M5

Solubilizarea
Solubilizarea este operaţia prin care sunt aduse în soluţie substanţe insolubile prin modalităţi care
facilitează dizolvarea. Acest termen de „solubilizare” a fost introdus de Mc. Bain şi Hutchinson dar cu
referinţă la solubilizarea micelară (adică posibilitatea de a trece în soluţie substanţe insolubile
obţinându-se o soluţie coloidală). Mai târziu termenul a căpătat o semnificaţie mai vastă incluzând şi
alte metode de a trece în soluţie substanţe insolubile. Unii autori însă consideră că solubilizarea se
poate referi doar la utilizarea tensioactivilor în acest scop, celelalte metode fiind doar aplicaţii ale
dizolvării clasice.

Solubilizarea poate fi obţinută în 4 moduri:

- solubilizare cu agenţi tensioactivi;

- formarea de complecşi sau asociaţii moleculare;

- formarea de săruri;

- introducerea de grupări hidrofile în molecule.

Factorii care influenţează solubilizarea

1.Tipul de agent tensioactiv – fiecare tensid are o concentraţie solubilizatoare proprie care creşte cu
concentraţia tensidului.

2.Natura substanţei de solubilizat – în funcţie de natura fiecărei substanţe se alege tensidul şi

concentraţie lui.

3.Adaosul de electroliţi – electroliţii reduc pragul C.M.C. influenţând solubilizarea.

4.Adaosul de neelectroliţi.

5.Prezenţa unor polialcooli (glicerol, sorbitol) măresc capacitatea solubilizării; fenomenul este numit
co-solubilizare iar aceste substanţe sunt numite co-solubilizanţi.

6.Temperatura – în majoritatea cazurilor solubilizarea creşte cu temperatura dar aceasta nu este o

regulă generală.

Amestecarea
Amestecarea este operaţia fizică prin care are loc o întrepătrundere a moleculelor sau ionilor unei
substanţe sau a mai multor substanţe cu moleculele substanţei utilizată ca solvent. Amestecarea
urmăreşte obţinerea unor sisteme disperse omogene, însă perfect omogene nu pot fi considerate
decât soluţiile. Un grad de omogenitate mai mult sau mai puţin avansat îl au emulsiile, pulberile şi
aceasta în funcţie de modalităţile de lucru.

Tipurile de amestecuri întâlnite în tehnologia farmaceutică pot fi grupate astfel:

- soluţii adevărate (moleculare) lichide;

- emulsii (dispersii de lichide nemiscibile);

- suspensii (dispersii de solide într-un lichid);

- amestecuri de pulverulente.

Pentru diferitele forme farmaceutice se utilizează pentru operaţia de amestecare diferite expresii ca
de exemplu:

- agitare (pentru lichide);

- dispersare (pentru lichide care conţin o fază dispersată);

- malaxare pentru forme de consistenţă semisolidă (unguente);

- omogenizare pentru sisteme grosiere.

Amestecurile omogene se obţin prin:

- agitare (cu aplicabilitate la lichide);

- amestecarea (cu referire la formele farmaceutice solide sau semisolide):

Agitarea
Agitarea utilizată pentru forme farmaceutice lichide poate avea diferite scopuri:

- creşterea vitezei de dizolvare;

- omogenizarea formei (suspensii, emulsii).

Această operaţie poate fi realizată:

- manual – prin simpla mişcare a flaconului sau cu ajutorul baghetei;

- sau utilizând diferite agitatoare: cu elice, electomagnetice, cu palete sau turbine care sunt introduse
în vasul cu lichid.

Agitatoarele se împart în două grupe:

A. Agitatoare mecanice

Agitatoare cu palete - sunt formate dintr-un arbore rotativ pe care sunt fixate paletele radiale de
diferite forme. Acestea au o viteză de rotaţie mare (600-800 rot/min) şi sunt utilizate la agitarea
soluţiilor, emulsiilor şi suspensiilor fluide.

Schema unui astfel de agitator este prezentată în figura 2.25.:

Figura 2.25. Agitator cu palete

(după Popovici Adriana, Tehnologie farmaceutică, 2004)
Agitatoare cu turbină – sunt formate dintr-un arbore la capătul căruia este fixată o piesă cilindrică
prevăzută cu bare. Aceste agitatoare au o viteză de rotaţie de 1.000-2.000 rot/min. Schema unui
astfel de agitator este prezentată în figura 2.26.:

Figura 2.26. Agitator cu turbină

(după Popovici Adriana, Tehnologie farmaceutică, 2004)

Agitatoare cu elice – care au braţe hidraulice acţionate de un motor şi care au o vitează între 1.500-
2.000 rot/min. Schema unui astfel de agitator este prezentată în figura 2.27.:

Figura 2.27. Agitator cu elice

(după Popovici Adriana, Tehnologie farmaceutică, 2004)

În figura 2.28. este prezentat un agitator cu elice fixat pe vas.

Figura 2.28. Agitator cu elice fixat pe vas
(după Popovici Adriana, Tehnologie farmaceutică, 2004)

Agitatoare cu plăci perforate – se mişcă vertical şi sunt utilizate mai ales pentru prepararea soluţiilor
extractive.

B. Agitatoare nemecanice

Agitatoare electromagnetice la care agitarea lichidului are loc sub influenţa vibraţiilor produse de
radiaţii electromagnetice. Schema unui astfel de agitator este prezentată în figura 2.29.:

Figura 2.29. Agitator electromagnetic

(după Popovici Adriana, Tehnologie farmaceutică, 2004)

Agitatoare cu ultrasunete – produc o agitare intensă utilizând ultrasunetele.

Agitatoare pneumatice – funcţionează prin barbotarea unui gaz inert sau a aerului într-un lichid.

Alegerea tipului de agitator se face în funcţie de mai multe aspecte:

- vâscozitate;

- cantitatea de solvent şi substanţă dizolvată;

- diferenţa de densitate între substanţa de dizolvat şi solvent;

- gradul de mărunţire a substanţelor solide.

Amestecarea
Amestecarea este utilizată pentru omogenizarea formelor farmaceutice solide.

În cazul pulberilor compuse se urmăreşte repartizarea cât mai uniformă a componentelor în

cantitatea totală de pulbere. Desigur sunt anumiţi factori de care depinde obţinerea unei pulberi cât
mai uniforme şi anume:

- proprietăţile fizice ale substanţelor (mărimea şi forma particulelor, încărcarea electrică, densitatea
etc.);

- metoda de amestecare;

- aparatura utilizată etc.

A. Amestecarea în farmacie

În farmacii, pentru prepararea cantităţilor mici de pulberi se utilizează mojarul şi pistilul. Aspectul
mojarului şi a pistilului este prezentat în figura 2.30.:

Figura 2.30. Mojarul şi pistilul

Dacă pentru pulverizare se întrebuinţează mojare la care pereţii au porozităţi pentru amestecare se
utilizează pe cât posibil mojare cu pereţi netezi. În afară de această modalitate se utilizează şi aparate
pentru amestecare acţionate electric (mixere etc.) care conduc la obţinerea unei pulberi cu
omogenitate şi grad de dispersie ridicat.

B. Amestecarea în industria farmaceutică

În industrie se utilizează maşini pentru amestecat de capacitate mare, de diferite construcţii şi care se
pot grupa în funcţie de principiul de funcţionare astfel:

- maşini la care amestecarea se realizează prin curenţi care acţionează asupra substanţelor;

- maşini la care amestecare are loc prin difuziune (mişcarea dispozitivului);

- maşini la care amestecarea se realizează prin triturare;

- maşini care acţionează prin scuturare.

În continuare vom prezenta câteva tipuri de amestecătoare utilizate în industria farmaceutică.

a. Amestecător cu tambur cilindric sau prismatic

Acest amestecător are o tobă de amestecare care se roteşte în jurul unui ax orizontal sau cu o
înclinaţie de 8-300. Schema unui astfel de amestecător este prezentată în figura 2.31.:
Figura 2.31. Amestecător cu tambur cilindric
(după Fauli i Trillo C., 1993)

b. Amestecătorul cu conuri cu un randament ridicat omogenizând o cantitate de 500 kg pulbere în

câteva minute. Schema unui astfel de amestecător este prezentată în figura 2.32.:

Figura 2.32. Amestecător cu conuri

(după Faulii Trillo C., 1993)

c. Amestecător cu arbore oblic are un tambur elipsoidal montat pe un arbore oblic amestecarea fiind
accelerată prin introducerea câtorva bile în tambur. Schema unui astfel de amestecător este
prezentată în figura 2.33.:

Figura 2.33. Amestecător cu arbore oblic

(după Popovici Adriana, Tehnologie farmaceutică, 1997)

d. Amestecător în formă de V – este format din doi cilindrii în formă de V fixaţi în unghiul în care
amestecarea este intensificată de clătinarea vasului. Schema unui astfel de aparat este prezentată în
figura 2.34.:
Figura 2.34. Amestecător în formă de V
(după Faulii Trillo C., 1993)

e. Mori cu bile – aceste mori realizează în acelaşi timp atât pulverizarea cât şi amestecarea. Acest tip
de tobe funcţionează cu randament bun atunci când sunt umplute doar 20-30% din capacitate.
Pentru obţinerea unei pulberi cât mai omogene, este foarte important şi un timp de amestecare
corespunzător. O amestecare prea îndelungată poate duce la reducerea gradului de omogenizare.