Digitally signed by UNIVERSITATEA TEHNICĂ A MOLDOVEI

Biblioteca UTM
Reason: I attest to the
accuracy and integrity Facultatea URBANISM ŞI ARHITECTURĂ
of this document

Catedra Alimentări cu Căldură şi Gaze, Ventilare

INSTALAŢII DE ÎNCĂLZIRE

Îndrumar metodic
privind elaborarea proiectului de curs

Chişinău
U.T.M.
2006
Îndrumarul metodic este elaborat în ajutorul studenţilor de la
specialitatea 582.7 «Ingineria sistemelor de alimentare cu căldură
şi gaze, ventilare» la elaborarea proiectului de curs la disciplina
Instalaţii de încălzire.

Alcătuitor: conf. univ., dr. Pavel Vârlan

Redactor responsabil: conf. univ., dr. Constantin Ţuleanu
Recenzent: conf. univ., dr. Mihail Pleşca

© U.T.M., 2006

2
 1. Noţiuni generale

Planul de învăţământ la specialitatea 582.7 «Ingineria

sistemelor de alimentare cu căldură şi gaze, ventilare» prevede şi
elaborarea proiectului de curs «Încălzirea centrală a unei case» la
disciplina «Instalaţii de încălzire».
Elaborarea proiectului va contribui la aprofundarea
cunoştinţelor teoretice, formarea deprinderilor practice, formarea
deprinderilor practice de proiectare, însuşirea practicii de
dimensionare a elementelor sistemelor de încălzire centrală,
studierea standardelor de proiectare în domeniu şi întocmirea
documentaţiei de proiect în conformitate cu standardele de stat în
vigoare.
Toate soluţiile adoptate de student în proiect trebuie să fie
argumentate prin sugestii şi calcule tehnico economice şi să
corespundă normelor în vigoare. Proiectul elaborat şi admis de
către conducătorul proiectului va fi susţinut de către student în faţa
comisiei formate de catedră.

2. Sarcina pentru proiect

Ca sarcină pentru proiectare servesc rezultatele obţinute în

lucrarea de curs din semestrul precedent şi condiţiile tehnice, care
trebuie luate din tabelul 1 conform codului studentului, care este
numit de către conducătorul proiectului şi este alcătuit din trei cifre
(codul rămâne acelaşi ca şi pentru lucrarea de curs).

3. Componenţa proiectului

Proiectul de curs este alcătuit din partea grafică şi memoriul

explicativ, în care vor fi prezentate argumentele necesare privind
alegerea sistemului de încălzire, construcţia lui (tipul sistemului de
încălzire, amplasarea conductelor şi a altor elemente ale sistemului
de încălzire), tipurile elementelor de bază (ţevi, corpuri de

3
încălzire, armături, schema de racordare la reţelele termice, utilajul
din punctul termic, etc.).

3.1. Partea grafică

Partea grafică trebuie să conţină obligatoriu:

- planul etajului tip în scara 1:100, cu amplasarea corpurilor de
încălzire, trasarea conductelor, indicaţia diametrelor conductelor,
tipul corpurilor de încălzire şi numărul de elemente, numerotaţia
încăperilor şi a coloanelor, numerelor axelor pereţilor portanţi;
Tabelul 1
Condiţiile tehnice în punctul de racordare
Ultima Presiunea, MPa, în Temperatura, oC, Orientarea
cifră a conducta: în conducta: faţadei
codu- tur retur statică tur retur principale
lui
0 0,58 0,42 0,20 140 70 N
1 0,42 0,35 0,30 150 70 NE
2 0,80 0,65 0,40 135 70 E
3 0,25 0,35 0,65 90 70 SE
4 0,25 0,23 0,25 120 70 S
5 0,37 0,22 0,30 105 70 SV
6 0,27 0,25 0,70 150 70 V
7 0,40 0,25 0,35 150 70 NV
8 0,35 0,20 0,20 125 70 S
9 0,50 0,30 0,40 145 70 SE

- planul etajului tehnic (subsolului) cu indicaţia numerelor axelor

pereţilor portanţi, amplasarea coloanelor sistemului de încălzire şi
numerotaţia lor (aceeaşi ca şi pe planul tip), trasarea conductelor
de distribuţie, amplasarea punctului termic şi altor utilaje necesare
ale sistemului de încălzire;

4
- schema axonometrică de calcul a sistemului de încălzire în scara
1:100 cu numerotaţia tronsoanelor circuitelor pentru care s-a
efectuat calculele şi indicaţia, sarcinilor termice şi lungimilor
tronsoanelor, puterilor termice ale fiecărui corp de încălzire şi
numărul de elemente, direcţia pantelor conductelor şi valorile lor,
locurile unde se izolează termic conductele şi inscripţia tipului de
izolaţie;
- trei proiecţii ale punctului termic în scara 1: 25 sau 1:50 şi
indicaţia axelor pereţilor portanţi ai clădirii unde este prevăzut
locul punctului termic, amplasarea utilajului de bază şi trasarea
conductelor în interiorul lui;
- noduri explicative pentru unele detalii care nu pot fi desenate în
plane sau pe schemă din cauza scării prea mici;
- agenda materialelor, armăturii, listei de completare a corpurilor
de încălzire şi utilajelor din punctul termic.
Partea grafică este amplasată pe o coală de hârtie de desen,
formatul A1 cu câmp şi chenar conform [1].

3.2. Memoriul explicativ

Memoriul explicativ trebuie să conţină obligatoriu:

- condiţii tehnice de racordare a sistemului de încălzire la reţelele
termice, care trebuie luate din tabelul 1 în dependenţă de codul
personal al studentului
- descrierea sistemului de încălzire:
• tipul sistemului de încălzire ales şi argumentarea deciziei
luate;
• tipul conductelor şi elementelor principale ale sistemului de
încălzire;
• amplasarea conductelor şi armăturii de închidere;
• tipul corpurilor de încălzire şi argumentarea deciziei luate;
• schema de racordare a corpurilor de încălzire la conducte;
• amplasarea corpurilor de încălzire şi armăturii de reglare;

5
- descrierea şi argumentarea schemei de racordare a sistemului de
încălzire la reţelele termice;
- alegerea circuitului de calcul şi calculul valorii presiunii
disponibile de circulaţie;
- calculul de dimensionare a conductelor tronsoanelor circuitului
de bază;
- calculul de dimensionare a conductelor tronsoanelor unui braţ
paralel cu circuitul de bază şi echilibrarea pierderilor de sarcină;
- calculul termic al corpurilor de încălzire pentru toate încăperile
clădirii;
- calculul utilajului de bază din punctul termic (elevatorul, pompa ,
schimbătorul de căldură etc.)
- bibliografie;
- conţinutul, cu indicaţia paginilor.
Memoriul explicativ trebuie prezentat pe hârtie de scris ne
liniată, textul nu trebuie să iasă în afara cadrului care are
dimensiunile în conformitate cu cerinţele standardului GOST
2.106-96 (vezi fig. 1.3 [1]). În partea de jos se numerotează toate
colile. Foaia de titlu intră în numărul de rând dar nu se
numerotează. Memoriul explicativ trebuie scris cu cerneală
(violetă, albastră sau neagră) pe o singură parte a colii, fără
îndreptări şi mâzgălituri, textul să fie compact, fără goluri ne
întemeiate. Toate colile trebuie cusute şi puse într-o mapă. Foaia
de titlu trebuie să fie prezentată aşa cum este indicat în Anexa 9.
După foaia de titlu este expus conţinutul notiţei explicative în
ordinea prezentată în p.3.3.
4. Prezentarea calculelor
4.1. Condiţii tehnice de racordare la reţelele termice
În cazul în care, ca exemplu, cifrul este 394, condiţiile
tehnice pentru racordarea instalaţiei de încălzire la reţelele termice,
conform tabelului 1 sunt: presiunea apei în conducta tur, P1=0,25
MPa; presiunea apei în conducta retur P2 = 0,35 MPa;

6
temperatura apei în conducta tur τ1 = 120 0C; temperatura apei
în conducta retur τ2 = 70 0C;
4.2. Descrierea sistemului de încălzire (variantă)
În proiect este prevăzut sistemul de încălzire bitubular, vertical
cu distribuţie superioară. Conductele din ţevi de oţel pentru apă şi
gaze. Îmbinarea conductelor între ele se efectuează prin filet.
Conductele se amplasează aparent pe perete. Corpurile de încălzire
de tip Seven-350 se amplasează deschis pe perete sub ferestre.
Fiecare corp de încălzire este prevăzut cu ventile pe ambele
conducte de racordare, cod 107308: - tur, cu manivelă pentru
reglarea curentă manuală; - retur, pentru reglarea de echilibrare a
pierderilor de sarcină.
4.3. Schema de racordare a instalaţiei de încălzire la
reţelele termice
Din condiţiile tehnice rezultă că sunt posibile două
variante de racordare a instalaţiei de încălzire la reţelele
termice:
1) cu elevator şi pompă pe conducta tur pentru majorarea
presiunii înainte de elevator până la 0,50 MPa ca diferenţa de
presiune înainte de elevator P1 – P2 să fie suficientă pentru
funcţionarea elevatorului (0,50 – 0,35 = 0,15 MPa). Pompa
va trebui să creeze o presiune de 0,50–0,25= 0,25 Pa (vezi
fig. 1).
2) cu două pompe – una de amestecare, care va trebui să creeze
o presiune de înfruntare a rezistenţei sistemului de încălzire, Σ(R·l
+ Z)SI, plus rezistenţa conductei de ocolire pe care se află, Σ(R·l +
Z)CO, şi a doua pe conducta retur, pentru a ridica presiunea până la
presiunea în conducta retur în reţelele termice, egală cu 0,35 MPa

7
 P 2 = 0,35 M Pa

(Rl+Z)SI
0,25

P2
P 1 = 0,25 M Pa

0,1
P 2 =0,35

P1
P 1 =0,25

(Rl+Z)CO
1
2
P 1, τ
P 1 ,τ 1
P 2, τ
P 2 ,τ 2
Fig.1. Varianta 1 de racordare Figura 2. Varianta 2 de racordare

. După sistemul de încălzire presiunea va fi mai mică decât acea

din conducta tur la intrare în sistem cu rezistenţa sistemului de
încălzire, Σ(R·l + Z)SI. Deci, pompa de pe conducta de ocolire va
crea presiune egală cu ∆P1 = Σ(R·l+Z)SI+ Σ(R·l + Z)CO, iar acea
de pe conducta retur – presiunea ∆P2 = Σ(R·l + Z)SI+ 0,35-0,25
MPa. ( vezi fig. 2).
4.4. Circuitul de bază şi presiunea disponibilă de circulaţie
Circuitul de bază se alege prin corpul de încălzire de la parter
racordat la coloana 1 (fig. 3) ca fiind cel mai îndepărtat şi mai jos
amplasat şi cu sarcina cea mai mare dintre cele două corpuri de
încălzire racordate la această coloană la parter.
Presiunea disponibilă de circulaţie se calculează cu formula:
∆Pd =∆Pp +B•(∆Pg,cî +∆Pg,cd ) ,
în care B = 0,40, pentru sistemele bitubulare cu circulaţie forţată (
vezi §10.7, formula 10.8 şi comentariul la ea [2] ) ∆Pp este

8
presiunea formată de elevator, determinată din graficul 10.19 [2] în
dependenţă de coeficientul de amestecare a elevatorului, care este
τ -t 120-80 40
egal cu: u = 1 1 = = = 2 şi de diferenţa de presiuni
t1 -t 2 80-60 20
înaintea elevatorului egală cu P1– P2 = 0,50 – 0,35 = = 0,15 MPa =
15·104 Pa., pentru care valori, presiunea de circulaţie după
elevator, conform graficului din fig. 7, este egală cu ∆Pp = 1,4 ·104
Pa; ∆Pg,cî – presiunea naturală de circulaţie apărută în urma răcirii
apei în corpul de încălzire al circuitului de bază, centrul căruia se
află la înălţimea de 1,6 m deasupra centrului elevatorului (vezi
figura 3), iar densităţile agentului termic la temperaturile de calcul
ale lui în sistemul de încălzire sunt egale cu: 983,24 kg/m3 – la
temperatura t2 = 60 0C şi 971,83 kg/m3 – la temperatura t1 = 800C
(vezi tabelul III.2 [3] ).
∆Pg,cî =g ⋅ h ⋅ (ρ 60 -ρ80 ) = 9,81 ⋅1,60 ⋅ (983,24-971,83) = 179,10 Pa.
∆Pg,cd – presiunea naturală de circulaţie apărută datorită răcirii apei
în conducte. Pentru sistemele bitubulare cu distribuţie superioară
(vezi tabelul III.53 [3] ) , cu trei etaje cu coloane ne izolate
amplasate deschis, pentru distanţa de la coloana principală până la
coloana prin care trece circuitul de bază egală cu 21,5 m şi
dimensiunea sistemului în plan orizontal între 25 şi 50 m valoarea
∆Pg,cd = 30 mm H2O, sau 294,3 Pa.
Deci, ∆Pd = 1, 4 ·104 + 0,5·(179,1+0,4·294,3) = 14148 Pa
4.5. Calculul de dimensionare a conductelor
Calculul de dimensionare a conductelor se efectuează prin
metoda rezistenţelor liniare specifice, cu utilizarea tabelului 1,
Anexa II [2] (pentru ţevi din oţel). În cazul în care ţevile sunt de
tip fuziotherm pot fi folosite nomogramele: din Anexa 3, pentru
fuziotherm – pipe SDR 7,4 şi din Anexa 4 - pentru ţevi fuziotherm
– pipe SDR 6, iar pentru ţevi Pexal - nomograma din Anexa 5.
Pentru circuitul de bază şi un braţ paralel, rezultatele calculului
sunt prezentate în tabelul din Anexa 1. Coeficienţii rezistenţelor

9
locale se calculează aparte, iar suma lor pentru fiecare tronson este
înscrisă în coloana 8 a tabelului şi pot fi luaţi din Anexa 6.
Rezistenţa liniară medie specifică, pentru circuitul de bază ales,
este egală cu:
∆P
R m = 0,65 ⋅ d = 0,65 ⋅ 14148 = 124 , Pa/m.
Σl 74,30
Coeficienţii de rezistenţă locală (vezi Anexa 6 sau tabelul II.11
[2]) pentru fiecare tronson obţin valorile următoare:
Tronsonul 1: Intrare în radiator ζ=1; robin de regulars ζ=4; teu la
contracurent ζ=3; cot – etaj ζ=1,5.
Total pe tronson Σζ = 9,5.
Tronsonul 2: cruce la trecere ζ=2; scoabă ζ=3.
Total pe tronson Σζ = 5.
Tronsonul 3: cruce la trecere ζ=2; scoabă ζ=3.
Total pe tronson Σζ = 5.
Tronsonul 4: cot la 900 ζ=1,5; robinet cu cep ζ=4.
Total pe tronson Σζ = 5,5.
Tronsonul 5: teu la trecere ζ=1; intrare şi ieşire din colectorul de
aer ζ=0,5+0,5=1(lărgirea şi îngustarea secţiunii).
Total pe tronson Σζ = 2.
Tronsonul 6: teula trecere ζ=1.
Total pe tronson Σζ = 1.
Tronsonul 7: teu la contracurent ζ=3.robinet cu cep ζ=4.
Total pe tronson Σζ = 7.
Tronsonul 8: cot la 900 ζ=3.vană cu sertar ζ=0,5.
Total pe tronson Σζ = 3,5.
Tronsonul 9:.robinet cu cep ζ=4. Total pe tronson Σζ = 4.
Tronsonul 10: teu la contracurent ζ=3. Total pe tronson Σζ = 3.
Tronsonul 11: teu la trecere ζ=1. Total pe tronson Σζ = 1.
Tronsonul 12: teu la trecere ζ=1. Total pe tronson Σζ = 1.
Tronsonul 13: cot la 900 ζ=1,5; robinet cu cep ζ=4.
Total pe tronson Σζ = 5,5.

10
Tronsonul 14: ieşire din radiator ζ=1; teu la contracurent ζ=3;
cot – etaj ζ=1,5.
Total pe tronson Σζ = 5,5.
Tronsonul 15: Intrare în radiator ζ=1; robinet cu dublu reglaj ζ=4;
cruce la derivaţie ζ=3; cot – etaj ζ=1,5.
Total pe tronson Σζ = 9,5.
Tronsonul 16: teu la contracurent ζ=3; cot etaj ζ=1,5.
Total pe tronson Σζ = 4,5.
Coeficienţii rezistenţelor locale pentru ø = 15 mm
Tronsonul 17: cruce la trecere ζ=2; scoabă ζ=3.
Total pe tronson Σζ = 5.
Tronsonul 18: cruce la trecere ζ=2; scoabă ζ=3.
Total pe tronson Σζ = 5.
Coeficienţii rezistenţelor locale pentru ø = 10 mm.
Tronsonul 15: Intrare în radiator ζ=1; robinet cu dublu reglaj ζ=5;
cruce la derivaţie ζ=3; cot – etaj ζ=2.
Total pe tronson Σζ = 11.
Tronsonul 16: teu la contracurent ζ=3; cot etaj ζ=2.
Total pe tronson Σζ = 5.
Tronsonul 17: cruce la trecere ζ=2; scoabă ζ=4.
Total pe tronson Σζ = 6.
Tronsonul 18: cruce la trecere ζ=2; scoabă ζ=4.
Total pe tronson Σζ = 6.
Presiunea disponibilă de circulaţie în braţul cu tronsoanele 15 ÷
18 trebuie să fie egală cu pierderile de sarcină în braţul paralel cu el
din circuitul de bază (tronsoanele 1,2,3 şi 14) plus presiunea
suplimentară naturală de circulaţie, care apare în acest braţ datorită
faptului că corpul de încălzire de la etajul 3 se află mai sus decât
cel de la etajul 1 cu 5,60 m. Pierderile de sarcină în tronsoanele
1,2,3 şi 14, sunt egale cu 16,90+63,40+220,30+9,40 = 310 Pa.
(vezi rezistenţele totale ale lor din Anexa 1), iar presiunea
suplimentară naturală de circulaţie se calculează cu formula:

11
 ∆Pg = h·g·(ρ60 – ρ80) = 5,60·9,81·(983,24 – 971,83) = 626,82 Pa.
Aşa că tronsoanele 15 ÷ 18 trebuie să aibă împreună o rezistenţă
egală cu 310+626,82 = 936,82 Pa.

c3 c2 c1
14480 9640 4760
7 6 5
7,50 8,0 6,0
720 920
4 2,5 1,0 15
15520 830 980 880 720 920
9,0

1640 920 16
30000 17
8 1,0

2,80
12,0 2,80 3120
2,80
620 720 570 760 720 780

1620 2
18 3140
2,80 2,80

2,80
900 1
1,0
720 910 890 810 720 900
15520
9,0 4760 900
13 14
1,6

0,70 1,0
9640 4760 12
11
8,0 6,0
30000
9 14480 10
14,0 2,0

Figura 3. Schema de calcul a sistemului de încălzire

Deci, pentru acest braţ presiunea disponibilă de circulaţie este

egală cu ∆Pd = 936,82 Pa.
Comparând rezistenţa braţului 15÷18 cu presiunea disponibilă
a lui, observăm, că rezerva de presiune:
936,82 - 316,9
⋅100% = 66,17 % depăşeşte valoarea admisibilă
936,82
15 % (vezi p. 3.32 [4] ). Modificăm diametrele conductelor de pe

12
tronsoanele 15÷18. În coloanele 12 ÷ 18 este prezentat calculul
de finisare al acestui braţ. Diametrele sunt modificate pentru toate
tronsoanele, considerând ø = 10 mm în loc de 15 mm. După
modificare, rezistenţa braţului a devenit mai mare de cât presiunea
disponibilă, cu 961,4 – 936,82 =24,58 Pa ceea ce constituie 2,6 %,
care nu depăşeşte precizia de calcul ( 5 % ). Astfel, se consideră
calculul terminat, iar diametrele conductelor tronsoanelor 15÷18
vor fi egale cu 10 mm.
4.6. Calculul de dimensionare a corpurilor de încălzire.
În proiectul de curs, calculul de dimensionare a corpurilor de
încălzire se efectuează pentru toate încăperile casei. Scopul
calculului este de a determina numărul de elemente în fiecare corp
de încălzire, şi poate fi făcut doar după calculul de dimensionare a
conductelor, de oarece în acest calcul se ţine cont de degajările de
căldură de la conductele ce traversează încăperile încălzite.
Consecutivitatea de calcul este următoare:
Se calculează valoarea fluxului de calcul de căldură care
trebuie să fie degajat de el în condiţiile de calcul cu formula:
Qc =Qo - 0,9 ⋅ Qcd ,
în care Qo sunt pierderile de căldură a încăperii în care aste
amplasat corpul de încălzire, W, luat din lucrarea de curs la
Instalaţii de încălzire I; Qcd – degajările de căldură, W, de către
conductele ce traversează încăperea pentru care se calculează
corpul de încălzire, care trebuie determinate cu formula:
Qcd = Σq v ⋅ lv + Σq h ⋅ lh ,
în care qv şi qh sunt fluxurile unitare de căldură, W/m, degajate
de conductele verticale şi orizontale, respectiv, luate din tabelul
II.22 [2], în dependenţă de diametrul conductei şi diferenţa de
temperatură între fluidul care circulă prin această conductă şi aerul
din încăperea în care este amplasat corpul de încălzire; lv şi lh -
lungimile conductelor respective, m, luate din proiect.

13
 Calcularea numărului de elemente ale corpului de încălzire
poate fi efectuată cu formula:
Qc ⋅ β
N= 4,
qn ⋅β
3
în care Qc – este valoarea fluxului de calcul de căldură care trebuie
să fie degajat de corpul de încălzire, W; qn – este fluxul nominal
unitar de căldură, W/elem., în condiţiile nominale luat din tabelul
X.1, [2], în dependenţă de tipul corpului de încălzire; β3 –
coeficient care ţine cont de numărul de elemente în corpul de
încălzire, valoarea căruia poate fi găsită la pagina 47, [2], în
dependenţă de tipul corpului de încălzire; β4 – coeficient care ţine
cont de pozarea corpului de încălzire, valoarea căruia poate fi luată
din tabelul 9.22 [2]; φc - coeficientul de recalculare a puterii
termice a unui element al corpului de încălzire la condiţiile reale
de funcţionare a lui şi care, pentru sistemele de încălzire cu apă
trebuie calculat cu formula:
1+n p
⎛ ∆t ⎞ ⎛ Gc ⎞
φc = ⎜ c ⎟ ⋅ ⎜⎜ ⎟⎟ ⋅ b ⋅ ψ ⋅ c ,
⎜ ∆t ⎟ G
⎝ n ⎠ ⎝ n ⎠
în care ∆tc este diferenţa dintre temperatura medie a agentului
termic în corpul de încălzire şi a aerului din încăpere, pentru
condiţiile de calcul reale de funcţionare a corpului de încălzire,
calculată cu formula:
t int +t ieş
∆t c = -t i ; tint şi tieş sunt temperaturile de calcul ale
2
agentului termic la intrare şi la ieşire din corpul de încălzire,
respectiv, oC; ti – temperatura de calcul a aerului din încăpere, oC;
∆tn – de asemenea diferenţa dintre temperatura medie a agentului
termic în corpul de încălzire şi a aerului din încăpere, pentru
condiţiile nominale, calculată cu aceeaşi formulă ce şi ∆tc.
Condiţiile nominale pentru care sunt determinate valorile qn luate
din tabelul X.1, [2] sunt tint = 105 oC, tieş = 70 oC, ti = 18 oC şi

14
Gn = 360 kg/h; Gc – este debitul real de apă, care circulă în corpul
de încălzire, kg/h, calculat (pentru Qo în W) cu formula:
Qo
G c = 0,86 ⋅ ;
t int - t ieş
b – coeficient, care ţine cont de influenţarea presiunii barometrică
de calcul a arului exterior, în localitatea dată, asupra transferului de
căldură de către corpul de încălzire, valoarea căruia poate fi luată
din tabelul 9.1 [2] (presiunea barometrică trebuie luată din
Anexa 8 [4] ); ψ – coeficientul care ţine cont de direcţia mişcării
fluidului în corpul de încălzire (vezi formula 9.6 [2] la pag. 43 şi
explicaţiile la această formulă din pagina 44); n, p şi c -
coeficienţi care depind de tipul corpului de încălzire, valorile
cărora, pentru corpurile de încălzire folosite în R. Moldova până în
anii 1990, pot fi luate din tabelul 9.2 [2]; Gn – este debitul de apă
în corpul de încălzire în condiţiile nominale.
Pentru alte corpuri de încălzire, aduse din ţările occidentale,
valorile qn sunt determinate pentru alte condiţii nominale, care, de
obicei, sunt prezentate în prospectele acestor corpuri de încălzire,
unde, de obicei sunt indicate valorile qn , n şi, în unele din ele, φ.
În sistemele bitubulare, temperatura la intrare în fiecare corp de
încălzire este aceeaşi, precum şi la ieşire din ele.
În sistemele monotubulare, în fiecare corp de încălzire apa intră
cu temperaturi diferite, precum şi la ieşirea din fiecare corp de
încălzire temperatura apei este diferită. Deci în aceste sisteme,
înainte de a începe calculul de dimensionare a corpurilor de
încălzire este necesar de a determina temperaturile la intrare şi la
ieşire din fiecare corp de încălzire. Aceste temperaturi pot di
determinate în modul următor:
Temperaturile la intrare (tc.int) şi la ieşire (tc.ieş) din fiecare
coloană a sistemului monotubular de încălzire sunt cunoscute şi
sunt egale cu temperaturile de calcul ale apei din conductele tur (tf)
şi retur (to), respectiv. Prin urmare poate fi calculat debitul de apă
(kg/h) care circulă prin coloană cu formula:

15
 Qc
G c = 0,86 × .
tf - to
în care, Qc este suma puterilor termice ale corpurilor de încălzire
deservite de coloană, W.
Debitul de apă repartizat în corpul de încălzire, G1, poate fi
exprimat prin coeficientul de distribuire a apei ( α = G1/Gc ), care
depinde de schema de racordare a corpului de încălzire la coloană,
înălţimea lui, raportul între diametrele coloanei şi a conductelor de
racordare şi de ocolire, de raportul între lungimile conductelor de
racordare etc. Cu alte cuvinte G1 = α · Gc.
Valoarea coeficientului α pentru fiecare caz particular poate fi
determinată cu ajutorul nomogramelor din figurile 4, 5 şi 6.
Din bilanţul de căldură al corpului de încălzire rezultă că
temperatura apei la ieşirea din el poate fi calculată cu formula:
Qc.i
t ies = t int - 0,86 ⋅ ,
α ⋅ Gc
în care, Qc.i este sarcina termică a corpului de încălzire, W; tint –
temperatura apei la intrare în corpul de încălzire, care poate fi
calculată din bilanţul de căldură în tronsonul coloanei după corpul
de încălzire amplasat până la corpul care se calculează în direcţia
mişcării apei, din care rezultă:
Q
Gc·c·(ti-1 – ti) = Qi-1 => t i = ti-1 - 0,86 ⋅ i-1 .
Gc
În aceste formule sunt notate prin Qi-1 – sarcina termică a
corpului de încălzire racordat la coloană înainte de cel care se
calculă (în direcţia mişcării apei); ti – temperatura apei în coloană
după corpul de încălzire precedent (adică temperatura apei la
intrare în corpul de încălzire i); celelalte notaţii – cu
semnificaţiile anterioare.

16
 α

Sarcina termică a coloanei în mii de kcal/h, pentru ∆t = 25 oC

Figura 4. Coeficienţii de distribuire a apei în corpurile de

încălzire cu racordarea lor de o singură parte şi cu conducta de
ocolire coaxială cu coloana sistemelor monotubulare verticale de
încălzire cu apă.

În figura de mai sus este utilizată unitatea de măsură

veche, kcal, care poate fi transferată din unitatea de măsură
CI folosind coeficientul de trecere 1,163, adică 1 kcal = 1,163
W, sau 1 W = 0,86 kcal.
Calculele de dimensionare a corpurilor de încălzire se fac în
formă de tabel, care pentru sistemele monotubulare diferă de cele

17
α

Sarcina termică a coloanei în mii de kcal/h, pentru ∆t = 25 oC

Figura 5. Coeficienţii de distribuire a apei în corpurile de
încălzire cu racordarea lor de ambele părţi şi cu conducta
de ocolire coaxială cu coloana sistemelor monotubulare
verticale de încălzire cu apă.

pentru sistemele bitubulare, din cauza necesităţii de indicare a

temperaturilor la intrare şi ieşire din fiecare corp de încălzire din
sistemele monotubulare, din care motiv este mai comod ca
calculele în aceste sisteme să fie efectuat pe coloane, iar în
sistemele bitubulare – pe încăperi.
Forma tabelelor sunt prezentate în Anexa 2..

18
 Coeficient de distribuire a apei în corpul de încălzire α = G1/G

Coeficient de distribuire a apei în corpul de încălzire α = G1/G

Figura 6, Coeficienţii de distribuire a apei în corpurile de
încălzire cu racordarea lor de ambele părţi fără conducta de
ocolire în sistemele monotubulare verticale de încălzire cu apă
4.7. Calculul utilajului de bază din punctul termic
În dependenţă de schema de racordare a instalaţiei de încălzire
la reţelele termice, în punctul termic pot fi amplasate: elevator,
pompe , schimbătoare de căldură etc.
4.7.1. Calculul hidroelevatorului
Hidroelevatorul este utilizat pentru micşorarea temperaturii apei
din reţelele termice, în cazul în care schema de racordare prin
elevator a instalaţiei de încălzire la reţelele termice este admisă din
punct de vedere tehnic. Această schemă poate fi admisă numai
în cazul în care:

19
 • temperatura agentului termic înainte de elevator este mai
mare decât temperatura maximă admisă pentru clădirea în
care se proiectează instalaţia de încălzire;
• presiunea agentului termic în conducta retur nu depăşeşte
presiunea maximă admisibilă în cele mai vulnerabile
elemente ale sistemului de încălzire şi nu este mai mică
decât presiunea statică din sistem ( ρ·g·H, în care H este
înălţimea clădirii, m);
• diferenţa de presiuni înainte de elevator nu este mai mică
decât 0,15 MPa.

Aceste condiţii pot

fi asigurate de
parametrii agentu-
lui termic din
reţelele termice
sau prin aducerea
artificială a lor la
aceste condiţii,
prevăzând pompă
pe conducta tur Figura 6. Hidroelevatorul din oţel ВТИ
(înainte de elevator),
pe conducta retur (după elevator), pe conducta de ocolire (pompă
de amestecare) sau a regulatoarelor de presiune pe conducta sau
retur, în dependenţă de caz.
Cele mai răspândite hidroelevatoare, utilizate în ţară sunt de
marca ВТИ МОСЭНЕРГО (vezi figura 6 sau figura VI 5.2 [3] ).
Caracteristica de bază a hidroelevatorului este coeficientul de
amestecare necesar, U, care se calculează cu formula:
G at τ -t
U= = 1 1,
G ac t1-t 2

20
în care τ1 este temperatura de calcul a agentului termic în
conducta tur înainte de hidroelevator,. oC; t1 şi t2 – temperaturile de
calcul ale agentului termic în conducta tur şi retur, respectiv, din
sistemul de încălzire; Gat şi Gac – debitele de apă , t/h, antrenată
de elevator din conducta retur şi activă (din reţelele termice),
respectiv, care se calculează cu formulele:
Qs.i Qs.i
G ac = 0,86 ⋅ , G s = 0,86 ⋅ , Gat = Gs – Gac,
ρac ⋅ ( τ1 -τ 2 ) ρs ⋅ ( t1- t 2 )
în care Gs este debitul de calcul de apă în sistemul de încălzire;
Qs.i – puterea termică a sistemului de încălzire, W.
Calculul hidroelevatorului se reduce la determinarea
diametrelor orificiului camerei de amestec, dor, , şi a duzei, dd.
În cazul în care rezistenţa sistemului de încălzire, ∆P, este
cunoscută, diametrul orificiului camerei de amestec, mm, este
calculat cu formula:
dor =8,74 ⋅ G ap ,
în care Gap este debitul de apă în sistemul de încălzire, t/h, adus la
rezistenţa lui de 1 mH2O, care pentru ∆P luat în Pa poate fi
calculat cu formula
Gs
G ap = 98,05 ⋅ .
∆P
În dependenţă de diametrul orificiului obţinut se alege numărul
elevatorului cu diametrul dor standard (nr.1 – 15 mm, nr.2 – 20
mm, nr.3 – 25 mm, nr.4 – 30 mm, nr.5 – 35 mm, nr.6 – 47 mm,
nr.8 – 50 mm.).
După alegerea elevatorului se calculează diametrul duzei, dd,
mm, cu formula de mai jos şi se rotunjeşte cu precizia ± 0,05 mm.
d or
dd = .
4
0,78 2 ⎛ d or ⎞
⋅ (1+U ) ⋅ ⎜ + 0,60 ⋅ (1+U ) - 0,4 ⋅ U 2
2
2
G ap ⎟
⎝ 10 ⎠

21
 Presiunea de circulaţie produsă de elevator poate fi determinată
cu ajutorul nomogramei din figura 10.19 [2], care este prezentată
în figura 7. P1 şi P2 – presiunile în conducta tur şi retur, respectiv,
în reţelele termice exterioare; U – coeficientul de amestecare al
hidroelevatorului.
(P1 – P2 )·10-4 Pa ∆PE ·10-4 Pa

Figura 8. Nomograma presiunii de circulaţie, ∆PE, a

hidroelevatorului
4.7.2. Alegerea pompei de amestecare
După cum s-a demonstrat în p. 4.3 şi în schema de racordare 2
este prevăzută pompă de amestecare. Alegerea pompelor se face în
dependenţă de presiunea care trebuie să o creeze pompa, ∆P, şi
debitul necesar, G. Pentru schema prezentată în figura 2, puterea
termică a sistemului de încălzire este egală cu 30000 W, prin
urmare, debitul de apă în sistemul de încălzire este egal cu GSI =
0,86·30000/(80 - 60) = 1290 kg/h, iar debitul de apă luat din

22
reţelele termice ( primar ) - cu Gpr = 0,86·30000/(120-60) = 430
kg/h.
Deci, debitul pompei de amestecare va fi egal cu diferenţa
dintre aceste două debite Gpa = 1290 – 430 = 860 kg/h.. Pierderile
de sarcină în sistemul de încălzire sunt egale cu (R·l+Z)SI =
13501,2 Pa. La debitul de apă care circulă prin conducta de
ocolire, pe care este montată pompa de amestecare, egal cu 860
kg/h alegem diametrul ei egal cu 25 mm, la care rezistenţa liniară
specifică este egală cu 849,26 Pa, iar viteza apei v = 0,398 m/s.
Din schema conductelor punctului termic determinăm lungimea
conductei şi rezistenţele locale. Să presupunem că lungimea
conductei de ocolire este egală cu 0,8 m, iar rezistenţele locale –
robinet cu trei căi ( ζ = 10,5, vezi tabelul II.10 [2] ) şi teu la
derivaţia torentelor (ζ=1,5, vezi tabelul II.11 [2]). Din tabelul II.3,
[2] pentru v = 0,398 m/s şi ζ = 10,5 + 1,5 = 12 determinăm Z =
948,4 Pa. Pierderile totale de sarcină în conducta de ocolire, prin
urmare, sunt egale cu (R·l+Z)co = 849,26·0,80+948,4 = 1627,81 Pa.
După cum a fost demonstrat în p.4.3, pompa de amestecare
trebuie să formeze o presiune egală cu suma pierderilor de sarcină
în sistemul de încălzire şi pierderile de sarcină în conducta de
ocolire ( vezi figura 2 ). Prin urmare ∆PPA = (R·l+Z)SI +
(R·l+Z)CO = 13501,2+1627,81 =.15129 Pa. Conform acestor date,
alegem pompa ŢVŢ 2,5 – 2, care la debitul de 0,86 m3/h va crea o
presiune egală cu 2,5 m H2O (vezi figura 11.17 [5] ).
4.7.3. Calculul schimbătorului de căldură instantaneu
În sistemele de încălzire, de obicei, se folosesc schimbătoare
de căldură instantanee: cu fascicule de ţevi şi cu plăci.
Schimbătoarele de căldură cu fascicule de ţevi, figura 9,
constituie tipurile tradiţionale în instalaţiile aferente construcţiilor.
Ele sunt aparate demontabile, compuse din tronsoane cu lungimea
a câte 2 sau 4 m fiecare, legate prin coturi duble. Un tronson este
alcătuit dintr-o manta cilindrică din oţel, cu diametrul exterior de
la 57 până la 530 mm şi numărul de ţevi în fascicul de la 4 până la

23
450, la interiorul căreia se află un fascicul de ţevi din alamă cu
diametrul de 16x1 mm sau din oţel cu diametrul de 16x2 mm.
Schimbătoarele cu fascicule din ţevi din oţel sunt destinate pentru
instalaţiile de încălzire, iar cele cu fascicule din ţevi din alamă –
instalaţiilor de preparare a apei calde de consum. Schimbătoarele
de căldură «apă-apă» cu fascicule de ţevi se utilizează în centrale
şi puncte termice la care parametrii maximi de temperatură şi
presiune ai agenţilor termici sunt 150 oC şi respectiv 1,0 MPa.
În schimbătoarele de căldură destinate pentru prepararea apei
calde de consum, apa primară circulă prin spaţiul dintre ţevi, iar
acea de consum – prin ţevile fasciculului. Prin aceasta se
realizează, în primul rând, egalarea vitezelor de circulaţie a apei
primare (din reţelele termice) cu acea de consum, de oarece debitul
ultimei, de obicei, este mai mare. În acest caz, temperatura
materialului mantalei este mai înaltă decât a ţevilor din alamă, şi
prin urmare decade necesitatea de a prevedea compensator
lenticular pentru manta şi, în al doilea rând, crusta depusă în
interiorul ţevilor din fascicul, este mai uşor de înlăturat decât din
spaţiul dintre ţevi.
Este dată puterea termică, Q, în W a schimbătorului de căldură,
temperaturile la intrare, τ1, şi ieşire, τ2, ale agentului termic
primar (din reţelele termice) şi secundar, t1, t2, (din sistemul de
încălzire), trebuie de ales diametrul corpului, numărul de
tronsoane. şi pierderile de sarcină a ambilor agenţi termici.
Consecutivitatea de calculul este următoarea:
• se calculează debitul de calcul de apă primară, G1, şi
secundară, G2, kg/h, cu formulele:
Q Q
G1 = 0,86 ⋅ , G 2 = 0,86 ⋅ ;
τ1 -τ 2 t 2 -t1
• se alege agentul termic, care va fi îndreptat prin interiorul
fasciculului de ţevi. Pentru ca valorile vitezelor agenţilor termici să
fie aproximativ egale, prin interiorul fasciculului de ţevi trebuie
îndreptat agentul termic primar, deoarece debitul lui este mai mic

24
şi aria secţiunii transversale a fasciculului de ţevi este mai mică de
cât aria spaţiului între ţevile fasciculului.
4 2 1

6
Fig.9. Schimbător de căldură «apă-apă» cu fascicule de ţevi. 1 –
tronson tip; 2 – placă de identificare; 3 – difuzor / confuzor; 4 –
mufă de dezaerisire; 5 – cot dublu de legătură; 6 – mufă pentru
golire; 7 – compensator lenticular.

• se calculează aria secţiunii transversale a fasciculului de

ţevi, presupunând viteza apei în interiorul lor egală cu 0,5 ÷ 0,7
m/s, cu formula:
G1
f1 = , m2 ,
3600 ⋅ ρ ⋅ v
în care ρ este densitatea agentului termic primar la temperatura lui
medie, kg/m3;
• din, Anexa 7, se alege numărul schimbătorului de căldură
cu aria cea mai aproape, mai mare şi se înscriu valorile mărimilor
următoare: f1 - aria secţiunii transversale a fasciculului de ţevi, m2;

25
f2 - aria spaţiului între ţevile fasciculului, m2; Fs – aria suprafeţei
de încălzire a unei secţii, m2; di – diametrul interior al unei ţevi din
fascicul, m; deq – diametrul echivalent al spaţiului dintre ţevile
fasciculului şi corpul schimbătorului, m2.
Se calculează consecutiv următoarele valori:
• vitezele, m/s, agenţilor termici: primar, v1 şi secundar, v2
cu formulele:
1
G1
v1 = ,
3600 ⋅ ρ ⋅ f1

max
G2
v2 = ;
3600 ⋅ ρ ⋅ f 2
• coeficienţii de schimb de
t2
căldură între agentul termic primar
2
şi peretele interior al ţevilor

min
fasciculului, α1, şi între suprafaţa
exterioară a ţevilor din fascicul şi
agentul termic secundar, α2, în t1
G2, t2
W/(m2 · oC) cu formulele:
G1,
v0,8 G1, 2
α1 = (1630 + 21⋅ τ m - 0,041⋅ τ ) ⋅ 10,2 ,
2
m
di
v0,8 G2, t
α 2 = (1630 + 21⋅ t m - 0,041⋅ t m ) ⋅ 0,2
2 2
,
d eq
în care: Figura 10. Dinamica
τm = (τ1 + τ2)/2 şi tm = (t1 + t2)/2 temperaturilor
sunt temperaturile medii ale agentu- agenţilor termici
lui termic primar şi secundar, respec- dea lungul
tiv,oC; celelalte notaţii – cu semnifi- schimbătorului
caţiile anterioare; de căldură

26
 • coeficientul de transfer termic global, W/ (m2 · oC), cu
formulele:
k = 1/R; R = 1/α1 + δp.t/λp.t + δcr/λcr + 1/ α2,
în care δp.t şi λp.t sunt grosimea peretelui ţevii şi coeficientul de
conductibilitate termică, care pentru alamă sunt egale, respectiv, cu
0,001 m şi 90 W/(m·K), iar δcr şi λcr – grosimea şi coeficientul de
conductibilitate termică pentru stratul de piatră de cazan depus pe
pereţii ţevilor, care, în proiect, pot fi considerate egale, respectiv,
cu 0,0002 m şi 2 W/(m·K);
• diferenţa medie loga-ritmică între temperaturile agentului
termic primar şi secundar, cu formula
∆ max - ∆
∆t m = min ,
⎛∆ ⎞
ln ⎜ max ⎟
⎜∆ ⎟
⎝ min ⎠
în care ∆max, ∆min sunt diferenţa maximă şi dife-renţa minimă
dintre temperaturile agenţilor termici de aceeaşi parte a
schimbătorului de căldură (vezi figura 9).
• aria de încălzire necesară a schimbătorului de căldură cu
formula:
Q
F= .
k ⋅ ∆t m
• numărul de tronsoane în schimbătorul de căldură cu
formula:
N = F/FS
şi se rotungeşte cu majorare până la numere întregi.;
• pierderile de sarcină, kPa, a fluidului primar şi celui
secundar cu formulele:

27
 ∆P1 = 5,1⋅ v12 ⋅ N , ∆P2 = 11⋅ v22 ⋅ N .
în care N este numărul de tronsoane.
Schimbătoarele de căldură cu plăci, figura 12., sunt compuse
dintr-un pachet de plăci ondulate din oţel inoxidabil. Fluidele de
lucru circulă prin canalele create între plăci, figura 11. Ele se
fabrică în două variante:
1) cu plăci demontabile, la care acestea sunt prinse cu prezoane
între două batiuri (unul fix şi altul mobil). Atât etanşarea cât şi
direcţionarea fluidelor care circulă printre plăci se realizează prin
intermediul unor garnituri din elastomeri adecvaţi (EPDM, nitril
etc.)
2) cu plăci brazate, la care plăcile ondulate sunt asamblate prin
sudură (brazare). În dependenţă de construcţia lor, schimbătoarele
de căldură cu plăci admit presiuni de regim maxime de 2,5 MPa şi
temperaturi de 130 – 150 oC.
Avantajele principale ale schimbătoarelor de căldură cu plăci
sunt următoare:
- performanţe termice ridicate (coeficientul global de transfer
termic este cuprins între 3500 şi 7000 W/m2·K);
- pierderi de căldură mici, datorită
suprafeţei exteriore reduse a
aparatului;
- dimensiuni de gabarit reduse
( până la 1/10 din cele ale unui
schimbător de căldură tubular cu
fascicule);
- masă redusă, manevrare şi
montare uşoară;
- risc de coroziune redus;
- ancrasare redusă, datorită vitezei Fig. 11. Schema de circulaţie
mari de circulaţie între plăci; a apei în schimbătorul
- curăţire şi reparare uşoară; de căldură cu plăci

28
- posibilităţi de modificare a suprafeţei de transfer termic, prin
adăugarea sau scăderea de plăci;
- preţ de achiziţie relativ scăzut pentru suprafeţe mari şi plăci din
oţel inoxidabil.
Ca dezavantaje se menţionează: pierderi
de sarcină mai mari decât la schimbătoarele de căldură
tubulare cu fascicule şi sensibilitate la lovituri de berbec şi la
şocuri termice.
În figura 12 sunt prezentate schimbătoarele de căldură cu plăci
ALFA LAVAL – Suedia, iar în tabelele 1 şi 2 din Anexa 8 -
caracteristicile constructive ale lor.
În cazul schimbătoarelor cu plăci, calculul de alegere a
schimbătorului o face fabricantul, care dispune de algoritme şi
softuri proprii ce îi permit să aleagă schimbătorul cel mai potrivit
pentru fiecare cerere a beneficiarului. Proiectantul trebuie să
completeze un formular de cerere de ofertă, care să cuprindă toate
a b

Fig.12. Schimbătoare de căldură cu plăci –Suedia: ALFA LAVAL;

a – cu plăci cu garnituri (demontabile), b – brazate

29
 informaţiile de care are nevoie fabricantul pentru a alege
schimbătorul potrivit: natura fluidelor, debitele şi temperaturile de
calcul ale fiecărui agent termic, pierderile de sarcină admisibile.
În general, pentru calculul de alegere a schimbătoarelor de
căldură cu plăci este folosită metodologia indicată la alegerea
schimbătoarelor de căldură cu fascicule de ţevi. La schimbătoarele
cu plăci «apă–apă», ca şi la cele tubulare cu fascicule, suprafaţa de
încălzire foarte mult depinde de raportul dintre vitezele agenţilor
termici, precum şi de valorile lor. În cazul schimbătoarelor cu
plăci, atât pentru agentul termic primar cât şi pentru cel secundar,
sunt posibilităţi mai mari de a modifica vitezele. Aceasta se face
prin grupări a plăcilor în pachete şi dirijarea cu curgerea apei în
paralel sau în serie atât între plăcile fiecărui pachet cât şi între
pachete. Aceste grupări se fac astfel ca vitezele ambilor agenţi
termici să fie aproximativ egale şi se alege acel tip de plăci
(dimensiunea plăcii) pentru care pierderile de sarcină sunt egale cu
cele admisibile, iar costul este minim.

30
 Anexa 1
sarcina debit lung.
nr. tronson apă trons Rezultatele calculului preliminar Rezultatele calculului de finisare
tron Qi, W Gi, li, m
di, Ri, vi, Σ Ri·li Zi, Rl+Z di, Ri, vi, Σζ Ri·li Zi, Rl+Z
i kg/h
mm Pa/m m/s ζ Pa Pa Pa m Pa/m m/s Pa Pa Pa
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18
1 900 38,7 1,00 15 3,32 0,05 9,5 3,3 11,6 14,9
2 1620 69,7 2,80 15 14,3 0,098 5 40,0 23,4 63,4
3 3120 134,2 2,80 15 48 0,182 5 134,4 85,9 220,3
4 4760 204,7 2,50 15 106,7 0,278 5,5 266,8 206,9 473,7
5 4760 204,7 6,00 20 24,2 0,156 2 145,2 23,5 168,7 15 106,7 0,278 2 640,2 75,6 715,8
6 9640 414,5 8,00 20 91,0 0,314 1 728 48,2 776,2
7 14420 620,1 7,50 25 56,2 0,286 7 421,5 280 701,5 20 106,7 0,47 7 808,3 756 1564,3
8 30000 1290 12,0 25 226,6 0,597 3,5 2719,2 609,9 3329,1
9 30000 1290 14,0 25 226,6 0,597 4 3172,4 697,1 3869,5
10 14420 620,1 2,00 25 56,2 0,286 3 112,4 120 232,4 20 197,5 0,47 3 395 324 719
11 9640 414,5 8,00 20 91,0 0,314 1 728 48,2 776,2
12 4760 204,7 6,00 20 24,2 0,156 1 145,2 11,8 157 15 106,7 0,278 1 640,2 37,6 677,8
13 4760 204,7 0,70 15 106,7 0,278 5,5 74,7 206,9 281,6
14 900 38,7 1,00 15 3,32 0,05 5,5 3,3 6,1 9,4
Σl=74,30 m Σ=11083,9 Σ=13501,2
 Anexa 1 (continuare )
Calculul circuitului corpului de încălzire de la etajul III, coloana 1.
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18
Rezistenţa liniară medie specifică pentru acest braţ comun cu circuitul de bază Rm = 0,65·936,82/7,6 = 80,1 Pa/m
15 920 39,56 1,00 15 3,40 0,054 9,5 3,40 13,56 16,96 10 12,54 0,084 11 12,54 38 50,54
16 920 39,56 1,00 15 3,40 0,054 4,5 3,40 6,53 9,93 10 12,54 0,084 5 12,54 17,3 29,84
17 1640 70,52 2,80 15 14,5 0,094 5 40,6 21,64 62,24 10 45,88 0,15 6 128,5 70,5 199,0
18 3140 135,02 2,80 15 48,57 0,193 5 136 91,80 227,8 10 156,0 0,289 6 436,9 245,1 682,0
Σl = 7,60 m (R·l+Z)=316,9 (R·l+Z)=961,4
 Anexa 2
Calculul termic al corpurilor de încălzire din sistemele bitubulare
Tem- Pierd Puterea Coefici- Numărul de
Nr. Degajări de căldură, conducte Puterea
pera- eri Coefi- reală a enţii elemente
încăpe- de căl- necesa elem.
tura Lungimea Degajări, W cientul calcu- rotun-
rii. ră β3 β4
aer. dură lat git
unit. de ti, Qo, lv lh specifice Totale Qc.i, φ q = qn·φ ele- ele-
măsură oC W qv qh W W/elem meht ment
.
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15
 Anexa 2 (continuare)
Calculul termic al corpurilor de încălzire din sistemele monotubulare
Nr. Degajări de căldură, Numărul de

Coeficienţii
Puterea reală a
Temperaturile

Coeficientul
încăp. conducte elemente

de căldură
Pierderile

elemului
necesară
Puterea
agentului cal- ro-

Lungi-
aerului

mea
termic
Degajări, W cu- tun-
intra ieşi
re re lat git

ui
unit. de Qo, specifice To- q = qn·φ β β4 ele- ele-
măsură W ti tint tieş l l Qc.i,
φ
3
qv qh ta- W W/elem men- men-
v h le . te. te.
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17

34
 Anexa 3
fuziotherm – pipe SDR 7,4

35
 Anexa 4
fuziotherm – pipe SDR 6

36
 Anexa 5
Pexal
 Anexa 6
Coeficienţi de rezistenţă locală ζ, funcţie de material şi mărimi geometrice
Material, Date
Nr. Denumire Simbol Coeficient de rezistenţă locală
Crt.
Curbe şi coturi la 90o
R/d 0,5 1,0 2,0 3,0 4,0 5,0 6,0
1 Curbe
Oţel - 0,50 0,35 0,30 0,30 0,00 0,00

d
Cupru 1,00 0,35 0,20 0,15 - - -

R
Termoplastice 0,51 0,30 - 0,23 - 0,18
Diametru Ǿ [in] 3/8 ½ ¾ 1 11/4 11/2 2
2 Cot drept
Oţel 2 2 1,5 1,5 10 1 1
Cupru 0,7
Termoplastice 1,27
Teuri la trecere cu derivaţii la 90o
v2/v 0,3 0,4 0,6 0,8 1,0 2,0 -
3 La separare v v1 oţel 12 7 3,5 2,5 2,0 1,0
cupru 1,30
termoplastice 1,30
v2 v1/v 0,50 0,50 0,50 0,5/1 1,0 1,0 1,0
oţel 0,5 0,5 0,5 0,5 0 0 0
cupru 0,3
termoplastice 0,3
 Anexa 6 (Continuare)
v2/v 0,2 0,4 0,6 0,8 1,0 - -
4 La
Oţel 1 0,5 1 1,3 1,5
împreunare Cupru 0.9
v1 v
Termoplastice 0.9
v1/v 0,0 0,20 0,40 0,60 0,80 1,0
v2 Oţel 1,5 1,3 1,1 0,8 0,5 0,0
Cupru 0,6
Termoplastice 0,6

Teuri de trecere în contracurent

v2/v 0,4 0,6 0,8 1,0 1,3 1,5 2,0
5 La separare v2 Oţel 6,5 3,0 1,8 1,3 1,0 0,8 0,5
v Cupru 1,5
Termoplastice 1,3

La v2 d2 Oţel v2/v 0,3 0,5 0,7

6
împreunare d2/d
v,d 0,5 5 1,3 1
0,7 6,5 2 1,3
0,8 9 3 1,8
Cupru 2
Termoplastice 3

39
 Anexa 6 (Continuare )
Cruci de trecere
7 La trecere Pentru toate 2
diametrele

8 La separare Pentru toate 3

sau diametrele
împreunare
Robinete şi armături de sens
7 Robinete cu Diametrul 3/8 ½ ¾ 1 11/4 11/2 >2
ventil şi Oţel 10 10 7 7 5 5 4
scaun drept Cupru 10 10 8,5 7 6 5 5
Termoplastice 10 10 8,5 7 6 5 5
8 Robinet Oţel 8,5 8,5 6 6 5 5 4
drept de Cupru 10 10 8,5 7 6 5 5
radiator Termoplastice 10 10 8,5 7 6 6 5
9 Robinet Oţel 4 4 2 2 2 2
colţar de Cupru 2 2 2 2 2 2 2
radiator Termoplastice 4 2 2 2 2 2 3,5

40
 Anexa 6 (continuare)
10 Robinet de Pentru toate 0,5
închidere materialele
sferic
11 Curbă etaj Pentru toate 0,5
materialele
12 Distribuitor Pentru toate 0,5
materialele
13 Colector Pentru toate 1
materialele
14 Cazan 2,5
15 Radiator 2,5
16 Lărgire Pentru toate 1 1 1 1 1 1 1
materialele
17 Îngustare Pentru toate 0,5 0,5 0,5 0,5 0,5 0,5 0,5
materialele
18 Scoabă Pentru toate 4 3 2 2 2 2 2
materialele
19 Compensa- 2 2 2 2 2 2 2
toare tip
„U”

41
 Anexa 7
Schimbătoare de căldură tubulare instantanee „apă – apă”, OCT 34. 588-68
Suprafaţa de Secţiunea Dia-

Nr. schimbătorului

Numşrul de ţevi
Dimensiunile
Marca pentru
încălzire a 1 transversală metrul.

de bază,
P, MPa
secţie, pentru a 1 secţii, m2 echiva-

mm
P, MPa lent, m

1,0 1,6 De L 1,0 1,6 f1 f2 deq

1 01 26 57 2000 4 0,37 0,36 0,00062 0,00116 0,0130
2 02 27 57 4000 4 0,75 0,74 0,00062 0,00116 0,0130
3 03 28 76 2000 7 0,65 0,64 0,00108 0,00233 0,0164
4 04 29 76 4000 7 1,31 1,30 0,00108 0,00233 0,0164
5 05 30 89 2000 12 1,11 1,10 0,00185 0,00287 0,0133
6 06 31 89 4000 12 2,24 2,22 0,00185 0,00287 0,0133
7 07 32 114 2000 19 1,76 1,74 0,00293 0,00500 0,0155
8 08 33 114 4000 19 3,54 3,52 0,00293 0,00500 0,0155
9 09 34 168 2000 37 3,40 3,39 0,00570 0,01220 0,0207
10 10 35 168 4000 37 6,90 6,88 0,00570 0,01220 0,0207
11 11 36 219 2000 64 5,89 5,85 0,00985 0,02079 0,0215
12 12 37 219 4000 64 12,00 11,90 0,00985 0,02079 0,0215
13 13 38 273 2000 109 10,00 9,90 0,01679 0,03077 0,0196
14 14 39 273 4000 109 20,30 20,20 0,01679 0,03077 0,0196
15 15 40 325 2000 151 13,80 13,70 0,02325 0,04464 0,0209
16 16 41 325 4000 151 28,00 27,90 0,02325 0,04464 0,0209
17 17 42 377 2000 216 19,80 19,60 0,03325 0,05781 0,0190
18 18 43 377 4000 216 40,10 39,90 0,03325 0,05781 0,0190
19 19 44 426 2000 283 25,80 25,50 0,04356 0.07191 0,0186
20 20 45 426 4000 283 52,50 52,30 0,04356 0.07191 0,0186
21 21 46 530 2000 450 41,00 40,80 0,06927 0,11544 0,0190
22 22 47 530 4000 450 83,40 82,70 0,06927 0,11544 0,0190

Remarcă: Diametrul ţevilor din fascicul 16 x 1 mm; materialul – alamă,

ГОСТ 494.76 cu modificări.
 Anexa 8
Tabelul 1.
Caracteristicile constructive ale schimbătoarelor de căldură cu
plăci demontabile ALFA LAVAL – Suedia
Tipul A B C D E F Racor-
[ mm ] [ mm ] [ mm ] [ mm ] [ mm ] [ mm ] duri
M3 180 240 - 500 60 480 357 1 1/4//

plăci şi de tip
Depinde de
numărul de
M6 320 - 330 515-1430 140 920-940 640 DN 50
M 10 460 - 470 705-2400 225-231 981 719 DN 100
M 15 610 - 650 1100-3280 298-304 1815-1980 1294 DN 150
M 20 780 900-3600 353 2160 1478 DN 200

Tabelul 2.
Caracteristicile constructive ale schimbătoarelor de căldură cu
plăci brazate ALFA LAVAL – Suedia
Tip A B C D E r Ra- Masa
cord [ kg ]
CB 14 9+n·2,35 77 207 42 172 24 3/4// 0,7+ n·0,06
CB 26 10+ n·2,4 112 311 50 250 24 3/4// 1,2+ n·0,13
CB 50 9+ n·2,4 103 520 50 466 25 1// 1,8+ n·0,17
var. 14+n·2,9
H 192 617 92 519 48 2// 7 + n·0,44
CB 76

var. 14+n·2,5
A
var. 14+n·2,2
E
CB 365 990 213,5 816 101 DN 65 57+ n·1,26
18+ n·2,65
300 DN 100
Notă:1- n este numărul de plăci.
2-dimensiunile în mm.

43
 Anaxa 9

UNIVERSITATEA TEHNICĂ A MOLDOVEI

FACULTATEA URBANISM ŞI ARHITECTURĂ
Catedra ALIMENTĂRI CU CĂLDURĂ ŞI GAZE,
VENTILARE

MEMORIU EXPLICATIV
la proiectul de curs la disciplina
INSTALAŢII DE ÎNCĂLZIRE II

A primit _______________ A elaborat______________

(numele şi prenumele conducătorului) (numele şi prenumele studentului)

_______________________ _____________________
(gradul didactic şi titlul ştiinţific) (grupa academică, secţia zi sau f/f)

CHIŞINĂU
2007

44
 BIBLIOGRAFIE

1. Методические указания «Применение единой системы

конструкторской документации (ЕСКД) и системы проектной
документации для строительства (СПДС) при проектировании
систем теплогазоснабжения и вентиляции», КПИ, им. С. Лазо,
Кишинев, 1983 г.
2. Внутренние санитарно – технические устройства, часть 1,
Отопление, Справочник проектировщика под редакцией И.Г.
Староверова, изд. 4-е, Москва, Стройиздат, 1990 г.
3. Справочник по теплоснабжению и вентиляции. Отопление
и теплоснабжение, изд. 3-е, под ред. Р.В. Щекина, Изд-во
«Будiвельник», Киев, 1968 г.
4. СНиП 2.04.05 - 91 «Отопление, вентиляция и
кондиционирование», Москва, 1994 г.
5. Instalaţii de încălzire, P. Vârlan, Editura „Tehnica” UTM,
1996.
6. ГОСТ 21.602 – 79. СПДС, Отопление, вентиляция и
кондиционирование воздуха, рабочие чертежи. Москва,
1980 г.
7. ÎNCĂLZIRE, manualul de instalaţii, volumul Î, Editura
ARTECNO, Bucureşti, România,2002.

45
CONŢINUTUL

1. Noţiuni generale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .3
2. Sarcina pentru proiect . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .3
3. Componenţa proiectului . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .3
3.1. Partea grafică . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 4
3.2. Memoriul explicativ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .5
4. Prezentarea calculelor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 6
4.1 Condiţii tehnice de racordare la reţelele termice . . . . 6
4.2 Descrierea sistemului de încălzire . . . . . . . . . . . . . . . 7
4.3. Schema de racordare a sistemului la reţelele termice . 7
4.4 Circuitul de bază şi presiunea disponibilă
de circulaţie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .8
4.5. Calculul de dimensionare a conductelor . . . . . . . . . . 9
4.6. Calculul de dimensionare a corpurilor de încălzire . .13
4.7. Calculul utilajului de bază din punctul termic . . . . . .19
4.7.1. Calculul hidroelevatorului . . . . . . . . . . . . . . . . . .19
4.7.2. Alegerea pompei de circulaţie . . . . . . . . . . . . . . 22
4.7.3. Calculul schimbătoarelor de
căldură instantanee . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .23
Anexa 1 . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 31
Anexa 2 . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .33
Anexa 3 . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 35
Anexa 4 . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 36
Anexa 5 . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 37
Anexa 6 . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 38
Anexa 7 . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 42
Anexa 8 . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 43
Anexa 9 . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 44
Bibliografia . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 45

46
 INSTALAŢII DE ÎNCĂLZIRE

Îndrumar metodic privind proiectului de curs

Alcătuitor: Pavel Vârlan

Redactor: Enache Irina

Bun de tipar Formatul hârtiei 60x84 1/16

Hârtie ofset. Tipar RISO Tirajul 150 ex
Coli de tipar . Comanda nr.

U.T.M., 2006, Chişinău, bd. Ştefan cel Mare, 168.

Secţia Redactare şi Editare a U.T.M.
2068, Chişinău, str. Studenţilor, 9/9.

47