Clasicismul (1750-1827)

Secolul al XVIII-lea a fost o perioadă în care artiștii din diferite domenii s-au
distanțat mult de stilul baroc, caracterizat prin ornamentul excesiv, adeseori greoi și
adoptarea stilului simplu, lipsit de podoabe. Această tendința și-a pus amprenta în principal
în arhitectură și în pictură, dar și în muzică.
In principiu, muzica clasica este compusa si interpretata de artisti profesionisti
foarte bine instruiti. Muzica clasica este o traditie scrisa, fiind compusa, scrisa si transmisa
prin intermediul partiturilor.
Muzica clasica cuprinde urmatoarele genuri: muzica avangardista, muzica de balet,
muzica orchestrala, muzica de camera, muzica corala, muzica de concert, muzica de film,
muzica de claviatura, muzica de teatru, opera, muzica simfonica si muzica vocala.
Clasicismul a început în Franța secolului al XVII-lea, pe timpul Regelui Soare și
s-a manifestat în alte domenii precum artele plastice, arhitectura și literatura, cel din
muzică luând naștere un veac mai târziu. Curentul muzical este delimitat orientativ între
anul morții lui Bach si anul morții lui Ludwig van Beethoven, deși trecerea de la un curent la
altul este treptată, iar limitele sunt aproximative.
Compozitorii trebuiau să compună dupa niște reguli stricte, toate compozițiile
trebuiau să aiba o anumită structură, de exemplu, simfoniile trebuiau să conțină 4 părți, în
care prima parte este mereu allegro, a doua întotdeauna lentă, a treia în ritm de 3 pătrimi,
iar ultima din nou allegro, iar sonatele aveau următoarea compoziție: repede-lent-repede,
fiecare parte având forma de lied.
Cei mai importanți reprezentanți au fost Joseph Haydn (zis și părintele simfoniei
), Wolfgang Amadeus Mozart și Ludwig van Beethoven (compozitorul este considerat
deseori romantic, datorită simfoniilor și sonatelor sale, însă acestea au aceeași structură
specifică pieselor muzicale din această perioada, cu excepția Sonatei nr.14, numită și
Sonata Lunii, a cărei primă parte este lentă); de asemenea, au mai compus și Luigi
Boccherini (cel mai cunoscut pentru renumitul său menuet), Antonio Salieri (cunoscut mai
bine pentru rivalitea sa cu W. A. Mozart, decât pentru muzica sa) și Leopold Mozart (tatăl
compozitorului). Genurile preferate de compozitori în perioada clasicismului muzical au
fost simfonia, sonata și concertul solistic (se trage din concerto grosso, gen specific
barocului muzical).

Wolfgang Amadeus Mozart

Wolfgang Amadeus Mozart (n. 27 ianuarie 1756, Salzburg, d. 5
decembrie 1791, Viena) a fost un compozitor austriac, unul din cei mai prodigioși și talentați
creatori în domeniul muzicii clasice. Anul 2006, cu ocazia jubileului a 250 de ani de la nașterea
compozitorului, în Austria și Germania a fost cunoscut ca „Anul Muzical Mozart”.
Wolfgang Amadeus Mozart (născut Johannes Chrysostomus Wolfgangus Teophilus
Mozart) s-a născut la 27 ianuarie 1756 la Salzburg, pe atunci capitala unui principat-
arhiepiscopat (germ.Fürstbistum) ce făcea parte din Sfântul Imperiu Roman de Națiune
Germană (după 1804 devenitImperiul Austriac). Tatăl lui, Leopold Mozart, era un talentat
violonist în orchestra de la curtea prințului arhiepiscop din Salzburg, și era apreciat pentru
aptitudinile sale pedagogice. În registrul de botez, Mozart a fost înregistrat cu numele:
Johannes Chrysostomus Wolfgangus Theophilus. Mai târziu, în Italia, și-a luat numele de
"Amadeus", traducerea latină a lui „Theophilus” („Iubitorul de Dumnezeu”).
Cauza decesului nu este clară. Diagnosticul medicului constatator era: hitziges
Frieselfieber („febră cu eczemă”). Alte cauze pomenite erau: reumatism, febră
reumatică (infecție streptococică), sifilis,trichineloză, Purpura Schönlein-Henoch („hiperemie
generalizată”), congestie renală, insuficiență cardiacă și venisecție. Probabil cauza morții lui
Mozart trebuie căutată într-o boală în timpul copilăriei lui. Medicina modernă tinde spre o
infecție cu streptococi, care nu a fost tratată în mod adecvat, și ca urmare s-a produs o
insuficiență cardiacă și care a antrenat și afectarea altor organe.

Opera muzicală a lui Mozart

În scurta sa viață, Wolfgang Amadeus Mozart a compus un număr enorm de opere

muzicale, cele mai multe neegalate în frumusețe sau profunzime. În 1862 Ludwig von
Köchel a clasificat și catalogat compozițiile lui Mozart, fiind numerotate cu mențiunea KV
(Köchel-Verzeichnis = catalogul Köchel). Ultima sa creație, Requiem-ul, are numărul 626.
Mozart a fost autorul a 41 de simfonii, printre care sunt de menționat Simfonia nr. 35 Haffner,
nr. 36 Linz, nr. 40 și nr. 41 Jupiter.
A compus 27 concerte pentru pian și orchestră, 7 concerte pentru vioară și
orchestră, concerte pentru clarinet, pentru harpă și flaut, pentru corn și orchestră, 2 simfonii
concertante, divertismente, serenade.
În domeniul muzicii de cameră sunt de menționat cele 6 cvartete pentru coarde
dedicate lui Haydn, sonate pentru pian, sonate pentru vioară și pian, trios pentru vioară,
violoncel și pian, cvartete pentru instrumente de suflat, sextetul O glumă muzicală etc.
Pasionat de operă, a compus 17 opere, dintre care cele mai cunoscute, jucate și astăzi pe
scenele tuturor teatrelor de operă din lume, sunt: Răpirea din Serai, Nunta lui Figaro, Don
Giovanni, Cosi fan tutte, Flautul fermecat.
A mai compus 19 mise, cantate, motete pentru soprană și orchestră, oratoriul "Die
Schuldigkeit des ersten Gebots" și, în fine, "Requiem"-ul în re minor.

În opinia mea , muzica clasică, deşi foarte rar ascultată de tinerii din ziua de azi,

rămâne pentru unii dintre aceştia o modalitate de relaxare şi totodată de liniştire sau

calmare.

Pentru compozitorii din perioada clasicismului şi nu numai , muzica este o artă precum
poezia, o artă care exprimă sentimentele autorilor sub cele mai diverse forme, deşi este
limitată. Muzica clasica defineste mai multe genuri muzicale diferite, insa inrudite. Fara
vreo clasificare anume, semnificatia uzuala a muzicii clasice este muzica clasica
europeana. De asemenea, termenul se mai poate referi la muzica clasica a popoarelor din
afara Europei, precum: muzica clasica persana, muzica clasica indiana sau muzica clasica
chineza.
Clasicismul este o forma de redare a naturii , precum Vivaldi a redat anotimpurile in
opera sa cu acelasi nume. Asa cum poetii descriu peisajele sau sentimentele, compozitorii
au propria lor lume , vad totul prin prisma sunetelor.