fdrii, este redat in harta
alaturatä.

www.dacoromanica.ro
 MEDICINA SOCIALA A TUBERCULOZEI
149

PRO CENTUL DECESELOR PRIN TUBERCULOZA DIN TOTALUL

DECESELOR, IN 108

3-4%
41-5%
51-6%
61-7%
71-8%
al-10%
1111 IGH2%

Am studiat pand in prezent cifrele statistice ale tuberculozei, dupä

variate criterii, in diferite tdri casi in Romänia, deducand toate in-
terpretärile care se impuneau. In complectarea statisticii tuberculozei,
este necesar a se insista si asupra metodologiei in acest capitol.

G. Metode pentru sesizarea cit mai complect5 a raspindirii

tuberculozei
Prin metodele de lucru folosite pand in prezent, s'au putut obtine
date statistice foarte utile. Ele rgman insd, in general, inferioare si-
tuatiunii reale a tuberculozei inteo regiune sau o tara, si sfortAri s'au
inregistrat in ultimii ani pentru perfectionarea metodelor de investi-
gatie, asa incat sá" ducA la intocmirea de situatiuni numerice ale mor-
biditätii i mortalitätii, eventual pe grupe de varstà, cat mai apropiata
de situatiunea de fapt.

www.dacoromanica.ro
150 DR. G. BAN(J

1. Norme au fost emise pentru cercetarea tuberculuzei in mediul

rural (221).
In primul rand, sunt fixate obiectivele la care se vor referi cerce-
tarile in acest mediu, i anume :
Condifiile economice i sociale ale populafei
Intinderea i cifra populartlei comunei
Situatia in raport cu orasul apropiat i cu calle de comunicatie
Re/atiile populatiej siltesti cu arasul
Emigrdril e
tpre alte tári
Spre alte sate
Spre alte regiuni din aceeasi tara
Reintoarcerea la' ar i cauzele ei
Locuinta, hrana, imbracamintea
Statistica mortatitiifii in general i a mortaliteitii prin tubercu/ozd
Situatia amanuntita in grupa de varsta 20-40 ani
Mentionarea deceselor survenite in afara localitatii de domiciliu
In oras
In spitale
In sanatoxii
Procentul recrutilor scutiti si al reformatilor pentru tuberculoza
Situatia infectiunii tuberculoase in niomentui de fata
Reactii tubenculinice la prescolari
Cercetari chi-Dice i cutireactla la cotari
Examen clinic, control radiologic i chiar exammul sputui, la cel
putin o zeciime din populafia satului cercetat.
In al doilea rand, s'au fixat chestunile principale la care va trebui
s'A se raspunda pe baza cercetarilor de mai sus :
Care este, in momentul de fata, frecventa tuberculozei In regiunea
ruralä cercetata, si care era rfrecventa in perioadele anterioare?
Care este curba infectiunii tuberculaase §i pe care punct al curbei
ne aflam astazi?
Pe ce cale patrtuide i se propaga tuberculoza, in regiunea rurala cer-
cetatä ?
Care sunt factonii sociali cari intervin mal mult in etiologie, In regiu-
nea cercetata ?
2. E xamindrile in serie, ale unor grupe importante de populatie,
atat urbana cat i rurala, constitue astäzi un deziderat de cea mal
mare importanta, pentru obtinerea unor statistici cat mai veridice.
Calea de realizare preconizatà in ultiraul timp /egiferarea examenului
medical obligator (222).
Obligativitatea de a se supune examinàrilor periodice trebueste

www.dacoromanica.ro
 MEDICINA SOCIALA A TUBERCULOZEI 151

legiferatd, deopotrivO, pentru populatia consideratä sänätoasd, ea si

pentru suspecti si bolnavi (acestia din urmd refuzAnd adesea sO se
prezinte la examingrile ulterioare).
Importanta examenului periodic, ob/igator, pentru poputafia con.sideratcl
sdneitoasd, rezulta din constatLrile facute asupra unor grupe omogene de 'popu-
iatie, usor sesizabEe. La persoanele din cadrele formatiilor de asalt, din Ger-
mania, ca si la cele din serviciul muncii, s'a gasit tuberculoza deschisa in pro-,
portie de 3-5 la rnia de examinati, care In general erau considerati ca sän.atosi.
Examinarile in serie, obligatorii, sunt menite a da crezultate foarte impor-
tante in mediile de contagiune intra-si extrafamitia/a. In orasul Stettin s'a gäsit,
prin investigatiune amanuntita intr'un astfel de mediu, purtatori de tuberculoza
pulmonara in proportie de 8,7% si purtatori de leziuni deschise In proportie de
0,8%, care altfel n.r fi ramas total nesesizati. Tot intr'un mediu familial ame-
nintat, in Elvetia, s'au gäsit 4,2% purtatori necunoscuti de tuberculoza pulmo-
need activa (223). S'a aratat prin cercetarea precoce, In serie, a membrl'or
din familiile amenintate de contagitme, se descope.r 0,72% din aceste persoane
ca nurtatcare de leziuni iptf.monare contagioase nestiute, iar daca carcetarca este
tardivei, proportia tuberculo§klor oontegio# fámaqi nedescoperiti panä atund
tired peinti la 20% (224).
Legiferarea obligatiunii de a se supune examenului periodic este
foarte importantd i pentru indivizii bolnavi i suspecti. Trebuesc in
special recontrolati bolnavii purtAtori de leziuni inchise, care se pre-
zintd °data' la dispensar, iar ulterior sunt pierduti din vedere. Obli-
gativitatea prezentdrii la examen va ingOdui ca acesti bolnavi sd fie
sesizati in momentul cand leziunea linde sO deving contagioasg, deschisä,
sd se preintampine aceastä eventualitate.
Obligativitatea prezentdrii la examinare nu intOmpinä in practicA
difieultäti serioase. In majoritatea tdrilor publicul acceptd, chiar inde-
pendent de existenta unor sanctiuni legale, prezentarea la examingri.
Cu prilejul unei anchete, intreprinse in Germania, in anul 1935, pe
151.10 34 dispensare din diferite mari orase care insumau 11 milioane
locuitori, s'a constatat CA, dacà in unele ,pOrti 33% din populatia invi-
tatO la examingri a refuzat sä se prezinte, in medie insä procentul.
recalcitrantilor a fost de numai 7,57%.
Elementele examenului in serie sunt urmätoarele: examenul clinic,
examenul radiologic, examenul sputei, eercetarea vitezei de sedimen-
tare a globulelor, tuberculino-diagnosticul in special la copii. Se cere
astdzi ca examinarea obligatorie a papulatiei, din punctul de vedere
pulmonar, sä" fie efectuatä sub conducerea i räspunderea exclusiv6 a
organismului sanitar oficial. 0 unitate desavarsiti de actiune poate fi
realizat5. astfel. Inteo prim5. etapg trebuesc sesizati eel putin 90%
din membrii ambiantei tuturor purtätorilor de tuberculozO deschisä
pe care i-a descoperit organul sanitar.

www.dacoromanica.ro
152 DR. G. BANU

Pentru letgiferarea examenului obligator al populatiei, in Germania s'a

propus urrnAtorul text de bazA: once persoanA care se aflA pe teritoriul german,
este obligati s'A sa supunA examenului pentru rtruberculozA, la cererea oricArrui
Oficiu sanitar (222).

3. Norme utile si cu un maxim de eficacitatepentru sesizarea

complectel a proportiilor infectiunii bacilare, pot fi aplicate in armatel.
Recrutärile constitue un prilej care trebue folosit eat mai mult. O insd-
surd interesantä a fost luatä in anul 1936, in circumscriptia Stettin, din
Gerrnania (225); s'a incheiat o conventie, pe bazä de colaborare, intre
comisiunea de recrutare i dispensarul de tuberoulozà local.
Autoritatea pontieneascA mai intAi, aldituieste liste in dublu exemplar
ale tuturor nAscutilor contingentului care urrneazA sA racruteze; un exemplar
este inaintat comisiunii de recrutare, ceialt este trimis dispensarului de tuber-
culozA. Acesta, la ram:Jul sau, comunica comisiunii d recrutare pa toti tinerti
din listA care sun.t cunosouti dispensaru'ui (sesizati de el, in decursul color 20
de ani care au trecut dale, nasterea tAnArului pAnA In momcntul prezentArij la
recrutare). In anul 1935, la Stettin, 29% din totalul contingentului care recruta
erau cunoscuti dispensarului, dar numai un sfcrt din acesti 29%, deci numai
7,25% din tota_ul oontingentului, erau suspecti sau bolnavi de tuberoulozA; restml
fuseserA examinati.pa-eventiv.

Colaborarea intre cornisia de recrutare i dispensarul de tuber-

culozd a avut drept rezultat i altà infàptuire: tinerii considerati ca
suspecti de Care comisia de recrwtare (dar necunoscuti dispensarului)
erau trimii acestuia pentru examene complimentare, In special radio-
logice. S'a calculat cä ,plusul de cheltueli pentru oficialitate, care a
rezultat de aci, a fost de o marcä de fiecare recrut. Ori, s'a aratat CA,
d.acg la o mie recruti nu ar fi deca't un singur tuberculos cu leziuni
deschise i cativa purtAtori de leziuni inchise, care altfel ar rdnahne
nediagnosticati, cheltuelile pentru oficialitate cu acesti bolnavi necu-
noscuti ar depgsi cu mult cele 1000 mdrci care s'au investit pentru
mia de recruti; inteadevgr, acesti bacilari, luati In armatà i aci agra-
vându-li-se starea, ar fi devenit primitori de pensie, contand ca dAunati
In timpul serviciului.
In fine, o mdsurà interesantd a fost colectarea tuturor imaginilor
radiologice ale recrutilor, in arhive pastrate la oficiul sanitar. Un bun
element de bazg pentru orientarea luptei antituberculose este creat
astfel.
Sesizarea complectà a tuberculozei poate fi realizatà si in grupul
atat de important de populatie care inträ In cadrul Asigureirilor sociale.
La aceastd populatie s'a putut infäptui pe alocuri un deziderat com-
plimentar: examinarea periodic6 a tuturor convalescentilor de afectiuni

www.dacoromanica.ro
 MEDICINA socIALA A TUBERCULOZEI 153

gripale, mai ales a celor la care convalescenta dura mult si se efeetua

in rele conditiuni (226).
In anul 1937, examinandu-se da Casa de asigurare provincialä din Weirnar
un nurnär da 642 astf el de convalescanti, s'au gasit 59 tuberculosi, deci o pro-
portie de aproximativ 8% (226).
Examenele In serie au dat rezultate importante In unele grupe
profesionale fäcand parte din personalul medical auxiliar. In anul 1939
s'au publicat rezultatele examingrii a 1788 persoane care indepliniau
serviciul la institutiile de protectie a. copiräriei, In eircumscriptia Arns-
berg, din Germania (227). S'a gOsit, la acest personal, tuberculozä activ6
necesitänd tratament imediat, In proportie de 0,72%, lar la un grup
de surori din ordinele religioase catolice In proportie de 3,2%.
Pentru sesizarea cdt mai complectä a räspändirii tuberculozei In
d:feritele grupe de populatie, metoda de electie In momentul de faig
pare a fi fotografia imago/mi de pe ecranul radioscopic (228). Acest pro-
cedeu permite efectuarea de 1000-2000 de fotografii in serie, pe filme
de dimensiuni mici. Fotografia este executatd de un tehnician, iar apoi
este examinatä de medic, In cabinetul su, In fata ecranului mAritor,
fdrä cleci ca medicul s'O se mai deplaseze. Randamentul acestui pro-
oedeu este foarte mare, permitänd efectuarea unui numAr important
de fotografii Inteun timp scurt. Procedeul fotografierii radioscopiei In
serie (microradiografie) este destinat sà furnizeze baza pentru registrul
Töntgenologic al diferitelor grnpe de populatie.

IV. FACTORII DE MEDIU I TUBERCULOZA

Evolutia morbiclitätii i mortalitätii prin tuberculozä, in colecti-

vitätile mari sau mici, este In permanentä* dependentO de totalitatea
factorilor de ambianta care caracterizeazd colectivitatea respectivg. In-
fluentäri reciproce, cu caracter de reversibilitate, se stabilesc: factorii
de mediu determing evolutia curbei tuberculozei, iar atunci cand aceastg
curb4 ajunge la un anumit apogeu, tuberculoza la rändul ei exercitO
influentä asupra configurgnii unora din factorii de mediu. Dacg, de
exemplu, este evidentd Inrlurirea factorului muncg asupra mersului
tuberculozei, nu se ipoate tägddui pe de altä parte cg o proportie ridicatd
de morbiditate i mortalitate prin tuberculozä isi are repercusiunile ei
asupra productivitgtii In muncg.
Leggturile dintre tuberculozg i factori d medlu, foarte complexe
uneori, nu au fost panA In prezent decât partial studiate pe bazA de
statistici concludente. Mai bine cunoscute sunt corelatiile cu urrnätorii

www.dacoromanica.ro
154 DR. G. BANU

factori: locuinta, mediul famiLial, munca, perioada de viatä militará

(in timp de pace si in timp de rázboiu), alcoolismul. Unele date impor-
tante au fast precizate, in legaturd cu actiunea methului, studiindu-se
tuberculoza in inehisori.

A. Locuinta si tuberculoza
Factorul locuintá îi exercità inriurirea asupra tuberculozei prin trei
categorii de actiuni (229).
Existá in primul ränd o nocivitate a aglomereirii. Cu cat densi-
ta tea locuitorilor din aceeas casa este mai crescutä, cu atát e mai mare
pericolul ca unul din ei, tuberculos, sà infectete pe conlocuitori. ,Infec-
tiunea se poate realiza direct, prin ploaia baciliferá, $i indirect, prin
sputa uscatá ale carei ,particule se imprästie in aer odatá cu praful incd-
perilor. Pericolul contagiunii este intensificat atunci când creste nu-
márul persoanelor ce locuesc in aceeasi camerei cu bacilarul.
Existä $i un pericol (nocivitate) al mutatii/or domiciliare. Free-
venia schimbárilor de domiciliu, in special in orasele mari, constitue
c amenintare pentru familii aceasta cu atat mai mare cu cat schim-
bárile de domiciliu sunt mai dese, $i deci cresc posibilitalile de mutare
inter) casá eu tuberculoza". Pericolul de eontagiune este evident $i in
numeroase statiuni climaterice.
Igienistii au fost preocupati In ultimul kimp de chestiunea contaminarii
prin tuberculoza In statamile climaterice (230). S'a constatat intervin doua
sclrii de factori: 1) numarul mereu crescand al localnicilor care, tentati de pre-
turile marl ce le ofera intotdeauna bacilarii contagiosi, inchiriaza acestona cele
mai bune camere, proprietaru1 cu fami_ia preferand a se retrage In incaperile
mici si neigienice, pe langa ca' isi pune copiii sà serveascä bolnavul; 2) a doua
sur de contaminare o reprezinta insäsi familiile localnicilor in sanru,1 K-Arora
se afla bacfari contagiosi.
Un factor agravant al situatiei intervine: tuberculosii cu leziuni deschise
au o deosebita prefetin0 pentru vilegiatura libera (nu In institutii); chiar multi
medici trimit in videgiatura libera bolnavi cu bacili In sputa i cu L'eziuni
avansate.

e) Intervine, in fine, nocivitatea locuintelor lipsite de soare,

reiu aerisite. Ele intrunesc toate conditiunile favorabile pentru men-
tinerea i exagerarea vitalitàii bacilului. Astfel de locuinte contribue
sk la debilitarea generará a organismului, creând deci factorul predis-
punátor la infectiunea ba.cilará.
Din alt punct de vedere, propagarea tuberculozei prin factorul
locuintá se face in douà moduri: direct si indirect.

www.dacoromanica.ro
 MEDICINA SOCIALA A TUriERCULOZEI 155.

Propagarea este directa, atunci cam" prin lipsa de aer i humiM. ca

prin constructia de calitate inferioara,se ocroteste si se conservä multä vreme
bacilul Koch virulent, mai ales in locuintele care au fost infectate de tuberculosi,
Propagarea este indirecta, atunci cand Ilipsurile de igiend ale locuinrtei
debiliteaza orgainismul si 11 fac mai receptiv la infectiunea tuberculoasa.
Aoolo unde se an' un tuberculos adult, pericolul este cu deosebire mare
in timpul noptii, cand toti membrii familiei sunt reuniti acasa. Bolnavul scuipa
tot timpul, iar dimineata, cand se matura, particulele de sputa uscatä innoata
aerul camerei. Contagiunea in serie se realizeaza astf el foarte usor. Koch spunea
in legatura cu aceasta : Chiar intr'o locuinta spatioasä i prin ea insäsi igienica,
,pericolul contagiunii poate deveni mare, atunci cand locatarii ii petrec noaptea
intr'o singurä camerä de dormit".
Locuinte/e colective, ateliere, birouri, co1i, azarmi, etc. prezinta adesea
conditiruni defectuoase de igienä care debiliteaza organismul, asa incat prezenta
sau mai multi:Jr indivizi tuberculosi disemineazä germenul pe scara foarte
intinsa. Acesti purtatori ambulan ai infectiunii reprezintd un gray pericol.
Diferitele modalitäti de actiune pe care de-am expus fac sä con-
siderdm, in medicina socialà a tuberculozei, factorul etiologic repre-
zentat prin locuintd, sub cele cloud infatisäri sintetice ale lui: a) locuinta
preg&itoare a infectiunii, b) locuinta-focar de tuberculoz.ä. (231).
i. Locuinta, pregaitoare a infectiunii tuberculoase
0 constatare foarte importantä, fäcutä mai de mult # confirmatia
In mod repetat, este urmätoarea : se instaleazd, in legaturd cu locuintele
tubercullosilor, un adevgrat cerc vicios, in sensul cd nu numai locuinla
insalubrà favorizeazä tuberculoza, ci i invers ivirea tuberculozei
contribue la inräutätirea factorului locuintä. Inteadevar, prin
faptul bolii cronice # invalidizante pe care o prezintä capul familiei sau
un alt membru al ei, muncitor, venitul global scade, # atunci fatal in-
treaga familie cautä sä.-# resträngä la minim numdrul incaperilor. Con-
secutiv, tuberculoza se agraveazd la bolnav # tinde scl infecteze pe cei
rämai pdnei acum indemni.
O statistica' interesantä a fast publicatä pentru crawl Charlottenburg (232)
S'a stabilit media persoanelor catre revin de fiecare locuinta, dupä ourn este
verba de familii ou un singur caz sau de familii cu mai multe cazuri de tuber-
culoza. Ori, reiese cà para/e/ cu inmu/tirea cazuri/or de tuberculozti in
supra-ag/arnerarea fu. locuinta respectiva a crescut, cu arte cuvinte familia
a fost nevoita a-si cauta o locuinta mai rea (v. tabelul pag. 156).
In anal 1934, reexaminându-se cazierul sanitar al locuintelor din
Paris, s'a arätat cA, independent de luceárile de asanaire a cartierelor,
anumite locuinte au fämas focare de tuberculozä, dat fiind cä tuber-
culosii redusi in stare de mizerie sunt siliti sä locuiascd numai in aceste.
case, cele mai eftine (233).

www.dacoromanica.ro
156 DR. G. BANU

SITUATIA LOCUINTELOR DE TUBERCULOSI IN ORASUL CHARLOTTENBURG

Revin de fiecare locuintä (cifrele indicd

mcdia persoanelor):
Pentru Cu mai
ceie cu o Cu 2 Cu 3 Cu 4 multe
siourà
Ineapere
incäperi incaperi inclperi capenlin-
Pentru intreaga popu-
latie 1,50 3,26 3,92 3,86 --
Pentru familiile Cu un
singur caz de tuber-
culozä ..... . 1,82 3.89 4,99 5,21 4,32
Pentru familiile cu mai
multe cazuri de
tuberculoza 2,00 4,70 5,47 5,38 5,07

Factorul insorire, deficient din cauza ingustimii sträzilor, joacd de

asemeni rol in crearea acestor insule de imobile cù tuberculozà", in
care îi gäsesc ad'Apost tuberculosii sdraci. In amintita anchetà din Pa-
ris s'au constatat urmätoarele proportii de decese prin tuberculozà la
mia de locuitori, in raport cu ldrgimea strAzii (233)
Proportta de decese
Lärgimea sträzii prin tuberculozä la mia
de locuitori
Sub 5 metri 26 8
5-10 23,0
10-15 22,0
15-20 20 8
Peste 20 metri 16,0

Lipsa de /umincl in locuinte este un factor destul de important

care favorizeaz6 diseminarea tuberculozei. Actiunea etiologied a acestui
factor este ma3d.rnd in bordeie, locuintele atAt rurale cat si la unele
periferii ale oraselor pe jurnAtate sau total infundate in pgmânt.
Este actual% pe alocuri descrierea bordeiu'ui, fácutá mai demult pentru
unele regiuni din România. Casa nu, este ridicatá dala párnânt, ca celelalte.
N'are prispd. Fereastra, de 0,20 metri pe 0,20 metri, nu se deschide. Geamul
este prins in lifpitura case! §i este váruit, Incat opreste I putina Lumina ce
ar putea sid intre. Dimensiunile camerei sunt de 4/4 metri. Casa nu are cos,
nici dusumea" (231).
Apropiate de bordeie sunt diversele locuinte insalubre din
industriale ale Occidentului (taudis) : Suprapopularea ,comandd
,,contagiunea, obscuritatea favorizeazd vitalitatea contagiului i absenta
-aeratiei se opune la asanare; o astfel de locuintà constitue fär5 indoialà

www.dacoromanica.ro
 MEDICINA SOCIALA A TIMERCULOZEI 157"

,,factorul °ea mai important de tuberculizare" (234). Locuinte insalu-

bre, in sensul de locuinte in care numärul locatarilor depdseste dublul
mumärului camerelor in care se locuieste efectiv, se intalneSc si in
multe regiuni rurale ale Occidentului; in Franta de exemplu, sunt nu-
meroase locuinte insalubre in Bretagne, Auvergne, Savoie. Aceasta
explicd dece tuberculoza este rdspandità in mediul rural, dei locuintele
sunt imprOstiate pe mari intinderi i densitatea populatiei este reclusä.
Supra-aglomerarea locuintei rurate, chiar atunci cand ea nu este-
bordeiu, este un fapt de observatie curenitä. In majoritatea tdrilor agri-
cale. Anchete concludente au fost fäcute In RomOnia. Familia rura-
Iului este relativ numeroasä, lar aglomerarea este intensificatä de obi-
ceiul de a adOposti in aceeasi locuintä si pe bOtrâni (bunici, socrii, etc.),
precum si pe descendenti (nepoti, stränepoti). Acest grup familial, foarte
numeros, locueste de obiceiu intr'o singurä. camerà.
O monografie sanitaTa a unei comune rurale din judetul Va-cea (235) a
aralat dimensiunile camerelor de locuit : 3 + 4 + 2.30 m.; o singurd camerä este
/ocuitti de 4-5 persoane.
O altA ancheta', din anul 1935, a aratat : intreaga ami1ie locueste
sirugurd camera, indijerent de num.drui raembrilor din familie fi de starea ma-
teria/isi a ei (236).

AnchetOndu-se conditiile de loouintà intr'un mediu urban, si anu-

me In orasul Belgrad, la persoanele care se aflau sub supravegherea dis-
pensarului antituberculos din acest oras, s'a eanstatat ea" 51% din ele
nu aveau camera separata", lar 36% dirt ele nu aveau nici mOcar pat
personal (237).
2. Locuintafocar de tuberculozà
OdatO locuinta infectatd, ea constitue un focar, adesea de lung5
duratä. Sunt numeroase exemplele de locuinte in care, nurnerosi ami
dearândul, s'au produs decese prin tuberculozA. Uneori locuinta-focar
contamineazä i easele dimprejur.
Unele anche-te instructive asupra loouintelor-tocar au fost efectruate in
Bucuresti. S'a urmarit persistenta unor astfel de llocuinte, din perioada 1902
1912 pana' in perioada 1923-25 (238). Un procent de 33%-40% din 1ocuin4ele
care fusesera infectate de tuberculozA in perioada 1902-1912, au fost gäsite
persistand ca focare de tuberculozä si in 1925, deci dupà douà decenii. Mai
mu't : s'a constatat cá atunci cAnd o eas'a este situatja intre dou'a focare, adcsea
Supà un timp oarecare se contamineaza si ea.

www.dacoromanica.ro
 158 DR. G. BANU

Cercetdri instructive asupra rolului locuintelor din unele orase

industriale, ea focare de tuberculozd, au fost publica.te In Germania in
anul 1939, pe baza constatdrilor fdcute in orasul hiperindustrializat
Gelsenkirchen, din tinutul Ruhr (populatia oresului este de 340.000
locuitori). Pe baza unui formular foarte amanuntit au fost cereetate
463 locuinte in care domiciliau 470 tuberculosi cu leziuni deschise.
Situatia acestui grup de locuinte a fost apoi comparatd cu situatia
locuintelor pe intreg orasul (55,635 locuinte in total). S'a constatat Ca",
deed in general coeficientul persoanelor pe locuintd si pe camerd, la
tuberculosi, nu diferd prea mult de coeficientii considerati la
populatia globald a orasului, rezida insd un factor agravant in impre-
jurarea ca 63,8% din cei 470 tuberculosi deschisi impdrteau dormitorul
cu alti membri ai familiei, iar 4,6% din ei imparteau i patul cu alti
membri ai familiei. Fatd de situatia din 1902, eand inteun cartier al
Berlinului se gdsise 75,3% din tuberculosi care Impdrteau patul cu
a] ti membri ai familiei, este desigur o ameliorare väditd. Totusi, rezultd
ca pericolul locuintelor-focar este incd destul de mare in eentrele in-
dustriale, mai ales prin imprejltrarea cd 63,6% din tuberculosii cu
leziuni deschise nu au camerd proprie (239).
Spre a evita, in masura ostbilu1ui, persistenta locuintelor-focar In aglo-
meratiile urbane, s'au propus mai multe solutii (239)
sá se reuneasc famiUile de bacilari cu leziuni deschise, intr'o anurmitä
regiune a orasului, in oladiri-bloc, locuintele fitud ou deosebire puse la punct
In ce priveste cerintele igienice i avand terase pe acoperis;
sa se intemeieze ethoni.i speciale de familii de tuberculosi, cu case mici,
pentru cate una sau doua familii ;
sa nu se amenajeze anumite regiuni ale arasului pentru acesti bol-
navi, ci peste tat In ouprinsul kil s'a se aranjeze locuinte peritru familii/e de
tuberculoqi.

B. Ambianta fainilialá i tuberculoza

Ambianta familialà, prin gruparea unui numdr de indivizi adesea
important si trdind in cea mai strdnsä legdturd, este considerate' de
tc)ti igienitii ca unul din factorii sociali ai tuberculozei. Incd mai de-
mult s'a putut urmdri diseminarea tuberculozei in ambianta
In anul 1927 profescrrul Léon Bernard a publicat rezultatele constatate
pi-in studiul ambiantei familiale, la un grup de adulti cu tuberculoza evolutiva,
intemati In spital. S'au luat In considerare si ascendentii i descendentii acestor
bolnavi, constatandu-se (240) : 15,4% din ei au decedat de tuberculoza In prima
copilarie, 18,2% au decedat prin tuberculoza in alte etape de varsta, 37,2% erau
tuberoulosi in momentul auchetai si 29,2% au ramas indemni de infectiunea
bacilara.

www.dacoromanica.ro
 MEDICINA SOCIALA. A TUBERCULOZEI 159

Factorul cel mai im,portant de contagiune familiald este reprezen-

t6t prin mamá. Ea intervine in imensa majoritate a primo-infectiunilor
la copii.
CercetAri mai noi au aratat insd cd, in contagiunea intra-fami-
rolul tatillui este de asemenea important si uneori depaseste pe
cel al mamei. In anul 1935 s'au publicat in Germania rezultatele unei
anchete asupra a 2302 copii trdind in mediu tuberculos. Ori, acolo
unde tatal a fost bacilar, copiii s'au contaminat in 55,7% din cazuri,
si acolo unde mama a fost bacilard, in 30,1% din cazuri. Letalitatea
la ccipiii infectai de cAtre tata' a fost de asemenea mai mare decdt
la cei contagionati de mamá : 27,4% la primii, 22,9% la ceilalti (241).
In cadru1 natiunii mediu tubercu1os" n'au intrat nutmai boln,avij care
disemineaz5 bacili prin expectoratie, ci i acei bolnavi care, färd a prezenta
bacili in sputd, erau Insä suspeati cliniceste de tuberculoid deschisd. Gradul de
gravitate a bolii la persoana care servea ca sursd de contaminare, a jucat un
rol important: pentru 148 cazuri de deces printre persoanele care au constituit
su.rsd de irdectiune (deci .persoane cu farmele cele mai grave de tubercilloiä)
mundrul copiilor imbolndviti a fost de 43, din care au decedat 7 (5 prin tuber-
culoz5 mi1iar5). Se confina.' astfel perico1u1 infectiunii rnasive in medita familial.

Chiar in aceste cazuri, de expunere la infectiuni masive, preveni-

rea prin organizarea ingsurilor de igienä poate avea efecte din cele
mai favorabile. In ancheta amintità, copiii au fost impàrtiti in douà
grupe : protejati" i neprotejati", dupà conditiile de igienä in care
trälau. Ori, din 1466 copii protejati s'au imbolndvit 195 si au murit
40, pe când din 836 neprotejati s'au irnbolnäivit 238 si au decedat 68.
Din 1902 copil indelung expusi contaminArii, dar protejati, s'au im-
bolnävit 158 si au murit 35, pe când din 677 copii, de asemenea in-
delung expusi, dar neprotejati, s'au imbolndvit 200 si au decedat 57.
Din 422 copii masiv infectaii, insä protejan, s'au imbolnävit 80 si
au murit 20, pe când din 256 copii neprotejati, de asemenea masiv
infectati, s'au imbolnävit 71 si au murit 23.
Pentru contagiunea in mediul familial este foarte importantà des-
coperirea si inldturarea acelor bacilar adulti, care, M'a a necesita se-
derea permanentà la patprezinta insä tuberculozd deschisä intr'un grad
avansat (caverne) i Isi treneazä boala un numär important de ani. Ei
se considerà sdnätosi, activeazd partial in câmpul productiunii i am.-
bianta familialá nu la nici o mäsurà de profilaxie fatd de ei. O ancheta'
asupra a 49 de astfel de bolnavi a constatat cd. 17 din ei prezentau le-
ziuni deschise de mai mult de 3 an,i, timp in care au putut contamina
ambianta lor familiala (242).
Tuberculoza pulmonard a beitreinilor prezintg pentru contagiunea

www.dacoromanica.ro
160% DR. G. BANU

intrafamiliald un rol care a fost bine pus in evidentd In ultimul timp.

Tuberculoza batrânilor are caractere clinice speciale. Scleroza intensà a
a,paratului circulator, care modified distributia sängelui In prämän; ma-
rea desvoltare a tesutului conjunctiv; scdderea elasticitätii fibrelor
elastice; ernfizemul i atelectazia prämänilor; sldbirea i degenerescenta
muschiului cardiac; toti acesti factori fac ca, In majoritatea. cazurilor,
sä avem de aface cu forme benigne in aparentd, forme de tubereu-
lozd fibroasd cu evolutie lentd, uneori insä insotite de caverne (243).
Tocmai in aceastd evolutie latentd a tuberculozei bdtranilor i deci in
clificultatea diagnosticului, rezidd pericolul ei pentru ambianta fami-
hard. Se adaogd faptul cà In numeroase familii existd un numdr de
persoane bätrâne, cu afectiuni ale aparatului respirator in aparentd
benigne, dar In realitate tuberculoase. Ca m'asurd medico-sociald, este
necesard examinarea periodicd a batrdnilor la dispensarul antitubercu-
los respectiv. La un dispensar din Varsovia 11% din persoanele trecutc
de 60 de ani au fost gäsite purtätoare de leziuni de tuberculozä deschisd.

C. Tuberculoza conjugalä
In cadrul contagiunii intrafamiliale, tuberculoza contractatd prin
convietuirea conjugald cu o persoanä bacilard ocupd un loe aparte_
Problema a fost mult desbdtutà i constatdrile fAcute pänä In prezent
sunt In parte contradictora
In anul 1925 s'au publicat in Franta rezultatele unei vaste an,chete
statistice referitoare la 53.000 menajuri In care unul din soli a fost
tuberculos (244). Rezulta din aceastd anchetd cà nurnai In 10% din ca-
zuri s'ar fi produs contagiunea sotului sändtos, ceeace a indreptdtit la
concluzia cä tuberculoza conjugalä ar fi rard. O explicatie multumi-
toare pentru acest fapt nu a putut fi data'. S'a mai remarcat cd, in ma-
joritatea cazurilor, tuberculoza la sotul contaminat nu apare decat dupei
ineetarea contactului cu sotul contaminator, de obiceiu dupd decesul
acestuia; faptul s'a explicat prin aceea cá tocmai cu putin inainte de
moarte, infectiunea este mai masivd si mai repetatd, iar bolnavul ne-
cesitd in aceastä perioadd Ingrijiri mai frecvente; alti autori au explicat
taberculoza tardivd la satul supravietuitor prin restrictiunile i priva-
tiunile, In special alimentare, pe care fortat trebue sà i le impund
vd.duvele, iar in ce priveste pe bdrbatii supravietuitori intervine
inmultirea grijilor familiale, responsabilitatea mai mare fatd de copii,
surmenajul moral, acea stare de clepresiune i necazuri care provoacd
insomnia, anorexie i scdderea tonusului qistemului nervos (245). 0
deductie importantd medico-socialä decurge din aceastd aparitiune tar-

www.dacoromanica.ro
 MEDICINA SOCIALÀ A TLTBERCULOZEI 161

divd a tuberculozei : opera profilacticä nu trebue sà inceteze odatd cu

moartea sotului; supravietuitorul trebue in deaproape supraveghiat in
primii doi ani cari urmeazà disparitiei contaminantului.
Cercetdri mai noi tind sd arate cd taberculoza conjugald nu ar fi
totusi atált de rard cum se credea. In anul 1936 au fost publicate in
Germania rezultatele anchetei asupra a 140 cazuri de convietuire cu
un sol, tuberculos amdnuntit studiate i urmärite. Rezultatele au fost
urmdtoarele (246)
Rezultatele examenului radiologic la persoanele ce au fost expuse
contagiunii tuberculoase conjugale
Natura /ez-iunii Procentu/ din totalu/ cazurilor

Leziuni pleurale 22,9%

Focare pulmonare diseminate 19 4,%
Focare hilare calcificate 12,1%
Focare calcificate pulmonare 11,4%
Tuberculoze tertiare inactive 7,2%
Tuberculoze puilmonare inchise active 5 0,%
Pubarouloze pulmonare deschise 1,4%
Nici un semn Tadiologic de tuberculozä 20,7%

Rezultd, din aceastd statisticd, proportia destul de importantä in

care tuberculoza se manifestd la sotul convietuitor Cu persoana tuber-
culoasd. Numai 20,7% din persoanele afldtoare in aceastä situatiune
au rdmas indemne de leziuni bacilare, in timp ce in populatia globald
a regiunii in care s'a fdcut ancheta proportia indemnilor de tubercu-
lozd este mult mai mare. Proportia de tuberculozd pulmonard deschisä,
la convietuitorii cu o persoand tuberculoasä, este de asemenea de 10
ori mi mare decdt la populatia globan. S'a mai constatat cä femeile
sunt mai amenintate de a contracta tuberculozä conjugan.% decät

D. Factorul muncà si tuberculoza

i. Inriurirea factorului munca' in general
Factorul etiologic social reprezentat prin muncd, îi exercitd ac-
tiunea din cloud puncte de vedere : a) munca, fie fizicd fie intelectuald,
provoacd de multe ori un grad de surmenaj care debiliteazä organismul
deci Il face receptiv infectiunii; b) unele profesiuni, prin na-
tura lor, favorizeazet tuberculoza, actionand direct asupra aparatului
respirator si fäcdndu-1 propriu Ireceptärii bacilului, care este ubicvitar.
DT. G. Banu. Tnartat de meclieln.§ soclalA, Vo1. IV 11

www.dacoromanica.ro
162 DR. G. BANU

La determinarea influentei factorilor profesionali asu,pra tubercu-

lozei trebue s'O se tin6 seama si de un fapt de multe ori trecut cu ve-
derea: anumite profesiuni, relativ usoare, sunt preferate tocmai de cd-
tre elementele debile tubrculizate (de exemplu profesiunea de frizer),
asa incät este firesc ca aceste profesiuni s'A prezinte un numär mai
mare de bacilar.
Influenta factorului muncd ,asupra tuberculozei a fost pusd In evi-
dentd prin statisticile intocmite In cadrul AsigurArilor sociale. La un
dispensar antituberculos al Casei AsigurArilor sociale din Bucuresti au
fost gäsiti (procente In raport cu nurndrul total al asiguratilor care s'au
prezentat la consultatii) : 32,8% purtätori de leziuni bacilare In anul
1936 si 37% in anul 1937 (247). Din totalul bolnavilor, 67,7% au avut
forme evolutive de tuberculozO pulmonarà. Repartitia cazurilor a fost
urmätoarea :
FORMELE DE TUBERCULOZA PULMONARA LA POPULATIA MUNCITOREASCA
CONSULTATA LA UN DISPENSAR ANTITUBERCULOS AL ASIGURARILOR
SOCIALE DIN BUCTJRESTI, IN 1936-1937
Forma de tubercu/ozei Procentul din tota/ul cazurilor
Evolutiva inclpientd 13,5%
Ukero-cazeoasd aocalizatd 14,8%
incero-cazeoasd extensivä 28,3%
Fibro-cazeoasd 11,1%
Fibroasd 11,7'70
Pahigleuritd cronied 18,8%
Pleuritä acutd 5,3%
Tuberculozd externa' L5 %

Proportia ridicatd de tuberculoze evolutive (evolutivd incipientä,

ulcero-cazeoasd localizatd, ulcero-cazeoas6 extensivd i fibro-cazeoasä)
aratd pericolul infectiunii bacilare In mediul muncitoresc. Letalitatea
(proportia de decese fatä de bolnavli tuberculosi) a fost de 4,5%. Un
factor de agravare a situatiei rezultà si din repartitia bolnavilor pe
grupe de värstä : trei sferturi din morbiditatea prin tuberculozA revine
gru,pei de vOrsta 20-40 ani i 50% grupei 20-30 ani, cu alte cuvinte
maxirnul de morbiditate se inregistreazd in varsta productivitätii in
câmpul muncii..
O statiscO francezd, din anul 1932, aratd cá factorul muncd inten-
sificä tuberculoza i in grupa de vdrstei a adolescentei. Cazurile cele
mai grave au fost constatate la tinerii intre 13-21 ani; munca manuald
a contribuit adesea ca purtätorii de forme latente s'A' prezinte isbucniri
acute, cu evolutie rapida (248).

www.dacoromanica.ro
 MEDICINA SOCIALA A TUBERCULOZEI 163

Intrand in cámpul muncii la vArsta cresterii si a pubertätii, multi din

acesti tineri suportà actitmea unui surmenaj fizic intens, a lipsei de repaos, a ali-
mentatiei insuficiente, a locu!ntei neigienice si a salarizgrii reduse. La adoles-
centele din campul muncii intervine uneori surmenajul provocat de sar-
cini i relnceperea aucrului imediat dupd sarciná. La tinerii de sex masculin s'a
const,atat cá i excesul de sporturi, practicate fára' nici un control, contribue la
agrravarea evolutiei tuberculozei.
La femei munca reprezintä In general un evident factor favorizator
al diseminarii i agravärii infectiunii tuberculoase. In Germania s'a con-
statat mai demult urmätorul fapt important : la tara, curba mortalitätii
prin tuberculoza a fetelor intre 10-15 ani prezinta o ascensiune mult
mai rapida decat la orase, dei tocmai la tara factorul somatic care ar
fi putut favoriza tuberculoza, i anume pubertatea, este mai atenuat
In actiunea sa, dat fiind ca menstruatia este mai tardivä in mediul rural.
Daca totusi tuberculoza este mai rdspanditä la fetele tinere In aoest
mediu, cauza consta In munca precoce a fetelor dela tare/ (249). Consta-
t'AH asupra relatiilar dintre munca precoce a fetelor rurale i tuber-
culoza s'au facut si in alte tari, de exemplu in regiunile agricole ale
Angliei. In Austria, luandu-se In considerare de o parte orasul Viena,
de alta parte Austria de Nord (Mil Viena), s'a constatat ea, pe cand
In grupa de varsta 5-10 ani mortalitatea feminina prin tuberculozd
este mai mare in Viena decat in Austria de Nord, in grupa 10-15 ani
O. In grupa 15-20 ani situatia este inversa', cea mal mare mortalitate
prin tuberculoza a fetelor inregistrandu-se in mediul rural al Austriei
de Nord.
Statistici publicate in anul 1931, relativ la Italia (atat pe tara in-
treaga cat si pe provincii), aratä de asemenea predominenta mortali-
tätii prin tuberculoza, la femei, in grupa de varsta 10-19 ani. Morta-
litatea feminind cea mai ridicatd s'a inregistrat In regiunile industriale
din Italia de Nord; este inca o dovada a rolului etiologic al factoru-
lui munca (250).

2. Inriurirea factorului munca, dupa pro fesiuni

Deosebit de influentele generale mentionate, munca exercita unele
Inriuriri caracteristice, dupa natura profesiunii.
Inca la sfarsitul secolului trecut s'au fixat 4 grupe de profesiuni care
ar favoriza contractarea si diseminarea tuberculozei (251) : a) profesiuni
care favorizeaza infectiunea (de exemplu profesiunea medicalä si cele
auxiliare medicinei, agenti sanitari, surori de ocrotire, infirmiere, etc.);
b) profesiuni care provoaca prin natura lor o obstruare a bronhiolelor,
leziuni ale acestora i consecutiv o receptivitate locala la agentul pato-

www.dacoromanica.ro
 164 DR. G. BANU

gen (in aceastd grupà in.trd toate profesiunile cu praf); c) profesiuni

care impun tinuta defectuoasd a corpului, asa incdt respiratia se efec-
tueazd aproape exclusiv in portiunea inferioar5 a plamânilor, iar in
portiunea superioar5 se creazd un teren de receptivitate localä; d) pro-
f esiuni sedentare, care, printr'un grad de debilitare a organismului
prin diminuarea functiunilor cordului, ar provoca micsorarea rezistentei
generale a organismului.
La congresul tuberculozei din Berlin, in 1899, Rubner stabilise trei.
grupe profesional& dupä ordinea descendentd a mortalitaldi prin tuber-
culoz5 pe care o dädeau.
Grupa I : muncitorii in industria sticlei si in legAtorii, cioplitorii de me-
tale si pietre, strungarii, morarii.
Grupa II : muncitorii in industria textild, cizmarii, tAmplarii, servitorii.
Grupa III : zidarii, fierarii, olarii, mdcelarii, brutarii, negustorii, munci-
torii agricoli.
O statistic5 germand mai amanuntità a stabilit ulterior 5 categorii.
profesionale, din punctul de vedere al mortalitatii prin tuberculoz5 pe
care o dä fiecare categorie (252).
Ar avea o rnortalitate prin tubercu-ozd care depelseste intreitul mortali-
t'Ah prin tuberculozd a popu.at:ei globa:e : muncitorii ocazionali, cioplitorii in
piatrd, servitorii, zidarii, muncitorii in lemn.
Au prezentat o mortalitate prin tuberculozd care variazd intre dub/ul si tri-
p/ul mediei mortalitdtii prin tuberculozd a intregei papulatii : ldcdtusii, chel-
nerii, carciumarii, zugravii, olarii, muncitorii la pavaje, fierarii, potcovaril.
Au avut o mortalitate prin tuberculozd mai mico:1 deceit clublut mediei a-
mintite : birjarii, muncitorii la acoperisuri, stiolarii, dulgherii, strungari1, crod-
toril, muncitorii in tipografii, morarii, bàieii, frizerii, muncitorii la fântâni, mi-
nerii, cosarii, muncitorii in porcelanuri, apoi artistii i functionarii de birou.
O mortalitate prin tuberculoz5 care se apropie de media genera/ti ar avea:
tapiterii, legdtorii, grddinarii, muncitorii in fabricifie de bere, ceasornicarii, mun-
citorii in manufacturile de tutun, litografii cofetarii, tdbdcarii, muncitorii dela
cdile ferate.
In fine, ar avea o mortalitate prin tuberculoed sub medie urmAtoarele
categorii profesionale : agricu.torii, pdclurarii, jandarmii, mecanicii, muncitorii
din turndtoriile de fier, antreprenorii de constructii, gardienii publici.
Stabilirea grupelor profesionale care dau cea mai mare proportie
de tuberculosi este supusd la numeroase variatiuni, dupd autori, re-
giunea in care s'au fdcut anchetele si epoca la care s'au intreprins.
In. Románia, noi am gdsit, intr'o anchetd pe care am efectuat-o in popu-
latia muncitoreascd din Bucuresti, urmdtoarea ordine descendentd a profesiu-
nilor dupd proportia de tuberculosi pe care o prezmtau (in raport cu nurriarul
rnuncitorilor din fiecare meserie) (253) : muncitorii in tipografii, brutarii, p15-

www.dacoromanica.ro
 MEDICINA STDCIALR A TUBERCUDDZEI
165

pumarii, curelarii, frizerii, croitorii, cizmarii, mecanicii, zidarii, tinichigiii,

tämp:arii.
O statisticä alcätuità asuptra populatiei asigurate din Bucuresti, pentru
perioada 1925-1929, a aratat urmätoarea °Mine descendentà a profesiunilor,
dupä mortalitatea prin tuberculozà pe care a dat-o fiecare profesiune (254)
frizeri, arte granee, constructori in rfier, cizmari, mecanici, pläpumari, chelneri.
sculptori, curclari, cofetari, croitori, brutari, tinichigii.
Un fapt netägdduit rämâne favorizarea tuberculozei de meseriile
in care se desvoltà praf. Din acest punct de vedere, prezintà impor-
tantà relatia dintre silicozá i tubercutozei. Unii autori considerg chiar
silicoza ca o formä clinica particulard a tuberculozei pulmonare fibroase,
asa incat profilaxia silicozei ar trebui realizatà numai in cadrul arma-
mentului antituberculos national. Mai m.ult, s'a sustinut cà incredin-
tarea combaterii silicozei, nurnai organelor de profilaxie din câmpul
muncii, nu ar fi dat rezultate pAnd in prezent, nici in Africa de Sud,
nici in Anglia, Germania i Franta, dei legislatia in. aceste àri re-
lativ l'a silicozd ca board a muncii este foarte bogatä (255).
Majoritatea autorilor sunt insd de acord ca silicoza reprezintä o
alectiune distinetà de tuberculozä, care nurnai prepara terenul pentru
infectiunea bacilard. Un numär de caractere clirrice particulare fiecd-
reia din cele douà afectiuni au fost puse in evidentà, ingAduind stabili-
rea unui diagnostic diferen,tiol (256).

Garacterele silicozei Caracterele tubercutozei putmaruare

Evolutie apireticä
Pu'sul normal
Hipertensiune arteriará
Lipsä de sudori nocturne
GrcAttate normalä
Lipsd de bacili in sputä
Dispnee da efort accentuat5
Nu existä stare de toxemie
Imaginea radiograficá prczintä un as-
pect marmorat si punctat
Leziunile sunt bilaterale si simetrice
Hemoglobina este normará, uneori
crescut5
Numdrul hematiilor este crescut
Numärul globulelor albe este normal
Febrd adeseori
Puls rapid
Tensiune in general normaL5
Sudori nocturne
ScIderea greutátii corporale
De multe ori bacili in sputä
Dispnee numai in forrnele grave
Se constata stare de toxemie
Imaginea racliograficA prczintä
o relea cu ochiuri
Leziunile sunt asimetrice si adesea
unilaterale
Hemoglobina este diminuatä
Num5rul hematiilor este climinuat
NumArul gicibulelor alba este crescut

O anchetà f'dcut'd in anul 1935, asupra unui numgr de 1591 mun-

citori In industriile cu granit, din statul Massachusetts, a evidentiat si-
licoz6 in proportie de 15,2%, iar silicozd asociatd cu tuberculozA in
proportie de 7,6%. 0 treime din decesele survenite La acesti muncitori

www.dacoromanica.ro
166 DR. G. BANU

au fost datorite tuberculozei, pe cand la muncitorii din metalurgie de

ex. numai a noua parte din mortalitate a fost provocatà de tuber-
culozA (257).
Silicoza favorizeazA uneori inteun grad apreciabil, infectiunea tu-
berculoasä i diseminarea ei. Cercetdri intreprinse in anul 1935 In
regiunea Ruhr au arätat cd, in silicoza avansatä, tuberculoza este
foarte frecventä. S'a mai constatat cà silicozele, la inceput necom-
plicate de leziuni bacilare, deveniau In urmä tuberculoase, In urm'á-
toarele proportii : silicozele de gradul I se tuberculizeaza in proportie
de 6%, cele de gradul 2 in proportie de 20% i silicozele de gradul 3
se tuberculizeazg In majoritatea cazurilor. La silicotici se constatä
aproape intotdeauna leziuni de tuberculozd deschisä (258).
Nu in toate meseriile cu praf tuberculoza atinge o frecventà ridi-
catà. Se pare cA la minen i tuberculoza este mai redusà. Incd in secolul
trecut unele statistici franceze arkaserà cd in minele de ckhune tu-
berculoza ar fi mai rarà deck in alte mine. Cercetgri mai vechi facute
In Germania ardtaserà cä mortalitatea prin tuberculozd la muncitoria
din minele de ckbuni nu ar depäsi 2 la mie, fiind astfel mai redusä
deck mortalitatea prin tuberculozd in populatia globalä a regiunii res-
pective. Statistici mai recente confirma acest fapt; inteo statisticA a
Statelor-Unite, din anul 1929, se aratd cà muncitorii In minele de huilä
dau o mortalitate prin tuberculozä de 2 la mie, ei constituind astfel
categoria profesionalä cu cea mai redusä tuberculozd (dupd agricultori).
Si in Anglia s'a constatat, prin anchete asupra unui numär considerabil
de muncitori (9 milioane), cà minerii dau o mortalitate prin tubercu-
lozd de 1,3 la mie, pe Cand pentru massa globalä a muncitorilor coefi-
cientul este 2,5 la mie (259).
Este evident &A, din punctul de vedere al favorizárii infectiunii
tuberculoase, pulberea de ckbune nu joaca acelas rol ca pulberea de
silice. Pulberea de carbune dà afectiunea cunoscutd sub numele de
antracozd, care In general nu predispune la tuberculoza. Ined profe-
sorul Landouzy facuse observatia ea, in galeriile minelor de cärbuni,
In care mineri_i nu sunt prea aglomerati, riscurile de contagiune baci-
larà sunt mintrne. DacA ins.à ipulberea de cdrbune este inhalatà conco-
mitent cu cea de silice, rezultä starea pulmonarg numità antraco-sili-
cozà, care de astklatà ar predispune efectiv la tuberculozä (260).

3. Consideratii recente asupra tuberculozei in cilteva grupe pro fesionale

Cu prilejul congresului german al tuberculozei care s'a tinut la
1936, la Warnemiinde, s'au precizat unele fapte In legaturà cu tuber-

www.dacoromanica.ro
 MEDICINA. SOCIALA A TUBERCULOZEI
167

culoza la urmgtoarele categorii profesionale : personalul auxiliar me-

dical din institutiile de spitalizare a tuberculosilor, personalul auxiliar
din spitalele generale, muncitorii din meseriile Cu praf i unele colec-
tivitäti omogene, de ex. personalul politienesc (261). In ce priveste per-
sonalul auxiliar din institutiile de curd pentru tuberculoO, el trebue
recrutat in primul rgnd pe baza unei severe anamneze farniliale, care sg
excludä existenta in mediul familial, de bacilar Cu leziuni deschise;
aceasta din cauzg cg membrii de familie ai tuberculosilor cu astfel de
leziuni, dau o morbiditate prin tuberculozä de 4-6 ori mai mare deck
restul populatiei. In al doilea rand, nu se vor angaja pentru serviciul
.in institutiile de cura pentru tuberculosi, deck persoane trecute de 25
ani si de preferitä cele care reactioneazd pozitiv la tuberculinä (fgrg
insä a prezenta leziuni manifeste); aceastd ultimg cerintd se bazeazd
pe constatarea cg, dintr'un grup de surori cu cutireactie pozitivg la
intrarea in serviciu, s'au imbolngvit in decurs de 3 ani (de tuberculozä
clinicg), numai 1,3%, pe cAnd dintr'un grup de surori cu cutireactie
negativg la angajare s'au imbolngvit in acelas timp i In aceleasi
conditiuni de ambiantä 28,6%.
Aceleasi mdsuri trebuesc luate pentru personalul auxiliar din spi-
talele generale, unde pericolul de contagiune pare a fi incg mai mare
deck in institutiile pentru tuberculosi, dat fiind cà intotdeauna se gig
printre bolnavi purtätori de leziuni bacilare, care de astgdatd rämgn
nedescoperiti ca atare. Asa se explicà dece, in unele regiuni din Ger-
mania, s'a constartat, la surorile congregatiilor catolice, cg din 100 decese
62,9 sunt datorite tuberculozei, iar la surorile evanghelice proportia de
decese prin tuberculozg a fost 35,9%.
In ce priveste meseriile cu praf, s'a confirmat din nou rolul agra-
vant al silicozei. In aceste meserii mortalitatea prin tuberculozg la
muncitorii bärbati in grupa de varstd 40-60 ani a fost de 32,2 la 10.000
si in grupa de peste 60 ani a fost de 56,6 la 10.000, pe când pentru in-
treaga populatie masculing a Prusiei mortalitatea prin tuberculozg
aceleasi grupe de vgrstg a fost numai de 14,4 si 17,9 la 10.000.
In fine, in unele grupe profesionale omogene proportia de tuber-
culozà este incg destul de ridicatd, precum demonstreazd cercetdrile in
serie, mult facilitate la aceste grupe. La ,personalul politienesc din Ger-
mania s'a constatat tuberculozg pulmonard activg in proportie de 1,6%.
Acest rezultat aratg cg examingrile in serie, generalizate, vor fi de
naturg sà descopere o morbiditate prin tuberculozg mult mai ridicatg
deck cea care este indicatg in momentul de fatg, pe baza numai a cer-
cetgrilor partiale.

www.dacoromanica.ro
168 DR. G. BANU

E. Viata militar qi tuberculoza

Viata militará constitue un factor de mediu destul de important,
pentru tuberculoza, atat in timpul cät armata se afld pe picior de pace,
cät mai ales In timp de rázboiu.
1. In perioadele de pace
Am putea spune cá in mod normal perioada de viatá militará, prin
conditiile care o caracterizeazá, contribuie inteun important numár
de cazuri, la diseminarea tuberculozei in páturi largi ale populatiei.
Ambianta nouä, creatá pentru un tânár de mediul de locuintd pe care
Ii constitue cazarma, confine i astázi (mult mai putin ca altdclatd) un
numár de elemente favorabile pentru contagiunea tuberculoasd : aglo-
merare, promiscuitate, ambiantä formatá dintr'o importantá proportie
de indivizi situati pe trepte inferioare ale culturii si ale moralei, lipsd
de igiend a localului uneori. In al doilea ränd, perioada de viatá mili-
tará implicá un grad de surmenaj fizic; focare preexistente de tubercu-
lozá latentd se pot transforma in leziuni evolutive, mai ales cä este
vorba de indivizi aflátori la sfärsitul adolescentei. In al treilea ränd,
serviciul militar favorizeazá in numeroase cazuri reinfectiunile exo-
gene, prin contagiune directá dela purtátori de leziuni deschise. In fine.
aspect medico-social cu deosebire important, mai ales pentru mediul
rural al tärilor cu un procent covärsitor de populatie sáteascd : soldatul
dupä eliberarea din armatd, bacilizat, devine un puternic factor de
contagiune intrafamilialá. Problema läsatilor la vaträ" a constituit
si va constitui intotdeauna o preocupare importantd in organizarea
combaterii tuberculozei.
In ultimul timp, inteo bund parte din täri, perioada de viatä mi-
litará nu mai constitue factor de tuberculizare de aceeas gravitate ca
altädatá, dat fiind ameliorarea igienei militare si mai ales organizarea
descoperirii cazurilor. Pentru armata francezä igienitii afirmau in
anii care au prececlat actualul rázboiu, cd ea constitue chiar etapd de
severd filtrare" a cazurilor ; in 1938 examenul radiologic sistematic
al recrutilor a fost generalizat la toate unitätile si gratie acestei
suri s'au putut descoreri la tinerii chemati sub drapel cazuri de tu-
berculozá evolutivd (care altfel ar fi rämas total nedescoperità) in
proportie de a,proape 2 la mie (262).
Totusi, persista in parte elementele favorizatoare ale tuberculo-
zei, inerente vietii militare: ocaziuni frecvente de ráceli, aglomerarea
neevitabild in multe cazármi, un grad mai mult sau mai putin pro-
nuntat de subalimentatie, fie cantitativd, fie calitativd. Se pare cä, in

www.dacoromanica.ro
 MEDICINA SOCIALA A TUBERCULOZEI 169

mdsura in care s'a ameliorat exam.enul preventiv i descoperirea ca-

zurilor, factorii preclispundtori amintiti (frigul, etc.) joacd principalul
rol; contagiunea, in schimb, a devenit mai rard (263).
Un factor important, mai ales ipentru activarea leziunilor latente
preexistente, este surmenajul fizic in armatà. S'a adoptat de aceea in
unele pàrti gruparea soldatilor in trei categorii: normali, menajati
cei ce au nevoie de antrenare progresivd. Numai primei categorii i
se aplicä instructiunea normald. O alfa' mdsurd importantd, introdusd
In Franta, a fost colaborarea intre institutiile sanitare militare si dis-
pensarele antituberculoase civile. Toti militarii reformati pentru tu-
berculozá sunt anuntati autoritdtilor sanitare departamentale i pusi
sub supravegherea acestora (263).
Nu avem pAnd in. prezent statistici precise asupra tuberculozei in
armatele diferitelor pri. In România s'au publicat in ultimul deceniu
unele date.
In 1931 s'a ardtat, de catre medicii militari romdni, cd anual erau
scutiti de serviciul militar circa 1000 tineri, pentru tuberculozd (264).
PracticAndu-se cutireactiunea la soldati, s'a gäsit un procent de pozi-
tivitate pdng la 60%, iar prin intra-dermo-reactiune procentul de pozi-
tivitate a urcat pdn'd la 75%. Deosebit de tinerii scutiti pentru tuber-
culozd in momentul recrutdrii, se inregistrau in arman'. (pand la 1931)
circa 3000 cazuri de tuberculozd anual.
Pentru o perioadd mai recentd, reamintim datele care au fost pu-
blicate in anul 1939, Cu prilejul congresului de tuberculozä din Cer-
nduti (205). La recrutdrile din 1937 s'au gäsit peste 10 la mie din ti-
nerii ce s'au prezentat, tuberculosi clinic: peste 40 la mie suspecti;
In anul 1938 proportiile respective au fost 13 si 42 la mie. Morbidi-
tatea medie anuald prin tuberculoza in armatà a fost de 18 la mia de
soldati si mortalitatea de 1,27 la mie.

2. In timp de räzboiu
In general, in toate tdrile beligerante, conditiunile speciale in cale
se face mobilizarea, contribue la o recrudescentd a tuberculozei. Spre
deosebire de situatia din timp de pace, când functioneazd normal eta-
pele de selectiune a oamenilor (recrutarea, reexaminarea la unitate,
consiliile de revizie, etc.), in momentul decretdrii stärii de rdzboiti
oameni_i se indrumg deobicei direct la unitdti, fdrd vre-un examen
prealabil. Medicilor unitätilor, imprejurdrile speciale ale momentului
nu le ingddue o examinare atentd a stdrii pulmonare a oamenilor,
astfel c'd este imposibil a se descoperi numárul destul de impor-

www.dacoromanica.ro
170 DR. G. BANU

tant al acelora care s'au tuberculizat in reistimpu/ dela e/iberarea

din serviciul activ peina la rechemarea lor sub arme (265).
In general, räzboiul actioneazä. mai putin ca factor de infectiune
primitivä, decät ca element favorizator al tuberculozelor de ecloziune,
al redesteptärii i agravärii leziunilor vechi preexistente, la civilul
redevenit tem,porar soldat. Survin apoi : surmenajul fizic, tensiunea
morará permanentä, expunerea la intemperii, privatiunile alimentara
inerente vietii de front, neregularitatea alimentatiei, excesele alcoolice,
etc. Unii autori au relevat actiunea intru cava favorabild pe care ar
avea-o viata de miscare in aer liber, in timpul rdzboiului ; aceasta
eventualä actiune, insd, este in bund parte anulatä de factorii
Mai intervine run complex de imprejuräri, care a fost bine pus in evi-
dentä in armata franceä, cu ocazia räzboiului din 1914-1918 (265): sub im-
periul nece.sitätii de a mentine i spori cifrede de efectiv, oarnenii sunt pe rand
värsati" la combatant, apoi inräutätindu-li-se starea sunt spitalizati, in
urmd reformati, dar iaräsi rechemati, in serviciul auxiliar de astädatä, pentru
ca dupd putin timp sä fie din nou trecuti la combatanti, s.a.m.d. De-a-lungul
acestor numeroase peregrindri, In mijlocul supra-aglomerärii din cazdrmi, a
promiscuitätii i adesea anurddriei din birouri, depozite, ateliere, etc., soldatul
ou infectiune bacilard devine cal mai activ agent de tuberculizare pentru am-
biantä.

In perioadele de rdzboiu, problema tusitorilor cronici sau sub-

acoti capdtd, in armatd, o gravitate mai mare deck la alte colectivi-
tdti (262). Factori de surmenaj nervos i psihic, care in räzboiu îi ating
maximul, duc la exagerarea simptomului functional care este tusea
astfel intensificä prilejurile de contagionare a ambiantei.
S'a stdruit in ultimul timp din nou asupra gravitatii medico-so-
ciale pe care o prezintd chemgrile neincetate de rezervisti, absolut
necesare in timp de rdzboiu. Pro,portia de bacilizati, printre acesti oa-
meni, este mai ridicatd decât in vremuri normale, din cauzd cA insäsi
populatia civilà in totalitatea ei prezintd (din cauza privatiunilor, de-
presiunii morale, etc.), un procent mai ridicat de tuberculosi. Rezer-
vistii vin in contact cu recrutii tineri, la unitilti. Ori, s'a constatat
cel putin 30% din recrutii tineri nu sunt incd in stare de alergie, cu
alte cuvinte nu au suferit inc5 primo-infectiunea ; aportu/ de rezer-
viti contribue la intensificarea primo-infectiunii la contin-
gentele tinere.
Pentru a se diminua cat mai mult riscul de tuberculizare masiva' in ar-
mati, in perioada de rlzboiu, s'a recomandat crcarea, chiar in zona de opera-
tiuni : a mor mici aaboratoare bine inzestrate, a posturilor de racliologie mo-
bile si a .unor servicii de consultatii conduse de specialist (266).

www.dacoromanica.ro
 MEDICINA SOCIALA A TUBERCULAZEI 171

In razboiul actual s'a cautat a se tine seama de toate constatärile

facute anterior, limitandu-se la un minim riscul de diseminare a tu-
berculozei. S'au emis o serie de norme pentru profilaxia tuberculozei
In armatele in campanie (267). S'a cerut medicilor recrutori sa prosee-
deze la descoperirea leziunilor tuberculoase cu aceeas minutiozitate ca
In vreme de pace S'au creat suficiente institutii de spitalizare. S'a
cerut ca, pe front, sa se institue o rationala diviziune a muncii,
a serviciului militar, in cadrul careia sa se tina seama de capacitatea
de efort fizic a fiecarui soldat. Medicul unitätii combatante este obli-
gat s supravegheze permanent pe suspecti, iar îln momentul cand con-
stata o leziune pulrnonarg contagioasa sa" evacueze imediat pe purtä-
torul ei. Purtatorii de leziuni latente sunt tinuti sub stricta suprave-
ghere.

F. Alcoolismul §i tuberculoza
Inriurirea alcoolismului asupra tuberculozei, trebue privita din
douä puncte de vedere : a) actiunea indirecta, prin aceea ca alcoolismul
contribue adesea la exagerarea unui alt factor social al tuberculozei
anume subalimentatia masselor; b) actiunea directa ftiziogena a
alcoolului, problema' mult desbatuta, fard a se fi ajuns inca la con-
cluzii definitive.
Este neindoelnic, pe baza statisticilor care s'au publicat, ca ras-
pandirea alcoolismului inteun grup de populatie duce la subnutritia
masselor largi. Pe de o parte este inraclacinata, la populatia munci-
toreasca in deosebi, conceptia ca' alcoolul ar avea o apreciabila valoare
energetica, asa incat muncitorii renunta in favoarea consumului de
alcool la alimente real nutritive. Pe de alta parte, precum au do-
eumentat diferiti autori (si noi in.sine, pentru Romania, printr'o sta-
tistica referitoare la perioada dinaintea rdzboiului din 1914), insasi fa-
bricarea cantitatilor imense de alcool sustrage economiei nationale a
unor state un cuantum important de cereale i alte produse alimen-
tare esentiale.
Dintr'o statistica germana dinaintea räzboiului mondial trecut, rezulta
prin consumul de alcool se elimlna foarte ades,a din alimentatia populatiei sa-
race. zaharu/. Familiile de muncitori industriali care cheltuiau putin pe báuturi
spirtoase aveau consumatia zaharului pe cap si pe zi de douä ori mai mare
decat consumul zaharului (tot pe cap si pe zi) In familiile cari cheltuiau mult
pe alcool.
Cercetäri interesante asupra denutritiei masselor, provocatä de alcoolism,
au fost publicate In anul 1922 (268). 100 kgr. orz contin: 11.7 kgr. albuminoide,

www.dacoromanica.ro
172 DR. G. BANLI

2,4 kgr. gräsimi, 82,9 kgr. hidrocarbonate. Ori, fabricantul de bere folosind
aceste 100 kgr. orz, räpeste din ele, alimentatiei populatiei, urmätoarele cantitäti
de principii nutritive: 8,7 kgr. albuminoide (albuminoidele fiind consumate In
proportie de 71% in fabricarea berei), 2,4 kgr. gräsimi (care sunt consumate In
propartie de sutä la sutä), 41,5 kgr. hidrocarbonate (care sunt consumate in
proportie de 50%).

Al doilea aspect al problemei este constituit de eventuala actiune

ftiziogenci directa a alcoolului. Discutiuni numeroase au fost duse In
jurul acestei chestiuni, Cu rezultate contradictorii. S'a arätat ea' statis-
ticile mai vechi, evidentiând pe prirnul plan actiunea ftiziogenä a al-
coolului, nu tineau seama de indurirea patogenicd a complexului eco-
nomic si social care caracterizeazd tocmai grupele de populatie ce se
alcoolize.azä mai intens. Fapt este cd, din unele statistici ale caselor
de boald, ar rezulta o mai scAzutä morbiditate i mortalitate prin tu-
berculoz6 la alcoolici, deck la restul asiguratilor.
O vastä statisticä a Casei asigurärilor din Leipzig, referitoare la asigu-
rata alcoolici din grupa de värstä 25-34 ani, arätase urmätoarea situatie (269):

I3o:navi de tuberculozä 0,6 in raport cu morbiditatea tubercu-

loasä a tuturor asiguTatidor (alcoo-
lici nealcoolici).
Zile de boalá.' (pentru tuberculoz.ä) 0.5 in raport cu media zi:elor de boall
la toti asiguratii
Mortalitatea prin tuberculoz6 0,7 din mortalitatea prin tuberculozà a
intregei masse a asiguratilor.
Din toate trei punctele de vedere deci : marbiditate, numä,r de zile de
board i mortalitate (prin tuberculozä), asiguratii alcoolici stäteau la un nivel mai
scäzut fata de massa globald a asiguratilor. S'a explicat acest fapt prin impre-
jurarea CS ramurile profesionale In care a'.coolismul este mai räspändit cuprind
de obiceiu indivizi cu apreciabilà vigoare fiz'cä (pietrari, zidari, salahori, ha-
mali, muncitori agricoli, etc.); ori, tuberculoza ar fi singura boalä fatä de care
vigoarea fizicä constitutionalä, independent de abuzul a'coolicelor, opune stavild
efectivä, c'áci fatd de toate ce.leialte boli alcoolismul creazä un teren de mai
mic5 rezistentä. Astfel fiind, ne-am putea làmuri cauza realä pentru care chel-
nerii dau o proportie mai ridicatä de tuberculosi; el se tuberculizeazá nu din
cauza alcoolului, ci din cauza constitutiei debile a rnajoritätii acestor muncitori
debili preferä meseria de chelneri, rclativ mai usoarà, precum preferä
y: profesiunea de frizeri).

O bund parte din autori.admit numai o actiune mediata' a alcoo-

lului asupra tuberculozei. Intr'o primä perioadd a abuzului de alcool,
evolutia tuberculozei ar fi opritä prin continua eliminare a toxicului
(poate actiune microbicidd) ; boala persista' insä In stare latentà. Ulte-

www.dacoromanica.ro
 MEDICINA SOCIALA A PUBERCCLOZEI
173

nor, alcoolismul progresänd, echilibrul organic se rupe i tuberculoza

capdtd caracter evolutiv (270) Dupä alti autori, abuzul de alcool de-
biliteazd organismul inteun astfel de grad incat once proces infla-
mator survenit in pamâni devine punct de plecare pentru leziuni des-
tructive. Predispozitia la tubercuozä, creatd de alcoolism, s'ar putea
schematiza si prin urmdtoarea inläntuire de cauze patogenice i sociale
släbirea organismului, subnutritie, boli ale clilor respiratorii i apa-
ratului digestiv, räceala care survine mai usor la alcoolici, aerul con-
finat al cärciumii, mizeria, supra-aglamerarea i lipsa de igieng a lo-
cuintei (269).
Statistici din ultimul deceniu tind sd confirme punctul de vedere
cà alcoolismul influenteazd tuberculoza, nu prin actiune ftiziogend
directä, ci printeun complex de factori medico-sociali concomitenti.
S'a vorbit chiar despre un antiparalelism" intre alcoolism i tubercu-
lozd, arätändu-se cd formula profesorului Landouzy (l'alcoolisme fait
le lit de la tuberculose") a fost eronatd (271). In Germania, in peri-
oada 1920-29, la bärbatii intre 30-70 ani, proportia de ciroze ale
ficatului s'a dublat, proportia de alcoolici tratati in spitale s'a intreit
cea a bolnavilor interna-ti in azile cu diagnosticul de psihozd alcoo-
licg s'a inseptit, dar proportia de mortalitate prin tuberculozà in
acelas interval de timp a scäzut cu o treime.
Accoo unde s'ar pdrea cái alcoolismul provoacä o crestere a tuberculozei
intervin de fapt factori etiologici de ordin economic. In anii 1922 si 1923 morta-
litatea prin tuberculoza a prezentat o ascensiune temporarä In Germania; ori.
In acei ani, alcoolismul rdrnásese station.ar ; recrudescenta tuberculocei a fost
provocatd de starea de mizerie a populatiei.
Unii autori contimporani insistä totusi asupra actiunii ftiziogene
directe a alcoolului. S'au fäcut studii pe baza notiunii de mortalitate
specificg: in interiorul fiecärei grupe de värstd, notându-se mortali-
tatea femeilor cu coeficientul 100, se stabileste raportul intre morta-
litatea bärbatilor i acest coeficient. Ori, statisticile ar arlta cd in
grupa de värstä. 40-60 ani mortalitatea specificä prin tuberculozd, a
bärbatilor, urcd i coboard paralel cu consumul de alcool. Dintre toate
cauzele de deces la Wärbati, tuberculoza ar prezenta cel mai accentuat
paralelism cu variatiile consumului de alcool (272).
Problema relatiilor dintre alcoolism i tuberculozä a fost reluatä
In ultimul timp, prin studii efectuate pe planuri diferite (273).
Mai intAi, s'au fácut deductiile din experiente asupra animalelor.
Caini cari rezistaserà injectiunilor intravenoase cu emulsii de culturi
bacilare, s'au tuberculizat si au fácut localizäri pulmonare dupä ce
au fost alcoolizati.

www.dacoromanica.ro
174 DR. G. BANTA

S'au fdcut apoi comparatii, cu toatd rigurozitatea tiintificà, Intre

grupe profesionale. La Londra s'a comparat un grup de chelneri cu
un grup de soferi mecanici care au fost strict supraveghiati spre a
nu se alcooliza. Ori, pe când la chelneri mortalitatea prin tuberculoza
a reprezentat 36,3% din mortalitatea globald, la soferii mecanici su-
praveghiati ea n'a fost deck 12,9% S'a mai al-Mat cá cioplitorii in
plated, deci o categorie profesionala care prezintd o apreciabilä free-
venta a silicozei, mor totusi in ,proportie mult mai mare and sunt
alcoolici, deck cand nu consuma alcool.
S'au reamintit i unele constatari clinice clasice, confirmate prin
cbservatii recente. In unele servicii spitalicesti se constata a la suta
de tuberculo0 69 sunt alcoolici, pe and la suta de bolnavi netubercu-
losi nu se gdsesc deck 58 alcoolici. Alti clinicieni india proportii care
difera intre ele mult mai mult : printre tuberculosi ar fi 45% alcooliei,
pe and printre netuberculosi 7,4%.
S'a studiat i repartitia geografica comparativa a celor cloud boh
sociale. In Franta se constatd a harta regiunilor cu mai multa tuber-
culoza s'ar suprapune In bund parte 11'6411 regiunilor cu mai mare con-
sum de alcool.
S'a mai autat, in fine, In precizarea influentei alcoolului asupr
tuberculozei, sa se studieze situatia descendentilor din alcoolici. Me-
ningita tuberculoasä ar fi mult mai frecventa la eredoalcoolici.
Considerand totalitatea constatarilor care au fost facute pand In
prezent, se poate afirma ea nu exista certitudine In privinta actiunii
directe si exclusive a alcoolului asupra tuberculozei. De multe ori,
acolo unde mortalitatea prin tuberculozd la alcoolici este ridicata, se
-constata ca mortalitatea prin tuberculozd la intreaga populatie (bau-
teri i nebautori) este ridicata, si mai mult Inca : sunt crescute mor-
talitatea i morbiclitatea generala (prin toate cauzele), In grupul de
populatie respectiv. De aceea s'a introdus de unii autori notiunea unui
singur agent etiologic, de conceptie mult mai vasta: alcoolismul corn-
binat cu paupertatea, alcoolism-paupertate (274).

G. Tuberculoza in inchisori
Mediul de claustrare constitue, pentru tuberculoza animala ca
pentru cea umana, un factor favorizator. Regimul de Inchisoare, prin
privatiunile pe care le impune, independent de forma sa mai severa
sou mai atenuata, este in general un regim tuberculizant. Promiscui-
tatea dug la un grad extrem, aeratia defectuoasa a localurilor In parte
neigienice, alimentatia insuficienta, deprim.area morala a detinutilor

www.dacoromanica.ro
 MEDICINA SOCIALA A TUBERCULAZEI 175

§i fondul constitutional tarat al majoritätii lor, explieá proportiile ridi-

cate de morbiditate i mortalitate prin tuberculozd In. institutiile de
represiune penald.
Cercetdri instructive au fost fdcute asupra tuberculozei in inchiso-
rile din Romänia (275). Curioaterea lor este importantä, spre a deduce
pericolul pe care Il reprezintä populatia inchisorilor pentru disemina-
rea tuberculozei in populatia tärii, cu atk mai mult cu at un procent
important din detinuti reiau, mai curänd sau mai tärziu, contactul cu
ambianta normalä,
Constatarea cea mai importantd pe care o releva datele statistice
amintite, este cd mortalitatea prin tuberculozA la detinuti este cu mult
mai mare deck la ,populatia liberä. In perioada 1920-1930 mor-rali-
tatea prin tuberculozd in inchisori a fost de 5 pand la 9 la mia de de-
iar, raportatä la mortalitatea generalä a detinutilor, mortalita-
tea prin tuberculozd a reprezentat un procent de 37,4%. Aceastä supra-
rnortalitate prin tuberculozä contrasteazd cu situatia mortalitätii gene-
rale, adicä prin toate cauzele, care la populatia inchisorilor este mai
redusd decät la populatia liberä (faptul explicändu-se prin micul pro-
cent al bolilor contagioase la detinuti, izolati total de lumea din afarä).
Cazurile de primo-infectiune tuberculoasä sunt relativ rare in in-
chisori. Mortalitatea maximä prin tuberculozA este inregistratä in
grupa de varstä 25-30 ani, indiv.izi la care se produce, sub inriurirea
conditiilor speciale regimului de claustrare, reinfectiunea (suprainfec-
tiunea) i reactivarea unor focare vechi. Bine inteles, atunci când sunt
un numär de purtätori de leziuni deschise nedescoperiti i neizolati, ei
pot da primo-infec-tiuni la indivizii tineri, neinfectati 'And atunci.
Cercetäri fAcute in anul 1932 in inchisorile din Italia au dus la
concluzia cá inteadevär, in majoritatea cazurilor, ipopulatia inchisori-
lor este tuberculizatä anterior, iar regimul de claustrare favorizeazä evo-
lutia activä a leziunilor. Clientii institutiilor de represiune penalä pro-
vin aproape in totalitatea lor din päturi de populatie caracterizate prin
complexe biologice de degenerare. Focarele latente de tuberculozd co-
existä adesea cu sifilisul i alcoolismul. Din acest cumul de factori pato-
logici rezultä variate §i grave forme de localizare, evolutie i disemi-
nare a procesului bacilar. Factorii de mediu din inchisoare 1§i adaogA
actiunea lor agravantä (276).
In inchisorile italiene tuberculoza a fost gdsitä in proportie de 10%. Ra-
piditatea de evolutie i difuziune sunt foarte mari, provocate fiind de conditiile
speciale de viatd In aceste institutiuni. Dupg localizàrile pulmonare, cele mai
frecvente sunt localizArile abdominale.

www.dacoromanica.ro
 176 DR. G. BANU

S'a stäruit, de unii autori, asupra unei imprejuräri favorabile pen-

tru combaterea tuberculozei, pe care o poate reprezenta regimul de in-
chispare, si anume : in cadrul unui astfel de regim educatia igienicO
a bacilarului poate fi realizata usor, prin elementul consträngere. La
eliberarea sa, fostul detinut poate influenta in bine, din acest purict
de vedere, ambienta liberà. Astfel de rezultate nu pot fi insä obtinute
decAt acolo unde localurile i intreaga organizare a regimului peniten-
ciar oferd un minim de conditiuni igienice.
In numroase täri o parte din localurile de inchisoare se aflä in condi-
tiuni extrem de rele. In România, multe inchisori constau din vechi
ruinate, mänästiri, etc. Suprapopulatia atinge uneori proportii enorme. Va-
loarea energeticä a ratiei alimentare este adesea mediocr5. In decursul anilor
s'au inregistrat la unele penitenciare adev5rate epidemii de tuberculoz5.

V. MASURILE MEDICALE SI SOCIALE DE COMBATERE° A TUBERCULOZEI

A. Itnportanta §i caracterul luptei antituberculoase

Caracterul principal al luptei antituberculoase dusä de colectivi-
tatile organizate este multiplicitatea mijloacelor care trebue puse in
actiune. Combaterea tuberculozei nu poate fi eficientO decät daca se
bazeazO pe o totalitate de mauri, medicale, sociale si economice. Tu-
berculoza intruneste inteun grad maxim caracterele de board socialä :
a) dependenta extensiunii, persistentei i evolutiei curbei e,pidemiolo-
gice, de traiul in comun al unor masse importante de oameni ; b) de-
pendenta aceleiasi curbe, de inegalit4ile intre clasele sociale. Totali-
tatea de mOsuri, pe care nu le poate aplica nici individul izolat, nici
familia, ci numai societatea organizan, trebue s'O* intervinA spre a ega-
liza diferitele clase sociale din punctul de vedere al rezistentei fatä de.
extensiunea bolii. Endemieä si epidemicä in acelas tirnp, tuberculoza
este mai allane incrustatä In corpul social, decOt oricare altà boald ;
cu cat o studiem mai mult, cu atat avem impresia cä, pentru a o
suprima, ar trebui s'O transformgm intreaga societate" (277).
Tuberculoza produce organismului social considerabile pierden i biologice
economice.
O statisticd german5, alatuit5 la inceputul acestui secol, isi pdstreazA
valoarea din punctul de vedere al comparatiei intre mortalitatea prin bolle
infectioase acute i mortalitatea prin tuberculoz5. S'au inregistrat, la suta de
mii de locuitori : 11 decese prin febrd tifoid5, 23 prin pojar, 24 prin scarla-
tinä, 28 prin difterie, 223 prin tuberculozti (277). In decurs de 30 ani, mortali-
tatea prin bolle infectioase acute a sc5zut cu 75%, mortalitatea prin tubercu-
loz5 numai cu 50%. Letalitatea (raportul intre num5rul deceselor i num5rul

www.dacoromanica.ro
 MEDICINA SOCTALA A TUBERCULOZEI 177
bolnavilor) este In general, pentru bolile infectioase acute, 5-1517, pe cAnd
dintr'un grup de 100 tuberculosi Cu leziuni deschise, cel putin 60 sucomb5 in-
tr'un interval de 3 axil.
Importanta pierderilor biologice pentru organismul social rezulta
si din numarul destul de ridicat al bolnavilor care corespund tmui
singur caz de deces prin tuberculozd. In interiorul fiecärei colectivi-
pentru un singur caz care a evoluat gray, avem de ihregistrat
un multiplu destul de important de bolnavi in diferite grade. Urmä-
torul tabel este instructiv (277)
NUMARUL TUBERCULOSILOR CARE CORESPUND IN MEDIE UNUI SINGUR
DECES PRIN TUBERCULOZA

Regiunea In care s'au Numärul tubercu- Nurnärul purtdto-

fgcut cercetgrile losilor Cu leziuni rilor de tuber-
deschise culozg activg
Suedia (Nederlulea) . . 5 15
Franta (proportii admise
de Leon Bernard) . . 7
Iugoslavia (Zagreb) . . 12 _
Iugoslavia (Split) . . . 3,5 7
Iugoslavia (Dubrovnik) . 5 ' 10
Iugoslavia (Belgrad) . 3 8
Germania (Breslau) . 4-5
Elvetia 10
Elvetia (Basel) 12

In ce priveste pierderi/e economice provocate de tuberculoza, un

numar de evaluari facute in cá'teva täri sunt destul de instructive. In
anul 1930, in Franta, Comitetul National de Aparare contra Tuberculo-
zei a calculat pierderile economice in campul muncii, provocate de
tuberculoza, in modul urmator (278) : decesele prin tuberculoza au
fost grupate dupd sex si du,pä grupe de varstä, apoi s'au evaluat, dupd
tabelele de mortalitate, perioadele de supravietuire probabila pentru
decedati daca n'ar fi intervenit tuberculoza, in fine s'a multiplicat du-
rata probabild a supravietuirii, cu salariul mediu al fiecärei categorii
in campul muncii. Pierderea totala (cauzata de tuberculozd) a insu-
mat 16 miliarde franci pe an. In Germania pierderea pricinuitä de
tuberculoza ar fi de 5 miliarde marci-aur pe an, iar dacä se evalueaza
nu numai echivalentul capitalului-munca, ci cheltuelile ca invalidi-
tatea provocata de tuberculoza, se ajunge la 61/2 miliarde marci. In
Elvetia pierderea provocata de tuberculoza pulmonara a fost evaluata
la 30 franci-aur pe an, de cap de locuitor.
Dacä sunt suficiente consideratiuni pentru organizarea luptei an-
tituberculoase pe planul social, nu trebue pierduta din vedere adap-
Dr. G. Beau. Tnatat de rnedicing socsialg, Vol. IV 12

www.dacoromanica.ro
178 DR. G. BANIT

tarea permanentä a mgsurilor la evolutia biologicd a in.clividului. Pro-

filaxia tuberculozei trebue sg se realizeze cu aceea§ intensitate in
toate etapele de vgrstg, iar o combatere rationald trebue sa Inceapg
incg din perioada preconceptionalg, prin selectiunea prenuptialg.
Combaterea tuberculoasd se realizeazd prin variate institutiuni,
baza cgrora stau : dispensarla, institutie de diagnostic, profilaxie si
triaj, si sanatoriu/, institutie de cura.' si post-curg. In jurul acestor doug
institutiuni fundam.entale se grupeaza un mare numär de actiuni
descoperirea cazurilor In arn-bianta familiar& pornindu-se
dela bolnavul sesizat la dispensar ; irnunizarea preventivg a noilor-
näscuti prin vaccinul,B.C.G., plasamentul copiilor amenintati in mediul
bacilar, combaterea tuberculozei animale, mgsurile generale medico-
sociale (politica locuintei, politica alimentatiei, educatia, organizarea
timpului liber, etc.), igiena scolarg, educatia fizicg, colonii de vacantg
si scoli in aer hber, igiena muncii. La aceste mgsuri se adaogg : orga-
nizarea unei reale colaborgri din partea intregului corp medical si
element principal coordonarea actiunilor prin organismul centrali-
zator care este Statul (279).
Actiunile variate care constitue lupta antituberculoasg trebuesc
dirijate dupg un numgr de principi_i, astgzi recunoscute unanim.

B. Elemente de baza in organizarea combaterii tuberculozei

Lupta antituberculoasd, in once colectivitate, trebue sá porneascg
dela considerarea urmgtoarelor principii: rolul centraLizator si coor-
donator al Statului, ada,ptarea organizgrii la mediul respectiv (urban sau
rural), o bunà organizare a descoperirii cazurilor, principiul declaratiei
obligatorii a tuberculozei, precizarea i intensificarea rolului corpului
meclical de toate categoriile In lupta antituberculoasä, In fine o ratio-
nalg distributie a activitgtii pentru fiecare categorie de institutii anti-
tuberculoase.
1. Statul, centralizator ;si coordonator al luptei antituberculoase
S'au fgcut repetate constatári asupra consecintelor defavorabile
pe care le poate avea o dispersiune de eforturi in domeniul luptei an-
tituberculoase nedirijatà de un organism oficial central. S'a argtat, de
exem,plu, in Franta, cgt de dgungtoare a fost crearea la intâmplare, a
unui numgr important de organisme de profilaxie antituberculoasg,
lucrând fiecare pe cont propriu si fgrä a realiza vreun progres din
punctul de vedere medico-social. In regiunea pariziang in special, se
intreceau, la un moment dat, fgrg plan coordonat, organizatii oficiale,

www.dacoromanica.ro
 MEDICINA gliETALA. A TUBERCTILOZEI 179

semi-oficiale, subventionate, comunale-, corporative, spitalicesti, pri-

vate, ale Crucii-Rosii, etc. Bolnavii peregrinau inutil dela o institutie
la alta (280).
Am ardtat, In anul 1934, relele consecinte ale dispersdrii de eforturi in
lupta antituberculoasä, In Romania (281). A combate efectiv tuberculoza,
semneazd a sesiza toate clasele sociale, toate grupele de varstd i toate perioa-
dele de evolutie a individului. Intr'un astfel de domeniu nu se pot institui acfiuni
/imitative, pe cate gorii de institufii (ministere, etc.) lucrand separat fiecare.
Independenta institutiilor este cu totul relativa fatd de necesitatea nationald
pe care o reprezintd intotdeauna lupta antituberculoasd. Centralizarea profila-
xiei sub conducerea statului apare cu atat mai necesard, cu cat tuberculoza
este rezultanta tota/ittitii de factori care o provoacä si o intretin.
Prin fixarea rolului coordonator i centralizator al Statului lupta
antituberculoasä se poate incadra total in actiunea de prevenire reali-
zad pe tard, cu obiectivul principal de a prezerva popuiatia stinatoasa.
S'a propus chiar, de cätre unii igienisti, ca termenul lupta antituber-
culoasd", care trezeste in masse In mod firesc o anumitd aprehensiune, sà fie
inlocuit prin termenul organizarea soindtdtii bronhopulmonare (282). Cadrul acti-
vitätii va fi vast, pe planul normalului ca si pe planul patologicului. Unei ast-
fel de organizatii îi va reveni, pe 16110 combaterea tuberculozei declarate, o
altd serie de actiuni : studiul capacitdtii i malformatiilor toracice la intreaga
populatie, educatia respiratorie In colectivitäti, scoli, etc., sesizarea, studiul
combaterea deformatiilor toracice profesionale, studiul climatului si al factorilor
geologici dintr'o tard in legaturd cu mentinerea sändtAtii aparatului bronho-
pulmonar, etc.

Rolul Statului in lupta antituberculoasd este sintetizat de cltre

igienitli contimporani in urmdtoarele 4 puncte : a) legiferarea in do-
meniul tuberculozei, b) asigurarea conducerii i a controlului tehnic
al tuturor institutiilor antituberculoase, c) dreptul exclusiv de re-
cunoastere a diferitelor institutii in câmpul luptei antituberculoase
(investirea institutiilor cu caracterul de utilitate publicd), d) organiza-
rea sprijinului financiar (283).
a) In ce priveste opera de legif erare, ea trebue sä prevadd obli-
gativitatea luptei antituberculoase pentru toate organizatiile, oficiale
si private. Statul mentinându,si rolul de centralizare control, va
1.1.

delega o parte din atributiile sale unor mari organisme care, prin
importanta numericd a populatiei pe care o reprezintd i prin mijloa-
cele proprii financiare ce le stau la indemând, pot contribui efectiv la
combaterea tuberculozei pe natiune (un astfel de organism Il constitue
de ex. Asigurdrile sociale). O legislatie a tuberculozei este incompletg,

www.dacoromanica.ro
180 DR. G. BANTY

cat timp nu se precizeazd prin ea subventionarea institutiilor, pe baza

rationalizàrii fondurilor in raport cu importanta institutiei.
Legislatiile antituberculoase ale diferitelor täri au tinut seamd de aceste
principii, in mäsurd mai mare sau mai micA. O legiferare care intruneste un
maxim de princípii realizate, este legea italian5 din 1928. In baza acesteti legi,
statul ii pOstreazA integral controlul tehnic al institutiilor antituberculoase, de-
legänd totodatd o parte din atributii asupra unor mari organisme, si anume :
tratamentul este incredintat asigurdrii speciale contra tuberculozei, lar profilaxia
este incredintatä organizatiilor locale numite consortii antituberculoase. Este
deci realizatä o unificare pe ambele planuri : actiunea curativä, pe intreaga
massd a populatiei, este incredintatd unui singur organism (asigurarea contra
tuberculozei), iar profilaxia la rändul ei altui organism (consortiile).
In alte tOri, statul realizeazä conducerea i unificarea luptei antitubercu-
loase prin intermediul unor mari organizatii oficiale centrale. Astf el este ,,Co-
mité national de defense contre la tuberculose" din Franta.
In unele tOri Statul a preluat direct, asupra lui, i sustine integral, anumite
ramuri ale luptei antituberculoase. Astfel, in Anglia, Ministerul Sdndtätii asi-
gurà exclusiv asistenta postsanatoriald a tuberculosilor.
Cheltuelile necesitate de lupta antituberculoasä nu pot fi suportate
In intregime de Care Stat. Resursele /ocale se adaogä celor centrale
(bugetul Statului), iar rolul unei legiferàri rationale este de a distribui
just cele cloud categorii de venituri. Du,pg documentarea publicatg pe
plan international, in 1932, in Anglia se adaogä, la resursele locale (lo-
cal rates) investite in lupta antituberculoasd, o subverrtie globalä (ge-
neral grant) a guvernului central. In Danemarca statul sus-tine pand
la 75% din costul tratamentului tuberculosilor; in plus acordA pand la
2500 coroane pentru crearea fiecgrui pat de sanatoriu. In Norvegia
statul sustine 407o din costul tratamentului tuberculosilor.
b. Conducerea i controlul tehnic al luptei antituberculoase sunt
realizate prin organisme variate. In Gerrnania functioneazd o sectiune
speciald in oficiul sanitar al Reichului, in Anglia o sectiune specialä
In Ministerul igienei, in Italia o sectiune in Directia sdndtAtii publiee
din Ministerul de interne, in Franta o sectiune din Oficiul de igienä
sociald. In general, cum este si firesc, directiunea i controlul tehnic sunt
realizate de atre organismul central care este Ministerul sAndtätii,
printr'o sectiune specializatà.
Importantà este asigurarea unei perfecte colaboräri intre centru
autoritAtile locale. In Anglia organele de colaborare cu centrul sunt
reprezentate prin county and county borough councils". In. Germa-
nia s'au constituit asociatii locale de lucru, cuprinzAnd reprezentantii
calificati ai tuturor autoritätilor locale i ai formatiunilor de partid. In
Italia s'a individualizat un important organ local care colaboreazd cu
centrul : consortiul antituberculos.

www.dacoromanica.ro
 MEDICINA SOCIALA A TITBERCULOZEI 181

In compunerea consortiului intra reprezentanti ai : provinciei, comunei,

asociatiilor antituberculoase locale, congregatiilor religioase, sindicatelor mun-
citoresti, Asigurarilor sociale. Pentru a se realiza o cat mai perfecta unitate de
actiune intre centru i organismul local, in fruntea consortiului se afla doi me-
dici : medicul director ca reprezentant al centrului i medicul provincial care
depinde de autoritatea prefectorala.
In Franta, organul local care colaboreazd cu central, este comi-
tetul departamental de igiend sociald §i prezervare antituberculoasd.
C. Statului Ii revine dreptul exclusiv de creare qi recunoagere le-
gala' a diferitelor institutii de luptd antituberculoas5.. Aceste institutii
pot avea o extensiune mai mare sau mai mica', precum pot fi orficiale
sau particulare. Uneori este necesard crearea unor mari institutiuni
mixte, cdrora li se acordd pesonalitatea civilà i li se recunoate carac-
terul de utilitate publicà. Astfel de institutii, sintezà a sfortdrilor ofi-
ciale i private, sub conducerea Statului, sunt : in Belgia Oeuvre na-
tionale beige de défense contre la tuberculose", in Anglia National
Association for the prevention of tuberculosis", in Statele-Unite Na-
tional tuberculosis association" (care functioneazd incd din 1904), in
România Liga nationald contra tuberculozei".
d. Organizarea sprijinului financiar din .partea Statului prezintá
variatiuni mari, dupd tdri §i. epoci. Deosebit de principiile generale
amintite, este instructiv a cunoaqte in cifre cota cu care bugetul Statu-
lui intervine in acoperirea cheltuelilor luptei antituberculoase, in acele
tdri unde s'au fdcut calcule precise in aceastä privintd (277).
In Anglia, uncle numdrul tuberculoqilor este evaluat la aproximativ
350.000, cheltuiala totald cu tuberculoza in exercitiul 1927-28 a insu-
mat 3.013.530 lire; din aoeastd sumà bugetul statului a suportat 1.613.962
lire, cu alte cuvinte peste 50% din cheltuelile totale. In Franta, in anul
1930, cheltuiala totald cu tuberculoza a fost de 447 milioane franci; cota
pe care a suportat-o bugetul statului a fost de 87 milioane franci, deci
aproximativ o cincime din cheltuiala totald. In Italia, unde pentru mor-
biditatea anuald de 120.000 tuberculoqi, cheltuiala totald a fost in 1930
de 315 milioane lire, cota Statului n'a reprezentat decat 45 milioane
lire; acest procent redus, numai o §eptime, pe care Il reprezintd aportul
Statului, apare explicabil din moment ce majoritatea cheltuelilor este
suportatd de cele douä organisme cdrora Statul le-a delegat in bund
parte lupta antituberculoasä : consortiile provinciale i asigurarea con-
tra tuberculozei. In Elvetia, s'a evalaat cheltuiala medie anuald cu com-
baterea tuberculozei la 20 milioane franci-aur, din care cota Statului
reprezintd 5 milioane, deci o pätrime. In Danemarca s'au cheltuit cu
lupta antituberculoasd, in 1928-29, 15.733.000 franci-aur, cl.in care cota
S tatului a reprezentat 6.500.000 franci, deci 45%.

www.dacoromanica.ro
182 DR. G. BANU

Sumele mentionate nu reprezinta totusi totalitatea cheltuelilor pe tara-

mul combaterii tuberculozei. Cheltuiala reala, daca se tine seama de toate su-
mele investite de organizatiile locale, mari i mici, oficiale i particulare, depa-
seste uneori cu mult cifrele indicate in statisticile administrative. S'a calculat
de pila ea, In Statele-Unite, numai la capitolul sanatoriilor se cheltuesc 221/2
milioane dolari pe an. Cifrele pentru orasul Londra arata ea' numai In aceasta
aglomeratie urbana se cheltuesc pe an 600.000 lire cu lupta antituberculoasä.
Orasul Varsovia cheltuia anual, In acelasi scop, 8 milioane zloti (284).
Daca, In calcularea cheltuelilor cu tuberculoza, se admite un cadru mai
vast, in sensul de a considera si cheltuelile de asistenta cu tuberculosii defectivi
deci cazuti In campul asistentei sociale, se ajunge la cifre uneori impresio-
nante. In Germania s'a calculat ea' aceasta cheltuiala totald ar insuma 3 miliarde
mara pe an (284).
Cifrele indicate, dei sub realitatea cheltuelilor, pot Insd servi ca
utile puncte de orientare In organizarea actiunilor Statului In comba-
terea tubercu/ozei.
2. Adaptarea organizc`irii la tnediu (urban fi. rural)
O actiune de combatere efectiva a tuberculozei trebue dusd cu
aceeas intensitate, la tara si in mediul urban. Coordonarea Intre orga-
niza-011e din aceste douà medii trebue sà fie desavarsita, dar fiecare
din ele necesita un program special, adaptat conditiunilor care II sunt
cara cteristi ce.
Pentru organizarea combaterii tuberculozei in agiomeratiile ur-
bane, se poate lua ca schemä" organizarea preconizata pentru un oras cu
200.000 locuitori (284).
Admitandu-se ca" proportia de mortalitate prin tuberculoza, in aceasta lo-
calitate, este de 20 la 10.000 locuitori, rezultä cá cifra absoluta' a deceselor prin
tuberculozä este de 400 pe an. Morbiditatea se deduce dupa coeficientul mai
frecvent admis, adica coeficientul 10, ceea ce inseamnd 4000 bolnavi de tuber-
culoza. Socotindu-se ca necesar un Pat de spitalizare pentru 20 bolnavi, vor fi
necesare In total 200 paturi.

Pornind dela aceste date, se preconizeaza crearea unui centru an-

tituberculos situat la periferia orasului, intr'o regiune impadurita.
cuprinzand : un pavilion chirurgical (chirurgia tuberculozei pulmonare),
cu 25-50 paturi, un laborator i instalatie de radiologie, doua pavi-
lioane cu cate 25-50 paturi, 23-30 pavilioane mici din lerrm pentru
cate 1-2 persoane, gradina vasta, ateliere pentru terapia prin munca,
un pavilion cu 30 paturi care sa serveasca drept sanatoriu nocturn"
pentru bolnavii din patura muncitoreascä. Un pavilion special va fi re-
zervat copiilor cu tuberculoza osoasä. In cadrul centrului antituberculos

www.dacoromanica.ro
 MEDICINA SOCIALA A TUgERCULOZEI 183

vor functiona unul sau mai multe dispensare. Deosebit de acestea vor
functiona un numar de dispensare in oras.
Pentru organizarea combaterii tuberculozei in mediul rural, un
prim principiu este limitarea pericolului care rezultä din contactul ne-
intrerupt dintre populatia urbana i cea rurala. S'a preconizat ca, pe
de o parte, sä se comunice dispensarelor din oras adresele tuturor ru-
rahlor tineri care vin in mediul urban in cäutarea de plasament in
munca, iar pe de alta parte sa fie anuntati dispensarelor rurale
orasenii care vin in mediul rural pentru curd de aer. In ce priveste in-
stitutia cea mai adecuata pentru combaterea tuberculozei la tara, ea
pare a fi sectiunea speciard dintr'un centru de stiniltate (in cadrul unei
organizäri care sa cuprinda cate un centru de sanatate pentru fiecare
circumscriptie rurala). Acestei sectiuni fixe îi va fi anexata o echipei
mobil& compusd dintr'un ftiziolog, un radiolog si o infirmierä; echipa
va fi inzestrata Cu un aparat radiologic portativ. In centrul de sanätate
rural se va face o stricta triere a bolnavilor; unii din ei vor fi indru-
mati la spitalul dela resedinta circumscriptiei, altii vor fi läsati la do-
miciliu, sub controlul medical permanent al centrului. S'a recomandat
ca bolnavilor contagiosi centrul sa le procure asa zisele corturi de izo-
lare, de tipul olandez, comturi in care urmeaza sa-si petreaca cel putin
noaptea. Pentru cazurile avansate pot functiona cu bune rezultate in-
stitutii de izolare, cu cate 10-20 paturi, dupa modelul ospiciilor rurale
pentru tuberculosi din Norvegia. In Franta s'a recomandat crearea de
sanatorii rurale cantonale".
In tärile unde situatiunea nu ingddue crearea de institutii antitubercu-
loase In fiecare circumscriptie rurald, se poate recurge la spita/e de tubercu/osi
judetene. Aceastä solutie a fost preconizata pentru mediul rural al Romaniei
(208). Astfel de institutii, puse sub o conducere competentä i specializatä, pot,
prin cura de repaos i coIapsoterapie pe care o vor aplica, sä reducä apreciabil
morbiditatea tuberculoasä In mediul rural.
In mediul rural singura modalitate care ar permite o realä desco-
perire a cazurilor este netägaduit echipa radiologica transportabilä, cu
alte cuvinte dispensarul mobil antituberculos (285). S'a calculat
sunt suficiente doua echipe radiologice pentru un judet, spre a putea
sesiza In rastimp de un an intreaga populatie care necesita examina-
rea din punCt de vedere pulmonar (203).
3. Organizarea descoperirii caz urilor
Sesizarea in timp util a majoritätii purtätorilor de leziuni baci-
lare, dintr'o colectivitate, reprezinta elementul de bazä pentru desvol-
tarea ulterioara a profilaxiei. Principial, trebuesc sesizati toti bacilar!

www.dacoromanica.ro
184 DR. G. BANU

confirmati i suspecti, impreund cu membrii ambiantei familiale. De-

oarece un astfel de deziderat este inc6 greu de atins in practicd, obiec-
tivul actual räniâne sesizarea unui procent cat mai mare din populatie,
prin cele &pug mijloace care ne stau la indemAnd: diagnosticul pre-
coce i legiferarea declaratiei obligatorii a tuberculozei.
a. Diagnosticul precoce
Diagnosticul precoce al tuberculozei, pe planul medico-social, tre-
bue sá uringreascd in special sesizarea acelui moment din viata
vidului infectat, cand echilibrul aproximativ in care se mentine la el
primo-infectiunea din capilàrie tinde sä se mpg, pentru a se mani-
festa tuberculoza clinieä (286).
Dispunem astäzi de un complex de mijloace de exploratie care
ingklue diagnosticul precoce al tuberculozei, i prin aceasta instituirea
profilaxiei la momentul indicat : examenul sputei, examenul radio-
grafic, semnele clinice bronho-pulmonare, hemoptiziile, leziunile pleu-
rei, stärile febrile, alterarea stärii generale §i, in fine, unele reactiuni
serologice. Este important pentru medicina socialä de a cunoa§te va-
loarea rea/d pentru diagnostic, a fiecdruia din aceste elemente.
Constatarea de bacili in sputa unui bolnav este un bun semn pre-
eoce de tuberculozA pulmonarà. Uneori aceastà constatare poate sä
precizeze diagnosticui, acolo unde nici radiografia, nici examenul clinic
n'au putut-o face, persoana respectivd fiind in aparentd total sän.5.-
toasa (287). Este in general cunoscutà deficienta serioasà pe care o
prezintk insä, aceastä metodä : aparitia de bacili in sputa este inter-
mitentä, i adesea ei sunt in numär extrem de mic, incät chiar
anignuntite i repetate nu pot sä-i punà in evidentà. Pentru medicul
institutiilor antituberculoase tacest fapt este sursä de serioase incon-
veniente. Se recomandà ca, atunci cand nu se Osesc bacili in sputa',
la o persoanà pe care o consider6m. suspectá de tuberculozg, s'a se
intensifice investigatiile in cAutarea unei alte boli care ar putea ex-
plica starea deficientä a bolnavului. Dacä" §i in aceastä directie rezul-
tatul este negativ, vom admite printr'un rationament de excludere
existenta posibilà a tuberculozei, iar supravegherea ulterioarg a
bolnavului va infirma sau confirma aceastä itpotezä (288). Este necesar
sZ adopt6m aceastd procedare, dat fiind ea in tuberculozele putin ac-
tive i cu tendintà la formele fibroase bacilli Koch in sputà sunt foarte
greu de pus in evidentà, lar eliminarea dela inceput a diagnosticului
de tuberculozà, numai pe baza absentei de bacili, ar duce la grave
Consecinte pe planul individual ca i pe cel social.

www.dacoromanica.ro
 MEDICINA SOCTALA. A TUBERCULOZEI 185

Examenul radio/ogic este un pretios mijloc de diagnostic precoce

al tuberculozei, precum si de diagnostic al acelor forme relativ
avansate care, neprovocand nici turburäri fizice nici turburgri func-
tionale, pot face multd vreme ca bacilarul sa fie considerat drept in-
divid sgrigtos. Radiografia descoperg de multe ori leziuni discrete, pe
care examenul clinic si bacteriologic le confirma' ca fiind tuberculoase.
S'a atras atentia de cätre igienisti s'i ftiziologi asupra unui neajuns destul
de frecvent in institutiile antituberculoase : tendinta, la unii medici, de a in-
terpreta exclusiv rezultatul radiologic, fárd a tine seama de ansamblul ta-
bloului clinic. Erori, cu consecinte grave, cdci duc la considerarea drept tuber-
culosi a unor indivizi cari nu sunt purtätori de infectiune bacilard, decurg de
aci. Congresul international 'de igiend din Octombrie 1933 a formulat : radio-
logia nu scuteste pe medic de a observa, a reflecta si a intelege".
Examenut clinic, in primul !rand auscultaria, constitue un util mij-
loc de diagnostic al tuberculozei. El trebue folosit insa in cadru ra-
tional, rara' a se face abuz de diagnostic pe baza unor numeroase si
variate semne stetacustice care prin ele insile nu pot impune cu cer-
titudine diagnosticul de tuberculozä. In foarte numeroase cazuri bron-
site si congestii pulmonare banale au fost considerate drept leziuni de
tuberculozg pulmonarg. Semnele clinice trebuesc permanent interpre-
tate in cadrul ansamblului mijloacelor de investigatie.
Hemoptizia este unul din semnele utile pentru diagnosticul, une-
ori precoce, al tuberculozei.
Va fi insä necesar adesea sd se facä un diagnostic diferentiaI, cu aju-
torul specialistului oto-rino-laringolog, spre a se vedea dacd sdngele nu este
de provenientä extratoracicä. Uneori, dacä este de provenientd extratoracicd,
hemoptizia poate fi datoritd unei afectiuni cardiovasculare, alteori, chiar daca
provine din plämâni, poate fi datorità unei afectiuni netuberculoase.
Importantg pentru medicul institutiilor antituberculoase este in-
terpretarea leziunilor plettrale. Se admite astgzi cà pleureticii devin
tuberculosi pulmonari in proportie de 1 la sase (289).
In general, pleureticul care, la trei luni dupd ce i-a dispdrut lichidul,
prezintd inca la radiografie un Val pe locul unde a fost revdrsarea de lichid,
trebue sä fie considerat ca .purteitor al unui focar de tuberculozil p/euro-pul-
monard, latentd ; acest focar poate fi oricänd punct de plecare pentru o le-
ziune evolutivä parenchimatoasd.
Invers : dacd, la un bolnav cu pleurezie, constatdm pe placa radiogra-
Red, dupd trei luni dela rezorbirea lichidului, pleura libera, putem admite cd
acel bolnav a avut o localizare pur locald, pleuralä, a procesului tuberculos,
care a dispdrut ; trebuesc insd recontrolate imaginile cdmpurilor pulmonare,
spre a se vedea dacd continud sä rämdnd libere.

www.dacoromanica.ro
186 DR. G. BAN1J

Un element care trebue luat totdeauna In considerare, pentru se-

sizarea precoce a cazurilor, in institutiile medico-sociale, este consti-
tuit de starile febrile precursoare ale procesului bacilar. Trebue acor-
datà toata atentia numeroaselor pseudo-febre tifoide, pseudo-febre
gastrice, pseudo-gripe, pseudo-febre de crestere, etc., care de multe ori
nu sunt decgt manifestari ale infectiunii tuberculoase. In asa zisele
febre tifoide, gripe, etc., cu convalescentà lungd i cu stare generada
care persista a fi rea, medicul institutiei va pune in actiune mijloa-
cele de diagnostic si va institui din vreme mäsurile de profila3de a
tuberculozei, pentru individ i pentru ambiantä.
O deosebitä atentie trebue acordata clientilor, destul de numerosi,
ai diferitelor dispensare, care se prezinta cu steíri de deficientti orga-
nicei rdu caracterizatel, debilitate generala, astenie, scgdere in greu-
tate, etc., aceste ,persoane fiind puse irnediat sub supraveghere medicala.
Se pot astepta unele rezultate, pentru diagnosticul precoce al tu-
berculozei, dela reactiile serologice.
Se pare c5 este urna .eactia /ui Vernes, bazatá pe floculatia prin rezor-
cin5. Principial, un ser sanivin, care, dupdce i se adaogd rezorcind, prezintä la
fotometru un indice superior coeficientului 30, ar putea fi considerat ca pro-
venind dela o persoaná bacilar5.
In unele tari, mari organizatii de lupta antituberculoasa au cautat
sä intensifice actiunea de diagnostic precoce al tuberculozei. In anul
1935 Federatia nationalä italiana ,pentru lupta contra tuberculozei a
organizat, ca prima .etapa a cam,paniei antituberculoase, setptamtina
nationald de diagnosi ic precoce (290). Instructiuni arnanuntite au fost
date medicilor i publicului, editandu-se numere speciale de reviste
In acest scop, raspândindu-se imprimate pentru marele public, etc.
Unele constatári interesante au fost fácute cu aceastd ocaziune. Dintr'un
grup de 97 bacilar care incepuserd prin a se consulta la practicieni obisnuiti,
de abia 32 au fost diagnosticati dela inceput ca tuberculosi, pe când din 53
bacilar cari s'au adresat din primul moment medicului specialist, adica ftizio-
logului, 39 au fost diagnosticati precoce ca tuberculosi. La femei diagnosticul
eronat initial a fost mult mai r5spändit, dat fiind c'ä acestea se adresaser5
la inceput, in proportie mult mai mare, practicienilor obisnuiti.
Problema diagnosticului precoce al tuberculozei a format obiectul
de preocupare al igienistilor i ftiziologilor germani in anul 1937. Unele
contributii importante la aceasta problema au fost aduse (291). Doug
principii medico-sociale stau la baza : a) trebue facut totul pentru a

www.dacoromanica.ro
 MEDICINA si5c/ALA A TUSERCULOZEI 187

descoperi once caz proas,pdt de tuberculoza, Inainte ca el sä devinä

contagios ; b) trebue fäcut totul pentru a impiedeca molipsirea antu-
rajului prin tuberculosul pe care 1-am sesizat. In descoperirea precoce
a cazurilor examenul clinic prin auscultatie joacd un rol secundar
examenul radiologic este determinant. Tuberculosul incipient trebue
descoperit mai ales In massa indivizilor considerati ca sänätosi". De
oarece insä un examen periodic (la interval de circa un an) al intregei
populatii este imposibil de infaptuit, ne vom multumi, in stadiul actual
al lucrurilor; cu examenul radiologic al unor categorii determinate, si
anume :
a) Grupa tuturor persoanelor care, in cadrul familiei sau al ori-
cärui alt mod de convietuire, sunt expuse contagionärii de care un
tuberculos ; ancheta cat mai amänuntitä asupra intregului cerc de
persoane cu care bolnavul a venit sau vine in contact, este indispen-
sabild ;
b) Anumite grupe profesionale in rändul carora prezenta unui
singur bacilar cu leziuni deschise ,poate constitui un real pericol me-
dico-social; de aceea trebuesc examinati in serie membrii corpului
didactic, personalul institutiilor de protec,tie a sugarilor, etc.
O normä foarte importantä este urmatoarea : in once sectiune de
spital, indiferent de natura boli persoanei internate, sei se practice
acesteia un examen radiologic pulmonar.
O altà norma constä In asigurarea continuittitii supravegherfi ra-
cijologice. De aceea, vor fi supusi unui repetat control radiologic: toate
persoanele supuse contagiunii, toate persoanele cu leziuni bacilare, con-
valesoentii de tuberculoza, vindecatii de tuberculozg pänä. la 3-5 ani
dela data vindecarii, copiii decedatilor de tuberculozä pulrnonara 'Dana'
la implinirea värstei de 25 ani, urmasii adulti ai tuberculosului de-
cedat panä ce se implinesc doi ani dela data decesului.
Pentru posibilitätile de organizare practica a descoperirii timpu-
rii a cazurilor, este instructiv calculul caxe s'a fäcut asupra numa-
rului de examene radiologice necesare in ra,port cu cifra populatiei,
inteo regiune datä. Dupä igienistii germani, proportia ar trebui sä. fie:
50 examene radiologice pe an, pentru fiecare sutei de locuitori (291).
Se pare ins6 CA' aceastä proportie nu poate fi atinsä, nici in t5rile Cu
avansatà organizare medico-sociald. In 'Germania, pe regiuni limitate, s'a
ajuns la un maxim de 28 examene radiologice la suta de locuitori, iar dacà se
iau in considerare provincii intregi, proportiile devin mult mai scAzute : 6,1'%
in Turingia, 4,5% in Pomerania. Pentru intregul teritoriu al Germaniei, in anul
1937, proportia de examene radiologice practicate in raport cu cifra totald a
populatiei, nu dep4ise 1,8% (este vorba de examenele radiologice pulmonare).

www.dacoromanica.ro
188 DR. G. BANU

S'a emis de aceea un deziderat provizoriu : fiecare dispensar, fie-

care ,provincie si fiecare tinut sa se sträduiasca a obtine cel putin
10 examene radiologice pe an, la suta de locuitori. S'a mai formulat
o regula, oarecum cu caracter de valabilitate generala': un dispensar
poate considera ea a sesizat pe toti tuberculosii cu leziuni deschise
din circumscriptia lui, atunci cand el are inregistrati de 4 ori atatia
tuberculosi cate cazuri de deces (prin tuberculozd pulmonara) au sur-
venit in circumscriptia respectiva (291).
Cä organizarea descoperirii tuberculosilor in timp util prezintä incä se-
rioase deficiente, In multe täri, rezultd dintr'o comunicare fdcutd la congresul
medicilor sanitari germani, din 23 Octombrie 1937, tinut In Westfalia (292). Din
cei 400.000 tuberculosi cu leziuni deschise, aflätori in acel an in Germania, o
bunä parte nu erau incA sesizati de organizatiile medico-sociale. Se admitea cd
dispensarele, chiar cele mai bine organizate, nu reuseau s'a' sesizeze din timp
decat maximum 40% din totalul bacilarilor cu leziuni deschise : 60470-70%
erau descoperiti prea tärziu.
O atentie tot mai mare se acorda in ultirnul timp tuberculozelor
neaparente cliniceste (tuberculosis inappercepta). Totodata, se acorda
multa' atentie primo-infectiunii tuberculoase la adulti, care este mult
mai frecventa decat se credea altadata.
b. Declaratia obligatorie a tuberculozei
Legiferarea declaratiei obligatorii, a cazurilor de tuberculozd des-
chisä in primul rand, reprezinta netagaduit o m'asura' capabila de a
facilita lupta antituberculoasd. Tot atat de adevarat este ea aceasta
m'asura' nu poate da integral rezultatele asteptate, decat dacà se in-
cadreaza inteo totalitate de mijloace imedico-sociale ajunse la un
anumit nivel de perfectiune. Acolo unde este inca deficitard protectia
medico-sociala a tuberculosului si a ipopulatiei sänatoase, declaratia
obligatorie da" rezultate mediocre in practica. Medicul care declara' pe
bolnavul tuberculos ce-1 are In ingrijire, trebue sa fie sigur cd denun-
tarea cazului va pune automat in actiune cura sanatoriald, post-cura,
asistenta materiala a familiei, etc.
S'a emis si pgrerea de a se stimula declararea factatativil a tuberculo-
sului chiar de cätre capul familiei, asigurändu-i-se in schimb unele avantaje
materiale pentru asistenta bolnavului.
Principiul declarabilitätii tuberculozei ti ezeste in opinia publicA, adesea,
multä opunere. Denuntarea acestei boli esential cronicä, deci cu lungi perioade
de sänätate aparentd, nu poate fi acceptatà atät de usor de populatie, ca de-
clarabilitatea bolilor infectioase acute. Se adaogá" faptul ca descoperirea cazu-
rilor incipiente intämpinä numeroase dificultäti, pe care le-am studiat.
In Germania declaratia obligatorie a tuberculozei, mai ales a tuberculo-

www.dacoromanica.ro
 MEDIciNA soCIALA A TUBERCULOZEI 180

zei deschise, dateaz5 de mult timp. Totusi, in anul 1920 s'a constatat c'd
denuntarea cazurilor foarte grave era deficitarä ; procentul de anuntati fatà
de mortalitatea prin tuberculoz6 pulmonard si laringianA nu atinsese deck 74%.
Cu alte cuvinte, 26,% din cazurile cu evolutie letalä rkrigsestera' necunoscute
oficialitkii in timpul vietii.
Legiferarea, in materie de declaratie obligatorie a tuberculozei,
pcate fi varia* in ce priveste grupele de cazuri denuntabile, persoa-
nele obligate a face denuntarea, etc. Germania, unde denuntarea obli-
gatorie a fost legiferatä, pe provincii, incä dela inceputul acestui secol,
oferä o privire instructivä in acest domeniu (293).

Provincia si data Forma clinica a tu-. Imprejurarea care Cine este obligat s'A
cánd s'a introdus de- berculozel. ce trebue impune Cu deosebire faca declaratle
nuntarea obligatorie denuntata denuntarea

Saxonia Tuberculoza pulmona- Schimbarea de domi- Medicul curant si

1900
rä si laringiand ciliu intendentul imo-
bilului
Braunschweig 1904 Tuberculoza avansat'a Schimbare de domi- Medicul, intenden-
si in general tuber- ciliu tul casei, seful ins-
culoza care prezintá ti tutiei de curä,
risc d e contagiune chiar personalul
pentru ambiantä auxiliar al institu-
tiilor medicale
Oldenburg 1905 Tuberculozà avansatä Schimbare de domi- La fel ca in Braun-
ciliu schweig
Wiirtemberg 1910 Tuberculoz5 avansatà Schimbarea de domi- Ca in Braunschweig
pulmonarg, tubercu- ciliu si ori de cdte si in plus directo-
loza laringianä. ori este supra-aglo- rii inchisorilor
merare si igienä de-
ficitarä a locuintei
Hamburg 1910 Tuberculoza in general Pentru toate grupele Medicul
profesionale din ra-
mura alimentatiei si
pentru restul popu-
latiei cand schimbg
domiciliu
Baden 1911 Tuberculoza deschisä Locuinta neigienica, Medicul, intenden-
cu bacili in sputà schimbare de domi- tul imobilului, di-
ciliu, intreg persona- rectorul instituti-
lul didactic si perso- ei, personalul au-
nalul inferior al sco- xiliar medical,
lilor colocatarit
Bavaria 1911 Tuberculozä deschisä Schimbare de domici- Medicul, personalul
liu, domiciliu in scoli auxiliar, directo-
Mecklemburg- rul institutiei
Schwerin 1924 Toate tubereulozele Medicul
pulmonare si larin-
giene
Prusia 1924 Toate tuberculozele Medicul, intenden-
contagioase tul imobilului

O statuare legislativa destul de cuprinzätoare este cea care a fost

alcätuitä in Prusia in 1924.

www.dacoromanica.ro
 190 DR. G. BANIS

Art. /. Once caz contagios si once deces prin tuberculoza pulmonara

laringiand trebue denuntat, in scris sau oral, medicului oficial respectiv, in
interval de 8 zile cand este vorba de bolnavi i in interval de 24 ore când este
vorba de un deces. Drept contagios conteaza. : once caz de tuberculoza larin-
giana, cliniceste dovedita, chiar Mora bacili in sputa ; orice caz de tuberculozà
pulmonara, la care fie cal s'au gasit bacili in sputa, fie ca evolutia i examenul
clinic fac probabila aceasta eventualitate (stare generala rea, scädere in greu-
tate, stare febrila sau subfebrila, tuse persistenta, matitate, raluri fine).
Art. 2. Once schimbare de domiciliu a bolnavilor de mai sus va fi a-
nuntatä de proprietarul sau seful institutiei, imediat ce iau cunostintA de mu-
tarea proiectata.
Art. 3. Toate circumscriptiile vor fi prevazute cu formulare de anun-
tare, ofenite gratuit.
Art. 5. Dispensarele vor conlucra cat mai stráns cu medicul curant.
Art. 7. Laboratoarele de analize bacteriologice vor anunta autoritatii
sanitare toate rezultate/e pozitive ale examenelor de sputa.
Art. 11. -- Se va pedepsi cu amenda de 1500 märci : a) cel care nu face
anuntarea la care este obligat ; b) toti cei care predau sau preiau incaperi si
mobile pentru care este prevazuta desinfectia, inainte ca aceasta sä se fi
tacut (293).

0 documentare pe plan internalional aräta in anul 1931 Ca' decla-

ratia tuberculozei era obligatorie in urm.atoarele Vdri (294)
TARILE CARE AU INTRODUS DECLARATIA OBLIGATORIE A TUBERCULOZEI
(in tarile subliniate declaratia este obligatorie pentru toate formele de tuber-
culoza, iar in celelalte numai pentru tuberculoza pulmonard)

Europa Africa America Asia Oceania

Anglia Algeria Brazilia Cipru Noua-Zelandei

Bulgaria Angola Canada Irak Australia
Danemarca Congo Costa-Rica India
Spania Egipt Cuba Palestina
Estonia Maroc Statele-Unite Siria
Is/anda Uganda (37 state) Rusia
Italia Rodezia de Jamaica
Lituania Sud Mexic
Norvegia Sudanul an- Peru
Polonia glo-egiptean Uruguay
Rusia Tunis
Uniunea Sud-
africand

Au mai introdus_ declaratia obligatorie a tuberculozei Japonia, Elvetia,

Portugalia (295).
In Franfa nu se reusise a se legifera declaratia obligatorie a tuberculozei,
cu toate numeroasele discutiuni i proiecte care au fost depuse. Desbaterea pro-
blemei in aceasta' tarä prezinta unele laturi instructive de ordin general. Inca

www.dacoromanica.ro
 MEDICINA SOCIALÀ A TUBERCItIAZEI 191

In 1898 Academia de medicina a discutat necesitatea declaratiei obligatorii a

tuberculozei, Grancher enun%and formula : libertatea de a fi bolnav nu poate
merge pana la libertatea de a-ti infecta vecinul". In aceasta formula stä justi-
ficarea, pe.planul etic ca si pe cel juridic, a masurii restrictive pe care o repre-
zintä declaratia obligatorie a tuberculozei. In anul 1919, s'a depus in Camera
franceza un proiect de lege, important prin aceea ca statueaza principiul amin-
tit : legiferarea declaratiei obligatorii nu poate da bune rezultate deck prin
organizarea concomitenta a ansamblului masurilor medico-sociale. Inteadevar,
proiectul prevede :
Once caz de tuberculoza pulmonara deschisa va fi declarat in rästimpul
celor 8 zile care urmeaza' stabilirii diagnosticului; declaratia este facuta de me-
dicul curant catre serviciul sanitar.
Medicul, °data' cu declaratia, precizeazd dace/ tratamentul i pro filaxia
sunt asigurate; in cazul contrar, serviciul sanitar trebue sá asigure consultarea
spita/izarea bo/navu/ui.
Comunele, departamentele i Statul sunt obligate sa suporte tratamentu/
spitatizarea tub ercu/osi/or nevoiasi, totodatd sd acorde o subvenfie familiilor
acestora.
Proecte de lege asupra aceleiasi chestiuni au fost depuse In anii 1925 si
1926, de catre Justin Godart.
Obstacolul pe care 1-a intalnit in Franta legiferarea declaratiei obliga-
torii a tuberculozei a provenit dela organizatiile prof esionale ale corpului me-
dical. Federatia nationala a sindicatelor meclicale franceze a refuzat hotarit
aceasta masurä.

Rolul medicului in lupta antituberculoasä

Se admite astäzi, de catre majoritatea autorilor, cà organizarea
luptei antituberculoase trebue incredintatd ftiziologilor cu suficientd
pregiltire medico-sociard. Ftiziologului conducdtor de institutie i se cere
sä poseadA spiritul organizator si spiritul social" (296).
Se recunosc, de unii, trei categorii de medici chemati a realiza pe teren
combaterea tuberculozei : a) medicul administrator, b) medicul de dispensar, c)
medicul de sanatoriu. Toate trei categoriile trebue sà aibà, ca element comun,
o suficientä cunoastere a ftizio/ogiei, deosebit de pregatirea medico-sociala.
Se pare cà una din cele mai eficace organizatii rnedicale, In cadrul
luptei antituberculoase, este cea din Anglia. In interiorul unei circum-
scriptii (county borough) actiunea profilacticä este condusd de medi-
cal officer of health", asistat de mai multi tuberculosis medical offi-
cers". Acestor din urind elemente medicale li se cere: cel putin 3 ani
de practic6 medicaid i cel putin 6 luni de specializare in diagnosticul
si tratamentul tuberculozei; ei trebue sä urmeze i cursuri periodice
de perfectionare. Propartia acestor medici a fost stabilitä in raport cu
mortalitatea prin tuberculoza din regiunea respect-I/A, astfel : un medic
pentru fiecare 150-200 decese anuale prin tuberculozà, care se produc
In regiune.

www.dacoromanica.ro
192 DR. G. BANIT

In Statele-Unite, unde lupta antituberculoasa este organizata in ca-

drul Cate unei diviziuni a tuberculozei" pentru fiecare Stat, persona-
lul medical cuprinde medici consacrati exclusiv combaterii tuberculozei
(full-time), ajutati de un numar in general de 7 ori mai mare de ftizio-
logi care activeaza part-time" (nu-si consacra decat o parte din timp
activitatii medico-sociale) (297).
S'a vädit tot mai mult, in ultimii ani, necesitatea ca intreg corpul
medica/ sa participe la lupta contra tuberculozei. De aceea s'a emis de-
zideratul ca fiecilrui practician sa i se pund la indemand un aparat ra-
diologic, bine inteles dandu-i-se pregatirea necesara. Consecinta logica
a acestei masuri : vom putea pretinde ca medicul practician sà faca
examenul radiologic pulmonar fiecarui pacient pe care 11 consultd,
indiferent de natura bolii pentru care se prezinta (298).
In general secere o cat mai intensificatä colaborare intre practi-
cieni i institutiile antituberculoase. Aceasta colaborare poate fi reali-
zata pe tara intreaga ca i pe regiuni mai mult sau mai putin limitate.
Un bun sistem de colaborare a fost organizat, in Franta, In departamentul
Meurthe-et-Moselle, in cadrul oficiului departamental de igiend socialä (299).
Presedintele oficiului de igieng sociald face parte din administratia sindicatu-
lui medical, iar presedintele acestuia din urmä, la rändul säu, face parte din
consiliul de administratie al oficiului. Mai functioneazA un comitet de coordo-
nare a actiunii profilactice oficiale cu activitatea practicienilor.
S'a introdus si o normä destinatà sä dea foarte bune rezultate practice
once medic de dispensar, In momentul când este numit, se prezintä la toti prac-
ticienii din raza sectorului pe care II deserveste dispensarul; de asemenea in-
firmierele dispensarului sunt prezentate medicilor practicieni, pentru a facilita
actiunea acestora pe planul social.
Practicianul stie cä, In momentul cAnd trimite un bolnav la dispensar,
acesta este luat in sarcina dispensarului din punct de vedere social, cu alte cu-
vinte se vor realiza efectiv, pentru bolnav si ambianta lui, o totalitate de ac-
tiuni preventive i economico-sociale (300).
In ce priveste pregätirea medicilor de institutii antituberculoase,
majoritatea igienistilor se raliazä punctului devedere pe care 1-am men-
tionat : ftiziologul trebue sà poseadä si o suficienta pregätire medico-
sociala. Aceasta formula a fast combatuta de unii autori, sustinandu-se
La nu se poate cere ftiziologului conducator de institutie sä-si incarce
cuantumul de cunostinte de specialitate (ftiziologia clinica, radiologia
pulmonara, diagnosticul precoce), cu un plus de cunostinte care rarnan
exclusiv rezervate medicilor din administratia publica (301). Totusi, a
prevalat formula in baza careia ftiziologii, spre a fi realmente utili in
campul medicinei sociale, trebue sà poseadd i cunostinte in legaturd cu
aceastà disciplink le va fi cu a-tat mai usor sa si le insuseasck cu cat
este vorba de o elitä a corpului medical (ca toate grupurile de specialist).

www.dacoromanica.ro
 MEDICINA SOOIALA A TUBERCULAZEI 193

LegAturile tot mai stranse si mai numeroase care se manUest'd

Intre ftiziologie i activitatea medico-sociala au impus necesitatea
unui inveiteimoint spec:,al al tuberculozei, izolat de inväTämäntui de cli-
nic'd gesnrald a bolilor interne i cuprinzand clouà ramuri : a) invdVd-
mantui pentru studenti, b) cursurile de perfectionare pentru medici
(302). Numai in cadrul unui astfel de invdtdmânt special (catedre de
ftiziologle medico-socialà), in anii de studii, se vor putea precia viitoru-
lui medic un minim de cunostinte medicale i sociale; el va invdta
sì cunoascä polimorfismul infectiunii bacilare, intensitatea infectiuni-
lor, mutatille virusului, aspectele imunitatii i alergiei pe mari colee-
statistica primo-infectiunilor i super-infectiunilor, aplicarea in-
tegralitcltii metodelor de pro filaxie (medicald i socialk adaptatà cate-
goriei profesionale, economice, culturale, etc., din care face parte bol-
navul), aplicarea deciaratiei obligatorii, indicatiile curei i post-curei,
evolutia tuberculizarii diverselor colectivitati, etc. Stagii obligatorii in
dispensare i sanatorii completeazd acest invdtamant, care, astfel auto-
nomizat, inlocueste cursurile disparate si incomplete care se predau,
In majoritatea facultAtilor, la variate clinici (medicald, chirurgicalà,
infantild, dermatologicd, etc.).
A doua parte a invatamântului special al tuberculozei este consti-
tuità de cursurile de perfectionare pentru medie.
Durata acestor cursuri este variabild : in Franta 1-3 luni, In Italia 6
luni, in Norvegia 6-8 luni. In unele täri cursurile sunt organ'zate de preferintä
in timpul vacantelcr. Se preferg de multe ori a se tine aceste cursuri, in
sanatorii.

De cursurile de perfectionare ar trebui sà beneficieze toti practicienii

dude° regiune. S'a cerut de aceea ca ele s'a' fie organizate de insAsi
organizatiile profesionale medicale, astfel incât s'a' nu impliee deplasdri
prea mari si costisitoare. Cursurile teoretice trebuesc completate cu
stagii practice in sanatorii si dispensare. Cursurile de perfectionare sunt
Cu deosebire utile medicilor-functionari.
Organizarea unei pregAtiri totale (medicale i sociale) a corpului
medical, in domeniul ftiziologiei, va grdbi evolutia favorabild a
curbei tuberculozei, asa cum o prevAd unii igienisti pentru vLitorul
apropiat (303). Conceptia medicului va fi modificatà : in fata bol-
navului tuberculos, el nu va mai avea in vedere exclusiv indi-
vidul, ci si familia, edminui, scoala, atelierul, ambianta sociald in tota-
litatea ei. Prin opera profilactied pe care medicul o va institui pe aceste
numeroase planuri, ne vom apropia de perioada in care majoritatea

Dr. G. Banu.Trartat de medieinA soclald, Vol. IV 13

www.dacoromanica.ro
 194 DR. G. BANU

formelor clinice ale tuberculozei vor fi localizate, iar tuberculozele

generalizate vor deveni tot mai rare.
Se poate admite, principial, ca tuberculoza urmeaza sà scadd, in deceniile
urmatoare, pana' la praguri atat de minimale, incat practic ar echivala Cu o
disparitie a acestei boli. Din moment ce mortalitatea prin tuberculozä a co-
borit, numai in rastimp de 5 ani (1931-1935), In Statele-Unite dela 68,2 la 56,4,
in Olanda dela 72,7 la 52,4, in Danemarca dela 79 la 51,4 la 100.000 locuitori, ar
fi de preväzut cg in viitorii 20 ani proportia va cobori, in tdrile cu o bund or-
ganizare medico-sociald, pana spre pragul de 20 decese prin tuberculoza' la
100.000 locuitori. Practic, pericolul medico-social al tuberculozei va fi aproape
anulat, caci o astfel de proportie nu va mai reprezenta decat 1,5-2 la sutg
din mortalitatea generalg (303).

In atingerea acestui obiectiv, pregätirea intregului corp medical

in cadrul unui invätämänt autonom al ftiziologiei are o mare im-
portan 'a' .
In efectuarea previziunilor asupra evolutiei viitoare a curbei tuberculo-
zei, igienistii au atras atentia asupra singurului factor care intrerupe aceastä
evolutie : rilzboiu/. Aceasta impune, In momentul de f ata', o rectificare in
sens defavorabil a probabilei cote de scgdere viitoare a tuberculozei.
Independent insg de rdsboi, pregätirea intregului corp medical in dome-
niul f tiziOlogiei îi pastreaza in totul importanta.

5. Rolul institutiilor
Principiile de bazd ale luptei antituberculoase (centralizarea
coèrdonarea din partea Statului, organizarea deseoperirii cazurilor,
daptarea organizatiilor la mediul urban si cel rural, pregätirea si par-
ticiparea intregului corp medical) sunt aplícate practic, In institutiile
antituberculoase, din care douä joacä rolul principal : dispensarul
sanatoríul.
Dispensarul a fost numit axa luptei contra tuberculozei." (304).
Prin activitatea sa, aceastä institutie pätrunde profund In toate pätu-
rile sociale, unde realizeazä o totalitate de investigatii. In lipsa dispen-
sarelor, institutiile de spitalizare ar fi suite sà trateze indefinit un mare
numär de tuberculosi, lar morbiditatea i mortalitatea pe tarä ar rä-
mâne aproape stationare.
Sanatoriile reprezintà, du,pà conceptia modernä, vaste centre de
tratament, medical i chirurgical, individual si social, al tuberculozei.
Diumärul de tuberculoze deschise Ingrijite in aceste institutii devine tot
mai mare : purtätorii de leziuni deschise reprezintä panä la 75% din to-
talitatea bolna.vilcor, i astf el sanatoriul se adapteazä tot mai mult cerin-

www.dacoromanica.ro
 MEDICINA SOCIALA A TUBERCLTLOZEI 195

Ielor medicinei de massä. Formula spre care se tinde in parte este spi-
talul sanatoriu, situat in apropierea aglomeratillor urbane si lucrand in
stransä colaborare cu dispensarul, care îi indruma cazurile indicate. Un
eement care astazi face parte integranta din activitatea sanatoriala,
este post-cura de readaptare a tuberculosului la viata profesionala.
Un studiu amänuntit al clispensarelor, sanatoriilor i institutiilor
conexe, este necesar.

C. Dispensarul antituberculos
1. Obiective, organizare functionare
Dispensarul antituberculos este institutia medico-sociala care, prin-
teun ansamblu de activitati, urmareste patru obiective principale (277):
centru de diagnostic; centru de descoperire a unui procent cat mai mare
(mergand panä la sutä in sutd) din purtatorii infectiunii bacilare in raza
activitate respectiva, asa incat sa realizeze o adevarata anchetä epi-
d.emiologica in massa populatiei; centru diriguitor al plasärii bolnavilor
In institutiile de curd; in fine, centru de alcätuire a fisierului medico-
social, totalizand datele sociale, economice si culturale, relative la bol-.
nav si la ambianta lui.
Principial, pe baza normelor fixate de creatorii acestei institutiuni,
in secolul trecut, dispensarul nu desfasoara activitate curativa. In ul-
timul timp insa, dat fiind rolul profilactic pe care Ii indeplinesc unele
metode de tratament i dat fiind necesitatea tratamentului ambulatoriu
pentru parti importante din populatia ,productivä (asiguratii sociali, etc.),
se admit si se practica interventii terapeutice i in cadrul dispen-
sarului. S'a constatat cà mari avantaje decurg de aci : morale (se im-
piedecd dislocarea familiei, mentinandu-se bolnavul cu tratament am-
bulatoriu in ambianta sa familialä); sociale (bolnavul continua adesea
sa-si aducä aportul in campul productiunii); financiare (costul trata-.
mentului ambulatoriu este minimal).
Partea esentialä a activitatii clispensarului rämane insa opera de
diagnostic, triaj i ancheta' medico-sociala, iar pentru sesizarea unei
parti cat mai mari din populatia tuberenlizata mijlocul de investigatie
este examinarea in serie.
Igienistii germani au calculat ea un dispensar bine utilat poate efectua
Ong la 10.000 radioscopii pe an. Prioritatea pentru examenele in serie o au
urm5toarele categorii (291) : a) membrii familiei i intreg cercul ambiantei ime-
diate (servitorii, prietenii intimi, camarazii de birou, de atelier, etc.) a individu-
lui decedat prin tuberculozà; cand este vorba de un elev decedat de tubercu-
loza, dispensarul va proceda la examinarea clasei intregi; b) Intreaga grupl de

www.dacoromanica.ro
196 DR. G. BANLT

varstä 15-20 ani, din sectorul respectiv; c) anumite categorii profesionale mal
expuse riscului infectiunii, prin insäsi natura profesiunii lor, precum si cate-
goriile profesionale care prezintd un risc mai mare de infectiune pentru antu-
raj (in puma categorie intrá infirmierele i personalui stgiuniior de curd pen-
tru tuberculosi, in a doua categor e infra membrii corpului aidactic, doicile, con-
ducdtoarele grädinilor de copii, etc.).
Prin actiunea sa, dispensarul duce la o reald scddere a morbidi-
tatii i morta1itàii prin tuberculoza, impresionanta uneori pentru cate-
goriile de varsta care sunt mai expuse. O ancheta publicata, in anul
1930, relativ la douä comitate din nordul Suediei, este concludenta
(304). Copiii in varsta de 0-12 ani din aceste regiuni au fost impär-
titi in trei categorii : a) pusi, imediat dupà nastere, sub supravegherea
dispensarului ; b) pu§i sub supraveghere la un interval oarecare dupä
nastere; c) ram* total fara supraveghere. Ori, la categoria I-a mor-
talitatea prin tuberculozä a fost de 3,1%, la categoria II-a 16,1%, iar
la categoria ultimä (care rä'rnäsese total fard supraveghere din partea
dispensarului) mortalitatea a mers pana la 50%.
In general se porneste, in actiunea de descoperire a cazurilor, de
la bolnavul pe care disipensarul 1-a sesizat inteun moment oarecare
al evolutiei infecliunii. Examenul mernbrilor ambiantei familiale nu
se va limita numai la cazurile de tuberculoza contagioasa; trebuesc
examinati membrii de familie ai tuturor tuberculosilor, indiferent
stadiul leziunii. In al doilea rand, pornindu-se dela cazurile descoperite
astfel, fiecare din ele va fi luat drept noua sursa de investigatie,
tandu-se a se examina in mediul extrafamilial intreaga grupa
a indivizilor cu care bolnavul a venit in contact (305).
Importanta controlului, prin dispensar, a ambiantei bolnavului,
rezulta" din urmatoarele cifre : aproximativ 9% din numarul total al
tuberculosilor cu leziuni deschise sunt sesizati in ambianta bolnavului;
din 1000 indivizi aflati in ambianta bacilarului cu leziuni deschise, 14
sunt si ei purtatori de tuberculozä deschisa i alti 61 au tuberculoza
inchis5. S'a mai constatat cá aproximativ 50% din bolnavii cu leziuni
pulmonare incipiente traiesc inteun mediu infectat (306).
Cercetarea mediului ambiant prezintä o considerabild importantä pentru
profi/axia tuberculozei infantile. S'a constatat, prin anchete efectuate in Ger-
mania (306), cä, in timp ce la copii in general procentul infectatilor cu tuber-
culozä este de 13,3%, printre copiii ce träesc in ambianta tuberculosilor des-
chisi procentul poate merge pánd la 00r%.
In descoperirea cazurilor la copii, trebue sd se tinä seama de faptul
cá flictenele proaspete, considerate adesea ca leziuni banale, denotä de obiceiu
un proces tuberculos activ. Acelas lucru in ce priveste eritemul nodos.

www.dacoromanica.ro
 MEDICINA SOCIALA A TUDERCITLOZEI 197

In anul 1935, cu prilejul congresului german al tuberculozei care

s'a tinut la Bad Kreuznach, s'au formulat astf el obiectivele unui dis-
pensar antituberculos modern : descoperirea unui maxim de cazuri in
po,pulatia infectatd, centralizarea anuntarilor de cazuri care se fac de
&acre institutii si practicieni, precizarea diagnosticului in folosul prac-
ticianului, sfaturi pentru orientarea generada a tratamentului,
rarea de atestan i pentru tuberculosi, asanarea ambiantei familiale, des-
coperirea bacilarilor aparent sanätosi (306).
Pentu activitatea de investigatie a dispensarului joacd un rol im-
portant tuberculoza bàtrânilor, ca sursa de contaminare.
Se deosebeste : a) o tuberculozä veche (a bAtrânilor), benigna i cu evo-
lutie indelungatä ; b) tuberculoza recenta a batranetii, care apare de abia !a
värsta inaintata si evolueazä rapid. Ambele forme constitue surse de conta-
giune. Adäogändu-se imprejurarea eä rigiditatea toracelui, caracteristicä vär-
stei, face ca boala adesea sä fie greu diagnosticabilä cliniceste, se deduce
norma obligatorie pentru activitatea dispensarului : toti tusitorii bäträni trebu-
esc supusi examenului radioscopic.
Obiectivele care revin dispensarului, pot fi realizate in cadrul unor
institutduni de variata extindere i amenajare. Se pot stabili mai multe
tipuri de dispensare antituberculoase.
In aglomeratiile urbane se ,pot deosebi : a) dispensare centrale,
care indeplinesc opera de diagnostic, triaj i profilaxie pentru intregul
oras; b) dispensare de sector, a cdror activitate este dirijata de dispen-
sarul central. Dintr'un alt punct de vedere se pot deosebi : dispensara
monovalente, exclusiv consacrate tuberculozei, i sectiuni de tuber-
culoza In cadru/ dispensare/or po/ivaleme. Se recomanda pr:mele
pentru aglomeratiile mari, lar cea de a doua grupa pentru localitätile
mijlocii i mici, precum si pentru mediul rural. D:ntr'un punct de ve-
dere mai general, putem deosebi : dispensarul minimal, dispensarul
complect (ambele pentru mediul urban) si dispensarul rural, acesta din
urma functionând de preferintä sub forma de dispensar ambulant (307).
Dispensarul minima/ ar urma sà cuprindä : o sala' de asteptare, o micä
incdpere pentru infirmiera vizitatoare si un cabinet de consultatii.
Dispensarul complect ar cuprinde principial : o sala de asteptare, o salà
pentru scripte, douà cabinete de consultatii (barbati, femei), o instalatie de
radiologie (pentru tipul de dispensar minimal examenele radiologice urmeaz:i
sä se facä la spitalul cel mai apropiat). o incäpere pentru laringologie, un la-
borator de bacteriologie.
In ultimii ani s'au adus precizari importante in ce priveste ame-
najarea cat mai adecuatä a diferitelor tipuri de dis,pensare antituber-
culoase. Astfel, in Germania, se deosebeste : a) o amenaj are mini-

www.dacoromanica.ro
198 DR. G. BANU

mala, In cadrul oficiului sanitar (unitatea de baza In aplicarea medi-

cinei sociale pe teren), b) o amenaj are de proportii mai mari, pentru
dispensarul consacrat exclusiv tuberculozei (308).
In ce priveste amenajarea minimalá, in cadrul oficiului sanitar, decizia
ministeriala germana din 22 Februarie 1937, prevede : a) o camera pentru exa-
minare, b) o camera pentru radiologie, c) o camera' obscura, d) o sala de as-
teptare; Intre camera de examinare si camera de radiologie se amenajeazd in-
caperea pentru desbracatul i Imbräcatul bolnavilor.
Pentru amenajari de proportii mai mari se cere in general ca Inca-
perile s'a fie astfe/ repartizate : o sala de asteptare pentru adulti, o sala de
asteptare pentru copii, o camera de primire (inregistrare, fisierul, etc.), o in-
capere pentru desbräcat, o incapere pentru radiologie, cabinetul pentru examinat,
cabinetul medicului. Circulatia bolnavilor se face intr'un anumit sens ; din sala
de asteptare trec in camera de primire, de unde, dupa ce infirmiera Indepli-
neste partea scriptica si le la temperatura si greutatea, ei trec in sala de des-
bracare. De ad sunt condusi In incaperea radiologick pentru ca apol s'a treaca,
fie indarat In camera de desbracare (examenul radiologic negativ), fie In ca-
binetul de consultatii.
Ca incaperi anexe sunt prevazute : laborator, camera obscura', etc.
Pentru a face fata eventual unor necesitati crescute, se adaoga dispen-
sarului 1 sau 2 etaje.
Se cauta a nu se neglija laturea educativa In activitatea dispensarului.
Adesea, cu priiejul conferintelor, proectiilor, etc., care au loe in dispensare, cele
doua sali de asteptare (pentru adulti i pentru copii), separate printr'un perete
mobil, sunt reunite in una singura.
Daca pentru mediul rural al multor täri forma de dispensar des-
tinata a aduce un raxim de randement este instalatia radiologica
transportabila, s'au creat Insa In multe regiuni dispensare fixe anti-
tuberculoase, Cu un utilaj care s'A corespunda real necesitdtilor de in-
vestigare In populatia respectiva (309).
O astfel de institutie cuprinde o instalatie radiologica, o arhiva a filme-
lor radiologice, instrumentarul complect pentru examinare, fisierul medico-
social, etc.

Metoda de lucru a dispensarelor trebue sa se adapteze permanent

aehizitiilor §tiintifice In domeniul tuberculozei. S'a staruit asupra ne-
cesitatii, pentru conducatorii dispensarelor, de a tine seama de faptul
cà imunitatea tuberculoasä poste exista §i rara' stare de alergie, una
alta fiind componentele aceluiaq proces umoral, dar relativ inde-
pendente intre ele. Foarte important este a se tine seama de frecventul
debut gripal al procesului pulmonar, precum §i de formele de tubercu-
loza complect asirnptomatice (310).

www.dacoromanica.ro
 MEDICINA SOCrALA A TIMERCULOZEI 199

Medicul dispensarului trebue sa cunoasca toate elementele pe care le-am

mentionat cu prilejul diagnosticului tuberculozei si care fac acest diagnostic
foarte dificil uneori. Trebue bine diferentiate procesele exsudative din jurul
focarului de infectiune, de bronhopneumoniile cazeoase; prima categorie de le-
ziuni retrocedeazd rapid, dar au tendinta pronuntata la transformarea in ca-
verne. Medicul dispensarului trebue sa mai tina' seama de faptul ca leziunile
varfurilor sunt privite astazi mai curand ca un stadiu final, cicatricial, al pro-
cesului tuberculos.

Pentru sesizarea precoce a cazurilor, alaturi de investigatia radio-

logicä este importanta in cadrul activitätii dispensarului cuti-
reactiunea. Aceasta traduce adesea primo-infectiunea §i ne indruma
spre descoperirea sursei necunoscute de infectiune. Tinand seama ea,
dela transmiterea virusului §i pana la izbucnirea infectiunii trec in
mediu trei saptamani, iar dela infectiune pana la colinstituirea stari3
de alergie trec ceva mai mult de 3 luni, nu ne putem a§tepta la o
cutireactie pozitiva mai devreme de 4 luni dela momentul contagiu-
nii. Concluzia practica' pentru activitatea de investigatie a dispensa-
rului : daca fiecärui copil, incepand din al doilea semestru al vietii,
se va practica din 6 in 6 luni cutireactia, se poate prinde cu oare-
care siguranta momentul primo-infectiunii ; in al doilea rand, ime-
diat ce, la un copil cu Pirquet negativ, reactia se pozitiveaza, se va
proceda la examenul sistematic, radiologic §i al sputei, al intregului
anturaj, descoperindu-se astfel sursa de contaminare (310).
Dispensarul trebue sà aplice o totalitate de mijloace de diagnos-
tic, chiar metodele mai complicate.
S'a cäutat sa se stabileasca un anumit raport intre numarul dis-
pensarelor antituberculoase dinteo regiune i cifra populatiei respec-
tive. Nu se poate stabili insä o cifra-standard in aceasta privintä.
Dup'a unii ar fi necesar un dispensar deabia la fiecare 550.000 locuitori.
Dupa altii, un dispensar la 200.000 locuitori. Este dela sine inteles
ca cifra de populatie pe care o poate deservi un dispensar, variaza
fcarte mult, dupa diver#i factori locali (277).
Profesorul Léon Bernard a facut urmatorul calcul : un dispensar tine in
general 6 sedinte de consultatii pe säptamana ; pentru fiecare grup de 2 se-
dinte sunt folosite 5 infirmiere vizitatoare restul zilelor -ele viziteaza f ami-
hile pe pe teren); deci pentru cele 6 sedinte pe saptamana sunt necesare 15 infir-
miere; o infirmierä nu face mai mult de 200 viz'te la domiciliu pe luna,
corespunzand la 60 de familii ; cele 15 infirmiere vor vizita deci In total 900
familii. Ac-aasta este capacitatea-tip a unui dispensar. Numarul acestor institutii
va fi stabilit dupa raportul intre morbiditatea tuberculoasa In reghinea respec-
tiva' si capacitatea-tip a dispensarului (311).

www.dacoromanica.ro
200 DR, G. BANU

2. Personal si colaborani
Medicul dispensarului antituberculos trebue sä corespundd cerin-
telor generale studiate in cadrul rolului medicului fin lupta antitu-
berculoasd. Confederatia sindicatelor medicale din Franta a emis unele
norme, in baza cdrora medicul dispensarului trebue s'a' fie in primul
ränd ftiziolog, intrunind conditiunile care se cer unui specialist :
acel medic care, renuntând la exercitiul medicinei generale, isi limi-
teazä activitatea la diagnosticul i tratamentul anumitor boli, prin
tehnici particulare (312). Cunostintele ftiziologului trebue insd com-
pletate cu notfuni de medicina' sociald practicä : educatia igienicd
a bolnavului si ambiantei, aplicarea legilor de asistenta* socialä, pla-
sarea copiilor i adultilor in institutii de curä, prevenire si post curä.
Se cere a se adopta definitiv formula medicului consacrat exclusiv
dispensarului, deci care nu face clientelä particularä. Aceastä functio-
narizare a medicului de dispensar trebue sá-si aibä corolarul firesc :
asigurarea unei bune retributii si a stabilizgiii in functiune.
Pregatirea medicului de dispensar ar urma sd se faca printr'un invdtd-
mânt special, care cuprinde dota etape : a) inteo prima' etapa', un curs teoretic,
lucrdri practice i stagiu In diverse institutii antituber mloase ; durata minimä
a acestei prime faze a pregatirii va fi de un an, dupd care se va elibera un
certificat universitar de ftiziologie ; b) intr'o a doua etapa' a pregdtirii, titu-
lara mentionatului certificat vor face un stagiu In institutiile din Franta *i din
strdindtate, completat Cu o lucrare originalä, dupà care vor primi diploma uni-
versitarä de ftiziologie (312).
Pregätirea cAt mai temeinicd a medicului de dispensar este ne-
cesará.' astäzi si din alt punct de vedere : el trebue sä promoveze ac-
tivitatea stiintificd a dispensarului. Se insistä tot mai mult in ultimii
ani asuora acestei laturi a activitätii dispensarelor : studiul comple-
xului primar si al infiltratiilor precoce, studiul tuberculozelor mapa-
rente, importanta suprainfectiunii, corelatiile dintre curba tuberculo-
zei i factorii sociali si profesionali, evolutia epidemiologlei tubercu-
lozei. Pentru toate aceste chestiuni dispensarul oferà cele mai mari
posibilitäti de studii (313).
Al doilea element important, in personalul dispensarului, este
infirmiera vizitatoare sau sora de ocrotire.
Oficiul de igiend al departamentului Seine a organizat astfel pregdtirea
corpului de infirmiere-vizitatoare de pe ranga dispensarele antituberculoase :
candidatele sunt supuse unui examen de intrare spre a se constata gradul lor
de cultura generald ; fac apoi un stagiu tehnic de 6 luni, intr'un dispensar ;

www.dacoromanica.ro
 MEDICINA SOCIALA A TUBERCULOZEI 201

li se predau cursuri de ftiziologie i puericultura', serviciu social, legislatie anti-

tuberculoasa. Dupa terminarea acestui stagiu i obtinerea dupa examen
a certificatului de aptitudine, candidatele sunt numite Cu titlu de auxiliare,
functionand in aceasta calitate timo de un an. duna care devin infirmiere-vizi-
tatoare stagiare (314).

In ce priveste cifra infirmierelor-vizitatoare, unii autori sustin

ea este necesarä o infirmierä pentru fiecare 50 decese prin tubercu-
loza' in circurnscriptia respectiva (277). Se cere ca fiecare caz diagnos-
ticat la dispensar sd fie vizitat de infirmierd de 8 ori pe an. 20%
din totalul vizitelor trebue rezervate bolnavilor esiti din sanatorii.
Media anuald de vizite la domiciliu, pentru o infirmiera vizitatoare,
este stabilitd intre un minim de 900 si un maxim de 1600.
Precizari importante au fost facute in ultimii ani in legatura cu
activitatea ce revine infirmierei-vizitatoare a dispensarelor antituber-
culoase. Aceastd activitate trebue sà la caracterul de travaliu social,
cuprinzand atat medicina preventiva a indivului cat i asanarea me-
diului ambiant (locuintä, alimentatie, muncd, etc.), asanare pe care
unii autori o numesc tehnica sanitard" (315).
La oficiul public de igienä sociald din departamentul Seine, infirmiera-
será a fiecdrui dispensar supune, la finele lunii, medicului-sef, toate fisele
bolnavilor nediagnosticati, nereintorsi la consultatii i nou-diagnosticati. Inf ir-
miera-sef à nu poate Indeplini mai mult decat activitatea administrativa si biu-
rocratica, care Ii rápete tot timpul. Activitatea pe teren este incredintata in-
firmierelor-vizitatoare de sub ordinele ei.
Fiecärui bolnav i se intocmeste, pe l'angg dosarul medical, un dosar so-
cial, care cuprinde urmatoarele piese fisa Cu evidenta membrilor familiei, var-
sta, starea civila, diagnosticele, profesiunea, castigul ; fisa de ancheta asupra
locuntei, bugetului familial, gradului de cultura si de educatie profilacticä a
membrilor familiei ; o Esa numita de profilaxie cu ajutorul careia se urma-
resc rezultatele educatiei profilactice facuta de infirmierä ; o alta fisa, numitä
complimentara familiala, pe care infirmiera insemneaza, cu prilejul fie-
cärei vizite, toate constatarile facute ; o Asa de legatura, intre dosarul me-
dical i cel social, RO prin care medicul transmite infirmierei toate intrebarile
referitoare la chestiuni asupra carora vrea s'A aibä o documentare speciala ;
In fine, un carnet de profilaxie, Cu sfaturi imprimate i Cu un numar de foi
albe pe care infirmiera !si inseamna sfaturile i propunerile.
Atributiile principale pe teren, ale infirmierei vizitatoare, pot fi
astfel rezumate : plasarea adecuata a bolnavului (in institutii de pre-
venire, cura i post-cura, precum i in campul muncii), educatia pro-
filactica a ambiarrtei, plasarea in munca a acelor membri ai familiei
care pot suplini carenta materiaIä provocata de absenta capului de f a-
milie, in fine educatia casnicd in carninul descompletat prin interna-
rea tuberculosului (315).

www.dacoromanica.ro
202 DR. G. BANG

Se cautä astazi a se facilita infirmierelor o perceptie sintetica a

cazului, o meditare asupra lui si deci stimularea unui an.umit spirit
de initiativa din partea acestei auxiliare medicale.
Unii autori au propus o f4'd socialä rezumatti. Aceasta cuprinde 3 pärti,
pe care trebue sd le completeze infirmiera-vizitatoare : a) aprecierile pe baza
anchetei sociale, b) diagnosticul social, c) terapeutica socialä, cu alte cuvinte
profilaxia. Exemplu de diagnostic social : tuberculozä deschisa a capului fami-
liei, mediu sàrac, demoralizat, suprapopulat, cu copii indicati pentru protec#a
medico-sociald (315).

Dispensarul antituberculos trebue sä realizeze numeroase colabo-

rari, färd de care actiunea sa ar fi In vaditä deficienta. Colaborarea
trebue infaptuitd, atat cu corpul medical in totalitatea lui (practi-
cienii), cat si cu variate institutii (spitale, sindicate patronale si mun-
citoresti, oficiile de locuinte eftine, serviciile medicale scolare, societa-
tile de protectie materno-infantilä, Crucea-Rosie, organismele de asis-
tenta socialä, etc.). In tarile si regiunile cu o blind organizare a cola-
borärii, dispensarele parvin uneori sa sesizeze 'Ana la 90% din tuber-
culosi, In timpul vietii. Idealul spre care trebue sd tindem este: desco-
perirea a 90% din tubercu/ofi inteun moment cat mai apropiat de In-
ceputul bolii (277).
Colaborarea intre dis,pensar de o parte, medicii practicieni de alta
parte, a intampinat si intampinä dificultdti in unele regiuni. S'a eäu-
tat de aceea a se delimita cat mai precis atributiile, pentru o parte si
pentru cealaltd (316). Dispensarul urmeazd, pentru bolnavii care se
aild in tratamentul practicienilor, sa ceard dela acestia numai periodic
detalii sumare asupra evolutiei bolii ; dacd sesizeaza un bolnav care
nu se and' in tratament medical, dispensarul urmeazd sa-1 indrume
spre un practician (exceptand categoriile asistabile si anumite grupe ale
po,pulatiei, precum asiguratii sociali); se cere de cdtre unii ca dispen-
sarul sä refuze bolnavii care se prezintä spontan la aceasta institutie,
Ufa' a fi indicati pentru asistenta medicaid gratuitä. Practicienii, la
rândul lor, ar urma sa cumuleze intreaga activitate de diagnostic
t'atament, fiind numai indatorati sa comunice dispensarului cazurile
de tuberculozä deschisa. Un astfel de punct de vedere este insd prea
exclusiv ; diag-nosticul reprezintkó lature esentiald in activitatea dis-
pensarului, si de aceea practicienii trebue sa indrume spre aceasta in-
stitutie pe bolnavii lor, ori de cate ori este nevoe de o precizare de
diagnostic pe care nu o pot face prin redusele rnijloace tehnice care le
stau la indemand (317). De asemenea, membrii de familie ai bolnavu-
lui pe care 11 au in tratament, trebue Indrumati s,pre dispensar ; nu
inträ in atributiile practicianului sä preia asupra-si descoperirea si pro-

www.dacoromanica.ro
 MEDICINA sociALA A TuBERcuLozra 203

filaxia tuberculozei in ambianta farnilialg. In fine, sesizarea precoce a

cazurilor, printr'o totalitate de investigatii, nu ,poate fi realizatd de
practician, ci revine dispensarului.
3. Colapsoterapia chrisoterapia in cadrul dispensarului ;
avantaje medico-sociale
Tratamentul in tuberculozä, ca i in alte bou sociale (sifilis), are
In bung parte importantä profilactica. Aceasta a determinat evolutia
de idei in ce privqte rolul dispensarului antituberculos, care nu se
mai poate mentine strict in cadrul doctrinei formulate de Calmette
(diagnosticul i triajul bolnavilor), ci a trebuit in ultimul deceniu
sä" preia asu,prg-i tratamentul in cazurile ambulatoare.
Cele doug principale metode de tratament modern al tuberculozei
colapsoterapia i chrisoterapia (tratamentul cu sgruri de aur) iqi ggsesc
aplicarea in cadrul dispensarului, in cazuri determinate. Sunt excluqi
dela tratamentul in dispensar, tuberculoqii febricitanti, purtätorii de
leziuni evolutive §i cei cu complicatii diverse. Restul bolnavilor rämgn,
pn:ncipial, indicati pentru tratarnentul in dispensar, tratament nurnit
in curä liberä" (318). Reamintim cä acest tratament inggdue mcnti-
nerea in cgmpul muncii productive a unei importante pgrti din popu-
latie. Apoi, sunt numeroase localitgti in care bolnavii ambulatori nu
pot beneficia de cura sanatoriald §i nici nu sunt indicati pentru acea-
sta; pneumotoraxul artificial, practicat la timp, inipiedecd agravarea
bolii in 60% din cazuri, iar ace§ti bolnavi sunt strict indicati (pentru
reinsuflgri, supraveghere §i control) pentru dispensar. In general, in
once pneumotorax artificial, dupg un timp oarecare dela instituirea lui,
se impune tratamentul ambulatoriu, cäci ar fi cu totul nerational
se menting spitalizarea la infinit.
Daca' in Franta doctrina clasicä, a eliminarii tratamentului din activita-
tea dispensarului, a persistat mult timp, in schimb In Anglia, Inca din 1887, se
admitea ca In dispensare sa se faca í tratament. O ancheta intreprinsä in anul
1934, in 25 tari, a arätat cà in Estonia, Spania i ungaria, dispensarele sunt
chiar obligate sa practice tratamentul, la anumite categorii ; in alte 14 tariv
rara' ea' aceasta obligatie s'a' fie legiferatä, dispensarele practica tratament (318).

Practica chrisoterapiei este im.portantä pentru dispensar, deoarece,

dupä o statisticd publicatä in Franta in 1934, s'ar obtine prin aceastg
metodg terapeuticä pang la 12% vindecäri clinice i parid la 51,6% re-
zultate favorabile, cu recuperarea socialä a bolnavilor (318).
Co/apsoerapia aplicatd la dispensar, bolnavilor ambulatori (nein-
ternati in institutii i in bunä parte activAnd in câm.pul muncii), dg in

www.dacoromanica.ro
204 DR. G. BAND

general rezultate destul de multumitoare. La un dispensar al Casei

Asigurkilor Sociale din Bucuresti au fost tratati, prin colapsoterapie
ambulatoare, un numär de 165 bolnavi, din care 123 au fost tratati
chiar dela inceput (prima insuflare li s'a facut tot la dispensar). Re-
zultatele au fost : bune in 46% din cazuri, mediocre In 19,5% si agra-
väri in 34,5% din cazuri (dar in aceasta ultima rubrica au fost cu-
prinse si cazurile, destul de numeroase, care n'au putut fi urmärite re-
gulat). Disparitia bacililor din sputa a fost obtinutä in 60% din cazuri.
Aceste rezultate, destul de favorabile, au fost realizate dei conditiile
de ambiantä ale bolnavilor asigurati erau mediocre (319).
Pentru ca aplicarea colapsoterapiei ambulatoare sa de.a bune re-
zultate, este necesar ca bolnavul sä fie controlat la domiciliu de cätre
infirmiera vizitatoare i totodata sa se amelioreze cat mai mult condi-
tiunile de ambiantä. Factorul economic joaca un rol destul de impor-
tant In determinarea succeselor colapsoterapiei. Cercetari efectuate In
Lituania, la bolnavii care au urmat pneumotoraxul la dispensar, au
arätat urmätoarea situatie din punctul de vedere al rezultatelor obti-
nute: rezultate favorabile in 40% din cazuri la bolnavii bine situati
si in 30,7% din cazuri la bolnavii skaci (319). 0 ancheta fäcuta In Ger-
mania a aratat ea, prin pneumotoraxul ambulatoriu, la cei bine situati
din punctul de vedere material se obtine vindecare clinica In 40,2%
din cazuri, pe cand la cei saraci numai In proportie de 32,3%; in ce
priveste mortalitatea, ea a fost respectiv 50% si 59%; In categoria
bolnavilor care nu au urmat de loe tratamentul colapsoterapic morta-
litatea a fost de 31% la cei bine situati si de 88% la cei saraci (320).
Procentul de rezultate favorabile depinde In blind masurä de pre-
cocitatea instituirii acestui trat&ment. Ilupa unele statistici, daca pneu-
motoraxul este instituit la 6 12 luni dupa debutul clinic al bolii. re-
zultatele favorabile nu se mai obtin deck In 36%, iar daca este insti-
tuft ctupa 1-2 ani numai In 24% din cazuri ; un pneumotorax aplicat
dupa trecerea unui interval de 2 ani dela inceputul bolii nu mai
rezultate favorabile deck In 16% din cazuri (320).
Multiplicitatea conditiunilor de care atarna rezultatul colapsote-
rapiei face ca, In mediul muncitoresc, aceste rezultate sä nu fie in-
totdeauna atat de favorabile cum ne-am putea astepta principial.
Dintr'un studiu publicat In 1938, relativ la 76 cazuri de tuberculoza pul-
monar5 tratate la un dispensar al Casei Asigurärilor Bucuresti, rezult5 cä 22,no
din bolnavi au trebuit sä intrerupä tratamentul din ,cauza agravdrii stArii lor
(bilateralizarea leziunilor, hidrotorax, generalizarea tuberculozei), alti 22,5%
s'au reintors in m2.diul rural si deci au 1ntrerupt tratamentul, 10,3% au fost
-nevoiti reja lucrul desi starea lor generará nu Ingaduia aceasta (321). Este

www.dacoromanica.ro
 MEDICINA SOCIALA A TUDERCULOZEI 2C5

necesar ca, inainte de a institui pneumotoraxul ambulator, sà se efectueze o

arnänuntitä ancheta la domiciliul bolnavului, spre a se cunoaste totalitatea
conditiilor de ambiantä. Pneumotoraxul se va aplica acestor cazuri selectionate,
la care suntem siguri c rezistenta organicä a bolnavului i conditiile de mediu
Ti ing5due aplicarea celorlalte mäsuri : dietetice, etc.
Este neindoelnic c, desi pneumotoraxul ambulatoriu este in multe
cazuri de aplicare dificiIa i chiar legat de riscuri (agravarea leziuni-
lor), poate totusi da un numär de rezultate multumitoare dacìi el coin-
cide cu bune conditiuni de mediu 1 cu supravegherea regulata a bol-
navului. Pentru reinsuficIri, dispensarul este destul de indicat. Dis-
pensarul de pe länga centrul Laennec, din Paris, practica in medie 400
reinsuflari pe saptämanä. Pentru a se obtine rezultate cat mai bune,
oficiul de igienä din de,partamentul Seine a luat In considerare crea-
rea unor servicii cu paturi,.pe langa dispensare, pentru internarea tem-
porara a reinsuflatilor (277). S'a mai emis ideea ca, In cazurile indi-
cate, pneumotoraxul In cura libera sà fie combinat cu o cura sanato-
riala de 6 luni; aceasta alternare ar fi cu deosebire indicata pentru asi-
guratii sociali (322).
Se va tine seama si de necesitatea unei stricte individuatizäri a colapso-
terapiei. Durata tratamentului nu va fi nici prea lungä, niel prea scurtä, tinán-
du-se seama de gradul leziunii, de evolutia ei, de factorii eventuali care pot
interveni eu rol agravant, etc. (323).
Importanta pneumotoraxului aplicat In bune conditiuni se poate
aprecia dupa urmätoarea statistica publicatä in Germ.ania. Dupa un
interval de observatie de 2-12 ani, dintre bolnavii canora li s'a facut
pneumotorax unilateral 48,5% n'au mai prezentat bacili in sputà; la
bolnavii carora nu li s'a practicat pneumotoraxul, dintr'un motiv oare-
care, dei Il necesitau la fel cu grupa precedentä, numai 21% au pre-
zentat sputa rara bacill, dupä acelas interval de observatie. S'a mai
constatat cà rezultatele sunt cu atat mai bune cu cat tratamentul colap-
soterapic dureazA mai mult : 13,6% succese cand durata colapsoterapiei
a fost mai micä de 6 luni si 45,4% succese cand aceastä durata a de-
pasit 2 ani. Grupele de varstä intre 15-45 ani ar fi cele mai favorabil
influentate prin pneumotorax (324).
4. Dicpensarul antituberculos mobil
Se admite astäzi de toti igienistii cá, pentru mediul rural, cu loca-
litäti In parte greu accesibile, cu un personal medical redus numeri-
ceste i cu un nivel de cultura a populatiei de obicei scäzut, forma cea
mai indicatä a dispensarului este instalatia transportabilei. Ea este in-

www.dacoromanica.ro
206 DR:- G. BANG

dicata i pentru unele suburbane, ca i pentru populatia muncitorea-

scO.
Un dispensar mobil antituberculos trebue sa-§i fixeze urmä'toarele
etape ale descoperirii cazurilor, In regiunea in care activeaza : a) evi-
,denta statisticä a tuturor deceselor prin tuberculozä, pe 10 ani in urmä,
precum i a bolnavilor cunoscuti; b) tuberculinoreactia la toti copiii
§colari i prqcolari; c) examenul clinic i radioscopic al tuturor mern-
brilor familiilor In care existä vreun caz din cele douä categorii de
mai sus (325).
Procedändu-se astfel, se poate realiza, inteun interval de timp nu prea
mare si Cu o cheltuialä care sä nu depäseascä disponibilitátile bugetare, o bung
descoperire a tuberculozei in mediul rural din majoritatea tgrilor. S'a calculat
cg o echipä mobild poate efectua 100 examene pp zi ; lucránd 5 zile pe saptä-
mánä si 50 sgptgmáni pe an, aceastä singurd echipg poate sg practice 25.000
examene anual. Dacg in Románia, in mediul rural, ar fi activat 128 echipe mo-
bile in anul 1939 (cAnd populatia rurald insuma aproximativ 16 milioane sufle-
te), ele ar fi sesizat 3.200.000 indivizi intr'un an, ceea ce reprezintä 20% din
populatia globalä. Actiunea de descoperire ar fi fost deci destul de multumi-
toare. Ori, costul mediu al unei instalatii de dispensar mobil era de 500.000 lei;
costul celor 128 instalatii reprezenta deci 64 milioane lei, sumä care ar fi putut
sg se esaloneze in 3 ani bugetari, cäte 20 milioane lei pe an (325).
Acest calcul se poate reface §i individualiza pentru mediul rural
din fiecare tara, Inteo anumita epoca. Independent de cifra absoluta
populatiei i de cifra cheltuelilor, ramane general valabil ca, la o
cheltuiala relativ moderatä (daca o punem in comparatie cu pierde-
rile economice imense rezultate din invalidizarea tuberculoilor nedes-
coperiti la timp), se poate Infaptui o realä opera de descoperire a cazu-
rilor cu ajutorul dispensarelor mobile.
Amenajarea dispensarelor mobile antituberculoase a realizat pro-
grese neincetate, incat räspunde astazi unui maxim de conditiuni pen-
tru descoperirea infectiunii tuberculoase In mecliile rurale, In unele co-
lectivitäti muncitoreti, etc.
Un bun model de amenajare este cel al dispensarului ambulant antitu-
berculos din provincia Liege (326).
El constg dintr'un automobil, amenaj at ca un adevgrat cabinet medical,
preväzut Cu tot ce este necesar examenului clinic, radiologic si microscopic,
precum i desinfectiei, profilaxiei i propagandei antituberculoase. Cuprinde 3
incgperi distincte : cabina soferului, cabinetul medico-radiologic i chesonul cu
materialul de desinfectie. Cabina soferului addposteste 2-3 persoane si un grup
electrogen, destinat sà furnizeze curent aparatului radiografic. Cabinetul me-
dical contine o instalatie radiologicg complectä, demontabilg, un cântar, mate-
rial de laborator, aparat cinematografic, aparate de sterilizare, truse medicale.

www.dacoromanica.ro
 MEDICINA sOCIA.LA A TuSERCITLOZEI
207

Camionetele radiologice au realizat progrese neincetate. La ince-

put se monta pe un vehicul, un ansamblu generator de curent elec-
tric, indärätul cäruia se afla (tot In interiorul vehiculului) un compar-
timent amenajat ca salä de examinare. Un atare vehicul prezenta nu-
meroase inconveniente : climensiuni prea mari, imposibilitatea de
transport in once regiune, conditii defectuoase de iglenä pentru per-
sonal (greutatea ventilatiei In interiorul vehiculului). De aceea tinde
se generalizeze camioneta usoara, de tipul tout terrain", utilatä Cu
material radiologic de micg greutate ; grupul electrogen se afld i aci
fixat la partea anterioard a vehiculului, insä nu mai existä said de exa-
minare In interiorul acestuia, ci piesele aparatului radiologic sunt de-
montabile intr'un minim de timp (cel mult 10 minute) ; piesele sunt
tansportate intr'o camera dinteo crädire a localitatii in care a
poposit camioneta, care nu necesitä amenajare speciald prealabla ;
racordarea la grupul electrogen fix dela partea anterioara a automobi-
lului se face In minimum de timp. Aparatele radiologice folosite astazi
de dispensarele mobile permit functionarea in sedinte de minimum 4
.ore. Inteo singurä or& pot trece sub ecran 120-150 persoane (327).
Instalaiile radiologice transportabile pot functiona cu bune rezul-
tate, in variate colectivitäti. Armata germanä poseda, din anul 1933
934, pe circumscriptii militare, instalatii radiologice mobile (Wander-
Eiintgenapparaten) ; in anul 1933-34 au fost efectuate, cu ajutorul
acestor amenajäri, 15.600 examinäri (328).
S'a cautat sa se realizeze variate adaptari ale instalatiilor radiologice mo-
bile, la conditiunile locale. In provincia Braunschweig dispensarul mobil anti-
tuberculos este astfel organizat (329) : un automobil Oppel cu 6 cilindri §i 6
locuri, la care se suprimä cele cloud locuri dindarät, amenajandu-se astfel un
spatiu suficient pentru transportul In bune conditiuni a 3 ldzi continand mate-
rialul radiologic; raman deci 4 locuri pentru personal; se folose§te aparatura
Telix a lui Koch i Stertzel, foarte u§or montabilä i demontabila; radioscopiile
se fac la un curent de 20 miliamperi i 65 kilowati, distanta focalä fiind de 1
metru i durata iradierii fiind de o secunda. Personalul se compune dintr'un
medic cu suficienta pregatire medico-soclala i o asistenta tehnica.

Dispensarul mobil cautä sä sesizeze in special urmätoarele trei

grupe de populatie : a) toti tuberculosii cunoscuti ca atare de autori-
tatea sanitarä si de medicii din regiune, spre a li se controla evolutia
leziunilor, rezultatele curei sanatoriale, etc. ; b) grupe de muiwitori,
elevi, membri ai formatiunilor paramilitare, ai serviciului muncii, etc.;
c) toate persoanele care ccm,pun ambianta, In inteles vast, a tubercu-
losilor sesizati (membrii de familie, prietenii, vecinii, camarazii dela
lccul de muneä, etc.).

www.dacoromanica.ro
208 DR. G. BANU

Examinarea decurge astfel 'Meat se realizeazd un maxim de eco-

nomie de timp. Medicul, in tiny ce face radioscopia, dicteazä sub ecran,
asistentei tehnice, diagnosticul de probabilitate ; dupd ce s'au terminat
radioscopiile, medicul face examenele complimentare clinice i biolo-
gice, in timp ce asistenta developeazä pläcile in cazurile in care a fost
necesarä radiografia; totodatd se completeazd fisa medico-sociald. In-
treagd aceastä documentare medico-sociald este trimisd la dispensarul
fix, unde are loe o consatuire, asupra fiecdrui caz in parte, intre me-
dicul-sef al dispensarului i medicul dispensarului ambulant. Numai
dupd aceasta se pune diagnosticul definitiv si se institue mäsurile
adecuate.

D. Sanatoriul de tube rculoli

r. Rolul sanatoriului in armamentul antituberculos modern
a. Definitii f i objective
Profesorul Landouzy a dat urmdtoarea definitie : sanatoriul este
un instrument de curd, un organism antituberculos, rational si de
prompte ajutoare, care trebue sà serveascä tuberculosilor recent atinsi
de aceastd infectiune; este io masind de igienä teraupeticä, destinatä
sd refacd, cu un maxirn de randament, tmele categorii de tuberculosi
vindecabili sau ameliorabili".
Aceastd definitie indica de pe atunci indoitul rol : curativ si pro-
filactic, al sanatoriului.
Dupd congresul tuberculozei din Berlin (Iulie 1899), p'rofesorul
Brouardel conchidea : lupta contra tuberculozei, atat preventivd cat
curativä, trebue sä se manifeste de aci inainte in cadrul sanatoriului,
institutie disciplinatä in care se realizeazd aseptic cura de repaos, aer
si alimentatie.
Dupd ce, in 13 Mai 1930, la Academia de medicinä din Paris, pro-
fesorul Bezangon definise sanatoriul ca centru de tratament pentru toti
tuberculosii care au perspective de vindecare sau ameliorare, In anul
1933 profesorul Sergent tot lute° sedintd a Academiei de medicind
(30 Mai) a definit sanatoriul astfel : o institutie de curd, sau centru
de tratament, in care trebue sä fie reunite sub conducerea unui medic
calif:cat i inteo regiune apropiatä, toate mijloacele medicale i chirur-
gicale care constitue astdzi arsenalul terapeuticei antitubercu-
loase (330).
Acelas autor a mai dat urmätoarea definitie sanatoriul este o in--
stitutie creatä i perfectionatd pentru cea mai bund aplicare a formu-

www.dacoromanica.ro
 MEDICINA soCIALA A TUBERCULOLEI 209

lei aer-repaos-alimentatie reparatoare, la care trebue sg se adaoge, fard

a se opune, metodele cele mai recente in tratamentul tuberculozei, re-
prezentate prin pneumotoraxul artificial si interventiile chirurgi-
cale (331).
Pentru a mari randamentul social al institutiilor sanatoriale, Sergent cere
sd se creeze 3 categorii : a) sanatorii pentru bolnavii instariti; b) sanatorii pen-
tru cei total lipsiti de mijloace, c) sanatorii pentru categoriile intermediare, re-
prezentate prin micii functionari, micii burghezi, etc., In care costul de intre-
tinere sa fie minim.
Intr'o vreme se sustinea cä sanatoriul este in special indicat pentru
cazurile usoare i necontagioase. In ultimul deoeniu s'a afirmat tot mai
mult principiul : once tuberculos, i cu deosebire purtatorii de leziuni
deschise, pot benefioia de cura sanatoriald; de altf el statisticile aratd Ca'
In sanatoriile moderne tuberculosii baciliferi (deschisi) reprezinta pang
la 75% din totalul bolnavilor (332).
Terapeutica moderna a tuberculozei ingadue recuperari sociale, uneori
integrale, pentru aproape toate categoriile de bacilar. Pneumotoraxul artificial,
sectionarea bridelor, oleotoraxul, frenicectomia, diferitele operatiuni plastice,
in fine chrisoterapia, fac astazi parte integrantä din activitatea sanatoriala
explica recuperdrile obtinute.
Mijloacele moderne de terapeutica medicaid si chirurgicald trebue
sg se asocieze permanent cu tratamentul clasic igieno-dietetic si clima-
tic, prin climat intelegandu-se sinteza factorilor : temperaturd, stare
higrometricd, proprietgtile geologice ale solului, gradul de insorire, lu-
minozitatea, presiunea barometricd, altitudinea. Permanenta valorii tra-
tamentului clasic igieno-clietetic face ca rezultatele obtinute prin a,pli-
carea metodelor moderne de chirurgie a tuberculozei pulmonare si de
chimioterapie, sd fie mai favorabile la bolnavii din sanatorii, decat la
bolnavii internati in clinicile i spitalele din incinta oraselor (332).
Pentru indeplini rolul curativ i profilactic, pe o regiune data,
sanatoriile trebue sd aibd o anu.mitd extensiune, cu alte cuvinte nu-
mgrul de paturi pe care le totalizeazg institutiile sanatoriale din acea
regiune sá corespundd dezideratului urmgtor : niciun bolnav indicat
pentru sanatoriu sd nu rdmanä pe din afarà si nici un bolnav internat
In sanatoriu sd nu fie silit a-1 pdräsi inainte de a se fi obtinut rezul-
tatul util.
Clinicienii, farä a nega rezultatele bune obtinute prin pneumotoraxul am-
bulatoriu ce a fost studiat la capitolul dispensarelor antituberculoase, stárue
asupra necesitatii unei consolidari a rezultatelor prin intercalarea de cure sa-

Dr. G. Balm. Tratat de medicina socsiala, Vol. IV 14

www.dacoromanica.ro
210 DR. G. BANU

natoriale. Numai o sedere, chiar mai scurtg, in sanatoriu, poate ingadui munci-
torului o totalg dezinteresare de viata i grijile prof esionale, o stare de calm
psihic total (333).
Sanatoriul exercita si un puternic rol educativ asupra bolnavului
din massa populatiei; cei care au facut o curd sanatoriala se caracteri-
zeaza intotdeauna printr'o mai mare atentie pe care o acordä masurilor
profilactice.
Cura sanatorialä da bune rezultate i in ce priveste combaterea
sarlatanismului, in domeniul terapeuticei antituberculoase, sarlatanism
care provoaca un numar important de victime, pretutindeni.
b. Tendinte noi
Reamintim tenclinta care se manifestä tot mai mult, In legatura eu
progresele terapeuticei medico-chirurgicale a tuberculozei : locurile din
sanatorii sa fie atribuite in primul rand bolnavilor baciliferi, deci cu
leziuni deschise; aceasta tendinta este cu deosebire marcata in tarile
americane (334).
Pentru bolnavii cu forme usoare uni_i autori au preconizat formula
centrelor de tratament situate in apro,pierea oraselor mari sau chiar in
incinta acestor orase (334). Un astfel de centru va fi instalat inteo cld-
dire mai modesta decd't sanatoriul i urmeaza sa cuprinda urmatoarele
sectiuni : a) sectiunea pentru tuberculoza chirurgicala a copiilor, b) o
sectiune de spital-sanatoriu, pentru bacilarii care au nevoe sa rdmand
la pat, c) o sectiune care sa adaposteasca tem.porar (de exemplu de
Sambatä pana Luni, In fiecare saptamana) bolnavii din oras, d) cabane

In ce priveste durata unei cure sanatoriale, evolutia de idei s'a

manifestat in ultimul timp In sensul unei prelungiri, pentru a se ob-
tine rezultate eficiente. Du,pa ce s'a fixat ca minim de durata 14-20
saptamani, se cere astazi ca o cull sanatoriald, pentru cazurile care
necesita colapsoterapia, sa dureze 1-21/2 ani (334); numai astfel se pot
consolida rezultatele.
S'a insistat in ultimii ani, asupra urmatorului punct de vedere,
important si pe plan medico-social si pe planul vietii nationale : ade-
varatul scop al curei sanatoriale nu se poate limita la reintoarcerea la
viata socialä a tuberculosului cu o capacitate de munca mai mult sau
mai putin limitata si cu perspectivele unei supravietuiri de obiceiu
scurta, ci trebue sa urmärim a reda societatii un individ perfect apt
pentru viata socialä i nationalä (335). Bineinteles, o prima conditiune
pentru un astf el de individ este lipsa bacililor In sputa; o a doua con-
ditiune cu deosebire importanta pe planul medico-social este ca

www.dacoromanica.ro
 MEDICINA SOCIALA A TUBERCULOZEI 211

organismul sä fie in stare de a desdvdrsi procesul de vindecare in ca-

drul unei activitäti profesionale normale.
Considerand rezultatele curei sanatoriale dupá acest criteriu, sunt in-
structive rezultatele unei statstici limitate, din Germania, in anul 1938, purtand
asupra a 327 cazuri care au totalizat 602 cure sanatoriale. Din aceste 327 cazuri,
83 au fost internate cu leziuni inchise; din aceste ultime cazuri numai 25% au
rdmas permanent inchise, pe cand 75%, deci 62 cazuri, au devenit Cu leziuni
deschise. Aceste ultime 62 cazuri se adaogd la cele 244 care dela inceput erau
Cu tuberculozd deschisd, asa 'Meat in total statistica se referä la 306 tuberculosi
deschisi". Din ei, 216, adicd 70%, au fost tratati numai prin metode conserva-
toare; restul de 90, adicd 30%, au fost tratati prin colapsoterapie.
Ori, din cei 216 tuberculosi deschisi tratati conservator, dupd 5 ani 75,4%
au decedat, 13% au rdmas in viatd cu tuberculoza lor deschisd si numai 11,6%
au putut sä-si inchiclä leziunile.
Din cei 90 tuberculosi deschisi tratati prin colapsoterapie, 33% §i-au in-
chis leziunile, 47% au decedat i 20/0 trdesc, având tuberculozä deschisä.
Rezuld c'd succesele curei sanatoriale sunt de trei ori mai mari dad/ se
aplicä colapsoterapia (33% inchideri de leziuni in cazul colapsoterapiei, fatd de
11% in cazul tratamentului conservator).
In total (metoda conservatoare plus colapsoterapia) succesul a fost obti-
nut in proportie de 18%. Rezu/tatele curei sanatoriale, in acceptia cuprinzatoare
de mai sus. sunt deci inca, mediocre (335).

Dupá unii autori, ar fi necesard o rationalizare a tratamentului sa-

natorial, dupä urmdtoarele criterii (335) : a) in sanatoriile pro,priu zise
vor fi internate toate cazurile recente, active, cdrora urmeazd sà li se
practice pneumotoraxul, frenicectomia, toracoplastia, etc.; b) in spitalele
clinicile de tuberculozd se vor interna cazurile cronice; c) in azile se
vor interna cazurile incurabile; d) in ceiminurile de convalescenfd se
vor interna cazurile necesitdnd post-curd $i cure de sigurant.ä. Toate
aceste categorii de institutii urmeazd sä formeze un complex unitar,
cu schimb de bolnavi.
In cadrul tendintelor actuale de organizare a sanatoriilor, un loe de
seamd ocupd conceptia sanatoriului medico-chirurgical. Problema a deve-
nit si mai actuald, °data cu izbucnirea räzboiului. Un numär de preci-
zdri au fost fäcute in Franta, in anul 1940 (336).
Marea chirurgie pulmonark pentru tuberculosi, a inregistrat vizibile per-
fectionäri, dela introducerea toracoplastiei paravertebrale posterioare (operatia
lui Sauerbruch), care reprezintd insä o interventie foarte mutilantd si dà mor-
talitate operatoare ridicatd. Ulterior, s'au pus la punct metode prin care se re-
zecd din peretele toracic numai strict portiunea care este necesarä, la once
nivel vrem si pe cdi variate de acces (anterioarà, posterioarä, lateralä); se fac
deci toracoplastii elective, prin care se realizeaza un colaps strict limitat la zona
bolnava a parenchimului pulmonar. Mortalitatea in aceste interventii chirur-
gicale nu depdseste 2% .

www.dacoromanica.ro
 212 DR. G. BANU

Un progre' important s'a realizat prin diferitele pneumolize; prin aceste

operatiuni se libereazä total, cu mâna sau pe cale instrumentalä, un varf sau
un lob pulmonar. Pneumolizele pot fi : a) parapleurale, cand se practica' chiar
in contact cu simfiza pleuralä care s'a format; b) telepneumolize, operatiuni care
au loe la distantä, adia in afara peretelui muscular si periostic. Uneori pneu-
molizele vin sä completeze un pneumotorax care a dat o simfizA partialà; se
deschide si se rezecd pleura; acestea sunt interventiile numite apicolize tota/e
exo-endo-p/eura/e.

Aceste noi tehnici de mare chirurgie pulmonarä ingddue retrae-

tarea spontanä a unui intreg lob pulmonar si a leziunilor pe care le
poartä, inteun mod echilibrat, fiziologic, asa inca nu se turburà ceeace-
Sergent a numit independenta cinematicd lobarä". Importanta lor de-
pgsete cadrul terapeutic, spre a cäpäta o reala semnificatie medico-
socialà. Deosebit de faptul cá mortalitatea operatoare este redusä la 2%,
procentul de vindecAri se ridick dupg statistici riguroase, la 60% (336).
In fine, s'a constatat Cà procentul de tuberculosi indicati pentru aceste
interventii de mare chirurgie ar reprezenta 12% din totalul bolnavilor
aflatori in tratamentul sanatorial.
Ori, chirurgia pulmonará nu poate fi realized* In conditiuni per-
fecte deca In sanatorii utilate In acest scop (dar nu in spitale si in
sectiunile chirurgicale obisnuite).
Altele vor fi consecintele postoperatorii la bolnavul care se and de un
numar de luni supus aeroterapiei continui i träind inteun mediu in care infec-
tiunile secundare ale cäilor respiratorii aproape cà nu exista, deck la bolnavul
pe care 11 transplanfárn inteun mediu spitalicesc. In al doilea rand, medlul sa-
natorial ing5due o Indelungatd observatie preoperatoare a bolnavului. In al
treilea rand, sanatoriul este singura institutie unde se poate realiza activitatea
de echipti medico-chirurgicard; o permanentä colaborare, intre chirurgul spe-
cializat in interventii la tuberculosi, de o parte, si ftiziologul cu suficiente cu-
nostinte de technica chirurgicará pulmonarä, de altä parte.
S'a emis dezideratul de a se crea sanatorii medico-chirurgicale
regionale, bine utilate, spre care vor fi indrumate toate cazurile chirur-
gicale ale sanatoriilor obisnuite din regiunea respectivä. Dupä operatie,
bolnavii pot reveni la sanatoriile de origine.
Cu prilejul reuniunii ftiziologilor ce-a avut loc in anul 1941, la
Berlin, problema institutiilor de curà pentru tuberculosi a fost privitä.
In cadrul unei totalitai de cerinte i al ultimelor progrese stiinti-
fice (337).
S'au precizat 4 mari categorii de institutii : 1) pentru adulti; 2) pen-
tru adolescenti (15-17 ani); 3) pentru copii; 4) pentru sugari si pre-
scolari.
1. Institutille pentru adultii tuberculosi se pot grupa in urmdtoa-

www.dacoromanica.ro
 MEDICINA SOCIALA A TUBERC(JLOZEI 213

rele categorii : a) pentru tuberculoza pulm.onard i complicatiile ei; b)

pentru tuberculoza osoasd i articulard; c) pentru tuberculoza ocularO;
d) pentru bolnavii de lupus.
a) In ce priveste institutiile de curd pentru tub erculoza pu/monarcl,
se deosebesc urmdtoarele categorii : clinica de tuberculozä sau sanato-
riul clinic ; spitalul de tuberculosi ; sanatoriul propriu zis (de câmpie,
d.z. deal, de munte) ; pavilioane de tuberculozd in cadrul spitalelor de
medicind generalä si al clinicilor universitare.
a) Clinica de tuberculozd sau sanatoriul c/inic reprezinta o insti-
tutie centrara de diagnostic si tera,peutica, pentru una sau mai multe
regiuni. Trebue sO OA o situatiune climaticd favorabilä i bune lega"-
turi de cale feratd. In sanatoriul clinic se realizeazd in special terapeu-
tea activg, aplicându-se o totalitate de metode, inclusiv marea chirur-
gie pulmonard. Implicit, sanatoriul clinic devine centrala de chirurgie
pulmonarä" pentru un anumit teritoriu.
Sanatoriul clinic trebue sà poseadd o totalitate de instalatiuni mo-
clerne pentru diagnostic, lar ca sectiuni: o sectiune medicaid, una chi-
rurgicald, una pentru observatie i triaj, una pentru gravide i in fine
o sectiune pentru tuberculoza osoasd i articulard. Categoriile de bol-
navi indicati pentru sanatoriul clinic sunt urmatoarele tuberculosii
cu leziuni deschise avand perspective favorabile de ameliorare sau
vindecare ; tuberculosii in general care necesità o curd de 4-12 luni ;
bolnavii cu tuberculozd osteoarticularä ; tuberculosii ganglionari, pleu-
rali, peritoneali, renali. Eventual vor fi ,primiti si tuberculosii cu le-
ziuni inchise active si incipiente (forma precoce activa), cei cu tuber-
culozd permanent inchisa i cei cu tuberculoza devenità Inchisä prin
tratament.
p) Spitalul de tuberculosi reprezintä o institutie de diagnostic si
terapeuticä, cu sau färä sectiune de chirurgie pulmonarä, situatd
apropierea unui oras mare sau chiar In interiorul lui, sau In punctul
central al unei circumscriptii rurale. Acestei institutii E. mai revine
obligatia de adäpostire a tuberculosilor gravi, invalidizati i muri-
bunzi, Indeplinindu-se Cleci operä de asistenta.
Categoriile de bolnavi indicate pentru s,pitalul de tuberculosi sunt
urrndtoarele cazurile ,precoce de tuberculozO deschisà contagioasà,
cu perspective de evolutie favorabilä. ; tuberculosii deschisi cu inca-
pacitate permanentä de muncä ; tuberculosii gravi, invalidizati si mu-
ribunzi. Nu se pot fixa pentru acesti bolnavi durate maxime ale curei;
pentru unii durata e de 4-12 luni, pentru alçii va depäsi acest termen.

www.dacoromanica.ro
214 DR. G. BANU

y) Sanatoriu/ propriu zis poate fi : de câmpe, de deal si de munte.

El trebue sà poseadá : o totalitate de instalatii pentru diagnostic, in-
stalatii ,pentru tratament, inclusiv pneum.otoraxul, dar nu chirurgie
mare pulmonará, In fine instalatiuni simple pentru terapia prin muncd
(mai mult pentru o primä fazá a acestei terapii, o fazá preparatorie)
In sanatoriile de mare altitudine i in cele marine va functiona si o
sectiune pentru tuberculoza osoasd i articulará.
Categoriile de bolnavi indicati pentru sanatorii se pot astf el fixa :
cei cu tuberculozá activd inchisá ; cei cu tuberculozá devenitá inchisd
prin tratament ; tuberculosii deschisi, contagiosi, dar cu perspective
favorabile de evolutie ; tuberculosii. In general care necesitä o curd' de
4-12 luni. Drept categorii facultativ indicate, se pot fixa urmátoa-

Sanatoriul pentru tuberculozA gyoas5 de la Clavedel, lângi Davos, Elvetia

(B. e F. Moretti, Ovedali, Milano 1940, p. 246)
Banat oriul a fost clädit In 1932. Acoperisul are forma de terasä si este
folosit ca solariu.
Bolnavii fiind imobilizati timp indelungat In pozitii incomode, institu-
tia a realizat o mobilä speciala : masä-pat-noptierä, usor manevrabila chiar
de catre pacient. Aceastä unitate masä-pat poate fi deplasatd usor in camerà
si scoasd pe terasa, evitändu-se astfel demoralizarea bolnavului, care nu mai
e silit sá recurgä In permanentä la ajutorul infirmierei.

www.dacoromanica.ro
 MEDICINA SOCIALA A TUBERCULOZEI 215

rele : bolnavii necesitänd mai mult de 12 luni de tratament, tubercu-

losii deschisi utilizabili pe piata muncii, tuberculosii deschisi cu inca-
pacitate de munc5, cei asociali i antisociali.
8) Pavilioanele de tubercu/ozei in cadrul spitatelor de medicin5
generalà si al clinicilor universitare prezintà urmAtoarele indicatiuni:
a) pavilioanele din spitalele mari urbane si rurale, pentru tuberculosii
deschisi cu incapacitate permanentà de munc5 i pentru tuberculosii
deschisi gravi, invalidizai i muribunzi ; tot in aceste pavilioane pot
fi internati unii tuberculosi inainte de a intra In tratament sanatorial;
:..77
I
,11114

114'

TIMM 11- MITITProrir/ 44

IllajliMitnard.
41;

IT Mr t! trrar.. 704/14Prirrr:4- .4

1.7
;7: 11 IIIMM Oirrilisan'tirni: le
4,
Tfr,-YV77( 44.
,r ' NU
KIVC-77317h,rgifti. Ma 3 mull -tab-g It4111

..,

° ars

Institutul helioterapic din Vallauris. ling5 Cannes (Franta)

(B. e F. Moretti, Ospedali, Milano 1940. P. 255-257)

Institutul helioterapic din Vallauris, längd Cannes, destinat tratamentului

tuberculozei osoase chirurgicale, precum si altor afectiuni osoase, netubercu-
loase, are o capacitate de 300 paturi, repartizate in camere de câte 1-4-8 paturi.
ClAdirea este construitä in intregime din beton armat si are instalatii de
Incälzire centralä si de aer conditionat.
Caracteristic pentru acest sanatoriu este solariul turnant, care se com-
pune din douà p5rti : una fixá, care cuprinde sälile de asteptare, de vizitare, etc.;
o parte mobilá, care are forma unui pod dreptunghiular ce pivoteazä in jurul
axului vertical. Acest pod are cáte 3 camere mari pe fiecare aril* cu ferestre
ce se deschid inainte si in sus, astfel cà bolnavii pot fi expusi la soare la,orice
orä, solariul deplasändu-se dupà mersul soarelui, in timpul zilei.
Paturile de expunere se pot roti si ele in jurul unei axe orizontale, asa
ca bolnavul sA fie expus In fiecare moment sub unghiul de inclinare corespun-
zdtor incidentei razelor solare.

www.dacoromanica.ro
216 DR. G. BANU

) pavilioanele de tuberculozd din clinicile universitare, pentru variati

bolnavi servind instructiunii clinice; in special tuberculosii deschisi,
contagiosi, Cu perspective favorabile de evolutie, si. tuberculosii des-
chisi cu capacitate de muncd limitatd.
b) A doua mare categorie de institutii pentru adultii tuberculosi
este reprezentatà prin sanatorii/e pentru tubercu/oza osoasá qi articu-
lard; care pot functiona sub douà forme : ca institutie total indepen-
dent5, sau ca o sectie inteun sanatoriu de tuberculosi.

Sanatoriu pentru copii la Roc des Fiz, Ifing5 Passy (Haute-Savoie, Franta)
Arh. Pol Abraham si Henry Le Mime, Paris. (Hôpitaux-Sanatoria II, p. 39)

Dacà trecem la grupul institutiilor pentru adolescent/ (15-17

ani), putem deosebi urmdtoarele grupe : a) sanatorii speciale pentru
adolescenti, cuprinzând o sectiune de curA si o sectiune de muncd ; b)
ipavilioane speciale pentru adolescentii tubereulosi, in cadrul unui sa-
natoriu clinic sau al unui sanatoriu obisnuit. Sanatoriile pentru adoles-
centi vor avea intotdeauna amenajAri petru instructiunea scolarà.
Sanatoriile infantile vor primi toate cazurile de tuberculozä
activd a copiläriei, inchise si deschise, deci : tuberculoze pulmonare,
com.plexe primare active, tuberculoze ale ganglionilor bronhici, tuber-

www.dacoromanica.ro
 MEDICINA SOCIALA A TUBERCULOZEI
217

culoze pleuroperitoneale, tuberculoze osoase si cufanate. Nu se vor prirni

In aceste sanatorii : tuberculozele inactive, complexele primare vinde-
cate, copiii amenintati de tuberculoza si cei cu diatezä exsudativd fdrä
tuberculozd activd.

0 galerie de curi a Sanatoriului pentru copii din Roc-des-Fix, lingi Passy

(Haute Savoie, Fran(a). Arh. Pol Abraham si Henry Le Wale, Paris
(Hôpitaux-Sanatoria, II, p. 43)

4. Sanatoriul pentru sugari (eventual si pentru prescolari) este

idestinat sä dea bune rezultate pentru aceastä grupd de värstä, precum
s.'a constatat prin functionarea sanatoriului special din Glaisach-Tölz.
Putem intocmi urmätoarea schernd de clasificare a diferitelor in-
stitutii de curà a tubercu1ozei, dupd principiile moderne :
INSTITUTII PENTRU CURA TUBERCULOZEI
institutii pentru achati.
Institutii pentru tuberculoza pulmonarä s'i complicatiile el.
Sanatoriul clinic.
Spitalul de tuberculosi.
Sanatoriul propriu zis.
Pavilioane de tuberculoza In spitalele generale si In clinici.
Sanatoriul pentru tuberculoza osoasd si articulará.
Sanatoriul pentru tuberculoza oculard.
Sanatoriul pentru lupici.
Institufii pentru ado/escenti (15-17 ani).
Sanatorii infanti/e.
Sanatorii pentru sugari.

www.dacoromanica.ro
218 DR. G. BANU

c. Forme speciale de cufg sanatorial5

Considerând necesitatea de adaptare a curei sanatoriale la diverse
s'..tuatiuni care se pot ivi in campul medicinei sociale, s'a emis ideea
diminuritor pentru cura de zi sau sanatorii diurne, unde populatia
muncitoreasca in deosebi poate sà beneficieze in timpul zilei de avan-
tajele curei de aer, alimentatie i repaos. O astfel de institutie func-
tioneaza in circumscriptia Berlin-Charlottenburg, inca din 1916, inteun
*vast ,parc, usor accesibil prin diferitele cki de comunicatie (338).
Parcul are o intindere de 13.000 mp. Institutia cuprinde o galerie de cura,
o sala mare (care serveste vara ca sufragerie, iar iarna, fiind incalzita, dar cu
ferestrele deschise, serveste ca sala' de cura), apoi 2 camere, bucdtarie, closete,
camara. Se servesc 3 pranzuri substantiale pe zi (dejun, la amiazá i seara).
Bo/navii stau in institutie dela ore 9 la 18.
Se institue douà cure pe vara', fiecare durand cate 9 saptamáni. S'au or-
ganizat si cure de iarnä. Vara pot fi primiti 60 bolnavi inteo serie, iarna 40.
Sunt primifi : tuberculosii cu procese active, dar cu pronostic favorabil,
de obiceiu fiind vorba de bolnavi cu pneumotorax. Sunt exclu# : bolnavii care
au nevoe de tratament operator si bolnavii neameliorabili.
La sanatoriul diurn din Charlottenburg s'au obtinut urmätoarele rezultate
la 92% din pacienti cresterea in greutate, la 68% scaderea vitezei de sedimen-
tare a globulelor, la 52% ameliorarea hemogramei.
Sanatoriul diurn reprezinta o forma de asistenta semi-deschisä,
care intruneste urmatoarele avantaje : amelioreazd sensibil starea bol-
navului, necesita cheltueli mici i atrage pe bolnav mai mult deck
oricare alta institutie de cura a tuberculozei.
Sanatoriul diurn oferd de altfel posibilitati de extindere i asu-
pra altor categorii de bolnavi, deck cele pe care le-am mentionat. Ast-
fel, el este foarte indicat i pentru tuberculosii cronici, cu bacili in sputd,
dar cu o bunä stare generara ; pentru acesti bolnavi, care nu sunt in-
dicati nici pentru sanatoril nici pentru azilele de incurabili, urmeaza
sí se anexeze diverse ateliere la sanatoriul diurn, unde ei pot face
cura' de muncá.
d. Numirul necesar de paturi sanatoriale
Dupä unii autori, este necesar un pat sanatorial pentru fiecare de-
ces anual prin tuberculozd in regiunea sau tara respectiva (277). In
Statele-Unite se cer doua paturi pentru fiecare deces anual prin tu-
berculozä. In unele tari, daca ne conducem dupa acest criteriu (al nu-
rnarului deceselor prin tuberculoza), situatia era destul de multumi-
loare, inca in 1930: in Danemarca reveneau 137,4 paturi sanatoriale
pentru suta de decese prin tuberculoza, in Germania functionau 75.500

www.dacoromanica.ro
 MEDICINA SOCIALA A TUEERCULOZEI 219

paturi fata de 55.600 decese prin tuberculoza in 1930 (s'au calculat

insa nu numai paturile din sanatorii, ci si cele din spitale, preventorii
toate celelalte institutii antituberculoase, asa incat situatia aparea
mult mai favorabila decat era in realitate) (277).
Se tinde a se calcula astäzi numärul necesar de paturi sanatoriale,
In raport cu cifra populatiei (nu in raport cu decesele prin tubercu-
loza). Se admite, dupa normele care au fost formulate la reuniunea
ftiziologilor, din Berlin, in 1941, a.: a) in sanatoriile clinice, in spita-
lele de tuberculosi i in sanatoriile obisnuite sunt necesare 50 paturi
pentru 100.000 locuitori ; b) in spitalele generale, azilele de infirmi
caminurile de post-asistenta sanatoriala trebuesc rezervate 10-15
paturi pentru 100.000 locuitori, iar in azilele de internare fortata a
tuberculosilor asociali i antisociali cate 2 paturi pentru 100.000 locui-
tori (339).
Dup5 o documentare pe plan international, publicatà in 1930, situatiunea
num5rului de paturi sanatoriale in raport cu cifra populatiei, inteun -numär
de tAri, era urmätoarea (340) :

Numärul de locuitort
TARA care revin pcntru un
pat sanatorial
Suedia 730
Germania 1175
Elvetia 1250
Austria 1280
Canada 1300
Norvegia 1400
Marea-Britanie 1635
Statele-Unite 1700
Franta 2650
Ungaria 4000
Rusia 7360
Polonia 8000
Italia 13450
Japonia 2800e

In general, tarile germane i anglo-saxone stau in fruntea operei

sanatoriale.
Criza de paturi sanatoriale, existenta si in vremuri normale, de-
vine mult mai acuta in timp de räzboiu. Problema a format obiectul
de preocupare a reuniunii ftiziologilor la Berlin, in 1941, Cu acest
prilej s'au emis o serie de norme pentru mäsuri urgente si transitorii
In timp de razboiu (341).
In primul iränd, trebuesc evacuati din institutiile existente, toti

www.dacoromanica.ro
-220 DR. G. BANU

tuberculoii care nu au nevoe neapdratd de tratament, precum si

tuberculo§ii fdrä perspective de ameliorare.
Se vor evacua deci din sanatorii i spitalele de tuberculosi : cei cu tu-
berculoza inactivä de mai multd vreme, cei Cu tuberculoz4 inchisä care nu
au nevoe neaparatd de tratament in institutii, tuberculosii farä perspective
de ameliorare, tuberculosii care refuzä un tratament chirurgical de care de-
pinde vindecarea, tuberculosii la care o perspectiva de ameliorare nu este
.intrevazuta decat dupa multi ani de sedere in institutii, in fine toate cazu-
rile manifest indicate, nu pentru spitalizare, ci pentru azile.
In al doilea rand, trebuesc create posibilitdti de internare provi-
zorie, pentru anumite categorii de bolnavi.
Tuberculosii cu leziuni inchise pot fi mutati in hoteluri si vile din statiu-
idle Tuberculosii gravi si farä perspectivä de ameliorare vor fi in-
ternati in spitale obisnuite, mai ales la tall li se vor rezerva un numar de pa-
turi), iar pentru cei care- nu mai incap in spitale urmeaza sä se amenajeze azile
provizorii. Pentru tuberculosii care si-au pästrat partial capacitatea de munca,
urmeaza sa se amenajeze provizoriu cládiri cu instalatii pentru terapia prin
munca.
In unele cazuri, pentru toate aceste categorii se poate amenaja o sin-
gura institutie (in ospicii dezafectate, in manastiri, castele, etc.).
Alte mdsuri care mai pot fi luate in caz de rdzboiu : o bund parte
din bolnavii care nu mai au nevoe de tratament In institutii, pot fi
acasd, unde vor fi tinuti sub supraveghere; apoi se va face
o severd selectionare a cazurilor care se interneazd in sanatorii (aces-
te institutii rdmand.nd rezervate cazurilor cu netdgdduite perspec-
tive favorabile i In special cazurilor de tuberculozd recentä) ; in
fine, durata tratamentului sanatorial va fi scurtatd, sub impeTiul ne-
cositdtilor.

2. Norme de organizare a sanatoriilor

a. Situarea (alegerea regiunii geografice)
Actiunea climatului asupra evolutiei tuberculozei reprezintä un
element important, dar nu constitue, precum se admitea de cdtre pro-
motorii primelor sanatorii, elementul esential. Se tinde astdzi a se
vedea in factorul climat, un puternic element adjuvant, care îi adao-
gd actiunea favorabild., la complexul celorlalti factori ai tratamentu-
lui sanatorial (repaos, alimentatie, terapeuticä medicaid i chiTurgi-
cald). Acolo unde tratam.entul sanatoria' decurge îì bune conditiuni,
se constatd rezultate favorabile In diferite climate ; asa ne explic6m
dece, pentru aceia§i formd de tuberculozd pulmonard, unii autori vdd

www.dacoromanica.ro
 MEDICINA SOCIALA A TUBERCULOZEI 221

elementul cu actiune favorabild In climatul rece, altii dimpotriva in

ciimatul bland, unii in aerul uscat, altii in aerul Cu un anumit grad
de umiditate, etc. Tot 4ptului ca actiunea climatului este adjuvanta, si
nu esentialä, se datoreste constatarea cä ederea in once climat da
rezultate slabe când este vorba de cazurile de tuberculoza Cu puter-
mica tendintä evolutivd, tuberculozele nevropatilor i tuberculozele cu
hemoptizii rebele (342).
Dar fa,ptul ca nu trebue sä supraestimam trolul climatului, nu sca-
de din valoarea practicä a climatoterapiei. In organizarea de institutii
sanatoriale trebue sä tinem seamä de elementele geografice i meteo-
rologice care caracterizeaza climatul in regiunea respectiva.
In mod general, climatul de a/titudine are urmätoarele efecte asu-
pra organismului bacilarului : scaderea metabolismului bazal, micso-
rarea vitezei de sedimentare a globulelar roii, micsorarea volumului
de aer respirat, rarirea respiratiilar; in total o intensa actiune seda-
tivd asupra nutritei si o actiune de repaos asup,ra respiratiei ; fixarea
azotului se imbundtateste. Dupd unii autori, ar,beneficia de climatul de-
altitudine in special formele de tuberculoza cu evolutie lenta, cu
pulsul 100-120 si cu temperatura sub 38°. Ar fi absolut contraindi-
cate pentru acest climat : tuberculozele grave, ulceroase si cele com-
plicate cu miocarditä i cu enterita bacilara (343).
In ce priveste a doua mare varietate de climat : climatul marin,
acesta influenteaza in general in bine infectiunea tuberculoasa, prin
producere abunclenta de anticorpi, intensificarea functiunii fagocitare,
mdrirea vitezei de sedimentare a globulelor rosii i marirea retentiei
calciului. Dintre tuberculozele chirurgicale, sunt in special indicate
pentru climatul marin : osteoartritele bacilare, tuberculoza pleuroperi-
tonealä, testiculard, cutanatä, ganglionarä.
In ce priveste tuberculoza pu/monar& indicatiile climatului marin sunt
mai greu de pus. La adult, o tuberculoza pulmonara complicand morbul lui
Pott este influentata in bine prin sederea la mare, pe cand acelas complex
morbid la copil este agravat In evolutia sa. In general, plajele situate la Sud
si adapostite prin munti sau paduri, prin actiunea lor sedativá ar modifica
in bine tuberculoza pulmonarä. Formele de debut, formele cronice, bronhiolare
si bronhoalveolare, afebrile, formele fibroase, cele insotite de adenopatii tia-
heobronhice, precum i pleureziile In perioada lor terminal, s'ar resimti favo-
rabil prin cura marina. Contraindicate sunt : formele congestive si formele
ulceroase, febrile (343).

Pentru crearea de sanatorii, in cadrul unui program dirijat de

medicina sociala, pe colectivitäti importante, este necesara precizarea
actiunii factorului climat, in special a climatului de munte, in toate

www.dacoromanica.ro
222 DR. G. BAND

amdnuntele sale fiziologice §i sub unghiul indicatiilor variate care de-

curg de ad.
Climatul de munte se caracterizeaza prin urmätoarele elemente
constante: presiune atmosferica scgzuta (in general presiunea scade
Cu 1 milimetru mercur pentru fiecare 10-11 metri) ; umiditate rela-
tiva de asemenea scazutd (coeficientul 70-100) ; puritate bacteriolo-
pea a aerului §i rarefactia lui ; imobilitate atmosferica destul de apre-
deci vanturi putine (342). Aceste caractere sunt intrunite de
climatul regiunilor situate la o altitudine de 900-1800 metri deasu-
pra nivelului märii, orientate spre Sud i adapostite contra vanturi-
lor din spre Nord (344).
Deosebit de caracterele constante, climatul de munte are caractere sezo-
niere, de care de asemenea trebue sg tinem seama in plasarea sanatoriilor.
Primävara : umiditate a solului din cauza topirii zgpezilor, ceatä, burnitg. Vara:
mare variabilitate a caracterelor meteorologice dela un an la altul, ploi in
Iunie-Iulie, vreme frumoasä in August-Septembrie, eäldurä potrivitä ziva,
rgcoare noaptea. Toamna : vreme frumoasä i domoalä, lipsd de umiditate,
rareori zgpadg. lama : frig constant (variatiile de temperaturg sunt mici),
puternicg insorire mai ales in Ianuarie-Februarie.
Maximul insupilor terapeutice ale climatu/ui de munte se manifestcl.
iarna.

Climatul de munte prezinta variatiuni, dupä altitudinea la care

ne referim i dupd o serie intreaga de factor! locali. In general se
admit un numar de subclimate (345).
Subclimatul de munte de tipul Alpilor septentrionali din Franta :
altitucline 1.000-1400 metri, urniditate relativ abundenta, insolare
relativ redusä, temperatura mai cur'and scazutä, vegetatie abundentä,
zäpezi de asemenea abundente.
Climatul de munte de tipul Alpilor meridionali din Franta : alti-
tudine 1300-1400 metri, atmosferä uscata, insorire abundenta.
Climatul de munte de tipul Pirineilor Mediteraneeni: atmosfera
uscatd, temperatura scazutä i constantä.
Climatul de mare altitudine, de tipul regiunii Engadine, din Elve-
tia (Davos, Arosa) ; altitudine 1600-1800 metri, frig accentuat,
pezi foarte abundente, puternica insorire iarna.
Climatul de munte de tipul Alpilor din Elvefia meridionala (Ley-
sin, Montana, Monte-Bré) : altitudine moderata, climat bland, mai cu-
rand sedativ, regiune foarte bine adapostita contra vânturilor din
spre Nord.
In Romania avem, pe un teritoriu relativ mic ca intindere, o va-
rietate de climate de munte. Sunt numeroase regiuni cu climat subal-

www.dacoromanica.ro
 MEDICINA sOCIALA A TUBERCULozEi 223

pin si alpin ; trebuesc addogate i regiunile cu clirnat de pgdure (346).

Avem in climatul nostru continental cele mai variate
climatoterapeutice, in clima subalping, cea alping, de indltimi si de
pgdure. La acestea se adaogg varietdtile produse prin caracterul
propriu-zis al clirnei, gdsind regiuni de climat sabalpin, alpin si de
ingltimi in climatul pull- continental, precum i regiuni subalpine
in climatul mediteranean" (347).
Actiunea climatului de munte trebue consideratd din doug puncte
de vedere : a) efecte fiziologice, b) efecte terapeutice asupra sirnpto-
melor principale ale tuberculozei.
Efectele fiziologice se pot sintetiza astfel (348) : polipnee i marirea am-
plitudinii respiratorii, ca räspuns reactional la scaderea presiunii atmosferice si
la pericolul de anoxemie care ar rezulta de aci; accelerarea batailor cordului;
hiperglobulie (numärul hematiilor poate creste cu 1 i chiar 2 milioane pe
mm.3, concomitent hemoglobina creste cu aproximativ 20%); aceste fenomene
fiziolog.ce au drept consecintä supraoxigenarea, deci o mai bunä folosire a
alimentelor si o imbunatatire a starii generale. 0 alta' reactiune fiziologicd a
organismului, in climatul de altitudine, este intensificarea perspiratiei cuta-
nate, ca si a etiminclrii vaporilor de apt/ prin aparatu/ respirator ; cantitatea
de apa eliminatä din sange si din tesuturi poate creste pana la 50%, ceea ce
explicä de multe ori actiunea altitudinei asupra mecanismului termoregulator,
Cu alte cuvinte scliderea febrei (348).
Climatul de altitudine mai exercita cu timpul o serie de efecte favo-
rabile : o stare de euforie; mecanismul respiratiei este usurat. se instaleazä
un anumit grad de rezistentä la frig, bolnavul face ascensiuni relativ usor,
somnul li este linistit si in general moralul se resimte in bine (349).
Foarte importante sunt efectele terapeutice ale climatului de
munte. Pentru aprecierea lor, ftiziologii obisnuesc a considera tiipul
tuberculosului mijlociu" : bolnavul cu o stare de debilitate usoarg,
cu o leziune fibro-cazeoasg incipientg sau putin avansatä si cu tem-
peraturd care oscileazd in jurul a 38°. Asupra unui astfel de bolnav
clirnatul de altitudine va exercita influente in ce priveste starea
generalg, febra, simptomele pulmonare.
Climatul va imbunätäti starea generalti, prin aceea ca va facilita apli-
carea, in cele mai bune conditiuni, a repaosului, aeratiei si a alimentatiei
substantiale. Se adaogä actiunea favorabild a radiatiunii solare foarte intense.
Rezulta o stimulare a vitalitatii generale.
In ce priveste actiunea favorabila a climatului de munte asupra febrei,
s'ar pärca cä el intruneste un numar de conditiuni care contribue la inten-
sificarea proceselor organice de aparare; in special starile subfebrile i te-
nace cedeaza mai usor sub actiunea repaosului, daca acest repaos este prac-
ticat la altitudine (350).
Dcsful de importanta este actiunea climatuIui de altitudine asupra
simptomelor pulmonare : i tusea si expectoratia diminueazd, datorita actiunii

www.dacoromanica.ro
224 DR. G. BAN'U

aerului uscat, pur din punct de vedere bacteriologic si lipsit de praf i fum ;,
dispneea se amelioreaza ; se pare ea in majoritatea cazurilor i hemoptizia
este influentata favorabil ; cavernele tind de multe ori spre cicatrizare ; s'a
vorbit despre o adevaratä actiune topica a aerului de munte asupra leziu-
nilor pulmonare ; daca' la toate altitudinile se observa' procese naturale de
vindecare a leziunilor, se pare ea' la munte aceste procese sunt mult mai free-
vente (351).

Expresia sintetica a actiunii terapeutice a acestor factori este

faptul de observatie curentä : tuberculosii care se instaleazä perma-
nent inteo regiune de mare altitudine (Davos, Leysin, etc.), exerci-
tându-si ad i o profesiune dupä ce au terminat cura sanatoriala, pre-
zinta o durata a vietii foarte lunga. S'a spus despre acesti bolnavi
ea sunt refractari mortii" (342).
Duipa constatarile ftiziologilor i igienistilor, indicatiile penttu
cura de altitucline ar fi urmatoarele tuberculoza fibro-cazeoasa cavi-
tara sau infiltranta, la tineri si la adulti, cu febra moderatä sau chiar
apiretici; apoi leziuni recente consecutive pleureziilor, tuberculoza fi-
broasa färä lezitmi vaste si asa zisa debilitate juvenilr (de obicei tra-
ducand un proces bacilar).
Cazurile asupra carora persista inca discutii, daca sunt sau nu
indicate pentru cura de altitudine, sunt tuberculoza batranilor, gra-
nuliile subacute si stärile de tuberculoza pulmonara cronicä.
Sunt in fine cazuri precis contra-indicate curei de altitudine for-
mele cazeoase sau fibro-cazeoase, cu febra ridicata i cu tenclintä la
extindere a procesului ; granuliile insotite de febra; formele conges-
tive ale tuberculozei pulmonalre insotite de dispnee i formele fibroase-
insotite de ectopii cardiovasculare.
Starea cordidui trebue luatä in serioasa considerare, la trimiterea bol-
navilor pentru cura de altitudine. ni special trebue tinut seama de complexul
simptomatologic cunoscut sub numele de debilitate cardiacei : puls mic
trecvent cianoza a extremitatilor, dispnee, stare congestiva a bazelor
pulmonare. Ar fi vorba de actiunea toxica a procesului tuberculos asupra
miocardului si a inervatiei cardiace, precum si de hipertensiune cu dilatarea
cordului drept, mai ales la tuberculosii fibrosi.
Mai sunt contraindicati curei de munte tuberculosii carora li s'a facut
dubla colapsoterapie, fibrosa cronici si vechii purtatori de catare pulmonare,
cu hipostaza.
Din punctul de vedere medico-social o contra-indicatie impor-
tanta este complexul simptomatologic ce caracterizeaza pe indivizii
nervosi; bacilarii cu star de agitatie sau cu stári de depresiune,
Cu insomnie tenace, etc., reactioneazd in mod cu totul defavorabil, la
marile altitudini. Dispepticii nervosi de asernenea. Varsta inaintatá

www.dacoromanica.ro
 MEDICINA SOCIALA A TUBERCULOZEI 225

constitue de asemenea o contraindicalie ; In general bolnavii trecuti

de 60 ani nu var fi trimi0 la munte, ci la altitudini medii.
Rezultate bune poate s'd dea in general, la unele categorii de
tuberculo0, clinuxtui de semi-altitudine (400-900 metri). Rezultate
multumitoare se obtin mai ales in statiunile bine adäpostite de van-
turi i Cu puling ceatà.
Climatul de ctimpie este astäzi luat in considerare, pentru trata-
mentul tuberculozei pulmonare. In institutii sanatoriale amenaj ate
dupä o totalitate de cerinte, se pot obtin rezultate destul de bune. Se
cautà, mai ales la bolnavii carora li s'au aplicat metodele de chirurgie
pulmonarg, ca ei s'd fie mentinapi catva timp in climatul de micd altitu-
dine, chiar de canapie, al localitätii i regiunii in care se afld : ulterior
se va pune indicatiunea sau contra-indicatia pentru munte (352).
Cercetätorii in domeniul climato-biologiei, rezumand actiunea di-
feritelor climate asuptra tuberculozei pulmonare, insistd asupra faptului
cd un climat specific in acest domeniu nu existei. Nu gOsim regiuni anu-
mite climatice, pe glob, unde sd putem spune c'd bacilul tuberculozei
nu ar putea sd se desvolte. Rezultate favorabile se pot atine la diferite
cu O eonditiune : clima sd fie igienica, adicd atmosfera
lipsità de gaze iritante, praf, pulberi diverse care provoacd leziuni ale
ailor respiratorii, pe cat posibil lipsità de bacterii §i cu o stare electried
echilibratà. Se mai cere ca permeabilitatea solului sä fie bung,.supra-
fata lui s'd fie uscata §i cat mai curatä, populatia s'd nu fie prea densä,
aprovizionarea eu apä potabilä sa fie asiguratà, durata anuald a insola-
tlei sa fie suficientä (348).
Relativ la stdrile de lucruri din Romania, se precizeazd cO, luand
In considerare ansamblul conditiunilor meteorologice, cure climatice
pentru tuberculoz5 pot fi fOcute cu un maxim de folos In zonele alpind
subalpinO, numai in timpul iernii. In celelalte anotimpuri climatul
subalpin trebue privit ca un climat indiferent (de erutare), iar cel alpin
ca un climat excitant. In ce prive0e climatul de §es 0 de pal:lure, el
este de asemenea indiferent, iar climatul de stepà si de litoral este
excitant (347).
b. Amenajarea sanatoriilor
La once altitudine ar fi situat, sanatoriul trebue amenajat inteun
pare vast sau in apropierea unei pOduri, inteun Ice pe cat posibil pi-
toresc (influentarea psihicului bolnavului), addpostit contra vanturilor
de Nord, Est 0 Vest. Cladirea va fi astfel orientatä incat soarele s'd
lumineze suficient toate camerele. Dispozitia generalà a constructiei este

Dr. G. Banu.Tnatat de medieinl socialà, Vol. IV 15

www.dacoromanica.ro
226 DR. G. BANU

cea a unei clàdiri mari centrale, cu fatada spre Sud si cu doua parti la-
terale formand un unghiu obtuz cu cladirea principala.
Principial, se recomenda': in edificiul central, cu un numär variabil de
etaje, vor fi sdlile de asteptare si de vizitare a bolnavilor, birourile administra-
tive, cabinetele de consultatii, instalatia radiologicd, sectiunea de chirurgie, la-
boratoarele, sdlile de bdi-dusuri, sala de inhalatii, sdlile de exercitii fizice. In
aripile laterale ale clddirilor se amenajeazä camerele bolnavilor i sdlile pentru
reuniuni si distractii. La subsol se afld caloriferele, spälätoria, instalatiile de de-
sinfectie, generatoarele de electricitate. Se recomenda ca bucdtdriile si s'ante de
mese sd fie instalate aparte, in raid constructiuni la Nordul cládirii centrale
legate de ea printr'o galerie acoperitä.
Locuinta medicului, separatd de clddirea sanatoriului propriu zis, va fi
astfel dispusd cu ferestrele, Incdt medicul sá poatá supraveghia tot ce se pe-
trece In sanatoriu.

Camera bolnavului prezinta, in amenajarea ei, variatiuni in raport

cu periectionarile arhitectonice care se realizeaza neintrerupt in do-

Camera cu 2 paturi in
Sanatoriul pentru tubercu-
losi de lamia Marburg
(Hessa-Germania).
Arh. Werner Hebebrand si
Kleinertz, Frankfurt a/M.
(Hôpitaux-Sanatoria II,
p. 19).

meniul constructiilor sanatoriale. Sunt insä.' un numär de principii per-

manent valabile : camerele cu un singur pat sd fie rezervate de pre-
ferinta febricitantilor (pentru ceilalti bolnavi sunt indicate camerele cu
doud paturi, spre a Li se atenua sentimentul de singuratate); cubajul
va fi de 30 m. c. de bolnav; mobilierul va fi simplu (pat, scaune,
masa de noapte, dulap); aeratie continua, fie prin ferestre duble cu
ventilatie la partea superioara, fie printr'un singur rand de ferestre, dar
permitànd aeratia zi i noapte, nrá curente vatamatoare.
Galeriile de curá constitue o parte esentialä a oricarui edificiu sa-
natorial; bolnavii îi petrec aci o mare parte din timp, facand pe scaune
adecuate sau alt mobilier potrivit, cura de repaos.

www.dacoromanica.ro
 MEDICINA SOCIALA A TUSERCITLOZEI 227

Printeun decret al guvernului francez, din 30 Mai 1932, se prevad

urmätoarele norme pentru constructille sanatoriale (353)
Proectul de constrUctie a unui sanatoriu antituberculos trebue sä

Sanatoriu pentru tuberculoqi

ling Marburg (Hessa,
Germania). Vederea unei
camere cu 6 paturi.
(Hópitaux-Sanatoria II,
p. 19).
Camera are 6 usi prin care se pot scoate pe veranda cele sase paturi.
Adancimea camerei este de 4,20 m. si Inaltimea de 3 m. Deasupra fiecärui pat
este instalat un cablu, care cuprinde : firele pentru sonerie, priza pentru radio,
pentru incalzire electrica, etc.

cuprinda descrierea amänuntita a terenului pe care se va clädi, planul

devizele, indicarea dis,pensarelor cu care va fi in legatura, justifica-
rea resurselor pe care se va bizui, avizul primarului din comuna res-
pectiva, raportul inspectorului de igiend al departamentului respectiv,
avizul consiliului departamental de igiena, avizul personal al prefec-
tului, o ancheta fäcuta la fata locului de un delegat al Ministerului
avizul comisiei permanente a statiunilor hidrominerale i cli-
matice. Se cauta deci a se inconjura edificarea oricarei constructii sa-
natoriale de un maxim de garantii, din punctul de vedere igienic
medico-social. Pentru o asigurare si mai 'Duna a acestor conditiuni, s'a
instituit, pe langd Ministerul S'anatatii, un comitet tehnic al sanatoriilor,
campus din 21 membri, intre care directorul asistentei sociale, consi-
herii tehnici sanitari, 8 medici, titularul catedrei de tuberculoza la Fa-
cultate, 2 arhitecti, etc.
Cantitatea de apa potabild trebue sa fie calculatd dupa proportia
urmatoare : 25 metri cubi pe zi pentru fiecare suta de paturi. Calculul
suprafetei plantate i pentru plimbäri se face dupa urmatoarea normä :
minimum 15 hectare pentru suta de paturi.
In amintitul decret se mai prevad un numar de detalii arhitecto-
nice, foarte importante.

www.dacoromanica.ro
228 DR. G. BANU

In once sanatoriu trebuesc amenajate un numdr de camere cu un sin gur

pat, in proportie de minimum 10% fatä de cifra totalä a bolnavilor internati.
Acolo unde sunt säli mai mari (sanatorii populare), niciodatä o salid' nu va con-
tine mai mult de 10 paturi; suprafata sälii va fi calculatd astfel incat sä revind
6 m. p. de fiecare pat. Suprafata camerei cu un pat va fi de minimum 9 m. p.
Constructia va fi astfel incat aerul si lumina sd poatd pätrunde pretutin-
deni, adica si pe culoare i scäri.
La lavabouri, fiecare bolnav îi va avea cuveta individuald.
Closetele vor fi in proportie de 3-4 pentru fiecare grupd de 25-30 bolnavi.
Instalatia de bäi va cuprinde : o caciä pentru fiecare 20 bolnavi; o cabina
de bdi-dusuri pentru fiecare 30-40 bolnavi.
Sala de mese va avea cel putin 15 metri lungime si 9 metri lärgime. Va
fi precedatä de un vestibul, cu spAldtor (6-8 robinete pentru fiecare sutä de
boInavi).
In once sanatoriu trebue sä se realizeze desinfectia localului prin simpla
mdturare i curatire umedä. Urindtoarele conditii sunt necesare pentru aceasta :
podeaua impermeabild, obturare perfectd a crApAturilor. din pereti si din podele,
suprafete netede lavabile, paturi de metal, somiere metalice.
Gatera/e de curd vor fi situate de preferintd la capdtul fiecdrei aripi a
clddirii, prelungind direct culoarul etajului respectiv. O galerie de curd trebue
sá aiba o rargime minimä de 4 metri. Scaunele (chaise-longue) vor fi asezate pe
un singur rand, fiind separate intre ele prin distanta minimd de 1 metru.
O laturà destul de importantä a amenajdrii igienice a sanatoriilor
este constituità de metodele de desinfectare a sputelor bolnavilor. Se
recomandä ca fiecare bolnav sä aibä douä scuipätori : a) scuipätoarea
zasd de camerg, care se va afla Intotdeauna pe mäsula de noapte sau
pe rezemätoarea scaunului de curä; b) scuipätoarea de buzunar, pe
care bolnavul o poartä cu sine cu prilejul tuturor deplasärilor, In inte-
norul sanatoriului sau la exterior.
Pentru desinfectarea scuipátorilor sanatoriul trebue sä poseadà o
incgpere specialà (354).
Pentru sputà, ca i pentru scuipätori, se pa folosi : a) procedee
chimice, b) procedee fizice.
a. Procedeul chimic constd in utilizarea unei so/utii antiseptice, turnatd
in scuipatoare. Metoda prezintd desavantajul de a nu putea fi folositd pentru
scuipdtorile de buzunar; apoi, scuipatoarea in tot cazul 1-d'inane nedesinfectatd
(nu este desinfectatd decat sputa). Mai sunt i alte desavantaje : sputa trebue s'A
stea in contact mai multe ore cu lichidul antiseptic, pentru ca sa fim siguri
bacilul Koch a fost distrus. S'a spus cu drept cuvânt cà sterilizarea sputei este
mult mai greu de realizat decat distrugerea unei culturi de bacili Koch, In la-
borator. Sputa trebue sá stea in contact cu o solutie fenicatd 510 cel putin 24
ore, cu o solutie de tricrezol dota ore; tot cloud ore se cer pentru desinfec-
tarea cu lizol 4 la mie, formol 15%, clorurd de calciu
Se pare CA un bun antiseptic pentru sputd este clorul, sub forind de ajad
de Javel sau de antiformind; clorul se combina cu insdsi substanta bacilului
acidorezistenta lui dispare.

www.dacoromanica.ro
 MEDICINA SOCLALA A TUBERCULOZEI 229

In general se poate spune cá metoda de desinfectare a sputei prin

substante chimice nu da bune rezultate in practicä; este o metoda putin
comodä, costisitoare si de multe ori de eficacitate indoelnica.
b. Procedeele fizice sunt superioare. Se foloseste de preferintä' cell-
dura umedil (apa' sau vapori de apa), la o temperatura in jurul a 1200.
Se poate adopta urmatoarea metodä scuipatoarea si sputa sunt
sterilizate la etuva cu vapori, apoi scuipatoarea este curatita manual,
cum s'ar proceda pentru vasele de bucatarie. Incontestabil ea acest pro-
cedeu se loveste in practica de repulsia fireasca pe care o provoaca.
S'a cautat de aceea a se realiza un dispozitiv prin care scuipato-
rile (si cele de camera si cele de buzunar) sa fie concomitent desinfec-
tate, curatite i uscate, feird ca personalul sti interv:nei manual sub o
formel oarecare.
In unele sanatorii, de ex. la cel din Hauteville (Franta), se proce-
deaza astfel: scuipatorile sunt adunate in cosuri speciale, metalice.
Aceste cosu-ri sunt introduse inteo etuva, de asemenea de un model
special.
Etuva are forma unui; mare cilindru metalic, cu capacul hermetic fixat.
In interior se aflä un cadru metalic, cu orificii prin care trec cosurile care contin
scuipätorile. Cadrul poate sa se roteascA in jurul unui ax fix. Sterilizatorul
are un dispozitiv gratie cAruia putem mai Intai sà-1 mentinem in pozitie verti-
calä, pentru a-1 umple cu apà, apoi si-1 punem In pozitie orizontala, procedänd
la desinfectare. In aparat realizäm o temperaturd de 120 grade, la o presiune de
mai multe atmosfere, timp de 20 minute. In timpul desinfectärii toate scuipäto-
rile sunt larg deschise, In interiorul aparatului.
Acest sistem, foarte Indicat pentru mari/e institutii sanatoriale,
prezinta avantajul ea nu necesita deck un personal extrem de redus;
adesea este suficient un singur om. Un sterilizator poate confine 336
scuipatori de camera si 336 scuipatori de buzunar (354).
Timpul consacrat sterilìzàrii sputelor nu ocupa deck o parte din
zi : maximum 5 ore.
c. Criterii pentru ale gerea bolnavilor
Criteriile de selectionare a bolnavilor, pentru o curb'. sanatoriala
(este vorba de selectionarea ,pentru sanatorii in general, independent de
zona climatica in care sunt istalate, deci mai Mull norme generale pen-
tru organizatorii din campul medicinei sociale), difera mult dupa autori,
dupa tari i dupa organismele oficiale care au emis normele.
Dupa unii autori, ar fi In primul rand indicati convalescentii de
accidente evolutive recente (pleurezii, spleno-pneumonii, hemoptizii).
In al doilea rand \Tin tuberculo#i cu tendinI5 manifesta la sclerozare

www.dacoromanica.ro
230 DR. G. BAND

a caror sedere in sanatoriu nu depäseste 5-8 luni. In al treilea rand ar

veni bolnavii cu tuberculozO fibro-cazeoasä, localizatä la un lob si api-
retied; in general cura acestora nu ar dura mai mult de 12 luni, de
obiceiu fi_ind intre 6-12 luni. Numai in cazul cand in sanatoriu mai
rOman locuri disponibile, ar urna sd se primeasc6 tuberculosi Ebro-
cazeosi cu leziuni mai vaste, cu conditia insä de a fi apiretici. Bolnavii
dupà acesti autori, nu ar urma sO fie primiti deck dacd este
vorba de o izbucnire evolutivä limitatà (355).
DacO ne referim exclusiv la sanatoriile care deservesc grupe colec-
tive importante, de ex. asiguratii sociali, este instructiv s'a mentionOrn
normele pe care le-a fixat Oficiul central de asigurdri al Germaniei,
printeo circulará din 2 Mai 1939 (356).
Indicatiile pentru cura sanatoriald sunt urmdtoarele :
toate cazuile de imbolndvire recent& cu sau färä distrugere de tesuturi,
tratii, caverne precoce, forme precoce productive, chiar dacä" este vorba
de leziuni bilaterale
cazurile vechi, inchise, cu conditia ca:
sà fie vorba de forme benigne, productive sau indurate, cu simptome de
activitate
sau sä fie vorba de cazuri spre vindecare (dupä terminarea colapsoterapiei,
curei de sigurantä, curei de terapie prin muncä)
cazurile vechi, deshise, dacä" sunt pasibile de ameliorare. in acest cadru intränd :
forme dominant unilaterale, stationare sau chiar progresive
izbucniri acute la tuberculosii vechi, dacd aceste izbucniri sunt pasibile
de colapsoterapie unilateralà
tuberculozele bilaterale, dac'ä li se poate aplica colapsoterapie bilateralà
tuberculozele productiv-fibroase si cele cirotice, cu caverne, dacä colapso-
terapia este aplicabilä cu perspective de succes
pleuritele tuberculoase
In ce priveste tuberculoza /aringianä, ea nu constitue o contraindicatie
timp alimentatia este posibilà
gravidele tuberculoase, in special in primele luni ale sarcinei i in primele luni
dupd facere.

Aceleasi dispozitii prevsád cazurile 'In care indicatia pentru inter-

narea in sanatoriu este urgened (normele putänd servi ca orientare utilä,
pentru medicina colectivitätilor muncitoresti mai ales)
tuberculozele recente, infiltrative, chiar dacá nu se gasesc bacili in sputa
cavernele recente, izolate
tuberculozele active, contagioase, survenite in media/ nefavorabil
In fine, sunt importante criteriile pentru punerea contraindicatiilor
la internarea in sanatorii :

www.dacoromanica.ro
 MEDICINA SOCIALA A 'I'DBERCULOZEI 231

formele grave, chiar dacà sunt unilaterale, la persoanele vdrtsnice

(dela 50 ani in sus)
formele bilaterale, cu caverne de oarecare extindere de ambele parti
pneumoniile cazeoase
cazurile complicate cu tuberculozd intestinalä ulceroasà, tuberculozä
gravä laringiana si diabet.
d. Citeva institutii sanatoriale moderne
In Belgia, s'a inaugurat, la 21 Septembrie 1937, de &are organizatia
La Prévoyance sociale", sanatoriul Joseph Lemaire", situat lânga
soseaua Bruxelles-Namur, la o altitudine de 85 rnetri i ocupänd un
teren de 35 ha. (357). Este vorba deci de o institutie sanatorialä situatä
In apropierea unei mari aglomeratii urbane (20 km. de Bruxelles) si
1ntr'un climat de câmpie.

*Iv" Por,-4lE7
111_1.P

3)71Pji mingra1pplaii011111 Mai

Rif PR* ¡AV.

1.1,,,,,etir,

Sanatoriul ,,Joseph Lemaire" din Tombeek-Overyssche (Beigia)

Vedere de ansamblu, lima' din gridini, asupra galeriilor de cura

La parter, sunt situate cele cloud galerii de curd, lunga fiecare de 50 metri,
ocupand ambele laturi ale axei centrale, in forma' de potcoava.
Din hall se cla in antresol", care cuprinde sala de jocuri i distractii.
Eta jele au toate aceiasi oranduire: la stanga si la dreapta coridoare largi
care dau acces in camerele de bo/navi; camerele au, fie un pat, fie 3 paturi;
nu exista nici un dormitor comun. Paturile sunt aranjate perpendicular In
raport cu ferestrele, largi, care dau direct in parc.
Sala de mese cuprinde exclusiv mese mici, diseminate; In prelungirea ei
se afla sufrageria infirmierelor.
Organizatia serviciu/ui medical al acestei institutii este importantä de
studiat, deoarece sanatoriul cuprinde un ansamblu minutios pus la punct pentru
realizarea curei antituberculoase. Toate sable in care sunt instalate serviciile

www.dacoromanica.ro
232 DR. G. BANU

medicale, se afla situate pe latura nordica a edificiului. Vin mal intal cele
douä mari cabinete medicale (al medicului sef si al medicului ajutor), legate
intre ele prin /aboratoru/ de cercetari i analize. Paralel cu laboratorul este
situata sala de radiologie.
Exact in varful potcoavei pe care o formeaza edificiul, este situata sala

O galerie de curi Sanatoriul Joseph Lemaire' din Tombeek-Overysche.(Belgia)

de operata. Aceasta cuprinde totalitatea instalatiilor pentru chirurgia moderna

a tuberculozei pulmonare. Alaturi de ea se Ola: sala de sterilizari, cabinetul
de desinfectare rezervat chirurgilor i sala de anestezii. S'a avut grije, in ame-
najarea sectiei chirurgicale, ca ea sa poata' corespunde multa vreme in viitor
tuturor perfectionarilor pe care le-ar mai realiza chirurgia tuberculozei
pulmonare.
O sectie specialä a serviciului medical este rezervata specia/itätilor: den-
tistica i oto-rino-laringologie.
Personalul medical cuprinde: un medic-sef director, un medic ajutor
(ambii locuesc in sanatoriu), un chirurg, un oto-rino-laringolog i un dentist.
Important este, pentru posibilitatile care pot fi puse in actiune in scop
de opera sanatoriald intensiva, faptul ea' amintitul sanatoriu a fost dada numai
in 13 luni.
Dintre numeroasele sanatorii din Germania, mentiongm organizarea
sanatoriului Tönsheide, din provincia Schleswig-Holstein (358).
Ceeace caracterizeazd mai ales functionarea interioara a institutiei, este
organizarea pe baza carei toti bolnavii trec obligatoriu prin cele trei sectiuni :
spitalul (de tuberculosi), sanatoriul propriu zis si caminul de postcura. In sec-

www.dacoromanica.ro
 MEDICINA SOCIALA A TUBERCULOZEI 233

tiunea de spital se aplicg tratamentul propriu zis, inclusiv terapia operatoare,

cu alte cuvinte marea chirurgie pulmonarg. In sectiunea de sanatoriu se reali-
zeazd cura clasicä de repaos si supra-alimentatie, iar in cd.minui de postcurd,
terapia prin muncd pentru cei vindecati.
Durata medie totald a tratamentului este 6 luni pAng la 11/2 ani, bolnavul
fiind in tot acest timp sub supravegherea aceluicq medic. In caz de agravare
a bolii tuberculosul revine la sectia de sanatoriu sau de spital.
Una din ultimele mari institutii sanatoriale creiate i-n Europa, este
sanatoriul pentru pulmonari din Vysné-Hagy, in Slovacia, inaugurat
la 2 Iunie 1941. Edificarea sanatoriului s'a fdcut printeo strAnsd colabo-

. 0105'

,..
-_,,: ,
; j:,...4, -.-

Sanatoriul din Vysne-Hagy (Slovacia)

rare intre medici si tehnicienii constructorf. Incepand cu insgsi alegerea

terenului si trecand prin fazele succesive ale ediliegrii vastei construc-
tiuni, rationaliz5rii incgperilor, distribuirii grupurilor de clädiri in
raport cu utilizarea lor pentru curà si postcur5, ing!nerii constructori
au executat fidel directivele date de corpul medical. S'a infäptuit astfel
cel mai mare sanatoriu din Europa centralg (359).
Intreaga constructie este din beton armat.
Cubajul grupelor de constructie din care este alcgtuit sanatoriul, insumeazg
18Q.000 m. c. Numgrul incgperilor este de 1950. Fajada constructiei principale
are o lungime de 270 metri. Lungimea pavilionului medical este de 100 metri.

www.dacoromanica.ro
234 DR. G. BANU

Sanatoriul din Vysné-Hagi este constituit dinteun complex de

12 clädiri. Ciddirea principald cuprinde sectiunea administrativa, pavi-
lionul pentru consultatiuni, cu 6 etaje, sectia de radioterapie, o sectiune
stomatologicd si farmacia. Functioneazd si o sectiune pentru tuberculoza
chirurgicald.
La Sudul constructiei principale sunt plasate grupele de ciddiri
pentru spitalizarea bolnavilor. Capacitatea receptivd a sanatoriului este
pentru 1.000-2.000 ipersoane.
Instalatiile de economat, aprovizionare, alimentarea bolnavilor in
camerele lor, bucdtdriile inzestrate cu masini electrice, brutdrie ptroprie
a sanatoriului i atelierele pentru postcurd (tampldrie, fierdrie, vopsi-
torie, cizmárie, croitorie) infAtiseazd stadiul cel mai perfectionat la care
s'a ajuns in medicina socialä a tuberculozei.

3. Spitale de tuberculosi i spitale-sanatorii

a. Rolul spitalului in lupta antituberculoasä
Sunt numeroase cazurile in care un numár oarecare de bolnavi
nu pot, din diferite motive, sd beneficieze de cura sanatorialä. In pri-
mul rand, din cauza lipsei de locuri (paturi) suficiente in aceste insti-
tutii, in raport cu cifra populatiei. De multe ori insd anumiti bolnavi
sunt mai indicati pentru cura de spital, inteo sectiune specializatä,
decdt pentru cura sanatoriald. Unii din ei, dupd ce li s'a practicat
pneumotoraxul, i dacd'raman apiretici, päräsesc spitalul dupä putine
rárnanand la domiciliu sub supraveghere permanentä medicald.
Recurgerea la spital, in fine, este indicatä adesea pentru a evita multi-
plele formalitäti care se cer pentru admiterea in sanatoriu (360).
Este evident cd, paralel cu opera sanatoriald, medicina sociald a
tuberculozei trebue sà urmdreascd i intemeierea, in cadrul marilor
spitale urbane, a unor servicii speciale de tuberculozd, posedand apara-,
tura radiologicd necesard i laboratoare. Aci se va putea face in mod
util i pregdtirea personalului medical si: auxiliar.
S'a pdräsit astdzi, aproape total, cemceptia cá spitalul trebue sd
addposteascd numai bolnavii gravi i incurabili. Lui îi revine dimpotrivd
rolul de a trata precoce numeroase cazuri de tuberculozd evolutivd,
pe care le poate opri in evolutia lor, rarnanand ea ulterior sá se avizeze
asupra necesit4ii curei sanatoriale pentru acesti bolnavi. Pentru popu-
latia m.uncitoreascd a centrelor urbane, ca i pentru populatia urband
In general, spitalul poate fi util în domeniul tratamen.tului tuberculozei.
Aceasta cu atat mai mult, cu cât in unele tdri aproximativ 50% din

www.dacoromanica.ro
 MEDICINA SOCIALA A TUBERCLILOZEI 235

tuberculozele incipiente nu reusesc a beneficia de cura sanato-

rialä (361).
Problema sectiilor de tuberculoza in marile spitale generale a fost
tratata in ultimi ani in amänuntime, de catre specialiti, atat medici
cat si arhitecti. S'a aratat ca In cadrul spitalului general (cum s'a pro-
cedat de pildä la spitalul din Hamburg-Eppendorf), este indicat a se
rezerva tuberculosilor un pavilion sau o grupa de pavilioane.
Intr'un pavilion de tuberculosi se va amenaja: o said' pentru pur-
tOtorii de tuberculozä pulmonara in grad usor i mediu, apoi un numar
de camere separate, din cari cele mai apropiate de salonul comun vor
servi tuberculosilo-r gravi i celor operati recent prin interventii de
chirurgie pulmonar* o parte din aceste camere separate vor spita-
liza pulmonari cu afectiuni netuberculoase. Pe una din laturile pavi-
Lonului si In toatä lungimea aoestei laturi, se va amenaja terasa pen-
tru cura de repaos, cu acoperis de stela. Un pavilion special va fi re-
zervat pneumotoraxului artificial si chirurgiei pulmonare.
Pe langa unele sectiuni de tuberculoza functioneaza adevärate
institute de cercetäri in domeniul tuberculozei, prevazute cu biblio-
teca de specialitate, amfiteatru, etc., i in modul acesta sectiunea de
tuberculoza a spitalului general devine o adevaratä clinicä de ftizio-
logie, cum e de pilda cea din Jena (Germania) (362).
Utilitatea spitalului In cadrul armamentului antituberculos apare
destul de evidenta, pe baza unor studii critice care s'au facut kIn ul-
timul timp in legatura cu rezultatele curei sanatoriale. Statisticienii
Asociatiei nationale americane pentru combaterea tuberculozei con-
stata cä, in ultimii 20 ani, daca mortalitatea (raportul intre decese
cifra populatiei) prin tuberculoza a scazut pe alocuri In proportil im-
presionante (pana la 60% scadere), in schimb letalitatea, adica raportul
dintre numdrul deceselor si numarul bolnavilor, a ramas aproape sta-
tionara. Astfel, In statul New-York letalitatea de abia a scazut cu 5%
in decurs de douà decenii, In Massachusetts numai cu 2%, in Detroit
Filadelfia a ramas stationara, in Anglia a scäzut numai cu 1%-2%
Deci, gravitatea cazurilor nu s'a redus, din cauza ca nu se realizeaza
din vreme izolarea tuberculosului contagios si gray. In aceastä izolare
trebue sä vedem astOzi un punct esential al lu,ptei antituberculoase.
Tuberculosul gray, aclica tocmai cel pe care de obicei sanatoriul Ii re-
fuzä, trebue sá beneficieze de protectia medicaid si social* In acest
scop s'a propus amplificarea mijloacelor de internare, prin: spitale de
tuberculosi suburbane, spitale judetene pentru tuberculosi, sectii de
tuberculoza in spitalele generale, In fine subcentre de izolare In me-
diul rural (325).

www.dacoromanica.ro
236 DR. G. BANG

Mentionám i institutia creatä in Franta sub numele de Spita/-infirmerie,

pentru profilaxia tuberculozei in prima värstd. Institutia realizeazá aceleasi
obiective ca si cresa de profilaxie antituberculoasä.
Spitalul-infirmerie de pe lângà scoala de infirmiere particulare, din Pa-
ris, cuprinde boxe separate prin pereti de sticlà, In care sunt instalate leagd-
nele copiilor. Izolarea acestora este de o maxima rigurozitate, nici parintii ne-
putandu-si vedea copiii decát prin peretii de sticlä. Deosebit de sala leagánelor
existá biberonerie, said de bdi i salá de gardd a infirmierelor. Sub ordinele
infirmierel-sef activeazá un numár de infirmiere-stagiare, care capátä o deo-
sebità pregátire In ingrijirea i supravegherea primei várste. Prin notári amg-
nuntite in caete de serviciu, infirmierele de zi transmit toate detaliile infir-
mierelor de noapte, si invers.
Spitalul-infirmerie tine In observatie sugarii ai c5ror párinti au tuber-
culozá contagioasd, timp de cel putin 5 sAptámAni, dar adesea mai mult (363).
b. Spita'ul-sanatoriu
îi ind eaptà ast5zi atentia atre institutia Cu
Medicina social:a'
caracter oarecum mixt: spitalul-sanatoriu, situat de preferintà in
med'u suburban. si destinat a trata de urgentà, prin metode perfec-
tionate, tuberculosii in faze acute si subacute, apoi a adAposti un nu-
/11AT de bolnavi proven!nd din paturile putin instkite ale populatiei,
ckora sä li se ofere avantajele curei sanatoriale.
Unii autori, reprezentánd un punct de vedere prea exclusiv, sunt chiar
de pgrere cá sanatoriul propriu zis ar trebui rezervat numai convalescentilor.
Toti ceilalti tuberculosi ar trebui sà-si gaseascä locul in spitalele-sanatorii din
mediae suburbane (364).
Rezultate bune au fost obtinute In Germania, in unele spitale-
sanatorii, ca eel din Heldelberg-Rohrbach (365). In general, institutia
interneaza toti tuberculosii care nu ggsesc loe In sanatorii sau nu sunt
inclicati pentru acestea. Deosebit de tuberculosii gravi, sunt internati
bolnavii cu o anumità labilitate imuno-biologicà, apoi tuberculosii
prezentând In acelas timp turburki si boll ale metabolismului, boli
gastro-intestinale, etc., In fine gravidele tuberculoase. O astfel de in-
stitutie ingklue internarea imediatcl, inlAturandu-se numeroasele for-
malitati care se .cer pentru o internare In sanatoriu, mai ales asigura-
tilor sociali. Once medic poate Indruma bolnavul la spitalul-sanatoriu,
numai printr'o notg fgcutä chiar pe formularul-retetA.
Spitalul-sanatoriu din mediul suburban urmkeste trei obiective
principale: a) tratamentul cazurilor incipiente; b) tratamentul chirur-
gical al tuberculozei; c) adgpostirea tuberculosilor gravi. Pentru pri-
mele douà categorii, spitalul-sanatoriu suburban poate reprezenta o
etapà transitorie de internare, rkanând ca ulterior bolnavul sä." fie

www.dacoromanica.ro
 MEDICINA SOEIALX A TTIBERCULOZEI 237

trimis intr'un sanatoriu propriu zis sau retrimis la domiciliu, sub su-
praveghere medico-socialà.
Tratament, izolare i spitalizare, pentru o importantà parte a
populatiei oraselor, sunt cele trei cerinte pe care astAzi igienistii le
frxeazd sanatoriului suburban (366). Se recomandà sá aibd o capacitate
receptivä relativ mare: pentru 400 bolnavi In mediu, i sA poseadd
aparatura necesarA chirurgiei pulmonare. Dat fiind CA, inteo astfel
de institutie, proportia de bolnavi gravi este mai ridicatä deca In sa-
natoriile obisnuite, numkul camerelor individuale va trebui sA fie
mare. Sistemul clklirii unice, cu etaje, este preferabil sistemului pa-
vilicmar. In centrul clàdirii se va afla sectiunea medico-chirurgicalä.

. --

Spitalul sanatotial subdrban L' Sacco" din Via:ba, hingi Mila io tvedere .panoramici)
( Jifesa Soziate, Roam, No. 6, 1941, p. 477)

Acest spital sanatorial al lnstitutului italian de prevederi sociale este

una din primele institutii care au intrat in functiune in urma aplicarii legii
asigurarii obligatorii contra tuberculozei. Clädit in 1931, sanatoriul are 1100
paturi i functioneaza ca centru de internare si triaj al bolnavilor din regiunea
din irnediata aprop:lere a orasului Milano. Bolnavii sunt examinati In ce pri-
veste forma si evolutia bolii : cei gravi sunt retinuti si pot fi vizitati de familie;
eei Cu forme mai usoare sunt repartizati la diferite sanatorii oficiale i particulare,
care au conventii cu statul, (sanatorii de deal, de altitudine mijlocie. de regiune
alpina, maritime).
Din totalul locurilor, douà treimi sunt rezervate barbatilor si o treime f e-
meilor. Spitalul sanatorial Sacco mai are o sectie de diagnostic, o sectie
chirurgicala i una pediatrica.

www.dacoromanica.ro
238 DR. G. BANLI

Deosebit de medicul-sef, trebueisd functioneze cate un medic-tratant

pentru fiecare grupd de 50-60 bolnavi. Trebue realizata o stransa co
laborare intre medic si specialistul In chirurgia pulmonarä.
Problema creArii spitalelor-sanatorii suburbane este importantä si pentru
Romania (367). 0 bung parte din tuberculosii apartinänd päturilor mijlocii si
särace ale populatiei urbane, au nevoe de izolarea temporarä in rästimpul
perioadelor evolutive ale bolii si de tratament intensiv i precoce. Pentru a-
ceasta este nevoe de un mare numgr de paturi, de care sanatoriile nu dispun.
Trebuesc create spitale-sanatorii suburbane. Un mare avantaj social rezulta
pentru bolnavii insisi, care nu se indepärteazd prea mult de familia lor. Este de
asemenea important faptul cà, internändu-se acesti bolnavi, se evitä supra-aglo-
merarea in familiile respective, precum i contagionarea ambiantei.
Se tinde a se marl, in apropierea marilor orase, nurndrul spita-
lelor-sanatorii utilate dupä o totalitate de cerinte medico-sociale. Fi-
reste, revine mai scum') costul unui pat in aceste. institutii decat cos-
tul patului in spitalele obisnuite ; la eheltuelile de investitie se adaugä
cheltuelile de regie, necesitate de cerintele speciale ale institutiei pen-
tru tuberculosi i utilarea ei. Pe de altä parte insä, spitalul-sanatoriu
este de o astfel de necesitate pentru massele populatiei, ineat plusul
de eheltuiala e recuperat suficient prin Deincadrarea unui important
numar de indivizi in campul munch productive.
Se tinde astäzi ea toate formele tuberculozei sä-si gaseaseä loc
In cadrul spitalului-sanatoriu. Fac exceptie tuberculozele cutanate, ale
sistemului nervos si ale ,organelor simturilor, care inteo prima faza
vor fi tratate in serviciile de specialitate, dar ulterior vor fi indru-
mate tot spitalului-sanatoriu, spre a beneficia de cura climatica. Acelas
lucru pentru tuberculoza uro-genitald, care In prealabil va fi tratata
In servicii de chirurgie. In ce priveste tuberculoza seroaselor, a gan-
glionilor i osteo-articulara, este bine ea bolnavii respectivi &A fie i-
ternati tot in spitalul-sanatoriu, cu conditia ca acesta sa dispuie de
specialist (In ortope die, etc.).
Once spital-sanatoriu va avea o sectitme speciala pentru copii.
In ce priveste numarul paturilor, precizdri mai amänuntite au fost
facute de unii autori (362). Se admite ca sunt necesare 150-300
paturi, inteun spital, numai pentru tuberculoza medicala; se mai
adaoga paturile pentru tuberculoza osteo-articulara In proportie de
20% din cifra precedentä i paturile pentru bolnavii de lupus In pro-

www.dacoromanica.ro
 MEDICINA SOCIALA A TUBERCULOZEI 239

portie de 15%. In total, se pretinde un pat de spital pentru 1000 locui-

tori ai aglomeratiei urbane respective. Spitalele de mari proportii
(peste 1000 paturi, asa cum au, fost cladite de exemplu in Statele-
Unite) s'au dovedit nepractice i prea costisitoare, tot a.sa cum pe
de alta parte nu sunt indicate spitale prea mici.
Se va prefera in general, cum am mentionat, sistemul de clädire-
bloc. Un corp de cladire separat nu va fi cleat pentru copii (pericolul
suprainfectiunilor). Pentru un spital-sanatoriu de 300 paturi, se vor
cladi 3-4 etaje. Cladirea va fi orientatä dela Vest spre Est, camerele
bolnavilor fiind indreptate spre Sud. Spre a asigura o insorire cat
mai intensa, se recomandä i construetia in forma de potcoava
S'au preconizat unele sisteme noi de constructii: a) sistemul cu
terasa fiecarui etaj in retragere fata de terasa subjacenta; b) sistemul
Dosquet, in care peretele anterior (peretele corespunzator fatadei) este
inlocuit in intregime, dela tavan 'And la podea, prin mari geamuri mo-
bile. Aceste sisteme, dacä pe deoparte ingadue aeroterapie intensä,
pe de alta parte insä au desavantaje (de ex. in sistemul teraselor in
retragere, prea multa umbra in etajul subjacent, iar in sistemul Dos-
quet cheltueli mari pentru incalzirea salilar (362).
Distributia incäperilor intr'un spital de tuberculosi urmeazä a fi
urmatoarea: in corpul central al clddirii, la parter, biroul de primire,
camera medicului-sef, camerele pentu examinarea bolnavilor primiti,
birourile administrative; la etajul hit:al, tot in corpul central al clä-
dirii, sectiunea chirurgicald i cea de radiologie (sectiunea chirurgi-
card va avea o said de operatii aseptice si o said septica, cum si o in-
capere pentru pneumotorax, iar sectiunea de radiologie va avea si o
incapere de constructie ignifugä pentru depozitarea filmelor). La eta-
jul ultim se va amenaja un solariu, un inhalatoriu, laboratoare.
Cele cloud ari,pi ale claclirii sunt rezervate : una pentru barbati,
cealalta pentru femei. Pentru bolnavii gravi se amenajeazd camere cu
cate 2-4 paturi ; s'a calculat cà tuberculosii gravi reprezinta intre
33 si 50% din totalul internatilor spitalului-sanatoriu. Pentru bolnavii
in grad usor, se amenajeaza camere cu cate 4-6 paturi.
Institutia trebue sa mai aibd 2 sectitmi de observatie (bärbati
femei), cu cate 15-20 paturi ; ad i sunt retinuti temporar bolnavii
ambulanti, cu diagnostic neprecizat.

www.dacoromanica.ro
240 DR. G. BANC;

A
11,1111111. .s.toit'et

4hf4.'t ", 11111.

sit SAO
O. ."......1411.1.11;141,...1-",.....--;
04,4
it v. wry -7-
.2 a
4
- I 4-
40I.V T
- An
.,13 31.
o 6,1 1. A
*MI
VAINITIVIAAIk
-
n
e

&dui saaatorial Sondalo (Italia). Vtdere de ansamblu. ( B. si F. Moretti,

Ospedali, Hoepli, Milar.o, 19,10, p- 275-483)

In Ix lia, Institutul de Prevederi Sociale a cladit, la Sondalo, un complex

de sanatorii, care alcätuesc un adevärat sat. Acest sat sanatorial (capacitate 3000
patur.) este alc5tuit din 8 pavilioane pentru forme pulmonare, 1 pavilion pentru
tuberculoza chirurgicala i 9 clädiri pentru servicii, loouinte, etc.. toate legate
Intre ele printr'o retea de sträzi lungd de 11 km.
Pa viEonul-tip are o capacitate de 300 paturi i posedd toate serviciile de
diagnostic 0 tratament. La parter se afld centrala termicd, magaziile, locuin-
tele personalului de serviciu; etajul al doilea cuprinde sälile de reuniune, sufra-
geria, bucätäria, capela; etajul III cuprinde serviciile medicale (sala de consul-
tatii, sala de raze, camera obscurd, laboratorul), birourile directiei, economatul.
Dela al patrulea la al optulea, fiecare etaj are câte 7 camere de 6 paturi i ate
6 camere de 2 paturi, apoi serviciile medicate, garderoba, IncAperile persona-
lului de serviciu. La ultimul etaj se aflä locuintele auxiliarelor sanitare..
Pavilionul chirurgical are 6 etaje. La primul, se aflä centrala termicA,
locuinte pentru auxiliarele sanitare, coala pentru copiii internati si o salä mare
de recreat; e; deasupra, douà etaje cu sàli mari, fárd verande, pentru adultii,
bolnavi 14or, care pot face cura helioterapicä in solariul depe terasa pavilio-
nului. Etajele IV i V sunt destinate copiilor, verandele respective fiind amena-
jate astfel incát sä permitä cura de helioterapie. Aceste verande Inconjoarà in-
treaga cl5 dire, aa cà servesc pentru plimbäri la nivelul etajului. Etajul al
easelea adäposte0e bolnavii gravi, adulti, in camere cu verande in fatä

www.dacoromanica.ro
 1.1tDicINA sOcIALA A PuBERCIrLoZti 241

Ultimul etaj cuprinde sectia de izolare pentru copii, o sectie complectd de ope-
ratii, cabinete radiologice i sdli de aplicatie ortopedicd.
Serviciile generale sunt centralizate intr'un pavilion special, care cu-
prinde : centrala termick sparátoria, garderoba generald, magazia de Mind si
cuptorul de páine, magazia de alimente, frigoriferul, bucdfáriile. Tot ad se
afrá laboratoarele stiintifice i farmacologice, locuintele pentru medici, func-
jdonari, surori. O instalatie de funicular leagd pavilionul de serviciu cu
celelalte edificii asigurd aprovizionarea, transportul rufäriei, etc.
Bucdtdria centrará este alimentatd Cu apd supraincdIzitd; fiecare pavilion
are insd i cAte o bucätdrie electricd i cu gaz pentru regimuri dietetice si pen-
tru cazul deranjdrii serviciului central. Bucdtäriile de pavilion sunt Inzestrate
cu aparate pentru spdlatul rufdriei de pat si de masä. Desinfectarea rufelor se
face autonom, In fiecare pavilion. Transportul alimentelor preparate, dela bu-
cdtdria centrald la sufrageriile de pavilion, se face cu cdrucioare termostate,
aduse Cu telefericul (funicularul).
Centrala termicd produce apd supraIncälzitä la 1900 C. si presiune de
12 atm.; poate furniza 20 milioane calorii pe ora.

E. Institutii de post-cura §i de asistent5 a tuberculoqilor

Un element obligatoriu al armamentului antituberculos modern 11
constitue post-cura tuberculosului, care cuprinde un numär de actiuni
cu scopul, pe de o parte de a completa tratamentul propriu-zis prin-
teo terapie prin muncd rational dozatä., pe de altd parte de a neobismn
pe convalescenti cu munca profesionalà productivä si a le inlesni pla-
sarea intr'o profesiune. Pentru acele categorii de tuberculosi, care, fie
din cauza invalidizänil totale, fie din cauza unor stigmate care Ii fac
elem,ente asociale, nu poate fi vorba de o reincadrare In procesul
muncii productive, are a interveni asistenta.
Tinând seamä de aceste objective, putem deosebi, dupä unii au-
tori (368): a) terapia prin muncä in cadrul curei sanatoriale, constand
In muncd usoarä, progresiv dozatd, a convalescentului, In scop de con-
solidare a rezultatelor terapeutice, precum i de mentinere a unui
anumit echilibru psihic; b) cura de muncä in ateliere speciale, anexate
sau nu sanatoriului, munca fiind de lungd duratä i In parte remune-
ratoare, asa Meat bolnavul îi poate asigura partial intretinerea; c) asis-
tenta productivä a tuberculosului, conständ in incadrarea lui toted in
cdmpul munch, asa inc:at sä se satisfacä pentru aceastä categorie
dreptul elementar la muncä de care trebue sá beneficieze oricare ce-
tätean al statului organizat. In mäsura in care asistenta productivä
capätä extensiune, se restränge domeniul asistentei propriu zise. Bine
inteles, pentru reincadrarea tuberculosului in cam.pul muncii este ne-
cesarä o reeducare profesionalà complectà si o operà de plasament
bine organizatä.
Gr. G. Banu. Tnatart de medieinlisoola1A, VoL IV 16

www.dacoromanica.ro
242 DR. G. 13ANLT

i. Cura prin muncä

In bund parte, cura prin muncd se integreazd in insusi regimul
sanatorial. Adesea ea constitue un mijloc de tratament, prin favori-
zarea nutritiei generale gratie exercitiului fizic. Totodatd constitue un
mijloc de conservare si restaurare a capacitätii de muncä, pentru
mai tdrziu.
Cura prin muncä a fost propusd Inca in 1911, la congresul de
igiend din Dresda, de cätre Richter, ca o completare a curei sanato-
riale (369). Dupä rdzboiul mondial s'au intemeiat training centres"
In Anglia, in special pentru tuberculosii din räzboiu. Se recomandä
ca durata unei cure prin muncd, pentru bolnavul care s'a ridicat din
pat, sd nu depdseascd 10 sdptdrndni, tAnându-se 2-4 sedinte pe zi de
câte 75 minute fiecare. Astdzi se cere ca aceastä curd prin muncd
reprezinte obligator, faza terminald a tratamentului tuberculozei; tot-
odatd sd se urmäreascä, paralel cu mentinerea capacitdtii de muncä
restabilirea echilibrului psihic. Se incepe cu o duratd a munch
de 2 ore pe zi; urrndrindu-se perm.an.ent reactiunea bolnavului fatd
de efortul muncii, durata curei de muncd se poate prelungi progresiv,
parid la 8 ore pe zi. Nu numai durata, dar si ritmul muncii i efortul
trebuesc strict individualizate. Se mentine principiul cà durata totald
a unei cure prin muncd trebue sà varieze intre 2 si 3 luni; dar se
recunoaste Cd uneori este necesar sà fie mai luna chiar pänä la un
an; pentru anumite cazuri de tuberculozd deschisd cura de muncd a
durat si 16 luni (370).
Cura prin muncä este astdzi aplicatä in sanatoriile din majorita-
tea tdrilor, sub permanentä supraveghere medicald. In Italia existau
in 1932, in sanatorii, 10.000 paturi pentru bolnavii care urmau cura
prin muncd. In Belgia aceastd curd este aplicatd dupd norme foarte
precise, in sanatoriile Westmalle i Marcinelle.
La sanatoriul din Marcinelle se tine seamä de urmätoarele prin-
cipii de bazä (371)
Ca valoare morará, munca pentru tuberculosii convalescenti intru-
neste elementele de distractie, de derivativ natural al gändurilor si de spe-
rantä a vindecärii apropiate.
Cura de muncà trebue combinatä cu o antrenare progresiv dozatá, spre
a se evita revenirile proceselor evolutive.
Munca serveqte i ca cea mai t'una proba' a gradului de vindecare en-
vicia:. Ea este valoroasä in special in: leziunile cliniceste i radiologiceste inc4
In evolutie, dar cu expectoratie nula sau lipsitä de bacili de multd vreme; le-
ziunile aparent stabilizate in plämänii colabati; leziunile ce si-au pierdut ca-
racterul evolutiv, dar se insotesc incä de o expectoratie baciliferd; in fine, in

www.dacoromanica.ro
 MEDICINA SOCIALA. A TUBERCULOZEI

formele indoelnice diagnosticate tramite" sau tuberculoze fibroase", dar in care

diagnosticul de tuberculozä r5mâne ina nesigur.
Muncile In mod curent aplicate in sanatorii sunt : intretinerea aleelor,
ingrijirea pAsArilor, legdtoria, täiatul lemnelor, zugravitul, sern5natul, lucratul
gardurilor, strungdria, fieraria usoarà, säpatul.
Pentru intelectuali, activitate usoara de biurou. Pentru cei talentati,
picturä, activitate literark etc.
Se incepe cu 2 ore de lucru pe zi; dup5 1-4 s5p- Omani se trece la 4
ore, apoi la 6 ore, timp care In general nu este dep5sit niciodatà.
Cura prin munca, principial necesara' majoritätii tuberculosilor, ca
parte integranta a tratamentului, este insá cu deosebire indicatä pen-
tru unele gripe de bacilar, pe care ftiziologii i igienistii au cdutat
In ultimul timp sa le delim.iteze. S'ar putea adopta urmätoarele
norme (372): cazurile de tuberculoza inactiva sunt toate indicate pen-
tru terapia prin munca; bolnavii cu resturi de caverne i carora nu li
s'a aplicat colapsoterapia, sunt contraindican; in ce priveste tubercu-
losii farä caverne, ei nu constitue o contraindicatie absolutä pentru
terapia prin munca, cu conditia insa ca viteza de sedimentare a glo-
bulelor sa fie normalä i sa' nu existe fenomerie toxice (temperaturd
peste 38°).
Pentru bolnavii cu resturi de caverne se recomandá ca, in cazul and
apar bacili in sputä in decursul terapiei prin muncd, sd se institue un oleo-
torax, lar dupà o scurtà intrerupere terapia prin muna' poate fi reluatà.
Ca norma generala : de cate ori apar fenomene de recidiva a pro-
cesului tuberculos, terapia prin munca se va intrerupe.
In anul 1935 problema terapiei prin muncà a fost studiata de ca-
tre comisia pentru munc.a instituita de Asociana internationala de luptä
contra tuberculozei (373). S'a emis, intre altele, norma ca terapia prin
munca sa nu inceapa decat dupä ce s'a atins un optim din punctul
de vedere al rezultatelor clinice. S'a mai cerut ca terapia prin munca
sa fie in stränsa leatura cu etapele care Ii urmeazä (readaptarea pro-
fesionala, colonii de munca, plasarea in munca) ; aceste etape pot fi
increclintate unor organisme diverse, dar este necesar totdeauna ca
succesiunea lor sà constitue un tot unitar, sub supraveghere si con-
ducere medicalä, lar nucleul central in jurul caruia se organizeaza
etapele, rarnâne sanatoriul.
Anexate sanatoriilor, pot fi institutiile numite ceimine de intre-
mare, unde îi fac scurte cure mai ales tuberculosii cu leziuni inchise.
Reuniunea ftiziologilor tinutä la Berlin, In 1941, a stabilit urm.dtoa-
rele indicani pentru caminele de intremare: faza terminala a leziuni-
lor inchise necontagioase, tuberculozele abortive, tuberculozele cona-

www.dacoromanica.ro
244 DR. G. BAND'

plect tratate, tuberculozele active inchise, tuberculozele devenite

chise prin tratament (337).
Cu acela§ prilej s'au relevat noi avantaje ale curei prin muncä:
se inlaturd, prin ea, consecintele dezavantajoase ale tratamentului
propriu-zis §i ale imobilizarii bolnavului; 3e determind, printr'o atenta
supraveghere medicaid, gradul de capacitate de munca pe care bolnavul
Il pästreazd dupä terminarea curei; se cultivd la bolnavi disciplina de
muncd; Se poate interwni imediat cu mäsuri terapeutice daca munca
inrautateste starea bacilarului; in, fine, chiar la acei bolnavi care, din
cauza naturii si a extinderii procesului tuberculos, hu mai prezintd
perspective pentru un plasament remuneratoriu, cura prin munca crutä
sentirnentul de inferioritate sociala (374).
Ca institutii pentru terapia prin, munca, amintita reuniune
sectiuni speciale in sanatorii; b) camiuri de bolnavi anexate sana-
toriilor.
Sectiunile din sanatorii sunt destinate, ca sectiuni de trecere (in care
bolnavul rämane putind vreme), pentru a-1 readapta la munca normald i a-i
determina rezistenta la muncd, fiind gata oricand sd intervenim cu mdsuri te-
rapeutice, dacd starea lui se inräutate*te.
Ceiminurile de boinavi ar urma sà serveascd terapiei prin muncä de lungd
duratc1; intotdeauna vor fi in legaturd cu un sanatoriu, pentru ca bolnavii
*tie permanent c'd rdmän pasibili de eventuald curd; aceste cdminuri de bolnavi
pot fi amenajate foarte simplu, pentru once interventiuni medicale putandu-se
recurge la nevoe la institutia-mumd.
Pentru a se statua definitiv asupra categoriilor de bacilar special
indicate pentru cure de mulled, s'au stabilit 3 categorii: a) purtatorii.
de tubercuoza inchisa, In special infiltratiile recente .tratate la timp,
apoi leziunile de mica intindere, vechi, cicatridiale si necavernoase, ale
värfurilor; In aceste cazuri se obtine dupd câteva luni o readaptare a-
proape complecta la munca normald; ele sunt indicate pentru sectiu-
nile din sanatorii (sectiuni de munca); b) asa ziii tuberculosi deschisi
facultativi (prezintd inca pericol de contagiune), din care unii pot ra-
mâne temporar In sectiunile de munca din sanatoriu, dar majoritatea
sunt indicati pentru cärninurile de bolnavi; c) tuberculosii cu
evident deschise, care sunt indicati pentru cäminurile de bolnavi.
In ultimul timp s'a intocmit si un program de razboiu, pentru te-
rapia prin maned a tubercu/o§ilor, constand In urmatoarele doua puncte
esentiale : a) trebue data o mai mare extensiune curei prin muncd,
pentru ca ea sd inlocuiasca In parte insusi tratamentul sanatorial, care
In timp de razboiu trebue adesea prescurtat; b) cu mijloace relativ sim-

www.dacoromanica.ro
 MEDICINA SOCIALA A TLISERCITLOZEI
245

pie se vor amenaja tab ere pentru terapia prin mimed, stand In leggturg
Cu sanatoriile.
In cadrul curei prin muncä intr i foarte importanta probei a muncii,
criteriu de orientare pentru ftiziolog ca i pentru igienist, asupra normelor ce
trebuesc aplicate ulterior, anumitor categorii de bacilar. Este vorba mai ales
de acei tuberculosi pulmonari a caror afectiune pare stabilizata dupa cura sa-
natorialä propriu zisä, dar care mai au inca sputä bacilifera. Acesti bolnavi,
din care majoritatea posed& o capacitate de muncd normalti, pot fi divizati In
doua grupe: a) bolnavi cu leziuni bilaterale foarte avansate Inca dela inceputul
curei i putin influentabile prin colapsoterapie, dat fiind pierderile importante
de substanta pulmonara; b) bolnavii Cu tuberculoza unilateralä, tratatd prin
colapsoterapia, dar fard rezultate prea favorabile, caverna mentinandu-se sau
micsorandu-se prea putin (375).
Ori, la acesti bolnavi, inainte de a se recurge la interventii de mare
chirurgie (toracoplastie), in general destul de serioase i chiar mutilante, este
bine sd folosim In prealabil proba de muncä, la care ei pot reactiona favorabil
leziunile sá capete o evolutie de asemenea favorabilä, asa incat toracoplastia
devine de prisos. Prin rezultatele bune pe care le da', cura de muncä poate
uneori sä contribue la scurtarea curei sanatoriale propriu zise.
Bine inteles, sunt i cazuri care reactioneazä cu totul defavorabil la proba
muncii, i aci va trebui sä aplicdm mäsurile care se impun (toracoplastie, etc.).
Fapt este Ca', in multe cazuri, chiar la bolnavii care dupä o perioadä de
ameliorare au prezentat o inräutalire a starii lor, proba muncii a produs o nota
inviorare a bolnavului, asa incat cura prin munca a devenit un adevärat sti-
mulent al procesului de vindecare. Ea a actionat asupra circulatiei si a nutritiei
tesuturilor pulmonare i musculare, totodata a tonificat psihicul boInavului
(element care de asemenea joaca' rol).

2. Incadrarea tuberculosului In câmpul muncii productive

Terapiei prin muncg trebue sa-i urmeze faza de muncä productivä
specializatg profesional, care sä renteze bolnavului i sä-I readucä
direct In campul activitätii sale iprofesionale, anterioarg Imbolngvirii.
Comisia pentru mu.ncg in.stituitä In 1935, de cgtre Asociatia inter-
nationalg pentru combaterea tuberculozei, a insistat asupra faptului cg
terapia prin muncg, de care ne-am ocupat In capitolul precedent, cons-
titue adesea un simplu divertisment, netgggduit util. Dar pentru rea-
daptarea efectivg a tuberculosului la munca profesionalg remuneratoare,
este nevoie de instalatii de ateliere in intelesul strict comercial qi indus-
trial, unde sa se pung In aplicare principiile rationalizgrii. moderne.
In modul acesta bolnavul va fi influentat favorabil din punctul de
vedere psihic, avand con0iinta cg se integreazg definitiv In procesul
muncii qi al m4nismului modern.
In organdzarea acestei etape a post-curei trebuesc cointeresate toate

www.dacoromanica.ro
246 DR. G. BAND'

organismele de care depind bolnavii: Casele de board, dispensarele,

organisrnele de asistenta sociala, etc. (374).
In modul cel mai adecuat reincadrarea bolnavului in procesul
munci s'ar putea realiza In institutiile numite sanatorii de muncd.
Conform propunerilor facute la conferinta tuberculozei din 1941, la
Berlin, sanatoriul de munca trebue sà reprezinte o institutie total in-
dependenta, cuprinzand, pe langa o sectiuna de cura cu amenajare
sanatoriala, o sectiune de muncal (337). Izbucniri ale bolii fac necesara
trecerea bolnavilor dela sectiunea de munca la cea de cura. Sanatoriul
de muneä va fi subordonat unei institutii-muna (clinicä, sanatoriu,
spital), dar va fi situat In alta cadire si la distantä de institutia-murna.
Caracteristica principala a sanatoriului de munca o formeaza atelierele,
In care se lndeplineste o munca productiva. Categoriile de bolnavi indi-
cate pentru aceste institutli ar fi : tuberculosii cu leziuni inchise,
necontagiosi, aflatori In faza terminalä a procesului bacilar; tuberculosii
complect tratati; tuberculosii cu forme abortive; apoi cei cu leziuni
Inchise active, cu leziuni permanent Inchise prin tratament; tuberculosii
deschisi contagiosi cu perspective favorabile de evolutie, In fine in
general tuberculosii utilizabili pe pieta m.uncii.
Exista in momentul de fata, in Olanda i Elvetia, un numär de mari insti-
tutii In care se face in mod util incadrarea progresiva a tuberculosului In
câmpul muncii productive. In Olanda: sanatoriul popular Hellendoorn, sanatoriul
Sonnestraal", sanatoriul Hilversum, sanatoriul Berg en Bosch" In Apeldoorn.
In Elvetia: sanatoriul de munca din Appisberg, sanatoriul militar Montana,
sanatoriul de munca Tenero, langa Locarno, sanatoriul de munca din Leysin,
pentru tuberculosii chirurgicali (373).
Ca instalatiuni de ateliere pentru fostii tuberculosi ,sunt de mentionat:
atelierul rural din Leeds (Anglia), atelierul Spero" (tot In Anglia), atelierul
Altro" din New-York.
O etapà avansata a incadrärii bacilarului In câmpul muncii produc-
tive este reprezentata prin colonii/e satele de tuberculoO. (village
settlements). Sunt grupari de tuberculo§i pe care 1i putem considera
valizi ca randament de muncg, colonizati impreuna cu familiile lor.
Tipul satului de tuberculosi este colonia Papworth, lânga Cam-
bridge, In Anglia. Aceasta colonie reprezintà termenul final al unui
ansamblu medico-social campus din: spited, sanatoriu i colonie. In spi-
tal §i. mai ales In sanatoriu se realizeazà etapele premergatoare (occupa-
tional therapy), care ingäduie apoi iplasarea in colonie. Durata muncii
este de maximum 7. ore pe zi. In ateliere, contra-maestrii sunt i ei
fosti bacilar. Colonia de tuberculo§i poate fi prività ea o mare institutie
de segregare voluntara din partea fostului bacilar (369).

www.dacoromanica.ro
 MEDICINA SOCIALA A TUBERCULOZEI 247

Tot in Anglia, in comitatul Kent, functioneazä colonia de tuberculoi.

Preston Hall. Este formatd din pensionarii din razboiul mondial 1914-18.
Din raportul publicat pe anul 1933 rezultä ea' pensionarii coloniei se
puteau grupa in patru categorii din punctul de vedere medico-social: a) cei
care locuiau in colonie de mai putin de 5 ani i n'au avut nici o recidivä
(a procesului bacilar) din momentul admiterii in colonie; b) cei care se aflau de
mai putin de 5 ani, dar au avut recidive in acest rästimp; c) cei care locuiau
in colonie de mai mult de 5 ani, prezentänd i simptome radiologice de tuberculoza
si recidive; d) bolnavii cu aceleasi caractere radiologice, dar färä recidive. Ore,
un anumit grad de capacitate de muncd productivd s'a inregistrat la toti, bolravii,
asa incAt avantajul medico-social este evident, in special la cei din ultimele
douä categorii, care altfel ar fi fost total asistabili, in sarcina societätii. Randa-
mentul economic al coloniei este destul de important. Beneficiul net pe exercittul
1932-33 a fost de peste 65.000 lire; in decurs de 4 ani (1929-33) capitalul investit
In colonie s'a amortizat complect. Un numär de 89 copii s'au ndscut in colonie,
din care au decedat 3, dar numai unul de tuberculoza (abdominalà) (376).
In Germania functioneaza satul de tuberculosi Herrnprottch, längg Breslau.
Pentru a se inlatura deficitul economic (intotdeauna posibil in aceste organizatii,
care cer cheltueli foarte mari), s'au asigurat subventiuni apreciabile din partea
organismelor de Asigurdri sociale i de asistentd socialà. Costul intretinerii
zilnice a unui pensionar era in 1932 de 4,50 märci, din care 2,50 märci sustineau
Asigurdrile sociale si 2 märci Asistenta sociald. Astf el fiind, tot ce cAstiga pen-
sionarul prin munca lui, îi rämänea. ca venit suplimentar (369).
In Italia functioneazd institutii de muncA post-sanatorialä, pe längd ur-
mätoarele sanatorii : Camerlata, Romazzini, Montecatini, Forli, Tresigallo (377).

Colonia post-sanatorialä de munci din Tresigallo (Ferrara, Italia).

Intrarea principalà. (Difesa Sociale, Roma, No. 11-12, 1939, P. 1219)

www.dacoromanica.ro
248 DR. G. BANTJ

Colonia post-sanatoriald de muncd din Tresigallo, a Institutului italian de

prevederi sociale, functioneazd din 1939 ca o complectare a asistentei produc-
tive a femeilor tuberculoase evite din sanatorii dupd vindecarea
Pe un teren de 80.000 m.2, strAbdtut de alei i plantat cu arbori, se erg
clädirea cu 3 etaje a coloniei. Parterul cuprinde birourile, serviciile auxiliare si
atelierele. La etajul I se afld serviciile centrale, sufragerie vastd i luminoasd,
capela i incdperile pentru serviciile medicale : o sald de consultatii, un cabi-
net radiologic cu instalatii foarte moderne, cloud laboratoare pentru cercetäri
clinice, un cabinet oto-rino-laringologic, un cabinet' stomatologic, farmacia si
sala de fizioterapie.

2.7. mom

um wit '11
,!,
III
lit _111

i,
u

_ 44.
-

t
. 5t- c-
,

SU.

Colonia post-sanatoriali de anima' din Tresigallo. Fatada sudici.

Parcul este destinat plimbdrilor. Din terenul coloniei, o suprafatä de

14.000 m.2 este cultivatd cu legume si pomi fructiferi. Cultivarea acestui teren
aduce avantagii economice si constitue in acelas timp un foarte bun mijloc
de pregatire profesionald pentru muncitoarele agricole, la care s'a extins asi-
gurarea contra tuberculozei.
Atelierele, situate la partecr, sunt vaste i luminoase. Ele sunt destinate
lucrärilor de croitorie, tricotaje, tesdtorie i diferite alte ramuri de activitate
profesionald femininä.

In coloniile de tuberculosi, bolnavii redeveniti elemente valide

In câmpul muncii locuesc adesea impreund cu familiile lor. In mod
natural s'a pus problema situatiei, din punct de vedere medical, a co-
pii/or care sunt adusi In colonii, conlocuind cu bacilarii purtätori de
leziuni deschi,se. Cercetgrile intreprinse in coloniile Papworth, Preston
Hall si Herrnprptsch, au aratat inteadevAr 6., la copiii adusi in colonie

www.dacoromanica.ro
 MEDICINA SOCIALA A TUSERCULOZZI 249

sau näscuti acolo, procentul celor rcu reacia pozitivä la tuberculing

(in grupa de värstä 0-10 ani) a fost mult mai ridicat decät in general
la copiii care träesc in mediul tuberculosilor cu leziuni deschise ; dar

Atelierul de croitorie al Coloniei post-sanatoriale de munci din Tresigallo (Italia)

(Difesa Sociale, Roma, No. 11-12, 1939, p. 1247)

s'a constatat totoclatà cà nici unul din acesti copii n'a mai prezentat
vreo manifestare ulterioarg evolutiva' a procesului bacilar, asa incat se
poate admite ca nici unul din ei nu va deceda consecutiv vreunei lo-
calizäri tuberculoase, cum poate s'ar fi intämplat dacä n'ar fi fost adusi
In colonie (373).
S'au evideirtiat, de catre unii autori, anumite desavantaje psiholo-
gice si economice pe care le-ar prezenta satele de tuberculosi, create
In jurul sanatoriilor, departe de centrele urbane (378).
Desavantaje psihologice : satul de tuberculosi, oricat de bine organizat
ar fi, trezeste la pensionarii respectivi un sentiment de inferioritate social;
ei constatà mereu cä de fapt societatea cautà sä se apere pe sine de prezenta
lor, i numai in mod secundar s'a gandit a le usura viala..
Din punctul de vedere economic: a crea un sat, intr'o regiune aproape
total izolatä, insemneaz5 ca societatea s'a' se incarce cu cheltueli considerabile.
De aceea s'a emis ideia satelor suburbane pentru tuberculosi. Se
vor parcela antunite teren-uri, bine insorite, situate la o depärtare
maximä de oras de 6-10 kilometri. Legdtura cu mediul suburban si
urban va fi clirectä i cu mari avantaje (se vor folosi aiductiundle de
apä, electricitatea, diversele servicii municipale, soolare, etc., in comun.

www.dacoromanica.ro
250 DR. G. BANU

cu aglomeratia urband). In centrul acestui sat suburban va functiona

dispensarul antituberculos. Serviciile administrative vor fi asigurate de
fosti tuberculosi. In ,partea satului apropiatä de oras vor fi plasati me-
seriasii, pentru ca sd-si poata procura usor materiile prime si sä-si
poatd desface produsele lucrate ; in portiunea satului situat spre plin
&Imp, vor fi plasati bacilarii care se consacrà lucrgrilor agricole
horticofe. In timpul ,zilei circulatia populatiei satului spre oras va fi
nestingheritg; seara, toti membrii familiei se reunesc in locuinta pro-
prie, din sat (378).
In Italia s'au creat colonii pentru tuberculosi, care realizeazd un maxim
de colaborare Cu wzarile omenesti din apropiere. Sunt satele climatice de
munte, organizatii de munca agricola i industrialä, a caror populatie
colaboreaza sträns cu populatia sanatoasa din imprejurimi, la exploatarea bogg-
tiilor locale (379).

0 organizare colectivä importantà, de bacilar reintegrati in câmpul

muncii productive, este /ocalitatea Sala gnac, din Franta, una din primele
organizäri in cadrul localifätilor pentru tuberculosi. In 1933 localitatea
Salagnac, oras sanitar pentru pulmonari", cuprindea 186 pavilioant
duble pentru pensionarli cságtoriti si un hotel cu 150 carnere pentru
celibatari. Capacitatea receptivä a localitaitii era de 1.500 persoane.
Pavilioanele sunt de 11 tipuri arhitecturale diferite : fiecare locuintà
cuprinde una sau mai multe camere pentru copii (380).
Locuitorii, fosti bacilar, se bucurä de toate atributele vietii cetatenqti
libere; intretin schimburi active cu exteriorul; au o gazeta locala; munca pro-
ductiva se executa in jurul nucleului central pe care il formeazä uzina electrica.
Doming o stricta disciplina medico-sociala, pe care locuitorii o acceptä
In virtutea constiintei colective care li se formeaza. La dispensar se practicä
examenul medical periodic pentru copii si a dolescenti, precum i pentru adultq
purtatori de leziuni bacilare in evolutie. Fiecare familie este vizitata, odatä pe
lund, de asistenta socialä a sectorului. Serviciul medico-social este incredintat
unui medic-director, sub ordinele cdruia lucreaza un ftiziolog, un internist,
un pediatru si un inspector sanitar.
Uniunea internationalA contra tuberculozei, la cea de a 8-a confe-
rinta, din 1931, a emis un numgr de principii care trebue sà stea la
baza organizatiilor de incadrare a tuberculosului in Campul
(ateliere, sanatorii de munca", colonii si sate de tuberculosi) (369).
Principiul medical : se va institui muncd protejatà medical" (su-
praveghere permanentä).
Principiul financiar: independent de rezultatele economice favora-
bile pe care le dau unele organizatii, trebue sà se conteze pe factorul
lucru In pierdere"; aceastä etapd post-sanatorialä reprezintd, in concep-

www.dacoromanica.ro
 MEDICINA SÒCIALA A TUi3ERCIILOZEI 251

tia actuala, o continuare de sarcini bä.'nesti, la acelas nivel cu cheltuelile

necesitate de asistenta sanatorialg.
Principiul colaborgrii: organizatiile de munca pentru tuberculosi
vor mentine o permanentg colaborare cu dispensarele, spitalele, sana-
toriile, organizatiile patronale, sindicatele muncitoresti, oficiile de
muncd si de plasare.
Principiul munch rationale: pe cat posibil, tuberculosul redevenit
valid va relua vechea profesiune; totodatd trebuesc bine studiate con-
clitiunile pietii economice locale.
Principiul intretinerii tratamentului : once organizatie de munca
pentru tuberculosi trebue sà aiba posibilitgti de intretinere a pneumo-
toraxului artificial, practicare de injectii terapeutice (calciu, chrisote-
rapie), etc.
Principiul, foarte important, al educatiei sustinute a convalescen-
tului bacilar, in domeniul profilaxiei; D. A. Stewart a emis formula :
faceti din sanatoriu o scoalg".
Principial, tuberculosii eu leziuni deschise, .chiar ibilaterale, stmt
capabili de munca profesionang, cat tiny evolutia formei clinice este
mai mult cu tendinta fibroasa. Se va recomanda acestor bacilar munca
In pozitie sezandg, munca de birou, etc. Timpul de lucru al unei zile
va fi imp'grtit in doug perioade, separate printr'o pauza de minimum
3 ore (381).
Admiterea In munca profesionalk a purtatorilor de leziuni deschise, a
trezit In mod natural unele aprehensiuni. S'a arätat Insa ca acesti bacilar deschisi,
pe oare Ii readucem in campul muncii, reprezinta o proportie foarte mica In
raport cu tuberculosii deschisi necunoscuti (nesesizati) care lucreazä liberi In
toate Intreprinderile. Apoi, bacilarul redat de noi muncii productive, este un
element educat, care va lua masurile de profilaxie necesare (381).
Problema incadrarii tuberculosului in munca prezinta un mare
interes pentru organismele de Asigurari sociale. Oficiul central de asi-
gurani al Germaniei, prin decizia din 11 Noembrie 1936, a ernis unele
norme in aceasta privinta. Se vor folosi, de cgtre Asigurärile sociale,
toate posibi1itäle pentru revenirea tuberculosului in campul muncii,
dupa o prealabilä cura de obisnuire care va dura 4 luni (in prima lung
3 ore de munca pe zi, in a doua luna 41/2 ore, in a treia si a patra luna
6 ore). Dupa directivele Asigurarilor sociale din Germania, se pot incadra
cu succes in munca profesionalg, mai ales urmatoarele cazuri: purtatorii
de pneumotorax utilateral si bilateral, convelescentii d.upg interventiile
de mare chirurgie pulmonara, purtgtorii de pleurezid exsudative, cei
cu stari past-infiltrative si in general toti bacilarii carora tocmai

www.dacoromanica.ro
252 DR. G. BANU

datoritä stdrii generale mai bune nu mai este logic sá li se acorde

pensie de invaliditate (382).
Cänd este vorba de muncitori neca/ificati §i care in mod normal (Inainte
de imbolnävire) indeplineau munci fizice cu deosebire grele, problema reinca-
drärii in procesul muncii apare mai dificil. Ei nu se pot reintoarce la munca
dinainte, iar pe de altà parte reeducarea profesionald a acestor bolnavi (care
de fapt nu au avut niciodtd o pregätire profesionalà) ar fi extrem de grea.
O bunä solutie a fost emisä: folosirea lor In intreprinderile industriale
moderne, unde munca decurge in serie (muncd la band5.), färä a cere o pregdtire
specialà; once convalescent poate u§or deprinde munca automata' care i se
cere, mereu in acela§ loe i mereu de acela§ feb. In ultimii ani astfel de con-
valescenti au putut fi folositi in industriile care au lucrat pentru apärarea na-
tionalä (383).

S'a arätat, de cätre unii ftiziologi, ed nici eliminarea de bacili prin

sputa* nu ar constitui o contraindicatie absolutä la incadrarea tubereu-
losului in campul rnuncii. Aprecierea trebue fäcutd dela caz la caz, pe
baza unei sinteze a constatärilor (starea fizied generald a bolnavului,
gradul sdu de educatie, situatia ambiantei de muncd, etc.), si nu dupd
un singur criteriu, cuin ar fi cel al examenului bacteriologic al sputei
In practied, se pare ed de multe ori, prin mds-uri adecuate, pericolul de
contagiune pentru ambiantd poate fi redus la minim sau chiar eliminat
total (384).
In legdturd cu organizarea institutiilor de muned pentru tubercu-
losi, s'a pus chestiunea circuitului economic eel mai favorabil care ar
trebui adoptat. Nu se poate tdgddui cä, In majoritatea cazurilor, la o
aceeas duratä a munch i chiar la o aceeas stdpAnire a eunostintelor
profesionale, randementul bacilarului rdmdne totusi inferior rande-
mentului normal. Addogandu-se eheltuelile speciale necesitate de re-
gimul dietetico-igienic, supravegherea medicaid i tratament, existä in-
totdeauna o iminentä de desechilibru financiar pentru
mentionate.
Solutia pare a consta in erearea unui circuit economic de auto-
consumatie, in sanul colectivitdtii formatä din institutia sanatorialä ca
centru, i colectivitatile de muned (ateliere, sanatorii de muned, sate
- de tuberculosi), ca arganizatii anexe. In fond, producdtorii i consu-
matorii sunt aceiasi indivizi.
S'ar putea introduce i sistemul remuneratiei mixte : platd in na-
turä, plus platä in bon,uri de consurn (o parte din aceste bonuri, rä.-
mase nefolosite, putând fi preschimbate in bani).
Paralel cu eircuitul economic interior, inchis, devin necesare, pentru
procurarea materiilor prime, si anumite eircuite exterioare (cumpdrare-

www.dacoromanica.ro
 MEDICINA SOCIALA A TUBERCITLOZEI 253

vindere), care vor trebui insa sa fie perfect compensate (echiLibru intre
cu mparare si vindere).
S'a calculat, pentru Franta, ca organizandu-se astfel de circuite
economice, in jurul a 50 de institutii sanatoriale centrale totalizand
aproximativ 10.000 bolnavi, Statul ar economisi 100 milioane franci
pe an, suma pe care o va putea Investi in amehorarea institutiilor de
cura si in constructia de locuinte speciale pentru tuberculosi (385).
3. Asistenta tuberculofilor
Asistenta bolnavului tuberculos cuprinde douä categorid de actiuni:
a) asistenta productiva, care isi gaseste expresiunea practic'd in plasarea
In munca a individului devenit valid: b) asistenta propriu zisd, aplicatä
tuberculosilor definitiv invalidizati si unor categorii de bacilar cu
-omportare antisocialä.
a. Plasarea in muna
S'au creat In unele tari birouri de piasare pentru tuberculosi.
Se pare c'd la inceputul functiongrii lor, aceste birouri n'au dat cleat re-
zultate mediocre. La New-York, birciul de plasare pentru tuberculosi subventio-
nat de Fundatia Laura Spelman Rockefeller, intemeiat in 1923, a cheltuit In
intervalul 1923-26, 65.865 dolari cu 676 bolnavi, din care o treime n'au putut fi
plasati si de abia 5% au putut reveni la salariul de dinaintea imboln5virii (369).

Este insa neindoelnic ca, pnintr'o buna organizare, institutiile de

plasare a tuberculosilor reveniti lint campul munch, pot da rezultate
utile. Este necesar, mai intai, un personal calificat, care sà efectueze
plasarea pe baza unor norme stiintifice. Exceptand bolnavii cu tuse
intensa' si espectoratie abundentä, precum si cazuri exsudative proas-
pete, principial toli ceilalti bacilar pot fi plasati in munca ; se
va proceda insa dupa situatia specialà medicaid si sociald a fiecarui
caz. Biroul de plasare trebue s'a foloseasca documentdrile m,edicale si
sociale furnizate de sanatorii, dispensare, Asigurärile sociale, etc., si
numai pe baza sintezei datelor va decide plasarea in locul si la genul de
munca potrivit. Tot biroului de plasare fi revine indatorirea de a
exercita supravegherea neintrerupta, asupra fostului bolnav, la locul de
muncd, intervenind ,pentru indrumarea la institutia indicata, imediat
ce starea muncitorului reincadrat se inräutateste. Datorita apliar" ii. unor
astfel de norme, uzinele Ford din America pot sa foloseascd in mod
curent, in munca, peste 1000 tuberculosi (386).
In Germania s'a propus plasarea tuberculosilor, de catre intreprin-
deri, in anumite ateliere, puse sub supravegherea oficiilor de minica

www.dacoromanica.ro
254 DR. G. 13ANt

§? a frontului german al munch. Aceste ateliere trebue sä corespundd

unei totalitäti de cerinte igienice i s'A efectueze anumite genuri de
muncd, indicate pentru tuberculosi, individualizAndu-se durata i inten-
sitatea mund. Concomitent s'a preconizat o oper5 de 15murire a patro-
nutului, asupra lipsei de pericol In angajarea tuberculosilor, din mo-
ment ce sunt sever selectionati medical si supraveghiati (3871
S'a mai propus urmAtorul plan rational de organizare a plasgrii
tuberculosului In munc5. (388):
Once bacilar care posedd un anumit grad de capacitate de munc5.,
primeste dela dispensarul respectiv o fisd, in care sunt mentionate
toate detaliile asupra capacitAtii sale profesionale, situatiei sale sociale,
etc. Pe baza acestei fise bacilarul este inregistrat la sectiunea de tu-
berculozcl a Oficiului de munca. IncepAnd din acest moment, el nu se
mai poate angaja liber pe piata muncii. Sectiunea de tuberculozd a
Oficiului munch posedd pe de alta parte o evidentd a tuturor posibi-
litdtilor de plasament pentru tuberculosi, grupate In trei categorii :
a) locuri special disponibile pentru tuberculosi, In cadrul intreprinde-
rilor obisnuite si al autoritdtilor; b) intreprinderi special create pen-
tru tuberculosi; c) munca la domiciliu (aceasta din urmd indicatä pen-
tru o parte din tuberculosii avansatd, care pot incA sa indeplineasca
munci usoare i astfel sd fie influentati favorabil din punctul de ve-
dere psihic). Se mai recomandd ca sä functioneze un birou central,
cdruia sà i se cornunice regulat toate disponibilitdtile de locuri din
diferitele regiuni ale OHL O astfel de organizare devine necesard, ca
un corolar practic al dezideratului de a se face examenul in serie al
intregei populatii; trebuesc dinainte create posibilitAti de plasare, pen-
tru tuberculosii care vor fi descoperiti i considerati apti pentru munc5.
Si la conferinta europeang a tuberculozei, tinutA la Berlin in
Noembrie 1941, s'au emis importante principii pentru organizarea pla-
sdrii in muncd a tuberculosilor (389) : a) aceastà plasare prezintä o im-
portantd economic5 pentru Stat, deoarece printre tuberculosi se gA-
sesc reale forte de muncä, iar pe de altä parte nelucrAnd bolna-
vul insusi s'ar considera exclus din organismul social, nu ar mai auta
s5-si aduc5 aportul &Au economic si nici nu ar mai c5uta sà evite con-
tagionarea ambiantei ; b) plasarea trebue consideratA ca inofensivA
din punctul de vedere epidemiologic, fiind astAzi stabilit .cd tuberrcu-
losh cu leziuni deschise, dar cu tuse foarte atenuatä, cu putinä sputa
matinald i cu putini bacili in sputa, in plus disciplin.ati, pot fi con-
siderati practic ca neprezentAnd pericol de contagiune pentru anturaj,
mai ales dacä tovarAsii de muncd ai bacilarului sunt pusi la curent cu
starea lui i iau mAsurile de precautiune. Dupd pärerea in general ad-

www.dacoromanica.ro
 MEDICINA SOCIALA A TUBERCULOZEI 255

misa., nu urmeaza a fi exclusi din campul plasamentului liber, decat

tuberculosii deschisi cu tuse intensa si. permanenta, Cu put'á abun-
denta i Cu bacili In cantitate apreciabild, in plus nedisciplinati. S'a
mai cerut crearea unui organism oficial special pentru plasamentul In
munca al tuberculosilor.
Pentruca organizatiile de plasare sà dea bune rezultate, trebuesc
instituite co/abordri: a) cu tuberculosul insusti, care trebue sà accepte
acel gen de munca ce i-a fost destinat pe baza observatiei meolicale,
iar In caz de refuz sà i se aphce principiul general al muncii ob-
stesti; b) cu medicul (atat medicul institutiei antituberculoase, cat
medicul curant), care supraveghiaza permanent bolnavul i Il orien.-
tea* c) Cu medicii asigurarilor de boará, care faciliteaza sesizarea
precoce a tuturor bacilarilor indicati pentru plasamentul in munca
d) cu medicul intreprinderii, care repartizieazd pe tuberculos la locul
de muncd cel mai potrivit.
b. Principii de asistentä propriu zisä a tuberculosului
In practica, asistenta acordatä tuberculosului se poate prezenta
sub una din urmatoarele forme (390):
Asistenta data tuberculosului seirac : in general acest bolnav intra
in cadrul legislatiei de asistenta a saracilor, inclusiv asistenta medi-
cará' gratuita;
Asistenta acordata tuberculosului invalidizat infrà in cadrul
surilor de asistenta legarä acordatd batranilor, infirmilor i incurabi-
lilor, bolnavul beneficiind in general de addpostire i ingrijire medi-
cará, uneori de ajutoare lunare banesti.
Unii autori considera ca o forma speciald de asistenta, prestatiile la care
au dreptul bacilarii asigurati socia/i.
In Franta, In primele 6 luni de board asiguratul beneficiazä de 50,0k din
cheltuelile medicale i i se pläteste 50% din salariu. Dupä trecere de 6 luni,
daca boala 1-a invalidizat cu un procent de 66% i daca are 2 ani de cotizare
regulata pana' in momentul cand s'a Imbolnävit, bacilarul asigurat are dreptul,
timp de 5 ani de aci Inainte, la plata tuturor cheltuelilor medicale si la o cin-
cime din salariul sau obisnuit. Membrii de familie au dreptul numai la pres-
tatiile medicale, timp de 6 luni.
In Romania, prin legea Asigurärilor sociale din 22 Decembrie 1938, s'a
creat fondul pentru ingrijirea asigurati/or tuberculosi (391).
Art. 137. Se Infiinteaza un fond special pentru Ingrijirea asiguratilor
tuberculoi. Acest fond va fi alimentat printr'o cotizatie specialä, care va fi
suportata In parti egale de patroni i salariati.
Art. 138. Acest fond va fi administrat separat de catre Casa centran
si va fi destinat exclusiv pentru: a) plata Intretinerii asiguratilor tuberculosi

www.dacoromanica.ro
 151/. G. 13Agt1
256

In sanatorii; b) constructia de spitale i sanatorii; c) ajutorarea Caselor de asi-

gurdri pentru crearea de dispensare si servicii antituberculoase; d) plata pen-
siei de invaliditate familiei asiguratului, pe timpul internarii acestuia in sa-
natoriu.
Art. 139. Durata maxima a internärii in sanatoriu va fi pentru asi-
gurat de 3 ani, iar pentru membrii familiei acestuia de 3 luni.
Acest fond serveste deci in primul rand tratamentului i combaterii tu-
berculozei in general, si nurnai partial are scopuri de asistenta.
O alta formà de asistenta' a tuberculosilor este reprezentata prin
drepturile pe care le au fogii militari reformati din catad de tuber-
culozti.
In Franta acesti militari aveau, in 1934, dreptul la ingrijire medicará gra-
tuita si la o pensiune anuala de 7160 franci, plus 1028 franci de fiecare copil
pe care 11 aveau in sarcina. Daca reformatul era total incapabil de munca
nici nu era spitalizat, i se mai acorda o indemnizatie de 10.000 franci pe an.
Tot ca o forma de asistenta este privita legislatia care fixeazä, in
diferite state, regimul functionarilor de stat tuberculofi.
In Franta, acesti functionari isi primesc timp de 3 ani salariul intreg,
inca 2 ani primesc 50% din salariu.
Ajutorarea, sub variate forme, materiala, educativa, morará, etc.
a fami/iei bacilarului reprezinta de asemenea unul din elementele im-
portante ale asisterrtei.
In acest domeniu activeaza atat organizatiile oficiale cat si cele private.
In Franta, functioneazd inca din 1900 Association agréées d'hygiène sociale",
Fédération des amicales des malades", Ligue pour l'adaptation au travail des
diminués physiques", etc.

Ameliorarea factorului locuingi ir-Ara de asernenea in cadrul asis-

tentei tuberculosilor.
O lature importanta a asistentei tuberculosilor a fost indivicluali-
zata în ultimii ani, prin mäsurile preconizate pentru tuberculofii aso-
ciali. Inträ In aceasta grupa, pe de o parte anumite elemente tarate
cu comportare asociará (vagabonzi, cersetori, etc.), in plus tuberculi-
zate, lar pe de alta parte categoria destul de numeroasa relativ
a tuberculoqilor cu leziuni deschise fi care refuzil internarea (consi-
derati prin acest refuz, ca elemente asociale, din moment ce nu tin
seam,a de interesul colectivitätii).
Pentru tuberc-ulosii asociali este indicata internarea fortatä (392).
In Germania functioneaza, in cadrul institutiilor psihiatrice i sa-
natoriale din Stadtroda, in Turingia, o sectiune speciald pentru inter-

www.dacoromanica.ro
 MEDICINA SOCIALA A TUBERCULOZEI 257

narea fortat'd a tuberculosilor asociali, intemeiata in Octomlarie 1934.

In aceastd sectiune colaboreazA permanent ftiziologul Cu psihiatrul.
Prin crearea ei, s'a diminuat cu mult sursa cea mai periculoasa' de
infectiune, pe care- o reprezentau tocmai tuberculosii asociali cu le-
ziuni deschise.
Diferite provincii ale Germaniel poseda' legiuiri in baza carora se
poate face internarea fortata a tuberculosilor cu leziuni deschise
asociali. Astfel de legiferari exista in Braunschweig, Bavaria, Will.-
temberg, Baden, Mecklemburg, Prusia. Nu este vorba de legi speciale
Cu caracter medico-social, avand acest obiect, ci de textele legislative
sanitare obisnuite i chiar uneori de legislatia pur politieneascd (de si-
gurantä publicä.).
In IN iirtemberg se face uz (pentru internarea fortata a tuberculosilor cu
leziuni deschise i asociali) de uringtorul articol al legii politillor : se pedep-
seste cu inchisoare pana la 14 zile sau cu amenda pang la 150 marci, oricine
contravine masurilor de profilaxie a pericolelor pentru viata si sanätatea con-
cetatenilor.
In Prusia, propunerea de internare fortata se face de Oficiul sanitar
catre autoritatea politieneasca locala, care apoi executä hotarirea.
Organismele de asiguräri sociale cauta si ele a stabili o demar-
catie, intre tuberculosii indicati pentru cura sanatoriald obisnuita,
.tuberculosii indicati pentru azilare, deci care inträ in campul asistentei
sociale obisnuite. O circulara a oficiului central al Asigurärilor sociale
din Germania, din 20 Iunie 1939, stabileste aceastä distinctie (393).

F. Combaterea tuberculozei in cadrul profesional

1. in campul muncii manuale
In cea mai mare parte combaterea tuberculozei in ampul muncil
se realizeazd prin organizarea adecuata a Asigurdrilor sociale.
In anul 1936 s'au emis in Germania cateva norme in legatura cu
combaterea tuberculozei la asigurati (394). Asigurarile sociale con-
stitue organismul colectiv in care examinarile in serie pot fi realizate
cu cea mai mare usurintä. Aceste examinari vor ing6dui stabilirea
unei prime grupe: a bolnavilor inteun grad usor, care la randul lor
v or fi supusi unui triaj amänuntit, pentru a se stabili precis cei care
au nevoe de o curà sanatoriala. O a doua grupä va fi cea a bolnavilor
Cu tuberculozd deschisä incipienta, din care majoritatea sunt indicati
tot pentru cura sanatoriala (urmata intotdeauna de post-cura de rea-
daptare). O a treia grupg, foarte importantä numeric, va fi cea a bolna-
vilor cu tuberculozä deschisä inteo faza avansata; se vor stabili pentru
Dr. G. Eanu. Tnatat de medicina sodald, Vol. IV 17

www.dacoromanica.ro
258 DR. G. BAND

fiecare caz indicatiile de spitalizare, colapsoterapie, chirurgie pulmonark

etc.; pronosticul acestor bolnavi rärnane destul de serios, chiar astäzi, de
oarece 50% din ei sucomba inteun interval de 3 ani dela päräsirea
sanatoriului, sau in cazul cel mai btu-i se invalidizeazä, fiind eliminati
din campul muncii.
Pentru bolnavii descoperiti cu prilejul examenelor in serie si in-
dicati pentru tratament, Asigurärile sociale trebue s'ä institue o curä
sanatorialà serioasä i suficient de lungd. Post-cura, cu totalitatea eta-
pelor ei, constitue un element obligatoriu.
Post-cura inlocueste astäzi obisnuita recomandare care se facea, si se
face Inca, muncitorului la esirea din sanatoriu, prin formula muncä usoarg".
Acesti bolnavi revin foarte repede la consultatiile dispensarelor Asigurärilor
sociale, adesea cu starea agravatà, si arätänd cà pe piata muncii n'au putut
gäsi muncä usoarä" si de f apt au fost respinsi de pretutindeni.
Sanatoriile diurne (338) pot constitui de multe ori un element util
In combaterea tuberculozei In campul muncii.
Este de retinut cà, atat timp cat se mentine exclusiv in cadrul
asigurärii-boalà, combaterea tuberculozei la muncitori nu oate duce
la rezultate maximale. De aceea, s'a cäutat in mai multe täri ca, pe
cat posibil tot In cadrul asigurgrii-boald, sd se extindä combaterea tu-
berculozei cu ajutorul unui fond creat printr'o contributie suplimen-
tara din partea asiguratului. Am mentionat prevederile legii Asigurà-
rilor sociale din Romania. In Iugoslavia fiecare asigurat pentru board
präteste in plus un dinar pe lunä pentru profilaxia tuberculozei; da-
toritä acestui f apt s'a putut crea o asistentä post-sanatorialä, ca de
exemplu la Zagreb, uncle functioneazA celula de igiend socialà", or-
ganizatie ce-1 urmäreste pe bacilar timp de 5 ani dupä ce a päräsit
sanatoriul i Il plaseazä in munc6 (277).
Forma de asigurare care ingäclue un, maxim de realizäri pentru
combaterea tuberculozei In câmpul muncii, este asigurarea obligatorie
contra tuberculozei, a unor päturi importante din populatie, asa incat
ea capäTä uneori caracterul de asigurare nationalä contra tuberculozei.
Sub once formä ar decurge, combaterea tuberculozei in campul
muncii, prin intermediul Asigurärilor sociale, trebue sä se realizeze in
etape succesive, fiecgrei etape corespunzanclu-i o institutie anumitä,
cadrul unui plan precis. Putem stabili elementele acestui plan in
modul urmätor :
0 prima' etapa este constituità de activitatea dispensarului obisnuit
al Asigurärilor sociale, care activeazA in raza unei circurnscriptii
restranse.

www.dacoromanica.ro
 MEDICINA SOCIALA A TUBERCIMOZET af.k9

La acest dispensar de circumscriptie, care deserveste asiguratii unui anu-

mit numär de intreprinderi, dintr'o zonä bine delimitatä, se vor organiza exa-
minärile in serie ale muncitorilor, anual sau semestrial. Vom sesiza astfel boala
In fazele incipiente. Experienta fAcuta In orasul Chicago a fost concludentä
de unde mai inainte cel mint 11% din tuberculosii sesizati de organizatia anti-
tuberculoasä a orasului se aflau in stadiul incipient al bolii, dupd introducerea
examinärilor in serie prin radio-fotografie (care ingädue pand la 1000 exami-
näri pe zi), procentul de tuberculozä incipientd descoperitä s'a ridicat la 33%.
Organizatille mobile antituberculoase, amenajate dupä normele expuse,
pot aduce reale servicii in mediile muncitoresti.
Bo/navii cu leziuni manifeste, descoperiti cu prilejul acestor examene in
serie, urmeaza a fi trimisi dispensarului specializat (antituberculos), pentru
completarea examenelor i eventuala indrumare spre institutii de curb...
Suspectii de tuberculozà vor fi mentinuti sub supraveghere medicalä,
parià la clarificarea tabloului clinic si radiologic.
Actiunea de descoperire a tuberculozei trebue sä se extindä intotdeauna
asupra membri/or de familie ai asiguratului.
0 a doua etapa este reprezentata de activitatea dispensarului spe-
cializat, deci a dispensarului antituberculos. Prin insasi actiunea des-
fasurata in prima etapa, dispensarul antituberculos va avea SA se preo-
cupe de un grup selectionat de bolnavi, In primul rand de cei indicati
pentru colapsoterapia ambulatoare, ale carei avantaje medico-sociale
au fost suficient documentate.
Dispensarul antituberculos al Asigurarilor sociale va realiza si
toate celelalte actiuni care in mod curent revin unei astfel de institutii:
diagnosticul (clinic, bacteriologic, biologic, radiologic); triajul (indi-
catiile de internari In institutiile sariatoriale), intocmirea fifierului
medico-social.
A treia etapa In cornbaterea tuberculozei la muncitori va fi repre-
zentatä prin actiunea institutiilor de curd (sanatoriala i post-sanato-
riala). Asigurarile sociale trebue sa-si creeze institutiuni proprii. Siste-
mul, care dainueste In multe täri, de a se interna asiguratii In insti-
tutii apartinand altor organisme (Ministerul Sänätätii, organizatii pri-
vate, etc.), nu va putea niciodatà satisface integral cerintele unei com-
baten reale a tuberculozei In campul muncii.
Actiunea de combatere, in acest camp, nu poate fi separata de un
ansamblu de mäsuri medico-sociale, menite sà amelioreze factorii de
rnediu : imbunätätirea alimentatiei, reglementarea rationalä a repao-
sului anual si a celui de convalescentä, supravegherea strictä a muncii
adolescentilor si a muncii de noapte a femeilor, ameliorarea factorului
locuinta printr'o politicä a locuintelor muncitoresti i prin crearea de
cäminuri pentru muncitorii necalificati ce indeplinese munca sezoniera
la oras si de obiceiu se aclapostesc In conditiuni detestabile.

www.dacoromanica.ro
260 DR. G. BANU

O intensificare a luptei antituberculoase in Pámpul muncii a fost

obtinutd in Franta ,prin crearea uniunilor regionale ale Caselor de asi-
gurdri sociale (395). S'au putut desvolta, prin aceastä acumulare de
eforturi §i s,porire de resurse, unele ramuri ale combaterii tubercu-
lozei, altfel neglijate in Asigurdrile sociale, de exemplu combaterea
tuberculozei infantile.
Uniunile Caselor de asiguräri sociaie au putut crea centre ne plasament
familial pentru copiii asiguratilor, exercitänd astfel profilaxia precoce a tuber-
culozei infantile tocmai inteun mediu unde, din cauza supra-aglomerdrii, ea
este mai necesarà.
In al doilea ránd, s'a putut realiza intens profilaxia tuberculozei adoles-
centilor §i a adulfilor timen i (la care primo-infectiunea este relativ frecventä),
prin triada de actiuni: protectia contra reinfectiunilor masive, combaterea fac-
torilor anergizanti i cutireactiile in serie, spre a se prinde exact momentul vi-
rajului dela negativitate la pozitivitate. Uniunile au putut acorda atentia cuve-
nità operii preventoriale.
Asigurärilor sociale le revine i obligatia de a crea case de odihria
pentru muncitorii debili, pentru convalescenti, etc., care inteo bund
parte din cazuri se aflä in iminen.tä de a contracta tuberculoze. Pentru
tinerii la care constatäm in momentul util virajul cutireactiunii dela
negativitate la pozitivitate, trirniterea inteo casà de odihnd poate
echivala cu preintämpinarea unor evolutiuni ulterioare nefavorabile
ale procesului tuberc-ulos.
2. La corpul medical auxiliar si la membrii corpului didactic
Unele categorii profesionale sunt cu deosebire expuse contagiunii
bacilare. Eforturi pentru combaterea tuberculozei au fost fdcute mai
ales pentru membrii corpului didactic, lar pe de alta' parte pentru auxi-
/iarele medicale (infirmierele, care datoritä värstei lor tinere, la in-
trarea in profesiune, dau, dupg cercetdri recente, o proportie impor-
tanta' de primo-infectiuni).
a. Corpul niedical auxiliar
IncA din anul 1866, un practician din Berlin, Georg Cornet, arätase
infirmierele apartinând diferitelor ordine religioase dddeau o supra-mortalitatc
prin tuberculozä. In deceniile urrnAtoare aceastä constatare a fost mereu recon-
firmatä, asa inca in 1925 Ministerul de interne al Germaniei a emis directive
privitor la mdsurile pentru profflaxia tuberculozei la infirmierele apartinând
ordinelor religioase".
In 1929 s'a intemeiat in Germania Asociatia profesionalä a personalului:
din sänätatea publicä si asistenta socialä". O preocupare esentiald a acestei aso-
ciatii a fost combaterea bolilor profesionale la auxiliarii medicali. Ori, s'a con-
statat de pildd in anul 1937 cA 6810 din suma pe care asociatia a cheltuit-o cu

www.dacoromanica.ro
 MEDICINA SOCIALA A TUBERCULOZEI 261

asistenta i indemnizarea pe.ntru bolle profesionale ale membrilor, a revenit

tuberculozei. S'a mai constatat ca, din 100 cazuri de tuberculozá, reveneau :
65% la infirmiere $i eleve-infirmiere, 5% auxiliarilor masculini, 3% laborantelor,
moaselor, 13% personalului inferior al institutiilor (396).

Mediul principal in care se contamineazä auxiliarele medicale este

constituit de sectiunile din spitale in care sunt ingrijiti tuberculosi.
Din totalul unui grup de infirmiere i surori tuberculoase, 69% s'au
imbolnävit in timpul activitätii lor in spitale, 17% in sanatorii, 1%
In dispensare si 13% in activitatea privatd (ingrijire la domiciliul
navului); acestea sunt rezultatele unei statistiei a Asociatiei profesio-
nale germane a person.alului din sdnatatea publica i asistenta sociala
(396).
S'au statuat norme pentru combaterea tuberculozei la auxiliarii
.rnedicali, in special la infirmiere. Normele se refera la selectiunea §i
supravegherea acestui personal, educatia lui igienica, alimentatia, pro-
tectia prin imbracaminte adecuata in timpul serviciului, mäsuri spe-
ciale cu prilejul curätirii säbibor, desinfectarii sputei, etc.
In anul 1938, printeo decizie a preedintelui Asociatiei profesio-
nale a corpului medical auxiliar german, s'au adäogat an.umite para-
grafe la regulamentul profilaxiei accidentelor i bolilor in campul

Pentru ingrijirea tuberculosilor care prezinta pericol de contagiune, nu

se vor admite decat persoane sanatoase, Cu suficienta rezistenta organica
trecute de 25 ani. In cazuri exceptionale se poate admite angajarea persoanelor
intre 20-25 ani, dar dacit este vorba de o persoan'd tuberculino-negativd (ris-
cánd deci s'A faca o primo-infectiune) in nici un caz nu va fi admisd daca n'a
imp/init 25 ani.
Personalul auxiliar care se Ola in perioada de scolaritate (scoli de infir-
miere) nu va fi utilizat in institutii de ingrijire a tuberculosilor, decat la sfdr-
§itul scolaritdtii, si nu mai mult, de 6 saptamani, in plus se cere sa reactioneze
pozitiv la tuberculina.
Medicul-sef al institutiei va elimina, din cadrul personalului auxiliar, si
pe toate persoanele constitufiona/ predispuse. Tot lui ii revine obligatiunea de
a face educatia igienica a intregidui personal (studenti, infirmiere, personalul
de serviciu, etc.).

S'a recomandat in ultimul timp ca in institutiile de tuberculoi

sä fie utilizate exclusiv infirmiere tuberculizate, cu leziunile vindecate
sau pe cale de vindecare, neprezentänd deci risc de contaminare pen-
tru anturaj. Institutia constitue de altfel pentru aceste persoane me-
cliul cel mai favorabil pentru ingrijirea §i vindecarea definitiva a pro-
priei lor tuberculoze.
O m'asura foarte im,portantä este obligatiunea de a supune unui

www.dacoromanica.ro
262 DR. G. BAND

examen radiologic pulmonar, toate persoanele care activeazd in pro-

fesiunile medicale auxiliare, atat la angajarea lor, cat 0 ulterior, cel
putin odatä pe an.
b. La membrii corpului didactic
Combaterea tuberculozei la membrii cofpului didactic a constituit
obiectul preocupdrilor de legiferare scolard i sanitard, intettn nurdär
de OH.
Astfel, in Norvegia, unde Incd din 1900 existd o lege pentru com-
baterea tuberculozei, s'a alcdtuit In 1936 o lege complimentard, care
fixeazd norme amänuntite pentru combaterea tuberculozei la perso-
nalul didactic (397).
In Germana, anumite mdsuri au fost Iuate In 1934, pentru profi-
laxia tuberculozei la membrii corpului didactic si implicit la
e.'evi (398).
Se practicä obligatoriu examenul radio/ogic tuturor candidatilor la un
post in inviffeimeint: a) in momentul inscrierii lor la scoala superioarä de insti-
tutoli; b) In momentul cand primesc pentru prima oar5. insärcinäri In invätä-
mant, c) In momentul numirii lor definitive. Toate dispensarele antituberculoase
trebta ea' efectueze aceste examene in mod gratuit.

In Anglia, prin dispozitiuni luate Inca in 1927 de Ministerele Sä-

nätätii i Educatiei Nationale, s'a fixat urmätoarea normd: nichm
membru al corpului didactic, recunoscut ca purtdtor de tuberculozd
pulmonard, nu poate fi considerat apt a preda, nici in colile elemen-
tare publice, niel in scolile secundare, technice i altele. El poate fi
acceptat" in principiu, adicd i se suspencld dreptul de a functiona pänä
In momentul cdnd produce doud certificate medicale: primul certificat
sd constate cä boala este inteun stadiu inactiv, iar al doilea certificat
eliberat cu 6 luni mai tärziu sä ateste cà starea generald i lo-.
calä s'a mentinut bung dela data primului certificat. Odatä primit In
invätdmânt, mentinerea lui este conclitionatd de producerea unor cer-
tificate ulterioare, periodice: a) la 6 luni dupd ultimul certificat men-
tionat mai sus, b) dupd trecerea altor 12 luni, c) dupd trecerea a Inca
unui an. Profesorii tuberculosi pot fi folositd, daca procesul este inac-
tiv (fdrä a li se mai cere seria de certificate ulterioare), In scolile in
aer liber i In sanatoriile pentru copii tuberculosi, cu conditia ca sta-
rea generald sä li se mentind bunä. (399).
In Scofia, sunt In vigoare instructiunile date de Department of healt
for Scotland" : daca se stie sau se bänueste ea vreunul din profesorii dela o
scoalä publicä este purtätor de tuberculozA activä, medical officer of health"

www.dacoromanica.ro
 MEDICINA SOCIALA A TTJBERCLTLOZEI 263

este obligat sä constate personal daca acest profesor poate sa-si continue ser-
viciul fara a raspandi infectiunea printre elevi. Daca ajunge la concluzia
profesorul nu mai poate functiona, medicul oficial 11 anuntä sä cear'a' autorita-
tilor scolare un concediu de boalä (399).
Profilaxia tuberculozei la membrii corpului didactic a facut obiect de
reglementari i inteun numar de co/onit engleze. In Guiana engleza institutorul
poate fi oricand invitat sa se prezinte, pentru examinare, unui medic-functio-
nar, daca are simptome suspecte de tuberculoza; membrii corpului didactic
tuberculosi i cu leziuni contagioase inträ In cadrul prevederii generale, ca nici
o persoand purtatoare de board contagioasa nu poate fi folositä in Invatamant.
In colonia Kenya, legislatia In vigoare prevede ca once membru al corpului
didactic, cu tuberculozd pulmonara contagioasa, va fi exclus din Invatamant
panä ce prezintä un certificat medical, fie de vindecare fie de necontagiozi-
tate (400).

Combaterea tuberculozei la membrii corpului didactic constitue

elementul esential al profilaxiei tuberculozei la scolari. Unele cercetäri
sunt Cu deosebire concludente din acest punct de vedere.
Un studiu efectuat In Romania, in anul 1940, a aratat ca, In scolile pri-
mare dintr'un numar de comune rurale ale Ardealului si unde functionau In-
vätatori tuberculosi (tuberculoza' pulmonara deschisä), acestia au constituit o
sursa de contagiune din cele mai periculoase pentru elevi. Pe cánd In clasele
unde n'au functionat Invatätori tuberculosi, proportia intradermoreactiunilor
pozitive a variat Intre 44,5% si 77,1%, In clasele unde au functionat astfel de
invätatori proportia tuberculino-pozitivilor a variat Intre 70,% si 82,7%. Leziu-
nile parenchimatoase la acesti elevi, leziuni cu caracter evolutiv, au fost in pro-
portie panä la 17,8'%. Infectiunea i morbiditatea au fost cu atat mai intense cu
cat contactul Intre copii i institutor a fost mai strans si mai prelungit (401).
In Germania s'au obtinut rezultate instructive cercetandu-se, lute() cir -
cumscriptie rurala, clasa unui invatator care a murit de tuberculozä (402). In
clasa invatätorului respectiv, din 54 copii, 40 au reactionat pozitiv la tubercu-
linà 14 negativ, In timp ce pentru populatia scolarà din celelalte clase, din
184 copii numai 36 au reactionat pozitiv si 148 negativ. Trecandu-se apoi la
examenul radiologic, din cei 40 copii tuberculino-pozitivi din clasa invätatoru-
lui tuberculos, 23 au fost gasiti normali radiologic, 3 cu tuberculoza inactivä, 11
Cu tuberculozä activa' i 3 suspecti; din cei 36 copii tuberculino-pozitivi, din
celelalte clase, 23 au fost gäsiti normali radiologic, 8 cu tuberculoza inactiva,
3 cu tuberculoza' activa' si 2 suspecti.
Procedandu-se la investigarea eventualelor surse de contaminare extra-
familiala la copiii din clasa invätätorului tuberculos, s'a constatat cA aceste
surse eran de importanta minima. Factorul principal de contaminare 1-a con-
stituit inväratorul bacilor.
3. Asigurarea obligatorie contra tuberculozei
Asigurarea specialä contra tuberculozei (independentä de asigu-
rarea-boalA, asigurarea-invaliditate, etc.) constitue neindoelnic m'Asura
medico-socialA cea mai intensivA, care ingddue combaterea tuberculozei

www.dacoromanica.ro
264 DR. G. BAND

In cadru profesional, pentru pa* importante din populatie i Cu o

totalitate de mijloace.
In Italia a fost instituità asigurarea obligatorie contra tuberculozei,
prin decretul-lege din 27 Octombrie 1927. Sunt obligate a contracta
aceastà asigurare speciald, persoanele de ambe-sexe asigurate contra
bdtrânetii, care reprezintä o parte destul de importantä
din populatia tärii.
Art. 2. Ministerul de Interne pastrându-si conducerea tehnica a tuturor
serviciilor de profilaxie antituberculoasa, asigurarea are de scop a furniza,
pentru asigurat si pentru membrii familiei sale, toate posibilitatile de internare
in institutiile de cued sanatoriale, spitalicesti-sanatoriale i post-sanatoriale.
Se considerä drept membri de familie : sotia, sotul invalid al femeii asigurate,
copiii legitimi í naturali, fratii i surorile care conlocuesc cu asiguratul si
sunt in sarcina lui.
Art. 3. Fondurile pentru asigurarea speciala contra tuberculozei sunt
realizate prin cotizatii, ale asiguratilor i ale patronilor. Pentru un salariu
zilnic sub 8 lire, atát asiguratul cat i patronul platen cate o jumatate lira' pe
chenzind. Pentru un salariu zilnic depasind 8 lire, cotizatia chenzinald este de
o lira.
Art. 5. Asiguratii cari au in sarcina lor membri de familie, au dreptul,
pe timpui interntirii, /a o indemnizatie zilnicá, intre 4-6 lire.
Art. 10. Pe langa Casa nationala a Asigurarilor sociale se institue o
gestiune autonomli a asigurarii contra tuberculozei. Aceasta este condusa de
un comitet special care decide asupra tuturor problemelor medico-sociale In
acest cadru, asupra constructiei de spitale i sanatorii, asupra acordarii aju-
toarelor, etc.

Prin regulamentul acestei legi, din 7 Iuruie 1928, se stabilesc nor-

mele curei la domiciliu, pentru cazurile In care internarea In institutii
este imposibilä sau netindicatä.
Art. 16. Ingrijirea la domiciliu cuprinde supravegherea medicalä,
medicamentele i masurile de asistenta indicate. In nici un caz cheltuiala
totalä pentru ingrijirea la domicilu nu va putea depasi cheltuiala pentru o
perioadä echivalenta de internare inteo institutie.
Art. 18. Cura la domiciliu este asigurata, in fiecare provincie, prin
medicii care figureaza' pe o lista speciala, alcdtuita de comisiunea compusä
din presedintele consortiului provincial antituberculos, medicul Casei natio-
nale a Asigurgrilor si secretarul provincial al sindicatului medicilor.
Dupà cifre care au fost publicate In 1934, asigurarea obligatorie
contra tuberculozei cuprindea 5 milioane asigurati, care, Impreunä cu
membrii de familie, reprezentau un total de 11 milioane suflete, iar
cotizatiile reprezentau 143 milioane lire anual. Rezultatele curei sana-
toriale s'au prezentat astfel : 357 (la mia de bolnavi asistati) amelio-
rati vtizibil, 286 vindecati, 357 decese. De asistenta economieä au be-

www.dacoromanica.ro
 MEDICINA SOCIALA A TUBERCULOZEI 265

neficiat 13.291 familii In 1931, ajutoarele reprezentand in mecliu 350

lire pe an si pe familie. Irnportantä este opera de constructii sana-
toriale a asigurärii speaiale contra tuberculozei: 63 constructii pana
In 1934, insumand 20.640 paturi (403).
In Elvetia, prin legea din 15 Iunie 1928 statul acordä caselor de
boalä o subventie speciala ,pentru combaterea tuberculozei, Cu con-
ditiunea ca statutele acestor case sä garanteze, pentru tratamentul.
profilaxia tuberculozei, prestatiuni care sä intreacd, prin natura lor, cele
impuse in mod normal caselor de board. Subventia acordatd de stat
este : un franc elvetian pentru fiecare copil si 1,50 franci pentru fie-
care adult din campul Asigurdrilor sociale. In schimb, casele de asi-
gurki sunt obligate ca, pe langa cura si profilaxia obisrmità, sa
acorde bacilarilor o in.demnizatie de somaj din cauzä de boala, timp
de 540 zile, in interiorul unei epoci de 5 ani consecutivi (404).
Pentru a da un. maxim de eficientä medico-sociala, asigurarea
obligatorie contra tuberculozei trebue sà cuprinclä o parte cat mai
mare a populatiei, asa 'Meat sä se apropie de caracterul unei asigu-
rdri nationale contra tuberculozei.
Noi am preconizat, in anul 1935, pe baza unei documentan i stricte a
stärilor de fapt, ca in Romania se poate introduce o asigurare obligatorie
contra tuberculozei, care sä cuprindä, pe langa toti salariatii din industrie
comer, si pe functionarii de stat (inclusiv clerul i corpul didactic), pre-
cum si pe militari. Un astfel de organsm va fi in mäsura sà facd fatä unei
totalitäti de cerinte In domeniul combaterii tuberculozei, realizand totodata
un perfect echilibru bugetar (pentru anul mentionat, am evaluat cheltuelile
la 550 milioane lei, in timp ce cuantumul incasarilor (contributie de 2% din
salariul asiguratilor, 210 din totalul salariilor plätite de stat, subventiile sta-
tului, Casei Centrale a Asigurdrilor Sociale, loteriei de stat, etc.) urma sa se
ridice la minimum 600 milioane lei. Nu ar fi fost deci nevoe de nici o resursa
financiara extraordinara (405).
In unele state funationeazä asigurarea obligatorie contra tuber-
culozei pe grupe profesionale limitate, dar de mare importantä ca
surse de contagiune. Astfel, in 1938 s'a introdus in Italia asigurarea
obligatorie contra tuberculozei a membrilor corpului didactic, extin-
zandu-se astfel campul asigurärii obligatorii, care functiona numai
pentru muncitorii manuali (406).
Art. 1. Dispozitiunile care guverneaza regimul asigurärii obligatorii
In contra tuberculozei, fixate prin decretul din 4 Octombrie 1935, sunt extinse
asupra personalului titular de ambe/e sexe apartinand urmatoarelor categorii :
a) institutorii din scolile primare ale statului i directorii acestor seoli; b)
corpul didactic din institutele de educatie pentru ambele sexe.
Art. 2. -- Au drept la prestatiuni ale acestei asigurdri si membrii fa-
miliilor.

www.dacoromanica.ro
266 DR. G. BAND

Art. 3. Asiguratilor spitalizati li se va pläti, daca au in sarcina mem-

bri de familie, o indemnizatie zilnica de 6 lire, timp de 6 luni, cu incepere
din ziva cand nu mai primesc nici o plata' dela institutia careia apartin.
Dacd asiguratul este ingrijit la domciliu, i se va plati aceasta indem-
nizatie, in aceleasi conditiuni, char daca nu are nici un membru de familie
In sarcina lui.
Art. 4. Pentru acoperirea ascestor prestatiuni, se va percepe o con-
tributie de 36 lire pe an, de fiecare asigurat, jumatate fiind platita de el si
cealalta jumatate de catre stat. Contributiile se platesc Institutului National
al Prevederilor Sociale.

G. Combaterea tuberculozei la copii

t. Privire generalä asupra problemei
Normele de combatere a tuberculozei infantile au fost fixate in
bund parte prin studiul tuberculozei in prima varstd si in vârstele
prescolarg i colard (vol. II al acestui Tratat). In plus, este necesarA
precizarea unor caracteristici pe care le-au pus in evidenta cercetdrile
din ultimul deceniu.
Sursele de contagiune extrafamiliald prezintà o importantä des-
tul de mare (aldturi de contagiunea intrafamiliald) pentru varsta copi-
cu atat mai mult cu cat numeroase cazuri de tuberculozd in-
chisd" par a fi contagioase (407). In unele tdri s'a cäutat sa se desoo-
pere sursele de infectiune, pornindu-se dela cutireactiunile in serie la
co,pii i reusindu-se astfel a se gdsi sursa contagioasd in 77,9% din ca-
zuri. Ori, la suta de infectiuni extrafamiliale, s'au gdsit angajarea
la muncd (a copilului) la tuberculosi deschisi, In 3,2% din cazuri
contactul cu invätatori tuberculosi In 27,1% din cazuri ; contact ca
copii din familii de bacilar deschisi, in 8,1%; vizite repetate ale
unor rude tuberculoase, in 4,5% ; vizite repetate ale strdinilor tuber-
culosi, in 1,6%; contact cu conscolari purtätori de tuberculozà des-
chisd, in 4,9%; sederea copilului inteun hotel de mare trafic, In 8,1%
din cazuri (407).
Combaterea tuberculozei in prima vcIrsta rdmane elementul de
haza in profilaxia tuberculozei la copii. Cercetari au arätat cà morta-
litatea prin tuberculozd a sugarilor este de 30 ori mai mare cleat
mortalitatea generald prin tuberculozd (toate varstele) (407).
Relativ la tuberculoza in vdrsta pubertatii, cercetgri efectuate in
Germania au ardtat cà in cazul contagiunilor intrafamiliale letalitatea
este de 4,7%, pe cand in contagiunile extrafamiliale ea atinge 11,7%,
deci acestea din urrnä sunt cele mai grave.
Redeker explica' gravitatea mai mare a infectiumlor extrafamiliale prin
faptul cA infectiunea este brutala' si puterea de rezistentä a eopilului sucomba

www.dacoromanica.ro
 MEDICINA SOCIALA A TUBERCULOZEI 267

sub actiunea virusului, pe and In contagiunile intrafamiliale infectiunea este

insidioasa, asa inat se desvolta la copil un grad de imunitate relativa.
Deosebit de acesti factori extrinseci, care sunt factorii de expunere,
trebuesc luate in consideratie 1(In tubrculoza infantild) i elementele
endogene, reprezentate prin ereditate, constitufie i predispozitie. In
dispensare s'a g'a'sit cà mortalitatea i morbiditatea in familiile de tu-
berculosi sunt de 4-5 ori mai mari deat in familiile M'a bacilari.
S'a mai gäsit, prin cercetari comparative asupra eopiilor gemeni,
atunci când ei provin din ambii pärinti tuberculosi prezintà o free-
ventà mai mare a tuberculozei deat gemenii care descind dinteun
singur pärinte bacilar.
In tubereuloza infantilä metodele moderne de eolapsoterapie
tratament chirurgical al tuberculozei puhnonare prezintd o mare im-
portantg. Comparandu-se rezultatele tratamentului pur conservator
(igieno-dietetic), cu ale celui chirurgical, la co,pii, s'a constatat in cel
de al doilea caz o reducere a mortalitàtii cu 15,8% (fatä de mortalita-
tea in cazul tratame-tului pur conservator), o crestere a perspective-
lor de vindecare Cu 19,9%, o accelerare a disparitiei bacililor din
sputd Cu 17,2% (407).
Unii autori stabilesc, in tehnica profilaxiei tuberculozei infantile,
doua mari pärti: a) profilaxia directa, b) profilaxia indirecta (408).
Profilaxia directà cuprinde toate mäsurile care au de scop evita-
rea contamingrll copilului, iar cea indirecta' totalizeaz6 mdsurile care
preintâmping aparitia de noi focare de contagiune in mediul familial
extrafamilial.
Profilaxia directd ar cuprinde, ca mdsuri principale : a) internarea
In sanatorii i in spitale-sanatorii a adultilor bolnavi ; b) plasarea copii-
lor in mediul rural (plasare individuala i plasarea colectiv6); c) in-
stalarea intregei familii inteun medisu adecuat (institutii sanatoriale
speciale, colonii rurale, etc.).
In ce priveste internarea in institutii, a adulti/or bo/navi, má'sura da
rezultate din punct de vedere al evitarii contagiunii la copii numai daca
este institutà cdt mai precoce si pe o duratá de timp destul de lungei. In
practica se constata insä, cel putin In Franta, cà internarea este refuzatä In
aproape 50% din cazuri, iar sederea in sanatoriu este frecvent intrerupta prin
Inapoieri intempestiva In familia.
Plasarea copiilor in mediul rural reprezinta una din cele mai eficace
rnasuri.
e) Instalarea fntregei fami/ii intr'un mediu adecuat a fost Incercata, Cu
rezultate favorabile in Franta. La Paris s'au amenajat un grup de clädiri, In
1936. in care au fost instalate 18 familii de bacilar, sub supravegherea
a unei infirmiere-vizitatoare ; tuberculosul era izolat intr'o camera aparte,

www.dacoromanica.ro
268 DR. G. BAND

notiuni elementare de profilaxie au fost predate bolnavului i familiei sale ;

ori, nici un caz de contaminare n'a apdrut la cooiii aoartinand acestor 18
familii (408).

Profilaxia indirecta se exerciità. pnn 3 categorii de actiuni, cu-

rente in medicina sociald : economice (alocatii familiale, Primele de
al4ptare acordate de institutiile de protectie materno-infantilä, etc.);
sanitare (ameliorarea conditiilor locuintei, a igienei scolare, etc.)
educative.
Aplicarea unei totalitgti de mdsuri de protectie medico-socialà stä-
vileste real frecventa iniectiunii tuberculoase la copii, chiar in mediile
cele mai contaminate. Prin cercetäri comparative efectuate asupra
unor grupe de sugari träind inteun acela§ mediu contaminant, dar unii
protejati" din punctul de vedere medico-social, iar altii nu, s'a stabilit
ca In primul grup mortalitatea prin tuberoulazA a fost de 6,3/0, pe cand
la grupul neprotejatilor ea s'a ridicat la 19,7% (409).

z. Vaccinarea antituberculoasa
Conferirea stdrii de imunitate contra tuberculozei, la copilul aflä-
tor in primele zile ale vietii extrauterine, constitue un element impor-
tant al profilaxiei tube_rculozei infantile, si prin aceasta al profilaxiei
tuberculozei in celelate grupe de varsta.
Tentativele, foarte numeroase, care s'au fkut In acest domeniu,
in decursul anilor, au capätat o consacrare experimentarà i clinic6 prin
prepararea vaccinului B. C. G. Datele statistice publicate p5.ng In pre-
zent par a demonstra suficient eficacitatea a.cestui mijloc imunizant,
manifestata in general prin scAderea mortalitgii generale a sugarilor
vaccinati si a mortalitalii prin tuberculozk la cei vaccinati i tr5ind in
mediu contaminant.
Tulpina B. C. G., pe care au preparat-o Calmette si Guérin, a re-
zultat din a 230-a reinsemântare a unui bacil virulent de origine bo-
vinä, pe mediul format din cartof impregnat cu bilà de bou gliceri-
nat5. 5%. Acest mediu a ingkluit experimentatorilor sà modifico pro-
gresiv constitutia fizico-chimic5 a bacilului, rärnanand insa nealterate,
vitalitatea sa si propriet5tile sale antigene. Faptul esential este cd,
dup5. cele 230 culturi succesive (realizate In timp de 13 ani), bacilul
d devenit avirulent ; el nu mai poate provoca in organismele la
care il inocul5m, formarea de tuberculi reinoculabili ; se pot injecta
cantitäti considerabile din acest bacil, sub forma de emulsii fine si
omogene, fie intravenos fie intraperitoneal; deasemenea se pot admi-

www.dacoromanica.ro
 MEDICINA SOCIALA A TIIBERCULOZEI 269

nistra pe cale bucalä, f ara ea in organismul receptor (netuberculizat)

sa se producä vreo leziune tuberculoasa evolutiva (410).
Culturile de B. C. G. trebuesc intretinute, prin reinsämäntdri Multe la
20-25 zile odatd. Intretinerea culturilor se face pe mediul sintetic lichid al
lui Sauton (asparaginä 4 gr., glicerind pura 60 gr., acid citric 2 gr., fosfat bipo-
tasic 0,5 gr., citrat de fer amoniacal 0,05 gr., epa 940 gr.).
Bacilii sunt pästrati in flacoane sterile plate, continänd bile de sticlä
sterilizate, cu diametrul de 5 mm. Dilutia se prepard astfel incät sä corespundä
2 cm. cubi lichid pentru un centigram de bacili. Odatd obtinutd emulsia orno-
gend, ea este trecutd inteun recipient repartizor, care ingädue s'o clistribuim
aseptic in tuburi, continAnd fiecare un centigram bacili (2 cm. cubi emulsie).
Se recomandd sd se foloseascä, pentru vaccinare, emulsii care sä nu fie
mai vechi de 10 zile. Altfel, am risca sd administräm noului ndscut prea putini
germeni ii i prea multi germeni morti; ori, imunitatea nu este conferitä real
decAt de germenii vii.

Primele aplicari ale bacilului B. C. G., in cadru medico-social, au

fost fäcute in Iulie 1921, asupra eopiilor din cresa de pe langd Mater-
nitatea spitalului Charité, sub conducerea lui B. Weill-Hallé. S'a con-
statat dela inceput inocuitatea vaccinului, precum i evolutia ulterioard
multumitoare a copiilor vaccinati, dei traiau intr'un mediu contami-
nant. In anii urmatori (1922-1925) s'au continuat vaccinärile la Paris,
stabilindu-se cá sunt necesare 3 ingerari de cate 1 centigram de bacili,
deci fiecare nou-nascut ingerä 3 ctgr. reprezentá'nd 1.200.000.000 bacili.
Din 67 copii träind in mediu contaminant, vaccinati intre 1922-1925
urmäriti pana' in 1927 de Weill-Hallé i Turpin, unul singur a su-
combat de tuberculoza. Pana la 1 Februarie 1927, se vaccinaserä in
Franta 21.200 copii.
In ce priveste mecanismul intim al provocArii stdrii de imunitate, Cal-
mette admite cd aceastä rezistentd la infectiunile bacilare este determinatA de
un proces de simbiozd intre celulele limfatice si un numär de bacili. Este ne-
cesar ca din primele zile dupc1 nastere sti se asigure impregnarea rapidcl a tu-
turor organelor limfatice cu un mare /turnar de baci/i, lipsiti de virulenta, dar
capabili de a provoca anticorpi. Ori, acestui deziderat ii corespunde vacci-
narea B. C. G.
In anul 1932 au fost publicate in Romania rezultatele vaccinarii
Cu B. C. G. a unui numar de 70.000 copii; in unele regiuni ale tarii
se vaccinasera pana' la 91% din noii-nascuti (411).
S'a constatat cà in ce priveste mortalitatea generald (prin toate cauzele),
ea a fost de 16,6%-25% la copiii nevaccinati, pe cAnd la cei vaccinati n'a fost
decAt de 7,370-14%. Studiindu-se un grup de sugari vaccinati i crescuti in
mediu tuberculos contaminant, s'a gdsit la ei o letalitate prin tuberculozd de
2,1%, pe cAnd la sugarii nevaccinati i trdind de asemenea in mediu contami-

www.dacoromanica.ro
270 DR. G. BAN1.1

nant, letalitatea prin tuberculozä a fost de 15% 30,%. In orasul Bucuresti se

constatase, la vaccinati, o mortalitate generará de 8%, pe cand la nevaccinati
a fost de 18%.
Un studiu amänuntit a fast publicat In anul 1933, In Belgia, re-
lativ la rezultatele vaccindrii sistematice antituberculoase, a sugarilor
nascuti In Maternitatea Universitara din Bruxelles (412).
Au fost vaccinati toti copiii näscuti in maternitate, indiferent daca aveau
sa se duca inteun mediu contaminant, sau nu. S'a aplicat i vaccinarea pe cale
bucald i cea pe cale subcutanata. In total imunizarea a fost fäcutä la 1.000
noi-näscuti. Nu s'au tras concluzii in ce privaste efectele imunizarii asupra mor-
talitàtii tuberculoza, pe de o parte din cauza cà efectele durabile nu ar
putea fi constatate decat in momentul cand copilul respectiv ajunge la varsta
adolescentei sau chiar la varsta adulta', si pe de alta parte din cauza ea' in
Occident mortalitatea prin tuberculoza a sugarilor este oricum foarte scazuta,
asa incat concluzii valabile nu s'ar putea trage decat prin urmärirea timp de
mai multi ani a unor serii repetate i numeroase de copii.
Concluziile autorilor s'au margina la efectele generale ale vaccindrii
cu B. C. G.
Rezulta ca aceasta vaccinare nu provoaca' niel un fenomen patologic,
nici o turburare, chiar la noii-nascuti debla i prematuri. Nu provoacä rucio-
oatä ridicari de temperatura, nici reactiuni locale serioase. In ce privaste eres-
tarea in greutate, urmarita timp de 2 ani dupa nastere, ea s'a dovedit a evolua
la fel, la vaccinati ca i la copiii martori nevaccinati. Alergia tuberculinia
care denota' instalarea starii de imunitate, apare relativ tarziu, cel mai de
timpuriu dupa 2 luni dela vaccinare.
Cercetärile din Bruxelles par a arata ca mortalitatea generará a primal
varste nu este influentata de vaccinarea cu B. C. G.; copiii vaccinati i martorii
nevaccinati au dat aceiasi mortalitate generará. Nu ar putea fi deci vorba de
actiunea eutrofica a acestui vaccin.
In anul 1936, C. Guérin recunoaste ea imunitatea conferita de
acest vaccin apare dupa un rastimp oarecare, uneori dupa trecerea
mai multor luni. Ori, in aceastä perioada, in care sugarul nu este inca
imunizat, trebuesc aplicate toate masurile medico-socia/e care sci impie-
dice contaminarea, realizandu-se izolarea copilului de toti contactii
intra- i extra-familiali. Comisiunea permanenta a B. C. G.-ului, insti-
tuita In Franta (Marfan, Bezangon, Debré, Lereboul/et, Lesné, Weill-
Hallé), a stäruit deasemenea asupra necesitätii aplicarii concomitente
a masurilor medico-sociale de izolare ; neaplicarea acestor masuri ar
explica In burla' parte esecurile care au fost inregistrate pe alocuri, In
vaccinarea cu B. C. G. (413).
In masura trecerii timpului, s'a cautat sa se precizeze dupa criterii cat
mai concludente, actiunea vaccinului B. C. G. in ce privaste mortalitatea prin

www.dacoromanica.ro
 MEDICINA SOCIALA A TUSESCULOZEI 271

tuberculoza in prima várstà si In grupele de várstä ulterioare. Profesorul

Baudouin, din Montreal (Canada), a urm'árit, intre 1926 si 1935, un grup de 582
copiii vaccinati i trAind In contact cu tuberculosi, iar pe de alta' parte un
grup de 971 copii ti-51nd tot In mediu contaminant, dar nevaccinati. Autorul a
constatat cá, in ce priveste mortalitatea generará a acestor copii urrnAriti pánä
la vársta de 7 ani, ea a fost de 10,3% la vaccinati si de 18,7% la nevaccinati.
Totodat5 a precizat, pentru mortalitatea prin tuberculozá a acestor copii,
ea a fost de 2,1r% la vaccinati si de 7% la nevaccinati.
In fine, limitänd cercetárile numai la copiii in contact cu purtatori de
leziuni deschise, acelas autor aratä c5. mortalitatea prin tuberculozA (copiii
fiind urm5riti 'Ana' la varsta de 7 ani), a fost de 2.4% la vaccinati si de 11,1,%
la nevaccinati (413).

S'au mai publicat cercetdri asupra rezultatelor urmdririi de grupe

de copii, vaccinati i nevaccinati, mentinuti inteun inediu uneori
puternic contaminant.
Mur gula §i Penco, din Montevideo, au relatat In 1936 urmátoarele rezul-
tate : din 171 copii vaccinati i dusi ulterior in mediul familial, unde contactul
cu tuberculosii a fost frecvent i prelungit, 161 n'au prezentat nici o leziune
tuberculoas5; 9 copii au prezentat manifestAri ganglionare i pulmonare, care
E-au vindecat insA toate; un singur copil a murit prin tuberculoz5 (deci morta-
litatea prin tuberculoz5 la grupul vaccinatilor a fost de 0,58%).
Rezultatele in ce priveste un grup-martor, de 150 copii nevaccinati
mentinuti de asemenea In mediu contaminant, au ardtat ea' mortalitatea prin
tuberculoza a acestor copii a fost de 9,8% (413).

Interesante sunt rezultatele publicate de Alvimar de Carva/ho, la

Rio de Janeiro, in 1936: la un grup de copii vaccinati i evoluAnd ulte-
rior Intr'un mediu cu deosebire contaminant (nu s'a luat absolut niel
c másurd de profilaxie, in afard de vaccinare), urmdriti timp de 6
ani, s'a gäsit o mortalitate prin tuberculozá de 2,4%, pe cand la un
grup egal de copii nevaccinati, in acelas oras si evoludnd In aceleasi
conditiuni de mediu, mortalitatea prin tuberculozá a fost de 8%
20% (413).
Sc pare cd vaccinul B. C. G. este mai eficace cánd e introdus pe
cale subcutanatd sau intradermica. Duà concluziile autorilor ame-
ricani, In timp ce vaccinarea pe cale bucald reduce mortalitatea prin
tuberculozá a copliloll ;cu 50%, vaccinarea pe ,calea 5ubcutanatá o
reduce cu 75% (414).
S'a cäutat sä se stabileasca o eventual5 actiune curativa a vaccinului
B. C. G. S'a crezut la un moment dat cA injectii repetate de B. C. G. ar putea
exercita o actiune favorabilá asupra evolutiei tuberculozei. Rezultatele nu au
fost concludente. S'a constatat insä, cu acest prilej, c5. vaccinul B. C. G. este
cleopotriva de inofensiv pentru bacilar. cum este si pentru organismele nein-
fectate (415).

www.dacoromanica.ro
272 DR. G. BANU

Un studiu publicat In Romania in 1939 aduce precizari importante

asupra actiunii vaccinului B. C. G. (416). S'a eautat in. special s'a se
urmäreasca procentele de copii vaccinati care contracta tuberculoza
in mediu contaminant, comparativ eu procentele eopiilor nevaccinati.
Criteriul a fost sen.sibilitatea la tuberculina 1/10.000, cercetatä prin
intradermoreactie. O intradermocreatie intens pozitiva denota o in-
fectiune virulenta. Ori, la copiii vaccinati i mentinuti in mediu con-
taminant, s'au constatat reactiuni intens pozitive In 22% din cazuri,
pe cand la copiii nevaccinati, träind In acelas mediu, treactiunile in-
tens pozitive au fost in proportie de 39%. In ce priveste rezultatele
examenului radiologic, la vaccinatii trdind in mediu contaminant nu
s'a constatat niel o leziune parenchimatoasä evolutiva, pe cand la
grupul-martor de copii nevaccinati aceste leziuni au fost gasite in
proportie de 4,3%.
Aceiasi autori, pentru a aprecia influenta vaceinarii asupra mor-
talitatii infantile prin tuberculoza, au eomparat mortalitatea prin tu-
berculoza a copiilor din primii 3 ani ai vietii (vaccinati In Bucuresti),
cu mortalitatea prin tuberculoza a aceleiasi grupe de varsta In Ger-
mania in deceniul 1886-1896, cand in aceasta ultimà tara mortali-
tatea prin tuberculozä era la nivelul la care astázi este in Román' ia.
Facand aceasta comparatie, ajung la concluzia ca vacciriarea reduce
mortalitatea prin tuberculoza cu 66% in primul an al vielji i cu
75% In grupa de varstd 1-3 ani. Autoril väd in aceasta o märturie
demonstrativa de incontestabila eficacitate a vaccinarii".
In cadrul incercdrilor de vaccinare antituberculoasä trebue mentionat
vaccinut Friedmann, preparat cu bacili tuberculosi ai broastei testoase. Lange
a arätat c acesti bacili nu au nici o actiune imunizantä la om. Ulterior, prin
cercetäri amà'nuntite, s'a ardtat chiar cä inocularea acestui vccin poate fi uneori
nocivä si sä contribue la Inräutätirea procesului bacilar (417).

3. Plasamen tul rural

Plasarea in mediul rural, a copiilor provenind dintr'un mediu
familial contaminant, metoda inauguiratá la ineeputul acestui secol, isi
pastreazd si in momentul de faya' intreaga valoare profilactica pentru
tuberculoza infantila.
Plasarea copiilor din familii tuberculoase, in mediul rural, de-
curge in cadrul institutiilor numite opere Grancher.
In anul 1908, profesorul Grancher, pornind dela constatarea ea' de
cele mal multe ori copilul contracta tuberculoza In mediul familial,
emis dezideratul: plasarea la tará, in gazda, la tcirani seintitini, a

www.dacoromanica.ro
 MEDICINA SOCIALA A TUBERCULOZEI 273

copilului seineitos nd scut din pdrinfi tuberculogi. In acelas an Gran-

cher a intemeiat Oeuvre de preservation de l'enfance contre la tuber-
culose".
La inceput se triniiteau la tara numai copili trecuti de 3 axil.
'Ulterior, s'a instituit plasam.entul rural si al sugariler. Copiii sunt
indicati de infirmierele vizitatoare de pe lângd dispensarele antituber-
culoase ; triajul definitiv este fdcut la dispensar. Copiii recunoscuti
ca hind contaminati sunt trimii in institutii de curg, cei suspecti de
infectiune bacilard sunt trimisi in preventorii, rämänând pentru pla-
samentul la taré nurnai cei sdniito.yi (provenind insé din mediu con-
taminant) (418).
La institutiile depinzand de opera Grancher din Paris, se alcatueste, fie-
carui copil, un dosar cuprinzand urmatoarele acte : a. certificatul constatator
ea unul din pärintii copilului este bolnav de tuberculozä (se indica simptomele
principale i rezultatul examenului sputei); b. certificatul atestand pentru copil
este in aparenta' indemn de tuberculoza i Ca nu prezintä turbufari psihice
nervoase; c. un certificat constatator cà nu prezinta vegetatii adenoide, nici
hipertrofie amigdaliana; d. certificate de vaccinale antivariolicä, antidifterica, etc.

Examinarea in vederea triajului definitiv se face la dispensar. Aci

se practicg examenul clinic si radiologic al copilului i i se face cu-
tireactia Sunt retinuti pentru tnimitere la tara copiii care nu pre-
zintd nici un simptom clinic si radiologic de tuberculoz5 indiferent
de faptul dacd au cutireactia pozitivä sau negativä.
In ce priveste alegerea regiunilor de plasament, se cautä ca ele
sé nu fie prea indepartate de domiciliul familial al copiilor. Familiile
crescdtoare sunt selectionate de cAtre medicii locali, dupé o cercetare
amärnmtité a situatiei materiale, a factorului locuintà, a sändtétii
moralitätii crescétorului. Se preferd micii proprietari nu prea vérst-
nici si care si-au crescut in conditiuni multumitoare pe proprii lor
copii. Se evità in general menajurile care au copi_i mici si caree prin
aceasta, n'ar putea sd se consacre intensiv cresterii i supravegherii
copilului care li s'a incredintat.
Fiecare centru de plasament are medic si infirmieré-vizitatoare.
Dupà 36 ani de funcionare a operei Grancher, s'au putut sinte-
tiza rezultatele medico-sociale pe care le-a dat aceastä. institutie. Mor-
talitatea prin tuberculozd a copiilor plasati nu d.epéseste 1/1000, pe
cand la copal care au rémas in contact la domiciliu Cu mediul
familial contaminant, mortalitea prin tuberculozä a depäsit uneori 100
la mie (419).

Dr. G. Banu. Thatat de medielnä sonlalA, Vol. IV 18

www.dacoromanica.ro
 DR. C. RANU
274
Armand-Delille relateazä (418) : Din 4000 copii plasati la tarà, pe care
i-am supraveghiat personal, n'am gäsit decât 12 cazuri de tuberculozd, din
care trei au murit de meningitä tuberculoasä la câteva sAptämäni dela sosi-
,.rea in colonie, iar restul de 9 au fost trimisi in sanatorii, unde s'au vindecat.
Morbiditatea prin tuberculozd este deci de 3 la mie. Aceleasi rezultate mul-
tumitoare le-am obtinut pentru cei 37.000 copii dati In plasament rural, de
cAtre diferitele departamente ale Frantei".
Copiii raman in plasamentul rural panà spre varsta puibertatii.
Uneori sunt restituiti familiei, daca aceasta intre timp creat o
ambiantd (locuintd, eliminarea focarului contaminant, etc.) care nu
mai prezinta pericol. De multe ori, asa cum se intampla in general
in plasamentele rurale ale copiilor, in preajma varstei de 14 ani, oopi-
lul este adoptat de familia crescatoare i dat In ucenicie sau folosit
la muncile agricole ; o burla' parte îi intem.eiazd ulterior un camin,
lamanand fixati in mediul rural.
Opera Grancher acceptand, pentru plasamentul rural, si sugari,
s'a desvoltat o ramurd a acestei institutii : Oeuvre du placement f a-
milial des tout petits". Se grupeazd un numar de sugari (proveniti
din mediu contaminant), in jurul unui centru de supraveghere, unde
este secliul infirmierelor-vizitatoare i unde functioneaza un dispensar
de sugari si o biberonerie (420).
Un centru de plasament pentru sugari grupeaza In general 50
familii de tarani.
Este avantajos ca, inainte de a fi trimis la tara, sugarul (prove-
nind din rnediu familial contaminant) sà treaca prin cresa de profi-
laxie antituberculoasä,, institutie descrisa la capitolul protectiei medi-
co-sociale a primei varste. (Volumul II).
Reamintim cä in cresa de profilaxie antituberculoask sugarul, separat
de pärintii bacilar, imediat dupà nastere, este obiectul unei stricte suprave-
gheri Contactul intre el si mamä este strict interzis. Parterul este
destinat exclusiv sugarilor, iar etajul exclusiv mamelor, fdrà nici o comu-
nicatie posibilä intre aceste doug pärti ale institutiei.
Opera Grancher, pe langä rezultatele pe plan biologic, aduce f o-
loase economice ; sume importante sunt economisite bugetului luptei
antituberculoase. Profesorul Marfan a facut urmatorul calcul in 1939:
spre a obtine vindecarea unui bacilar este necesara o cura sanatorialä
de durata medie de 3 ani; cheltuiala era de 15.000 franci pe an (In
1939); dat fiind insa ea proportia de vindecati nu este decat de 33%
din numarul total al bolnavilor internati in sanatorii, rezultä cà tre-
buesc trata-ti trei tuberculosi, tirrip de 3 ani, pentru a se obtine o
vindecare ; cheltuelile totale pentru cura acestor 3 bacilar insuMau

www.dacoromanica.ro
 IviEnicrntA S-0-CIALA A TIJBERCULOZEI 275

135.000 franci. Ori, prevenirea tuberculozei la un copil, in cadrul

opere' Grancher, nu costa in total decgt 25.000 franci.

4. Preventoriile
Preventoriul este o institutie situatd la targ, in care copiii expusi
contaminárii In mediul familial, dar nefebricitanti i necontagiosi,
având forme initiale, latente i curabile; ale tuberculozei, sunt supu.,si
regimului de internat i unei igiene speciale (alimentatie suprave-
ghiatg, curá de aer, instituità i suipraveghiatg prin co/aborarea
intre medic i pedagog (421).
Preventoriul este in general rezervat adolescentilor (14-20 ani).
Adolesoentii din centrele industriale sunt cu deosebire indicati. Munes
lor intensg, oboseala provocatà prin atentia i supra-incordarea nece-
sitate de procesul munaii, favorizeazd evolutia proceselor bacilare in-
cipiente, si ei trebue scosi neapgrat din mediul urban, pentru un timp
in general nu prea lung. De obiceiu, dupg o curd preventorialä ame-
liorarea sau ciliar vindecarea acestor adolescenti este evidentä. S'a re-
comandat stgraitor ca j consiliile de revizie ale armatei sà trimitg
In preventorii, pe tinerii recruti indicati pentru aceste institutii, pe
baza constatgrilor fgcute la examenul pulmonar ; tinerli arnanati pen-
tru ,,debilitate" sunt aproape toti indicati pentru o cura preventorialg.
La esirea din preventoriu, adolescentul revine in câmpul activi-
t'ala sale anterioare. Elevii, la scoalä ; ucenici, in ateliere i uzine,
soldatii, la serviciul militar. O normä generara' se impune insd : toti
acesti tineri trebue sg rámgng sub supravegherea dispensarului anti-
tuberculos din regiunea respectivg (pentru soldayi, supravegherea va
fi exercitatg de medicil unitätilor respective).
In Franta, printr'un deoret-lege din 1938, s'au precizat unele
norme in ce priveste functionarea i controlul preventoriilor (422).
Preventoriile sunt definite astfel : institutii organizate pentru aplica-
rea curei igieno-dietetice si. de aer, concomitent cu antrenamentul
fizic si intelectual al copilului. Regimul este cel de internat si sub per-
manentg supraveghere medicalg. Drept criterii de admitere in pre-
ventoriu s'au fixat : cutireactiune pozitivg, forme de tuberculozg apa-
rent benigne, necontagioase, sechele de pleurezie, sechele de tuber-
culozg ganglio-pulmonarg, tuberculozg externd nesupuratà i nere-
levand de tratament chirurgtical.
S'au creat preventorii §i in climatul. marin. Un astfel de preventoriu
functioneaz5 in Belgia, la Cleemskerke. Din 6000 copii internati in aceasta
institutie, in perioada 1927-32, numai 150 au parasit institutia neameliorati.

www.dacoromanica.ro
276 DR. G. BANI.1

Pentru ceilal%i, ameliorarea a fost nu numai de ordin fizic, ci i de ordin mo-

ral, mai ales la nervosi i la räsfätati. Se constatä si o ameliorare de ordin
intelectual : numerosi copii intärziati cu studiile si-au recuperat intárzierea
intelectual, prin scolaritatea in cadrul preventoriului.
S'a mai fAcut constatarea importantä, cá la aceti adolescenti pulmonari
blate de mare au efecte favorabile. Dupà 300.000 bdi nu s'a observat nici un
accident, nici la subfebrili, nici la purtätorii de adenopatii traheobronhice (423).

In România functioneazA deasemenea un nurnär de preventorii.

5. t,Scoli de mena] pentru fetele pretuberculoase
O realizare interesantà a fost infAptuitä: in Germania, pentru
adolescentele in iminentä de tuberculozg, sub forma scolilor de rne-
naj pentru fetele pretuberculoase. O astfel de scoalà functioneazà, din
1926, in Westfalia, la Senne, la poalele muntilor Tauteburgerwald (424).
Se primesc, in aceastà institutie, fete din grupa de varstd 14-18
ani, triate in prealabil de medicii oficiilor sanitare si de medicii ftizio-
logi. Sunt eliminate toate cazurile de tuberculozd activc1. Caracteris-
tiene institutiei sunt urmdtoarele hrand abundentà, com. plex de m'A"-
suri pentru fortificarea organismului, cresterea rezistentei la intem-
perii i stimularea fortelor cte apárare imuno-biologice, muncä cas-
nicd ; educatie morara' si cetdteneascg. Durata medie a unei cure este
de 6 luni. Cresterea medie in greutate, dupg o curd, este de 6,2 kgr.
O anchetà intreprinsä pe längd 502 foste eleve ale scolii, la un interval
de 1-7 ani dupä päräsirea institutiei, a dus la urmätoarele constatäri : 84%
din fete isi mentinuserd starea de sänätate foarte bunä., 13,5% si-au menti-
nut-o satisfäcätoare si numai 2,510 din fostele eleve ale scolii au relatat cä
starea de sänätate le este mediocrà.

H. Educatia qi propaganda antitubercu1oas5

Opera de educatie igienicd a masselor, in cadrul medicinei sociale
a tuberculozei, este de o importantd hotgritoare. S'a constatat, prin
anchete relativ recente, cá, dei marele public este de decenii ayer-
tizat asupra acestei boli de mare rdspandire i cu repercutäri de na-
turà a irezi interesul in cele mai variate pguri sociale, totusi gradul
de ignorantd a cunostintelor elementar* este apreciabil.
In anul 1932 a fost intreprinsä, in Germania, o anchetä asupra unui
grup de 600 persoane din mediile sociale cele mai variate, spre a se deter-
mina gradul de cunostinte ce-1 posedau in legäturà cu tuberculoza. S'au pus
numeroase intrebäri printre care : Ce anume provoaca tuberculoza ? Unde se
gäseste agentul infectios ? Cum se face transmisiunea ? Ce várstä este mai

www.dacoromanica.ro
 MEDICINA SOCIALA A TUBERCULOZEI 277

amenintata i dece ? Boala este ereditara ? Putem sa ne apararn de ea

cum ? Ati citit ceva in legatura Cu tuberculoza ? Cati tuberculosi sunt in
Germania ?
Raspunsurile obtinute au dovedit o frapanta ignorantä in materie, a ma-
relui public (425).

1. Educatia bolnavului la parasirea institutiei de cura

Bacilarul carie a trecut printr'o institutie de curd', reprezintà in
majoritatea cazurilor un puternic factor de difuzare a n.ormelor de
profilaxie antituberculoasa. Pentru a se intensifica actiunea acestui
factor, atât in folosul individual al bacilarului, cat i pentru profi-
laxia in anturaj, instituticile sanatoriale din unele täri au imprimat
,sfaturi pentru tuberculosi.", pe care le inmâneazd tuturor bolnavilor
In mom.entul când pärgsesc institutia. Aceste sfaturi contin norme
asupra felului in care sä se comporte fostul bolnav, In ambianta
profesionalg, etc.
In Anglia este folosit un bun model de sfaturi (426).
Recomandarile principale sunt urmatoarele :
Nu uitati ca primii doi ami dupa ce ati parasit sanatoriul constitue
o perioadd criticd pentru sänatatea dv., de aceea supraveghiati-o in acest räs-
timp cu cea mai mare atentie. Nu va multumiti cu constatarea ca au trecut
de pilda 6 luni, in rastimpul carora sanatatea vi s'a mentinut satisfacatoare.
Nu este suficient.
Din moment ce ati fost recunoscut, medical, ca apt pentru muncä,
re/uati-vd ocupatiunea ccit mai repede. Munca este un bun tonic. Pe cdt posi-
bil, nu va schimbati profesiunea. In nici un caz, nu schimbati o profesiune
intelectuala Cu una manuala.
Cautati sa obtineti o remuneratie multumitoare a muncii. Numai ast-
fel yeti putea asigura baza economica pentru satisfacerea totalitatii conditiu-
nilor de alimentatie, locuinta, etc., care va sunt necesare.
Sa va indepliniti munca dupa un program precis. Munca sà decurga
la ore regulate, ceea ce va ingadui repaosul la ore fixe. Evitati orele supli-
mentare.
Alegeti-va domici/iu/ cdt mai aproape de local de muncd. Folosirea
repetata a mijloacelor de transport in comun (autobuz, metropolitan, tramvai,
etc.) prezinta numeroase riscuri pentru sanatate.
Alegeti-va o locuinta expusa la sud. Cautati intotdeauna sà aveti un
dorrnitor pro priu (aceasta camera sa reprezinte sanatoriul dv.").
Cautati sà beneficiati de aceeasi durata de repaos zilnic, ca si in
sanatoriu. VA' sunt necesare 11 ore de repaos, din 24 ore. Sfdrsitul saptamänii
petreceti-1 acasd.
Nu este necesar sa practicati exercitii fizice. Scurte plimbäri, seara,
va pot fi utile, mai ales dacä aveti o profesiune sedentara.
Mentineti in permanentä ferestrele deschise.
Acordati intreaga atentie a/imentatiei : mesele la ore regulate, o can-

www.dacoromanica.ro
278 DR. G. BANT.T

titate suficientä de gräsimi animale, o retie care sä fie bine echilibratä in ce

priveste compunerea ei, evitarea constipatiei.
k) Evitati once exces de tutun i alcool, daca' nu le puteti suprima
complect.
1) Asigurati-vd supravegherea periodidi din partea medicu/ui, cel putin
odatä la 3 luni. In plus, 11 yeti consulta ori de ate ori observati vreunal
din urmätoarele simptome : 1. pierderea in greutate ; 2. urcäri de temperatura
dela 370,2 in sus, care se mentin ateva zile in sir; 3. respiratia grea; 4. agra-
vare a tusei i sputà abundentä ; 5. scuipAri de sAnge ; 6. senzatie de oboseala'
seara ; 7. pierderea poftei de máncare.

2. Timbrul antituberculos
Timbrul antituberculos reppezintä, pe längä o importantä sursd
de venituri, un puternic rnijloc de propagandd profilacticd.
Principiul acestei modalitati de actiune poate fi astfel farmulat :
a vinde in fiecare an, intr'un reistimp scurt, de preferintä in perioada
särbätcrrilor Cräciunului si a Anului Nou, un desen efigic de dimen-
siunile unui timbru, artistic executat, tipärit in zeci sau chiar sute de
milioane de exemplare i oferit pe un pret Marte scäzut (427).
Condithle unui bun timbru antituberculos se rezumä in urmätoa-
rele calificative : numai antdtuberculos ; national ; social ; intensiv ;
anual ; unic.
Exclusiv antitubercu/os : timbrul nu trebue sä fie destinat nici unei
alte boli sociale (cu alte cuvinte, sá' nu aibd gravuri mixte, sä nu figureze
tuberculoza in acelas timp cu alte boli sociale).
Caracter nationa/ : emisiunea timbrului sä reprezinte un efort de ansam-
blu, pe tara, precedat i insotit de o publicitate generala i masivä. Actiunea
nu poate fi intreprinsd ca initiativä izolata' i localä.
Caracter social : timbrul antituberculos nu trebue sil aibti vaioare de
francare posta/ti. Un timbru postal nu face educatia publicului, este cumpärat
de nevoe, nu se acordà nici o atentie efigiei. Timbrul antituberculos va fi cum-
pärat considerändu-se obiectivul pe care il urmäreste. .
Caracter intensiv : vinderea timbrului sä se faca inteo perioadä de ma-
ximum o lunä; esalonarea acestei vänzAri pe un an intreg, ar släbi conside-
rabil interesul publicului.
Caracter anual : timbrul antituberculos va fi emis la o aceeasi epocd a
anului.
Caracter unic : un acelasi model pe tara intreagg, nici un regionalism
Actiunea de propagandà in favoarea timbrului antituberculos fre-
bue sä fie metodicA i intensiv.ä. Trebuesc aduse la cunostinta publi-
cului, cu precizie, claritate si suficient spirit demonstrativ, rezultatele
cari se asteaptd dela tirnbru. In prezentarea lui, se va pune la con-
tributie in fiecare an un maxim, de ingeniozitate, gäsind.u-se mereu
modele noi. Se vor face in decursul anului cat mai numeroase pla-

www.dacoromanica.ro
 MEDICINA soCIALA A TUBERCTJLOZEI 279

samente de copii tuberculosi, in institutii, prezentarea in cifre a aces-

tei actiuni constituind un puternic sprijin îñ campania timbrului.
Trebuesc luate in considerare anumite norme de organizare. Se
recomanda o organizare centrará:, sub forma unui Birou national al
timbrului antituberculos". Acesta va dirija actiunea organizatiilor de-
partamentale, care la randul lor vor cuprinde fiecare : un birou cen-
tral (presedintele organizatiei departamentale de igienä, reprezentanti
ai cornertului, industriei, ,administratiei, presei, .etc.) si un comitet
de patronal (detinatorii functiunilor elective locale, reprezentanti ai
profesiilor libere, etc.). Vanzarea timbrului se va face in coli, teatre,
cinematografe, localuri publice, localuri ale autoritatilor, uzine, maga-
zine si pe strada.
Ideea timbrului antituberculos a fost emisd pentru prima oarä in Da-
nemarca. Ea s'a raspandit apoi in Suedid, Norvegia, Statele-Unite, Elvetia,
Japonia, Franta, Belgia, Rusia, Argentina.
In Franta, prima experienta cu acest timbru a fost realizata in 1925-26,
in departamentul Meurthe-et-Moselle. Propaganda prealabila a fost intensa:
conferinte, articole de ziar, afisaj masiv, carti postale ilustrate, propaganda in
scoli (in general elevii aduc aportul cel mai pretios, ca factor de difuzare a
timbrului). In anul urmator campania timbrului antituberculos a cuprins 10
departamente. Costul timbrului era de 10 centime.
Actiunea in favoarea timbrului antituberculos trebue dusa in tot timpu/
anu/ui. Se recomanda urmatoarea schema : la 15 Februarie apelul adresat
organizatiilor departamentale si alcatuirea proectului de timbru si de afis, pe
cale de concurs ; la 1 Mai tipárirea timbrului ; la 1 Iunie organizarea comi-
tetului central al várizarii ; la 15 Iunie inceperea turneurilor de propaganda
ale delegatiilor comitetului national ; dela 15 Iulie la 15 Octombrie procu-
rarea stocurilor de timbre, de catre toate organizatiile regionale ; dela 15 Oc-
tombrie la 1 Noembrie, expedierea intregului material de propaganda ; la 1
Noembrie inceperea propagandei intensive in departamente ; dela 5 Decembrie
la 5 Ianuarie, perioada de vánzare.
Rezultatele propagandei prin timbrul antituberculos se manifiesta
nu numai asupra marelui public, ci i asupra organismelor oficiale.
Consecutiv, se constata un spor al subventillor din partea Statului.
Unii autori au atribuit cresterea subventiei din partea Statului (in
Franta, pentru lupta antituberculoasä), dela 200.000 franci in 1916 la
20 milioane franci in 1930, in bunä parte actiunii de propaganda des-
fasurata prin campania timbrului antituberculos (428).
Uneletäri au adoptat mai tarziu tim.brul antituberculos, die exem-
plu Germania.. In 1939, °data cu emiterea timbrului postal comernora-
tiv cu efigia lui Robert Koch, s'a creat i in aceasta tara un curent de
opinie favorabil timbrului antituberculos (429).

www.dacoromanica.ro
280 DR. G. BANU

3. Filme cinematograf ice

Educatia cu ajutorul filrnului poate fi fäcutd in mod util, i in
cadrul combaterii tuberculozei.
Comitetul national de apdrare contra tuberculozei, din Franta, a
alcätuit un numar important de filme, cu subiecte pentru educatia
profilacticd a marelui public in dornieniul tuberculozei. Subiectele a-
cestor filme i felul lor de prezentare pot servi ca norme generale pen-
tru actiunile in acest domeniu. Redäm lista lor a§a cum a fost publicatä
de comitetul franeez (430). Subiectele sunt variate, ref erindu-se la ma-
joritatea aspectelor luptei antituberculoasie, iar rnetrajul filmului este
astfel alcätuit incat durata ruläril nu depd§e§te in nici un caz 35 mi-
nute, in majoritatea cazurilor rämänänd insä sub 15 minute.
Cáteva subiecte ale acestor filme
Rolul social al infirmierii vizitatoare. O infirmierg vizitatoare, chematä
intämplgtor inteun sat, ca ajutoare a unicului medic de acolo, aduce astfel de
servicii inckt este angajatä definitiv de municipalitate.
Filmul Nu scuipati pe jos". Alternantd de scene instructive si umoristice
Tubercu/oza, cauza $i leziunile pe care le provoacd. Bacilul Koch in pia-
mâni. Circulatia sángelui, fagocitoza, aspectul plOmanului la razele X.
Filmul Statistica tub ercu/ozei". Stucliul comparativ al mortalitatii prin
tuberculozg in diferite state. Organizarea armamentului antituberculos. Infä-
tisarea scäderii tuberculozei in orasele regiunile unde combaterea a fost mai
intensivd.
Filmul B. C. G.-ului. Se infatiseaz6 detalii instructive asupra vaccingrii
noilor-ndscuti.
Satele-sanatorii. Veden i detalii asupra organizgrii.
Dispensarul Léon Bourgeois. Examinarea complectg a bolnavului la dis-
pensar $i la domiciliul bolnavului.
Opera Grancher. Plecarea copiilor din gard. Viata la targ", ocupatiile agri-
cole ale copillar, prezentarea lor periodicd la examenul medical. Evolutia co-
piilor $i acomodarea lor cu viata ruralä. Copii care rämän definitiv fixati la tarä.
Diferite filme infätisänd sanatorii, dispensare, sate-sanatorii, etc.
Fi/mul timbruiui antitubercu/os.
Unele filme destinate spectacolelor cinematografice obimuite, in-
f at4And viata unor promotori ai cunoa0erii i combaterii tuberculo-
zei, pot de asemenea contribui la educatia profilacticä a publicului.
Mentionäm filmul Robert Koch", care a fost alcätuit, cu un maxim
de preciziurie in ce privete detaliile istorice in Germa-
nia, In 1939-40 (431).
4. Echipe ambulante de propaganda' antituberculoasa
Echipele ambulante de propagandä antituberculoasä, care au dat
bune rezultate in Franta (432), sunt amenajdri mobile capabile de un
apreciabil randement pe färâmul educatiei antituberculoase a masselor.

www.dacoromanica.ro
 MEDICINA SOCIALA A TUBERCULOZEI 281

O astfel de echipä dispune de un camion-automobil, cu un gene-

rator electric si Cu un aparat complect pentru proectiuni cinemato-
grafice. In modul acesta se pot reprezenta filme chiar in cdtunele si
satele unde nu existä electricitate. Pe lângg filme, carnionul-automo-
bil transportg brosuri, afise, Cärti postale ilustrate, etc.
Personalul echipei se compune din 5 persoane : directoarea, con-
ferentiarul, conferentiara, delegatul-curier i mecanicul o,perator.
Delegatul-curier precedeazg echipa cu cateva zile, aranjand toate
conditiunile de local, etc., care sg asigure desfäsurarea normald a acti-
vitgtii echipei. Aceasta incepe prin mici convorbiri in coli, urmate de
impgrtirea cdrtilor postale ilustrate, brosurilor, etc. Copiii de scoalg
contribue, la randul lor, la educatia igienicg a populatiei adulte. Ur--
meazd etapa a doua a activitätii echipei : conferintiele. Acestea slant
tinute pe grupe colective : muncitorii din uzine, mamele de familie reu-
nite la dispensar, so1daii in cazgrmi, etc. A treia etapà este constituitg
de proectiunile cinematografice, mult facilitate prin insgsi amenaja-
rea i aparatura organizatiei mobile.

5. Alte rnijloace de propagandä

In domeniul educatiei antituberculoase îi ggsesc utilizarea mij-
loacele in general folosite in propaganda medico-socialg :
Expozitii, de preferintd sub forma expozitiilor mobile, infatisan,d
fazele succesive ale evolutiei si combaterii tuberculozei (natura infec-
tiunii tuberculoase, propagare, factorii care o favorizeazd, modalitäti
de ingrijire a tuberculosului, mijloacele de evitare a bolii, institutii
pentru combatere).
Publicitatea prin preset; trebuesc folosite i periodicele din capitala
tgrii, i peridiocele regionale. Pot fi publicate articole-tip. In tot cazul,
articolele trebuesc sà fie concise (in campaniile de presg din Franta
nu s'au depàsit niciodatg 700 cuvinte, pentru un articol).
Exemple de subiecte ce pot fi tratate : Cum devenim tuberculosi ?
Care este omul cel mai periculos ? Tuberculoza in scoalà. Tuberculoza
in uzine. Tuberculosi, färà ca s'à o stie, etc.
Afisele; trebue svä fie artistic executate i sà redea obiectivul pro-
pagandistic intr'un mod Cat mai plastic.
In Franta a avut un mare räsunet un afis intitulat Afisul sarpelui",
red'and in modul cel mai sugestiv pericolul tuberculozei.
S'a mai recurs la o metod5 eficace : reducen i ale afiselor ilustrate au fost
imprimate pe hârtii sugAtoare, care au fost apoi distribuite in scoli, Ilustratiu-
nea era insotitA si de o serie de porunci pentru s5nätate", sub forma urma-

www.dacoromanica.ro
282 DR. G. BAN1J

toare : mà oblig sa respir intotdeauna aer proaspat, mà oblig sa dorm cu fe-

restrele deschise, má oblig sa nu scuip pe jos, etc.
Brosurile cu sublecte de profilaxie antituberculoasa pot fi foarte
utile; in unele tari se editeaza periodice in stil popular, servind pro-
pagandei antituberculoase. Astfel, in Statele-Unite, Asociatia natio-
nald americana contra tuberculozei publica Jurnalul vietii in aer li-
ber". In Frantz a al:di-Lit periodicul ,,La vie saine".

I. CARACTERISTICI ALE ORGANIZARII COMBATERII

TUBERCULOZEL IN CATEVA TARI

Fiecare tara, la epoci variate, a cautat sa organizeze combaterea

tuberculozei, asa incat sa" corespunda pe de o parte necesitatilor de
cura i post-curd' a massei tuberculosilor, iar pe de alta parte sà reali-
zeze o efectiva actiune de profilaxiJe in populatie, care a avut drept re-
zultat scaderea coeficientilor de morbiditate si mai ales mortalitate
prin tuberculoza. In unele tart difieritele institutii, oficiale i part-
culare, care s'au desvoltat in decursul timpului, dupa nevoile de mo-
ment si fara plan prestabilit, au putut fi in ultimele cloud decenii
centralizate i coordonate inteun organism unitar. Actiunea de des-
coperire a cazurilor, cu ajutorul dispensarelor antituberculoase, a fost
perfectionatä, luand uneori caracterul de examinare In serie a unor
grupo importante de populatie. Cura sanatoriala a pierdut caracterul
limitativ de altadatd, pentru a fi urmata in mod obligatoriu de post-
cuk-a si de incadrare definitivä a tuberculosului In campul muncii.
Pregatirea personalului medical si auxiliar, specializat, a luat o des-
voltare importanta, lar in unele tari s'au creat maxi institutii centrale
servind In acelas timp tratamentului bolnavilor, pregatirii personalu-
lui i cercetarilor stiintifice In domeniul tuberculozei.
Daca elementele de baza In orientarea luptei antituberculoase sunt
comune tuturor tarilor, infaptuirile varlaza in mod firesc, ca numar
importanta, dela o lard la alta. Inegalitatea de mijloace materiale
disponibile, traditii i conceptii locale, dificultati In centralizarea ac-
funii antitubercUloase In mâinile Statului, inegalitäti In gradul de
evolutie culturalä i igienico-socialä, etc., explica diferentele dela o
tara la alta. Un studiu comparativ al catorva din infaptuirile mai ca-
racteristice dintr'un numar de tari, este instructiv i necesar.
i. Italia
Pa-in textul unic al legislatiei sanitare italiene, din 7 Iulie 1934,
s'au statuat urmätoarele norme (433) :

www.dacoromanica.ro
 MEDICINA SOCIALA A TUEERCULOZEI 283

Intreaga conducere tehnicä i coordonarea tuturor serviciilor de

profilaxie si de asistenta* medicará contra tuberculozei este de resortul
Ministerului de interne (art. 268). Este deci realizatä coordonarea in-
tregei lupte antituberculoase, printeo organizatie unicä centrará.
Ca organisme de actiune pe teren, sunt : a) consortiile provinciale
antituberculoase, b) Institutul prevederilor sociale.
a) Consortiul antituberculos reuneste toate uinitàtile administrative
toate organismele, oficiale si private, ce activeazd In cámpul com-
baterii tuberculozei, In provincia respectivä : autoritatea provincialä,
comuniele, toate institutiule publice care se ocupä, total sau in parte, de
lupta antituberculoasä, institutiile de binefacere, asociatiile sindicale si
institutiile de prevedere si de asigurdri.
Atributiile consortiului sunt astf el precizate (art. 270) : a) promo-
varea tuturor institutiilor de apgrare contra tuberculozei (sprijinirea
institutiilor existente, crearea de institutii noi) in cuprinsul provinciei;
b) coordonarea i disciplinarea functiorarii tuturor operelor antituber-
culoase" din acelas cuprins; c) propunerea oricaror mäsuri necesare
(propunerile se fac Catre prefectul provincial) pentru asistenta sanitará
sociald a tublerculosilor; d) com-pletarea, prin propriile sale mijloace
(ale consortiului), a actiunii institutiilor antituberculoase existente; e)
organizarea propagan,dei antituberculoase.
Adrninistrarea consortiului i conducerea sa tehnicg sunt organi-
zate astfel incât s'A asigure o colaborare fructuoasä intre administra-
tie i corpul medical
Art. 273. Consortiul provincial antituberculos este administrat de un
comitet, compus din presedintele provinciei, medicul provincial i 5 alti membri
numiti de prefect, din care unul ales dintre membrii consiliului provincial
sanitar, unul reprezentant al organizatiei sindicale a medicilor si 3 reprezen-
tand institutiile care s'au reunit In consortiu.
Art. 277. Personalul destinat serviciilor tehnice ale consortiului pro-
vincial antituberculos se compune din : a) directorul consortiului, cdruia i se poate
Incredinta si conducerea dispensarului provincial; b) personalul medical al dis-
pensarului provincial i al sectiunilor. sale; c) asistentele sanitare vizitatoare.
Directorul consortiului si directorul dispensalui provincial nu pot practica
medicina in clientela prive&
S'a aplicat deci, In Italia, principiul medicului full-time, In pos-
turile de conducere ale actiunii anti-tuberculoase.
Consortiul reprezintà o asociatie antituberculoasä provincialà"
(434), o totalizare de eforturi i actiuni. clirijate, In cuprinsul unei pro-
vincii. Resursele financiare ale consortiului provin din : contributia co-
munelor (0,50-1 'irà pe cap de 'ocultar), contributia provinciei (cel

www.dacoromanica.ro
284 DR. G. BANU

putin egald cu totalul contributiilor comunale), contributii publice, do-

natii si legate, veniturile campantei timbrului antituberculos.
Pe baza atributiilor legale care îi sunt conferite, consortiul pro-
vincial antituberculos realizeazä descoperirea cazurilor (mergdnd pdnd
la examinarea in serie a populatiei), spitalizarea bolnavilor, asistenta
post-sanatoriald, asistenta prin m,uncd a tuberculosilor, crearea de dis-
pensare. In. anul 1933 se ajunsese in Italia, la o cifrd de dispensare
care reprezenta un coeficient de un dispensar la 100.000 locuitori; ac-
tiunea ulterioarä a fost orientatä spre obtinerea proportiei de un dis-
pensar la 50.000 locuitori (435).
b. Federatiei nationaie pentru combaterea tubercu/ozei id revine in
special studiul stiiritific al tuberculozei, organizarea campaniilor anuale
antituberculoase, organizarea congreselor provinciale, nationale si in-
ternationale, evidenta statisticd a tuberculozei, studiul i aplicarea diag-
nosticului precoce (435).
e. Institutu/ prevederilor sociale isi realizeazä actiunea prin asi-
gurarea obligatorie contra tuberculozei. In 1934 aceastä asigurare cu-
prindea 18 milioane indivizi, adicd aproape 50% din intreaga populatie
a Italiei la acea datd. Conceptia spre care se indrumd asigurarea obli-
gatorie este asigurarea generald (contra tuberculozei) a intregei popu-
latii (434).
Organizatia coordonatä a luptei antituberculoase cuprinde, pe längd cele
3 institutii mentionate (consortiile provi,nciale, Institutul prevederilor sociale
Federatia pentru combaterea tuberculozei), un numär de organisme care, In
cadrul capitolelor de medicinä socialä respective, desfäsoarä i actiune anti-
tuberculoas5. (dirijatä de organismul central si coordonator); astfel sunt : orga-
nizatia Milla", Opera nationalä pentru protectia maternitätii í copiläriei, Di-
rectia generalä a serviciului sanitar militar, Opera nationalä a invalizilor de
räzboiu, Opera nationalä a orfanilor de räzboi, Crucea Rosie italiand.
In tctalul ei, organizatia antituberculoasd din Italia cld largi posi-
bilitàti initiativele locale cele mai variate, intotdeauna dirijate
de Stat. Formula a fost astfel enuntaid : statul legifereazä, controleazd,
centralizeazd, dirijeazd i subventionieazd (434). Inteadevär, deosebit
de fondurile pe care si le procurd organismele locale (consortiile), Sta-
tul prin Ministerul de Interne acordd sume importante, sub ur-
mdtoarele forme : imprumuturi de favoare (pentru clddirea i amelio-
ranea institutiilor de curä, a spitalelor-sanatorii), subventii pentru func-
tionarea dispensarelor, subventia pentru plasarea preventivd a copiilor
si un numär de burse de studii pentru specializare in ftiziologie.
Fondurile, foarte importante, investite In lupta antituberculoasä,
apar astfel ca o contributie a tuturor organismelor interesate : consor-

www.dacoromanica.ro
 MEDICINA SOCIALÀ A T'UBERCULOZEI 285

tiile, autoritatea centrara' reprezentatä ,prin Ministerul de Interne, In-

stitutul prevederilor sociale, plus o serie de organisme oficiale i pri-
vate. O evidentd a fondurilor pentru perioada 1929-1932, insumänd
1.645.309.330 lire, aratä urmdtoarea reparti-tie a lor in ce priveste pro-
venienta (435) :
Institutia care a contribuit Suma

Institutul prevederilor sociale 850.000.000 lire

(asigurarea obligatorie contra tuberculozei)
Consortiile provinciale antituberculoase 412.071.997
Ministerul de Interne 214.135.000
Crucea Rosie italiana 79.500.000
Opera nationala pentru protectia mamei i copilului 31.000.000
Oficiul national al invalizilor de razboiu 25.602.333
Oficiul national al orfanilor de räzboiu 25.000.000
Serviciul sanitar militar 8.000.000
Total 1.645.309.330 lire

Una din infäptuirile cele mai importante din Italia este crearea
unei mari institutii centralizatoane a luptei antituberculoase, repre-
zentatà prin Institutul Car/o Forlanini, centru de studii i in acelas timp
de tratament (436).

-°

y-

.....,.. ! ,,
.---,LI: a : _._ i , , , fi:::
,olt
....1.1iry.T.21 .!:...'1: _ !, r ;i.',.`. ...
...
.1! .,,''' .4 z'f' ,
":X , .1 1',X
......

.,) ; i... rr. c. ve irsann- n n ,,,^70 . ..,..21* . I et :ITSIS wr, o... .,...",14.. g
..- .t E,,,,,,,,,.....%, 7XX, X'7,1 ,
4,14' . ,, ..ar rGis_wr ¡lec le, ,6,... le,JIMINP. SSIVONE
I4
. :,,,A111,,,,,,g,,,,, ,

'7. 'alF.,.?th,.

,-....0 --
/1 . II it,
I. 1.1----.-.., h , ., t,
" r... 1...- , n. ,' 4.44,344%,1_,. .:-
.1 Xe .. Im.- W,..,..., ., . - .:.

Je. s. ^.",
.: i, '119? le' - "i2nr-,
:....,,
_ e.. A.
- - .....
v
..' '', C
.

S Pr S
'
, S. S S S 1S fff [47.. 1 .
. ., ,... ,
1. /V;
(Oí WT: al, nh.s. 1 , , ./..?.
egm,r......,...

r X I
4 '10
_..,.,__
'
... ,:......,; ,:-..;.;_.:7.-..._-
,,,......q......,....,
.,,,,,,s,..... - :::,
.h ...-
,.
,... ?i
-
r. ,,, ..' " :-.,0.:
-...A... :*-4...r.":,',C .,1- ""
"VS.L. Utt 61', : 4, ' ..414:a.,...__...k:.

Institutul Forlanini" din Roma (vedere generan')

In 1928, Confederatia industriasilor a creat Institutul pentru studiul

www.dacoromanica.ro
286 DR. d. BASTIT

intific al tuberculozei i pregátirea de medici specialisti. In aceastá institutie,

sanatoriu i clinicá in acelas timp, s'a realizat, in perioada 1928-1934, o com-
pl ectä armonie de actiune, intre Universitate si organizatia de prevederi so-
ciale. In Institut s'au specializat 1170 ftiziologi.
Localul institutului (la Porta Furba, Roma) devenise insä neinchator.
S'au pus a tunci in studiu planurile de constructie ale noului institut, Carlo
Forlanini", inaugurat in 1934.
Un prim principiu care stä la baza acestei institutii este : reali-
zarea unei armonii functionale intre institutul stiintific i partea sa-
natoriald, cele doud pLrti componente pdstrándu-si insä. autonomia.
Un al doilea principiu: descentralizarea bolnavilor, dar centralizarea
serviciilor ; spre a-1 pune in aplicare, s'a renuntat la sistemul pavilio-
nar, clädindu-se in l'Intime.
CIddirea cuprinde 5 mari corpuri, cu mai multe etaje fiecare.
Fiecare corp de elddire addposteste maximum 250 bolnavi. Portiunea
sanatoriald este complect separatd de institutul de cercetdri. Intre
cele doud portiuni se aflä. laboratoarele (istologie, bacteriologie, chi-
mie, serologie, fiziopatologie). La subsol functioneazd sectiunea de ra-
diologie, farmacia si sectiunea dentará. La intrare se afld cloud cor-
puri de clddire destinate ambulatorului: centru de diagmostic si te-
rapeuticd pentru bolnavii ambulatori.
2. Franta
In Franta, s'a cdutat sd se centralizeve lupta antituberculoasd in
cadrul Comitetului nationa/ de apcirare contra tuberculozei, creat in
22 Decembrie 1919 si administrat de un consiliu compus din 40 mern-
bri, plus 25 membri alesi clintre personalitätile cu rol diriguitor
din specialistii recunoscuti in domeniul ftiziologiei (437).
Comitetul permament de directie al acestei otganizatiuni este
asistat, in activitatea sa, de 6 comisiuni permanente (aclministrativd,
financiará, de studii si documentare, de invdtámánt, de propagandá
si de contencios). Mai functioneazd o sectiune stiintificd.
Comitetului national, in strán,sd colaborare cu Ministerul igienei
de o parte, cu comitetele departamentale de igiend socialä de altd
parte, ii revine principial controlul functiondrii tuturor institutiilor
antituberculoase. Sub autoritatea sa stau comitetele departamentaIe,
al cdror rol este de a face apel la toate personalitdtile dintr'un acelas
departament, considerate ca interesate la opera de igiend social& a
grupa toate institutiile existente, a stimula crearea de institutii noi,
a centraliza si repartiza subventiile i resursele si a organiza pro-
paganda (438).

www.dacoromanica.ro
 MSDICINA SOCIALA A TUBER CULOZEI 28'7

Dei admisa i sustinuta principial, coordonarea desavarsita a luptei anti-

tuberculoase in Franta a intampinat multe dificultäti, din care unele persistä.
Comitetul national de apardre contra tuberculozei propus colaborarea
intensificata cu variatele organisme care activeazd in câmpul combaterii tuber-
culozei : institutiile de plasament familial al sugarilor, mutualitatile materne,
inspectia medicalä a scolilor, preventoriile í colile in aer liber, institutiile
sanatoriale, spitalele-sanatorii, coloniile agricole de convalescenti tuberculosi,
societatile de locuinte salubre si eftine, societatile de ajutor mutual, birourile
de binefacere (438).
Odata cu introducerea Asigurarilor sociale In Franta, sfortarile in ve-
derea unei coordonari a actiunilor, s'au intensificat. Ministrul muncii, lute°
circulara trimisa tuturor prefectilor, recomanda crearea comitete/or de colabo-
7are intre casele de asigurari i oficiile departarnentale de igiena (439), precum
çi cu asoclatiile generale ale medicilor.
In unele departamente s'au incheiat contracte intre organismele locale
de Asigurari si organizatiile antituberculoase departamentale. Astfel, in 1932,
Casa de asigurari sociale a departamentului Bouches du RhCine a incheiat un
contract cu organizatia antituberculoasä a aceluias departament. Aceasta din
urma se angajeaza sá dea, in dispensarele sale, educatie antituberculoasä tu-
turor asiguratilor, sä faciliteze de acord cu serviciile municipale i depar-
tamentale de asistenta plasarea asiguratilor sociali tuberculosi in institutiile
apropiate, sä interving spre a-i face pe asigurati sä beneficieze de serviciile de
desinfectie ale departamentului i comunelor. In fiecare an organizatia departa-
mentalä antitubereuloasd Inainteaza Asigurarilor sociale statistica tuturor exa-
menelor practicate si a vizitelor la domiciliu ale asistentelor sociale (440).
Sforldrile in vederea coordondrilor locale au imbräcat forrne va-
riate. In unele regiuni s'au interneiat asa zisele centre de curd, preo-
cupandu-se de toate aspectele medicale i sociale de com,batere a tuber-
culozei la populatia respectivg, iar contactul intre institutii este faci-
litat de oficii de medicind socialä (441).
Astfel, in departamentul Nord, in regiunea Lille, s'a creat institutia cen-
tralizatoare, sub forma centrului de cura, care descopera, triazà, plaseaza
asista pe toti tuberculosii din regiune. Un oficiu de medicina sociala stabileste
contactul permanent intre acest centru de o parte, serviciul departamental de
asistenta, corpul medical, sanatoriile si spitalele, dinspensarele, organismele de
Asigurari sociale, familiile, serviciile de statistick de cealalta parte.
Se noteazà, in Franta, i infaptuiri cu caracter de mari institute
stiintifice pentru studiul tuberculozei, färà sd se fi ajuns la acea
formd care sd grupeze actiunea de studii i actiunea de combatere pe
plan medico-social, cu directive pentru tara intreagA.
La Institutul Pasteur din Paris functioneazd un ansamblu de
laboratoare, in care se efectueazg cercetäri stiintifice asupra tuber-
culozei, lar in ultimul timp s'au stabilit legaturi cu institutiile anti-
tuberculoase ; in cadrul acestor laboratoare functlioneazg centrul
studii pentru vaccinul B.C.G.

www.dacoromanica.ro
 288 DR. G. BANU

O altg mare institutie stiintificg este Centru/ spitalicesc si uni-

versitar al tuberculozei, dela spitalul Laënnec. Acest centru cuprinde:
dispensar, spital, laborator i serviciu social. Totodatä, centrul dela
Laënnec este sediul catedrei de ftiziologie a FaCultgtii de medicing ;
preggtirea personalului medical este fgcutg pirn serii de cursuri adap-
tate obiectivelor : a) cursurile pentru studenti, b) cursurile pentru
medici de dispensare si sanatorii, c) cursuri de perfectionare. Centrul
este subventionat de o totalitate de organisme, interesate la comba-
trea tuberculozei : Universitatea, Asistenta publicg., Comitetul natio-
nal de apärare contra tuberculozei, Oficiul de igiend socialg al depar-
tamentului Seine (442).
3. Germania
Lupta antituberculoasg in Germania a fost indrumatd dela in-
ceput spre obtinerea unei centralizgri pe tara, care a apgrut necesarg
promotorilor meclicinei sociale incg la finele secolului trecut. S'a
creat atunci Cornitetul central german pentru combaterea tubercu-
lozei", inlocuit dupg rgzboiul mondial prin Comisiunea de tubercu-
lozä a Reichului". Aceasta fixat ca obiective conlucrarea cat
mai efectivg intre autoritgtile centrale, organizatiile comunale, Asi-
gurdrile sociale, practicieni i organizatiile sociale si de binefacere.
Sub autoritatea comisiunii de tuberculozg au lucrat 13 comisiuni re-
gionale (443).
Prin actiunea centralizat5 s'au putut obtine realizäri interesante, care au
precedat realizarile similare din alte täri. Astfei, incd acum un deceniu, s'au
intemeiat 13 centre de combatere a lupus-ului (cAte unul de fiecare comisiune
regionalä). S'au alca"tuit cartoteci ale lupicilor din fiecare regiune.
Tot in cadrul organizatiei centralizatoare, s'a pus pentru prima oar5
problema examenului preventiv al unor mari grupe de populatie, care sä clued
la intocmirea registrului Cu rezultatele cutireactiunii i examenului radiologic.
Actiunea Comisiunii de tuberculozA a Reichului a fost sprijinitg,
intr'o mgsurd destul de apreciabilg, de asistenta socialg si de marile
asociatiuni stiintifice (Asociatia germang de tuberculozr, Asociatia
ftiziologilor germani", etc.) (444).
In unele aglomeratii urbane s'au infdptuit organizatii interesante de con-
ducere unitard a luptei antituberculoase. Astf el, in orasul Stettin, port la marea
Baltic5, cu o populatie depAsind 250.000, intreaga organizatie antituberculoas5
este pus5 sub conducerea unui singur specialist. Clinica de ftiziologie este in-
stalat5 in cartierul cel mai populat, iar infirmierele vizitatoare atasate clinicii
efectueaz5 vizitele le domiciliu dui:4 un plan precis. Clinica îi are un sanatoriu,
situat la o distantà care poate fi str5bAtut5 in 30 minute cu trenul. inteo re-

www.dacoromanica.ro
 MEDICINA SOCIALA A TUBERCULOZEI 289

giune Cu paduri de pini. 0 parte din bolnavi sunt ingrijiti i supraveghiati in

cladiri special amenajate in oras. Centrul de ftiziologie practica examenul pe-
riodic al acumitor grupe de populatie (elevi, militari, etc.). Descoperirea cazu-
rilor este perfect organizata, 'Mat s'a putut sesiza niajoritatea bacilarilor din
regiune. Educatia igienica a publicului este fácuta cu intensitate.
S'a cautat, in Germania, sa. se °Mina un maxim de garantii legale pentru
eliminarea focarelor de infectiune. Instantele judiciare superioare au sprijinit
accastä opera, ori de cate ori anumite argumente de drept ar fi putut fi invo-
cate spre a stanjeni masurile de izolare a bacilarilor care constitue sursele de
infectiune. Din acest punct de vedere, este interesanta decizia din 25 Octombrie
1936, a Curtii superioare de justitie din Saxonia, care legalizeaza internarea
fortatd a anumitor tuberculosi (445). S'a statuat principiul: organele de politie
sanitara, din moment ce au in sarcind protejarea populatiei contra bolilor
infectioase, trebue sa sesizeze si pe acei tuberculosi care sunt periculosi pentru
anturaj, prin faptul ea' disemineazd infectiunea.
Problema combaterii tuberculozei la membrii corpu/ui didactic a format
obiect de preocupare in ultimii ani. Prin circulara ministeriará din 31 August
1934 se cere ca sa se practice obligatoriu examenul radiologic pulmonar, tuturor
membrilor corpului didactic, in 3 etape: la intrarea in scoala normala, la pre-
luarea serviciului in scoala si la numirea definitiva (446).
Dintre marile institute stiintifice consacrate studiului tuberculo-
zei, mentionam Institutul de cercetdri asupra tuberculozei, dela spi-
talul Eppendorf, din Hamburg. Acest institut este inzestrat pentru a
efectua o totalitate de cercetàri clinice i experimentale; cuprinde
sectiuni de chirurgie pulmonark patologie respiratoare, studiul
lu.minei, pneumaticà aplicatà In aviatie, nutritie i regimuri
tetice in tuberculozà, etc. (442).
In ordinea cronologica, un moment important In desvoltarea lup-
tei antituberculoase In Germania a fost anul 1934, cand s'a decretat
legea de unificare a serviciilor sanitare in cuprinsul Reichului. Ofi-
ciului sanitar, organizatie de bazd, Ii revine si atributia de a organiza
asistenta tuberculosilor din circumscriptia respectivd. Aceeas lege pre-
vede declaratia obligatorie, care Oficiul sanitar, a tuturor cazurilor
de tuberculozd contagioasd (447).
S'a aratat, Cu acest prilej, ca, spre a obtine dela o astfel de masurä
ioadele medico-sociale, este necesar ca tuberculoza sa fie descoperita cat mai
precoce; altfel, numarul tuberculosilor contagiosi devine prea mare si mijloa-
cele de lupta nu mai sunt suficiente. Cercetari intreprinse la dispensarul de
tubereculoza al policlinicii medicale dela Universitatea din Viena au aratat ea,
in grupul bacilarilor descoperiti precoce nu se gasesc decat 0,72470 tuberculosi
contagiosi, pe cand printre cei descoperiti tardiv procentul tuberculosilor con-
tagiosi este de 19,4%. Este de asemenea foarte importantà reexaminarea bol-
navilori la cei reexaminati regulat se poate constata ca numai 210 fac tubercu-
loza contagioasa, pe cand la cei neurmariti periodic procentul tuberculozelor
contagioase este de 16%.
Dr. G. Banu. Trartat de xnedbeinA sordald, Vol. IV 19

www.dacoromanica.ro
290 DR. G. BANU

Organizarea unitarä a combaterii tuberculozei In cuprinsul tärii

a continuat sä preocupe autorRätile administrative si medico-sociale,
asa incat in anul 1941 s'a realizat o unificare pe un plan foarte vast,
sub conducerea Consiliului german al tuberculozei. In compunerea
acestui consiliu intrd reprezentantii: Ministerului de interne, Minis-
terului muncil, Ministerului asistentei sociale, conducerii armatei, etc.
(448). Consiliul de tuberculozd dá directivele pentru combaterea tu-
berculozei pe intreaga suprafatä a Germaniei. Organul executiv este
Comisiunea de tuberculozà, care a fost mentinutd. Se institue, ca or-
gane locale ale coordonärii, conducgtori de circumscriptii (pe täri,
provincii i inuturi). Conducätorul de circumscriptie colaboreaza
strâns cu specialistii locali, desemnati de fiecare din organizatiile care
au intrat sub directivele Consiliului de tuberculozä.
In anii precedenti se realizase, in unele regiuni ale Germaniei, o unificare
locald a actiunii antituberculoase, prin constituirea comunitätilor de /ucru, care
grupeaza totalitatea organismelor interesate in lupta antituberculoasä. Adesea
numarul acestor organisme este foarte important. Un exemplu ne este furnizat
de comunitatea de lucru din Renania. Ea s'a constituit din unnätoarele orga-
nisme: oficiile de asistenta, oficiile sanitare, asociatiile provinciale si circum-
scriptiale de asistenta, asigurarea functionarilor, asociatia caszdor de boala,
asociatia mutualitätilor, asociatiile de minen, asociatiile profesionale diverse,
asociatia functionarlor de stat, camerele medicale, asociatia stiintifica a medi-
cilor sanitari, organismele de asigurare a personalului de cal ferate (449).

In ce priveste situatia armamentului antituberculos In Germania,

date oficiale publicate in 1936 se referd nurnai la situatia numaricä
a dispensarelor. Functionau in acel an, in cuprinsul Germaniei, 2031
dispensare antituberculoase, din care 213 in mariile aglomeratii urba-
ne, 126 in orasele mijlocii, 57 in orasele cu mai putin de 30.000 locui-
tori, 1127 in regiunile pur rurale si 486 dispensare in regiuni mixte
(regiune ruralä care cuprmde si orase mijlocii) (450).
4. Eelgia
Lupta antituberculoasä in aceastà tara este dusä de urmätoarele
organizatii centralizatoare : a) Asociatia nationalä belg!anä contra
tuberculozei (29 sanatorii, 3470 paturi, in 1938) ; b) Liga nationalä
belgianä contra tuberculozeri (105 dispensare, 18 preventorii cu 1411
paturi); c) Opera de prezervare a copiläriei contra tuberculozei (30
leagane si 3 cArnine cu 180 paturi) (451).
Asociatia nationalä rbelglanä contra tuberculozei acordd, intre

www.dacoromanica.ro
 MEDICINA SOCIALA A TUBERCULOZEI 291

altele, o atentie sustinuta, evidentei statistice a tuberculosilor pe baza

unai totalitäti de date medico-sociale. In acest scop s'a creat fiqierul
medico-social de schimb ; acesta centraLizeazä toate fisele de familie
care i se trimit obligatoriu de catre variatele institutii (sanatorii, dis-
pensare, centre de saratate, preventorii, comisii de asistenta, diverse
institutii spitalicesti). Top, bolnavii sunt astfel sescizati (452).
Actiunea antituberculoasd a dat rezultate care se vddesc in cifrele statis-
tice. In perioada 1933-1935 mortalitatea prin tuberculozd (toate formele) a fost
de 0,76 la mia de locuitori, deci un coeficient destul de scdzut, mai scdzut de-
cát cel din Anglia, Suecia i Norvegia, in aceeas perioadd. Morbiditatea prin
tuberculozd a fost evaluatd inmultindu-se cifra deceselor cu coeficientul 10;
rezultd cd morbiditatea este de 80.000 anual in cifre absolute, ceeace reprezinti
1,% din pnpulatie (453).

O contributie im,portantä la lupta antituberculoasà este adusä de

Uniunea nationald a federatiilor mutualittipor. 42% din clientela dis-
pensarelor este constituita, in unele regiuni, de m.embrii acestor mu-
tualitati. De aceea, inca in 1922 au fost create casele antituberculoase,
Cu urMátoarele obiective: organizarea unui serviciu de descoperire a
cazurilor si de tratament, educatia membrilor in domeniul profilaxiei
tuberculozei, crearea posibilitatilor de plasare a pretuberculosilor,
acordarea unor indemnizatii speciale de supra-alimentatie si de reedu-
care profesionalä, intensificarea curei sanatoriale (454). Casa antitu-
berculoasä este sustinutd prin cotizatiile federatiilor i institutiilor
anexe ; cu o cotizatie minima se asigurd in cadrul mutualitatii
prestatiuni destul de importante pentru membrii bacilar sau in
l'unta de a se tuberculiza (454).
5. Olanda
In Olanda s'a putut desvolta, in buna parte din initiativä parti-
cularä, o retea importantä de institutii antituberculoase. Intervenind
gradul ridicat de evolutie a populatiei si de organizare medico-so-
ciara in general, precum i conditiile de viatä favorabile, Olanda fi-
gura inca' in 1929 printre tarile cu cea mai scazutá mortalitate prin
tuberculozá : 9 decese prin tuberculozd la 10.000 locuitori (455).
Sume foarte importante sunt investite in scop. de propagandä
igienicä. Organizarea descoperirii cazurilor este perfectionata, asa
ea s'au sesizat, de catre organizatiile antituberculoase, pana la 90%
din bolnavii de tuberculoza, in mediul urban ca i in cel rural.
Initiativa particularä este subventionata de Stat, cu o anumiti
cota'. Sunt peste 800 socktati locale care activeazd in campul com-

www.dacoromanica.ro
292 DR. G. BANU

baterii tuberculozei. In fiecare provincie actiunea este coordonata de

o asociatie provinciald, iar organul central coordonator este Comitetul
national (456).
In anul 1933 numà'rul total al paturilor sanatoriale pentru adulti era de
3560, si de 910 pentru copii. Functionau 137 dispensare, 47 preventorii, un numär
de scoli in aer liber, un numär de plasamente rurale ale copiilor.
In Olanda s'au putut desvolta unele institutii caracteristice, precedänd in-
stitutiile similare din alte täri. Astf el, aci s'au amenajat primele pavilioane
pentru cura. d'urna (Day's camp), precum si importante institutiuni de post-curä,
la Sonnestraal, etc.
Dela 1901 la 1930 mortalitatea prin tuberculozä a scäzut Cu 70% (dacä se
noteazd mortalitatea din 1901 cu coeficientul 100).

6. Anglia
Organismul care dirijeaza si centralizeazä in Lana parte actiu-
nea antituberculoasa este Asociatia natlionala pentru combaterea tu-
berculozei".
Institutii importante au luat nastere in decursul timpului. Sunt
de mentionat in special creatiunile pentru post-cura tuberculosilor,
care au fost printre primele in lume si au servit ca model pentru in-
faptuirile din alte tari.
Mai mentionam o institutie caracteristica : cea din Burrow Hill
(in Frinley, comitatul Surrey), amenajare de colonie-sanatoriu des-
tinata tratamentuiui qi educatiei profesionale a tubercu/osi/or din grupa
de varstei 14-19 ani. Obiectivele depäsesc pe acelea ale unui preven-
toriu obisnuit. Se realizeaza ad: tratamentul convalescentilor adoles-
centd, educatia elementara i educatia profesionald a lor (gradinarit,
lucrar' de birou, etc.), in fine plasarea in munca a acestor ele-
mente. Institutia este In special inclicatä pentru urmatoarele categorii
clinice : cazurile de tuberculozä incipiente si cele usoare, cazurile sta-
lionare i cazurile partial vindecate (dupa o prealabilä cura sanato-
rialä) (457).
7. Spania
Printeo lege din 5 August 1939 s'a organizat institutia centrali-
zatoare a luptei antituberculoase: Opera nat:onalc1 antituberculoasd.
Aceasta este o institutie de drept public, depin.z&nd de Ministerul de
Interne si. infaptuind combaterea tuberculozei sub 4 aspecte : medical,
social, de asistenta si de prevedere (458).
Un numar de principii de baza, relevând de un pronuntat spirit
de echitate sociala, au fost formulate prin aceastä lege : nu trebue

www.dacoromanica.ro
 MEDICINA SOCIALA TUSERCULOZE7 293

mai existe bolnav care sä nu-si gäseascd lac Intrio institutie- sanato-
riald ; costul eurei (suma plätitä de bolnav) trebue propmlionalizat cu
resursele bolnavului ; gratuitatea pentru sdraci este un principiu gene-
ral; plusul de cheitueli rezultat trebue suportat de clasele sociale
bogate, statul impunänd aceastd justitie sanitarr.
Actiunea Operei nationale antituberculoase cuprinde urmdtoarele
ramuri : a) tratamentul i profilaxia, individuará, familiald i sociald,
direetd si indirecta'; b) protectia economicä a familiilor celor spitali-
zati ; c) recuperarea functionald i profesionalä a bolnavilor, plasamen-
tul lor ; d) diagnosticul precoce, examenul periodic al .populatiei, evi-
dentä statisticd ; e) educatia sanitard a populatiei ; f) crearea unei
Case nationale de asistenta obligatorie contra tuberculozei ; g) organi-
zarea cercetdrilor stiintifice si a Invätämäntului.
Institutia centralizatoare activeazd prin urmdtoarele organe: a)
serviciile centrale (adunarea generará i comisia permanentd); b) ser-
vicilie provinciale (delegatii principale i comisii permanente), c) ser-
vicilie lacale.
Pentru procurarea resurselor financiare s'au fixat urmdtoarele
ap-orturi : sume Inscrise de Stat, In buget ; sumele procurate de orga-
nizatiile provinciale i comunale ; anumite contributii, fie obligatarii,
fie voluntare ; donatii i legate; toate incasärile dela bolnavii pld-
titori.
inainte de alcatuirea acestei legi s'au desfäsurat sfortgri, in Spania,
In domeniul luptei antituberculoase, In special prin crearea a numeroase dis-
pensare, de 3 tipuri : centrale de plasà, auxiliare suburbane i echipe mobile
pentru mediul rural. Se acordase deci un maxim de atentie mediului rural,
färä ca totusi sa se poatà stâvili evolutia tuberculozei in acest mediu, care
avea mai curand caracterul de tuberculoza tanärà. Inteadevar, in timp ce In
marile orase (Madrid, Barcelona, etc.) mortalitatea prin tuberculoza scäzuse,
in primele patru decenii ale acestui secol, dela 32 la 10.000 locuitori, la 12
la 10.000, In regiunile rurale si in special In cele dela Nord mortalitatea prin
tuberculozd se mentinea foarte ridicatd (25-35 la 10.000 locuitori) ; populatia
ruralà a acestor regiuni se aflà in faza tuberculizarii masive (459).
8. Rusia
O caracterizare sinteticd a organizärii luptei antituberculoase In
.Rusia evidentiazd doud elemente: a) etatizare complectd, b) rolul prin-
cipal jucat de organizatiile sindicale In promovarea actiunii antitu-
berculoase (460).
Categoriile de institutii prin care se desfäsoard etapele luptei
antituberculoase sunt urmdtoarele : sanatorii ; statiuni cl!matice mari-
-time; statiuni climatice de stepd ; statiuni climatice de altitudine ; dis-

www.dacoromanica.ro
294 DR. G. BANG

pensare (subdivizate la rändul lor In trei categorii: dispensare auto-

nome, servicii antituberculoase in dispensarele generale si consultatii
antituberculoase sumar amenajate) ; sanatoriile de zi §i de noapte:
refectoriile dietetice pentru adulti i pentru copii. ; sanatorii pentru
copii ; statiuni climatice §i. balneare de tipul preventoriu; creqe-sana-
torii ; colonii de yard ; tabere de pioneri (elemente de elitä, superior
dotate) ; coli in pädure.
In ce priveste combaterea tuberculozei in campul muncii, este
de mentionat -ea muncitorul calificat, devenit bacilar si capabil de a
presta mune, este mentinut in atelier timp de 10 luni pe an (din
care 2-3 luni sunt destinate curei sanatoriale). Functioneazd 5 insti-
tutii speciale: profilactorii antituberculoase pentru muncitori, insti-
tutii in care se studiazä stiintific toate chestiunile privind capacitatea
de muncd i readaptarea la muncä a tuberculosilor.
La i Ianuarie 1939 se aflau In functiune In Rusia 1470 dispensare anti-
tuberculoase. Numarul paturilor sanatoriale se cifra la 56.000, iar numärul
paturilor pentru tuberculni in spitale era de 20.000. Toate institutiile antitu-
berculoase sunt Intretinute de Stat (461).
Marile intreprinderi au organizat cursuri de readaptare profesio-
nald, pentru acei muncitori bacilar cari urmeazd sà imbrätiseze o altd
ramurä de muncd, mai putin duändtoare din punet de vedere pulmo-
nar, dec'dt cea pe care o exercitau pand atunci.
In 1939 functionau in Rusia 21 institute qtiintifice pentru studiul
tuberculozei. In aceste institute se face pregdtirea personalului in
ftiziologie i medleina socialä a tuberculozei; totodatd institutele emit
norme programatice pentru totate institutiile de luptd antitubercu-
loasd. Activitatea tuturor institutelor stiintifice este dirijatd de Insti-
tutul central pentru studiul tuberculozei.
Elvetia
Lupta antituberculoasd a fost reglementatd prin legea din 1929,
care respectd in largd mäsurd autonomia cantonalä i a initiativelor
private, cäutând insä sá realizeze o colaborare cat mai perfectd M-
ire aceste organisme (462).
Art. 2 al legii prevede declaratia obligatorie a tuberculozei, din par-
tea medicului : ,.Medicul trebue sä declare, ori de Cate ori starea bolnavului
cat i imprejurdrile personale in care se afla, indicä pericol de contaminare".
Acest articol de lege s'a dovedit a fi foarte operant In practica, deoarece cu-
vintele Imprejurari personale" inglobeaza tocmai complexul economico-social
(locuinta. numärul copiilor, câtigul banesc, etc.) care face ca independent de
starea obiectiva momentand a bolnavului sa fie sesizate la timp acele ca-

www.dacoromanica.ro
 MEDICINA SOCIALA A TU:SERCULOZEI 295

zuri asupra cdrora mäsurile de protectie medico-sociale trebue sá se exercite

mai mult.
Legiferarea tuberculozei In Elvetia este un exemplu de colaborare
intre autoritatea de stat centrald (Confederatia) i organele locale (can-
toanele), In care autonomia acestor din urma organe este larg respec-
tata i ele gunt investite Cu atributiuni foart,e importante, cuprinzAnd
asanarea factorilor de mediu. Astfel, art. 11 al mentionatei legi da
Cu totul In sarcina cantoanelor supravegherea igienei locuintelor,
sensul de a interzice complect utilizarea incaperilor considerate ca f a-
vorizante ale diseminara tuberculozei. Tot cantoanele organizeaza
examenul medical al personalului didactic, al populatiei scolare si al
altor grupe de populatie. Educatia igienicä a masselor revine de ase-
menea organizatiilor cantonale.
Organul central (Confederatia) intervine cu o anumita cotà, in
acoperirea cheltuelilor necesitate de lupta antituberculoasä. Cota acea-
sta variaza intre 25% si 50%, dupd cantoane i dupa diversele ramuri
ale actiunii antituberculoase (462).
Coordonaiea actiunilor antituberculaase, pe tara, este realizata
si in Elvetia de o asociatie nationala : Asociatia elvetianA contra tuber-
culozei. Datorità sfortarilor conjugate In lupta antituberculoasa, s'a
putut realiza o diminuare importanti a mortalitatii prin tuberculoza :
dela 28,1 decese prin tuberculoza la 10.000 locuitori in anul 1900, la
12,6 in anul 1930 (463).
IO. Danetnarca
In 1901 s'a constituit Asociatia daneza pentru combaterea tuber-
culozei, a carei activitate intena a dus la o scädere apreciabila a mor-
talitata prin tuberculozä (Danemarca este tara cu cea mai sckutd mor-
talitate prin tuberculoza, din Europa): dela 30 decese prin tuberculozä
la 10.000 locuitori In anul 1890, la 7,5 la 10.000 locuitori In 1928.
Statul intervine cu o anumità cotä In lupta antituberculoasa : In
1933 aceastä cota reprezenta 3,47 franci aur, de fiecare pat de institu-
tie de curd (464). In acel an armamentul antituberculos in Danemarca
se prezenta astfel : 15 sanatorii totalizand 1355 paturi, 33 spitale pentru
tuberculosi cu 966 paturi, 4 spitale pentru tuberculosii invaliclizati, 5
spitale maritime si 13 sanatorii maritime. In raport cu cifra totala a
populatiei, numärul paturilor pentru tuberculosi depasia proportia de
un pat la o mie locuitori (proportia exacta era de 107 paturi la 100.000
locuitori).
Dupa o statisticä din 1938, referitoare de astadata la raportul

www.dacoromanica.ro
296 DR. G. BANU

intre numärul paturilor si cifra deceselor prin tuberculoza, reveniau 2

paturi pentru un deces. In paralela cu aceastä situatie satisfälatoare
trebue pus faptul ca In 1936 mortalitatea prin tuberculoza in Dane-
marca scazuse la coeficientul de 4,6 la 10.000 locuitori (465).

zi. In alte fari nordice

In Norvegia lupta antituberculoasä a fost reglementata prin legea
din 8 Mai 1900, modificatä ulterior, prin legile din 1925, 1935 si. 1936.
Din principiile de baza, trebue mentionatä obligativitatea declarärii
trebuesc declarate toate afectiunile de natura tuberculoasä, daca sunt
insotite de secretiuni i excretiuni ce ,pot fi considerate periculoase din
punctul de vedere al propagdrii bolii (art. 1). Declaratia se face catre
presedintele consiliului de igiena. Acesta are si dreptul de a recurge,
In anumite cazuri, la izolarea forfatá a bolnavului (466).
Art. 6. Daca presedintele consiliului de igiena apreciaza cà starea bol-
navului, sau conditiile de locuintä In care se afla, justifica teama de propagare
a bolii, va aduce cazul In fata consiliului de igiena. Acesta recomanda anumite
prescriptiuni. Daca bolnavul sau anturajul sàu neglijeazä aceste prescriptiuni,
consi/iu/ decide internarea /ui tin spita/. Se admite o singura exceptie : sotii nu
pot fi separati, deck daca consimt la aceasta.
S'au preväzut i cotele cu care intervin diversele organisme, in
suportarea cheltuelilor necesitate de spitalizarea bolnavilor.
Art. 13. Cheltuelile rezultand din plasarea tuberculosilor saraci
in spitale si din intretinerea lor In afara domiciliului, vor fi suportate
de comuna de resedinta a bolnavului, i, pentru regiunile rurale, de
departamentul respectiv. Patru zecimi din aceste cheltueli vor fi resti-
tuite comunei, de catre stat. Pentru comunele cu deosebire sarace, cota
statului poate fi m'Orad pana la 8 zecimi (466).
Unele realizari caracteristice din Norvegia trebuesc mentionate.
Astfel, orasul Oslo a cladit 30 casute de vara" (1-2 camere, buena-
rie, mica gradina) pentru familiile de tuberculosi; aci îipetrec toatO
vara familiile In care au fost cazuri de tuberculozä. S'au mai intemeiat
camine de munca pentru tuberculosii barbati ce nu-si gasesc adapost
plasament dupa parasirea sanatoriului; ei pot ramane In aceste ca-
mine, un an, lucrind 2-6 ore pe zi (467).
In Suedia, s'a produs o foarte accentuata scadere a mortalitätii
prin tuberculoza, dela Inceputul secolului, mai ales In mediul urban
Dei nu s'a legiferat declaratia obligatorie a tuberculozei, ansamblul de
masuri medico-sociale a dus la rezultate eficiente. Dupd unii autori,
Suedia este una din tarile In care tuberculoza a atins astazi pragui

www.dacoromanica.ro
 MEDICINA SOCIALA A TUSERCULOZEI 297

minimal, al tuberculozei de fond" sau reziduale", sub care inter-

ventia factorilor de organizare medico-sociald nu mai poate cobori
procentul (468).
Lupta ahtituberculoasd in Finlanda a fost dusd cu multd intensi-
late dupd rdzboiul mondial (pAnd la acea datd realizdrile au fost mi-
nime). S'au cheltuit, in medie anuald, 38 milioane märci finlandeze, la
capitolul combaterii tuberculozei, in ultimele cloud decenii. Toate sa-
natoriile sunt ale Statului (sanatorii populare). Este legiferatd obliga-
tia declarärii tuberculozei (467).
S'au clädit sanatorii corespunzänd unei totalitäti de cerinte moderne.
Este de nientionat sanatoriul din Pémar, längd Abo. Partea anterioara a aripei
mijlocii are peretii exclusiv din sticlä; aripile laterale au cAte 7 etaje; fiecare
etaj are 20 camere cu câte 2 paturi. Incdlzirea se face prin radiatoare situate
in tavan. Fereastra camerei de bolnavi ocupd intreg peretele exterior. Terapia
prin muncà are o mare extensiune.
12. Statele-Unite
Organizarea combaterii tuberculozei in Statele-Unite este com-
plexd, in legdtura cu insdsi larga autonomie pe care o au in acest do-
meniu guvernele diferitelor state componente. Guvernul federal
rezervä rolul de coordonator, iar interventia lui directd in armamentul
antituberculos este minimd (crearea unui numär de spitale i sanatorii
pentru categorii lhnitate, cum ar fi functionarii federali, organizarea
In parte a cercetärilor tiintifice, indrumdri de ordin general). 0 altä
caracteristicd, i cea mai de seamd, este rolul mare jucat de initiativa
particular* grupatd in jurul asociatiilor locale, care la rAndul lor sunt
contopite in National tuberculosis association" (469).
Obiectivele acestui organism central sunt astfel formulate : a) edu-
catia publicului prin toate mijloacele de pro,pagandd posibile; b) orga-
nizarea profilaxiei antituberculoase in diferitele regiuni; c) emulatia
statelor, comunelor i satelor pentru a crea institutii de combatere a
tuberculozei; d) emiterea normelor de legiferare; e) organizarea
cercetärilor (470).
National tuberculosis association" cuprinde urmätoarele sectiuni : a) ser-
viciul administrativ; b) serviciul publicitàtii (editeazd publicatiuni de specia-
litate, precum American Review of tuberculosis", Monthly Bulletin", etc.); c)
serviciul educatiei infantile, care realizeazd educatia profilacticd a populatiei
scolare in special; d) serviciul medical, care pregäteste personalul medical si
auxiliar specializat; e) serviciul demonstratiilor practice; f) serviciul financiar,
-care organizeazA in special campaniile timbrului antituberculos, importantà sursä
de venituri; g) serviciul statist'cii; h) serviciul de desinfectie.
Asociatia a infàptuit unele colaboräri fructuoase, in special cu Metropo-

www.dacoromanica.ro
298 DR. G. BANU

litan insurance company'', ap Incá't a rezultat o totalitate de mijloace gratie

carora s'a putut reduce sensibil mortalitatea prin tuberculozà.
In ce priveste organizatia statelor, fieoare stat are o directie pen-
tru lupta antituberculoasd, In cadrul Departamentului Sändtatii. Di-
rectiunea aceasta organizeazä oontrolul si descoperirea cazurilor de
tuberculoza, organizeazd si aplicä mijloacele de actitme pe teren, creazg
institutiile de profilaxie, cura si post-curá. Fiecare stat duce o statis-
ticä amdnuntitä a morbiditätii si mortalitatii de tuberculozd din cu-
prinsul säu.
Dintre infäptuirile caracteristice unor state, mentiongm centrul de tra-
tament al tuberculozei din Saranak-Lake, in statul New-York. Intreaga locali-
tate este o grupare de vile in care locuesc bolnavi. Centrul localiatii este format
din grupul de clAdiri medicale s'i administrative: pavilionul de admitere, pavilionul
modical, laboratoarele, locuintele infirmierelor-vizitatoare, etc. Localitatea po-
sedd si toate institutiile necesare unei colectivitäti : oficiu postal, bisericä,
scoalä, etc. Atelierele pentru terapia prin mune:O si pentru munca productivA a
bolnavilor au o extindere importantä. Medicii localitätii sunt grupati inteu
asociatie, care promoveazd cerecetärile stiintifice in domeniul tuberculozei. Se
organizeazd In aceastà localitate O cursuri de perfectionare, anual.
O institutie importantä stiintificä este institutul Phipps, din Fi-
ladelfia. Inzestrat cu laboratoarele si materialul necesar, acest institut
studiazd toate problemele de epiderniologie, clinicä, bacteriologie, pa-
togenie, imunologie si prevenire a tuberculozei. Studiile medico-sociale
ocupa un loe de seamä.
13. Alte state americane
In Canada organizarea antituberculoasä a cäutat sä corespundà
organizärii administrative a tarii, panä la cele mai mici unitäti. Fiecare
provincie fiind divizatd in districte si fiecare district In comitate, aces-
tea din urmä au ate un comitet de luptä antituberculoasä.
Echipele mobile pentru diagnosticul precoce ocupä un loe impor-
tant in organizarea antituberculoasä. In fruntea fiecärui district func-
tioneazä cate un igienist sipecializat In acelas timp in tuberculozd. Se
practicä examenul sistematic, clinic si radiologic, tuturor copiilor la
Inscrierea in secan* (471).
Dintre statele Americii de sud, mentionam organizarea din Uru-
guay, unde In 1934 s'a creat un comitet national de apärare contra
tuberculozei, pe läng6 Ministerul Sänätätii Publioe, presedintele acestui
comitet fiind insusi ministrul (472).

www.dacoromanica.ro
 MEDICINA soCIALA A TIMERCULozEl 299

Atributiile comitetului national de aparare contra tuberculozei au fost

astfel fixate : a) evidenta, la zi, a evolutiei tuberculozei in tara; b) organizarea
propagandei antituberculoase; c) stabilirea planului general de lupta antituber-
culoasä, in etape; d) elaborarea directivelor generale, a modului de creare si de
functionare a organismelor cu caracter technico-social, oficiale si private, asi-
gura'ndu-ii-se un maxim de eficacitate, feird irisa a se gtirbi autonomia adminis-
trativd a institufii/or private; e) coordonarea actiunii diferitelor opere private
antituberculoase i stimularea creara altora noi; f) introducerea asigurcirii ob/i-
gatorii contra tubercu/ozei; introducerea timbrului antituberculos.

14. Romiinia
Initiativa particulara a jucat un rol important in inceputurile de
organizare a luptei antituberculoase in Romania, rol pe care 11 detine
astäzi in burla parte.
Societatea pentru profilaxia tuberculozei, infiintata in anul 1901,
a. organizat primele dispensare antituberculoase si a cladit sanatoriul

.d1

Sanatoriul tnaritim din Bugaz

Filaret. Dupd razboiul mondial s'au eedat acestei societati sanatoriile

Bisericani i Barnova. In 1921 a luat tinta sanatoriul Toria.
Darea de seama a activitatii societatii, pe anul 1937, arata ca functionau
19 dispensare. S'au cheltuit : pe familie, 1716 lei; pe cap de asistat, 925 lei; pe
cap de bolnav 700 lei.
In ce priveste institutiile de cura', media zilelor de cura pe cap de bolnav

www.dacoromanica.ro
300 DR. G. BANG

a fost de 65 zile. Costul intretinerii unui bolnav spitalizat a revenit la 6429 lei
(in 1937), oscilfind intre un minim de 4416 si un maxim de 11.470 lei. Costul
mediu al zilei de curd a revenit la 103 lei. Cheltuelile totale ale societätii In
acel an au fost de 27.402.389 lei, lar sumele Investite In constructii au repre-
zentat 41.331.494 lei.

O altd institutie de initiativä privat5., care a activat in câmpul

combaterii tuberculozei, este Societatea pentru combaterea tubercu-
lozei la copii, infiintatä in 1908.

O terasa a
San atoriului
marlta
Bugaz
( J ud. Cetatea
Alba')

Societatea a creat : un dispensar central, un adäpost de triaj, sanatornli

maritim dela Carmen Sylva, preventoriul Brebu, colonii de vacantà si opera
de asistentà scolarä.
Activitatea acestor societ4i, la care s'au ad6ogat i unele reali-
z'äri ale oficialitAtii, n'a putut corespunde deck in micä masura ne-
voilor reale de protectie medico-sociald In câmpul tuberculozei. S'a

www.dacoromanica.ro
 MEDICINA SOCLA.LA A TUBER MILO Z EI 301

cdutat de aceea a se realiza o coordonare de sforfäri, prin crearea tmui

San atnriul Moroeni

(Jud. Dambovita)
al Ligii Nationale
contra Tuberculozei
( 550 paturi,
1000 ni. altitudine)

organism central si unic : Liga Nationald contra tuberculozei. AceastA

institutie a fost infiintatà prin legea din 28 Aprilie 1934 (473).

Sanatoriul Moroeni (Jud. Dimbovita)

Terasä de curl cl.la etajul IV cu cani,..rele de refugiu pentru bolnavi

www.dacoromanica.ro
302 DR. G. BANU

Liga grupeaza bate institutiile oficiale i particulare, interesate

la aplicarea unui program integral si coordonat de actiune antituber-
culoasa : Ministerele (Muncd, Sanatate i Ocrotiri Sociale, Aparare Na-
tionala, Interne, Educatie Nationalä), toate societatile particulare pen-
tru combaterea tuberculozei, Casa Nationala a Asigurdrilor Sociale, Casa
Munci C. F. R., Serviciul medical C. F. R., Eforia Spitalelor
Epitropia Asezdmintelor SI. Spiridon, Asezämintele Brancovenesti, So-
cietatea de Cruce-Rosie, Institutul de Seruri i Vaccinuri, Institutele
de Iglend. Toate institutiile i asociatiile afiliate isi pastreaza persona-
litatea juridicä proprie, patrimoniul i organizatia, rdmänând ca Liga
sä exercite nurnai o actiune de coordonare, indrumare i control. Liga

Sanatoriul pentru Loui pulmonare Bucegi" (Iânga Predeal)

intemelazd in fiecare judet ate o Maid, care la randul ei exercitä

actiunea de cordonare in regiunea respectivä.
Obiecrivele Ligii Nationale contra tuberculozei au fost astfel fixate
(art. 5 al legii) : a) sd elaboreze planul de combatere a tuberculozei,
sg coordoneze activitatea In acest sens a tuturor autoritdtilor, institu-
tiilor i asociatiilor afiliate si in colaborare cu acestea sd vegheze la
aplicarea tuturor mdsurilor necesare; b) sa organizeze i generalizeze
vacc!narea antituberculoasd; c) sà asigure formarea personalului spe-
cializat, in colaborare cu Ministerele Educatiei (Facultatile de me-

www.dacoromanica.ro
 MEDICINA SOCIALA A TUBERCULOZEI 303

dicing) i Sdngtgtii; d) sg organizeze opera de propagandd i educatie

a publicului; e) sg infiinteze i sg subventioneze, in colaborare Cu au-
toritgtile, institutiile i asociatille afiliate : dispensare, spitale de izo-
lare i tratament, preventorii, sanatorii i once alte institutii necesare;
f) sg-si dea avizul in toate cazurile in care va fi vorba de infiintarea
unui asezgmânt public sau particular, de once fel, destinat profilaxie
sau tratamentului tuberculozei.
S'a cäutat sd se asigure surse precise de venituri, pentru acest organism
coordonator (art. 7); o cotd de 60% din venitul net al Loteriei de Stat, o cotä
de Ur% din venitul net al taxei timbrului de control sanitar al specialitdtilor
medicamentoase; o cotd de 10% din venitul net al Monopolului stupefiante-
lor; o cotä de 2% din venitul net al Monopolului alcoolului; subventii inscrise
obligator in bugetele anuale ale Ministerelor Muncii, Sändtdtii, ApArdrii natio-
nale, Cultelor i Interne/or; contributiuni ale tuturor institutiilor publice care
au servicii de asistentd medico-sociald ; ca fonduri locale pentru filialele ju-
detene, se prevdd subventiuni inscrise obligator in bugetele anuale ale jude-
telor i comunelor, precum i contributiuni ale autoritdtilor i institutii-
lor locale.
Pentru a se intensifica 'combaterea tuberculozei In acest cadru
unitar, Asigurärile sociale prin legea din Decembrie 1938 au creat
un fond pentru ingrijirea asiguratilor tuberculosipe care 1-am men-
tionat la studiul principiilor de asistentd a tuberculosului.

www.dacoromanica.ro
 BIBLIOGRAFIE

M. Piéry et J. Roshem, Histoire de la tuberculose, Paris, Doin, 1931.

A. Rémy, La phtisiothérapie dans l'antiquité, Lyon 1910, mention. de M.
Piéry si J. Roshem, loco cit.
A. Castiglioni, Histoire de la Médecine, Paris 1931.
Aurelianus Celsus, Trait& de Médeciné (traducere), Paris, 1824, mentionat
de Piéry i Roshem, loco cit.
Galienus, De remediis parabilis, lib. II, cap. XIII, publicatà in XX vol. la
Leipzig 1825-1833, mention. ibid.
Ambroise Pare, Oeuvres completes, publicate la Paris in 1840, idem, ibid.
Sylvius De/eboé, Opera medica, Amsterdam 1680, idem, ibid.
Brown, Elementa medicinae, Edimburg 1788, idem, ibid.
P. Desault, Dissertation sur les maladies vénériennes contenant une me-
thode de les guérir sans flux de la bouche, sans risques et sans dépenses,
avec 2 dissertations, l'une sur la rage,- l'autre sur la phtisie, Bordeaux
1733, idem, ibid.
L. Auenbrugger, Nouvelles méthodes pour reconnaitre les maladies internes
de la poitrine par la percussion, trad. din orig. latin Inventum novum",
Paris 1803.
Roziere de la Chassagne, Manuel des pulmoniques ou Traité complet des
maladies de la poitrine, Paris 1770, lucrare In 8 volume.
Laénnec, Traité de l'auscultation médiate ou Trait& du diagnostic des ma-
ladies du poumon et du coeur, fond& principalement sur ce nouveau mo-
yen d'exploration, 2 volumes, Paris 1819.
Virchow, Archiv für pathologische Anatomie und Physiologie und ftir kli-
nische Medizin, 1846.
Guéneau de Mussy, Clinique médicale, Paris 1874, vol. I.
Peter, Leçons de clinique médicale, Paris 1879.
Vi/leimin, Etudes sur la tuberculose, Paris 1868.
R. Koch, Die Atiologie der Tuberkulose, Berlin. Klinische Wochenschrift,
1882.
L. Bard, Formes cliniques de la tuberculose pulmonaire, classification et
description sommaires, Geneve 1901, mention. de Piéry-Roshen, loco cit.
Piéry et Mandoul, Polymorphisme du bacille de Koch dans les produits de
l'expectoration des phtisiques, Societe de biologie, 17. XII.1904, idemi ibid.
F. Bezan con et A. de Serbonnes, -Caractères généraux. des poussées évolu-
Dr. G. Bawl. Traftat de medieinA socialà, Vol. IV 20

www.dacoromanica.ro
306 DA. C. rs Aral

tives de la tuberculose pulmonaire chronique, Société médicale des heipi-

taux, Paris, 11. III. 1910, idem, ibid.
A. Poncet et R. Leriche, La tuberculose inflammatoire, Paris 1910, idem.
ibidem.
L. Bernard et Gougerot, Pathogénie des lésions non-folliculaires de la tu-
berculose, Bulletin médical, 9 juillet 1908, idem, ibid.
E. Sergent, Les horizons nouveaux de la phtisiologie, Presse médicale, 18
juillet 1928.
P. G. Samarian, Medicina si farmacia in trecutul romänesc, vol. I. Bucu-
resti 1930, pag. 297.
P. G. Samarian, Din istoria medicinei sociale in Románia, Revista de igiena
socialä, 1931, pag. 581.
Baumes, Trait& de la phtisie pulmonaire, Paris 1795.
Bonnafox-Demalet, Trait& sur la nature et le traitement de la phtisie
pulmonaire, Paris, 1804.
Jaccoud, Curabilité et traitement de la phtisie pulmonaire, Paris 1888.
L. Teleky, Die Bekämpfung der Tuberkulose, in Handbuch der sozialen
Hygiene, vol. 3, 1926, pag. 208.
H. Brehmer, Die chronische Lungenschwindsucht und Tuberkulose der
Lungen, ihre Ursache und ihre Heilung, I. Aufl. 1857, mention. de L. Te-
leky, loco cit.
Dettweiler, Die Behandlung der Lungenschwindsucht in geschlossen Heil-
anstalten, 2. Aufl. Berlin 1884, idem, ibid.
L. Teleky, Die Versorgung Schwertuberkulöser, loc. cit. pag. 252.
Kayserling, Halbmonatsschrift f fir soziale Hygiene und Madizin, 1910, Heft
10-11, idem, ibid.
M. Nasta, Problema spitalizärii tuberculosilor, Revista de igienä socialä,
an. I, p. 270.
Knopf, The tuberculosis problem in the United-States, North America Re-
view, February 1899.
A. Catmette, Dispensaires pour tuberculeux, Commission de la tuberculose,
Paris, Masson, 1900.
Jakob, Deutsche Medizinische Wochenschrift, 1903.
Putter und Kayserling, Die Errichtung und VerwaItung von Auskunfts-
und Ftirsorgestellen, Berlin 1905, ment. de L. Teleky, loco cit.
F. Koester, Energische und umfassende Tuberkulosebekämpfung im Rah-
men der Volksgesundheitspflege, Der öffentliche Gesundheitsdienst, 20. IV.
1940, II. Teil.
Generalangriff gegen die Tuberkulose, Deutsches Aerzteblatt, 15.IV.1939,
p. 304.
R. H. Hazemann, Principes généraux et directives nouvelles de la lutte
contre la tuberculose, Le Mouvement Sanitaire, Mars 1933.
Léon Bernard, Influence des progrès du diagnostic, du traitement et de
la prophylaxie de la tuberculose sur l'organ'sation de la lutte antituber-
culeuse, Revue de phtisiologie médico-sociale, Juillet-aoCit 1932.
J. E. Kayser-Petersen, Angriff older Verteidigung, Medizinische Klinik, Nr.
22, 1939, recenzat in Der öffentliche GesundheitscEenst, 5. VIII. 1939, p. 252.
K. Klare, Tuberkulosefragen, Gedanken und Betrachtungen, Leipzig 1939.
Zeitgemässe Fragen der Tuberkulosebekämpfung, Zeitschrift ftir Tuberku-
lose, Nr. 3/1940, nurnär festiv consacrat Prof. H. Braeuning.

www.dacoromanica.ro
 MEDICINA SOCIALA A TUBERCULOZEI 307

E. Schröder, Mobilmachung der Tuberkulosefiirsorge, Zeitschrift fiir Tu-

berkulose, Nr. 3/1940, recenzat in Der öffentliche Gesundheitsdienst 5. IV.
1940, p. 22.
A. Calmette, L'infection bacillaire et la tuberculose, Paris, Masson, 1920.
Nocara et Roux, Annales de l'Institut Pasteur, .1887, pag. 19, merit. de A.
Calmette, loco cit.
M. Nasta, C. Bdcanu, Cercetarea bacilului Koch in sputà i prin culturä,
in practica dispensarului, Revista stiintelor medicale, Aprilie-Mai 1938.
A. Ca/mette, Existe-t-il dans la nature ou peut-on créer artificiellement
des formes saprophytiques du bacille de Koch qui soient capables de se
transformer en bacille tuberculeux virulent ? IV-ème conférence de
l'Union internat, contre la tuberculose, Lausanne 1924.
V. Henri, Baroni, comunicare la Academia de stiinte din Paris, 24. X. 1910.
Moussu, Compte-rendu de la Caisse nationale des recherches scientifiques,
mentionat de Ca/mette, op. cit.
33. J. Cantacuzène, Annales de l'Institut Pasteur, 1905, p. 699.
C. lonescu-Mihtiesti, M. Ciucd si colaboratorii, Manual de boli infectioase,
Bucuresti, 1940, pag. 197.
M. Vandestrate, Les éléments filtrables du bacille de Koch, Revue beige de
la tuberculose, Novembre/Décembre 1933.
A. Catmette, Mécanisme de l'infection tuberculeuse, loco cit. pag. 117.
A. Calmette, C. Guérin et Déléarde, Comunicare la Academia de stiinte
din Paris, 21. V.1906.
A. Ca/mette, Vansteenberghe, Ann. Inst. Past., VIII, 1906.
Tappeiner, Virchow's Archiv, vol. 82, 1880.
Thaon, Société de Biologie, 1885.
A. Calmette et C. Guérien, Annales de l'Institut Pasteur, aoilt 1906.
C. Fliigge, Die Verbreitungsweise und Bekämpfung der Tuberkulose, Leip-
zig 1908.
H. Ziesche, Zeitschrift fiir Hygiene, vol. 57, 1907.
A. Rochaix, Tuberculose, in Précis d'Hygiène, Paris 1940, p. 855.
C. Fliigge, Grundriss der Hygiène, ed. XI, prelucr. de H. Reiter i B. Mil-
lers, Berlin 1940, p. 515.
Breton, Annales de l'Institut Pasteur, Octobfe 1910.
A. Ca/mette, C. Guérin, Dé/éarde, Compte-renclu de l'Académ'e des sciences,
21. V. 1906,
E. Peretti, Zeischrift fiir Tuberkulose, vol. 62, Nr. 166/1931.
L. Sayé, La tuberculose pulmonaire chez les sujets apparemment sains, Paris
1938.
P. Schurmann, Beiträge zur pathologischen Anatomie, vol. 83, 1930, mem-
tionat de L. Sayé, loc. cit.
Anders, Comunicare la al 24-lea congres al Asociatiei germane de ana-
tomie patol., Viena 1929, idem, ibid.
A. Armstein, Beiträge zur Klinik der Tuberkulose, vol. 85, 1934, idem, ibid.
Redeker, Heimiiller, Zeitschrift für Tuberkulose, vol. 70, 1934, idem, ibid.
G. Weber und F. Dusch, Uber stumme Superinfektion bei Tuberkulose,
Zeitschrift für Tuberkulose, vol. 78, Nr. 5-6, mentionat in Der öffentliche
Gesundheitsdienst, 20. IV. 1938, pag. 64.
F. Ickert, Uber exogene Reinfekte und die Superinfektion bei Tuberkulose,

www.dacoromanica.ro
308 DR. G. BAND'

Leipzig 1939, mentionat in Der öff. Gesundheitsdienst, 20.111. 1939, partea

II-a, pag. 736.
F. Bezançon, La notion de contagion de la tuberculose, Le mouvement sa-
nitaire, avril 1935.
Nico, Sur la primo-infection tuberculeuse de l'adulte. Paris 1934.
Zehnter internationaler Tuberkulosekongress, 5-9. IX. 1937, Lisabon, Der
öffentliche Gesundheitsdienst, 20.X1.1937, pag. 676.
B. Lange, Vorkommen und Verlauf der tuberkulösen Primärinfektion des
Erwachsenen, Zeitschrift für Tuberkulose, vol. 78, Nr. 3, 1937, mentionat
. Der öffentliche Gesundheitsdienst 5. XII. 1937, pag. 711.
H. Malmros und E. Hedvall, Zur Diskussion /Aber den Beginn der Lungen-
tuberkulose beim Erwachsenen, Zeitschrift fiir Tuberkulose, vol. 1, Nr.
6, 1939.
A. Lumière, La notion de contagion de la tuberculose, Le mouvement sa-
nitaire, juin 1935.
Di Natale, La diffusion du bacille de Koch dans le milieu sanatorial, Mi-
nerva, Medica, Iulie 1932.
Léon Bernard, La tuberculose pulmonaire, Etudes de phtisiologie clinique
et sociale, Paris, Masson, 1921.
Léon Bernard, Les elements du pronostic, loco cit. pag. 88.
H. Braeuning, A. Niesen, Prognose der of fenen Tuberkulosee, Zeitschrift
für Tuberkulose, Bd. 75, H. 5-6/1936, recenzat in Der öffentliche Gesund-
heitsdienst 20. II. 1937, pag. 881.
J. E. Kayser-Petersen, Zur Prognose der offenen Lungentuberkulose, Bei-
träge zur Klinik der Tuberkulose, Nr. 3-4/1940, recenzat in Der öffentliche
Gesundheitsdienst 20. XII. 1940, p. II-a, pag, 423.
Frey, Mesenterialdrösentuberkulose und tuberkulöse Peritonitis, Medizi-
nische Klinik, Nr. 6, 1939, recenzat in Der öffentliche Gesundheitsdienst,
5 Mai 1939, pag. 7'T, B.
A. Eckstein, Erkrankungen der Hirn- und Röckenmarkshäute, in Handlnich
der Kinderheilkunde, vol. IV, 1931, pag. 532.
P. Huebschmann, Pathologische Anatomie der Tuberkulose, Berlin, Sprin-
ger, 1928, mentionat de Eckstein, loc. cit.
W. Grunberg, these de Paris, 1912, mentionat de Calmette, loc. cit. pag. 187.
Karwacki, mentionat de Al. D. Rdclutescu, Tratat de ortopedie chirurgi-
card, 1939, pag. 537.
A. B. Mar fan, La scrofule, forme spéciale de la tuberculose, Annales de
l'Institut Pasteur, Oct. 1938.
Reunion péd'atrique de l'Est, Bulletin de la Societe de Pédiatrie, 8. XI. 1936.
Arloing et Dufourt, Réflexions sur le cycle de l'infection tuberculeuse hu-
maine, La Presse Médicale, 14. XII. 1932.
Marfacci, Zentrallblatt für Pathologie und pathologische Anatomie, 1894,
mentionat de Ca/mette, loco cit.
E.. Friedmann, Virchow's Archiv, I. VII. 1905, idem, ibid.
G. Sanarel/i, Rôle de l'hérédité dans la tuberculose, Revue de phtisiologie
médico-sociale, Mai 1930.
L. Barstotelli, L'ereditô ed il contagio in rapporto alla genesi e all'evolu-
zione della tubercolosi pulmonare, Rivista di patologia e clinica della tu-
bercolosi, 1933, Nr. 7, recenzat in Bulletin of Hygiene, January 1934.

www.dacoromanica.ro
 MEDICINA SOCIALX A TUSERCULOZEI 309

S. Peller, Rolle der Prädisposition und der Milieueinflösse Hu. das Zustan-
dekommen der Lungentuberkulose, Klinische Wochenschrift, Juli 1934,
recenzat in Bulletin de l'Office International d'Hygiène publique, Juill
et 1935, pag. 1936.
Jullien, Les parts respectives de la contagion et de l'hérédité dans le de-
veloppement de la tuberculose humaine, Le Mouvement Sanitaire, Oc-
tobre 1935.
A. Lurnière, Les parts respectives de la contagion et de l'hérédité dans
le développement de la tuberculose humaine, Réponse à M. le médecin-
general Jullien, Le Mouvemeent Sanitaire, Décembre 1935.
A. Lumière, Réponse A des objections basées sur les statistiques de mor-
talité tuberculeuse, L'Avenir Medical, Juillet-Août 1939.
P. Delore, Coudert, Descrichard, Sur le caractère familial de la tuberculose
chez l'adulte, Lyon Medical, 9. X. 1938.
R. Noack, Konstitution, Tuberkulose und Bevölkerungspolitik, Der Offen-
tliche Gesundheitsdienst, 5. V.1935, pag. 49.
Bruno Lange, Die Bedeutung der Erbfaktoren filr Entstehung und Verlauf
der Tuberkulose, Zeitschrift f. Tuberkulose, Heft 4, 1935.
K. Klare, Die Konstitution im tuberkulösen Geschehen, Deutsche Medizi-
nische Wochenschrift Nr. 24-25, 1938, recenzat in Der öffentliche Ge-
sundheitsdienst, 5. Oktober 1938, pag. 398, B.
C. Ellinghaus, Körperbau, Rasse und Tuberkulose, Zeitschrift air Tuber-
kulose, Nr. 2/1937, recenzat in Der öffentliche Gesundheitsdienst, 20. V.
1937, B.
Pr. Potthoff, Konstitution, Rasse und Tuberkulose, Eine anthropologische
Untersuchung an 1000 Tuberkulösen, Beiträge zur Klinik der Tuberku-
lose, Nr. 2/1937.
G. Schröder, tber die Bedeutung der Erbfaktoren und der Konstitution
far die Tuberkulosekrankheit, Die Medizinische Welt, Nr. 22/1939, recen-
zat in Der öffentliche Gesundheitsdienst, 20. VII. 1939, pag. 226 B.
Teschendorf, Konstitution und Tuberkulosepraxis, Zeitschrift für Tuberku-
lose, Nr. 4/1939, recenzat in Der öffentliche Gesundheitsdienst 20. IV. 1940,
pag. 52.
B. de Rudder, Rasse und Infektionskrankheiten, in volumul J. Schottky,
Rasse und Krankheit, Miinchen 1937, pag. 83.
E. Arnould, Le problème de la tuberculose chez les Juifs, Revue de phti-
siologie thérapeutique et sociale, juillet-aofit 1934.
G. Banu, Igiena socialä a tuberculozei, Bucuresti 1933.
L. Teieky, Der tuberkulöse Bazillus kind seine ljbertragung, in Handbuch
der soziaIen Hygiene, vol. III, 1926, pag. 127.
Van Goidsenhoven, La prophylaxie de la tuberculose bovine, Revue Belge
de la Tuberkulose, janvier-février 1935.
K. Hertha, Arbeiten aus dem hygienischen Institut der k. tierärztlichen
Hochschule, Berlin 1910, mentionat de Calmette, op. cit.
Douville, Revue générale de médecine vétérinaire, 1. V.1914.
A. Calmette, L'infection tuberculeuse chez les oiseaux, op. cit. pag. 32G.
Marte/, Revue générale de médecine vétérinaire, 15. XI. 1905.
Die Tuberkulose, Ergänzungshefte zum deutschen statistichen Zentralblatt,
1916.

www.dacoromanica.ro
310 DR. G. BANU

A. Ca/mette, Fréquence et distribution géographique de l'infection tuber-

culeuse spontanée chez les bovidés, loc. cit. pag. 287.
H. Rep/oh, Die Verbreitung der Rindertuberkulose und die Bedeutung
die menschliche Tuberkulose, Der öffentliche Gesundheitsdienst, 20. IX.
1937, p. 522.
Ostertag, Comunicare la Congresul international de igien5 din Bruxelles,
1903, mentionat de A. Ca/mette, loco cit. 275.
Möller, Veröffentlichungen der Robert Koch-Stiftung, Heft 11-12, mentio-
nat de L. Te/eky, loco cit. p. 127.
L. Rabinowitsch, Berliner Klinische Wochenschrift, 22.1 1917, p. 77.
W. Park si Krumwiede, Journal of Medical Research, Nr. 2/1910, Nr. 2/1911,
mentionat de A. Ca/mette, loc. cit.
B. Haymann, Zeitschrift fiir Hygienne, vol. 48, 1904, mentionat de A. Cal-
mette, loco cit. pag. 307.
W. T. Munro i H. Scott, The Lancet, 1936, pag. 230.
A. Boquet, Rôle du bacille bovin dans l'étiologie de la tuberculose humaine,
Le Mouvement sanitaire, Mai 1936.
B. Lange, Zeitschrift Eh. Hygiene, 1931, vol. 112, pag. 298, mentionat de
A. Boquet, op. cit.
B. Lange, T. Toda, Zeitschrift filr Tuberkulose, vol. 45, 1930, pag. 302, men-
tionat de A. Boquet, loc. cit.
M. J. Verge, Sur la transmission de la tuberculose bovine à l'homme par le
lait, L'hygiène sociale, Septembre 1934.
S. T. Cowan, L. Maddocks, The journal of pathology and bacteriology, vol
41, 1935, p. 373-383.
R. Legrand, L. Vieilledent et Gervois, Le lait tuberculeux, Annales d'hy-
giène publique, industrielle et sociale, janvier 1938.
Robert Koch, Deutsche Medizinische Wochenschrift, 15. I. 1891, pag. 101,
mentionat de A. Catmette, Phénomène de Koch et résistance des tuber-
culeux aux surinfections bacillaires, loc. cit. p. 518.
André, Relations entre l'allergie et l'immunité, Revue belge de la tubercu-
lose, Mars-Avril 1933.
J. van Beneden, La question de l'allergie dans l'étude expérimentale de la
tuberculose et dans l'application pratique du B. C. G., Revue belge de la
tuberculose, janvier-février, 1933.
M. Nasta, Archives roumaines de pathologie expérimentale, Nr. 4, 1928.
A. Saenz, Les méthodes de diagnostic bactériologique de la tuberculose et
leur valeur clinique, Revue de phtisiologie médico-sociale, janvier-février
1933.
A. Calmette, Différents modes d'inoculation ou d'infection tuberculeuse ex-
périmentale, loco cit. pag. 241.
Holm, La tuberculose vue par le laboratoire, Revue belge de la tubercu-
lose, novembre-décembre 1934.
A. Ca/mette, Diagnostic de l'infection tuberculeuse par les réactions tuber-
culiniques, loco cit. pag. 455.
Institutul Cantacuzino, Manual de boli infectioase, 1940, pag. 198.
M. Gillard, J. Beaujean, La réaction de Moro, Revue belge de la tubercu-
lose, novembre-décembre 1934.
A. Calmette et de Potter, Sur le titrage des tuberculines, Documents de la
SDN, C. H. 429, 1926.

www.dacoromanica.ro
 MEDICINA SOCIALA A TUSERCULOZEI 311

Th. Madsen, J. Holm, Standardisation de la tuberculine et épreuves tuber-

culiniques, Bulletin trimestriel de l'organisation d'Hygiène, Juin 1935.
P. Ku//mann, E. Olbrechts, Tuberculose et syphilis, Revue belge de la tu-
berculose, Novemb.-Décembre 1933.
K. Briest, Lungentuberkulose in Verbindung mit anderen Erkrankungen,
Leipzig 1937, pag. 34.
S. Kollari, Rapports entre le paludisme et la tuberculose au point de vue
épidémiologique, clinique et biologique, Rivista di Malariologia, Mai 1932.
L. Loi, Rapports entre la tuberculose et le paludisme, Bulletin de l'Office
Internatioal d'Hygiène Publique, septembre 1932.
V. Bernardinis, R. D'Allessandro, Lotta contro la tubercolosi, Nr. 3. 1932.
mentionat de K. Briest, loco cit. pag. 33.
P. Tisserandet, Néoplasmes, Nr. 14, 1935, idem, ibid.
G. Heddaeus, Zeitschrift filr Krebsforschung, Nr. 42/1935, idem, ibid.
W. Brockschmidt, Beiträge zur Klinik der Tuberkulose, Nr. 49/1935, idem.
ibidem.
T. Cherry, Cancer and Tuberculosis, The Lancet, 1931, pag. 285, idem, ibid.
E. Bogen, E. B. Tietz, M. F. Grace, Tuberculosis and mental diseases, The
american review of tuberculosis, Nr. 3, septemb. 1934.
M. Bleuler, L. Rapaport, Studies on the constitutional relationship between
tuberculosis and mental diseases, Child development abstracts, October
1937.
R. Angelini, Archivio italiano di anatomia e istologia patologica, Nr. 3/1932.
E. Melzer, Die medizinische Welt, 1933, pag. 325, mentionat de K. Brtest, op
cit. pag. 57.
A. W. B. Livessy, British Medical Journal, Nr. 3937, 1936, idem, ibid.
A. Rochaix, op. cit., pag. 843.
G. /chok, Etudes sur la population française, La biologie médicale, 1932.
A. Mosser, Une statistique de mortalité de la tuberculose, Le mouvement
sanitaire, juillet 1936.
A. Lumiere, Les mensonges des statistiques, L'Avenir Medical, Décembre
1935.
Rahts, Ergebnisse der Todesursachenstatistik, Medizinalstatistiche Mittei-
lungen aus dem Kaiserlichen Gesundheitsamte, Bd. VIII, 1900, pag. 135.
L. Teleky, Die Sterblichkeit an Tuberkulose in Oesterreich 1873-1904, Sta-
tistische Monatsschrift, 1906.
S. Rosenfeld, Die Tuberkulosestatistik, Geneve 1925.
S. Rosenfeld, Schema der Todesursachen, loco cit., pag. 137.
Lubarsch, Hyperplasie und Geschwu1st, Ergebnisse der allgemeinen Patho-
logie, 1895, mention. de S. Rosenfeld, loco cit.
B. Hirschkowitz, Viper Tuberkulose und ihre Beziehung zu Karzinom, etc.
Zeitschrift filr Tuberku1ose, 1921, idern, (ibid.
S. Rosenfeld, Herstellung und Darstellung der Statistik, loco cit. pag. 195.
G. Banu, Igiena socialä a tuberculozei in Romania, Bucuresti 1933.
A. Gottstein, Die säkulare Kurve der Tuberkulose, in Allgemeine Epide-
miologie der Tuberkulose", 1931, pag. 24.
A. Gottstein, Hygienische Rundschau, Nr. 6/1902.
Kisskalt, Allgemeine Epidemiologie, in Handbuch der pathogenen Micro-
organismen, 1927.
Teleky, mentionat de A. Gottstein, loco cit. pag. 26.

www.dacoromanica.ro
312 DR. G. BANU

Johann Peter Siissmilch, Die göttliche Ordnung in den Veränderungm

des menschlichen Geschlechts, aus der Geburt, dem Tode und der Fort-
pflanzung desselben erwiesen, IV. verbesserte Ausgabe, Berlin 1788.
Alfred Flatzeck-Hofbauer, Kommen und Gehen der Tuberkulose, 1931, p. 47.
Rapport épidémiologique mensuel de la Section d'Hygiène (Societe des Na-
tions), X-e année, Nr. 2, 1930.
G. Banu, Mortalitatea generará prin tuberculozá in diferite tári, loc. cit.
pag. 52.
Léon Bernard, La defense de la santé publique pendant la guerre, 1930.
pag. 251.
A. Rochaix, La Tuberculose dans les différents Etats, loco cit. pag. 844.
Rapport épidémiologique annuel 1934, Soc. des Nations, Geneve, 1936.
Der Riickgang der Tuberkulosesterblichkeit in den letzten 50 Jahren, Wirt-
schaft und Statistik, 1938, Nr. 22, S. 752/753.
0/brechts-Tytce et E. Olbrechts, La inortalité tuberculeuse en Belgique,
Revue Belge de la Tuberculose, Nr. 4/1936, recenzat in Der öffentliche
Gesundheitsdienst, III. Jg. Heft 3, 5 Mai 1937, S. 104.
Geissler, Der Erfolgsnachweis in der Tuberkulosefürsorge, Referat auf der
7. Jahresversammlung der Gesellschaft Deutscher Tuberkulosefiirsorge-
ärzte 1928, J. Springer, Berlin 1928.
Gi2eenwood und Wolff, Einige methodologischstatistische Studien zur Epi-
demiologie der Tuberkulose, Zeitschrift filr Tuberkulose, vol. 52, Nr. 2,
mentionat de Flatzek-Hofbauer, loco cit. pag. 61.
Rapport épidémiologique mensuel de la Section d'Hygiene SDN, 15.11. 1931.
W. Chodzko, La tuberculose rurale et la tuberculose urbaine, Bulletin de
l'Office International d'Hygiène publique, janvier 1932.
G. /chok, La tuberculose en milieu rural, Bulletin trimestr. de l'Organisa-
tion d'Hygiene, Nr. 4-5/1939.
N. Bacman und S. Savonen, Der Verbreitungsverlauf der Lungentuber-
kulose in Finnland in den Jahren 1771-1929, Zeitschrift fiir Tuberkulose,
1934, Nr. 3.
L. Bernard et Y. Biraud, Abnahme der Tuberkulosesterblichkeit in Frank-
reich, Zeitschrift fiir Tuberkulose, Nr. 57/1930.
Y. Biraud, La mortalité tuberculeuse et son evolution, Revue de phtisio-
logie médico-sociale, Nr. 1/1930.
N. Morozowski, Untersuchungen bber die Verbreitung der Tuberkulose im
ukrainischen Dorf, Zeitschrift für Tuberkulose Nr. 52/1928.
R. 0/inescu, Contributie la studiul fásp5ndirii tuberculozei in mediul rural
romanesc, Revista stiintelor medicale, Mai 1937.
D. Otto/enghi, Milieu rural et tuberculose en Italie, Revue de phtisiologie
médico-sociale, Mars-Avril 1932.
G. Petra gnani, La tuberculose rurale en Italie, Bulletin de l'Office inter-
national d'Hygiène publique, avril 1938.
E. Eydenstricker, American Review of Tuberculosis, November 1928, men-
tion. de H. S. Cumming.
H. S. Cumming, Fréquence de la tuberculose dans les regions rurales, Bul-
letin de l'Office international d'hygiène publique, avril 1938.
Whitney et Mc. Caffrey, American Review of Tuberculosis, May 1937, men-
tion. de H. S. Cumming, loco cit.
G. Banu, Mortalitatea de tuberculozá in mecliul rural al Romániei, loco cit.,
pag. 180.

www.dacoromanica.ro
 MEDICINA SOCIALA A TIJBERCULOZEI 313

G. Proca, Sanatatea publica i tuberculoza, Romania Medicará, 1 Noembrie

' 1938.
M. Neste, Tuberculoza in mediul rural, Revista de 'Mena Sociala, Ianuarie-
Iunie 1940, pag. 698.
/. Beilteanu, I. Alexa i colaboratorii, Tuberculoza in centrul de demon-
stratie Tomesti, Coraportul I la al IV-lea congres national al tuberculozei,
Cernäuti 1939, pag. 104-105 si 195-197.
1. Billelnescu si I. Gaspar, Tuberculoza in armata, Coraportul al 2-lea la
al IV-lea congres national de tuberculoza, Cernauti 1939, pag. 205 si ur-
matoarele.
G. Banu, Mortalitatea de tuberculoza dupa sex si mediu, loco cit. pag. 192.
J. Ho/m, La tuberculose dans les villes et les campagnes du Danemark au
point de vue notamment de la difference entre les deux sexes, Bulletin
de l'Office international d'Hygiène publique, avril 1938.
Reiter, Fréquence de la tuberculose en Allemagne, spécialement dans les
regions rurales et pour le sexe féminin, Bulletin de l'Office International
d'Hygiène Publique, avril 1938.
F. Wildtgrube, Der Verlauf der Sterblichkeit an verschiedenen Formen der
Sauglingstuberkulose in Berlin im Lichte der Immunbiologie, Zeitschrift
filr Gesundheitsftihrung Mutterschaft, Kindheit, Jugend, Marz 1934.
G. Droh/et, The incidence of tuberculosis infection among children in New
York City, American Review of Tuberculosis, July 1934.
N. B. Oekonomopoulos, Die Tuberkulose unter den Hochschiilern, Zeit-
schrift für Tuberkulose, Nr. 3, 1938, mentionat in Der öffentliche Gesund-
heitsdienst, 5. XII. 1938, pag. 689.
W. Jullien, A. Wignio//e, Quelques considerations sur la tuberculose pul-
monaire au dessus de 45 ans, Revue de la tuberculose, Janvier 1932.
A. Albrecht, Die Tuberkulose im höheren Lebensalter, Medizinische
Nr. 43, 1935, mentionat in Der öffentliche Gesundheitsdienst, 20.11.1936.
M. Gi/lard, L'infection tuberculeuse chez les enfants de la campagne d'a-
près plus de 10.000 reactions tuberculiniques effectuées sur la population
scolaire d'une soixantaine de communes rurales de la province de Liége,
Presse médicale, 1936, pag. 860-862.
F. de Potter, Cutireactions a la tuberculine chez les enfants de 3-14 ans,
Le Mouvement Sanitaire, Mai 1938.
G. Banu, Tuberculoza in *collie din Romania, Primul congres national al
tuberculozei, Bucuresti, 1931.
217 si 218. Kudrjavcev A., La tuberculose de l'enfance parmi la population des
Buriats, Borba s tuberculiozom, pag. 80-91.
Metschnikoff, Burnet, Tarassevitch, Recherches sur répidérniologie de la
tuberrculose dans les steppes des Calmouks, Annales de l'Institut Pasteur,
Nr. 11/1911.
M. PheIebon, Enquéte sur la cutiréaction des populations rurales, Bulletin
de rAcadémie de médecine, 1927, pag. 462-465.
M. Kacprszak, Méthodes de recherches sur la tuberculose rurale. Bulletin
de l'Office international d'Hygiène publique, Septembre 1938:
Griesbach, Pflichturitersuchungen auf Tuberkulose fiir Gesunde und Kran-
ke, Der öffentiche Gesundheitsdienst, 5. IX. 1936.
Dressler, Schweizerische Medizinische Wochenschrift, 1934, pag. 490.
Kayser-Petersen und Lite, Zeitschrift für Tuberkulose, Nr. 5-6/1935.

www.dacoromanica.ro
314 DR. G. BANU

H. Braeuning, Auffinden der Tuberkulösen bei der Musterung, Der öffent-

liche Gesundheitsdienst, 5. VI. 1936.
Werner, Ergebnisse der Reihendurchlechtungen bei den wegen tuberku-
loseverdächtiger Erkrankungen arbeitsunfähiggeschriebenen Krankenkas-
senversicherten, Der öffentliche Gesundheitsdienst, 5. September 193'7.
P. Trilb, Reihenmässige Röntgenuntersuchungen der in den Kinderfiirsorge
und Pflege tätigen Berufsgruppen, Leipz.g 1939, mentionat in Der öffent-
liche Gesundheitsdienst, 20. XI. 1939.
F. Koester, Erste Eindrücke von den Leistungen und der Bedeutung des
Schirmbildverfahrens in der Praxis der Tuberkulosebekämpfung. Der
öffentliche Gesundheitsdienst, 20. V. 1939.
L. Teleky, Tuberkulose und Wohnung, in Handbuch der sozialen Hygiene,
Berlin 1926, pag. 191.
Oertel, Die Tuberkulose in Sommerfrische und Luftkurort, Zeitschrift
Schulgesundheitspflege und soziale Hygiene, Nr. 3/1930.
G. Banu, Factorii sociali i economici ai tuberculozei, loco cit. p. 5.
Fr. Wink/er, Zeitschrift ftir Tuberkulose, Band 22, mentionat de L. Teleky,
loco cit. pag. 194.
4. Lumière, L'hygiène des locaux d'habitat'on dans ses rapports avec la
propagation de la tuberculose, Annales d'hygiène publique, industrielle et
sociale, Nr. 3/1934.
L. Bernard et R. Debré, Cours d'hygiène, Masson 1927.
N. Manolescu, Monografia sanitard a comunei Vlädesti, Välcea, 1935.
I. V. Grigorescu, Monografia sanitarä a comunei Ologeni, Därnbovita, 1935.
St. Z. Ivanic et B. Konstantinovic, Le service hygiénique dans le Royaume
des Serbes, Croates et Slovenes, Belgrade 1927.
B. Caracu/acov, Contributiuni la studiul tuberculozei in Bucuresti, tezä 1927.
H. Bungenstock, Die Wohnungen Of fentuberkulöser in einer Arbeitergros-
stadt, Der öffentliche Gesundheitsdienst, 5.V.1939.
L. Bernard, Les facteurs sociaux de la tuberculose, in Cours d'Hygiène,
tome I, 1927, pag. 649.
E. Seiffert, Ergebnisse einer Umfrage ilber die Verhältnisse bei Kindern in
tuberkulöser Umwelt, Zeitschrift für Tuberkulose, Band 73, Heft 3, men-
tionat in Der öffentliche Gesundheitsdienst, 20.X.1935.
Heigl, Langjährige Tuberkelbazillenstreuer, Der öff. Gesundheitsdienst,
20.X1.1936.
St. Sterling, Okuniewski et Z. Peska, La tuberculose pulmonaire chez les
vieillards et son rôle social, Revue de phtisiologie médico-sociale, mai-
juin 1932.
Arnou/d, La tuberculose dite conjugaie et la contagion tuberculeuse chez
les adultes, Revue de la tuberculose, Mars 1925.
Rist et Hautefeuille, Quelques remarques sur la tuberculose conjugale et
ses facteurs psychosociologiques, Revue de phtisiologie médico-sociale,
No. 6/1927.
J. W. Sopp, Ein Beitrag zur Frage der Ehegattentuberkulose, Zeitschrift Ku.
Tuberkulose, No. 6/1936, recenzat in Der öffentliche Gesundheitsdienst,
20. V. 1937.
R. Olinescu, I. Droc, T. Huhu/ea, Consideratii medico-sociale deduse din ac-
tivitatea unui dispensar antituberculos in mediul muncitoresc, Revista
de igienä socialà, Octombrie 1938.

www.dacoromanica.ro
 MEDICINA SOCIALA A 'rUBERCULOZEI 315

298. R. Amsler et Février, La tuberculose chez les travailleurs manuels de 13 à

21 ans à la ville, Revue de phtisiologie médico-sociale, No. 1, 1932.
L. Teleky, Soziale Pathologie der Tuberkulose, loco cit. pag. 147.
A. Giovanardi, La mortalità per tubercolosi secondo il sesso e la professione,
Rivista di Patologia e clinica della tubercolosi, 31.VII.1931.
Krieger, Beziehungen zw'schen den äusseren Lebensverhältnissen und der
Ausbreitung der Tuberkulose, Bericht des Berliner Tuberkulosekongresses,
1899, mention. de L. Teleky, loco cit.
F. Koelsch, Arbeit und Tuberkulose, Archiv für soziale Hygiene, Leipzig
1911, No. 1, idem, ibid.
G. Banu, Tuberculoza meseriasilor din Bucuresti, Inckpendenta econo-
micä, 1919.
E. Zlotescu, Tuberculoza in asigurärile sociale din Bucuresti, Revista de
igienä socialä, Februarie 1931.
E. Rist, S. Doubrow, Le problème médico-social de la silicose, Revue de
phtisiologie médico-sociale, septembre-octobre 1933.
E. L. Collis, Tuberculose, in Hygiene du Travail, vol. II, 1932, pag. 1296.
A. S. Pope and D. Zacks, Epidemiological aspects of silicosis and tubercu-
losis, American Review of Tuberculosis, No. 32/1935.
A. Boehme, Tuberkulose und Silikose, Bochumer Zentralblatt ftir Gewer-
behygiene Nr. 5-6/1935, recenzat in Der öffentliche Gesundheitsdienst,
20.V.1936.
Arnould, La tuberculose chez les mineurs, faits, impressions statistiques,
Revue de phtisiologie médico-sociale, No. 1/1929.
L. Laederich, Considerations sur l'anthracose pulmonaire, Revue critique
de pathologie et de thérapeutique, No. 4/1931.
E. Sprungmann, Schutz vor Tuberkulosetibertragung im Beruf, Der öffen-
tliche Gesundheitsdienst, 5. IX. 1936.
Etienne Bernard, Tuberculose et médecine sociale, Paris, Masson 1938, p. 127.
Pilod et Le Bourdelle, La prophylaxie de la tuberculose pulmonaire dans
l'armée métropolitaine en temps de paix, Revue de phtisiologie medico-
sociale, No. 1/1931.
M. Butoianu, I. Bailcinescu, Tuberculoza in armatà, Primul congres national
de tuberculozd, Bucuresti, Iunie 1931.
L. Bernard, La defense de la sante publique pendant la guere, Les presses
universitaires de France, 1929, pag. 237.
Etienne Bernard, Armée et tuberculose, Le problème clinique et medico-
social des tousseurs en temps de guerre, loco cit. pag. 131.
0. Schedtler, Prophylaxe und Therapie der Lungentuberkulose im Feldheere,
Medizinische Klinik, No. 19/1940, recenzat in Der öffentliche Gesund-
heitsdienst, 5.XII.1940.
Ude, Internationale Zeitschrift gegen den Alkoholismus, 1922, pag. 126, men-
tionat de E. G. Dresel, Der Alkohol und seine Bekämpfung, in Handbuch
der sozialen Hygiene, 3. Bd., 1926, p. 417.
E. G. Dresel, Durch Alkohol ausgelöste verminderte Widerstandskraft gegen
die verschiedenen Einfliisse, loco cit. pag. 459.
Seil fert, Die Alkoholfrage, No. 3/1922.
E. Arnould, La fréquence de la tuberculose est indépendante de celle de
l'alcoolisme, Revue de phtisiologie médico-sociale, juillet-aofit 1932.
R. Bande/, La fréquence de la mortalité tuberculeuse des hommes d'âge

www.dacoromanica.ro
316 DR. G. BANU

moyen, en rapport avec l'alcoolisme, Revue de phtisiologie médico-sociale,

novembre-décembre 1932.
A. Lumière, Tuberculose et alcoolisme, L'Hygiène sociale, Janvier 1933.
L. Brown, J. T. Eagan, Alcohol and tuberculosis, The american review of
tuberculosis, march 1933.
N. Rornaneseu, Mortalitatea prin tuberculozä in inchisori, I-iul congres na-
tional de tuberculozä, Bucuresti 1931, pag. 60.
C. Polidori, La tubercolosi penitenziaria nei suoi aspetti clinici e sociali,
Difesa sociale, Gennaio 1932.
Et. Burnet, Principes généraux de la prophylaxie de la tuberculose, Bulletin
trimestriel de l'organisation d'hygiène, Décembre 1932.
Moine, Rapport statistique du Comité national de defense contre la tuber-
culose, 1930, pag. 199.
M. Warnery, Prophylaxie de la tuberculose, Le Mouvement Sanitaire,
Juillet 1939.
H. Hambert, Sur les dangers du développement des organismes antituber-
culeux créés en dehors des organismes officiels, Revue de phtisiologie me-
dico-sociale, novembre-décemb., 1932.
G. Banu, Problema tuberculozei in Romania fata de recenta legislatie, Re-
vista de igienä socialä 1934, pag. 354.
J. Guinet, Contributions au problème de la coordination dans la lutte anti-
tuberculeuse, Le Mouvement Sanitaire, décembre 1933.
Et. Burnet, L'armature politique et administrative, loco cit. pag. 622.
W. Chodzko, La lutte coordonnée contre la tuberculose dans les villes et
dans le milieu rural, Le Mouvemen sanitaire, janvier 1934.
G. Banu, Asistenta sanitarä mobilä in mediul rural, Revista de igiend so-
cialä, Iulie-August 1938.
L. Jullien, Etude critique de quelques elements du diagnostic, La prophy-
laxie de la tuberculose par le diagnostic précoce, Le Mouvement Sani-
taire, Juin 1934.
F. Bezançon, P. Braun, A. Meyer, Les cracheurs de bacilles Koch sans
lesions apparentes, Revue de la tuberculose, Février 1934.
E. Rist, La différenciation clinique de la tuberculose pulmonaire des autres
affections des voies respiratoires, Revue de la tuberculose, 1923.
P. Ameuille, Pleurésies tuberculeuses et tuberculose pulmonaire, Archives
de médecine militaire, Octob. 1927.
La prima settimana nazionale di diagnostico precoce, Lotta contro la tu-
bercolosi, No. 3/1935, mentionat in Office international d'hygiène publi-
que, décembre 1935.
H. Braeuning, Welche Mindestforderungen milssen heute an eine planmäs-
sige Tuberkulosebekämpfung gestellt werden ? Der öffentliche Gesund-
heitsdienst, 5. X. 1937.
Koester, Zeitgemässe Fragen und neue Ergebnisse der Tuberkuloseforschungen
und ihre Auswirkung auf die praktische Tuberkulosebekämpfung, Der
öffentliche Gesundheitsdienst, 20 April 1938, pag. 74.
L. Teleky, Gesetzliche Massnahmen, Anzeigepflicht der Tuberkulose, loco
cit., pag. 325.
Rapport épidémiologique mensuel de l'organisation d'hygiène S. D. N., Ge-
neve 15.11.1931.
G. Brouardel, La declaration obligatoire de la tuberculose, Revue de phtisio-
logie médico-sociale, mai-juin, 1933.

www.dacoromanica.ro
 MEDICINA SOCIAL A. A TUBEROULOZEI 31/

Et. Burnet, Le personnel technique de la prophylaxie de la tuberculose,

loco cit., pag. 602.
G. Banu, La santé publique aux Etats Unis, Bruxelles, 1931, pag. 169.
B. Kattendidt, Tuberkuloseforderungen, Miinchener Medizinische Wochen-
schrift, No. 17/1937, mentionat in Der öffentliche Gesundheitsdienst,
20.V11.1937.
J. Parisot, De la collaboration du corps medical avec le dispensaire, Revue
de phtisiologie médico-sociale, Avril 1927.
R. H. Hazemann, Médecine et service social dans la lutte contre la tuber-
culose, Le mouvement sanitaire, avril 1935.
A. Martin, Lutte antituberculeuse et médecins hygiénistes, Le Mouvement
sanitaire, novembre 1933.
L. Bernard, L'enseignement de la tuberculose, Corapport présenté à la
VI-ème conference internationale contre la tuberculose, Oslo 1930.
Etienne Bernard, Destin de la tuberculose, in Tuberculose et médecine
sociale", Paris, Masson 1938, pag. 151 ss.
Et. Burnet, Les organes de la prophylaxie de la tuberculose, loc. cit. pag. 548.
C. Naeslund, Bulletin de l'Union internationale contre la tuberculose,
3.VII.1930, mentionat de Et. Burnet, loco cit. pag. 579.
Z05. Sachheim, Tuberkulosekrankenentdeckung durch die Fürsorgestellen. Kli-
nische Wochenschrift 5.XII.1933, pag. 754, mentionat in Bulletin de l'Of-
fice international d'Hygiène Publique", avril 1934.
Peretti, Aktive Tuberkuloseftirsorge, Zur Tuberkulose-Tagung in Bad
Kreuznach, Der öffentliche Gesundheitsdienst, 5.VI.1935, pag. 97.
A. Bruno, Contre la tuberculose, Paris 1925, pag. 63.
R. Griesbach, Raumeinteilung ftir Tuberkulose-Ftirsorgestellen und Gesund-
heitsämter, Der öffentliche Gesundheitsdienst, 20.V.1938.
Entwurf ftir ein ländliches Gesundheitsamt mit Tuberkulose-Ftirsorgestelle,
Der öffentliche Gesundheitsdienst, 5.VI.1936.
H. Schmidt, Neuere Gesichtstsunkte ftir die Tuberkulosefiirsorge, Archiv
ftir soziale Hygiene und Demograph:e, No. 1/1931.
L. Bernard, La tuberculose pulmonaire, Paris, Masson 1925.
G. Poix et A. Martin, Le médecin des dispensaires antituberculeux, Revue
de phtisiologie médico-sociale, novembre-décembre 1932.
J. E. Kayser-Petersen, Tuberkulose-Ftirsorgestellen als Tuberkulose-For-
schungsstätten, Mi_inchener Medizinische Wochenschrift, 20 i 27 Ianuarie
1939, mentionat in Der öffentliche Gesundheitsdienst, 5.V.1939, pag. 76.
Revue de phtisiologie médico-socIale, No. 6, 1929.
R. H. Hazemann et M. Lecomte, Le travail social des dispensaires, Revue
de phtisiologie médico-sociale, mai-juin 1934.
Schliack, Neuorganisation der Tuberkulosebekämpfung, Deutsches Tuberku-
loseblatt, November 1935.
Neube/t, Einiges tiber Tuberkuloseftirsorgestellen, Der öffentliche Gesund-
heitsdienst, 5.IV.1936.
L. Bernard, L'utilisation des dispensaires pour le traitement des tubercu-
leux, Revue de phtisiologie thérapeutique et sociale, septembre-oc-
tobre 1934.
319 M. Nasta, A. Togilescu, C. Beicanu, Trei ani de colapsoterapie ambulatorie,
Revista de igienä socialä, Iunie 1933. - L. Kogan, Ambulante Pneumotho-
raxbehandlung, Zeitschrift ftir Tuberkulose, 1930.

www.dacoromanica.ro
318 DR. G. BANIJ

Unterricht, Beobachtungen und Dauererfolge in der Pneumothoraxbehand-

lung der Tuberkulose, Miinchener Medizinische Wochenschrift, 1923.
R. Olinescu, T. Huhulea, D. Huhutea, Pneumotoraxul in cadrul tratamen-
tului individual s*t social al tuberculozei pulmonare, Revista de igiend
socialä, Mai 1938.
Joseph Zwiebel, L'indication sociale de la collapsothérapie, in L'Orienta-
ton actuelle de la lutte antituberculeuse", Paris 1932, pag. 52.
P. Veran, Les résultats éloignés du pneumothorax, Variations de sa durée
utile, Revue Belge de la Tuberculose, No. 2/1938.
G. Bucholdt, Dauererfolge der Kollapsbehandlung der Lungentuberkulose,
Zeitschrift ftir Tuberkulose, No. 4/1939, recenzat in Der öffentliche Ge-
sundheitsdienst, 20.1.1940.
M. Ciucti, M. Nasta, Tuberculoza in Romänia, tuberculoza in mediul rural,
Al IV-lea Congres national de tuberculozä, Cernduti 1939, pag. 77.
G. Willems, Le dispensaire ambulant de la province de Liege, Revue Beige
de la Tuberculose, Mai-Juin 1934.
G. Banu, Dispensar ambulant pentru combaterea tuberculozei, in Asistenta
sanitard mobilä in mediul rural", Revista de igiend sociald, 1ulie-Au-
gust 1938.
H. Denker, Bericht tiber das Geschäftsjahr 1933-1934 des Reichs-Tuberku-
loseausschusses 1934.
G. Zimmermann, Motorisierter Röntgenapparat im Dienste der Tuberku-
lose-Fröherfassung, Der öffentliche Gesundheitsdienst, 5.IV.1937.
E. Sergent, La cure sanatoriale doit rester la base fondamentale du traite-
ment de la tuberculose pulmonaire, Revue de phtisiologie médico-sociale,
juillet-août 1933.
I. Go/ogan, Sanatoriile de tuberculosi i evolutia problemei, Revista de
igieng sociald, Iulie-August 1939.
L. Bernard, La place de la cure sanatoriale dans la thérapetltique actuelle
de la tuberculose pulmonaire, Revue de phtisiologie médico-sociale, juillet-
aoat 1933.
E. Rist, Sur la cure sanatoriale dans le traitement de la tuberculose pulmo-
naire, Revue de phtisiologie médico-sociale, juillet-aoüt 1933.
E. Burnet, Les sanatoriums, lqco cit., pag. 581.
F. Bezançon, La cure sanatoriale dans le traitement de la tuberculose pulmo-
naire, juillet-aoat 1933. - K. Sixt, Ergebnisse der Heilstättenbehandlung
vom Standpunkt des Fürsorgearztes gesehen, Der öffentliche Gesundheits-
dienst, 5. X. 1938.
3'36. Delbecg, Le sanatorium médico-chirurgical, Le Mouvement Sanitaire, Jan-
vier 1940.
Nicol, Entwurf von Richtlinien ftir die Planwirtschaft im Anstaltswesen
in Kampfe gegen die Tuberkulose, Reuniunea ftiziologilor, Berlin, 1941.
F. Hoppe, Ober Tageskurstätten ftir Tuberkulöse, Der öffentliche Gesund-
heitsdienst, 5. III. 1937.
Nicol, Die Bettenbedarfsfrage, loco cit. pag. 16.
340 Annuaire sanita.re international, Geneve 1930.
Nicol, Kriegs- und Ubergangsmassnahmen (Sofortmassnahmen), loco cit.,
pag. 23.
R. Burnand, Climats de montagne et de desert dans le traitement de la
tuberculose pulmonaire, Revue de phtisiologie médico-sociale, septembre-
octobre 1933.

www.dacoromanica.ro
 MEDICINA SOCIALA. A TUBERCULOZEI 319

G. Banu, Climatoterapia, loco cit., pag. 245.

Tecon, Conception du climat d'altitude idéal, Etudes sur la tuberculose,
IV-ème série, Leysin 1915, mentionat de R. Burnand, loco cit.
Piéry, Bosnière, etc., Climatisme d'hiver, Gazette Médicale de France,
1.IX.1932, mentionat de Burnand, loco cit.
M. Sturza, Clima si apele minerale in cadrul problemelor sanitare ale
populatiei rurale din Romänia, Revista de igiend socialä, Ianuarie-Iunie
1940.
M. Sturza, Climatoterapia in tratamentul tuberculozei, cu privire
la climatologia Romäniei. Al treilea congres national de tuberculoza, Iasi
1935, p, 40.
Conrad, Hausmann, Backmeister si altii, Klima und Tuberkulose, Leipzig
1932, mentionat de R. Burnand, loco cit.
R. Steaehelin, Fortschritte der Hochgebirgsphysiologie, Comptes-rendus de
la société suisse des sciences naturelles, Davos, 1929.
Tecon, Chute de température très rapide, après l'arrivée à l'altitudie, chez
des tuberculeux fébricitants depuis plusieurs mois, Etudes sur la tubercu-
lose, IV-e série 1915, mentionat de Burnand, loco cit.
Jaquerod, Les processus naturels de guérison de la tuberculose pulmonaire,
Paris, Masson 1924.
252. E. Martini, Klima und Krankheitserreger, in volumul Klima-Wettcr-
Mensch", Leipzig 1938, pag. 250.
Décret relatif à l'organisation des sanatoriums, Revue de phtisiologie mé-
dico-sociale, juillet-aotlt 1932.
Bonafé, La désinfection des crachats au sanatorium, Revue de phtisiologie
médico-sociale, mai-juin 1932.
J. Zwiebe/, Indications de la cure sanatoriale, in L'orientation actuelle de
la lutte antituberculeuse", Paris 1932.
Richtlinien fill. die Auswahl der zur Behandlung in Tuberkuloseheilstätten
geeigneten Kranken, Der öffentliche Gesundheitsdienst, 5.XII.1939.
G. Banu, Infdptuiri medico-sociale in Belgia, Franta si Italia, Revista de
igienä sociald, Iunie 1939.
Heim, Neuzeitliche Gestaltung der Tuberkulosebehandlung in Tönsheide
Der öffentliche Gesundheitsdienst, 20.V1.1937, pag.
G. Banu, Asigurgrile sociale in Slovacia, Revista de igiena socialà, Iulie-
August 1941.
H. Eschbach, L'hôpital dans la lutte antituberculeuse, Revue de phtisiolog'e
médico-sociale, janvier-février 1932.
Thibaut, Nécessité d'adapter l'armement antituberculeux à la conceptIon
actuelle de l'évolution de la tuberculose, Paris 1927.
362, L. Brauer u. J. Harms, Die Sonderabteillungen für Tuberkulose u. Tuber-
kulosekrankenhäuser, in Das Deutsche Krankenhaus" de J. Grober.
Jena 1932.
G. Renard, L'hôpital-infirmerie de la maison-école d'inf rmières privées,
centre de prophylaxie antituberculeuse, Le Mouvement Sanitaire, 31.1.1931.
J. Leves que, Les directives de /a lutte antituberculeuse d'après les recher-
ches modernes, Revue de phtisiologie médico-sociale, mai-juin 1933.
W. Schmidt, Die Bedeutung des Tuberkulosekrankenhauses, Der öffentliche
Gesundheitsdienst, 20.X11.1937.
J. Zwiebel, Le sanatorium suburbain, loco cit., pag. 70 ss.

www.dacoromanica.ro
320 DR. G. BANit

M. Nasta, Problema spitaliz5rii tuberculosilor, Revista de igienä socia15,

Aprilie 1931.
G. Simon, Von der Arbeitstherapie zur produktiven Tuberkulösenftirsorge,
Der öffentliche Gesundheitsdienst, 20.V1.1936.
E. Burnet, L'assistance postsanatoriale et la readaptation, loco cit., pag. 588.
W. Bronkhorst, Die Arbeitskur als letzte Phase der Tuberkulosebehandlung,
Zeitschrif t ftir Tuberkulose, No. 5, 1936, menOonat in Der öffentliche
Gesundheitsdienst, 5.IV.1936, pag. 20 B.
R. Courtois, La cure de travail au sanatorium de Marcinelle, Revue belge
de la tuberculose, sept.-octobre 1933.
E. Martin, Einfluss der Arbeitstherapie auf dem Verlauf der Tuberkulose,
Schweizeirsche Medizinische Wochenschrift, No. 39/1937, recenzat in Der
öffentliche Gesundheitsclienst 5.1.1938, pag. 866.
E. Bachmann, Arbeitskur und NachfUrsorge, Der öffentliche Gesundheits-
dienst 5.X1.1935, pag. 341.
Stork, Entwurf von R.chtlinien ftir die Eingliederung der Arbeitsbehand-
lung in die Massnahmen eines verstärkten Tuberkulose-Abwehrkampfes,
Reuniunea ftiziologilor, Berlin 1941.
A. Courtois, Tuberculeux bacillaires a capacité de travail normale, Revue
beige de la tuberculose, mars-avril 1935.
Mc. D. Bugall, British Legion village Preston Hall, Bulletin of Hygiene,
August 1934, p. 527.
G. Costantini, La organizzazione delle colonie post-sanatoriali nel quadro
della lotta antitubercolare, Difesa sociale, gennaio 1938.
Grenaudier, La recuperation des tuberculeux, Le Mouvement Sanitaire,
février 1937.
G. Breccia, Les villages climatiques de montagne, Revue de phtisiologie
médico-sociale, mars-avril 1932, pag. 226.
R. H. Hazemann, La cite sanitaire des blesses du poumon. Revue d'hygiène
et de médecine sociales, février 1932.
C. R. Schönbeck, Kann ein Lungenkranker arbeiten ? Deutsches Tuberku-
loseblatt, No. 12 1935, recenzat in Der öffentliche Gesundheitsdienst,
20.11.1936, pag. 612.
F. Barteit, Wiedereingliederung Tuberkulöser nach erfolgreichem Abschluss
des Heilverfahrens in dem Arbeitsprozess, Zeitschrift ftir Tuberkulose,
No. 5 1939, recenzat in Der öffentliche Gesundheitsdienst, 20.11.1940,
pag. 714.
Massé, Recuperation post-sanatoriale, Le Mouvement Sanitaire, avril 1936.
Gabe, Unter welchen Voraussetzungen kann der Of fentuberkulöse irn
Arbeitsleben erhalten oder in das Arbeitsleben wieder zurtickgefiihrt
werden? Der öffentliche Gesundheitsdienst, 5.X.1938, pag. 377.
Boissel, La post-cure sanatoriale, Quelques notes pour l'établissement d'un
programme d'ensemble, Le Mouvement Sanitaire, juillet 1938. -

Brechmann, Comunicare la Congresul german al tuberculozei din 1938,

ment,lonat in Der öffentliche Gesundheitsdienst, 5.X.1938, pag. 383.
Nicol, Voraussetzungen zur Eingliederung der beschränkt arbeitsfähigen
Of fentuberkulösen in das Erwerbsleben, Congresul german al tubercu-
lozei, 1938, Der öffentliche Gesundheitsdienst 5.X.1938, pag. 387.
H. Miiller, Die Eingliederung des Tuberkulösen in die Wirtschaft, Der
öffentliche Gesundheitsdienst, 20.V.1940.

www.dacoromanica.ro
 MEDICINA SGCIALA A TUBERCULOZZL 321

289. Entwurf von Richtlinien ftir den Arbeitseinsatz Lungentuberkulöser, Con-

ferinta europeanä a tuberculozei, Berlin 1941.
R. H. Hazemann, La post-cure des tuberculeux et les collaborations mises
en oeuvre, Le Mouvement Sanitaire, février 1934.
Legea Asigurgrilor Sociale, Monitorul Ofcial No. 298, 22 Decembrie 1938.
W. Rolo f, Die Zwangsverwahrung asozialer Offentuberkulöser nach den
heute geltenden Gesetzen, Der öffentliche Gesundheitsdienst, 20.V.1937.
Heilstättenfähige und asylierungsbedürftige Tuberkulöse, Deutsches Arzte-
blatt, 15-22 juli 1939.
May, Das Lungenheilverfahren der Sozialversicherten im heutigen Staat,
Der öffentliche Gesundheitsdienst, 20.11.1937.
Grenoilleau, La prevention anti-tuberculeuse et la collaboration des unions
régionales des Caisses d'assurances sociales, Le Mouvement Sanitaire,
décembre 1938.
H. Harmsen, Neue Anordnungen mu- Verhtitung tuberkulöser Berufser-
krankungen, Der öffentliche Gesundheitsdienst, 5.11.1939.
Aaser, Mesures législatives en Norvège concernant les professeurs ou insti-
tuteurs tuberculeux, Bulletin de l'Office International &Hygiene Publique,
mai 1938, pag. 982.
Circu,aire ministérielle du 31 aoat 1934, relative A la protection des éco-
liers contre la tuberculose du personnel enseignant, Bulletin de l'Office
International d'Hygiène Publique, juin 1935, pag. 1060.
M. T. Morgan, Mesures de prevention en Grande-Bretagne contre la pro-
pagation de la tuberculose dans les écoles par des maîtres ou des en-
fants infectés, Bulletin de l'Office International d'Hygiène Publique, mai
1938, pag. 977.
A. G. H. Smary, Réglements concernant dans les colonles anglaises les mai-
tres atteints de tuberculose, Bulletin de l'Office International d'Hygiène
Publique, janvier 1939, pag. 88.
L. Daniel/o, P. Chiper, N. Bumbticescu, Frecventa infectiunii bacilare prin-
tre elevii scolilor primare rurale cu InvatAtori tuberculosi, Revista de
igiend sociala, Ianuarie-Iunie 1940, pag. 655.
Marx, Die Klasse eines an Lungentuberkulose verstorbenen Lehrers, Der
öffentliche Gesundheitsdienst, 20.IX.1935.
L'assurance contre la tuberculose en Italie, Bulletin de l'Office Internatio-
nal &Hygiene Publique, septembre 1935, pag. 1815.
Ch. H. Weber, L'assicuraz'one contro la tubercolosi nella Svizzera, Le assi-
curazioni sociali, No. 3, 1937.
G. Banu, Asigurarea obligatorie impotriva tuberculozei, Revista de igienä
sociald, Aprilie 1935.
Décret-Loi royal du 21 décembre 1938, No. 2202, portant extens'on de l'as-
surance obligatoire contre la tuberculose aux maitres et aux directeurs
des écoles élémentaires en Italie, Bulletin de l'Office International d'Hy-
giène Publique, juin 1939, pag. 1006.
F. Fassbender, Die Ftirsorge ftir das tuberkulöse Kind, Gesundheit und
Erziehung, April 1932.
P. F. Armand-Delille, Ch. Lestocquoy, La prophylaxie de la tuberculose
infantile, La Puériculture, 25.1V.1936.
E. Seiffert, 14état de santé des enfants vivant en milieu tuberculeux,

Treat de medicin& soeialà, VoL IV 21

Dr G.

www.dacoromanica.ro
322 DR. G. BANU

reconzat dup'd Zeitschrift ftir Tuberkulose" No. 3/1925, in Bulletin de

l'Office International d'Hygiène Publique, avril 1936, pag. 753.
A. Calmette, La vaccination preventive contre la tuberculose par le B.C.G..
Pans, Masson, 1927.
M. ¡Vasta i T. Veber, Vaccinarea antituberculoasd a noului-ndscut cu vac-
cinul Calmette B.C.G., Revista de igiend sociald, Ianuarie 1932.
0/brecht, Tytsca, J. Lecro/y, P. Fonteyne, P. Ingelbrecht, E. Olbrechts, J.
Snoeck, Premières conclusfons d'un essai de vaccinat on systématique con-
tre la tuberculose des nourrissons nés b. la Maternité universitaire
Bruxelles, Revue Belge de la Tuberculose, mars-avril 1934.
C. Guérin, Prémunition de la tuberculose par le vaccin BCG, La Puèri-
culture, 10 juin 1937.
414, Kcreszturi si W. Park, American Review of Tuberculosis, vol 34, 1936.
pag. 437.
L. Guinard, Le BGG inoffensif pour les sujets sains l'est-il aussi pour le
tuberculeux? Bulletin de l'Académie de Médecine, séance du 21 avril
1936, mentionat in La Puériculture", 25.V1.1936.
C. lonescu-Mihdesti, M. Ciucd, M. Nasta, T. Veber, VaccinaVunea anti-
tuberculoasd prin BCG in România, 10 ani de vaccinatiuni in Bucuresti.
Revista Stiintelor Medicale, Aprilie 1939.
E. Haefliger, Experimentelle und klinische Ergebnisse mit der Fried-
mann'schen Tuberkulosevakzine, Leipzig 1938.
A. B. Marfan, L'oeuvre de preservation de l'enfance contre la tuberculose
(0e.uvre Grancher), Bulletin de l'Académie de Médecine, séance du
4.VII.1939, Tome 122, No. 25.
Y. Poirier, La preservation de l'enfance contre la tuberculose par le pla-
cement familial : Oeuvre Grancher, ses résultats médico-sociaux, these,
Paris, 1933.
L. Bernard, R. Debré, L'nfection tuberculeuse du nourrisson et sa prophy-
laxie, Annales de médecine, mai 1923.
Et. Burnet, Préventoriums, loco cit., pag. 586.
Décret-loi du 17 juin 1938, relatif au fonctionnement et au contrelle des
préventoriums, Journal officiel, 29 juin 1938, mentionat in Bulletin de
l'Office international d'hygiène publ'que, janvier 1939, pag. 35.
Vandersmissen, Six ans de préventorium, Revue belge de la tuberculose,
septembre-octobre 1933, pag. 319.
Wilmes, Die Haushaltungsschule der Landesversicherungsanstalt Westpha-
len in Senne, Der öffentliche Gesundheitsdienst, 5.V.1937, partea II-a,
pag. 74.
M. Gundel, A. L. Feitmann, Die Wichtigke't der hygienischen Volks-
belehrung ftir die Bekämpfung der Tuberkulose, Münchener Medizinische
Wochenschrift, No. 30, 22 Iulie 1932, mentionat in Revue de phtisiologie
médico-sociale, septembre-octobre 1932, pag. 592.
Fenton, R. C. Wingfie/d, Conseils aux tuberculeux à leur depart du sana-
torium, Le Mouvement Sanitaire, avril 1934.
L. Viborel, La technique moderne de la propagande d'hygiène sociale, 1930.
L. Vibord, Le timbre antituberculeux instrument d'action médico-sociale,
1938.
Kluck, Die Br'efmarke im Kampfe gegen die Tuberkulose, Deutsches
Aerzteblatt, No. 16/1939.

www.dacoromanica.ro
 MEDICINA SOCIALA A TUBERCULOZEI 323

Liste des films de la cinémathèque du Comité national de défense contre

la tuberculose, 1938.
Ein Robert-Koch-Film entsteht, Deutsches Aerzteblatt, 8.IV.1939.
A. Bruno, Les équipes ambulantes de propagande, in volumul Contre la
tuberculose", 1925, pag. 137.
Texte unique des lois sanitaires itarennes, Bulletin de l'Office Internatio-
nal d'Hygiène Publique, supplément au Bulletin mensuel, janvier 1935.
La lutte contre la tuberculose en Italie, lucrare editatd de Federazione
italiana naz'onale fascista per la lotta contro la tubercolosi", Roma 1934.
H. Schönemann, Die Gesundheitspolitik der faschistischen Bewegung im
Kampfe gegen die Tuberkulose, Deutsches Aerzteblatt, No. 13/1939.
E. Morel/i, Una opera di bene e di scienzia : un sanatorio-un istituto, Le
forze sanitarie, 1 Dicemb. 1934.
L'armement antituberculeux français, 1926, Paris, Masson.
A. Cemette. L'effort national de défense contre la tuberculose, Paris 1930.
E. Burnet, L'armature administrative de la lutte antituberculeuse, Revue
de phtisiologie médico-sociale, juillet-aoilt 1933.
J. Godart, Contrat entre les caisses d'assurances sociales d'un département
et l'organisation antituberculeuse départementale, Revue de phtisiologie
médico-soc'ale, septembre-octobre 1932.
J. Leclercq, Organisation de la lutte contre la tuberculose dans le cadre
d'un département, Revue de phtisiologie médico-sociale, septembre-oc-
tobre 1933.
E. Burnet, La pratique et la recherche scientifique, loco cit., pag. 619.
E. Schröder, Die Neuordnung der Tuberkulbsebekämpfung in Deutschland.
Archiv für soziale Hygiene und Demographie, 8-ter Band, Nr. 6, 1933/1934.
H. E. Kleinschmidt, Observation on tuberculosis Work in Germany, The
American Review of Tuberculosis, april 1936.
Zwangsweise Unterbringung eines Tuberkulösen in einem Krankenhause
ist heute rechtlich zugäng.g, Der öffentliche Gesunclheitsdienst, 5.VII.1937,
pag. 379.
Circulaire min'stérielle du 31.VIII.1934, relative à la protection des écoliers
contre la tuberculose du personnel enseignant, Reichsgesundheitsblatt,
10.X.1934, reprodusä in Office International d'Hygiène Publique, juin 1935,
pag. 1060.
J. E. Kayser-Petersen, Zur Anzeigepflicht der Tuberkulose, Der iiffentliche
Gesundheitsdienst, 5.111.1937.
Einheitliche Lenkung der Tuberkulosebekämpfung, Runderlass des Reichs-
ministers des Innern vom. 1. Juli 1941, Der öffentliche Gesundheitsdienst,
20. Sept. 1941, partea II-a, pg. 286.
E. Sprungmann, De Arbeitsgemeinschaft zur Bekämpfung der Tuberku-
lose in de.r Rheinprovinz, Der öffentliche Gesundheitsdienst 5.VIII.1937.
Der öffmtliche Gesundhe'tsdienst im Deutschen Reiche 1936, seria Ver3f-
fentlichungen auf dem Gebiete des Volksgesundheitsdienstes", Berlin 1938,
pag. 264.
R. Sand, Que peut faire le Ministère de la Santé Publique ? Oil en sommes-
nous dans le domaine de la santé? Bulletin du Ministère de la Santé Publi-
que, Bruxelles, Mal 1938.
Oeuvre nationale belge de défense contre la tuberculose, Revue belge de
la tuberculose, juillet-aofit 1933.
Timbal et Hougardy, La défense contre la tuberculose en Belgique, Archi-

www.dacoromanica.ro
324 DR. G. BAN1J

ves de' médecine sociale et d'hygiène, décembre 1938, recenzat in Office

Internat. d'Hygiène Publique, aofit 1939, pag. 1509.
Bureau, Participation des mutualités a la lutte antituberculeuse, Revue
beige de la tuberculose, mai-juin 1933.
Evrot, La lutte antituberculeuse en Hollande, Revue de. phtisiologie médi-
co-sociale, mars-avril 1929.
G. Poix, La lutte antituberculeuse aux Pays-Bas, Presse Médicale, No_
18/1923.
Circulaire Nr. 1463 du Ministry of Health, 14.111.1935, sur le traitement
des adolescents tuberculeux, Bulletin de l'Office International d'Hygiène
Publique, aofit 1935, p. 1451.
Loi du 5 aoíit 1939, en Espagne, portant organisation de l'Oeuvre nationale
antituberculeuse, Bulletin de l'Office International d'Hygiene Publique,
Janvier 1940, p. 20.
L. Sayé, Organisation de la lutte antituberculeuse en Espagne, Revue de
pht'siologie médico-sociale, janvier-février 1934, pag. 95.
P. Bourgeois, L'organisation de la lutte antituberculeuse en U. R. S. S.,
Revue de la tuberculose, tome 3, Nr. 8, oct. 1937, recenzat in Bulletin de
l'Office international d'hygiène publique, avril 1938, pag. 835.
La lotta contro la tubercolosi in Russla, Le Assicurazioni sociali, No. 6.
1940, pag. 1012.
E. Wychgram, Das neue schweizerische Tuberkulosegesetz, Zeitschrift ftir
Schulgesundheitspflege und soziale Hygiene, Nr. 6/1929.
H. Bauman, La lutte antituberculeuse en Suisse, Bulletin de l'Office inter-
national d'Hygiène Publique, janvier 1938.
P. Basseur, L'organisation de la lutte antituberculeuse au Danemark, Revue
d'Hygiène et de Médecine préventive, 1933.
La lutte contre la tuberculose en Danemark, Le Musée Social, septembre
1938, pag. 262.
Loi norvégienne du 8 mai 1900, telle qu'elle a été modifiée par les iois de
5 juin 1925, 25 juin 1935 et 5 juin 1936 portant mesures spéciales contre
la tuberculose, Bulletin de l'Office international d'Hygiène publique,
février 1938, pag. 288.
H. Andersen, Eindriicke von einer Studienreise zu finnischen und norve-
gischen Heilanstalten, Der öffentliche Gesundheitsdienst, 5. IV. 1937, 2. Teil
pag. 26.
G. Neander, Experiences of antituberculosis work in Sweden, Bulletin of
Hygiene, May 1936.
J. P. Godard, Sur la lutte antituberculeuse aux Etats-Unis, Revue de phti-
siologie médico-sociale, janvier-février 1933.
G. Banu, La santé publique aux Etats Unis, 1931, pag. 161.
A. M. C/arke, Prévention de la tuberculose dans le Newbrunswick, Cana-
dian Public Health Journal, Mars, 1938, ment'onat in Bulletin de l'Office
. International d'Hygiène Publique, avril 1939, pag. 705.
Décret du 24.111.1934, portant création d'un com'té national de &fen se
contre la tuberculose en Uruguay, Bulletin de l'Office International d'Hy-
giène Publique, octobre 1935, pag. 1924
Lege pentru infiintarea L'gii Nationale contra Tuberculozei, Monitorul
Oficial No. 114 din 21 Mai 1934.

www.dacoromanica.ro
MEDICINA SOCIALA A BOLILOR VENERICE

www.dacoromanica.ro
MEDICINA SOCIALA A BOLILOR VENERICE
I. EVOLUTIA CUNOASTERII $1 PROFILAXIEI BOLILOR VENERICE
IN DECURSUL EPOCILOR
A. In antichitate si- in Evul Mediu. B. Perioada 1500-1900 : 1. SfArsitill
secolului XV si sec. XVI; 2. Secolele XVII si XVIII; 3. Secolul XIX. C. Pe-
rioada contimporand $i conceptiile medico-sociale dominante : 1. Progresele
cunoasterii clinice i experimentale; 2. Combatere organizatd pe baza evi-
dentei pierderilor pentru natiune; 3. Predominarea punctului de vedere so-
cial; 4. Necesitatea sesizárii unei totalitáti de aspecte.
NOTIUNI DE VENEROLOGIE CLINTCA SI EXPFRIMENTALA
A. Infectiunea sifiaticd: 1. Studiul agentului patogen: a) Morfologia i /V.o-
logia treponemei; b) Inocularea experimentara"; c) Mecanismul de pdtrundere
in organismul omului. 2. Patologia generará a sifilisului: a) Etape evolutive;
b) Problema s'filisului inaparent. 3. Procese de imunitate; 4. Elementele
principale ale simptomatologiei clin'ce : a) Leziunea primard sau sifilomul ;
b) Leziunile perioadei secundare; c) Leziunile cutanate i mucoase din pe-
rioada tertiard ; d) Leziunile tertiare ale organelor interne. 5. Diagnost'cul
sifilisului prin metodele de laborator: a) Constatarea spirochetilor; b) Sero-
diagnosticul sifilisului B. Infectiunea gonococicd: 1. Studiul gonococului ;
2. Infectiunea gonococica la bärbat; 3. Infectiunea gonococicd la femee. C.
Ulcerul moale. D. Limfogranulomatoza inghinald.
III, STATISTICA BOLILOR VENERICE
A. Bolile ven erice privite in totalitatea /or: 1. Caractere generale deduse din
statist'cd; 2. Date statistice din cdteva tdri. B. Caracterde statistice ale
evolufiei sifilisului in perioada contimporand. C. Rdspandirea sifilisului
in anumite grupe de populatie : 1. In mediul rural; 2. Consideratii asupra
sifilisului in campul muncii; 3. Consideratii asupra sifilisului in armatd.
D. Date asupra mortatiteifii provocate de bolle venerice.
IV. ORGANIZAREA TRATAMENTULUI BOLILOR VENERICE
Normele tratamentu/ui sifilisului : 1. Medicamentele specifice; 2. Medica-
mente nespecifice; 3. Conducerea practica a unui tratament antisifilitic.
Normele tratamentului infectiunii gonococice : 1. Substante antiseptice ;
2. Mijloace biologice; 3. M'jloace fizice; 4. Chimioterapia infectiunii gonoco-
cice; 5. Tratamentul blenoragiei considerat pe plan social. C. Tratamentu2
u/ceru/ui moa/e si a/ Umfogranu/omatozei.

www.dacoromanica.ro
323 DR. G. BANU

INSTITUTI1 SI MODALITATI DE ACTIUNE IN COMBATEREA BOLILOR

VENERICE
A. Consideratiuni principiale. B. Dispensariile antivenerice : 1. Centre de
tratament antiveneric; 2. Dispensarul antisifilitic specializat; 3. Dispensarul
centru de combatere regionala ; 4. Dispensare si servicii pentru
prevenirea i tratamentul sifilisului ereditar. C. Mari institutii de profi-
laxie antiveneried. D. Educatia antivenericti : 1. Cateva principii; 2. Rea-
l'zdri educative printr'o totalitate de mijloace; 3. Norme speciale pentru cateva
mijloace educative; 4. Educatia antivenerica a tineretului. E. Problema
ceistitoriei venerici/or : 1. Justificarea i criteriile masurilor restrictive ;
2. Evoluf a problemei certificdrii prenuptiale pentru venerici; 3. Conceptii
actuale. F. Serviciu/ social antiveneric : 1. Rolul asistentei sociale in lupta
antivenerica; 2. Extinderea actiunii de serviciu social. G. Combaterea bo-
/flor venerice in populatia muncitoreascd : 1. Principii si realizan; 2. Plan
de organizare a combaterii bolilor venerice in Asigurarile Sociale.
PROBLEMA PROSTITUTIEI
A. Factorii etiologici ai prostitutiei : 1. Cauzele prostitutiei priv'te in tota-
litatea lor; 2. Incercari de clasificare a factorilor etiologici; 3. Cauzele nu-
mite determinante; 4. Factorli economici; 5. Rezultatele unor anchete asupra
antecedentelor prostituatelor; 6. Problema comertului de femai. B. Prin-
cipii pentru prevenirea i combaterea prostitutiei : 1. Protectia femeil ame-
n'ntate sau decaz" ute, printeurr curisamblu de mijloace; Problema contro-
lului prostitutiei : a) Necesitatea unei definitii a prostitutiei; b) Reglemen-
tarism i abolitionism. 3. Aplicarea practica a sistemului de control al pros-
titutiei; 4. Fise medico-sociale pentru prostituate.
PRINCIPII IN LEGISLATIA $1 ORGANIZAREA LUPTEI ANTIVENERICE
A. De/ictul de contaminare veneried. B. Declararea ob/igatorie. C. Tra-
tamentul ob/igator si gratuit. D. Combaterea boli/or venerice prin plan
organizat in timp. E. Conventii i organizatii internationale. F. Orga-
nizarea /uptei antivenerice in timp de riizboi.
BIBLIOG RAFIE

I. EVOLUTIA CUNOASTERII I PROFELAXIEI BOLILOR VENERICE

IN DECURSUL EPOCILOR

Este o veche constatare a cercetátorilor, clinicieni i igienisti, ea'

bolle venerice reprezintd un grup de manifestári patologice cu cele
*mai strânse conexiuni sociale. Evolutia acestor boli este puternic do-
minatá de factori de mediu i suferd repercutárile structurii sociale,
economice si morale a fiecárei epoci.
Cele pa:1-u afectiuni venerice: sifilisul, sancrul moale, infectiunea
gonococicd i limfogranulomatoza inghinald sau boala lui Nieolas-
Favre, prezintä, pe lángá conexiunile generale cu factorii determinanti
ai mediului, o strá.nsá legáturá cu un factor social si moral in acelas
timp : raporturile sexuale extra-conjugale. Dupä majoritatea autorilor,
acest ultim factor ar domina etiologic pe toti cei1al.i. El este insä, la

www.dacoromanica.ro
 MEDICINA soCIALA A BOLLLOR VENERicE
329

rändul sgu, rezultanta altor cloud elemente caracteristice structurii so-

cietätil contimporane: a) cgsätoria tardivg, irnpusd de multiplicitatea
de cauze cere au fost studiate la carpitolul demografiei; b) usuriata cu
care pot avea Ice, pretudindeni, raporturile sexuale extraconjugale;
aceastä facilitate, care a existat In toate timpurile, a devenit insä cu
deosebire mare in epoca moderng.
Principial, intr'o societate care ar fi bazatä pe monogam'e perma-
nentä i generalizatg, infectiunile venerice ar fi reduse la pragul mi-
nirnal, sau chiar ar dispare. Intr'adevär, In grupul colectiv dominat de
monogamie # cgsgtorie preopee, ar fi foarte greu sá se mai stabileascg
# sd se intreting lantul disemindrii bolnavul veneric contamin.atul
acesta la rändul sgu devenit contaminator s. a. m. d. (1).
Agentii patogeni ai infectiunilar venerice nu prezintä, cum
s'arr putea crede, vreo preferintä de llocaflizare asupra regiunii ge-
natale. Localizarea lor poate avea loe in variate regiuni a corpului.
In condcitiunile de viatä, insg, ale popoarelor civilizafte, numai ra-
portul sexual oférä conditurdle de contact intim necesare pentru
ca acesti agent patogeni sg se fixeze de organism # sg produeg suc-
cesiunea de simptome caracteristice. De altfel, acolo unde dominà ineä
conditiuni rudimentare de igieng, incultura si promiscuitatea, unele din
infectiunile prin agentii patogeni ai bolilor venerice capätä In bunä
parte un caracter extragenital. Endemiile de sifilis extragenital, care
au fast rgpändite pang in ultimul timp i persistä 'Meg partial
In unele regiuni ale Rusiei i in unele state asfiatiee, sunt caracteris-
tice (2).
O anchetä intreprinsä in Rusia, la sfärWul secolului trecut, se aräta ca,
in guvernämäntul Wladimir, numai 9% din sifilitici cäpätas-rd boala prin ra-
porturi sexuale. In guvernämäntul Kursk, numai 7,9% din s'filitici se contami-
n-serä in acest mod. In guvernämäntul Tschemikow se gässe cä. pänä la 93%
din populatia unor sate era sifilizatd ; dar, din totalul sifiliticilor, numai 5%
contraotaserä infectitmea pe cale genitalä.
Din punct de vedere istoric, prezintd importantä sifilisul vaccinal, dis-
pärut astäzi, dat fiind ea nu se mai utilizeazd vaCtinarea cu 1mfà umanä.
In mgsura In care, inteo tara, conditiunile igienice ale populatei
se amelioreazg, sifilisul extragenital scade in fr.ecventä.
Infectiunile venerioe, cu toate progresele realizate in prorlaxia
medico-socialä # in tratament, care la randul sgu constilue o profilaxie
activg, reprezintg si azi unul din factorii cei mai important ai morbi-
ditätii si martalitatii penatiune. Evalugri recente, fäcute pentru Fra.ryta,
au arätat cg cifra sifiliticilor in aceastd tara variazd intre 4-6 mili-

www.dacoromanica.ro
330 DR. G. BANTJ

oane. Numgrul contaminärilor proaspete, In fiecare an, ar fi de

80.000-85.000 (3).
Pentru Románia, deductiuni recente, fäcute pe baza examinárilor
se-ologice in serie, la militari i civili, aratd CA. In mr.diu procentul
sifiliticikr ar fi de 10'70 din populatie, cu alte cuvinte trebue admisá,
cifra de 1.500.000 sifilitici, pe tara (4).
Ceeace agraveazd situatia, din punctul de vedere medico-social, este ca
astdzi bolnavul vcneric, in special sif liticul, nu urmeazd regu/at tratamentut.
Numdrul celor care se trateazd pana' la sterilizarea definitiva a organismului este
inca' destul de redus. O statisticd alcatuitd in Franta in anul 1913 arata ea' 65%
din sifilitici nu urmau tratamentul ciccdt cel mult un an; dupd 23 ani, in 1936,
tot in Franta se constata' cd 60% din sifilit ci abandonasera tratamentul dupä
mai putin de un an; numai 23% din bolnavi 11 urmaserd pana la 3 ani. In
Germania, s'a constatat ea' numai 11% din sifilitici parvin a-si face tratamen-
tul complect (3).
Räspandirea mare a infectiunilor venerica are si importante canse-
cinte din punctul de vedere econom'c, dat fiind diminuarea capacitátii
de muncä, pe care o prezintà bolnavul. Constatärile au fost facula cu
destuld precizie pentru sifilis: sifiliticul reprezintä, din primele faze
ale evolutiei bolfii, o valoana biologicä i economicä diminuatä; aceastä
diminuare ar fi pentru sifilisul primar de 15'%, pen.tru sifilisul
secundar 25%, iar pentru sifilisul visceral, deci tertiar, 5070 (3).
De aceste fapte trebula sä se tinä seama i in evaluarea incapaci-
tätii de muncä In cadrul Asigurärilor sociale.
Dacä la morbiditatea prin sifilis se adaogä aceea provocatä de in-
fectiunea gonococicä, de sancrul simplu sau moale p de limfogranulo-
matoza inghinalä, importanta medico-socialä a infectiunilor venerice
devine P mai evidentd.
Pentru sifilis, o intensificare a gravitatii pe planul miAico-social
decurge din mortalitatea destul de importantä pe care diferitele faze
ale acestlei boli, inclusiv faza neurologicä, o provoacg. In Firanta, igi-
enistii admit ca 10% din totalul deceselor anuale, la intreaga populatie,
sunt produse de infectiunea sifiliticä; la aceste decesa trebuesc insä
adäogate mortile prin sifilis congenital, asa incat se ajunge la conclu-
zia cä. 20% din mortalitatea globalä a populatiei ar fi provocatä de in-
fectiuniaa sifiliticá j consecdntele ei (5).
Rolul important pe care Il joacd infectiunea sifiliticd, ca factor de mor-
talitate, este evidentiat s; prin statisticile altor tdri. In 1936, in Italia, sifilisul
ar fi provocat 1C,% din totalul deceselor pe natiune. Dupa' o statisticä belgiana,
pcntru fiecare s'Ad de decese din cauze altele decdt sifilisul, s'au inregistrat
175 decese datorite ,sifilisului. Dupd o statistied a societAtilor de asigurare din

www.dacoromanica.ro
 MEDICINA SOCIALA A BOLILAR VENERICE 331

Germana, in 1939, mortalitatea sifil:ticilor ex fi cu 60% 145% mai ridicatà

dock mortalitatea pe intreaga populatie.
Dupd unii autori, infectiunea sifilitica ar reduce durata medie a
consideratd pe mari colectivitki, cu 4 ani (6).
Daca repercutarile medico-sociale grave alie infectiunilor venerice
sunt astdzi studiate cu destula precizie, ele au existat insd din toate
timpurile, fdra a fi sesizate &cat in parte de contimporani. O privire
istorica asupra evolutiei cunoasterii bolilor venerice si a conceptiilor
dom.nante la diferite epoci, este instructivd, pentru lamurirca unora
din aspectele contimporane.
Privirea retrospectivd asupra bolilor venerice nu poatp fi insa
facuta, fard a tine seama de aspectul spe2ial rezultat cl:n comerciali-
zarea raporturilor sexuale : prostitutia. Este necesar studiul paralel
al celor cloud probleme: disemin.area infectiunilor venerice i proble-
ma prostitutiei, de-alungul perioachlor istorice, pe baza documentäri-
lor existente. Dei aceste documentar nu prezintd caracterul de con-
tinuitate si nu sunt atat de complete, ca Fentru tuberculozd de exemplu.
ele ofera totusi un ansamblu instructiv.

A. In antichitate i in evul mediu

Nu existä deck putine date precise in antichitate asupra bolilor
venerice, mai bine zis asupra sifilisului, stiut fiind cA pdna la o epoca
foarte apropiatä de timpurile moderne nici nu putea fi vorba de o di-
ferentiere clinicd a celorlalte InlecViuni venerice (infectiunea gonoco-
cied era considerata ca apartinand tabloului simptomatologic al sin-
lisului).
Lstoriografii medical meartioneazd cä, la Asiro-Babiloneni, codul
Hamurabi, elaborat pe la anal 2200 a. Chr., contine o lista de boli care
anuleazd contractul de vänzare a unui sclav; ori, in aceastd lista se
starue cu deosebire asupra a doua boli: bermu" si siptu"; primul
termen indica sifilisul, cel die: al doilea lepra (7).
In ce priveste sifilisul in Europa, o parte din autori sustin
aceasta infectiune nu ar fi existat in tdrile europene, panä spre sfärsitul
secolului al XV-lea, când ea ar fi fost importatd din America. Este
insa incolitestabil ea punctul de vladere al acestor partizani ai teoriei
americaniste" este exagerat. Se tinde a se adopta punctul de vedere al
anticvistilor", care arata ea, daca sifilisul nu este mentionat in Europa
pana spre finele secolului al XV-lea, faptul se datoreste insuficientei
de cunoastere a acestei boli, insuficimtei de investigatie medicaid, care
nu era capabilä de a diferentia infectiunea specificä de diferite der-.
matoze (8).

www.dacoromanica.ro
332 DR. G. BA.NU

In valea Petit Morin, d'n Franta, s'au gäsit oseminte preistorice, la- care
sectiunile au pus in evidenta leziuni sifilitice. Dad.' trecem la perioadele isto-
rice, este destul de elocvent aspectul adesea mentionat al bastului lui
Socrate, din Mizell]. national &II Na.poli; figura gändltorului grec prezinta stig-
mate evidente de eredo-sifilis: nas in sea, asimetrie facialä, etc. Se mai releva,
de catre autorii anticvisti, numeroasele parti din scrierile llteratilor, istoriogra-
filor i medicilor antichitätii, in care se face aluz"e la extensiunea bolilor ve-
nerice, la Romani mai ales. Unele simptome descrise amintesc destul de ciar
simptomatologia

In general, in antichitate nu se stabilea relatia precisa intre ma-

nifestarile bolilor genitale i raporturile sexuale. Se cunosteau in parte
simptomele infectiunii gonococioe cronice, sancrul maale, sancrul fage-
denic, condiloamele; dar adesea nu erau raportate la factorul lor etiolo-
gic determinant, added la raportul sexual. De aocea, niel nu poate fi
vorba in antichitate de inceputuri de organizare a unei lupte
antivenerice; aceasta cu atat mai putin, Cu cat nu sa cunostea infecti-
ozitatea acestor boli (9).
In Evul Meddu se precizeaza unele cunostinte asupra naturii reale
a infectiunilor veniarice. Se vorbe*te despre coitul impur", coitus
cum foeda meretrice", etc. Spre finele secolului al XIII-lea unii autori
vorbesc precis despre ulceratifilia penisului datorite contamina'rii prin
raporturile avute cu o femee bolnava.
Se pare ca, in Evul Mediu, sifilisul se manifesta sub forme deckle-
bit de maligne. Tabloul simptomatologic se deosebea, prin aceasta, de
cel obisnuit in zileli noastre. Disemlnarea infectiunii, pAnä la a lua
caracterul de infectiune in maP,sa, era favorizata uneori prin circulatia
destul de intensa a cornerciantilor epocii, curierilor, marinarilor, etc.
dar mai ales prin imensul numar al vagabonzilor.
Cunostintele medicale asupra sifilisului, in Evul Mediu, au ramas
totui rudimentare. La acest capitol medicina antichitätii nu transmi-
sese nici o achizitie stiintifica; de aceea nici medicina Evului Med:u
n'a putut pramova elemente importante de cunaastere. Manifestarile
primare i secundare erau adesea confundate cu sim,ptomele dermato-
zelor, iar kziunile tertiare erau inglobate in cadrul nozologic al boll-
lor interne.
Medic:na Evului Mediu a adus insa o contributie importantä tera-
peuticä: aplicarea mercurului in tratamentul sifilisului (10).
Progrese in cunoa'sterea sifilisului au fast fäcute in cl.acursul se-
colului al XV-lea. Suntem in epoca Renasterii. Anumite dogme i su-
perstitii din secolele prEicedente tind sa dispara. Cercetarea stiintifica
este facilitata. Medicil cautä sà aprofundeze diagnosticul unora din
cornplexele simptomatalogiei clinice

www.dacoromanica.ro
 MEDICINA SOCIA.LA A BOI-II.OR VENERICE 333

La finele secolului al XV-lea, deci edata cu descoperirea Americii,

sifilisul capata in Europa o recrudescenta neintalnita pana atunci. El
apare cu caracter epidemic in unele regiuni. In acest faipt partizanii
teoriei americaniste" vad cel mai puternic sprijin al teoriei lor,
sifilisul ar data in Europa de abia dela finele secolului al XV-lea si
cá ar fi fost importat din Mexico mai ales (8).
Dupa. ce Mexicul a fost cucerit de capitanul spaniol Fernando Cortez
(1485-1547), s'a stabilit in aceasta 'tarä un preot franciscan: Bernardino de Sa-
hagun. Acesta a cercetat toate caracteristicile vechei civil' zaW mexicane sau
astece, consemnánd rezultatele in lucrarea Historia general de las cosas de
nuova Espana". In cadrul acestei lucrari sunt relatate fapte numeroase, in
legatura cu cunoasterea sifilisului de catre medicii asteci. Din timpuri vechi,
acesti medid .cunosteau leziunea primara., precum i conexiunile intre sifilom
si manifestarile din perioada secundara a sifilisului. Ei mai stiau ca infectiunea
se gen,eralizeaza in organism. In fine, aveau pus la punct un tratament al si-
filisului, destul de complicat, deoarece consta in mijloace atdt interne cat si
externe, cura' balneologica, cura chirurgicala, etc.

O astfel de cunoastere aprofundata a infectiunii sifilitice s'a putut

desvolta, dat hind ca la vechii locuitori ai Mexicului i inuturilor in-
vecinate ale Americii de mijloc infectiunea sifiliticá data din perioada
preistocrica. Cercetäri ale antropologilor au descoperit oase fosile sifi-
litice, precum i lucräri ceramice care reprezintä figuri urnane cu le-
ziuni ce amintesc in totul stigmatele sifilitice.
Se pare ca marinarii lui ColuMb s'au infectat de sifilis in ínsula
numita Espanola, care nu este alta decat actuala insula Haiti. Rein-
torsi in Spania, acesti marinan i ar fi contribuit la diseminama inlec-
tiunii in aceastä tara, si de aci in restul Continentului (8)

B. Perioada 1500-1900
Aceasta lunga perioad5, cu subdiviziunile pe care le comporta,
cuprinde etapelia cele mai importante In evolutia conceptiilor asuprl
bolilor venerice, a cunoasterii lor si. a masurilor de combatere pe bazo
stiintifice.
O prima etapa' ar fi reprezentatä prin perioada amintita, dela sfar-
situl secolului al XV-lea, plus intreg secolul al XVI-lea.

1. Sf ârsitul secolului al XV-lea si secolul al XVI-lea

Intre anti 1493 si 1500 apare in Europa o adevdrata pandemike de
sífilis. Independent de faptul, inca controversat, al importärii bolii din
Continentul american, sau al existentei ei in Occidentul Europei cu

www.dacoromanica.ro
334 DR. G. BANU

mult Maintla, este de retinut amänuntul cà pentru prima oard

capätd un caracter exploziv, cu extensiune rapidà i cu consecinte din
cele mai grave pentru biologia masselor.
La 1 Septembrie 1494 armatele lui Carol VIII, Regele Frantei, pornesc
hateo exped:tie impotriva statului Neapole. Atdt armata francezä, cat i cea
napolitana, erau compuse din mercenari provenind din variate tari ale Europei.
Armata Regelui Frantei se opreste la Roma, oras cu un important numar de
prostituate. Aceste imprejuräri, si pare-se mai ales faptul cd o bund parte din
mercenari proveneau din Spania, unde sifilisul fusese recent importat din Con-
tinentut american, explica extensiunea considerabilä pe care a luat-o in acea
epoca., pandemia sifiliticd, mai intai in Italia, pe turnd in alte tdri (11).
Boala se caracteriza prin gravitatea ei. Evolutia era rapidä.
sfársitul adesea letal. Multi autotri väd in aceasta inca o dovaa cá si-
filisul a reprezentat pentru Europa, la ince,putul secolului al XVI-lea,
caracterul de board' de importatiune recentä (11).
Se pare cä insäsi fazele clas'ce ale bolii erau scurtate. Numai la 5-7 zile
dela accidentul primar apdreau simptomele de generalizare a infectiunii, ca-
racteristice fazei secundare: aceste simptome nu aveau caracterul insidios pe
care il prezintä astdzi; surveneau cu febrd ridicatd, duren i generalizate, foarte
intense la articulatii, leziuni cutanate profunde, stare de casexle, moarte. Acea-
stä evolutie aminteste In totul caracterele sifilisului, in perioada cont"mporanä,
In regitunile indepärtate ale globului itunde Onfectilmea specificd pätrunde pen-
tru prima cara.
Un autor dela Enele secolului al XV-lea a descris in mod sugestiv
simptomatologia sifilisului, asa cum se ooserva ia Doinavii ae atunci (12):
Unii erau acoperiti din crestet pana' in tdlpi de un fel de groaznicd raie
neagrd. Erau atät de inspäimantdtori ea aspect, incat toti Ii päräseau. Altii pre_
zentau aceastd eruptie numai in unele regiuni ale corpului; rala era tare cura
.,este coaja arborilor, pe cap, pe frunte, pe gat si in regiunea sezutului. Durerile
erau atdt de mari inca bolnavii isi rupeau cojile acestea cu ungh'ile. Altii
, aveau corpul acoperit de negi, al cäror numär nici nu se mai putea calcula.
Altora le cresteau bube groase i rugoase pe nas, urechi si la figurä. Pe urmä
se spärgeau i imprdstiau o duhoare pestilentiald".
In aceastä fazà, pe care m.ulti o considerä cd a fost una de primo-
invaziune a sifilisului in Europa, armatele franceze evacueaza Neapole,
indreptându-se spre Nordul Italiei. In acieea§ mäsurà pandemia sifili-
tic& progreseazä dela Sud spre Nord. Ulterior invadeaz5 Franta, Elvetia
Germania.
Dat fiind campania din Neapole care a servit ca punct de pliecare,
Francezii nux-niserd sifilisul mal de Naples". Pe de altä parte, insà,
Italienii i alte popoare adoptasera termenul de boalà francezä" sau
moTbum gallicum (Germanii == Franzosenkrankheit, Englezii.= french
pox).

www.dacoromanica.ro
 MEDICINA SOCIALA A BOLILOR VENERICE 335

Sifilisul se rOspandeste, in aceastä perioadä, nu numai in tarile

occidentalte., ci i de-a-lungul Dunärii, spre tärile din Eu.opa Centralá
si din Sud-Est. Endemia ajunge pOnd in Polonia si in Rusia.
Cele mai vechi date asupra existentei sifilisului in tärile dunarene
sunt din anul 1496, cOnd apare lucrarea De scorra pestillentiali sive
mala franzos", datoritä lui Sebastian Brant. In 1500, un medic din
Brasov, Val entin Krauss, mentioneazä existenta sifilisului in Ardeal.
In 1501 sifilisul este notat la Sibiu, bolnavii numindu-se pauperes
morbum gallicum patiientes" (13).
Se pare ea, tot la inceputul secolului al XVI-lea, sifilisul
trunde dincolo de hotarele Europei, boala mentionându-se in China si
In Japonia. Desi este probabil cà in aoeste tari existau focare endemice
de sifilis de multa vreme, o sifilizare in massä se produce de abia acum,
in legatunä i cu intensificarea traficului maritim (11).
Virulenta mare, caracteii.stica aricarei infectiuni proaspete, per-
sistenta räzboaielor duse de mercenari dedati desfraului, extensiunea
prostitutiei, lipsa de cunoastere stiintifica a bolii, lipsa tratamentului
si a masurilor preventive, sunt factori care au facilitat cliseminarea
sifdisului in aceasta epocä.
In 1520 se inregistreaza un fapt important din punctul de vedere
stiintific : boala ca,patà pentru prima oarä numele de sifil's. Acest ter-
men a fost creat de autorul italian Girolamo Fracastore, care a adoptat
numele unui personaj mitologic, pästorul Syphilus. Nu este insä exclusá
nici presupunerea ea, etirnologic, termenul a derivat din doua cuvinte
grem,sti : sys=--- pore, i fileo = iubesc. Creatorul termenului ar fi vrut
deci sa indice pasiunea brutalä, Cu totul josnicä, ce stä ca factor deter-
minant al contagiunii specifice (11).
Girolamo Fracastore (1483-1553) a adus, pe langa crearen terme-
nului ulterior universal adoptat, i alte contributii importante in do-
meniul sifiligrafiei. In 1530 publicä o lucrare, sub forma unui poem
inchinat sifilisului, intitulat Syphilis sive morbus gallicum" (Fracas-
tore a fost i unul din poetii insemnati ai timpului). Acest poem, deo-
sebit de valoanea lui literara, aduce importante contributii
Poemul Infätiseaza pätimirile unui pästor tánár, bogat i frumos, numl
Svrbil, care s'a fácut vinovat de a fi ultragiat pe Apollon. Acesta se rdzbuni,
fäcánd ca pästorul sä fie atins de o board teribilà: membrele i se descärneazä.
dintii cad. vocea este rägusità. Terapeutica cu mercur i cu faimosul lemn de
guaiac reusesc sä refacd pe bolnav.
Unele pasagii ale poemului sunt instructive, prin aceea ea infätiscaza
simptomatologia sifilisului. Astfel este pasajul urmätor : , Mai intái, un fapt
en.arclart ; durná ce molipsirea a avurt loe, nu se ivesc imed et s:mne extcrl..
oare ; acestea nu apar deck dupà ce au trecut 4 pätrare de lund. Infectiunea

www.dacoromanica.ro
336 DR. G. BANU

ramane ascunsa un trmp, in care se intensifica. Oamenii atinsi de aceasta in-

fectiune cad inteo stare de moliciune neobisnuita, îi indeplinesc munca cu
indiferentd, corpul le este coplesit de lene. Puterea ochilor sldbeste, frägezimea
,.figurii dispare. Bratele, articulatiile, pulpele sunt sfdsiate de duren i atroce.
Aceasta din pricina c boala, dupä ce s'a propagat din vend In vend, oträveste
, umorile organ'smului. Ulcere hidoase apar pe suprafata corpului si pe fi-
gura (14).
Rdmâne fapt cert, cd la finele secolului al XV-lea si inceputul se-
colului. al XVI-lea sifilisul a cäpdtat o mare extensiune in t'afile Eu-
ropei, de naturd a impresiona populatiile si pe conducdtori. Un autor
itahan al epocii caracterizenà sifilisul astfel : Morbus monstruosus,
nullis ente saeculis visus totoque in orbe terrarum incognitus (11).
Treptat, lumea medicará a inceput a individualiza aceastä afectiune,
creándu-i un cadru autonom fatä de lepra', scabie, eczemd, piodermite
si ialte clermatoze cu eare era confunda% parid atunci. Nimeni nu mal
contesta' origina venericd a bolii, din moment ce ea se constata' mai free-
vent la prostituate, la bärbatii desfranati, la cei care ti-dese in promis-
cuitate. Lumea medican* se convinge totodatd de contagiozitatea bolii.
Se nealizeazd unele progrese si in terapeuticd. In Italia si in Franta erau
In uz diferite medicatiuni, in special cu bazà de mercar, iar la spitalui
din Narnberg se aplica seria de frictiuni mercuriale de 6 sdptámdni,
consideratä atunci ca suficientd pentru tratamentul sifilisului. Nu se
omitea nici mentinerea igienei gurii in timpul tratamentului mercu-
rial (15).
In aceastä epocä se manifestd primele ,preocupdri de yrofilaxie
anti-venericel. S'a cortstatat repede ca.' endemia sifiliticä pätrunsese in
toate pdturile sociale, pana' la cele superioare. Inca' in 1495 autoritätále
superioare din Germania se sesizeazd de primej die.
Mijloacele de actiune au Imbracat mai intai caracterul adecuat epocii,
adicd cel religios; edictul din Worms stabileste ca in mai multe randuri intreaga
populatie a Germaniei sä fie chematä la o actiune de ispäsire a pacatelor, spe-
rändu-se ca astf el s'A se puna stavilä calanaltatii reprezentate prin sifilis.
Actiunea cu caracter religios a constituit insd punct de plecare
pentru alte mdsuri, stiintifice i rationale. In Germania se organizeazd
cdteva spitale speciale pentru venerici. In unele orase se introduce obli-
gativitatea anuntdril venericilor i controlul lor oficial. Se recurge chiar
la un schimb" de venerici, intre diversele localitäti, bolnavii stráin
de localitate fiind retrimisi locului de resedintd.
In lupta contra pericolului venerian participa, alaturi de medici ilustri
(Ulsenius cl:n Niirnberg, Schellig din Heiclalberg, Paracelsus) i scriitori (Se-

www.dacoromanica.ro
 MEDICINA SOCIALA A BOLILOR VENERICE 337

bastian Brant, Iakob Griinpeck, Ulrich von Hutten), lar artisti celebri ai tim-
pului, de exemplu Albrecht Diirrer (1471-1528), alcdtuesc gravuri i picturi
pentru lucrari educative in domeniul profilaxiei antivenerice (16).
Masurile de combatere a bolilor venerice i a prostitutiei se ma-
nifesta si In Franta. In 1494 se emite in Paris o ordonantd regará,
sub titlul Injonction touchant les maladies contagieuses et les irnrrion-
dices". Prevederile din acest docu.m.ent sunt destul de importante pen-
tru combaterea sifilisului (15).
Combien que par cy-devant aft été publié, crié et ordonné à sons de
trompe, et cry public par les carrefouris de Paris, à ce que aucun n'en plat pré-
tendre cause dignorance, que tous ?naiades de la grosse vérole résictassent in--
continent hors la vine, et s'en allassent les estranger& as lieux dcrnt ils sort
natifs; néantmoins les dits malades sont retournés de toutes parts et conver-
sent parmi la ville, avec les personnes saines, qui est chose dangereuse pour le
peuple"....
L'on enjoint derechef, de par le Roy et mondit sieur le prévost de Paris
à tous les dits ma/ades de la dicte ma/adie, tant hommes que femmes, que in-
continent après ce present cry ils vuident et se départent de la dicte vine et
faubourgs de Paris, sur peine d'estre jectés en la rivière....
Conform spiritului timpului, se aviza deci la masuri destul de
drastice de politie sanitard in legaturä cu bolle venerice.
La 6 Martie 1497 apare un edict al parlamentului din Paris :
,Arrét du Parlement de Paris portant règlement sur le fait des ma-
ladies de la grosse vérole.
In Franta i in Germania se urmarea, pe de o pule izolarea
bolnavilor localnici i retrimiterea cekr straini in localitatile de origina,
pe de altä parte oprirea afluxului de bolnavi din alte localitäti; in unele
orase päzitorii ,portilor de intrare aveau i obligatia de a opri accesul
indivizilor sifilitici, in acest scop conducandu-se dupa avizul unor me-
dici special detasati serviciului de paz; astfel se proceda de exemplu
la Besancon.
In uniale orase era interzis sifiliticilor sä viziteze restaurantele,
frizeriile
Intr'un numar de localitali ale G-ermaniei s'au intemeiat azile spe-
ciale pentru sifilitici, numite case franceze ; un astfel de azil func-
tiona de exemplu la Wiirzburg.
Cu toata severita'.ea lor, aceste masuri nu au dat insä rezultate.
Lasánd la o parte faptul cà cei evacuati din orase nu-si gasiau in rea-
litate un adapost fix, ci vagabondau pe sosele, campii, etc., contribuind
la diseminarea bolii, survenea imprejurarea cà prostitutia era raspan-
dita pe o scara foarte mare. Pentru prima oarä sa manifestä preocu-
pari de supravegbere i reglementare in acest domeniu.
Dr. G. Banu. Trotart da medicin5 sola, Vol. 1V 22

www.dacoromanica.ro
338 DR. G. BANU

Domina na zisa dubld morará sexualä, o eticd oarecum specialä; prin con-
tras:. Cu severitatea fatà de indivizii cäsätoriti de amändoug sexele, se acorda
libertate pentru celibatari, de a intretine raporturi sexuale cu prostituate.
Acestea deveneau reprezentantele unei functiuni sociale, oficial legar zatá. Ele
aveau si incuviintarea de a se organiza in corporatii, ca si meseriasii. Pe alocuri
finta obligativitatea, pentru once femee care practica prostitutia, de a face
parte dintr'o astfel de corporatie (15).

Casele de prostitutie deveniserd extrem de numeroase spre sfär-

situl Evului Mediu. Functionau atat case publice, cat si casa de pros-
titutie clandestina'. O parte din casele publice erau direct proprietatea
Statului sau a municipalitätii. Surse importante de venituri razultau
din exploatarea aeestor case. Ele prateau impozite i autoritätilar ecle-
siastice.
Anumite concepfi, Cu aparenta' de adeväruri tiintif ice, contribuiau *i ele
la extensiunea considerabilä a prostitutiei. Medicii, continuatori in bunä parte
ai preceptelor lui Galienus, sustineau cà abstinenta sexualä ar fi nocivä i ar
exercita o actiune toxicä asupra organismulu'. Este dela sine inteles cä o astfel
de conceptie din partea corpului medical fäcea ca marele public s'A priveascA
Cu maxim'a" tolerantä diseminarea prostitutiei. Se mentioneazd cà cei arestati
pentru daiorii neplätite, aveau dreptul sä cearä totusi dela creditori sä li se
pläteased de douä ori pe sAptämänä bani penru femei" (Frauengeld).
Mai este de relevat faptul, de reald gravitate medico-sociald, ea'
raporturile sexuale precoce erau privite ca un fenomen firesc. Asa se
explica dece, cu priejul cruciadei copiilor, cei mai sträluciti reprezen-
tanti ai nobilimii îi trimisesera copiii insotiti de concubine. Adesea
casele de prostitutie erau frecventate de bdeti de 12-14 ani.
La inceputul secolului al XVI-lea se reglementeazd, pe baze ra-
tionale, supravegherea medicald a prostitutiei. Aceasta actiune nu facea
decat sä continue o actiune initiatä mai de mult, In orasele germane
mai ales, dar färd baza stiintificd serioasai.
Istoriografii medican mentioneazd ea' cel mai vechiu control medical al
prostituatelor a fost instituit in 1161, la Londra, sub domnia lui Henric II; se
edictase norma ca femeile suferind de gonococie (burning) sd nu fie primite in
casele de prostitutie. In secolul al XIV-lea exista un oarecare control medical
al prostituatelor in Strassburg, Niirnberg, Ziirich, Lucerna. In 1490 autoritätile
municipale ale Venetiei s'au sesizat de grava sursä de infectiune venericd pe
care o constitue prostituatele.

Inceputul secolului al XVI-lel aduce un nou impuls mäsurilor de

supraveghere medicará a prostitutiei, de asta datä pe baza unei cunoa-
steri mai amanuntite ta contagiozitatii bollar venerice si pe baza per-
fectionärii terapeuticei antisifilitice. Mäsurile profilactice se adreseazd

www.dacoromanica.ro
 MEDICINA SOCIA.LA A BOLILOR VENERICE

bolnavilor venerici in general. Astfel, in 1552 se noteazd o ordonantd

a Municipalitatii din Venetia, care prevede ca toti ulceratll i bol-
navii de boala francezd sd se clued spre a se ingriji in localurile anume
destinate acestui scop, i in special la spitalul denumit al incurabililor",
cei insarcinati cu administrarea acestui spital erau obligati sa tind o
evidenta exactà a bolnavilor, barbati i femei, cu datele relative la
starea civila (14).
In ce priveste supravegherea medicaid a prostitupei, se pare cä. in
Italia ea ajunsese la un grad destul de avansat, in acest secol. Inca
din 1507 era in vigoare statutul din Faienza", vare prevede cà fe-
meile care doresc sä se dedea prostitutiei trebue sà se infatiseze la bi-
roul de garda, spre a se sti daca au corpul sdnatos i daca nu sunt
atinse de boala francezä" (14).
Concomitent cu aceste masuri medico-sociale, se noteaza progresa
In cunoas:erea stiintifica a sifilisului. Ilustrul anatomist Fal/oppio
(1523-1562) s'a ocupat si de problema unicitàii ansamblului patologic
al sifilisului. Un alt autor italian, Massa, a adus contributii la patologia
sifilisului i la studiul contagiozitatii bold.
In aceasta perioadd se introduce mercurul in tera,peutica sifilisului.
Autorii au recurs la acest medicament, conducandu-se dupä normele
terapeutice vechi care indicau mercurul ca fiind cel mai eficace me-
dicament in bolile pielii ; ori, in perioada de care ne ocupäm, maul-
festatiunile cutanate specifice erau simptomele care impresionau mai
mult pe meclici. Se prescria un amestec de mercur i grasime de pore ;
ulterior s'au adäogat substan.te aromatice; alteori se adaoga sulf (14).
Un alt remediu, care a avul celebritatea lui, a fost lemnul de guaiac sau
lemnul sfânt". Spaniolii Il cunosteau mai demult, ei înii Invdtând folosirea
acestui remediu dela indigenii din insula San Domingo, care preparau infuzii
din lemn de guaiac; infuzia era ingeratd timp de o lung, si se obtineau rezul-
tate decretate ca fiind foarte bune.
Guaiacul, arbust care creste In insulele Antile si In America centralä
al cdrui lemn si scoartg contin o rezinä din care astäzi se extrage gaiacolul
a capdtat o mare aspändrre In secolul al XVI-lea, ca remediu
Desi Paracelsus s'a ridicat cu energie contra utilizärii lemnului de guaiac,
acest remediu a rdmas in mare cinste Pang la finele secolului al XVI-lea, in
toatä Europa. In crdstimpul tratamentului bolnavul urrna o d eta foarte severl
La un moment dat, sfortarile de profilaxie antivenericä se con-
-cretizaserä lute() tendintä pe care astdzi o numim abolitionistä : se
predicd desfiintarea caselor de prostitutie. Un factor determinant pen-
tru aceastd noua conceptie, a fost de ordin religios: reforma religioasi
a lui Luther, deci protestantismul. Luther s'a declarat adversar cate-

www.dacoromanica.ro
340 DR. G. BANU

goric al caselor de tolerantà, implicit adversar al amintitei duble mo-

Tale sexuale. Tot protestantismul afirmd, pentru prima oard, necesi-
tatea simtului de rd'spundere sexualà fata de emee. Practic, desi ten-
dinte abolitioniste s'au manifestat i in Franta, lar printeo ordonantä
a lui Carol al IX-lea, din 1560, se prevede categoric desfiintarea ca-
selor de prostitutie, totusi o bund parte din ele au continuat s'A func-
tioneze sub diferite forme mascate.
Acolo unde bordelele au disp5rut, se pare dupä unii autori cà rolul
determinant 1-au jucat de fapt elemente de ordin economic. Se trezise, pe
alocuri, in masse, o fobie de sifilis, in urma relatärii simptomelor grave ale
formelor maligne. Cl'entela caselor de tolerantä incepuse pe alocuri sà scadà
foarte mult, asa incát intretinerea unor astf el de case devenea pagubitoare
pentru exploatatori. Anumite documente ale vremii, din Germania, In care fi-
gureazA o adev5ratä contabilitate a caselor de tolerantä, denot5 evident sc5de-
rea veniturilor (15).
Fapt este cd, aläturi de prostitutia controlatà oficial, luase o mare
extensiune prostitutia clandestind. Pericolul infectiunilor venerice
crestea. Aceasta a determinat conducerea de Stat sà la uneori màsuri
drastice, in speranta ca* o politie sanitard extrem de severà air putea
stàvili rgul. In 1533 apare un decret al Impdratului Carol V, care
prevede penalitäti aspre pentru once raport sexual extraconjugal. Ex-
ploatatorii prostitutiei. erau uneori pedepsiti cu expunerea la stalpul
infarniei, batdi cu vergelele, tlierea urechilor, etc. (15).
Catva t'crrtp a eläinruit aceasti tendIntä de Infrarnare a proistitutiei si a na-
porturilor extraconjugale, prin mdsuri draconIce.
Sub lanpäratul Ferd enand I (1521-1564) s'a intemelat la Viena, In 1560,
o comisiutie politieneasc5 specialk care avea si agenti secreti ce procurau
comisiunti castitätii" toate informatiunile necesare pentru reprimarea prosti-
tutiei. Sub Impdratul Maximilian II, in 1568, se luase mAsura ca toate persoa
nele, indiferent de categoria socialä cäreia apartineau, dacd comiteau delictul
de raporturi sexuale extraconjugale, sä fie inchise, uneori in turnuri, i tinute
la reg'in de apd i päine.
In 1592 s'au efectuat in Germania primele razii in contra bgrbatilor
femeilor de moravuri usoare, in intelesul pe care il atribuim astki acestor
razii (15).

i. Seco/ele al XVII-lea si al XVIII-lea

Evolutia cunoasterii si a profilaxiei bolilor venerice se afirmd, in
aneste dou4 secole, prin contributii aduse de medici si de organizatori.
La inceputul secolului al XVII-lea, este de notat in primul rand
r6sunetial ideior tiînhifice afirmate de Ambrgise Paré la sfársitul se-
precedent. A rhmas remarcabilà descrierea sifilisului ereditar
fAcutä de acest autor (17).

www.dacoromanica.ro
 MEDICINA sociALA A BOLILOR VENERICP
341

Astfel copiii se vor naste din päntecele mamei, avand aceastä boal i cu
,,pustule pe trup. Ei fiind astfel infectati, dau boala i doici/or, care 11 alapteazá.
Aitii iau boa/a dela do.cti, deoarece ea este contagioasd. Cänd doica va da sä
sug5 copilului bolnav, ea nu trebue s'A uite sä-si spele si usuce värful mame-
Ionului, pentru ca virusul care iese din aburii gurii coplasului sä nu intre In
sänul ei, prin gäurile din care iese laptele. In ce priveste copiii, li se vor unge
pustuiele Cu o alifie care ed aibd puOn argint viu.
In general, secolul al XVII-lea nu aduce contributii importante la
cunoasterea bolilor venerice. Domina incä multe din erorile stiintifice
ale secolelor precedente.
Istoriografii med¡cali mentioneazd numai pe un autor francez, Nico/as
Andri (1658-1742), care publicä in 1700 lucrarea intitulatä De la génération
des vers dans le corps de l'homme". Autorul poate fi considerat ca un premer-
gdtor al ideii oä sLfilisu1 este datorrit tmui agent patolog'c animat : In trupul
celar care sufer5 de boli rvenenice se gäsesc o an.urnità specie de vermori, care
sunt -cama lar" (18).

In ce priveste combaterea bolilor venerice, Occidentultu

cauta in general s'a' intensifice severitatea masurilor politienesti de re-
primal-e a prostitutlei. In 1633 apare in Germania un rescript al Im-
paratului Ferdinand- II, intitulat Pentru. o viata .virtuoasä" ì cuprin-
zand masuri destul de clraconice impotriv.a prostituatelor. In 1671 se
intemeiaza!-la .Viena ..o inchisoare pentru proxeneti i femeile
de moravuri usoarie. La Berlin se creazä, la inceputul secolului al
XVII-lea, un inceput de politie de moravuri.
In Franta, Inca din 1559, bolnavii venerici erau internati la Hôtel-
Dieu.
Märturiile timpului atesta' ea regimul la care erau supusi acesti bolnavi
era Ingrozitor; atat la primire, ca't i inainte de a päräsi spitalul, erau loviti cu
biciul. Pentru femei, dei In 1657 Ludovic XIV cäutase sà introducd examinares
preventivä' a prostituatelor, a rämas totusi singurul loe de internare ospiciul-
inchisoarea dela Salpétrière. S'a amenajat, In interiorul lui, o micá Incäpere
1..entru tratamentul prostituatelor Inchise, ad; aceastä amenajare, Introdusä In
1683, este consideratä ca primu/ spita/ de prostituate din Paris. Conditiile de
spitalizare erau Insd atät de detestabile, Incdt s'a simtit nevo a de a se strämuta
femeile din spitalul Bicetre. Si aci Insä conditiile au devenit la un moment dat
atät de insuportable, Incät femeile preferau sà rämänä la Salpétriere (15).

Pe taramul medico-social, se pot deci releva doua caracteristici in

acest secol : pe de o parte severitate extrema, iluzorie de altfel in efec-
tele ei, in ce priveste: reprim.area prostitutiei; pe de alta parte, cek:
mai ruclimentare conditiuni de spitalizare a venericilor prostituate-
lor. Un document din acest secol, relativ la spitalul St. Marx din Viena,
este elocvent.

www.dacoromanica.ro
342 DR. G. BANU

In vecindtatea azilului de orfani se afla sp.talul St. Marx. El constitue

unul din cele mai triste monumente ale mizeriei umane. Intr'o parte a clädirii
, stau nebunii in lanturi, in cealaltd parte se afid o sald pe a cdrei usd std scris:
Femeile nerorocite de pe urma iub'rii". Aceste nenorocite victime ale pldcerii
se a flá inteun numdr imens aci, spre a sa. vindeca de otrava ,strecuratä de
desfrau. Anexatd se aflä o scoald, in care medicii tineri se exerseazd in mosit
si in vindecarea sifilisului. Intr'o anumitä zi a anului portile spitalului se des-
chid larg si se perm'te intrarea vulgului; nenorocitele femei sunt expuse glu-
melor tuturor haimanalelor.
In seco/u/ al XVIII-lea evolutia medicine! sociale a bolilor vene-
rice face progrese mai importante. In primul rand sunt de notat con-
tributhle stiintifice aduse in domianiul sifiligrafiei, asa incat unii auton
considera acest secol ca unul in care s'a pus baza sifiligrafiei mo-
derne (18).
In 1736 apare lucrarea autorului francez Jean Astruc (1685-1766),
intitulata De morbis venereis. Aceasta lucrare, care a avut un mare
rasunet, fiind tradusa in mai toate limbile, reprezinta o punere la
punct completa asupra sifilisului, in acea perioada. Ea a servit ca baza
pentru progresele ulterioare inregistrate de sifiligrafie; totodatä pre-
zinta o reala importanta medico-sociala, prin partea ei de istoric si
bibliografie.
Este de remarcert csfi Jean Astrue se ocupa si de ottalmia b1enoragic5. In
ce priveste tratamentul sifilisului, este partizan al fricliunilor mercuriale (19).
Alt autor care a adus contributii in dcrmeniul venerologiei este
John Hunter (1728-1793). Acest fruntas al chirurgiei engleze a des-
cris in mod precis leziunea sifilitica primara, numitä de atunci de unii
induratia lui Hunter". Pe de alta parte insa, a promovat falsa teorie
a unicitatii etiologice a bolilor venerice; desi a descris cu atata precizie
sancrul sifilitic, pentru el sifilisul, blenoragia i ancrul moale ar fi
manifestarile aceleiasi boli. Prin autoritatea i prestigiul säu, Hunter
a impiedecat catva timp progresul venerologiei.
Un nume im,portant pentru sifiligrafie este Van Swieten (1700
1772). El afirma necesitatea studiului anatomo-patologic al leziunilor
sifilitice. In domeniul terapeuticei, arnelioreaza tratamentul antisifilitic,
introducand curele prelungite, cu doze mici de mercur; el prepara' li-
coarea care Ii poarta nume1e (licoarea lui Van Swieten, avand ca baza
biclorura de mercur) (18).
Prin preconizdrile lui Van Swieten, se pune capdt insuportabilelor cure
mercuriale, cu doze masive, care duceau la salivatie abundentd. Era un procedeu
dezastruos, dar foarte rgspandit. Medici cu imensd reputatie Il sustineau. Astfel,
Sydenham (1624-1689) cerca ca, in timpul chiar cdteva luni dupd o curd' cu

www.dacoromanica.ro
 MEDICINA SOCIALA A BOLILOR VENERIC7
343

frictiuni mercuriale bine condusä, bolnavul sä elimine zilnic 4 livre de salivä

(aproximativ 1,/2 kilograme) (15).

Contributii importante la cunoaterea repercutärilor eugenice ale

bolilor venerice au fost aduse de un autor sueclez: Nil Rosen Rosen-
sten (1706-1773), unul din promotorii pediatilei. In tratatui sau
pra bolilor de copii, apärut In 1764, aratä precis consecinele sifilisului
asupra generatiilor viitoare (18).
Dupd Rosen, veninul veneric" (si acest autor avea falsa conceptie a uni-
cismului bolilor venerice) se retrage in sänge, unde rämäne ascuns, producänd
numai din timp in timp fenomene morbide. Veninul veneric se transm'te, prin
raporturile sexuale, dela pärinti la .copii. Dacä veninul este tare, copiii sucombä
in uter. Dac4 este mai atenuat, copilul se naste in aparentä sändtos, insä ve-
ninul izbucneste dupä cätva timp.
Mai departe Rosen aratä: Copiii pärintilor care s'au tratat impotriva bo-
Iilor venerice, se nasc totusi slabi i mici, si au la rändul lor copii i mai slabi.
Astfel se poate nimici un popor intreg. Oricine se cäsätoreste, ar trebui sä
intrebe un medic dacA este vindecat complect de boli venerice".

In 1767 se produce un fatpt im,portant din punct de vedere

Autorul englez F. Balfour aratä cà blenoragia i sifilisul sunt
douà boli distincte; prin aceasta este combätutä teoria unicistä, valabilä
panä atunci si care avea sä persiste incä. In 1771, un alt autor englez,
William Ellis, aratä ca, pe cänd sifilisul se vindecg numai cu mercur,
blenoragia se amelioreaza prin injectii astringente si prin luarea pe
cale bucalä de balsam de Copaiva. Intre 1774 si 1777, un autor danez,
Johann Clemens Tode, sustine energic diferentierea intre sifilis
blenoragie.
Pe planul medicinei sociale, un aport de seamä a fost adus in 'A
doua jumatate a secolului al XVIII-lea de cgtre Johann Peter Frank.
In anul 1779 acest autor precizeaz5 elementele unui plan rational de
combatere a bolilor venerice, in modul urmätor: reglementarea prosti-
tutiei, luptà implacabilä in contra prostitutiei clandestine, tratamentul
bolnavului pänä la vindecarea caplet-4, educatia publicului (19).
Autoritatea stiintifica a acestui promotor a fácut ca diferite guverne sä-i
cearä indrumäri, in dornmful luptei antivcnerice. Se mentioneazä cä, spre sfâr-
ritul al XVIII-lea, sif lisul prez-Intând o mare recrudescentä in Banat,
s'a cerut instructiuni lui Johann Peter Frank. Acesta fáspunde : cauzel2
populatiei rezidä in neglijarea educatiei morale, dormitul in acelas pat, al
copiilor impreunä cu pàrintii, lipsa de igienä corporalä, ignoranta populatiei,
superstitiii, insuficienta numericà a medicilor, Upsa unui control sever po: ttle-
nesc al prostituatelor. Principalele mijloace de cornbatere ar fi o bull:6 igienä
generald, educatia populatiei i tratamentul intensiv al bolnavilor (20).

www.dacoromanica.ro
344 DR. G. tANIJ

Este de retinut cd Johann Peter Frank este partizanul hotdrit at

reglementarismului, in combaterea prostitutiei.
In nurneroase capitole ale luerdrii sale fundamentale: System
einer vollständigen medizinischen Polizei", Frank se ocupd de actdunea
disgenicd a bolilor venerice (21).
Sifilisul. Multi oameni se casatoresc, desi sunt infectati de o boala vene-
rick i astfel contamineaza pe sotiile lor chiar din primele luni ale ea-
,satoriei. O astfel de casatorie, fie ca ramáne sterila, fie ca da copii care cu
siguranta aduc boala cu sine and vin pe lume.
Nu exista alt mijloc de a lupta contra acestei nenorociri, deck proce-
rdandu-se astfel : in azul and un barbat atins de o board menerick despre
care avea cunostintä, se casatoreste totusi cu o persoana nevinovata, se va
pronunta despartirea casatoriei si se va atribui femeli contaminate o parte
importanta din averea barbatului. Daca boala venericä este urmarea desträ-
,:bälarii unuia din soti, fiind capatatd dupa casatorie, sa nu se mai admita co-
habitarea sotului sanatos pána ce bolnavul nu s'a restabilit pe deprn.
Blenoragia sau scurgerea alba. Exista femei nenorocite, care de pe urna
ulceratiilor in cane genitale sau chiar de pe urma unei boli canceroase a ute-
rului, prezinta duren i insuportabile care se maresc la once aVngere i presiune
asupra abdomenului, insolite de o scurgere alba maligna. Aceasta suferinta
'foarte seribasä cere cea mai mare grije i asistenta.
Un alt autor care s'a ocupat de laturea sociald a bolilor venerice,
la sfärsitul secolului al XVIII-lea, este Gottifeb Hebenstreit. Acesta
aratd cA legiferarea, oricat ar fi de severá, nu poate impiedeca difu-
zarea .bolilor venerice ; este nevoe de educatia masselor si de cdsdta-
rie timpurie.
In Franta s'au remarcat, la acest sfArsit de secol, sträduintele lui
Cuillerier, director al spitalului dela Bicétre, dela 1787 inainte. El
teorganizeazd sectiunea pentru boli venerice si creazd astfel un ser-
viciu destul de bine utilat pentru tratament, in raport cu posibilitätile
timpului. Pentru prima card se stdruie asupra profilaxiei prin trata-
ment (18).
In ce priveste combaterea prostitutiei in acest secol, mdsuri des-
tul de radicale se iau in Austria, sub domnia Mariei Thereza (1717
1780). Prostituatele sunt expulzate in massA, din Viena si din diferite
regiuni ale Austriei, Hind transportate cu vapoarele la Timisoara ; s'a
recurs deci la o segregare a acestor elemente asociale, care de altfel
erau grupate impreund cu vagabonzii, etc., permitändu-li-se i cdsdto-
ria cu acestia. Pe de altd parte, Impdrdteasa a instituit o comisiune
a castitätii", insdrcinatd a descoperi toate persoanele care duceau o
viatä imorald si a le aplica penalitdti severe. In 1773 se creazd o in-
chisoare speciald pentru femeile de moravuri usoare, la Wartburg (15).

www.dacoromanica.ro
 MEDICINA SOCIALA A BOLILOR VENERICF 345

In Prusia, se tinde de asemenea la combaterea prostitutiei i inds-

prirea penalitkilor. Conform unei reglementäri din 1721, ,proxenetii
erau pedepsiti cu bgtaia i exilul.
Incepând din 1727, la spitalul Charité" din Berlin (infiintat In
1710) incep a fi primiti i bolnavi venerici. Conditiile de adapostire a
lor erau detestabile.
Un autor contimporan relateazg : Fetele dela bucgarie erau vechi bol-
nave, ráioase sau venerice, patite Cu 4 grosi pe lung ; continuau sg practice
prostituta si in interiorul spitalului ; hainele nu si le schimbau Mciodatg, asa
cg serveau mâncarea, imbrgcate in imbrácgmintea lor contaminatd veneric ;
päduchii erau In cantitgti imense ; grajdurile sunt mult mai curate si mai co-
mode decát erau incaperile acestui spital (15).
La un moment dat, s'a ajuns la convingerea cd, mai mult deck
once mäsuri coercitive, este necesadi o supraveghere medicald preven-
tivii a femeilor care se dedau prostitutiei, precum i tratamentul celor
bolnave. In 1782 apare primul regulament mai amànuntit al caselor
de prostitutie, la Berlin (22).
Articolele acestui regulament aveau tuprinsul urmgtor
Aceastä meserie nu este perm'sä legal, dar este toleratg ca un rg'u necesar.
Fiecare patron de casg' de prostitutie este obligat ca,..inbediat ce o fea
pleacg dela el, sd anunte faptul comisarului de circumscriptie ; aceeasi obli-
&ate o are cand prianeste o nota fatà.
Nic:un patron nu poate tine mai multe fete decat sunt prevgzute .in
contract.
Pentru a. mentine sgngtatea fetelor, in fiecare cartier va funciona un
medie (chirurgus forensis), care le va vizita la 14 zile odatg.
Fiecare fea ii va pläti pentru aceasta 2 grosi.
Medicul este obligat ca la cel mai mic simptom suspect pe care Il con-
statg, sg cearg patronului ca s'A menting pe femeea respectivg In camera ei.
Patronul trebue sg respecte intocmai prescriptiunile care i se dau, in Caz
contrar el va suporta toate cheltuelile bolii pe care se va dovedi t'a vreun
vizitator a contractat-o dela femeea respect'vd.
Dacg fata este atát de puternic infectatg, incât nu mai poate fi vindecatg
numai prin mäsuri de curgtenie si prin abstinentg, medicul o va trimite la
spitalul Charité, unde va fi ingrijitti gratuit.
Datoriile fetei trebuesc achitate, cánd trece la alt patron.
Dacd inca: ea vrea sá partíseasat acest fet de viatei $i set-si gäseascti un
serviciu, atunci este iertattt de datorii, chiar dacd este reclamatg pentru aceasta
judecgtor.

Se gäsesc, in acest regulament, unele din principiile valabile

ast5zi In medicina socialä a bolilor venerice. S'au manifestat de altfel
tendinte de a combate prostitutia clandesting. Un regulament al poli-
tiei din Berlin, din 28 Februarie 1787, institue obligativitatea vizitArh

www.dacoromanica.ro
346 DR. G. BAND'

mcdicale §i a altor categorii de femei, in afarä de prostituatele oficial

inregistrate.
Dircctorul politiei din Berlin este obligat sé supravegheze aménuntit
berériile, localurile de dans si alte localuri suspecte, având grije ca niciuna
din perF.oanele feminine aflétoare aci sé nu fie atrasé spre viatà imoralé, in
contra vointfi sale. Femag vor fi vizitate periodic de cdtre medic, in mod
,,gratuit".
,.Medicii sunt obligati sé viziteze séptämänal pe prostituatele din casele
,.de tolerantä, precum si pe cele particu/are din anumite cartiere. Cele gésite
bolnave vor fi neapérat trmise la Charité, nu lésate sé se trateze pe cont
propiu, stiut fiind cé aproape intotdeauna astfel de femei rásate libere
transmit mai departe boala".
Regulamentul mai prevede cé femeile gäsite peregrinând pe sträzi, iarna
dupä ora 10 i vara dupä 11 seara, vor fi examinate medical, lar in caz de
boa:5 vor fi tratate, apoi tinute In inchisoare 6-12 luni.
Severitatea m'Asurilor n'a putut ins6 impiedica diseminarea boli-
lor vene.rice. A mai intervenit imprejurarea cá oficialitatea nu mai
putea suporta cheltuelile destul de mari necesitate de spitalizarea bol-
navelor venerice. De aceea s'a luat m'Asura, in anul. 1788, ca nicio fe-
mee de morav-uri u§oare, infectatd de o board' venericA, sA nu fie tri-
mis5 la Charité decat dacA achitl in prealabil 2 taleni si 16 grc;qi.
Consecinta acestei mAsuri a fost o §i mai puternicA rAspAndire a bo-
lilor venerice in populatie, deoarece femeile bolnavie preferau sà p5.-
rAsea9cA casele die tolerantà, spre a se angaja ca servitoare sau a se
reintoarce acasä, in provincie sau la tara, unde reprezentau cea mai
periculoasä sursA de contagiune.
O reglementare importantd, din punct de vedere medico-social
a fost cea din 1792, apdrutd la Berlin, sub titlul OrdonantA in. con-
tra seducerii fetelor tiniere in bordele i pentru preintampinarea rds-
pAndirii bolilor venerice". Prevederea cea mai importantà a acestui
regulament este crearea unui fond pentru tratamentu/ prostituatelor,
la care fiecare ,patron de casä de tolerantd trebue sA contribue lunar
Cu 6 grosi de fiecare femee pe care o exploata. Se mai previede, ca
vArstA mnfmalà, pentru prostituate, 24 ani.
Tot ca o mA.surA interesantd, la finele secolului al XVIII-lea, este
elaborarea unor instructiuni tipdrite, care erau inmAnate patronilor
caselor de tolerantä, spre a cunoaste uniele din simptomele de boli ve-
nerice, la pensionarele lor precum si la clientii ce le vizitau (15).
Problema bolilor venerice devine destul de serioasà in a doua jum5.-
tate a secolului al XVIII-lea, nu num.ai in tärile Occidentului, ci
in Sud-Estul european. Se pare, dupd relatArile istoricilor timpului,
ca de exemplu in Principatele Române sifilisul era destul de räs-

www.dacoromanica.ro
 MEDICINA SOCIALA A BOLILOR VENERICF 347

pandit, intre 1780-1800 (23). In scrierile istoricului Andreas Wolf

g5sim :
De mai multi ani inicoace suferti acest popor al Mo/dovei foarte mult fn
aim= sifilisului", care board are urmär'i grave asupra genetratillor viitoare.
Cutia acestei Padore s'a deschis mai larg in orase i tärguri, decat la lard.
Mamele din familii inalte si mijlocii nu-si aläpteazA copiii, ci Li in numai
,cu doici, care aproape toate sunt infectate de veninul veneric".
Ceea ce urmeazd se poate inchipui. O pornire a comunitätii, o grije
de a stävili intru cätva acest rgu atät de stricdc.os, nu se poate gäsi ; sgär-
cenia generalà opreste mäsuri poliitenesti binefäcAtoare impotriva acestui dus-
man, care nimiceste in secret. Nimeni nu se interesa decAt numai in cazuri
,individuale, ca sd fie tratat de medic ori de sarlatan ; dar din interes general
de a se extirpa acest venin contagios, spre binele poporului, nu avea nimeni
grije (24).
Dacä vreo moa§e este In ace* tinv i preoteetsä a venerei atunoi
trebue si" avem teamä cä ar putea infecta o multime de femei cu copii cu
virusul veneric. Aceste imprejurgri sunt necunoscute in Moldova si multe fe-
met se Imbolneivesc de afecfiunea vertericei färä sá Ole de unde si cum vine
aceastif boa/d (24).
Scurgerea albd este atät de räspandità in toatä tara, incät majoritatea
femeilor o cred ca o urmare naturard a convietuirii cu bgrbatul. Dacä acea-
stà necuriltenie pricinueste duren, femeile se trateazä la cäte o babd atät de
prost, inatunele ajung .1a induratia uteruluir-altele la sterilitate i menstru-atie
neregulatä i dureroasä. (24)".
Consecintele, nu numai ale sifilisului, ei si ale infectiunifi gono-
eocice la fernei, erau cleci cunoscute in acea epoca.
Bolle venerice erau destul de raspandite, nu numai In Princi-
pate, ei si in Ardeal si Banat. Bolnavii sifilitici erau cunoscuti, cum
am amintit, sub denumirea pauperes morbum gallicum patientes",
lar la Brasov functiona Inca din secolul al XVI-lea un spital pentru
sifilitici.
O sifilizare maxima a populatiei regiunilor ardelene, si mai ales
a Banatului, are loc intre 1762 si 1769, &and s'a procedat la mentio-
nata expediere in massä a prostituatelor si a altor elemente asociale
din Viena, spre aceste regiuni. Rapoarte oficiale ale autoritätilor din
Timis, Caras-Severin i Zlatna, in 1784, arata gravitatea pericolului
veneric. In regiunea Caras-Serverin s'a infiintat un spital pentru ve-
nerici. In regiunea Cluj sifilisul pare a fi fost destul de rdspandit in
doua jumdtate a secolului al XVIII-lea (25).

3. Secolul al XIX-lea
In domeniul cunoasterii i diferentierii bolilor venerice, un numar
de personalitati medicale ale secolului al XIX-lea au adus contributii
fundamentale.

www.dacoromanica.ro
348 DR G. BAND

Ricord (1799-1889) face pentru prima oarä diagnosticul di-

ferential intre cele trei afectiuni venecriice : ganoreea, sifili-
sul si sancrul moale. Teoria unicista, care avusese reprezentanti de
mare autoritate in secolele precedente, este definitiv clarämatä. Ricord
afirma cu hotarire cä leziunea primara, adica sifilo.mul, constitue sin -
gura sursä a virusului sifilitic. Printr'o vasta serie de experiente, Cu
2500 inoculäri, demonstreaza cà secretiunea gonococica nu poate pro-
"auce sifilisul. Tot el cliderentiaza precis cele trei faze clinirce ale sifi-
lisului, iar manifestarile osoase i musculare ale bolii sunt bine d.e-
scrise (26).
Alti sifiligrafi care au adus contributii importante in acest secol,
s.unt : Langston Parker (1805-1871), care a preconizat baile de vapori
mercuriali, si J. Hutchinson (1828-1913), care a descris leziunile ca-
racteristice ale incisivilor la sifiliticii ereditari. Mai trebuesc mentionati:
R. Campana, P. Pellizzari, C. Sperini i T. de Amicis. Prin contributiile
acestor autori s'a precizat tabloul clinic al sifilisului, recunoscandu-se
unitatea etiologica a unei serii de manifestari care altadata päreau
independente de sifilis.
In Franta, secolul al XIX-lea. este dominat de personalitatea lui
'41f red ,Patirnier (1832,--1915), caxe, pe lânga- contributiile ce &ins
in domeniul ennicasterii chance, poate fi eansiderat i ca unul din pzto-
motorii igienei sociale a sifilisului. Cunoasterea sifilisului ereditar da-
toreazà-enorm de mult lui Fourn. ier; acest autor descrie repercutärile
eugenice ale infectiunii, stabileste manifestärile sifiLisului ereditar
tardiv, indicä normele pentru ,profilaxia i tratamentul säu. A mai adus
contributii fundamentale la studiul sifilisului tertiar, precum i la sta-
bilirea etiologiei sifilitice a tabesului si a paraliziei generale progresive.
Un moment important este anul 1879, când Neisser descopera go-
nococul. De asemenea, anul 1889, când A. Ducrey descoperä bacilui
care îi poartä numele, agent patogen al sancrului moale, confirmat in
1892 prin cercetdrile lui Paul Unna.
Pe planul mäsurilor medico-sociale, se continud la inceputul acestm
secol cu metodele reglementariste in combaterea prostitutiei, dar repede
se iau in considerare avantajele +eventuale ale abolitionismului.
In 1809 si 1810, in Prusia de pildä, se ingspr4sc mäsurile in contra prosti-
tuatelor: ele trebuesc examinate cel putin odatd pe säptämänä, iar cele care se
sustrag acestei vizite urmeazd a fi denuntate organelor poi' tiene§ti, pentru a
primi pedepsele cuvenite. La cele mai mici simptome suspecte de board vene-
ricA, femeile trebuiau trimise la Charité.
In 1831, insä, se tinde la limitarea caselor de prostitutie. Este un inceput
de abol ttionisan. Misearea impotriva prostiturpei reglementate este bine vazuta"

www.dacoromanica.ro
 NILDIOLNA SOCLALA A BOLIL.OR VENERICE 349

de public, mai ales din cauzA cá se eonstituise incA dela inceputul secolului
al XIX-lea un vast trafic al prostitutiei, cu agenti recrutori ai femeilor,
voiajori, conrupätori, o organizatie cu ramificatii in Hamburg, Brema, Copenhaga,
Riga, etc. Intre 1829 si 1835 miscarea abolitionistä ia proportii mai mari.
Autori competenti aratd cä reglementarismul, sistemul de organi-
zare oficialà a prostitutiei si de inrnultire a caselor de tolerantä, oricac
ar fi de sever, nu reuseste a stävili diseminarea infectiunilor venerice,
mai ales din cauzá eh' toate penalitätile apasä asupra femeilor, lar bär-
batii bolnavi nu sunt supusi niel unui control. Bordelul nu ar oferi, in rea-
litate, niel o protectie eficace in contra bolilor venerice. Niel morala
publicg nu este salvatd, cum se credea. Nomärul prostituatelor clandes-
fine creste (27).
Oficialitatea si-a insusit in bunä parte aceste deductiuni, asa incät
in 1846 se decide la Berlin, desfiintarea caselor de tolerantä, lar deti-
n'dtorii lor au fost despägubiti prin concesionäri de localuri de con-
sum.atie. Ca un corolar al desfiintdrii bordelelor, devenise necesar un
control medical al femeilor recunoscute In mod notoriu ca practicând
prostitutia, d astklatä in mod liber. In 1850 apare in Germania un re-
gulament, care a servit de bazä tuturor reglementArilor -ulterioare In
materie de abolitionism (15).
Persoanele feminine, care se dedau prostitutiei sau au in trecutul lor vreo
penalitate suferitä pentru prostituarea profesionalä, sau s'au aflat in tratament
medical pentru boli sifilitice, sunt obligate s'a' prezinte lunar, sau la intervale
si mai scurte, atestäri asupra stä'rii lor de sänätate.
Persoana de sex feminin, care a fost supusä runei supravegheri politienest:
pentrucä practicä prostitutia profes'onalä, va fi pedepsitä Cu inchisoare pentru
erice aLtinne vätärnätoare sänätätii si ord'Inei publiee. Dupä ce çi va
ispäsi pedeapsa, poate fi trimisä autoritätii politienesti locale, care poate s'o in-
terneze inteo casä de muncä sau s'o foloseascä pentru munci de interes colectiv.
In Franta, spre deosebire de Germania, nu se manifestä tendinte
abolittioniste, ci se cautä a se introduce noi mdsuri in cadrul reglen-ien-
tarismului. Un decret din 3 Marte 1802 introduce obligativitatea exa-
menului periodic prevtentiv al prostituatelor. In 1805 se creiazei primele
dispensare pentru examinarea i tratamentul prostituatelor bolnave. Cu
incepere din 1816 s'a introdus sisternul de examinare zilnicd, de cAtre
un medic, la Prefectura de politie, a prostituatelor sesizate in timpul
noptii. Cu incepere din 1836 o parte din prostituate sunt tratate in in-
chisoasrea St. Lazare. La 16 Noembrie 1843 s'a elaborat un regulament
pentru supravegherea prostitutiei.
La mijlocul secolului al XIX-lea, in Germania, codul penal intä-
reste tendintele abolitioniste. Artioolul 147 al acestui cod prevede :

www.dacoromanica.ro
350 DR. G. BANU

Persoanele feminine, care practic5 in mod profesional prostitutia, sunt pe-

depsite cu inchisoare pänä la 8 säptämäni.
Acel care in mod obi§nuit §i in folosul sdu, faciliteazd prostituarea uneia
sau mai niultor persoane, este pedepsit cu inchisoare dela 6 luni in sus, eventual
cu pierderea drepturilor civile i cu punerea sub supraveghere politieneascd.
Totusi, in 1851 se reinfiinteaza In, Berlin casele de prostitutie, fapt
in contra caruia a protestat energic Quincke, medicul-gef al sectiunii
de sifilis la Charité, aratand cd nu este adevärat cä prin desfiintarea
caselor de toleranta ar fi rezultat o recrudescenta a bolilor venerice. In
cele din urma, in 1856 aceste case au fost desfiintate definitiv.
Preocuparle incep a se indrepta spre metodele cele mai nimerite
pentru combaterea stiintifica a bolilor venerice. Se preconizeaza, de Catre
comitetul medical al societätii sanitare din Berlin, urmdtoarele mäsuri:
intocmirea unei statistici precise a sifiliticilor, crearea unui spital pentru
sifilitici, intensificarea luptei antivenerice in cadrul Asigurdrilor sociale.
Totodatä se stärue asupra necesitatii de a descoperi sursele de in-
f ectiune.
Lumea stintificä incepe a acorda atente i factori/or sociali ai pro-
stitutiei. In 1862 se afirma, inteo lucrare gtintifica, importanta maririi
salariilor, pentru o buna combatere a prostitutiei.
Ridicarea salariilor ar duce, imediat i prin sine ins4i, la virtuozitate
cea mai mare parte din fetele folosite in muncä. Pe de alta parte, muncitorii
tineri vor fi in stare sä intemeieze cäminuri in care femeea nu va mai avea
nevoie sä se prostitueze, deoarece va avea asiguratä päinea zilnicd" (28).
Se evidentiaza i inriuririle pe eme caracteristicile vieti moderne:
desvoltarea comertului si a industriei, intensificarea circulatiei, etc., le
exercitä asupra diseminàrii bolilor venerice.
Problema co.mbaterii bolilor venerice incepe a se discuta pe plan
international.
In 1869, la al doilea congres international de medicina din Paris,
s'a discutat problema: Este posibil sà se propund diferitelor guverne
un numar de masuri eficace i unitare impotriva diseminärii bolilor
venerice?" Raportorii, Crocq din Bruxelles gi Rollet din Lyon, au in-
cheiat Cu o adresd trimisä ministrului de externe al Frantei, prin care
era rugat sà convoace o comisiune internationala, care sa emita norme
unitare de legiferare in acest domeniu. Rapartul starue asuma necesi-
tritii de a se suptme examenului medical i barbatii, in special mili-
tarii i muncitarii. Mai cere crearea unui numar suficient de spi-
tale pentru venerici, instituirea masurilor de combatere a sifilisului ex-
tragenital gi a operei de educatie a masselor.

www.dacoromanica.ro
 MEDICINA SOCIALA A BOLILOR VENERICP 351

Aceleiasi principii au fost preconizate la congresele din: Petersburg

In 1869, din Roma in 1871 si din Iena in 1873. La acest din urma con-
gres s'a emis proectul unei legiferari internationale a combaterii bolilor
venerice, pe baza urmatoarelor principii: 1. Autoritatile îi asuma' su-
pravegherea prostitutiei si a bolnavilor venerici; 2. Asistenta medicala
a bolnavilor venerici este suportatä din fondurile oficialitatii; c. Gu-
vernul intemeiazd clinici speciale de venerologie pe länga toate facul-
tatile de medicina.
Intre timp, sfärsitul secolului al XIX-lea aduce realizarea practica'
a abolitionismului, in sensul ca se suprima controlul politienesc al pro-
stitutiei, control ineficace i inechitabil din moment ce se adreseaza nu-
mai femeilor; se mai aratä cà ac!eastä supraveghere este nociva pentru
sanatatea publica, deoarece, bizuindu-se pe ea tineretul, nu ja niel o
m'asura de profilaxie si se imbolnaveste pe scara vasta.
In Anglia abolitionismul este introdus in 1886; in Norvegia in 1888.
Dupa prima conferinta internationala pentru profilaxia
si a bolilor venerice, ce a avut doc in 1899 la Bruxelles, profescrul
Landouzy a propus urmataarea motiune : Deoarece sistemul re-
glementarismuiui, care a dainuit pana acum, s'a dovedit inetcace,
trebue inldturat" (15).
In ce priveste tarile din Sud-Estul Europei, in ele a dominat ten-
dinta reglementaristd. Astfel, in Principatele Romäne se introduce,
dupa 1830, supravegherea medicald periodica a ,prostituatelor i inter-
narea celor bolnave. Un document datänd din anul 1831 este instruc-
tiv (23).
Agia politiei Bucuresti
Anul 1831, Martie 23
Nr. 27.
Cätre d-lui Glavnoi dohtor Constantin Istiotis
Häläduitoarele päcAtoase din politia Bucuresti dupg rea obisnuintä a lor
sunt pline de lumeascci boa/á si de la dánsele multi din ostasi i alti hälä'duitori
bärbati sunt Imbolndviti de acea boalä. $i dupà neapäratä datorie ce o are stä-
pänirea de a avea ingrijirea i a intampina once f el de räu pentru linistea
fericirea sänätiltii tuturor, de aceea Agia pune inaintea dumitale oränduiala ce
urmeazg :
dumneata in cunostinta domni/or dohtori de vbseli, ceí la Peste-
care orelnduit soroh al vizitatiei sá le caute si pe dcInsete si pe care o va
gasi imbolnävità de o asemenea boalä pe toate acelea s'A' le faca cunoscut dum-
nealor ceasnicilor
Se introduce di supravegherea periodica medicará a prostitua-

www.dacoromanica.ro
352 DR. G. BANU

telor. In 1834 comisia medicará a Buicurestilor hotAráste ca odatá pe

sAptámáng ,;comisarul fiestecdrei vdpsele sà adune femeile de lume in-
tr'un loc hotärit, iar doctorul vápselii cu moasa sä le viziteze si pe cele
bolnave sd le trimitä a spital".
Ii face insá loc i conceptia, mai inaintatà, cd este necesard si des-
coperirea bArbatilor bolnavi. Se cere chiar i examinarea periodicd a
altor categorii declt ,prostituatele, de exemplu servitorii i servitoarele.
In 1843 se propune in Muntenia intocmirea unei statistici a prostitua-
telor, urmat5 de crearea posibilitatilor de spitalizare.
tiindu-se odatd numärul lor, se va pofti mai intd1 ctitoreasa Epitropie.
a spitalului Brdncovenesc ca sà primeascd in acest spital, un numär din acele
bolnave precAt mijloacele i va ierta, iar numdrul ce dupd aceasta va rämäne,
sd se imparta la cele trei spitale, precum al Iubirii de oameni (Filantropia), la
al Coltei si la al Sfântului Pantelimon".
Grija de spitalizarea venericilor s'a manifestat destul de intens. In
1834 a functionat vremelnic la Märcuta, un astfel de spital. Sub Dom
nitorul Barbu Stirbei s'au infiintat spitale pentru venerici (23).

C. Perioada contimporanä qi conceptiile medico-sociale dominante

T. Progresele cunoafterii clinice fi experimentale
Dupä 1900, sunt de inregistrat fa,pte din cele mai importante pentru
progresele cunoasterii sifilisului. In 1903 Metschnikoff §i Roux reusesc
s',1 transmita sifilisul, maimutelor antropoide. In 1905 Fritz Schaudinn
si Erich Hoffmann descoperd agelatul patogen al sifilisului: spirochet1
ballida.
Aceastd epocald descoperire a fost privitd la inceput cu mult scepticism,
lucru dealtfel firesc, cdci in numeroase ránduri se comun'caserä in literatura
stiintificd asa zise descoperiri de agenti patogeni ai sifilisului.
Schandinn si Hoffmann fuseserä insäncinati In Februarie 1905, de catre
Oficiul saniar al Reichului, sà verifice descoperit ea lui John Siegel, care stär-
nise mult ecou; acest autor gdsise cä Cytoryctes luis" ar fi agentul patogen al
sifilisului. Cäutänd sä facd aceastä verificare, Schaudinn, gäseste pentru prima
oard, la 3 Martie 1905, spirocheta pallida In secretiunea unei papule specifice.
Oficiul sanitar al Reichului permite publicarea acestei descoperiri, iar la 23
Aprilie 1905 apare primul articol asupra spirochetei, in cadrul publicatiilor
Oficiului.
Articolul a fost intampinat, cum mentionam, cu un scepticism f; resc, asa
incät, la o sedntd in care s'a fdcut o comunicare in leaturd cu spirocheta, Ernst
von Bergmann a putut spune: Considerdm discutia incheiatd, pänd ce un alt
agent patogen al sifilisului ne va atrage din nou atentia" (29).

www.dacoromanica.ro
 MEDICINA SOCLALA A BOLILOE VENERICB 353

Tot la inceputul secolului al XIX-lea Uhlenhuth i Mu/zer fac ex-

periente de transmitere sistematica a sifilisului la iepuri. Aceste expe-
riente au fost de un real folos seriei de cercetàri intreprinsd de Paul
Ehrlich, care au fost incununate de descoperirea salvarsanului (in 1909).
Cu 3 ani inainte de descoperirea acestui agent terapeutic specific,
siffligrafia inregistrase un alt progres considerabil, prin punerea la
punct a seroreactiei specifice, de catre Wassermann (29).
Contributii importante la cunoasterea sifilisului au mai adus, in
prirnele clecenii ale seeolului al XX-lea : Noguchi i Marinescu, care
demonstreaza prezenta spirochetei in creerul i maduva spinärii la
paraliticii generali si la tabetici; Burri, autorul metodei de punere in
evidie.41 a spirochete' prin tus chinez; Levaditi, autorul metodei de
impregnaie argenticd a tesuturilor, precum si al introducerii in tera-
peutica antisifilitick a bismutului (in 1922, impreund cu Sazerac) (18).
2. Combatere organizat'd pe baza evidentei pierderilor pentru natiune
Medicina sociald contimporanä foloseste pe de o parte toate datele
clinice i expeTimentale asupra sifilisului, impreund eu progresele tera-
peutice, iar pe de altä parte cautd a organiza combaterea bolilor venerice
pe baza unei cunoasteri amanuntite a pierderilor biologice si economice
pe care aceste boli le provoacà natiunilor.
Este asfazi dovedit Ca' morbiditatea prin bou venerice reprezintA
o parte foarte importanta din morbiditatea generald. Blenoragia este
boala contagioasä cea mai fa'spandità in cadrul bolilor adultului bärbat.
Sifilisul are o frecventà de 25% aproximativ, in raport cu frecvlenta
blenoragiei, dar evolutia sa indelungatd i numeroasele localizäri ale
lui fac ca s'a ocupe de asemenea un loe foarte important in cadrul
morbiditatii generale a unei colectivitäli (30).
S'a studiat in ultimul limp, in mod amiinuntit, inriurirea economicd
pe care m,orbiditatea veneTicd o exercità asupra populatiilor. Aceastà
morbiditate diminueaza valoarea de produce a individului, in acea
perioadà din viatà care corespunde unui maxim de activitate; oomph-
catiile i consecintele infectiunilor venerice fac ca s'a diminueze i mai
mult capacitatea de produce a individului infectat, uneori ducandu-I
la invalidizare.
Prin contrast cu repercutdrile economico-sociale ale blenoragiei si sifi-
lisului, ulcerul simplu sau sancrul moale are o importantd sociald mult mai re-
dusd, deoarece se vindecd relativ repede i in general nu dd loc la complicatii.
Au consecinte economico-sociale numai acele ulcere care duc la supuratia gan-
glionüor i provoacd un anumit grad de incapacitate de muned., pentru
un timp oarecare.
Dr. G. Banu. Trartat de rnedleirul sozta14, Vol. IV 23

www.dacoromanica.ro
354 DR. G. BANTJ

Pierderea economica ce rezultd pentru natiune, prin boUle ven.ep

rice, este indoitä: pe de o parte diminuarea productiei, pe de alta chel-
tuelile destul de importante pe care tratamentul le impune sociatätii
organizate.
In Danemarca, in anul 1922, s'a calculat cá s'au cheltuit cu bolnavii ve-
nerici 2.430.000 coroane daneze, ceea ce revine la 3/4 coroane pe cap de lo-
cuitor (30).

Combaterea actuara a bolilor vienerice Sine seama si de repercu-

tdrile lor asupra demografiei cantitative i calitative. Un aspect destul
de grav este constituit de stsrilitatea consecutiva' infectiunii gonococice.
Aproximativ 10% din gonoreicii barbati fac epididimite, din care apro-
ximativ a zecea parte sunt bilaterale. Aosasta explica dece 1/4-1/3
din toate menajurile sterile recunosc ca factor etiologic al sterilitalii,
infectiunea gonococica a sotului (30).
In ce priveste consecintsle infectiunii gonococice la femee, infla.
matia bilaterala a trompelor, survenitä inainte de conceptiune, duce de
multe ori la ocluziunea lor, asa incat oul nu mai poate emigra spre
uter. Daca femeea este infectata dupä conceptiune, gonoreea uterin4
este favorizata in evolutia ei, mai ales in momentul nasterii, asa incat
se desvoltd o gonococie grava ascendenta, care poate constitui o infir-
mitate permanenta prin complicatiile la care da" nastare din partea ane-
xelor. In toate cazurile mentionate rezultatul final este sterilitatea. A-
proximativ 20% din femeile cu infectiune gonococica su/ara de anexite.
Pentru Germania s'a calculat, acum 16 ani, ea pierderea biologicd
pentru natiune, provocatä de sterilitatea consecutiva' gonocociei, este
de 200.000 nasteri mai putin pe an.
Medicina sociald contimporand trebue sä tinà seama si de pier-
derile demografice care rezulta din mortalftatea prin sifilis, care atinge
cloua maxime: unul la inceputul vietii, datorit sifilisului congenital
celait maxim, spre varstele relativ inaintate, provocat fiind da tabes,
paralizia generara i leziunile aortice, in special anevrism1e. Dar si
cauze de deces de pe urma leziunilor altor organe, sunt de atribuit si-
filisului, inteun procent important din cazuri.
Dupä o statisticd Intocmitä la Paris, In 1914, rezultd cá sifilisul intervine
drept cauzá de deces, cu urmátoarele procente (cEn totalul deceselor prin fecare
cu 20% pentru decesele prin cirozá hepaticl, cu 20% pentru decesele
pr:n nefritä crcn'cá, cu 33% pentru cele provocate de lez'uni organice ale
cordulu cu 75% pentru decesele prin angor pectoris, ou 50% pentru decesele
prin bci ale aorntei i anevrisme, cu 33% pentru dece_sele de pe urma bonor
sistemului nervos, cmo:agiilor cercbrale si bol-or máciuvei spinärii exceptand ta-
besu/, ou 10% pentru decesele prin encefalità i epileps:e (31).

www.dacoromanica.ro
 MEDICINA SOCIALA A BOLILOR VENERICE 355

Sifilisul exercitä o vdditä actiune de scurtare a duratei medii a

viefii pe tolectivitate, deoarece mortalitatea printre sifilitici este mai
mare decât printre nesifilitici. Date publicate In Germania, in anul 1926,
si referitoare la asiguratii marei societäli de asigurare de viatd Gotha,
pe un interval de 44 ani, au ardtat decd mortalitatea la suta de
asigurati in general este notatd Cu coeficientul 100 mortalitatea la
suta de asigurati sifilitici trebue notatd cu coeficientul 168 (30). Dacd
se compard, pe grupe de varstd, mortalitatea la sifilitici i mortalitatea
populatia globald, se constaté cd la primii mortalitatea depd§este cu
Lrmdtorii coeficienti: 38% pentru grupa 15-35 ani; 86% pentru grupa
36-50 ani; 61% pentru grupa 51-70 ani (30).
Influenta sifilisului asupra demografilei este si de orclin calitativ.
Repercutdri disgenice asupra colectivitdtii rezultä din manifestdrile si-
filisului nervos si ale sifilisului creditar.
Se admite, de Catre diferiti autori, o frecventd variabild a sifilisului
nervos, dar Intotdeauna importantd (3).
Sifilisul ar da manifestdri nervoase ineun procent de 20-44 la suta de
cazuri de sifilis, Dup5 Dreyfus intr'un procent de 12%, dup5 Nonne 40%. Dup5
Pautian, pe baza rezultatelor publicate in 1939, in 26,C,70 dn totalul afectiunilor
sistemului nervos reactia Wassermann ar fi pozitiv5. Dupä Roger si Crémieux,
17% din turburärile mintale i nervoase la copii ar fi de etiologie eredo-sifi-
liticd (3).

Ceea ce este important pentru medicina sociald i pentru organia-

zarca mdsurilor de profilaxie, este faptul ea' neurosifilisul este in cre-
mre. Pe cdnd Fournier indicase ca frezventd a neurosifilisului, 34,5%
din cazurile de tertiarism, constatárile autorilor francezi in 1941 indicé
o frecventé de 50,5% sifilis nervos (3).
Date publicate in 1940, relativ la Romdnia, aratd cà numérul ca-
zurilor de tabes ignorat este in, crestere. Sifilisul cerebral, de asemen,2,a,
du,pd ce prezentase o curbd stationard, a inceput in ultimii ani a creste
In frecventä (32).
Actiunea sifilisului nervos este de altfel si de ordin demografic cant'tativ.
Dup5 date publicate in anul 1941, mortalitatea prin tabes si paralizie generara'
progresivä ar reprezenta, in cocficienti la 10.000 locuitori: 0,23 rri Olanda, 0,67 in
Cehoslovacia, 0,8 in Ungaria si in Bulgaria, 0,82 in Anglia, 0,88 in Italia, 1,07 in
Danemarca si 1,63 in Stockholm (3).

Unul din cei mai importanti factori de actiune disgenicd de care

trebue sà tinä seama organizarea vsnerologiei sociale moclerne, este
coustituit de bolle mintale de etiologie sifiVaiccl. In 1939, la un centru

www.dacoromanica.ro
356 DR. G. BANU

de igiena mintald din Marsilia, s'a constatat ca 20% din bolnavi erau
s:filitici (33).
Sifilisul se regaseste in antecedentele pensionarilor inchisorilor,
anormali mintali de multe ori, inteun procent important din cazucri. In
1936, in Franta, s'a constatat ea 10,1% din detinutii barbarti si 21,3%
din detinute, erau sifilitici (3).
Mai demult, Noguchi gdsise sifilis la 29% din alienati, A. Marie *i Levaditi,
la 38,6r%. Dupd grupele de boli mintale, sifilisul intervine etiologic in proportiile
urrnAtoare: 93,4% la paraliticii generali, 45r% la bolnavii dellranti i Cu star
eonfuzionale, 30% la degeneratii constitutionali, 24,6% la inapolatii mintali (3).
Combaterea sifilisuui trebue, in fine, sä tina seama de nepercutarile
profund disgenice ale sifilisului ereditar. In hemiplegia cerebraid in-
f antila sifilisul se gaseste in antecedente in proportile de 7%, in hidro-
cefalie pana la 90%, in coree intre 7,7 i 60%, in epilepsie in aproxi-
mativ 50%. In dementa precoce reactia Wassermann a fost &sita' po-
zitiva inteun procent de 13,6-36%. La indivizii atinsi de idiotie, reacia
Wassermann a fost gäsitä pozitivä in 14,7-55,2% din cazuri (3).
3. Predominarea punctului de vedere social
S'a cdutat, de catre unii igienisti i venerologi, sa se diferentieze
oarecum doua puncte de vedere, in ce priveste combaterea prin trata-
ment, a sifilisului: a) metoda numitä individualista, in sensul ea' se ur-
märeste prin ea cura completa, pana la vindecarea definitiva, a unui
numar restrans de indivizi; b) metoda sociald, in care preocuparea de
cdpetenie este tratamentul numai al leziunilor contagioase, la un numar
cat mai mare de indivizi, pentru a se preintampina astfel endemia sifi-
litica; in ce priveste tratamentul ulterior, adata leziunile inchise, el
ar cadea pe pIanul al doilea, din punctul de vedere al profilaxiei so-
ciale (34).
Partizanii acestui punct de vedere cauta' sa aplice, in primul rand,
principiul general valabil in epidemiologie: suprimarea rarpida a sur-
selor de contagiune; deci, tratament de inchidere" a leziunilor, pe
masse mari de infectati, pentru punerea la adapost a colectivitatii
Jeapinde de posibilitatile ulterioare ca preocuparea SO* se indrepl.e
asupra.individului izolat, aplicându-i-se tratamentul pana la vindecarea

Pentru aceastd actiune, de suprimare cat mai rapidd a endemiei

sifilitice, este necesara colaborarea intregului corp medical, nu nurnai
a speciailistilor. Principiul este: oriunde se produce un caz de sifilis con-

www.dacoromanica.ro
 MEDICINA SOCIALA A BOLILOR VENERICE 357

tagios, sd fe prezent un medic pentru a steriliza rapid sursa de con-

tagiune.
S'a arAtat cg, pentru aceastä vastà profilaxie sociald, marile institutii: cli-
n'elle ifiligrafice, marile d:spensare si institute antivenerice, folosesc rnai putn.
Ele 1-aman rezervate tocmai pentru cealaltà parte a combaterii: continuarea tra-
tunentului individual, la sifiliticii necontagiosi, parid la vindecarea totalà. Ac-
tivitatea acestor institutii, care au de tratat sifilitici tertiari, tabetici, etc., este
.ostisitoare, tratamentul este foarte indelungat si el foloseste unui numar relativ
restrâns de indivizi.

Idealul ar consta, fireste, In combinarea celor cloud metode,

vidualistd i sociald, pe masse mari de populatie. Practic, l'ud., o atare
realizare este imposibild', deoarece bugeful niciunei tdri n'ar putea face
fatd acestei cerinte totale: i inchiderea leziunilor contagioase i tra-
tament complect, pe intreaga populatie.
S'au adus obiectiuni, de cátre unii sifiligrafi, acestei metode, care
pune pe planul al doilAea tratamentul individului ,pand la vindecare. S'a
ardtat cd, de fapt, prima serie de tratament care duce la inchideTea
leziunilor rdrnâne un tratament superficial, lar aparritia de pláci
mu.coase, clec...1 de leztuni extrem de contagioase, in lunile care ur-
meazá primei cure, se produce foarte des. S'a mai ardtat cd, la acesti
sifilitici tratati incomplect i considerati ca inofensivi din punctul de
vedere social, stdrue pericolul transmiterii ereclitare a bolii; pe cand la
sifiliticii tratati complect se constatd copii num.ai in 4%
lin cazuri, la cei tratati numai pdnd la Inchiderea leziunilor procrearea
de eredo-sifildact are loe In 40% din cazuri (35).
Se tinde astdzi a se adopta un punct de vedere eclectic: se recu-
noaste necesitatea primordiald de a institui cura de inchidere a leziu-
nilor, sesizandu-se tota/itatea indivizilor contagiosi; in acelas tirnp Insd,
se recunoaste cä tratarea inclividului sesizat, nu numai printr'o primd
serie de injectiuni, ci pdn'd la considerarea lui ca fiind vindecat pe baza
criteriilor clinioe i serologice, este tat actiune de importantd sociald.
Cheltuelile care ar rezulta din aplicarea simultand a acestor doud me-
tode ar fi intr'adevdr ridicatd; dar ele scad in mdsura in care un numAr
mai mare de sifilitici sunt sesizati imediat dupd 'imbolndvire, cAci la
acestia tratamentul instituit precoce dureazsd putin, pand la
vindecare, atat cfit ne Ingddue stadiul actual al stiintei Intru a afirma
v-ndecarea sifilisului (36).

4. Necesitatea sesiedrii unei totalitäti de aspecte

Orientarea luptei antivenerice contimporane se bazeazá pe o ac-
tiune dusd pe multiple planuri.

www.dacoromanica.ro
358 DR. G. l'AMI

Ea trebue sA porneasc6 dela insási conceptia modernA asupra fac-

torului determinant pentru biologia colectivitatii: familia. Formula va-
labilA in ultimii ani, in Germania d pildd, este: lupta impotriva bolilor
venerice reprezintà In primul rAnd o luptà de consolidare a familiei.
Corolarul este, la rAndul sau: actiune prin vasta colaborare.
In Germania combaterea bolilor venerice este rearzata prin conlucrare
intre organele de snatate publica, t:neretul hitlerian, frontul german al muncii,
crganizatiile piofesionale medicale, organizaiile corpului didactic, asociattile
feminine, asociatiile sportive (37).

O actiune antivenericA dus5 unilateral, de exemplu numai pe

planul medical, nu poate da rezultate eficace medico-sociale. Pornin-
du-se dela principiul consoliclArii familiei, aceastd actiune are a aplica
principli medicale, de politie sanitarA, etice, juridice, economico-
politioe. si de prevedere socialA.

11. NOTIIINI DE VENEROLOG:E CLINICA I EXPERIMENTALA

A. Infectiunea
i. Studiul agentului patogen
a. Morfología o biología treponerneí
Agentul patogen al sifilisului: spirocheta pallida sau treponema pal-
lidum, posedA anumite caractene morfologice, pe care le-au pus in evi-
dentA incA In 1905 descoperitorii ace_stui microorganisan: Schaudinn
E. Hoffmann. Spirochetul este filiform i rAsucit in tire-bouchon, ca-
racterizAndu-se prin regularitatea, constanta si rigiditatea numeroaselor
spixe; extremitätile micxoorganismului sunt ascutie i adesea posedd
firisoare terminale. Aceste caractere apar in mod cu deosebire ciar,
c5nd se examineazd spirochetul in cAmp obscur. Uneori num'Arul
relor este de 8-10, lailteori de 20 gi mai mult, In general insA 8-12.
Spirochetul are m'scAri de rotatie, foarte vii, In jurul axei sale longi-
tudinale. Aceste miscäri decurg dupä o anumitA periodicitate : dupA
rotatiuni care dureazA 10-15 secunde, survine o pauzA de 1-2 secunde
apoi rotatiunile incep din nou (38).
Lunemea fiecarei spire ar fi de 1-1,2 rnicroni. Gros'mea spirochetului ar
dupa unii autori de 1/2 micron. dupa altii mai reclusa., intre 0.2 si 0,3 microni.
S'a pus intrebarea, daca spirele aoestu; micro-organism sunt s'tuate toate
in acelas plan, SEXI dac.ri planuri diferite in spatiu. 'Unii autori, fa.cand
inreg'strari pe filme, de sp.moeheti vii, au ajuns la concluzia ca toate spirele

www.dacoromanica.ro
 MEDICINA. SOCIALA A BOLILOR VENERICE 359

sunt situate pe un singur plan. Spirochetul rotindu-se insä in jurul axei sale
longitudinale, intervenind apoi efectele de lurdnä in cadrul câmpului obscur,
spirele fac impresia cci nu mai swat situate n acelas plan.
Agentul patogen al sifilisului este in ,primul rand un parazit al
limfei, nu al sangelui. El gaseste cele mai favorabile conditiuni de exis-
tenta in spatiile limfatice intercelulare i perivasculare, in interstitiile
tesutului conjunctiv, in vasiale limfatice i in ganglionii limfatici. Trz!--
cerea parazitului prin sange este temporara; ajuns in torentul circu-
lator el cauta din nou sa emigreze in tesuturi, spre. a-si fixa sediul adi
Cercetarile ultimlior ani au pus In evidentä fapte extrem da im-
portante pentru m2dicina sociala a bolilor venerice: numai la cateva
minute, alteori la cateva cre, dupa ce spirochetii au fost inoculati in
piele, ei emigreaza in vasele limfatice din jurul regiunii de inoculare.
La cava ore dupd infectiune, in continutul ganglionilor limfatici se
poate demonstra existenta parazitului. Aceasta dovedeste ca, in mo-
mentul dyad apare la om sifi/omul sau leziunea primará sifiliticá, infec-
tiunea demult nu mai este strict localizatd,; spirochetii au patruns
departe, Inca din primele minute sau ore dupa infectiune; parerea ve-
che, cá excizandu-se leziunea primará, s'ar putea impiedeca generali-
zarea infectiunii, s'a dovedit neintemeiata.
S'a putut urmari, prin sectiuni consecutive, progresiunea trepone-
m2i, dela locul infectiunii. Ea strabate progresiv in spatiile limfatice
perivasculare, ajungand la ganglionii limfatici regionali. Gánglionii sunt
invadati pe rand; daca este vorba de o leziune primara genitala, sunt
invadati ganglionii din micul basin, apoi cei dealungul coloanei verte-
brale, pang ce treponemele ajung laJ canalul toracic si de ad i se re-
varsa in torentul circulator.
Este astäzi dovedit cá treponema poate patrunde in organism
si prin pielea i mucoasele intacte, deci nu este necesara intotdeauna
o solutie de continuitate, asa cum se credea pang acum, penta-u ca in-
fuctiunea specifica sa se produca.
In general, ajuns in tesuturi, spirochetul se multiplica intens. Are
loc adesea o invadare in massa a tesuturilor, lar invadarea este cu deo-
scbire mare in cazurile de sifilis congenital. In ficatul copilului credo-
sifilitic, pe sectiuni colorate prin metoda impregnarii cu argint, se ga-
sesc adevarate gramezi de spirocheti.
In ce priveste modul de inmultire a parazitului, s'a crezut altädatà ca di-
viziunea se face in lungime. Astäzi se admite insä cä modalitatea tipicà de di-
viziune a treponemei este diviz'unea transversald.
Asupra naturii spirochete', 1n.c.1 nu este precizat pänä astàzj regnul cäruia

www.dacoromanica.ro
360 DR. G. BANIT

apartine; dualà unii el ar fi tm protozoar, dupä aìii ar arpartine regnului vegetal.

In stadiul actual al stiintei, nu s'a adus incä o dovadä definitivä cd ar
exista si o formä filtrabild a treponemei.
In ce priveste comportarea treponemei In afarä de organism, este astäzi
sigur cd, la 6-7 ore dupä ce a päräsit corpul omului, parazitul prezintd miscdri
din ce in ce mai slabe; mai intgi dispar miscgrile de rotatie ale spirelor dela
raijlocul spirochetului ; celelalte spire prezintd miscgri izolate. In cele din urmg
apar un fel de tremuräturi laterale. Vitalitatea parazitului scade foarte mult.
Spirochetul este foarte sensibil la uscáciune. De aceea, nu putem
admite ca o infectiune specificä prin ustensile de mancare (furculitä,
cutit, pahar) a avut intr'adevär loc, decat dacd produsul infectios se afla
inca.' In stare umedä pe aceste obiecte. Spirochetul mai este foarte sen-
sibil la actiunea cáldurii, a frigului si a variatiilor izotermiel
ambiant. Limita superioará de temperaturá, la care parazitul se mai
poate mentine, pare a fi 60 grade. Mai este important faptul ah' spiro-
chetul este foarte sensibil la reactiile acide ale mediului; asa s'ar explica
dece leziunile die primo-infectiune sifiliticà sunt foarte rari pe peretele
vaginal (reactiunea acida a secretiei vaginale).
Cu/turi de treponeme sunt foarte dificil de realizat. Se pot obtine unele
culturi atunci cánd spirochetul nu este in stare purä, ci impreund cu alte micro-
organisme; s'ar pärea cg cresterea acestora din urmd modified mediul si astfel
el devine mai favorabil pentru desvoltarea spirochetilor; totodatd diferitele mi-
cro-organisme exercitd o actiune reductoare asupra mediului de culturä, ii sus-
trag oxigenul, asa inek sunt realizate conditiuni anaerobe, despre care se stie
ined dela E. Hoffmann cd sunt favorabile desvoltärii treponemei.
Fapt este cg, pana' in momentul de fattrd, culturi pure de spirochetj con_
stitue o raritate (38).
b. Inocularea experimentali
Ideea de a inocula material infectios sifilitic, este veche, datand
dintr'o perioadá cu mult anterioarä cunoasterii agentului patogen. In
prima jum,átate a secolului al XIX-lea, cand gravitatea infectiunii nu
enai incä bine se.sizatá, deoarece nu se stabdlise unitatea etiologica intre
variatele si gravele manifestäri ale sifilisului, fruntasi al stiinnei n'au
ezitat s'a" inoculeze sifilis dela om la am.
In 1831 Ricord recurge la procedeul auto-inoculgrii. Se preleva virus la
nivelul sifilomului sau la nivelul leziunilor secundare, si acest virus era inoculat
chiar bolnavului. Ricord a constatat faptul, ce putea cu greu sd fie admis, cd
leziunea primará era reinoculabilä la sifilitic, pe când leziunile secundare nu;
de aci el a conchis cä siflomul ar fi virulent, iar leziunile secundare nu. Ce se
Intamplase insd in realitate ? Nu era vorba de sifilome, ci de sancre simple sau
moi; nu se inoculase deci virus sifilitic, ci numai agentul patogen al sancrului
moale (39).

www.dacoromanica.ro
 MEDICINA SOCIALA A BOLILOR VENERICE 361

Ulterior, In periaada 1835-1862, inoculárile nu au mai fast ino-

fensive, ci direct dezastruoase, prin faptul cá s'a transmis pur i simplu
sifilisul, dela un individ la altul. Astfel au procedat Wallace, Val/er,
Gibert, Gallizo, Pe/lizzari, care au inoculatla un total de 33 indivizi-
materialul infectios din variate leziuni: sifilome, pláci mucoase, sifilide
papuloase.
In 1882 Martineau si Hamonic au inoculat virusul sifilitic la porci,
anume asupra penisului. Adrian 1-a inoculat tot la porci, asupra mamelei. Re-
7ultatele päreau a fi pozitive, deoarece apäreau i leziuni locale si eruptii cuta-
nate amintind rozeola. S'a arAtat insä ulterior cg era vorba de boala febrila ca-
racteristicä acestei specii animale si cunoscutä sub numele de rouget-ul porcului.
O perioadá importantá pentru sifilisul experimental incepe odatä
cu inocularea la maimufe. Incá din 1893 Charles i Maurice Nicolle au
inoculat boala la aceastá specie animalá ; au scarificat usor marginea
arcadei sprâncenoase a maimutei i i-au inoculat virusul sifilitic dela
om; ulterior a apärut, la locul inoculárii, o micá ulceratie sanca-i-
formá (39).
In 1903 Metschnikoff si Roux au inoculat produse sifilitice, dela
cm la cimpanzeu, constafandu-se la acesta seria de leziuni i manifest:Art
care caracterizeazd sifilisul uman. Ulterior, prin cercetérille lui Neisser
mai ales, s'a constatat cä i maimutele inierioare sunt destul de recep-
tive pentru sifilis, asa inck studiile experimentale s'au putut inmulti,
maimutele inferioare fiind mai usor de procurat deck cimpanzeul.
In 1906 Bertarelli inoculeazá pentru prima oat% ,sifilisul la iepuri,
in camera anterioará a ochiului. Dupg cercetárile lui Uhtenhuth si
_TVIalzer, s'a ajuns la concluzia ca iepurele reprezintá cel mai indicat
animal pentru trans.miterea experimentalá a sifilisului; transmiterea
se face cu maximá facilitate la pielea scrotului si la tesutul testicular.
Leziunea primará, In sifilisul experimental al iepurelui, prezintä cea
mai mare analogie cu sifilomul la om.. Dupá disparitia leziunii primare
§i cicatrizarea regiunii, infeetiuma sifiliticá la iepure 1i urmeazd
cursul, prezentand o serie de simptome mai mult sau mai putin aserriá-
nátoare celor din etapele sifilisului la om (40).
S'a incercat transmiterea infectiunii sifilitice si la alte animale de
laborator, färd rezultate Insá. Inoculdrile au rámas infructuoase, si la
sobolani si la soarecii albi.
Interesantä rämäne totusi constatarea lui Kolle i Schlossberger, anume:
infectiunea sifiliticd In realitate poate sä se producd si la sobolani si soa-
red, dar nu duce la manifestäri clinice vizibile. Inteadevär, dacä se preia ma-
turial infectios din ganglionii limfatici s't din unele organe ale acestor animale,
dui:4 trecerea de mai multe luni dela infectiune, si se inoculeazä la iepuri, se

www.dacoromanica.ro
362 DR. G. BAND

constatà cà acestia prezinta ulterior leziuni tipice de sifilom, bogate in spiro-

cheti. Infectiunea soarecelui ar constitui deci un exemplu tipic de infectiune
sifilitica latentä sau mutd" (41).
Se poate stabili o anurnità scarä de receptivitate ,pentru sifilisul
experimental. La )extremitatea de jos a acestei scdri se aflä animalele
total nereceptive, cum sunt caprele, oile, porcii. Urmeazg speciile
ca soarecii, care pot fi infectati, dar nu prezintä simptome cli-
nice. In fine, sunt iepurii si maimutele, la care inocularea experirnentalä
dd cele mai evidente rezultate.
Sunt de mentionat i experientele de transmitere a treponemei
paraliziei generale, la iepure; aceste treponeme prezintd o afinitate
foarte mare; ele se ggsesc in abundentà in jurul celulelor epi-
dermice ale paturii lui Malpighi (41).
S'a mai argtat cá leziunile produse la epure de virusul paraliziel
generale: pot fi transmise prin contact sexual, de la mascul la femelg,
invers (41).
c. Mecanismul de pätrundere n organismul omului
Cercetä'rile asupra an.imalelor au argtat cä o bung poartg de intrare
pentru virusul specific este constituitg de scarificatiile superficiale ale
pielei si de eroziunile minimale. Nu este nevoie cia pierden i mari de sub-
stantä' sau de solutii profunde de coritinuitate, cu emoragii (39).
La om, este de luat in considerare in primul rAnd transmiterea
directel, prin contact imediat, dela un individ la altul. Bina inteles,
probabilitatea de inoculare a virusului este in leggturä cu faza in care
se aflg sifilisul la contaminator. Ce:e mai contagioaa sunt sifilomul
leziunile secundare precoce; importanta medico-sociald a acestor leziuni
este considerabild; ele contin in general agentul patogen in cantitäti
asive. CAnd este vorba de leziuni cutanate, suprafata leziunii trebue
sg fie mai mult sau mai putin exsudativä, pentru a S2TVi ca sursä' de
contagiune; cele mai mari cantitgti de spirocheti se aflg la suprafata
sancrului erodat, la suprafata leziunilor secundare papuloase umede si
In regiunile unde sunt favorizate leziunile intertriginoase. In ce pri-
veste acele leziuni secundare care nu sunt exsudative, umede, este cert
astgzi cg ele nu prezintä pericol de contagiune, cum se credea altà-
datg.
Leziunile mucoasa ale gurii prezintg, dupg leziunile cutanate, o
importantä' considerabild ca sursä de contagiune, i anume pentru sifi-
lisurile extragenitale. Contagiunea poate avea loc direct (sä'rutul),
precum si adesea indirect, prin ustensile de mAncare.

www.dacoromanica.ro
 MEDICINA SOCIALA A BOLILOR VENERICE 363

Pentru medici prezintg importantg faptul ea spirochetii isi pot mentirie

vitalitatea si in cadavrele umane. La necropsiile indivizilor sifilitici trebue tinut
seama de acestfapt.
Puterea de contaminare a sifilisului scade pe mäsurà oa boala se
invecheste, deoarece in acems mäsurg numärul spirochetilor din leziuni
devine mai redus. Principial, once sifilitic, oricat de tardivä ar fi faza
bolii, prezintä un grad de paricol de infectiune pentru anturaj; in
practicä insä, in imensa majoritate a cazurilor, sifiliticul vechiu, care
nu mai prezintä de mult manifestari cutanate i mucoase, poate fi consi-
derat ca inofensiv din punctul de vedere al contaminärii altora prin
contact.
O exceptie trebue fgcutä pentru sifilisul conjugal. Pentru bgrbatul sift-
ori cgt de veche ar fi boala si oricat el poate fi considerat ca neinfect;os
din moment ce nu mai prezinta leziuni deschise, trebuie tinut seama de prefe-
enta de localizare a spirochetilor in tesutul testicular. Tocmai in perioadele de
latentä a bolii si In cele tardive, treponemele se pot mentirle virulente in glanda
sexuald a bgrbatului. Acesta poate sá transmitd infectiunea prin lichidu/ sper-
matic.
De aceea, nu se va permite cgsgtoria sifiliticului numai pe baza crite-
rilor de vindecare clinicg, ci numai dupg totalitatea de reactiuni serologice
ale lichidului cefalo-rachidian, astgzi cerute.

Cercetärile experimentale au adus contributii importante la pro-

blema infectiozitätii spermului, atat in perioadele de latentä ale bolii
cat si in fazele de activitate. Inoculându-se, la maimute din specia
cynocephalus. sperm de la sifilitici aflätori In perioada secundarà, s'a
constatat la animal aparitia unui qancru tipic dupà o incubatie de 32
zile. Faptul este important din punctul de vedere medico-social, prin
aceea cà indivizii dela ca_re s'a recoltaft sperm,u1 nu prezentau leziuni
testiculare (39).
Este neindoelnic cà seingele sifiliticului, cel putin in perioadele
primarà i secundarä, este virulent.
Experiente mai vechl tindeau sg dovedeascg aceasta. Walter a aplicat o
ventuzg scarificatg, la un bolnav cu sifilis generalizat, lar sángele astfel obtinut
a fost inoculat, pen scariflcaiuni, pe leziun!le unui individ au lupus rtuberculos.
Dupg' trecerea unei perioade de incubatie de 33 zile, leziunea lupicd s'a ulcerat.
Alti autori au depus sange dela sifilitici, pe ulcerele varicoase ale unor
indivizi nesifilitici ; acestia din urmg s'au sifilizat In proportie de 5610 din
cazuri (39).

S'a obiectat rinsä acestor experiente, ea' recurgandu-se la ven-

tuza scarificatä, deci provocandu-se o sEctiune in pielea sifiliticului,
se poate ea sangele astfel obtinut sä se fi infectat In momentul and

www.dacoromanica.ro
364 DR. G. BANU

a esit la suprafata pielei, venind In contact cu o leziune specifica des-

chisa. Erau deaceea necesare experiente cu sange recoltat direct din vena.
Aceste experiente au fost a-ealizate in 1862, de catre Pellizzari, care,
recoltand sa.nge din vena unui sifilitic, 1-a inoculat apoi prin scari-
ficare la 3 studenti in medicina care se oferisera berevol in acest scop.
Unul din acesti studenti a prezentat ulterior un sifilis caracteristic,
leziunea primará aparand dupä o incubatie de 26 zile.
Contributiunile cele mai importante la problema infectiozitkii
sängelui sifiliticilor au fost aduse de TJhlenhuth. Concluziile sale sunt
valoroase si din .punctul de vedere medico-social. La sifiliticii In pe-
rioada primará sangele este infectios In 84,2% din cazuri. In perioada
secundara, In 75% din cazuri (este vorba bine inteles d indivizii ne-
tratati). In perioadele avansate i In cele de latentä ale boli, sángele
n'ar fi virulent deck Inteo cincime din cazuri (39).

2. Patologia generala a sifilisului

a. Etape evolutive

Oarcetárile sifiligrafilor din ultimele doua decenii au ingaduit

se precizeze urmatoarele etape evolutive ale infectiunii sifilitice la om:
perioada de prima incubatie, perioada primará sau a complexului pri-
mar, perioada celei de a doua incubatii, perioada secundará, perioada
tertiarä (41).
Succesiunea acestor perioade este expresia unei caracteristici esen-
tiale a infectiunii sifilitice : evolutia sa intermitentil, cu altemanta
unor perioade de activitate si a altora de latentd. Cunoasterea, mai
ales a acestor ultime pefrioade, prezintä o evidentá im.portanta medico-
sociala.
a) Prin perioada de prima incubatie se intelege timpul cuprins
Intre momentul ,patrunderii treponemei in organism si data aparitiei
leziunii primare, adica a sifilomului. Acest timp oscilleaza intre un
rninim -de 15 zile si un maxim de 2 si chiar 3 luni ; in mediu insä
durata primei incubatiuni este de 3-4 saptarnani.
Se eximilte astOzri cg sifilomul apare cu atat mai tOrziu au cat cantitatea
de spirocheti in leziunea contaminatoare este mai reclusä. Cercetäri experimen-
tale au ardtat aceasta.
Studiul anumitor fenomene care se petrec in intimitatea tesutu-
rilor, In perioada de prima incubatie, a permis sa se stabileasca in
interiorul ei doua faze: a) o prima faza, pana' la 8-9 zile dela patrun-
derea virusului In iorganism, numitä faza biologica ; b) o a doua etapa,

www.dacoromanica.ro
 MEDICINA SOCIALA A BOLILOR VENERICE 365

dela a 9-a zi a inoculärii virusului i paná la aparitia sancrului, de-

numità faza istologicd (41).
In faza bio/ogicti s'ar petrece urmiltoarele fenomene : se produce o des-
tul de importantd distrugere a treponemelor care au pätruns in organism, o
impiedecare temporarà a desvoltärii §i inmultirii lor, din cauza probabil a unui
anumit grad de imunitate pe care tegumentele o opun invadärii micro-orga-
nismelor.
Drupà a 8-a--a. 9-a zi incepe faza istologicti, in care treponemele au par-
venit sd se adapteze noului mediu §i chiar virulenta lor se exagereazä. In
acela§ timp se produc anumite modificäri istologice in tesuturile invadate : o
u§oarä dilatare vasculard, tumefiere a endoteliului vascular §i aparitia de in-
filtratiuni celulare perivasculare.

Este de retinut cà perioada de incubatie In sifilis este departe de

a fi o perioadá de latentà totalä, ca in alte infectiuni.
Perioadei de prima' incubatie ii rurmeazá cea de a dotta etapá :
faza complexului primar, caracterizatä prin constituirea sifilomului
si a adenopatiei satelite.
y) Urmeazd cea de a treia fazá : a doua incubatie, de o duratá
de 6-7 sdptärnâni. In interiorul acestui timp spirochetii invadeazá
prognesiv grupele ganglionare si se pregäteste astfel generalizarea in-
fectiunii. In sängele inclividului infectat iau nastere substante de na-
turd lipidicá, provenite din dezintegrarea cedulelor in lupta lor cu
agentul patogen. Constatarea acestor substante, numite reagine
unii autori, stá la baza seroreac#unilor sifilisului.
Ceea ce este extrem de important pentru meclicina socialä, este
faptul cä reactiunile serologice pozitive, care denotä prezeuta reagi-
nelor in sangele individului infectat, nu apar deck dela a 14-a zi dupà"
constituirea sifilomului, uneori de abia dupg a 21-a zi. De aceea evo-
lutia sifilomului este astäzi divizatä In douä perioade : o primä fazá,
seronegativd, i o a doua, seropozitivä. Ori, din punctul de vedere
orofilactic este foarte important faptul ea' un tratament instituit in
perioada seronegativel a leziunid primare are maximul de fanse de a
duce relativ repede la steri/izarea infectiunii.
In mdsura in care perioada celei de a doua incubatiuni se apro-
pie de sfársit, cantitatea de treponeme ce se revarsd in organism de-
vine tot mai insemnatd. Dupd cele 6-7 sälptämäni numárul parazi-
tilor care invadeazá organismul este suficient de mare pientru a se
produce o adeväratä septicemie sifiliticá, ale cärei manifestári
constitue perioada secundará.
Mici revärsdri de spirocheti pot avea loc cu mult mai de timpuriu, chiar
timpul fazei istologice a sifilomului. Se pot opri in unele viscere, de exem-

www.dacoromanica.ro
366 brt. BANT3

plu in ficat i In rinichi, producandu-se hepatite i nefrite siflitice, numite

inca prerozeolice, adica anterioare aparitiei rozeolei. Profesarul Nicolau a de-
monstrat inca in 1918, ca sp'rocheti razleti pot s'a' patrunda de timpuriu in
sistemul nervos central, dand o meningitd istologicd, care se manifesta prin
limfocitoza lichidului cefalorachidian si prin inegalitate pupilard, iar .nu prin
semnele clinice obisnuite meningitelor. Acest fapt s'ar produce in 30% din cazuri.

Nu aceste revarsäri minimale dia treponeme joacä insd rolul prin-

cipal in generalizarea infectunii. Aceasta rezultä din invadarea
cu caracter de &escamare brusca, in torentul circulator, a unei
cantitati mari de treponeme. De aceea eruptiunile din perioada secun-
dará si instaleazd brusc, dupä ce tot brusc se instalasera fenomenele
prodromice, febra, cefaleea, etc.
a) Cea de a patra fazà evolutiva a infectuniti sifilitice, numita pe-
rioada secundará, cuprinda totalhatea leziunilor con.secutive generali-
zärii infectiunii din perioada celei de a doua incubatii. Durata perioa-
dei secundare, la sifiliticul netratat, poate fi de 2-3 ani. LPziunile
secundare se caracterizeazd prin localilzarea lor pe plele i mucoase ;
localizarile asupra aparatului locomotor si asupra organelor interne
sunt foarte rare.
proportie importanta din cazuri se pot intalni localizdri si pe me-
ninge, in perioada secundara. Dupä profesorul Nicolau, in 80% din cazuri.
Este vorba i aici de o meningitä istologica, rara manifestdri clinice.
Un alt caracter important al leziunilor secundare consta in aceea
ea ele sunt rezolutive: dupa un timp mai lung sau mai scurt leziunile
dispar, fa'a-a a d'Asa urme. Faza secundara evolueazä, ea si infeeliunea
sifilitica in totalul ei, prin perioack de acalmie alternand cu aoerioade
de activitate, cAnd noi serii de eruptiuni apar. Pe m'Asura insä ce pe-
rioada secundara se apropie de sfärsitul ei, leziunile pierd din caree-
terul lor de generalizare si de rezolutune, spre a devfeni mai mult
leziuni de focar i nerezolutivta ; astfel ele se apropie de caracteLil
leziunilor tertiare.
e) Faza tertiara, cea de a c!ncea etapa' evolutiva' a inLctiunii sifi-
atice, este acea care dà bolii adevaratul earacter de gravitate. Durata
fazei tertiare este nelimitatä in timp, coincizand uneari cu intreaga
duratä a vietii individuluti. Evokutia clinicA, in aceastä perioadä,
caracterizeazä prin latentä, intrieruptä la intervale de timp neprevizi-
bile i foarte neregulate, de momente de activitate. Leziunila tertiare
sunt in focare circumscrise, nu gemeralizate, dar gravitatea lar este
mare, deoarece tesuturile sunt atacate in profunzime, dezorganizate,
necrozate. Leziunile teirtiare se localizeazä in special asupra organelor

www.dacoromanica.ro
 MEDICINA SOCIALA A BOLILOR VENERICE 367

interne # distrug elementele nobile ale tesuturilor, prin procese de

uloaratie, scleroza si atrofie.
In cadrul leziunilor tertiare intra i gravele manifestdri ale sifili-
sului nervos.
b) Problema sifilisului inaparent
Pentru medicina socialä, poate mai mult inca declt pientru medi-
cina clinicä, problema sifilisului inaparent, sifilisului mut sau latent,
prezinta o insemnatate de prim ordin.
Deosebit de cazurile de sifilis numit decapitat, in sensul ca evo-
luia este lipsita de ,perioada primará (lipseste sifilomul), # de
cazurile in eare însài perioada secundara pare a nu se manifesta, sunt
de inregistrat sifilisurile mute la femee.
Aceste forme sunt datoritie de obiceiu infectiunii conjugale # ele
par a fi destul de frecvente, dupa unii autori reprezentänd cel putin
20% din sifilisurile conjugale. Solía leste de obiceiu contaminatá de
sotul purtator al unei infectiuni foarte vechi i suficient tratatä, asa
Mea reactiunile serologice la el sunt negative. In realitate el se afla
inteo stare de mare atenuare a infectiunii, fdra ca ea sá fi dispkut
complect. Contam:natorul se allá' la limita infectiozitätii, in jurul do-
zei-prag din cercetarile experimentale. Spirochetii, in numar mic si
cu o violenta destul de atenuatd, s gasesc in lichidul spermatic, si prin
intermediul acestuia infectiunea se poate transmite la sotie (41).
In total, temeea se poate sifiliza prin doua modalitati : a) moda-
litatea obisnuitä, cea mai raspandita, consta'nd in contaminarea in
urrna ra,porturilor sexuale eu un barbat purtator de leziuni speolice
aparente # virulente, asa ineát sifilisul contractat de femee prezintä
tabloul simptomatologic complect, cu toate fazele ; b) infecti-unea muta,
realizatd prin intermediul lichidului spermatic, si ale carei accidente
vizibile, se manifesta de obicei in legatura cu vreuna din fa-
zele maternitatii. Cazuri die avorturi reretate # de nasteri de copii
eredo-sifilitici, in aparenta greu explicabile, îi capata adevärata sem-
nificattle in lumina acestor fapte.
Unele cazuri, numite de ereditate ocultä a sifilisului, pot fi explicate
pana la un punct, tot prin infectiuni mute, transmise chiar dela o generatie
la alta, Se mentioneazä astfel copii de paralitici generali, care copii n'au pre-
zentat nici o leziune de sifilis dobändit, iar sero-reactiile Wassermann, Hecht,
Kahn, au fose intotdeauna negative ; acest) copii, care de-aftngul ex's-
tcntei lor n'au prezcntat niel un simptom clinic specific, au transmis totusi
cänd s'au cäsätorit sotiilor, sifilis ocult, asa incAt acestea au prezentat nas-
teri premature si nasteri de copii morti (42).

www.dacoromanica.ro
368 DR. G. BANC

Problema sifilisurilor latente sau mute, transmisibile, a fost re-

luatd. In anul 1937, de cätre fruntasii sifiligrafiei franceze (43).
Dupä acesti autori, prin. sífilis mut" intelegem infectiuní sifili-
tice, dobdnclite sau ereditane, mute din punct de vedere clinic si umo-
ral, totusi contagioase, dat flind cá sunt transmisibile fie sotiei, fie
descendentilor, sub formä de sifilis virulent. Aaeste infectiund trans-
mise nu trebuesc deci confundate eu distrofiile eredo-sífilítice, cane
sunt avirulente. Formele de siffiEs inaparent sau mut reactio-
neazd favorabil la agentii terapeutici specifici, adicä la chimioterapia
specified, rdmdn totusi Intru cdtva rebele la tratament, asa incat se
vindecä sau se atenueaza mad greu decát sífilisul obisnuit, manifest.
Uneori sifilisul mut este foarte gray, prin mortalitatea infantild pe
care o provoaed, ca i prin leziunile pe care le dä aortitä, tabes, etc.
Sifilisul inaparent sau mut cuprinde cazuri care, in totalitatea
lor, pot oonstitui cloud grupe : a) eredosifititici, a cdror boalä nu se
reveld decdt atunci cand ei la rändul lor procreazä ; b) sotii
inaparenti (43).
In ce priveste prima grupà, existä observatii certe de familid in
care un ascendent mai indepärtat a suferit de tabes sau de paralizie
generalä progresivd ; Id a transmis copiilor, nepotilor i stalnepotilor,
forme de sifilis mut din punct de vedere clinic si umoral ; asa se ex-
plied dece unii din acestd clescendenti, färä simptome clinice i f'ded
reactiuni serologice pozitive, cdsätorindu-se, pot rezulta nasteri de
copii morti, avorturi repetate, etc.
In ce priveste sol±i sifilitici inaparenti, este vorba de obiceiu de
in.divizi Cu sifilís dobandit, care au urmai un tratament consiclerat in
general ca suficient de lung, dar au neglijat inaintea edsatorieí
asa zisul tratament de sigurantà; scrtiile lor, fie cä procreazd eredosi-
filitici, fie ed prezintä la un moment dat fenomene de tabes, de aortitd
specified, etc.
3. Procese de imunitate
Imunitatea desvoltatd in organism prin pätrunderea treponemei
se deosebeste de dmunitatea pe care In general o dau
prin urMätoarele cloud' caractere : este de intensitate variubirci dupä
regiuni, i apoi este oscilantd, adied variabilci in timp (41).
Inteadevär, imunitatea f at:d de treponema nu este totald decat
numai in anumite regiuni ale corpului, pe eand in alte regiuni ea este
mai mult sau mai putin relativà. At:lest f apt are si o vAditä insem-
natate medico-socialä, dat fiind cá la nivelul regiunilor cu imunitatea

www.dacoromanica.ro
 MEDICINA SOCIALA A BOLILOR VENERICE 369

scAzutá treponemeIe gäsesc conditiuni favorabile pentru mentinerea

virulentei i inmultlrea lor ; se formeazd astf el in aoeste regiuni ade-
värate rezerve parazitare, care, in decursul evolutiei ulterioare a bolii,
contribue la recidiväri, gratie activärii virulentei lor. Imunitatea in
sifilis nu este deci generalizatä egal in tot organismul, ci regiuni cu
imunitate de intensitki diferite alterneaiä intre ele.
De alf el constata'rile facute in sifilisul experimental la animale confirma
acest f apt. La maimutele inferioare, nu sunt receptive pentru infectiunea sif
Utica deck regiunile palpebrale i sprancenoase ; intreg restul suprafetei cuta-
nate prezinta o imunitate naturalä fata de sifilis, ceea ce explica absenta
eruptiunilor cutanate secundare la maimuta. In schimb, in unele organe in-
terne, a cal-or imunitate este mai slaba, se pot adaposti spirocheti, care sa
ramanä aci un timp indelungat in stare de latentä (41).
Cel de al doilea caracter al imunitätii in sifilsis este variabilitatea
In limp. Gradul de imunitate este su,pus la oscilatiuni apreciabile in
clecursul evolutiei bolii, fiind direct proportional cu intensitatea acti-
vitàtii Intr'adevär, in anumite regiuni, la un moment
dat imunitatea poate deveni foarte intensk a§a incht vitalitatea spi-
rochetilor scade aci, scäzänd totodatä i numärul lar. Se instaleazä
insä un cerc vicios : micwrarea vitalitätii parazitilor face ca intensi-
tatea imunitkii sä se atenweze, uneori chiar inteun grad apreciabil ;
consecutiv, spirochetii incep din nou sä se inmulteascg si se instaleazä
o nouà fazà de activitate a bolii.
Variatiile permanente ale imunitätii ne expicä in bunä parte suc-
cesiunea perioadelor de latentd 0 de activitate, in sifilis.
Stráns legat de fenomenul imunitätii este, ca si la tuberculozä, fe-
nomenul alergiei : tesuturile capätä noi modalitäti reactionale fatd de
, agentul patogen. Alergia nu se manifestä deck la un timp oarecare
dud pgrunderea treponemei in organism, In decursul perioadei celei
de a doua incubatiuni.
Diferiti autori, fäcand experiente de reinoculare a sifilisului la indiv'zi
care prezentau leziuni primare incipiente, au constatat cä numai re:noculärile
practicate In primele 10-12 zile dela aparitia sifilomului mai dau nastere la
leziuni Cu aspectu1 tipic de sancru indurat. Reinooulärile fäoute ulterior darn
nastere la leziuni care tind spre aspectul de papule, deci de leziuni secundare
Organismul infectat reacfioneazd deci diferit, fard de agentul patogen,
dela o fazd a bo/ii la alta.
Nici macar in interiorul celor 10-12 zile intia1e leziunile de reinocu-
lare nu dau Intotdeauna leziuni primare tipice. Aceasta nu se intampla deck
in primele zile ; Cu cat reinocularea este mai apropiatä de termenul celor 12
zile, Cu atk lez'unea produsa tinde sa se apropie mai mult de caracterde le-
ziunilor secundare.

Dr. G. Banu. Tratat de medicInA social& Vol. IV 24

www.dacoromanica.ro
370 DR. G. BAND

Alte cercetari au dus la concluzia foarte importanta eà fenome-

nul alergiei se constata' in toate fazele sifilisului. Reinoculdrile de tre-
poneme dau nastere, la locul de patrundere, la leziuni apropiate, ca
infatisare i structurä, de icaracterele fazei corespunzätoare a bolii.
Daed inclividul reinoculat se and avansat in perioada secundarä, re-
zultd din reinoculare leziuni papuloase i papulo-crustoase. Daed
dividul este in perioada tertiara, leziunile de reinoculare imbraca
caracterul de noduli.
Alergia este foarte pronuntatä la sifiliticul tertiar. La iel tesutu-
rile au cdpätat un apreciabil grad de hipersensibilitate alergica, asa
incat, chiar inoculand un numär redus de tneponeme, se produc le-
ziunile tipice tertiare, cu procese de necrozd i ulceratie.
Alergia dureaza tot timpul ievolutiei infectiunii sifilitice. Dispa-
ritia ei echivaleaza cu vindecarea bolii; organismul revine la modali-
tätile sale reactionale normale, incat o nouä infiectiune care s'ar pro-
duce reconstitue dela inceput intreaga simptomatologie a sifi-
lisului.
S'a pus, de &are mill autori, intnebarea daca nu ar exista, la unii
oameni, o imunitate naturald fat'd de agentul patogen al sifilisului.
Cercetärile facute in aceasta directie au dus la concluzii negative. Nu
exista nici indivizi, nici rase umane care sa fie imunizate natural contra
sifilisului. Daed unele grupuri de populatie se arata mai refractare la
infectiunea sifiliticä, faptul se datoreazd nu unor caracteristici endo-
gene, al unor elementeiextrinsece, precum conditiile de viatä, factori
climaterici, etc. Acolo unde s'a crezut ca unii indivizi ar fi refractani
la infectiunea sifiliticà, in realitate era vorba de o rezistentä mai mare
a in.velisului cutanat si a mucoaselor, alteori de o mai btmä
corporala, asa 'neat prilejuri de solutie de continuitate in tegumente
mucoase s'au ivit mai rar (44).
Nu numai ca.' nu exista inclivizi imuni contra sifilisului, dar une-
ori capacitatea de apärare a organismului, de formare de antioorpi,
este atat de redusa, incat infectiunea specified evolueaza cu o gravi-
tate deosebita, dand forme de sifilis malign.

4. Elementele principale ale evolutiei clinice

Evoltrtia clinica a sifilisului oferd de stucliat: leziunea primard sau
sifitomul sau sancrul indurat; eruptiunile caracteristice perioadei se-
cundare; leziunile perioadei tertiare; leziunile de neurosifilis.
Succesiunea cronologica a fazelor urmeaza reguli precise, iar in
interiorul fieedrei faze exteriorizarile clinice sunt de o mare varietqte.

www.dacoromanica.ro
 MEDICINA SOCIALA A BOLILOR VENERICE 371

Studiul principalelor manifestari prezintä un intenes foarte mare

pentru actiunea de medicina sociala in câmpul venerologiei.
a. Leziunea primarg sau sifilomul
In stadiul sat' initial, sifilomul se prezinta ca o patd, rotunda sau ovan.
rosiateca, bine delimitata fata de pielea inconjurätoare, i putin ridicatä dea-
supra ei; marirnea petei variaza dela cea a unei gämälii de ac panä la dimen-
siunile unui bob de unte. Leziunea nu este dureroasä. Ceeace caracterizeaza cu
deosebire aceasta pan' initiala, este infiltratia tesutului subjacent, care da indu-
rapia caracteristica sifilomului. Induratia este de intensitati diferite; uneori
sensatia de pergament, alteori de cartilaj; uneori este bine delimitatd, alteori
depaseste leziunea spre a invada si in regiunea inconjurätoare (45).
In majoritatea cazurilor suprafata sifilomului nu ramane intactä; in mij-
locul säu incepe repede sa se constitue o erodare a epiteliului, erodare ce se
intdride ou incetul, asa incát rezultä aspectrul tipic al sifilomului; eroziunea ro-
tunda sau ovalará, ale carei margini se pierd pe nesimtite in pielea indonjura-
toare. Eroziunea sancrului secreta serozitate in cantitate mIca; serozitatea se
poate concreta uneori inteo crustä negricioasa, dupa indepartarea careia apare
supra! ata rosie, de culoarea uncii, lucioasä, a sifilomului.
Importante din punctul de vedere medico-soc'al sunt i cazurile de ulcer
rnixt, rezultate din s fmultaneitatea de intectiune cw treponeme i cu bacilul
Ducrey sau treponema eu virusul limfogranulomatos. In cazul infectiunii mixte
cu bacilua sanorului moale, acesta din amnia se desvoltä la 2-3 ziae clupa' con-
tactul infectant i isi continua evolutia sa tipica; ori, dupa aproximativ 3 sap-
tamani, se constata cá leziunea de sancru moale se indureaza; la aceeasi poarta
de intrare se constitue acum sifilomul.

Regiunile in care se intälne§te mai frecvent leziunea primard la

bärbat, sunt, in ordinea descrescAnda a frecventei: fata interna a pre-
putului, §antul balono-preputial, frenul fata externa a preputului,
In fine suprafata glandului.
La femee, sediile anal frecvente ale leziunii primare sunt labiile
mari i mici, clitorisul, comisura posterioara a vulvei, orificiul extern
al uretrei, resturile himeneale, colul uterin. Se pare Ca' sifilomele va-
ginului nu sunt atät de rare cum se credea altadata.
Statistici germane, relativ recente, au aratat urmatoarea ordine descres-
ea/Ida a frecventei diferitelor localizari ale sifilomului la femee : labiile mic;,
comisura posterioara, labiile mari, uretra, clitorisul, canalul excretor al glan-
delor Bartholin, vaginul, colul uterului, in fine localizari perigenitale (45).
S'a staruit, in ultimul timp, asupra dificultatilor care stau in cales
descoperirii leziunilor primare la emee. Inca Fournier aratase dà si-
filomul ramane ignorat la femee in proportie de 30% din cazuri, ce
and la barbat numai in 11%. Cercetäri recente, facute la Bordeaux,
au aratat ca la unele grupe de femei, in special la muncitoare, sifi-
lomul ramane nedesco,perit in 75% din cazuri (46).

www.dacoromanica.ro
372 DR. G. RANI'.

Dificultatea descoperirii i diagnosticarii leziunii prirnare la femei

deriva din particularitatile anatomice ale organelor genitale, care faci-
liteazd foarte mult evolutia neobservata a leziunii. In special tree neob-
servate sanerele colului, a caror proportie, fop de numarul total al
sifilomelor la femee, variaza intre un minim de 5% si un maxim de
41,66%; o statisticä francezä alcatuita in 1935 a aratat chiar o pro-
partie de 50% sifilome ále colului.
Importanta diagnosticului, la timp, a acestor sifilome, este considerabila
pentru toate institutiile de profilaxie a bolilor venerice si control al prostitutiei.
Diagnosticul este mai usor cand leziunea se dig pe una din buzele colului sau
in vecinatatea uneia din comisuri; este insd foarte dificil cand se afla pe mar
ginea orificiului colului i cand poate fi luata drept o eroziune banala.
O deosebita atentie este necesara' pentru diagnosticul sifilomelor vaste,
care se intind pe ambele buze ale colului si pot fi foarte usor confundate cu
leziuni de metrita erosiva'. Examenul microscopic al secretiunii este necesar,
stiindu-se totodata cà trebuesc examinan i repetate pana ce se obtine un re-
zultat pozitiv.
Diagnosticul diferential al sifilomelor colului va fi facut, printr'o totali-
tate de mijloace de investigatie, Cu metrita, herpesul colului, ulceratiile tuber-
culoase, sancrul moale, cancerul colului.

O alta categorie de leziuni primare, importante din ptmctul

vedere medico-social, sunt sifilomele vaginului, care par a fi mai free-
vente decat se credea altädatä.
Aceste sifilome sunt adesea multiple. Uneori sunt ulceroase, alteori ulcere-
vegetante. Adenopatia este inghinala. Ca' aciditatea mediului vaginal nu este
favorabila desvoltdrii spirochetului, este adevärat; trebue sä se stie 'rasa ca, la
Prostituate in deosebi, aciditatea mediului vaginal este in bung parte neutralizata
prin spdlaturile frecvente, iar actiunea causticä a solutiilor provoaca o exfoliere
a epiteliului; se creazd deci conditii favorabile patrunderii agentului patogen
si asa ne explicarn frecventa, mai mare cleat credeau autorii clasici, a sancrelor
vaginale.

Desco,perirea acestor leziuni este de o extrema importantä in ve-

nerologia soeiala ; de aceea sifiligrafii starue ca, in examinarile ce se
fac la dispensarele antivenerice, etc., speculum-ul sa nu fie lasat in
loe, ci deplasat in toate sensurile, asa incat medicul sä "meta inspecta
amanuntit peretii vaginali i fundurile de sac, descoperind leziuni care
altfel ar trece neobservate.
In cc priveste localizärile perigenitale ale sifilomului, la ambele
sexe, ele se fac mai frecvent in urmätoarele regiuni: regiunea supra-
pubiana numitä muntele Venerei, fata internä a coapselor, plicile in-
ghinale, regiunea anald.
0 mare importanta medico-sociala prezinta localize/rile extra geni-

www.dacoromanica.ro
 MEDICINA SOCIALA A BOLILOR VENERICE 373

tale ale sifilomului. Cele mai frecvente localizári sunt cele bucale,
1:aecial la buze i la comisurile labiale. Uneori sifilomul se constata
In regiunea gingivald. Sifilomul lingual este si el important.
Unul din cele mai importante sifilome extragenitale este cel amig-
dalian. Tabloul sdu clinic este destul de variat, caracterele sale pot
fi atipice i dificultki mari de diagnostic pot rezulta de aci ; o pre-
cizare a diagnosticului nu este adusd deck de examenul microscopic
care constata' prezenta treponemelor in leziune.
Sifilomul figurii .este mai rar. Se constata' la obraji, bárbie (in-
fectiune cu briciul de ras), ureche, suprafata externd si interioarà R
nasului, unghiul intern al ochiului.
Alte localizári extragenitale : sifilomul mamelonului, al gatului,
al spatelui, al abdomenului, al ombilicului.
Important, din punctul de vedere profesional medical mai ales,
este sifilomul degetelor ; se intalneste mai frecvent la falanga termi-
nara' a arätätorului.
Uneori se constata sifilome ale bratului si antebratului, la indivizi care
s au tatuat, sau la copii care au fost vaccinati antivariolic, nerespectAndu-se con-
ditiunile de asepsie. Uneori s'au constatat sifilome la antebrate, la ingrijitoare
de copii care au purtat in brate sugari sifilitici.
Sifilomul membrelor inferioare este foarte rar; se constata mai ales in
cazurile in care contaminatul a dormit Cu un sifilitic cu leziuni contagioase.

Evolutia ulterioarä a leziunil sifilitice primare variazd dupá un

im.portant numár de factori : constitutia individului, localizarea le-
ziunii, dar mai ales interventia tratamentului specific. Sub inriurirea
lui leziunea primará se micsoreazä, induratia se rezoarbe, eroziunea
se vindecä fárá a lása cicatrice ; rämânenumai o pigmentare a re-

In conexiune cu leziunea primará specified stä adenopatia. Acea-

sta apare la 1-2 sgptámâni dupá constituirea sifilomului, deci la 5-6
sgptámâni dupá contaminare. Treponemele ummeazá edile limfatice
aderente regiunii in care s'a produs inocularea i ajung la ganglionii
limfatici regionali, unde provoaed aceleasi fenomene de infiltratie ca
si la locul
In sifilomele cele mai frecvente la barbat, ale regiunii preputiale i glan-
dului, se constata, la putine zile dupa aparitia leziunii primare, inflamatia va-
selor limfatice circulare din jurul penisului, apoi a vasului limfatic dorsal; acesta
se transforma uneori inteun adevarat cordon, care se palpeaza bine prin inve-
lisul cutanat al penisului.

www.dacoromanica.ro
374 DR. G. BANU

Dupd sediul leziunii primare, se constitue in ganglionii regionali

corespunzatori foarte importanta limfadenitei sifilitica. Aceastä ade-
nopatie apare insidios, fiind indolentà. Adenopatia sifiliticä insoteste
intotdeauna leziunea primarg.
b. Leziunile perioadei secundare
Dupd ce s'a terminat perioada celei de a doua incubatiuni, care a pre-
ata generalizarea infectiunii specifice in organism si a dat nastere la unele
fenomene generale, se produc s;mptomele perioadei secundare, caracterizate in
special prin eruptiuni pe piele si mucoase. Treponemele, dupä o scurtd oprire
in torentul circulator, ajung la piele s'i la mucoase, unde dau nastere la feno-
menele reactionale manifestate clinic prin eruptiunile perioadei secundare.
S'a cdutat sd se explice preferinta treponemelor de a invada pelea, prin
fenomenele febrile care se produc de multe ori in perioada celei de a doua in-
cubatiuni. Aceste fenomene coincid cu o hiperemie cutanatd, asa incdt trepo-
nemele sunt aduse aci in mai mare cantitate. In al doilea rdnd trebue s'A se
tind seama de trebuinta de oxigen a treponemei, trebu'rità pe care o poate sa-
tisface cu deosebire in invelisul cutanat al organismului (45).
S'a autat sd se mai explice localizdrile predominante ale treponemei, in
piele, in perioada secundard, si prin proprietatea ce ar avea-o acest organ de a
exercita o actiune desintoxicantd si protectivd, fapt ce s'ar observa in toate in-
f ectiunile care decurg cu exanteme; pielea atrage o cantitate Cât mai mare de
agenti patogeni, pe care ii distruge ulterior prin formarea de anticorpi ; in mo-
dul acesta ea apdrd pana la un grad invadarea organelor interne si a sistemului
nervos. Pielea ar exercita deci o functiune de protectie biologicd a organelor
interne, functiune pe care unii autori germani au numit-o ezofilaxie. raíl ca
aceastd conceptiune s'A' fie deplin verificatd, fapt este cd observatia clinicd,
fdcutd incd cu secole inainte, a arätat c'A sifilisul visceral este cu atdt mai rar
cu cdt manifestdrile cutanate la individul respectiv au fost mai intense
.si mai vaste (45).
Leziunile cutanate ale perioadei secundare au, drept caracteristicd im-
portantd, o lipsd aproape total'A de simptome subiective : niel duren, nici pru-
rit ; numai in regiunile in care se formeazg in mod secundar leziuni erozive
sau ulceroase, de exemplu prin traumatisme mecanice sau chimice in regiunea
genitald, intre degete sau la comisurile labiale, pot apare duren.
Leziunile perioadei secundare apar in mediu la 6 sàptämâni dupä
constituirea sifilomului, deci la 9-10 Saiptgmâni dela momentul con-
tactului infectant.
Prima si cea mai frecventà manifestare cutanat6 a sifilisului se-
cundar este sifilida maculoasd sau rozeola.
Apare un exantem, constituit dintr'un numár de pete rosii, bine delimí-
tate, de formá rotuncld sau uneori ovalara', neconfluente ; la inceput petele sunt
de culoare rosie deschisd, ulterior pot deveni de o culoare rosie mai inchisd.
Uneori petele sunt ridicate deasupra nivelului pielei, constituind sifilidele
maculo-papuloase. In ce priveste mdlimea petelor, ea variazá dela eea a unui
ac cu gdmillie pând la cea a unei piese de 2 lei. In majoritatea cazurilor, erup-

www.dacoromanica.ro
 MEDICINA SOCIA-LA A BOLILOR VENERICE 375

tiunea petelor se face in serii consecutive, asa incat eruptiunea se genera-

zeazd pe suprafata corpului.
Rozeola se localizeaza in special pe partile laterale ale toracelui si
pe peretele abdominal; la gat si ceafa' se constata mai rar rozeorá ; regiu-
nea sternala, dosul mainilor si picioarelor, figura, sunt regiuni de obiceiu
crutate. Dela partile laterale ale trunchiului eruptiunea se intinde la fata in-
terna a bratelor si antebratelor, gambe, palme.
In unele regiuni, unde pielea este mai subtire, sau exista o cantitate mai
mare de glande sebacee, sau persista un contact intim intre cutele de piele.
pot apare leziuni mai infiltrate. Astfel, la penis, scrot, regiunea perianala, re-
giunea submamilara, in santul nazo-labial, se pot desvolta de foarte timpuriu
eflorescente papuloase, coexistand cu rozeola.
La pielea capului petele de rozeold pot deveni secretante, acoperindu-sc
de cruste galbui sau negricioase, care duc la lipirea firelor de par, mancarimi
duren. De multe ori acestea sunt simptomele care atrag atentia pacientului,
insusi medicul poate crede ca este vorba de leziuni banale, i numai dupa in-
departarea crustelor se descopera leziunea sifilis impetiginos.
Rozeola retrocedeazd relativ repede, dupä 4-6 saptäm.äni, pielea
recapätändu-si In cele din urmä culoarea normalà.
O manifestare importantä, in cursul perioadei secundare, este /eucoder-
n:ia sifiliticá, cunoscuta' Inca dela mijlocul secolului trecut. Este vorba de mo-
dificari caracteristice ale pigmentarii pielei, aparute In legaturä cu eruptiunile
perioadei secundare. Leucodermia apare in luna a 4-a, a 5-a a bolii, constand
clinteun numar de pete alburii, care se desvoltä in decurs de 2-4 saptamani.
Intre zonele depigmentate persista' o retea de dungi subtiri, brune, asa inca
In totalitatea ei leucodermia specifica apare ca un sal, ale carui orificii ar fi
reprezentate prin zonele albe, lar dungile brune ar reprezenta tesatura salului.
Leucodermia se desvolta rara simptome subiective, rara' prurit i rara descuamatie.
In decurs de cateva luni aceste leziuni pigmentare se intind in suprafatä, apoi
incep sa se stearga, pentru ca la finele anului al doilea al bolii pielea sa-si
reja culoarea normará. Uneori insd leucodermia poate persista vreme indelun-
gata, 10 ani si mai mult.
Regiunea de predilectie a leucodermiei specifice este gátul, uneori si
ceafa i toracele. Se mai poate intalni in regiunea genitald, in cea lombara, in
plicele de flexiune a articulatiilor i in
Leucodermia este muit mai frecventil la femeti.
Importanta ei pentru diagnosticul sifilisului este mare si de aci deriva
insemnatatea ei medico-sociala.

O alta categorie de leziuni secundare este constituità de cAtre

sifilidele papuloase. Papulele pot sä apara coneomitent Cu rozeola, sau
ulterior ei, sau chiar ele singure, färd rozeola. Intra In categoria
papuloase toate leziunile cutanate secundare care proeminä
deasupra nivelului pielei i sunt bine delimitate fayä de regiunea In-
conjurätoare.

www.dacoromanica.ro
376 DR. G. BANG

La palpare, dau sensatia netd de infiltratie. Unele din papule pot sa' se
descuameze, pot forma cruste si pot prezenta o suprafata umeda. Dupä vin-
decare rämâne o patä pigmentarä, care persista un timp mai lung. Eruptiunea
papuloasä poate sd se constitue dinteodata pe intreaga suprafatä a corpului,
dar de obicei se desvoltä in serii succes've. Apar un numär de elemente erup-
tive pe trunchiu, apoi pot apare papule la figura si la palme si tälpi.
Märimea papulelor este variabilà. Se deosebesc doug categorii :
sifilida micropapuloasä sau ; sifilida macro,papuloasà sau lenti-

cularä. Mai freoventä este sifilida macropapuloasd.

Sifilida macropapu/oasä sau lenticulara se prezintä sub forma unor papule
rotunde sau ovalare. proeminând deasupra nivelului pielei cam cu 2 mm si
avand o suprafata' neteda i lucioasä. La inceput papulele prez'ntä o culoare
rosie deschisa, apoi devin rosii-brune, iar in cele din urmä negricioase. Papulele
apar in serii consecutive, fiind situate simetric, pe torace si pe abdomen, in-
tinzandu-se apoi asupra intregului trunchiu i spre extremitäti. Uneori ele
apar pe reg'uni limitate, de exemplu numai pe trunchiu i spre extremitäti
Se mai intälnesc la bärbie, santul nazolabial, pielea capului. In timp ce apar
papule noi, la cele mai vechi suprafga se acoperä cu scuame mici; aceasta este
sif //ida papulo-scuamoasd. Alte papule se pot eroda si se acOpera cu o crustá
groasä sfilida papulo-crustoasd, foarte frecventä la figura, pielea capului si
la gambe. Uneori apar pa pule extrem de mari, la figura, frunte, bärbie, plica
cotulu'. In regiunea fruntii se constitue de multe ori un grup de papule, destul
de dese, confluente chiar, rezultand aspectul pe care autorii vechi l-au numit
coroana venericti. Eruptia macropapuloasa poate sA recidiveze in decursul pri-
milor doi ani dupä infectiune, constituindu-se grupe de papule pe suprafetele
de extensiune ale membrelor superioare, la umeri, pe fata dorsala a trunchiu-
lui si pe abdomen. In unele zone coexista' resturile 'papulelor vechi, cu erup-
tiunile noui.
Cea de a doua forma a sifilidei papuloase : sifilida micropapu/oasä sau
miliarä sau lichenoida, de dimensiunea unei mici gam'alii de ac, se prezintä fie
ca leziuni licheno'de plane, de culoare rosie si cu suprafata lucioasa', fie ca le-
ziuni acuminate sau foliculare, rotunde sau conic-ascutite, brune-galbui. Sifi-
lidele micropapuloase se localizeazä de preferinta la trunchiu, mai rar la ex -
tremitäti; ele sunt cu deosebire marcate in regiunea lombo-sacrata si cea fesiera.
Pe partile laterale ale abdomenului sifilidele micropapuloase pot fi foarte dese,
(land pielei aspectul de piele de gasca".
O formd importantä a sifilidelor papuloase este reprezentatà prin
papulele secretände numite candiloame late.
Le intálnim in acele regiuni in care contactul intre douä suprafete zu-
tanate vecine este permanent; acest contact reprezintd un factor iritant, se des-
voila caldura, secretia sudoralä si sebacee este abundenta, toti acesti factori
iacand ca papule sA creasca' si sA dea o infiltratie foarte pronuntata. Prin con-
fluenta mai multor leziuni rezulta o papula policiclicá, variind de obicei ea
dimensiune dela un bob de fasole la o mo.netä de 20 lei, Cu suprafata netedd
si acoperitä de un depozit cenusiu-galbui, fetid. Astfel de condiloame late se

www.dacoromanica.ro
 MEDICINA SOCIALA. A BOLILOR VENERICE 377

observä in special in regiunea genital ä a femeii, unde contactul intre supra-

f etele cutanate vecine este neintrerupt si se instaleazg maceratie a pielii; in-
tälnim condiloame late in regiunea labigor mari i mici, in santul genito-
crural, in rafeul anovulvar. Leziunile se pot intinde pänä la regiunea inghinald.
la muntele Venerei si la suprafata interna a coapselor, in special la femeile
total deficitare din punctul de vedere al igienei corporale (servitoare, etc.).
Astfel de leziuni se pot intálni si la bärbati, la scrot si regiunile invecinate.
Importanta medico-socialä a sirfilidelor papuloase umede este con-
siderabild, cdci ele sunt extrem de contagioase.
O formA specialä de sifilide papuloase este reprezentata prin sifilidele
melare sau circinate. In centrul papulei se produce un proces de resorbtie
de pigmentare, lar la marginea ei persistä un cerc sau semicerc, care se aco-
pera de scuame. Rezultä figuri circinate. Astfel de sifilide se intälnesc in jurul
nasului si al gurii, la bärbie, la frunte si in regiunea temporalä. Se pot intAlni
si la penis, la scrot si in regiunea analà.
O altä formä de sifilidä este cea pustutoa,scl. Un numär die papule
se umplu de un continut sero-purulent sau exclusiv purulent.
Dac.5 eruptia sifiliticä pustuloasä se generalizeazà, se instaleazä febrä
intermitentä, timp de mai multe zile. Pustulele se rup la un moment dat, iRr
continutul lor se concreteaz5 inteo crustä, rezultand sifilida papulo-pustulo-
crustoasä. Astfel de sifilide se intálnesc la pielea capului, la bärbie i in re-
giunea muntelui Venerei.
La membre pot rezulta leziuni pustuloase cu pierdere de substar45
consecutivä, d'And aqa riumita ectima sifiliticá, importantä din punct
de vedere medico-social prin greelile de diagnostic la care poate da
natere, confundându-se cu ectima banalä. Ectima sifiliticg se intal-
nWe mai ales la indivizii in stare de mizerie fiziologia
Foarte importante sunt leziunile specifice secundare ale mueva-
selor. Leziunile mucoase pot apare concomitent cu cele cutanate, sau
le pot preceda, sau pot exista singure, leziunile cutanate lipsind com-
plect (47).
leziunile mucoase se divid in dota mari grupe: maculoase (petel
papuloase (präci mucoase).
Leziunile sifilitice maculoase, ale mucoase/or, se prezintà ca zone ro5i1
rotunde sau ovalare, pe mucoasa buzelor, obrajilor, välului palatului, amigda-
lelor, limbii si peretelui posterior al faringelui. Aceste mici zone rosii con-
flueaz'ä repede, constituind asa numita sifilicla eritematoasä mucoasa. La amig-
dale se formeazg angina sifiliticA eritematoasä.
In ce priveste sifilidele papuloase ale mucoase/or, ele constitue asa nu-
mitele plilci mucoase : leziuni bine circumscrise, rotunde sau eliptice, plate, mai
mult palpabile deck vizibile ; baza lor este infiltratà ; epiteliul dela supratatä

www.dacoromanica.ro
378 DR. G. BANU

contine exsudate i leucocite, se tumefiaz i capan un aspect alburiu-tulbure.

acestea sunt placile opaline.
PlAcile mucoase sunt frecvente la buze, amigdale, limbä, mucoasa
obrajilor, vAlul palatului, uneori se intalnesc pe palatul osos, pe plan-
seul gurii si la giingil. Importanta acestor leziuni, in contractarea sifi-
lisului extragenital, esteienormg.
La buze se intalnesc pe fata interna, cea corespunzatoare gingiei. La co-
misurile labia/e, apar ca infiltratii acoperite cu mici cruste ; cand
deschide gura, se constan ca este vorba de douä jurnanti de papula. Frecvente
sunt leziunile mucoasei linguale : la varful limbii, pe margini si pe fata infe-
rioarä a acesttli organ. In treimea posterioara a limbii se deivoln uneori
papule hipertrofice, foarte rebele la tratament.
Importante sunt leziunile papulo-erozive ale pilierilor palatului
ale amigdalelor. Uneori intreaga amigdala, moderat inflamata, se acopera
cu o patura de epiteiu ingrosat, tumefiat si de culoare alburie-cenusie : acesta
este un alt aspect al anginei sifilitice (deosebit de mentionata angina
critematoasA). TJneori leziunile pot cäpata o mare intindere i sä dea un aspect
di fteroid.
In diferitele leziuni ale mucoasei bucale sunt prinsi si ganglionii regio-
nali : submaxilari, submentali, ganglionii sterno-cleido-mastoidieni.
Pläci mucoase se intalnesc si la laringe : pe epiglon, coardele vocale
cutele ariteno-epiglotice.
Pe mucoasa nazala, ele apar in speclal pe septul nazal ; diagnosticul este
a desea dificil si nu poate fi fäcut decat prin examenul microscopic, care con-
statä prezenta spirochetilor in leziune.
Plàcile rnucoase prezintA o mare importan t6 medico-socialà, in
special când mint situate in regiunea genitalei a femeii. Cum frecverro
extensiunea acestor leziuni sunt conditionate in bunä parte de gra-
dul de igiena corporalä, gravitatea lor in ce priveste diseminarea
infectiunii prin femeile din masssä este foarte mare. Se intalnesc
plàci mucoase in regiunea vulvarà, pe labille mici, pe clitoris, precum
uneori in regiunea analà (48).
Importante sunt leziunile mucoase papulo-erozive de pe portiunea vagi-
nala a colului uterului : infiltratii de marimea unui bob de unte, bine cir-
cumscr!se, cu margini neregulate, uneori de aspect difteroid ; aceste leziuni
sunt in general asimptomatice, asa 'Meat pot trece total neobservate.
Leziunile papuloase pot deveni secretande si in regiunea genitala a bar-
batului. Se intalnesc astfel de leziuni pe gland si pe fata interna a preputului;
maceratia care se instaleaza aici, plus lipsa de igiend corporala, face ca leziu-
nile, la inceput uscate, sa se transforme in vaste suprafete secretande, polici-
dice, invadand glandul i antul balano-preputial ; secretiunea devine muco-
purulenta si se constitue balanita sifilitica.
Uneori este invadan si rriucoasa uretrala, la barbat. Importanta diag-

www.dacoromanica.ro
 MEDICINA SOCIALA A BOLILOR VENERICE 379

nostica a acestei localizari de placa mucoasä este enorma, caci cliniceste se

poate crede intr'o gonococie.
O manifestare importantä a perioadei secundare este si alopecia
sifilítica.
Exista o alopecie difuza, la inceputul bolii. Este un fenomen care amin-
teete ceea ce se petrece intr'un mare numar de boli infectioase : o parte din
par cade.. Alopecia sifilitica' difuza se instaleaza in a treia-a patra säoptdmänä
dupä aparitia sifilomului si atinge un grad maxim la Inceputul perioadei se-
cundare. Pronosticul ei este benign, caci, chiar cand a cazut aproape intreg
parul, imediat ce intervine tratamentul specific pkul se reface.
Mai importanta, insa, deck aceastd alopecie difuzä, este alopecia areo-
/ara, ce se instaleaza tardiv, in luna a 5-a a 6-a a bolii, sau chiar mai tar-
ziu. Caderea pärului are loe pe zone circumscrise, fiind mai curänd vorba de
o rarire a lui, nu de o cadere a tuturor firelor de par din zona respectiva.
Rezulta astfel zone cu pärul rar, inconjurate de retele, dungi, cu parul in can-
titate normare% Acest aspect areolar se Intälneete mai ales In regiunea occipi-
tala ei In cea temporala.
Cercetari relativ recente au aratat ca, la multi din acesti sifilitici cu alo-
pecie areolarä, exista modificari ale lichidului cefalo-rachidian. S'ar parea
ei sunt cu deosebire predispuei la complicatiuni din partea sistemului nervos
central (47).
Mai rare decät leziunile parului sunt leziunile sifilitice secundare ale
unghii/or i degetelor : onyxis sifilitici perionyxis sifilitic (infiltratie a san-
tului periungheal i cklerea unghiei).
c. Leziunile cutanate si inucoase din perioada tertiari
In cadrul perioadei tertiare, de durata nelimitata, o prima etapa
este reprezentata prin leziunile de astadatä profunde i destructive-
ale pielei i mucoaselor. O parte din aceste leziuni poarta numele de
sifilide tuberoase, avand in special caracterul de nodozitäti, iar o alta
parte sunt reprezentate prin gomele sifilitice, leziuni mai profunde
cu tendinta la ramolitiune.
Termenul goma" a fost Intrebuintat pentru prima ()ara de Girolamc
Fracastore (1483-1553), care a relevat analogia dintre leziunile nodoase l Cu
tendinta la ramolitie, din perioada tertiara, si consistente speciald a r4inii
secretatà de unii arbori §i concretata pe coaja acestora.
Leziunile cutanate i mucoase ale perioadei tertiare prezinta un
numar de caractere care le diferentiaza precis fata de leziunile secun-
dare. Acestea din urma apar relativ repede, uneori chiar brusc, pe can:1
leziunile tertiare au o evolutie insidioasa. Eflorescentele secundare
sunt bogate in spirocheti, deci puternic contagioase, tapoi sunt super-
ficiale, diseminate pe suprafata corporala, in fine se vindecA fgri a

www.dacoromanica.ro
380 DR. G. BANTI

l'asa cicatrice. Leziunile tertiare sunt sarace in spirocheti, deci de a

foarte slabei contagiozitate; ele apar in numär mic, pe regiimi res-
transe, dupä ce se vindeca lasd in urmd procese de atrofie si cica-
trice. In ce priveste reactiile serologice, in faza secundará ele sunt
pozitive in aproape suta la sutä din cazuri, pe când la indivizii pur-
tatori de leziuni tertiare pozitivitatea se noteaza in maximum 70% din
cazuri (49).
Lezhmile tertiare apar in general la 3-5 tni dela data conta-
minarii.
Este de netägaduit cà in perioada contirnporana procentul
bolnavilor cu leziuni tertiare este mai redus ca altadatä. Cauza ras- :

pandirea mare a tratamentului specific, in general instituit precoce.

Peste 50% din indivizii ce se prezinta cu leziuni tertiare ignoreaza
pana atunci total infectiunea ai cärei purtatori sunt, i deci n'au fost
niciodatä tratati. Introducerea i generalizarea terapiei salvarsanice a
redus foarte mult tertiarismul.
S'ar 'Ana cg localizarea leziunilor tertiare este in functie de anumite
traumatisme la care sunt expuse tregiunile respective. Astfel, la Maho-
medani leziuMle tertiare sunt mai frecvente la frunte, aceasta fiind re-
giunea des traumatizatg in timpul rugäciunilor zilnice (prosternare la pgrngnt).
La femeile care spalg dusumelele, gomele sifilitice se constatg mai ales pe fata
anterioarg a tibiei. Adesea apar gome exact pe regiunile unde individul a fost
traumatizat Cu multi ani inainte, de exemplu la rgnitii de rgzboiu apar pe locul
plggilor provocate de schije de obuz, la altii in locul unde se allá cicatrice
de vechi arsuri. La femeile cu cancer uterin, dacg sunt si sifilitice, se constatg
aparitia de gome pe regiunile cutanate unde a fost aplicatd r;intgenterapia.
Uneori apare o gomg la coapsg, dupg ce aceastä regiune a fost tratatg cu se-
dinte repetate de diatermie. In fine, trebue mentionatä aparitia de leziuni ter-
tiare in regiunile traumatizate prin injectiuni de produse greu solubile, deci
iritative, de exemplu sgrurile de calomel.
Unele dermatoze i leziuni genitale favorizeazg aparitia localg a leziu-
nilor de sifilis tertiar. Astfel, gome se pot desvolta pe locul unui herpes reci-
divant, al unei eczeme cronice, chiar al unui sifilom. Interesantg este aparitia
de gome la meatul urinar, In decursul unei blenoragii cronice.
Leziunile tertiare tuberoase se localizeaza mai ales pe piele. Le-
ziunile de goma îi au sediul de preferintà in tesutul celular subcu-
tanat. Este de remarcat cà in ultimele decenii gomele au devenit mai
rare decat leziunile tuberoase, iar destructiunile masive prin gome
sifilitice in regiunea figuril, asa numitul fagedenism tertiar, se mai
observa astazi foarte rar. Progresele considerabile ale actiunisi de des-
coperire precoce si de tratament, explica aceasta.
Sifilida tuberoasti consta inteo leziune nodulara, inclusa in piele,

www.dacoromanica.ro
 MEDICINA SOCIALA A BOLILOR VENERICE 381

Cu ievolutie lentä. Este de fapt asemänätoare leziunilor nodoase din

tuberculozä §i din leprä.
Leziunile se pot mentine separate, Cu intervale de piele sändtoasd intre
ele ; acestea sunt sifilide tuberoase grupate. Alteori ele conflueaza; avem In acest
caz sifilide tubero-serpiginoase. Fiecare din aceste varietäti se poate ulcera,
constituindu-se deci : sifilide tubero-ulceroase i sifilide tubero-serpigino-ul-
ceroase.
Sifilidele tuberoase grupate se prezintä ca grupe de nodozitäti, rotunde,
dure, rosi i in urmä brune, proeminand ca mici hemisfere deasupra pielei.
TJneori apar 4-5 leziuni, alteori 20-30. Aceastä sifilidà apare In special la fi-
gurd, apoi la palme si la trunchiu. Se mai intalneste pe pärtile laterale ale
abdomenului si pe fetele de extensiune ale bratelor si coapselor.
Sifilida tubero-serpiginoasä se caracterizeaza prin aceea ea', pe o zonä
relativ. vastä, in mijloc tuberozitätile tind spre vindecare, in timp ce la peri-
feria zonei se constitue mereu leziuni noi.
Sifilida tub ero-ulcero-serpiginoasii se caracterizeazA in primul rand prin
ulcerarea nodozitätilor; dupg vindecare räman cicatrice. Leziunea este de obi-
ceiu acoperità de o crustä, dupd indepärtarea cdreia apare fundul ulceratiei.
$i marginea zonei ulcero-serpiginoase este acoperitä eu cruste. Aceste leziuni
intinse si destructive se pot localiza la cap, figurd, trunchiu i membre.
Aproape totalitatea sifilidelor tuberoase in regiunea pielei capului tind
la ulceratie, cu formare abundentä de cruste. Dat fiind lipsa de simptome su-
biective, adesea bolnavul nu-si dà seama de leziune deck cu priljul pieptAna -
tului, cand dintii pieptenelui se impiedecä de eruste.
In ce priveste sifilidele tuberoase ale figurii, ele se localizeazä de prefe-
rintä In regiunea spräncenoasä, la nas si la bärbie.
La palme si tälpi aceste leziuni tertiare capätä unele caractere speciale,
care au fäcut sd fie denumite i sifilide tertiare psoriasiforme.
Importante sunt sifilidele tuberoase ale regiunii genitale : la ambele sexe
aceste sifilide se pot confunda cu un sifilom, la o examinare mai superficialä.
Dacä mai multe sifilide tertiare conflueazä, se pot constitui zone destul de in-
tinse de sifilide serpiginoase, ducänd la importante leziuni destructive, In spe-
cial In regiunea preputului, a labiilor mici si a clitorisului.
$i sifilidele tuberoase ale gambelor sunt importante. Ele duc la ulceratii,
a.sa Incat diagnosticul diferential trebue fäcut cu multä atentie fata de diferitele
ulceratiuni ce se pot localiza in aceastä regiune.
A doua forma de leziune tertiark mai rarä astgzi, este goma sifi-
Eta Evolutia ei decurge in patru faze. Inceputul constä in leziunea
infiltrativä ; urmeazd ramolitia, evacuarea continutului i ulceratia,
M fine vindecarea (49).
Gomele profunde debutä insidios ; duren i nu existä, iar pielea deasu-
pra leziunii nodulare rämane mobilá. Treptat, pielea bombeazä si devine
aderentd deasupra nodozitätii ; totodatd culoarea ei se inchide, devine rosie-
albästruie. Incepe apoi ramolirea leziunii, mai intai la mijloc, progresand spre
margini. Dacä in acest moment intervine tratamentul specific, leziunea poate
retroceda fgra a läsa cicatrice vizibild. Dacä Insd evolueazä mai departe, con-

www.dacoromanica.ro
382 DR. G. RAM/

tinutul gelatinos, de consistenta gomoasa, uneori usor sangvinolent, se eva-

cueazä prin spargerea gomei, rezultand o ulceratie al carei caracter este de a
fi perfect rotunda i Cu marginile täiate drept. Fundul ulceratiei este neregu-
lat i acoperit de un depozit alb-galbui. i in aceasta fazà tratamentul poate
da bune rezultate.
Evolutia unei gome, pana' la ulceratie, dureaza 2-6 saptännani.
Nurnarul leziunilor ce apar la un bolnav, este foarte variabil, in ge-
neral cu atat mai mare cu cat infectiunea este mai recentä. In sifi-
lisurile vechi nuradrul gomelor este redus.
Gomele se localizeaza mai frecvent la frunte, nas i buza supe-
rioara. Se mai pot intalni cu punctul de pornire din oasele craniene,
clavicule, stern, omoplati, tibie. Goma se mai desvoltä in muschii
sterno-cleido-mastoidieni, in bicepsul brahial i in gastrocnemieni.
Altadata fagedenismul tertiar era destul de raspandit, din cauza lipsei unei
energice terapii, sau din cauza unui diagnostic eronat care intarziase trata-
mentul. Ulceratiile de goma se infectau in mod secundar si se produceau ne-
croze pe zone vaste, distrugandu-se portiuni intregi din nas, obraji, maxilarul
superior, bolta palatina, precum si din organele genitale i membre.
Astazi fagedenismul tertiar a devenit rar.
Dupa piele, a doua localizare importanta a leziunilor tertiare o
constitue mucoasele. Se evalueazä frecventa acestor localizari cam la
o treime din totalitatea leziunilor tertiare. Leziunile mucoase apar la
epoci foarte variabile, intre 1 i 20 ani dela momentul infectiunii,
uneori chiar mai tarziu. Leziunile tuberoase sunt foarte rare pe mu-
coase; aci predomina gomele, cu ulceratiile consecutive.
O alta varietate de leziune mucoasa este constituita de ingrosdri difuze
ale tesuturilor, ceea ce duce la aspecte caracteristice, la mucoasa linguala mai
ales.
La mucoasa labialii se intalneste frecvent ingrosarea difuza, uneori con-
comitent cu gome care sufer ramolitie si se transforma in mici ulceratii.
La mucoasa obraji/or i cea gingivald sunt mai frecvente gomele cu punct
de plecare dela unghiul maxilarului inferior.
Importante sunt /eziuni/e tertiare ale mucoasei linguale. Se oate
intalni ingrosarea difuza, cu scleroza consecutiva, precum i gome de
dimensiuni relativ mari, care consecutiv ulceraliei lasä cicatrice. Le-
ziunile tertiare ale limbii sunt mai frecvente la barbat, probabil in
legatura cu factorii iritativi reprezentati de fumat si alcoolism.
Leziunile tertiare ale bo/tii palatine se prezinta de obiceiu sub forn-A de
gome ulcerate, cu punctul de plecare din oasele nazale.
Clinic, leziunea se manafista mai intai ca o coriza rebela, in secretia
nazald constatandu-se uneori cruste sangvinolente si chiar mici fragmente de

www.dacoromanica.ro
 MEDICINA SOCIALA. A BOLILOR VENERICE 383

os necrozat. La un moment dat apare, pe unja mediana a palatului osos, o tu-

mefactie rosie, Cu tendintá la extensiune rapidä. In zona acestei tumefactii se
produc in urmg o ulceratie, alteori mai multe ulceratii mici, care in cele
din urma duc la perforarea boltii. Orificiul se afld de obiceiu la zona de unire
intre palatul osos si välul palatului.
Frecvente sunt leziunile tertiare ale villu/ui palatu/ui, pilierilor pa/atini
perete/ui posterior al faringe/ui. Se intalnesc atat gome cat i infiltratiuni
difuze sifilitice. Intervenind tratamentul, leziunile dispar Vara' a l'asa urme. In
cazul contrar, duc la perforgri, asa incát alimentele si lichidele ingerate pa-
trund in spatiul nazo-faringian, in momentul
d. Leziunile tertiare ale organelor interne
Localizärile sifilisului tardiv asupra organelor interne, cu alte
cuvinte sifilisul visceral, prin marea varietate a simptomelor i prin
gravitatea turburdrilor pe care le produc pentru functiile vitale ale
organismului, prezintà o importamp care depdseste cadrul strict clinic,
spre a apäta caracterul unei probleme niedico-sociale. Mortalitatea
prin boli venerice este datorità in bunä parte manifestàrilor sifilisului
visceral, iar cunoasterea principalelor simptome ale lor reprezintä un
element principal al profilaxiei acestei mortalitäti.
Importante sunt in primul rand moda' cgrile specifice ale sangelui.
Unele din aceste modificdri se instaleaza chiar in fazele incepaloare ale
infectiunii, constituind asa numita clorozti ; cantitatea de hemoglobina'
este scgzutg, numgrul hematiilor de asemenea, dar nu in proportie apreciabilg,
asa incat pronosticul acestei afectiuni ramáne benign.
Uneori survin insä turburgri mult mai grave, constituind tabloul simp-
tomatologic al anemiei pernicioase : scgdere mare a hemoglobinei si a numarului
hematiilor, megalocite, megaloblasti, etc. In aceste forme grave, tratamentul
specific da de multe ori rezultate bune.
In decursul sifilisului tertiar se pot constitui anemii intense; in special ele
se constata odata cu leziunile hepatice i cu sifilisul aortei.
O importantä destul de mare prezintä sindromul hemoglobinuriei paro-
xistice; dupä un efort, o racealg, sau chiar M'a motiv aparent, survin varsä-
turi, fiori, räcirea extremitatilor, sudori profuze, hematurie. In majoritatea
cazurilor de hemoglobinurie paroxisticd reactia Wassermann in sange este pozi-
tivä, iar tratamentul specific face sä dispara atacurile paroxistice.
Sp/ina suferä adesea repercutgrile infectiunii sifilitice, atat in fazele ini-
Vale cat ki in cele tardive. In faza secundara s'ar constata hipertrofia splinei
in 20% 60,% din cazuri, in faza tertiara' 60% si in sifilisul congenital in 31%
din cazuri (50).
Punctiunile in spling au aratat cg in acest organ se aflg cuiburi de spi-
rocheti.
In faza tertiarg a sifilisului hipertrofia splinei se intalneste relativ frec-
vent. Cand se constata' clinic o splenomegalie de consistentä durg, trebue sá ne
gandim si la posibilitatea unei etiologii specifice. Anatomo-patologic, sifilisul

www.dacoromanica.ro
384 DR, G: BANU

splinei se prezinta, fie sub forma de infiltratii gomoase, fie ca proliferari de

tesut interstitial.
Glanda tiroidei prezintä alterari in fazele precoce ale sifilisului, in spe-
cial la femei, la care labilitatea tiroidei este mai mare. In faza tertiarà, se in-
tälnesc in rare cazuri gome i leziuni indurative in tiroida. Dupä unii autori,
in 10-15% din cazurile de board' Basedow ar exista in antecedente sifilis ;
aceasta nu insemneazä insä catusi de putin ea' infectiunea sifiliticg a tiroidei
ar favoriza aparitia hipertiroidiei, deoarece si la populatia consideratä in ge-
neral, procentul de infectiune sifiliticà oscileaza in jurul lui 10%. De altfel, ti-
roida prezinta un anumit grad de imunitate fata de infectiunea sifiliticà, dat
fiind iodul pe care 11 produce (51).
In ce priveste sifilisul glandei hipofise, este important faptul ea' printre
bolnavii de diabet insipid si de casexie hipofizard se gäsesc foarte multi sifi-
litici La acestia leziunile specifice se aflä i in glanda propriu zisä, dar mai
ales in regiunea peri-hipofizara, invadand ventriculul al treilea, infundibulul
si tuber cinereum. Anatomo-patologic, sunt frecvente gomele acestei regiuni.
Uneori acromegalia poate avea o etiologie specifica, gäsindu-se leziuni sifilitice
in hipofisa. Acelas lucru se constata uneori in distrofia adipozo-genitald.
In stfilisul congenital sunt frecvente leziunile glandelor supra-rena/e.
ear.diac prezintà o mare insemnätate elinic6 si medico-
socialä.
Turburdri ale functiunii cardiace se pot instala la scurt timp dupä ince-
putul infectiunii sifilitice, in special la indivizii tineri, cu mare labilitate a sis-
temului circulator.
Dela Fournier se stie ca in fazele precoce ale sifilisului, pe längä turbu-
rärile pur functionale, ducand la alterari toxice ale muschiului card. ac, poate
apare si o miocardita interstitiala. Alti autori, mai recent, confirm& acest fapt,
adicä posibilitatea aparitiei de,leziuni precoce ale m'ocardului, chiar ale endo-
si pericardului (52).

Cea mai mare importantà o prezintd insd leziunile specifice tar-

dive ale cordului, apOrAnd in mediu la 20 de ani dela ineeputul in-
feetiunii : consideränd cd in imensa majoritate a cazurilor sifilisul se
contractd intre 20-30 ani, rezultO ed cele mai frecvente leziuni car-
diace sifilitice se intalnese intre 40-50 ani. Mioeardita specified pre-
zintä simptomele obisnuite ale miocarditei, ducánd la insuficienlä car-
diacä, dispnee, accelerarEa pulsului, hipotensiune arterialg. Sgomotele
eardiace devin mai surde.
Un sindrom destul de important, traducând uneori sifilisul cardiac, este
tachicardia paroxisticd, manifeständu-se prin stare de agitatie, dispnee,
tatii, congestie cefalicä, dilatatia venelor cervicale si prin o accelerare conside-
rabila a pulsului, pana la 240-260 pe minut ; dupä o duratä variabilà, dela
cateva minute la câteva ore sau chiar zile, pulsul revine brusc la normal.
Dar sindromul care este cel mai deseori de etiologie sifiliticä este b/o-
cajul cordului o turburare sau chiar incetare a conductiunii excitatiei dela

www.dacoromanica.ro
 MEDICINA SOCLALA A BOLILOR VENERICE 385

auricul la ventricul, care in mod normal are loe prin ganglionii lui Aschoff-
Tawara i fasciculul lui His. In acest fascicul se int&Inesc de multe ori gome
specifice. In cazul de blocaj al cordului auriculul se contracta' independent de
ventricul, al carta ritm se ineetifieste consideraba, 'D'aria la 36 si chiar 32 con-
tracta pe minut. Aceastä leziune poate da nastere, la un moment dat, la o des-
läntuire bruscd de simptome : paloare, pierderea cunostintei, contracturi ale
muschilor figurii sau ale intregului corp; acesta este sindromul Adam-Stokes.
Inteun astfel de acces poate surveni moartea, prin fibrilatie auricularä.
Recunoaterea etiologei sifilitice a acestor turburdri impune in-
stituirea imecliatä a tratamentului iodo-bisrnutic (salvarsanul oate
da accidente).
Leziunile sifilitice ale valvulelor mitrará si tricuspidä sunt extrem de
rare. In sehimb, este de o mare importantd, pentrued este relativ frecventd,
leziunea specified a valvulei sigmoide, ducand la insuficienta aorticd. Se pro-
auce in peretele aortei un proces de mezaortad sifiliticä, care se intinde la sig-
moidd.
Gome sifilitice se pot desvolta in pericard, constituindu-se fie pericardite
uscate, fie seroase i hemoragice ; ulterior se formeazä aderente intre cele dota
foite, precum i cu pleura, grave impedimente pentru functiunile cordului re-
zultand de aici.
Sifilisul vascular prezintà o considerabilà importantä medico-
socialä, dat fiind c aproximativ 40-50% din sifilitici fac sifilis aortic,
lar leziuni anatomice ale aortei se constatti la peste 80% din bolnavi.
Din totalul afectiunilor aortice, jurndtate pand la 2/3 ar fi de natura"
sifilitic5. (50). In ce prive§te forma cea mai graväl a sifilisului aortic :
anevrismul, el era cunoscut Inc6 de eátre Vésale (1514-1564).
Aortita sifiliticd are o evolutie insidloasd ; cu incetul se instaleazd in-
somnie, excitabilitate, usoare duren i precordiale, senzatie de constrictiune to-
racied. La focarul de auscultatie al aortei se aude, dupd primul sgomot, unui
supra-adäogat constituit dintr'un suflu scurt, uneori de tonalitate asprd. La
acestia reactia Wassermann in sänge este pozitivd in 80 si chiar 90% din cazuri.
In general, la persoanele mai värstnice cu seroreactia pozitivd se gdsesc intot-
deauna leziuni de aortitd specified. Boala evolueazd progresiv ; opriri in evo-
lutie nu se inregistreazd, iar dacd intervine tratamentul el are numai drept
efect o prelungire a evolutiei.
In decursul evolutiei aortitei sbecifice pot interveni accese de angind de
piept, in urma cärora poate surveni moartea.
Aproxirmativ 90% din anevrisme ar Si de naturg sifiliticg. Ele sunt
mai frecvente la bgrbati, proportia fiind de 6 anevrisme la bärbat pen-
tru unul la femee. DupA toate probabilithile, abuzul de alcool i tutun
joaca un rol. Grupa de varstà la care anevrismele sunt mai frecvente
este 40-60 ani. Localizarea ma mai rgspandità este pe aorta aseen-
denta, apoi pe crosa aortei i In fine pe aorta descendentd. Pentru 10
Da". G. Banu. Tnatarb de aned1eln4 soetialk VOL IV 25

www.dacoromanica.ro
286 bR. G. BANU

anevrisme pe aorta ascendentä, se inregistreazA 7 pe cros6 si 3 pe aorta

descendentä.
Tratamentul specific nu duce la vindecarea aortitei, niel din punct
de vedere anatomic nici din cel clinic ; dar atenueazg evolutia ei
prelungeste durata medie a vietii.
Siflisul tracheo-bronhic se prezintg, in perioada tertiark sub forma de
gome, care adesea se ulcereazd. Se produc i necroze ale inelelor cartilaginoase,
precum si cicatrice consecutiv cärora lumenul tracheei se ingusteazá foarte
mult, rezultänd de aici complicatii grave respiratorii. Se produc i sternoze larin-
giene.

Sifilisul pulmonar este de un diagnostic dificil, mai ales cA de

multe ori leziunile specifice sunt concomitente cu cele tuberculoase.
Despre relatlile dintre sifilis i tuberculozà, notiunile sunt expuse la
capitolul tuberculozei.
Diagnosticul de sifilis pulmonar se pune relativ usor la necropsie. In rare
cazuri se gásesc gome in tesutul pulmonar. Mai frecvent se intälnesc procese
de pneumonie interstitialá, cu proliferare profuzd a tesutului .conjunctiv peri-
bronhic i perialveolar ; aceasta este scleroza pulmonará sifiliticá, care produce
cicate ce stelate. Procesul poate cuprinde un lob intreg. Värfurile pulmonare
sunt crutate.
Simptomele clinice ale sifilisului pulmonar nu sunt caracteristice. Dacá
la un tusitor cu dispnee, matitate, respiratie bronhicd, curbd neregulatá a tem-
peratarii, nu se gäsesc bacili In sputä i seroreactia este pozitivd, putem pre-
supune la acest bolnav ex'stenta unui sifilis pulmonar ; o stare generará re-
lativ buna i rezultatele examenului radiologic pot confirma aceastä presupu-
nere. In general insd diagnosticul ramane dificil.
Sifilisul pleura/ poate da nastere la exsudate, aderente cicatriciale si
depresiunea peretelui toracic.
Sifilisul mecliastinului, de frecventá redusä, isi are ca punct de plecare o
leziune tertiarä a sternului, a coloanei vertebrale sau a plárnanului; poate fi
vorba de gome sau de infiltratii difuze, cu sclerozd consecutivá.
Sifilisul gastric se poate constata Inca In primele faze ale infec-
tiunii specificé. El este de 3-4 ori mai frecvent la barbati decat la fe-
mei, faptul datorindu-se probabil leziunilor prealabile ale mucoasei
gastrice prin alcool mai ales atk de frecvente la bàrbat.
In perioada secundará sifilisului, localizárile gastrice se manifestá prin
simptome cu caracter dispeptc : anorexie, greturi, arsuri, eructatii, sensatie de
opresiune. Simptomele nu sunt deci caracteristice.
In faza tertiará a sifilisului, se produc procese de inflamatie hiperplas-
ticá a mucoasei ,gastrice, precum i gome. Afectiunea cunoscutá sub numele
de linità plasticä sifiliticd, se caracterizeazá printr'o infiltratie celulard difuzä
a páturilor submucoase si prin hipertrofia tesutului conjunctiv ; in "urrna- re-
zultá o ratatinare a stomacului. In ce priveste gomele gastrice, ele sunt de

www.dacoromanica.ro
 MEDICINA SOCIALA A BOLILOR VENERICE 387

obiceiu unite si capata dimensiuni mari: 5-10 centimetri. Uneori insa pot fi
multiple. Ulcerilndu-se, gomele lasa cicatrice, care due la aderente, asa 'Meat
functiunile gastrice sunt mult impiedecate.
Gome i ulceratii pot apare pe intregul traect al intestinului subtire,
ducand in cele d'n urmä la stenoze intestinale, pentru care este nevoe de in-
terventie chirurgicala.
Leziunile tertiare ale intestinului gros sunt mai frecvente la femei. Pro-
portia ar fi de 4 la 1. Ulceratiile intestinale consecutive gomelor capäta dimen-
siuni vaste, iar tesuturile inconjuratoare se infiltreazd pe o mare intindere. Pot
rezulta si abcese perirectale.
In ultimul timp s'a constatat ca o buna parte din ulceratiile si stenoze/e
intestinului gros, considerate altadata ca fiind de natura' sifilitica, erau de fapt
datorite limfogranulomatozei inghinale (50).
Sifilisul hepatic are o vadita importanta medico-socialä, dat fiind
ca ficatul este, dup'ä aorta, organul cel mai des invadat de procesul
specific. In practica, atunci cand se constata' o hipertrofie de ficat, iar
suprafata acestui organ apare neregulata la palpare, trebue sa ne
gandim in primul rand la carcinom, in al doilea rand la sifilis.
Ca ficatul reactioneaza precoce la infectiunea sifiliticA, rezulta din apa-
r'tia icteru/ui specific, cunoscut Inca dela Paracelsus (1493-1541). Icterul poate
apare inaintea rozeolei. Unele forme sunt usoare, evoluand in 1-2 saptamani.
Altele sunt grave, iar altele letale : se produce o distructie masiva a tesutului
hepatic, rezultand tabloul simptomatologic al atrofiei galbene acute a ficatului ;
deficienta functionala a aproape tuturor organelor este profunda, se produc
hemoragii in seroase i in tubul gastrointestinal, dehr, convulsii, stare coma-
toasa, moarte in rastimp de cateva zile.
Sifilisul hepatic al perioadei tertiare apare In 0,1-1,5% din ca-
zurile de sifilis. Se constatä in 10-15% din cazurile de sifilis tertiar.
La sifiliticii congenitali sifilisul hepatic satinge o frecventa enorma
pang la 75%.
Gomele sifilitice ale ficatului sunt de diferite marimi, dela nodulii micro-
scopici pang' la leziunile care pr:n Märimea lor fa t ca suprafata ficatului
sa apara' neregulata la palpare. Exista si o forma' interstitiala a sifilisului he-
patic, Cu proliferarea tesutului conjunctiv perivascular i cu leziuni de endar-
terita. Durata bola este lunga, iar starea generala a bolnavului se poate men-
tine bung o vreme indelungata'. La un moment dat, i data nu intervine trata-
mentul, se produc tromboze in vena porta sau o constrictie la pätrunderea va-
sului In ficat, rezultand staza in intreg teritoriul acestui vas. Consecinta este
ascita specified.
Uneori sifilisul produce o inflamatie cronica interstitiala a pancreasiatd.
In ce privqte relatiile intre sifilis i diabet, problema nu este
Inca bine precizata. Nu s'a putut demonstra ca infectiunea sifilitica
ar predispune la diabet, lar la bolnavii diabetici nu se noteaza ante-

www.dacoromanica.ro
388 DR. G. 13 AMY

cedente sifilitice in proportie mai mare deck la populatia globald.

Sifilisul duce insd, fireste, la sirnptome diabetice, atunci cand se lo-
calizeazd in pancreas si provoacä distrugerea insulelor lui Langerhans.
Sifilisul renal se poate manifesta din prirnele perioade ale bolii.
Albuminuria ar apare la 12% din bolnavii Cu rozeola; este hug vorba de
albuminurie redusa, nedepäsind 1 la mie.
Mai mare importanta prezinta nefrozele sifiltice din perioada secundara,
coincizand de multe ori cu angine specif ice. Diagnosticul acestor nefroze este
destul de dificil. Pronosticul este serios.
Glomerulonefrita sifiliticá hemoragica este foarte rara
Leziunile tertiare ale rinichiu/ui se prezintä, fie ca gome, fie ca prolife-
rdri ale tesutului conjunctiv interstitial, care duc la distrugerea tubilor uriniferi
si a numeroase glomerule. Pronosticul, chiar cu interventia tratamentului spe-
cific, ramane rezervat. Gomele sunt uneori mici i numeroase, alteori sunt de
dimensiuni marl, capatand chiar proportiile unor tumori. Procesele de scleroza
renal& consecutiva sunt mai mult sau mai putin pronuntate.

5. Diagnosticul sifilisului prin metodele de laborator

Pentru medicina sociald, metod.ele de diagnostic microscopic si
serologic, aplicate asupra unor grupe importante de populatie, pentru
descoperirea morbiditkii sifilitiee reale si instituirea combaterii, pre-
zintd o importantd considerabild. Interpretarea justa a rezultatelor di-
feritelar reactiuni i alegerea acelui procedeu care poate fi mai strict
adaptat necesitdtilor, in cazul concret, sunt de asemenea notiuni im-
portante In campul medicinei sociale.
Doud mari metode de laborator completeazd i adâncesc rezulta-
tele investiga#ei clinice: constatarea spirochetilor în ,produsul pato-
logic si seroreactiunile specifice.
a. Constatarea. spirochetilor
Spre deosebire de varietätile banale de spirochett, care constitue saprofiti
ai mucoaselor bucala i genitalä, spirocheta pallida îi are sediul In päturile
mai profunde ale tesuturilor. De amea trebue in prealabil bine curatitä supra-
fata leziunii, apoi se provoacd o excitatie mecanicä, pentru ca spirochetii
vina din profunzime, °data Cu serozitatea. Daca' leziunea este acoperitä de cruste,
acestea vor fi Indepartate cu grije, fära a se provoca sangerdri.
Excitatia mecanica constä d'n presiuni laterale, cu ramurile unei pense
sau eu degetele, asupra sediului leziunii, sau din razuirea suprafetei sale.
Scopul urmärit este de a obtine o serozitate cat mai bogata in spirocheti veniti
din profunzime.

Procedeele de examinare a spirochetilor cuprind cloud mari grupe:

examinarea in camp obscur i examinarea Prin diferite metode de co-
laratie (53).

www.dacoromanica.ro
 MEDICINA socIALA A BOLILOR VENERICE
389

Examinarea in ctimp obscur constitue netgggduit o metodg per--

fectionatg, ingaduind un diagnostic rapid al sifilisului, in serozitatea
patologicg rgspgnditg pe o suprafatà micà ci permitând spirochetilor
sä-si pgstreze forma i miscgrile naturale.
Spirochetii apar In mod foarte ciar, prin examinarea in campul ohscur,
sub forma clasicä, cu un numär de spire mergänd pänä la 20, egale intre ele.
Prezintd miscäri giratorii In jurwl axei longitudinale. Chiar dacä uneori pre-
zintä deplasäri mai mari, revin repede in sensul axei.
Metodele de coloratie a spirochetilor sunt relativ numeroase.
Procedeul lui Burri, O picAturd de seriozitate patologicä, impreund Cu o
picAturä de tus chinez. Picgturile sunt intinse pe lamäl, iar preparatul este
exanainat, dup5 uscare la aer liber, sub imersiune uleioasä. Spirochetii apar,
In acest procedeu, sub forma unor spirale clare, pe un fond brun; aldturi de
spirocheti se väd hematii necolorate i cliferite bacterii.
Procedeul cu co/argo/. Se utilizeazA o solutie de colargol 2%; preparatul
se usuck la soare de preferintä; parazitii apar tot necolorati, pe un fond co-
lorat In brun.
Spre deosebire de aceste douä procedee, numite negative, deoarece nu-
mai fondul câmpului microscopic este colorat, pe când parazitii nu, in proce-
deele numite pozitive se coloreaz6 i parazitii.
Uhul din aceste procedee pozitive est coloratia Giemsa, in care spiro-
chetii apar, In cämpul microscopic, ca elemente colorate in rosu sau rosu-
violet, iar hematiile In violet-sters.
Un alt procedeu de colorare pozitivä este al lui Becker, in care spiro-
chetii apar colorgi In rosu, pe un fond rosiatec-deschis.
Se mai poate folosi procedeul lui Ruppert, In care spirochetii apar co-
lorati in violet, pe un fond rosiatec.
Importantg este i cercetarea spirochetilor in tesuturi. Cel mai
bun procedeu rgrnane pang astdzi cel al impregneirii argintice, ale cg-
rui diferite modalitgti sunt derivate din metoda lui Levaditi.
Nu este vorba de fapt de o coloratie in intelesul obisnuit, ci de o de-
punere a argintului la suprafata corpului spirochetului, asa incAt acesta apare
ingrosat si poate fi usor diferentiat in tesuturi. In procedeul original al lui
Levaditi spirochetii apar de culoare neagrà inchisä, pe un fond gälbui sau
brun-gälbui. In procedeul modificat ulterior de Levaditi qi Manotté/ian spiro-
chetii apar mai putin ingrosati, iar fondul este mai deschis. Se mai utili-
zeazd procedeul lui Jahne/, in care spirochetii apar ca spirale intunecate, pe
un fond gälbui-deschis (54).

Practic, importanta maximä a constatärii spirochetilor este in

cazul leziunilor primare, la inceput, cgnd seroreactiunea nu este incg
pozitivg, lar aspectul clinic al leziunii nu este concludent. De aseme-
nea, constatarea spirochetilor prezintä o importantg considerabild

www.dacoromanica.ro
390 DR. G. BAND

este facuta in secretiile uretrale, ingaduind astfel descoperirea de

leziuni primare ale uretrei, care altf el ar ramane total ignorate. Con-
statarea spirochetilor mai trebue facutà In secretiunile canalului cer-
vical al uterului, de cate ori banuim o infectiune sifilitica latentä sau
ignorata la femee; se recomandä ca, la eliberarea oricarei atestari
de sanatate pentru femei, sa se acorde intreaga atentie cercetarii
spirochetilor in canalul cervical ut,erin.
In unele cazuri de sifilis congenital constatarea spirochetilor in
cordonul ombilical poate aduce servid ii enorme, deoarece ingadue des-
coperirea infectiunii cu mult inainte de a apare simptome clinice,
sugarul fiind aparent normal.
Cazuri foarte importante din punctul de vedere medico-Social
mai sunt acelea in care, mascat de un herres genital, de un ulcer sim-
plu sau de o balanitä erozivä circinata, sifilomul nu este diagnosticat
decal cu ajutorul constatarii spirochetilor.
b. Serodiagnosticul sifilisului

In anul 1906 Wassermann, Weisser §i Bruck au publicat rezulta-

tele obtinute prin aplicarea, la diagnosticul sifilisului, a metodei de
deviatie a complementului datorita lui Bordet i Gen gou.
In 1901 Bordet i Gen gou au facut cunoscuta metoda numitä de deviatie
a complementului, pentru diferentierea, prin metode serologice, a infectiunilor
bacteriene. Daca se injecteaza, unui iepure, globule rosii de oaie, serul sangvin
al iepurelui capata cu incetul proprietatea de a hemoliza, adicä de a distruge
hematiile de oaie. Aceasta noua proprietate este datorita la doua substante
din sángele iepurelui : una numita comp/ement, cealaltd amboceptor. Comple-
mentul este preexistent in sangele iepurelui, ca i in sangele oricarei specii
animale, el fiind o substantä nespecificei i termolabilä, adicä este distrusa
la o temperatura de 560. Amboceptorul, dimpotrivä, s'a format proaspat in san-
gele iepurelui, fiind specific pentru globulele de oaie; totodata amboceptorul
este termostabil.
Punand deci in contact un ser de iepure, preparat prealabil dupa nor-
mele de mai sus, cu o suspensiune de globule rosii de oaie, acestea vor fi he-
molizate, asa inat lichidul va capata o culoare rosie uniforma. Se produce
deci urmatorul fenomen : serul hemolitic al iepurelui (care contine ambo-
ceptor si complement), plus globulele rosii de oaie, dà hemoliza. Este dela sine
inteles cá deed' serul iepurelui a fost incalzit la 56 grade, cu alte cuvinte inac-
tivat, complementul este distrus, iar hemoliza nu mai poate avea loc ; glo-
bulele rosii de oaie se precipitá' la fundul eprubetei, iar lichidul de dea-
supra ramane limpede. Daca insa inlocuim complementul sangelui de iepure,
care a fost inactivat, cu un alt complement, de exemplu cu sangele de cobai,
hemoliza se va produce din nou, fenomenul putand fi exprimat astfel : serul
de cobai (care contine complement), plus serul de iepure hemolitic neacti-
vat (care a ramas insa cu amboceptorul), plus globulele rosii de oaie, dau

www.dacoromanica.ro
 MEDICINA SOCIALA A BOLILOR VENERICE 391

hemoliza. Aceasta reactiune constitue ceea ce s'a numit un sistem hemolitic.

Sistemul hemolitic este unul din elementele care stau la baza reactiei
Ntrassermann.
Cel de al doilea element, care intervine in aceasta reactie, se bazeaza
pe urmatoarea lege din imunobiologie : once complement este legat", sau
deviat, atunci cand un anumit anticorp actioneaza asupra antigenului cores-
punzator, prin antigen intelegánd bacterii, toxine sau corpi albuminoizi care
patrund in organism 0 provoaca formare de anticorpi.
Daca deci, inteo eprubeta, punem In contact un antigen eu anticorpul
corespunzator, ele se combing. Dar reactiunea ar ramane invizibila, daca n'am
introduce 0 sistemul hemol'tic amintit mai sus ; complementul acestui sistem
intra i el In combinatie, este deviat ; intervenind apoi amboceptorul i glo-
bulele ro0i de oaie, acestea din urma nu se mai hemolizeazd, deoarece com-
plementul nu mai exista liber, el a fost folosit, deviat, combinat de complexul
antigen-anticorp.

Dela publicarea acestor fapte, de catre Bordet i Gen gou, au tre-

cut 4 axil, pang ce autorii germani amintiti mai sus, sub conducerea
lui Wasserman, au cgutat sà foloseascg metoda deviatiei complemen-
tului, la serodiagnosticul sifilisului. Bine inleles, s'au folosit ea anti-
gen extrase apease din organe bogate in spirocheti. Ulterior insg s'a
eonstatat cg pot fi folosite, cu foarte bune rezultate, ea antigene, si
extrase elcoolice ale unor organe dela indivizi sgngtosi, in special
extrase de cord dela oameni, bovine si cal.
In practicarea reactiei Wasse:mann, in forma ei original4, care
astgzi îi pgstreazg intreaqa valoare diagnosticg, intervin urmdtoa-
rele cinci ekmente : antigenul sifilitie, constând in extrasele mai
sus amintite ; serul sangvin al bolnavului presupus sifilitic, care deci
contine amboceptorul specific; send de cobai, care contine comple-
mentul ;- sistemul hemolitic, cu amboceptorul sgu; globulele rosii de
oaie, care contin antigenul sistemului hemolitic.
In cazul unei reactiuni Wassermann pozitive, fenomenele stmt
urmgtoarele : amboceptorul din serul sangvin al bolnavului sifilitic
se combinà cu antigenul din extractul de cord uman sau bovin ;
complementul din sistemul hemolitic este deviat spre aceastä combi-
natie ; sistemul hemolitic ràmâne astfel descompletat, asa incat globu-
lele rofii de oaie nu mai pot fi hemolizate; ele se precipitg la fundul
eprubetei, lar lichidul ramâne ciar. Acestea sunt caracterele seroreac-
tiei pozitive.
In cazul unei reactiuni Wassermann negative : serul individului
care se exarnineazd nu mai contine amboceptorul ; antigenul specific
n'are cu cine sg se combine, si de aceea niel complementul nu mai
este deviat spre antigen, ci se combing cu sistemul hemolitic, adicg
cu amboceptorul lui i cu antigenul reprezentat prin globukle rosii

www.dacoromanica.ro
392 DR. G. BANU

de oaie. Sistemul hemolitic fi_ind complect, globu/e/e de oaie sunt he-

molizate i lichidul din eprubetä capgtä o culoare rosie uniformg.
Rezultatele reactiunii Wassermann sunt notate, pe. alocuri, folo-
sindu-se seria celòr 4 cruci. Reactiunea negativg este notatä cu sera-
nul minus, cea intens pozitivA cu patru cruci, iar gradele interme-
diare ale reactiunii sunt notate cu una, doug sau trei cruci. Acest
procedeu îi are origina intr'o dispozitiune luatä de armata germang
in tdmpul rgzboiului mondial trecut ; metoda si-a insusit-o in 1919 si
Oficiul sanitar al Reichului. Se recomandg Ins6 astAzi abandonarea
sistemului notatiilor intermediare (55).
In ultirnii ani au cgpätat utilizare tot mai extinsä reactiunile de
flocul4ie, bazate pe acelas principiu ca reacia Wasserm.ann, dar luAnd
ca indicator nu sistemul hemolitic, ci modalitatea procesuluii de flocu-
Intrg in cadrul acestor reactii: reactiuna hli Meinicke, a lui
a lui Kahn, etc.
Unii autori deosebesc macroreactiuni, in care se folosesc cantitAti rela-
tiv mari de ser si de extrase antigenice, si microreactiuni, care folosesc can-
titàti de ser si extrase. Pe cAnd la macroreactiuni citirea se face cu ochiul
1:ber, cu lupa sau cu aglutinoscopul, in micoreactluni citirea se face la mi-
croscop.

Este important a urmäri comportarea reacti.unilor serologice dupä

fazele de evolutie a infectiunii sifilitice. Din acest punct de vedere
o serie de concluziuni sunt astgzi bine stabilite si ele intereseaz.g deo-
potrivg pe clinicieni ca si pe igienisti (55).
In perioada primara reactiunile de floculatie (Kahn, Meinicke,
Miiller) apar la 4-5 säptginâni dela data infectiunii, pe când reac-
tiunea Wassermann la 6-8 sdpfämäni. Urmdtorul tabel comparativ
aratà comportarea in timp a celor douä grupe de seroreactiuni (56).
_
Procentul infectlu- Procentul infectiu-
Timpul trecut dela data nilor In care reactiu- nilor in care reactl-
infectiunii nea Wassermann se untle de floculatle se
arata pozitiva arata pozltive

Dupà 4-5 s5ptärnani 8% 20%

Dupg 5-699 27% 50%
Dupä 7-8 I, 75% 90%
Dup5 9-10)9 80% 100%
Dupg 11-1211 100% 100%

Rezultg, si din acest tabel, faptul in general cunoscut : in perioada

secundará a sifilisului netratat reactiunile serologice stmt pozitive in
100% din cazuri. Acest procent de pozitivitate se intálneste si in in-

www.dacoromanica.ro
 MEDICINA SOCIALA A BOLILOR VENERICE 393

treg decursul primilor doi ani ai infectiunii, ori de cate ori apar ma-
nifestdri eUnice cutanate sau mucoase, de astadatä independent de
faptul daca sifilisul este tratat sau nu.
In faza ter tiara reactiunile serologice sunt pozitive, in mijlociu, in
70% din cazuri ; procentul scade in mdsura in care a intervenit trata-
mentul. Sifiliticii tertiari netratati, Cu leziuni viscerale, prezinta aproa-
pe intotdeauna seroreactia pozitiva.
In sifilisul congenita/, de-a-lungul perioadelor in care se mani-
festa simptomele clinice precoce, seroreactia chiar daca intervine
tratamentul se mentine Cu tenacitate pozitiva. In manifestärile
tardive ale sifilisului congenital, procentul seroreactiilor pozitive este
acelas ca in leziunile tertiare din sifilisul dobandit ; in cazurile cu
keratita parenchimatoasa, insa, seroreactia este aproape constant
pozitiva.
Rezultate pozitive date concomitent de mai multe metode
seroreactiune denota intotdeauna existenta unui sifilis, cel putin in
zonele temperate ale globului. In schimb, constatarea unei seroreac-
tiuni negative nu infirmil posibi/itatea existentei unei infectiuni si-
filitice. De asemenea, constatarea unei oreactiuni negative, la un sifi-
litic ce se afla in curs de tratament, nu denota vindecarea bolii; bol-
navi seronegativi au putut chiar transmite infectiunea uneori. In ce
priveste rezultatele indoelnice, nici o concluzie nu se poate trage pe
baza lor, iar reactiunile trebuesc repetate, 'And ce Ingadue o bon-
cluzie ferma.
Un principiu foarte important si pentru actiunea de medicina so-
ciala: rezultatele seroreactiunilor trebuesc in mod constant inter-
pretate in lumina ansamblului simptomatologiei clinice.
Un numär de riorme practice sunt importante de cunoscut, gat
de catre practicienii care trateaza in clientela particulara cat i de
catre medicii institutiunilor de tratament i profilaxie antivenerica :
Pentru precizarea unui diagnostic de sifilom, in cazurile indo-
elnice, in primii timpi ai aparitiei leziunii se va folosi exclusiv cer-
cetarea spirochetilor ; pang ce n'au trecut cel putin 4 saptamani deis
data contamindril, este inutil i chiar nociv (pentruca duce la erori
grave) folosirea seroreactiunii ; luarea in considerare a unor rezultate
negative sau slab pozitive" deruteaza, cu consecinte incalculabile
pentru mai tarziu, lar pe de alta parte trebue sa se stie ca in unele
cazuri de ulcer simplu cu intense inflamatii ganglionare, precum i in
unele cazuri de limfogranulomatoza, pot apare seroreactiuni slab
pozitive.
In perioada secundara a sifilisului, considerand cà sero-reactiunea

www.dacoromanica.ro
394 DR. G. BAND'

este pozitivg in sutä la sutä din cazuri, putern in practic5. in fata

unei eruptii cutanate generalizate, la care in mod repetat sero-reac-
tiunile dau rezultat negativ, sä" excludem natura sifiliticä a erugtiei.
In decursul perioadei tertiare valoarea diagnosticd a sero-reac-
tiunii este mai I-flied, ea Rind pozitiivä numai in 60-70% din cazuri
procentul de pozitivitate crescand in raportcu lipsa de tratament.
Practicarea sero-reactiunii specifice prezintá astäzi o important:A
considerabilà, inteun mare numär de ramuri ale medicinei.
In medicina internti sero-reactiunile sunt acelea care aratä ea o mare
parte din insuficientele aortice au o etiologie sifil.tica; de asemenea o parte din
artritele deformante, cirozele hepatice, cazurile de hemoglobinurie paroxistica.
In chirurgie multe infectiuni articulare cu exsudat se arata, gratie
reactiunii lichidului obtinut prin punctie, ca fiind de natura sifilitica; tot sero-
reactiile ajutd sa se diferentieze gomele sifilitice de leziunile tuberculoase
de diferite tumori.
In ofta/moiogie sero-reactiunile specifice stabilesc etiologia reala a kera-
titei parenchimatoase si a unora crn irite, coroidite i paralizii ale muschilor
oculari.
In pediatrie sero-reactiunile joacä un rol considerabil, pentru tratamen-
tul si profilaxia variatelor afectiuni sifilitice ale copiilor.
In oto-rino-iaringo/ogie sero-reactiunile au putut stabili ca ozena nu
este de naturä sifilitick dar cà unele forme de surditate sunt datorite sifilisu-
lui, etc.
In neurotogie $i psihiatrie sero-reactiunile au adus cele mai marl foloase
In stabilirea etiologiei tabesului, paraliziei generale progresive si a diferitelor
forme de sifilis cerebral.
In medicina socia/cl sero-reactiunile prezintä o importantä enormä,
atunci cand sunt practicate in serie, pentru descoperirea procentului
de morbiditate sifilitica pe grupe mari de populatie. Sero-reactiunile
sunt necesare inainte de eliberara certificatelur prenuptiale, de pri-
mirea canclidatilor in asigurärile de viatà i accident, de angajarea
doicilor, etc. Ele pot constitui un element important in aprecierea
motivelor de divort. In fine, joacä un rol insemnat in cadrul examenu-
lui medical al prostituatelor.
LuAnd in considerare importanta medico-socialä a sero-reactiunilor
pentru sifilis, s'a cäutat pe plan international sá se stabileascA
gradul de sensibilitate a fiecgreia din aceste reactiuni. Idealul ar fi o
reactiune in care sensibilitatea maximä sä coincidd cu o specificitate
maxima'. In realitate, cand sensibilitatea reactiunii depäseste un anu-
mit prag, riscäm o scädere a-specificitätii ,ei, Cu aite cuvinte ea Nate
fi pozitivä i in cazurile in care nu existà o infectiune sifiliticä. De
aceea este indicat s'd se selectioneze i sä se combine mai multe metode

www.dacoromanica.ro
 MEDICINA SOCIALA A BOLILOR VENERICE 395

de sero-diagnostic, asa incat la o sensibilitate agreciabila sä corespunda

si o buna specificitate.
Precizari importante +au adus conferintele de laborator convocate
de organizatia de igiena a Societätii Natiunilor: la Copenhaga in 1923
si 1928, la Montevideo in 1930. Rezultatele au fost concretizate inteurt
raport adoptat de comitetul de igiena S. D. N., 'in. Octombrie 1932 (57).
Au participat la aceste reuniuni, serologisti competenti din Germania,
Argentina, Austria, Belgia, Brazlia, Anglia, Chili, Danemarca, Statele-Unite,
Franta, India, Italia, Japonia, Paraguay, Polonia, Suedia, Turcia, Rusia,
Uruguay.
S'a procedat astfel: sangele sau lichidul cefalorachidian, care trebuia
examinat, ' era distr'buit Intr'un numar de probe; fiecarui participant i s'a
inmanat cäte o probä, care avea numai un numar de ordine, asa Incát sero-
logistul care practica sero-reactia nu stia nimic nici despre provenienta produ-
sului niel despre diagnost'cul clinic la pacientul respectiv. Dupg ce serologistii
au facut cunoscute rezultatele obtinute, prin fiecare din metodele pe care le-au
aplicat, aceste rezultate au fost confruntate cu diagnosticul clinic. Daca rezul-
tatul sero-reactiei nu concorda cu acest diagnostic, sero-reactiunile erau repe-
tate i bolnavii supusi unor noui examene clinice aprofundate.
Rezultatele obtinute prin aceasta acune de cercetare a arganelor
S. D. N. prezintä o importantä deosebita, i prin faptul cà In imensa
majoritate a cazurilor metodele noui de serodiagnostic au fost etectuate
chiar de autorii lor. In total s'au aplicat 20 modalitäti ale reactiei
Bordet-Wassermann si 13 ;modalitati ale iractiunilor de floculatie,
asupra unui numär de 2766 probe de sange i lichid cefalorachiclian.
Rezultatele, in ce priveste seroreactiunile eu cea maí mare speci-
ficitate, se vad in tabelul dela gag. 396.
Am subliniat metodele la cari procentul de pozitivitate pentru nesifilitici
c nu/. Se observa cà reactia Bordet-Wassermann dupa metoda originala intra
5n aceasta categorie.

Intr'o altä categorie au fost grupate metodele de mai mica spe-

cificitate, In sensul ca ele dau rezultate pozitive la nesifilitici In pro-
portie mai mare decat 1% din cazuri (tabelul pag. 397).
Se constatá ea', din cele 16 modalitati ale reactiei Wassermann,
7 au fost specifice in suta la sutä din cazuri.
In ce priveste sensibilitatea metodelor de floculatie (rezultate
pozitive la bolnavii sifilitici), ea a variat intre 38,4% 0 63,5%, pe
cand sensibilitatea reactiei Bordet-Wasserm,ann a variat intre 28,2%
0 53%. Se mai constata cà niciuna din metodele de floculatie n'a dat
un, procent de reactii pozitive la nesifilitici care sa depaseasca 2,4%,
pe Icand Teactia Bordet-Wassermann poate da pozitivitate pang la
13,9% din nesifilitici. Se pare ca reactia-standard a lui Kahn este cu

www.dacoromanica.ro
396 DR. G. BANU

SEROREACTIUNI CU CEA MAI MARE SPECIFICITATE, IN SEW SUL CA DAU

LA NESIFILITICI UN PROCENT DE POZITIVITATE MAI MIC DECAT I%

A dat pozitivitate In ur-

matoarele procente
METODA FOLOSITA din cazuri
Le nesifilitici La stfilltict
Prima reactie de floculatie a lui Kahn 1% 75,6%
A doua modificare a reactiei de floculatie a
lui MUller 0,7% 69,3%
Prima modificare a reactiei de floculatie a lui
Miiller 0,2%s 63,3%
Reacia de floculatie-standard a lui Kahn o% 61,1%-63.9%
Reactia de flocutatie a 1i4 Sachs-Georgi, cu ci-
tocol 0% 51,2%
Reactia Bordet-Wassermann dupd tehnica lui
A. Sordelli 0% 55,9%
Reacia Bordet-Wassermann duper: tehnica lui
Harrison 0% 41,8-61,8%
Reacia Bordet-Wassermann dupe( tehnica lui
Miilter 0% 61,8%
Reacia Bordet-Wassermann dupit tehnica /ui
Mac Intosh O. Fildes 0% 38,8%
Reactia Bordet-Wassermann dupà tehnica lui
E. Renaux 0,6% 59,4%
Reactia de floculatie a lui Dreyer-Ward-Sigma 0% 56,1%
Metoda de floculatie fotometricd a lui Vernes 0,5% 38,4%
Reactia Bdrdet-Wassennann dupti tehnica lui
A. Scaltritti o% 49,9%
Reacia Bordet-Wassermann dupti metoda ori-
ginald 0% 49,6%
Reacia Bordet-Wassermann dupd Boas-Thom-
son (extras din cord, färä colesterin5) o% 48,3%

totul superioarä, intrunind urmätoarele avantaje: sensibilitate mare,

specificitate remarcabild, tehnicä simplä i rapidà (57).
S'a mai ajuns la concluzia, in amintita con1erin.-0., ea este bine sä
se utilizeze, intr'un caz dat, o m.etodä de reactie Wassermann si o
metodà de floculaite, sau: doug reactii de floculatie si o reactie Was-
serm. ann.
S'a mai emis urmgtorul deziderat, a arid importantä pe planul
medico-social este evidentä: sexodiagnosticul sifilisului trebue sä fie
efectuat numai de cätre serologisti experimentati si in mari labora-
toare. Numai astfel se pot evita numeroasele erori. Totodatä s'a cenit
o nomenclaturei uniformil interna0onalei pentxu notarea rezultatelor,
anume : pentru reactiunile precis negative rämane rezervat sem-

www.dacoromanica.ro
 MEDICINA SOCIALA A BOLILOR VENERICE
397

SERO-REACTIUNI CU MAI M1CA SPECIFICITATE, IN SENSUL CA DAU LA NE-

SIFILITICI UN PROCENT DE POZITIV1TATE MAI MARE DE 1%
A dat pozitivitate in ur-
METODA FOLOSITA mätoarele procente
din cazuri
La nesifaitici i La sifilitici
Reacia de floculatie a lui Meinicke 1,3% I 49,6%
Reacia de floculatie Sigma, modificatà de
Norel 1,4% 51.2%
Reactia Bordet-Wassermann dupd tehnica lui
Pavlovici 1,4% 43,9%
Reactia de floculatie a lui Meinicke, din 1928 2,1% 49 %
Reacia lui Meinicke, numità proba de clarifi-
care 2,4% 62,2%
Reactia Bordet-Wassermann dupg tehnica lui
Torrazo-Lorenzo 2,6% 35,5%
Reactia Bordet-Wassermann dupà tehnica lui
Bauer-Hecht 2,8% 63,4%
Reactia Bordet-Wassermann dupg tehnica lui
de Blasi 3,3% 28,2%
Reactia Bordet-Wassermann dupd tehnica lui
de Assis 4,3% 54,9%
Reactia de sero-hemo-floculatie dupä A. Pru-
nell 4,5% 52.4%
Iteactia Bordet-Wassermann dupg tehnica lui
Puppo 5,6% 45,5%
Reactia Bordet-Wassermann dupd tehnica lui
Calmette si Masson 10,4% 53 %
Reactia Bordet-Wassermann dupä tehnica lui
J. Moreau 13,9% 64,7%

nul ; nurnai reactiunile precis pozitive urmeazd a fi notate cu

sernnul ; in fine, once reactiune care nu este nici precis pozitivO
niel precis negativd, va fi notatd cu In modul acesta dispar nota-
.

tiile cu 2, 3 si 4 cruel.
In ce priveste interpretarea in cazurile de -I-, se va proceda astfel: clack
din celelalte metode de examinare si din anamnezà, rezultä cà bolnavul este
sifilitic, putem considera sero-reacia ca pozitivä. Dacg nu existä date clinice
anamnestice concludente, vom supune bolnavul la un examen clinic foarte
amänuntit i ii vom practica un nou examen serologic; dacA examenul clinic
rämänie negativ, iar rezultatul este tot + si la aceasta a doua probA serologicA,
o consideräm ca färä valoare diagnostica. Observatia ulterioarà a bolnavului
va clarifica situatia.
In ultimii ani autorii au fost preocupati si de doza optimg de ser
de bolnav care trebue folositä in sero-reactiuni. AceastO doz6 trebue sà
fie astfel, in raport cu cantitatea de sOnge de oaie, incat sA nu exer-

www.dacoromanica.ro
398 IDR. G. BANII

cite nici o actiune perturbatoare asupra hematiilor, de asemenea sd nu

sufere influenta neutralizantä a complementului. Se pare cd proportia
cea mai buna este de un volum de ser dela bolnav la 12 volume de
sange de oaie (in emulsia globulara de 5%); cantitatea de ser urmeazä
sä fie de 0,05 cm'. Este necesarä i o justa proportionalizare intre
serul suspect si antigen; dozele de antigen urmeazä sà fie cat mai
mici (58).
Exarnenele serologice pentru silifilis au Cäpatat, in unele Vail, o
importantä foarte mare pentru exatnirarile unor grupe importante
populatie. In special in Germania surd numeroase imprejurArile in
care prin lege sero-reactiunea trebue obligator practicatd, de
Care institutiile sanitare, unui numär im.portant de indivizi (certifi-
carea ,prenuptiala, muncitori, gravide, personalul din serviciul
scolari, etc.). S'a ardtat ca fiind de o reald utilitate practicä, metoda
numità a picäturii de sange uscat. In modul acesta nu mai este necesarä
punctia venoask iar desavantajele legate de transportul sangelui cad
de asemenea. Reactiunea poate fi efectuatä i in laboratoare mici. Este
eftinä, costul ei revenind la 5 pfenigi de fiecare individ examinat,
in 1941 (59).

B. Infectiunea gonococia
Infectiunea gonococica a prezentat Intotdeauna o vàditä impor-
tantA medico-socialä, pe care insä au pus-o cu deosebire in ervidenta
cercetärile din ultimul timp, care au relevat marea morbiditate prin
blenoragie, la amândouä sexele. Unele din consecintele infectiunii go-
nococice a organelor genitale, d. ex. sterilitatea, prezintä de asemenea
o mare insemnAtate medico-socialà si demograficd.
z. Studiul gonococului
In anal 1879 Albert Neisser a descoperit agentul patogen al ble-
noragiei, numit gonococ sau micrococus goaiorrhoeae sau diplococcus
gonorrhoeae. Morfologic, gonococul se prezintä ca un micro-organism
format din cloud elemente identice care im,preunä constitue o unitate
biologicä; cu ialte cuvinte, este vorba de un diplococ, ale cgrui ele-
mente au forma de segmente de sferä, fäcandu-si fat.ä prin laturile lor
plane.
Inmultimea micro-organismului are loe In suprafatd. Gonococul nu for-
meaza lanturi, ci grupe sub forma de mici grämezi. Dat fiind suprafata de
diviziune care este perpendiculara pe axa longitudinalä a microbului, la locul

www.dacoromanica.ro
 MEDICINA SOCIALA A BOLILOR VENERICE 399

diviziunii rOmâne o adanedturd, care face ca gonococul sä OA forma caracte-

risticd de bob de cafea (60).
In secretia gonococicg purulentä, examinatä pe lamA, situatia gonococului
fatà de elementele celulare este caracteristied. Cánd este vorba de o contaminare
recentä, celulele epiteliale prezintd masse de gonococi la suprafata lor, pe
cand leucocitele au gonococii inclusi in interiorul protoplasmei lor. Niciodata
nu se Intdlnese gonococi in interiorul celulelor epiteliale. Dacd se coloreaza
puroiul gonococic proaspOt, cu rosu neutral, dupd procedeul lui Plato (solutie
foarte diluatd de rosu neutral In ser fiziologic), se observä foarte bine cum
toti gonococii intracelulari se coloreazä In rosu, pe cand gonococii extracelulari
raman necolorati.
NumOrul elementelor microbiane continute inteo singurd celuld leuco-
citarä, este foarte variabil, dela cdteva pana la 100 de perechi i chiar mai
mult.
La Inceputul infectiunii blenoragice par a predomina gonococii extra-
celulari, adied cei situati la suprafata celulelor epiteliale. In mdsura in care
secretia purulentà se intensificA, incep a predordna gonococii intracelulari,
adieä cei din interiorul leucocitelor. Spre sfársitul fazei acute a blenoragiei,
Incep iar a predomina gonococii extracelulari ; aceasta este si caracteristica
infectiunilor genococice cronice.
Explicatia acestor variatiuni In situatia, intra- sau extracelulard, a go-
nococilor, ar fi urmätoarea : In faza hiperacutd a bolii puroiul gonococic are
react:une acidd ; in acest mediu ganococii nu se pot idesvolta favorabil si de
aceea isi cauta adOpost In protoplasma leucocitelor, care este alcalina; pe md-
surà ce boala se invecheste, puroiul prezintd reactie alcalinä, asa cà gonococii
.se desvoltd si extracelular (61).
Niciodatä "nu se intälnesc gonococi in interiorul nucleului leueocitelor, ci
numai In protoplasmä_ Procesul de includere a gonococilor In corpul celular
este un proces de fagocitozä. Ori, spre a se forma opsoninele sau bacteriotro-
pinele care sunt necesare pentru instalarea functiunii fagocitare, trebue sA
treaca un anumit timp ; de aceea In primele zle ale blenoragiei se intalnesc
gonococii in situatie. extracelulard, nefagocitati incA. Este de remarcat ea, si
°data inglobati In corpul leucocitar, gonococii Ii pot continua procesul de mul-
tiplicare (60).
Gonococii se pot cultiva, pe medii solide. Se formeazd, In 24-48 ore, co-
lonii fine, transparente, cand este vorba de un mediu de ascitd-agar, colonii
mai mari când este vorba de mediul format din sdnge-agar. Coloniile sunt In-
totdeauna rotunde, cu marginile bine delimitate.
Ajunsi la suprafata mucoasei uretrale, prin raportul sexual cu persoana
contaminantä, gonococii provoaca puternice fenomene inflamatorii, care due in
major' tatea cazurilor la distrugerea epiteliului. Acest epiteliu se reface, odatà
cu disparitia fenomenelor infiamatorii ; se produce insd uneori un fenomen de
metaplazie, epiteliul cilindrie fiind de astddatä inlocuit cu unul cubic sau plat.
Gonococil se rOspandesc la suprafata epiteliului mucoasei uretrale, dar
pätrund apoi destul de repede i In päturile superioare ale tesutului conjunctiv.
Peste tot unde se afld gonococi, se formeazä i corpusculii puroiului, adicä
leueocite care au fagocitat gonococii i sunt pline cu aceste elemente microbiene.

www.dacoromanica.ro
 DR. G. BANIT
400

Biologia gonococului aratä cá acest agent patogen este in general

putin rezistent la influenta diversilor factori externi, adicA extrinseci
organismului. In puroiul expus aerului, gonococul moare °data' cu
uscarea puroiului. El rezistä insd destul de bine la umezeala, asa incAt
isi mentine vitalitatea pe ruf ele de corp, de pe care evaporarea se face
mai greu. Gonococul rezistä destul de bine la Caldurä, in interiorul
organismului: isi poate merrtine vitalitatea si la temperaturi de 410,
dar se pare Ca' la temperaturile mari majoritatea corpilor microbieni
sunt distrusi, ceea ce explicd rezultatele in general negative ale ino-
culdrilor de secretie gonococicd dela indivizi care prezintä boli insotite
de temperaturi ridicate.
Importantä este actiunea diferitilor ageno chimici asupra
gonococului. Tratamentul infectiunii, individual si in institutii, are a
tinea seama, intr'o oarecare mdsurä i astäzi, de aceastä actiune. Ur-
mätorul tabel este instructiv (62) :
Concentratia necesard Concentratia indicatfi
Substanta terapeuticA pentru a omori gonoco- pentru terapeutica
cul in 5 minute practicA
Nitrat de argint 1 la rnie 1 la 4000 2000
Argentamin 1 P, I, 1 la 5000 1000
Novargan 1 1, 1, 1 la 500 50
Protargol 1 700 1 la 400 100
Albargin 1 700 1 la 3000 1000
Colargol 1 500 1 la 100 20
Argirol 1 200 1 la 100 20

Este cert ca preparatele argentice au cea mai bung* actitme terapeutica

In gonococii, iar actiunea unui preparat este Cu atat mai intensa cu cat con-
tine mai mult argint ionizat. Combinatiile mai putin ionizate i argintul coloidal
au a actiune inhibitoare puternica asupra gonococului, fara insa a-I omori
(60).

2. Infectiuna gonococicä la barbat

In gonococia anterioarti acutd , dupa o perioada de incubatie de aproxi-
mativ 4 zile, uneori Insa mai scurta (de obiceiu este vorba de o izbucnire acuta,
consecutiv unui raport sexual, a blenoragiei cronice), alteori mai lungä, apar
simptome subiective : sensatie de mancärimi i arsuri la meat si gland ; acesta
este stadiul prodromic, In care pi-in presiune asupra canalului uretral apare
la meat secretie alb-cenusie, In cantitate mica.
Examenul microscipoc al acestei secretiuni arata prezenta de celule epi-
teliale cilindrice i cubice, putine leucocite, dar numerosi gonococi situati In
special extracelular.
Dupä trecere de 1-2 zile se instaleaza perioada de stare a blenoragiei
acute, caracterizata prin intensificarea tuturor fenomenelor subiective i obiec-

www.dacoromanica.ro
 MEDICINA SOCIALA A 130L1LOR VENERIcE
401
tive ; apar duren i foarte intense de-a-lungul canalului uretral, atät spontane
cat mai ales provocate prin mictiune ; glandul, preputul i intregul
cutanat al penisului sunt puternic inflamate ; apar eroziuni pe gland si pe fata
interna' a pi eputului ; daca orificiul preputial este de dimensiuni reduse, se
instaleazä o fimozä inflamatoare, Cu stagnarea puroiului in cavitatea prepu-
tiara si procese de maceratie a glandului. Secretiunea este extrem de abundentil.
Examenul microscopic arata cä celulele epiteliale au dispärut in blind
parte, leucocitele in schimb au crescut in numàr. Gonococii se aflä in marea ma-
juritate intracelular, leucocitele fiind pline cu masse de acesLe micro-organisme.
Procesul patologic prinde i sistemul limfatic ; canalul limfatic dorsal este
inflamat, de asemenea se produce o adenopatie inghinala dureroasä, ganglionii
devenind mari cat o alund i puta.nd da impresia de adenita
Acest stadiu este insotit si de unele fenomene generale : stare de abatere:
fiori, anorexie, urcäri febrile, paloare a figurii.
Perioada de stare dureaza pand in a treia saptamank când isi atinge
apogeul ; dupä aceasta incepe perioada de declin a bolii ; durata acesteia este
mult influentatä de interventia tratamentului si de calitatea lui ; in cele din
urma survine vindecarea.
Gonococia anterioarä cronica, consecutiva' celei acute, se caracterizeazd
din punctul de vedere anatomo-patolog:c prin aceea cä infiltratia inflamatoare
incepe sa' se organizeze. Nu exista un moment precis la care se face trecerea
dela stadiul acut la cel cronic ; termenul de 6 säpfarnâni indicat de unii clini-
cieni, nu corespunde realitatii ; in general se poate spune ea blenoragia cro-
nica incepe atunci cänd s;mptomele patologice nu mai pot fi influentate prin
metodele de tratament uzuale In gonococia acutd (63).
Bolnavii nu prezintd decat putine simptome, Cu totul neinsemnate. Secre-
tiunea mucoasa' este foarte reclusd si nu se poate obtine de multe ori decAt prin
presiune energicd asupra canalului uretral. La examenul microscopic se con-
statä leucocite si epitelii ; cu eat celulele epiteliale sunt mai numeroase in ra-
port cu leucocitele, Cu atat se poate spune ca este mai avansat procesul de vin-
decare. Cantitatea de gonococi este foarte variabild, in general reclusd, asa In-
cat trebuesc examinate pe rand mai multe preparate, panä ce se constatä go-
nococi.

Blenoragia acutà anterioarei i posterioarcl corespunde situatiei de

fapt la majoritatea bolnavilor ; rareori procesul gonococic se limiteazd
numai la uretra anterioarg. Dupà unele statistici, in mediu 77% din
bolnavil blenoragici prezintd gonococie anterioarä i posterioarg (63).
Nu se cunosc Inca precis factorii care determind, in cazul concret, pro-
gresiunea procesului gonococic la uretra posterioarà.
La majoritatea bolnavilor inflamatia uretrei posterioare se instaleaza in-
sidios, färä simptome subiective. Uneori insa simptomele pot fi foarte intense,
manifeständu-se in special prin mictiunile foarte. frecvente si dureroase, uneori
la fiecare 5 minute. Cantitätile de urinä eliminate la o mictiune sunt extrem
de mici. Un alt simptom caracteristie invaddrii uretrei posterioare este hema-
turia terrninalä. Sensatie de arsuri pe uretrd si In regiunea amid completeaza
tabloul simptomatologic.
26
Dr. CI. Banu. Treat de medleinii soolaIll, Vol. IV

www.dacoromanica.ro
402 DR. G. BANU

Intotdeauna uretrita posterioarà este Insotitä de prostatitil subacutä, asa

inck evolutia i pronosticul sunt In functie de afectiunea prostaticä.
Blenoragia cronicti anterioard fi posterioarcl se insoteste intotdea-
una de prostatità cronicd ; de altfel tabloul simptomatologic nu poate
fi diferentiat, in partea cuvenità uretrei i in cea cuvenitä prostatei.
Secretiunea este mucopurulentä, in cantitate redusä, prezentand la mi-
croscop leucocite, celule epiteliale si mucus. Bolnavul are un anumit grad de
impotentä sexuald, hiperestezii i parestezii In regiunea uretralä. In unele ca-
zuri se instaleaza progres'v o stare de neurastenie sexuald, foarte tenace, greu
influentabilà prin tratament.
Este de retinut ea* gonococia cronica necomplicatä a uretrei posterioare
este de un pronostic mai favorabil deck aceea a uretrei anterioare, deoarece
nu duce aproape niciodatà la stricturi. Pronost cul este insä mult intunecat de
coexistenta prostatitei cronice si a spermatocistitei.
Complicatiile infectiunii gonococice la bärbat sunt numeroase
In majoritatea lor prezintà o vädità importantd medico-social&
Sunt de mentionat : inflamatia gonococicä a canalelor parauretrale, peri-
uretrita gonococicd, cowperita gonococick prostatita gonococ.cä, spermatocistita
gonococicä, pelviperitonita, epididimita, orhita, funiculita, cistita, uretrita, pie-
Eta i pielonefrita, gonococice.

In ce priveste prostatita gonococica, ea este complicatia cea mai

frecvent& survenind dupd unii autori in 96,15 din cazuri.
Pronosticul prostatitei acute este relativ favorabil ; rareori se intälnesc
fistulizatii, abcese cronice, formatiuni cicatriciale, flegmoane si septi-
cemii. Mai mare importantä prezintd, i din punctul de vedere me-
dico-social, prostatitele subacute si cronice, pentrucd sunt cele mai
frecvente. Nediagnosticatd si netratatä, prostatita cronicä poate
serios biologia individului. Se instaleaz6 adesea simptome de neura-
stenie sexual& Cu atá't mai gravd Cu cät insusi tratamentul bolii, care
este lung si dificil, favorizeaz6 fixarea complexului psihic al bolna-
vului asupra regiunii bolnave si astfel simptomele neurastenice se exa-
gereazä.
De altfel, .simptomele subiective sunt oricum destul de intense : greutate
In perineu, sensatii desagreabile de-a-lungul canalului uretral i in intestinul
gros, duren i intense iradiand in regiunea anald, in scrot, in regiunea inghinalà
s1 In coapse. Toate simptomele se pot exacerba uneori, in accese.
O complicatie foarte important& prin consecintele ei, este epidi-
cEmita gonococicä. Dupd uncle statistici aceastä complicatie a survenit
in 38,9% din cazurile de uretritä posterioarä; este de abicem unila-
teral& cazurile in care ambele epididime se imbolnAvesc fiind de 6 ori

www.dacoromanica.ro
 MEDICINA SOCIALA A BOLILOR VENERICE 403

mai putin numeroase deck cele de imbolnävire unilateralä; epididimul

drept se imboldáve§te deopotrivg de frecvent ca §i cel stang.
In ce priveste patogenia afectiunii, se pare cd gonococii progreseazd prin
canalele excretoare ale veziculelor seminale, ajungänd la suprafata mucoasei
canalului deferent si de aci la epididim.
Ca factori favorizanti ai epididmitei, intervin : nerespectarea regulelor
igienico-dietetice in timpul tratamentului blenoragiei acute, raporturile sexuale,
abuzul de alcool, eforturi fizice, sporturi violente, metode gresite de tratament
sau prea brutale.
Epidid mul creste in volum, uneori marimea sa este de 4-6 ori faId de
dimensiunile normale. Se poate produce un exsudat seros intre foitele tunicii
vaginale, asa incat nu se mai poate delimita testiculul de epididim, iar palparea
sacului scrotal revelä o tumoare consistentd, elasticd, foarte dureroasd. Canti-
tatea de exsudat poate fi foarte mare, constitu.ndu-se un hidrocel.
Epididimita gonocacicd evolueazd cu simptome acute, foarte intense: febra
pänd la 40 si 41 grade, anorexie, duren i intense, insomnie, fenomene de iritatie
peritoneald, värsdturi. Simptomele acute dureazd in general 4-5 zile. Uneori
poate surveni supuratie.
Dacd pronosticul complicatiunii in sine este relativ favorabil, in
schimb consecintele indepArtate ale epididimitei gonococice pot fi
foarte serioase. §i de vddità importantd medico-socialä. Procesul in-
flarnator in'ens distruge epiteliul ; dacà acesta nu se reface la timp,
se p-A produce aderente intre iperetii canalului epididimar i conse-
c.,:l iv obstruarea lui ; pe de altd parte infiltratul inflamator din tesu-
tul subepitelial §i din cel conjonctiv poate sä nu se rezoarbd in total,
a.7,a ix:cat se organizeazA i d5 un tesut de sclerozd, o cicatrice Ca-
nalul epididimar dispare, volumul organului se micsoreazA progresiv
spre coada epldidimului, apare la supraf45 ca strangulat. Consecinla
fina:5 este impermeabilitatea canalului epididimar, imposibilitatea
pentru speimatozoizi de a ajunge la exterior, sterilitatea testiculului
respectiv. Dac5 procesul de epididitnità a fost bilateral, sterilitatea
este completd. O 'Dune/ parte din menajurile sterile recunosc et:ologic
u epididimitd dubld gonococial.
In ce priveste orchita gonococick ea cade pe un plan cu totul secundai
fatä de marea frecventà a epididimitei.
Dupg o statistic6 publicatd in 1936, In Germania, s'ar inregistra
anual in aceastä tall o pierdere demograficd de 40.000 nasteri, din
calza infectiunilor gonococice, cu alte cuvinte 40.000 na§teri in plus
ar fi putut avea loc dacä menajurile respective nu ar fi devenit sterile
d:n cauza blenoragiei. Cifra de 40.000 reprezenta in acel an 25% din
totalul indivizilor sterili involuntari, de amandouà sexele, inregistrati
In Germania (64).

www.dacoromanica.ro
404 11ANTJ

In ultimii ani s'a aratat cá sterilitatea provocatd de epididimitele duble

poate sd fie treceitoare, deci pronosticul ar fi mai putin sumbru. Cu timpul, se
poate ca s'a' se reinstaleze permeabilitatea canaliculelor seminifere i deci capa-
citatea de procreatie s'A revinä. Dupd unii autori, aceastd evolutie favorabilä
s'ar Intalni In proportie de 1 la 17 din cazurile de sterilitate consecutiva gono-
coc'ei. Astfel fiind, procentul de sterilitati consecutive epididimitelor duble n'ar
mai fi de 85%, cum se admitea altadatd, ci numai de 45%-47,5%. Odatd cu
Introducerea in terapeutica gonococilor, a sulfamidelor si In special a uliro-
nului, se sperd ca s'a' se obtind foarte bune rezultate profilactice In ce .priveste
profilaxia gonococice (65).

Totusi, problema sterilitdtii consecutive blenoragiei 'Imane destul

de serioasd. O statisticd publicatà in anul 1940, referitoare la 14.933
bdrbati bolnavi de gonococie i tratati ambulant sau prin inter-
nare fa clinica bolilor venerice din Berlin, aratd cà in 1081 din ca-
zuri s'au inregistrat inflamatii ale epididimului, din care 165 epididi-
mite bilaterale. Procentul de sterilitdti in epididimita unilaterald a fost
de 12%, iar in epididimitele bilaterale a fost de 84,1% (66).
O consecintd din cele mai importante, a infectiunii gonococice,
este reprezentatd prin stricturile uretrale. Nu este vorba de o ingus-
tare a lumen.ului canalului uretrei, pentru sirnplul motiv cd in stare
norman' un astfel de lumen nici nu exista'. In realitate este vorba de
o reducere a capacitätii de extensibilitate a peretelui uretral, conse-
cutiv leziunilor musculaturii uretrale si periuretrale. Frecventa stric-
turilor gonocncice este evaluatd la 80% din totalitatea stricturilor
uretrale.
Infiltratul celular din perioada acuta a gonocociei se transforma Intr'un
tesut de granulatie, din care se desvolta apoi un tesut conjonctiv fibrilar, dur,
putin elastic si sarac In vase sangvine. Tesutul conjonctiv poate sd prolifereze
foarte intens, asa Incat rezultd turburarile functionale caracteristice stricturi-
lor (67).
Modificari ale jetului urinar, retentii urinare, mictiunile cu picdtura, emo-
ragii uretrale uneori, sunt simptomele stricturilor. O complicatie serioasä este
abcesul periuretral, care duce la inffiratie de urind, flegmon i gangrend. Daca
abcesul se deschide la exterior rezultd fistule urinare.
Pronosticul stricturilor, dacd intervine tratamentul, este favorabil.
3. Infectiunca gonococicä la femee
Infectiunea gonococicd a ferneilor prezintd importantä medico-
sociald, prin marea ei rdspândire i prin numeroasele posibilitäli de
contaminare pe care le oferd. Blenoragia acutd sau subacutä, la femee,
contamineazd pe bärbat, printeuri singur raport sexual, in aproape
sutd la sutd din cazuri. In ce priveste formele cronice si latente ale

www.dacoromanica.ro
 MEDICINA SOCIALA A BOLILOR VENERICE 405

blenoragiei feminine, ele contaminazä ori de ckte ori actul sexual fa-
vorizeazä esirea gonococilor din cuiburile lar; riscul de a se conta-
mina, pentru bärbat, ar fi cu deosebire mare cand femeea purtätoare
de gonococi se aflä in perioadele ante- si postmenstruald (68).
Infectiunea gonococieä este astäzi de o mare rdspAndire la femei,
asa Inca din unele statistici reiese cä gonococia vine ca frecventd, in
cadrul bolilor infectioase in general, imediat dupä pojar (69).
Statisticile bazate pe examenele clinice nu pot sä redea adevärata
frecventä a gonocociilor feminine. 50% din infectiunile gonococice ale
femeilor nu parvin niciodatä la cunostinta medicului, lar din rest
imensa majoritate sunt infectiuni cronice, care de asemenea tree multä
vreme nesesizate. In Germania, In 1927, pentru 100 de blenoragici, s'au
constatat 3,7 cazuri cronice la bärbatii intre 15-19 ani, pe când la
femeile de aceeas varstä s'au gAsit 17,6, iar in grupele de Orstä ur-
mktoare proportEle de gonococii cronice au fost 4,9 la bärbati si 22,0
la femei (69).
Aproximativ 20% din infectiunile gonococice feminine se propagä
la cäile genitale superioare. Circa 40% din nurnärul global al cazu-
rilor de sterilitate la femei ar fi datorate inflamatiilor diverse, iar
dintre acestea 40% ar fi pricinuite de blenoragie (69).
Unii autori au cäutat aft' stabileascä frecventa infectiunii gonococice
In raport cu cifra totalä a populatiei feminine dintr'o regiune; ar re-
zulta CA' pe alocuri 10%-28% din femei suferà de aceastä afectiune (70).
Cifra morbiditätii gonococice, inteun caz dat, depinde Insä de in-
tensitatea i perfectiunea investigatiei medicale, de factori de mediu,
profesionali, etc. Fapt este cà In realitate morbiditatea gonococic51 a
femeilor este mai ridicatä deckt cea indicatà mai sus, lar pe de altk
parte in timp ce sifilisul scade morbiditatea prin blenoragie creste.
Localizarea infectiunii asupra unuia sau altuia din organele genitale fe-
minine este in functie de grupa de värstä la care ne referim. Pe când In co-
pilàrie gonococica nu are tendinta la ascensiune, infectiunile ute-
rului si anexelor cresc in frecventä °data cu instalarea pubertatii. In ce priveste
localizarea vaginala, se poate formula urmatoarea relatie : vaginul se imbolna-
veste numai in perioadele in care functiunea ovarianä hormonalä este In defi-
cientä sau inexistenta ; asa ne explicam dece vaginita gonococieä, rara la fe-
meiIe aflätoare in piing perioada de activitate sexuala (la prostituate a fost
gasita numai In proportie de 4,9% din infectiunile gonococice), este in schimb
frecventä la copii, la baträne, in timpul sarcinii, dupg castratie si la femeile
Cu oligomenoree i amenoree de origina ovariana.
Gonococul este In general greu de pus In evidentà in secretiile
organelor genitale feminine. La blenoragiile cronice predomina for-
mele extra-celulare ; acestea sunt formele care se intalnesc curent in

www.dacoromanica.ro
406 DR. G. BANTY

numeroase cazuri ginecologice si de aceea ar fi o mare gresala sa se

conditioneze cUagnosticul numai de gasirea unor forme intra-celulare.
Localizari/e mai frecvente ale gonococului sunt pe mucoasele cu epi-
teliul fin : mucoasele uretrei, canalelor excretoare ale glandelor vestibulare,
criptelor vulvare, cana/elor para-uretrale, epiteliul colului uterin si al glan-
delor cervicale, mucoasa corpului uterului (68).
Tendinta agentului patogen de a se localiza pe mucoasa uterina este cu
ala mai accentuata cu cat femeia se apropie de perioada menstruala; intcnsi-
fi carea secretiei ante-menstruale favorizeaza migratiunea gonococilor la supra-
fata mucoasei. In glandele cerv'cale ale uterului se produc localizari ale gono-
cocului, foarte rebele la tratament.
Nu se poate vorbi de o anumita durata a incubatiei, in infectiunea go-
nococia' a femeii, deoarece manifestarile clinice apar la intervale variabile.
Rareori infectiunea este una uretralä pura ; gonococii se localizeaza in criptele
vaginului, in canalele excretoare ale glandelor Bartholin sau in mucoasa cer-
vicala ; trece un timp destul de lung, adesea, pana ce se produc primele simp-
tome clinice.
S'ar parea ea anumiti factori constitutionali creaza o mai mare predis-
pozitie la infectiunea gonococica. S'ar contamina mai des femeile blonde, In
generad cele cu pigmentatie reclusa a pielii. Dupa unii autori, s'ar contamina
mai des femeile de constitutie hipoplastica', la care boala ar evolua de altfel
mai grav.
La femee gonococia acuta trece pe planul al doilea, fata de cea
cronica. Aceasta din urrnä Insä nu trebue confundata cu infectiunea
/atenta: ad i se constitue focare de gonococi, care pot ramâne un timp
indelungat, chiar ani de zile, rara nici o comunicatie cu exteriorul; fo-
carele sunt incapsulate ; cel mai minutios examen nu reuseste a pune
in evidenta agentul patogen, iar contaminarea bärbatului de catre fe-
mee In aceste parioade de latenta este practic exclusa, fapt a
carui cunoastere prezinta o netägaduita importanta medico-sociald.
Gonococia cronica, dimpotrivä, serveste frecvent ca sursä de conta-
minare.
Gonococia latentä explica acele cazuri in care, fara a sa fi produs un
aport recent de gonococi din exterior, izbucneste brusc o infectiune gonococica
acuta a barbatului. Sub Inriurirea a diversa imprejuräri s'a produs o recru-
descentä a vitalitatii gonococilor incapsulati de ani de zile in glandele cervi-
cale ale uterului, in cutele trompei, in criptele mucoasei.
Gonococia latentä a femeii evolueazá total asimptomatic.
Debutul acut al infectiunii gonococice la femee se observa rar.
Foarte numeroase sunt cazurile in care, dela inceput, infectiunea evo-
lueaza ea o vulvita, uretritä sau cervicita cronica. Dupa unii autori,
In formele acute simptomele se manifestä mai intai in uretra in 95%
din cazuri, In 80% In regitmea colului uterin i in 20% in glandele

www.dacoromanica.ro
 MEDICINA SOCIALA A BOLIpOR VENERICE 407

vestibulare (rezulta din aceste cifre ea' localizarea prima se face si-
multan, adesea, de exemplu i in uretra i in regiunea cervicala). In
ce prive.;:te formele cronice, ele ar debuta in 30% din cazuri in uretra',
in 95% in colul uterului §i In 29% din cazuri in glande1e vestibu-
lare (71).
Boala incepe, in cazul cand infectiunea este cu punct de plecare in calle
genitale inferioare, Cu mancarimi i senzat.e de arsurd, senzatie de tensiune in
vestibul, duren i la atingeri, contracturi ale sfincterului vaginal. Apare o se-
cretie, la inceput seroasd, dar dupd putin timp purulenta, adesea si sangvinolenta.
Intensitatea acestor s'mptome poate fi uneori foarte mare, alteori Cu totul
neinsemnata. Uneori epiteliul se macereaza si se formeaza ulceratii. Presiunea
asupra canalului uretral, exercitata prin vagin, face sa apara la meat o pica-
turd de puroiu gros, galben verzui, adesea sanguinolent.
Simptomatologia cronicd domina insa pe cea acuta. Se produc fenomene
de vulvita, bartolinita i uretrita. Aproximativ 75% din cazurile de bartolinita
sunt de natura gonococica. Uretrita este aproape obligatorie in gonococia fe-
meii ; in formele cronice ea poate fi localizatd numai la uretra anterioara, dar
adesca este prinsa si uretra posterioard ; in criptele si canalele din jurul ure-
trei se pot adaposti vreme indelungata gonococ i secretie purulenta.
In ce priveste vaginita gonococica, ea se observa numai in anumite pe-
rioade ale vietii femeii, cum am mentionat inainte de pubertate, in meno-
pauza, in timpul sarcinii. Inflamatia organului este intensa, secretiunea este
foarte aderenta de mucoasa, asa incat tentativele de a sterge peretele duc la
pierdere de substanta, ulceratii i hemoragii. Trecerea in stare de vaginita cro-
nica este frecventa.
O localizare foarte importanta a infectiunii gonococice la femee este cea
pe canalul cervical. Uneori gonococia cervicald se instaleaza cu simptome foarte
atenuate, secretiune moderata, foarte usoard inflamatie a portiunii intravagi-
nale a colului. Alteori se pot inregistra fenomene foarte intense. Intre aceste
doua extreme exista toate intermediarele. Simptomatologia cervicitei gonococice
se acopera in bunä parte cu cea a unei inflamatii pelviene ; secretia poate per-
sista multa vreme dupä disparitia simptomelor inflamatorl acute.
Intr'un procent de cazuri infectiunea gonococicd se propaga la cavitatea
uterina. Clinic, inflamatia uterina nu se manifesta prin simptome intense; daca
astfel de simptome survin, ele denota propagarea la anexe. O caracteristica a
infectiunii cavitatii uterine este secretia, mai intäi seroasä, apoi purulenta;
deasemenea, adesea sub forma unor metroragii de lungä durata.
Dupa paerea majoritatii s,peciali§tilor contimporani, sunt cu to-
tul exceptionale cazurile in care infectiunea mucoasei uterine nu se
propaga la anexe. Cu alte cuvinte, in mod aproape obligatoriu are /oc
trecerea dela endometritä la endosalpingitd. Ascensiunea gonococului
in trompa este favorizata in special in perioada menstruará, in lehuzie
In perioadele de activitate genitala intensa; hiperemia, precum §i
faptul ea' plasma exsudata constitue un mediu nutritiv foarte bun pen-
tru agentul patogen, explica aceasta. Este vorba de o progresiune in

www.dacoromanica.ro
408 DR. G. BAND

suprafata, prin contiguitate, a gonococilor, nu de o migratiune in

adancime.
Anexitele gonococice pot sa inceapa cu fenomene intense; tempe-
ratura ridicata, duren i mari, mai intai unilaterale apoi bilaterale, fe-
nomene de pelviperitonita care sunt uneori greu de diferentiat de
apendicita acuta (cand sediul lor este in dreapta). Dupd disparitia fe-
nomenelor acute raman infiltratii ale trompelor i marginilor uterului,
care pot constitui sursa de permanente recidive. Afectiunea poate per-
sista ani de zile i chiar decenii, daca nu intervine tratamentul ra-
tionali Aceste anexite cronice diminueazcl biologia unui mare numdr de
femei, prin frecventele imobilizäri la pat, prin imposibilitatea de a se
alimenta substantial si prin debilitarea generalä a organismului. Re-
ceptivitatea la alte infectiuni este crescuta. Este important de remar-
cat ca, la femeile cu anexita gonococica, se constata izbucniri de tu-
berculozä pulmonara veche (68). Daca la salpingita se adaoga ovarita,
tabloul simptomatologic rärnâne in general acelasi.
Sarcina exercita anumite influente asupra infectiunii gonococice.
Mucoasa vaginalä devine foarte sensibilä la aceastä infectiune. De
asemenea se intensificà procesele de vulvita, vestibulita, uretritä.
cervicita. In ce priveste influenta sarcinii asupra anexitelotr, dupa
unii autori acestea ar putea chiar sa dispara in timpul sarcinii, iar dupä
altii s'ar produce, dimpotriva, exagerarea simptomelor.
Impärtite sun,t parerile si in ce priveste influenta infectiunii go-
nococice asupra sarcinii ; dupä unii autori gonococia ar constitui o
cauza de intrerupere prematura a sarcinii, dupä a1ii insd gonococia
nu ar exercita nici o influenta.
Lehuzia constitue un factor favorizant al ascensiunii infectiunii
gonococice, fie ca este vorba de o infectiune recenta a cailor geni-
tale inferioare, fie ca este vorba de o gonococie latentä pAna atunci.
Hipersecretiunea mucoasei vulvare i modificarile istologice ale vagi-
nului favorizeazä proliferarea gonococilor. Aproximativ 30% din le-
buzele cu gonococie febriciteaza in timpul lehuziei, din care 10% pre-
zinta febra foarte ridicata.
O afectitme foarte importanta din punctul de vedere medico-so-
cial este vulvovaginita fetitelor, a carei ,etiologie gonococica a lost
stabilita in 1884, de catre Frdnkel. Din unele statistici ar reesi cä
7,4% din vulvo-vaginitele gonococice se intalnesc la fetele mai mici
de 1 an, 39,2% intre 1-5 ani, 44,9% intre 5-10 ani, 8,4% intre 10-15
ani. 67% din morbiditatea generala prin vulvo-vaginite gonococice
s'ar intAlni la fetele sub 7 ani.

www.dacoromanica.ro
 MEDICINA SOCIA.LA A BOLILOR VENERICE 409

In cazurile in care vuIvo-vaginita se intalneste chiar la noul-näscut,

este vorbl de transmiterea prin contact cu canalul genital al mainel ; vulvo-
vaginita coexista' de multe ori cu oftalmia blenoragicä.
In ce priveste infectiunea copiilor mai mari, ea are loe pen contactul
sträns cu mama, dormitul impreunä, utilizarea rufelor, etc. In institutii poate
avea loe o contaminare masivl
Este de remarcat cA, in vulvo-vaginita fetitelor, este prins adesea
canalul cervical al uterului. Acestui fapt s'ar datori in bunä parte tenacitatea
infectiunii, dat fiind cä in glandele si criptele mucoasei cervicale se adApostesc
gonococii, intretinänd infectiunea.

Vulvo-vaginitele ocupa uneori un loc importara in patologia in-

fantila, dat fiind durata lar lunga. In unele cazuri ele pot rezista la
tratarnent multa vreme.
Considerand infectiunile gonococice ale femeii in general, este
neindoelnic ca repercutarea sociala cea mai grava' a acestor infectiuni
consta in sterilitatea pe care o provoaca. Cercetarile radiologice asu-
pra aparatului genital feminin, prin procedeele de histero-salpingo-
grane, puse in aplicare in ultimli ani, au relevat fapte importante.
La aproape trei sferturi din femeile sterile factorul etiologic consta
intr'o leziune a trompelor, care clinic nu putea fi descoperita ;
In 50% din cazuri obturatia lumenului canalelor tubare este com-
plecta ; in 25% din cazuri persista un grad oarecare de permeabili-
tate, dar mult micsorata (72).
S'a mai constatat cà foarte adesea infectiunea gonococica, la a-
ceste femei sterile, a avut loe imediat dupd casätorie si s'a manifestat
dela inceput sub forma cronica ; infectiunea, insiclioasa, a progresat
dela colul uterin la trompe. Inteo parte din cazuri infectiunea ramane
mai intai localizata la col ; dar survenind un avort sau o nastere la
termen, infectiunea se propaga la trompe.
Elementul principal al profilaxiei sterilitatii feminine consta in
tratamentul, in timp util, a consecintelor gonocociilor cronice la bar-
bat, precum si in generalizarea examinarii prenuptiale.

C. Ulcerul moale
Ulcerul sau san.crul moale este o boala venerica infectioasa, pro-
vocata de un agent specific : streiptobacilul lui Ducrey-Unna, i ma-
nifestandu-se clinic de cele mai multe ori sub forma de ulceratii mul-
tiple pe pielea i mucoasa regiunii genitale (73).
Räspandirea acestei infectiuni genitale este variabilä dupa epoci.
In Germania, ulcerul moale, dupa ce luase o mare extensiune in tim-
pul razboiului mondial trecut i in perioada postbelica, a inceput

www.dacoromanica.ro
410 DR. G. BANII

scadà speciabil, fiind observat din ce in ce mai rar in clinicA. Factori

de mediu determinà deci o anumitä evolutie epidemiologicd a boli.
In anii 1928-1930 survenind recrudescente epidemice ale uleerului
moale in Berlin, Drezda, Hamburg, etc., s'a constatat cä boala a fost
importatO din porturi, fund apoi diseminatä in cuprinsul 1:dril de cá-
tre prostituate.
Ulcerul moale este de 8-10 ori mai frecvent la bOrbati decat la
femei. S'ar explica acest fapt ,prin imprejurarea cà simptomatologia
leziunii este mai atenuad la femei, aa incAt o singurá bolnavO par-
vine s'A contamineze un important nurnAr de bOrbati, inainte ca leziu-
nea sO fie la ea sesizatà clinic. Se. mai pare cd multe din femei sunt
purtdtoare de bacili Ducrey, fiind in aparentd sängtoase.
S'au gdsit adesea, la femei care au servit ca sursd de contaminare, dei
nu prezentau cliniceste nimic suspect, streptobacili la examenul microscopic al
secretiei vaginale i cervicale. S'au putut realiza inoculdri intradermice de strep-
tobacili, din mucusul vaginal si vulvar al unor purtAtoare de germeni, rezult5nd
pustule cu continut bogat in streptobacili (74).
Cifra morbiditatii prin ulcer moale, inteo anumità regiune, ar
varia dupà anotimpuri. Dupil unii autori morbiditatea ar fi mai mare
In lunile de varà, dupg altii in lunile de iarng (75).
Streptobacilui, agentul patogen, se prezintd sub mai multe forme, la exa-
minarea microscopicd : fie ca bastonase scurte de 1 micron lungime si de 0,25
0,3 microni grosime, fie ca bastonase usor strangulate la mijloc sau alteori mal
rnult strangulate, asa inat rezultà o forrnd de diplobacil, fie ca un mic lant de
coci, fie in fine ca bastonase naviculare, In forma de luntre (formes en na-
vette).
In preparatele bine executate streptobacilul apare in lanturi caracte-
ristice, uneori paralele, alteori incrucisate.
Agentul patogen pdtrunde prin micile leziuni epiteliale, care survin a-
proape intotdeauna in timpul raportului sexual. Perioada de incubatie este
foarte scurtd: 1-3 zile. La locurile de inoculare apar mici focare de inflam:rtie,
al cdror centru se transformd repede in formatii pustuloase ; invelisul subtire
epitelial al pustulei se rupe, constituindu-se o u/ceratie relativ profundd si cu
marginile bine delimitate. Forma ulceratiei este la inceput rotunda sau ovald;
ulterior ulceratiile progreseazd In suprafatd si in adancime, constituindu-se
pierden i de substantd mai vaste i cu marginile neregulate. Fundul ulceratiei
este acoperit de un depozit purulent si gros. Spre sfdrsitul evolutiei leziunii,
aceste membrane cad si apare un tesut de granulatie, care favorizeazà proce-
sul de vindecare.
Localizeirile obisnuite ale ulcerulul moale la bdrbat sunt: portiunea an-
terioard a penisului, in special glandul, apoi santul corcnar ; and leziunea
este situatd la meat, se propagd in interiorul uretrei, p5nd in fosa naviculard,
d5nd ulceratii foarte dureroase ; de altfel o caracteristia a ulcerului moale,
spre deosebire de sifilom, este durerea pe care o provoacd ; ulcerele situate

www.dacoromanica.ro
 MEDICINA SOCIALA A BOLILOR VENERICE 411

la insertia frenului duc la perforarea acestuia ; ulceratiile se pot localiza si pe

fata internä a preputului, dänd o fimozd acutA ; in fine ulcerul moale se poat-1
localiza si in regiunea mijlocie i posterioarä a penisului, in regiunea supra-
pubianä, pe scrot si in regiunile genito-crurale. Leziunile secundare pe care
si le provoacä, prin scgrpinAturi, indivizii scabiosi si cei Cu pediculozA, favo-
rizeazä aceste ultime localizäri.
La femee ulcerul moale se localizeazA cel mai frecvent pe labiile mari
mici, la orificiul vaginal, in jurul orificiului uretral, pe clitoris, pe comisura
posterioarA a vulvei.
Din punctul de vedere medico-social prezintä imp6rtantä si anumite lo-
calizAri extragenita/e ale ulcerului moale, in special localizärile la degetul ara-
tätor i mijlociu reprezentänd leziuni profesionale la medici, moase, etc.
O statisticA asupra unui numar de 226 cazuri de ulcer moale extragenital
arätat urmätoarele localizäri : in 104 cazuri la membrele superioare, din care
91 la degete; 69 cazuri la cap, 17 cazuri la gät i torace, 17 la abdomen si 19
la membrele inferioare (73).
Propagarea cea mai importanta a infectiunii cu streptobacilul Ducrey
este la aparatut limfatic regional. In unele cazuri se constatä ingrosarca, ca
un cordon, a canalului limfatic dorsal al penisului, desvoltändu-se chiar pe
traectul säu mici abcese, care se ulcereaz5 si dau leziuni de sancru moale.
Cea mai importantä inflamatie este insA a ganglionilor limfatici, dänd asa nu-
mitul bubon. Dupä statisticile diferitilor autori bubonul apare in 10% 40%
din totalitatea cazurilor de ulcer moale (76).
Inflamatia ganglionilor limfatici decurge sub forma unui proces de limf -

adenità acutA, instalându-se in majoritatea cazurilor in primele douä säptA-

mäni de evolutie a ulcerului. Fenomenele inflamatorii sunt loarte intense, pielea
deasupra tumefactiei se inroseste, regiunea inconjurAtoare este edematiatá.
Thubonul duce la supuratie in majoritatea cazurilor ; daca nu se intervine chi-
rurgical, abcesul se deschide spontan.

Ulcerul moale evolueazd mai grav la indivizii hipostenici si la

cei debilitati de tuberculozg, sifilis, etc. Adenita ja o evolutie serioasä
si se constitue uneori ulcere gangrenoase. Dupg unii autori infectiunea
sifiliticd ar favoriza fagedenismul sancrului moale.
O formg cu deosebire gravg a ulcerului moale este ulcerul ser-
piginos, cu evolutie cronicg. L-eziunea se extinde neintrerupt, in timp
ce partea centralä se vindecg prin constituire de cicatrice. Evolutia
leziunii poate dura luni si ani.
Ulcerul moale poate coexista cu alte infectiuni : cu sifilisul, cu
infectiunea diftericg, cu limfogranulomatoza inghinalg.
In ultimii ani s'a aplicat si o reactie serologicg pentru diagnos-
ticul infectiunii streptobacilare, bazatä pe metoda deviatiei comple-
mentului. Aceastä reactiune a fost ggsitä pozitivá in 90% din cazu-
rile de ulcer moale cu adenopatie.

www.dacoromanica.ro
412 DR. G. BANU

D. Limfogranulomatoza inguinal5
Limfogranulomatoza inguinalä, numitd incd limfogranulomatozd
subacutä sau boa/a Nicolas-Favre, a fost individualizatä in anul 1913
de cdtre Durand, Nicolas §i Favre, ca fiind a patra boalä venericd. In
comunicarea pe care acesti autori au fäcut-o, in 31 Ianuarie 1913, la
Societatea Medicald a Spitalelor din Paris, ei ddduserd bolii numele
de limfogranulomatoz5 inguinald subacutä cu focare purulente multi-
ple intraganglionare". Unii autori o mai denumesc poradenolimfità
supuratd benignä.
°data- cu individualizarea acestei boli venerice, s'a constatat cá intra in
cadrul ei toate acele cazuri de buboane fistulizate cu supuratie interminabila,
care altddata erau diagnosticate in clinicä, in mod gresit, ca fiind adenite
,.strumoase". S'a mai constatat ca afectiunile denumite altadatä: ulcer cronic
vaginal, elefantiasis vulvar sau vechile estiomene, ano-rectita stenozanta, chiar
unele forme de anexite i colite, sunt de fapt manifestari ale bolii lui Nicolas-
Favre (77).

Boala Nicolas-Favre este o board specificd, contagioasä, rar epide-

micg, transmisd de obiceiu prin raporturile sexuale. Este inoculabilä la
om, In mod accidental ca si experimental. Este inoculabild experimental
si la anirnale (78).
Boala paré a fi datoritä unui virus filtrabil, virusul lui Hellerstroem
si Wassen, a cärui naturg este ineä putin cunoscutä.
Caracteristica principald a bolii este adenita inghinalei subacutd,
de obiceiu supuratä.
Boala Nicolas-Favre a fost importatä din tdrile tropicale, prin
intermediul marinarilor; din porturi s'a diseminat in interiorul diferi-
telar täri, iar o extensiune mai mane a inceput a lua in timpul rdzboialui
monclial trecut. O statisticA efectuatd In Franta, in 1935, a arätat
cel mai important numär de cazuri a survenit in Marsilia si Bordeaux,
marile porturi care intretin cele mai numeroase i directe legäturi cu
Africa, Antilele, America de Sud.
Dupä unele cercetdri, limfogranulomatoza inghinald continud
astäzi a fi mult mai rdspanditd in zonetle toride ale globului si la popu-
latiile de culoare (79).
In ce priveste repartitia bolii dupg sex, ea este mult mai raspan-
ditä la bärbati. Dupä grupe de vd.rstä: cel mai mane numär de cazuri
survin In värsta adultä.
Pentru a se explica raritatea relativa' a boli Nicolas-Favre la femei, s'a
invocat ca i pentru ulcerul moale importantul numdr de purtatoare de
germeni. Micile leziuni, daca exista, trec total neobservate, chiar la examenul

www.dacoromanica.ro
 MEDICINA SOCIALA A BOLILOR VENERICE 413

cel mai minutios, iar adenopatia caracteristica lipseste. Diagnosticul se poate

pune in aceste cazuri numai Cu ajutorul reactiei specifice (reacia lui Frei).
Concluzia importantä pentru medicina sociald este : numeroase fernei,
toase In aparentä, pot servi ca sursd de contaminare in boala lui Nicolas-
Fevre (78).

In unele tari europene limfogranulomatoza a luat o important',"

extensiune In ultimii ani. In Bucuresti s'au notat, in perioada 1931-1934,
deci numai in 3 ani, 1190 cazuri (965 barb* si 225 femei), la o populatie
de aproximativ un milion. Aceastd proportie este de 100 de ori mai
mare cleat cea a limfogranulomatozei in Germania (77).
Asupra agentului pato gen al boli s'au facut cercetári numeroase. Dupä
ce au fost incriminati pe rand stafilococul, streptococul i difteroizii, in anul
1929 Heilerstroem i Wassen au reusit sa identifice un virus invizibil la tehni-
cile obisnuite ale examenului microscopic. Virusul este filtrabil prin filtrul
Berkefeld, fan' a-si pierde din puterea patogend pentru animal. Nu rezista la
frig; la temperatura de 0 grade centigrade îi pierde virulenta dupa 3-4 sapta-
mani. Incalzirea la 46-50 grade il inactiveazd (80).
In ce priveste sursele de contaminare, s'a dovedit ea' leziunea ini-
tiara: sa-ncrul limfogranulomatos, are o perioadä infectanta foarte scurta,
din cauza tendintei la cicatrizare rapidd. De asemenea, adenita limfo-
granulomatoasa joaca un rol redus ca leziune contaminanta, atdt din
cauza sediului ei paragenital cat si din cauzd ca In cea mai mare parte a
evolutiei sale leziunea este inchisa. Niel leziunile ano-rectale ale bolii
Nicolas-Favre nu ar juca ,practic un rol important ca sursä de conta-
giune, afara de cazurile de practici sexuale anormale. Adevarata sursa
de contaminare in massa este ulcerul cronic vaginal, asa cum se observä
la o buna parte din prostituate.
Purtdtoarele de germeni, femei in aparentà sanätoase, joacä un rol
important in transmiterea bolii, cum au dovedit cercetari repetate (81).
Contaminarea dela purtätoarele de germeni ar avea loc In 10 70-15%
din cazurile de boala Nicolas-Fav-re la bdrbati. Cum uneori se constata
recrudescente ale bolii in anotimpul friguros, s'ar putea stabili o core-
latie intre acest fapt i cun.oscuta crestere numericä a purtätorilor de
germeni, in toate borne infectioase, In timpul iernii (80).
O imunitate naturala contra limfogranulomatozei nu exista. In ce
priveste grupele de varstä : In interiorul vArstei adulte, care am vazut
ea este cea Mai atinsa, se pare ca in Europa maximul de frecventä a
limfogranulomatozei este la indivizii intre 30-40 ani, pe cand in Ame-
rica de Sud, de pilda, maximul de frecventa leste intre 20-26 ani, In
legatura de sigur cu precocitatea activitatii sexuale (80).
Simptomatologia limfogranulomatozei ofera de studiat sancrul

www.dacoromanica.ro
414 DR. G. RANt.1

limfogranulomatos, bubonul limfogranulcmatos (conseciata aproape obli-

gatorie a sancrului), leziunile caracteristice ale localizärli la femei
localizarea ano-rectald.
?ancru/ limfogranulomatos apare la poarta de intrare a virusului, dupI
incubatie de 1-3 saptdmani, sub forma unei leziuni mici, indolore, de forma
rotunda', de tip eroziv sau subulceros, cu fundul plan sau usor excavat, de cu-
loare rosiatecd. Aceasta leziune se vindeca dupa 5-10 zile, lasand o cicatrice
superficiala.
Profesorul S. Nico/au a descris si forme prelungite de sancru limfogra-
nulomatos, evoludnd in decurs de ani de zile : ulcerul cronic limfogranulomatos
penian.
Localizarile leziunii la bdrbat, sunt, in ordinea frecverftei : santul balano-
preputial, frenul, glandul, preputul. La femei : comisura vulvei i fetele interne
ale labiilor.
Bubonui /imfogranulomatos este consecinta ulceratiei sancrului. Virusul
se propaga' prin vasele limfatice, la ganglionii regionali, care se tumefiaza.
De remarcat cà atunci cdnd apare inflamatia ganglionard, leziunea sancrului
a dispdrut de obiceiu. Consecinta practica : atunci când se constata o tumefac-
tie gang,lionara inghinalä, rara antecedente precise asupra portii de intrare,
trebue sd presupunem o limfogranulomatoza.
Tumefactia ganglionara apare Intre 3-4 sdptdmani dela data inoculara
Este de obiceiu unilaterala, mai frecvent in stAnga. Atunci când apare febra,
aceasta este semn premonitor al unei supuratii ganglionare. La inceput gan-
glionii, duri i hipertrofiati, sunt izolati unii de altii. Ulterior se instaleazd pro-
cesul de periadenitä, massa ganglionara constituind un pachet, o tumefactie
de proportii mai mari, In care apar la un moment dat puncte de supuratie.
Este de remarcat cä adenita limfogranulomatoasa nu se Insoteste de dureni
mari, spre deosebire de ce se observa in adenitele ulcerului moale.
Puroiul adenitei limfogranulomatoase este de culoare cenusie-gälbuie, de
consistenta mucoasa, uneori váscoasa. Durata evo/utiei acestei limfadenite este
lungti, dela cAteva luni 'Ana la un an si chiar mai mult. Focarele purulente
se fiFtulizeaza. Se intalnesc adesea coexistând, la suprafata tumefactiei, leziuni
de vArsta diferita : in timp ce unii ganglioni sunt de abia in faza de hipertrofie'
dura, altii sunt in faza de fluctuatie si altii In faza de fistulizare. In cele din
urma survine vindecarea, consecutiv careia rdmán mici cicatrice.
Leziunile viavo-vaginale ale limfogranulomatozei sunt constituite dir.
aceleiasi elemente ca la barbat : sancru i adenopatie inghinalä. Clinic, cea
mai frecventa formá a localizarii vulvo-vaginale este asa numitul ulcer cronic
vulvar, care altadata purta numele de estiomen vulvar. Pierderea de substanta
poate fi uneori destul de vasta. Evolutia este dominant cronica', si cum nu
da simptome subiective marcate permite femeii sà Intretina nestingherita
raporturile sexuale. La prostituate, ulcerul cronic mayar reprezintei un real
perico/ social, prin sursa permanentli de contaminare pe care o constitue.
Uneori se constata la femee localizäri periuretra/e. Ulceratia poate pa
trunde profund in uretra i tratamentul ski este foarte dificil.
Ulccrul cronic vulvar se insoteste, in aproape ciouä treimi din cazuri, de
un elefantiasis al vulvei. Prin proportiile sale insolite i prin leziunile secun-
dare la care poate da nastere. elefantiasisul vulvar este o complicatie serioasà.

www.dacoromanica.ro
 MEDICINA SOCIA.LA A BOLILOR VENERICE 415

Se produc adesea infiltratiuni gomoase, miliare, ce se deschid la exte-

rior. Se instaleazd fistulizatie si in urmä se produc infiltratiuni intertriginoase
ale regiunilor invecinate.
Limfogranulomatoza se insoteste de producerea unei alergii cutanate spe-
cifice, care a fost pusd in evidentd de Frei, in 1925. Aceastd reactie a lui Frei
se practica' Cu o dilutie a puroiului extras prin punctie dintr'un bubon nedes-
chis ; dilutia este fácutd in ser fiziologic, in proportie de 1/4-1/6, dupd care
se f ace tindalizarea. Acest amestec este incercat in prealabil, pentru a-i se
constata specificitatea, prin injectarea lui intradermicd la o serie de bolnavi
limfogranulomatosi siguri ; se mai incearcd asupra unui numdr de persoane
cu ulcer moale si se conchide la specificitatea lui numai dacd dà reactiuni
exclusiv la limfogranulomatosi (77).

III. STATISTICA BOLILOR VENERICE

Inregistrarea statisticä a cazurilor de boli venerice, la grupele de

populatie mai mari sau mai mici, intampina nurneroase dificultki,
cand este vorba de precizarea morbiditatii reate. Prin anchete vaste
intreprinse pe ranga membrii corpului medical, in ultimii ani, prin
introducerea declarabilitatii obligatorii a bolilor venerice in unele
tari, prin anchete partiale duse cu toatä minutiozitatea i avand im-
partanta unor sondagii medico-sociale, in fine prin perfectionarea in
gene2a1 a inregistrarilor de statistica medicará', s'a cautat sä se hila-
ture aceste dificultäti. Totusi, ele persista', asa cd nici o tara nu poate
inca reda situatia complectä a pericolulur veneric, la populatia res-
pectiva.

A. Bolite venerice pr:v:te in totalitatea lor

z. Caractere generale deduse din statistica

Inregistrarile din ultimii ani, in Germania mai alas, au pus in

evidenta un numar de fapte cu caracter de valabilitate aproape ge-
nerará: infectiunea gonococica reprezinta cea mai frecventä afectiune
venericä, In rapart cu cifra populatiei dintr'o regiune data; ulcerul
moale este afectiunea venericä cea mai putin rdspandita; intre ele se
situeaza infectiunea sifilitica.
O alta caracteristica dedusa din statistici : barbatii prezinta o mor-
biditate prin boli venerice cam de patru ori mai mare deck cea a fe-
meilor (82).
O a freía caracteristica : rnorbiditatea prin boli venerice cresta pa-
rda cu densitatea popu/aVei. In medicina sociala acest fapt poate fi
exprimat i astfel: Cu cât, In interiarul unei aceleiasi tari, se intensi-

www.dacoromanica.ro
416 DB. G. BANU

ficä procesul de urbanizare, prin migratiunile dela sat la oras, Cu ata

proctentul de contaminan i veneriee creste.
Statistica bolilor venerice, alcatuit'd in Germania In anul 1927, a aratat
urmatoarele proportii la 10.000 locuitori ale cazurilor de imbolnavire
proaspatä (cazuri noi in fiecare an) : In provinciile cele mai ruralizate, deci
cu populatia cea mai rara, proportia a fost sub 25 (astfel este cazul pentru
Prusia orientala) ; in provinciile cu intensa urbanizare, de exemplu Prusia cen-
trald si o parte din Silezia, precum si regiunea Bavariei de sud, proportia de
imbolnaviri proaspete prin boli venerice a fost intre 60 si 70 ; in fine, In re-
giuni Cu cea mai densa populatie, cum este Westfalia i regiunea berlinezä,
proportia de imbolnaviri a depasit 70 la 10.000 (82).
O bunä metodà pentru sesizarea statisticä a bolilor venerice este
ancheta intreprinsii pe /dngel corpul medical. In modul acesta s'a pro-
cedat in Germania, atat in 1919 cat si in 1927. In 1919 au räspuns la
anchetä 60% din medici, in 1927 au räspuns aproape sutd la sutä. S'a
inregistrat situatia dintr'o singurä lunä, 15 Noembrie-15 Decembrie,
inmultindu-se cifrele cu 12 si obtinandu-se astf el morbiditatea anualä
medie. Metoda s'a dovedit a fi destul de corespunzätoare.
NetägAduit cà cea mai complectä sesizare statisticä se poate obtine
grin dec/arabilitatea obligatorie, anonima, a bolnavilor ververici. Dane-
marca i Norvegia au introdus mai demult acest sistem, cu rezultate
bune (1). In Romänia declarabilitatea a fost introdusd in 1943.
Se pot folosi i numeroase alte surse de investigatie, toate cu re-
zultate partiale, dar din a cgror totalizare pot reesi date utile. Cerce-
tärile se pot ref eri la : inregisträrile practicienilor particulari, datele
caselor de board, datele armatei, cifrele spitalelor.
Anchete partiale, pe regiuni limitate, pot fi foarte folositoare.
In Romania s'au publicat in anul 1934 rezultatele unor anchete pe re-
giuni limitate ale Transilvaniei, in mecliul rural, unde s'au gasit infectiuni
sifilitice in proportie de 1,4%-27,8% fata de cifra populatiei; morbiditatea me-
die venerica a fost de 6,3% din populatie (83).
Dacd se delimiteaza anumite regiuni, in care printr'un personal nu-
meros i cu ajutorul unei organizatii medico-sociale bine pusa la punct
investigatia poate fi dusa amanuntit, rezultatele sunt din cele mai importante.
unele circumscriptii rurale ale Romaniei, circumscriptii de demonstratie
sanitara, s'au precizat proportii de sifilitici variind intre 0,8.% si 2,17% din
populatie (84).
O metodä, aplicatä in ultimul timp la unele institutii spitalicesti,
oferind un foarte bun criteriu pentru aprecierea morbiditàtii vene-
rice in populatia unei täri, este urmätoarea : examenul in serie, serolo-
gic, al tuturor bolnavilor internati in spitale, indiferent de natura afec-
tiunii pentru care au fost internati.

www.dacoromanica.ro
 MEDICINA SOCIALA A BOLILOR VENERICE 417

Procedändu-se astfel la un spital din Bucuresti, s'a putut conchide

la un procent de aprox:mativ 10% din populatie, purtatori ai infectiunii
specifice, adesea ignoratä (4).
2. Date statistice din diteva rári
Corsideränd dificultatile unei investigatii aprofundate asupra mor-
biditatii venerice, sunt ex,plicabile diferentele de cifre dela tara la Ora,
lar pentru aceeasi tara, dela o perioada la alta. Totusi, interpretarea
rezultatelor cunoscute pänd acum, pe baza investigatillor fäcute pe o
scard relativa vasta, este importanta, si in mod absolut si pe plan com-
parativ.
In Germania, cu prilejul mentionatei anchete pe längd corpul me-
dical, s'au gäsit in 1919 un numar de 136.000 bolnavi venerici intea
lung, din care 92.000 vechi si 44.000 cazuri aparute in acea luna; s'a
dedus de ad ca morbiditatea veni:rica prin cazurile noi, inteun an,
era de aproximativ 500.000 (44.000X12), ceeaoe dadea o proporlde de
3,7 bolnavi venerici la mia de locuitori. La anchieta intreprinsa in 1927
si la care au participat aproape sutd la suta din medicii Reichului, s'a
constatat cä morbiditatea prin cazurile noi intr'un an scäzuse fatä de
cea din 1919, foarte putin .pentru blenoragiie (dela 4,79 la mia de lo-
cuitori in 1919, la 4,42 in 1927), dar inteo proportie impresionanta pen-
tru sifilis (dela 3,14 la mia de locuitori in 1919 la 1,32 in 1927) (82).
Aceste anchete au mai pus in evidenta faptul ca 62% din totalul
contaminkilor vienerice se produc intre värstele de 20 si 30 ani.
o noud statistica a morbiditatii venerice a fast efectuata. in Ger-
mania intre 15 Ianuarie si 15 Februarie 1934; si de asta data au parti-
cipat la in.vestigatie 97,3% din intreg corpul medical si totalitatea in-
stitutiilor de spitalizare. Ori, s'a constatat o scadere apreciabilä a mor-
biditätii prin cazuri noi, care in cifre absolute n'a mai reprezentat decät
225.000 (fata de 500.000 in 1919). Din morbiditatea venerica, procentul
cel mai important este detinut de infectiunea gonococicä.
Inteadevar, din suta de bolnavi venerici, 77,8 sunt blenoragici (53,9 bar-
bati si 23,9 femei), 20,8 sunt sifilitici (de remarcat cà procentele sunt egale pen-
tru barbati i femei, cate 10,4% pentru fiecare sex), iar numai 1,4 sunt bolnavi
de ulcer moale (85).
Calculate la mia de locuitori, imbolnavirile noi prin boli venerice au re-
prezentat, in 1934, proportia de 4,7 la barbati si de 2,3 la femei. Ori, la sta-
tistica din 1927 proportiile dupa sexe au fost de 8,0 la barbati si 3,5 la femei.
Fata de situatia din 1927 s'a inregistrat deci o scadere a imbo/netvirilor noi, cu
2 cincimi. Cea mai accentuata scadere a infectiunilor venerice s'a constatat la
varstele tinere (15-29 ani).

DT. G. Banu.Thartarb de mead-a, sacdall, Vol. IV 27

www.dacoromanica.ro
418 DR. G. BAITLI

Statistica efectuatä in anul 1934 a mai arátat cateva fapte impor-

tante. 5%-10% din cazurile de debilitate rnintala congenitalá sunt
datorite sifilisului mostenit. Frecventa infectiunii sifilitice, la adulti.,
in orasele mari ale Germa.niei, ar fi de 5% din populatie, lar pe in-
treaga populatie a Germaniei ar fi de numai 2%. Se confirma inca
°data corelatia dintre frecventa infectiunilor venerice i densitatea
populatjei.
Morbiditatea venerica este cu deosebire mare in porturi. In Ger-
mania, cele mai ridicate cifre le prezinta orasul Hamburg (85).
Considerandu-se morbiditatea venerica dupa sex, starea civila #
grupe de varsta, s'au constatat unele f apto importante : proportia celar
ce se tratau pentru boli venerice a fost de 4-6 ori mai mare la bar-
batii divortati, din toate grupele do varsta, clecat la cel caskoriti din
grupele respective, lar la femeile divortate aceasta proportie a fost
chiar de 6-12 ori mai mane; apoi, la femeile celibatare sub 20 ami #
la divortatele sub 30 ani, proportia celor ce urmau tratament antivene-
ric a fost mai mare deck la bärbatii de aceleasi varste; la bärbatli celi-
batari in.tre 20 # 39 ami # la divortatii intre 30 sd. 39 ami de amandouä
sexele, morbiditatea ,prin boli venerice a descrescut cu mai mult de
jumatate, in intervalul 1927-1934 (85).
Deosebit de aceste statistici pe tara Intreaga, s'au efectuat cercetari asupra
unor regiuni /imitate, de natura' sa aduca precizari importante. Sunt de mentio-
nat cercetarile din orasul i regiunea Ntirnberg, centru important In ultimul
deceniu, prin afluxurile si circulatia intensa' de populatie prilejuitä de activi-
tatea politica.
Ca material documentar au servit chitantele de plata a medicilor caselor
de board' regionale, apoi inregistrarile la policlinica si la spitalul comunal. In ce
priveste blenoragia la femei, s'a adoptat ca norma de calcul : 3 Imbolnaviri de
°varad, parametrita i tumoare anexiala echivaleazä cu 2 blenoragii, iar 2 en-
dometrite echivaleaza cu o blenoragie.
La popu/atia asiguratä din Nürnberg procentele de bolnavi venerici, cal-
culate la suta de asigurati, au fost :
Anul 1932 Anul 1933
Sifilis 0,88 0,76
Blenoragie 3,18 2,90

deci o scádere, atat pentru sifilis cat i pentru blenoragie.

Cercetdrile s'au extins apoi la membrii de familie, precum si la restul
populatiei orasului.
Populatia orasului fiind de 411.700 In anul 1932 si de 410.400 In anul 1933,
se constata urmätoarele proportii de bolnavi venerici la mia de locuitori
Anu/ 1932 Anta 1933
Sifilis 4,57 4,14
Blenoragie 12,54 12,00

www.dacoromanica.ro
 MEDICINA SOCIALA A BOLILOR VENERICE 419

Deci i la populatie se inregistreazä o scAdere a ambelor boli venerice (86).

Interesant, din punctul de vedere medico-social, este ca statistica, in a-
ceeasi regiune si dup5 aceleasi norme, a fost reluatà In 1936-1937, constatan-
du-se la populatia asiguratà c5 procentul de sifilitici a fost : 0,76 In 1936
si 0,85 In 1937; iar pentru infectiunea gonococieä : 2,32 in 1936 si 2,16 in 1937.
Deci, sifilisul a mers in crest ere, pe cAnd blenoragia in usoarà descrestere. Pro-
babil c5 a jucat rol, pentru diseminarea sifilisului, afluxul de populatie str5in5
orasului, cu prilejul diferitelor manifest5ri politice (87).
Unele date interesante relativ la frecventa bolilor venerice au fost
obtinute in Statele-Unite, printr'un adevdrat recensdmänt (îrite° zi
fixatd), in 1935, asupra populatiei din 49 mari aglomeratii, reprezentänd
aproximativ un sfert din populatia totald a tärii. Datele au provenit
din 39.000 surse medicale (medici, institutii, etc) (88).
S'a constatat, in rapart cu cifra populatiei, o morbiditate venerial
de 7,7 la mie. Morbiditatea prin sifilis a fost de 4,3 la indiai cea prin
blenoragie 3,4 la mie. 71% din sifilitici au inceput tratamentul In faze
tardive. 51% din blenoragici 1-au tinceput in faza crorieä a bolii. Pro-
portia de contamindri noi anuale ar fi de : 4 la mia de locuitori pentru
sifilis si 8 la mie pentru blenoragie. In cifre absolute, s'ar produce in
tiecare an 1.500.000 cazuri de contamindri noi. Grupa de varstd 16-30
ani a ,prezentat cea mai ridicatd morbiditate venericd.
Statisticile din unele Oh au pus in evidentä, in ultimul deceniu,
importanta fenomenului migratiunii bolilor venerice, cu alte cuvinte
importanta aportului de morbiditatie venericd din afara granitelor t'Ami
respective. In Suedia, introducdndu-se incd din 1919 obligatiunea anun-
tdrii surselor de infectiune, s'a constatat cà o zecime din numärul total
al infectiunilor proaspete, la bdrbati, au fost contractate in strdinátarte.
Pentru sifilis s'a constátat cà chiar 26% din nunadrul total al infectiu-
nilor sunt importate, pentru blenoragie 7%. Pentru ulcerul moale
proportia de infectiuni jmpartate devine enormk pänd la 48%. Se
admite chiar de unii cd, pentru Europa de nord i cea centrará, ulcerul
moale ar fi o boald oarecum exotick in sensul cä este adusd in bund
parte din strdindtate i diseminatd apoi, prin prostituatele din porturi,
etc. (89).
Statistici comparative, pe plan international, relativ la morbidi-
tatea venerick sunt incd putine. Totusi, ele ingdolue unele conclu-
ziuni importante.
O privire comparativä asupra situatiei, pe boli venerice in parte,
in cáteva täsi europene, in deceniul 1920-1930, teste redatä de urna-
taarea statisticä (82).

www.dacoromanica.ro
420 DR. G. BANti

MORBIDFIATEA PRIN BOLI VENERICE IN CATE VA TARI EUROPENE

INTR.e. 1920-1930 (PROF uRTII LA 10.000 LOCUM 011I DIN )IECAL E. GRUPA)

B enotagta Ulcerul mottle Sifitisu/

TARA Aman- Arnan Aman-
Barb. Femei douà Barb. Femei douà Barb. Femei douà
iexele sexele sexele

Germania,1927 . . . 66,5 23,2 44,2 2,2 0,3 1,2 14,1 12,4 13,2
Elvetia, 1920 . . . . 34,1 12,8 3,2 0,8
J
0.1 0,5 20,6 12.5 1,5
Cehoslovacis. 1921 . 41,9 8,7 24,8 9,3 1,1 5,1 20,4 7,1 13,8
Danemarca, 1927 . . 34,4 0,7 63
Suedia, 1927 . . . . 32,1 9,9 20,8 0,7 0,1 0,4 2,9 1,3 2,1
Norvegia, 1927 . . . 25,0 0,7 5,2

Statistici publicate de organizatia de igienä a Societätii Natiunilor

au precizat morbiditatea venericä, oficial cunoscutä, In cateva Väri (90).
Pentru Danemarca, in anul 1925 morbiditatea prin sifilis a fost de 6-7 la
10.000 locuitori, iar in 1926 a fost de 7,5.
In Statele-Unite, dupä datele publicate de organizatia de igiena S. D. N.,
s'ar fi inregistrat urrn6toarea morbiditate prin sifilis: in 1926 au fost 18,15 cazuri
la 10.000 locuitori, iar in 1927 au fost 17,13. In ce priveste infectiunea gonococick
s'au inregistrat 14,24 cazuri la 10.000 locuitori in 1926 si 14,34 cazuri in 1927.
In Suedia, s'au inregistrat, drept cazuri de sifilis: 1,81 la 10.000 locuitori
in anul 1923 si 1,41 in anul 1924. In ce priveste infectiunea gonococicti, statisticile
Societdtii Natiunilor au aratat 17,11 cazuri la 10.000 locuitori in anul 1923 si
16,89 in 1924.
In Romania, considerand datele statistice oficiale (care, netdgAduit, nu
redau decat o parte din morbiditatea venerica real5), rezultä cà proportia de
sifilitici, in intervalul 1928-1938, a oscilat intre un minim de 767,8 si un maxim
de 1021,0 la 100.000 locuitori.
Tabloul si graficul urmator prezintà morbiditateasifiliticà in RomAnia in
intervalul amintit.
MORBIDITATEA PRIN SWIMS IN RomANIA
PERIOADA 1928-1938

Numärul Proportia
ANUL cazurilor la 100.000
locuitori
1928 146.707 843.5
1949 135.435 70.8
1930 167.552 936.6
1931 150.615 829.0
1932 176.710 958,9
1933 172.138 922.8
1934 220.845 1167.0
1935 184,837 968.3
1936 196.90 1019.0
1937 199.369 1020.0
1938 201.748 1021.0

www.dacoromanica.ro
 MEDICINA SOCIALA A soLmon VENERICE 421

Cresterea proportiei dela un an la altul este In parte In legdtura

cu ameliorarea investigatiei i descoperirii cazurilor.
MORBIDITATEA SIFILITICA IN ROMANIA (1928-1938)
CIFRE ABSOLUTE SI PROPORTII LA 100.000 LOCUITORI

200

180

460

160

120

00.
80

60

20
7553 176 740 164837
o
1928 1929 1930 1951 1932 1933 1934 1935 1936 1937 1938

1200

9000

900

600

700

600

600
PROPORTIA LA 100.000 LOCUIrom
400

003

280

920

oJ

Oricum, morbiditatea sifilitica In Romania apare ca fiind de aproximativ

ori mai ridicata decat In Statele-Unite, de 8 ori mai ridicatä decat In Germania
sl de 70 ori mai mare decat in Suedia.
Date importante prin concluziile medico-sociale la care duc, au
fost publica-te relativ la Rusia, pentru anii 1926 si 1927.
SITUATIA MORBIDITATII VENERICE IN RUSIA, 1926-1927
(PROPORTII LA 10.000 LOCUITOEI)

Anul 1926 Anul 1927

Leziuni de sifilis primar

si secundar 30,8 29,08
Ulcer moale 1,59 1,5
Infectiunea gonococicA . . 34 15 31,6

www.dacoromanica.ro
422 DR. G. BA_NU

Se observa, ea si pentru Romania, frecventa destul de mare a in-

fectiunii sifilitice, mai ales daca tinem seama ca proportiile de 30,8 si
29,98 la 10.000 locuitori se refera numai la leziunile din perioadele
primara i secundara.
Statisticile rusesti au mai pus in evidentd un fapt, care reactuali-
zeaza problema räspandirii infectiunii sifilitice In populatiile inca putin
evoluate pe scara civilizatiei i apartinand in imensa majoritate mediu-
lui rural. Diseminarea infectiunii specifice, in bunä parte prin conta-
giune extragenitalä, este masiva. Inteadevär, dintrio cifra totala de
451.363 bolnavi sifilitici inregistrati in 1927, 213.615 apartineau popu-
latiilor din regiuni mai putin evoluate ale Rusiei (91).
Cifra absoluta a si-
Provincia filiticilor inregis-
trati
Kazakstan 68.324
Republica Buriatä . . . 17.833
Regiunea centrará zisa
a pamanturilor negre 62.452
Regiunea Volgäi mijlocii 32.427
Regiunea Uralilor . . . 32.578
Total 213.615

In anul 1928 statisticile au arätat aceeai predominantä a infectiunii spe-

cifice in regiunile cu populatie mai inapoiatà (inclusiv Siberia), totalizand un
numär de 221.128 cazuri din totalul de 422.472 sifilitici inregistrati in acel an (92).

B. Caractere statistice ale evolutiei sifilisului

perioada contimporan5
Intr'un important numär de tari s'a notat, in razboiul Mondial
trecurt ide-alungul ultimelor -doua decenii, o scildere progresiva.' a
frecventei infectiunii sifilitice. In 1926 morbiclitatea prin sifilis reprei-
zenta, in Tarile Scanclinave si in Belgia, 2/3 pana' la 4/5 din cifra
antebelica; in Germania la finele lui 1927 o treime fata de cifra.
din 1919; in Franta s'a inregistrat in armata, in anul 1927, o propartie
de sifilitiei de 1,98 la mie, fatä de 8 la mie inainte de 1914 ; in Anglil
cifra morbiditätii prin sifilis a scazut la jumdtate in deceniul 1920
.1930, lar in Australia de Vest se pare ca s'a inregistrat o 'seädere cu 9
zecimi (93).
Pentru explicarea acestei scAderi a sifilisului ,unii autori au invocat
zisa oscilatie epidemiologica; ipoteza nu este serioasd insä, cäci nu se pot
stabili analogii intre o board cronicd, datoritä unui contact bine determinat,
alte boli, in care càile de infectiune sunt variate i multiple,
Nici educatia masselor nu pare a avea importanta ce i s'a atribuit.

www.dacoromanica.ro
 MEDICINA SOCIAL A BOLILOR VENERICE 423

Parerea unora, cà extensiunea ce au luat-o concubinajurile, deturnand

femeile dela prostitutie, ar fi dus la micsorarea pericolului venerian, este dease-
menea neintemiata.
S'a invocat pe alocuri influenta factorilor sociali i economici, care s'ar
fi ameliorat in parte. Nu se poate admite insä aceasta ipoteza, deoarece atát
o situatie economica prospera cat i una nefavorabirá contribue deopotriva la
extensiunea prostitutiai.
In ce priveste diferitele mijloace de profilaxie individualä antivenerica,
ele îi au netagaduit valoarea lor, fall a se putea insä spune ea' ar contribui
efectiv la stavilirea in massa a morbiditatii venerice.
Ceeace a contribuit in cea mai mare mäsurä la scaderea sifili-
sului, intr'un numAr de täri evoluate, pare a fi factorul tratameni, con-
comitent cu pealectionarea metodelor de diagn.ostic. Posibilitatea destul
de largä. a tratamentului In policlinici i spitale, furnizarea gratuitä
a medicamentelor specifice, crestera numdrului specialistilor, pregä-
tirea oorpului medical In campul medicinei sociale, extensiunea luatä
de institutiile de Asigur6ri sociale care cuprind o parte din ce In ce
mai irnportantä din populatie, sunt tot atAtia factori care, favarizAn3
tratamentul in massä, au exercitat o actiune profilactica.
Cà tratamentul a jucat un rol important in scaderea sifilisului, rezulta
din diferenta intre curba sifilisului i cea a infectiunii gonococice, in Germania,
intre 1919 si 1927. Prima curba a inregistrat o scadere de douä ori mai mare
cleat cea de a doua. In Australia de vest curba blenoragiei a ramas stationara,
pe cand sifilisuI primar a scazut cu noua zecimi. In America de nord, sifilisul
scäzuse, in perioada amintità, Cu 10%, pe cand blenoragia numai Cu 5%.
Ori, pentru amandouà bolle intea-vin factori sociali, economici i morali
identici. Numai in privinta tratamentultd infectiunea gonococica n'a inregistrat
progresele care s'au manifestat in terapeutica sifilisului (e vorba de perioada
anterloara introducerii sulfamidelor in terapeutica blenoragiei).
Scäderea inregistratà, In Odle occidentale, In morbiditatea sifili-
tied, a avut, intre altele, o Inriurire favorabilä asupra mortalitätii in-
fantile (94).
In trei orase germane: Chemnitz, Drezda si Leipzig, s'a intocmit statis-
tica, pe un interval de 27 ani (1910-1936), a copiilor mai mici de un an de-
cedati consecutiv sifilisului congenital. S'a constatat ca, °data cu izbucnirea
räzboiului mondial trecut, proportia de copii morti consecutiv acestei in-
fectiuni incepuse sa creased: pentru anul 1918 s'a ajuns in Chemnitz la o pro-
portie de 0,27 copii decedati consecutiv sifilisului congenital, la suta de nascuti
vii, de unde in 1914 proportia fusese de 0,16. In orasul Drezda proportia s'a
ridicat dela 0,23 la 0,28, lar la Leipzig dela 0,35 la 0,44. In anii care au urmat
imediat räzboiului situatia s'a inrautatit si mai mult, ajungandu-se in 1922
la proportii de 0,60 in Chemnitz, 0,39 in Drezda si. 0,49 in Leipzig.
Odatä ins5 cu anul 1926 situatia s'a ameliorat in mod vadit, pentru toate
cele trei orase. In 1927 proportiile respective de decese prin sifilis congenital
ale copiilor sub un an, ajunseserd respectiv la: 0,27, 0,25 si 0,18. In 1935 nu

www.dacoromanica.ro
424 DR. G. BANU

s'au mai inregistrat decat 0,05 sugari decedati consecutiv acestei infectiuni, la
suta de näscuti vii. Comparänd cifrele din 1935 cu acelea din 1910, s'a constatat
ca mortalitatea prin sifilis congenital la copii scäzuse la 1110 pentru Leipzig,
la 1/6 pentru Drezda si la 112 pentru Chemnitz.
Cifrele statistice mentionate indreptdtesc la urmätoarea concluzie
importantä In unele centre ale Occidentului, sifilisul, drept cauzd de
deces la sugari, a dispärut aproape.
Desigur CA, in aceastä importantä scddere a sifilisului congenital, a jucat
rolul de seamd factorul tratament. Deosebit de datele clasice cunoscute dela
Fournier, sunt de mentionat precizäri fäcute in ultimii ani, pe baza unor sta-
tistici germane, asupra importantei tratamentului gravidelor sifilitice: din 100
femei netratate, 97 nasc copii sifilitici; din 100 femei tratate numai ina-
intea sarcinei, 86 nasc copii cu manifestäri mai recente sau mai tardive ale
infectiunii specifice ; din 100 femei tratate in timpul sarcinei, numai 14 nasc
copii bolnavi de sifilis (95).

Contributii concludente la scklerea sifilisului in ultimul deceniu

au fost aduse pe alocuri de mrcetdri serologice practicate asupra
unor masse importante de populatie. Astfel, sectiunea serologicd a In-
stitutului de terapeuticd experimentara' din Frankfurt am Main a in-
treprins, intre anii 1933 si 1936, 70.000 examene de sdnge, concomitent
cu aplicarea metodelor de cercetare clinicd. Ca reactii serologice s'au
folosit: Bordet-Wassermann, reactia Meinicke i reacia cu citocol. Ma-
terialul examinat a provenit, in 75% din cazuri, din spitalul comunal
din Frankfurt, si In 25% din cazuri dela bolnavi de clienterä particu-
larä i ai Asigurdrilor sociale. Cercetdrile comparative, In 1936 fatä
de situatia din 1932, au arätat pentru acest interval de timp: scAderea
cazurilor serologic pozitive cu 25%; cliniceste, scdderea tot cu 25%
cazurilor de sifilis primar si secundar ; In ce priveste sifilisul ter-
tiar, cel latent i metasifilisul, scklerea a fost chiar mult mai accen-
tuatä Cu 41,2% 51,9% (96).
Scklerea infectiunilor sifilitice este impresionantd In Tetrile Sean-
dinave, unde educatia antivenerica a luat de mult o apreciabild exten-
siune, reglementarismul prostitutiei a fost abolit i obligativitatea de-
claratiei bolilor venerice si a tratamentului este destul de veche (in
Danemarca din 1906, in Norvegia din 1860 si In Suedia din 1919). Ori,
in anul 1933 Suedia la o populatie de 13.700.000 locuitori nu In-
registrase decat 1600 sifilitici. Igienitii contimporani afirmä cà, In
farile scandinave, sifilisul a devenit o raritate (97).
Unele fa,pte interesante privitor la statistica infectiunii sifilitice
au fost puse in evidentà pentru Statele-Unite, in anul 1936. Proportia
indivizior afldtori in tratament antisifilitic era in acel an pe alocuri
de 4 la mie, fatà de cifra ,populaliei (98).

www.dacoromanica.ro
 MEDICINA SOCIALA A BOLILOR VENERICE 425

Incontestabil c, chiar intr'o tara atat de evoluata ca Statele-Unite, nu

se poate deduce morbiditatea realä din simpla statistica a indivizilor aflatori in
tratament. O buna parte din sifilitici sunt cu manifestäri tardive i acestia nu
s'au prezentat niciodata la tratament. O altä parte urmeaza tratamentul foarte
neregulat. Apoi, precum s'a putut stabili in cercetäri partiale, pentru fiecare
doi sifilitici sesizati trebue sá contám alte trei cazuri netratate incä. In fine
cercetarile serologice arata o frecventa mult mai mare a sifilisului la popu-
latiile de culoare.

S'a mai eonstatat cg frecventa sifilisului la orase este de trei ori

ai mare decat la targ, ceeace corespunda caracterului general al
dIseminärii bolilor venerice. O cincime din °azul-He proaspete survin
la persoanale sub 20 ani. Varsta medie la care are loc contagiunea a
reesit astfel, din cercetgrile fAcute in Statele-Unite: pentru bärbatii
albi 29,9 ani; pentru femeile albe 26,2 ani; pentru bärbatii de culoare
26,4 ani, lar pentru femeile de culoare 22,7 ani; deci contamingrile au
loe la o várstä mai tängrg, la populatiile de culoare.
In grupul persoanialor oelibatare frecventa sifilisului a fost
sitg la bgrbati de doug ori mai ridicatá ca la femei. In grupul cgsg-
toritilor frecventa este egald pentru ambele sexe.
In ce privaste mortalitatea provocatg de manifestgrile nervoase
ale sifilisului, s'a constatat cà mortalitatea prin paralizie generará pro-
gresivg a scäzut, dela 7,5 la 100.000 locuitori In anul 1922 la 3,8 in
anul 1933, iar mortalitatea prin tabes a scgzut dela 3,0 la 100.000 lo-
cuitori in anul 1913 la 0,9 in anul 1933 (98).
Cercetärile partiale, efectuate in anul 1930, Cu colaborarea Asociatiei
American social hygiene association", dupa o metoda stricta, au dovedit dea-
semenea à infectiunea specifica este cea mai frecventa la Negri. Investigatii
referitoare la sifilisul primar au aratat, in comunele unde conlocuesc Albii cu
Negrii, urmatoarele proportii de leziuni primare in raport cu populatia res-
pectiva: 1,44 la mie pentru bárbatii albi si 2,37 la mie pentru Negri. Dupa rasa
si sex: 1,94 la mie la barbatii albi si 0,93 la mie la femeile albe; 3,09 la mie la
barbatii negri si 1,63 la mie la negrese (99).
Alte cercetäri partiale, pe baza de reactii serologice, au arätat: reag.tia
Bordet-Wassermann pozitiva la negri in proportie de 20%, in unele regiuni (99).
In interiorul unui grup de 5000 femei albe din maternitati s'au gasit si-
filitice in proportie de 3,8%, in timp ce dintr'un grup de 3500 femei de cu-
loare, tot din maternitati, s'au gasit 17,5% sifilitice (100).
Cercetäri interesante au fost fgcute relativ la probabilitatea de a
contracta sifilisul, dupd grupe de veirstd. In acest seop, in Statele-Unita,
datele dela institutiile oficiale antivenerice au fost transpuse asupra
unei grupe teoretice de 100.000 indivizi, ngscuti toti in acela§ an. FA-
candu-se acest calcul, a rezultat (101) :

www.dacoromanica.ro
426 DR. G. BANIT

panA ce implinesc 21 ani, se imbolngvesc de sifilis 3991 (din 100.000 locuitori)

11 11 Il 29 PI PI 11 Pf 6264 SO PI Pf
I/ 11 tl 34 1/ 11 11 Pll Pf 7875 Pf fi
PI PP 11 39 f/ lf fl Pf ft 8803 fi St ff
44 1f 1, /f /I SP 9100 11 ,, ,1

ft f/ 11 49 f1 ft f/ 11 10123 11 fP 11

S'a mai constatat ca, In decursul vietii, una din 10 persoane se im-
boInáveste de sifilis.
Exista' un numAr de precizäri statistice i in legatura cu pronosti-
cul mai indepärtat al infectiunii sifilitice. Amintitele ceroetari din Sta-
tele-Unite au aratat ,ca fenomenele de neuro-sifilis se intalnesc la 17%
din cei netratati, la 10% din cei insuficient tratati si la 1,6% din cei
suficient tratati. Turburarile cardiace i vasculare s'au gasit la 3,4%
din sifiliticii netratati si 5,8% din cei insuficient tratati; la cei sufi-
cient tratati nu s'au gasit leziuni carclio-vasculare. In ce ,priveste sifi-
lisul cutanat, muscular si osos, el a fost gasit la 29,5% din indivizii ne-
tratati si 1,6% din cei insuficient tratati; la cei suficient trata-ti, ni-
ciun caz.
Investigatiile pentru pronosticul indepärtat -s'au facut asupra bol-
navilor revazuti dupä 10-20 ani dela contractarea. infectiunii. Tot dupä
acest interval li s'a practicat seroreactia, glsindu-se : la cei netratati
seroreactia negativa in 34,8% din cazuri, la oei insuficient tratati in
56% din cazuri, iar la cei suficzient tratati negativitate in 85,3% din
cazuri (101).
In anul 1942 au fost publicate rezultate, in Germania, privitoare tot
la probabilitatea de a contracta sifilisul, dupa grupe de varsta. S'a con-
statat ca, din 100.000 persoane, contracta aceasta infectiune : 24 pana
la varsta de 14 ani, 188 pana la varsta de 19 ani, 677 pana' la 24 ani,
1210pana la 29 ani, 1734 ,pana la 34 ani, 2201 pana la 39 ani, 2953 pana
la 49 ani. In total, dupa aceastà statistica germana, mai favorabila de-
cat cea americana, din 100.000 persoane, 3629 (penizu bärbati 3746,
pentru femei 3502) contracta sifilis, in decursul vietii (102).

C. RispAndirea sifilisului In anumite grupe de populatie

i. In mediul rural
In populatia rurala a unor infectiunea sifilitica este de o mare
raspandire. Deosebit de insuficienta mijloacelor de combatere moderne,
intervine contaminarea masiva prin indivizii reintorsi din mediul urban
si care s'au sifilizat pe scara intinsa in timpul sederii lor in orase.
RAmAne instructivä, din acest punct de vedere, o cercetare pe scarA rela-
tiv vastA, fácutA' In RomAnia, In anul 1926, asupra tinerilor rurali care îi fAceau
stagiul militar. Reacia Wassermann practicatA la acesti tineri, apoi la militarii

www.dacoromanica.ro
 MEDICINA SOCIALA A BOLILOR VENERICE 427

reangajati, deci cu un numar mai mare de ani de serviciu militar, fAcut fireste in
mediul urban, a pus in evidentd sifilizarea progresivd, in mAsura cresterii dura-
tei serviciului militar, deci a contactului cu mediul ordsenesc. La soldatii din
primul an de stagiu militar procentul sifilizatilor a fost de 3,44%, la soldatii
din anul ai doilea s'a ridicat la 5,13%, iar la reangajati, deci cei cu mai mult
de doi ani de serviciu militar, procentul sifilizatilor a fost de 8,72% (103).
Nu numai sifilizarea populatiei rurale prin contactul cu mediul
urban, intervine etiologic in rdspOndire.a sifilisului la sate. Un factor
important este prostitutia clandestinä rural.O. Pe când la orase se poate
vorbi de un control, chiar mai rudimentar, al prostitutiei, in mediul
rural acest control nu existà. Prostituarea se noteazO pe scard vastä in
unele regiuni rurale, pentrucä notiunea de moralitate, cap,Otd in aceste
regiuni un sens cu totul relativ, concubinajele constitue un procent
apreciabil in raport cu cAsätoriile, iar adulterele sunt acceptate ea un
fapt aproape firesc (104).
Relatdri ale medicilor din unele regiuni rurale ale Romäniei, de exemplu
din sudul Bucovinei, au ardtat cä sunt sate unde aproximativ 70%-80% din
populatie ar fi bolnavd de sifilis in diferite faze. Majoritatea sunt bolnavi cu
leziuni deschise, iar o alfa' parte sunt purtdtori de leziuni tertiare destructive,
singurul fapt care ii indeamng s'A recurgä la ajutorul medicului (105).

In regiunile rurale infectiunea sifiliticä este ingrijorátoare, atat in

ce priveste leziunile genitale Cát si cele extragenitale. Contamingrile
genitale sunt favorizate de circulatia sezonierà a muncitorilor manuali
dela sate la orase si viceversa, apoi a servitoarelor care se reintorc la
sate. Mai existä in unele regiuni o traclitie dezastroas6 din punctul de
vedere al profilaxiei antivenerice obioeiul ca tdnerii, inaintea Ca'sä-
toriei, pentru a se cunoa§te In prealabil, s'O cohabiteze, cu consimtà-
m5ntul pOrintilor.
Foarte numeroase stmt ocaziunile de contaminare extragenitald in
mediul rural al unor tdri s5rutul, generalizat, cu ocazia sdrbätorilor
mari si a diferitelor petreceri; alOptarea sugarilor cu plOci mucoase de
cAtre femei sOnátoase, erezOndu-se cà prin aceasta se contribue la vin-
decarea leziunilor eopilului; alimentarea copiilor in timpul intárcatu-
lui, de Cátre mame si de cAtre femei strgine, cu alimente insalivate in
prealabil in gura acestora (105).
Incontestabil Ca' nu toate regiunile rurale ale unei tdri sunt deopo-
triva de sifilizate. Asa se explicà procentele foarte variabile, dela o
regiune la alta, gásite in anchetele partiale care se fac in mediul satelor.
RomOnia oferd din aoest punct de vedere un exemplu destul de con-
cludent, cercetOrile partiale relativ numeroase care s'au fäcut in
ultimele douà decenii dând proportii foarte variabile de contaminare
sitilitia (106),

www.dacoromanica.ro
428 DR. G. BANU

DATE PARTIALE ASUPRA RASPANDIRII SIFILISULUI IN MEDIUL

RURAL AL hOMANIEI

Anul Proportia de infectiuni

Colectivitatea axaminatà examinkii specifice in raport cu
pooulatia regiunii
11 comune din Muntii Apuseni . . 1921-1922 3,2%-15%
66 judetele Cluj, Turda,
Somes, Bistrita--Wa'säud . . - . 1924 1,4%-27,8%
22 comune din jud. Somes 1926 1,2%-24,1%
18 II 1936 9,36%
23 Sibiu 1936 0,62%
Plasa sanitara GilAu 1936 2,3%
Regiunea Oradea 1923-1924 4,44%
PI ,, 1923-1930 4,47%
Cluj 1938 1,31%
6 comune din jud. Maramures . . 1926 5,5%
Circumscriptia Ursi, jud. Olt . . . 1926 10,9%
Pasa sanitarà Tomesti-Iasi . . . . 1929-1934 7.65%
Circumsciiptia Pojoräta, Bucovina 1932 15,0%
Judetul Cernäuti 1931 3,69%

O investigatie am'anuntitä, bazatd pe rezultatele seroreactiunii, a

fost facutd inteun numär de pläsi rurale din judetul Turda, in 1940.
Examinându-se un total de 1293 persoane, din 20 comune diferite (gru-
pele de examinati au fost alese astfel incat sá permitI un sondaj
medico-social in fiecare comund), s'a constatat cà procentul de infec-
tiuni sipecifice variazä dela un minim de 3,39% la un maxim de 17,28%
In raport cu populatia. S'a mai constatat cä procentul de pozitivitate a
serareactiunii este mai ridicat la femei: 12,15%, fatä de 9,98% la
bärbati. Explicatia: femeile sunt purtAtoare de sifilis ignorat, pe scarä
mult mai mare (106).
2. Consideratii asupra sifilisului In câmpul muncii
Deosebit de precizgrile ce vor fi fäcute la studiul medidnei sociale
a muncii (vol. VI al acestui Tratat), este de relevat pierderea econo-
micd pe care o reprezintà sifilisul muncitorilor. S'a calculat pentru
13elgia, inainte de trecutul räzbodu mondial, cg pierderea anualà, pentru
colectivitate, rezultatà din cauza sifilisului in am.pul muncii, repre-
zenta 50 milioane franci aur pe an. In Franta aceastä pierdere a fost
evaivatä la 500 milioane franci pe an, iar in unul din statele Americii
de Nord (Illinois) la 188 milioane dolari anual. In Statul Virginia s'a
consiatat cá. in urma intensificärii mäsurilor de combatere a bolilor
venerice, productia industriará a crescut cu 33% (107).
Cercetärile asupra rgspändirii sifilisului printre muncitori, sunt
putine. O ancheta publicatd in Statele-Unite, in anul 1938, aduce date
asupra populatiei muncitoresti din 80 mari intreprinderi industriale,
totalizánd peste un milion muncitori. La candidatii la angaj are sero-

www.dacoromanica.ro
 MEDICINA SOCIALA. A BOLILOR VENERICE 429

reactia a fost gäsitä pozitivä inteo proportie de 2,3%, iar la angajatii

mai vechi in proportie de 4,8% (108).
Doi mari factori etiologici stau la baza sifilisului in cam-,2u1
a) contamindrile venerice (favorizate adesea de indelungata viatd in
comun a indivizilor de amandoug sexele, necesitatea de a gäsi o deri-
vatie pentru influentele psihofiziologice nefavorabile ale mediului de
munc5., lipsa de supraveghere a copiilor din partea mamelor ocupate in
?ámpul muncii) ; b) contaminkile extragenitale, constituind adeva-
rate boli profesionale. Leziuni traumatice survenite cu prilejul muncii
favorizeaza inocularea spirochetului. Pe de alfa' parte, la sifiliticul care
lucreazA in câmpul muncii, leziunile traumatice consecutive accidente-
lor provoacä de multe ori o evolutie atipicä i gravá a bol. S'a mai
constatat cä, prin traumatismele survenite la muncitorii sifilitici, se
favorizeazá localizári tertiare la locul traumatismului (109).

3. Consideratii asupra sifilisului In armata

Cercetäri statistice fäcute asupra populatiei militare din unele tári
au arátat pericolul derivând din nurnärul relativ important al leziunilor
sifilitice deschise, la aceastä populatie, mai ales cand ea provine din
mediul rural. In armata românä morbiditatea prin sifilis a fost de
35,8 la mia de oameni, in anul 1921, scdzand la 23,4 la mie in 1936.
Cercetäri partiale publicate in anul 1940, au arätat ea' 86,8% din mani-
festärile clinice desco,perite au fost constituite din leziuni ale perioadei
secundare si 8,7% din leziuni primare (110).
In general riízboaie/e constitue un factor de cresterea frecventei
infectiunilor venerice in armatá, consecutiv si de diseminare in popu-
latia civilà. Faptul s'a verificat cu prilejul räzboiului mondial tre-
cut (111).
Pentru armata Statelor-Unite s'au Inregistrat urmätoarele date :' In 1917,
la 668.000 mobilizati, 10.300 leziuni primare, deci o proportie de 15 la mia de
soldati. In 1918 s'au adäogat alte 44.213 contaminäri noi, la un efectiv de
2.518.000 oameni.
Pentru Belgia s'a constatat ca frecventa infectiunii sifilitice inainte de
räzboiu era de 1,7 la mia de soldati, lar in timpu/ rtízboiului a crescut astfel :
7,6 la mie In 1916, 9,4 In 1917 si 10 la mie in 1918.
Pentru Franta s'au publicat urmdtoarele date, considerate In general ca
fiind sub realitate : lnainte de räzboiu 1-1,5 cazuri de sifilis primar la mia de
soldati. In timpul räzboiului au survenit aproxmativ 60.000 contaminäri proas-
pete, cunoscute.
In Germania, proportia de sifilitici In armatä, Inainte de räzboiul mon-
dial, era de 5,2 la mie. In timpul räzboiului au survenit urmätoarele contaminäri
proaspete: In primul an 24.676 la un efectiv de 4.440.000 oameni; in al doilea

www.dacoromanica.ro
430 DR. G. BANU

de razboiu 38.000 la un efectiv de 6.684.000; in al treilea an 37.115 cazuri de con-

taminare la un efectiv de 7.248.000.
Dupä unii autori, numgrul de sifilitici noi ap5r14i in timpul rdzboiului, in
armatele aliate, ar fi fost de 1.8000.000; iar in armatele puterilor centrale
1.200.000. Rdzboiul mondial ar fi provocat deci un numar de 3 milioane conta-
mingri, in armatele diferitelor täri beligerante (111).
Pentru Franta, se admite de unii cä infectiunea sifiliticä ar fi fost
de 15 ori mai frecventd in armatä, in timpul rdzboiului, decAt in timp
de pace.
Consecinta medico-sociald cea mai gravä a acestei diseminar' i a
infectiunii specifice in armate, este contaminarea populatiei civile.
Cazurile de contaminäri noi au fost in Germania (pe intreaga populatie):
In 1913, in proportie de 1,7 la mia de locuitori; in 1919, deci imediat
dupä rdzboi, proportia s'a ridicat la 7,4 la mie. In 1913 proportia de
contaminäri noi la femei era de 3,03 la mie; in 1919 a ajuns la 4 la mie.
Conta_minärile masive, prin armate, cel putin asa cum s'au petre-
cut lucrurile in rdzboiul monclial trecut, au avut drept consecintd #
mari pierden i economice pentru natiune. S'a fácut pentru Franta
urmdtorul calcul: la 500.000 eontamindri survenite in timpul rdzboiului
trebuesc socotite 112.000 cazuri de paralizie generalä si tabes, 28.000
cazuri de emoragie cerebralä, 17.000 cazuri de leziuni specifice ale
mäduvei spindrii i creerului, 11.000 anevrisme ale aortei # 45.000
cazuri de diferite cardiopatii sifilitice. Dacd se admite eä fiecare din
acesti bolnavi a reprezentat o minus-valoare economieä pentru natiufte,
numai timp de 3 ani inainte de a muri, atunci se deduce cd totalitatea
lor a fdcut ca natiunea sd piardä 641.000 ani de muncä umand (111).
Pierderile demograf ice, provocate de recrudescenta sifilisului prin
morbiditatea ridicatä in armatá in timpul räzboiului ,sunt deasemenea
grave. Stiind cä sifilisul reduce durata medie a vietii cu 4 ani, plusul
de 500.000 sifilitici inregistrati in armata francezd in räzboiul trecut a
provoeat pierderea a 2 milioane ani de viatd, pe natiune. S'a mai rele-
vat cà, deoarece in mediu un sifilitic este responsabil de douä avor-
turi, trebue socotit un deficit al natalitätii de un milion, ceeaee s'a
resimtit in intreaga alcdtuire numericd a contingentelor Frantei
1915 la 1940. Mai addogand, in fine, mortalitatea prin sifilis congenital,
care este de 28%, pierderea biologicd apare # mai importantä. (111).
Dacä aceasta era situatia constatatd dupd räzboiul din 1914-1918,
se pare ea' in räzboiul actual ,cel putin pe frontul european, mdsurile
profilactice luate de unele armate vor face ea sä nu se mai observe
puternice reerudescente ale infeetiunilor venerice, nici in populatia
militarä nici in cea civilä. O statisticd alcätuitä in regiunea Kiel, din
Germania, pentru anii.1939 # 1940, asupra proportiilor de noi imbol-

www.dacoromanica.ro
 MEDICINA SOCIALA A BOLILOR VENERICE 431

naviri anuale, a aratat : cazurile noi de infectiuni gonococice fuseserä

In 1938 de 4,85 la 10.000 locuitori, in 1939 au fast de 4,52 # In 1940
s'au inregistrat numai 3,82. Pentru sifilisul primar: 0,25 In 1939 # 0,11
In 1940. Pentru sifilisul secundar: 0,15 In 1939 §i 0,11 In 1940. Pentru
sililisul tertiar: 0,11 In 1939 # 0,07 in 1940. Rezultd din aceasta anchetà
intensiva regional, ca primele 15 luni ale räzboiului actual mondial
nu au adus cu sine o màrire a proportiei infectiunilor venerice; s'a atras
insä atentia asupra faptului Ca' in mdsura in care rdzboiul se prelun-
geqte, este de prevdzut o intensificare a contagiunilor venerice, care nu
poate fi preintämpinatä deca printr'o eat mai stränsa colaborare Intre
autoritätile sanitare civile # militare (112).

D. Date asupra mortalitätii provocate de bolle venerice

t. Pe plan international
Imensa majoritate a deceselor ,provocate de bolile venerice cuprind
cazurile de mortalitate neonatalä a sifiliticilor congenitali # cazurile
cu sfärit letal datorit leziunilor viscerale i nervoase sifilitice. La o
mare distantä vine mortalitatea provocatä de infectiunea gonococick
fie ca este vorba de rarele cazuri In care aceastä infectiune provoacä
septicemii la copil, fie ea' este vorba de decesele consecutive complica-
tiilor inflamatiilor anexiale # leziundlor valvulare ale cordului de
naturà gonococick O statisticd efectuatd In Germania in intervalul
1920-1922 a evaluat mortalitatea prin infectiunea gonococicd, la
1,2 din mia de decese in general, pentru barbati, # la 2,4 la mia de
decese pentru femei (82).
Mortalitatea prin toate bolle venerice s'a prezentat astfel, in anul
1922, in 17 provincii germane (82) :
MORTALITATEA PRIN BOLI VENERICE IN 17 PROVIN-IT GER-
MANE, EXPRIMATA IN PR °FORTH LA 10 000 LOCUITORI;
IN ANUL 1922
Mortalitatea prin Mortalitai ea prin
Provincia boli venerice boli venerice
la bArbali la femei
Prusia 0,5 0,4
Bavaria 0,4 0,3
Saxonia 0,7 0,5
Wiirtemberg 0,2 0,1
Baden . . . . 0,3 0,3
Turingia 0,3 0,3
Hessa 04 0,3
Hamburg 1,5 0,8
Mecklemburg-Schwerin 0,9 0,5
Braunschweig . . . 0,3 0,3
Anhalt 0,2 0,2
Ltibeck 0,5 0,9

www.dacoromanica.ro
432 DR. G. BAND

Se constata in general proportii de mortalitate sub 0,5 1a 10.000.

Nu este fail interes a releva ca cea mai ridicata mortalitate prin boli
venerice s'a inregistrat, si la bdrbati si la femei, in Hamburg ; poate
cà intensitatea infectiunii in aeest mare port a avut drept consec:nta
aparitia unor forme mai grave. Caleulatd pe intreaga Germanie,
mortalitatea prin boli venerice a revenit in acel an, la 0,5 la 10.000
bärbati si 0,4 la 10.000 femei.
O statistied foarte instructiva a fost publicata, tot in Germania,
pentru un interval important de tim,p: 1893-1921, deci 29 ani. Se con-
statä' cd, in acest lung interval, mortalitatea prin boli venerice a crescut,
dela 0,1 la 10.000 locuitori in 1893, la 0,2 in 1905, la 0,3 in 1909 si
0,4 In 1921 (82).
Dacä trecem la martalitatea provocata de sifilis, avem de luat in
considerare mai intai mortalitatea infantilei provocatd de s'filisul con-
genital. Datele elasice sunt permanent verificate si de majoritatea sta-
tisticilor contimporane. In eazurile de sifilis al parintilor, netratat, se
constata' urmdtoarea situatie a copiilor : daed ereditatea specifica este
dublä, se nasc copii contaminati In proportie de 92%, lar mortalitatea
lor este de 68,5%; daed ereditatea este numai materna, proportia con-
taminatilor este de 84%, iar mortalitatea acestor copii este de 60%; daca
ereditatea specified este numai paternä, proportia copiilor contaminati
este de 37%, eu o mortalitate de 28% (113).
Statistiei aleatuite in Franta, in anul 1922, au aratat c.4 martali-
tatea sifilitica a fost de 63 la mia de nasteri de copii vii. Aceasta pro-
portie se descompune astfel : 42 avorturi sifilitice la mia de nasteri
vii si 21 nascuti-morti, deasemenea la mia de nasteri de copii vii (114).
Este netágkluit ca sifilisul constitue factorul etiologic cel mai important
al mortalitätii neonatale. Aceasta se poate deduce si din comparatia mortalitdtii,
la un grup de femei care au frecventat consultatiile prenatale, si la alt grup,
care n'au beneficiat de aceste consultatii. O statisticd publicatA pentru orasul
Toulon si referitoare la un interval de un deceniu (1925-1935), a arAtat cä la
femeile care frecventasera consultatiile prenatale s'a inregistrat o mortinatáli-
tate de 1,41%, pe cand la cele care nu frecventaserä astfel de consultatij morti-
natalitatea a fost de 6,16% (114).
Este de remarcat ca un numär de näscuti-morti, uneori de loe neglijabil,
este datorit sifillsului de a doua i a treia generape.
O statistica aleatuita In Germania, in 44 mari orase, a arätat
proportia de sugari decedati consecutiv sifilisului a variat intre un
minim de 0,08 si un maxim de 4,80 la mia de naseuti-vii, deci era mult

www.dacoromanica.ro
 MEDICINA SOCIALA A BOLILOR VENERICE 433

mai redusä. dect in Germania. 0 statistica elvellana, referitoare la un

interval de timp destul de lung (1901-1920), a aratat ea sifilisul pro-
vo:aca pana la 14% din totalitatea nascutilor morti (82).
Un al doilea factor de mortalitate prin sifilis, este reprezentat prin
leziuni/e viscerale i nervoase ale bo/ii. O statisticà germana, a socie-
tatilor de asigurare de viatd, din 1923, este instructiva prin aceea
arata proportiile importante cu care sdfilisul intervine, ca factor etio-
logic, in mortalitatea provocata de unele afectiuni ale grupelor de
vdrsta adulte i inaintate (82).

Cifra absoluta Din aceasta cifra,

Afectiunea a deceselor au fost provocate
de sifilis
Apoplexie . 2.119 706
Ramolitie cerebrala 85 28
Paraliza diagnosticate ca
fiind de cauza necurioscuta 362 120
Encefalite 74 7
Meningite 812 81
Epilepsie .... . . . . . 191 19
Leziuni organice ale cordului 4.836 1.612
Leziuni ale arterelor si ane-
vrisme 599 449
Ciroza hepati ca 380 76
Nefrite cronice (boaia Bright) 1.971 394
Debilitatea congenitala, scle-
rem 3.330 3.330

Se remarca in primul rand c'd totalitatea deceselor prin debi-

litate congenitala i sclerem sunt provocate de sifilis. Se adaoga de-
cesele prin paralizie generala progresiva si tabes (care nu figureaza in
statistica), afectiuni de natura specified in sutä la suta din cazuri.
mai vede din tabel ca sifilisul provoaca un important procent din mor-
talitatea prin apoplexii, leziuni organice ale cordului i arterelor, ne-
frite cronice.
Precizarile cele mai importante asupra mortalitatii provocate de
sifilis, le aduce examenul anatomo-patologic. O statistica intocmita la
Magdeburg, pentru anii 1928-1930, a aratat urmatoarele (115):
Din 8182 decese prin diverse cauze, examenul clinic consta-
tase ca. 322 indivizi, deci 3,9%, au sucombat consecutiv sifilisului sau
consecintelor lui. Din aceste 322 decese prin sifilis au revenit : 194 si-
Elisului in cele trei stadii ale lui, 27 tabesului, 93 paraliziei generale
progresive si 8 anevrismelor. Tot asupra celor 8182 decese s'a practicat
necropsia, gasindu-se de astadata 406 decese datorite sifilisului, deci

Da'. G. Banta. Tratat de medicina eocialll, Vol. IV 26

www.dacoromanica.ro
434 DR. G. BAND

5%. Repartitia acestor 406 decese a fost : 252 sifilis propriu zis, 44
tabes, 82 paralizie generalä progresivä si 28 anevrisme. Deci, prin exa-
menul anatomo-patologic s'au putut descoperi cu 26% mai multe 'de-
cese prin sifilis, deck s'a putut face prin examenul clinic cel mai amä-
nuntit, in spitale.
Utilitatea examenului anatomo-patologic este In special evidenta pen-
tru tabes, unde s'au putut descoperi Cu 63% mai multe decese deck prin exa-
menul pur clinic, precum §i pentru anevrisme, unde s'au putut gäsi cu
250% mai multe decese prin sifilis, deck ingAduise investigatia
Pentru a sesiza intreaga mortalitate provocatä de sifilis, este ne-
cesará metoda combinatd de examen, clinicg i anatomicd.
Aceastà necesitate a fost pusä si mai bine in evident:6, in ultimul
timp, prin rezultatele publicate de clinica derrnato-sifiligraficd din Dan-
zig. 0 statisticä referitoare la intervalul 1 Ianuarie 1934-30 Iunie 1940,
a putut stabili, pe baza metodei combinate clinico-anatomice, cä din
100 decese provocate de sifilis 25,1 sunt datorite sifilisului aortei,
24,6 paraliziei generale progresive, 16,2 tabesului, 5,1 sifilisului cere-
bral, 4,6 sifilisului congenital, 4,1 tapobaraliziei, 2,8 sifilisului hepatic,
(P,4 sifilisului tertiar, 0,4 sifilisului secundar si 0,4 pemfigusului sifi-
litic (116).
Aceleasi cercetäri au stahilit cä in 30% din cazurile de nasteri pre-
mature factorul etiologic este infectitmea sifiliticA. Tot aceasta infec-
tiune provoacä 40% din mortinatalitate.
S'a mai arAtat cä, dacd se noteazà pe de o parte, cu litera a, suma
cifrelor deceselor in general, a nasterilor premature i a näscutilor
morti, iar pe de altd parte se noteazä cu litera b, de.cesele provocate
de sifilis (decesele prin leziuni viscerale i nervoase, plus nasterile
premature si näscutii-morti din cauza sifilisului), se poate stabili ur-
mätorul raportb:--=
y no
a
c, coeficient ce reprezintd influenta sifilisului
asupra mortalitätii generale.
In fine, s'a mai evidentiat cä, la 100 decese prin sifilis, repartizarea
pe grupe de varstä ar fi urmätoarea : 4,6% sub 20 ani, 39,9% intre
21-45 ani, 59,5% peste 45 ani (116).

2. In Romania
Situatia mortalitätii prin sifilis in tara noasträ, in perioada 1931
1942, rezultä din tabelul de mai jos, care cuprinde datele oficiale :

www.dacoromanica.ro
 MEDICINA SOCIALA A ROLILOR VENERICE 43 5

MORTALITATEA PRIN SIFILIS IN ROMANIA 1931-1942

CIFRE ABSOLUTE $1 PROPORTII LA 100.000 LOCUITORI

Cifre ab- Proportii

Anil I la 100.000
solute locuitori
1931 433 2.4
1932 1714 9.3
1933 1642 8.8
1934 1781 9.4
1935 1705 8.9
1936 1654 8.6
1937 1497 7.7
1938 1604 8.1
1939 1355 6.8
1940 1157 8.7
1941 918 5.5
1942 1024 6.1

Situatia in acesti 12 ani (1931-1942) este redata si in graficul ur-

mktor :

MOR TALITATEA PRIN SIPILIS IN ROMANIA. IN PERIOADA 1921-1942

CIFRE ABSOLUTE

500

O
1931 1932 1933 1934 1935 1936 1937 138 1939 1940 1941 1942

PPOPOPTIA LA 100CC;L0CUI-0".
10

Mortalitatea prin sifilis a oscilat deci intre un minim de 2,4 si un

maxim de 9,4 la 100.000 locuitori.

www.dacoromanica.ro
436 DR. G. BANU

UrmArind re,partizarea deceselor prin sifilis dup'd grupe de varstd,

rezultd urm5toarele
DECESELE PRIN SIFILIS PE GRUPE DE VARSTA, IN ROMANIA
MEDIA ANILOR 1938-1942

Anii 1Sub 1-4 5-9 10-14115-19 20-24 25-34 35-44 45-54 55-64 65-74 u., 1
1 an c., rota)

1938 692 119 21 17 17 21 85 198 204 165 50 15 1604

1939 537 89 21 15 16 21 81 153 200 149 62 11 1355
19 0 420 64 11 12 16 21 70 171 187 130 48 7 1157
1941 307 65 17 15 10 14 46 144 153 111 29 5 2 918
1942 360 63 10 10 24 36 65 142 155 10 31 10 3 1024
media 463,2 80 16 13,8 16,6 22,6 69,4 161,6 179,9 131 45 9,6 2,5 1211,6
Procente 38,2 6,6 1,3 1,2 1,4 1,9 5,7 13,3 14,8 10,8 3,8 0,8 0,2 100,0
din
mortalit.
globatà
orin sifLis

Din datele de mai sus, cat vi din graficul urmätor, se poate remarca
proportia covarvitoare (38,2%) cu care intervine mortalitatea sugarilor
sifilitici, in mortalitatea globald prin sífilis. In ordinea descendent5 (a
mortalitätii sifilitice) urmeazd grupèle de vArst5, : 45-54 ani; 35-44
vi 55-64 ani. Importanta leziunilor tertiare i a neuro-sifilisului se
vkleste In aceste grupe de varstä.
DECESELE PRIN SIFILIS IN ROMANIA (1938-1942)
PROCENTE PE GRUPE DE VARSTA
(DIN MORTALITATEA GLOBALA PRIN SIFILIS)
40%

30%

20%.

10%.

23 1-4mb 51 1014 15.19 2024 25-34 35-44 45-54 55 64 65-74 75.

Mortalitatea sifiliticà urmärità pe grupe de vârstà i dup5 medil

(rural vi urban) s'a prezentat astfel In perioada 1935-1939:

www.dacoromanica.ro
 MEDICINA SOCIALA A BOLILOR VENERICE 437

DECESELE PRIN SIFILIS PE GRUPE DE VARSTA, IN MEDIUL URBAN $1 CEL RURAL

URBAN
-C) z0
Anii Sub. 1-4 5-9 10-14 15-19 20-24 25-34 35-44 45-54 55-64 65-74 vl- 4..
Lf5 Total
1 an Na Z

1935 26 22 3 3 4 9 26 61 51 25 10 1 - 451
1936 187 23 5 3 5 9 27 62 38 24 14 1 - 398
1937 150 17 4 1 3 11 24 56 55 42 3 5 - 371
- 459
1938
1939-
195
167
20
20
5
5 -
3 8
3
4
7
33
25
74
46
63
57
46
45
4
18
4
7 2 402
Media 1W? 20,4 4,4 2 4,6 8 27 59,8 52,8 36,4 9,8 3,6 2 416,2
Procente 44,9 4,9 1,1 0,5 1,1 1,9 6,5 14,4 12,9 8,7 2,4 0,9 0,1 100,0
.
RURAL
... a) 0
o
Anii Sub 1-4 5-9 10-14 15-19 20-24 25-34 35-44 45-54 55-64 65-74 VT -.a
Total
I an LC)

-- a
eal Un,

1935 582 118 18 10 5 33 70 130

149 93 38 8 - 1254
1936 144 20
561 14 19 24 59 129
141 90 46 9 - 1256
1947 982 96 17 9 16 12 61 163
123 87 33 7 - 1116
1938 497 99 16 14 9 17 52 142
124 119 46 11 - 1145
1939 :172 69 16 15 13 14 56 143
107 104 44 6 - 959
Media 518,8105,/ 17,4 12,4 12,4 20 59,6 122,6 147,6 93,6 41,4 8,2 - 1146
Pro cente 43,5 9,2 1,5
1 1,2 1,2 1,7 5,2 10 7 12,9 8,6 3,6 0,7 - 100,0
*

Se verifica, In ambele medii, aceleasi caractere ale distributiei pe-

grupe de varsta, ca si la mortalitatea sifilitica pe tara intreagg. Grafi-
cul urmator ilustreaza sintetic aceasta situatie.
DECESELE PRIN SIFILIS IN ROMANIA, IN MEDIUL URBAN $1 N CEL
RURAL (1935-1939). PROCENTE PE GRUPE DE VARSTA
(DIN MORTALITATEA GLOBALA PR1N SIFILIS)
50%

40%

30:-

ZOX

1 4an 5.9 10 14 15 19 2014 25.34 35 44 455', 59-64 65-74

S) Din mortalitatea globarä prin stifais.

www.dacoromanica.ro
438 DR. G. BAND

In fine, este de retinut eg, spre deosebire de situatia din tOrilt

occidentale, unde maxhnul mortalitätii prin sifilis se inregistreazA in
grupe peste 45 ani, In RomAnia cum am vg.zut maximul se inre-
gistreazd la copiii sub un an.

IV. ORGANIZAREA TRATAMENTULUI BOLILOR VENERICE

A. Normele tratamentului sifilisului

i. Medicamen tele specif ice

Medicarnentele Cu actiune specifica asupra infectiunii sifllitice sunt

astAzi in numAr de patru : mercurul, arsenicul, bismutul, In parte io-
dul. Putem s'A adduggim tratamentul preconizat in ultimul timp, con-
stand dintr'un vaccin preparat din spirocheti.
Dacg lugm clrept criteriu actiunea treponemicidd, atunci netggg-
duit salvarsanul ocupA priraul loc.
In serozitatea recoltatä din leziunile sifilitice plimare si secundare, se
constata ca o dozä de 0,45-0,60 grame Neosalvarsan este suficienta pentru a
provoca imobilitatea treponemelor i In cele din urma' disparitia lor dela su=
prafata leziunii (117).
Aceasta constatare Meuse pe Ehrlich sa preconizeze therapie magna ste-
rilisans", metoda care ar consta din distrugerea treponemelor, deci vindecarea
sifilisului, printr'o singura injectie a unei doze masive de Salvarsan.
Metoda therapia magna sterilisans" ar fi reprezentat un mijlor
ideal pentru medicina socialg o bolilor venerice. Din nefericire, deduc-
tiile lui Ehrlich, din experientele asupra animalelor, nu s'au putut
trans,pune la om, unde chiar in presupunerea cA printeo singurd in-
jectie treponemele ar putea dispare dela suprafata corpului ele rO-
niAn inaccesible in localizärile lor asupra organelor viscerale. Injectii
repetate i serii de injectii constitue si astOzi baza terapeuticei salvar-
sanice.
Actiunea terapeuticg nu este ing totul. In mAsura in care boala
evolueazg., treponemele se imputineazä oarecum, iar manifestArile clinice
incep a fi provocate mai mult de reactiile alergice ale organismului in-
fectat. Ori, asupra acestor reactii salvarsanul are o actiune destul de
reclusà. De aceea, orice terapeuticg a sifilisului trebue sA fie una com-
binatii : arsenic mercur sau bismut iod.
Spre deosebire de preparatele salvarsanice, nici mercurul nici iodul nu
exercitä o actiune directa treponemicida. Ele contribue Ina puternic la retro-
cedarea manifestarilor clinice ale sifilisului, gratie faptului ca modified in sens

www.dacoromanica.ro
 MEDICINA SOCIALA A BOLILOR VENERICE 439

favorabil reactiunile tesuturilor organismului infectat, a$a incdt creazd un

teren impropriu desvoltdrii treponemelor.
Majoritatea sifiligrafilor recomandd ca prima serie de injectii, ex-
ceptând bolnavii din clasele instdrite i culte, sd aibd loc intotdeauna
In institutii, adica bolnavul sd fie spitalizat, deci sub permanentä su-
praveghere medicald' i in conditiuni de mediu favorabile. Pentru bol-
navii din masse, aplicarea primei serii de injectii prin tratament am-
bulatoriu reprezintd o metodä dezastruoasd adesea, dat fiind lipsa de
supraveghere a bolnavului, incultura lui, excesele la care se dedd, con-
tamindrile pe care le provoacd din cauzd cd nu pdzeste abstinenta se-
xuald, etc.
Mercurul era cunoscut i utilizat, ca medicatiune antisifiliticä, inca
inainte de pandemia de sifilis care a isbucnit in Europa la finele se-
colului al XV-lea. De altfel, era utilizat ca medicament impotriva va-
riatelor leziuni ale pielei, specifice ca i nespecifice, fiind preluat de
medicii Europei, dela medicii din China, India si Arabia. Dat fiind bo-
gdtia in mercur a subsolului unora din regiunile Spaniei i Italiei, acest
medicament si-a gdsit o largd utilizare in aceste tdri.
La inceput se fdceau considerabile abuzuri in terapeutica mer-
curiald, recurgändu-se la fumigatii si la administrarea de doze extrem
de mari pe cale bucald. In secolul al XVII-lea s'au introdus frictiunile
mercuriale. In secolul al XVIII-lea mercurul este intrebuintat pe cale
bucald, de astddatd in mod mai rational, lar in secolul al XIX-lea a
inceput aplicarea injectiilor cu sdruri de mercur.
In perioada cont!mporana, dupd introducerea terapeuticei salvar-
sanice, medicatiunea mercuriala a Irecut pe planul al doilea, fiind in-
locuitä in bund parte cu bismutul.
S'ar pgrea cd, din moment ce mercurul nu are decát o redusd actiune
directd treponemicidd $i in tot cazul trece un timp indelungat pdnd ce trepo-
nemele sunt distruse sub actiunea lui, trebue admisd mai curdnd o actiune ca-
talittcei a acestui medicament. Dupd alti autori, mercurul ar provoca o distructie
a limfecitelor din infiltratiile sifilitice : consecutiv s'ar eliberaa lipaza, care con-
tribue la distrugerea treponemelor (117).
Frfcriunile mercuricae sunt inca In uz pe alocuri, lar in terapeu-
tica infantilà pot aduce foloase, chiar i astazi (118).
Pentru institutille medico-sociale ale copildrie1 este importantd dirija-
rea seriiior de frictiuni mercuriale. Durata unei cure este de 4-6 sdptdmánl.
Se recomandd 2 grame unguent mercurial pe zi (acolo unde se mai utilizeazd
aceste frictiuni la adulti, se recomandd 4-5 grame la bdrbati $1 3 grame la fe-
mci). Frictiunile trebuesc fdcute seara, deoarece majoritatea rnercurului dei

www.dacoromanica.ro
440 DR, G. BAND

in frictiune nu se resoarbe prin pide, ci patrunde in organism prin inhalare;

ori, aldura din pat, in timpul noptii, favorizeazA aceastä inhalare.
Schema clasicd de alternare a locului frictiunilor îi pästreazg Inc6 va-
labilitatea : in prima zi frictiune in axila stang5, in o doua in axila dreaptä,
In a treia zi In regiunea inghinalä stangg, In a patra zi in regiunea inghinalä
dreaptä, in a cincea zi frictiune pe abdomen, In a sasea zi pe spate.
Injectiunile de sdruri mercuride dateaz5. Inc.a. dela 1860, cand s'au
practicat primele injectiuni cu sublirnat, In sifilis. S'a trecut apoi la
combinatille organice : cianurul i oxicianurul de mercur, care con-
tine peste 80% mercur. Acestea sunt sgruri solubile.
Mai sunt de mentionat preparatele recente : embarin (sulfat acid de na-
trium-mercuric-salicilic), salirganul (salicilat de mercur), novasurolul.
Sunt folosite si injectiile cu preparate mercurice insolubile. Ele formeaz5
depozite la locul injectiunii, de unde tree succesiv in organism cantitäti
mici. Sunt de mentionat oleul cenusiu, care contine 40% mercur metalic; apo4
calomelul.

Cel de al doilea medicament specific, In ordinea cronologicA a In-

troducerii In terapeuticä, este salvarsanul.
Ehrlich a plecat, In cercetärile sale, dela corpul numit atoxil, care este
o sare acidd a sodiului (p-amino-fenil-arsinat acid de sodiu). El a cäutat mal
Intai sä atenueze actiunea toxicä a aces.tui produs, ajungänd la produsul ars-
acetinä.
In continuarea cercetarilor sale, Ehr/ich a cAutat sä gäseascA un preparat
care sä intruneascd urmätoarele cloud conditiuni : actiune toxic5 asupra agen-
tului patogen cAt mai intensa', dar actiune toxicA atenuatä asupra organismu-
lui. Dupä incercarea unei serii intregi de combinatii din seria aromaticA a ar-
senicului, Ehrlich a ajuns la descoperirea produsului salvarsan sau 606. Din
punct de vedere al compozitiei sale chimice, este un diclorhidrat al 3,3 diamino-
4,4-dioxi-arseno-benzolului. Impreund cu Hata, a publicat In 1910 primele re-
zultate ale cercetärilor sale.
S'a trecut ulterior la folosirea neosalvarsanului, sarea acidà de na-
trium a dioxi-diamino-arsenobenzol-monometilen-sulfoxilului. Conti-
nutul in arsenic al acestui preparat este de 19%, mai redus cleat al sal-
varsanului. Practic, insà, prezintd avantajul unei mai bune i mai co-
mmie solubilizAri, precum si al reactiunii neutre.
Ulterior s'a introdus in terapeuticA preparatul miosalvarsan, care
are avantajul de a putea fi injectat intramuscular, provocând reactiuni
minimale; contine arsenic In proportie de 18,5-19,5%.
Se mai folosesc preparatele : Silbersalvarsan i Neosilbersalvarsan.
In fine, preparatul solu-salvarsan ()feed avantajul solutiilor gata
preparate (solutii 10%, din tare un centimetru cub contine 0,02 gra-
me amenic).

www.dacoromanica.ro
 MEDICINA SOCIALA A BOLILOR VENERICE 441

Este de retinut si astäzi formula pe care a indicat-o Ehrlich, pen-

tru aprecierea actiunii terapeutice a unui preparat, pe baza asa numi-
tului coeficient chimio-terapeutic. Prin dozg minimalg curativä" in-
telege cantitatea cea mai micd i sigur vindecdtoare din medicamentul
respectiv . prin dozg maximg toleratd" intelege cantitatea din acelas
medicament care devine nocivg pentru organism. Raportul intre doza
minimd i doza maximg este indicele chimioterapeutic. Ori, un anurnit
medicament are o valoare cu atat mai mare, cu cgt valoarea raportului
amintit este mai micg. Astfel, dacá ra,portul este mai mare ca 1, actiu-
nea meclicarnentului este toxicä; dacd acest raport este exact 1, efec-
tul terapeutic este bun, dar doza terapeuticà este foarte aproape de cea
toxicg; in fine, dacà raportul este sub 1, actiunea medicamentului este
favorabilg, i anume cu atat mai favorabilg cu cat valoarea scade sub
1. Coeficientul chimioterapeutic al salvarsanului i compusilor sgi este
din cele mai favorabile, deoarece reprezintä 1/10-1/30.
Al treilea medicament specific, bismutul, ocupg un loc interme-
diar intre salvarsan i mercur. Eficacitatea terapeuticd a celor trei
medicatiuni (eficacitate apreciatd dupä puterea treponemicidA) s'ar pu-
tea ex,prima numeric astfel: coeficientul 10 pentru salvarsan, 7 pentru
bismut i 4 pentru mercur.
Inch' in 1916 Sauton si Robert, dela Institutul Pasteur, au aplicat injec-
liuni de säruri de bismut in tratamentul spirochetozelor la animale. Cercetttrile
au fost reluate in 1921 de Levaditi i Sazerac. Rezultatele experimentArilor pe
animale fiind foarte favorabile, Levaditi a trecut la aplicarea bismutului in tra-
tamentul sifilisului uman. Rezultatele s'au dovedit a fi din cele mai bune.
Se preferä in general administrarea bismutului in suspensiune ule-
ioasä. S'ar párea cg, ajuns In organism, bismutul suferä transformäri :

dupä Levaditi s'ar forma o combinatie complexg coloidald, cu alburni-

noidele. Acelas autor, impreuná cu Nicolau, a argtat cg bismutul nu are
o actiune directg treponemicidg; actiunea lui este datoritd amintitei
combinatii cu albuminoidele tesuturilor, combinatie real spirocheticidg.
S'a putut urmgri sub microscop, cum stg actiunea acestei combinatii,
numità bismoxil, spirochetii devin imobili i in cele din urrnd sunt
distrust
Un f apt foarte important din punctul de vedere medico-social, este
concluzia la care ajunseserg, Inca In 1922, Levaditi §i Sazerac, anum.e
cà bismutul exercitd nu numai o actiune curativg, ci i una preventivg
asupra sifilisului. Fa,ptul a fost confirmat In uring de nurnerosi au-
tori (119).
Experiente1e asupra animalelor au argtat ca, administrat iepure-

www.dacoromanica.ro
442 Dit. G. BANI7

lui cu titlu preventiv, bismutul confera acestui animal o anumita stare

refractard la sifilis, asa incat inoculdrile de virus practicate repetat nu
mai dau sifilom.
Ulterior, s'a constatat actiunea preventiva a bismutului /a om.
Aplicarea metodei, timp de 9 ani, inteun oras din Polonia, a adus re-
zultate interesante (120).
S'au practicat injectii preventive cu bismut, unui grup de prosti-
tuate nesifilitice, care au acceptat benevol acest tratament profilactic;
restul prostituatelor, tot nesifilitice, care 1-au refuzat, au servit ca mar-
tori. Ori, in rästimp de cateva luni, la femeile care nu acceptasera in-
jectiile preventive cu bismut s'au constatat numeroase cazuri de sifilis;
in ce priveste celelalte femei, carora li se facuserd injectiile preven-
tive, ele au ramas indemne. Dupá ce injectiunile s'au fäcut saptama-
nal, s'a trecut apoi la metoda injectiunilor practicate odatä la cloud sap-
amani. Nu s'au canstatat cazuri de intoxicatie medicamentoasd, de-
oarece cantitatea introdusa la prima injectie parvine sa fie rezorbitä
total dupa 14 saptarnani, asa CA dela a 7-a injectie inainte depozitul
prim era epuizat si nu se mai adaugau decat cantitatile dela fiecare
injectie.
Metoda pare a fi aplicabilà, nu numai prostituatelor, ci oricdror
persoane care sunt cu deosebire expuse contaminarii specifice, de e-
xemplu in menajurile unde unul din soti este sifilitic. Totodatd, tinand
seama de tolerarea perfecta a acestor injectiuni bihebdomadare, nu e
un inconvenient faptul cà acest tratament preventiv trebue mereu in-
tietinut (121).
In ce priveste cel de al patrulea medicament antisifilitic iodu/,
'Iran de utilizare curenta iodurul de potasiu i iodurul de sodiu, care
sunt rezorbite repede de mucoasa intestinala. Se folosesc.si prepara-
tele organice de iod, care pe de o parte favorizeaza un mai bun bilant
iodic al sängelui si pe de alta parte intarzie eliminarea metaloidului
prin urinä; s'ar forma astfel un depozit iodat in organism, cu bune e-
fecte curative.
Iodul este utilizat astäzi, cu bune rezultate, in fazele tardive ale
sifilisului, deci in leziunile tertiare. S'ar parea, dupd unele cercetari,
el nu contribue numai la rezolutia infiltratiaor vechi, ci exercita si o
actiune asupra spirochetilor.
Din preparatele de iod care dau rezultate bune, autorii germani
mentioneazA iodipinul si diiodilul. Iodul, administrat In injectii, ca io-
dur de potasiu, simultan cu mercurul si salvarsanul (injectie mixta), ar
avea o actiune deosebit de favorabilä asupra retrocedärii gomelor si-
filitice.

www.dacoromanica.ro
 MEDICINA SOCIALA A BOLILOR VENERICE 443

In ce ,priveste bäile de iod, foarte pretuite altädatA in tratamentul

sitilisului, se pare cä ele nu mai au astäzi decal o importantä istoricA.
In administrarea iodului pe cale bucalä, dozele de iodur de potasiu
trebue sà fie suficient de mari, spre a se obtine inteadevär rezultate
in leziunile tertiare : 4-8 grame pe zi.
Domeniul de electie pentru actiunea iodului 11 constitue leziunile
viscerale sifilitice. In leziunile renale si cele hepat¡ce se obtin
zultate. De asemenea In leziunile oculare (coroidite, nevrite, retinite
irite specifice).
Odatà cu rAspAndirea malarioterapiei, s'a vAdit un fapt important : la
tabetici, sub influenta acestui tratament, survin adesea mari deficiente ale vede-
rii. Se formeaz6 cicatrice (la locul infiltratiilor specifice) In nervul optic. Pen-
tru a preintAmpina aceste grave accidente, se recomandd ca malarioterapia s5
fie precedatà de o cult de iod.
Iodul dà rezultate bune in leziunile sifilitice ale vaselor i cordului
Deasemenea, in leziunile cutanate i mucoase tertiare, In leziunile o-
soase si in formele maligne de sifilis.
In ultimul timp s'a recomandat, in cazurile in care tratamentele
obisnuite antisifilitice, inclusiv malarioterapia leziunilor nervbase, nu
dau rezultate suficiente, aplicarea vaccinului spirochetic. Se admite cd,
in aceste cazuri refractare la tratament, ar exista o deficientà in pro-
ducerea de anticorpi din partea organismului, pe care o compenseazA
vaccinul amintit. Dilutiile de culturi sunt administrate, fie cu agentii
patogeni omoriti, fie vii. Vaccinul ar da bune rezultate in leziunile ce-
rebrale i medulare, mentinänd capacitatea de muncg i prelungind
durata medie a vietii (122).
2. Medicamente nespecif ice
Un Joe important ocupd astäzi, in tratamentul gravelor complica-
tiuni sifilitice ale sistemului nervos central, metodele nespecifice, care,
prin provocare de reactiuni termice intense in organism (fie inocula-
rea de malarie, fie unele produse piretogene), ingklue de multe ori
rezultate nesperate altädatä. Prin readucerea in câmpul vietii sociale
si al productivitätii, a unor elemente altfel condamnate invalidizArii
totale, aceste metode capAtä o considerabilä importantä medico-socialà.
Tratamentul paraliziei generale al tabesului, cu ajutorul ma-
larioterapiei, a fost preconizat Inca din 1917, de Wagner-Jauregg. Au-
torii germani recomandä aplicarea malarioterapiei, inainte de a se con-
stitui manifestArile clinice ale paraliziei generale progresive i celor-
lalte complicatiuni din partea sistemului nervos. Pentru a sesiza mo-

www.dacoromanica.ro
444 Dit. G. BANU

mentul in care pericolul acestor leziuni devine iminent, trebuesc prac-

ticate examindri repetate ale lichidului cefalo-rachidian. Acesta con-
stitue un indicator pretios, prin modificArile sale, adesea chiar cu multi
ani Inainte, pentru leziunile care vor veni. Concluzia : o reactiune Po-
zitivA in lichidul cefalo-rachidian, fie cä este mai putin intensA, fie cA
este foarte intensd, constitue indicatiunea pentru instituirea malario-
terapiei (123).
Unii autori afirmä precis : Dece sA asteptám pttn5 ce leziunile anato-
mice sunt atát de avansate, incát ne pomenim cu o paralizie generará progre-
sivd sau cu un tabes ? Dece sä nu intervenim Cu malarioterapia precoce, ih-
tr'un moment in care leziunile pot incá fi preintampinate ? (124).
Fie cA este aplicatA In scop curativ, fie In cel preventiv, malario-
terapia trebue precedat5 de un examen arnAnuntit al bolnavului, spre
a se stabili contraindicatiile.
Cardiopatiile constitue o contra-indicatie. De asemenea tuberculoza i stá-
rile casectice, apoi afectiunile ficatului si rinichiului. La indivizii obezi se va
proceda cu multä prudentà.
Malarioterapia nu poate fi practicatd In mod ambulatariu.
In ce priveste nutniíru/ accese/or provocate, ce sunt necesare pentru a
obtine o ameliorare a lichidului cefalo-rachidian, se admite ca sunt suficiente
8 accese. La paraliticii generali manifesti se recomandà a se practica 12 accese.
Accesele sunt tAiate cu ajutorul chininei, adrninistratA fie bucal,
fie intravenos.
Important este ca dup5 cura de malariaterapie sä se recomande
instituirea unei cure salvarsanice intense. Arsenicul este cu deosebire
eficace dupA tratarnentul malarioterapic (125).
De fapt, tratamentul sifilisului nervos, dupA terminarea curei de
malarie, Isi urmeazA schema obisnuitä de tratament combinat, asa 1ncAt
putem spune cA tratamentul sifilisului nervos este unul iodo-bismuto-
malario-salvarsanic.
Se poate trata uneori paralizia generará i tabesul, cu preparate
care produc febrA mai- mult sau mai putin ridicafá. Nu mai este vorba
de curA de malarie, ci de piretoterapie.
Unul din aceste preparate este saprovitanul, care contine corpi mi-
crobieni nepatogeni, a cAror inoculare provoacA febrA.
Un alt preparat este piriferu/, care contine substante albuminoide
ale unor, microbi apatogeni, dintr'o tulpinA Inrudita cu grupa coli
izolat5 din lapte.

www.dacoromanica.ro
 MEDICINA SOCLALA A BOLILOR VENERICE 445

3, Conducerea practicii a unui tratament antisifilitic

Unii autori au stabilit astfel indicatiile diferitelor medicatiuni an-
tisifilitice, dupd faza de evolutie a bolii (126)
In perioadele primarä i secundara sunt indicate arsenicul i bis-
mutul. In leziunile tertiare, mercurul, fie singur fie asociat cu iodurul
de potasiu. In leziunile oculare ar trebui preferate injectiile intrave-
noase cu cianur de mercur. Unele forme de sifilis malign ar fi foarte
favorabil influentate de cornpusii arsenicali. Pentru stabilizarea, adica
oprirea in evolutie a tabesului, ar fi indicat tratamentul bismutic sau
cell arsenical sau enesolul (salicilarsinatul de mercur). Pentru parali-
zia generala progresiva ramane suverana malarioterapia.
Nu sunt Inca precizate criteriile de vindecaTe a sifilisului. Un
principiu este general valabil tratamentul trebue sa intervind cat
mai de timpuriu i cu o actiune cat mai intensa; descoperirea unui si-
filis recent, la un bolnav, impune o actiune terapeutica de urgenta. Se
vor utiliza dozele maxime ale medicamentului celui mai activ, adia
neosalvarsanul i uneori bismutul. Dupa acest tratament de atac vor
urma cateva serii de injectii, insotite de controlul serologic al bolna-
vului. Unii autori admit ca, in aceste sifilisuri sesizate din primul mo-
ment, opt luni de tratament sunt suficiente. Alti autori considera insa
chiar in aceste cazuri, tratamentul de atac trebue sa dureze 1-2
ani, fiind urmat de un tfatament de consolidare de 2-3 ani; dupa a-
ceasta n'ar mai fi indicat decat controlul anual sau bi-anual al bolna-
vului (127).
Numerosi sunt hied autorii, in special francezi, care sustin ca, in-
diferent de faza in care este sesizat, sifiliticul trebue sä fie supus unui
tratament indelungat. In momentul de fatä nu suntem Inca' in stare de
a infaptui sterilizarea definitiva a organismului sifiliticului; o parte din
treponeme se retrag in profunzimea tesuturilor i constitue un perma-
nent pericol pentru viitor. De altfel, necropsiile au aratat cá la vechii
sifilitici, ce fusesera considerati ca vindecati clinic si serologic in urma
unor tratamente intensive de scurta durata, persistä totusi leziuni de
sifilis latent, iar uneori leziuni evolutive. Dui:a acesti autori, bolnavul
tratat 3-5 ani, cu serii de atac si de consolidare, nu poate fi totusi con-
siderat ca definitiv vindecat; tratamentul trebue completat cu actiuni
terapeutice intermitente, prelungindu-se aproape dealungul intregei
vieti a individului. Astf el, intre al cincilea si al douazecilea an dela in-
ceputul infectiunii specif ice, se recomandä in fiecare an : cate o se-

www.dacoromanica.ro
446 DR. G. RAM

rie de injectii cu bismut primavara si toamna, cate o serie de injectii

cu iodura de mercur iarna si vara. Dela al 20-lea an inainte, se reco-
manda câte o serie de iodur de mercur in fiecare primdvard i toamna
(127).
Spre deosebire de acesti autori, unii sifiligrafi germani sus-tin ca
tratamente scurte, initiate in perioada de debut a sifilisului, ar fi ca-
pabile sá cluca repede la sterilizarea definitivà a organismului infectat.
S'a ardtat ea, printr'o singura curd de neosalvarsan, s'ar putea ajunge
la vindecarea sifilomului, atat in stadiul seronegativ, cOt si in cel sero-
pozitiv; acelas lucru pentru rozeola. Dupa unii, pentru sancrele in pe-
rioada seronegativd ar fi suficiente 2-3 injectii cu câte 0,6 gr. neo-
salvarsan, la interval de 2 zile una de alta; pentru sifilomul in peri-
oada seropozitiva si pentru manifestdrile secundare recente, ar fi ne-
cesare 2-3 injectii cu neosalvarsan de Cate 0,45-0,60, pand ce reactia
Wassermann devine negativa, apoi 3 injectii ca doza de siguranta; in
felul acesta s'ar vindeca 92% din cazurile devenite seronegative. In
decursul primelor 6 luni dupd aceastä curd', reactia Wassermann tre-
bue practicata lunar sau cel putin odata la cloud' luni, spre a se sesiza
din vreme once recidiva. Cazurile recidivante i acelea la care prima
curd' nu a negativat reactia serologick urmeaza sa fie tratate dupa
modalitatea obisnuita, adicä prin metoda cronica intermitenta.
°data trecute primele 6 luni, dupa acesti ultimi autori, este su-
ficient daca se face controlul serologic la 2-3 ani °data; daca reactia
continua sa dea rezultate negative, iar pe de alta parte nu apar simp-
tome clinice, bolnavul poate fi considerat vindecat.
Pentru partizanii tratamentului de scurta durata, intreaga proble-
ma a profilaxiei sifilisului se rezuma la descoperirea cat mai precoce
a infectiunii, examinarea la ultramicroscop a leziunii, injectiuni de
neosalvarsan in doza masiva, examene de sOnge repetate (128).
S'a cäutat sä se diferentieze cat mai ciar cele doua mari catego-
rii de cazuri de infectiune specified : a) cazurile indicate pentru tra-
tamentul abortiv; b) restul cazurilor, indicate pentru tratamentul cro-
nic si intermitent (129).
Tratamentul abortiv poate fi aplicat in urmatoarele conditiunil
daca sifilomul este de data cu totul recenta, vechiu de cel mult 8 zile ;
daca nu s'a produs Inca reactia ganglionara., iar reactiile serologice
(Bordet-Wassermann, Hecht, Vernes, Kahn) sunt total negative.
Dupg prima curl (tratamentul de atac) se recomandd un repaos de 3
sAptämäni, apoi se institue o a doua curä, urmatä la rändul ei de un repaos de
luni. Dupg aceastä perioadä se institue curele numite de consolidare, iar

www.dacoromanica.ro
 MEDICrNA SOCIALA A tOLILOR VENERICE 447

la 2-3 ani dela debutul infectiunii se va recurge la proba reactivarii a lui

Milian.
Proba lui Milian se practiCa' astfel : se face bolnavului o injectie cu 30
ctgr. neosalvarsan, lar dupa 5 tile o altä' injectie, cu 45 ctgr. Dupa 15 zile se
face examenul serologic. DaCA rezultatul este negativ, se face bolnavului o
punctie lombara. Deed i lichidul cefalorachidian se arata a fi normal (mai pu-
in de 1 gLobul alb pe cc., albumina sub 0,30 grame la mie si reacia Bordet-
Wasszsrmann negativa), se poate sustine ea' bolnavul este vindecat definitiv.
Toate celelalte Cazuri (sifilisul primar in perioada seropozitiva, si-
filisul secundar, sitilisuI tertdar) sunt indicate pentru cea de a doua
modalitate a tratämentului specific: cron:.c i intermitent. Primele
cloud serii de injectii vor constitui cure de atac, separate intre ele prin-
ti'un intarval de 3 saptarnani. Urrneaza, dupä un repaos de 6 sapta-
ma/1i, tratamentul de fond, care va avea o duratä de 4 ani pentru bar-
bati si 5 ani pentru femei. In rdstimpul pr!milor doi ani se vor efaz:tua
cate 4 serii de injectii, in rastimpul anilor urmatori ate trei serii.
La fiecare Serie se vor introduce in organism 3 grame neosalvarsan.
Odatä tratamentul de fond terminat, urmeaza tratamentul de garantie,
ce trebue prelungit pana la 25 ani dela infectiune, el constand fie din
doua serii anuale d cate 8-10 injectii cu bismut, fie din cloud' serii
de cate 10-12 injectii cu cianur de mercur.
Se recomandä in general, ;pentru tratamentul de atac, medicatia
combinata arseno-bismuto-rnercuriald (129).
Dupä puneri la punct recente, conducerea rationalä a unui trata-
ment antisifilitic trebue sä tina seamä de urmätoarele norme (130)
Trzamentul preventiv, cel aplicat imediat dupa un contact pe
care persoana Il presupune ca a fast infectant .
La un moment dat, acest tratament ajunsese a fi pretuit, in legatura cu
credinta ca o singura cura, arsenicala, arseno-mercurialä sau arseno-bismu-
ar fi suficienta pentru sterilizarea definitiva a organismului infectat. Din
momentul insa in care s'a dovedit, precum am mentionat mai sus, ea trata-
mentul, inceput chiar cat mai recent, necesita cure repetate timp de 2-5 ani,
s'a renuntat la ideea tratamentului preventiv.
Atitudinea, astazi, fatä de persoana care se era intr'o presupusä
perioada de incubatie a sifilomului (dupa un raport sexual pe care 11
banueste a fi fost contaminant), este urmatoarea : supravegherea stria-
tä a persoanei respective, urrnand ca la prima manifestare clinia
sa se intervind cu tratamentul abortiv.
In faza de sifilom, dirijarea tratamentului are a tine seama de
faptul daca sifilomul se aflä In etapa sero-negativg sau In cea sero-
pozitivg.

www.dacoromanica.ro
448 DR. G. BANTJ

In perioada sero-negativei este indicat tratamentuf abortiv condus ast-

lei : tratament timp de 1-2 ani, constánd din cate 4 serii de injectii pe an,
separate prin pauze de 3-6 saptamani; se aplica' medicatia arseno-bismutica vi
arseno-mercuriala; controlul clinic vi serologic se practicä anual, timp de 2-3
ani, apoi un control al lichidului cefalo-rachidian.
Daca este inceput in perioada sero-pozitivai a sifilomului, tratamentul va
dura 2-3 ani, constand de asemenea din cate 4 serii de injectii pe an, separate
prin intervale de cate 5-6 saptarnani ; medicatia este de asemenea arseno-
bismutica vi arseno-mercuriad. Controlul serologic vi clinic se prelungevte timp
de 4--5 ani. La urma, controlul lichidului cefalo-rachidlan.
Dacä" tratamentul este inceput in perioada secundard a sifilisului,
21 va fi aplicat intens timp de 4 ani, constand in cate patru serii de
injecll In primil trei ani i trei serii in anul al patrulea; intre serii se
vor intercala pauze de cate 5-7 saptämani. In anii al cincilea, al sa-
selea si al saptelea, dela infectiune, se vor institui serii de siguranta,
constand in cate 2-3 serii de injectii pe an. Controlul clinic si sero-
logic va fi efectuat anual, iar in anul al patrulea se va face examenul
hchidului cefalo-rachidian.
Tratamentul sifilisului in perioada tertiard comportä urmatoarele
norme: durata tratamentului e de 5-6 ani; in primii 3-4 ani cate 3-4
serii de injectii pe an, cu pauze intercalare de cate 5-8 saptarnani.
La medicatia arseno-bismutica i arseno-mercuriala se adaoga de as-
tdclatà iodurul de potasiu. Ultimii 2-4 ani ai tratamentului comportd
serii zise de siguranta, cu injectii de preparate bismutice i preparate
mercuriale insolubile. Bine inteles, controlul clinic si serologic trebue
sa fie anual, iar la sfarsit se face examenul lichidului cefalo-rachi-
dian.
Aceleasi norme se aplica si in cazurile de sifilis latent clinice?te,
dar cu rcactii serologice pozitive.
In cazurile de sifilis latent atdt clinic cat qi serologic, tratamentul
are a dura 3-5 ani, constand in cate 3-4 serii de injectii pe an. Se
pastreaza norma controlului clinic anual si a examenului lichidului
cefalo-rachidian.
In cadrul tratamentului sifilisului, este util a reaminti unel
norme pentru tratamentul eredo-sifilisului.
In manifestarile precoce ale sifilisului congenital, se recomanda trata-
ment intensiv de 3-4 ani, constand in cate 3-4 serii de injectii pe an, separate
prin pauze de cate 6-8 saptämáni. Medicatiunea este i aici arseno-bismutica
vi arseno-mercuriala. Dupa cei 3-4 ani de tratament se recomanda tratamentui
de sigurantet, cu medicatiunile mercuriale i bismutice. Acest tratament se des-
f avoara in anii al 4-lea al 7-lea al tratamentului. $i la copii controlul clinic
vi serologic trebue sa fie practicat anual, iar la sfarvit controlul lichidului ce-
talo-rachidian.

www.dacoromanica.ro
 MEDICINA SOCIAL& A BOLILOR VENERICE.
449

In manifestarile sifilisului congenital tardiv, se recomandä ca durata tra-

tamentului sa fie foarte lungd, intre 4 si 10 ani. In primii 3-4 ani se vor face
cate 3-4 serii de injectii pe an, cu pauze de 6-8 säptamani. Medicatiile arseno-
mercuriala j arseno-bismutica vor fi de astädata completate cu terapeutica
iodatä. In anii urmatori se recomanda cate 2-3 cure de siguranta pe an, de
asemenea bismuto-mercuro-iodate.

Evolutia normelor de tratament specific in ultimii ani, aratd.

bismutul ocupd un loc tot mai important. Reamintim cà, dupd unii
autori, daca se noteazd coeficientul de eficacitate terapeuticä a com-
pu§ilor arsenicali cu cifra 10, atunci coeficientul pentru bismut ar fi 7,
iar pentru mercur 4. Dupd alti autori, coeficientii s'ar prezenta astf el:
arsenic 10, bismut 8 §i mercur 6. Unii, din contra, pun pe acela§ plan
eficacitatea terapeuticd a bismutului cu cea a mercurului, a§a incat
coeficientii ar fi : arsenic 10, bismut i mercur 6 (131).
Sunt insà autori care acordd bismutului, in special celui liposo-
lubil, o eficacitate mai mare decdt aceea a compu§ilor arsenicali.
Pentru un coeficient 10 al bismutului, ar fi 8 pentru arsenic i 4 pen-
tru mercar (132).
Asa se explica dece, Inca in 1932, unele statistici franceze au arätat ca,
in timp ce curba de consum al compusilor arsenicali scadea, cea a consumului
bismutului crestea, asa ca la un moment dat cele douà curbe s'au incruci-
sat (132).

Bismutul prezintd, practic, §i avantajul de a nu da accidentele,

uneori redutabile, ale compu§ilor arsenicali.
Rezumánd normele moderne ale unui tratament antisifilitic, fie
cd este vorba de tratamentul bolnavilor in clientela particulark fie cä
este vorba de actiunea curativa' §i profilacticd asupra masselor de in-
divizi, in cadrul institutiilor medico-sociale, putem spune: tratamentul
specific trebue sd fie plurimedicamentos, precoce, intens, suficient de
pre/ungit, completat de examenul clinic §i serologic repetat. Curele de
atac, de consolidare, de intretinere §i de sigurantd, trebue sà fie apro-
piate, dar nu continui, ci separate intotdeauna prin intervale de ate-
va säptämäni. Nurnai in modul acesta se pot menaja functiile de eli-
minare ale organismului (132).

B. Normele tratamentului infectiunii gonococice

Mijloacele de tratament al infectiunii gonococice prezintá o con-
siderabild importantd medico-sociald, dat fiind marea rdspändire a
bolii, dificultatea reald a tratamentului i a aprecierii vindecdrii la
unele categorii (femei in special), in fine numeroasele metode tera-
Dr. G. Banv. Trattart de inedbetra social, Val. IV 29

www.dacoromanica.ro
450 DR. G. BANU

peutice preconizate, unele de data' veche i altele recente, chimio-tera-

peutice, destinate a schimba in modul cel mai favorabil aspectul me-
dico-social al problemei.
Avem de considerat, in. tratamentul infectiunilor gonococice: sub-
stantele antiseptice, mijloacele biologice, mijloacele fizice i chLmiote-
rapia prin sulfamide.
i. Substante antiseptice
In tratamentul uretritelor blenoragice folosirea locala a antisep-
ticelor clasice îi pastreazd i asfázi valoarea. Este adevarat cà bol-
navul, precum, au dovedit-o in special reactile de cleviatie a comple-
mentului, îi formeazd anticorpi, organismul îi desvoltà deci un anu-
mit grad de aparare in contra agentului patogen, mai ales and sur-
vin complicatiile blenoragiei. Tratamentul local trebue insä sä inter-
vind, spre a distruge cat mai repede gonococii, in toate focarele in
care se adapostesc. Aceastà clistrugere trebue s'o realizeze antisepti-
cele, fard 'MA a altera mucoasa uretrei si a celorlalte portiuni ale
aparatului uro-genital.
Actiunea antisepticelor nu este numai una imediatä, direct-a, asu-
pra gonococului. In parte, aceste substante exercita si o actiune me-
diata, stimuland procesele de vindecare naturale ale organismului, tot
°data intretinand un anumit grad de irigatie sangvina a mucoasei ge-
nitale i creand rnediul putin favorabil desvoltärii i inmultirii gono-
cocilor (133).
In cadrul tratamentului infectiunii gonococice cu metodele clasice
de injectii i spalaturi uretrale, se pune adesea problema internarii
bolnavului in spital. Tratamentul ambulatoriu nu trebue sà constitue
o dogma. In tot cazul, din momentul in care infectiunea a pdtruns
In uretra posterioaa, tratamentul spitalicesc trebue sa fie preferat,
pentru bolnavii din massele populatiei (134).
Un rol considerabil joacd prescriptiile de igiend generará, In once ble-
noragie. Repaosul in pat este necesar timp de cateva ore pe zi. Eforturile fi-
zica trebuesc evitate. Pentru muncitori, prima perioadd a infectiunii gonoco-
cice va fi cotatá ca o perioadd de incapacitate de mum& Sporturile vor fi in-
terzise. Portul unui suspensor constitue Intotdeauna o bunä mdsurä profilac-
ticä a complicatiilor infectiunii gonococice la bärbat. Reglementarea regimului
alimentar, In sensul evitärii alimentelor excitante si a alcoolicelor, Isi pästreaz5
intreaga valoare. Trebue urmdrità cu toatä atentia combaterea constipatiei.
Lista substantelor antiseptice cu actiune terapeutia in infectunea
gonococia, este lungd. Unii autori clasifica aceste substante dupa re-
zultatele tera,peutice pe care le dau in diferitele faze ale bolii (133).

www.dacoromanica.ro
 MEDICINA SOCIALA A BOLILOR VENERICE 45/
Combinatiile albumino-argentice par a da cele mai bune rezultate,
In *general.
Pentru tratamentul initial, cand mucoasa uretrala este foarte sen-
sibila i intens inflarnata, autorii germani recomandg targesinul si he-
gononul.
Targesinul este o combinatie coloidard diaceto-tanino-argento-albuminoi-
dä, continand argint 6%. Este utilizat in injectii uretrale 1/2% 5%, lar In spd-
l'aturi 1-2 la mie.
Hegononul este o combinatie de nitrat de argint etilendiamind albu-
moza, contindnd argint 7%. Este utilizat in injectii uretrale 1% i späldturi
1Voo-61)./oo.

Pentru faza in care fenomenele inflamatarii s'au atenuat, sau chiar

dela inceput, daca inflamatia este putin intensa', se recomanda protar-
golul, combinatia albumino-argentica clasica, avand argin.t in propor-
tde de 8,3%. Pentru injectii uretrale este folosit in solutie 1-2%.
Poate da bune rezultate In tratamentul abortiv, in solutie de 4%. Pro-
targolul Teprezinta si astäzi un agent terapeutic important, in trata-
mentul In colectivitati, In Asigurgrile sociale, etc.
Pentru fazele mai avansate ale bolii, se folosesc : cholevalul, al-.
barginul i nitratul de argint.
Cho/eva/u/ este o combinatie coloidald de argint i natrium cu acizi bi-
llar!. Contine argint In proportie de 10%. Poate fi folosit In injectii uretrale
1-11/2%, iar in spdlaturi 1Voo-0,2Voo.
Albarginui este un azotat acid de argint-gelatozd. Contine argint in pro-
portie de 15-23,6%. Se folosete in injectii uretrale 0,2%. Poate fi utilizat pen-
tru tratamentui abortiv in solutie 2%.
Nitratut de argint este utilizat in solutii variabile, dela 1 la mie la 1 la
8000. El favorizeazd proliferarea i intdrirea epiteliului mucoasei, a§a incát este
foarte indicat in fazele tardive ale bolii. Are o actiune favorabilä asupra ure-
trei posterioare §i, prin instilatii, parvine sa inldture focarele in care se add-
postesc gonococii.
Pentru cazurile cu deosebire rebele la tratament se recomandd argenta-
mina, o solutie de etilen-diamino-nitrat de argint, continând argint in propor-
tie de 6,35%.

Ca substante indicate pentru tratamentul final al uretritelor ble-

noragice, tratarnent oarecum de siguran.tä, sunt indicate ihtarganul
ihtiolul.
Ihtarganu/ este un tio-hidrocarbono-sulfonat de argint. Contine 30% ar-
gint i este folosit in injectii uretrale 0,05-0,2%.
Ihtiotui este folosit in soIutii de 1-3%.
Se preciza de unii autori tratamentul abortiv al blenoragiei

www.dacoromanica.ro
452 DR. G. BANU

barbat, cu ajutorul antisepticelor, daca n'au trecut m.ai m.ult de 3 zile

dela data contaminärii (135).
Dar, ()data cu descoperirea sulfamidelor, tratamentul abortiv cu
antiseptice locale si-a pierdut indicatiunea.
2- iViijloace biologice
Vaccinoterapia reprezintä un auxiliar pretios terapeutic, in spe-
cial in tratamentul complicatiilor infectiunii gonococice :
prostatei, veziculelor seminale i epididimului la bärbat ; manifestärile
blenoragiei cronice i inf1amaiile anexelor, la femee. Vaccinoterapia
are drept rezultat o vindecare mai rapidä.
Se utilizeazä de preferinta dilutii de gonococi omoriti, prove-
nind din surse diferite, deci vaccinuri polivalente sau mixte. Cel mai
vechiu din aceste vaccinuri este artigonul. Un alt vaccin antigono-
cocic este gonarginul. In fine, trebue mentionat gono-yatrenul, com-
binatie de vaccin specific cu un element nespecific (yatrenul) (133).
Se pot folosi, cu reale rezultate, autovaccinurile.
Seroterapia este indicata uneori. S'a constatat eà ar da bune re-
zultate in septicemiile gonococice. Acestea reprezintà o afectitme
rarä, dar foarte gravä, dand o mortalitate de 88-93% daca se com-
plied Cu endocarditä. Pronosticul este mult ameliorat prin admini-
strarea de ser antigonococic, fie antibacterian fie antitoxic. Serul se
prepara prin tratarea prealabila a cailor cu tulpini polivalente de
gonococi. Se administreaza la OM Iintravenos, ,cata 10 cmc. zilnic,
pana la aparitia socului anafilactic. La organismele in prada septice-
miei gonococice, seroterapia suplineste carenta totala a fortelor de
aparare ale organismului (136).
Autohemoterapia dà rezultate uneori.
Se recolteazä, In conditii care sd ofere garantii totale de sterilitate a
sAngelui, 5-10 cmc. sánge, dela bolnavi. Acest sAnge este imediat reinjectat
profund, In muschii fesieri. Injectiile se repetà la intervale de 2-3 zile.
Injecple cu /apte au oarecare eficacitate.
Laptele, bine sterilizat, este injectat intramuscular, In cantitate de 2-11)
cmc., la intervale de 2-3 zile. Laptele poate Ins6 da reactiuni locale si gene--
rale destul de supärAtoare. De aceea se recomandg uneori preparate de albu-
minoide ale laptelui : aolan, caseosan, etc.

Piretoterapia a fost de asemenea recomandata in tratamentul in-

fectiunilor gonococice. S'a utilizat nucleinat de sodiu, saprovitan,
fer, uneori chiar inoculari de recurentä. i malarie (133).

www.dacoromanica.ro
 MEDICINA SOCIALA A BOLILOR VENERICE
453

In ce priveste aplicarea vaccinoterapiei antigonococice la femei,

ciupd o parte din autorii contimporani ea ar reprezenta metoda
electie in toate blenoragiile cronice, deci in majoritatea cazurilor. In
faza de infectiune gonococicd acutä, vaccinoterapia, departe de a fi
utilä, este chiar nociva, deoarece organismul se obisnueste cu actiunea
substantelor imunizante, ajunge la un grad de supraimunizare, asa in-
cät, când intervenim apoi in stadiul cronic, vaccinul rdmane ine-
ficace (137).
Vaccinoterapia are un numar de contra-indicatiuni : procesele pulmonare
bacilare vaste si active, leziuni cardiace grave, afectiuni grave ale organelor
interne, precum boli ale veziculei biliare si ale rinichilor, procese active de
tuberculoza osoasa. Coexistenta blenoragiei cu sifilisul nu constitue o contra-
indicatie a vccinoterapiei antigonococice.
Durata unui tratament vaccinoterapic la femee trebue s'a fie de minimum
2 luni. Adesea dureaza 4 si chiar 5 luni (137).
3- Mijloace fizice
S'a preconizat, de cätre unii autori, tratamentul infectiunilor go-
nocociee, Cu unde scurte (137).
Undele scurte au avantajul de a incalzi tesuturile, fara' a provoca asupra
lor vreo actiune nociva. Ele prezintä, fatä de diatermie, superioritatea de a nu
necesita nici un contact intre electrozi si bolnav, apoi de a asigura o incalzire
Qmogend a tesuturilor.

Dat fiind marea termosensibilitate a gonococului, este explicabil

s'a cäutat sà se aplice tratamentul prin unde scurte in infectiunile bleno-
ragice. Se realizeazA prin el o incglzire a intregei uretre si a anexelor
ei, in timp ce organele importante din restul organismului sunt mena-
jate fatä de actiunea temperaturilor rielicate.
Se foloseste un generator electric de !nafta frecventa de 1000 wati putere,
care emite unde cu o lungime de 15-18 metri. Aceasta energie electrica este
repartizata pe doua circuite : a) un circuit principal, aranjat asa fel incat incal-
zirea maximá sa aibä loe la nivelul perineului; b) un circuit accesoriu, care dis-
tribue energia pe intreaga lungime a penisului, si totodata echilibreaza' tempe-
ratura din uretra anterioara cu cea din uretra posterioarä.
S'a constatat cä majoritatea bolnavilor suportä bine acest tratament.
La barbat, tratamentul prin unde scurte poate lua i caracterul de trata-
ment abortiv. S'ar parea ca o singura sedintä, prelungita timp de 8 ore, la o
temperatura de 41 grade, da' In faza initiala a blenoragiei un procent mare
de vindecari (138).
Pentru stadiul de uretritd anterioarä, se recomandä douä sedinte de cate

www.dacoromanica.ro
454 DR. G. BANU

8-10 ore fiecare, separate prin interval de o zi. Se produce o adevarata sterili-
zare in vivo, gonococii fiind omoriti prin cäldurd.
In uretritele gonococice posterioare ar fi necesare 3-4 sedinte de unde
scurte, obtinându-se astfel o foarte marcatd atenuare a virulentei microbului,
dupà care urmeaz5 vindecarea in aproximativ 20 zile. S'ar obtine succese con-
stante si in tratamentul epididimitelor gonococice, prin aplicarea prelungità a un-
delor scurte.
Aceastä terapie fizicà ar da rezultate bune i in tratamentul blenoragiei
feminine, cât timp este localizata la uretra' si la colul uterin. La femee se obtin
temperaturi vaginale pana' la 42 grade; electrodul suplimentar este asezat pa
regiunea suprasimfizar5, asa incat intreaga sferd genitala primeste o cantitate
apreciabild de curent. Ar fi suficiente, pentru vindecarea infectiunii gonococice,
trei sedinte de cáte 8 ore fiecare, o sedintd la 2 zile.
Posibilitatea de a vindeca blenoragia femining in rgstimp de o
sgptgrnang, prezintä o considerabilg importantd medico-socialg, cgci ar
duce cu incetul la mic§orarea pana' la disparitie a numärului pur-
tgtoarelor de gonococi. Cum imensa majoritate a prostituatelor intrg in
aceastg categorie, se intrevede de unii posibilitatea unei stäviliri
prin fizioterapie cu unde scurte a endemiei gonococice.
Este importani sg mentiongm cg undele scurte ar da rezultate bune
In tratamentul vu/vo-vaginitelor gonococice, la fetite. Durata unei
edinte nu va depg§i 4 ore. S'ar parea cg dupä 5-7 §edinte se poate
obtine vindecarea afectiunii, altfel foarte rebelg la tratament.
Dupg o statisticg francezä. din 1936, asupra a 300 bolnavi de aingn-
doug. sexele §i de diferite grupe de vgrstä, tratati in rgstimp de 3 ani,
proeentul vindecarilor prin unde scurte ar fi fost de 92% (138).

4. Chimioterapia infectiunii gonococice

Primele incercari de chimioterapie a blenoragiei dateazd din 1912. S'au
folosit piriclina, acridina i alti compusi.
In 1935 Domagk a pus in evidenta actiunea antistreptococicà a clorhidra-
tului de sulfamido-diamino-azo-benzol, cunoscut si sub numele de clorhidrat de
sulfamidocrizoidind (139).
Momentul cel mai important in evolutia chimioterapiei prin acesti com-
pusi, a fost cand autorii francezi J. Tréfouel, F. Nitti §i D. Bovet au ar5tat ca,
In corpul chimic pe care 1-a folosit Domagk, numai o parte din moleculä este
inzestrat5 cu actiune antistreptococic5 si anume p. amino-fenil-sulfamida. Astf el
a inceput s5 se consolideze terapeutica suifamidatd, destinat5 a juca un rol con-
siderabil in tratamentul i profilaxia unui important numär de afectiuni mi-
crobiene, in cadrul carora intrd i infectiunea gonococicd.
Un progres in aceast5 directie a fost realizat in 1937, ca'nd R. L. Mayer
a ar5tat c5, daca in substanta chimic5 p. amino-fenil-sulfamidA, numit5
1162 F, se inlocueste amina cu radicalul NO2, actiunea antistreptococic5 este
sporit5. Astfel au luat nastere derivatii nitro-fenil-sulfamidati (140).
Ulterior, autori englezi si francezi au intreprins cercetdri care au dus

www.dacoromanica.ro
 MEDICINA SOCIALA A SOLILOR VENERICE 455

la descoperirea corpilor sulfonati, a c5ror actitme a fost precizatä experimen-

tal de Levaditi i colaboratori (141), In 1937.
In acelas an cercetätorii germani au descoperit un corp disu/famidat,
denumit si D. B. 90 (142).
Câmpul de actiune a compusilor sulfamidati s'a extins repede
dincolo de terapeutica antistreptococica. In 1936 s'au constatat expe-
rimental bunele rezultate ale p. aminofenil-sulfamidei in meningococe-
miile la soarece (143).
Dat fiind raporturile biologice dintre meningococ i gonococ, in
mod firesc s'a inceput Sá se studieze actiunea p. amino-fenil-sulfamidei
asupra infectiunii gonococice, constatându-se cä acest corp chimic
are o realà eficacitate antigonococicä. Primele Incercdri au fost fd-
cute cu preparatul sulfamiclic numit septoplix i cu preparatul sul-
fonic nurnit rodilon (ele mai sunt notate respectiv cu cifrele 1162 si
1399). S'a constatat Ca' ele dau rezultate bune ata In uretritele la Mr-
bati in cliferite faze, at i in infectiunile gonococice ale femeii (144).
Cu preparatul septoplix, au fost tratate mai intli 132 cazuri de ure-
trità acutä blenoragicg la b5rbati, fdrä a se mai recurge la sp515turi antisep-
tice. Rezultatele au fost : 66 foarte satisfäcdtoare, 19 mai putin satisfAcAtoare,
dar in tot cazul superioare rezultatelor obtinute f5r5 sulfamidoterapie, adica
numai prin späráturi, In fine in 15 cazuri rezultatele au fost mediocre sau nule.
In 35 cazuri de uretrità cronicei, tot la bärbati, tratamentul prin septo-
plix, färä spdlaturi, a dat 18 succese remarcabile.
S'au mai tratat 29 cazuri de infectiune gonococicd acutà i subacutà. tot
la bärbati, de ast5datà cu septoplix i spat/tun. In 19 cazuri s'au obtinut re-
zultate foarte satisfäcätoare. Tratándu-se in acelas mod 13 cazuri de uretrite
vechi, s'au obtinut in 5 cazuri vindecäri In mai putin de 3 säptdmä'ni.
S'a trecut in urma la tratamentul prin compusul sulfonic numit rodilon.
Combinând accst tratament chimioterapic cu spalaturile, s'au obtinut succese
In aceeas proportie ca in cazul septoplixului. Dar utilizänd numai compusul
sulfonic, färä späläturi, rezultatele au fost mai putin bune.
S'au utilizat apoi compusii sulfamidati si In gonocociile feminine. In 12
cazuri de uretrità tratatà cu septoplix, s'au obtinut rezultate satisfäcgtoare de
7 ori. Din 4 cazuri de salpingitä, 3 au reactionat favorabil la terapeutica sulfa-
midat5. Din 36 cazuri de cervicite blenoragice, 26 au reactionat foarte favorabil.
In cc priveste compusul sulfonic rodilon, actiunea lui este tot atát de
favorabilä ca a septoplixului si el pare a fi mai bine suportat de femei.
Rezultatele obtinute, dela incput, prin chimioterapia sulfami-
data, au deschis perspective nebänuite In carnpul mizdicinei sociale,
dat fiind posibilitatea de a vindeca infectiunile gonococice la ambele
seva, Inteun timp scurt, printeo medicatiune administratä pe cale
bucal5(
Studii entice strânse au fast intreprinse asupra acestui subiect,

www.dacoromanica.ro
456 DR. G. BANU

càutând sä se releve si riscurile de nocivitate pe care le prezintä une-

ori sulfamidoterapia. S'a arätat in special cä trebuesc evitate dozelie
prea mari de derivati sulfamiclici í sulfonici, care pot da nastere la
accidente serioase. De multe ori, gonococul nu este influentat real de
actiunea chimioterapeuticd decat in momentul când incepe sà sufere
celula organismului uman (145).
Totusi, rezultatele tratame.ntului cu compusi sulfamidici i sul-
fonici continuau sä se arate, practic, destul de favorabile (146).
Astfel, s'a aratat cä aproape toate formele de blenoragie la femei pot fi
favorabil influentate prin terapeutica sulfamidatà. In special rezultatele sunt
bune in endocervicitele purulente, blenoragiile acute si uretrite. Sulfamidele
mai joacd un rol adjuvant util in tratamentul bartolinitelor, salpingitelor si al
blenoragiilor femeilor gravide. In general, succese prin sulfamidoterapia bleno-
ragiei la femei s'ar obtine in 66% din cazuri (146).
Cu prilejul conferintei de chimioterapie a blenoragilei, tinutä la
Paris in 1938, s'a arätat cä diversele accidente inregistrate cu admi-
nistrarea
,
sulfamidelor nu indreptätesc in nici un caz abandonarea
acestei terapeutici. In majoritatea cazurilor accidentele sunt provocate
de administrarea unor doze prea mari (147).
S'a evidentiat tot mai mult cá chimioterapia sulfamidatà este de
naturä sà dea rezultate care altädatà nu se puteau obtine. Astfel,
pentru gonococia femininä, derivatii organici ai sulfului pot duce la
vindecarea infectiunii, färä a mai fi nevoie de vreun alt tratament.
Consideränd dificultätile de neinvins care stau in calea sterilizärii in-
fectiunii la prostituate, aceastä achizitie terapeuticä aduoe un sprijin
imens in câmpul medico-social (148).
In ultimii ani, la produsele mentionate (septoplix sau 1162 F, ro-
dilon sau 1399 F), s'au adäogat alti compusi sulfarnidici, cu deosebire
activi ulironul (4 aminodenil-sulfamido-fenildimetil-sulfamidä), denu-
mit incä D. B. 90; novamida (para-aminofenil-sulfamidä-formaldehidI-
sulfit de sodiu), denumità si 109 M; dagenanul (a paraminofenil-sulfa-
mido-piridinä), denumit si 693, etc.
Experientele comparative asupra acestor diferite produse, publi-
cate in 1939, au inghluit concluzii interesante (149).
In ce priveste produsele mai vechi : septoplix, rodilon i novamida, actiu-
nea lor antigonococicd este indiscutabilä ; se pare insà ca, atát timp cát sunt
folosite smgure, färd a interveni si un tratament local prin antiseptice, ele nu
dau succese apreciabile decät dacä se depäseste limita toxicitätii. Dacà sunt
asociate cu tratamentul local, dau rezultate bune in 70-80% din cazuri.
In ce priveste produsul german u/iron, actiunea lui este destul de ener-
gicä, dar dupg unii autori poate da accidente grave, in special polinevrite.

www.dacoromanica.ro
 MEDICINA SOCIALA A .ROLTIAR VENERICE 457

Rezultate foarte bune par a se fi obtinut Cu dagenanul, administrat fie

singur, fie in asociatie cu un tratament local. Se pare insd cà metoda prefera-
bilä este u dministrarea exclusivà a dagenanului, färd a se mai recurge la tra-
tamente locale. Se vindecd atat uretritele cdt i complicatiile lor, pecum epidi-
dimita, prostatita, artrita, etc., chiar pielonefrita. Dupd autorii francezi, dage-
nalul ar da nastere rar la accidente, care de altfel sunt lipsite de gravitate.
S'a pus §i problema, foarte importantä din punctul de vedere me-
dico-social, dac'ä administrarea compu§ilor organici ai sulfului nu ar
avea o influentä nocivd asupra spermatogenezei. S'a ajuns la concluzia
ea' o astf el de influenn, chiar dacä' se produce, este neglijabin, deoarece
scäderea numdrului i a mobilitätii spermatozoizilor nu sunt decAt
trecätoare (149).
Mentionäm cà, dupä o statistia. publican' In 1939, procentele de
vindecäri ale cervicitelor gonococice, la femeile tratate la Saint-Lazare,
au fost urmAtoarele (150):

Produsul Procentele de vin-

utilizat decäri obtinute In
cervicitele gonococice
Septoplix . . 72%
Rodilon . . 69%
Dagenan . . . 74,5%

Important este §i faptul cà tratamentul chimioterapic scurteazä

mult durata interndrii in spital a femeilor cu complicatiuni gonococice.
Dupg aceea§ statistica, rezultà :
Din 51 bol- Din 55 bol- Din 76 bol-
Au fost spitalizate nave tratate nave tratate nave tratate
cu septopli cu rodilon cu dagenan
Sub 15 zile . . . 6 4 20
Intre 15-20 zile . 16 15 28
Intre 20-25 zile 9 16 11
Intre 25-30 zile . 16 17 8
Peste 30 zile . . 4 3 9

Rezultatele expuse la conferinta de chimioterapie a blenoragiei,

din Paris, in 1939, concordd in a aräta cä, prin produsul dagenan, tera-
peutica infectiunilor gonococice a pg.§it pe adevärata cale medico-
sociald (151).
Perspective foarte importante deschide tratamentul preventiv al
infectiunii gonococice, cu sulfamide. S'ar pärea cà achninistrarea unuia
din aceste preparate, in rästimpul primelor 12 ore dela contactul pre-

www.dacoromanica.ro
458 R. G. BANU

supus infectant, In doza de 4,50 grame, este de naturä sä impiedece

evolutia infectiunii (152).
S'a incercat i tratamentul abortiv al infectiunii gonococice, cu
injectii intravenoase de sulfanilamidä (153).
La 10 barbati si 3 femei, cu blenoragii foarte recente, adica' care
nu datau de mai mult de 48 ore, s'au practicat injectii intravenoase de
sulfanilamida, in dozd de 2,5 grame pe zi. In toate cazurile s'a obtinut
vindecarea uretritei, intr'un interval de 2-4 zile (153).
Autorii germani au publicat rezultate satisfäckoare cu prepa-
ratele numite diseptale : diseptalul A, care este ulironul, diseptalul B
diseptalul C. Din aplicarea medicatiunii la 586 bolnavi, In 1938,
s'a ajuns la concluzia cä ulironul are actiunea terapeuticä cea mai
eficace (154).

5. Tratamentul blenoragiei considerat pe plan social

In cadrul actiund medico-sociale, problema infectiunilor gonoco-
cice are unele aspecte mai grave Inca deck problema sifilisului. S'a
remarcat, cu drept cuvânt, ca tratamentul sifilisului masselor este astazi
relativ usor de rezolvat, acolo unde bolnavul se poate prezenta de
cloud ori pe saptämänä spre a-si face injectiile. Tratamentul blenoragiei
insä comporta' prezentarea la medic, In fiecare zi i adesea de douä
ori pe zi, inclusiv särbatorile. Numai printeo organizare adecuatà se
poate trata eficace infectiunea gonococica' privitä ca o boald a masselor.
Si Inteadevär, astfel trebue privitä aceastä infectiune. Principial,
once prostituatä, mai mult Inca: once femee care Intretine raporturi
cu mai multi indivizi, este o purtätoare permanentä de gonococi. Se
poate afirma ca, chiar dupd ce aceste femei s'au vindecat de o gono-
cocie, dupä un rästirrip adesea foarte scurt chiar dupà cateva zile
contracta fatal o nouà blenoragie. Unii autori au sustinut chiar ca' ar
fi preferabil ca aceste femei A. nu fie tratate pentru manifestärile lor
acute, ci sd se lase ca sub Inriurirea contaminärilor repetate sa se des-
volte la ele o adeva'ratä stare de imunitate (155).
S'a spus de unii, cä dupd trecere de 10 axil i mai mult, de prac-
ticä a prostitutiei In casele de tolerantä, femeile ajung la o adeväratà
stare de autovaccinare, In ce priveste reactiunea fata de contamina'rile
gonococice (155).
Exceptând aceasta categorie specialä, restul populatiei trebue sa
aibd la indemänä posibilitkile unui tratament eficace in instituOi. Dis-
pensarul pentru tratamentul blenoragicilor trebue sä fie condus de

www.dacoromanica.ro
 MEDICINA SOCIALA A BOLILOR VENERICE 459

medici specializati i posedând deplina cunostintä a tehnicelor de exa-

men microscopic al gonococilor. Igienistii considerä ca preferabilä
solutia medicilor -full-time, suficient retribuiti.
Un alt punct in tratamentul social al gonococilor : crearea unui
numär at mai important de dispensare.
Aceste dispensare trebue sä fie deschise incepänd dela orele cele
mai matinale i sä functioneze i seara. Numai in modul acesta pot fi
utile populatiei muncitoresti.
Spre a se evita promiscuitatea inerentd intre cele douà sexe, se
preconizeazd crearea de dispensare separate, pentru bärbati i pentru
femei (155)
Spre a se märi randementul dispensarului, unii autori admit a
se poate incredinta facerea späläturilor uretrale, bolnavilor
and ei sunt destul de inteligenti ; oricum, se vor prezenta la dispensar
odatä la trei zile. In ce priveste frig femeile, tratamentul nu le poate
fi aplicat deck la dispensar, lar infectiunea odatä propagatà la aile
genitale profunde, tratamentul devine ginecologic, deci spitalicesc (in
ce prirveste femeile din massä).
Rezultä de aci ca problema cea mal importantä ce se pune clispensarului
este tratamentul blenoragiei la femei (blenoragia cäilor genitale inferioare).
Acest tratament, exceptänd cazurile in care se recurge la sulfamidoterapie, tre-
bue sä dureze in general 1-2 luni. Trebue socotit, ca durata pentru fiechre
Jet/lee, 20 minute de tratament, cu alte cuvinte o masa (pentru späläturi, gine-
cologica) poate deservi 3 femei pe orä. Amenajarea dispensarului va trebui sä
tina seama de acest fapt, cautand sä-si proportioneze numarul meselor fat5
de populatia pe care o asistä.
Considerând gravitatea sociald a complicatiilor infectiunii gono-
cocice, pentru amândoud sexele, unii autori au mai preconizat servicii
speciale pentru tratamentul complicatiilor (155).
In ce priveste detaliile de functionare a unui dispensar pentru
tratamentul blenoragiei, s'au mai fAcut urmätoarele precizäri, cu
lejul conferintei de apdrare socialà contra blenoragiei, care s'a tinut
la Paris, In 1933 (156).
Respectarea anonimatului boinavilor. Fisa bolnavului nu are marcat decal
pronumele si un numar-matricola, care ingadue o clasare rapida a fiselor.
Amenajarea de boxe individuate.
Tinerea la zi a evidentei statistice a activitätii dispensarului, al carui
randament trebue comparat permanent cu nevoile reale medico-sociale din re-
giunea respectivä.

www.dacoromanica.ro
460 DR. G. BANU

MODEL DE FI$A PENTRU TRATAMENTUL BLENORAGICILOR

Dispensarul . . . .
Data examenului clinic . .

Secretia . . .
Urina primul pahar. . .

Urina al doilea pahar . .

Starea prostatei . . . .
Starea veziculelor seminale
Starea meatului . . . .
Rezultatul explorarii cu sonda .
Examenele clinice ulterioare . . . .

Examenele de laborator
Data . . . . Rezultatul .
Data . . . . Rezultatul .
Data . . . . Rezultatul .

Tratamentele aplicate . .

Unii autori precizeazA astfel organizarea unui dispensar-tip, care

s5 inggdue tratamentul, pe orà, a 300 bolnavi bärbati §i 30 femei (156)
Serviciul pentru biirbati primeste douà categorii de bolnavi: a) bolnavi
noi, b) cei afraturi in tratament. In sala de asteptare se constitue dela inceput
doua siruri de holnavi, fiecare sir corespunzand uneia din categoriile amintite.
Bolnavii noi patrund, individual, in sala de consultatii, in care un numar
adecuat de medici iau anamneza, redacteazd foile de observatie si indica trata-
men+ul. Din aceasta sala bolnavul patrunde Inteun mic laborator si In una din
cele patru sali de examinare-. Aci i se completeaza dosarul, dupa care opera-
tiune paraseste serviciul de consultatii, printeo esire speciala.
In ce priveste bolnavii in curs de tratament, dupa ce Inmaneaza perso-
nalului fisa individuará de tratament, intra unul ca'te unul In sala medicilor
supraveghetori, izolati printr'un paravan, de public. De-a-lungul acestui pa-
rayan sunt aranjate urinoare. Medicul respectiv noteaza aspectul urinii
Indreapta apoi pe bolnav spre una din salile de tratament. Acestea sunt situate
la etaj, cuprinzánd san de spalaturi, sali de dilatatii, sali de diatermie i san
de tratament uretroscopic. Dupa sedinta de tratament, bolnavii coboara la con-
trol, la fel ca cei noi-veniti.
O sala de spalaturi se compune din 15 cabine, situate de o parte si de
alta a unei galerii, unde asteapta bolnavii. Salile de tratarnente prin dilatatii,
diatermie, etc. se compun din cate 13 cabine.
Serviciul pentru femei este total separat de cel pentru barbati. Cuprinde

www.dacoromanica.ro
 MEDICINA SOCIALA A BOLILOR VENERIC 461

mai Intai o said de asteptare, apoi cloud säli pentru examinare. Intre cele douà
säli de examinare se aflä cabinele de desbräcare a femeilor. Mai sunt amena-
jate trei sáli mici pentru diatermie.
La etajul II al dispensarului se aflä serviciul de radiografie. La etajul
III, laboratoarele.
Laturea de fatadd a crádirii este ocupatà de biblioteca", care, impreunä
cu un birou, pot fi reunite spre a constitui o said de con f erinte.
Conferinta de apArare sociald in contra blenoragiei, tinutä. la Paris
in Februarie 1933, a emis o serie de deziderate privitor la laturile me-
dico-sociale ale tratamentului infectiunilor gonococice (157).
Blenoragia trebue prività ca un flagel social, care provoacä
frecvent: la bärbat, leziuni imediate grave (orchi-epididimita)
indepärtate si mai grave (sterilitate. stricturi uretrale, prostatitä
hipertrofie a prostatei) ; la femee, metrite, salpingo-ovarite, peritonite,
sterilitate, diverse infirmitäti; la amandouä sexele, cistite, pielite, ne-
frite uneori mortale, septicemii, reumatisme rebele ; la sugari, oftalmia
gonococicä.
Printr'o totalitate de mijloace de educatie, publicul trebue sä
fie informat asupra riscurilor infectiunilor gonococice si a gravitätii
celor cronice. Se vor difuza notiunile asupra prevenirii, tratamentelor
abortive si tratamentelor precoce.
SA se aducd la cunostinta publicului lista tuturor dispensarelor
In care se pot aplica mijloacele de prezervare, examenele ciinice
bactariologice si tratamentele abortive. Once centru antiblenoragic
trebue sà cuprindä un serviciu de urgentä, pentru tratamentele pre-
ventive si abortive.
Once femee care prezintei gonococi in secretiuni i semne cli-
nice de blenoragie, trebue sá fie spitalizatei. Dat fiind dificultatea de
a afirma vindecarea blenoragiei la femee, bolnavele de gonococie vor fi
obligate a se supune examenului periodic, din punctele de vedere clinic
si bacteriologic, si dupä ce au päräsit spitalul.
Odatá cu introducerea sulfamidelor in terapeutica gonocociilor tra-
tamentul social al acestor infectiuni a faCut noi progrese. Tratamen-
tul la dispensar se poate astki schematiza astfel anamneza, exa-
menul bacteriologic al secretiei, tratamentul sulfamidat timp de o
seiptiimanti, controlul vindecärii prin clasica probd a berei. Procentul
de vindecdri, prin acest tratament, ar merge pänä la 90% (158).
S'ar pärea cä, odatä cu generalizarea tratamentului sulfamidic apli-
cat In faza acutä a blenoragiei masculine, infectiunile gonococice cro-
nice devin exceptionale.
In cele 10% din cazuri In care tratamentul sulfamidic nu dà rezul-

www.dacoromanica.ro
462 DR. G. BANTY

tate, se va recurge la metodele clasice spalaturi, instilatii, dilatatii,

masaje ale prostatei.
Mai dificila ráMáne, i asfäzi, problema gonocociilor feminine. *i
in momentul actual infectiunea la femee nu este sesizat5, in faza
acut5, declt in 1-1,5% din cazuri. In imensa majoritate a cazurilor
se prezinta deci la dispensar purtatoare de infectiuni cron:.ce. Astfel
fiind, tratamentul sulfamidat dä rezultatele cele mai bune in cervi-
citele purulente, mai putin bune in uretrite i bartolinite, iar in ce
priveste anexitele, putine din ele sunt influentate prin tratamentul
.exclusiv sulfamidat. In aceste cazuri insä, chimioterapia combinatä cu
tratamentul local este de natura sa dea rezultate foarte bune.
In mod firesc, atentia igienistilor s'a indreptat asupra posibilitati-
lor de tratament preventiv prin sulfamide. Meya concluzii sunt im-
portante (159).
In primul rAnd, tratamentul preventiv este inclicat spre a preintampina
infectiuni/e conjugale. Un caz frecvent Intálnit este urmà. torul: imediat dupä
-contactul infectant extraconjugal, sotul a avut un raport sexual cu sotia, deci
inteun moment cand el se afla In perioada de incubatie a infectiunii; noi, se-
sizAnd bolnavul In mometul cAnd se manifestd la el semnele clinice ale bleno-
ragiei, sotia lui neprezentand Inca nici un simpton, avena obligatia de a aplica
acesteia din urma un tratament preventiv cu sulfamide.
De mare im,portanta medico-sociala este tratamentul preventiv
.s1 prostituatelor purtätoare de gonococi; suLfamidoterapia poate prein-
tampina recidive i contagiuni.
Aceeas terapeutic5 poate avea un rol preventiv asupra complica-
tii/or (orchite, artrite, anexite).
Unii autori au mers mai departe, preconiza/1d un tratament pre-
rentiv continuu, al infectiunii gonococice la prostituate, asa cum a fost
aplicat pentru sifilis cu ajutorul särurilor de bismut. Im,pedimentul,
In aplicarea unei astfel de metode, este insa constituit de riscul inerent
administrärii prelungite a sulfamidelor.

C. Tratamentul ulcerului moale si al limfogranulomatozei

Din punctul de vedere medico-social, tratamentul acestor afectiuni
prezintä o importantä mai reclusa decat precedentele.
In tratamentul ulcerului moale a ramas i azi valabilä metoda
clasicä a lui Neisser, de aplicare pe ulceratie a acidului fenic
concentrat. Pentru ulcerele mici este suficient5 adesea o singurd apli-
care. Unii autori prefera clorurul de zinc, In solutie concentran'. Une-
ori se aplica sulfatul de cu,pru, alteori acidul cromic.

www.dacoromanica.ro
 MEDICINA SOCIALA A BOMAR VENERTCE 463

S'ar parea ca bune rezultate dà i pudrarea complimentara cu

pulbere de iodoform.
In ultimul timp se aplica i imunizarea specifica, cu ajutorul vac-
cinului streptobacilar. Acest vaccin a dat rezultate bune, in Franta.
Preparatul cel mai cunoscut este Dmelcos, emulsie de diverse tulpini
de streptobacili, continand 225 milioane germeni pe centimetru
cub (160).
In tratamentul limfogranu/amatozei joaca un rol important masu-
rile de igiena generará: repaos in pat, alimentatie substantialä, medi-
catiuni stimulatoare ale apetitului. Apoi, sedinte de raze ultraviolete.
In tratamentul adenopatiilor incipiente, se recomandä pomada de
ichtiol, aplicata local. Cand apar supuratiile ganglionare, inciziuni.
S'au preconizat i mijloace chimio-terapeutice numeroase : eme-
fink combinatii de cupru, antimoniu, aur, mercur, arsenic. Cele mai
bune rezultate par a le fi dat antimoniul i aurul, acesta din urmä
sub forma preparatului solganal B (161).
Mentionam i incercarile de vaccinoterapie a limfogranulomatozei.

V. INSTITUTTI I MODALITATI DE ACTIUNE IN COMBATEREA

BOLILOR VENERICE

A. Consideratiuni principiale
O privire retrospectiva asupra evolutiei lu,ptei antivenerice arata
un fapt pe care igienistii n'au intarziat sa-1 releve: masurile medico-
sociale impotriva bolilor venerice au suferit o intarziere, in raport
cu institutiile i infaptuirile din campul altor boli sociale. Lupta anti-
tuberculoasa, de exemplu, era inteun stadiu relativ avansat, cand
crearea institutiilor medico-sociale antivenerice era Inca la incepu-
rile ei. Nici astazi nu se poate spune cä institutiile antivenerice ar fi
ajuns la un grad important de desvoltare.
Incontestabil, unul din impedimente 1-au constituit conceptiile
perimate de ordin etic i religios. Era greu a se forma opinia publicä,
Inteun capitol care starnea i starneste Inca' reticente in masse.
Chiar dupd ce s'a afirmat necesitatea unor institutii specializate
In combaterea bolilor venerice, s'a perpetuat multa vreme ideea
este suficient a se sesiza numai o anumita categorie de bolnavi, mal
precis vorbind, de bolnave : prostituatele. Ori, institutiile de lupta anti-
venericà n'au putut face reale progrese decal in momentul cand s'a
vadit necesitatea de a se extinde actiunea centrelor de tratament asu-

www.dacoromanica.ro
464 DR. G. BANU

gra tuturor claselor sociale. Pericolul venerian prezintä aspecte sociala

deopotrivd grave, pentru toate pdturile populatiei (162).
Un progres vddit a fost realizat in momentul in care a apdrut
necesitatea de a se extinde actiunea institutiilor, dincolo de actiunea
medicaid propriu zisd. S'a constatat cä, chiar in dispensarele cele mai
bine organizate din punctul de vedere al personalului medical si al
utilajului, se intampld ca de abia 4%-6% din totalul bolnavilor sä
urmeze regulat tratamentil, pand la vindecarea cinicà i serologicd
(apreciatd dupd criteriile valabile astdzi). Pentru a da tratamentului
antiveneric caracterul cu adevärat social, adicd pentru a sesiza Lea
mai mare parte din bolnavi si a realiza tratamentul ,pand la sfärsit,
este necesar serviciul social anexat institutiilor, fäcând corp cu ele
desfäsurând atributiile care vor fi studiate la acest capitol.
Prin sumarea celor cloud actiuni medicaid' propriu zisd i actea
de serviciu social, se pot atinge obiectivele mocterne ale combater!"
pericolului venerian tratamentul integral, adicd pand la sfarsit; pu-
nerea ambiantei la addpost de contagionare ; descoperirea surselor de
contaminare ; tratamentul tuturor contaminatilor din ambiantd.
Combaterea bolilor venerice trebue efectuatd pe baza unei
Oi de rnijloace. Dificultdtile actiunii de descoperire a cazurilor (greu-
täti legate de punerea unui diagnostic precis, reaua vointä a bolna-
vului, etc.), lunga duratä a perioadei de contagiozitate a bolii, marea
varietate a modalitätilor de transmisiune, scara intinsd pe care se fac
contamindrile (incultura masselor, etc.), sunt numai cativa din factorii
care im,piin aplicarea unui plan integral de combatere (163).
Descoperirea cazurilor este relativ usoarà In unele grupe bine definite,
de exemplu la prostituatele din casele de tolerantä, In cazärmi, In scoli. Ea devine
insä extrem de dificild In unele medii, unde, cu ajutorul unui personal de ser-
viciu social, bine pregdtit, trebue sä se procedeze la investigatia filiatiunii con-
tagiului. Igienistii preconizeazA ca aceastä investigatie sä fie dusä, In toate ca-
zurile, nu numai de cätre institutiile antivenerice, ci chiar de c'átre fiecare
practician.
Un deziderat foarte important, pentru actiunea medico-socialä, este ceca
ce s'a numit ofensiva terapeuticd forte. Tratamentul trebue sä fie suficient de
intens. Un tratament insuficient, departe de a folosi, reprezintä mai curänd o
actiune nocivä, pe planul social mai ales.
Un element fundamental al luptei antivenerice este educatia, care
trebue realizatd dupd norme precise, in toate grupele de varstä si pen-
tru toate categoriile sociale.
Pentru intensificarea combaterii bolilor venerice, s'au preconizat si
Infiintat In cele mai multe täri servicii speciale antivenerice pe ld ngd insti-

www.dacoromanica.ro
 MEDICINA SOCIALA A BOLILOR VENERICE 465

tutitile de protectie materno-in fantflä. Toate femeile i toti copiii asistati de

institutia respectiva' sunt examinati sistematic din punctul de vedere clinic
serologic, iar tratamentul se face pe loc. In 1931 Franta poseda 583 atari ser-
vicii (164).

Laboratoare centrale de serologie, unde se executa gratuit exa-

menele serologice pentru populatie, constitue de asemenea o infaptuire
importanta.
Masurile preventive in ce prive§te cdsiltoria sifiliticilor constitue
inca' un punct -important al luptei antivenerice moderne.
La baza actiunii antivenerice sta dispensarul, care, spre deosebire
de normele in general fixate, de ex. pentru tuberculozä, executä §i trata-
mentul (pentru bolle venerice tratamentul reprezinta un element esen-
tial al ins4i profilaxiei). Dispensarul antiveneric, in conceptia mo-
derna, intrunqte mijloace de descoperire, diagnostic, profilmde §i tra-
tament.

B. Dispensarele antivenerice
Putem stabili doua grupe, in interiorul acestor instdtutiuni medi-
co-sociale : a)
centre de tratament, in care se trateaza in cadrul
aceluia local toate bolle venerice ; b) dispensarele specializate, in
randul carora dispensarul antistfilitic ocupa locul cel mai important.
t. Centre de tratament antiveneric
S'au stabilit astfel indicatiile pentru bolnavii pasibili de trata-
ment inteun centru antiveneric (165) :
Bolnavi externi, indicati pentru sectinnea de dispensar a cen-
trului : ulcer moale rara complican, uretritele blenoragice de aseme-
nea fara complican, iar cazurile complicate numai atunci cand li se
aplica vaceinoterapia sau chimioterapia, in fine sifilisul dermatologic
in toate fazele.
Bolnavi destinati aa zisului serviciu antivenerian inchis, sec-
tiune a centrului care ingadue ospitalizarea temporara a bolnavilor :
cazurile grave de ulcer moale, ulcere gangrenoase, lirnfadenitele supu-
rate, formele supra-acute ale blenoragiei, epiclidimitele grave, prosta-
titele, in fine formele grave ale sifilisului recent §i leziunile viscerale
grave ale sifilisului vechiu (nefrite, cardiopatii, insuficiente hepatice).
Centrul de tratament astfel ,conceput, ar trebui deei sa cuprinda
intotdeauna : o sectiune de dispensar propriu zis, pentru bolnavii ex-
temi ; o sectiune zisa inchisa, care adapostqte tern.porar cazurile grave
mentionate.
Dr. G. Banu. Tnartat de medicina sociaIA, VOL IV 30

www.dacoromanica.ro
466 DR. G. BANIT

In Franta s'au desvoltat, in marile aglomeratii urbane mai ales,

institutii antivenerice dupa principiile centrelor de tratament (166). De
multe ori cazurile indicate pentru spitalizare temporara sunt indru-
mate spre marile institutii spitalicesti, cu care centrele sunt in legaturä,
asa Incat nu mai este nevoe de o sectiune speciald inchisä. Toate aceste
centre au insa caracteristica comuna, de a consulta i trata toate bolile
venerice (166).
O privire comparativä asu,pra catorva din aceste institutiuni este
instructivä, deoarece permite degajarea unor norme generale.
Dispensaru/ central antiveneric din Marsilia cuprinde : un serviciu de
consultatii, un serviciu de tratament al blenoragiilor, un serviciu de tratament
al sifiliticilor (subdivizat la randul säu in o sectiune pentru injectii intravenoase
si alta pentru injectii intramusculare), un laborator de serologie. Pentru fiecare
bolnav se Intocmeste un carnet de tratament si o fise de laborator.
S'a cautat pe alocuri si acesta este un deziderat important ca in
titulatura institutiilor de luptá anivenericä sa se evite notiunea de boálä
Pentru facilitarea accesului publicului la aceste institutii, o astfel de ma-
surd este foarte importanta.
De acest deziderat a tinut seama, de exemplu, centrui antiveneric din
Toulon, care poartd titlul : Consultatie pentru bolle de piele si ale editor uri-
nare : boli ereditare ; dispensar de pro filaxie individuald i socialei".
0 organizare care permite un randament maxim, este aceea a centru/ui
de profilaxie antivenericei, din Nice (Centre de prophylaxie antivénérienne des
Alpes maritimes). Intrarea dä acces inteo salä cu 4 boxe de asteptare; urmeaza
apoi 2 säli de asteptare, una pentru bärbati, alta pentru femei. Fiecare salä
comunicä pe de o parte cu boxe de desbräcare, pe de altà parte cu sälile de
examinare si tratament. Atat säule pentru tratamentul blenoragicilor cat si
cele pentru tratamentul sifiliticilor si al purtätorilor de ulcer moale permit tra-
tarea simultanä a mai multor bolnavi. Laboratorul cuprinde douä parti : una
pentru examenele chimice si microscopice, alta pentru reactia Wassermann. Boxe
speciale cu paturi permit repaosul bolnavilor dupä punctia lombara.
Centrul de pro filaxie antivener;cd din Bordeaux, instalat inteun pavilion
al spitalului St. André, dar functiondnd autonam, intruneste conditiuni care
ingädue de asemenea un randament important. Cuprinde o mare said de con-
sultatii, cu incäperi individuale pentru desbracat ; apoi o salä de examen si
pansamente, un laborator pentru examene microscopice urgente, o salä de ste-
rilizare, una pentru materiale de rezervd. Pentru con,sultatiile urologice este
destinatà o salä specialä de examen si alta de tratament. Sallie de astepare
sunt separate dupa sexe.
O buna organizare posedd centrul pe care 11 constitue dispensarul de
prof ilaxie antivenericil $i de dermatologie din Limoges (167). Sala de astep-
tare, foarte vasta', cuprinde incdperi individuale, total izolate, asa incat bol-
navul nu poate veni in contact cu nimeni, pang ce trece in sala de examinare
Circulatia balnavilor este astfel aranjata, incat niciodatd un bolnav nu se in-
aruciseazd in drumul säu, cu altii.
Centrul cuprinde urmatoarele servicii : serviciul antisifilitc, serviciul

www.dacoromanica.ro
 MEDICINA SOCIALA A BOLILOR VENERICE 467

antib/enoragic i urologic, /aboratoru/ central de serologie i bacterio/ogie,

serviciul de descoperire a sifilisului ereditar i de profilaxib prenatal/
Importantä k este rationalizarea activitätii serviciului antibIenoragic
urologic, asa incat sà facä fatà cerintelor unei populatii eta mai importante
Consultatiile gratuite au loe de trei ori pe säptämänä ; pe baza lor se preci-
zeazd tratamentul fieckui bolnav. Späläturile sunt practicate in fiecare zi.
atät uretrale Cal si uretrovezicale. Douá zile pe sdpämänä sunt consacrate
tratamentelor externe speciale (instilatii, masaje ale prostatei, dilatatii, pansa-
mente ginecologice, etc.), tratamentelor interne (vaccinoterapie, sulfamidoterapie)
controlului bacteriologic al secretiunilor. Pentru examenele endoscopica
uretrovezicaIe, tratamentele endoscopice si diatermice, este rezervatd o anu-
mita zi a saptamariii.
O sectiune foarte importantd a acestui centru antiveneric este serviciu/
de furnizare gratuitd a medicamentelor, catre medici, pentru pacientii lor
sdraci.

Este de mentionat, pentru organizarea sa completa ca centru anti-

veneric pe o intreaga regiune, dispensarul central antiveneric din
Nancy (168).
Sectiunea antisifiliticd a institutiei cuprinde douä s'ah de astep-
tare, o sala de consultatii cu boxe de desbräcare, o sald de tratarnent,
o sald pentru asistenta socialä i pentru fisierul medico-social, un labo-
rator pentru cercetäri chimice i anatomo-patologice, un laborator de
serologie, o salä de radioterapie i radioscopie, o sala de conferinte
un muzeu.
Sectiunea antiblenoragica a aceleiasi institutii cuprinde o sala
de asteptare, un laborator, sala de tratament pentru fe.mei si sala de
tratament pentru bàrbati.
Cu prilejul primei consultatii, fiecärui bolnav i. se intocmegte: un
dosar cuprinzänd fisa clinicá, curba serologica si fisa tratamentelor pe
carè le-a urmat, 1ntreg acest dosar ramanând In arhiva dispensarului;
apoi un carnet de tratament, pe care Il pästreazä bolnavul asupra lui.
Mai este de mentionat cä sectiunea antisafilitica a dispensarului
este conclusa de titularul catedrei de dermato-sifiligrafie a Facultätii
din Nancy.
Studiul co.mparativ al centrelor de tratament antiveneric arata cA
ele pot avea o organizare mai mult sau mai mitin complexd. Uneie pot
fi reduse la o expresiune foarte simplä : o salà de asteptare, o salä
de consultatii si de tratament, cu boxe de desbrAcare, In fine o incä-
pere pentru asistenta socialä si fisierul medico-social.
2. Dispensarul antisifilitic specializat
Principiile medicinei sociale rnoderne au impus necesitatea de s
se crea, nu centre in care sä fie tratate i combAtute toate bolile ve-.

www.dacoromanica.ro
468 In. G. BANI.1

nerice, intr'un acelas local, ci pe cat posibil institutii specializate. La

copitolul tratamentului infectiunilor gonococice am mentionat unele
norme de organizare a unui dispensar antiblenoragic. O important5
cons:derabild prezintä dfspensarele antisifilitice specializate (169).
In cadrul unui dispensar specializat, pot fi mai bine realizate obiec-
tvele medico-sociale:
In primul rand, un astfel de dispensar trebue sä' reprezinte un
centru de formare a mentalitätii colective, pe o Intreagd regiune ;
prin activitatea sa, el trebue sá creeze un curent de indrumare, fárd
mdsuri coercitive, a masselor populatiei, spre institutie.
In al doilea rand, un dispensar antisifilitic trebue sá sesizeze pe
toi bolnavii cárora mijloacele materiale nu le ingddue sä suporte chel-
tue:ile unui tratament lung si costisitor ; el trebue deci sa' trateze nu
numai indivizii total lipsiti de mijloace, ci i populatia care, fárá a fi
sáracä in Intelesul total al cuvântului, este Insä nevoitä adesea sá In-
trerupä tratamentul specific, din cauza cheltuelilor mari pe care le
comportà. Este de aceea foarte util sistemul f4ei medicale de legaturd,
asa cum a fost introdus de pildd la dispensarul antisifilitic din Nancy:
atunci cAnd un bolnav se prezintä la dispensar, ardtand c'd nu mai po-
sedd rnijloacele spre a-si continua tratamentul la practicianul parti-
cular, i se Intocmeste o fise, In care figureazá rezultatele tuturor exa-
menelor serologice i bacteriologice; o primá usurare este astfel adus5
bolnavului ; totodatá, este retrimis practicianului, cu aceastà fisà, men-
tionandu-se cá, dacä practicianul considerá cá nu mai poate continua
tratamentul bolnavului, din cauza mijloacelor materiale reduse ale
aces:uia, dispensarul preia tratamentul gratuit. S'a recurs la aceastä
mäsura, spre a se evita once conflicte cu interesele corpului practi-
cienilor.
In al treilea rAnd, uu dispensar antisifilitic trebue s'á asigure o
supraveghere prelungitd a bolnavului, clinicà i serologicd, spre a pre-
in'.âmpina once retrezire a virulentei infectiunii. Supravegherea tre-
bue sd se extindd si la toti membrii familiei, cdutandu-se, de cate ori
este posibil, s'á se aducg ,pentru examinare si eventual pentru tra-
tarnent 1 (1' .,pensar sotia, copiii i uneori chiar colateralii care con-
locuesc u bolnavul.
Ca a menaj are, dispensarul antisifilitic va cuprinde minimum douà
säli de asteptare, una pentru bárbati si alta pentru femei si copii. Se
recomandä ca perei,J. sälilor sá fie acoperiti cu afise de educatie anti-
venericá. Din sala de asteptare bolnavul trece in Incgperea uncle
lucreazg asistenta sociará, care, inm'an'andu-i un numär de ordine, con-
semn.eazd totoclatä primele informatiuni ce pot fi utile medicului. Bol-

www.dacoromanica.ro
 MEDICINA SOCIALA A BOLILOR VENERICE 4C9

navul trece apoi in boxa de desbra'care. :lar in cele din urma in ca-
mera de consultatii.
In ce priveste personalul unui dispensar antisifilitic, el trebue sa
fie specializat. Va cuprinde medic-sef, 2 asistenti, un sef de la-
borator si o asistenta sociala. Acesta este un minimum pentru perso-
:7alul superior. Tendinta actuara" este de a se renunta mai bine la
creiuni noi, decat a se incadra institutii numeroase cu un personal
insuficient i necorespunzator (169).
Examenul med:cal al sifiliticului trebue sá fíe amanuntit. Este
o profunda' deficienta medico-sociala, daca, dela prirnele examinki,
nu se precizeaza diagnosticul, datele clinice, bacteriologice i serolo-
g'ce. Trebuesc deasemenea consemnate toate amdnuntele asupra
putului infeciunii. Acestea sunt detalii de baza, ce vor servi ulte-
rior tuturor medidor care vor revedea bolnavul dealungul vietii.
Nu se poate concepe astazi un dispensar antisifilitic Vara laborator utilat
pentru examinarea rnticroscopica In camp obscur, a treponemelor.
Examinarea va cauta intotdeauna sà precizeze data aparitiei
sifilomului, durata perioadei de incubatie si data probabila a con-
tactului contaminant. Cu ajutorul asistentei sociale, medicul va duce
Cu tact si perseverenta ancheta asupra sursei de contaminare.
Uneori, insusi bolnavul este in m'asura sa indice persoana contami-
nanta, care, intr'o bund organizare a dispensarului, se poate sá figu-
reze chiar in fisier.
Alteori, investigatia asupra sursei de contaminare ofera seri-
case dificultati, care in majoritatea cazurilor pot fi insa invinse.
In practica, se po:: prezenta urmatoarele cazuri:
Persoana contaminata este o prostituatil dintr'o cas'd de toterantil. Asis-
tenta sociala se va pune in legatura cu serviciul municipal de igiena, indicand
adresa casei respective, numele 1 pronumele femeii, cerand totodata exami-
narea de urgenta a ei.
Un alt caz este cel In care persoana contaminanta este o prostitua+a din
ora, Inregistrata Insa ea atare. $i ad investigarea asupra sursei i luarea
rasurilor consecutive este relativ usoarg.
Dificultati incep a se ivi cand contaminarea s'a facut de catre o pros-
tituatti c!andestinti. Ancheta asistentei sociale va fl dusä cu toata prudenta
necesara. A desea va putea lua contact direct cu fenieea respectiva, convin-
gánd-o s'a vina la dispensar spre a se trata. Daca este vorba de o minora,
asistenta sociala este autorizata sA viziteze familia, convingánd pärintii sa-si
trimita copila la tratament. In general, In cazurile In care actiunea de per-
suasiune da gres, este indicat a se cere concursul autoritatilor ; prezenta, ala-

www.dacoromanica.ro
470 DR. G. BANU

turi de acestea, a asi?tentei sociale a dispensarului, are adesea un efect salu-

tar, atenuAnd caracterul politienesc al investigatiei.
Dificultätile devin mai mari c5nd contaminanta este o femee care nu
practicd in mod obisnuit prostitutia (femei märitate, v5duve, etc.). In aceste
cazuri, solutia cea mai rationalà este de a convinge pe bolnav sä aduc5 cu
sine, la dispensar, persoana respectiv5. AceastA procedare este in general in-
cununat5 de succes.
Dispensarul antisifilitic alatueste pentru fiecare bolnav, un do-
sar, care cuprinde fisa clinicà, fisa socialà, fisa serologicä, fisa trata-
mentului i un carnet care nu este inmänat boln.avului decät cänd Isi
schimbg resedinta.
F4a de tratament trebue tinuta riguros la zi. Se va preciza : medica-
mentul utilizat, modul injectiei, doza, datele injectiilor.
()data dosarul alcAtuit, vine operatiunea foarte importantä a daseirii.
Fiecare dosar poartd un numär de ordine, care figureazd si pe un carton ce este
inmanat bolnavului. Dispensarul mai tine si un fisier alfabetic, in dreptul nu-
melui fiec5rui bolnav figurand numgrul dosarului. In modul acesta autarea
imediatd a dosarului individual este enorm usurat5, chiar dacg bolnavul a
pierdut cartonul cu numärul indicator.
Pentru un Cät mai bun randament medico-social, este important
sä se stabileascä cate gorii de dosare, dup'ä gru,pe de bolnavi, fiecare
categorie purtând o anumitä culoare. Este, din acest punct de vedere,
destul de practic, sistemul adoptat la dispensarul antisifilitic din
Nancy : pentru bolnavii afrätori in tratament in trimestrul in curs,
dosare albastre; pentru bolnavii tratati de sifilis primar si secundar In
decursul ultimilor patru ani, dosare rosii; pentru bolnavii afrätori sub
supraveghere clinicä i serologicä, dosare verzi; pentru bolnavii care
se trateazà." in afara dispensarului, dar vin periodic la aceastä institutie
pentru a fi controlati, dosare galbene; pentru bolnavii care nu inträ
in nici una din categoriile precedente, dosare albe.
Revizuirea regulatä a situatiei acestor categorii de dosare ingà-
due in once moment chemarea la dispensar a bolnavilor care nu se
supun tratamentului regulat (169).
Orice dispensar tre-oue sä-si concentreze actiunea de descoperire,
in special asupra prostituatelor clandestine. Este astäzi bine demon-
strat cA prostittrtia numità oficiará, in sensul cä* este controlatä, con-
teaz6 putin ca sursä de contaminare sifiliticä.
Statistica publicatä in anul 1931, de c5.tre profesorul Spillmann, din
Nancy, este elocventd. Opt mii examin5ri practicate in decurs de 6 luni, asupra
femeilor din casele de tolerantä, au revelat numai 16 cazuri de sifilis contagios,
deci in proportie de 1 la 500. In schimb, din 138 examinAri de prostivate clan-
destine, s'au degajat 76 cazuri de sifilis contagios, deci in proportie de 1
la 2 (170).

www.dacoromanica.ro
 MEDICINA SOCIALA A BOLmoR VENERICE 471

O organizatie desAvarsità au de multe ori dispensarele antisifili-

tice anexate marilor clinici de specialitate. Mentiondm dispensarul cli-
nicii spitalului St. Louis din Paris, condus de profesorul Gougerot (171)
Fisierul acestei institutii cuprindea peste 100.000 fise, in 1931.
Din marea sala centrará, bdr atii se indreaptd spre aripa dreaptd a cid-
dirii, femeile spre aripa stAngd. Trec mai intdi in sdlile de consultatii, apoi in
sdlile de tratament. In aceste ultime s'ah se afld prezenr intotdeauna un num.ár
suficient de externi, care practica injectiile intramus-.ulare i intravenoase.
Examenele ultramicroscopice sunt efectuate in laboratorul propriu al
dispensarului. Reactiile serologice, In laboratorul Facultdtii.
Un nou dispensar, construit aläturi de. precedentul, cuprinde : labora_
toare de serologie, bacteriologie, istologie i chimie, bibliotecd, sala arhivelor,
amfiteatru de consultatii, sala fisierului, sala de asteptare pentru bdrbati, sala
de examinare, cu boxe separate, sala de injectii pentru bärbati, sala de repaos,
apoi aceleasi incdperi pentru femei. Mai cuprinde : birourile medicilor, sal:a de
pansamente, incdperile serviciului social, säli de consultatii pentru specialisti
oftalmologi si otorinolaringologisti.

Independent de detaliile de organizare a fiecdrei institutii in parte,

este important a se preciza un numdr de norme generale &Lora trebue
sà corespundd dispensarele antisifilitice. Din acest punct de vedere,
sunt utile instructiunile elaborate incd in 1925, in Franta, de acre co-
misiunea de profilaxie a bolilor venerice, prezidatd de profesorul Pi-
nard (172).
Dispensare antisifilitice trebuesc create pretutindeni unde o aglo-
meratie suficient de importantd justifieä aceastd institutie. In once
caz, dispensarul este indicat daed localitatea are mai mult de 10.000
locuitori. In ce priveste localitdtile cu o cifrä mai redusd a populatiei,
criteriul determinant va fi constituit de structura speciald a popula-
tiei respective, de exemplu cAnd este vorba de un centru industrial, sau
chiar de un centru agricol unde sifilizarea a luat anumite proportii.
Conditiile standardizate pentru local au fost astfel precizate : mi-
nimum o sald de asteptare, o sald de desbräcare, o salà pentru exami-
nare si tratament, un numär de paturi pentru repaos si o incdpere
pentru
In afard de aceste conditiuni minimale, se recomandä : säli de desbrd-
care separate dupd sexe, sdli de asteptare de asemenea separate, sala aparte
pentru examinare si alta aparte pentru tratament, o incäpere pentru ultra-
microscopie.
Pentru localitätile cu mai mult de 40.000 tocuitori, se recomandä ca dis-
pensarul sd cuprindd : s'AH de asteptare, sdli de desbrdcare, sdli de examinare,
o sald specialä pentru practicarea injectiunilor, o sald cu paturile pentru repaos,
una pentru arhivd, alta pentru fisier, un laborator pentru ultramicroscopie.

www.dacoromanica.ro
472 DR. G. ISANIT

Norme utile au fost elaborate in ce priveste personalul superior

al dispensarelor antisifilitice. Conducerea trebue Intotdeauna s'o aiba
un medic specialist, pe care practicienii din oras sä-1 recunoasca drept
medic consultant In venerologie. Numarul asistentilor va fi calculat
asa Inca fiecare sa faca fata la 30 consultanti de sedinta.
In ce priveste bolnavii indicati pentru dispensar, se recomanda un
triaj sever al celor care pot dovedi lipsa reald de resurse materiale
pentru a se trata.
Pentru u0irarea cliagnosticului infectiunii specifice, in institutiile cu mare
circulatie de bolnavi, autorii germani recomanc15, ca cea mai adecuatà, reacia
lui Meinicke. Recoltarea sAngelui se face simplu i repede, prin intepätura in
lobulul urechii, aa Incât aceastd micA operatiune poate fi facutd §i de perso-
nalul auxiliar. Ins50 practicarea reactiunii cere un instrumentar mai redus. Se
adaoga avantajul cá reacia este de un grad apreciabil de sensibilitate, iar pro-
centul de reactiuni nespecifice este numai de 0,4%, acela* ca pentru reactia
Bordet-Wassermann (173).
Dispensarul antisifilitic, In cadrul actiunii sale, are a promova
principiile de profilaxie individualà, In sensul prezervarii de contami-
nare. Principiile pe baza carora a fost compusa pomada lui Metschni-
koff si Roux, räman i azi valabile. In ultimii ani aceastä pomada' a
suferit unele moclificari de compozitie, de naturä a-i intensifica ac-
tiunea profilactica (174).
Formula, moclificatä de Gauducheau, este :
Cianur de mercur . . . 125 millgrame
Timol
Calomel .
Lanolin5
....... 1225 grame
25,
50,
VaselinA i oleu de vaselin5 23, /I

3. Dispensarul antisifilitic, centru de combatere regionala

S'a cautat, de catre igienistii din diferite taxi, sa se foloseascA

dispensarul, in centrele urbane mai importante, ca organ care diri-
jeaza combaterea sifilisului pe o intreaga regiune.. In modul acesta
dispensarul devine parte integranta dintr'o vasta organizatie medico-
sociala, care asigura profilaxia In medii diferite : urbane, semi-urbane
rurale.
Din acest punct de vedere, o organizatie din cele mai adecuate
a fost Infaptuitä. netagaduit, in departamentul Meurthe-et-Mo-
selle (175).
Dispensarul reprezinta serviciul antiveneric din oficiul departa-
mental de igien5 sociala, fiind condus de profesorul de clinica sifili-

www.dacoromanica.ro
 MEDICINA SOCIALA A BOLILOR VENERICE 473

graficg al Facultätii de medicing. Totodatg, pentru cea mai desgvarsità

coordonare a actiunilor medico-sociale, conducdtorul dispensarului
antiveneric este consilierul tehnic al prefectului, pentru toate chestiu-
nile privind acest capitol.
Nucleul organizatiei este reprezentat de dispensarul central, al
cgrui randament este maximal : consultatii neIntrerupte in decursul
intregei dimineti, iar de trei ori pe sdptdmäng si in decursul dupg
amieze/or. Dispensarul central cuprinde si un laborator regional de
serologie.
Importante sunt dispensarele anexe : dispensarul antisifilitic a-
nexat Maternitgtii si avgnd ca obiectiv combaterea sifilisului eredi-
tar; apoi dispensarul inchisorii, care realizeazg una din cele mai im-
portante actiuni medico-sociale.
TrecAnd la organizatia periferied, adicä. In diferitele localitgti mai
importante din cuprinsul departamentului, serviciile de combatere a
sifilisului functioneazd In cadrul dispensarelor de igieng sociald de
tipul polivalent.
Ca personal, functioneaza un medic si o infirmiera-vizitatoare. Ca local :
o sala de asteptare, o incapere pentru asistenta sociala si pentru fisierul me-
dico-social, o incapere pentru examinare si alta pentru tratament.
Ceeace este cu deosebire important, este perfecta legäturg intre
dispensarul central si aceste organizatii periferice. Laboratorul regio-
nal anexat dispensarului central efectueazd toate cercetärile serolo-
gice, furnizeazg materialiil si medicatiunile, intocmeste statisticile.
In ce priveste partea cea mai perifericg a organizatiunii : Iocali-
tgtile rurale si in general micile aglomeratii izolate, ea este reprezen-
tatg prin asa numitul serviciu de pro filaxie in cabinetul practicianu/ui.
Administratia departamentalä are un contract incheiat cu organizatia
profesionalg a medicilorpe baza cäruia se intocmeste o listd a prac-
ticienilor ce se insärcineazg cu aceastg actiune, In localitgtile respec-
tive. Pentru bolnavii care nu pot suporta cheltuelile tratamentului,
organizatia dispensarului central furnizeazä medicamentele si plgteste
pe medic dupg un anumit tarif. Pentru bolnavii care pot contribui
partial la cheltueli, in sensul cà pot suporta plata medicului, organi-
zatia centralá nu furnizeazg deck mechcamentele.
Instructiuni ministeriale au fixat In Franta, Inca In anul 1926
normele functionärii serviciilor departamentale ruraIe antisifilitice.
zise in cabinetul medicului" (176).
Nu toti sifiliticii pot sa se prezinte la serviciile antisifilitice urbane,
fie din cauza ca ei locuesc la o prea mare departare de dispensar, fie din

www.dacoromanica.ro
474 DR. G. BANU

cauzä cA, desi nu-si pot pläti medicul, nu acceptA sä se prezinte in serviciile
vizitate numai de cei total lipsiti de mijloace si unde se amestecA adesea in-
divizi de conditiuni sociale dubioase. Acesti boinavi trebuesc ajutati spre a se
trata in cabinetul medicului pe care Il preferd.
Sunt inclicati, pentru tratamentul In cabinetul medicUlui : vene-
ricii contagio§i, cei susceptibili de a deveni contagio§.1 §i care au deci
nevoe de un tratament de consolidare, gravidele sifilitice.
O organizatie pe baza dispensarului-centru de combatere re-
gionalà, a fost realizatà i In a noua circumscriptie a Frantei (servi-
ciul de profilaxie a bolilor venerice, din Ministerul sänätätii publice,
a divizat "intreg teritoriul Frantei In 10 circumscriptii din punctul
de vedere al luptei antivenerice), cuprinzand 6 departamente : Ar-
dèche, Aude, Gard, Hérault, Lozère i Pyrénées orientales (177).
Organizatia este vastä, cuprinzand : dispensare centrale, dispen-
sare anexe, laborator de serologie deservind Intreaga regiune, servicii
speciale pentru descoperirea sifiliticilor congenitali, dispensare pentru
controlul ,prostituatelor, servicii de dispensar In Inchisori, dispensare
In porturi, pentru marinan. Organizatia mai are anexat un centru de
malarioterapie. In fine, este i aci organizatä colaborarea cu practi-
cienii sub forma serviciului de combatere In cabinetul medicului, func-
tionând dupä normele expuse.

4. Dispensare fi servicii pentru prevenirea fi tratamentul

sifilisului con genital
Instructiunile ministeriale franceze prevAd urmätoarele norme
pentru serviciile de descoperire ì tratament al sifilisului conge-
nital (178)
Este necesar sä se anexeze cate un serviciu pentru descoperire3
tratamentul eredosifilisului, pe langä maternit4i, consultatii pre-
natale, institutiile ce acigpostesc copiii asistati, dispensarele pentru su-
gari. Localul va cäuta sa corespunda conditiilor generale ale unui dis-
pensar antisifilitic. Conducerea serviciului de sifilis congenital trebue
Incredintatà unui specialist. Descoperirea cazurilor se va face tot-
deauna cu ajutorul serologiei. Orariul consultatiilor i opera de educa-
tiune antivenerica se vor desf4ura ca i In cadrul dispensarelor anti-
sifilitice.
Dispensarele i serviciile de sifilis congenital trebue sä aplice in-
tegral normele, astäzi bine precizate, pentru descoperirea, preveni-
rea §i tratamentul acestei infectiuni (179).
Obiectivele de actitme stmt In numär de ,patru : a) vindecarea si-

www.dacoromanica.ro
 MEDICINA SOCIALA A BOLILOR VENERICE 475

filisului inaintea casatoriei si a procreatiei; b) tratamentul de precau-

tiune la procreatori, dacä este cazul; c) tratamentul viitoarei mame,
in timpul sarcinei; d) ingrijirea copilului nascut din parinti sifilitici.
Pentru prevenirea sifilisului congenital, actiunea fundamentala
este reprezentata, netagaduit, prin tratamentul sifilisului inainte de
ccIstitorie qi procreatie. Normele valabile astazi, pentru majoritatea si-
filigrafilor, sunt urmdtoarele : nu se va autoriza casatoria decdt daca'
sunt intrunite urmatoarele conclitiuni: vechime a leziunii primare ur-
cfind la 4-5 ani, dacd tratamentul a fost Inceput dupä a 15-a zi a sifi-
lomului; vechime a leziunii primare urcAnd la 2-3 ani, dacä trata-
mentul arsenical intens a fost instituit inainte de a 15-a zi a sifilo-
mului ; regularitate i intensitate suficienta a tratamentului In rastim-
purile mentionate ; lipsa de accidente clinice i umorale in perioada
cel putin a ultimilor doi ani care precedeaza data examenului; In fine,
lipsa oricarui stigmat de infectiune in activitate, sero-reactiune nega-
tiva dupa proba de reactivare a lui Milian si rezultat negativ al exa-
menului lichidului cefalo-rachiclian.
O problema importanta este cea a ccIseitoriei sifiliticilor congeni-
tali. Se vor controla cu grije antecedentele: epilepsia, debilitatea min-
talä, distrofii diverse, malformatii ale basinului.
Daca infectiunea specifica a fost descoperita, la purtatori, dupa
ce s'au casatorit, se vor aplica aceleasi norme ca i inainte de casatorie.
Cura de precautiepreconizata de autorii clasici, isi pästreaza
astazi valabilitatea. La toti fostii sifilitici este preferabil a se prac-
tica, inainte ca acestia sä procreeze, o serie de 12 injectii cu bismut.
Injectiile arsenicale nu sunt necesare.
In ce priveste tratamentul viitoarei mame, in timpu/ sarcinii, unii
autori, din exces de prudenta, recomanda ca sa fie tratate toate gravi-
dele foste sifilitice, precum si sotiile nesifIlitice ale unor barbati care
au fost sifilitici. Profesorul Gougerot a limitat insa indicatiile trata-
mentului gravidelor, la urmatoarele cazuri : a) sifilis in activitate
serologicä la unul sau la ambii parinti, cu alte cuvinte gravida
va fi tratata chiar daca reactia serologica la ea este negativa, dar tatal
copilului are o reactie Wassermann pozitiva; b) reactia Wassermann ne-
gativa la tata de mai putin de doi ani, iar la mama de mai putin de
patru ani; c) sarcini anterioare intrerupte spontan, chiar dacä' femeia
prezinta o reactie Wassermann negativä ; d) femeile care au procreat
pang acum copii distrofici, precum si cazurile In care parintii sunt
puxtatori de tare transmisibile.
In ce priveste modalitatea tratamentului gravidelor, sifiligrafii contim-

www.dacoromanica.ro
476 DR. d. BAND'

perani recomandä in mod unanim compusii arsenicali. Se va recurge la bismut

numai in cazurile de arseno-rezistentd sau de intolerantd pentru arsenic_
Unii autori recomandä urmätoarea schema' : o serie de 4 injectii cu doze
de 0,15-0,60, apoi intrerupere de o lund, reinceperea seriei s. a. m. d.
Alti autori recomandd tratamente mai intensive, dozele mergand pana la
0,015 pe kilogram de greutate la o injectie si 0,10 pe kilogram pentru o serie.
In ce priveste tehnica injectiilor, unii autori au atras atentia asupra cri-
zelor nitritoide utero-placentare pe care le pot provoca injectiile intravenoase,
avand drept consecinta expulzarea prematurä a fatului, asa ca preferd injectiile
intramusculare, de exemplu cu solu-salvarsan.
Daca indicatia este pentru injectiile cu bismut, se vor face seril de cate
12 injectii, cate cloud pe sdptdmanä; dupd o pauzä de o lund se reincepe seria
s. a. m. d.

Pentru tratamentul copilului sifilitic congenital, in cadrul dispen-

sarelar çi serviciilor speciale, unii autori preferd compusii arsenicali,
altii au rämas partizani ai frictiunilor mercuriale (in special dacg co-
pilul are o curbd normald de evolutie a greutOtii).
Autorii francezi utilizeaza pe scarä largd sulf-arsenolul. Compusul
este injectat, in doze progresiv crescOnde, pOn6 la 0,015 grame pe ki-
logram. de greutate, la o injectie, i pand la cantitatea totalä de 0,10
grame pe kilo-corp la o serie.
Se pot alterna seriile de compusi arsenicali, cu serii de bismut.
Acesta este administrat in serii de 12 injectii, Cate doug pe sAptämOn5,
doza la o injectie mergand dela 0,001 la 0,0015 bismut metalic pe ki-
logram de greutate ; doza totald pentru o serie ajunge la 0,012-0,018
bismut metalic pe kilogram de greutate.
Se pare ea, din punctul de vedere medico-social, frictiunile mercu-
riale si-au pOstrat importanta. Se recomandà: 0,50 grame 1 gram
ungvent mercurial dupà vOrsta de 6 luni; 1,5 grame dupg varsta de
12 luni. Se mai recomandä pomada calomelatä 30%. Schema este ur-
mätoarea: 8 frictiuni zilnice, 4 zile pauzg, reluarea celor 8 frictiuni,
10-30 zile pauza s. a. m. d.
Trebue mentionat cà i tratamentut pe cale buccad este astazi recoman-
dat. Autorii germani utilizeaza spirocidul (180).
Durata minima a unei cure cu spirocid ar urma sa fie 5 luni la sugari. La
copiii prescolari 10-12 luni. La copiii de varstd scolara, 11/2-2 ani.
Autorii francezi, in frunte cu profesorul Mar fan, recomanda lactatul
mercur in solutie de 1 la mie. Se administreaza eke 10 picaturi De kilogram
de greutate corporala si pe zt, la copiii sub un an; cate 7 picaturi la copiii
intre 3-10 ani. O cura dureaza 20 zile consecutive ; se face o pauzä de 8-10
zile ; se reja cura, s. a. m. d.
Dupg majoritatea autorilor, durata tratamentului sifilisului con-
genital trebue sO fie suficient de lungei. Dupä tratamentul activ de un

www.dacoromanica.ro
 MEDICINA SOCIALA A BOLILOR VSNE/IICE 477

an, trebue sá urmeze tratamentul de consolidare, timp de 4 ani, câte

o curà pe trimestru. Controlul serologic va fi efectuat la fiecare 6
luni (179).
Cercetgri recente, efectuate la clinica Baudelocque, au reconfirmat
actiunea medico-sociald considerabild a tratamentului preventiv al
eredo-sifilisului. La femeile tratate inainte i dupg procreatie s'au
tegistrat ndscuti morti numai 1,7%. La femeile tratate numai in timpul
sarcinii procentul copiilor ma* s'a ridicat la 4,9%. La femeile care au
fost tratate numai cu o singurg serie de injectii In timpul sarcinii, co-
piii morti au fost in proportie de 8,8%, la femeile netratate procentul
copiilor morti a urcat pang la 62%. 25% din copiii morti decedeazg
In primele 3 luni du/A nastere (181).

C. Mari institutii de profilaxie antivenericä

S'a cdutat, in mai multe t5x.i, sd se creeze institutii, cu un maxim
de mijloace stiintifice, de naturg sà centralizeze actiunea antivenericg
dea indrumgri profilactice pe grupe mari de populatie. Totodatg
aceste institutii preggtesc un personal specializat.
La Paris s'a intemeiat, in 1932, institutu/ Alfred Fournier, al ca-
rui scop principal este de a reuni, intr'un local, toate sectiunile
practice care privesc lupta contra sifilisului si a bolilor ve-
nerice in general (182).
Organizarea i amenajarea acestui important institut pot servi ca
model.
La parter este instalat dispensarul antiveneric. De douä ori pe
saptgrnang se practicä ad i prelugri de sänge. Se mai aflä un arnfiteatru,
In care se tin cursurile scolii de serologie. Tot aci se tin sedintele So-
c'.etatii de profilaxie a bolilor venerice i Societätii de serologie §i. si-
filis experimental.
La etajul I se aflg biblioteca, precum i sediul Uniunii interna-
tionale contra pericolului venerian.
La etajul II se aflä laboratoarele scolii de serologie. Aceastg §coald
este parte integrantä din Facultatea de medicing, iar la finele cursu-
rilor absolventii capätä diploma de serologist. Laboratoarele asigurg
examenele serologice pentru intreaga regiune pariziang, practicändu-se
cAteva zeci de mii de examene serologice pe an.
La etajul III se aflä instalat serviciul de studii asupra sifilisului
experimental si a chimioterapiei aplicate. Acest serviciu studiazg ex-
perimental sifilisul, din toate punctele de vedere.
La etajul ultim este instalat laboratorul de control al medicamen-

www.dacoromanica.ro
478 DR. G. BANU

telor antisifilitice, al Academiei de medicina. Medicamentele, pe care

Ministerul sanatatii le distribue tuturor dispensarelor, sunt examinate,
acceptate sau refuzate, inainte de a fi trimise la destinatie.
Astfel de institutii a,par ca o organizatie complexa, ce indeplineste
deopotriva atributii stiintifice i atributii de sanAtate publica, in do-
meniul luptei antivenerice.
Tot la Paris functioneaza, Inca din 1926, Institutul. pro filactic.
Scopul säu este astfel precizat: a urmari, atat prin tratamentul direct
al bolnavilor, cat i prin cercetari stiintifice i printr'o actiune con-
tinua asupra publicului si pe langd autoritatile administrative, stinge-
rea progresivä a sifilisului si a infectiunilor conexe (183.
Institutul a cautat sä realizeze o coordonare cat mai stransa, In-
tre tratamentul sifilisului in masse, de o parte, si controlul serologic
al acestui tratament, de cealaltä parte. Printeun instrumentariu per-
fectionat se mdsoara actiunea tratamentului, Inregistrandu-se In c-urbe
mersul infectiunii. Se stabileste Cate o astf el de curbd pentru fiecare
bolnav In ,parte.
Institutia poate fi privita ca un centru de tratament intensiv,
sever controlat, pe baza celor mai precise criterii tiin%ifice. Prin ac-
tiunea sa, institutul a reusit sá obtina o perfecta asiduitate de trata-
ment, din partea bolnavilor.

D. Educatia antiveneric5
i. Câteva principii

Educatia antivenerica reprezintä netagaduit unul din cele mai

dificile capitole ale educatiei igienice. La dificultatile derivand din
aspectul moral al problemei, In legatura' cu prejudecati i astazi domi-
nante !rite° parte a populatiei, se adaogä instabilitatea criteriilor de
initierea tineretului in modul cel mai rational. Daca, dupa o parte din
autori, numai o educatie cat mai precoce in problemele sexuale este de
naturà sà preintampine pericolul venerian, dupä altii o astfel de edu-
catie prea timpurie ar prezenta numai desavantaje.
Dupä o lunga perioadà de ezitäri i contradictii In acest domeniu,
astazi In general cateva principii sunt definitiv castigate (184).
O educatie antivenericä este absolut indicatd, dacä nu pentru toate
grupele de varstä ale scolaritatii, In tot cazul pentru elevii ultimelor
clase ale scolilor secundare. Educatiunea trebue insa facutä intr'un
spirit strict stiintific, evitandu-se once aluzii la erotism si once &ma-
nunte inutile de natura a trezi curiozitäti maladive. Educatia antive-

www.dacoromanica.ro
 MEDICINA SOCIALÁ A BOLILOR VENERICE 479

netricd in scoalä trebue sä se integreze, ca fond si ca tinutd, progra-

mului general de stiinte naturale.
Pentru educatia antivenericd a adultilor, trebuesc folosite mijloa-
cele carente aricdrei ,propagande preventive. Un loc important ocupä
afisele ilustrate. Este insd o constatare fäcutd in cele mai multe tdri,
Ca' afisele eu subiecte antivenerice au o executie defectuoasä, ducând
la scopuri contrarii celor urmdrite initial. Note de oroare dominä In
aceste ilustratiuni.
Sa eliminärn toate acele imagini de cranii, de cruci si de paralitici, ce
se vad astazi pe peretii dispensarelor si care dau o impresie de cosmar, tur-
buránd mjnçjle i secätuindu-le de once bunävointä (L. Spil/mann).
Afise ilustrate, corect executate, in sensul de a instrui, si nu de
trezi repulsie i oroare, sunt de naturd a aduce foloase considerabile
In educatia antiveneriand a masselor.
Al doilea mijloc util este reprezentat prin filmul einematografic,
care la rändul säu trebue sä tind seama de anumite norme.
Pe alocuri s'a vddit utilitatea netdgäcluità a unar piese de teatru,
cu subiecte adecuate.
Ca si la alte capitole ale meclicinei sociale, radiofonia poate repre-
zenta un apart considerabil In educatia antiveneriand. Folosirea aces-
tui mijloc cere insä o mare prudentd si o temeinicd pregatire din
partea conferentiarilor. Once exces de amdnunte devine nociv, trezind,
la auditorii intelectuali mai ales, adevdrate fobii. Nu trebue sd se uite
printre auditori, un important numdr sunt fosti sau actuali bolnavl
venerici, In special sifilitici.
O gresala curenta pe care o fac conferentiarii, si in cadrul transmisiu-
nilor radiofonice si in cadrul conferintelor in sali, este insistervta asupra gra-
velor complicatii nervoase ale sifilisului, care sunt descrise in modul cel mai
amplu. Atitudinea contrara se impune: relevarea curabi1itäii, relativ facile prin
mijloacele specifice, a manifestatiunilor sifilitice de once natura.
Unul din obiectivele importante urmdrite astäzi prin educatia anti-
veneriand, este trezirea sentimentului de responsabilitate a individu-
lui, pentru mentinerea biologiei nor-male a familiei i a colectivitätii.
Se evidentiazä tot mai mult eá insdsi legislatia antivenericd îi are
eficacitatea practicä strict conclitionatä de actiunea elementului edu-
cativ. Färd de acesta, mäsurile legislative riscà a rämäne inoperante.
Aplicarea obligativitätii tratamentului, legislatia delictului de conta-
minare, sesizarea venericilor contagiosi, regularitatea tratamentului,
abolirea proxenetismului, dau rezultate eficiente In mdsura In care
actioneazd elementul educativ asupra populatiei (185).

www.dacoromanica.ro
480 DR. G. BANII

Relevari statistice facute in unele tari au aratat In mod evident

rezulta:ele unei rationale si intensive educatii antivenerice a grupu-
hilar de populatie. Astf el, in Anglia, in 1932, In regiunile in care edu-
catia antivenerica a fost desfasurata cu mai multa stdruinta, s'a con-
statat imediat un mai mare aflux de bolnavi spre centrele de trata-
ment ; aceasta n'a insemnat insa catusi de putin o crestere a morbi-
ditatii venerice, caci numarul cazurilor noui era foarte redus; s'au In-
dreptat spre institutiile de tratament, bolnavii vechi, care altfel ar fi
ramas nesesizati. Dela 1919 pana. la 1932, plusul de bolnavi ven* la
tratament a re,prezentat 100.000-200.000 pe an. Importanta a fost
cifra acelora care au reluat tratamentul regulat, dupd ce il intrerup-
sesera un timp lung (186).
Daca educatia antivenerica a facut progrese reale In ultimul timp,
starue Insa o dificultate, chiar In tari evoluate, i anume : receptivita-
tea redusä a adultilor, uneori chiar opunerea fatise, la aceasta educa-
tie. Factori complexi ai mentalitatii colective, factori religiosi, etc.,
contribue la aceasta atitudine.
In Anglia, editura comitetului central al educatiei de sanatate publica s'a
vazut la un moment dat amenintata de a pierde un mare numar de abonati al
periodicului pe care 11 publica, din cauza ca intentiona sä trateze §i despre pe-
ricolul venerian (187).

2. Realizan i educative printr'o total itatea de mijloace

Unele organisme, care totalizeaza un important numar de initia-
tive medico-sociale, au reusit sà dea .extensiune opecrei de educatie
antivenerica, punand In lucru variate mijloace.
Este instructiva din acest punct de vedere actiunea desfasurata
de Socia& française de prophylaxie sanitaire et morale", inteun sin-
gur an. Bilantul de activitate al acestei organizatii, pe anul 1938, aran'
ca s'au intreprins campanii educative In departamente, deci in mediul
rural. In 190 centre, din 13 departamento, s'au tinut 514 conferinte,
la care au asistat in total 120.000 auditori.
In unele regiuni, unde pericolul venerian este mai mare, de exemplu in
Landes, conferinta era intotdeauna insolad de rularea unui film sonor. Subiec-
tele acestor filme au fost alese astfel incat s'A corespunda total scopului : Sifi-
lisul dumanul public nr. 1", iar alt film purta titlul Armamentul antivenerian".
Conferintele cu subiecte de educatie antivenerica îi ating real
scopul, cand se adreseaza unor paturi largi de populatie, rara' a neglija
publicul feminin. De aceea, Comitetul de educatie feminina al Socie-
talii franceze de profilaxie sanitara si moran a tinut, In anul men-

www.dacoromanica.ro
 MEDICINA SOCIALA A BOLILOR vENERICE 481

tionat, un numdr important de conferinte, In acele institutii care pre-

gdtesc un personal feminin, destinat la randul sdu sa creeze o noud
mentalitate In masse. S'au tinut conferinte la : scoala de supra-inten-
dente de uzind, puponiere, scoala practicd de serviciu social, institutul
catolic, scoala de invätdmant menajer superior (188).
Campaniile de conferinte surit insotite adesea de distribuire de
brosuri si afise. Acestea din urmä sunt plasate, la loc vizibil, pe cale
publice, in uzine, ateliere, restaurante, etc.
Campania de conferinte de educatie antivenericd vizeazd ci,i deo-
sebitä stdruinta, anumite regiuni in care populatia este inca putin evo-
luata. Este instructivd din acest punct de vedere campania desfdsu-
rata in Algeria, In anul 1938. Conferentiarii au parcurs mii de kilo-
metri, cautand sa viziteze localitatile cele mai izolate. 0 colaborare
stransa s'a realizat intre autoritatile sanitare civile s'i serviciul sanitar
mili tar.
Filmele cinematografice au jucat un rol important, in campania
mentionatä. Deosebit de cele dou'd filme mentionate, s'a mai alcatuit
filmul Blenoragia". 0 mdsurd interesantd, si de o eficacitate neta-
gdduita, este rularea aoestor filme pe mari vapoare, in timpul traver-
sarii märilor si oceanelor. Considerand gravitatea pericolului venerian
pentru marinan, aceste filme, pe care le achizitionau toate vapoarele
Companiei generale transatlantice", au fost de o utilitate profilacticä
vaditä ; medid ii vapoarelor interpretau filmul, in f ata personalului
(188).
In ce priveste brosurrile rdspandite de amintita organizatie, su-
biectele ion erau variate : ,,Sfaturi practice pentru bolnavii venerici" ;
Sfaturi pentru tineri" ; Sfaturi pentru studenti" ; Avertismente
studentilor" (brosura scrisä de Mujan); ,,Sifilisul" ; Sifilisul ereditar".
0 altä Infaptuire educativa irnportanta este expozitia mobild anti-
venerica, care a dat rezultate in toate regiunile rurale, in primul rand
in cele intens contaminate.
Expozitii filatelice, cum a fost cea din Metz, cuprinzand timbre
antivenerice, au dat rezultate foarte 'bune.
In fine, s'au organizat cicluri de conferinte, cu subiecte care, pla-
sand problema pe un plan mai vast : tarele ereditare ale omului, reu-
sesc sa trateze cu si mai mult efect problema pericolului ve-
nene.
Un bun mijloc de educatie este constituit si de asa zisele zile
profilactice". Se alege o anumita regime, In care institutiile-model de
profilaxie antivenerica sunt mai numeroase si randementul lux mai
important. Personalitati medicale din toata -tara, adesea si de peste
Dr. G. Banu. Trartat de medicinS socitalk Vol. IV 31

www.dacoromanica.ro
482 DR. G. BANU

hotare, sunt invitate. Constatärile facute la fata locului, schimburile

de idei # evidentierea realizarilor, in fata unui public specializat, sunt
de naturd sà promoveze in mod eficace opera de educatie pe care me-
dicii au a o dirija, la randul lor, in sectoarele lor de activitate (189).
3. Norme speciale pentru câteva mijloace educative
Cinematograful reprezinta un mijloc important, atat gratie pro-
greselor tehnice realizate in ultimul limp in aceastà rarnurd, cat #
datorita unui fapt pe care igieni§tii contimporani l-au pus in evidentd,
# anum.e: in orice regiune a globului i indiferent de gradul de civi-
lizatie a populatiei respective, numarul vizualilor" covar§e§te cu mult
pe cel al auditivilor. Se poate evalua cam la 80%, procentul vizuali-
lor, in massa populaidei. Intr'un domeniu atat de dificil, ca acel al
educatiei antivenerice, acest fapt trebue luat in considerare (190).
Inca acum un deceniu, cinematografia franceza reu#se sà poseadd
o colectie destul de importanta de filme cu subiecte antivenerice, adap-
tate chiar diferitelor clase sociale i deferitelor regitmi. Astf el, pentru
indigenii din Africa de nord s'a alcatuit un film special: una mia
doua noapte", evocandu-se epopeea O mie i una de nopti" i tinan-
du-se larg seama de traditiile, prejudecatile i felul de viat.a al acestei
populatii.
Un film documentar cu bogate resurse de instruire este ,,Arma-
mentul antiveneric in Franta". Pe rand, sunt infatipte : cauzele
consecintele bolilor venerice, organizarea armamentului antiveneric in.
Paris # in suburbane, arganizatia i rezultatele obtinute in departa-
mente, ravagiile bailor venerice printre marinan.
O alta serie de filme, alcatuite adesea dupä indicatiile # sub con-
ducerea directa a igien4tilor i specisli§tilor sifiligrafi, poartä urma-
toarele titluri: O board sociala sifilisul" ; Igiena sexuala la fe-
mee" ; Cauzele i efectele sifilisului" (film destinat numai publicului
masculin) ; Bolile sexuale i urmarile lor" ; ,,Curn sa spun aceste lu-
cruri copilului meu ?" (film destinat indrumarii pärintilor) ; Spiro-
cheta pallida" ; Erau °data trei prieteni" (filmul a fost realizat sub
conducerea directa a lui Devraigne); Sdrutul care omoara".
Este indicata # o colaborare pe plan international, in ce prive§te
filmele cu subiecte antivenerice. Pang la data razboiului actual se rea-
lizase o colaborare stransa intre cinematografia franceza i urmatoa-
rele organisme : comitetul de igiena S. D. N., cornisiunea de studii ci-
riematografice de pe langä Institutul international al cooperatiei inte-
lectuale, Institutul international de cinematografie educativa (190).

www.dacoromanica.ro
 MEDICINA SOCIALA A BOLILOR VENERICE
483

In ce priveste cel de al doilea puternic mijloc modem de difuza,re

a notiunilor : radiofonia, ea este pusd astdzi in slujba educatiei anti-
venerice, dupd principii In general bine fixate (191).
In Fran.ta, incd din 1927 posturile de radiofonie au introdus scurte
conferinte i lozinci intercalate in programele emisiunilor. Primele
conferinte Cu subiecte relative la sifilis si la infectiunea gonococia,
au fost tinute de profesorul Gougerot. Subiectele ce au fost tratate in
decursul câtorva ani, pot servi ca indrumare i pentru alte tári: Pro-
blema sexologiCá", Pentru protectia rasei", Ereditatea mendeliand
bolle ereditare", ,,Ce este sifilisul", Sifilisul necunoscut", Diag-
nosticul sifilisului", Tratamentul sifilisului", Ce este eredo-sifilisul"
Pericolul blenoragiilor neglijate", Des,pre examenul medical inainte
de cdsdtorie", Lupta socialä in contra sifilisului In Franta".
In Germania, opinia publia a acceptat mai greu difuzarea radio-
fonicd a conferintelor cu subiecte antivenerice. Totusi, in unele pro-
vincii, de exemplu in Silezia, Renania, Prusia orientald, s'au putut or-
ganiza, incd acum un deceniu, cicluri de conferinte radiofonice: Edu-
catia in problemele sexuale"; Supravegherea profilactia a adultilor";
,,Aplicarea legii de combatere a bailor sexuale", Influenta bailor
sexuale asupra sistemului nervos"; Rolul asigurdrilor sociale in lupta
contra bolilor sexuale" Prejudeati curente la tard, la bolnavii ve-
nerici".
Educatia antivenericd prin radio a Osit un teren foarte favorabil
In Statele-Unite. Subiectele tratate au o infdtisare variatd : Tatdl
fiul lui"; ,,Ce trebue sd mai addog'im la sistemele noastre de prezer-
vare nationald" ; Ce trebue sä stim pentru protectia sdnátätii in vre-
muri grele" ; Mentinerea sAndtätii copilului de scoald in perioadele
delicate" ; O fazd neglijatd in educatia copilului" ; Pdrintii de mai-
ne" ; ,,Sä salvdm adolescenta" ; Educatia sexuarä a copildriei".
In Anglia s'au constituit asociatii de auditori ai radiofoniei: Study-
groupe, ai cdror membri se prepard, printr'o documentare apropriatá,
inainte de auditia conferintei respective (191).
In Cehoslovacia se desfdsurase o actiune de educatie antiveneria
prin radio, inainte de rdzboiul actual, a-tat de Care Societatea germanä
de luptd antiveneria, at si de Cätre Societatea cehoslovacd de profi-
laxie antiveneria. Ciclurile de conferinte: Semnificatia bailor vene-
rice pentru societatea umand" (profesorul Gawalowski) i Suferin-
tele omenirii pricinuite de bolle venerice" (profesorul Samberger) au
avut succes.
Profesorul Gougerot a precizat astfel normele unei rationale edu-
catii antivenerice ,prin radio : stilul conferintei sä fie sever controlat,

www.dacoromanica.ro
484 DR. G. BANTJ

tin'andu-se seama mai ales cä auditorul feminin este In majoritate; ter-

menii sifilis si blenoragie nu trebuesc insd evitati, cum fac unii; pGre-
venirea prealabilà a auclitorilor c'ä se vor trata probleme speciale, asa
incat cei ce pästreazd 'MA prejudecata bolilor rusinoase" sá inchidd
comutatorul; evitarea constantä a oricäror amänunte de terapeuticb' ;
relevarea permanentd a rolului meclicului de familie (191).
Campania de timbru antiveneric sunt foarte utile. Propaganda
vinderea trebue sà se desfäsoare in tot timpul anului. Presa trebue
dea intreg concursul ; de asemenea posturile de radio. Pancarte
trebuesc afisate III institutii, i mai ales in biurourile de posta si
salile de asteptare ale dispensarelor. Rezultate foarte bune au fost ob-
tinute in Franta, prin punerea in vänzare a timbrului Pour sauver
la race".
Timbrul, artistic executat, infälisand o femee Cu boneta frigianä, tinând
in brate un copil, era reprodus pe mari pancarte, cu urmdtorul text insotitor :
Francezi, ce purtati grije pentru combaterea bolilor ereditare spre a asigura
viitorul tärii, cumpärati acest timbru postal" (192).

4. Educatia antivenericà a tineretului

Necesitatea unei educatiuni sexuale si de profilaxie antivenericä,
a tineretului, apare evidentä si din urmätorul considerent precocita-
tea raporturilor sexuale in perioada contimporana. Statistici relative
la situatia de acum douà decenii arbtau, in Germania, Ca' 80% din
populatia scolard au avut primul raport sexual inainte de a implini
18 ani. Dupä o statisticä suedezä, primul raport a avut loc inainte de
vbrsta de 15 ani, la 19,6% din elevii anchetati, lar inainte de varsta
de 18 ani la 79,9%. 0 anchetä acutà incb in anul 1912, printre po-
sesorii de titluri academice, a argat csä 3% din ei avuseserä primul
raport sexual la 14 sau 15 ani, 18% la 16 si 17 ani, 50% la 19 ani
(193).
De atunci, intreaga evolutie a vietii contim,porane a fäcut ca pre-
cocitatea vietii sexuale sb." fie mult mai accentuatä.
Consecutiv acestui aspect, se noteazb' o morbiditate venerica re-
lativ apreciabild in grupele de vArstä. tinere. Statistici mai vechi au
ar'ätat cà, in Germania, 7,9% din absolventii scolilor medii avuseserä
boli venerice. In orasele din provincie, procentul elevilor cu boli ve-
nerice, din aceiasi categorie, adicä a scolar medii, era chiar mai ri-
dicat : 8,1% (194).
Numerosi autori, medici i pedagogi, au recunoscut mai demult
necesitatea unei educatii antivenerice a tineretului. Sunt de mentionat

www.dacoromanica.ro
 MEDICINA SOCIALA A BOIALOR VENERICE 485

in special : Barth, Tissot, Frank, Basedow, Jean Paul, Salzmann,

Kampe, Pestalozzi.
La inceputul secolului curent ideea s'a reactualizat. In anul 1906,
in Germania, Asociatia pentru protectia maternität.ii cere Ministeru-
lui instructiunii sä introducä educatia antivenericä in invätämântul
colar: se cerea totodath instituirea unui comitet de specialisti de arn-
bele sexe, medici si pedagogi, care sä elaboreze metodologia cea mai
adecuatä pentru un astfel de invdtdmant. La congresul din Mann-
heim., din 1907, al Asociatiei germane pentru combaterea bolilor ve-
nerice, s'a pus cu toatä stäruinta problema pedagogiei sexuale.
Dupd rä'zboiul mondial trecut, problema pedagogiei sexuale re-
vine ca temd a primului congres international al stiintelor sexolo-
gice, tinut la Berlin, in 1921. La congresul din 1924 al Asociatici
germane pentru combaterea bolilor venerice se desbate complexul
de probleme intitulat Educatia tineretului in familii si In scoalà".
Consecutiv hotäririlor luate, se infiinteazä catedre de pedagogie
sexuald la Karlsruhe, Breslau si. Königsberg.
Principial educatiei antivenerice in scoli este astäzi definitiv cas-
tigat, dei aplicarea lui este incg incompletà si asupra celor mai bune
metode de realizare domneste incd imprecizie. Deosebit de laturea
pur didacticä, trebue luat in considerare si. un alt factor : studiul in-
riuririlor mediului social asupra vietii sexuale a copiilor. Aceastä
problemä a fost discutatd in special la congresul venerologilor rusi,
tinut la Charkow in Mai 1925 (194).
Se cere astäzi ca, incepänd dela grupe de vArstä tinere, copilul
sä capete o anumità educatie sexualä, in media/ familial. Igienistii,
ca si pedagogii, vorbesc de partea activd" pe care copilul trebue s'o
ja la aceastä educatie, in sensul de a i se da räspun.suri potrivite, la
Intrebdrile anumite pe ciare adesea le pune destul de timpuriu. In
camptil propriu de observatie a copilului, se ivesc numeroase prile-
juri in care curiozitatea sa este indreptatä asupra unor probleme mai
mult sau mai putin in legätura cu viata genitald. Eludarea räspun-
surilor, din par-tea membrilor familiei, constitue un sistem eronat,
nociv chiar. Räspunsurile care i se dau, trebue sä contribue din timp
la formarea unei anumite mentalitäti a copilului, pe baza cgreia el sä
se obisnuiascä a privi fenomenele vietii sxuale ca fenomene firesti,
incadrate intre celelalte fenomene biologice si. lipsite de orice lature
de curiozitate maladivä. Se cere o anumità pregatire a peirintilor
spre a face aceastä educatie copiilor lor. Ei trebue sä poseadä o anu-
mitä cunoastere a fenornenelor si. sä foloseasca vocabularul potrivit.

www.dacoromanica.ro
486 DR. G. BANU

Educatia In mediul familial trebue sá reprezinte etapa pregaitoare

si obligatorie a educatiei antivenerice de mai tarziu, in scoalä (195).
Pentru indrumarea pärintilor, In aceastä actiune destul de dificilá, lite-
ratura americanä a dat la ivealä un numär de lucräri, din care mentionkn
M. W. Dennett, The sex education of children. Se aratá amänuntit, pä-
rintilor, ce atitudine sd adopte fatd de variatele intrebäri ale copiilor, i ce
vocabular sà foloseascä spre a desvolta acestora o mentalitate sänkoasä i fi-
reascd relativ la problemele sexuale.
B. C. Gruenberg, Parents and sex education, lucrare editatd de American
social hygiene association" i cuprinzänd toate detaliile anatomo-fiziologice ne-
cesare pärintilor, precum i felul in care vor expune aceste detalii, copiilor.
O altd lucrare editatä de Asociatia americanä de igienä socialä este Child
questions and their answers".
O altd lucrare ce poate constitui o indrumare utila pentru pärinti, este :
C. Pilpel, When children ask about babies.
Si autorii germani au relevat necesitatea pregatirii educatiei
sexuale, de eare pdrinti, urm'and apoi o stransd colaborare Intre aces-
tia i membrii corpului didactic, care vor avea de preluat asupra lor
perfectionarea educatiei i totodatd instruirea antivenericd a tinere-
tului. Este necesara crearea unor catedre de pedagogie sexualä. In
colile narmale superioare, precum i In Universitäti.
Se poate spune, in rezumat, cä mediului familial îi revine mai
ales crearen tära'mului etic favorabil, pentru desvoltarea ulterioara
a mentalitätil copilului i achizitionarea de cAtre el a cunostintelor
profilactice, in scoalä. Familia se va adresa mai mult psihicului, iar
scoala intelectului, printr'o educatie fiziologicg i preventivä. (194).
Numeroase discutii s'au ivit i sunt Incä In curs asupra
modalitätii celei mai nimerite de a incadra In programele didactice,
educatia antivenericl S'a reusit In ultimul timp sa' se ajunga la o
anumità concordantä Intre punctele de vedere ale medicilor i igie-
nistilor de o parte, membrilor corpului didactic de cea1altä parte.
Rezultatele unei vaste anchete Intreprinse In anul 1931, In Franta,
printre profesorii de stiinte naturale din invätäm'antul secundar, aduc
elem.ente utile acestei probleme (196).
Dupd unii, educatia sexuala i antivenerica' trebue incadratd in
studiul .anatomiei i fiziologiei umane in clasele superioare de liceu
pentru am'andoug sexele. Aceasta pregdtire urmeazá sà cuprindà trei
pärti : a) evolutia aparatului reproducdtor In seria animalä, capitol
urmat imediat printr'o transitie fireascà de studiul anatomic si
fiziologic al organelor sexuale la om ; ?urmeazd studiul desvoltdrii
oului si a embrionului la mamifere; b) studiul sifilisului i al con-
secintelor sale ereditare; acest capitol trebue sa fie tratat In cadrul

www.dacoromanica.ro
 MEDICINA SOCIALA A BOLILOR VENERI:L": 487

bolilor microbiene; se va expune apoi tratamentul bolii, profilaxia sa

socialà prin combaterea prostitutiei, responsabilitatea bolnavului fatd
de sotie si de urmasi ; c) studiul testiculului i ovarului, in cadrul
glandelor cu secretie interng. Aceste notiuni pot fi tra-
tate cu un maxim de eficacitate, cu o singurd conditiune: expunere
fireascd, in totul asemändtoare expunerii celorlalte capitole ale stiin-
telor naturale.
0 parte din membrii corpului didactic stkue asupra necesitätil
ca un loe important sà-1 ocupe initierea sexualä in familie, adicä din
partea pkintilor. Numai pe aceastä bazA se poate suprapune eficace,
ulterior, dnitierea stiintificd in scoalä. Aceastä initiere ar urma sä fie
câ.t mai sobrà in detalii. Mijloace auxiliare, ca proectii luminoase,
vizitarea muzeelor anatomice, etc., trebuesc prohibite.
Putini din membrii corpului didactic admit Ca* aceastà educatiune
trebue fAcutä de medicul scolar. Majoritatea sustin cà profesorul de
stiinte naturale poate corespunde foarte bine dezideratului unei sä-
nätoase educatii antivenerice.
Un bun program pentru initierea antivenericd in clasele supe-
rioare de liceu ar fi urmdtorul : anatomia comparatà a elementelor
reproducätoare in seria animalà i in cea vegetalä, ereditatea in cele
cloud regnuri (hibrizi, metisi, etc.), conditiile cele mai bune pentru
obtine o procreatie sänätoask bolle sexuale.
Un program rational ar fi si urmätorul : mai intâi o fazä de ini-
tiere, decurgänd in legaturà cu invätAmnAtul botanicii (analogia in-
ire fecundatia la plante si la animale, facutà in special pe baza stu-
diului criptogamelor) ; urmeazd apoi faza de educatie antivenericä
pro,priu zisd : la studiul aparatelor i sistemelor omului se conexeazä
capitolul asupra aparatului reproduckor, se trece apoi la studiul sifi-
lisului ca board contagioasà.
Este instructiv sä mai mentionäm cAteva scheme de prograrn.
O prima' schemä : functiunile de reproducere, descrierea sumará a orga-
nelor genitale la om, formarea spermatozoizilor, formarea ovulului, fecundatia,
desvoltarea embrionului, nasterea, notiuni asupra ereditätii normale i pato-
logice. Dupd aceasta se trece la bolle venerice i profilaxia lor, complectán-
du-se capitolul, eventual, cu studiul consecintelor ereditare ale altor boli so-
ciale, de exemplu akoolismul, apoi cu problema rezistentei la instincte i cáteva
probleme de eugenie.
Un program mai desvoltat ar fi urmátorul : biologia fecundatiei, game-
togeneza, determinarea sexului, aplicatiile mendelismului la om, bolle i mal-
formatiile ereditare, distinctia intre partea somaticä si cea germinativá a ce-
lulei, aplicatiile practice ale acestei diferentieri, notiuni de embriologle, anatomia
comparatá a aparatului urogenital la vertebrate. Dupá aceasta capitolul de
etiologie, evolutie si profilaxie a bolilar venerice (196).

www.dacoromanica.ro
488 DR. G. BANU

In Franta, printr'o circulará din 14 Septembrie 1937, ernisd in

comun de Ministerul sdndtdtii i Ministerul educatiei nationale, se
precizeazd normele educatiei antivenerice a populatiei scolare (196).
In primul rând, este necesard pregdtirea educatorilor
a membrilor corpului didactic. Amintita circulará cere sä se orga-
nizeze trei mici conferinte pe an, la radio, de o duratä de 20 minute
fiecare ; conferintele vor fi tinute de medici desemnati de Ministerul
sänätätii i vor forma un ciclu sub titlul Rolul educatonilor in fata
flagelelor si a pericolului venerian". In al doilea rand, vine pregd-
tirea elevilor i elevelor scolilor normale ; pentru primii se vor Vine
trei lectii asupra luptei anti-venerice, iar pentru eleve trei lectiuni
asupra bolilor ereditare cu repercutdrile lor asupra maternitdtii. In
al treilea ránd, se are In vedere educatia anti-venericd a intregii
populatii scolare trecutd de 16 ani: pentru elevi, circulara precizeazd
cá sunt necesare trei lectiuni asupra pericolului veneric (responsabi-
litatea individuará, ereclitatea, prezervarea); pentru eleve se vor tine
trei lectiuni sub titlul general de Pregdtirea in vederea cdsdtoriei
a maternitätii".
Comitetul de educatie feminind al Societdtii franceze de profi-
laxie sanitard si morará a adoptat urmätoarele principii pentru edu-
catia antivenericà a tineretului feminin (196):
Ar fi preferabil in totdeauna sd se trateze problemele In legd-
turd cu viga .sexuald i pericolele ei, In mod deschis, dinteun intreit
punct de vedere stiintific, social si moral. Punctul central al educa-
tiei anti-vene.rice a tineretului feminin va fi format din instruirea
biologicá a fetelor originea vietii, functiile de reproducere, legile
consecintele indisciplinei morale, responsabilitatea pdrin-
tilor fatä de copcii. Conferentiarii vor fi numai femei-medici. S'a pre-
cortizat inceperea acestei educatdi, chiar dela o várstd foarte tândrd:
pentru fetele mici ar urma sà se tind scurte expuneri, simple, cu un
text tipic, inindnat institutoarelor; pentru fetele intre 14-18 ani con-
ferintele vor stärui asupra mecanismului transmiterii vietli si asu-
pra responsabilitAtilor viitoarei mame; pentru fetele trecute de 18 ani
se va insista asupra fenomenelor maternitdtii i asupra patologiei
profilaxiei bolilor venerice.
In leglturd cu educatia antivenericd a tineretului, reamintim
o parte din autorii francezi fac urmdtoarea distinctie : In timp ce
tratarea capitolelor asupra functiunilor de reproducere revine pro-
fesorului de stiinte naturale (notiunile intrdnd In cadrul normal al
acestui obiect de invdtdmánt), educafia antiverterica revine exclusiv
medicului colar. Prin profesiunea i prin competenta lui, numai el

www.dacoromanica.ro
 MEDICINA SOCIALA A BOLILOR VENERICE 489

poate impune gradul de atentie sti de seriozitate necesar auditoru-

lui (196).
Aceiasi autori indicá, drept varsta cea mai potrivita pentru edu-
antivenerica a adolescentilor, varsta de 17 ani. O Ideosebitä
atentie trebue data relevarii pericolului sarlatanismului medical,
empiricii alegandu-si de preferinta victimele din randurile tineretu-
lui scolar.

E. Problema asitoriei venericilor

1. Justificarea i criteriile miisurilor restrictive

Inca' de mult, impunerea unor anumite restrictiuni &date de

consideratii demografice i eugenice la casatoria venericilor, s'a
dovedit necesara, iar in fata argumentelor biologice au cazut treptat
obiectiunile aduse pe baza unor principii abstracte juridice.
Din documentärile stiintifice care s'au publicat, mentionäm
constatarea facuta in populatia muncitoreasca. din Stockholm, in anul
1922: urmarindu-se situatia In 250 menajuri de sifilitiai, s'a consta-tat
ca in 25% din cazuri sotia a fost cea care a adus sifilisul in familie;
proportia menajurilor in care nu s'a constatat nici o board venerica
la procreatori de abia a de,pasit 25%; inteo treime din cazurile unde
barbatul reprezenta factorul infectant, s'a constatat sterilitate ; acolo
unde factorul infectant era sotia, sterilitatea s'a constatat in 60% din
cazuri (197),
Restricnunile la casatoria venericilor Ii gäsesc justificarea, nu
numai pentru fazele dermatologice ale sifilisului, ci in cel mai inalt
grad i pentru fazele neurologice i neuropsihice.
Reamintim anchetele fácute In Románia. Asupra unui grup de 56 fa-
milii eu procreatori metasifilitici, s'a fácut urmAtoarea constatare : in 17 fa-
milii sterilitate; la restul de 39 familii s'au inregistrat 87 sarcini, care au avut
evolutia urmatoare : avorturi In 23% din cazuri, nasteri premature In 3%,
näscuti morti 6%, iar din cei 68% eopii viabili o bund parte erau purt"átori de
stigmate de degenerescentà (198).

In practicä, atitudinea medicului, fata de casatoria unui bolnav

veneric, prezinta grade variate de dificultati, dupa natura infec-
tiunii.
Pentru bolnavul purtator sau vindecat de un ulcer moale, apre-
cierea este facild : o scurta ama'nare a casatoriei, in cazul cand ulce-
ratia nu este inca cicatrizata ; dificultati mai mari apar in cazul unel
ban' ueli de ulcer mixt (infectiunea Ducre. y simultanä cu infectiune

www.dacoromanica.ro
490 DR.. G. BANU

specifia), and trebue procedat cu un maxim de atentie i folosind

toate mijloacele de investigatie microscopica i serologica.
Fireste, cele mai mari dificultati apar in fate bolnavului sifilitic.
Ftaspunsul trebue dat la 3 intrebari fundamentale (199): a) mati per-
sista ipericol de transmisiune a bolii asupra celuilalt sot? b) exista
pericol de transmitere a infectiunii asupra descendentei? c) exista,
pentru individul ce se casätoreste, pericol de izbucniri sau complieatii
ulterioare, care sä-i limiteze sau chiar anuleze capacitatea de muna?
In legatura cu aceste chestiuni fundamentale, se pune problema
mult desbätuta a criterii/or practice de vindecare a sifilisului.
Urmatoarele norme fusesera fixate de Neisser (200):
Trebue sä privim ca vindecati, pe toti acei sifilitici care de vreme in-
delungatä n'au mai prezentat manifestki vizibile ale bolii, iar rezultatele
seroreactillor ce li s'au practicat de 4-5 ori In decurs de 1-11/2 anj s'au ardtat
constant negative. Reactia trebue sà fie negativ5 fkg ca sà fi intervenit vreo
actiune terapeutick iar pe de altä parte s'à rämänd negativA i dupà o injectie
provocantà de salvarsan. Cand sunt intrunite aceste conditiuni, nu mai putem
sustine ea' reacia negativd nu are valoare. Trebue s5 ne obisnuim a_i acorda
o bund parte din valoarea pe care n'o tAgadttim reactiei pozitive.
Daca examenul serologic constitue un criteriu fundamental, nu
trebuesc insa neglijate examinkile cat mai a.manuntite ale aparate-
lor i sistemelor; se va acorda o deosebita atentiune examenului cor-
dului i al sistemului nervos central.
Criteriile de apreciere vor varia dupä cum este.vorba de un bar-
bat sau o femee, candidati la casatorie.
Dupa unii autori, dacá este vorba de un barbat al carui sifilis
e mai vechiu de 5 ani, el poate fi eonsiderat ea ne mai prezentand
pericol de a infecta, chiar daca a fost tratat insuficient. Daca deci
se ia drept singur criteriu al admiterii asatoriei, nurnai pericolul de
contagiune, -unui astfel de bolnav i se poate admite mariajul, chiar
daca este purtator de unele leziuni organice. Daca insä este vorba
de o femee, chiar dupa ce sifilisul a trecut de perioada contagiozi-
tatii ea ramane permanent sursd de infectiune pentru descendenta, iar
prin intermediul descendentei, i pentru ambianta ; nu trebue sa se
uite cá sunt un numar destul de important de cazuri de contagiune
extragenitala dela sifiliticii congenitali (201).
Unii autori au adoptat urmatoarele criterh
Dan.' bolnavul si-a inceput tratamentul In perioada seronegativ5
a sifilornului i l-a continuat 1-2 ani, dupa care timp n'a mai pre-
zentat, in interval de un an, nici un simptom clinic, i se poate admite
toria. Dac5 tratamentul a fost inceput de abia in perioada secundara,

www.dacoromanica.ro
 MEDICINA SOCIALA A BOLILOR VENERICE 491

cäsatoria se va admite numai dupa trecere de 5-6 ani dela data in-
fectiunii, lar pentru femei dupa trecerea unui timp i mai lung (199).
Medicul trebue sa mai tinà seama de cateva norme general va-
labile. In cazul când au trecut 5 ani dela infectiune fara ca sä se fi
manifestat simptome clinice, chiar daca reactia Wassermann este pozi-
tiva medicul va admite cäsatoria, aträgand insà atentia bolnavului
cá poate sa se astepte la anumite manifestar tardive care sä-i pro-
voace un oarecare grad de invalidizare precoce, O altá norm.ä.' general
valabia pentru femeea sifilitick indiferent de intensitatea trata-
mentului pe care 1-a urmat inainte de casatorie, este intotdeauna ne-
cesard o cura de siguranta la inceputul fiecärei sarcini.
In ce priveste atitudinea fata de bolnavii de infectiuni gonococice,
se va tine seama de urrnatoarele norme (199):
La bärbat, examen clinic amanuntit al uretrei, prostatei, vezicu-
lelor seminale, testiculului i epidídimuluí; examenul secretiunilor,
timp de mai multe saptamani, in care rastimp se cautä a se provoca
secretiune uretrala prin excitatii artificiale chimice i mecanice; ace-
las examen pentru secretliunea prostatica si a veziculelor seminale ;
examenul urinei; uneori examen endoscopic. Incuviintarea pentru ea-
satorie urmeaza a se da dupa ce aceste examene repetate au dat re-
zultate negative.
La femee, examinarile vor fi de asemenea repetate. Se va con-
stata daca nu persistä secretiuni uretrale purulente sau muco-puru-
lente ; dacä glandele din jurul orificiului vaginal nu prezintá leziuni
inflamatorii; dac5. glandele Bartholin sunt normale. Se va proceda
apoi la examenul uterului i anexelor. Secretia cervicala., de altfel ca
celelalte secretiuni (uretralk etc.), vor fi examinate microscopic.
Se va cauta ca examinärile sa." coincida u perioadele pre- si post-
menstruale, dat fiind cá menstruatia favorizeaza adesea trecerea in
activitate a unor procese gonococice latente.
Actiunea profilactica ini ajunul casatoriei va fi enorrn usuratä
In masura In care se va rdspandi in masse ideea necesitätii exame-
nului medical prenuptial, liber acceptat. Profesorul Spillmann a pro-
pus, in 1938, urmatoarea foaie de propaganda, ce urma sä fie inma-
nata tuturor familiilor (202).
Paring,
Inainte de a vd casätori copiii, ocupati-vd de starea lor de sä'nätate.
Trimiteti_i sä fie examinati de un medic, special In vederea cgsätoriei, i ce-
reti-i un aviz motivat. Cereti si dela familia cu care vd Incuscriti, un examen
la fel. Problema sänätätii trebue sä fie consideratä de voi cu cea mai mare

www.dacoromanica.ro
492 DR. G. BANU

atentie, dacA vreti ca nepotii vostri sa fie sgn'atosi, iar copiii vostri fericiti.
Sunt anumite cazuri in care, prin simpla amanare a cdsatoriei, asigurati in-
treg viitorul copiilor.
Un aport considerabil, pentru facilitarea examinärii medicale a
venericilor in ajunul cdsätoriei, este de naturä sà-1 aduca generalizarea
earnetului de sdnOtate individual. Candidatul la chltorie va prezenta
medicului, carnetul. Medidi eelor doi logodnici se pot reuni inteun
consult, redactand ambii un ,aviz motivat. Consulturile de -medici,
atat de frecvente pentru medicina curativd, trebue sä se introducä
pentru anumite capitole (preventive.

2. Evolutia problemei certificarii prenuptiale pentru venerici

Exarninarea medicald a tinerilor, in vederea cdsätoriei, nu poate
fi totusi lOsatà exclusiv in functie de evolutia mentaliatii colective.
Onicat de favorabird ar fi aceastd evolutie, ar trebui sà treacd un
timp extrem de indelungat pand ce massele populatiei se vor pdtrunde
integral de necesitatea inatisarii la medic, in ajunul cdatoriei.
S'a resimtit de aceea necesitatea de a se introduce, in unele täri,
prin lege, certificatul prenuptial, care, in cadrul contra-inclicatiilor la
cäsätorie, trebue sä" tind seama in primul ränd de bolile venerice.
Dezideratul certificArii prenuptiale este relativ vechiu. In Ger-
mania, inc'd in 1907, de cAtre Asociatia pentru protectia maternd.,
In 1913 de catre Asociatia monis-tb.' germand, s'a preconizat obligati-
vitatea schimbului de certificate de sängtate, intre logodnici, in aju-
nul cdsgtoriei. In 1915 Asociatia pentru mentinerea i sporirea fortei
nationale germane" a formulat : bärbatul trebue sà producä un cer-
tificat competent, legalizat, atestand ca nu suferd de o boalä vene-
ricd contagioasá. In 1916-1917 acelas deziderat era reinnoit de ca-
tre Asocia-tia de igieng a rasei, din Berlin (199).
La 26 Februarie 1920 consiliul sanitar al Reichului, cu o mare
majoritate, a stabilit urmatoarele puncte:
Este necesara educatia populatiei relativ la importanta exa-
mingrii medicale inainte de edsätorie ; aceastd simprd mOsurà nu este
insO suficientd, deoarece foarte multi se vor sustrage examinärii ;
De aceea este necesarä impunerea unui astfel de examen;
odatä cu anuntarea cOsOtoriei la Oficiul de stare civilà, logodnicii vor
prezenta, fiecare in parte, un certificat medical relativ la starea lor
de sämätate; apoi vor semna cà au luat cunotirit'd reciproc de conti-
nutul acestui act ;
Hotärirea definitiv5, dac5 dupä luarea de cunostint'ä asupra

www.dacoromanica.ro
 MEDICINA SOCIALA A BOLILOR VENERICE 493

oelor continute in certificat sä mai aiba loc cagtoria, ràmäne la lati-

tudinea canclidatilor.
Din punctul de vedere medico-social, netägdduit ca aceastä cer-
tificare prenuptialà, sub forma ei cea mai atenuatä, nu este de
naturd sä" aduca mari foloase. Hotärirea candidatilor nu va tine sea-
mg adesea de impedimentele biologice. Totusi, este de remarcat ea pe
alocuri este valabil i astgzi un astfel de sistem (203).
La 6 Decerinbrie 1920 Parlamentul Prusiei adreseazd Ministerului
de stat un memoriu asupra necesitätii introducerii certificärii prenup-
tiale, cu scopul principal de a combate bolile venerice. Conceptia
bazd a memoriului era tot cea a formei atenuate : schimbul reciproc
de certificate, intre logodnici, urma sd fie obligatoriu, dar interzice-
rea cdsgtoriei nu decurge automat, candidatii fiind liberi sä pro-
cedeze cum vor.
Ulterior, a stgruit cätva timp chiar o opunere la ideea certificArii pre-
nuptiale. S'a scos in evidentä faptul cä generalizarea unei astfel de Mäsuri
ar implica cheltueli foarte mari pentru stat. Apoi, pentru o bung parte din tineri
abstinenta sexualä, chiar in rdstimpul destul de scurt dela emiterea certifica-
tului i päng la cäsgtorie, nu este realizabild, asa incAt trebue sa se con-
teze intotdeauna pe eventuale contamingri proaspete. S'a mai arätat ea' a
parte din logodnici vor prefera sä se cäsdtoreascA in strginatate, sau pur
simplu sà trgiascd in concubinaj. In fine, s'a mai invocat cg pentru multi din
pAturile intelectuale superioare insusi faptul pretinderii unui certificat ar
constitui un factor psihologic deprimant, fäcând ca cei ce au avut o boalg
venericd sä renunte la cAsätorie. Aceste argumente au fost infAtisate la con-
gresul Asociatiei medicale pentru stiintele sexologice si eugenie, in 1921 (204).

In anii urmAtori ideea certificdrii prenuptiale, in special pentru

bolle venerice, ca,pätä un Inceput de infdptuire in Danemarca i in
Norvegia.
In Danemarca, art. 11 al legii intratO in vigoare la 1 Ianuarie 1923, pre-
vede : cel care suferà' de o board' venericd ce prezintg fie primej die de con-
tagiune fie de transmisiune asupra descendentilor, sd nu contracte cäsätorie,
afard de cazul in care celalt logodnic a fost pus in cunostintg de boala res-
pectivä i ambii logodnici au fost lämuriti verbal de cOtre un medic, asupra
pericolelor pe care le riscg.
In Norveg'a era in vigoare incg din 1918 o lege, al cärei art. 6 prevedea :
Cel ce suferd de sifilis in faza contagioasd, nu are voie a se cgsätori.
Cel ce suferA de o altä boald venericä in faza contagioasä, nu are voie a se
cdsgtori decat dacg celalt logodnic a fost pus in cunostintd de existenta bolii
ambii au fost lgmuriti oral de cOtre un medic asupra pericolelor pe care le
risca. Medicii sunt deslegati de secretul profesional ori de cOte ori este vorba
de a face comunicgri autoritdtilor in vederea impiedecgrii unor cgsMorii ce
ar contraveni acestor dispozitiuni.

www.dacoromanica.ro
494 DR. G. BANU

In ultimele cloud decenii ideea certificgrii prenuptiale

In vederea impiedecärii trasmiterii bolilor venerice prin cdsätorie, a
fäcut mari progrese. Certificatul prenuptial a fost introdus intr'un
numär de state din America, apoi in Italia, Turcia, Bulgaria, Portu-
galia, Suedia, Germania, Romania (in 1943).
Legislatia germanä a cAutat sà tina seamä in mäsura cea mai
largä de impedimentele la cdsätorie derivand din infectiunile vene-
rice la unul sau altul din candidati. Art..1 al legii de protectie sani-
tard a cgsgtoriiilor, din 18 Octombrie 1935, prevede categoric : cdsä-
toria nu se admite cand una din pärtile contractante suferä de o board
ce poate contamina ambianta i periclita sänätatea urmasilor. In aju-
nul cAsatoriei pärtile sunt obligate a prezenta un certificat, numit ,,de
aptitudini la cäsätorie". Se mai ,prevede cà, dac." la un moment dat
obstacolele biologice prevdzute in certificat, au dispärut cdsätoria se
poate incheia valabil.

3. Conceptii actuale
ultimii ani examenul medical al canclidatilor la ca'sätorie este
dictat in primul rand de consideratii de ordin demografic si eugenic,
iar pericolul venerian este considerat ca unul din cele mai serioase
impedimente in normala evolutie a demografiei cantitative i cali-
tative (205).
O statisticA alatuità In Germania In anul 1934 ardtase cd 25% din ca-
zurile de menajuri sterile involuntar sunt datorite infectiunilor gonococice;
aceste menajuri sterile reprezentau un deficit de natalitate de minimum 40.000.
Cifra amnia' a n'ascutilor morti din cauza sitilisului era evaluatd oficial la
3000, addogandu-se Inca 3000 decese prin sifilis congenital. In ce priveste cifra
prematurilor si a avorturilor din cauza sifilisului, ea era consideratà ca fiind
foarte ridicatä.
Necesitatea certificdrii prenuptiale este justificatä, in ultimul timp,
si prin pierderile economice pe care le aduce natiunii, asätoria ve-
nericilor nevindecati. Ei provncd un plus de cheltueli cu tratamentul,
adäogandu-se sotiile contagionate i copiii procreati. Apoi, cum o bunä
parte din manifestärile grave ale sifilisului se instaleazä in perioada
de maxim al randamentului economic din ,partea capului de familie,
invalidizandu-1 total sau partial, noi pierden i economice rezultd pentru
colectivitate.
S'a cdutat sä se stabileasca dacd, eventual, n'ar fi suficiente unele
prevederi generale, cu caracter de penalitate, din diferitele legi, ca
sä impiedice asätoria venericilor in faza contagioasd. 0 experientä

www.dacoromanica.ro
 MEDICINA SOCIALA A BOLILOR VENERTCE 495

concludentd a fost facutä in Germania, prin art. 6 al legii pentru com-

baterea bollar venerice, din 18 Februarie 1927:
Art. 6. Cel care stie, sau chiar bänueste numai, cä suferä de o board
venericä prezentänd pericol de contagiune, i totusi contractd cäsätoria rara a
pune in cunostintd pe partener mai dinainte de acest fapt va fi pedepsit
Cu inchisoare ptinei la 3 ani.
Eficacitatea practica a acestui articol de lege a ramas foarte re-
clusa, intre altele pentru motivul ca autoritatea represivá urna sá fie
sesizatá de candidatul lezat din punct de vedere biologic sau de fa-
milia lui. Ori, in imensa majoritate a cazurilor cei prejudiciati renuntä
de a mai introduce plangerea la autoritati.
Un real sprijin, in selectiunea biologica prenuptiald, a putut fi
adus prin prevederi ce privesc anumite grupe de populatie, avizate
la avantaje conditionate de un grad perfect de sanatate. Astfel, prin
legea germana' din 1 Iunie 1933, ce institue imprumuturile de Casa-
torie, se precizeaza ca sunt excluse dela aceste im,prumuturi persoa-
nele care sufer de boli ce ameninIä vitalitatea, viata profesionala
capacitatea de procreatie; in eadrul acestor boli infeetiunile venerice
ocupa locul intai. Pe grupul de populatie, numericeste destul de im-
portant, ce a beneficiat de aceste imprumuturi, s'a putut realiza o se-
vera profila3de a infectiunilor venerice conjugale.
In ultimii ani ,au fost supuse unei revizuiri, criteriile dupa care
urmeaza s'a' se admità sau interzica, de catre medic, asätoria purta-
torilor de infectiuni veneriee. In Germania sunt valabile criteriile sta-
bilite de Asocia-tia germana pentru combaterea bolilor venerice", sub
presedintia profesorului Spiethoff (205)
Trebuesc considerate ea grezentand perico/ de contagiune : cazu-
rile de sifilis, timp de 4 ani dela data contaminärii; cazurile de infec-
tiuni gonococice, la amandouä sexele, timp de 4 luni dela terminarea
tratamentului medical; cazurile de ulcer moale, timp de 3 luni dela
contaminare (s'a adoptat acest termen lung, pentru ca in interiorul lui
sa se poata exclude definitiv, prin seroreactitmi repetate, posibilitatea
de infectiune sifiiticá concomitentä).
Sunt considerate ea ne mai prezentcind perico/ de contagiune :
cazurile de sifilis, dacà timp de doi ani dupd un tratarnent suficient
de intensiv n'au mai aparut nici un fel de manifestari patologice. In
ce priveste infectiunea gonocoeica la barbat, este consideratá ca ne mai
prezentand pericol de contagiune, daca' timp de 3 luni dela incetarea
tratamentului, la examene repetate saptämanale nu se constata go-
nococi, nici in secretiunea uretzrala, nici in filamentele din urinä,

www.dacoromanica.ro
496 DR. G. BANU

nici in lichidul prosta tic; probele de provocatiune sunt obligatorii. In

ce priveste infectiunea gonococica la femee: este considerata ca ne
mai prezentand pericol de contagiune, de a.semenea daca in interiorul
a trei luni dela incetarea tratamentului examinärile repetate sapta-
manal nu releva gonococi nici in uretra, niel in secretiunea cervicala,-
nici in glandele Bartholin.
S'a cautat sa se precizeze notiunea tratament suficient". In pri-
mul rand, se cere ca tratamentul, indiferent de durata lui, sä fi fost
sistematic. In al doilea rand, trebue sa se tina seama de faptul
durata unui tratament suficient poate fi foarte variabild. Se admite,
de o parte din sifiligrafi, cá pentru bolnavii ce au inceput tratamentul
In perioada sero-negativa a sifilomului, dupa o singurä serie de neo-
salvarsan sau de injectii combinate (arsenicale i bismutice sau mercu-
riale) ei pot fi considerati ca ne mai and contagiosi. Timpul de tra-
tament, 'Dana la afirmarea necontagiozitatii, este de asemenea mult
scurtat pentru cazurile unde injectiile au inceput dela primele mani-
festari ale perioadei secundare si seroreactiunea s'a negativat imediat.
Se cere astazi ca, in cazurile sero-pozitive cari persistä a ramane
astfel cu tot tratamentul regulat urmat, sä nu se admita casätoria
decat daca' au trecut 4 ani dela data contaminarii, i Inca 2 ani in rds-
timpul carora n'au aparut niel un fel de manifestäri clinice.
Autorii s'au preocupat in ultirnul timp si de problema casatoriei
sifiliticilor congenitali. Se admite in general Ca', ajunsi la varsta casä-
toriel, acesti sifilitici nu mai prezinta pericol de contagiune.
Pentru purtatorii de leziuni grave ale sistemului nervos central,
deci mai ales pentru tabetici i paraliticii generali, deobicei nu se
va admite casatoria. Factorul contagiune nu mai joaca rol aci; sunt
insa puternice consideratii de ordin social, care fac casätoria ne-
indicata.
S'a stäruit in ultimul timp asupra necesitatii de a se practica se-
roreactiunile simultan prin mai multe metode, confruntandu-se rezul-
tatele. Oficial, in Germania se cere ca reactia Wassermann sa fie prac-
ticatä cu douä extrase diferite, iar In plus sa se faca cel putin douà
reactiuni de floculatie (206).
S'a cäutat s'à se precizeze mai bine normele de tratament precoce al si_
filisului 'And In momentul cAnd se poate afirma Ca' nu mai prezinta practic
pericol de contagiune. S'a ajuns la concluzia c5 ar fi necesare 2-3 serii de
neosalvarsan-bismut, fiecare serie cuprinzd'nd Cate 10-12 injectii cu doze de
0,45-0,60 neosalvarsan i 10-15 injectii Cu bismut. Pauzele intre serii vor fi
de 4-8 saptamAni.

www.dacoromanica.ro
 MEDICINA SOCIALA A BOLILOR VENERICE 497

Un sprijin efectiv, in profilaxia sifilisului in vederea cdsltoriei,

a fost adus prin colaborarea strdnsd intre oficiile sanitare i organi-
zatiile .medicale antivenerice ale Asigurdrilor sociale. Astfel, printr'o
decizie a conducdtorului sdndtdtii publice din Germania, din Septem-
brie 1939, s'a impus dispensarelor Asigurdrilor sociale, sä anunte no-
minal, Oficiilor sanitare, pe bolnavii venerici. Pe baza acestei evi-
dente, sarcina oficiului sanitar, la certificarea prenuptiald, este mult
usuratd (206).

F. Serviciul social antiveneric

Serviciul social specializat reprezintá astdzi un element indispen-
sabil oricdrei actiuni i institutii antivenerice. Incd in 1928 departa-
rnentul de igiend al Statului Massachusetts publicase urmdtoarea de-
claratie Departamentul de igiend publicd al statului este convins in
asa mdsurd de importanta serviciului social, care sd facd parte in-
tegrantd din functiunile dispensarului antiveneric, inca va consi-
dera de ad i inainte ca o metodd gresitd intemeierea de noi dispen-
sare care nu vor avea un astfel de serviciu; de asemenea, departa-
mentul de igiend va ,privi cu neincredere once dispensar existent,
care va continua sd ignoreze serviciul social (207).
Actiunea serviciului social antiveneric trebue privitd din doud
puncte de vedere: a. atributiile, astdzi bine precizate, care revin asis-
tentei sociale de pe lângd institutiile antivenerice; b. extinderea ac-
tiunii de serviciu social, prin mdsuri foarte interesante care au fost
luate in unele tdri, tinzdnd la Teeducarea elementelor mai mult sau
mai putin asociale, elemente ce reprezintd un important factor de dise-
minare a infectiunilor venerice.
i. Rolul asistentei sociale In lupta antivenerica
Asistenta sociald reprezintd un factor eficient de actiune pe lângd
serviciile spitalicesti antivenerice, serviciile de consultatii, dispensa-
rele antivenerice mari i mici, serviciile antivenerice de pe lângd ma-
ternitdti, sectiunile antivenerice din dispensarele polivalente. Ea poate,
,printr'o actiune rationald, sà promoveze inteo mdsurd apreciabild atat
tratamentul unor grur importante de populatie, cat i profilaxia. A-
sistenta sociald este auxiliarul direct al medicului-sef al institutiei
una din conditiunile de succes al misiunii sale este ca sä lucreze sub
directa indrumare a medicului (208).
O primd atributie a asistentei sociale este intocmirea i tinerea
la .zi a dosarului bolnavului.
Dr. G. Banu. Tratat de medLeinä soetala, Vol. IV 32

www.dacoromanica.ro
498 DR. G. RANO

Un astfel de dosar cuprinde : fisa clinicA, redactará de medic; fisa sociará,

redactará.' de asistenta social:6.; curba serologicd; fisa tratamentelor efectuate,
in care- figureazd datele injectiilor si altor interventii terapeutice, natura me-
dicatiilor i dozele lor; apoi carnetul individual al bolnavului, ce urmeazd sà i
se inmâneze numai dacd isi schimbd resedinta; in fine, o fisd in care figureazd
modalitatea prin care asistenta sociald poate s'a* corespondeze cu bolnavul (a-
ceastd modalitate trebue sd tind seama de diferitele situatiuni speciale : bolnav
cdsdtorit, tAndr sau tandrd in cadrul familiei, etc.).
A doua atributie importantä a asistentei sociale este de ordin
fletesc. Influentarea psihicd a bolnavului, inteun sens favorabil, re-
vine in intregime asistentei. Sunt foarte numeroase cazurile
in care punerea diagnosticului unei boli venerice, in special diagno-
sticul de infectiune specificä, echivaleazd pentru bolnav cu un puternic
soc moral. Asistenta nu va pierde nici un moment pentru a informa bol-
navul in spirit strict obiectiv; nu-i va ascunde gravitatea bolii, dar
va stgrui in schimb asupra perspectivelor cu totul favorabile pe
care le asigurd tratamentul regulat; il va instrui in general asupra
normelor de conduitä pe care trebue sä le adopte de aci inainte.
Asistenta socialà are a desfäsura o actiune foarte importantä, cu
tact, pätrundere psihologicA si o anumitä pregätire tiinti1icà, In toate
cazurile in care aparitia unei boli venerice amenintä soliditatea
familiale.
A treia atributie constà in supravegherea regularitätii tratamen-
tului. Asistenta revizueste dosarele bolnavilor, sesizálnd imediat pe cei
care nu se prezintä la tratament, i convocându-i la dispensar. In ge-
neral, pin persuasiune se reuseste a se readuce la tratament un im-
portant numär din bolnavii neglijenti sau recalcitranti. La dispensa-
rele antivenerice din Franta s'au obtinut bune rezultate prin exploa-
tarea psihologicd a curbei serologice; urmärirea acestei curbe indi-
viduale, care oglindeste in mod plastic evolutia favorabilä a bolii in
functie de tratament, intereseazd inteun grad aprciabil majoritatea
bolnavilor.
Una din atributiile importante si dificile ale asistentei sociale este
descoperirea surselor de contaminare. Prin anchete adaptate categorii-
lor sociale diverse, precum i cazurilor individuale, se reuseste de
multe ori sä se descopere sursa.
Consecutiv, asistenta socialä va exercita o actiune de protectie
in familia si in general in ambianta bolnavului.
O deosebità atentie va da cazurilor contagioase de sifilis extragenital,
inca* numeroase in massele populatiei. Anumite norme, tact, maxim de pru-
dentA, vor fi aplicate de ea, in cazurile de contagiune conjugará. Va cduta sd
influenteze psihologic pe sotia contaminará*, o va convinge pentru urmarea re-

www.dacoromanica.ro
 MEDICINA SOCIALA A BOLILOR VENERICE 499

gulatà a tratamentului i ii va da toate indrumarile in vederea evolutiei nor-

male a unei eventuale sarcini.
Contactul cu ainbianta familiala a bolnavului va fi cat mai strans.
Asistenta sociala va evita i atenua once conflicte care se pot ivi. Este
vorba nu numai de conflicte intre membrii familiei, dar i de eventuala
lezare a unor interese, de exemplu cele ale praericienilor; interventia
asistentei sociale nu trebue sà faca impresia CA este in contradictie cu
interesele materiale ale medicului tratant. Situatiuni dificile se pot ivi
uneori, dar tot asistentei sociale ii revine rolul de a convinge pe prac-
tician ea o colaborare intre el si dispensar este necesara.
Asistentele sociale reusesc de multe ori sä desfasoare o actiune
utild de redresare biologicä i morala a ,prostituatelor.
In fine, este necesarà colaborarea cu un important numar de in-
stitutiuni medico-sociale, din localitatea sau regiunea respectivd. Asis-
tenta social va intervend pe langa ele, de cate ori este necesar. Va
avea o evidenta la zi, a institutiilor, pentru a putea oricand sà indru-
meze bolnavii. Va cunoaste problemele in legaturd cu plasamentul in
m,unca, regimul salariilor, drepturile asiguratilor, drepturile asista-
tilor, etc., pentru a le putea valorifica.
Netagaduit cá asistenta de serviciu social antiveneric trebue sa
aibd o pregatire temeinica. Pe langà pregatirea medico-socialä, trebue
sa cunoasca notiunile principale de simptomatologie, diagnostic i tra-
tament al bolilor venerice. Trebue de asemenea sä fie familiarizatä cu
capitolul medico-social al iprostitutiei (208).
In Franta, serviciul social antiveneric a luat extensiune in spe-
cial la Paris, Nancy, Rouen, Marseille, Lyon, Bordeaux, Grenoble.
Asistentele sociale ale serviciilor antivenerice trebue sa poseadä di-
ploma de stat i in plus sa fi urmat un curs special, cu notiuni medico-
sociale. Autorizatia (32 a functiona ca asistenta de serviciu social anti-
veneric este data dP, serviciul central al bolilor vvilerice. Se tine seama
si de insusirile morale si intelectuale ale candidatei.
Unele cifre, publicate relativ la activitatea asistentelor sociale, aratà re-
zultatele ciestul de favorabile care s'au obtinut prin aceastd activitate. La Paris,
inteun singur an (1935), 7486 bolnavi ce-si intrerupseserg tratamentul
I-au reluat, gratie activifátii serviciului social. Serviciul antiveneric dela St.
Louis a rela tat De cAnd avem o asistent'd socialà, care se intereseaz6 de fie-
,,care nou bolnav, Il calmeazà, 11 instrueste si ii demonstreaza interesul per-
, sonal, familial si social, de a se ingriji, proportia bolnavilor care urmeaz5
regulat tratamentul a crescut la 80%. Mai mult, acesti bolnavi îi aduc
membrii familiei cu toatà increderea, camarazii cu care au venit in ccntact,
pdrintii, vecinii. Cetnd serviciul funcfiona feirti asistentei socia/c1, 70% din bol-
navii ce-i ingrijiam la inceput, erau in urmti pierduti din vedere (209).

www.dacoromanica.ro
500 DR. G. BAND

Serviciul social antiveneric s'a desvoltat i in Anglia. Elemen-

tele de actiune sunt lady almoner", recrutate printre femeile cu un
grad superior de cultura' si cu o anumita vocatiune sociala. Pregatirea
lor profesionalä este din cele mai serioase, de o durata de doi ani,
comportänd cursuri teoretice si practice' ; urmeazä apoi un an de sta-
giu in spitale. Atentia serviciului social antiveneric, in Anglia, este
indreptata in special asu,pra ferneilor, copiilor i tineretului.
Serviciul social, in aceastd tarä, extins actiunea, cdutänd sä fie con-
structiv. Fetele tinere, fetele-mame, in general elementele feminine rara sprijin
si care au contractat o boald venericd, sunt indrumate spre institutiile numite
,.medical hostel". Aci beneficiazd ata de tratament regulat, cdt si de un aeld-
post ce intruneste conditii de viatd apropiate de mediul i afectiunea
Se face ad si reeducatia profesionald.
In Elvetia functioneazä de mai multa vreme, la Zarich, un ser-
viciu social antiveneric, dupd norme apropiate de cele din Franta.
In ultimul deceniu s'a manifestat pretutindeni tendinta de a da
desvoltare serviciilor sociale antivenerice. Dezideratul a fost formulat
pe plan international, cu prilejul congresului international al spitale-
lor, tinut la Roma in 1935. Subcomisiunea de derm,ato-venerologie a
acestui congres a cerut s'a' se institue pe länga fiecare centra anti-
veneric serviciul social indispensabil" (209).

2. Extinderea actiunii de serviciu social

In legaturä cu situatiuni speciale din unele tdri, care au irnpus
si facilitat in acelas timp masuri mai vaste de redresare biolo-
gicä í socialä a elementelor ce constitue factor de diseminare a bo-
lilor venerice In masse, serviciul social a putut capäta o extindere
mai mare.
In Rusia, in 1922, comisariatul igienei publice declarase : Intr'un
stat de muncitori nu ipoate s'a' fie loc pentru prostituate". Concluzia
practica: trebue sa se asigure acestor femei, atunci cand sunt sesizate
prin faptul ca au contractat o rinfectiune venericä, un tratament com-
binat, medical si psihologic, iar institutia in care se realizeaza aceasta
totalitate de actiuni este ,,profilactoriul". Aceasta institutde, curativa
sociala in acelas timp, fixat un intreit obiectiv : vindecarea
bolilor venerice, reeducarea prostituatelor in vederea muncii, plasarea
In munca (210).
In.3titutia profilactoriilor pare a fi dat rezultate destul de bune.
reprezentând o forma de asistenta constructiva.

www.dacoromanica.ro
 MEDICINA SOCIALA A BOLILOR VENERICE 501

La profilactoriul din Moscova, unde alkuri de prostituate capätä ree-

ducare profesionalä i alte femei afluxul prostituatelor a devenit tot mai
mare ; ele reprezentau in 1924, 28,9% din totalul pensionarelor profilactoriului,
pentru ea in 1934 procentul lor sa se urce la 62%. Aceasta a fAcut ca institutia,
de unde la inceput fusese creatä si pentru femeile omere, sä ramaie consa-
cratd in special reeducärii prostituatelor.
Prostituatele nu sunt suite s'a' se irtterneze in aceste institutii. O
parte vin spontan, altele sunt indrumate prin mijloace de persuasiune.
Functioneazä i brigäzi speciale de muncitoare, care supraveghiazA
gdrile frecventate i restaurantele ; aceste brigäzi indrurnd femeile gd-
site ipracticand prostitutia, spre profilactorli.
Fiind vorba de o institutie de tratament combinat si de redre-
sare, durata ramânerii ad i este relativ lungà: 18 luhi in mecliu. Pro-
gramul zilei cuprinde: tratament, instructiune pentru analfabete, lu-
cru manual, recreatiuni.
La profilactoriul din Moscova programul unei zile este urmätorul : dejunul
6-7 dimineata ; tratamentul medical si instructlunea, 8-13 ; pränzul 13-14;
lucrul in ateliere 141/2-17; masa de seard 17-18; ceaiul la ora 22; culcarea
la 23.
Dupd ce tratamentul i redresarea socialä s'au terminat, tot pro-
filactoriul se ingrijeste de plasarea in câmpul munaii a femeilor asis-
tate. In dosarul individual al fiecärei femei se noteazA detalle asupra
evolutiei ulterioare a ei, in viata profesionalä.
Este interesant de mentionat ea din 3810 femei asistate in profilactoriul
din Moscova, in rdstimp de 11 ani, 56% au putut gäseascá plasament de
muncitoare de uzinä. 90% din aceste femei nu si-au schimbat uzina, timrp de
5-7 ani. 41% din ele devenisera muncitoare de soc", elemente recompensate
pentru cantitatea i calitatea muncii lor.
Se pare cd o astfel de institutie de asistenta' a putut sd se desvolte, gra-
tie conclitillor speciale sociale din Rusia. Mai intai, prostitutia nu reprezintä in
aceastä tara' o sursä de castig apreciabilà, ca In alte state. In al doilea rand,
nu existä somaj feminin, asa incát femeile preferä a munci in intreprinderi,
unde se bucurä de variate avantaje ale regimului. In ce priveste putinele femei
care sunt suite a se prostitua, ele acceptd usor regimul de profilactoriu, stand cä
faptul de a fi trecut prin aceastä intstitutie nu poate sä constitue un impediment
pentru a se afirma ulterior in campul muncii, la fel cu celelalte femei.
O experientä concludentä a fost fäcutä inteun stat veain Rusiei:
Estonia. Ateliere de muncä, ce fuseserä create pe läng6 spitalul de
dermato-sifiligrafie din Talin, n'au putut da rezultate multumitoare.
Majoritatea femeilor au preferat sä se reintoarcd la vechea indelet-
nicire.
In ultimii ami igieni§tii au fost preocupati si de problema veneri-

www.dacoromanica.ro
502 DR. G. BANU

cilor asociali, puternic factor de diseminare a infectiunilor venerice.

Ceea ce caracterizeaza aceste clemente este totala inconstienta, alteori
indiferenta, fata de ,pericolul ce-1 reprezinta pentru anturaj ; ei con-
tamineaza pe scara intinsa, uneori persoane foarte tinere, rara' nici un
scrupul. Asocialii constitue si un impeclirnent serios pentru buna func-
tionare a institutdilor de spitalizare ; sunt elemente recalcitrante, or-
ganizeaza räsvratiri in institutie, influenteazá in mod dezastruos pe
ceilalti bolnavi. O bunä parte din venericii asociali sunt elemente ta-
rate. Dat fiind instabilitatea lor, vagabondajul, ei disemineazd infectiu-
nile venerice in diferite localitati i regiuni, contribuind la riclicarea
morbiditatii generale. Prin aceasta, incarcä foarte mult bugetul pu-
blic.
S'a calculat, In Germania, c4 cheltuelile Cu tratamentul femeilor bolnave
de gonococie reprezinta in mediu 1000 marci de persoank pe an (211).
Aceste consideratii au facut ca, in 1934, s'A' se intemeieze in Ger-
mania, la Stadtroda, unde funetiona o sectiune pentru asocialii tuber-
culosi, si o secliune pentru venericii asociali. Necesitatea unei astfel
de institutii s'a \rada repede, eaci a fost nevoie sa se sporeascä numa-
rul initial al paturilor, dela 20 la 200. Venericul asocial este sesizat,
fie de autoritatile represive, fie de institutille antivenerice. El este
apoi cercetat arnanuntit asupra antecedentelorpatologice i penale,
printr'o colaborare intre organele politienesti, cele sanitare, cele de
asistenta, etc. Dupa ce i se aplica tratamentul indicat este trimis la
sectiunea pentru asociali din Stadtroda. Costul internarii este suportat
de asociatia localä pentru combaterea bolilor venerice, reunire de ini-
tiative din partea autoritatilor provinciale, comunelor i Asigurarilor
sociale (211).
Pentru a se preciza notiunea de veneric asocial, decizia Ministerului de
interne al Turingiei, din 20 Iulie 1935, contine urmätoarele indicatiuni: Inter-
narea fortatk In scop profilactic, se va ordona Impotriva acelor persoane,
care, Itiandu-se in considerare preclispozitiile lor constitutionale i comportarea
lor In trecut, sunt cu drept cuvânt bänuite c, dupd tratamentul curativ pe
care 1-au urmat, vor continua s'á fie vectori de boli venerice, prin noi conta-
giuni ce le vor contracta prin viata lor amoralà si prin asociabilitatea lor.
Astfel de elemente prezintà permanent pericolul unei actiuni disolvante asupra

In institutiile speciale pentru venericii asociali nu sunt primiti

decat bolnavi valizi fiziceste. De aceea li se poate institud,
pe scarà vasta, si in mod fortat cand nu se poate altfel, terapia prin
muna.. Institutia este pusa sub conducerea directa a clinicii venero-

www.dacoromanica.ro
 MEDICINA SOCIALA A BOLILOR VENERICE 503

logice respective. Fiecarui bolnav i se pune, de catre un specialist

psihiatru, pronosticul din punctul de vedere al comperrtärii sale so-
ciale. Daca pronosticul este favorabil, asocialul este incadrat, dupä un
timp oarecare, in câmpul muncii normale, adica este angajat inteo
intreprindere. Un oficiu de plasare se ocupä cu aceastä categorie
bolnavi. Multi dintre ei sunt indrumati spre exploatärile
Elementele la care caracterele asociale sunt cu deosebire tenace,
raman permanent internate.
O problemä ce a preocupat pe igienisti, a fost i cea a prostitua-
telor, majoritatea elemente asociale, care, stiindu-se infectate veneric,
eludeaza supravegherea organelor sanitare locale, prin frecvente mu-
tari in alte localitatd, unde un timp oarecare pot rarnâne total nesesi-
zate. Autoritatile sanitare din orasul Erfurt au recurs la o masura
interesanta, actionând partial prin persuasiune, partial prin amenin-
tare. Fiecare prostituata este obligatä a semna urrnatorul formular
(212) :

Am fost anuntata astäzi, cà trebue sa ma' supun controlului sanitar pe-

riodic. Mi s'a lärnurit, cä acest control nu are nimic de aface cu vechiul con-
trol al politiei de moravuri, ci este vorba numai de o masura pentru prein-
tampinarea imbolnavirilor venerice. tiu foarte bine cd, prin viata ce o due,
pot contracta oricand o boala venerica' si s'o transmit altora. Mi s'a mai pus
in vedere c'd livretul pe care il posed dela autoritatea sanitara trebue set' LI
restitui 'inainte de a pariísi tocaiitatea. Totodatä, mi s'a pus in vedere ca sunt
obligatä sa mà prezint, oriunde m'as afla, in rastimp de cel mult 12 ore, la
autoritatea sanitard respectiva, daca constat ea' mi-au aparut semne de o boala
venerica, precum si daca aflu dela o tertä persoanä ca am transmis cuiva o in-
fectiune venerica. Mi s'a mai pus In vedere ea nu am voie sa ma adresez unui
medic particular.
Se pare ca aceasta formula, care face apel la simtul de raspundere
al femeii, fara insa a-i ascunde penalitatile la care se expune in ca-
zul cand nu se conformeaza celor ce a iscalit, este de naturä sA dea
rezultate bune.

G. Combaterea bolllor venerice in populatia muncitoreasc5

Combaterea bolilor venerice in populatia muncitoreasca, dat fiind
ca in imensa majoritate a statelor aceastä populatie apartine Asigu-
rarilor sociale, iar pe de alta parte se pot crea posibilitati de tratament
profilaxie in insasi intreprinderile respective, prezinta astazi unele
caractere speciale. Deziderate numeroase au fost formulate pentru per-
fectionarea combaterii bolilor venerice prin Asigurarile sociale, in ra-
port cu mijloacele materiale importante de care dispune aceasta or-
ganizatie, pretutindeni.

www.dacoromanica.ro
604 DR. G. BANG

Principii i realizari
Problema intensificarii tratamentului i profilaxiei antivenerice,
in Asigurärile sociale, a fost pusd Inca dela inceputul acestui secol,
In Germania. In 1900 oficiul central al Asigurarilor sociale, dupa ce
a prima darea de seamd a caselor de asigurare-invaliditate asupra ac-
tivitàtii in domeniul combaterii bolilor venerice, a dat o circulara
In care starue asupra necesitatii de a se intensifica mijloacele de ac-
tiune; lupta antivenerica a fost trecuta in seama caselor de board.
Pentru o actiune de tratam.ent si profilaxie pe scara mai larga, au
persistat insa multd vreme anumite impedimente, demand din con-
ceptia care domina atunci. Astfel, insasi legea Asigurarilor sociale
acorda, caselor de boald, dreptul de a refuza venericilor asigurati pre-
statiile in natura in timpul bolii. De asemenea, se putea sa nu se ting
seama de incapacitatea de muncä provocata de o boala veneria Do-
mina conceptia ca, din moment ce asiguratul a contractat boala din
neprevederea lui si spre a-si satisface un instinct considerat ca inferior,
boala venerica nu putea figura la acelas nivel cu alti factori ai
temporare (213).
In 1914 astfel de argumente au aparut perimate, in ochii tuturor
factorilor rdspunzatori. S'au creat un numar de centre de consultatii
antivenerice, care, fie cà tratau pe loe, fie cà indrumau cazurile in-
dicate, spre centrele i serviciile de specialitate.
Dupa razboiul mondial trecut, centrele de consultatii pentru boli
venerice, ale Asigurdrilor sociale, s'au desvoltat tot mai mult, asa ca
la sfârsitul anului 1936 functionau 257 atari centre.
S'a vadit necesitatea ca Asigurärile sociale sa-si creeze institutii
bine utilate ca material si conduse de un personal specializat, pentru
a face fata tratamentului si profilaxiei bolilor venerice la un grup de
populatie atat de important. Cu prilejul celui de al cincilea congres
international de medicinä a muncii, ce s'a tinut la Budapesta, in 1928,
s'au formulat de unii participanti, un numar de deziderate (214)
SA se creeze, mai ales in centrele unde populatia muncitoreasca este mai
numeroasà, dispensare specializate pentru bolle venerice.
Aceste dispensare trebue sä fie preväzute cu laboratoare bine 'utilate, in-
clusiv pentru practicarea seroreactiilor specif ice.
Sä se organizeze scurte cursuri de pregAtire In sifiligrafie, a medicilor din
A siguräri.
Once bolnav asigurat, care se prezintA la un serviciu de consultatii, me-
dical sau chirurgical, sci fie examinat 0 din punct de vedere al sifilisului.
SA se desfAsoare opera de educatie antivenericti, prin mijloacele pe care

www.dacoromanica.ro
 MEDICINA SOCIALA A BOLILOR VENERICE 505

medicina social moderna le preconizeazä. In §colile de ucenici si de meserii

se introduca obligatoriu un numar de lectiuni asupra bolilor venerice.
Serviciile de consultatii venerice ale Asigurärilor sà functioneze la ore
adecuate pentru muncitori, de preferinta intre 12-13 si 16_18. Este preferabil
ca sa functioneze sectiuni separate, dtipa sex. In tot cazul, se vor amenaja sail
de asteptare separate.
Chestiunea perfectionärii tratamentului antiveneric al asigurati-
lor sociali a preocupat Biroul international al muncii, in 1933. S'a ara-
tat Ca' Asigurarile sociale sunt puse in cele mai favorabile condi-tiuni
pentru a actiona cu un maxim de mijloace si a obtine un mare ran-
--(lament social, pe de o parte pentru ea se adreseazd unui grup orno-
gen de populatie, iar pe de altd parte pot recurge la anumite mijloace
de constrangere impotriva bolnavilor recalcitranti (215).
S'a mai stäruit asupra necesitatii unei cat mai stranse colaborgri
intre Asigurarile sociale i celelalte institutii de luptd antivenericä.
in ce priveste obiectivele pe care trebue s5. le urmareasca Asigurarile
sociale, ele au fost astf el fixate : tratament 'And la sterilizare, supra-
vegherea medicala ,periodica a fostilor bolnavi, administrarea mijloa-
celor preventive, combaterea sifilisului congenital, educatia antivene-
rica a massei muncitoresti.
Daca necesitatea unui maxim de mijloace pentru cornbaterea bo-
lilor venerice, prin Asigurärile sociale, era aproape unanim recunos-
cuta, in schimb realizarile lasau incà de dorit in multe tari. Chiar
acolo unde Asigurarile sociale luasera o desvoltare relativ importanta,
se nota si se noteaza inca deficiente la acest capitol.
In Romania, combaterea bolilor venerice la muncitori prezinta inca nu-
rneroase lipsuri. S'au emis de aceea, de cätre specialitii sifiligrafi, un numär
de deziderate, considerate ca urgente (216).
S'a cerut organizarea, in centrele importante, a unor dispensare utilate
dupä principiile moderne. 0 parte din asigurati evita frecventarea actualelor
servicii de consultatii, din cauza conditiilor speciale in care au loc consulta-
tine si tratamentul in massä. O statistica, facutä in 1934, aratase cä sifilisul
latent era, la muncitoareIe asigurate, in proportie de 71%, iar la bärbati de
56% din numärul total al sifiliticilor. In special femeile Cu leziuni deschise
specifice refuzä a se prezenta la consultatii, cat timp serviciile respective nu
ofera un minim de confort si de asigurare a discrettunii.
S'a aratat ea% din cauza deficientelor de organizare la acest capitol, nu-
mai 30,5% din muncitorii sifilitici urmeazd tratamentul mai mult de un an ;
57,7% 11 urmeazd mai putin de un an, lar 11,8% nu facusera decat o singura
injectie (216).
Decretul-lege din Septembrie 1943, pentru combaterea bolilor
venerice, este de naturà sä intensilice actiunea Asigurärilor In acest
domeniu, c5ci prevede la art. 2:

www.dacoromanica.ro
506 DR. G. BANU

Casele de asigurari sociale vor organiza din acest punct de ve-

dere asistenta persoanelor ce depind de ele, dupa normele stabilite de
Ministerul Muncii i Sanatatii.
Este interesant sá mentionam ca unii autori, considerând impar-
tanta numerica a infectiunilor venerice in populatia unei täri, au ipre-
conizat dupa modelul infäptuirilor in combaterea tuberculozei
o asigurare speciald in contra boli/or venerice. Urmeazä a se afilia a-
cestei vaste organizatii, nu numai muncitorii, ci i alte clase sociale.
Autoritatea de stat va conduce organizatia, dar conducerea tehnica' ur-
meaza a o avea Asigurarile sociale (217).
Independent de posibilitätile de realizare a unei astfel de organi-
zatii, s'a cerut insá pe alocuri ea Asigurärile sociale sa repre-
zinte, pe o regiune anumita, un fel de organ tutelar si centralizator al
luptei antivenerice, pe baza colaborarii cu toate celelalte organisme
interesate. Astfel, Asociatia gemanä pentru combaterea bolilor ve-
nerice a emis urmatoarele deziderate (213) :
Obligatia, pentru toate organismele ce participa la lupta anti-
venerica, sa colaboreze sub conducerea Casei de asiguran regionale.
Descoperirea, supravegherea i tratamentul sever al tuturor
venericilor din populatia respectiva.
e) Verificarea diagnosticului i metodelor de tratament aplicate,
de medici controlori ai Asigurärilor sociale.
d) Centralizarea i simplificarea aparatului administrativ, ceeace
este de natura sa duca la importante economii.
Printeo circulara din 18 Iunie 1936, Oficiul central al Asigura-
rilor din Germania a cerut ca, in fiecare regiune a tarii, casele de asi-
guräri s'a' se grupeze inteo asociatie, care, printeo strAnsa colaborare
cu serviciile de asistenta publica' si privata, organizatiile profesionale
medicale, etc., s'a dirijeze lupta antivenerica in regiunea respectiva
(213).

2. Plan de organizare a combaterii bolilor venerice

in Asigurärile sociale
Este necesara, In primul rând, examinarea metodica a tuturor
muncitorilor, la intrarea fn Asigurdri (218).
Aceasta examinare nu are scopul de a respinge pe muncitori din campul
muncii, ci de a-i trata la timpul cel mai potrivit. Ea poate fi practicata atat
in serviciile de consultatii polivalente cat si in insasi institutiile industriale.
Cei gasiti suspecti de infectiune venerica vor fi trimisi dispensarului de specia-
litate al Asigurarilor, pentru definitivarea diagnosticului i fixarea schemei de
tratament pe un timp indelungat.

www.dacoromanica.ro
 MEDICINA SOCIALA A BOLILOR VENERICE 507

In al doilea rand trebuie instituit examenul periodic, de exe.-nplu

°data la 6 luni, al tuturor asiguratilor, spre a se descoperi cazurile
noui de infectiuni venerice. Asigurarile sociale vor reusi astfel a avea
o evidenta precisa a morbiditätii venerice, pentru o populatie care
pretutindeni reprezinta o parte foarte importantà din populatia totalä
a tärii.
In ce priveste tratamentul in Asigurdrile sociale, el trebue fAcut
numai de specialist sifiligrafi i dupa" norme de terapeutica unifor-
mizata.
Medicatiunea va fi de asemenea uniformizata, precizandu-se strict
natura medicamentului, cantitatile necesare pe cap de bolnav, precum
seriile de cure obligatorii. In multe din organismele de asigurdri,
asa cum functioneaza in momentul de fata, domneste o incertitudine
terapeutica ; se prescriu medicamente variate dela localitate la loca-
litate, inutile, chiar nocive, ceea ce are si desavantajul de a provoca
neincredera din partea bolnavului.
Dirijarea tehnica a tratamentului antiveneric revine unei sectiuni
specializate din dispensarul central. Aceasta sectiune va constitui dis-
pensarul antiveneric, pentru un sector sau o regiune. Executarea tra-
tamentului se va face la micile centre de consultatiuni polivalente,
dar dupa schema precisa indicata de dispensarul specializat. Anumite
tratamente, mai dificile, vor fi executate de. acesta.
o problemä importanta, pentru toate institutile de Asigurari so-
ciale, este spita/izarea venericilor care necesita aceastä masura. La
Berlin functioneaza incd din 1926 un spital propriu al Asigurärilor so-
ciale, pentru venerici. Un astfel de centru de spitalizare va primi in
special sifiliticii in perioadele contagioase ale bolii, precum si cei cu
forme grave (219).
Un punct important al activitatii antivenerice a Asigurärilor so-
ciale trebue sa-1 constitue examenul preventiv al massei asiguratilor,
de preferinta cu ajutorul unor echipe de specialist, mobile, care sä
efectueze pe teren totalitatea examenelor necesare definitivdrii unui
diagnostic (examen clinic, serologic si ultramicroscopic). Corolarul
imediat al constatarilor facute cu prilejul examinärii preventive va fi
descoperirea surselor de infectiune in ambianta, familialà i extraf a-
milialä, a asiguratilor. Organizarea unui serviciu social antiveneric, in
Asig-urari, este un deziderat obligatoriu.
/n special, asistenta socialä va controla regularitatea cu care muncitorul
urmeazä tratamentul. Va vizita pe bolnav la domiciliu, va studia conditiile de
ambiantä, care uneori pot juca rol in neprezentarea la tratament, va exercita
actiune de persuasiune asupra asiguratului bolnav.

www.dacoromanica.ro
508 DR. G. BANU

Rolul asistentei sociale este foarte important pe ranga asiguratele tinere

purtatoare de infectiuni venerice. Va cauta s'A exercite asupra acestor femei o
actiune de reeducare psihologicä si socialä, spre a le abate dela calea prosti-
tuarii, a nivela neintelegerile grave care izbucnesc intre bolnavá si ambianta
familialà, a le da incurajare morará, etc.
Asigurárile sociale sunt puse in bune conditiuni spre a realiza o
institutie de primordialá utilitate, mai ales pentru populatia muncito-
reascá : statiuni/e pro filactice antivenerice, dupd modelul celor inte-
meiate in Germania. In aceste statiuni, deschise permanent, si utilate
pentru a aplica mijloace preventive individului afrátor imediat dupá
contactul ,presupus contaminant, se poate desfäsura si cea mai utild
actiune educativá antivenericá, verbal ca si prin afise murale, sfaturi
si lozinci tipárite, etc.
La una din statiunile profilactice din Berlin este afisat urrnátorul
text (219)
Apärati-và de boli venerice !
La once raport extraconjugal exista primejdie, foarte mare, de a va con-
tamina de o board venerica.
Aceastá primej die este preintampinatd, daca, in rcistimp de o ore"' dela
contactul suspect, veniti La aceasta institutie, unde vi se aplica másurile de
desinfectie.
Daca aceastä institutie este prea departe de voi, va puteti indrepta la
statiunea profilacticä din
In organizarea centrará a Asigurárilor sociale trebue sá functio-
neze o sectiune a bolilor venerice, °are va dirija actiunea in acest do-
meniu pentru toatá tara. De aci vor porni directivele unitare de com-
batere si tot aci se va tine evidenta statisticä a morbiditátii venerice,
dupä boli si faze ale bolii (leziuni primare, secundare, tertiare, neuro-
sifilis). Pe baza acestei evidente numerice organele centrale vor putea
alcátui bugetul adecuat si totodatá vor putea interveni cu un maxim
de mijloace in acele regiuni unde morbiditatea venericä se dovedeste
a fi mai mare.

IV. PROBLEMA PROSTITEITIEI

A. Factorii etiologici ai prostitutiei

Cauzele care provoacà prostituarea fem.eilor, in societatea contim-
poranä, sunt complexe si. variate. Mai niciodatá nu poate fi incriminat
un singur factor etiologic, in cazul concret. Elemente endogene, deri-
vând din constitutia individuará' si. anumite predispozitii ereditare, se

www.dacoromanica.ro
 MEDICINA SOCIALA A BOLILOR VENERICE 509

combing' in actiunea lor Cu foarte importantii factori exogeni sau

de ambiantg. Se pare cg au fost deopotrivd gresite, i pdrerile autorilor
care atribuiau prostitutia exclusiv factorilor endogeni, ca si ale ace-
lora care vdd numai in conditiunile rele economico-sociale singura
cauzg a prostitudrii.
Inainte de a studia, pe baza documentdrilor care s'au publicat pang"
In prezent, actiunea fiecdrei categorii de elemente etiologice, este ne-
cesarg o privire asupra totalitätii lor.

i. Cauzele prostitupei privite In totalitatea lor

La inceputul secolului curent, unii autori formulaserä, cu caracter
oarecum de aforisrn : prostitutia reprezintä aspectul complimentar Me-
vitabil ail monogamiei timpurilor moderne (220).
Alti autori au incriminat exclusiv conditiile de mediu, in care isi
duc viata majoritatea fetelor din massele populatiei. In cadrul acestor
conditiuni factorul economic ar ocupa locul de frunte.
S'a al-Mat in urmg cä niciuna din aceste afirmatiuni nu cores,punde
realitàtii stricte. Monogamia poate fi cu a-Cat mai putin invocatä ca
element etiologic, cu cgt prostitutia era foarte aspänditg In antichitatea
poligamg, cum este de altfel silastäzi in tgrile orientale, unde poliga-
mia doming 'Mod. Tendinta bdrbatului de a intretine relatiuni extra-
conjugale nu derivä din faptul cg legea impune monogamia, tot asa
cum latitudinea de a avea mai multe sotii nu impiedecä relatiuni i cu
un numOr de alte femei.
Nici factorul economic nu ar juca uneori rolul atat de important
care i se atribue. Documentäri recente, in legaturä cu criza economicä
somajul, n'au putut stabili intotdeauna un paralelism intre intinde-
Tea prostitutiei i punctul culminant al crizei. Acest aspect va fi docu-
mentat la capitolul respectiv.
S'a stgruit, de Care unii, asupra unei anumite conceptii in massele
profunde ale populatiei, care face ca prostituarea sä nu fie privitä ca
un lucru reprobabil. Ca si actiunile delictuoase si criminale, de altfel,
In anumite pdturi proletare prostitutia este prività ca o consecintà a
abuzurilor clasei posedante (221).
Grefändu-se pe o astfel de mentalitate colectivg, care dacg nu
se manifest:a deschis ar persista in tot cazul in subconstientul mas-
selor, intervine apoi complexul favorizant re,prezentat prin sgrOcie, imo-
ralitate a mediului i criminalitate (220).
S'a cgutat, mai demult, sà se stabileascA profesiunile feminine din
rândul cgrora se recruteazd pe scarg mai mare, prostituatele.

www.dacoromanica.ro
510 DR. G. BANU

O ancheta asupra a 1721 femei gasite practicand prostitutia, de or-

ganele de control din Viena si publicatd in anul 1902, aratase urmä-
toare repartitie a acestor femei, dupa profesiuni (222):
Profesiunile cdrora apalineau femeile ce se prostituau
Servitoare 58%
Muncitoare manuale 16%
Casierite 14%

Dupa o alta statistica, relativa la situatia din orasul Frankfurt, de

asemenea majoritatea femeilor gasite practicand prostitutia apartineau
personalului domestic : servitoare 30,1%, chelnerite 21,8%, muncitoare
13%. Aceastä ,proportie importanta cu care intervin servitoarele si-ar
gäsi explicatia in faptul cä majoriliatea lor provin din mediul rural si,
fiind tinere, inexperienta datorita atat mediului originar cat i varstei,
le face sà cada usor victime ale seducatorilor.
Dintre celelalte categorii profesionale, sunt de relevat, aläturi de munci-
toare (la care factorul economic inteadevär joacä un rol important), chelneri-
tele si anumite artiste din categoriile inferioare. Pentru aceste femei factorul
determinant ar fi gradul extrem de scäzut al moralitätii, care le caracterizeazà.
Se pare ca o bunä parte din chelnerite sunt elemente amorale constitutional,
iar profesiunea ce vi-o aleg serveste numai spre a masca indeletnicirea prosti-
tutiei, spre care ele se indreaptà dela inceput, in majoritatea cazurilor (223).
Unele statistici au aratat cd, la anumite epoci, factorul economic
joaca totusi un rol dominant. Este instructiva' o statistica publicatd
anul 1907, la Berlin, prin aceea cd se referd la un interval destul de
lung (cloud decenii), in rastimpul caruia s'a urmärit cu grifa variatia
celor cloud curbe : a costului vietii pe de o parte, a situatiei numerice
a prostituatelor de cealaltä parte (224).
In intervalul 1874-1882 cifra prostituatelor, controlatä de polilla de mo-
ravuri din Berlin, a mers in crestere dela an la an. Dela 1882 pana' la 1886 nu-
mdrul prostituatelor a inceput sä scadä, atingánd punctul cel mai scäzut chiar
in anul 1886. Dupä aceastä datä cifra prostituatelor a inceput iar sá creascá.
Ori, minimu/ prostitudrii atins in anu/ 1886 s'a pus in corelatie cu faptul
ea in acest an prefurile articolelor alimentare primordia/e : päine, cartofi ;d
carne, atinsese nivelul ce/ rnai scdzut.

Au fost insa si numerosi partizani ai teoriei prostitutiei innáscute.

Importanta factorului endogen a fost in special sustinuta de scoala lui
Lumbroso. Ulterior, multe din sustinerile acest,ei scoli s'au dovedit ne-
fundate, in tot cazul neverificate prin starile de fapt, in ce priveste
prostitutia. Nu ar exista un anumit tip predispus la prostitutie, carac-

www.dacoromanica.ro
 MEDICINA SOCIALA A BOLILOR VENERICE 511

terizat prin degenerescentà i tendinta la delicventà i crimina-

litate (220).
Scoala lui Lombroso a sustinut cà prostitutia ar reprezenta la femee
un echivalent al criminalitätii bärbatului. Unele cercetäri fäcut.e. in
urmà par a confirma in parte aceastä sustinere. In special sunt instruc-
tive cercetärile asupra familiilor de criminali i degenerati. Se con-
statä, in aceste cfamilii, cà membrii de sex feminin se dedau aproape
constant, prostitutiei. S'a formulat chiar un interesant criteriu de pro-
nostic pentru delicventa juvenild : cu cat surorile mai varstnice ale
unui bliat ce compare pentru prima oarà in f ata instantelor criminale
sunt mai declasate din punct de vedere moral, cu alte cuvinte se dedau
prostitutiei, Cu ata pronosticul pentru evolutia viitoare a bgiatului
ar fi mai grav (225).
Inteo ancheta facuta in seco1u1 trecut, in Anglia, pe interval de un de-
ceniu (1843-1854), se gasise ca din totalitatea persoanelor de arnandoua sexele
condamnate pentru furt, 36% erau prostituate. In Franta, In intervalul 1890-1895:
5% din toate femeile condamnate de instantele penale, apartineau categoriei
prostituatelor.

Totusi, multe fapte contrazic aceastà relatie intre delicventà i cri-

minalitate de o parte, prostitutie de cealaltk In tot cazul, o astfel de
relatie este departe de a fi permanentà.
Intr'o ancheta efectuata in anii 1896-1898, in Viena, asupra a 2400 femei
ce practicau prostitutia, s'a aratat ea' numarul celor ce au comis delicte in acest
rastimp, era minim : 32 In 1896, 30 in 1897 si 41 in 1898 (222).
Chestiunea unei eventuale predispozitii la prostitutie, pe baza
factorilor endogeni, a fost reluatà de unii autori in ultimul timp (226).
. Sunt inteadevär un numär de fete tinere, total lipsite de inhibitie
in ce priveste manifestärile vietii genitale. Numärul lor insd este
foarte redus, in raport cu cele care, in complexul vieii contimporane,
au o evolutie aproape tipick pe calea ce le duce la prostituare : dezi-
luzie intensd in cohabitarea pe care au avut-o cu un individ, infec-
tiune venerica concomitentä de multe ori, factori defavorabili in me-
diul familial, somaj, salarizare insuficientd, uneori nivel intelectual
scazut.
Daca se poate vorbi de anumiti factori endogeni, ei se manifestä
la aceste femei de foarte multe ori sub forma unei adevarate
fobii de muncä. De altfel, acest refuz tenace de a presta muncä, sub
once forma, constitue i unul din impedimentele cele mai serioase in
calea redresärii prostituatelor.

www.dacoromanica.ro
512 DR. G. BANLT

In ultimele decenii a luat o gravd extensiune un factor exogen,

derivdnd din exploatarea organizatä a prostitutiei. Proxenetii de arnân-
doud sexele, precum i foarte numerosi indivizi cunoscuti sub numele
de sustindtori", reprezintd o realä plagd sociald i contribue in m'Asura
cea mai larga la intretinerea prostitutiei.
Cel mai puternic element prin care actioneazä proxenetii, pentru a impie-
deca once posibilitate de emancipare si redresare a femeei, este sistemul obis-
nuit, de a o face pe aceasta sd nu poatd dispune niciodatä de economii.
In total, atät pentru autorii mai vechi, ca i pentru cei contimpo-
rani, prostitutia apare ca un fenomen cu etiologie foarte variatä. Pd-
rerile asupra factorilor dominanti sunt incd impärtite. Contradictii
asupra ralului real etiologic al cutdrui sau cutdrui factor se manifestä
destul de des. Unele tentative de clasificare a cauzelor prostitutiei tre-
buesc totusi mentionate.

2. Incerciiri de clasificare a factorilor etiologici

Cercetäri efectuate sub conducerea clinicii de sifiligrafie si a cli-
nicii de psihiatrie a Facultätii din Bucuresti, in anul 1938, au ingd-
duit stabilirea a doud mari grupe de cauze care duc in general la pros-
tituarea femeilor (227).
Cauze determinante, din care mai importante sunt starea con-
stitutionald si debilitatea mintald. O parte din aceste femei se carac-
terizeazd prin constitutie perversä mitomaniacd. Toate manifestä ten-
dinta de a persista in practicarea prostitutiei.
Factori ocazionali, care cuprind pe de o parte anumite alteräri
umorale_ trecdtoare, iar pe de alta.' parte grupa mare a factorilor etio-
logici economico-sociali. Toate aceste cauze sunt influentabile prin
mdsuri adecuate medico-sociale, asa incät femeile respective pot reveni
la viga normald.
Urmätorul tabel sinaptic infdtiseazd, cu relativitatea inerentä ori-
cdrei scheme, grupele i subdiviziunile de cauze care in general duc
la prostitutie.
A. Cauze determinante
Turburäri organice
Malformatii congenitale ale organelor genitale
Turburäri psihice pe bazä constitutionalä
Amoralitate, pe bazä de constitutie perversa
Turburäri psihice mitomaniace (constitutie rnitomaniacä)
Debilitate mintalä

www.dacoromanica.ro
 MEDICINA SOCIALA A BOLILOR VENERICE 513

B. Cauze ocazionale
Stari trecAtoare
fiziologice
hormonale
Factori sociali
deficiente ale vietii familiale
factori externi diversi
deficienta' economicA
Toxicomanii
Infectiuni care au avut drept consecintA o diminuare biologicg
(encefalita letargica, sifilis, etc.).
Acest tablou, de sigur, ni cuprinde totalitatea factorilor atgt
de variati cari stau la baza prostitutiei. Totusi, el poate constitui o
sintezg

3. Cauzele numite determinante

Primul grup al cauzelor mentionate mai su § se caracterizeaza
prin aceea ca este vorba de elemente etiologice endogene.
Se constatg' cazuri in care malformatii ale organelor genitale, la
fete cu un anumit grad de deficientä mintalä, le-au fgcut sa cedeze
usor tentatiilor i actiunii unui mediu imoral, dedându-se prostitutiei.
Un rol relativ im,portant pare a-1 juca constitutia perversä i mitoma-
niaca. Starea constitutionala perversa se caracterizeazd prin amorali-
tate i inafectivitate, lipsa de simt etic, pervertire a instinctelor, reactii
antisociale ; nivelul facultatilor mintale rämâne insä normal. In ce
priveste constitutia mitomaniacä, dezechilibru fizic caracterizat prin
confabulatie, rolul ei in etiologia prostitutiei pare a fi uneori impor-
tant. De altfel, mitomania are strânse leggturi cu isteria, iar psihiatrii
au putut enunta formula; mitomana fabuleaza cu spiritul, iar iste-
rica cu corpul sau. La femeile cu astfel de stari constitutionale doming
instabilitatea psihica, dorinta de aventuri, cochetgria, vanitatea. Un
teren favorabil prostituarii este astfel creat.
Se mentioneaza si debilitatea mintalä, care netägaduit joacd rol
in prostituarea unor categorii de femei. Este vorba de multe ori de
grade usoare de deficienta mintala, combinate cu o scgdere a simtului
autocritic. Acest fond psihic este exploatat, cu deosebire, de catre tra-
ficantii de femei.
Cercetari interesante au fost facute, sub conducerea olinicii psi-
hiatrice din Bucuresti, precum si de unii autori români, relativ la
profilul psihologic al prostituatei.

Dr. G. Banu. Tnatat de medieinA soclalA, Vol. w 33

www.dacoromanica.ro
514 DR, G. BANU

Mai demult, autori americani stabiliserä cä" gradul mijlociu de desvoltare

a functiunilor intelectuale, la prostituate, ar corespunde inteligentei copiilor de
9-12 ani.
Pentru intocmirea unui bun profil psihologic, sunt adoptate in ge-
neral urmdtoarele criterii (228) : sensibilitatea, ritmul activitätii, au-
tomatizarea in activitate, imaginatia i fantezia, memoria, concentra-
rea atentiei, inteligenta abstracta', spiritul de organizare practick su-
gestibilitatea, simtul estetic, vointa i caracterul, constiinta morara'.
Aplicându-se aceste criterii, la studiul profilului psihologic al
unui numär de 64 fete intre 13-21 ani, care practicau prostitutia, la
Bucuresti, s'au gdsit urmdtorii coeficienti ai diferitelor functiuni (coe-
ficientul normal pentru fiecare functiune fiind 100) (227).
PROFILTJL PSIHOLOGIC LA PROSTITUATELE EXAMINATE

Functiunea examinatä Coefici- Functiunea examinal ä Coefi-

entul cientul
Sugestibilitatea 270 Concentrarea atentiei . . . . 50
Sensibilitatea 95 Automatismul activitätii . . 41
Fantezia 84 Imaginaria 36
Inervatia 84 Constiinta moralä 12
Memoria 84 Inteligenta abstractà . . . . o
Simtul estetic 78 Spiritul de organizare practica O

Ititmul activitätii 5,5 Vointà si caracter (gradul de

rezistentä morará) 200

Rezultd, din acest tabel, ca ceeace domind in psihicul prostitua-

telor este hipersugestibilitatea. In al doilea ránd se remarcd lipsa to-
tald a spiritului de organizare practicd. In al treilea rand, o scddere
enormä a gradului de rezistentd morará. In ce priveste celelalte
functiuni psihice, ele rámán toate sub nivelul normalului. Unele pre-
zintd coeficienti extrem de redusi, de exemplu constiinta moran'.

4. Factorii economici
Numeroase lucräri s'au preocupat. de rolul factorilor economici, in
complexul de cauze care duc la prostituarea femeilor. S'a cdutat in
special sd se vadä intrucdt perioadele de depresiune economicd gene-
raid si de somaj al masselor au exercitat o actiune etiologicd rearci
In campul prostitutiei. Cercetarea este destul de dificild, lar rezulta-
tele nu sunt intotdeauna concordante.
Biroul international pentru suprimarea traficului de femei in-
scrisese la ordinea zilei, cu prileju1 celui de al 9-lea congres pe care
1-a tinut. chestiunea: ETectele condilinnilor economice asupra pro-

www.dacoromanica.ro
 MEDICINA SOCIALA A BOLILOR VENERICE 515

stitutiei". Documentarea adunatd cu acest iprilej (congresul s'a tinut la

Berlin, in 1933) a adus un numdr de contributii utile, din partea mai
multor tdri (229).
In Belgia, o anchetd amdnuntitä asupra unui grup de 300 minore
care practicau prostitutia, n'a putut pune in evidentd influenta di-
rectd etiologicd a unor deficiente economice. In Germania insd, se con-
statase cd a crescut proportia femeilor märitate, gdsite practicdnd pros-
titutia, ca o consecintd a somajului bdrbatilor lor, iar alteori a insusi
somajului femeilor iespective. Totodatd se constatase cd, din cauza
Lpsei de resurse suficiente din partea pdrintilor, multe din fetele mi-
nore subalimentate se dedau prostitutiei. De fapt, intervine un
ciclu de cauze : cdstig insuficient, subalimentatie, locuintd neigienicd
supra-aglomeratd, dizolutia vietii familiale, lipsa de supraveghere a
copiilor.
In Anglia s'au intreprins un numär de anchete, destul de amdnun-
tite, prin care s'a cdutat sà .se aprecieze intensitatea ,prostitutiei intr'o
anumitä regiune, dupd nivelul morbiditdtii venerice. S'au ales pe de o
parte regiuni cu somaj foarte accentuat (in 1933) : Durham, Glamorgan
si Monmouthshire; iar pe de altd parte regiuni cu somajul foarte ate-
nuat : Hertfordshire, Cambridgeshire si Londra. Punerea in paraleld,
a proportiilor de morbiditate venericd si a proportiilor de someri, este
instructivd (229).
Morbiditatea prin bou i venerice (proportia la mia de locuitori) si intensitatea
somajtdui (proportia de someri la mia de asigurati), privite comparativ.
Regiuni cu qomaj intens

Durham Glamorgan Monmouthshire

Mo. rbiditatea Proportia Morbidita- 1 Proportia Morbidita- Proportia
Aru i venericä somajului tea vene- somajului tea vene- somajului
rica lied
1930 0,98 313.0 1 88 304,0 0,92 321,0
1931 0 94 359,0 1,76 355.0 0,83 367,0
1932 0,92 416,0 1.55 413,0 0 78 423,0

Regiuni cU somaj foarte atenuat

Herfordshire Cambridgeshir. Londra
Anii Mor bidit a- Proportia Morbidita- Morbidita- Proportia
tea vene- somajulur. tea vene- Proportia.
somajulut tea vene- somajului
rica rica. ricA

1930 0,46 97.0 1 31 92,0 3,79 90,0

1931 0,42 118,0 1,04 103,0 3 37 114 0
1932 0,33 118,6 0,69 121,0 2,58 107,0

www.dacoromanica.ro
516 DR. tATttr

Se constata urmatorul f apt : i In regiunile cu somajul cel mai in-

tens, si in regiunile cu somajul cel mai atenuat, morbiditatea venerica
a mers in descrestere. Admitand un paralelisrn intre morbiditatea ve-
nerica si intinderea prostitutiei, s'a putut trage concluzia, de cätre au-
torii englezi, cá anii de criza economica nu au provocat o crestere a
prostitutiei. S'a si gasit explicatia, inteo stare de fapt : in Anglia toata
femeile tinere, ramase färd lucru, primeau o destul de suficienta alo-
catie de somaj; concomitent insä erau destul de minutios controlate de
Care autoritatile care distribuiau aceste ajutoare. Imiortanta relativa'
a sumei primite, ca i controlul din partea autoritatilor, au impiedecat
In bung parte prostituarea femeilor respective.
In Olanda, Comitetul national pentru lupta antivenerica a constatat
ca somajul a provocat prostituarea ocazionala a unui important numar
de femei mdritate, uneori in intelegere chiar cu barbatii lor. Alte femei
au recurs la prostitutie din cauza insuficientei alocatiilor de somaj.
In concluzie generala, amintitul congres a relevat cà stari sociale
instabile, coincizand cu posibilitati de a castiga banii relativ usor, due
la o crestere a cifrei prostituatelor. Concomitent insà îi exercita ac-
tiunea i alti factori etiologici : un anumit grad de deficienta mintala
unei pärti din etele i femeile care se dedau ,prostitutiei, apoi exten-
siunea pe care o ia tocmai in perioada de crizä economica traficul
de femei, profesionistii acestui trafic indrumand un numar important
de femei, din tarile lovite de criza economicä, spre tärile cu situatia mai
prospera'. S'a pus totodata in evidenta rolul de factor ocazional, pe care
ii joaca deficienta economica: o burial (parte din femeile ce se prostitua-
sera, numai datorita acestui factor, au putut sa se reincadreze In viata
normala, imediat ce ajutorarea lor materiala a devenit suficientä (229).
Cercetari instructive, in problema care ne preocupa, au fost efec-
tuate la Budapesta (230).
S'a constatat, pentru acest oras, ca \Tanta mijlocie a prostituatelor
clandestine a creScut, sub inriurirea crizei economice. De unde In 1926,
din 100 prostituate clandestine, 61,1% erau minore, In 1934 n'au mai
fost decat 36,4%. In 1926 erau trecute de 30 ani numai 4,7% din clan-
destine, pe cand in 1934 intrau in aceasta categorie (trecute de 30 ani)
11,7%. Concluzia : In vremuri de criza economica generalizatä, i fe-
smeile relativ mai varstnice, care in mod normal îi au asigurate surse
de existenta, sunt nevoite sà recurga la prostituare.
In perioadele de depresiune economicä frecventa prostitutiei clan-
destine creste, si din cauza urmatorului factor : femeile prefera aceasta
modalitate, pentru a nu pierde o parte apreciabila din castigul lor, care
altfel este preluatä de catre exploatatorii caselor de toleranta.

www.dacoromanica.ro
 MEDICINA sociALA A BOLILOR VENERICE 517

0 ancheta intreprinsa in Egipt a aratat &A, in anii 1931-1934, ani

de criza economica, numarul ,prostituatelor clandestine a crescut foarte
mult, dublându-se. Faptul nu este datorit, cum s'ar putea crede, vre-
unei actiuni niai intense de control si descoperire a prostitutiei clan-
destine (acelas personal de control a activat tot timpul, dupa aceleasi
norme), ci exclusiv crizei economice. Fetele de magazin, croitoresele,
unele funcionare, dau cel mai mare contingent de clandestine (231)
Asociatia americanä" contra pericolului venerian a intreprins &ma
serii de studii : o serie in 1927-1928, deci inainte de criza economica,
iar cea de a doua serie In 1932-1933, in plina criza. Anchetele au fost
amanuntite, fiind duse in 58 ,orase din 48 state (in Statele-Unite), care
cuprindeau impreund o populatie de 20 milioane (232).
S'a constatat ca. in 29% din orasele mentionate prostitutia descres-
cuse dela 1928 la 1933, dar in schimb in restul de 71% din orase cres-
cuse. Din 19 orase care in 1927 prezentau un nivel scazut al prostitutiei,
numai 8 si-au mentinut aceasta situatie in 1933. De unde in 1927-1928
numai 11 orase figurau in rubrica ,,rau", adica cu un grad intens de
prostitutie, in 1932-1933 numärul acestor orase a crescut la 28.
Totodatd, in rastimpul anilor de criza economica o parte din marile
orase au devenit centre de imigratie pentru prostituate si proxeneti,
veniti din regiunile in care criza bantuia mai puternic. Case de tole-
ranta s'au instalat si inteun numar de imobile care pana atunci erau
afectate exclusiv locuintelor sau intreprinderilor comerciale (232).
S'au putut stabili si unele categorii speciale de femei ce practica
prostitutia exclusiv sub inriurirea crizei economice. Autorii americani
au descris cat,egoria fetelor de caritate" (charity girls), fete foarte
tinere si total lipsite de resurse de existenta. Deosebit de aceasta, este
categoria intretinutelor, femej relativ mai varstnice, care la un mo-
ment dat abandonasera prostitutia, gratie unor legaturi stabile cu oa-
meni cu buna situatie materiala ; survenind criza economia aceste
femei au fost parasite de protectorii lor si au revenit la practica
prostitutiei.
Dupa unii autori, factorul foame trezeste la individ ca si la
colectivitate instincte egoiste si imorale ; nivelul moral scade ;
automat se institue tendinta la lene, parazitism, goanä dupd desfrau.
Terenul pentru prostitutie este creat (233).
Anchete facute la dispensarul de salubritate publica din Nancy,
pe baza de 2300 dosare individuale, au putut stabili un anumit para-
lelism intre extensiunea prostitutiei si intensitatea somajului, in anii
1931 si 1932. In decursul anului 1931 somajul a Triers crescand; a atins

www.dacoromanica.ro
518 DR, G. BANU

un maxim in primele luni ale anului 1932, ulterior a survenit

usoard ameliorare, dar in a doua jumAtate a anului somajul si-a re-
luat mersul ascendent. Ori, situatia numericd a ,prostituatelor clandes-
tine din acest oras s'a prezentat astfel :
ANUL 1931

Primul trimestru . . 17 prostituate clandestine

Al doilea trimestru 19
Al treilea 11 28
Al patrulea 54 >0

In total, in orasul Nancy, fatd de o cifrà medie de clandestine,

de 50, in intervalul 1926-1930, num6rul a crescut la 118 in 1931 si
231 in 1932.

5. Rezultatele unor anchete asupra antecedentelor prostituatelor

Concluzii importante, pentru cunoasterea complexului etiologic
care intervine in prostitutie, pot aduce uneori anchetele asupra ante-
cedentelor prostituatelor. Astfel de anchete au fost intreprinse pe
grupe mai mari sau mai mici de femei, atat in interiorul unei anumite
tdri cat si pe plan international.
In anul 1936 au fost publicate rezultatele unei anchete asupra a
200 femei ce fuseserà aduse la dispensarul de salubritate al Prefectu-
rii de politie din Paris (234).
In ce priveste locaritatea de origina- a acestor fernei, 70% proveneau din
alte localitäti (decat Parisul).
Relativ la profesiunea tatcilui, 70% din prostituatele anchetate apartineau
päturilor cu rea situatie economica : muncitori manuali, tärani, mici slujbasi.
Relativ la profesiunea mamei : la 46% din prostituate mama era muncitoare ma-
nualä, fie ruralä, fie urbanä.
9% din femei erau, ca stare civilä, näscute nelegitim.
28% erau orfane de tatä, 22% orfane de mamä.
In 9% din cazuri pärintii traiau separati. In 23% din cazuri dominau
neintelegerile intre pärinti. In total, in 92% din cazuri diminul familial era, fie
inexistent, fie in dizolutie.
2,5% din femeile anchetate n'au frecventat nici o scoalä. In ce priveste
cele care au frecventat scoli, 32% din ele au obtinut certificatul de studii pri-
mare, 6% au obtinut brevetul elementar, iar 62% n'au putut termina cursurile
scolii primare.
In ce priveste profesitinea pe care aceste femei au avut-o inainte de a
se deda prostitutiei (unele mentinändu-si si vechea profesiune), s'a constatat
Servitoare 53%
Muncitoare de atelier 28%
1VIuncitoare de uzind 14%

www.dacoromanica.ro
 MEDICINA SOCIALA A BOLILOR VENERICE 519

Date concludente au fost obtinute i in privinta stabilitafii in pirof oesiune.

Si-au mentinut slujba mai putin de un an
$i-au mentinut-o pänd la 2 ani 26%
$i-au mentinut-o pänd la 3 ani 13%
$i-au mentinut-o Orla la 5 ani 7%
Cercetärile s'au extins i asupra situafiei maternitiffii la femeile anche-
tate. 25% näscuserä copii vii. Din aceste femei 19% aveau un copil, 2% 2 copii
si 3% 3 copii.
Cercetärile au tinut seama si de starea de scIndtate a prostituatelor. S'au
constatat urmätoarele
Starea de sdneltate a pärin/i/or
Tuberculosi 5%
Alcoolici 5%
Sifilitici 1,5%
Tare nervoase (nevropatie accen-
tuatä, psihopatii, epilepsie) 5,5%

Starea de sänätate a prostituate/or (antecedente)

Accidente meningeale in prima copilärie 4,5%
Paralizie infantilg 0,5%
Accidente nervoase in a doua copilgrie i In vär-
sta adulta (anemie cerebralä, crize nervoase,
coree, neurastenie) 9%
Sifilis dobändit 8,5%
Tuberculozä 2%

In ce priveste factorul care a determinat prostitutia, din ancheta

intreprinsä au rezultat urmàtoarele :
Somaj in 39% din cazuri
Salarizare insuficientä in 14% /7

Mizerie in 6% 1/

Tendintg la lene In 13% 77

Tendintä la desfräu In 12% 71

In restul din cazuri nu s'a putut preciza factorul determinant.

Important este &A, deosebit de cercetarea factorilor de mediu,
social si economic, s'a luat concomitent in considerare factorul psihic :
sensualitatea, nivelul intelectual, caracterul.
Nivelul intelectual
Nivel de 8 ani
Nivel de 9 ani 9%
Nivel de 10 ani 12%
Nivel de 11 ani 18%
Nivel de 12 ani 5,5%

www.dacoromanica.ro
520 DR. G. BANU

Sensua/itatea
Norm,a1A 50%
Frigiditate 19%
Hipersexualitate 15%
Constitutie perversa 4%

Dat ele asupra caracterului

Emotive simple 12%
Psihastenice 12%
Schizoide 6%
Paranoice 10%
Depresive hipocondriace 12%
Impulsive
Instabile 12'%
Ciclotimice 9%
Perverse 5%

Comisia consultativä a problemelor sociale de pe langA Liga Na-

tiunilor, intreprinzand in 1938 un studiu asupra redresgrii prostitua-
telor, a anchetat un num6r de 2659 femei, apartinand la 20 tdri diferite.
S'au cerut indicatii asupra tuturor antecedentelor personale ale fiecä-
rei prostittate, a nivelului mintal, a conditiilor de viatä familia16, a
vArstei i cauzelor prostituarii, etc. Fiecare tara a folosit documentarea
din trei surse principale : dosarele poliiei i inchisorilor, fisele medicale
ale spitalelor i dispensarelor, dosarele stabilite de cálre asistentele so-
ciale (235).
In ce priveste repartitia pe grupe de varstà, a celor 2659 femei
anchetate, ea a fost urmdtoarea :

Procentul flecArei
Grupa de varstA grupe din totalul
femeilor anchetate
Sub 21 ani 10,6%
21-25 ani 35,6%
26-30 27,6%
31-33 13,6%
36-40 7,0%
Peste 90 5,5%

Ar rezulta, din aceastä anchetg, cà cea mai mare parte a prosti-

tuatelor apartin grupului de varstä 21-25 ani.
Examinarea nivelului mintal al acestor femei a arAtat cá." 66%
din ele aveau un grad de inteligentà normal sau chiar deasupra nor-
malului. Au l'Amas deci 33% cu inteligentä m6rginitä, obtuzg ; dar
mintale propriu zise n'au fost gAsite decat 4%.

www.dacoromanica.ro
 MEDICINA SOCIALA A BOLILOR VENERICE 521

Procentul cel mai ridicat de prostituate subnormale ca inteligentà, a fost

asit In Dane.marca, Statele-Unite, Italia si Elvetia. In aceste täri procentul
prostituatelor cu inteligentà subnormalà a variat intre 50% si 8210.
0 constatare interesantd a fost fdcutä in Danemarca : pe cAnd in
populatia globalä a tdrii procentul indivizilor cu nivelul mintal sub
media normald este de 20%, la grupul de prostituate anchetate pro-
centul celor cu inteligentä subnormald a fost de 50%. Ancheta asupra
grupului de prostituate din Elvetia a dat urmdtoarele rezultate: 12%
Cu inteligentd supranormald, 25% normale, 46% cu inteligentä mdr-
ginitd si 15% mai mult sau mai putin debile mintale ; in total deci
61 % din aceste femei aveau un grad de inteligentd subnormald.
Din punct de vedere psihiatric, este important de semnalat cd an-
chetele din unele täri au gäsit un apreciabil procent de toxicomane,
printre prostituate. Ancheta din Statele-Unite a relevat c'd 25% din
aceste femei erau opio- si morfinomane ; peste 33% erau alcoolice.
In ce priveste antecedentele veneriene, ancheta arndnuntitd fAcutd
in Danemarca a ardtat c'd 75% din prostituate suferiserd de infectiuni
venerice ; 32% avuseserd si sifilis si blenoragie, 23% numai blenoragie
si 21% numai sifilis.
In mod arridnuntit s'a procedat la anchetele asupra conditiilor de
ambiantd. In Danemarca s'a gdsit cd 42% din prostituatele anchetate
proveneau din familii extrem de sdrace. Pentru celelalte täri, procen-
tul celor din familii foarte grace a variat intre 5% si 16%. Este insd
de remarcat cd si o bung parte din celelalte prostituate, färd a-si fi
dus viata in conditiuni extreme de sdräcie, proveneau insä dintr'un
mediu deficitar din punctul de vedere economic.
Un important numdr din femeile anchetate n'au beneficiat de
cresterea de cAtre pdrinti, fie cd au fost lipsite de unul din pdrinti,
fie de ambii. 25% 33% din ele isi pierduserd tatd1 sau mama, prin
deces sau prin divort, dela o varstä foarte tândrä. Proportia femeilor
?xescute de pdrinti adoptivi a variat intre 10% 20%.
Mediul familial tarat joacd adesea un rol- etiologic. Anchetele din
Olanda si din Italia au ardtat cd 6% 10% din pdrintii prostituatelor
erau alcoolici inveterati, iar in Statele-Unite 20 % din pärinti se aflau
in aceastd situatie. In Danemarca s'a constatat : 18,6% din pärintii
prostituatelor erau alcoolici, 5,2% alienati.
Este foarte important de relevat cd o bund parte din prostituatele
anchetate proveneau din familii numeroase ; rolul factorului economic
se vddeste astfel. 25% din prostituatele anchetate in Belgia si Statele-

www.dacoromanica.ro
522 DR, G. BAND

Unite si 20% dita cele anchetate in Norvegia i Ungaria proveneau din

familii cu 6 si mai multi copii.
45W din ferneile anchetate îi pierduserd unul sau ambii pärinti
inainte ca ele s'a" fi implinit 14 ani.
Asupra gradului de instructiune s'a constatat : 20% 33% din
femei nu primiserà nici o instructiune, sau, dacä au frecventat scoala,
n'au rämas in ea deck cateva luni. Restul femeilor poseda instruc-
tiunea primarä, iar o anumitä proportie càpätase i pregdtire in scoala
secundarà : 20% in Belgia, 18% in Chili.
Si aceastä anchetà pe plan international a verificat constatarea
fäcutä mai demult : nu mai ,putin de 47% din cele 2519 femei anche-
tate fuseserä servitoare. Aceastä profesiune furnizeazà, netágAduit,
cel mai important .
contingent de prostituate. Celelalte ramuri profesio-
nale se succed astfel in ordinea importantei numerice : 12% munci-
toare in uzine si ateliere, croitorese si modiste, 6% vânzätoare,
functionare de birou, 2% munci agricole, folosite in diverse
intreprinderi de spectacole (conste, cantdrete, baletiste, etc.), 1% spà-
lätorese, infirmiere, 1% coafeze.
Marea proportie a servitoarelor rezultä nu numai din statistica
totald, ci si din statistica fiecärei täri in parte. Numai in 5, din cele
22 täri la care s'a referit ancheta, proportia de servitoare (in raport
cu numärul total al prostituatelor constatate) era sub 33%. Instructivá
este si comparatia, intre ,proportia de servitoare in grupul ornstitua-
telor si proportia lor pe tard in raport cu totalul populatiei
In Anglia servitoarele reprezintä 26% din populatia salarizatà, pe cand
In grupul prostituatelor reprezintä 53%; in Franta proportiile respec-
tive au fost gäsite si 24% ; in Olanda 31% i 56%; in Canada
24% si 77%; in Italia 12% si 14%.
Este important de relevat cA majoritatea prostituatelor, chiar când
exercitä sau au exercitat o profesiune, nu au o temeinicA pregätire
profesionalä. De aceea sunt slab retribuite in general. In plus, servi-
toarele, spälätoresele, etc., nu sunt protejate legal in aceeas mäsurä
ca alte muncitoare ; ele depind mai strâns de patron, decat celelalte
categorii de salariate. Toate acestea reprezintà factori favorizatori ai
prostituärii.
In ce priveste varsta de debut a prostitutiei, ancheta internatio-
nalä a stabilit Ca' ea variazä, pentru majoritatea femeilor, intre 18 si
22 ani.
S'a cäutat sä se obtinä unele precizgri asupra cauzelor imediate
care au determinat prostituarea. Cu toate dificultätile intampinate in
aceastä anchetä, dat fiind ca inteo parte din cazuri indicatiile celor in-

www.dacoromanica.ro
 mErnriNA SOCIALA A BOLILOR VENERICE 523

teresate nu sunt sincere, totusi s'a putut ajunge la concluzii utile.

In aproximativ o treime din cazuri au jucat rol lipsurile materiale,
nevoia urgentä de a avea o sumd de bani pentru asigurarea unui minim
de existentd. In multe cazuri a intervenit i faptul cà ferneea trebuia
sii intretind i alte persoane din familie (pärinti bdtrâni sau bolnavi,
frati minori, etc.). S'a mai constatat cii 40% din prostituatele anche-
tate erau färd ocupatie in momentul cänd au inceput a se deda pro-
stitutiei.
Anumiti factori de mediu moral si profesional îi au inriurirea
lor. 0 parte din prostituatele anchetate fuseserg in prealabil servitoare
In case de tolerantd, hoteluri räu famate, etc. Altele functionaserd ca
angajate in localuri de noapte, etc.; altele in fine se angajaserà de
bunä credintä in asa zise intreprinderi, care de fapt nu erau decdt
case de prostitutie mascate.
La o parte din femeile anchetate a jucat inteadevär un rol si
pasiunea pentru lux si plAceri usoare.
In total, ancheta a al-Mat cii trei ar fi principalii factori determi-
nanti : lipsurile materiale, inriurirea ambiantei (in cadrul cdreia inträ
actiunea proxenetilor de amändoud sexele) i goana dupd lux si
pläceri.
Comisiunea consultativäi pentru problemele sociale, de pe längd
Liga Natiunilor, ajunsese in 1938 la urmAtoarele concluzii (236)
Se sustine de unii cä" prostitutia ar fi un fenomen economic, ale
cdrui fluctuatii ar evolua paralel cu acelea ale pietii muncii i nive-
lului salarizàrii. Altii acordä un rol de seamä temperamentului indi-
vidual. In realitate insä este greu a separa un grup de cauze, de cel-
alt. In cazul concret, individual, existä intotdeauna inriuriri reci-
proce intre factorii exogeni i cei endogeni, färd a se putea preciza
rolul ce revine fiecäruia. De multe ori, in existenta individului,
bianta contribue la formarea mentalitätii, iar aceasta la randul ei in-
fluenteazä ambianta. In toate cazurile in care se poate obtine o rela-
tare exactti i ameinuntità asupra vietii prostituatei, se constata cc/ a
intervenit un ansamblu de cauze.
Trebue retinut insä" cA aproximativ o treime din femeile care au
fost obiectul anchetelor internationale, relevd o stare mintalä subnor-
mald sau anormalä. Träsäturi caracteristice ale stärii psihice la aceste
femei ar fi : instabilitate psihicä, lipsä de incredere in sine, lipsä de
afectivitate, irascibilitate, spirit de indisciplinä fatä de organizärile
sociale si de autoritäti. Prin aceste caractere, unele din ferneile care
ulterior vor pdsi pe calea prostitutiei s'ar remarca Inca din timpul

www.dacoromanica.ro
524 DR. G. BANU

vietii profesionale, cand relatiile lor cu ambianta de muncä i cu su-

periorii sunt destul de dificile.
In fine, in ce priveste factorii de ambiantà care intervin cel mai
des, ei ar fi urmdtorii dizolutia cdminului familial (pdrintesc sau
propriu), educatie rea, neglijentd din partea pdrintilor, conditiuni defi-
citare in câmpul munch, salarizare insuficientä, somaj, sarcini fami-
bale multiple, inriurirea proxenetismului.

6. Problema comertului de femei

Pänd la crearea Societdtii Natiunilor si a organelor de protectie
sociald ale acestei organizatii, se utiliza in mod curent expresiunea
comertul cu femeile albe". S'a constatat insä repede cà traficul de
femei este departe de a se limita numai la reprezentantele rasei albe,
asa *Mat s'a introdus notiunea comertul cu femei i copii.
Definitia acestui comert este urmatoarea : faptul de a procura al-
tuia, in scop de cdstig, fete s't femei pentru satisfacerea unor obiec-
tive imorale (237).
Ancheta care a fost intreprinsg, intre anii 1924 si 1926, de cdtre
organele Societätii Natiunilor, in Austria, Belgia, Cehoslovacia, Franta,
Germania si alte tdri europene, apoi in America Centrald si America
de Sud, a relevat existenta unui foarte activ cornert de femei, in-
dreptate mai ales din Europa spre America Centrald si America de
Sud. Ancheta ajunsese la concluzia cà unul din principalii factori f a-
vorizanti ai acestui comert este constituit de existenta i desvoltarea
caselor de tolerantd (238).
In anii urmätori aceleasi organe au constatat cà, pentru Europa
cel putin, comertul ca femei se atenuase, acest fapt atribuindu-se
abandonärii reglementarismului prostitutiei, inteun numär de OH,
ceea ce a avut ca efect disparitia in bund parte a caselor de tolerantd,
focarele comertului cu femei. Totodatd a intervenit o aplicare mai ri-
guroasä a reglementärilor imigrärii si emigrärii, controlul sever al
pasapoartelor, extinderea alocatiilor de somaj la un nurnär important
de femei.
Problema comertului cu femei in Orient, atat in Orientul Apro-
piat cat si in cel Mijlociu i Extrem, a persistat insd i persistä cu des-
turd intensitate. In anul 1929 s'a hotdrit intreprinderea unei anchete
In Wile urmdtoare : Japonia, China, Filipine, Indochina, Indiile Olan-
deze, Malaezia, Siamul, India, Ceylan, Iran, Irak, Palestina. Rezulta-
tele acestei anchete au fost publicate in anul 1933, ele ducAnd la ur-
mdtoarea concluzie : existä un vast trafic de femei in Orientul Apro-

www.dacoromanica.ro
 MEbICINA gOCIALA A BCILILOR VENERICE
525

piat, Mijlociu i Extrem ; partea cea mai importantä a aoestui trafic

este constituita de comertul cu femei asiatice, facut intre o Ora asia-
tied si alta, deci intracontinental ; majoritatea victimelor acestui co-
mert sunt chineze ; vin apoi japonezele.,Femeile malaeze, anamite, sia-
meze, indiene, iraniene i siriene intervin inteo proportie mult mai
reclusa (239).
In ce priveste mdsurde de combatere a traficului de femei, un
aranjament international se incheiase inca in 1904. Prin aceasta con-
ventiune, un numar de guverne, europene i extraeuropene, se anga-
iaserd sà institue o autoritate centrala care sa reuneasca toate docu-
mentärile privitoare la angajdrile de femei si fete in scop de desfrau,
peste granitele tarii lor natale. Totodatd, guvernele contractante se
angajau sà institue o supraveghere pentru descoperirea conducatorilor
grupurilor de fete si femei destinate acestui comert. Era, in aceasta
conventie, un inceput de actiune internationalä pentru stavilirea tra-
ficului de femei.
In anul 1910 problema a inregistrat o etapà de progres, prin aceea
ea s'a statuat, pe plan international, drept delict: fapta oricui, care, spre
a satisface pasiunile altuia, a angajat, antrenat sau deturnat, chiar cu
consimtimântul ei, o femee majorä, folosind violenta, amenintari, abuz
de autoritate sau once mijloc de constrangere. Aceeas conventie pre-
cizeazd in mod special si delictul de a fi angajat, antrenat sau deturnat,
in scop de desfrau, o fernee sub varsta de 20 ani.
Punctele acestor diferite conventii au fost reluate i amplificate
prin conventia internationalä din 1933. De astadata s'a stäruit cu deo-
sebire asupra exportului de fernei, spre alte tari decal cele de origina,
inclusiv spre diferitele colonii i protectorate.
In ultimii ani era in preparare o conventie internationala pentru
reprimarea oricarei forme de exploatare a prostitutiei.
Intre timp, conferinta tinutä la Bandoeng, in insula lava, In Fe-
bruarie 1937, a fixat un numar de rezolutii pentru rezolvarea proble-
mei comertului cu femei in Orient, rezolutii care sunt de altfel vala-
bile si pentru alte continente (237) :
Convinsa ca o cooperare cat mai stransa intre autoritatile care
sunt insarcinate, in fiecare tara, cu lupta in contra comertului inter-
national de femei i copi_i, constitue factorul esential de succes in
,,acest domeniu, i in dorinta de a asigura o coordonare eficace a ma-
surilor pe care guvernele interesate le-au luat sau le vor ha, con-
ferinta recomandä sa se creeze un birou al Societatii Natiunilor, care
sä se ocupe de problema comertului cu femei. Acest birou urmeaza

www.dacoromanica.ro
526 DR. G. BANU

sa primeasca, dela toate tärile participante, ra,poarte periodice asupra

/:traficului de femei i copii.
Rapoartele vor avea un caracter confidential si vor contine in-
formatiuni relative la urmatoarele categorii de indivizi : barbati
femei ce au suferit condamnari pentru trafic cu femei si fete tinere;
cei ce au fost condamnati pentru comert cu copii ; indivizii de arnan-
douä sexele ce au fost expulzati de pe teritoriul vreuneia din tat-lie
participante, ,pentru delictele mentionate mai sus, dar care desi
,.vina lor este evidentä pentru autoritatile din tara respectivä' au
reusit totusi sa scape de condamndri in justitie ; in fine, indivizii de
amandouà. sexele, urmariti pentru delictele mentionate, dar care au
reusit sà fuga inainte ca mandatul de arestare emis impotriva lor sa
fi putut fi executat" (240).
Biroul special de pe langa Societatea Natiunilor urma s'á mai aiba
drept atributie : a sugera guvernelor interesate, once mdsuri suscep-
tibile de a reuni o documentare cat mai vasta asupra problemei tra-
f icului de femei, precum si de a stimula colaborarea intre tarile par-
ti ci,pante.
Conferinta a mai recomandat ca, in interiorul fiecarei tari, sa se
realizeze o colaborare stransä intre diferitele autoritati, inclusiv au-
toritatile politienesti ; de Cate ori este necesar, sa se reuneasca r:onfe-
rinte locale.
S'a mai hotarit ca sa se statueze pe cale de lege, eventual si prin
acorduri internationale, masurile care sa ingddue arestatea irnediata
a traficantilor de femei descoperiti pe bordul vapoarelor sau in mo-
mentul cand incearca sa-si debarce victimele.
Ca mäsuri profilactice ale traficului de femei, s'au recomandat :
abolitionismul prostitutiei, masuri educative in sensul castigarii
publice pentru abolitionism, in fine variate masuri administra-
tive, medicale i sociale.

B. Ptincipii pentru prevenirea i combaterea prostitutiei

Profilaxia prostitutiei reprezinta netagaduit unul din acele capi-
tole ale medicinei sociale in care actiunea practica este cu deosebir
Masurile fie coercitive, fie educative au dat i dau nu-
mai rezultate relative, iar din antichitate si 'Dana astazi ,progresele
prevenirii au fost relative.
Totusi, pe alocuri, luandu-se in considerare totalitatea de factori
etiologici care duc la prostituare femelle din masse mai ales, s'au pu-

www.dacoromanica.ro
 MEDICINA SOCIALA A BOLILOR VENERICE 527

tut inregistra rezultate multumitoare, in sensul cd o parte din aceste

femei au putut fi abdtute din calea prostitutiei. In general, tre-
buesc luate in considerare : a) protectia femeii printr'un ansamblu
de mijloace, b) problema controlului rational al prostitutiei.

i. Protectia femeii amenintate sau decäzute, prinerun ansamblu

de mijloace
Lupta contra prostitutiei poate da cele mai bune rezultate atunci
când ea imbracd un caracter preventiv, ca actiune de justitie morald
sociald. Once societate organizatd trebue sä. se apere contra flage-
lului prostitutiei, prin protectia individuald a ferneilor componente ale
acestei societdti (241).
Protectia nu poate fi eficientä cleat tinându-se seama cra pro-
stitutia recunoaste un complex etiologic biologico-social. Combaterea
ei actualizeazd intreaga problemd a protectiei femeii si se integreazd
inteun program de redresare sociald. La baza acestui program trebue
sa stea consolidarea farniliei, celuld a societäjii organizate. Trebue sä
intervind apoi un program de educatie a tineretului feminin, a cdrui
scolaritate sd nu inceteze inainte de vdrsta la care gradul de desvol-
tare fizicd ingdduie trecerea imediatä la formarea profesionald. Pregá-
tirea profesionald a tineretului feminin trebue sä devind obliga-
torie (241).
Important este ca sd se dea desvoltarea cuvenità, in cadrul Tnvä-
Idmântului, educdrii simtului estetic si a simtului social, precum
formdrii caracterului ; printr'o astfel de educatie se poate obtine si o
anumitd frAnare a instinctului sexual.
Serviciului medical scolar îi revine un rol important In descope-
rirea unor anumite deficiente constitutionale fizice i mintale, care
intervin de multe ori in etiologia prostitutiei.
Pentru femeea adultd, o protectie eficace se poate realiza prin
salarizare suficientd in câmpul muncii, insotitd de seria de infdptuiri
pentru protectia maternitätii, asigurarea ingrijirilor de board i asis-
tenta somajului.
De sigur, actiunea profilacticd nu va putea niciodatd sa prein-
tAmpine total prostituarea. Unele cauze ale acestui fenomen rdrnan
ireductibile.
Societatea va trebui deci intotdeauna sà conteze pe existenta
unui nurndr, mai mare sau mai redus, de prostituate profesionale. Ea
va cduta insd sä atenueze intensitatea fenomenului prin mdsuri co-
respunzAtoare.

www.dacoromanica.ro
528 GR. G. 13AM.)

S'a incercat, din antichitate, sd se reprime sever prostitutia, pri-

vita' ca un delict. Era un sistem strict prohibitiv, destinat in teorie sä
suprime rail, in mod radical. Mdsura pdrea simplä i de aceea s'a in-
cercat aplicarea ei din cele mai vechi timpuri. Faptele istorice dovedesc
insd cà niciodatd acest sistem prohibitiv nu a putut sà dea roade. El
a rämas inoperant in trecut, cum este si astdzi.
S'a trecut apoi la sistemul, i astäzi in vigoare inteun important
numär de täri: reglementarismul. Prostitutia este prività ca o profe-
siune oficializatd, cdreia i se impune in scop de asigurare a pro-
filaxiei bolilor venerice un control politienesc si un control me-
dical periodic din partea organelor sanitare oficiale. Experienta aratà
cä reglementarismul, dacä are multe pärti utile, prezintd insd marele
desavantaj de a incuraja proxenetismul si de a degrada femeea prin
izolare in bordele.
Multi autori sunt astäzi partizani ai etatismului sanitar, princi-
piu pe baza cdruia prostitutia nu este nici prohibitd, nici reglemen-
tatd ca atare (ca profesie), dat fiind cä ambele aceste metode au de-
zavantaje serioase, dar in schimb se aplickprincipiul urmätor : este su-
pus obligatoriu controlului medical, iar in cazul indicat, i tratamentu-
lui, once individ pe care multiplicitatea raporturilor lui sexuale -- de
unde decurge quasi-certitudinea infectiunii venerice Il face peri-
culos pentru sdndtatea organismului colectiv. Combinand aceastä md-
surd, cu o and mdsurd legald : pedepsirea clelictului de contaminare,
se poate spera inteo suficientd protectie a sdnätälii publice, supri-
mandu-se totodatd dezavantaj ele legate de reglementarism, care ofi-
cializeazä prostitutia, favorizeazd proxenetismul i degradeazd femeea.
Etatismul sanitar ar infälisa deci metoda preferabild, pentru a inter-
veni dupd ce femeea s'a prostituat i .ansamblul mäsurilor de prein-
tampinare a prostitudrii n'au dat rezultate.
Totusi, o actiune de redresare trebue intreprinsä i pentru pro-
stituatd, cdci se poate spera in perspectiva de reincadrare a unei pärti
din aceste femei in viaja socialä normald. Aceastd perSpectiva este
insd conditionatd, in primul rand, de structura complexului psihic al
femeii ; igienistii au atras atentia asupra faptului cà nici o prosti-
tuatd nu poate fi redresatd in contra vointii sale, iar efectiv o
bund parte din aceste femei refuzd a reintra in viata normald.
Se pare cd cele mai accesibile operei de redresare, sunt, fie femeile In-
tre 35-40 ani, deci pe punctul de a-§i incheia profesiunea de prostituatà, din
cauza factorului várstä, fie femeile extrem de tinere, care n'au ajuns inc5. 13
degradarea moral5 caracteristic6 profesiunii.
In fine, once actiune de redresare trebue BA decura inteo ambiantä

www.dacoromanica.ro
 MEDICINA SOCIALA A BOLILOR VENERICE 529

in care sä se manifeste vizibil sprijinul efectiv, moral i material, din partea

persoanei sau a institutiei care procedeazd la aceastd actiune.
O utild °peed de redresare a prostituatelor a putut fi realizatd, cum am
mentionat, in institutiile numite profilactorii, in Rusia. Rezultate bune au dat
si asa numitele case de primire" sau de addpost (maisons d'accueil), in Franta.
Detaliile ce au fost publicate asupra casei de acrápost de pe langä serviciul an-
tiveneric al ora;ului Paris, sunt destul de instructive (242).
Actiunea acestei institutii se desfäsoard prin metode blände si inteun
cadru de confort, pdstrand pe cat posibil caracterul de ambiantä
Pensionarele vin aci din proprie vointd, iar sederea lor in institutie nu are o
duratd fixd.
Institutia le oferä urmätorii factori efectivi de redresare : o descätusare
de inriuririle nocive care le-au determinat la prostitutie si le-au mentinut pe
aceastä cale ; reeducarea intelectua/d, profesionald qi mora/á; p/asament
ciupd capacitätile fiecdrei femei ; in fine, institutia reprezintd un &Amin dispus
a reprimi oricand femeea care, dupä ce a pdräsit-o si eventual a reintrat In
cadrul prostitutiei, revine in scop de redresare.
Programul zilnic, in aceastä institutie, este astfel alcdtuit Incat sä con-
tribue la ridicarea nivelului moral si biologic al femeii. Timpul este Imrpartit
intre : invätamantul menajer, croitorie, instructiune generald, orientare pro-
fesionald, distractiuni diverse.
Ceea ce este important in actiunea acestor institutii, este evita-
rea oricdrei metode care sd dea impresia de moralizare fortatà. An-
samblul de sfortdri pentru desvoltarea spiritului de observatie, a ra-
tionamentului, a simtului de demnitate, contribue dela sine la ridi-
carea nevelului moral al femeii.
Foarte importantä este actiunea tutelarà pe care institutia o exer-
citä asupra fostelor pensionare ale ei.
Fie cd femeea s'a incadrat definitiv In viata socialä normalä, fie cd
survin perioade in care amenintarea de a recddea in prostitutie este vizibild,
fie cä a fost nevoitä sä-si reja efectiv prostituarea pentru un timp mai lung
sau mai scurt, ea beneficiazä permanent de actiunea tutelarä a institutiei.
Aceasta urmäreste de altfel intreaga evolutie a fostelor pensionare: conditiile
de muncä si salarizare, cdsatoria eventuald, evolutia vietii familiale, etc. (242).
In once actiune de redresare a prostituatelor trebue sà se ind
searna de factorii biologici, care intervin adesea cu rol etiologic, alà-
turi de cei economico-sociali. Trebue aplicatd o anumitä pedagogie
psihiatricd, la multe din aceste femei. Cele mai bune rezultate se ,pot
obtine atunci când indicele psiho-mintal este normal sou apropiat
normal (243).
in ce priveste actiunea de readaptare sociald a prostitutiei, este
bine ca ea sd decurgä in cloud etape : o primd etapä, numità elemen-
lard, in care femeea este obisnuitä cu ocupatiuni de gospodärie ;
Dr. G. Banu. Tiatat de mediciaA sociala, Val. IV 34

www.dacoromanica.ro
580 DR. G. BANti

aceastd educatie m.enajerg (bucätdrie, spOlätorie, intnetinerea curOte-

niel casei) dä dupd experientele fOcute bune rezultate ; o a doua
eta,pd constä in indrumarea spre o profesiune calificatà.
Unii autori considerä.. totusi ca fiind minimale perspectivele de
redresarea prostituatei. lidul nu s'ar putea desrddkina ; cel mult se
poate spera inteo limitare a prostitutiei. Ei propun in primul rand
sd nu se infiintez,e case de tolerantd decat acolo unde acestea sunt
absolut necesare: in garnizoane, in centre muncitoresti utilizand un ma-
re nu/TIM- de celibatari, in unele cartiere ale marilor orase i porturi. In
al doilea rand trebue instituitd o anumitd protectie a prostituatei,
special a prostituatei din foame", ferind-o de exploatarea iproxene-
tilor. In al treilea rand, trebue intensificatd educatia igienicd a aces-
tor femei, instruindu-le cat mai amdnuntit asupra mäsurilor profilac-
tice si a necesitdtii de a se supune cat mai des examenului medical ;
in momentul and prostituata va privi acest examen ca o actiune
utild, si nu ca un mijloc de constrangere, se va fi fdcut un vizibil pro-
gres in profilaxia bolilor venerice. S'a fäcut i propunerea intere-
santO de a se institui premii pentru femeile care se supun in modul
cel mai multumitor mäsurilor de supraveghere medicalà si a cdror
morbiditate este cea mai redusd sau chiar nuld ; aceleasi ,premii au
fost propuse pentru proprietarii caselor de tolerantO care respectd in-
tegral mOsurile de profilaxie (244).

2. Problema controlului prostitufiei

In once societate, aphcarea mdsurilor de protectie, fie a femeii
amenintate, fie a celei care s'a si incadrat in practica prostitutiei, nu
va reusi niciodatd sd desfiinteze total aceastà practicd. Fiintarea pros-
tdtutiei rgmane indisolubil legatd de existenta i evolutia societOtn
umane.
Astfel fiind, medicina sociald are a se preocupa de instituirea
acelui sistem de control care, ipractic, sà asigure sesizarea medicaid' a
unui numdr cat mai mare din femeile ce practicä prostitutia, sà impie-
dece exploatarea i degradarea acestor femei i sà contribue la menti-
nerea sdnatdtii publice prin cea mai intensd profilaxie a morbiditätii
venerice in randurile prostituatelor. Sistemul cel mai adecuat, care sä
realizeze integral aceste obiective, nu a fost incd gOsit, asa cà discu-
tiunile asupra celei mai bune metode de control al prostitutiei sunt
incA in curs.

www.dacoromanica.ro
 MVIICINA SOCIALA A BOULOR VENERICt 531

a. Necesitatea unei definitii a prostitutiei

La baza acestui control trebue sä" stea o definitie cuprinzatoare a
prostitutiei. Definitia curenta este prea limitativa. Unii autori cer ca sa
fie cuprinse in sfera notiunii i femeile, relativ numeroase, care între-
tin sexuale cu mai multi barbati, fall a fi pldtite de catre
acestia, ci din pornire spre desfrau; ele prezirita pericolul de a vehi-
cula infectiunile venerice, aproape in acelas grad ca i prostituatele
propriu zise. Se mai cere ca sa cuprinse in aceeas notiune
femeile care comercializeaza raporturile sexuale, fara insa a intre-
tine relatiuni simultane cu mai multi barbati, ci avand legaturi asa zise
,,stabile", in sensul ca le pastreazd un timp oarecare cu un singur bar-
bat, dupd un interval de timp parasindu-1 i incepAnd legaturile cu un
altul, s. a. m. d. (245). In tot cazul, din punctul de vedere al masurilor
medico-sociale, trebuesc neaparat inglobate in categoria prostituatelor,
toate acele fete si femei care, la adapostul unei asa zise profesiuni (ar-
tiste, etc.), practica efectiv prostitutia. De asemenea, foarte numeroa-
sele prostituate numite ocazionale, deobiceiu femei si fete din paturile
de mica burghezie i muncitoresti, care uneori au o profesiune, de foarte
multe ori nu, dar in ambele cazuri se prostitueaza. Fiind vorba in
parte de elemente foarte tinere, total ignorante asupra masurilor de
profilaxie i asupra gravitatii infectiunilor venerice, aceste prostituate
ocazionale reprezinta un pericol cu atat mai mare pentru sanatatea
publica.
Problema prostitutiei clandestine este una din cele mai grave. Unii
autori evalueaza proportia femeilor ce practica, sub o forma sau alta,
prostitutia clandestina, in marile orase, la 10 pentru fiecare mie
locuitori (246).
Rezultatele unor statistici mai vechi, fäcute in marile clinici din strai-
nätate, asupra proportiei enorme a. morbiclitiltii venerice /a prostituatele clan-
destine, isi pästreazá si astazi valabilitatea (245).
In anul 1899, asupra unui grup de 527 femei si fete sesizate de organele
politienesti din Strassburg, ca pract:cànd prostitutia, s'au gäsit la examenul
clinic 404 bolnave veneric: in anul 1890 s'au Osit 471 bolnave, din 594 pro-
stituate examinate in clinicä. Cu alte cuvinte, morbiditatea venerica a variat la
ele intre 77% si 79%.
Spre sfarsitul rgzboiului trecut, din 568 soldati cu boli venerice, examinati
clinica din Strassburg, 272 se imbolnAviserä prin raporturi cu fete din bur-
ghezie, earl contau ca oneste; de remarcat c'd numai doi din acesti militari con-
tiactaserà infectiunea in case de tolerar45. Dupä o altd statisticä, tot din rdzboiul
trecut, la un grup de 592 soldati bolnavi venerici (225 prezentau leziuni si-
filitice proaspete si 367 infectiune gonococie6), s'a constatat cg in 467 cazuri
infectiunea a fost contractatà dela femei considerate oneste, muncitoare agri-
cole, vanzatoare, etc.; in 42 cazuri sursa contaminantà a fost reprezentatà prin

www.dacoromanica.ro
532 DR. G. BANU

prostituate libere; numai in 10- cazuri infectiunea a fost contractatä in casele

de tolerantä.

Este deci necesara, pentru instituirea unui control riguros al pro-

stitutiei, o definite precisd a notiunii. Aceasta se loveste insa de reale
asa se explica numeroasele definitii care s'au dat (247).
Dupä una din cele mai vechi definitii, aceea din dictionarul Aca-
demiei franceze, in 1835, prostitutia ar fi rabandonnement à l'impudi-
cite". In 1837 un autor francez arata ca, pentru ca o femee sà fie con-
sideratil ca prostituata, trebuesc intrunite trei conditiuni: recidiva, no-
torietatea publicä i flagrantul delict (248).
Definitiile s'au succedat in decursul secolului al 19-lea, cautand sa
fie cat mai complete. Dupa unii autori, prostitutia ar fi traficul obscen
al corpului omenesc" (249). Dupa aitli, prostituata este acea femee care
sta la dispozitia celui ce plateste, Sdr5 sa-si aleaga cumpärätorul (250).
O definitie destul de cuprinzatoare este urmätoarea : prostitutia este co-
mertul pe care femeea il face in mod obisnuit cu corpul sau (251).
O alta definitie este mai limitativa : prostituatä este acea femee care,
la prima cerere a oricärui individ, se da pentru bani, iar sin gura ei sursd de Os-
tig este aceasta iprofesiune.

Mai trebuesc mentionate unele definitii date de sifiligrafii

contimporani (247).
Prostituata ar fi femeea care intretine relatiuni sexuale, in mod
obipuit sau chiar ocazionat, in schimbul platii in bani sau din once cat
considerent de ordin mercenar (Flexner). Sau : prostituata este fen-teea
care, independent de situatia ei materiald, locueste sau frecventeazd
localuri de desfrau, dându-se ,primului venit in schimbul unei rasplati
pecuniare (profesorul Gougerot). Unii autori au extins malt notiunea
de prostituatd : once femee care se face vinovata de promiscuitate in
raporturile sale sexuale (profesoul Moldovan). In fine, unii
contimporani au cäutat sà punä in relief factorul etiologic endogen, de-
finind prostittrtia ca apanajul mor fiinte cu porniri speciale pentru
acest fel de viatä (profesorul Nico/au).
Decretul-lege romanesc (pentru combaterea bolilor venerice) din
Septembrie 1943 da urmatoarea definitie a prostitutiei :
Art. 7. Sunt prostituate femeile care îi procura foloase materiale din
raporturi sexuale, pe care le practica in acest scop Cu diferiti tärbati, ca pe o
profesiune obisnuita.

Legiuitorul supune insa examenului medical obligator si nume-

oase alte categorii de femei.

www.dacoromanica.ro
 MEDICINA sociALA A 130LILOR VENERICE 533

Toate acele persoane care, prin modul lor de viatä sau prin profesiunea
lor, sunt Cu deosebire expuse la contractarea i transmiterea boalelor venerice,
cum sunt persoanele de serviciu din hoteluri, bai si restaurante, angajatele lo-
calurilor de noapte, vanzatoarele ambulante de flori, etc., din categoriile de
localuri fixate anual de Ministerul muncii, sänätätii si ocrotirilor sociale.
Totuvi, legiuitorul a inteles a excepto o singura categorie : femeile
casatorite, chiar daca ele se afld In vreuna din situatiile preväzute in
paragraful precedent.
b. Reglementarism qi abolitionism
In ce privevte sistemele de control al prostitutiei, vi-au facut loe
doug tendinte, in jurul cdrora discutia este foarte veche, bazata pe nu-
meroase argumente in favoarea uneia sau alteia din metode.
O prima metoda este cea reglementaristà, caracterizata printr'un
control mai mult sau mai putin sever, cu caracter politienesc insa, asu-
pra femeilor respective, precum i ,prin gruparea lor in anumite case
(autorii germani vorbesc de incazarmarea" prostituatelor, in casele
de toleranta).
Partizanii reglementarismului, numerosi mai ales In randurile corpului
medical, sustin ea el reprezintä singura metodä encienta pentru controlul sani-
tar al acestor femei, de natura' sà impiedece diseminarea pe scarà vasta a bolilor
venerice. In fond, reglementarismul isi are sursa in vechea legislatie a Prusiei,
care statua: Persoanele femtnine desfranate, care vor sä faca' comer t cu corpul
lor, trebue s'a' se grupeze numai in anumite case tolerate si aflätoare sub su-
pravegherea statului" (245).
Partizanii celei de a doua metode : abolitionismul, resping orice
control cu caracter politienesc asupra prostituatelor vi once izolare
a acestora in case de toleran* ei vad in aceste masuri un tratament
unilateral, injust i nedemn, al femeii, care oricine ar fi trebue
s'A se bucure de deplina libertate a persoanei sale. Argumentul cel mai
puternic al abolitionivtilor consta in ineficacitatea reglernentarismului,
In ce privevte sanatatea publica, ei cautand s'A demonstreze prin sta-
tistici ca nu s'ar fi ajuns la o reald scadere a morbiditatii venerice,
prin reglementarism. Abolitionismul cauta sà lucreze in primul rand,
prin totalitatea de mäsuri pentru preintampinarea prostitutiei vi re-
clresarea femeii, despre care ne-am ocupat. Ideea de control sanitar asu-
pra femeilor nu este abandonatd, dar se cauta ca acest control sä fie
aplicat fara constrangere, eventual prin legiferaBea delictului de con-
taminare.
Reglementarismul a fost conceptia dominantä in a doua juma-
tate a secolului trecut, däinuind in bung parte vi astäzi. Inca" in anul
1825 Societatea belgianä de §tiinte naturale ì medicale" a inceput

www.dacoromanica.ro
534 DR. G. BANU

creeze un curent de opinie favorabil extensiunii reglementarismului.

In anul 1867 necesitatea acestui sistem a fost recunoscutd pe plan
international : la Congresul international tinut la Paris In acel an
s'a afirmat c5 un control sanitar real al prostituatelor nu poate
realizat decdt prin reglementarism, adicä supraveghere politieneasca
si internare in case de tolerantä. De altfel, in 1864 Parlamentul englez
votase legea contagious diseases act", in cadrul cdreia erau statuate
principiile reglementariste pentru controlul prostitutiei i profilaxia
bolilor venerice (246).
Spre sfdrsitul secolului incepurd insä sä se manifeste tendintele
abotitioniste, pornite tot din Anglia, ca o reactiune impotriva prevede-
rilor legii din 1864.
Mentalitatea englezä, dominant liberalä i individualistä, putea cu grea
sä accepte mäsurile restrictive care caracterizeaza reglementarismul. Sub in-
riurirea D-nei Buttler, sotia canonicului din Winchester, ideea abolitionistä c5.s-
tigä tot mai mult teren, asa inc5t s'a abrogat In cele din urm5 legea din 1864.
La congresul international pentru profilaxia sifilisului, tinut la
Bruxelles in 1889, majoritatea participantilor s'au dovedit a fi totusi
partizani ai reglementarismului; in special medicii vedeau in el o me-
todà, dacd nu idealä, in tot cazul superioard abolitionismului, pentru
limitarea rnorbiditàtii venerice. Pe de altà parte insà abolitionistii au
produs contra-argumente numeroase.
La 26 Iunie 1900, Federatia abo/itionistcl din Franta cere Ligii drepturilor
omului, s5 o sprijine pentru a obtine abolirea reglementärii prostitutiei, care
este contrarä drepturilor omului (252).
La 27 Ianuarie 1902, Comitetul central al Federatiei abolitioniste adoptà o
rezolutie prin care se cere legiferarea de represiuni penale severe in contra ori-
c5rei persoane ce practica proxenetismul public ori clandestin i exploateazä
prostituarea altcuiva. Casele de tolerantä, care asociaza' municipalitatile si au-
toritätile administrative, la organizarea i exploatarea unei industrii imorale",
trebuesc suprimate.
La 18 Iulie 1903 guvernul francez institue o politie extra-parlamentarä,
care conchide formal la abo/irea reglementarismului si a politiek de moravuri.
In 1907, tot in Franta, amintita Comisie extra-parlamentarä prezintä gu-
vernului un proect de lege, a c5rui economie este sintetizatà in urmatorul ar-
ticol : nimeni nu poate, numai prin simplul f apt cá se dedd prostitutiei, sä fie
supus, altfel decAt prin lege, la mäsuri restrictive ale Ebert:51H individuale.
Dupil räzboiul mondial din 1914-1918, sträduintele unui numär
de organizatii sporesc, in favoarea introducerii abolitionismului. In :923
congresul Ligii drepturilor omului adoptä urrndtoarea rezolutie : Le-
gile relative la protectia sänätätii publice, la profilaxia bolilor trans-
misibile i in special la lupta impotriva bolilor venerice si a prostitu-

www.dacoromanica.ro
 MEDICINA SOCIALA A BOLILOR VENERICE 535

tiei, trebue sa respecte principiul dreptului comun, egalarea barba-

tului si a femeii in fata legii. (253).
Tot in 1923 se intruneste la Paris, sub presedintia lui Justin Go-
dart, congresul international de igiena socialä, care adopta urmatoarea
rezolutie : Reglementarea prostitutiei femeilor, inutilä in fapt si in-
justa in drept, trebue abolitg. I se va substitui un regim de drept co-
mun, bazat pe interzicerea racolajului i instituirea delictului de im-
, prudentä sanitarg, care va ingadui supravegherea sanitarg a contami-
natorilor venerici.
Totusi, discutiile intre partizanii uneia i alteia din metode con-
tinua pana astazi:
Este de netaggduit ca reglementarismul, cu toate dezavantaj ele
sale, constitue adesea singura garantie impotriva unei disemingri
mai mari a infectiunilor venerice. Dupà unii autori, pe cand In Anglia
de exemplu, unde s'a introdus de mult abolitionismul, morbiditatea ve-
nerica in armatg urca pana la 174 la mie, in tarile cu regim reglemen-
tarist proportia ar fi de 3-5 ori mal redusa (253).
Unii sifiligrafi aratO cä revine caselor de tolerantd si un adevärat rol de
prezervare morará, In sensul cä, derivand cltre ele sensualitatea masculinä, ar
pune la adäpost de agresiunile acestei sensualitdti, pe femeile si fetele oneste,
evitändu-se astfel numeroase dezastre familiale i sociale (254).
Dupg o parte din sifiligrafii francezi, este mai rational sa" se pästreze re-
glementarismul, 1)51.16 la afirmarea definitivd a unei etape mai avansate de evo-
lutie a societätii. Ramânem partizani fermi ai reg/ementeirii &U mai stricte
mai tintinse, cáci ea ni se pare una din armele cele mai importante In lupta In
contra bolilor venerice" (Teanseime) (255).

Este evident ca abolitionismu/ nu poate da bune rezultate, din

punctul de vedere medico-social, decdt in tari foarte evoluate, In. care
se poate conta efectiv pe un simt de räispundere a individului pentru
sanatatea publica si pe un grad avansat de educatie igienica a femeilor.
O experientg destul de concludenta a fost facuta in Románia, conse-
cutiv Introducerii principiilor abolitioniste, prin legea sanitarg 5i de
ocrotire din 1930 (pana la aceasta data era legiferat reglementarismul);
controlul fiselor de sanalate ale prostituatelor a fost incredintat ex-
clusiv autoritatilor sanitare, rara de nicio imixtiune a organelor poli-
tienesti, iar casele de tolerantg au fost desfiintate. Rezultatele s'au do-
vedit repede a fi destul de rele: s'a tprodus o recrudescentä a prostitu-
tiei total nesupraveghiate. S'a adoptat atunci singura soluti posibila
casele de toleranfd au fost mentinute sub forma camerelar mobilate",
iar polilla de moravuri a devenit din nou colaboratoarea autoritätilor
sanitare (256).

www.dacoromanica.ro
536 DR. G. BANU

Situatia, din punct de vedere medico-social, a continuat insg a fi

destul de Tea, ceeace a determinat reintroducerea reglementarismului,
In 1943.
Abolitionismul reprezintä o metodg superioarg din punctul de ve-
dere moral, dar se pare cd aplicarea lui provoacd in majoritatea tg-
rilor serioase carente in ce priveste prezervarea de bolle venerice.
S'a mai atras atentia asupra faptului cà abolitionismul a putut prinde te-
ren in tdrile nordice si cele anglo_saxone, cu o populatie sobrä, aviind o consti-
tutie temperamentald speciald. Casa de tolerantd poate intr'adevdr sà reprezinte
pentru aceste popoare o institutie de prisos. Pentru majoritatea popoarelor me-
ridionale insd, cu o puternicd viatd instinctuald (inclusiv manifestdrile intem-
pestive ale instinctului sexual), casa de tolerantd reprezirltd aproape o nece-
sitate, iar desfiintarea ei atrage In mod automat extensiunea prostitutiei clan-
destine, muit mai periculoasd deck cea controlatd.
O parte din sifiligrafii germani contim,porani au rgmas partizani
hotgriti ai reglementarismului. In decurs de 40 ani, la clinica sifiligra-
ficd din Strassburg, 90% din bolnavii ce s'au perindat, contractaserä
infectiunea dela chelnerite, mu.ncitoare, servitoare, etc.; numai 10%
se contaminaserd dela prostituatele oficial controlate prin regimul re-
glementarist (245).
Sifiligrafii mai atrag atentia asupra faptului, suficient verificat, cd prosti-
tuatele ajung de obicei intr'o casä de tolerantd dupd o perioadd mai lungd de
practicd a prostitutiei, In rdstimpul cdreia in mod aproape fatal au contractat
infectiunea sifiliticä; ele se afld deci in stadiul tertiar al bolii, stadiu latent,
in tot cazul practic vorbind prezentdnd un pericol redus de contagiune.
Se mai relevd, de cdtre autori diversi, ca prostituatele din casele de to-
lerantd sunt in general mai versate in luarea mdsurilor de profilaxie individuald.
Unele experiente concludente, in favoarea reglementarismului, au
fost fgcute cu prilejul rgzboiului mondial trecut, pe frontul de Vest.
In zona uneia din armatele germane, constatându-se o puternicä re-
crudescentg a infectiunilor venerioe, au fost insgrcinati un numgr de
medici militari, cu controlul foarte sever, periodic, al tuturor femeilor
din teritoriul de operatiuni si de etape respectiv, dovedite sau numai
suspectate de a intretine raporturi sexuale cu militarii. Consecutiv,
numärul infectiunilor venerice a scgzut considerabil (257).
La baza legii germane din 18 Februarie 1927, pentru combaterea
bolilor venerice, au fost puse principiile abolitionismului, desfiirrtgn-
du-se casele de tolerantg. Rezultatele au fost rele ; numgrul prostitua-
telor clandestine a crescut enorm. Totodatd, a crescut numgrul infec-
tiunilor venerice proaspete.

www.dacoromanica.ro
 MEDICINA SOCIALA A BOLILOR VENERICE 537

Profesorul Paul Mulzer, din Hamburg, a relatat faptul important CA, in

prim5vara anului 1933, a fost in m5surä sä prezinte studentilor, s5ptämänal,
ccite 5-7 cazuri de sifilis primar, ceea ce a constituit un eveniment rar, dat
fiind cä de multà vreme in clinicile Occidentului leziunile sifi1itice proaspete
s'au imputinat enorm. Cazurile numeroase de sifilom nu erau datorite, cum
s ar fi putut crede, infectiunilor importate de cdtre marinan, ci a fost in mod
constant vorba de contagiuni locale, consecintd a abolitionismului (245).
In Ungaria, sub regimul comunist din 1919, se introdusese abolitionismul.
Autori unguri relateazA c5 proportia de infectiuni venerice crescuse atät de
mult, incät insäsi organizatiile pentru protectia femeii au cerut insistent revc-
nirea la sistemul reglementarist (245).
Directorul clinicii sifiligrafice din Atena a relatat cá desfiintandu-se un
num5r de case de tolerantà, sub influenta protestelor unor organzatii feminine,
s'a constatat imediat cresterea numärului sifiliticilor internati.
In clinica sifiligrafic5 din Constantinopol, 0115 in anul 1930 nu se pu-
teau prezenta studentilor, pentru instructiunea lor, decAt maximum cloud cazuri
de sifilom pe an. Ori, in anul amintit, introducAndu-se abolitionismul, numärul
leziunilor primare a crescut foarte mult, lar inteun singur spital (Gulhane) s'ati
folosit, in decurs de cätiva ani, 10 kgr. neosalvarsan pentru tratamentul leziu-
nilor proaspete (245).
Unii autori vdd posibild suprimarea reglementarismului, numai
atunci când însi extensiunea prostitutiei va fi redusd la minim, sub
inriurirea ansamblului de mdsuri medico-sociale care favorizeaz6
igiena rasei (245).
Mäsurile de normalizare eugenicA (258) : biologice (certificatul medical
prenuptial, sterilizarea i castrarea eugenicil, etc.), sociale, medico-sociale (com-
baterea bolilor sociale, igiena mintaI5, etc.), politica eugenica a familiei i im-
prumuturi pentru consolidarea familiei numeroase i ereditar normale (com-
pensarea sarcinilor familiale, reforme fiscale, etc.), sunt inteadev5r de naturà
prin actiune directd sau indirectä s'A aducd o diminuare a frecventei pro-
stitutiei. In acel moment, asupra grupului redus numeric al femeilor ce
vor continua s'A se prostitueze, se vor putea aplica principiile abolitioniste.
Pe alocuri si-ar putea gäsi aplicarea un re gira reglernentarist ate-
vuat, pe care unii autori Il descriu astfel (245)
La baza lui va sta tot gruparea prostituatelor in case speciale, dar
sub regimul unei cartiruiri libere, in sensul c'a" aceste femei isi vor
avea locuinte proprii, in anumite strdzi. In aceste cartiere urmeazd a
nu se ing6dui stabilirea niel unei alte persoane, in afard de prosti-
tuate. Functiunea de patroand sau patron, deci de proxenet, este total
desfiintafg. Ferneile duc o viatä total independent6, rä'rnânând insä
sub permanentul .control al organelor sanitaTe.
Se mai cere, in acest sistem reglementarist atenuat : prohibitia total5 a
consumului de alcool in zisele cartiere ; oprirea desävärsità a accesului mino-
rilor ; interzicerea accesului oric5rei persoane strgine, diva' ora 22.

www.dacoromanica.ro
533 DR, G. BANU

Pentru a atenua si mai mult rigorile reglementarismului, preconizatorii

acestui sistem ingadue i functionarea cAtorva asa zise hoteluri cu ora, care
insä .sä fie puse sub controlul direct al organelor sanitare, toate vizitatoarele
acestor hoteluri fiindu-le cunoscute.
Nu sunt insg lipsite de interes i important& criticile care se aduc
reglementarismului. Acesta ar reprezenta in primul rand un sistem de
injustitie social, prin aceea cà aplicg rigorile legale numai femeii. In
al doilea rând, din punctul de vedere al sdngtätii publice, reglemen-
tarismul ar fi nociv, prin aceea &A el creazg in masse, si mai ales in
rândurile tineretului, iluzia unei securitgti sanitare, care de fapt nu
existd ; riscul de contaminare dela femeile din casele de tolerantä per-
sistä. In al treilea rgnd, reglementarismul, prin mentinerea i inmul-
tirea bordelelor, favorizeazd excesele sexuale din partea populatiei
masculine ; facilitatea de a pgtrunde oricand inteo casd de tolerant&
impiedecg once temperare a instinctului sexual in masse. S'a mai
ardtat cg-bordelul absoarbe economiei nationale sume destill de im-
portante; indivizi din pgturile putin instgrite ale populatiei, adulti ca
tineri, îi cheltuesc in casele de tolerantg putinii bani de care dis-
pun si care astfel ar fi fost investiti pentru satisfacerea unor trebuinte
primordiale. In fine, casa de tolerantg ar constituí o adevgratd scoalg
a viciului, mai ales pentru elementele mai mult sau mai putin tarate,
o stimulare la desfrgu, un refugiu pentru elementele feminine asociale
si lenese (253).
Serioase obiectii s'au adus reglementarismului, in leggturd cu
superficialitatea inevitabilg de multe ori a examenului medical
in mass& practicat asupra femeilor ce se prezintg controlului sanitar.
Unii medici considerg acest examen ca o periculoasg iluzie; durata unei
examingri revine pe alocuri la 15-30 secunde ; pentru un acelas grup
de femei, examinate insd in cloud institutii diferite, morbiditatea ve-
nericg constatatg a putut varia cu 50%, dupg cuna examenul a fost
mai superficial sau mai constiincios (259).
S'a constatat la unele servicii de control medical al prostituatelor, in
Franta, ea' 13% din femeile g5site ca fiind sangtoase, pentrucä nu li se practi-
case decat examenul clinic, erau in realitate purtkoare de infectiuni sifilitice
recente, cu reactiuni serologice intens pozitive, si prezentand permanent peri-
colul de aparitie a leziunilor contagioase.
S'a mai atras atentia asupra faptului cá durata inocuitkii unei femei,
ga'sitA s5nAtoasa la examenul medical, poate fi extrem de scurtl. A doua zi
dupà examen poate surveni de ex. o recrudescentà a virulentei gonococilor.
Apoi, tin fapt foarte gray este rolul de transmitàtor al infectiunilor vene-
rice, pe care il au adesea prostituatele, in felul urm'a'tor inainte Inca de
a se manifesta la femee vreun simptom clinic, infectiunea se transmite mecanic

www.dacoromanica.ro
 MEDICINA SOCIALA A BOLILOR VENERICE 53.9

dela un client la altul, dat fiind numärul important de bärbati ce se perindä

in decursul unei zile, la o aceeas femee ; modul cu totul rudimentar in care ea
poate sà realizeze antisepsia cäilor genitale, dupä fiecare contact sexual, facili-
teazä enorm transmiterea infectiunii, direct dela un client la altul, femeea ju-
and in a cest caz rolul unui simplu obiect intermediar.
Adversarii reglementarismUlui mai argumenteazd cá existenta ca-
selor de tolerantä ar constitui cel mai puternic factor.favorizator al tra-
ficului de femei. In anul 1927 un raport al Societatii Natiunilor con-
stata : dat fiind legdturile stranse intre casele de tolerantà i traficul
de femei, problema mentinerii sau a suprimarii acestor case capatä o
importantä internationala iar atat timp cat unele tari vor continua
sà incuviinteze deschiderea de noui bordele, nici o re,presiune eficace
a comertului de femei nu va puta fi realizatd. S'a mers, de unii au-
tori, pana la a se sustine ea, prin reglementarism, statul devine com-
plice al proxenetismului (259).
Se pare Ca', tocmai din cauza masurilor cu caracter politienesc care
caracterizeaza reglementarismul, o buna parte din femeile bolnave reu-
esc a se echiva controlului, prin diferite subterfugii (260).
Conferinta internationalä a sotietätilor de Cruce Rosie, care s'a tinut la
Paris in anul 1921, a ajuns la concluzia urmätoare : deoarece reglementarea
prostitufiei nu are /btu/ profitactic ce i s'a atribuit, ea poate fi inlocuità prin
totalitatea ma- surilor de prevenire, educatie i terapeutia sociald ale medicinei
sociale moderne.

Fail a se contesta scaderile reglementarismului, trebue insa

se admitä ea, inteo bung parte din tari, In faza actuala de evolutie,
el reprezinta o metodd de real si util randament medico-social, ale
carei rezultate sunt de naturä sa compenseze dezavantajele. Autori
francezi, pe baza unei aplicäri indelungate a reglementarismului, au
aratat cà de-a-lungul anilor s'a putut realiza chiar o anumita educatie
a prostituatelor ; acestea s'au convins de neoesitatea examenelor me-
dicale periodice i a tratamentului, asa incat li se supun f ara de in-
terventia vreunei injonctiuni politienesti (261).
Reglementarismul, chiar dacä nu este strict aplicat, duce netclgaduit la
eliminarea unui considera bit nurneir de surse de infectiune venericd. La servi-
ciul de control medical al prostitutiei, din Lyon, in 1920, se practicaserä 17.571
examene, 320 injectii intravenoase, 313 intramusculare si 54 examene serologice.
In 1930 activitatea serviciului sporise foarte mult : 22.622 examene clinice, 1231
injectii intravenoase, 1381 intramusculare si 801 examene serologice. Pentru
impiedecarea diseminärii infectiunilor, activitatea reali.zatä prin acest control
reprezintä foarte mull (261).

www.dacoromanica.ro
540 DR. G. BANU

Un numär de autori cauta' sä pulid pe primul plan necesitatea con-

trolului sanitar efectiv al prostituatelor, fárá mentinerea insä a
caselor de toleranfcl. Reamintind pärerile lui Alfred Fournier, acesti
autori sunt adversari hotäriti ai caselor de prostitutie i proxenetismu-
lui, cerand o supraveghere legará i umanitarä a prostituatelor, bazatà
pe examinare periodica si internare in conditiuni civilizate, a celor
bolnave.
In anul 1905, in comisiunea extraparlamentard francezd convocatd pentru
a discuta problema prostitutiei, Alfred Fournier declara urmdtoarele (262)
Casa de toleranta autorizata trebue s'a dispara; ea este de fapt o scoald
de depravare si alcoolism : ea acoreld proxenetismului o investiturä oficiald
din partea autoritdtii publice ; casa de tolerantä a fdeut in trecut ea sistemul
reglementarismului sa se compromitä".
Maestrul sifiligrafiei franceze era partizan hotärit al supravegherii
rnedicale a prostitutiei, dar färä functionarea caselor de tolerantä. So-
cietatea este perfect indreptätitä, in numele sänätätii publice, sä se
apere de bolle venerice, prin mäsuri de profilaxie administrativä in
cärnpul prostitutiei. Supraveghere legara' a tuturor femeilor care prac-
ticä prostitutia sub o formá sau alta, posibilitäti de internare a celor
bolnave, in conditiuni civilizate, in fine o asistentä constructivä, pe
care Fournier o numeste rnoralizatoare", in sensul de a contribui la
redresarea prostituatei, acestea sunt cele trei puncte enuntate de el
si care pot constitui i astäzi o bazä utild de orientare in controlul ra-
tional al prostitutiei (263).
Sintetizänd toate discutiunile, argumentele i contra-argumentele
care s'au produs pânä in prezent, asuaara celui mai bun sistem de con-
trol al prostitutiei, ajungem la concluzia cá atät reglementarismul cät
st abolitionismul prezintä dezavantaje. Dupä stadiul de evolutie a ci-
vilizatiei i igienei din fiecare tarä, se va putea aplica unul sau altul
din sisteme. Rämäne insä ca adevär de netägäduit, cá introducerea pre-
maturä a abolitionismului, inteun mediu social putin evoluat, poate
evea drept rezultat o deficientä serioasd in cam.pul profilaxiei anti-
venerice si de aceea in astfel de medii reglementarismul rämäne
solutia relativ cea mai multurnitoare.
In unul din centrele urbane ale României (Iasi) s'a evidentiat pe bazil
statisticd rezultatul nociv al introducerii, prin lege, a principiilor
niste, in 1931. La un ambulator antiveneric al acestui oras, in anul 1931, fatd
de 511 bolnavi venerici rnoi in primele 6 luni ale anului, s'au inregistrat 722
venerici noui in ultimele 6 luni in acest al doilea semestru s'au aplicat normele
abolitioniste si contagiunile venerice au devenit mult mai numeroase) (264).

www.dacoromanica.ro
 MEDICINA ROCIALA A BOLILOR VENERICE 541

3. Aplicarea practicel a sistemelor de control al prostitutiei

Aplicarea sistemului reglementarist gäsit expresia practicA in
statuarea regulamentelor locale, unele foarte cu,prinzdtoare, care in-
died in detaliu toate elementele de supraveghere capabile de a realiza
c profilaxie efectivg si a diminua morbiditatea venericd.
Red'gm, ca model de reglementare localá in acest domeniu, cea ela-
boratd in departamentul Var din Franta (capitala Toulon). Dat fiind
circulatia intensa" in acest important port, pericolul morbiditàii ve-
nerice este mare si autoritgtile au cdutat sa"-1 preintimpine, prin m'cí-
suri care aplicd integral principiile reglementarismului (265).
Prevederile mai importante sunt urmätoarele :
Sunt considerate ca femei publice si ca atare sunt supuse dispozi-
tlunilor reglementare toate acele femei care se dedau in mod notoriu i obis-
nuit, prostitutiei, scotändu-si din acest comert cu primul venit, mijloacele lor
de existentä.
Femeile publice sunt clasate in urrndtoarele douä categorii : femei izolate
si femeile din casele de to/erantd. In prima categorie intrà prostituatele care
íi au un domiciliu propriu, fie sub forma de camerä mobilatä, fie sub forma
apartamentului inchiriat färd mobilk
Once femee, din una sau alta din categoriile mentionate, este inscrisd,
fie cu vointa ei, fie din, oficiu, in registre speciale tinute de autoritatea politie-
neasck
Inscrierea vo/untard are loe odatd Cu intrarea femeii majore intr'o casa
de tolerantil autorizatä, sau odatd cu declaratia spontanä a femeii ca se dedil
prostitutiei.
Inscrierea din oficiu are loc atunci cánd femeea este gäsità acoständ
clienti pe cäile de circulatie publicA sau prostituändu-se in diferite localuri.
Inscrierea din oficiu nu poate avea loe deck odatà cu intocmirea unui proces-
verbal, in care se relateazd eventualele justificäri pe care le invoacä femeea,
precum si martorii a caror interogare ea o cere. Dupd intocmirea procesului-
verbal femeea este invitatä : sau sä inceteze practica prostitutiei sau sá cearà
inscrierea. Dacä refuzä, procesul_verbal este considerat ca un prim avertisment.
Cu prilejul recidivei, urmeaz5 cel de al doilea avertisment. Cand survine a
doua recidivk inscrierea in registrul prostituatelor are loe in mod automat.
Once femee inscrisà primeste un carnet individual, care contine, pe längiá
fotografie, datele asuprä stärii civile, semnalmentele i rubricile pentru vizele
si mentiunile rnedicului insäitcinat cu controlul sanitar al prostitutiei.
Este de mentionat cà reglementarismul nu face abstractie de po-
sibilitätile de redresare a ,prostituatei, asa Ca multe regularnente au
capitole relativ la radierea contro/u/ui. Astfel, amintitul regulament al
departamentului Var prevede :

www.dacoromanica.ro
542 bn. G. tiANtt

In scopul de a usura redresarea moraid a fetelor si a femeilor cari se de-

dau prostitutiei, autoritatea care a ordonat inscrierea poate sá primeasca cereri/e
de radiere care i se vor pärea justificate. Ca motive valabile de radiere vor fi
luate in consideratie cäsgtoria, procurarea unor mijloace. de existentd suficient
dovedite si notoria incetare a prostituärii, revenirea la cäminul pärintesc, b51-
trânetea, infirmitäti survenite. In caz de cdsätorie, radierea este pronuntatil
imediat. In celelalte cazuri, femeea este pusà in observatie timp de 3 luni, in
interiorul cgrora ea trebue totusi sä se supunä vizitelor medicale periodice.
Reglementarismul insistà, in mod logic, asupra supravegherii po-
litienesti a prostituatelor i asupra funct-iongrii caselor de toleranyd.
Prevederile principale ale amintitului regulament sunt urmätoarele :
Once femee publicd ce vine dintr'o altd. /oca/itate, trebue sa se inscrie
imediat, sau sii fie inscrisä din oficiu, in registrul special, afarà de cazul in
care isi justfidi alte resurse de trai i renuntarea la practica prostitutiei.
Este sever interzisä acostarea (racolajul) clientilor. Definitia racolajului
este urmAtoarea : once act care, prin gesturi sau cuvinte, constitue o invitatie
adresatà lArbatului de a intretine relatii cu o femee publicA. Sunt pedepsite
la fel ea .si prostituatele, patroanele care recurg la diverse mijloace de racolaj
al clientilor.

Intr'un bun sistem reglementarist supravegherea trebue sä fie

deopotriva de severd, asupra femeilor din casele de tolerantà ca si a-
supra prostituatelor numite izolate, adica avandu-si domiciliul propriu.
Anumite restrictiuni de locuintd sunt insd impuse acestora din urml
Femeile i fetele inscrise in registrul special nu pot sci-si aibti /ocuinta
in imobile unde functioneazä coli, pensionate, hoteluri, restaurante, cab arete,
sali de spectacole, säli de intruniri.
Ele trebue sá poseadä un consimtimänt scris al proprietarului sau al lo-
catarului principal care subinchiriaza.
Prostituata izolatd nu poate sä locuia9cd impreunä CU altä femee, nici
impreunä cu un concubin. Nu poate primi la ea sub nici o formd, minori si
minore sub 18 ani.
Conditiunile de intemeiere i functionare a caselor de tolerantà
sunt precis stabilite.
Nicio casd de prostitutie nu poate fi deschisä färä o autorizafie scriscl a
autoritätii departamentale sau comunale.
Casele de tolerantä nu pot fi tinute decat de femei trecute de värsta de
35 ani; ele £n.çiie trebue conducd casa, färd a-si asocia vreo altà persoang.
Decizia de autorizare (a deschiderii casei de tolerantä.) va fixa numärul
maxim de pensionare pe care casa il poate avea; acest numär nu va del:it-0 nici
odatil cifra camerelor disponibile.
Este interzis a se deschide case de tolerantá In apropierea eazgrmilor, sco-
lilor si edificiilor cultului.
Fiecare casä de tolerantä trebue aft' aibä o said de baie, prevAzutä si cu

www.dacoromanica.ro
 MEDICINA SOCIALA A BOLILOR VENEItICg 543

utilajul necesar toaletei igienice a femeilor. Trebue s mai poseadä o inccipere

specia/d, bine luminatä, pentru examinarea medica/tí a femeilor. In fine, trebue
sa aiba un vestiar cu dulapuri individuale, tinute sub cheie de catre patroana.
Fiecare pensionara a casei i fiecare femee de serviciu ji va avea ca-
mera de culcare proprie.
Afise-tip vor contine, in detaliu, masurile de prezervare individuará, pre-
cum i indicatiile asupra institutiei medicale celei mai apropiate unde se poate
face gratuit tratamentul bolitor venerice.
Personalul de serviciu al casei de toleranta va fi compus numai din fe-
mei trecute de 50 ani.
Este interzis patroanelor caselor de toleranta de a retine vreo feinee, in
contra voirtei acesteia, indiferent de faptul daca aceasta este majorä sau nu,
si nici macar in cazul cand a contractat datorii. Contravenirea la aceasta
norma este pedepsitä cu inchisoarea de 6 luni 3 ani.
Patroana casei trebue sä tina la zi, un registruy cuprinzand urmatoarele
date pentru fiecare pensionara : data intrarii i localitatea de urde a venit fe-
meea ; nurnele, pronumele, porecla, data si locul nasterii numärul carnetului
de inscriere, data parasirii casei, cauza pärasirii si indicaij asupra a ceca ce
iemeea a devenit dupä plecarea din casa de toleranta.
Este interzis patroanelor
de a se prostitua ele insile
de a tine simultan mai multe case de prostitutie
de a servi bauturi alcoolice in cuprinsul casei
de a tine, chiar in alt local, indepartat, un debit de bauturi, un
birou de plasare pentru femei, un restaurant, o sala de dans.
Corolarul oridirui sistem reglementarist este interzicerea functio-
närii caselor de intalnire, in care femei .inscrise sau nu practic5
prostitutia ocazionalä.
Un element principal al reglementarismului este precizarea ?un.-
melor canterolului medical. Amintitul regulament prevede :
Medicul insarcinat Cu controlul sanitar al prostituttei este numit p. baza
aprobdrii Ministerului saniitätii publice. El indeplineste o functie publica si deci
nu poate primi niciun onorariu din partea prostituatelor sau a patroanelor.
este interzis de a trata drept cliente particulare femeile controlate pe care le
gäseste bolnave de afectiuni venerice.
Meclicul este plätit din bugetul comunal.
Once femee inscrisa, fie ca este prostituatá izolatä fie ca este pensionara
a unei case, trebue sà fie vizitatä de 2 ori pe saptarnänä, de catre medie.
Aceste vizite nu pot avea loc, in niciun caz, in cabinetul medicului. Rezultatul
examinarii medicale periodice va fi comunicat comisarului de politie respectiv.
Perioada menstrualä nu dispenseaza pe femee d obligatiunea de a se
supune vizitei medicale.
Once prostituatä care eludeaz6 vizita medicald fard a fi instiintat in
prealabil pe comisarul de politie de motivul neprezentärii sau Para a se fi do-
vedit ca ea sufera de o board care o impiedeca efectiv de a se prezenta, va fi
considerata ca pasibila de sanctiuni.
Deosebit de carnetul de identitate, fiecare prostituatd va avea un carnet

www.dacoromanica.ro
544 DR. G. RANI/

sanitar, de asemenea Cu fotografie, cuprinzand nurnärul carnetului de identt

tate, datele vizitelor medicale, rezultatele analizelor efectuate, tratamentele a-
plicate.
Examenul clinic trebue completat prin contro/ul bacteriologic (prelevarea
secretiunilor vaginale si uretrale, serozitatilor dela suprafata deziunilor, etc.) si
serologic. Aceste examinäri vor fi efectuate obligatoriu cu prilejul primei vizite
medicale, apoi periodic, din cloud in cloud luni; in caz de necesitate, si mai
frecvent.
Once prostituata gravidd poate cere, incepand din luna a opta a sarcinii,
sil fie internatä inteo maternitate.
Medicul Insärcinat Cu controlu/ sanitar trebue sil tinä, pentru fiecare fe-
mee, o f4d, cu indicatii precise asupra rezultatelor examenului clinic, anali-
zelor, si aEupra tratamentului aplicat.
Once prostituata purtatoare de o afectiune venerica in faza contagioasd
va fi internatd imediat in spital. Va rämane aci pand la disparitia leziunilor
contagioase. Buletinul constatator al acestui fapt va fi comunicat atat autori-
tatij comunale, cat si celei politienesti, cat i medicului insarcinat cu controlul
sanitar.
Nido prostituatd purtritoare de leziuni contagioase nu poate pdrclsi orasui.
Cheltuelile de spitalizare a pensionarelor caselor de toleranta vor fi su-
portate, in cazurile de boli venerice In faza contagioasa, de catre patroanele
caselor. Acestea vor suporta si cheltuelile de transport la spital.
Medicul insärcinat cu controlul sani tar trebue sà asigure tratamentul
prostituatelor bolnave aflätoare in perioada necontagioasti a bola, pana la vin-
decare.

La baza reglementarismului fiind principiul unei colaborari per-

manente intre organele de supraveghere politieneascä si cele sanitare,
unele Tegulamente prevad tinerea evidentei cat mai precise a prosti-
tuatelor, de catre organele de sigurantd.
Regulamentul din departamentul Var precizeazä
inspectorul sigurantei are obligatia de a tine la zi urmatoarele registre
un registru-matricola al femeilor inscrise, fie izolate fie in casele de to-
leranta
un registru-matricola al patroanelor caselor ;
un registru de control al vizitelor medicale
un registru al femeilor aflätoare in tratament spitalicesc
registre de intrare si esire a corespondentei
un registru In care se consemneaza toate faptele ce trebuesc semnalate
un registru de contraventii la prevederile regulamentului.
Pentru o cat mai stricta coordonare a actiunii de control al pros-
trtutiei, functioneaza in unele departamente ale Frantei, .comisiuni de
control, astfel alcatuite : directorul ipolitiei de stat, comisarul politiei
localitatii respective, directorul biroului de igiend, inspectorul medical
departamental. Aceasta comisiune se intruneste trimestrial, constatand
daca s'au aplicat intocmai dispozitiunile relative la casele de toleran

www.dacoromanica.ro
 MEDICINA gOCIALA A BOLILOR VENEEICE 545

si la igiena lor, apoi cele relative la controlul prostitutiei, in fine sem-

naleaz6 toate abaterile constatate in decursul trimestrului (265).
In România, cum am mentionat, experienta destul de nesatisfg-
cdtoare, fdcutd timp de un deceniu, cu regimul mai mult sau mai pu-
in abolitionist, a determinat pe legiuitor sà reintroducä reg/ementa-
rismul, de astddatd inteun cadru destul de strict.
Decretul-lege pentru combaterea boalelor venerice, din 9 Septem-
brie 1943, prevede :
Art. 8. Prostitutia nu poate fi practicatä deck de femeile inregistrate
la serviciul sanitar local, in casele de tolerantä sau la domiciliul personal al
prostituatei, cu autorizatia si sub controlul organelor sanitare.
Ministerul muncii, sdnatkii i ocrotirior sociale va fixa, prin servicitil
sanitar local, si de comun acord cu autoritkile politienesti, imobilele In carE
se vor putea instala casele de tolerantä, precum i prostituatele izolate, ceran-
du-se si consimtimantul proprietarilor respectivi.
Toate autorizatiile sunt strict personale si numai pentru imobilele sat
domiciliile fixate de autoritdti.
Art. 13. Hotelierii, si in general persoanele care gdzduesc cu /Rind sti-
intd prostituate neinscrise i neautorizate, pe care nu le denuntd autoritkilot
politienesti, se pedepsesc cu inchisoare corectionald dela 3 luni la 2 ani i Cu
amendd dela 5.000 la 20.000 lei.
Art. 14. Practicarea prostitutiei de catre femei neinregistrate i neau-
torizate se pedepseste cu Inchisoarea corectiorta/c1 de la 1-3 ani si cu amendä
dela 50.000-250.000 lei.
Anumite conditiuni sunt cerute, in eadrul reglementarismului,
pentru femeea ce se dedd prostitutiei, inlesnindu-se astfel actiunea
profilacticd i medico-socialä. Prevederile regulamentului amintitei
legi statueazd :
Art. 46. Pentru a putea fi inregistrata la cerere proprie, prostituata
trebue sä satisfacä urmdtoarele conditii :
sd aibd.varsta de 21 ani impliniti ;
sd fie sdnätoasd si normal desvoltatä.
Stariza de sAnatate se va constata printr'un examen clinic amanunut s)
printeun examen radiologic al aparatului respirator.
sä declare in scris cd imbrätiseazd de bung voie prostitutia ;
sà poseadd actele de identitate necesare.
Art. 49. Nicio prostituatti inregistratd nu poate pdrdsi /oca/itatea unde
a fost inregistratä, pentru nicio duratd de timp, deck cu aprobarea serviciului
antivenerian. Aceastd aprobare nu va fi acordatd deck in cazuri exceptionale
(deces in familie, proces, ambele verificarte telegrafie In contul interesatei)
aceasta numai in cazul in care carnetul ski medical aratd cä in momentul ple-
cArii nu prezintà niciun pericol de contaminare venericä.
In caz de mutare definitivd In altä localitate, autoritatea sanitarà care
a aprobat mutarea, va instiinta imediat despre aceasta autoritatea sanitara si
politieneascä din localitatea unde prostituata declarà cà voeste s'd se stabileascd.
Dr. G. Banii. Tpatat de mediein6 sae:talk Vol. IV 35

www.dacoromanica.ro
546 DR. G. RANO

Autoritatea politieneascä i cea sanitarä din noua resedinta sunt obligate

s5 confirme in cel mult 15 zile daca inteadevär prostituata s'a stabilit in acee
localitate i daca s'au indeplinit formalitatile legale.
Legiuitorul roman a cautat deci sà stabileasca un maxim de ga-
rantii, ipentru facilitarea controlului si supravegherii periodice medi-
cale a prostituatelor. In acelas scop, s'au precizat strict locurile in care
prostitutia poate fi practicata :
Art. 50. Prostitutia nu poate fi practicata decát :
in case speciale, zise de toleranta, in care locuesc in permanenta, sub
directia unui patron, un numar oarecare de prostituate ;
in locuintele particulare ale prostituatelor, Cara in niciun caz nu pot fi
In hoteluri sau inteun local public de once natura'.
S'a cautat, in plus, duph modelul precizarilor din alte state In ca-
drul reglementarismului, s'A se fixeze toate detahile de amenaj are, in
scop profilactic, necesare in casele de toleranta si in locuintele parti-
culare ale prostituatelor singuratece (art. 53-58).
In ce priveste controlul medical periodic al acestor femei, el este
fixat la de trei ori pe saptamana.
S'a avut in vedere d prostitutia clandestina:
Art. 72. Practica prostitutiei clandestine este cu destivcluire interzisti.
Se considera' prostituata clandestina once femee care practica prostitutia, indi-
ferent daca mai are si alta' ocupatie, ara sa se fi prezentat in prealabil la au-
toritatea sanitarä localä pentru a fi inregistratä.
Daca' trecem la cea de a doua modalitate: abo/itionismul, princi-
piile sale de baza Cu aplicarea lor practica se pot deduce din ur-
matorul proect de lege, care a fost supus Camerei Reprezentantilor
din Belgia, in 1936 (266).
Va fi pedepsit cu inchisoare de 1-5 ani i cu amencla de 100-5000 franci
cel care, pentru a satisface patimile altuia, va fi angajat, antrenat ori deturnal
o persoana majora, de un sex sau altul, In scop de prostituare ; tentativa va fi
pedepsitä cu inchisoare de 3 luni 3 ani si cu amenda de 50-3.000 franci ;
cel care va fi ajutat, asistat sau usurat prostituarea altei persoane, pen-
tru a scoate un beneficiu din aceasta.
Va fi pedepsit cu inchisoare dela 3 luni 2 ami i amenda de 100-200'
franci, oricine
va fi inchiriat cu bunä stiinta, totul sau o parte din imobil, cu destina-
tia de casa de prostitutie ;
va fi inchiriat cu burla stiinta, camere, persoanelor declandu-se in mod
obisnuit prostitutiei
va fi inchiriat camere mobilate, in acelas scop ;

www.dacoromanica.ro
 MEDICINA SOCIALA A BOLILOR VENERICE 547

va fi locuit in aceeas casa Cu alte persoane, toate impreund dedLiadu-se

prostitutiei.
Se va pedepsi Cu inchisoare de o lunä un an i Cu amendä de 100
1000 franci, oricine va fi adus la cunostintd, printr'un naijloc oarecare de
publicitate (oric5t de disimulat), cd se dedd prostitutiei, cà faciliteazd prosti-
tuarea altcuiva sau cd doreste sd intre in legdturd cu o persoand care se ded5
prostitutiei.

Unii partizani ai abolitionismului cauta deci, prin statuarea de

pedepse severe, sa actioneze direct asupra proxenetismului, a caselor
de tolerantd si a persoanelor care cauta s'a' se prostitueze.
In Romania, legea sanitard si de ocrotire, din anul 1930, prevä-
zuse, in art. 297
Casele de prostitutie, precum i once stabilimente sau localuri unde st
practica prostitutia Cu femei gdzduite sau frecventând atari localuri, sunt
des5varsire interzise. Toate stabilimentele intrand in aceasta categorie, aflatt
In momentul promulgdrii legii de fatd, sunt desfiintate:
Contravenientii la dispozitiile de mai sus, precum si cei care exploa-
teazd sub once forrad femeile practicilnd prostitutia, vor fi pedepsiti cu
amendä dela 5.000-100.000 lei, iar in caz de recidiva cu inchisoare pana la
luni (267).

Unele taxi, convinse ea sim,pla penalizare a proxenetismului nu

este de natura sà realizeze o eficace combatere a prostitutiei si a
pericolului venerian, au cdutat sà creeze abolitionismulUi o baza lare
medico-sociald, insotindu-1 de o opera constructiva de redresare a fe-
me:i. Astfel, in Rusia, s'a porrtit dela conceptia ca intr'un Stat in can
munca este generalizata la ambele sexe, prostitutia nu trebue s'á
existe. Deaceea, pe ranga pedepsirea extrem de severa a proxenetis-
mului (inchisoare cel putin 3 ani, confiscarea bunurilor), comisiunec
pentru combaterea prostitutiei a hofärit : instituirea carnetului
de munc4, ca unul din cele mai sigure mijloace de combatere a
prostitutiei profesionale ; considerarea prostitutiei profesionale ca un
parazit social ; sesizarea tuturor .persoanelor care eludeaza munca, de
catre asa numitele distribuitoare (institutii cale fac triajul femeilor,
internand in spitale pe cele bolnave, trimitand pe cele sanatoase in
colonii de munca, ateliere si scoli de pregatire profesionalä, lar pe f e-
melle incapabile de munca .plasandu-le in institutii pentru inva-
lizi) (268).
In 1922 aceste mdsuri au fost completate cu altele : intensificarea supra-
vegherii administrative a tuturor localurilor in care exista riscul cà populatia
muncitoreascä ar putea fi atrasd la desfrau i femeile la prostitutie ; actiune
viguroasd in contra proxeneWor i in contra oricdror patroni de case publice,
oricgt acestea s'ar disimula sub diferite firme.

www.dacoromanica.ro
548 DR. G. BANII

Complementul strict necesar al abolitionismului rational este

organizarea tratarnentului gratuit, accesibil tuturor claselor sociale
O retea de institutii trebue s completeze aceastA actiune.
In Rusia reteaua de institutii pentru combaterea prostitutiei se prezintä
astfel (260
Institutii de profi/axie
Case de adäpost pentru tineret
Addposturi de scurtä duratä pentru fetele si femeile care sosesc
inteun oras strgin
Institutii destinate luptei directe in contra prostitutiei
Distribuitoarele (institutii de triaj al indivizilor gäsiti ea' nu efec:-
tueazä rnunc5)
Colonii de munc6 de tipul medico-educator pentru femeile care nu
vor sà munceascd
Scoli profesionale, ateliere, comune-asociatiuni agricole
Colonii terapeutico-educatoare pentru copiii abandonati, Cu ten-
dintä la cersetorie i prostitutie
In 1923 s'au formulat urmätoarele principii: reglementarismul nu
realizeazd tprofilaxia bolilor venerice, cum a dovedit suficient expe-
rienta din tdrile occidentale ; trebue instituità lupta contra prostitu-
tiei, nu a prostituatelor.
Pentru aplicarea severd a abolitionismului au fost date instruc-
tiuni organelor de ordine publicd (270) :
s'a se descopere casele de prostitutie care infatiseazä factorii cei mai va-
tämätori ce contribue la desvoltarea intensa a prostitutiei i creaza formele
cele mai monstruoase de exploatare a femeilor de cAtre elemente criminale ;
s'a' se descopere i aresteze persoanele care träesc din profesiunea de
intermedian, patroni de case publice, recoltatori de femei, etc.
Se mai precizeazä, in aceste instructiuni, cá prostituatele mai tinere de
16 ani trebuesc indreptate imediat spre institutiile de instructiune publica'.

Pentru a sprijini cat mai efectiv abolitionismul, printr'o totalitate

ae institutii de redresare a femeii, redresare biologicA, sociald i mo-
rala, s'au instituit in 1928, in Rusia, consilii locale pentru combaterea
prostitutiei. Prin compunerea lor, aceste consihi reprezintä o colabo-
tare pe plan vast (271).
Din consiliul local fac parte : seful serviciului local al sänätätii pu-
plice, seful subsectiunii profilactico-sanitare, efui dispensarului antiveneric
regional, reprezentantul sectiunii administrative a comitetului executiv mun-
citoresc, reprezentantul sectiunii muncii i reprezentantul sectiunii munci-
toarelor.
Atributiile unui astfel de consiliu sunt
organizarea de cooperative de productie rurale. ateliere de croito-
rie, etc.

www.dacoromanica.ro
 MEDICINA SOCIALA A BOLILOR VENERICE 549

organizarea de adáposturi si ateliere pentru adolescentele i fetele

abandonate
azile de noapte pentru femeile f Ara" sprijin i rara domiciliu
case ale mamei si copilului, refugii pentru gravidelc färä addpost
adáposturi-ateliere pentru femeile fárd familie
institutii de tratament si muncd pentru femeile suferind de boli
venerice
mdsuri de valorificare a muncii femeilor
crearea unui numdr suficient de servicii pentru tratamentul gratuit
antiveneric
educatia antivenericd
statistici, anchete, studii asupra prostitutiei in regiunea respectivd..

Unele täri, pornind dela principiul cá scopul principal este dimi-

nuarea morbiditatti venerice, au introdus normele abolitioniste in ca-
drul legislatiei de profilaxie anti-venerica, acordand atentia principald
controlului medical obligatoriu pentru toate persoanele ce suint sus-
pecte de a fi sou de a deveni contaminatoare. Aceasta a fost de pilda
economia decretului-lege promulgat in Franta la 29 Noembrie 1939
(272).
Prevederile principale ale acestui decret sumt:
Art. 4. Autoritatea sanitarä poate cere oricdrei persoane, indiferent
de sex, sd prezinte un certificat medical ateständ cd este sau nu e purtätoare
de accidente venerice contagioase sau susceptibile de a deveni contagioase. Cu
caracter imperativ insá, autoritatea sanitard va cere aceastä dovadä persoane-
/or pe care, pe bazd de prezumtii grave, precise si concordante, este in drept sti
le considere ca bo/nave de o afectiune venericti si propagatoare ale acestei
afectiuni.
Certificatul ce urmeazd a fi prezentat autoritdtii sanitare, trebue sä fie
eliberat de un medic ales de persoana interesatd, de pe o listä de medici
agreatd de zisa autoritate ; certificatul se elibereazd gratuit.
Art. 6. La cererea autoritdtii sanitare, persoanele care trebue s'a' pro-
ducd un astfel de certificat vor putea fi obligate sá prezinte noi certificate, la
anumite intervale. Daca se deplaseazcl din localitate, aceste peirsoane vor in-
cunostiinta despre noua lor adresd, pe inspectorii departamentali de igienä,
atat dela vechea cdt si dela noua resedintcl.
Art. 9. Tribunalul, sesizat de a deschide actiune de urmdrire in con-
tra unei persoane care se dedd prostitutiei, poate ordona ca acea persoand sä
fie supusd unui examen medical clinic, microbiologic si serologic.
In mod logic, controlul obligatoriu al bolnavilor venerici conta-
giosi (in primul rand al femeilor care practica. sub o forma sau alta.
prostitutia) este completat de obligativiteca tratamentului.
Art. 10. Once persoanä ce se prostitucaza si va fi rccunoscutä
suferd de o board venericä. va fi obligatd sd compard, la cererca autorttätii
sanitare, in rdstimp de 4 ore, in fata Tribunaltilui civil. Daca persoana chematä

www.dacoromanica.ro
550 DR. G. BANU

nu se prezinta, hotärirea se da in lipsà. Tribunalul, in sedinta secreta, dupä

audierea reprezentantului autpritätii sanitare si a persoanei bolnave, va ordona
cd aceasta din urmet trebue sei urmeze un tratament, fie intr'un serviciu agreat
de autoritatea sanitara, fie la un medic pe care alege persoana bolnava
insäsi, de pe o lista de medici agreati de autoritatea sanitara..
Tribunalul va mai putea ordona ca persoana bolnava, daca nu se supune
tratamentului in termenul ce i-a fost hotarit, va fi internata intr'o institutie
publica' spitaliceasca, sau inteo institutie particulara agreata de autoritatea
sanitarä.
Art. II. La cererea autoritätii sanitare, tribunalul va putea ordona ca
persoana bolnavä tratatä in conditiunile articolului precedent, set se prezinte,
Pupa' ce a paräsit institutia spitaliceasca, la anumite intervale, inteun serviciu
desemnat de autoritatea sanitara pentru a i se face examenul de control micro-
biologic si serologic.
Art. 12. Persoana bolnava care refuza sau neglijeazd de a se supune
examenului medical, tratamentului sau spitalizarii, va fi pedepsitä cu inchi-
sc,are de 6 zile-3 luni.
In general se cauta' in tdrile in care s'au introdus principiile
abolitioniste s'A se realizeze, in cadrul profilaxiei generale a bolilor
venerice, un control medical eficace al acelor femei care, continuArd
sd se prostitueze sub o forma sau alta, prezintd permanent riscul de a
transmite infectiuni venerice.

4. Fise medico-sociale pentru prostituate

S'a preconizat de diversi autori, in scopul credrii celei mai utile
baze de investigatie asupra prostitutiei inteo tara, alcdtuirea de fise
de observatie medico-socialä. Materialul documentar adunat prin ace-
ste fise poate servi ca punct de orientare in instituirea mdsurilor de
combatere.
Redäm un model de foaie de observatie de patologie sociald".
pentru prostituate, preconizatd in România (273).
Foaie de observatie de pato/ogie sociald, pentru prostituate
Localitatea
Judetul
Spitalul, Dispensarul
Nr. de ordine

1. Date personale.
Numele i pronumele pseudonimul sau porecla data nasterii
anul . . luna . . . . ziva . . . nationalitatea locul nasterii : locali-
tatea . . . . plasa . . . judetul . . . . locuinta : localitatea . . . . Str. . . . .
Nr. . . . Numele patroanei . . . . locuinta patroanei . . . , str. . . . Nr. . .
Alte date

www.dacoromanica.ro
 MEDICINA SOCIALA A BOLILOR VENERICE 551

Istoricul.
a) Antecedente eredo-co/atera/e.
Vársta pärintilor la nasterea persoanei anchetate : tatäl . . . ani, mama . . .
ani, pdrintii erau cäsätoriti sau trdiau In concubinaj Nurnárul fratilor
surotilor i varsta lor la nasterea persoanei anchetate . . . . Daca pdrintii
nu mai sunt in viatd, vársta anchetatei la moartea tatAlui . . . . ani. La
moartea mamei . . . ani. Care era profesia pdrintilor De ce boalä
au murit pdrintii : tafál . . . mama . . . Daca sunt In viatä, ocupatia actuará
si starea lor sanitard i materiald
Antecedente personale i curriculum vitae.
In ce conditii a crescut si de cine a fost ingrijità in copirárie 9
Scolaritate : vársta la inscriere . . . ani. Nurndrul claselor urmate
clase primare . . . clase secundare . . altfel de scoale . . . . Mediul in care

a crescut (la tara, la oras, etc.) . . . . Vársta la prima menstruatie . . . ani

durata menstruatiei . . . zile ; la ce interval . . . sdptdmâni. Vársta la pri-
mul raport sexual . . . ani ; locul (acasd, hotel, parc, pdclure, etc.). . . . Pro-
fesia primului bärbat vársta lui ; ani ; nationalitatea
Motivele si imprejurärile primului contact (fortä, bani, promisiuni, vointd,
Inclinare sentimentald, etc.). . . . Ocupatiunea si venitul lunar in lei, in mo-
mentul inscrierii La ce várstd i pentru ce motive a imbratisat viata
actuará . . . Era cdsgtorità ? . . . Ce profesie avea bärbatul Avea
copii ? cati ?.... A fost condamnatä pánd acum i pentru ce ?.... Prin ce orase
localuri s'a perindat parid In prezent ? Cate luni a stat in fiecare
oras sau local ?
Trecutul pato/ogic
La ce várstd si dupd cAti ani de acivitate a contractat sifilisul . . . . bleno-
ragia . . . . ulcerul moale . . . . limfogranulomatoza inghinard . . . . Cum a
tratat fiecare din aceste boli De cate ori a avortat ? . . . . Ce
operatii a suferit ?. . . A fost in spital ? . . . De Cate ori . . . Pentru ce boli?
3. Starea actuala.
Date somatice.
Starea generará i aspectul fizic . . . . Tendintd la debilitate sau obezitate

Greutatea in kilograme . . . . Statura . . . . Culoareá pdrului . . . -

Semne caracteristice
Starea sdnadtii.
Boli in curs de tratament : sifilis
. . . . blenoragie . . . ulcer moale . . .

limfogranulomatozd inghinalä . . alte boli . . . .

. .

Unde si de cine se face examenul medical, de cáte ori pe sdptdmánä si In ce

zile
Activitatea sexuald i productivitatea materia/d
Nurndrul raporturilor sexuale in 24 ore . . . . minimum . . . . maximum . . .
Ntundrul bdrbatilor primiti In 24 de ore . . . . Intre ce ore este mal mare cir-
culatia In local . . .
Are. un prieten constant dela care primeste bani sau cdruia ii dà bani ? . . . .
Ce profesie are acesta Ce várstd are ? . . . . De cAnd 11 cunoaste ? . .
Venitul zilnic din prOstituare . . . . Venitul lunar . . . . Cheltueli lunare pentru

www.dacoromanica.ro
552 DR. G. BANU

locuintä . . pentru alimentatie . . . . pentru imbräcäminte . . . . pentru dis

. .

tractii . . diverse . . . .
. .
Economii pe lun.& . . . . Suma actuarä a economiilor . . . . Economiile sunt pla-
sate la . . . .
d) Alte conditii de existent'd
In ce fel de casa locueste . . . . Dimensiunile camerelor . . . . Parter sau etaj
si al cdtelea . . . . Numdrul i suprafata geamurilor . . . . Mai locueste cu cineva
in aceeasi camera' ? . . . . Isi petrece Intreg timpul In local ? . . Consumä
bäuturi alcoolice si in ce cantitate ? . . Fumeaza ? Uzeazd de stupe-
fiante ? . . . .

4. Indicatiuni terapeutice i pronostic

Tratament medical . . .
Remedii sociale . . . .
Observatiuni scrise de Insäsi persoana anchetatd. in legaturd cu planurile de
viitor : schimbarea felului de viatd, intentiuni de cäsätorie, invätarea unei pro-
fesiuni .

Semnätura persoanei anchetate . . . .

Fotografia
Observatiunile medicului privitor la importanta cazului
diagnosticul ski social . . . .
Data . . . . semndtura medicului . . . .
Regulamentul legii românesti din Septembrie 1943 prevede ea' in-
stitutiile insgrcinate cu controlul sanitar al prostituatelor vor avea un
serviciu fisier tinut la zi, cuprinzand fisele individuale ale prostitua-
telor, dupd un model simplu.

VII. PRINCIPII DE LEGISLATIE I ORGANIZARE A LUPTEI ANTIVENERICE

Combaterea prostitutiei printr'o totakitate de actiuni preventive,
precum i controlul ei prin metodele mentionate, reprezintä numai unul
din elementele organizdrii luptei anti-venerice.
De-a-lungul tirnpului, s'au afirmat i legiferat in parte
elemente care se integreazd inteun plan rational de combatere
a bolilor venerice. Studiul legislatiei pe plan international ne aratä
elementele fundamentale ale oricArei organizari antivenerioe sunt : sta-
tuarea delictului de contaminare; introducerea declaratiei obligatorii
a cazurilor de boli venerice contagioase; in fine, tratamentul obligator
gratuit, ca un corolar al elementelor precedente.

A. Delictul de contaminare venerici

De mult, juristii ca i medicii, cel putin o parte din ei, au recunos-
cut cà prejudiciul pricinuit individulul, consecutiv i colectivit4ii, prin
transmiterea tmei boli venerice, este atât de evident Incat nu se pot

www.dacoromanica.ro
 MEDICINA SOCIAL& A BOLILOR VEN-ERICE 553

Osi contra-argumente valabile care sd se opund legiferdrii delictului

de contaminare si penalizdrii lui severe.
Unele state europene au introdus acest principiu, in legislatiile lor,
incd in secolul trecut. Astfel, in Elvetia, codurile penale ale cantoane-
lor Tessin si Schaffhausen au legiferat delictul de contaminare vene-
riä. In Danemarca el a fost statuat prin legile din 1836, 1866, 1876 si
1906. In Norvegia codul penal elaborat in 1902 preve& si delictul de
contaminare venericä (274).
Conferinta internaticrnalà de profilaxie din Bruxelles, intrunità in
1899 si in 1902, Federatia abolitionistà cu prilejul Congresului din Lyon
in 1901, Societatea francez5 de profilaxie sanitarà si moran' in anii
1903 si 1907, Comisiunea extra-parlamentará a regimului de moravuri
In anii 1903 si 1907, toate aceste organisme au c..onsacrat importante
discutii problemei delictului de contaminare veneria In general au
ajuns la urmgtoarea concluzie : indivizii rAspunzdtori de astfel de con-
tamindri trebue Sä fie condamnati, nu numai in civil, adic6 pentru a
despägubi pe victling de prejudiciul ce i s'a pricinuit, ci si in penal.
Sanctiunea penan' apare pe dqplin justificatd, dat fiind gravitatea pre-
judiciului cauzat si vinovätia celui care, stiindu-se atins de o board ve-
nericA contagioasd, n'a ezitat totusi s'A' imbolndveascA o altà persoang.
Chiar in lipsa unei legiuiri speciale a delictului de contaminare
venerick instanta judiciarà poate aplica oricAnd articolele din codul
penal care pedepsesc rAnirile; inteadev6r, Curtea de Casatie din Franta,
printr'o decizie din 30 Septembrie 1905, stabilise ca termenul rdnire"
din codul penal trebue inteles in acceptia de leziuni fie externe fie in-
terne si in intelesul de boli (275).
In anii urmAtori s'a cdutat s'A' se elaboreze texte speciale de lege
pentru delictul care ne ,preocupg, spre a nu se mai recurge la prevede-
rile generale din codurile civil si penal, asupra carora intotdeauna se
iviau cliscutii in contradictoriu in fata instantelor judiciare.
Convocat6 in 1927 de c5.tre ministrul igienei din Franta, sub-
sectiunea prostitutie" a comisiunii de profilaxie a elaborat un text
care contine elementele esentiale ale oric6rei legiferbiri in materie de
delict de contaminare venericg (275).
Art. 1. Once individ care, stiindu-se atins de o board venerick va fi
transmis cu bunc7 f tiintà, aceastä boará, unei alte persoane, va fi pedepsit cu
inchisoare de 2-5 ani *ii eu amencla 'Ana la 2.000 franci. In plus, se poate pro,-
nunta pierderea drepturilor civile pe timp de 5-10 ani.
Art. 2. Once Individ care, stiindu-se atins de o board venerick sau fiind
In m'Asura' sä laänuiascA c'd suferä de o astfel de board, o va fi transmis unei alte
persoane, de astà'datä neintenfionat, dar din imprudentd, neglijentd de a se

www.dacoromanica.ro
554 DR. G. BANU

ingriji, nepdsare in a respecta prevederile regulamentului, va fi pedepsit cu in-

chisoarea de 6 luni si Cu o amendd pänä la 500 franci.
Art. 3. Desbaterile si decizia in aceste cazuri vor fi secrete.
Este deci necesar, in cadrul unei rationale represiuni a delictului
de contaminare, s'O se pedepseascg atat transmiterea f dcutà cu bung
stiintd, cg.t i cea ce a decurs din imprudentä i neglijentä.
In ultim.ul timp notiunea de delict de contaminare s'a extins, pe c
bazg mai largä medico-socialà. S'a rácut diferentierea intre : a. sistemul
pur represiv, in care deschiderea actiunii publice i sanctionarea conse-
cutivd sunt conditionate de materialitatea contamindrii, adicg se cere
ca s'A fi avut loc contaminarea (cu alte cuvinte, o persoand, chiar cu o
boald venericA contagioasg, dacg a intretinut raporturi sexuale cu o
alfa i aceasta din urnig a rgmas necontaminatg, printr'o imprejurare
oarecare, este absolvità de sanctiune); b. sistemul preventiv, cu pro-
nuntat caracter medico-social, in care sim.plul fapt de a fi intretinut
raporturi sexuale In fazele contagioase ale bolii venerice, indiferent de
contagionarea sau necontagionarea celeilalte persoane, este pedepsit.
Acest al doilea sistem dà rezultate profilactice si educative din cele
mai bune.
Ca exemplu al unei astfel de legiferäri mentionäm legea din 26 Martie
1918, a Statului Ontario (Statele-Unite) (274)
Once persoanä care, stiind sau avänd motive sä creadä cä" este sau ar
putea fi atinsä de o boará venerick sävärseste sau lasä sä se sävärseascA un
act care conduce sau trebue sd conducd la transmisiunea acestei boli unei alte
persoane, poate fi pedepsità Cu 100-500 dolari amena, iar in caz de neplatä
imediatà va fi inchisä pentru un timp de cal mult 12 luni.
Tot sistemul preventiv este introdus in legiferarea australianä, din 1915
.Nici o persoang nu va contamina pe alta cu stiintä, sau nu va face sau nu va
suporta vreun act care ar trebui cu toatd proba/itatea, sel conducti la contamina-
rea unei alte persoane. Penalitatea: 50 lire sau muncä silnicá timp de 6 luni" (274).

Dintre tärile europene, Lituania are prevederi legale precise pri-

vital- la dehctul de contaminare. In anul 1937 anumite articole ale Co-
dului penal au fost modificate, spre a ingOdui aplicarea unui sistem
preventiv (276).
Art. 274. Cel ce a ascuns, sau a trecut sub t'acere cä este atins de sifilis,
independent de faptul cd va fi pedepsit aspru pentru delictul de contaminare
ce-1 va provoca, este pedepsit oricurn cu inchisoare.
Este de retinut cà penalizarea, destul de severd, intrà In joc prin
simplul fapt cà individul a täinuit infectiunea specificä al cgrei pur-
tätor este.

www.dacoromanica.ro
 ,vf EDICINA SOCIALA A BOLILOR VENERICE 555

Art. 208.Oricine se va face vinovat de a fi incredinfat un copil unei doici,

tiind ca acest copil este atins de o boal4 venericd. va fi pedepsit indepen-
dent de penalizarea delictului de contaminare In modul urmator :
In cazul in care copigul este sifilitic, cu inchisoarea;
In cazul cand copilul este atins de o altà board venerica si daca preve-
nitul n'a instiintat despre aceasta pe doica, fie cu arest, fie cu o amenda pan5
la 2.500 lita.
Aceleasi pedepse sunt aplicate, si pe aceleasi baze, persoanelor care incre-
dinteaza copilul supravegherii din partea unei alte persoane, i tiindu-1 ca este
atins de o boala venerica, nu anunta despre aceasta.
In ce priveste delictul de contaminare, legislatia lituana Il pedep-
seste extrem de sever.
Art. 208, partea II-a. Oricine se va face vinovat de a fi contaminat o
alta persoana, este pedepsit
in cazul In care a transmis sifilisul, pana la 6 ani inchisoare ;
In cazul In care a transmis o alta board venericd, arest.
Penalizarea severa a delictului de contaminare este in concordanta,
in aceasta tara', cu un regim strict abolitionist, a cärui eficacitate este
asigurata, atat prin aceasta penalizare, cat i prin rigoarea cu care se
procedeaza impotriva comertului sexual.
Art. 524. Oricine se va face vinovat de comert sexual, va fi pedepsit Cu
inchisoarea.
Daca prevenitul a facut comert sexual cu sotia lui, Cu fiica sau cu o alta
persoand care se aflä sub tutela sau In puterea lui, va fi pedepsit cu munce
si/nicd pint/ la 6 ani.
Oricine se va face vinovat de a fi finut o cash' de tolerantii, sau altä in-
treprindere de acest gen, va fi pedepsit cu muncei slinicà mind la 3 ani.
In Ungaria, in 1933, guvemul a instituit comisia antiveneriana, ce
a elaborat un proect de lege continand, intre alte prevederi, i notiu-
nea delictului de contaminare (277).
Acest proect a adoptat tot baza largd, preventiva. Inteadevär el preved
pedepse moderate pentru indivizii care prezinta perico/u/ de a transmite infec-
fiuni venerice (deci independent de faptul dacä au parvenit sa contamineze pe
altii) si pedepse grave pentru cei care au i contaminat. S'a propus chiar ca sa
fie incadrati in acest articol de lege, deci pedepsiti, toti indivizii care cu
ocazia raziilor sunt gasiti bolnavi de afectiuni venerice in perioada con-
tagioasa.

Si in Ungaria aceste norme de penalizare a delictului de contami-

nare sunt in concordanta cu tendinta spre abolitionism. S'a fntrodus.
notiunea de punere sub supraveghere igienica" : daca un inclivid, prir
felul sdu de viatä, este in mod netagaduit in situatia de a disemina

www.dacoromanica.ro
556 DR. G. BAND

bolile venerice, autoritatile Il vor supune, in interesul public, supra-

vegherii igienice; individul respectiv este obligat s'a' se prezinte, pentru
control, la dispensarul oficial (la tara, medicului de circumscrippie); in
caz contrar, se iau impotriva lui masuri coercitive.
In Cehoslovacia, prin legea antivenerica din 1922, care introduce
abolitionismul, se penalizeazà totodatál delictul de contaminare (278).
Oricine transmite o board veneric5, fie prin raporturi sexuale, fie in alt mod
(se precizeazO deci i responsabilitatea pentru contamingrile extragenitale), poate
pedepsit de cAtre tribunale cu o amendO de 50-10.000 coroane, sau cu Inchi-
soare de 1--30 zile. PenalitAtile sunt mai aspre, daca se dovedeste cá transmi-
terea s'a fácut cu bung stiintd.
Se mai pedepsesc : once femee sifiliticä ce primeste s'A aläpteze un copil
la sOn; once persoan'a care angajeaza o doled nesifiliticä, pentru un eredo-sifi-
litic; oricine incredinteazd un copil sifilitic unei persoane nesifilitice.
In Rusia delictul de contaminare este pedepsit in articolele 150 si
155 din codul penal (279).
Cel ce contamineaz'a cu bung stiintä, este pedepsit cu 3 ani inchisoare.
In aceastä targ aplicarea delictului de contaminare este usuratO prin
opera educativd foarte intensà, antivenerick ce se desfAsoarà In cluburi, uzine,
prih radio, prin presä.
Mai este de mentionat cà s'au creat in fiecare oras puncte profflactice,
deschise dela 10 dimineata i toatà noaptea; se distribue aici tot ce este nece-
sar toaletei genitale, spOläturilor, instilatiilor, precum i pomezi profilactice (279).
In Germania, spre deosebire de alte taxi, unde textele legale de
penalizare a delictului de contaminare venerica gasesc aplicare practica
relativ restránsä (jen'a a victimei de a reclama, dificultati reale sau
invocate in a s-tabili precis suma de contaminare, etc.), instantele ju-
diciare au pronuntat un numär destul de apreciabil de condamnari. In
anul 1934, din 196 reclamati, 136 (111 femei si 25 barbati) au fost con-
damnati pentru raporturi sexuale efectuate in timp ce sufereau de o
boala venerica in faza contagioasä (280).
Tot in Germania s'a pus problema importanta a daunelor datorate
de catre contaminant, fie contaminatului, fie organismului care
il tuteleaza, de exemplu Asigurarile sociale. Conceptia dela care s'a
pornit a fost cà organismele de asigurare-boala sunt nu numai auto-
rizate, dar chiar obligate, ca in fiecare caz de contagiune vent-rica,
cerceteze sursa molipsirii, iar aceasta ()data descoperita, casa de boala
intenteze actitme in daune, in contra contaminantului (281).
Incontestabil, din punctul de vedere pur juridic, o astfel de actiune apare
incireptatitä. In practicä insä, rezultatele s'au dovedit a fi putin favorabile.
Mai Intai, eventualele foloase financiare pentru organismul asigurä.

www.dacoromanica.ro
 1VIEDICINA SOCIALÀ A BOLILOR VENERIC2
557
tor sunt minimale. In al doilea rand, si mai ales, astf el de investigatii asupra
sursei de contaminare si actiunile in justitie consecutive, sunt de natura'
compromita' prestigiul organismului asigurätor in f ata masselor.
Tinand seama de aceste considerente, o decizie a Ministerului muncii al
Reichului, d in 4 August 1937, a anulat prevederile anterioare care dädeau
dreptul Asigurärilor sociale sà intreprinda investigatii de felul celor mentionate.
Cu prilejul razboiului actual, in unele regiuni i teritori_i s'a simtit
nevoia de a se edicta penalitati cu deosebire severe, in ce priveste
delictul de contaminare venericä. Un exemplu oferä másurile luate
pentru guvernd.'mantul general al Poloniei (282).
Cine contamineaza, prin contact sexual, cu o boalà venericä, desi stia ca
suferá de ea, este pedepsit cu inchisoarea-carcerd.
Dacä contactul infectant a avut loe cu o persoanä germana' se poate aplica
pedeapsa cu moartea.

In Iugoslavia, prin legea din 28 Martie 1934, s'a introdus si de-

lictul de contaminare (283).
Art. 11. Persoana care, cu bunä stiintä, transmite alteia, o boalä vene-
ricä, sau angajeazä o doicä nesifiliticä la un copil sifilitic, sau doicä sifiliticä
fiind se angajeazà la un copil nesifilitic, sau in fine va plasa In crestere
un copil sifilitic, färä a avertiza pe cei ce-1 iau in crestere, va suferi sanctiu-
nile preväzute in codul penal.
Si in aceastä tara legiferarea delictului de contaminare s'a fäcut
concomitent Cu legiferarea abolitionismului si a mijloacelor de re-
dresare a prostituatelor.
Art. 8. Once exercitare a prostitutiei este interzisä. Sunt interzise de
asemenea casele de tolerantä.
Art. 12. Ministerul politicii sociale i sänätätii publice va crea, in ora-
mari, azile de salvare, pentru adäpostirea temporarä a fetelor i femeilor
in cäutare de lucru sau someuze.
Ministerul, in colaborare cu autoritatile de stat i municipale, precum
Cu societätile private, va crea institutii speciale pentru
tinerele femei 1n pericol moral sau care s'au dedat prostitutiei ;
femeile pedepsite pentru delictul de prostitutie si care urmeazä s'A fie
reabilitate i readaptate muncii.

Legislatia iugoslava, spre a face s't mai eficienta aplicarea delic-

tului de contaminare, obliga pe once medic sa cerceteze sursa infec-
tiunii, indicand-o apoi autoritatii. Spre a nu se da loe la denuntäri
calomnioase, persoana care a indicat medicului o sursd falsa este pe-
depsibila.
In ce priveste pedepsirea ipersoanei contaminante, aceasta poate
decurge nu numai pe baza reclamatiei celui lezat, ci i din oficiu,

www.dacoromanica.ro
558 DR, G. BANU

atunci Cand colectivitatea, de exemplu un sat, este pus 5 in fata unui

pericol de diseminare in massa (284).
Pedeapsa prevazutà pentru delictul de contaminare este astf el
fixatä : recluziune si amena pana la 30.000 dinari. Daca' vinovatul
este chiar sotul victimei, urrnarirea este pusa in aplicare numai la
plangerea acesteia din urma (285).
Si in Spania, prin decretul din 28 Iunie 1935, a fost stabilit, 'adata
zu abolitionismul, delictul de contaminare venerica (286).
In Romania, delictul de contaminare a fost legiferat in Septem-
brie 194J. deastadatä in cadrul reglementarismului.
Art. 15. Acela care suferind de o board' venericA manifestä, o trans-
mite pe once cale, altei persoane, comite delictu/ de contagiune venericil si sc
pedepseste cu inchisoare corectionalà. dela 1-5 ani i Cu amendä dela 50.000
300.000 lei.
Actiunea penalä se poate pune in miscare numai la plängerea pdrtii vä-
tämate.
Art. 16. In cazul cAnd contaminatorul se gasea in momentul transmiterii
bolii in cura unui medic, el va fi pedepsit cu maximul pedepsei preväzutä de
lege, färä acordarea de circumstante atenuante.
Notiunea delictului de contaminare este extinsa si asupra ele-
mentelor tutelare ale contaminatorilbr minori, ceea ce constitue ne-
tagAduit o mäsura importanta.
Art. 18. Se vor pedepsi cu inchisoare corectionala dela 6 luni la 2 ani
si cu antendä deja 50.000-250.000 tei, pärintii sau tutorii, precum i cei care
au in ingrijired lor minori de sex masculin sau feminin, in cazul cdnd acestia
vor fi dat loc la contaminare venerieä prin lipsä de tratament imputabilä ne-
glijentei celor de mai sus.

B. Declararea obligatorie
Declararea obligatorie a cazurilor de boli venerice care prezint5
pericol de a contagiona alte persoane, este un deziderat pe care me-
dicina socialá 1-a formulat mai demult, dar a intampinat impedimentt.
derivand mai ales din principii de ordin profesional medical.
De aceea, In lista pe care a stabilit-o legea franceza din 15 Fe-
bruarie 1902, asupra bolilor care trebuesc declarate autoritatii sani-
tare, lista intocmita dupd ce s'a cerut avizul Academiei de medicina
si al Consiliului superior de igiena publica', nu figureaza niel sifilisul
nici blenoragia. Multa vreme s'a argumentat cà legiuitorul intelege
sA apere colectivitatea de acele afectiuni care se propaga' in astfel de
conditiu_ni inca este greu sà ne apardm altfel decat prin izolarea bol-
navilor si sterilizarea germenilor pe care ei îi poartä. Nu aceeas ar fi

www.dacoromanica.ro
 MEDICINA SOCIALA. A BOLILOR VENERICE 559

insä, in cazul unei boli venerice ; intensitatea diseminara in

masse este aci mult diminuata, si apoi individul nu este nici atdt de
lipsit de aparare ca in cazul bolilor infectioase cu caracter epi-
demic (287).
Al doilea argument care s'a invocat, acesta considerat ca foarte
puternic, este violarea secretului profesional care sta la baza prac-
ticii medicale. Prin declararea obligatorie prestigiul profesiunii ar fi
grav compromis. Nu ar trebui s'a se uite cà, in special in ce priveste
infectiunile venerice, bolnavii doresc tdinuirea, mergAnd ata de de-
parte incdt evita chiar pe medicul de familie, adresdndu-se in cazul
cdnd au contractat o bcala venerica unui medic strain. Legifera-
rea declardrii obligatorii ar face sd creasca enorm numärul venerici-
lor care se vor incredinta empiricilor.
In ani_i 1904 si 1905, in Franta, problema declardrii obligatorii a
facut obiectul a numeroase discutiuni in comisia extraparlamentara a
regimului moravurilor. S'a admis, principial, cá medicul este indiep-
t'ata a face declaratia de board venerica, numai atunci cdrid el actio-
neaza in calitate de delegat al autoritälii publice i comunicarea lui
este de natura sä limiteze sursele de diseminare a bolii (287).
In 1913 problema declarara obligatorii a bolilor venerice a fost
reluata in discutiile comitetului Oficiului international de igiena
cauta/id sä se pund de acord denuntarea obligatorie, cu nece-
sitätile secretului profesional (288).
In anii urindtori s'a ajuns la concluzia ea declararea obligatorie
este o m'asura necesara in medicina sociala a bolilor venerice, dar
ea' ea trebue s'a fie intotdeauna urmata de corolarul indispensabil :
tratamentul obligator si gratuit.
Cu mult inainte, Irisa, Italia legiferase denuntarea obligatorie a boli-
lor venerice In anumite cazuri. In 1888 s'a legiferat declararea sifilisului con-
tractat dela doici mercenare. In 1891, declaratia bolilor venerice ale prosti-
tuatelor.
Dupa räzboiul mondial trecut, principiul declarara
castiga teren. Tot in Italia, prin regulamentul din 1923, denuntarea
este extinsä, medicul fiind obligat a declara cazurile de sifilis
nite in scoli, in institutii de educatie in general, in institutiile de
tratament, in intreprinderile industriale i in colectivitätile civile
militare. In anul 1934, prin art. 292 al legii sanitare italiene, medicul
este obligat sä denunte once caz de boald venericd descoperit in azile,
case de sadatate, precum si la prostituatele izolate (288).
In Suedia declaratia obligatorie a fost introdusä prin legea din
20 Iunie 1918, lar in 1934 s'a legiferat aceasta obligatiune i pentru

www.dacoromanica.ro
560 DR. G. BAND

1:mfogranulomatoza inghinalä. Tot in 1918 se introdusese declaratia

obligatorie in Austria. In Turcia, ea s'a introdus in 1921. In Cehoslo-
vacia, in 1922. In Estonia, in 1921. In Lituania, in 1927 si 1937. In
Germania tot in 1927. In Spania, in 1930. In Romania, tot in 1930,
dar numai in conclitiuni speciale (principiul a fost definitiv statuat
amplificat prin decretul lege dn 1943). In Iugoslavia, in 1934. Mai po-
sedä legiferata declararea obligatorie : Statele-Unite, Mexico, Canada,
Cuba, Chili, Australia, Africa de Sud (283).
In Cehoslovacia, legea antivenerica din 1922 prevdzuse cà medi-
cul este obligat sá ceara bolnavului indicatiuni asu,pra sursei de in-
fectiune, iar daca informatiunile pe care le capätä sunt destul de pre-
cise, el urrneaza sä le comunice sectiunii de igiena departamentala,
sau, in marile orase, Oficiului sanitar. Acest oficiu convoacä persoana
suspecta de a fi contaminat si o supune unui examen medical ; daca
rezultatul este afirmativ, autoritatea poate interna persoana respec-
tiva in spital, retinand-o aci panà ce simptomele contagioase au dis-
parut (278).
In Lituania, prin legea din 1937, medicul care trateazd un ve-
neric in perioada contagioasd, trebue sa comunice, medicului distric-
tului sau al orasului, numele, pronurnele i aclresa clientului säu, in
cazul eand acesta inceteaza tratamentul fara a-1 fi terminat, sau nu
se conformeazd ,prescriptillor, sau prin profesiunea sa risca sä conta-
mineze alte persoane (276).
In Iugoslavia, legea din 28 Martie 1934 a preväzut urmätoarele :
medicii sunt obligati sa se informeze, pe langà bolnav, asupra sursei
de contaminare, pe care urmeaza s'o semnaleze pe baza de date
suficiente aurtoritatilor competente ; ei mai sunt obligati sä
un registru al bolnavilor in tratament (fära sa se divulge autoritatilor
numele pacientilor); in fine, medicii trebue sà semnaleze in scris au-
toritatilor, numele i adresa bolnavilor recalcitranti la tratament (289).
In Germania, medicul care trateazä o persoand atinsa de o board
venerica ce prezinta pericol de contagiune, trebue s'o declare of iciu-
lui de igienä competent, numai daca bolnavul se sustrage tratamen-
tului sau supravegherii meclicale, sau dacd el este cu deosebire peri-
culos anturajului prin natura profesiunii sale (290).
Prin ordonanta din 1939, a conducatorului serviciului sanitar al
Reichului, once medic este obligat sa declare sursa de infectiune ve-
nerica. Formularele pentru aceastä declaratie sunt furnizate de Aso-
ciatia Reichului ,pentru combaterea bolilor venerice". Formularul tre-
bue completat de cätre medic, pentru fiecare caz de boalä venerica
In fine, prin circulara Ministerului de interne al Reichului, din 18

www.dacoromanica.ro
 MEDICINA SOCIALA A BOLILOR VENERICE 561

Septembrie 1939, s'a pus capat refuzului de a se prezenta, din partea

.persoanelor convocate de medic (pentru a .stabili sursa de infectiune),
caci medicul este autorizat sà recurgä imediat la autoritatea politie-
neasca locala (291).
O problema' importanta o formeazd Insa venericii nesesizati prin mij-
loacele obisnuite de investigatie.
Fac parte din aceasta categorie, in primul rand, venericii care, in mod
sincer, se cred sdneitosi". Astfel sunt purtätorii de sifilis rara manifestari cli-
nice, dar seropozitivi, apoi femeile bolnave de gonococie cronica. In al doilea
rand, exista o categorie foarte importanta nurneric a bo/navi/or care nu
se prezintd medicului, din ignoranta, usurinta sau pudoare rau inteleasä. In al
treilea ránd sunt venericii asociali, toti acei bolnavi care, rara scop si fard rost,
pe baza de tara' constitutionald, se sustrag oricaror mäsuri care urmaresc pro-
tectia sanätatii publice.
Trebue tinut seama si de numeroasele persoane care intrefin raportun
sexuale foarte frecvente i Cu variati indivizi ; pentru aceastä categorie, cir-
culara Ministerului de interne al Reichului din 18 Septembrie 1939 preve&
ca in caz de boalä venerica contagioasa tratamentul sá se faca numai in spi-
tal, la nevoe recurgándu-se chiar la forta politieneasca (291).
In Elvetia, cu prilejul conferintei directorilor cantonali ai aface-
rilor sanitare, tinutd la 15 August 1933, s'a propus adoptarea unei
legi federale, continand i principiul declaratiei obligatorii catre
serviciul sanitar a acelor bolnavi venerici care refuza sa se ingri-
jeasca (292).
In Danemarca s'a elaborat cea mai veche lege asupra declaratiei
obligatorii a sifilisului; intr'adevar aceasta lege dateaza din 1788 (293).
Unele tari au cäutat sà detaileze, prin deciziuni administrative,
normele de urmat pentru a se realiza o cat mai bunä funcionare a
mecanismului declaratiei obligatorii a bolilor venerice. Asa a proce-
dat Suedia, prin decizia pentru aplicarea legii de profilaxie a bolilor
venerice (294).
Daca medicul, dupa ce a diagnosticat o board venerica in faza conta-
gioasa, constata ea bolnavul nu se conformeazä indrumarilor ce i-a dat, sau
ca isi intrerupe tratamentul rara a-1 informa ea-1 continua eventual la alt
medic, va trebui sá semnaleze aceste fapte, in scris, inspectoratului sanitar
competent. Totusi, inainte de a recurge la aceasta m'Asura', se las& medicului
facultatea de a se adresa direct bolnavului, cerandu-i fie ca sä se prezinte la
el imediat pentru a-si continua tratamentul, fie sa-1 avizeze cà tratamentul
este continuat de un alt medic.
Modelul somatiei pe care medicul o adreseaza in acest caz, este urmä-
torul (294):

Dr. G. Banu. Tratat de inedicinfi soeialà. Vol. IV 36

www.dacoromanica.ro
562 DR. G. RAYE'

Somatie
in baza legii din 20 Iunie 1918, asupra masurilor de profilaxie antivenerica
Numele
Profesiunea
A dresa
intrerupandu-si, contrar prescriptiilor legii, trata-
mentul pe care il urma la mine, rara a m'a' fi informat ca acest tratament ar
fi fost reluat de un alt confrate, este invitat prin prezenta s'a se infatiseze la
mine inainte de ziva de sau sa mà informeze ca tratamentul a fost
reluat de un alt medic. In cazul când nu se va conforma prezentei somatiuni,
voi fi nevoit s'A semnalez pe d. inspectorului sanitar.
Daca acest demers al medicului ramane rara' rezultat, el adreseaza ins-
pectorului sanitar urmatoarea
Declaratie
catre inspectorul sanitar all
Numele
Pronumele
Starea civila
Profesiunea
Adresa
A fost ingrijit de mine pentru si a incetat de a se conforma
instructiunilor mele la A intrerupt tratamentul fdrä a ma' fi in-
format ea' acest tratament ar fi fost reluat de un alt medic.
A dat dovadä n'a dat . . . . de rea vointä notorie.
In cazul cand medicul ce ingrijeste o persoana bolnava de o infectiune
venerica in faza contagioasa, aflà ea aceasta persoana' intentioneaza sil se casa-
toreasca, el adreseaza inspectorului sanitar ,urmatoarea

Declaratie catre inspectorul sanitar al

Numele
Pronumele
Starea civila
Profesiunea
Adresa
care a fost ingrijit de mine pentru o contagioasä, are din cate
am putut afla intentiunea de a se casatori farä a cere in prealabil incu-
viintarea legará.
Prin prezenta semnalez acest fapt, in conformitate cu legea asupra ma-
surilor de profilaxie in contra bolilor venerice.
Semnalura medicului si data
In ce priveste formularele de declaratie a cazurilor de boli vene-
rice contagioase, ele prezintä o importantä väditä. Ca model poate
servi urmdtorul formular, utilizat in Suedia :

www.dacoromanica.ro
 M.SDICINA SOCIALA A ROLILOR VENERICE 563

Declaratie a unui caz de boald venericti contagioasii.

N-rul de ordine Natura bolii
(de completat de cätre inspectorul sanitar)
Sifilis dobándit
primar
secundar
tertiar
Sifilis congenital
Gonococie
Ulcer moale
Sexul bolnavului : masculin feminin . .

Data de nastere a bolnavului

Adresa lui
Adresa sursei bänuite de a fi contaminat
Observatiuni
Data Semnätura medicului

In Norvegia, incä din anul 1860 bolle venerice figureazä pe lista

bolilor cu declaratie obligatorie (295).
In fapt insd, de abia din 1922 medicii i diversele institutii care asistä
venerici sunt strict obligate sä intocmeascä o declaratie cel putin °data' pe
an arätänd toate cazurile de sifilis si de blenoragie diagnosticate In decursul
anului.

In Franta, decretul-lege din 29 Noembrie 1939 prevede princi-

piul declaratiei obligatorii a bolilor venerice, iar la 21 Martie 1940
s'a publicat regulamentul cu detaliile de aplicare ale acestui prin-
cipiu (296).
Art. 2. Avertismentul pe care once medic trebue sä-I inmäneze, odatä
Cu ordonanta medicaid', oricdrei persoane suferind de accidente venerice conta-
gioase sau susceptibile de a deveni contagioase, va fi redactat in scris. Medicul
are facultatea de a folosi intreaga formuld-tip de avertisment, ale cärei exem-
plare îi vor fi puse la dispozitie in mod gratuit de cätre Ministerul sänätätii
publice, sau numai o parte din aceasta formulà.
Art. 3. Medicul care va crede cg este de datoria lui sà previnä autori-
tatea sanitarä asupra imprudentei comise de un bolnav din cei vizati mai sus,
va remite acestei autoritäti, sub p/ic inchis, o declaratie. Va folosi In acest scop
formularul-tip imprimat de Ministerul sändtätii publice si care va fi distri-
buit gratuit medicilor i organizatiilor profesionale.
Regulamentul francez mai prevede ca autoritatea sanitarä, pri-
mind declaratia medicului, va invita pe bolnavul recalcitrant sd se pre-
zinte asistentei sociale, pentru ca aceasta sà aibä o convorbire cu el.
Dacä bolnavul se eschiveazä dela aceastä convorbire, o ultimä soma-
tie îi mai este adresatà. Dacd nu räspunde nici acesteia, se intenteazä

www.dacoromanica.ro
564 DR. G. BANtt

actiune in fata Tribunalului, pe baza articolelor referitoare la delictul

de contaminare.
In România, declaratia obligatoare a fost legiferatä in Septembrie
1943 (decret-legepentru combaterea boalelor venerice), astfel :
Art. 4. Once medic care constata o afectiune veneric5 este obligat b
tine un ftsier secret al unor astfel de bolnavi aflati in cura sa si a comunica
numeric autoritatii sanitare respective cazurile noui de boale venerice ce-i
prezentat.

Regulamentul legii mai precizeafa:

Art. 22. Toti medicii oficiali sau particulari colaboreez5 la depista-
rea tuturor bolnavilor venerici.
Once medic care constata la un bolnav existente unei boli venerice re-
cente, este obligat a cerceta izvorul infectiunii, cerand bolnavului indicatii sub
semnaturil asupra persoanei cu care a avut relatii in epoca probabilà a infec-
tiunii. Medicul curant va comunica informatiunile càpätate In aceastá privintà,
autoritAtii sanitare competente, spre verificare.
Regulamentul institue o evidentà a bolnavilor venerici, dupd ur-
mdtoarele norme :
Art. 36. Evidenta bo/navi/or venerici este obligatorie pentru toate
serviciile antiveneriene i pentru toti medicii care trateazd bo/navi venerici.
Evidente va fi tinutd in toate serviciile antiveneriene, cum si de me-
dicii particulari, exclusiv pe imprimate model oficial, complectandu-se exact
toate rubricile.
Evidente bolnavilor noi se va tine complect separata' de evidente bol-
navilor vechi i pentru fiecare boalä In parte. Bolnavii de sifilis tratati regu-
lat un an se socotesc bolnavi vechi.
Bolnavii care sufere in acelas timp sau succesiv de mai multe boli ve-
nerice, se introduc in fiecare serie speciald de fise, cu mentiunea In fiecare si a
boalelor celorlalte.
Art. 37. Evidenta nominará a bolnavilor venerici nu este accesibild
decat organelor controlului antivenerian special investite cu aceastà calitate
numai in cazuri de urmeiriri ale infractiuni/or la legea i regulamentul pen-
tru combaterea boalelor venerice.

C. Tratamentul obligator 5i gratuit

Prin insAsi legiferarea celor douà principii: delictul de contami-
nare si declararea obligatorie, autoritatea sanitard ca rd.spunzdtoare
pentru säinàtatea publied isi asum6 r6spu.nderea pentru organizarea
tratamentului obligatoriu $i gratuit al venericilor. Actiunea représivA
si de investigatie este astfel completatà cu actiunea constructivä, con-
stând in punerea la indemâna bolnavilor lipsiti de mijloace, uneori

www.dacoromanica.ro
 MEDICINA SOCIALA A BOLILOR VENERICE
565

insd chiar independent de situatia materiald a bolnavului, a posibili-

rdtilor integrale de tratament.
In Franta au fost create, prin decretul din 31 Decembrie 1936,
serviciile de profilaxie antivenericg, puse sub autoritatea i controlul
Ministerului sgnAtatii. Aceste servid ii functioneazä pe l'angd judete.
comune, spitale, ospicii si diverse asociatii. Ele asigurd gratuit exami-
narea bolnavilor, analizele, tratamentul i furnizärile de medicamente
In unele teritorii ocupate, in decursul actualului razboi, s'a cautat sä se
statueze cu deosebitä severitate obligativitatea tratamentului venericilor, spre
a se impiedeca diseminarea infectiunilor in populatia civilä si cea militará.
Astfel, ordonanta germana din 22 Februarie 1940, relativa' la guvernamantul
general al Poloniei, prevede (282)
Art. 1. Oricine sufera de o boala venerica ce prezintä pericol de con-
tagiune, este obligat s'a se trateze printr'un medic pana la vindecarea definitiva.
Medicul oficial german, al circumscriptiei respective, este autorizat
examineze i, in cazul dat, sá supunä tratamentului once persoanä suspectä
de o boala venerica ; la nevoie, poate recurge la forta publica.

O bund organizare a gratuititii tratamentului a introdus Italia,

prin textul unic al legislatiei sanitare, din 27 Iulie 1934. Prevederile
legale sunt urmgtoarele (297)
Art. 295. Profilaxia bolilor venerice este asigurata prin :
examene gratuite in dispensarele publice;
tratamentu/ gratuit al venericilor contagiosi, in serviciile
speciale ale caselor de sanatate, clinicilor dermato-
sifiligrafice i spitalelor de medicina' generará;
asistenta medico-chirurgicalä gratuitti la domiciliu qi di-
stributia gratuita' de medicamente, persoanelor inscrise .pe
listele de indigenta.
Art. 297. Capitalele de provincie i comunele cu peste 30.000 locuitori
trebue s'A aiba dispensare specializate pentru descoperirea si tratamentul gra-
tuit al bolilor venerice. Douä sau mai multe comune pot sa se reuneasca intr'un
consortiu, pentru a intemeia un dispensar.
Art. 298. 7- Comunele cu populatie sub 30.000 locuitori pot organiza, cu
concursul guvernului, dispensare pentru boli venerice.
Art. 301. In comunele rara dispensare, prefectul poate pretinde inte-
meierea unui dispensar 'in once uzind care utilizeazá mai muit de 2.000 mun-
citorti pe an.
Art. 305. Medicii comunali, ca si ceilalti, sunt obligati a elibera gra-
tuit certificate de spitalizare, venericilor lipsiti de mijloace.
In Rusia, s'a acordat o grijä deosebità orgamizdrii tratamentului
obligator i gratuit, printr'o retea vastd de institutii, asa incAt acest
tratament pArea a fi asigurat, In anul 1934, pentru 92% din popu-
lat-ie (279).

www.dacoromanica.ro
566 DR. G. BANU

Sunt legiferate urmätoarele norme: spitalizarea tuturor cazuri-

lor indicate, examinarea i a membrilor de familie ai venericului, exa-
menul periodic al grupelor de populatie. Servicii apreciabile aduc
institutele venerologice, al cäror numar era de 19 in anul 1934.
In Cehoslovacia, prin legea din 1922, s'a precizat cu multá stric-
teta obligativitatea tratamentului, aa in cat se recurge la tratamentul
fortat (concomitent cu penalizarea) al tuturor bolnavilor care au ne-
glijat sau §i-au intrerupt tratamentul farä. autorizarea medicului tra-
tant (278).
In Ungaria, prin proectul de lege elaborat in 1933, s'a prevazut
tratamentul obligatoriu, iar venericul care nu se supune acestui tra-
tament poate fi constrans. Se mai prevede cà autoritätile pot obliga
la examen serologic, grupele de indivizi presupu§i infectati (277).
In Iugoslavia, prin legea din 28 Martie 1934, s'a prevazut cà once
persoana atinsä sau suspecta de board' venerica, are dreptul la
examen medical gratuit i la ingrijire gratuita, daca se afla in impo-
sibilitate materiala de a suporta cheltuelile tratamentului (283).
In Elvetia, prin proectul de lege federala din 15 August 1933, se
prevede : once bolnav veneric trebue sa se trateze, iar in acest scop
se enunta necesitatea creärii unei vaste retele de dispensare, de &Are
organizathle cantonale (292).
In Danemarca gratuitatea tratamentului a fost legiferata hied in
anul 1790, iar obligativitatea lui in anul 1874 (293).
In Anglia, este de remarcat ea' tratamentele antivenerice se efec-
tueaza adesea gratuit, indiferent de situatia materia/d a bo/navu/ui (298).
Centrele de tratamertt antiveneric sunt astfel organizate incat sä ofere
un maxim de avantaje pentru bolnav, in ce prive§te disrtanta dela do-
miciliul lui, orele de tratament, etc.
Tratamentul se executg In: dispensarele de pe Iângd spitale, dispensarele
consiliilor oraselor i satelor, maternitàti, cree, institutiuni speciale pentru tora-
tamentu/ femeilor fárá domiciliu qi al servitoare/or, institutiile pentru sà-
raci, etc.

Si in Suedia a fost introdus principiul tratarnentului gratuit al

sifilisului, independent de situatia materiald a bolnavului (299). Acest
tratament gratuit se extinde pe o perioada de trei ani.
In Statele-Unite tratamentul obligatoriu §i gratuit al venericilor
a luat o deosebita extensiune. In ora§ul New-York functioneazg ser-
vicii de tratarnent, care procura gratuit medicamentele necesare bol-
navului, indiferent de starea materiald a acestuia; totodata pun la dis-

www.dacoromanica.ro
 MEDICINA SOCIALA A BOLILOR VENERICE 567

pozitie asistente sociale special instruite pentru descoperirea i urmä-

rirea cazurilor de sifilis i infectiune gonococica (300).
Pe seara vasta" a fost organizat tratamentul obligator si gratuit,
in Argentina (301).
Oricine suferà de o board venericd, in perioada contagioasd, trebue sä
se trateze cu un medic, fie pe cale particulard, fie intr'o institutie publicä;
pärintii sau tutorii unui minor bo/nav veneric, sunt ob/igati sä asigure trata-
mentul acestui minor.
Once spita/ (national, municipal sau particular) va trebui sà organizeze
ce/ putin o secfiune pentru tratamentul gratuit a/ bo/i/or venerice.
Once intreprindere, in care numärul asociatiilor, slujbasilor sau al mun-
citorilor depdqege 50, va crea un serviciu de tratament gratuit si de educatie
profilactic6 antivenericä; abaterile dela aceastä normä vor fi pedepsite cu a-
mendà, dela 5 la 500 pesos.
O mgsurd interesanta a fost luata in Belgia, in 1939, in legatura
Cu tratamentul blenoragiei. S'a pornit dela constatarea c5., pe cand
impotriva sifilisului existä astazi un arm.ament profilactic si curativ
destul de solid, la capitolul blenoragie situatia este foarte defavora-
bird'. De aceea, prin circulara ministeriald din 26 Septembrie 1939,
se agreazä", ipentru tratamentul pe cheltuiala statului, a blenoragi-
eilor lipsiti de mijloace, a-tat un numar de clinici, policlinici dispen-
sare, cat i medici cu cabinetul utilat in acest scop. Obligatiile pentru
institutiile agreate si pentru medicii agreati sunt urmatoarele : a asi-
gura gratuitatea tratamentului, a intocmi cate o fise medico-sociala
pentru fiecare bolnav de infectiune gonococica, a organiza consulta-
tiile in cele mai bune conditiuni de discretie, confort, etc. Celor ce
pot plat, li se pretinde o taxa de 3 franci belgieni de fiecare con-
sultatie (302).
In Romania, prin Decretul-lege pentru combaterea bolilor vene-
rice, din 9 Septembrie 1943, principiul tratamentului obligator a ea"-
patat consacrarea pe un plan destul de vast.
Art. 1. Toate persoanele suferind de boale venerice sunt supuse tra-
tamentului medical obligator i sunt datoare a lua mäsurile necesare pentru a
evita contaminarea altor persoane.
Principiul este urmat de corolarul ski: procurarea
pentru massa populatiei, de a urma tratamentul antiveneric.
Art. 2. Institutiunile publice de asistentä medicará sunt obligate a da
consultatiuni si a face tratamente gratuite bolnavilor atinsi de boale venerice.
Pentru asigurarea eficientei mäsurii, pe planul medico-social, le-
gea prevede mai departe masurile de spitalizare a unor anumite ca-
tegorii de boliiavi.

www.dacoromanica.ro
568 DR. G. BANU

Art. 10. In caz de boalg venericg internarea In spital este obligato.

rie pentru :
bolnavii care nu urmeazg regulat tratamentul;
prostituatele, cum si acele persoane care pi-in modul lcr de viatg sau
prin profesiunea lor sunt cu deosebire expuse la contractarea i transmiterea
boalelor venerice.
Organele politienesti vor aduce la indeplinire internarea obligatorie, la
cererea organelor sanitare autorizate.
Eludarea obligativitatii tratamentului comportd, prin lege, sane-
tiuni serioase.
Art. 13. Se pedepsesc cu inchisoare corectionard dela 3 /uni mina la
2 ani l cu amendg dela 5000 la 20.000 lei
once persoang care nu se prezintä medicului indatg ce a luat cuno-
stintä cg suferg de o boalg venericg sau nu se supune tratamentului medica]
obligatoriu;
prostituatele, in cazul cand lipsesc dela vizitele medicale de control;
membrii ace/eiasi familii caro locuesc impreund, in cara/ ctind nu se
supun controlutui medical, in urma constatdrii cá unu/ din ei este bo/nav de
sifilis ;
f) medicii institutiunilor publice de asistentg medicalg care nu vor da
consultatiuni i nu vor face tratamentele gratuite bolnavilor venerici.

Regulamentul amintitei legi, din 20 OctombTie 1943, mai aduce o

serie de precizàri in leggturä eu obligativitatea tratamentului ve-
nericilor.
Art. 5. Pentru urmarea tratamentului de cgtre copiii atin$ de sifilis,
descoperiti in scoli, sunt responsabili : medicul scoalei, cgnd tratamentul se
face intr'un serviciu antiveneric public, sau pgrintii si tutorii, in cazul cAnd
acestia si-au asumat obligatia de a trata copilul cu medic particular.
Art. 6. Bolnavfilor venerici aflati in servicii publice sau particulare /i
se va. asigura timpul necesar pentru a urma tratamentul impus de lege.
Bolnavii atinsi de boale venerice nu pot fi concediati pentru acest motiv
din serviciul unde îi cástigg existenta.
Serviciile de consultatii i tratament vor fi obligate sg fixeze si ore de
consultatii in afara orelor de lucru ale acestor bolnavi.
Bolnavii venerici contagiosi care sunt trimii in spital, voir primi concedii
pe tot timpul interngrii lor.
Regulamentul institue, ca o m'Asura' importantà, carnetul de
tratament.
Art. 6. Tuturor bolnavilor de mai sus li se va elibera, de medicul
curant particular sau oficial, un carnet de tratament, la care se va anexa o
foaie volantd semnatg i stampilatg de medic, In care se vor nota zilele i orele
cgnd vor trebui sg se prezinte la tratament.

www.dacoromanica.ro
 AtEDICINA SOCIALA A BOLILOR VENERICE 569

Articolul 8 al regulamentului desvoltd principiile spitalizgrii for-

tate a unor anumite categorii de venerici.
Art. 8. Bolnavii care, din cauza neglijentei, nu urmeazä regulat trata-
mentul, vor fi semnalati de medicul curant autoritätii sanitare competente din
localitate, printr'o scrisoare recomandata.
Denuntarea are ca urmare internarea fortatcl a bo/navutui, dacd el pre-
zinta leziuni contagioase, sau inscrierea lui la un dispensar anti-venerian pen-
tru tratament, In cazul cänd este un sifilitic in faza latenta a bolii.
Art. 12. Internarea fortata in spitale mai este obligatoare in faza con-
tagioasa a bolii, pentru urmatorii
Prostituatele, persoanele de serviciu din hoteluri, bäi si restau-
rante, etc.;
Venericii care träesc in mijlocul unei colectivitäti : In cazärmi, inter-
nate, fabrici, etc. si cei traind in conditiuni de promiscuitate;
Toti acei bolnavi venerici, care prin starea lor de incultura, cat i prin
primitivitatea conditiunilor igienice in care träesc, nu pot inspira nicio in-
credere ca lasati in libertate se vor cauta si vor feri de contaminare pe cei
din jurul lor, ca : cersetori, someri, vagabonzi, etc.

D. Combaterea bolilor venerice, prin plan organizat in timp

Unele tgri, in legaturg cu planuri generale de activitate, in toate
domeniile, pe care le-au elaborat pentru m timp determinat (4 sau 5
ani), au cgutat sg fixeze norme de actiuLe dupg acela§ criteriu
In ce prive§te lupta antivenericg. Incontestabil cà aplicarea unei
astfel de esalongri in tim,p, inggdue realizan i importante, pe baza
procurgrii i rationalizärii prealabile a mijloacelor materiale de actiune
In Rusia s'a alcgtuit un plan de luau, pe tärgmul combaterii bo-
lilor venerice, in rgstimpul §i in cadrul celui de al doilea plan cincinal
(303).
Acest plan de lucru cuprinde descoperirea cat mai completä s
focarelor de infectiune veneried ; lupta in contra sifilisului extrage-
nital, a sifilisului ereditar §i a blenoragiei infantile ; actiunea de uni-
ficare a functionärii diverselor organizatii antivenerice, a conditiilor
de spitalizare, a metodelor de statisticg. (un serviciu special pe lang5
comisariatul sängtätii), a legislatiei ; preggtirea medicilor venerologi
intensificarea serviciilor mobile de luptg antivenericg ; echipe de sifi-
ligrafi calificati care sg lucreze (3-4 luni) pe teren, cu medicii locali
educatia antivenericä a populatiei.
E. Conventii si organizatii internationale
Colaborarea internationalg, in domeniul combaterii bolilor vene-
rice, s'a impus mai ales dupg r5zboiul mondial trecut.

www.dacoromanica.ro
570 DR. G. BANU

La 1 Decembrie 1924 s'a incheiat o conventie, Intre un impor-

tant nurnär de state, asupra unei probleme de cea mai mare impor-
tanta In campul medicinei sociale a bolilor venerice: tratamentul bo-
lilor venerice la marinan. Inteadevär, aceastd grupa profesionala re-
prezinta unul din factorii cei mai eficienti de diseminare a bailor
venerice, iar organizarea combaterii acestor boli la personalul navigant
echivaleaza cu o diminuare sensibila a morbiditatii venerice.
Amintita conventie, incheiata la Bruxelles, are cuprinsul urmä-
tor (304) :
ART. 1. Inaltele pärti contractante se obligA a crea qi a intretine, in
fiecare din principalele lor porturi, maritime sau fluviale, servicii venerologice
deschise pentru toti marinarii din comert si luntrasii, färä deosebire de natio-
nalitate.
Aceste servicii vor avea un personal medical specializat 0 o organizatie
materialä tinutä permanent la zi cu progresele stiintei. Ele vor fi instalate si
vor functiona in astfel de conditiuni incát sä fie usor accesibile celor interesati.
Desvoltarea lor va fi paralela, in fiecare port, cu miscarea navigatiei si vor
dispune de un numär suficient de paturi de spita/.
ART. 2. Ingrijirile medicale, ca si furnizarea de medicamente, vor fi
gratuite ; la fel si spitalizarea, din moment ce a fost recunoscutä ca necesarä
de care medicul de serviciu.
Bolnavii vor primi de asemenea, gratuit, medicamentele necesare pentru
tratamente/e de urmat in timput drumului, 'Ana la cea mai apropiatä escalä.
ART. 3. Se va elibera fiecärui bolnav, un carnet strict personal, pe
care nu va figura deck un numär de ordine, i unde medicii diferitelor clinici
prin care se perin.dà bolnavul, vor nota: a) diagnosticul, cu indicatia sumará a
particularitätilor clinice relevate in momentul examinärii; b) tratamentele care
s'au aplicat in clinicá ; c) prescriptiile ce are de urmat in tim-pul drumului ;
d) rezultatele examenelor serologice efectuate pentru sifilitici.
Este preferabil, pentru usurarea comparatiilor, ca reactia Wassermann sä
se efectueze dupà o technica uniformä.
ART. 4. Cäpitanii de vapoare si armatorii sunt obligati sä aducd la
cunostinta personalului lor, functionarea serviciilor mentionate in aceastä con-
ventie.
In momentul lansärii navei sau cel mai tärziu cu prilejul primei sale
vizite pe bord, ofiterul sanitar va inmäsia personalului, notite Cu indicatia pre-
cisä a locului i orelor de consultatii.
Au aderat la aceasta conventie : Argentina, Belgia, Cuba, Dane-
marca, Finlanda, Franta, Anglia, Grecia, Italia, Monaco, Peru, Ro-
mania, Suedia, Tunisia, Canada, Noua Zelanda, Australia, diferitele
colonii i concesiuni britanice, Marocul, Islanda, Olanda, Polonia.
O Infäptuire importanta, si care a adus reale servicii medico-
sociale, este Uniunea internationalti contra pericolului venerian, cu
sediul la Paris.

www.dacoromanica.ro
 MEDICINA SOCIALA A BOLILOR VENERICE 571

Aceasta organizatie a grupat un important numär de täri ; tot-

odatä colaboreazä cu co-mitetul de igienä S. D. N., Biroul international
al muncii, Consiliul international al femeilor, Liga societatilor de
Cruce-Rosie.
Scopul acestei organizatiuni este astfel precizat prin statute (305)
A facilita studiul chestiunilor In legäturä cu bolle venerice, din punctul
de vedere international ; a asigura infiiptuirea milsurilor profilactice pentru
stävi/i propagarea bo/i/or venerice dela o Dará /a alta ; a favoriza progresul
legislatiilor nationale, precum i Incheierea de conventii internationale; a fa-
voriza in fiecare Dará, In intelegere cu organizatiile nationale, toate rnásurile
profilactice sanitare si morale de naturä a usura lupta In contra pericolului
venerian ;
A servi ca organ de legaturil si de coordonare Intre diferitele societäti
nationale antivenerice, organismele nationale ca de ex. cele de Cruce-Rosie,
organismele guvernamentale, etc., etc., in vederea unificárii luptei in contra
pericolului veneric, cu schimb de observatii si de rezu/tate obtinute ;
A centraliza intreaga documentare privitoare la lupta in contra bolilor
venerice, a initia anchete stiintifice i sociale asupra extinderii, profilaxiei
tratamentului bolilor venerice in diferite täri, precum si a publica once docu-
mentare utild ;
A organiza, sau a favoriza organizarea, de Care societätile nationale, de
conferinte i congrese privitor la bolle venerice ;
A aduce la cunostinta guvernelor, fie prin intermediul organizatiilor na-
tionale aderente sau al reprezentantilor guvernelor In Consiliul de directie, sau
direct, rezultatele tuturor anchetelor, precum i ale tuturor mäsurilor proprii a
ameliora lupta In contra pericolutui venerisn, atät din punctul de vedere na-
tional CAI si din cel international.
Uniunea internationalà este o asociatie compusä din societäti nationale
care activeazä exclusiv In domeniul antiveneric, precum si din organizatii ca
de exemplu societätile nationale de Cruce-Rosie si asociatiile nationale de
igienä al cäror scop nu este exclusiv lupta in contra pericolului venerian,
dar totusi participd la aceastä luptà efectiv.
Guvernele insile pot adera la Uniunea internationalä.
Uniunea internationala contra pericolului venerian este conclusa
administratä de un consiliu de directie, compus din reprezentantii
tutdroa- membrilor aderenti, cate un singur delegat de fiecare natiune
avand dreptul de vot.
Consiliul de directde desemneaza din sanul sau un comitet exe-
cutiv (presedinte, 4 vice-presedinti, secretar general, 2 secretari ge-
nerali adjuncti, casier, easier adjunct, consiliu juridic si 5 consilieri).
In alcätuirea lui din anul 1934, comitetul executiv al acestei Uniuni cu-
prindea umätoarele personalitäti presedinte de onoare, profesorul Bayet (Bel-
gia) ; presedinte, profesorul Ehlers (Danemarca) ; vice-presedinti, profesorul Du-
bois (Elvetia), Jadassohn (Germania), Neville Rolfe (Anglia), Snow (Statele Unite);

www.dacoromanica.ro
572 DR. G. BANU

secretar general, Cavaillon (Franta); secretan i generali adjuncti, Schraenen (Bel-

gia) i Roeschmann (Germania); consilieri, B. Dujardin (Belgia), prof. Gougerot
(Franta), Harrison (Anglia), profesorul Gawalowski (Cehoslovacia), profesorul
Cappelli (Italia); casier, Flurscheim (Statele-Unite); consilier juridic, Pfeiffer
(Franta).
Un important numär de organizatii, din diferite täri, fac parte din
Uniune. Inteadevär, sunt reprezentate, fie prin guvernele respective insile, fie
prin diferite asociatii i societäti : Algeria, Germania, Argentina, Australia,
Austria, Belgia, Bolivia, Brazilia, Bulgaria, Canada, Chili, China. Columbia:
Costa-Rica, Cuba, Danemarca, Egiptul, Spania, Estonia, Statele-Unite, Ecuador,
Yranta, Anglia, Grecia, Guatemala, Olanda, Ungaria, Italia, Japonia, Letonia,
Luxemburg, Maroc, Mexico, Monaco, Norvegia, Paraguay, Peru, Polonia, Por-
tugalia, Romania, Suedia, Cehoslovacia, Tunisul, Uruguay, Venezuela, Iugo-
slavia.

Mai mentionam, ca organizatie intemationald de lupta antivene-

rica : Federatia abo/itionistä internationalcl, datand din 1875 si avand
drept scop : obtinerea abolirii prostituliei ca institutie legará si tole-
rata'; studiul stiintific al prostitutiei, pe baza anchetei permanente
asupra cauzelor morale, economice si altele, ale acestei plägi sociale,
precum si asupra efectelor si a mijloacelor de a le remedia. Aderasera
la aceasta Federatie, pana la 1934, Germania, Belgia, Danemarca, Spa-
nia, Statele-Unite, Franta, Anglia, Olanda, Italia, Lituania, Portugalia
Romania, Tarde Scandinave, Elvetia, Uruguay si Polonia.

F. Organizarea luptei antivenerice in timp de r5zboi

Situatiunea de dupa razboiul din 1914-18 a pus in evidenta,
pentru toate ärile, factorul cu deosebire agravant pe care îl repre-
zinta starea de razboiu, In ce priveste cliseminarea infectiunilor vene-
rice. Aceasta experientä a facut ca, °data cu izbucnirea razboiului din
1939, diferite fati, si In primul rand cele care au efective importante
angaj ate in lupte, dincolo de hotarele teritoriilor nationale sau din-
colo de Metropola, sà crecomande din vreme mäsuri de profilaxie.
Anglia, printr'o circulara din Ianuarie 1940, a Ministerului sana-
tatii, a impus spre a se obtine indicatii asupra regiunilor in care
infectiunea veneirica ameninta sa se extinda ca autoritaTile militare
sci informeze pe cele civile asupra cazurilor noui survenite in f orma-
tiunile lor (306).
Se mai cere ca, In zona interioara, s'A' se forrneze unitclti mobile
de combatere. Fiecare din aceste unitäti va fi coinpusa din : un spe-
cialist în venerologie, o infirmiera, un om de serviciu, un sofer si un
secretar. Raza de actiune a unitatii mobile este de 30 mile.
S'a mai stacruit asura faptului ca. In timp de razboiu, trebue a-

www.dacoromanica.ro
 MEDICINA SOCIALA A BOLILOR VENERICE 573

cordatd o atentie deosebità prevenirii vulvo-vaginitelor la fette (scä-

derea nivelului general de igienä., si al igienei sexuale in special, in
mediile familiale).
In Germania, autoritätile sanitare civile si militare au luat, odatà
Cu izbucnirea räzboiului, in 1939, mäsuri Cu deosebire severe spre a
impiedeca extensiunea bohlor venerice. S'au dat instructiuni precise
autoritätilor sanitare, oficiilor sanitare i diferitelor dispensare. S'a
luat rnAsura ca once personä impotriva cAreia existä suspiciuni sufi-
ciente cà ar fi purtätoare de boalä venericà.', sä prezinte -imediat un
certificat medical, sau sä se infdtiseze la institutia indicatà pentrw a
fi supusä examenului medical. Cel ce nu satisface aceste obligatiuni
este imediat ridicat de autoritätile politienesti (307).
O deosebità importanta a fost acordatä descoperirii surseior de
infectiune. S'a cerut cu toatd straduinta, practicienilor, sd se confor-
meze obligativitätii declaratiei cazurilor de boli venerice, precum si
indatoririi de a cerceta sursa de infectiune.
Tratamentul oricärei persoane gäsitä cu o infectiune venericd,
este obligator, pand la inläturarea pericolului de contagiutne; in acest
rdstimp tratamentul trebue sà aibä loe intr'o institutie. Impotriva per-
soanelor recalcitrante s'a introdus arestul preventiv.
Un mare progres pentru lupta antivenericd in rdzboiul actual, este
intätisat prin sulfamidoterapia aplicatd in blenoragie. Se relateazà, in
Germania, cazuri de vindecare inteo singurd zi, a infectiunii gonoco-
cice, cu ajutorul cibazolului. In tot cazul, prin sulfamidoterapie se
ajunge la un procent de vindecäri rapide de 70%, ceea ce reprezintä
un considerabil avantaj din punctul de vedere medico-social, in vreme
de räzboiu mai ales.
Prin contrast cu progresele terapeutice in gonococie, in ce pri-
veste tratamentul i combaterea sifilisului achizitii noui nu s'au in-
registrat. Lupta antisifiliticà in räzboiu trebue dusd cu mijloacele
clasice.

www.dacoromanica.ro
 BIBLIOGRAFIE

A. Blaschko u. W. Fischer, Einfluss der sozialen Lage auf die Geschlechts-

krankheiten, in Krankheit und soziale Lage" de Mosse-Tugendreich, 1913,
pag. 427.
D. Sandberg, Die Syphilis im russischen Dorf, Archiv für Dermatologie und
Syphilis, vol. 31, mentionat de Blaschko-Fischer, op. cit.
A. Touraine, Le bilan pathologique de la s3rphilis, La prophylaxie antivé-
nérienne, décembre 1941.
I. Pavel, E. Creangd, P. Sgandar, Frecventa sifilisului ignorat, Revista de
igienä socialä, Ianuarie-Februarie 1942.
Gougerot, mentionat de A. Touraine, loco cit.
A. Blaschko, mentionat de A. Touraine, loco cit.
A. Castig/ioni, Histoire de la médecine, Paris 1931.
V. Bologa, Istoria sifilisului, Buletinul eugenic si biopolitic, Ianuarie-Fe-
bruarie 1930.
H. Haustein, Die Geschlechtskrankheiten einschliesslich der Prostitution, in
Handbuch der sozialen Hygiene, III. Bd:, 1926, pag. 551.
K. Siidhoff, Der Ursprung der Syphilis, Leipzig 1913.
V. Bologa, Diseminarea sifilisului in Europa, Buletinul eugenic si biopo-
litic, Martie-Aprilie 1930.
Griinpek, mentionat de V. Bologa, loco cit.
A. Voina, Prostitutia i bolle venerice in Romania, Bucuresti 1930.
A. Castiglioni, La renaissance, Pathologie et maladies contagieuses, Syphi-
lis, in .,Histoire de la médecine", 1931,, pag. 373.
H. Haustein, Geschichtlicher Querschnitt durch vier Jahrhunderte (1500-
1900), loco cit. pag. 553.
F. Werr, Die Propaganda gegen die Geschlechtskrankheiten im Laufe der
Zeit, Der öffentliche Gesundheitsdienst, 5. Juli 1936, pag. 152.
Ambroise Paré, Oeuvres completes, Livre XVII, De la grosse vérole, men-
tionat de V. Botoga, loco cit.
V. Bologa, Istoria cunoasterii sifilisului si a terapiei antisifilitice, Buleti-
nul eugenic si biopolitic, August-Octombrie 1930.
A. Castiglioni, Le dix-huitième siècle, De la médecine systématique à la
conception anatomo-pathologique, op. cit., pag. 510.
J. P. Frank, Supplement-Bände zur medizinischen Polizei, Leipzig 1823,
mentionat de V. Bologa. loco cit.

www.dacoromanica.ro
 MEDICINA SOCIALA A BOLILOR vENEftICE 575

H. Hauboid, Johann Peter Frank, Der Gesundheits- und Rassenpolitiker

des 18. Jahrhunderts, Lehmann's Verlag, 1939, pag. 279.
J. Friedel, Briefe iiber die Galanterien von Berlin, auf einer Reise gesam-
melt, 1782, mentionat de H. Haustein, loco cit.
V. Bolo pa. Sifilisul In trecutul Tärilor romanesti, Buletinul eugenic si
biopolitic, August-Octombrie 1930, P. 215.
Andreas Wo/f, Beiträge zu einer historisch-statistischen Beschreibung der
Moldau, Sibiu 1805.
J. Pataki, Adato.k a prostitucio történetéhez Kolozsvary, Cluj 1925, men-
tionat de V. Bolo pa, op. cit.
Philippe Ricord, Traité pratique des maladies vénériennes, Paris 1838.
A. H. Nico/ai. Grundriss der Sanitätspolizei mit besonderer Beziehung auf
den preussischen Staat, Berlin 1835, mentionat de H. Hausteirn,, loco cit.
L. Pappenheim, Meclizinische Vberwachung der Prostitution, Monats-
schrift für exakte Forschung auf dem Gebiete der Sanitätspolizei, anul
2, Berlin 1862, idem, ibid.
A. Stiihmer, Allgemeine Syphilis. in Die Haut- und Geschlechtskrankhei-
ten" de L. Arzt si K. Zie/er, vol. IV, 1934, pag. 4.
H. Haustein, Die sozialhygienische Bedeutung der Geschlechtskrankheiten,
In Handbuch der sozialen Hygiene", vol. III, pag. 593.
Lereade, Sur la méthode de la statistique médicale. La mortalité par
syphilis a Paris, Journal de la Societe de statistique de Paris, vol. 55,
1914, p. 324, mentionat de H. Haustein, loco cit.
D. Pau/ian, Bolle venerice in Romania, Revista de igiend socialä, Iulie-
August 1940.
Fassou et Mouchette. mentionati de A. Touraine, loco cit., pag. 410.
A. Ba yet, Valeur respective du point de vue individuel et du point de vue
social dans la lutte contre Pendérnie syphilitique, La prophylaxie anti-
vénérienne, octobre 1931.
Jeanselme, Pour assurer la prophylaxie sociale de la syphilis, quelle est
la méthode la plus stare ? La Prophylaxie entivénérienne, Octobre 1931.
Jadassohn, Valeur respective du point de vue individuel et du point de vue
social dans la lutte contre la syphilis, La Prophylaxie antivénérienne,
octobre 1931.
B. Spiethoff, Wege und Ziele in der Bekämpfung der Geschlechtskrank-
heiten. Der öffentliche Gesundheitsdienst, 5 April 1935.
A. Stiihmer, Der Syphiliserreger, loco cit. pag. 5 ss.
C. Levaditi, La syphilis expérimentale, La Prophylaxie antivénérienne.
mars 1931.
A. Stiihmer, Experimentelle Syphilis, loco cit. pag. 19 si urmgt.
S. Nicolau, Consideratiuni asupra patologiei generale a sifilisului, Rornt:-
nia Medicaid, 15 Martie 1939. - A. Marie, C. Levaditi et G. Banu, Nouveaux
essais de transmission du tréporième de la paralysie générale au lapin,
Comptes rendus de l'Aeadérnie des sciences de Paris, 27 octobre 1919. -
A. Marie, C. Levaditi et G. Banu, Transmission expérimentale du trépo-
nème de la paralysie générale par contact sexuel, Comptes-rendus de
l'Académie des sciences de Paris, 27 octobre 1919.
G. Milian, Hérédité occulte de la syphilis, La prophylaxie antivénérienne
Mai 1936.

www.dacoromanica.ro
576 G. BAWL;

H. Gougerot, Syphilis muettes transmissibles, La prophylaxie antivéne -

rienne, mai 1937.
A. Stiihmer, Die Immunitätsverhältnisse bei der Syphilis, loco cit. pag. 48
H. Löhe, Wesen und Verlauf der Frtihsyphilis im einzelnen, In Die Haut-
und Geschlechtskrankheiten" de Arzt-Zieler, 1934, pag. 167 si urm.
Joulia, Dépistage de la syphilis primaire chez la femme, La prophylaxie
antivénérienne, Octobre 1935.
H. Löhe, Die syphilitischen Erscheinungen an den Schleimhduten bei
Frtihsyphilis, loco cit. pag. 245.
W. Schönfeld, Haut- und Schleimhäute bei Syphilis, i n Die Haut- und
Geschlechtskrankheiten" de Arzt-Zieler, 1934, peg. 280.
W. Schönfeld, Die erweichende tiefliegende Knotensyphilis der Haut, loco
cit. pag. 316.
H. v. Hoesslin, Syphilis der inneren Organe, in Die Haut- und Ge-
schlechtskrankheiten" de Arzt-Zieler, vol. IV, 1934, pag. ,350.
Schlesinger, Syphilis und innere Medizin, 1928.
Braun, Syphilis des Zirkulationsapparates, in Tratatul lui Finger. Wien-
Leipzig, 1913.
W. Schönfeld, Allgemeine Erkennung der Syphilis, in Die Haut- und
Geschlechtskrankheiten de Arzt-Zieler, IV. Band, 1934, pag. 74.
Fr. Jahne/, Allgemeine Pathologie und pathologische Anatomie der Syphilis
des Nervensystems, Jadassohns Handbuch der Haut- und Geschlechts-
krankheiten, vol. XVII, Berlin 1929.
W. Schönfeld, Die Sero-biagnase (Blut und andere Fltissigkeiten), loco
cit. pag. 97.
36. W. Schönfeld, Die Reaktionen bei Syphilis und Nichtsyphilis, loco cit.
pag. 104.
Recommendations concernant les seroréactions dans la syphilis, Bulletin
trimestriel de l'Organisation d'Hygiène, Geneve, Décembre 1932.
R. Demanche, Les principes directeurs de la réaction de Bordet-Wasser-
mann, La prophylaxie antivénérienne, novembre 1935.
E. Steur, Beitrag zur Brauchbarkeit der Trockenblutreaktion auf Syphilis
im Gesundheitsamt, Der öffentliche Gesundheitsdienst, 5. Juni 1941.
C. Siebert, Morphologie und Biologie des Gonokokus, in Die Haut- und
Geschlechtskrankheiten" de Arzt-Zieler, vol. V. 1935, pag. 6.
H. Felke, Warum liegen Gonokoken intrazellulär ? Miinch. medizinische
Wochenschrift, No. 18, 1931.
Schäffer-Zie/er-Siebert, Behandlungen der Haut- und Geschlechtskrank-
heiten, Berlin-Wien 1932, mentionat de C. Siebert. loco cit. pag. 34.
R. Friatwald, Tripper des Marines, in Die Haut- und Geschlechtskrank-
heiten", de Arstzieler, vol. V. 1935, p. 54.
H. Gottschalk, Unfruchtbarkeit durch Geschlechtskrankheiten. Der öffent-
liche Gesundheitsdienst, 5.111.1936.
W. Schmidt, Die Gefährdung der Zeugungsfähigkeit -durch doppelseitige
gonorrhöische Nebenhodenentztindung, Der öffentliche Gesundheitsdienst,
5. XII. 1939.
K. O. Ulrich, Die gonorrhoischen Komplikationen beim Manne und ihre
bevölkerungspolitische Bedeutung, Tezä Berlin 1940, mention. in Der 6f-
fentliche Gesundheitsdienst, 20. VII. 1941, partea II-a, pag. 189.

www.dacoromanica.ro
 MEDICINA SOCIALA A BOLILOR vENERICE 577

A. Glingar, Harnröhrenverengung, in Die Haut- und Geschlechtskrank-

heiten" de Arzt-Zieler, vol. V, 1935, pag. 276.
K. J. Bucura, Der Tripper des Weibes, in Die Haut- und Geschlechtskrank-
heiten", de Arzt-Zieler, vol. V, 1935, pag. 276.
J. Breger- E. Philipp, Die Bekämpfung der weiblichen Gonorrhöe, Archiv
fur soziale Hygiene und Demographie, Nr. 6, 1932.
Bumra, Die gonorrhoischen Erkrankungen der weiblichen Harn- und Ge-
schlechtsorgane, Veits Handbuch der Gynäkologie, Bd. II. Wiesbaden, 1907,
mentionat de K. J. Bucura, loco cit. pag. 276.
Menge, Die Gonorrhde des Weibes, Handbuch der Geschlechtskrankheiten
von Finger, Jadassohn, Ehrmann und Gross, Bd. V. Wien 1912.
P. Lerebotatet. Rôle du gonocoque dans la stérilité feminine, La Prophyla-
xie antivénérienne, août 1938.
0. Griitz, Weicher Schanker, in Die Haut- und Geschlechtskrankheiten".
de Arzt-Zieler, vol. V, 1935, pag. 423.
P. Ravaut, Rabeau. Hesse-Didier, Un nouveau cas de porteur de germes
chancrelleux sans lesion apparente chez une malade présentant un bubon
inguinal sans chancre, Bulletin de la Societe française de dermatologie,
No. 8/930.
A. Buschke, R. Ledermann, L. Loewenstein, Beitrag zur Epidemiologie des
Ulcusmolle, Dermatologische Wochenschrift, 1929, pp. 1605-1617.
G. Stibhpke, Ulcus molle, in Handbuch der Haut- und Geschlechtskrank-
heiten", vol. XXI, Berlin 1927.
77, S. Nicolau, Limfogranulomatoza subacuta, Bucure§ti 1938.
Nicolas, Opportunité et possibilité de comprendre la maladie de Nicolas-
Favre parmi les maladies vénériennes, La Prophylaxie antivénérienne,
Février 1935.
C. C. Pierce, La lymphogranulomatose inguinale aux Etats-Unis, Bulletin
de l'Office International d'Hygiène Publique, No. 10 1935.
Rab ello, La maladie de Nicolas-Favre, La Prophylaxie antivénérienne,
Juillet 1938.
P. Durel, Les porteurs de germes en vénérologie, La prohylaxie antivéné-
rienne, Janvier 1933.
82, J. K. Mayr, Die VerbreitUng der Geschlechtskrankheiten und ihre soziale
Bedeutung, in Die Haut- und Geschlechtskrankheiten" de Arzt-Zieler,
vol. V, 1935, pag. 525.
83. D. Stanca, Campania antisifiliticd in regiunea Cluj intre anii 1921-1927,
Revista de igiend socialä, Ianuarie 1934.
84, A. Voina, Bolle venerice in populatia rurala, Revista de igienä socialä,
Ianuarie--Iunie 1940.
Dornedden und Baland, Reichszählung der Geschlechtskranken, Reichsge-
sundheitsblatt, Beiheft No. 3 1935.-B. Spiedhoff und H. Gottschalk, Zur
Statistik der Geschlechtskrankheiten, Dermatologische Wochenschrift, No.
17, 1935, mentionat in Der öffentliche Gesundheitsdienst, 20. V. 1935, p. 90. -
Dornedden und Ba/and, Nachtrag zur Reichszählung der Geschlechtskrall-
ken 1934, Reichsgesundheitsblatt No. 28, 1935, mentionat in Der öffentliche
Gesundheitsdienst, 5. XI. 1935, pag. 356.
Chr. Di/lmann, Zur Frage des Rtickganges der Geschlechtskrankheiten, Der
öffentliche Gesundheitsdienst, 20. VIII. 1935, pag. 371.
Dr. G. Bann.- Trartat d3 medicIna sacialà, Vol. IV 37

www.dacoromanica.ro
578 DR. G. RANI.;

Chr. Dillmann, Zur Frage des Riickganges der Geschlechtskrankheiten,

Der öffentliche Gesundheitsdienst, 5. III. 1940, p. 721.
L. J. Usilton, Statistique de la syphilis et de la blénorragie aux Etats-
Unis, basée sur les cas traités. Bulletin de l'Of fice international d'hygiène
publique, No. 4/1936, pag. 693.
K. Poh len, Die Einschleppung von Geschlechtskrankheiten aus dem Aus-
land, Reichsgesundheitsblatt, 1934, pag. 167, mentionat in Der öffentliche
Gesundheitsdienst, 20. Juni 1935, p. 235.
Annuaire sanitaire international, 1928. Annuaire sanitaire international
1929. (Genève, 1929 §i 1930).
A. Syssine. Union des Républiques soviétiques socialistes, in Annuaire sani-
taire international 1928, Genève 1929, pag. 1092.
A. Syssine, idem, ibidem 1929, Genève 1930, p. 1362.
J. Jadassohn, Riickgang der Syphilis, Ein Erfolg der heutigen Bekampfungs-
methoden, Archiv far soziale Hygiene u. Demogr., No. 3 1930.
H. Risel Ein Beitrag zum Riickgang der Syphilis, Der öffentliche Gesund-
heitsdienst, 20. Oktober 1937.
E. Milner, Zur I3ekampfung der angeborenen Syphilis, Zeitschrift
ärztliche Fortbildung, No. 9/1938, recenzat in Der öffentliche Gesundheits-
dienst, 5. XI. 1938, pag. 452.
S. 0/brich, Zur Frage des Rfickganges der Lues, Arbeiten des Staatsinsti-
tutes fiir experimentelle Therapie, Frankfurt, recenzat in Der öffentliche
Gesundheitsdienst, 20. IX. 1938, B. p. 308.
Studiu asupra eficacitatii luptei antivenerice in Tarile Scandinave, rezu-
mat dupa British Medical Journal, 1938, in Der öffentliche Gesundheits-
dienst, 20. September 1938, p. 437.
Verbreitung, Häufigkeit und Entwicklung der Syphilis in U. S. A. Der
öffentliche Gesundheitsdienst, 5 Dezember 1937, pag. 606, B. (rezumat dupa
Venereal diseases informations, suppl. Nr. 3).
T. Parran, L. J. Usilton, Fréquence actuelle de la syphilis primaire et re-
sultats de la prophylaxie contre les maladies vénériennes aux Etats-Unis,
Office international d'Hygiène publique, mars 1930.
Verhandlungen der Konferenz fiber Bekämpfung der Geschlechtskrankhei-
ten, Washington, Dezember 1936, recenzat in Der öffentliche Gesundheits-
dienst, 20. September 1937, B. p. 463.
R. A. Vonderlehr, L. J. Husington, Die Wahrscheinlichkeit Syphilis zu
erwerben und die Häufigkeit ihres verhängnisvollen Verlaufs, recenzat
dupA Venereal diseases informations, vol. 19, 1938, p. 396, in Der öffentliche
Gesundheitsdienst, 20. Mai 1939, p. 104.
H. Gottschalk, Die Syphilishäufigkeit im Deutschen Reich und U. S. A..
Deutsches Ärzteblatt, Nr. 111942.
L. Ivlunteanu, Studiu de igienä sociala asupra sifilisului in armata, Analele
Ministerului Sanatatii, Bucuresti, Octombrie 1926.
A. Mihailescu, Bolile venerice si combaterea lor la tara, Revista de igiena
sociala, 1932, pag. 763.
S. Strugariu, Rdspandirea si combaterea sifilisului la tara, Revista de
igiena socialä, 1933, pag. 412.
P. Rdnineantu, Rezultatele unei cercetari asupra frecventii sifilisului si

www.dacoromanica.ro
 MEDICINA SOCIALA A BOLILOR VENERICE 579

schita unui program pentru combaterea lui in mediul rural, Buletinul euge-
nic si biopolitic, Aprilie-Iunie 1940.
A. Bayet, Syphilis et main d'oeuvre, Bulletin du Comité central industriel,
21 mai 1930, recenzat in Revista de igienä socia15, Martie 1931.
A. K. Sayers, Syphilis control in industry, American Journal of Public
Health, No. 28, 1938, recenzat in Der öffentliche Gesundheitsdienst, 5. De-
zember 1938, pag. 506, B.
G. Ottolenghi. Syphilis extra-génitale, in Hygiene du travail, Geneve, vol.
I; 19, pag. 1163.
S. Longhin, Bolle venerice in armat5, Revista de igien5 socia15, Ianuarie-
Iunie 1940.
A. Touraine, La syphilis aux armées, La prophylaxie antivénérienne,
Mat 1934.
Klose, Haben die Geschlechtskrankheiten zugenomtnen ? Der öffentliche
Gesundheitsdienst, 20. Mai 1941. P. 91, B.
L. Spillmann, L'hérédo-syphilis et ses rapports avec la mortalité infantile,
La prophylaxie antivénérienne, novembre 1931.
Mortinatalité syphilitique, La prophylaxie antivénérienne, aoilt 1936.
K. Pohlen, tber die Häufigkeit der Syphilis und der syphilitischen Folge-
zuständen, nach dem klinischen und pathologischen Befund, Dermatolo-
gische Wochenschrift, No. 47/1937, mentionat in Der öffentliche Gesund-
heitsdienst, 5. Januar 1938 B. pag. 667.
H. Dressler, Die Lues als Todesursache und ihr Einfluss auf die Sterbeziffer,
Der öffentliche Gesundheitsdienst, 5. August 1941.
P. Linser, K. H. Vohwinkel, Die Behandlung der Syphilis, in Die Haut-
und Geschlechtskrankheiten" de Arzt-Zie/er. vol. IV, 1934, pag. 690.
P. Linser und K. H. Vohwinket, Anwendungsweise des Quecksilbers, loco
cit., pag. 698.
Sazerac et Levaditi, Compte-rendus de l'Académie des sciences, torne 174,
1922, pag. 128. - Kolle, Deutsche Medizinische Wochenschrift, 1924, pag.
1074. - Fournier et Schwarz, Compte-rendus de l'Académie des sciences,
1926, pag. 545. - Levaditi, Sanchis-Bayarri, Schoen et Manin, Annales de
l'Institut Pasteur, 1928, pag. 105.
E. Sonnenberg, Neuf ans de traitement préventif bismuthique de la syphi-
lis, La prophylaxie antivénérienne, Décembre 1935.
N. Yernaux, Le traitement bismuthe continu, Bruxelles medical, No. 5, 1933.
R. Hilgemann, Die Behandlung luetischer Infektionen mit Spirochaeta-pal-
lida-Vakzine, Medizinische Klinik, No. 3. 1941, mentionat in Der öffentliche
Gesundheitsdienst, 20. August 1941, pag. 309.
F. Bering, Die Behandlung der Syphilis mit unspezifischen Mitteln, in Die
Haut- und Geschlechtskrankheiten", de Arzt-Zieler, vol. IV, 1934, pag. 771.
1,24. J. Kyrie. Die Malariabehandlung der Syphilis, Wiener Klinische Wochen-
schrift, No. 43, 1924.
B. Dattner, Moderne Therapie der Neurosyphilis, Wien 1933.
L. Queyrat, Les divers modes de traitement de la syphilis, La prophylaxie
antivénérienne, janvier 1932.
R. Weille, Faut-il prolonger le traitement de la syphilis ? Revue d'hygiene
et de médecine sociales, mat 1933.

www.dacoromanica.ro
580 DR. G. BANU

F. Lesser, Die Frilhbehandlung der Syphilis. Deutsche Medizinische Wo-

chenschrift, No. 20, 1933.
J. Gaté, Le traitement actuel de la syphilis, La prophylaxie antivénérienne,
juillet-amat-septembre 1933.
St. Teodorescu, Cáteva norme relativ la conducerea unui tratament
antisifilitic, Romdnia Medicaid, 1 martie 1941.
0. Magimel Pelonnier, Le bismuth dans le traitement de la syphilis. These,
Bordeaux 1926.
G. Petges, Evolution du traitement de la syphilis, La prophylaxie antivéné-
rienne, octobre 1935.
G. Birnbaum, Die Behandlung des Trippers beim Manne, In Die Haut- und
Geschlechtskrankheiten" de Arzt-Zieler, vol. V, 1935, pag. 180.
K. Zieler, Die allgemeinen Grundlagen der modernen Behandlung des
Trippers, Zeitschrift fUr Urologie, vol. XIX, 1925, pag. 4.
K. Zie/er, Der Tripper des Man,nes, Mitteilung an der deutschen Gesellschaft
zur Bekampfung der Haut- und Geschlechtskrankheiten, No. 3-4/1932.
A. Dahlenburg. Zur Serumtherapie bei schwerster Gonokokkensepsis, Ar-
chiv fiir Dermatologie, No. 16, 1939, mentionat In Der Ziffentliche Gesund-
heitsdienst, 5. Juli 1939, pag. 197, B.
337. K. J. Buctira, Behandlung des Trippers des Weibes, loco cit. pag. 333.
A. Ha/phea, J. Auclair. M. R. Dreyfus, Les ondes courtes dans la thérapeu-
tlque de la blennorragie, La prophylaxie antivénérienne, octobre 1936.
G. Domagic, Zum Studium der bakteriellen Erkrankungen, Deutsche me-
dizinische Wochenschrift, 7 Februar 1935.
R. L. Mayer, Recherches sur le mécanisme de l'action antistreptococcique
des phénylamines sulfamides, Biologie médicale, supplement 1937, pag. 74.
C. Levaditi. A. Vaisman, La toxi-infection gonococcique expérimentale et
son traitement chimiothérapique, Presse Médicale, 29 Septembre 1937.
G. Domagk, Weitere Untersuchungen ilber die chemotherapeutische Wirkung
sulfonamidhaltiger Verbindungen bei bakteriellen Infektionen, Klinische
Wochenschrift, 9. Oktober 1937.
Buttle, Gray, Stephenson, The Lancet, 6 juin 1936.
P. Durel, Sur une nouvelle chimiothérapie de la gonococcie. La prophylaxie
antivénérienne, mars 1938.
C. Levaditi, Rapport à la conference de chimiothérapie de la blennorragie,
La prophylaxie antivénérienne, Mars 1938.
P. Fernet, P. Durel, J. Pe/lerat, Traitement de la blennorragie chez la femm../
par la chimiothérapie interne, La prophylaxie antivénérienne. mars 1938.
L. M. Pautrier, P. Lavgier, La chimiothérapie de la blennorragie masculine.
La prophylaxie antivénérienne, mars 1938.
M. Favre, J. Gaté, A. Jambon, J. Lacassagne, Chimiothérapie de la blennor-
ragie, résultats thérapeutiques dans la blennorragie de la femrne. La pro-
phylaxie antivénérienne, Mars 1938.
L. M. Pautrier, P. Laugier, Chimiothérapie de la blennorragie masculine,
Rapport A la conference de chimiothérapie de la blennorragie, Paris 1939,
La prophyldxie antivénérienne, mai 1939.
P. Fernet, P. Durel, P. Coltart. J. Pelierat, V. Ratner, M. Allinne, Traitement
de la blennorragie chez la femme par la chimiothérapie interne, La pro-
phylaxie antivénérienne, mai 1939.

www.dacoromanica.ro
 MEDICINA SOCLA,LA A BOLILOR VENERICE

M. Favre, J. Gaté, A. Jambon, J. Lacassagne, P. Cuilteret, Résultats du trai-

tement de la blennorragie feminine par les derives sulfamidés cu sulfonés.
La prophylaxie ,antivénérienne, mai 1939.
P. Cuineret, A propos du traitement préventif par les sulfamidés, La pro-
La prophylaxie antivénérienne, mai 1939.
J. Nicolas et J. Rousset, Traitement abortif de l'urétrite blennorragique par
les injections intraveineuses de sulfanilamide, La prophylaxie antivéné-
rienne, mai 1939.
Löhr und Wawersig, Weitere Erfahrungen mit der chemotherapischen
Gonorhöenbehandlung unter besonderer Beriicksichtigung des Blutbildes,
Dermatologische Wochenschrift No. 37/1938, mentionat in Der öffentliche
Gesundheitsdienst, Heft 15, 5. November 1938.
Janet, Le traitement social de la blennorragie, La prophylaxie antivéné-
rienne, No. 1-2/1933.
Demonchv, Méthodes utilisées à la Ligue de preservation sociale, La prophy-
laxie antivénérienne, 1-2 Février 1933.
H. Gougerot, Rapport general à la conference de defense sociale contre la
blennorragie, La prophylaxie antivénérienne, 1-2 février 1933.
P. D. Dusell, Le traitement de la blennorragie depuis l'utilisation des sulfa-
mides envisage du point de vue social, La Prophylaxie antivénérienne,
Mai 1939.
H. Gougerot, Rapport general de la III-e conference française de la blen-
norragie, mai 1939.
0. Griitz, Weicher Schanker, in Die Haut- und Geschlechtskrankheiten" de
Arzt-Zieler, vol, V, 1935.
161, W. Frey, Lymphogranulomatosis inguinalis, in Die Haut- und Geschlechts-
krankheiten" de Arzt-Zieler, vol. V, 1935.
E. H. Hermans. L'état est-il en droit, étant donnés les progrès realises par
les méthodes modernes de lutte contre les maladies vénériennes, d'imposer
des mesures de coercition à une seule catégorie de malades ? La prophy-
laxie antivénérienne, aoút 1937.
S. Nicolau, Principes généraux de prophylaxie sociale antivénérienne, Bul-
letin de l'Académie de médecine de Roumanie, No. 2/1936.
A. CavaiRon, La lutte antivénérienne en France, in L'organisation anti-
vénérienne en France", 1931.
J. Cappel/i. Les centres de traitement, Les résultats obtenus, La prophy-
laxie antivénérienne, mai 1932.
L'organksation antivénérienne en France, Quelques grands services, Paris
1931, pag. 57.
R. Marcland, Le dispensaire de prophylaxie antivénérienne et de derma-
dologie de l'hôpital de Limoges, in L'organisation antivénérienne en
France", 1931, pag. 80.
L. Spi//mann. Le dispensaire central antivénérien A. Fournier de Nancy,
in L'organisation antivénéri-ame en France", 1930, pag. 105.
L. Spillmann, Details d'organisation et de fonctionnement d'un dispensaire
antivénérien, Revue d'hygiène et de médecine sociales, Juin 1933.
L. Spittmann, Quelques réflexions sur l'organisation de la lutte antivéné-
rienne en Meurthe-et-Moselle, Revue d'hygiène et de médecine sociales,
octobre 1931.

www.dacoromanica.ro
582 DR. G. BANU

Les dispensaire de la clinique de l'hepital St. Louis, in L'organisation an-

tivénérienne en France", Paris 1931, pag. 3.
A. Cavan,ton et Destandau-Barrat, L'armement antivénérien en France,
1934, pag. 109 ss.
Spiethoff, Les bases scientifiques du dépistage des vénériens, La prophylaxie
antivénérienne, février 1938.
A. Gauducheau, La pommade au calomel depuis Metschnikoff et Roux, La
prophylaxie antivénérienne. avril 1936.
L. Spillmann, Organisation technique de la lutte contre la syphilis er,
Meur the-et-lVloselle, Revue d'hygéne et de méciecine sociales, De-
cembre 1932.
170. A. Cavan/on, Services départementaux ruraux au cabinet du médecin, loco
cit. pag. 117.
377. J. Margaret, Organisation genérate de la lutte antivénérienne dans la IX-e
circonscription de la France, Le Musée Social, Juin 1938.
A. Cavaillon, Services de dépistage et de traitement de l'hérédo-syphilis,
loco cit., pag. 116.
H. Gougerot, Traitements préventifs de l'hérédo-syphilis, La prophylaxie
antivénérienne, janvier 1936.
E. Wegner, Erfolge der Behandlung der Lues innata, 1933.
M. Pinard, La lutte contre la syphilis héréditaire, La prophylaxie antivéné-
rienne, avril 1940.
C. Levaditi, L'Institut Alfred Fournier, La prophylaxie antivénérienne, sep-
tembre 1935.
L'institut prophylactique de Paris, in L'organisation antivénérienne en
France", Paris, 1931, pag. 6.
L. Spillmann, Propagande antisyphilitique et education du public, Revue
d'hygiène et de médecine sociales, Mai 1932.
A. Voina, Elementul educativ in legislatia antivenerianä, Revista de igiená
socialà, Februarie 1931.
Neville-Rolf, Les méthodes de propagande et leurs résultats, La prophy-
laxie antivénérienne, mai 1932.
A. Bostock Hill, La propagande antivénérienne, Méthodes employees et re-
sultats obtenus, La prophylaxie antivénérienne, mai 1932.
L. Viborel, L'effort de propagande antivénérienne de la Societe française de
prophylaxie sanitaire et morale, La prophylaxie antivénérienne, avril 1939.
Journées prophylactiques de la Loire, La prophylaxie antivénérienne, jan-
vier 1935.
L. Viborel, Méthodes et résultats de l'effort de propagande antivénérienne
par le cinématographe, La prophylaxie antivénérienne, mai 1932.
L. Viborel, L'effort de propagande antivénérienne par radiophonie en France
et à l'étranger, La prophylaxie antivénérienne, mars-avril 1934.
Sur l'organisation de la publicité et de la vente du nouveau timbre postal
antivénérien Pour sauver la race", La prophylaxie antivénérienne
mars 1939.
E. Meiroesky-A Neisser, Eine neue sexualpädagogische Statistik, Zeitschrift
far Bekämpftmg von Geschlechtskrankheiten, No. 10-11/1912.
H. Haustein, Sexuelle Erziehung, in Handbuch der sozialen Hygiene", Ber-
lin 1926, vol. III, pag. 705.

www.dacoromanica.ro
 MEDICINA SOCIALA A BOLILOR VENERICE 583

G. Lcmgdon. La part active de l'enfant dans l'éducation sexuelle, La pro-

phylaxie antivénérienne, juillet-aoat 1934.
Réponses des professeurs de sciences naturelles de l'enseignement se,:on-
daire et primaire supérieur, La prophylaxie antivénérienne, décembre 1931.
- L'éducation de la jeunesse, La prophylaxie antivénérienne, octobre 1937,
pag. 607. -Mmes Avril de Sainte-Croix et Montreuil-Strauss, Comment or-
ganiser l'éducation antivénérienne de la femme, La prophylaxie antivé-
nérienne, septembre-octobre 1934, pag. 186. - L. Jullien, Les risques sexuels
et leur prophylaxie par l'éducation de la jeunesse, In Médecine et ado-
lescence", Lyon, 1936, pag. 280.
J. Strandberg, Syphilis und Ehe, Acta dermatologica et venereologica, Nr.
3-4, 1922, mentionat de H. Haustein, loco cit., pag. 646.
S. Drägdnescu-S. A xente, Descendenta in familiile metasifiliticilor, Revista
de igienä socialä, Noembrie 1934.
H. Haustein, Geschlechtskrankheiten und Ehekonsens, loco cit., pag. 647.
A. Neisser, Die Geschlechtskrankheiten und ihre Bekämpfung, Berlin 1916.
L. Kleeberg, Syphilis und Ehe, Medizinische Klinik, No. 32/1921, mentionat
de H. Haustein, loco cit. pag. 649.
L. Spillmann, Les maladies vénériennes et le mariage, La prophylaxie an-
tivénérienne, mai 1938.
G. Banu, Certificatul medical prenuptial, Revista de igieng sociald, Mai 1936.
pag. 292.
J. Heller, Die ärztlichen wichtigen Rechtsbeziehungen des ehelichen Ge-
schlechtsverkehrs, Monographien zur Frauenkunde, No. 7, Leipzig 1924.
F. Werr, Die Bedeutung des Ehegesundheitsgesetzes fiir den Kampf gegen
die Geschlechtskrankheiten und Geschlechtsleiden, Der öffentliche Ge-
sundheitsdienst, 20 Mai 1936.
Maerz, Ehekonsens bei Geschlechtskranken, Der öffentliche Gesundheits-
dienst, 5. Juni 1941.
S. D. N., Services sociaux et maladies vénériennes, Geneve, 1938, pag. 66.
L. Spi/Imann, Le service social dans la lutte contre la syphilis, La prophy-
laxie antivénérienne, juillet 1932.
M. Schaetzel, Le service social comme auxiliaire de la lutte antivénérienne,
La prophylaxie antivénérienne, octobre 1936.
Traiternent dans une institution, In Services sociaux et maladies véné-
riennes", Genève 1938, pag. 54.
W. Schulze, Vorbeugende Massnahmen gegen die Ausbreitung von Ge-
schlechtskrankheiten durch Asylierung der sozialen Kranken, Der öffent-
liche Gesundheitsdienst, 5. Oktober 1938.
Jung, Einiges fiber die Erfahrungen einer Geschlechtskrankenftirsorge, Der
öffentliche Gesundheitsdienst, 20. April 1936, B. pag. 25.
Unger, Les assurances sociales du Reich et la lutte antivénérienne, Assam-
blée générale de l'Union internationale contre le peril vénérien, Cologne
1937, pag. 113.
Poenaru C. Caplesco. Sur l'organisation de l'assistance des ouvriers pour la
prophylaxie de la syphilis, Budapest, 1929.
B. L T., Assurances sociales, L'assurance invalidité-vieillesse-décès, Etudes
et document série M, 1933.
T. Stefeinescu, Consideratiuni generale asupra organizärii asistentei anti-
venerice la meseriai. Revista de Igien5 Socia15, 1934, pag. 215.

www.dacoromanica.ro
584 DR. G. BANU

Mariani, Importance et rble des assurances sociales dans la lutte contre les
maladies vénériennes, La prophylaxie antivénérienne, sept.-octobre 1934.
G. Banu, Organizarea medicinei Asigurärilor sociale, Bucuresti, 1944.
H. Haustein, Die Behandlung seitens der Krankenkassen, loco cit. pag. 693.
G. Voss, Der Einfluss der sozialen Lage auf die Prostitution, in ,.Krankheit
und soziale Lage" de Mosse-Ttigendreich, Mtinchen 1913, pag. 461.
Bonger, Criminalité et conditions économiques, Amsterdam 1905, mentionat
de G. Voss, loco cit.
Baumgarten, Polizei und Prostitution, H. Gross'Archiv, vol. VIII, 1902, pag.
223, mentionat de G. Voss, loco cit.
Camilla Jellinek, Zur Kelnerinnenfrage, Archiv ftir soziale Wissenschaft,
vol. 27, pag. 513. mentionat de G. Voss, loco cit.
Hirsch, Verbrechen und Prostituton als soziale Krankheitserscheinungen,
Berlin 1907.
Dugdale, The Jukes, 4-th edition, New-York and London, 1910.
G. Scherber, Die Bekämpfung der Geschlechtskrankheiten und der Prosti-
tution, Wien 1939, pag. 187.
S. Timotei, Prostitutia, traficantii i combaterea bolilor venerice in Roma-
nia, teza, Bucuresti 1938.
G. Zapan, Die psychische Entwicklung, comunicare la congresul internatio-
nal de psihotehnicd din Viena, 1935.
Neville-Rolfe, Les repercussions de la crise économique mondiale sur la
prostitution, Assemblée générale de l'Union internationale contre le peril
vénérien, Budapest 1935, pag. 93.
B. Biro. L'influence de la crise économique sur la prostitution à Budapest.
Assemblée générale de l'Union internationale contre le peril vénérien, Bu-
dapest 1935, pag. 118.
Aperçu sur les effets de la crise mondiale sur la prostitution en Egypte,
Communication du gouvernement égyptien, Assemblée générale de l'U-
nion internationale contre le peril vénérien, Budapest 1935.
B. Johnson and P. M. Kinsie, La prostitution aux Etats Unis, La prophy-
laxie antivénérienne, juin 1934.
J. Parisot et J. Bénech, Retentissement du chemage sur la prostitution,
Revue d'hygiène et de médecine sociales. avril 1933.
R. Rabut, Les antecedents de la prostituée, La prophylaxie antivénérienne,
juillet 1936
S. D. N., Les antecedents des prostituées, Document C 218, M. 120, avril
1938, Geneve.
Commission consultative des questions sociales, Enquéte sur les mesures de
relèvement des prostituées, Geneve, 1938.
Traite des femmes en Orient, Travaux de la Conference de Bandoeng, Ge-
neve 1938.
Documents dela S. D. N.: C. 52, M. 52, IV. - Documents de la S. D. N.
C. 52 (2) si M. 52 (1) 1927. IV.
Commission d'enquéte sur la traite des femmes et des enfants en Orient.
Rapport au Conseil, Documents de la S. D. N. C. 849. M. 393, 1932 IV.
Texte des resolutions de la conference de Bandoeng, loco cit. pag. 81.
R. Rabut, Prostitution et prostituées, La prophylaxie antivénérienne, sep-
tembre 1936.

www.dacoromanica.ro
 MEDICINA SOCIALA A SOLILOR VENERICt 585

M-lie Richard, Deux années d'expérience sur une conception nouvelle du

relevement des prostituées, La prophylaxie antivénérienne, février 1939.
R. Rebut, Comment concevoir le relèvement des prostituées, Annales d'Hy-
giène Publique, Industrielle et Sociale, Mai 1939.
Deguy, La prostitution, Rapport présenté à la Commission de médecine pu-
blique du Syndicat des médecins de la Seine, La prophylaxie antivéné-
rienne, septembre 1931.
P. Midzer, Zum Kampf gegen Geschlechtskrankheiten und Prostitution,
Der öffentliche Gesundheitsdienst, 20. Februar 1937.
A. Voina, Prostitutia si bolle venerice in Romania. Bucuresti, 1930, pag. 49.
A. Voina, Definitia prostitutiei, loco cit., pag. 37.
Parent-Dud/cite/et, De la prostitution dans la ville de Paris, Paris, Bailhere.
1837, mentionat de A. Voina, loco cit.
P. Dufour. Histoire de la prostitution chez tOus les peuples du monde,
Bruxelles 1851, mentionat idem, ibid.
Martineau, La prostitution clandestine, Paris 1885, mentionat idem, ibid.
Reuss, La prostitution au point de vue de l'hygiène et de raclministration,
Paris, BailHere, 1889.
Richard. La prostitution à Paris, Paris, Bailhere 1890.
Sicard de P/auzo/es, La réglementation de la prostitution, La prophylaxie
antivénérienne, Juin 1937.
S. Nico/au, Profilaxia boalelor venerice, Romania medicará, No. 12-14,1928.
Jeanselme, La syphilis, Paris 1925.
F. Plitrdscanu, Ancheta asupra prostitutiei in Bucuresti. Revista de igiena
sociala, Februarie 1939.
P. MuLer, Zur Bekämpfung der Geschlechtskrankheiten im Felde und
in der Heimat, Dermatologische Zeitschrift, Band XV, 1918.
G. Banu, Eugenia poporului roman, Revista de igiena sociala, Noembrie-
Decembrie 1941.
C. Forget-Urion, La dangereuse équivoque : le contröle medical des pro-
stituées, La prophylaxie antivénérienne, aciöt 1932.
Bayet, Principes et méthodes de la lutte contre la syphilis, Berger-Le-
vrault, Paris, 1929.
Carie, Le contrôle médical des prostituées, La prophylaxie antivénérienne,
octobre 1932.
Fiaux, La police des moeurs devant la Commission extraparlementaire du
régime des moeurs, 1905, t. I. Introduction, p. CCXCVII.
Sicard de Plauzoles, Le jugement d'Alfred Fournier sur la réglementation
de la prostitution et les maisons de tolérance, La prophylaxie antivéné-
rienne, octobre 1937.
Gr. by, Combaterea bolilor venerice in cadrul actualei legi sanitare, Re-
vista de igiena sociala', Aprilie 1936.
Arrété réglementant l'exercice de la prostitution et le contröle sanitaire
des prostituées. La prophylaxie antivénérienne, aoilt 1936.
Proposition de loi supprimant la réglementation officielle de la prosti-
tution en Belgique, La prophhylaxie antivénérienne, Février 1937.
Codul legislatiei sanitare, 1935, pag. 92.
I. Trigher, Recueil des documents législatifs, of ficiels et officieux, con-
cernant la lutte antivénérienne dans la Russie des Soviets, La prophy-
laxie antivénérienne, octobre 1932. - Conclusions concernant la lutte con-

www.dacoromanica.ro
586 DR. G. BAND'

tre la prostitution adoptées par la Commission interdépartemertale

pour la lutte contre la prostitution, La prophylaxie antivénérienne. oc-
tobre 1932.
I. Trigher, La réseau des institutions désignées a la lutte centre la pro-
stitution, loc. cit., pag. 31.
Instructions aux organes de la milice concernant la lutte contre la pro-
stitution, in I. Trigher, loco cit. pag. 41.
Réglement concernant les Conseils pour la lutte contre la prostitution
locaux, provinciaux, régionaux, gouvernementaux, cantonaux, en Rus-
sie, La prophylaxie antivénérienne, Ootobre 1932.
Décret-Loi du 29 Novembre 1938, relatif à la prophylaxie des maladies
vénériennes, La prophylaxie antivénérienne, Décembre 1939.
A. Voina, Foaie de observatie de patologie socialä, loco cit. pag. 58.
T. Vasiliu, Delictul de contaminare prin boli venerice, Revista de igienä
socialà, Februarie 1932.
P. Faivre, Délit de transmission d'une maladie vénérienne, in Hygiène
sociale", vol. XXIII din Traité d'Hyg:ène" de Martin-Brouardet, Paris
1929. p. 444.
Lituanie, Loi concernant la lutte contre les maladies vénériennes, La pro-
phylaxie antivénérienne, octobre 1937, pag. 621.
G. Doros, La Lex veneris" hongroise, Les principes fondamentaux du
projet de loi préparé par la Commission antivénérienne hongroise, La
prophylaxie antivénérienne, Février 1936. pag. 57.
Gawalowski, La loi antivénérienne tchécoslovaque, La prophylaxie anti-
vénérienne, Février 1934, pag. 124.
Lépinay, Impressions et visions d'U.R.S.S. sur l'armement antivénérien,
La prophylaxie antivénérienne, novembre-décembre 1934, pag. 417.
K. Pohl en, Die Vergehen gegen das Gesetz zur Bekampfung der Ge-
schlechtskrankheiten. Deutsche medizinische Wochenschrift, No. 48/1936,
recenzat in Der öffentliche Gesundheitsdienst, 5 April 1937, pag. 29.
Bekämpfung der Geschlechtskrankheiten, Schadenersatzanspröche der
Krankenkassen, Deutsche Zeitschrift fiir Wohlfahrtspflege, September 1937,
pag. 312.
Verordnung ilber die Bekämpfung der Geschlechtskrankheiten im Gene-
ralgouvernement vom 22.11.1940, Der Offentliche Gesundheitsdienst, anul
VI, No. 4, 20 Mai 1940, pag. 127.
Yougoslavie. Loi du 28 Mars 1934, sur la lutte contre les maladies véné-
riennes, La prophylaxie antivénérienne, novembre-décembre 1934,
pag. 464.
Jugoslavien, Gesetz betreffend die Bekämpfung der Geschlechtskrankhei-
ten vom 28. Marz 1934, Reichsgesundheitsblatt, Seite 720, 1934.
Yougoslavie, Réglement Nr. 11.866 du 15 Juin 1934, portant exécution
de la loi sur la lutte contre les maladies vénériennes, Bulletin de l'Of-
fice international d'Hygiène publique, Juin 1935, pag. 1083-1090.
Espagne, Décret du 28 Juin 1935, abolissant la réglementation de la prosti-
tution, Bulletin de l'Office international d'hygiène publique, Novembre 1935,
pag. 2117.
P. Faivre, Déclaration et traitement obligatoires de la syphilis, loco cit.
pag. 440.

www.dacoromanica.ro
 MEDICINA SOCIALA A BOLII,OR VENERICE
587

G. Luynetti, Denuncia obbligatoria delle malattie venerec, in Lotta anti-

venerea e legislazione internazionale". Roma 1937, pag. 25.
Ex trai ts de la loi du 28 Mars 1934 sur la lutte contre les maladies vene-
riennes en Yougoslavie, La prophylaxie antivénérienne, aofit 1937.
Allemagne, Memorandum du Reichsgesundheitsamt sur la declaration
obligatoire des maladies transmissibles, Bulletin de l'Office int2rnational
&hygiene publique, Novembre 1939, pag. 1748.
K. Hoede, tber Schwierigkeiten und Fortschritte bei der Beldirnpfung der
Geschlechtskrankheiten, Der öffentliche Gesundheitsdienst, 20. Ja-
nuar 1940.
F. Payot, Mesures légales relatives a la lutte contre les maladies véne-
riennes en Suisse. La prophylaxie antivénérienne, Mai 1935.
La situation de la lutte antivénerienne en Danemark, La prophylaxie
antivénérienne, Juillet 1937, pag. 392.
La lutte antivénérienne en Suede, La prophylaxie antivénérienne,
Janvier 1938.
La lutte arrtivénérienne en Norvège, La prophylaxie antivénérienne,
Juillet 1937.
Application du décret du 29 Novembre 1939 relatif à la prophylaxie des
maladies vénériennes, La prophylaxie antivénérienne, Mars 1940.
Nouvelle legislation sur la lutte contre les maladies vénériennes en Ita-
lie, La prophylaxie antixénérienne, Novembre-Décembre 1934, pag. 468.
A. Boutelier, L'organisation de la lutte antivénérienne en Angleterre,
Annales des maladies vénériennes, Avril 1930.
La lutte antivénérienne en Suede, La prophylaxie antivénérienne, Mars
1937, pag. 206.
C. W. C/arke, The New-York city plan for combating syphilis, Bulletin
of Hygiene, vol. XIII. No. 2, February 1938.
Argentine, Loi Nr. 12331 du 17 Décembre 1936, organisant la prophylaxie des
maladies vénériennes sur le territoire de la nation, Buletin oficial du
11 Janvier 1937, Office international d'hygiène publique, t. XXIX, No. 7,
Juillet 1936, pag. 1366.
Circulaire ministérielle du 26 septembre 1939 aux commissions médicales
provinciales concernant la prophylaxie de la blennorragie, an. IV, No. 9.
Novembre 1939, Bulletin de la Sant& Publique, Bruxelles, p. 726.
Bronner, La lutte contre les maladies vénériennes en U. R. S. S., La
prophylaxie antivénérienne, février 1936 et septembre 1937.
Arrangement du 1 Décembre 1924 relatif aux facilités à donner aux
marins du commerce pour le traitement des maladies vénériennes, in
L'armement antivénérien en France" de Cavai/lon si Destandau-Barral,
1934, p. 160.
Union internationale contre le peril vénérien, in L'armement antivénérien
en France", par Cavaillon et Destandau-Barra/, 1934, p. 385.
Circulaire 1955 du MinTstry of Health, du 26 Janvier 1940, relative aux
maladies vénériennes, Office international &hygiene publique, avril
1940, p. 419.
A. Rainer, Die Bekämpfung der Geschlechtskrankheiten im Kriege im
gemischtwirtschaftlichen Bezirk, Der öffentliche Gesundheitsdienst, 20
April 1942.

www.dacoromanica.ro
 TABLA ALFABETICA A AUTORILOR *)
A Bacman N., 124
Baer, 96
Aaser, 262 Bail, 87
Adrian, 361 Baland, 417 418
Albrecht A., 136. Beiliinescu 11, 130, 169
Alexa I., 129 Ba/four F., 343
Allessandro D' R., 97 Thilteanu I., 129
Alline M., 457 Bandel R., 173
Ameuille P., 185 Bang, 82
Amicis T. de, 347 Banu G., 72, 107, 120, 124, 129,
Amsler R., 162 131, 134, 139, 155, 164, 179, 183,
Anders, 46 192 207, 221, 231, 265, 297, 493,
Andersen H., 296, 297 506, 537
André, 86, 88 Bard L., 14
Andri N., 341 Baroni, 31
Andromachus, 8 Barstotelli L., 66
Angelini R., 99 Bartelt F., 252
Arloing F., 14, 37, 65 Barth, 485
Armstein A., 46 Basedow, 485
Arnould E., 71, 160, 166, 173 Basseur P., 295
Aron, 8 Baudouin, 271
Astruc, J., 342 Bauman H., 295
Auclair J., 453, 454 Baumes, 18
Auenbrugger L., 10 Baumgarten, 510, 511
Avfcenna 8,9 Bayet A., 356, 428, 539
Axente S., 488 Bayle, 11
Beaujean J., 92, 93
Behring, 83
Bénech J., 517
Babes, 13, 16, 43 Beneden J. van, 36, 37, 87
Beicanu C., 29, 204 Bergmann E. von, 352
Bachmann E., 243, 246, 249 Bering F., 444
Backmeister, 223, 225 Bernard E., 168, 170, 193, 194
') Cifre:e indica paginile din text,

www.dacoromanica.ro
590 TABLA ALPA.BETICA A AU'PORILOR

Bernard L., 14, 25, 48, 51, 57, 112, Brown L., 10 174
124, 157, 170, 193, 199, 203, 209, Brouardel G.,' 20, 190, 208
274 Bruck, 390
Bernardinis V., 97 Bruno A., 197, 280
Bertarelli, 361 Ruch°ldt G., 205
Besredka 29, 91 Bucura K. J,, 405, 408, 453
Bezangon F., 14 48, 49, 55, 87, Bugall Mc. D., 247
184, 208, 210, '270 Bumbeicescu N., 263
Bichat, 11 Bumm, 405
Biraud Y., 124 Bungenstcck H., 158
Birnbaum G., 450, 452 Bureau, 291
Biro B., 516 Burnand R., 221, 222, 223 224
Blaschko A., 329, 331, 416 Burnet Et., 139, 176, 177, 179, 181,
Bleuler M., 99 191 194, 196, 199, 201, 205, 210,
Boehme A., 166 218, 242, 246, 250, 253, 258, 275,
Boerhaave H., 10 287, 289
Bogen E., 99
Boissel, 253
Bologa V., 331, 333, 335, 341, 343,
347, 351, 352, 353 Calmette A., 14, 15, 22, 25, 28, 30,
Bonafé, 228, 229 32, 37, 40, 42, 43, 45, 60, 62, 69,
Bonger, 509 72, 73, 75, 76, 77, 83, 85, 86, 87,
Bonnafoix-Demaler, 19 89, 91, 92, 94, 203, 269, 286, 287
Burri, 353, 389 Campana R., 348
Butoianu M., 169 Cantacuzino 1., 16, 33, 92
Buttle, 455 Cantemir D., 15
Boquet A., 14, 15, 37, 78, 79, 80 Cappelli J., 465
Bordet P., 88, 390, 391, 395, 396, Caraculacov B., 157
397, 446 Carie, 539
Bosnfére, 222 Carvalho A. de, 271
Bostock-Hill A., 480 Castiglioni A., 7, 10, 12, 13, 331,
Bourdelle Le, 169 336, 339, 343
Bourgeois P., 293 Cavaillon A., 465, 471, 473, 474
Boutelier A., 566 Celsus C., 8,
Bovet D., 454 Chassagne-Roziére, 11
131 aeuning H., 26, 57, 152, 186, Chauvet, 52
187, 188, 195 Cherry T., 98
Brant S., 335, 337 Chiper P., 263
Brauer L., 235, 238, 239 Chodzko W., 123, 182
Braun P., 184, 384 Ciucei M., 206, 235, 272
Breccia G., 250 Clarke A. M., 298
Brechmann, 253 Clarke C. W. 567
Breder J., 405 Collart P., 457
Brehmer H., 20, 21 Collis E. L. 165
Bréton, 44 Conrad, 223, 225
Briest K., 96, 97, 98, 99 Cornet G., 107, 260
Brockschmidt W., 98 Cornil, 13, 16
Bronkhorst W., 242 Courtois A., 245
Bronner, 499 Courtois R., 242
Broussais, 11 Costantini G., 247

www.dacoromanica.ro
 TABLA ALFABETICA A AUTORILOR 591

Coudert, 68 E
Couvelaire, 37, 48
Cowan S. T., 81 Eagen J. T., 174
Creangd E., 330, 417 Eckstein A., 60
Crocq, 350 Ehrlich P., 353, 438, 440
Cui/leret P., 457, 458 Ellinghaus C., 70
Cumming H. S., 128 Ellis W., 343
Erasistrat, 7
Essbach H., 234
Evrot, 291
Eydenstricker E., 128
Dahlenburg A., 452
Daniello L., 263
Dattner B., 444
Debré R., 48, 88, 157, 270, 274 Faivre P., 553, 559
Deguy, 530 Fa/loppio, 339
Delbecq, 211, 212 Fassbender F., 267
Déléarde, 40, 44 Fassou, 356
Deleboé, 9 Favre M., 412, 413, 456, 457
DeLille A., 268, 274 Feitmann A. L., 277
Delore P., 68 Felke H., 399
Demanche R., 398 Fenton, 277
Demonchy, 460 Fernet P., 456, 457
Denker H., 207 Février, 162
Dennet M. W., 486 Fiaux, 540
Desau/t P., 10 Fischer W., 329, 416
Descrichard, 68 Flatzek A., 109, 116, 117, 118
Dettweiler, 21 Flexner, 532
Devraigne, 482 Fliigge C., 41, 42
Dillmann Chr., 419 Fontes, 14, 36
Domagk, 454, 455 Fonteyne P., 270
Dornedden, 417, 418 Forget-Urion C., 538, 539
Doros G., 555 Forlanini C., 15
Doubrow S., 165 Fournier A., 96, 348, 540
Douville, 72 Fracastore G., 9, 335
Dreigtinescu S., 489 Frank J. P., 343, 344, 485
Dressel E. G., 171, 172, 173 Frtinkel, 408
Dressler H., 151, 434 Frey W., 59, 463
Dreyfus M. R., 453, 454 Friedel J., 345
Driver, 21 Fredmann E., 65
Drohlet G., 136 Friihwald R., 401
Duchtitelet P., 532
Ducrey A., 348
Dufour P., 532
Dufourt, 14, 37, 65 Gabe, 252
Dugdale, 511 Gabrilowitz, 35
Durand, 412 Galienus, 8, 338
Dure/ P., 413 Ga/lizo, 361
Dusch F., 46, 47 Gaspar 1., 130, 169
Dusell P. D., 461 Gaté J., 446, 447, 456, 457

www.dacoromanica.ro
592 TABLA ALFABETICA A AUTORTLOR

Gauducheau A., 472 Hazemann R. H., 25, 192, 201, 202,

Gawalowski, 556, 560, 566 250, 255
Geissler, 116 Hebenstreit G., 344
Gengou, 390, 391 Hecht, 446
Gervois, 81, 82 Heddaeus G., 98
Gibert, 361 Hedvall E., 50
Gi//ard M., 92, 93, 139 Heigl, 159
Giovanardi A., 163 Heim, 232
Glingar A., 404 Heimiiller, 46
Godard J., 191, 287, 297 Heller J., 493
Goidsenhoven Van, 72, 77, 82, 84 Hellerstroem, 413
Go/ogan I., 209 Henry V., 31
Gottschalk H., 403, 426 Hermans E. H., 464
Gottstein A., 107, 108 Hertha K., 72
Gougerot H., 14, 330, 368, 461, Heymans, 84
471, 475, 477, 483, 532 Hilgemann R., 443
Grace M. F., 99 Hipocrate, 7, 68
Grancher, 14, 18, 20, 66, 191, 272 Hirsch, 20, 510
Gray, 455 Hirschkowitz B., 104
Greenwood, 117 Hoede K., 560, 561
Grenaudier, 249, 250 Hoesslin H. v., 383, 385 387
Grenoil/eau, 260 Hofbauer, 109, 116, 117, 118
Griesbach R., 152, 198 Hoffmann E., 352, 358, 360
Grigorescu I. V., 157 Hohn, 90
Gruenberg B. C., 486 Holm J., 89, 90, 94, 132
Grunberg W., 60 Hoppe F., 218, 258
Griinpek, 334, 337 Hougardy, 291
Griitz 0., 409, 411, 463 Huebschmann P., 60
Grysez, 43 Huhulea, 204
Gué7in C., 15, 29, 40, 41, 43, 44, Hunter J., 342
85, 270, 271 Hussington L. J., 425, 426
Guinard L., 271 Hutchinson J., 348
Guinet J., 179 Hutinel, 96
Gundel M., 277 Hutten U. von, 337

Haefliger E., 272 Ichok G., 101, 124, 126

Halphen A., 453, 454 Ickert F., 47
Hambert H., 179 Ingelbrecht P., 270
Hamonic, 361 lonescu-Milideqti C., 34, 272
Harms J., 235, 238, 239 Iov Gr., 540
Harmsen H., 261 Ivanic St. Z., 157
Haubcld H., 343, 344
Hausmann, 223, 225 3
Haustein H., 332, 336, 338, 340,
345, 349, 351, 354, 355, 485, 490 Jaccoud, 19
492, 507, 508 Jadassohn, 357, 422
Hautefeu'lle, 160. Jahnel Fr., 389
Haymann B., 77 Jakob, 22

www.dacoromanica.ro
 TABLA ALPABETICA A AUTORILOR 593

Jambon A., 456, 458 Landouzy, 13, 14, 52, 54, 69, 107,
Janet, 458, 459 173, 208, 351
Jaquerod, 224 Langdon G., 486
Jeanselme, 357, 535 Lange B., 50, 69, 78, 79
JelEnek C., 510 Laugier P., 456, 457
Johnson B., 517 Lebert, 21
Jou/ia, 371 Leclercq J., 287
Jullien L., 184 Lecomte M., 201, 202
Jullien W., 67, 136 Lccroly J., 270
Jung, 503 Ledermann R., 410
Jupille F., 29 Legrand R., 81, 82
Lelong, 48
Lépinay, 556
Lereboullet P. 270, 409
Kacprszak M., 150 Leredde, 354
Kahn, 392, 396, 397, 446 Leriche R., 14
Kampe, 485 Lesné, 270
Karwacki, 62 Lesser F., 446
Kattendidt B., 192 Lestccquoy Ch., 268
Kayser J. E., 26, 58, 151, 200, 289 Letulie, 95, 96
Kayserling, 21, 23 Levaditi C., 353, 356, 360, 361,
Kereszturi, 271 362, 363, 364, 389, 441, 465, 456,
Kinsie P. M., 517 477
Kisskalt, 108 Leves que J:, 236
Klare K., 26, 70 Linser P., 438, 439
Klebs, 35 Lionetti, 559, 560
Kleeberg L., 490 Liu, 151
Kleinschmidt H. E., 288 Livessy A. W. B., 100
Klose, 431 Löhe H., 371, 377
Kluck, 279 Löhr, 458
Knopf, 21, 22 Loi L., 97
Koch R., 13, 14, 29, 30, 33, 34, Lombroso, 510, 511
35, 72, 84, 85, 91 Longhin S., 429
Koelsch F., 164 Löwenstein L., 90, 410
Koester F., 23, 25, 27, 153, 188 Lubarsch, 104
Kol/ari S., 97 Lumière A., 29, 50, 51, 67, 68, 101,
Kolle, 361 155, 156, 173
Konstantinov'c B., 157 Lumière L., 29
Krauss V., 335
Krieger, 163
Krumwiede,
Kudrjavcev A., 139 Madsen Th., 94
Kyrle J., 444 Maerz, 496
Malmros H., 50
Mandcul, 14
Manolescu N., 157
Lacassagne J., 456, 458 Manouél'an, 389
Lacome, 37 Mantoux, 92
Laederich L., 166 Marcland R., 466
Laënnec, 11, 12, 19, 96 Maréchal, 35
Dr. G. Banu. - Tratat da medletna soctala, Vol, IV 98

www.dacoromanica.ro
594 TABLA ALFAI3ETICA A AUTORMOR

Marfan, 63, 64, 65, 270, 273, 274 Neander G., 297
Mar fucci, 65 Nègre L., 14, 15, 36, 37
Margaret J., 474 Neisser A 348, 398, 462, 484, 490
Mariani, 506 Nélis, 36
Marie A., 356 Neubelt, 202
Marinescu, 353 Nico, 48
Martel, 73 Nicol, 212, 219, 244, 246, 254
Martin A., 192, 200 Nicolai A. H., 349
Martin E., 225, 243 Nicolau S., 362, 365, 367, 368, 412,
Marx, 263 415, 441, 464, 532, 535
Massa, 339 Nicolas J., 411, 412, 413, 458
Massé, 252 Nicolle Ch., 361
May, 257 Nicolle M., 361
Mayr J. K., 415, 416, 417, 419, Nielsen, 89
431, 432, 433 Niemayer, 12, 21
Mayer R. L., 454 Niesen A., 57
Meinicke, 392, 396, 397 Ninni C., 36
Meircesky, 484 Nita F., 454
Mange, 407 Noack R., 68
Melzer E., 100 Nocard, 29
Metschnikoff, 139, 352, 361, 472 Noguchi, 353, 356
Meyer A., 184
Mihtii/escu A., 427 0
Mi/ian G., 367, 447
Moine, 177 Oekcnomopoulos N. B., 136
Mo/dovan I., 532 Oertel, 154
Möller, 76 Okuniewski, 160
More/li E., 285 0/brechts E., 95, 96, 97, 116, 270
Morgan M. T., 262, 263 0/brich S., 424
Moro, 92 Olinescu R., 126, 162, 204
Morozowski, 126 Ostertag, 74, 82
Morton, 10 Ottolenghi D., 127
Mosser A., 101 Ottolenghi G., 429
Mouchette, 356
Moussu G., 29, 31 P
Mitch, 35
Miil/er, 392, 396 Pappenheim L., 352
Miiller E., 424 Paracelsus, 9, 336, 339
Mii/ler H., 254 Paré Ambroise, 9, 340
Mulzer P., 353, 531, 533, 536, 537 Parisot J., 192, 517
Munro W. T., 78 Park W., 76, 271
Murguia, 271 Parker L., 348
Mussy G. de, 12 Parran T., 425
Pasteur, 9, 13
N Pataki J., 347
Peitrascanu F., 535
Naeslund C., 196 Paul J., 485
Nasta M., 21, 29, 87, 129, 183, 204, Paulian D. Em., 355
235, 269, 272 Pautrier L. M., 456, 457
Natale Di, 50 Pavel I., 330, 417

www.dacoromanica.ro
 TABLA ALFABETICA A AUTORILOR
595

Payot F., 561, 566 Rainer V., 457

Pelier S., 66 Reimneantu P., 427, 428
Pellerat J., 456, 457 Ranke, 63, 64
Pellizzari P., 348, 361 Rapaport L., 99
Pellonier O. M., 449 Ravaut P., 410
Penco, 271 Redeker, 46
Peretti E., 45, 196, 197 Reiter, 133
Peska Z., 160 Rémy A., 6
Pestalozzi, 485 Renard G., 236
Peter, 12 Reploh H., 74, 75
Petersen, 26, 58 Richard, 529, 534
Petges G., 449 Richter, 242
Petit M. A., 11 Ricord Ph., 96, 348, 360
Petragnani G., 127, 128, 133 Riegler, 43
Phelebon M., 140 Risel H., 423
Philipp E., 405 Rist, 160, 165, 184, 210
Pierce C. C., 412 Ritter, 96
Piéry M., 7, 9, 10, 14, 17, 19, 222 Robert, 441
Pilad, 169 Robin A., 42, 100, 114
Pilpel C., 486 Rochaix A., 42, 100, 114
Pinard M., 471, 477 Roemer, 87
Pirquet Von, 14, 86, 92 Rokitansky, 98
Plauzoles Sic. de, 535, 538, 540 Rolf N., 480, 515, 516
Poenaru-Cdplescu C., 504 Ro/let, 350
Pchlen K., 419, 433, 556 Ro/of W., 256
Poirier Y., 273 Romanescu N., 175
Poix G., 200, 293 Rondelet G., 9
Po/idori C., 175 Rcsen, 343
Poncet A., 14 Rosenbach, 350
Pope A. S., 166 RosenfeZd S., 102, 103, 104, 105
Portal, 10 Roshem J., 7, 8, 9, 10, 11, 14, 17,
Potthoff Fr., 70 18 19
Potter F. de, 36, 94, 139 Rouse,.. J., 458
Proca G., 129, 147 Roux, 29, 352, 361, 472
Putter, 23 Rubner, 164
Rudder B. de, 70
Ruppert, 389
Que yrat L., 445 S
Quincke, 350
Sachheim, 196
Saenz A., 89, 90
Sahe.gun B. de, 333
Rabeau, 410 Sainte-Croix A. de, 486, 487, 488,
Rab ello, 413 489
Rabinovitsch L., 37, 76 Salzmann, 485
Rabut R., 518, 527, 529 Samarian P. G., 15, 16
Rtidulescu Al. D., 62 Sanarelli G., 70
Rahts, 101 Sand R., 290
Rainer A., 573 Sandberg D., 329

www.dacoromanica.ro
596 TABLA ALFABET1CA A AUTORILOR

Sauerbruch, 211 Steur E., 398

Sauton, 441 Stewart D. A., 251
Savonen S., 124 Stork, 244, 246
Sayé L., 45, 293 Strandberg J., 489
Sayers R. K., 429 Strauss-Montreuit, 486, 487, 483,
Sazerac, 353, 441 489
Schaetzel M., 499, 500 Strugariu S., 27
Schäffer, 400 Stiihmer A., 352, 353, 358, 360,
Schaudinn, 352, 358 361, 370
Schedtler 0., 171 Stiimke G., 411
Schellog, 336 Sturza M., 223, 225
Scherber G., 511 Sildhoff K., 332
Schlesinger, 384 Siissmilch J. P., 109
Schliack, 202 Swieten van, 11, 342
Schlossberger, 361 Sydenham, 10
Schmidt H., 198, 199
Schmidt W., 236, 404
Schönbeck C. R., 251
Schönemann, 285 Tappeiner, 41
Schönfeld W., 378, 380, 381, 388, Tarassevitch, 139
392 Tecon, 222, 223
Schröder E., 27, 288 Teleky L., 20, 22, 72, 76, 77, 101,
Schröder G., 70 107, 108, 154, 163, 189
Schulze W., 502 Teodorescu 447
Scott H., 78 Teschendorf, 70 -
Shurmann P., 46 Thaon, 41
Seiffert E., 159, 173, 268 Themison, 8
Serapion Sen., 8 Thibaut, 235
Serbonne A. de, 14, 87 Thoinot, 20
Sergent E., 14, 52, 95, 96, 208 Tietz E. B., 99
Sgändar P., 330, 417 Timbal, 291
Siebert C., 399, 400 Timotei S., 512, 514
.36gel J., 352 Tisserandet P., 98
Simcn G., 241 Tissot, 485
Sixt K., 210, 211 Tocilescu A., 204
Smary A. G. H., 263 Toda T., 79
Snoeck J., 270 Tode J. C., 343
Sonnenberg E., 442 Touraine A., 330, 355, 356, 429,
Sopp J. W., 161 430
Soranus, 8 Tréfouel J., 454
Sperini C., 348 Trigher 1., 547, 548
Sp'e...hoff B., 358, 472, 495 Triib P., 153
Spillmann L., 432, 467, 469, 472, Turban, 55
478, 491 497, 499 Turpin, 269
Sprungmailn E., 187, 290 Tytsca, 270
Stanca D., 416
Steaehelin R., 223 U
Stefeinescu T.., 505
Stephenson, 455 Ude, 171
Sterling St., 160 Uhlenhut, 89, 353, 361

www.dacoromanica.ro
 TABLA ALFABETICA A AUTORILOR 597

Ulrich K. 0., 404 Wassermann, 353, 390, 391, 392.

Ulsenius, 336 395, 396, 397, 446
Unger, 504, 506 Wawersig, 458
-China P., 348 Weber Ch. H., 265
Unterricht, 204 Weber G., 46, 47
Urechià V. A., 15 Wegner E., 476
Usi/ton L. J., 419, 425 Weill B., 269, 270
WeiIle R., 445, 446
Werner, 153
V Werr F., 337, 494, 495
Wigniolle A., 136
Vaisman A., 455 Wildtgrube F., 134
Valler, 361 Wilmes, 276
Valtis J., 14, 36, 37 Wi/lems G., 206
Vandersmissen, 276 Wingfield R. C., 277
Vanderstrate M., 36 Winkler Fr., 155
Vasiliu T., 553, 554 Wolf A., 347
Veber T., 269, 272 Wolff, 93, 117
Veran P., 205 Wychgram E., 295
Verge M. J., 79
Vernes, 186, 446 X
Viborel L., 278, 279, 481, 482, 483
Viefliedent L., 81, 82 Xilander, 89
Villanovus A., 9
Villemin, 13, 48, 89, 90 Y
Virchow, 12, 103
Vohwinkel K. H., 438, 439 Yernaux N., 442
Voina A., 335, 416, 479, 531, 532,
534, 550
lionderlehr R. A., 425, 426
Voss G., 509, 511 Zacks D., 166
Zapan G., 514
Ziehl, 36, 89
Ziehler K., 400, 450, 452
Z4esche H., 42
Wallace, 361 Zimmermann G., 207
Warnery M., 178 Zlotescu E., 165
Wassen, 413 Zwiebel J., 205, 230, 237

www.dacoromanica.ro
 TABLA ALFABETICÁ A SUBIECTELOR*)
A Anevrisme, 385
Anexitele gonococice, 408
Abolitionism, 535 Angina sifiiiticd, 378
Abolitionismul in Franta, 549 Antecendentele prostituatelor, 51R
Abolitionismul in Rusia, 548 Aortita sifiliticti, 385
Abolitionismul in secolul XIX; Apicoliza totald exo-endo-pleura-
349, 351 ld, 212
Actiunea ftiziogend a alcoolului, Argentamina, 451
172, 173 As gurarea ob/igatoare contra tu-
Adaptarea luptei antituberculoase berculozei, 258, 263, 284
la mediu, 182 Asigurarea obliga toare contra tu-
Adenite tuberculoase supurate, 63 berculozei a membri/or corpului
Adenopatia sifiliticd, 373 didactic, 265
Apse antituberculoase, 281
Agentul patogen al sifilisului, 358' Asigurarea obligatoare contra tu-
Ajutorarea tuberculoOlor, 256 bercu/ozei in E/vetia, 265
A/bargin, 451 Asigurarea obligatoare contra tu-
Alcoolism-paupertate, 174 berculozci in Italia, 264
Alcoolismul gi tubercu/oza, 171 As'gurtirile sociale i combaterea
Ale gerea bolnavilor pentru sana- bc/i/or venerice, 504, 505
torii, 229 Asistenta socialti in lupta antive-
Alergia in sifilis, 369 497, 498, 499
Alergia in tubercu/ozd, 84, 86, 87 Asistenta sociald in lupta antive-
Alerga si anafilaxia, 87 nericd, foloase, 499
Alergia $i imunitatea, 88 A sistenta tuberculosilor, 241, 253
Alopecia sifiliticd, 379 Asistenta tuberculoOlor, principH,
A/ttuberkulin, 35 255
Ambianta familialá i tuberculoza, Asociatia danezd pentru combate-
158 rea tub ercu/ozei, 295
Amena jarea sanatoriilor, 225 Asociatia e/vetiand contra tuber-
Anchete asupra antecedente/or culozei, 295
prostituatelcr, 518-521 Asociatia germand de tuberculozd,
Anergie, 93 288

') Cifrele indicd paginile din text.

www.dacoromanica.ro
600 TABLA ALFABETICA A STYBIECTEV1R
A scciatia nationa/ei be/giand con-
tra tubercu/ozei, 290
Asociatia nationa/d eng/ezá pentru
combaterea tuberculozei, 292
Asociatii antitubercu loase provin-
ciale, 283
114-eliere pentru tuberculosi, 245
Autohemoterap'a in blenoragie,
452
Bacili paratuberculosi, 30
Bacilul Koch, 13
Bacilul Koch, biologie, 28
Bacilul Koch, cercetarea, 89
Bacilul Koch, culturi, 29, 90
Bacilul Koch, forme filtrante, 14
Bacilul Koch, hemoculturci, 90
Bacilul Koch in sputa, 184
Bacilul Koch, influenta factori/or
chimici, 32 -
Baci/u/ Koch, inf/uenta factori/or
fizici, 30
Bacilul Koch, mecanismu/ peítrun-
derii in organism, 38
Bacqul Koch, metcde de cerceta-
re, 28
Bacilul Koch, morfologie, 28
Baci/u/ Koch, patrunderea pe cale
digestiva, 39
Bacilul Koch, pdtrunderea pe cale
respiratorie, 40
Bacilul Kcch, toxine, 33
Bacilul tuberculos bovin, diferen-
1el ea de cel uman, 78, 79
Balanita sifilitica, 378
Biologia bacilului Koch, 28
Birou national cti t'mbrutui anti-
tuberculcs, 279
Birouri de p/asare pentru tuber-
culosi, 253
Bismutul, actiune preventiva-, 442
Bismutul in terapia antisifiliticel,
441, 449
Blenorag'a, 398
Blenoragia, chimioterapie, 454
Blenoragia la beirbat, 400
Blenoragia la femee, 404
www.dacoromanica.ro
Blenoragia la femee, frecventä,
405
Blenoragia la femee, /oca/izeiri,
406
Blenoragia la femee, simptome,
407
B/enoragia si sarcina, 408
Blencrag'a, tratament, 449
Blocajul cordu/ui, 385
Boala Nicolas-Favre, 412
Balite mintale de etiologie fili-
ticei, 355
Bolle venerice, anchete staca,,ice,
416
Bolile venerice, combatere, 463
Bolle venerice, combatere pe plan
international, 350
Bolle venerice, date statistice din
ceiteva teíri, 417
Bolle venerice, declarabilitatea o-
bligatorie, 416
Boiile venerice in anVchitate, 331.
Bolle venerice in Germania, 417-
418
Bolle venerice in Romeinia, 420
Bohle venerice in Statele TJnite,
419
Bolle venerice in Tárile Romcine
la finele secolului XIX, 347
Bol4ie venerice, organizarea tra-
tamentului, 438
Bolle venerice, progrese/e cunoa-
sterii clinice si experimentale,
352
Bolle venerice, pro gresele cunoa-
sterii in sec. XIX, 348
Bolle venerice, statist:c5., 415
Bolle venerice $i mcnogamia, 329
Bordeele i tuberculoza, 156
Bovovaccina tia, 83
Bubonul /imfogranu/omatos, 414
Cadastrul roentgenologic, 26
Cadastrul tubercu/inic, 26
Cadrv,/ nosologic al tuberculozei,
102
Cale de patrundere a baci/ului
Koch, 39
 TABLA ALFABETICA A SUBIECTELort
Calcularea morbiditdtii prin tu-
bercu/ozei, 107
Cd/dura, inf/uenta asupra
Ivi Koch, 31
Cdmine de intremare, 243
Cdmine pentru cura de zi a tuber-
. culosilor, 218
Camicnete radiologice, 207
Cancerul si tub ercu/oza, 98
Caractere med'co-sociale ale curbei
evolutive a tuberculozei, 116
Cdrute de yard" pentru familii
de tuberculosi, 296
Case antituberculoase", 291
Case de odihnd , 260
Case de primire" 529
Case de to/erantd, 540
Casele de prostitutie in Evul Me-
diu, 338
Cdseitoria sifilticilor congenitali,
496
Ceiseitoria venerici/or, 489
Centre antitubercu/oase, 182
Centre de tratament pentru tuber-
cu/osi, 210
Centrul de profilaxie antivenericd
din Bordeaux, 466
Centrul de tratament al tubercu-
lozei din Saranak-Lake, 298
Centru/ de tubercu/ozd de/a Spi-
ta/ul Laennec, 288
Cercetarea tuberculoze in arma-
td, 152
Cercetarea tuberculozei in asigu-
rdrile scciale, 152
Certificarea prenuptialci pentru
venerici, 492
Certificarea prenuptiald pentru
venerici, conceptii actua/e, 494
Cert'ficarea prenuptia/d pentru
venerici, criterii practice, 495
Certificarea prenuptialà. pentru
venerici, istoric, 493
Charity-girts", 517
ChinVoterapia infectiunii gonoco-
cice, 454
Chimioterapia infectiunii gonoco-
cice, rezultate, 457
Choleva/, 451
Chrisoterapia, 203
www.dacoromanica.ro
601
Ciclul medico-soe'al al primo-in-
fectiunii tuberculoase, 49
Cinematcgraful in educatia anti-
veneriand, 482
Circuitu/ economic in institutiile
postsanator'ale, 252
Clasificarea afectiunilor tub ercu -
loase, 103
C/imatta de a/titudine, 221, 222
Climato:erapia tuberculozei, 19, 20
C/imatu/ de cdmpie, 225
C/imatta de munte, contraindicatii,
224
C/imatut de munte, efecte tera-
peutice, 223
a.imatui de munte, indicatii, 224
Ciimatu/ de semi-aititudine, 225
Mimatul marin, 221
Clinica de tubercu/ozd, 213
C/orcza sifititicti, 383
Colaborare intre dispensarul anti-
tuberculos i medicii practicieni,
202
Co/aborarea internationald in com-
baterea bci/or venerice, 569
Cciapsoterapia, 15, 203, 204
Co/cnia pentru tuberculosi Pre-
ston Hall, 247
Colonia post-sanatoriald din Tre-
sigallo, 248
Colonii de tuberculosi, 246
Co/onii-sanatorii, 292
Combaterea bol'ior venerice, cola-
borare internationahl, 552.
Combaterea bo/i/or venerice in ca.-
drul asigurdrilor sociale, 505
Combaterea bo/i/or venerice in
Franta in sec. XV, 337
Combaterea bolilor venerice in
perioada contimporand, 352
Combaterea bo/ilor venerice in
sec. XVII si XVIII, 341, 343
Combaterea bo/ilor venerice /a
muncitori, 503
Combaterea bohlor venerice, le-
gislatie, 552
Combaterea bolilor venerice, me-
tode, 356, 357
Combaterea boli/or venerice, or-
ganizare, 552
602 TABLA ALFABETICA A SITIESIECTELOR
Combaterea boli/or venerice pe
plan international, 350
Combaterea bo/i/or venerice, prin-
cipii, 464
Combaterea prostitutiei, 526
Combaterea tuberculozei, 176
Combaterea tuberculozei, contro-
lul tehnic, 180
Combaterea tub erculozei, elemen-
te de bazci, 178
Combaterea tub erculozei in dif e-
rite tdri, 282
Combaterea tuberculozei in Fran-
ta, 286
Combwerea tuberculozei in Italia,
282
Combaterea tuberculozei in me-
diul rural, 183
Combaterea tuberculozei la asigu-
rati, 257, 258, 259
Combaterea tuberculozei la copii,
266
Combaterea tub erculozii la corpul
medical auxiliar, 260
Combaterea tub ercu/ozei la mem-
brii corpu/ui didactic, 262
Combaterea tub ercu/ozei, legife-
rare, 179
Combaterea tub erculozei, rotul
statului, 178
Comertul de femei, 524
Comertul de femei, combatere,
525
Comisiunea germand de tubercu-
lozel, 288
Comité nationa/ de défense contre
/a tuberculose, 180, 286
Comitetu/ central germen pentru
creare de sanatorii pentru
pu/monari, 21
Complexu/ primar in sifilis, 365
Comuniteiti de lucru antitubercu-
loase, 290
Condiloame late, 376
Conferinte de educatie antivene-
rianel, 481
Consiliu/ german al tuberculozei,
290
Consortii antitubercu/oase, 283
www.dacoromanica.ro
Constitutia astenicd si tuberculoza,
70
Constructii sanatoriale, norme, 227
Contagiunea bovinei in tuberculo-
za uraand, 78
Contagiunea in tubercu,lozei, 47
Contagiunea tub erculoasei extra-
familiald, 266
Contagiunea tuberculoasd in me-
diul familia/, 159
Contaminarea aerogend in tuber-
culozei, 42
Contaminarea venericd, delictul
de, 552
Continuitatea supravegherii radio-
logice in tuberculozei, 187
Controlul prostitutiei, 530, 541
Contro/u/ prostitutiei, aplicare
practicd, 541
Controlul prostitutiei, norme, 542,
543
Conventii internationale antivene-
rice, 570
Coordonarea in combaterea tub er-
culozei, 179
Coroana venericd, 376
Corpul didactic, combaterea tu-
berculozei la, 262
County borough councilis", 180
Cresa de profilaxie antitubercu-
loasci, 274
Cree-sanatorii, 294
Cresterea curbei morta/iteitii prin
tuberculozei, 126
Criza economicd si prostitutia, 517
Cura prin muncei, avantaje, 242
Cura prin maned in tub ercu/ozei,
242
Cura sanatoria/el, forme speciale,
218
Cura sanatorialei, indicatii, 230
Cura sanatoria/d, norme, 210
Curba evo/utivei a tub erculozei,
116
Curba mortaNeitii prin tuberculo-
ze1, 126
Curba tuberculozei dupel medii,
124
Cursuri de perfectionare in tuber-
cu/ozei, 193
 TABLA ALFABETICA A -SUSLECTrL011

Cursuri de readaptare profesionald Dispensare antivenerice, 465

pentru muncitorii bacilar, 294
Cutipronosticul tubercu/ozei, 57
Cwireactia n tuberculczà, 14, 92
Dagenan, 456
Dec/aratia ob/igatcare a bo/i/or
venerice, 558
Declaratia ob/igatoare a tub ercu-
lozei, 26, 188
Declaratia obligatoare a tubercu-
lozei in diferite tdri, 190
Declarat4a obligatoare a tubercu-
lozei in Franta, 191
Declara tia obligatoare a tubercu-
lozei in Germania, 189
Delictul de contaminare venericd,
558
Descoperirea cazuri/or de tuber-
cu/ozet, 183
Desinfectarea sputelor, 228
Diagnosticul bacteriologic al tu-
berculozei, 89
D'agnosticul biologic al tuberculo-
zei, 84, 89
Diagnosticul precoce al tuberculo-
zei, 184
Diagnosticul tuberculozei prin cer-
cetarea vitezei de sedimentare,
91
Disociatia intre pauperism si boa-
116
Uspensare antituberculoase, 22,
195
Dispensare antituberculoase, ame-
najtiri de proportii mai mari,
198
Dispensare antituberculoase, a-
menajari minintale, 198
Dispensare antituberculoa se, in
raport cu cifra populatie,i, 199
Dispensare antituberculoase, per- Echipe ambulante de propaganda'
sonalul, 200
Dispensare antituberculoase, rolul Echipe mobile pentru diagnosticul
medicului, 200
Dispensare antituberculoase, rolul Ectima scrofuloasti, 63
sorei de ocrotire, 200 Ectima sifiliticti, 377
Dispensare antivenerice, incepii-
turi, 349
Dispensare centrale antitubercu-
loase, 197
Dispensare de sector antitubercu-
loase, 197
Dispensare pentru tratamentul
blenoragiei, 459, 460
Dispensarul anti-sifilitic special'-
zat, 467, 471, 472, 474
Dispensarul antituberculos, cola-
bordri, 202
Dispensarul antituberculos, exa-
minàri serie, 195
Dispensarul antituberculos, exa-
minarea populatjei dupd grupe
de vdrstet, 196-197
Dispensarul antituberculos in asi-
gurdrile sociale, 259
Dispensarul antituberculos mobil,
205, 206
Dispensarul antituberculos mobil,
grupe de popu/atie sesizate, 207
Dispensarul antituberculos, obiec-
tive, 195
Dispensarul central antiveneric
din Marsilia, 466
Dispensarul central antiveneric
din Nancy, 467
Dispnesarul clinicii de sifiligrafie
din Paris, 471
Dispensarul de pro filaxie an.tive-
neriana din Limoges, 466
Dosarul bo/navu/ui sifi/itic, 470
Dcsarul social al tubercu/osului,
201
Dreptul de creare a institutiilor
antitubercu/oase, 181
Drepturile asiguratilor tub ercu-
losi, 255
E
antituberculoasa, 280
precoce al tuberculozii, 298

www.dacoromanica.ro
604 TABLA ALFABETICA A SUBIECTELOR
Educa tia antituberculoasd, 276
Educatia antivenericd, 478
Educatia antivenericd a tineretu-
/ui, 484
Educatia antivenericd in scoald,
486, 487
Educatia antivenericd, pregiltirea
corpu/ui didactic, 488
Educa tia antivenerial prin medicii
scolari, 488
Educa tia antivenericd, principii,
479
Educatia antivenericd, rezult ate,
480
Educatia sexuald, brosuri pentru
pdrinti, 486
Educatia sexuald in mediul fami-
lial, 485
Educa tia tub erculosului la pdrdsi-
rea institutiei de curd, 277
Edictul din Neapole, 18
Elemente de bazd in combaterea
tub erculozei, 178
Elemente de pronostic a/ tubercu-
lozei, 55
Epididimita gonococicd, 402
Epoca Renasterii si studiul tub er-
cu/ozei, 9
Ereditatea in tubercutozd, 37, 65,
66
Ereditatea in tubercu/ozd, consi-
deratii medico-sociale, 66
Ereditatea ocultd in sifilis, 367
Endo-distrofia tuberculoasti, 69
Eredo-imunitatea tuberculoasd, 66
Eredo-sifilis, tratament, 448
Evolutia clinicd a sifilisului, 370
Evolutia comparativd a tuberculo-
zei in mediul rural i cel urban,
123
Evolutia numericd a tub erculozei,
107, 111
Examenul medical al sifilisului,
409
Examenul medical prenuptial,
propaganda:, 491
Examenul periodic al populatiei
pentru tub ercu/ozd, 187
Examenul periodic obligator pen-
tru tuberculoza, 151
www.dacoromanica.ro
Examenul radiologic in tubercu-
lozd, 185
Examindrile in serie pentru tu-
berculozd, 150
Expozitii antituberculoase, 281
Factorii constitutionati comuni tu-
bercu/ozei si unor psihopatii, 99
Factorii constitutionali $ tub ercu-
loza, 69
Factorii de mediu tuberculoza,
153
Factorul muncd qi tub erculoza,
161
Fagedenismul tertiar, 380, 382
Faza de tuberculizare prima-, 128
Fazele tub erculizdrii sugarilor, 135
Federatia nationa/d italiand pen-
tru combaterea tub erculozei ,
284
Fenomenul lui Koch, 84-85
Fenomenul lui Koch, deductiuni
medico-sociale, 86
Filme de educatie antiveneriand-,
481, 482
Filme de propagandd antitubercu-
loasd, 280
Fiqa pentru tratamentu/ b/enora-
gicilor, 450
Fiqe pentru prostituate, 550
Fisierul medico-social de schimb,
291
Fond pentru tratamentu/ prosti-
tuatelor, 346
Forme speciale de curd sanatoria-
Id, 218
Formele acute ale tuberculozei
pu/monare, 53
Formele anatomo-clinice ale tu-
berculozei, 51
Formele cronice ale tuberculozei
pulmonare, 52
Formele granulice ale tuberculo-
zei pulmonare, 54
Franzosenkrankheit", 334
French pox", 334
Frictiuni mercuriale, 439
 TABLA ALFABETICA A StIBLEC'rELOR
Frcnt inchis in /upta antituber-
cu/oasd, 27
Ftizia in scrieri/e hipocratice, 7
Gale? ale de cura, 226
Gome sifilitice, 379, 381, 382
Gonococia anterioard acutd, 401
Gonococia anterioard cronicei, 401
Gonococia la femee, 404
Gonococul, 398, 399
Gonococul, actiunea agentilor chi-
mici, 400
Gonococul, culturi, 399
Grecii, cunostintele asupra tuber-
culozi, 7
Grupele profesionale f i tubercu-
loza, 164
Hegonon, 451
Hcmccu,.tura baci/ultti Koch, 90
Hcmcglcbinuria paroxisticd, 383
Hemoptizia in tuberculczei, 185
Icteml sifilitic, 3-87
/htargan, 451
Imunitatea in sifilis, 368
Impetigo scrofulos, 63
Imunitatea in sifilis, 368
Imunitatea in tubercu/ozd, 84
Incadrarea in muncd a tubercuto-
si/or din asigurdrile socia/e, 251
Indicatii pentru cura sanatoriald,
230
,,Induratia lui Hunter", 342
Infectiunee gonococicd, 398, 400
infectiunea s'filiticci experimen-
tal', 360
Infectiunea in tuberculozei, 27
Infectiunea in tuberculozd, calea
cutanatd, 43
Infectiunea in tuberculozd, calea
digestive'', 39
Infectiunea in tub erculozà, calea
mucoasd, 44
www.dacoromanica.ro
605
Infectiunea in tubercu/ozd, calea
respiratoare, 40
Infectiunea in tuberculozd, meca-
nismul, 37
Infectiunea latentd in tubercu/ozà,
44
Infectiunea mute in tuberculo-
zd, 46
Infectiunea prin tuberculozei in
mediul rural al Roindmiei, 129
Infectiunea transp/acentard in tu-
bercutozd, 65
Infirmiere; tuberculoza la, 261
Infirmierele-vizitatoare pe leingel
dispensarele antituberculoase,
201
Influenta sifilisului asupra tuber-
cu/ozei, 96
Injectiun de sdruri mercuria/e,
440
Institutii de curd pentru tubercu-
160, categcrii, 212, 217
/nstitutii de profilaxie antiveneri-
cd, 477
Institutii sanatoriale, inceputuri,
20
Insatittii sanatoriale moderne, 231
Institutul Alfred Fournier, 477
lnstitutul Carlo Farlanini, 285
Inst'tutut de cercetdri asupra tu-
bercu/ozei, din Hamburg, 289
Institutul Phipps din Filadelfia,
298
Insule de imobile cu tubercu/ozd,
156
Inte?narea fortatd a tuberculogi-
lor, 289
Intradermoreactia la tubercu/ind,
92
invdteimdntu/ special al tuberculo-
zei, 193
lodul in terapia antisifi/iticd, 442
Istoricul medicinei sociale a tu-
berculozei, 6
Keratita flictenulard, 63
606 TABLA ALFABETICA A SUBIECTELOB

Lupta antituberculoasei in Roma-

nia, 299
Laboratoare centrale de serologie, Lupta antitubercu/casd in Rusia,
465 293
Lady almoner, 500 Lupta antituberculoasei in Statele
Laptele tuberculos, 79 Unite, 297
Laptele tuberculos, contaminare, Lupta antituberculoasei in Tefrile
80 nordice, 297
Laptele tuberculos, statisticei, 81 Lupta antitubercu/oasd, rolul me-
Laptele tuberculos, tehnica de cer- dicului, 191
cetare, 81 Lupta antituberculoasd, sprijinul
Lemnul de guaiac, 339 financiar, 181
Letetatea prin tuberculozd in Lup!ct antivenericd in rdzboi, 572
Rcmania, 149 Lupta antivenericei, legislatia in
Leziuni tertiare, 380 diferite teiri, 552, 566, 568
Leziuni tertiare ale organelor in- Lupta antivenericd, organizare,
terne, 383 552
Leziu,nile tuberculoase, specifi- Lupus tuberculos, 64
cate, 11
Leziunile tuberculoase, unicit ate,
11
Lichen scrcfulosorum, 64 Mal de Naples", 334
Licoarea lui Van Swieten, 342 Ma/arioterapia, 443
Liga nationala belgiancl contra tu- Marea chirurgie pulmonarei, 211
berculozei, 290 Mecanismul infectiunii tubercu-
L'ga nationald rcmdnei contra tu- loase, 37
berculozei, 301, 302 Med:camentele antisifilitice, 438
L'mfcgianuicrriatoza inguina/d, 412 Medicii Full-time in combaterea
Limfogi anu/cmatoza inguina/d, tuberculozei, 192
pur'.-eitoarele de germeni, 413 Medicii practicieni si dispensarul
Limfcgranulcmatoza inguinald, antituberculos, 202
simptome, 414 Medicina arabei tuberculoza, 8
Limfogranulomatoza inguina/d, Medicina socialei a tuberculozei,
tratament, 462 centralizare, 24
L'psa de /umind si tuberculoza, 156 Medicina sociald a tuberculozei, o-
Lccatizeiri/e tubercu/ozei bovine, rientarea modernei, 23
75 Mediul fami/ial, contagiunea tu-
Locuintd-fccar de tuberculozei, berculoasei in, 159
157, 158 Merb'ngita tuberculoasei, 59
Locuinta pregeititoare a infectiunii Mercurul in terapia antisifiliticel,
tuberculoase, 155 439
Locuinta si tubercu/oza, 154 Meseriile cu praf si tuberculoza,
Lupta antitaberciaoasd, adaptarea 167
la mediu, 182 Mctoda Bang, 82
Lupta antituberculoasd, impor- Metoda Ostertag, 83
tanta, 176 Metode pentru sesizarea
Lupa an4.ituberculoasei in Belgia, tuberculczei, 149
290 Migratiunea baclutui Koch, 38
Lupta antituberculoasei in 0/anda, Mcrbiditatea prin tubercu/ozd in
291 mediul rural al Rc-mdniei, 12

www.dacoromanica.ro
 TABLA ALFABETICA A StIBIECTELOR
Morbiditatea prin tuberculozd,
metoda de ea/cut, 107
Morbiditatea sifiliticá in Romania,
420, 421
Morbiditatea venericii, in cadrul
morbiditeitii generale, 353
Morbiditatea venericd in Dane-
marca, 420
Morbiditatea venerica in Germa-
nia, 417-418
Morbiditatea venerial in Roma-
nia, 420
Morbiditatea venericti in Rusia,
421
Morbiditatea venericei in Statele
Unite, 419
Morbiditatea venerfcci in Suedia,
420
Morbiditatea venericd, inrcluriri a-
supra demografiei, 354
Morbidita tea venericei, pierdeni
pentru natiune, 353
Morta/itatea prin bo/i venerice,
431
Morta/itatea prin sífilis, 330, 354
Mortalitatea prin sífilis in Roma-
nia, 435, 436, 437
Moralitatea prin sifilisul visceral
si nervcs, 433
Mortalite.tea prin tub erculozd,
cresterea curbei, 126
Mortalitatea prin tuberculozd,
comparatie intre mediul rural si
ce/ urban, 119
Morta/itatea prin tuberculozd dupeí
sex si mediu, 132
Mcrta/itatea prin tuberculozei in
mediul rural al Romciniei, 129
Mortalitatea prin tuberculozd in
Romania, 148
Mortalitat ea prin tub erculozd in-
.;.re 1851-1935, 110, 113, 114
Mortcaitatea prin tuberculozd,
derea dupd 1900, 115,
Morta/itatea prin tubercu/ozd, pre-
dominenta in med:ul urban, 121
Mortalitatea prin tubercu/ozd, sett-
derea curbei, 126
Munca adolescentilor si tuberculo-
za, 162
www.dacoromanica.ro
607
Munca precoce a fetelor si'tuber-
culoza, 163
N
Nationa/ Association for the pre-
vention of tuberculos's, 181
Nationa/ Tuberculosis Associa-
tion", 297
Nefroze sifilitice, 388
Neosalvarsanul, 440
Neosilbersalvarsan, 440
Ne.uro-sifilisul, 355
Nocivitatea aglomerdrii, 154
Nocivitatea locuintelor neigienice,
154
Nocivitatea mutatii/or domicilia-
re, 154
Norme pentru constructii sanato-
riale, 227
Norme pentru statistica tubercu-
lozei, 103
Norme pentru studiul tuberculo-
zei in mediu/ rural, 150
Novamida, 456
Oeuvre de preservation de ren-
lance contre la tuberculose", 273
Oeuvre du placement familial des
tout-petits", 274
Oeuvre nationale belge de dé-
fense contre la tuberculose", 181
Ofensiva generalti contra tubercu-
lozei, 23
Oficii de medicina socialti, 287
Onyx's sifilitic, 379
Opera Grancher, rezultate, 273
Opel a nationa/d spaniolei antitu-
berculoasti, 292
Organizarea combaterii bo/i/or ve-
nerice in tiny, 569
Organozarea /uptei antivenerice,
554
Organizarea /uptei antivenerice in
rdzboi, 572
Organizarea sanatoriilor, 220
Organizatii internationale contra
perico/u/ui venerian, 570
608 TABLA ALFABBTICA A SUBIECTELOR
Originea bovina a tubercu/ozei la
copi;, 76
Ospiciul-inchiscare dela Salpé-
trière, 341
Paludismu/ i tuberculoza, 92
Pandemii de sifilis in Europa, 334
Papule sifilitice, 376
Pa ologja general& a sifilisului, 364
Paturi sanatoriale, numdrul nece-
sar, 218
Paturi sanatoriale, remedierea cri-
zei, 219
Pavilioane de tubercu/ozd, 215, 235
Perioada secundar& a sifilisului,
366, 374
Pe? ioada tertiar& a s'filisului, 366,
379
Perionyxis sifilitic, 379
Peritonitele tuberculoase, 58
Pe) scna/ul sanitar auxibar si tu-
bercu/oza, 167
Picaturile lui FlUgge, 42
Pierderile biologice provocate de
tubercu/ozd, 177 -
Pie)derile economice provocate de
tuberculczei, 177
Piretoterapia in blenoragie, 452
Pláci mucoase, 377, 378
Planificarea combaterii bo/ilor ve-
nerice, 569
Plcsamentul rural al copii/or tu-
bcrculosi, 272
Plasarea in mune& a tuberculosi-
lor, 254
Plasarea la tara a copiilcr tuber-
cuicsilor, 18
Pleurezia acutd sero-fibrinoasd, 58
Pneumotoraxul ambulatoriu, 25,
204
Pneumotoraxul arnbulatoriu, re-
zultate la as!guratii sociali, 204
Pneumotoraxul la dispensar, 203
Politia sanitaril a tuberculosi/or in
secolul XVIII, 17
Pomada lui Metschnikoff, 472
Pomada tuberculinicci, 92
www.dacoromanica.ro
Populatia muncitoreascd, tubercu-
laza /a, 162
Post-cura in tubercu/ozd, 26, 241
Post-cura in tuberculozd, forme,
241
Plagul minimal al tuberculozei,
118
Pregátirea med,.cilor de dispen-
sare antituberculoase, 200
Pregatirea medicilor de institutii
antituberculoase, 192
Preven!oriile, 25. 275
Preven,crii/e, functionarea
Franta, 275
Pr'mele spitale pentru tubercu/osi,
17
Primo-in fectiunea tuberculoas& la
adult, 48, 49
Primo-infectiunea tuberculoasti in
legdturá cu factorii sociali si
igienici, 49
Proba /ui M.ilan, 447
Proba muncii" la tuberculosi, 245
Prcfesorii tuberculosi, 262
Pro filactorii, 501
Profilactorii antituberculoase pen-
tru muncitori, 294
Pro filaxia antivenericd, incepu-
turi, 336
Profilaxia sccialei a tuberculozei,
19
Pro filaxia tubercu/ozei bovine, 82
Pro filaxia tuberculozei, incepu-
turi, 16
Profilaxia tubercu/ozei infantile,
267
Pro filaxia tubercu/czci, raportul
lui Grancher, 20
Pro filul psihologic al prostituatei,
514
Prcgram de combatere a tubercu-
lozei, 24
131 oncsticul tubercu/czei dupd
simptoine, 56
Prcnosticul tubercu/ozei pulmo-
nare, 56
Propaganda antituberculoasei, 276
ostatita gonococicd, 402
Prostquarea, anchete asupra vdr-
stei de debut, 523
 TABLA ALFABETICA A SUBIECTELOR
Prostituatele dupa pro fesiunea an-
terioara, 522
Prostituatele, redresare, 529
Prostituatele, stare mintalà, 523
Prostitutia, cauze determinante,
513
Prostitutia, cauze economice, 510,
514
Prostituta clandestina', 531
Prostitutia, clasificarea cauzelor,
Prostitutia, combatere, 527
Prostitutia, combaterea in secolul
344
Prostitutia, definitie, 531, 532
Prostitutia, etatism sanitar, 528
Prostitutia, factori etiologici, 508,
509
Prostitutia, factori endogeni, 511
Prostitutia, factori exogeni, 512
Prosttutia in secolul XVI, 340
Prostitutia in Teírile Romane in
sec. XIX, 351
Prostitufia, inceputurile suprave-
gherii medicale, 338
Prostitutia, prevenire, 526
Prostitutia, reglementarea
tionismului, 546
Prostitutia, reglementarea in Ro-
melnia, 545
Prostisutia, reglementarea in sec.
349
Prestit4ia reglementatd, 528, 533
Prostitutia, tend.'nte abolitioniste
in sec. XIX, 349
Protectia femeilor contra prostitu-
tiei, 527
Protectia femeilor dectizute, 527
Proxenetismul, penalizar, 547
Radio fonia in educatia antiv ene-
rica, 483
Rasa si tuberculoza, 70
Reisb&ul i tuberculoza, 169
Rationalizarea curei sanatoriale,
211
Dr. G. Banu. Tratat de medid/1A soctalà, Val. IV
www.dacoromanica.ro
609
Reacia Besredka in tuberculozti,
91
Reacia la tuberculina, 91
Reacia la tuberculina, interpre-
tareci rezultatelor, 93
Reacia Wassermann, 391
Reactiuni reciproce intre tuber-
culoza urbana si cea rurald,
124, 125
Reactiunile de floculatie, 392
Redresarca prostituatelor, 529, 534
Registru röntgenologic, 153
Reglementarea atenuatei a prosti-
tuOei, 537
Reglementarea prostitutiei, 528,
533, 542
Reglementarea prostitutiei, avan-
taje, 535
Reglementarea prostitutiei, desa-
vanta je, 539
Reglementarea prostitutiei in Ro-
mania, 545
Regulament a/ case/or de toleran-
ta, 542, 544
Reinsufldrile la dispensar, 205
Reumatismul si tuberculoza, 98
Rezervistii i tuberculizarea con-
tingentelor tinere, 170
Rinita scrofuloasd, 63
Rodilon, 455
Rolul institutiilor in lupta antitu-
berculoasa, 194
Rolul medicului in lupta antitu-
berculoasa, 191
Rolul tuberculigen al sifilisului,
97
Rozeola sifilitica, 374
S
Salagnac, oras sanitar pentru
pulmonari, 250
Salvarsanul, 440
Sanatorii, ale gerea bolnavilor, 229
Sanatorii, amena jare, 225
Sanatorii de muna'', 245
Sanatorii dietetice, 294
Sanatorii diurne, 218, 258
Sanatorii infantile, 216
39
610 TABLA ALFABETICA A SUBIECTELOR

Sanatorii medico-chirurgicale re- Scrofulo-tuberculoza, 63

gionale, 212 Scrofulo-tuberculcza, pato genie,
Sanatorii, norme de organizare, 64
220 Sectiuni de tuberculozei in dispen-
Sanatorii, numeirul necesar de pa- sarele polivalente, 197
turi, 218 Sectiuni de tuberculozei in oficiile
Sanatorii pentru adolescenti, 216 de muncei, 254
Sanatorii pentru asiguratii sociali, Selectionarea bo/navilor pentru
259 sanatorii, 229
Sanatorii pentru sugari, 217 Septoplix, 455
Sanatorii pentru tuberculoza ()ma- Serodiagnosticul sifilisului, 390
sa, 216 Serediagnostioul sifilisului dupd
Sanatorii propriu-zise, 214 perioade evolutive, 393
SanWorii rurale cantcnale, 183 Serodiagnosticul sifilisului practi-
Sanatorii, sectiuni pentru terapia cat in serie, 394
prin muncei, 244 Serodiagnosticul sifilisului, va/oa-
Sanatorii/e, inceputuri, 20 rea ccmparativel a diferitelor
Sanatoriu/ c/infc, 213 metode, 395, 396, 397
Sanatoriul de tubercu/oqi, 208 Seroterapia in blenoragie, 452
Sanatoriul de tuberculoO, activi- Servitoarele $i. prostituarea, 522
tate, 209 Serviciul social antiveneric, 497
Sanatoriul de tuberculoqi, defini- Serviciul social antiveneric in Ru-
tii, 208 sia, 500
Sanatoriul de tuberculoqi, defini- Sesizarea tuberculozei in armatel;
tii, 208 152
Sanatoriul de tuberculoqi, tendinte Sesizarea tuberculozei in asigurei-
noi, 210 rile sociale, 152
Sanatoriul Joseph Lemaire (Bel- Sfaturi pentru tuberculosi", 277
gia, 231 Servicii de pro filaxie antivenericii
Sanatoriul medico-chirurgical, 211 In cabinetul medicului, 473
Sanatoriul Teinsheide (Germania), Sifilida macropapuloasei, 376
232 Sifilida micropapuloasà, 376
Sanatoriul Visne-Hagy (Slovacia), Sifilida papulo-crustuoasei, 376
233 Sifilida papulo-scuamoasei, 376
Saprovitan, 444 Sifilida pustu/oascl, 377
Seipteimelna nationaM de diagnos- Sifilida tubero-serpiginoascl, 381
tic precoce al tuberculozei, 186 Sifilida ulcerc-serpiginoasei, 381
Sate pentru tuberculosi, 246 Sifilide circinate, 377
Sate sanatoriale, 240 Sifilide papuloase, 375
Satul de tuberculoqi Herrnprotsch, Sifilide tuberoase, 379, 381
247 Sifilide tuberoase grupate, 381
Sceiderea infectiun.ii sifilitice, 424 Sifiligrafia in secolul XVIII, 342
Sceiderea mortalitatii prin tuber- Sifilis, faza complexului primar,
culozei, 115 365
Schema combaterii integrale a tu- Sifilis diabet, 387
berculozei, 23 Sifilisul, agentul pato gen, 358
Schema institutiilor de cura pen- Sifilisul, alergie, 369
tru tuberculwi, 217 Sifilisul cardiac, 384
Schemele Grancher, 14 Sifilisul congenital, tratament,
Scrofulide, 63 476

www.dacoromanica.ro
 TABLA ALFABETICA A SUBIECTELOR
Sifilisul, criterii practice de vin-
decare, 490
Sifilisul, diagnostic prin metode
de laborator, 388
Sifilisul ereditar, actiune disgeni-
cd, 356
Sifilisul, ereditate ocultd, 367
evolu-Oa în perioada con-
timporand, 422
Sifilisul, evolutie c/inicd, 370
Sifilisul extra genital, 329
Sif4lisul gastric, 386
Sifilisul hepatic, 386
Sifilisul, imunitate, 368
Sifilisul in armatd, 429
Sifilisul in cdmpul muncii, 428
Sifilisul in Evul Mediu, 332
Sifilisul in mediu/ rural, 426, 427
Sifilisul in mediul rural al Romd-
niei, 428
Sifilisul in mediul rural, contami-
nare extragenita/d, 427
Sifilisul in secolul XVI, 335
Sifilisul in Tdri/e dundrene, 335
Sifilisul in timp de rdzboi, 430
Sifilisul inaparent, 367
Sifilisul, infectiozitatea stingelui,
363
Sifilisul infectiozitatea spermului,
363
Sifilisul influenta asupra morta-
litáii genera/e, 434
Sifilisul inoculare experimentald,
360
Sifilisul inoculare la epuri, 361
Sifilisul latent, tratament, 448
Sifil'sul leziunea primará, 371
Sifilisul mortalitate, 330
Sifilisul mut, 367, 368
Sifilisul nervos, mortalitatea prim,
425
Sifilisul normele tratamentului,
438
Sifilisul, patologie genera/d, 364
Sifilisul, perioada celei de a doua
incubatii, 365
Sifil2sul, perioada de prima incu-
batie, 364
Sifilisul, perioada secundará, 366,
374
www.dacoromanica.ro
611
Sifilisul, perioada tertiard, 366,
379
Sifil4sul, probabilitatea de a-1
pdta dupd grupe de vdrstd, 425
Sifilisul pulmonar, 386
Sifilisul, rdspeindire, 330
Sifilisul, rdspändirea in anumite
grupe de populaVe, 426
Sifilisul renal, 388
Sifilisul si durata medie a vietii,
355
Sifilisul si morta/itatea neonatald,
432
Sifilisul si tuberculoza, 94
Sifilisul, tratamente abortive, 446
Sifilisul, tratamente inde/ungate,
445
Sifilisul, tratamente preventive,
447, 448
Sifilisul, tratamente scurte, 446
Sifilisul, tratamente in perioada
secundará, 448
Sifilisul, tratamente in perioada
tertiard, 448
Sifilisui vascular, 385
Sifi/omul, 371
Sifilomul la femee, 372
Sifilomul, localizdri extra gemitale,
373
Si/icoza si tuberculoza, 165
Societatea pentru combaterea tu-
berculozei la copii, 300
Societatea pentru pro filaxia tu-
bercu/ozei", 299
Société française de prophylaxie
san'taire et morale, 480.
Solu-Salvarsan, 440
Spermul sifiliticilor, 363
Spirocheta paIlida, 358
Spirocheta pallida, culturi, 360
Spirocheta pallida, examinare in
camp obscur, 389
Spirocheta pallida, impregnarea
argenticd, 389.
Spirocheta pa/lida, inoculare ex-
perimentald, 360
Spirochetta pallida, metode de co-
loratie, 389-
Spirocheta pallida, migratiunea in
organism, 359
612 TABLA ALFABETICA A SUBIECTELOB
Spital-infirmerie, 236
Spitale de tuberculosi, 234, 238,
239
Spitale pentru prostituate, 341
Spitale pentru tuberculoqi, 21,
213
Spitale pentru venerici, ale Asi-
gurdrilor Sociaie, 507
Spitale-sanatorii, 234, 236, 237
Sprijinul financiar in /upta anti-
tubercutoascl, 181
Stdrile febrile in tubercu/ozti, 184
Stationarea curb ei tub ercu/oze;;,
127
Sta istica boli/or venerice, 415
Statistica morbiditatii prin tuber-
culozei, 101
Statistica tub erculozei, 100
S.,atistica tub ercu/ozei,
100
Statistica tuberculozei dupd 1900,
111
Statistica tuberculozei, norme, 103
Statutul din Faienza", 339
Stenos cu tuse", 16
Ster4litatea consecutivei b/enora-
giei, 403, 409
Streptobacilul Ducrey, 41Q
Stricturi uretrale, 404
Studiul tuberculozei in antichi-
tate, 6
Studiul tuberculozei in epoca Re-
naqterii, 9
Studiul. tuberculozii in secolul
XVIII, 9
Substante antiseptice in trat amen-
tul b/enoragiei, 450
Substante chimice cu actiune asu-
pra bacilului Koch, 32
Suburbane pentru tuberculosi, 249
Sulfamidoterapia in blenoragie,
454, 573
Sulfarsenol, 476
Supraaglomerarea oraselor i evo-
lupia tuberculozei, 109
Suprainfectiunile tuberculoase, 46
System einer vollsaindigen medi-
zinischen Polizei", 344
www.dacoromanica.ro
,F ancrul limfogranulomatos, 414
Sancrul moale, 409
Scoli de menaj pentru fetele pre-
tuberculoase, 276
,F omajul prostitvitia, 515, 516
Tachicardia paroxisticd qi sifilisul,
384
Targesin, 451
Teoria americanistd" in aparitia
s'filisului, 333
Terapia prin muncd la tuberculosi,
243
Terapia prin muncei la tub ercu-
icsi, program de reisboi, 244
Terenul in tuberculozti, 65 -
Therapia magna sterilisans" 438
Tipul leptosom qi tuberculozfi, 70
Timbru/ antituberculos, 278, 279
T2.mbru/ antivenerian, 484
Toracoplastia paravertebrald pos-
terioard, 211
Toxinele bacilului Koch, 33
Traficul de femei, 524
Traficul de femei, rezolutiile con-
ferintei din Bandoeng, 525
Transmiterea ereditard a tubercu-
lozei, 37
Transmiterea tub erculozei prin
lapte, 77
Tratamentul ambu/atoriu al tuber-
culozei, 25
Tratamentul antisifilitic, conduce-
re practicei, 445
Trzamentul blenoragiei, 449
Tratamentu/ blenoragiei, mijloace
biologice, 452
Tratamentu/ blenoragiei pe plan
social, 458, 461
Tratamentul blenoragiei prin sul-
f amide , 454-458, 463
Tratamentul eredo-sifilisului, 448
Tratamentul gratuit al venericilor,
565
 TABLA ALFABETICA A SUBIBOTELOR
Tratamentul ob/igator al bo/ilor
venerice, 564
Tratamentu/ sifilisului la gravide,
475
Treponema pallidum, 358, 359, 360
Treponema pallidum, inoculare ex-
perimentalei, 360
Treponema pa//idum, mecanismul
peitrunderii in organism, 362
Treponema pal/idum, migratiunea
in organism, 359
Tuberculina brutd, 34
Tuberculina si.andardizatd, 94
Tuberculine, 34, 35
Tubercu/izarea femeilor rurale,
133
TubercuVzarea in armatd prin re-
zervisti, 170
Tubercu/izarea in /egdturd cu ur-
banizarea, 120, 121, 126 -
Tubercutosii asociali, internare
forptä, 257
Tuberculosii inaparenti, 26, 44
Tuberculosii, incadrarea in campul
muncii productive, 245
Tuberculoqii, piasarea in muncd,
253
Tuberculosii, principii pentru in-
cadrarea in muna-t., 250, 251
Tuberculosis inapercepta, 188
Tubercu/oza animará, 72
Tubercu/oza artritizanai, 57
Tuberculoza bovina*, evolutie ana-
tomo-clinicti, 74
Tuberculoza bovnei, localizdri, 75
Tuberculoza bovina, pro filaxie
igienicá, 83
Tuerculoza bovina', pro filaxie me-
dicalä, 83
Tubercuicza bovina, raporturi cu
cea umanei, 75
Tubercu/oza bovina, statisticd, 73
Tuberculoza, cauzei principal ti de
deces, 104
Tuberculoza, cauzei secundará de
deces, 105
Tuberculoza, combatere in cadru
profesional, 257
Tuberculoza congenitalä, 66
Tubercu/oza conjugald, 160, 161
www.dacoromanica.ro
613
Tubercu/oza consideratd dupd me-
dii
Tub er culcza, contagiunea in, 47
Tuberculoza, contributia lui Laën-
nec, 11
Tubercu/oza, contributia lui Vir-
chow, 12
Tuberculoza, cunoaqterea anato-
mo-c/inicd, 11
Tubercu/oza de adaos, 116
Tuberculoza de fond, 116
Tubercuicza, declararea ob/igatoa-
re, 188
Tub erculoza, desvoltarea profila-
xiei indiv!duale qi sociale, 19
Tuberculoza dupei grupe de värstä,
105
Tuberculoza dupd /ocalizdri, 122
Tuberculoze dupd medii, 122, 131,
136
Tuberculoza dupd profesiuni, 163
Tubercu/oza dupd sex, 105, 130,
131
Tuberculoza dupd varstd, 134, 136
Tuberculoza dupd 1900, 111
Tub ercu/oza ereditard, 68
Tubercaloza, evolutia cunoqtinfe-
lor, 6, 10, 14
Tuberculoza, evolufa conceptiilor
si mdsurilor medico-sociale, 16
Tubercu/oza, evoiutia numericd,
107
Tuberculoza, forme anatomo-cli-
nice, 51
Tub ercu/oza ganglionard de rein-
fectiune, 46
Tubecu/oza in antichitate, 6
Tuberculoza in armata românet,
130, 140, 169
Tuberculoza in epoca Renasterii, 9
Tuberculoza in inchisori, 174, 175,
176
Tuberculoza in inchisorile din Ita-
lia, 176
Tuberculoza in inchisorile din Ro-
mania, 175
Tuberculoza in perioada 1851-
1900, 110
Tuberculoza in perioada 1900
1913, 111
614 TABLA ALFABETICA A SURIECTELOR

Tubercu/oza in primul rdsboi mon- Tub ercu/oza, pierden i biologice,

dial, 112 176
Tuberculcza in Romania, dupd Tub ercu/oza, pierden i economice,
f orme, 141 177
Tubercu/oza in Romania, dupd Tubercu/cza, peroada experimen-
forme clinice qi grupe de vdrstd, tald i bacteriologicd, 13
143, 144, 145 Tuberculcza, program de comba-
Tuberculoza in Romania, dupti tere
forme qi luni ale anului, 142 Tuberculoza pu/monard a beltrdni-
Tuberculoza in Romdnia, dupd ju- /or, 159
dete, 147 Tuberculcza pulmonard, forme a-
Tub ercu/oza in Romania, dupel cute, 53
provincii, 147 Tuberculoza pu/monarei, forme
Tubercu/oza in Romania, in ulti- granulice, 54
mu/ deceniu, 140 Tub ercu/oza pulmonard, forme
Tuberculoza in scrierile hipocrati- cronice, 52
ce, 7 Tuberculoza pu/monard, pronostic,
Tuberculoza in scrierile lui Galie- 55
nus, 8 Tuberculoza rura/ei in diverse teiri,
Tuberculoza in Tdri/e Romdne, 15 127, 128
Tubercu/oza in timp de reizboi, 169 Tub erculoza ruralet in Romania,
Tub erculoza, infectiunea Zatentel, 128
44 Tuberculoza rurald, metode de
Tuberculoza, infectiunea transpla- cercetare, 150
centard, 65 Tub ercu/oza, scdderea morta/iteitii
Tuberculoza, institutii de post- prin, 111
curd, 241 Tuberculoza seroaselor, 58
Tuberculoza la adolescenti, 136 Tuberculoza i alcoolismul, 171
Tuberculoza la copiii din mediul Tuberculoza qi alte boli sociale, 95
rural, 139 Tubercu/oza i ambianta
Tuerculoza la Evrei, 71 158
Tuberculoza la membrii corpului Tuberculoza i bolle mintale, 99
didactic, 263 Tuberculoza i cancerul, 98
Tuberculoza la populatia imigratel, Tuberculoza qi constitutia asteni-
106 di, 70
Tub erculoza la Romani, 8 Tuberculoza qi constitutia exsuda-
Tuerculoza la vdrstele inaintate, tivo-limfaticti, 69
136 Tuberculoza qi factorii constitutio-
Tub erculoza mamará, 75 nali, 69
Tub erculoza meningelor, 59 Tuberculoza qi factorii de mediu,
Tub erculcza, metode de sesizare, 153
149 Tuberculoza qi factorul muncti, 161
Tub erculoza organelor viscerale, Tuberculoza qi locuinta, 154
60 Tuberculoza gi paludismut, 97
Tuberculoza osteo-articulará, 61 Tuberculcza qi rass
Tuberculoza osteo-articulará, loca- Tuberculoza si gcoala arabel, 9
lizdri, 62 Tub ercu/aza i qcoala neohipocra-
Tuberculoza peind în anul 1850, tied, 10
108 Tuberculoza qcoala solidistd, 7

www.dacoromanica.ro
 TABLA ALFABETICA A SLTBIECTELOR
Tuberculoza i colile din Salerno
Mentpellier, 9
Tuberculoza i sifilisul, 95
Tuberculoza qi silicoza, 165, 166
Tuberculoza i sterilizarea, 68
Tuberculoza i supraaglomerarea,
109
Tuberculoza si viata militará, 168
Tuberculoza, statisticä, 100
Tuberculcza sugarilor, 48, 134
Tubercu/oza s-ugarilor, forme, 134
Tuberculoza tanárti", 115, 117,
118
Tuberculoza ulcero-cazeoasei, ex-
tensiva, 52
Tuberculoza ulcero-cazeoasd loca-
lizará, 53
Tubercu/oza umand cu sursd de
contagiune bovind, 78
Tuberculoza urbana, evolutia in
raport cu cea rurald, 125
Tubercu/oza veche, 117
Tuberculozele inaparente, 26, 44
U metode de seroreactiuni in sifi-
Ulcerul moale, 409
Ulcerul moale, frecventä, 410
Ulcerul moale, simptomatologie,
411
Ulcerul moale, tratament, 462
Ulcerul serpiginos, 411
Uliron, 456
www.dacoromanica.ro
615
Ultravirusu/ tuberculos, 36
Undele scurte in tratamentul ble-
noragiei, 453
Uniunea caselor de asigureiri so-
ciale $i combaterea tuberculo-
zei, 260
Uniunea internationa/á contra pe-
ricolului venerian, 570
Uniunea nationald a federatii/or
mutualitätilor, 291
Urbanizarea i tuberculoza, 71, 120
126
V
Vaccinarea antituberculoasá, 268,
269
Vaccinoterapia in b/enoragie, 452,
453
Vaccinu/ B. C. G., 268
Vaccinul B. C. G., rezultate, 270
272
Vaccn spirochetic, 443
Valoarea comparativa; a diferitelor
lis, 396-397
Veden i anticontagioniste in tuber-
culozá, 50
Venericii asociali, 502
Venerologie clinicd si experimen-
talei, 358
Viata militará si tubercu/ozá, 168
Vu/vo-vaginita fetitelor, 408, 454
 PRETUL LEI 700

TIPOGRAFIA UNIVERSUL" S. A. BREZOIANU 23-25 BUCURESTI

Of. Reg. Com." Nr. 4371933 C. 14.009 -

www.dacoromanica.ro