CLASIFICAREA INTERNAȚIONALĂ

A FUNCȚIONĂRII, DIZABILITĂȚII ȘI
SĂNĂTĂȚII CIF (OMS, 2001)

clasificare internaţională alcătuită de

OMS pentru a fi aplicate la diverse
aspecte legate de sănătate
• Oferirea unui limbaj
transfer • integrarea a două modele
standardizat şi unitar, a opuse – cel medical şi
unui cadru general de • De la o clasificare a cel social
descriere a stării de ”consecinţelor unei boli” • model ”psihosocial”
sănătate şi a celorlalte (1980)
stări adiacente stării de
sănătate.
• La o clasificare a
”componentelor
sănătăţii” (2001)
scop promovează
 Termeni
Condiție Functionarea Dizabilitatea
(problemă) de (pozitiv) (negativ)
sănătate deficiente (afectări),
funcțiile corpului, limitări de activitate
Boli (acute sau structurile corpului +
cronice) + restricții de
dizordini/tulburări activități și participare
răniri sau traume participare
 Funcţiile organismului – funcţii fiziologice ale
sistemelor organismului (inclusiv funcţiile psihice)

 Structurile corpului – părţile anatomice ale

organismului (organe, membre şi componentele
acestora)

 Activitatea – executarea unei sarcini sau a unei

acţiuni de către un individ

 Participarea – implicarea în situaţii de viaţă

 Factori de mediu – constituie mediul fizic, social şi

atitudinal în care oamenii trăiesc şi îşi duc propria
existenţă.
CIF (CLASIFICAREA INTERNAŢIONALĂ A
FUNCŢIONALITĂŢII, DIZABILITĂŢII ŞI SĂNĂTĂŢII)

Starea sănătăţii

Funcţiile, structurile Activităţi Participare

corpului

Factori de mediu Factori personali

DISABILITATE
Modelul medical Modelul social

 Problemă a persoanei,  Problemă creată social şi

cauzată direct de starea
de sănătate, care
necesită îngrijire
medicală, oferită ca  Managementul acestei
tratament individual de
către profesionişti
 Managementul
disabilităţii are ca scop
vindecarea sau
adaptarea şi schimbarea
comportamentului
pacientului
o chestiune care ţine în
primul rând de integrarea
individului în societate
probleme necesită
acţiune socială şi este
responsabilitatea comună
a întregii societăţi, în
sensul adaptării
condiţiilor de mediu
Modelul Medical

Utilizator de ‘scaun cu Nu poate ieși din casa

rotile’ Nu poate folosi mîinile
Nu poate urca scări Nu poate merge
Îi este rău Nu poate vorbi
Are nevoie de ajutor Nu poate auzi sau vedea
Are o atitudine slabă Are nevoie de doctor
Are nevoie de cură Are nevoie de îngrijire
specială
Modelul social se centrează pe ridicarea barierelor
sociale, mai degrabă decît pe ‘tutelarea’ persoanelor
care au probleme de sănătate

Construcii prost realizate Transport inaccesibil

Hipocriza
Lipsă locuri parcare Izolarea familiilor
Educaie scazută
Lipsa lifturilor
Sărăcie si venituri mici
Nivel de permitere scăzut Prejudecățiii,
Lipsa locurilor deatitudini
muncă
 condiții de
sănătate
nu este
obligatori
dizabilitate

Impact
diferit
mediu-
sanatate

interacţiunii mai
multor factori
CERINŢELE
EDUCAŢIONALE
SPECIALE
Contextul termenului CES
Sintagma CES si evolutia terminologiei Lansat în 1978, în
Marea Britanie.

CES în aspect psihopedagogic mai relevant .

Este o viziune mai nouă, noncategorială, care permite o
abordare individualizată.

CES exprimă o necesitate evidentă de acordare anumitor

copii asistență suplimentară.
 Semnificația actuală

Noțiunea de cerințe educaționale speciale (CES) =

Necesităţile educaţionale suplimentare, complementare

obiectivelor generale ale educaţiei, adaptate particularităţilor
individuale şi celor caracteristice unei anumite deficienţe sau
tulburări/ dificultăţi de învăţare, precum şi o asistenţă
complexă (de tip) educațională, psihologică, socială,
medicală.
Viziunea UNESCO privind
CES.
CES desemnează un ’continuum’ al problemelor speciale
în educaţie, de la deficienţele grave şi profunde la
dificultăţile/tulburările uşoare de învăţare. Registrul
acestora, în accepţia UNESCO cuprinde:
întârziere/deficienţă mintală/dificultăţi/dizabilităţi severe
de învăţare/dizabilităţi intelectuale;
deficienţe fizice/motorii;
deficienţe vizuale;
deficienţe auditive;
tulburări emoţionale (afective) şi de comportament
tulburări (dezordini) de limbaj;
dificultăţi/dizabilităţi) de învăţare.

(Review of the Present Situation in Special Needs

Education, Paris, UNESCO, 1995)
Alte categorii de copii în situaţie de risc

Copii care cresc în medii defavorizate

Copii ce aparţin minorităţilor etnice

Copii ai străzii

Copii bolnavi de SIDA...

Copii cu comportament deviant

 Acceptia CES la OCDE

Elevii cu cerinţe educaţionale speciale sunt definiţi in

principal prin resurse suplimentare publice şi/sau
private asigurate pentru a veni în sprijinul educaţiei lor,
daca acesti elevi au dificultati de acces la curriculum-ul
oferit in scolile de masa (generale)

Surse:
- Provision for Pupils with Special Educational Needs, Editor
Cor J.W. Meijer, EADSNE, 1998
- Students receiving additional resources to acces the
curriculum (Disabilities,Learning or Behaviour Difficulties and
Social Disadvantages), OECD, 2000.
Registrul CES in acceptia OCDE
(categorii transnationale)
Categoria A
Se referă la cerinţele educationale ale elevilor cu
dizabilitati, ca de exemplu, cei nevăzători sau cu
vedere parţială (ambliopi), surzi sau cu auz parţial
(hipoacuzici), cei cu dizabilitate (handicap) mintal
(ă) profundă sau severă, cu dizabilităţi multiple.
Registrul CES in acceptia OCDE
(categorii transnationale)

Categoria B
Se referă la cerinţele educationale ale elevilor care
au dificultăţi de învăţare şi care nu apar în mod
evident sau în primul rând direct legate de factori
care pot justifica includerea în categoria A sau C.

Categoria C
Se referă la cerinţe educationale ale elevilor care
sunt considerate ca fiind, în primul rând, rezultatul
unor factori socio-economici, culturali şi/sau
lingvistici.
CES in Codul Educației
Capitolul VI Educația incluzivă și învățămîntul pentru
copii și elevii cu cerințe educaționale speciale (articolele
40-43).

Art. 40. Învățămîntul pentru copii și elevii cu cerințe

educaționale speciale
Învățămîntul pentru copii și elevii cu cerințe educaționale
speciale este parte integrantă a sistemului de învățămînt și
are drept scop educarea, reabilitarea și/sau recuperarea și
integrarea educațională, profesională și socială a persoanelor
cu probleme de cunoaștere și învățare, de comunicare și
interacțiune, senzoriale și fizice, emoționale și
comportamentale, sociale.
Elemente comune privind CES in
tarile din Uniunea Europeana
Majoritatea tarilor membre ale UE si cele asociate
au stipulata in legislatie o anumita definitie a CES

Exista o orientare (tendinta) cvasigenerala spre

CES ca si una spre integrare si incluziune
a persoanelor cu CES in educatia generala
(mainstreaming).
Dezvoltari legislative si
terminologice recente in tarile UE

Modificari legislative recente cu referire la tema

abordată, din unele ţări membre UE relevă o
tendinţă care poate fi semnificativă – de revizuire
a noţiunii de CES - în sensul evitării adjectivului
‘special’ şi înlocuirea lui cu ‘specific’ (Spania,
2006)’, ‘adiţional’ (Scotia, 2005) sau ‘particular’
(Franta).