Andrei Șaguna - canonizat în luna Octombrie 2011

MITROPOLITUL ANDREI ŞAGUNA (1808-1873)

S-a născut în anul 1808, în Miscolt, Ungaria, având la naştere numele de botez Anastasie. A
fost numit la data de 27 iunie 1846 vicar general (locţiitor al episcopului) al eparhiei vacante
a Sibiului.

S-a adresat prin numeroase memorii Curţii din Viena, (unde stă şi insistă timp de şapte luni),
prin care se cerea ieşirea Bisericii Ortodoxe Române din Transilvania, de sub jurisdicţia
Mitropoliei sârbeşti din Carloviţ şi reînfiinţarea vechii Mitropolii proprii pentru românii
ortodocşi.

La data de 24 decembrie 1864, se aprobă reînfiinţarea vechii Mitropolii Ortodoxe a

Transilvaniei şi numirea lui Andrei Şaguna ca mitropolit.

Încă din anul 1850 s-a hotărât ca preoţii să funcţioneze ca directori şcolari. Şcolile erau
organizate şi întreţinute de Biserică. Preoţii parohiei erau directori, iar protopopii, inspectori
şcolari. Profesorii erau pregătiţi, fie în Institutul Pedagogic din Sibiu, fie la Gimnaziul din
Braşov, ambele înfiinţate şi întreţinute de Episcopia Ortodoxă din Sibiu.

Pentru apărarea Ortodoxiei şi întărirea vieţii duhovniceşti şi culturale în Transilvania,

episcopul Andrei Şaguna a înfiinţat, în anul 1850, o vestită tipografie eparhială la Sibiu. Sub
îngrijirea episcopului Andrei s-au tipărit, în decurs de 11 ani, 35 de cărţi bisericeşti, dintre
care se pot aminti:

- Elementele dreptului canonic (1854); - Kiriacodromionul (1855); - Istoria Bisericii

Ortodoxe răsăritene universale (1860), în două volume; - Ceaslovul, Octoihul, Psaltirea,
Penticostarul şi Triodul. - Apoi cele douăsprezece Mineie (1853-1856), „după originalul
îndreptat al Preasfinţitului episcop al Argeşului, Kir Iosif"; Biblia ilustrată (1856-1858),
„după originalul celor 72 de tălmăcitori din Alexandria" şi altele.

Numai la un an de la înfiinţarea tipografiei, se tipăriseră la Sibiu 5.000 de Catehisme, 5.000

de Abecedare, 700 de Ceasloave, 3.000 Istorii Biblice, 3.000 de cărţi despre Datoriile
supuşilor şi 1.500 Apostoli.

Odată cu organizarea tipografiei, în anul 1850 a înfiinţat în Sibiu un Institut Teologic şi

Pedagogic cu durata de unu până la trei ani, pentru formarea de preoţi buni, acordând celor
săraci şi iubitori de învăţătură ajutoare, burse şi cărţi gratuite. S-a îngrijit de soarta elevilor
lipsiţi de mijloace materiale, acordând burse din veniturile proprii, fie prin fundaţiile pe
care le-a înfiinţat în acest sens: “FUNDAŢIA GOJDU”-înfiinţată la îndemnul său.

În 1852, Şaguna a cerut ca fiecare parohie să îşi ridice un edificiu şcolar, iar ca manuale,
puteau fi utilizate doar cele care erau editate în tipografia de la Sibiu. Se cunosc un număr de
25 de manuale, scrise la îndemnul lui Şaguna (abecedare, catehisme, bucoavne, cărţi de
muzică, de aritmetică, de gramatică, de istorie şi geografie, pentru şcolile săteşti - parohiale,
pentru gimnazii şi mai ales, pentru Seminarul Teologic din Sibiu).

La sfârşitul arhipăstoririi sale, erau în eparhie 800 de şcoli, dintre care cel puţin jumătate au
fost înfiinţate la iniţiativa sa. La şcolile primare confesionale predarea se făcea în limba
română. În ele se învăţau, atât cunoştinţele religioase, cât şi cele de cultură generală.

În 1870 a rânduit ca în fiecare parohie să se ţină cursuri serale pentru “neştiutorii de carte”.

Prin aceste trei mijloace - prin preoţi vrednici şi biserici, prin şcoli confesionale şi prin cărţi
tipărite în grai românesc - mitropolitul Andrei Şaguna a întărit peste Carpaţi unitatea credinţei
ortodoxe, unitatea etnică naţională şi unitatea de gândire şi acţiune, împotriva atâtor influenţe
străine.

[1] Nicolae Iorga, Istoria Bisericii româneşti (Bucureşti: f.e., 1932), 81.

Biblia sau Sfânta Scriptură, Corneliu MUHA, Religie Clasa a IX-a – Auxiliar didactic pentru
elevi, Editura Sfântul Mina, Iaşi, 2009, pp. 41-42.