CLASA a X-a FIȘĂ DE LUCRU

Citeşte următorul text:

Încetul cu încetul ploaia conteni şi se porni un vânt aspru, cu şuierături sinistre, mai desţelenind
puţin întunericul şi cotrobăind vajnic prin observatorul lui Bologa care, în curând, simţi în spinare o pată
udă şi rece. Se ghemui mai bine, ferindu-şi spatele. Vântul însă îi pătrundea prin haine, prin piele şi-i
zgâlţâia inima.
— Și reflectorul nu mai apare! murmură el dârdâind.
Îşi înfipse ochii în bezna subţiată, cu furie nerăbdătoare. Acuma începeau să se desluşească, în
nemişcarea moartă, semne umile de viaţă. În dreapta şi în stânga tranşeele infanteriei se întindeau,
strâmbe şi capricioase, ca nişte linii grosolane pe o hârtie boţită. Ici-colo, ca muşuroaiele, înţepenite,
poate chiar îngheţate, înaintea şanţurilor, zărea sau bănuia posturile de ascultare. La vreo treizeci de
metri, în stânga, începe sectorul căpitanului Cervenko... “Ce-o fi făcând oare Cervenko?... Bietul
Cervenko...” în faţă câmpului zăcea neted, pierdut în noapte şi biciuit de vântul ce mai scutura în
răstimpuri stropi mari de apă din văzduh. Apostol Bologa ştia că, exact la cinci sute optzeci şi trei de
metri, se află prima linie de tranşee ruseşti şi i se părea că deosebeşte zigzagurile care înseamnă gardul
morţii. închipuirea lui mergea mai departe şi, bâjbâind prin întuneric, arăta unde vine linia a doua, a
treia, bateriile vrăjmaşe, unde a fost ultima dată reflectorul...
Bologa nu îndrăznea să se uite la ceas, de frică să nu-şi piarză nădejdea în apariţia reflectorului.
Era sigur însă că a trecut miezul nopţii. “Mai este vreme”, îşi zicea din ce în ce mai amărât. Singurătatea
îl strângea de gât. Simţea o nevoie dureroasă de a schimba o vorbă cu cineva, cu oricine, numai să nu fie
singur, să nu poarte singur povara aşteptării...

(Liviu Rebreanu, Pădurea spânzuraților )

Scrie răspunsul la fiecare dintre următoarele cerinţe cu privire la text:

1. Numeşte câte un sinonim pentru sensul din text al cuvintelor: sinistre şi bezna.
2. Explică rolul virgulei în secvenţa: să nu fie singur, să nu poarte singur povara aşteptării...
3. Construieşte un enunţ în care să foloseşti o locuţiune/expresie care să conţină sustantivul vorbă.

4. Menţionează tipul de perspectivă narativă din textul citat.

5. Transcrie o imagine vizuală și una auditivă din textul dat.
6. Precizează două teme/motive literare identificate în textul dat.
7. Explică valoarea expresivă a unei figuri de stil din primul alineat al textului dat.
8. Ilustrează, cu exemple din text, două trăsături ale genului epic.
9. Comentează, în şase – zece rânduri (60 – 100 de cuvinte), următoarea secvenţă din textul dat:
Îşi înfipse ochii în bezna subţiată, cu furie nerăbdătoare. Acuma începeau să se desluşească, în
nemişcarea moartă, semne umile de viaţă. […] Simţea o nevoie dureroasă de a schimba o vorbă cu
cineva, cu oricine, numai să nu fie singur, să nu poarte singur povara aşteptării ...