Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Compresoare cu piston
4.1. Generalităţii
Din punct de vedere energetic, compresorul este o maşină de lucru care ridică
energia specifică a gazului care îl parcurge. Diferenţa esenţială între pompă şi
compresor constă în faptul că, în timp ce pompa ridică energia lichidelor
incompresibile, compresorul, lucrând cu gaze, modifică presiunea şi deci volumul lor
(procesul modificării presiunii este legat de modificarea volumului precum şi a
energiei interne, fiind astfel un proces termic). Compresorul este deci o maşină
hidraulică în care se produce modificarea nu numai a energiei specifice ci şi a
energiei termice a gazelor în timp ce în pompă are loc numai modificarea energiei
specifice a lichidelor.
Energia cedată gazului în timpul procesului de comprimare, respectiv diferenţa
între energia conţinută înainte şi după comprimare, constă într-o anumită creştere a
energiei calorice, a energiei cinetice şi a energiei potenţiale a gazului. Din punct de
vedere practic prezintă interes numai creşterea energiei potenţiale (creşterea
presiunii gazului), deoarece energia calorică se disipează în timpul mişcării prin
conducte, iar creşterea energiei cinetice, înainte şi după compresor este
neînsemnată.
Unitatea de măsură a creşterii presiunii gazului care a trecut prin compresor
este raportul presiunii finale P 2 faţă de cea iniţială P1, numit grad sau raport de
comprimare.
P2
ε , ε - raportul de comprimare.
P1
1
- compresoare, ε 3,0;
2 10 MN/m 2 , iar cele din industria chimică ajung uneori chiar la 100 120 MN/m 2 .
Compresoarele axiale imprimă energie gazului prin intermediul unor pale
profilate; sunt indicate pentru debite foarte mari şi presiuni foarte scăzute (
ε 1,05/rotor ).
Compresoarele centrifuge sau turbocompresoarele realizează comprimarea
gazelor prin acţiunea forţei centrifuge asupra masei de gaz la trecerea prin rotor; sunt
indicate pentru debite medii şi ε 1,3/rotor .
Compresoarele volumice rotative realizează comprimarea prin variaţia
continuă a spaţiului ocupat de gaz în timpul trecerii prin rotor; sunt indicate pentru
debite mici şi ε 4,0 .
Compresoarele volumice cu piston se caracterizează prin periodicitatea
procesului de comprimare, motiv pentru care necesită supape; sunt indicate pentru
debite mici şi presiuni oricât de mari. Gradul de comprimare pentru un cilindru
variază între 3,5 şi 6. Se poate ajunge la un grad de comprimare de 1000, aceasta
realizându-se prin comprimarea succesivă în mai multe trepte. Aerul comprimat se
foloseşte la comenzile pneumatice de la instalaţiile de foraj şi la acţionarea diferitelor
scule şi dispozitive cât şi la forajul cu aer.
2
- la degazolinarea (dezbenzinarea) gazelor.
- transportul prin conducte
La conductele magistrale de gaze naturale, se utilizează turbocompresoarele
pentru ridicarea presiunii gazelor de la 3,8 MN/m 2 la 5 MN/m2, în scopul măririi
debitului de transport al conductei.
p, MN 100
m2 5 trepte
10 4
3
2
1,0
cu piston 1 Compresoare
Compresoare centrifuge
0,1 elicoidale
(cu surub)
0,01
Ventilator
0 10 100 1000
Q m
3
min
3
- compresoare cu dublu efect, la care pistonul lucrează pe ambele feţe,
obţinându-se astfel la o cursă două comprimări. Acest sistem s-a generalizat la
compresoarele de tip modern.
- compresoare orizontale;
- compresoare verticale.
- compresoare monoetajate, care pot avea unul, doi sau mai mulţi cilindrii de
acelaşi diametru, lucrând în paralel;
- compresoare multietajate, de obicei cu două sau trei etaje, având cilindrii de
diametru descrescător, legaţi în serie;
- compresoarele tandem au două pistoane de diametre diferite montate pe
aceiaşi tijă.
4
- compresoare de joasă presiune, cu presiuni de refulare până la
5
7
4 6 10 11
3 8 9
5
celelalte antrenând bielele compresorului. Un astfel de utilaj se numeşte
motocompresor. În celelalte cazuri, de obicei la acţionarea electrică, compresoarele
sunt antrenate printr-o transmisie ( de unde şi numele de compresoare cu
transmisie), sau cuplate direct la motor.
Ciclul de funcţionare al compresorului cuprinde patru faze distincte,
corespunzătoare unei curse duble a pistonului.
Cursa
p
4 3
1 2
Vm V
6
d. Destinderea are loc din momentul când pistonul părăseşte punctul mort
exterior 4, până când se deschide supapa de aspiraţie în punctul 1. Când pistonul
porneşte înapoi, supapa de refulare se închide şi gazul cuprins în spaţiul mort (V 0), la
presiunea de refulare, îşi măreşte volumul şi îşi micşorează presiunea până ce
ajunge puţin sub limita de aspiraţie. În acest moment, supapa de aspiraţie se
deschide şi cilul reîncepe. Spaţiul cuprins în interiorul diagramei, reprezintă, la o
anumită scară, lucrul mecanic consumat de compresor într-un ciclu (deoarece
suprafaţa închisă este dată de produsul pV care, dimensional, este un lucru
mecanic). În timpul comprimării volumul gazului se micşorează iar presiunea şi
temperatura lui se măresc. La destindere lucrurile se petrec în sens invers.
Compresorul teoretic este compresorul fără spaţiu mort. În figura 4.4 sunt
prezentate diferite posibilităţi pentru realizarea fazei de comprimare:
2 pol
2 iz
3 2 ad
4 1
0 V
7
Evident, lucrul mecanic pe un ciclu, reprezentat de aria închisă de diagramă,
este minim la comprimarea izotermă şi maxim la cea adiabată (1<n<k).
Lucrul mecanic pe un ciclu este :
V1
L 41 p1 V1 ,(5) ; L12 pdV , (6) ; L 23 p 2 V2 , (7) ; L 34 0 , (8).
V 2
Semnul (-) la L41, apare deoarece forţa exercitată de piston asupra gazului
este, în această perioadă, de sens contrar deplasării.
Pentru cele trei tipuri de transformări la comprimare (1-2), se foloseşte
corespunzător una din relaţiile 1, 2 sau 3 la explicitarea termenului L 12 din relaţia (4).
V1 p1 V1 V
L iz p 2 V2 p 1 V1 dV p 2 V2 p 1 V1 p1 V1 ln 1 ,
V2 V V2
L iz p 2 V2 p 1 V1 p 1 V1 ln ε , (9)
p2
unde : ε (10)
p1
B. Comprimarea adiabată, deci fără schimb de căldură cu exteriorul, necesită
lucrul mecanic maxim pe un ciclu :
k 1 k 1 k
V1 p 1 V1 k V V1
L ad p 2 V2 p 1 V1 dV p 2 V2 p 1 V1 p 1 V1 2 , (11)
V2 V k
k 1
8
Folosind relaţia (2), expresia (11) devine :
1
L ad p 2 V2 p 1 V1 p 2 V2 p1 V1 (12)
k 1
Lad
k
p 2 v2 p1v1 k p1v1 p 2 v2 1 (13)
k 1 k 1 p1v1
k k
L ad p1 V1 ε k 1 1 , unde (14)
k 1
k = 1,4 pentru aer şi k = 1,28 pentru gaze de sondă.
n n 1
L pol p1 V1 ε n 1 (15)
n 1
9
p
3 2
p2
p1 1
4
Va
Vm Vh V
a 0,05 0,18 ;
Vh – volumul hidraulic descris de piston
Odată cu creşterea gradului de comprimare influenţa spaţiului
vătămător se resimte mai accentuat asupra reducerii volumului de gaz aspirat.
Influenţa spaţiului vătămător asupra volumului de gaz aspirat este pusă
în evidenţă de coeficientul volumic sau gradul de umplere notat în literatura tehnică
cu
Va
λv , (2)
Vb
10
Existenţa spaţiului vătămător conduce la reducerea volumului de gaz
aspirat şi prin urmare a lucrului mecanic consumat.
p2 max 2max
3" 2"
3' 2'
3 2
p2
p1 1
4
V"a V
V'a
Va
Vm Vh
Prin urmare volumul de gaz aspirat fiind nul, coeficientul volumic λ v în aceste condiţii
se anulează. Această situaţie constituie de fapt condiţia ce permite determinarea
gradului de comprimare maximă într-o singură treaptă, dacă nu sunt alte condiţii
restrictive aşa cum vor rezulta în cele ce urmează.
11
Pentru examinarea influenţei exercitate de existenţa spaţiului
vătămătorului şi a raportului de comprimare asupra volumului de gaz aspirat se face
ipoteza simplificatoare că exponentul politrap în procesul de comprimare şi
destindere are aceiaşi valoare.
Din figurile precedente se constată că:
Va V1 V4 Vm Vh V4 a Vh V h V4 , (1)
p2 p n p 4 p1
V4n a Vh n sau V4 a Vh 2 ;
p1 p1
1
Înlocuind în expresia (1) Va λ v Vh şi V a V ε n se obţine
4 h
1
λ v Vh Vh a 1 a ε n de unde
1n
λ v 1 a ε 1 , (2)
12
comprimare într-o singură treaptă se obţine din relaţia (2) considerând λ v 0 şi
n
1
rezultă: ε 1 , (3)
a
Dacă se acceptă ca valoare medie pentru a = 0,1, rezultă că la valori
ale exponentului n = 1,0; 1,2; 1,4; debitul compresorului se anulează pentru valori ale
lui ε =11; 17,8; 28,7.
În realitate gradul de comprimare este mult mai mic. Ungerea
cilindrului, în scopul reducerii frecării între piston şi cilindru, se face cu uleiuri de bună
calitate: STAS 742-88 indică, pentru ungerea compresoarelor, uleiuri rafinate cu
temperaturi de aprindere între 205 şi 260 C .
Pentru menţinerea proprietăţilor de ungere ale uleiului, nu trebuie
admise temperaturi în cilindru mai mari de 180 C , deci T2ad 273 180C 453K .
Pentru cazul cel mai nefavorabil (transformarea adiabată)
p1V1 p 2 V2
R - ecuaţia de stare a gazului,
T1 T2
k 1
T2 T1 ε k , (4)
k
T k 1
ε lim 2max , (5)
T1
13
dau amestecuri explozive. Aprinderea acestui amestec, din cauza temperaturii
ridicate sau în urma unei scântei, poate provoca distrugerea compresorului prin
explozie. Pentru evitarea acestor neajunsuri se recomandă:
14
Modul de comprimare a gazelor în aceste compresoare are loc în felul
următor: după comprimare în prima treaptă până la o anumită presiune intermediară
gazul intră într-un schimbător de căldură unde este răcit până la temperatura de
intrare în prima treaptă, după care intră în treapta a doua ş.a.m.d., conform figurii
4.7:
T1 T2 T2' T3 '
p
izoterma
1''' 2"
adiabata
2'
1"
2
1'
1
V
Fig.4.8 Diagrama p-v la comprimarea în mai multe trepte.
15
La un compresor cu mai multe trepte, cursa fiind aceiaşi, diametrul se
reduce corespunzător, ceea ce conduce la reducerea forţei ce solicită tija pistonului.
Schema de principiu a unui compresor cu două trepte este prezentată în
figura 4.9, în care se vede secţiunea unui compresor vertical cu piston diferenţial,
cele două trepte de compresie (I şi II) fiind realizate în acelaşi cilindru.
p1 T1 px T 2 px
I
R
px II
T2
M O
16
p
C 2 2'
p2
L
pV=ct
n
pV =ct
II
px A
B
p1 1
0 Vx V'x V
n 1
n p n
LI p1V1 x 1 , (2)
n 1 p1
n 1
n p n
L II p x Vx 1 ,
2
(3)
n 1 x
17
Lucrul mecanic total al compresorului ţinând cont şi de relaţia (1) este:
n 1 n 1
n p n p n
L t L I L II p1V1 x 2 2 , (4)
n 1 p1 px
Relaţia (4) este o ecuaţie de gradul II, şi admite un minim pentru p x care
anulează derivata 1-a a lucrului mecanic total;
n 1
1
n 1
dL t n n 1 p n n 1 p n
p1V1 n 1
x
n 1 0
2
dp x n 1 n p1 n n p x n
1
2 n 1 n 1
px n p1p 2 n p 2x p1p 2 , (5)
p x p1 p 2 , (6)
px p2 p p p
, ε 2 ; ε1 x ; ε 2 2 , se poate scrie:
p1 p x p1 p1 p1
p2 p2 px
ε ε1 ε 2 ,
p1 p x p1
Dar ε 1 ε 2 ε ε1 ,
2
(7)
ε1 ε , (8)
ε 1 ε 2 ε 3 ... ε z
18
ε ε1 ε 2 ε 3 ... ε z deci
ε1 z ε , (9)
n 1
n p 2n
Lt 2 p1V1 1 ,
2
(10)
n 1 p1
n 1
n p z n
Lt z p1 V1 2 1 , (11)
n 1 p1
n 1
T2 T1ε n ,
19
z = 3 pentru 13...50 ;
z = 4 pentru 35...250 ;
z = 5 pentru 150...600 .
1
λ e 0,97 a ε n 1 , (2)
p1 – presiunea de aspiraţie, în bar
T1 – temperatura de aspiraţie, în K .
D 2
V S , (3)
4
unde:
20
V
4
2 D 2 d t2 S , (4)
k 1
k p2 zk
Pt z p1Q1 1 , (1)
k 1 p1
unde:
21
Pentru a calcula puterea necesară la arborele compresorului trebuie să se ţină
seamă şi de următoarele randamente:
Pt
Pmot . (2)
am
Pt
Pmot . (3)
a mt
22
Deşi ambele situaţii prezintă dificultăţi majore în desfăşurarea normală a
procesului tehnologic, a doua situaţie este cu mult mai periculoasă. Aceasta pentru
că neconcordanţa între debitul furnizat de compresor şi cel solicitat de procesul
tehnologic, face ca în sistem să se acumuleze un volum excedentar de gaze, ceea
ce conduce la creşterea presiunii în sistem.
Întârzierea adoptării măsurilor corespunzătoare de acordare a celor două
mărimi conduce la majorarea consumului de energie pentru comprimarea gazelor iar
în multe situaţii, când dispozitivele de protecţie nu funcţionează corespunzător, la
explozii, cu dezvoltarea unei forţe imense, capabile să pună sub semnul întrebării
integritatea sistemului.
Pentru realizarea acestui echilibru, între debitul solicitat şi cel furnizat de
compresor, în practica exploatării acestor agregate sunt folosite mai multe metode.
Utilizarea uneia dintre metodele de reglare a debitului furnizat de compresorul
volumic cu piston este condiţionată de posibilităţile şi particularităţile fiecărui caz sau
instalaţie de comprimare a gazelor.
23
piston, turbina cu abur este singura ce permite reglarea debitului de gaz vehiculat
prin reglarea vitezei unghiulare, cu economie de energie. Şi această soluţie se
utilizează destul de rar, în rafinări. Utilizarea unor cutii de viteze între motor şi
compresor conduce la complicaţii constructive şi o funcţionare cu zgomot.
24
pentru puteri mult mai mari întrucât creşterea curentului electric este mai mică decât
în cazul pornirii ansamblului moto-compresor. Aceste metode sunt mai puţin
economice decât metoda reglării vitezei unghiulare. Funcţionarea întregului sistem
se face între două valori ale presiunii – adică între valoarea minimă, când
compresorul este cuplat prin sistemul de comandă şi cuplajul electromagnetic cu
motorul de antrenare aflat în mişcare de rotaţie şi o valoare maximă, când
compresorul prin acelaşi sistem de comandă, este decuplat de la motorul de
antrenare.
Atât prima cât şi cea de-a doua variantă nu necesită amenajări suplimentare
sau speciale în acest sens întrucât reglarea debitului furnizat de compresor se
realizează prin creşterea gradului de obturare al robinetului existent pe conducta de
aspiraţie.
Pentru o urmărire uşoară a fenomenelor ce au loc, în cele ce urmează
se examinează utilizarea acestei metode la un compresor cu o singură treaptă iar
după aceea la un compresor cu mai multe trepte. Dacă ne referim la compresorul cu
o singură treaptă lucrurile se petrec ca în figura 4.11:
25
p
3 2' 2
4 1
pa
1'
V
26
cât şi debitul de gaz aspirat. Întrucât asupra parametrilor de stare ai gazului ce
urmează a pătrunde în cilindrul treptei a doua nu s-a acţionat, această treaptă
continuă să aspire din vasul intermediar, situat între cele două trepte, acelaşi volum
ca şi în condiţiile anterioare strangulării. După un timp scurt de funcţionare, treapta a
II-a, aspirând din vasul intermediar situat între treapta I şi II, un volum de gaz mai
mare la scăderea presiunii din vasul intermediar amintit. Compresoarele fiind
prevăzute cu supape autocomandate face ca odată cu scăderea presiunii gazului din
vasul intermediar să scadă şi presiunea la care se deschid supapele de refulare ale
cilindrului primei trepte. Această reducere a presiunii de refulare pentru prima treaptă
şi de aspiraţie pentru cea de-a doua are loc până când se ajunge la un echilibru între
cantitatea de gaz refulat de prima treaptă şi cea aspirată de cea de-a doua.
III
p V
I
V
la o redistribuire a rapoartelor de comprimare. Această distribuire se face neuniform,
în sensul că ultima treaptă are o valoare mare a raportului de comprimare iar toate
celelalte trepte o valoare mai mică.
Creşterea raportului de comprimare pentru ultima treaptă a compresorului
conduce la creşterea temperaturii gazului către sfârşitul procesului de comprimare şi
în acelaşi timp la o încărcare neuniformă a elementelor componente ale acestuia.
27
Pentru motivele arătate, utilizarea acestei metode la compresoarele volumice cu mai
multe trepte necesită stabilirea prealabilă a limitei de reglare. Aceasta este necesar a
fi determinată din condiţia ca temperatura la sfârşitul procesului de comprimare să nu
depăşească temperatura maxim admisibilă a gazului vehiculat în primul rând iar
eforturile unitare efective din elementele componente ale ultimei trepte să nu
depăşească pe cele admisibile. Pentru acest motiv temperatura gazului în procesul
de comprimare din ultima treaptă limitează domeniul de reglare a debitului vehiculat.
Limita maximă de strangulare (obturare) a robinetului de pe conducta de
aspiraţie este condiţionată de mărimea raportului de comprimare pentru ultima
treaptă.
Uneori din faza de proiectare se asigură un raport de comprimare mai mic
pentru treapta a treia pentru a se putea asigura un domeniu mai larg de reglare şi a
evita încălzirea excesivă a gazului. Faţă de alte metode de reglare a debitului
aceasta este simplă ceea ce face să fie deseori utilizată la compresoare medii şi
mari.
Deşi obturarea completă a conductei de aspiraţie reprezintă un caz limită al
metodei prezentate, în literatura de specialitate această posibilitate de reglare a
debitului de gaz vehiculat este prezentă ca o metodă de sine stătătoare.
28
Fig.4.13. Reglarea debitului utilizând conducta de by- pass.
Primul procedeu de reglare a debitului vehiculat prin închiderea completă a
conductei de aspiraţie conduce la funcţionarea continuă a compresorului însă cu
debitare intermitentă în reţea. După închiderea completă a conductei de aspiraţie, un
timp relativ scurt, compresorul continuă să funcţioneze aproape normal pe seama
volumului de gaz existent în porţiunea de conductă situată între robinetul închis şi
cilindrul compresor. Pe măsură ce volumul de gaz menţionat este aspirat, presiunea
din conducta de aspiraţie începe să scadă şi odată cu acesta presiunea de aspiraţie
din cilindrul compresor.
Pe măsură ce volumul de gaz menţionat este aspirat, presiunea din conducta
de aspiraţie începe să scadă şi odată cu aceasta presiunea de aspiraţie din cilindrul
compresor. Coeficientul volumic scade şi în momentul când acesta se anulează,
gazul existent în cilindrul compresor se comprimă şi se destinde aproape după
aceiaşi lege, aşa cum este prezentat în figura de mai jos cu linie întreruptă.
3 2
1
4
pa
1'
V
29
Cele două curbe corespunzătoare proceselor de comprimare şi
destindere sunt aşa de apropiate încât suprafaţa diagramei nu depăşeşte 2 3% din
cea normală, deci şi energia consumată va fi corespunzătoare. În afara acestui
dezavantaj, o dată cu scăderea presiunii pe aspiraţie creşte raportul de comprimare,
deci şi temperatura gazului până în momentul când debitul se anulează. Anularea
debitului refulat de compresor marchează rămânerea unei cantităţi mici de gaz în
cilindrul compresor ce se răceşte treptat prin preluarea căldurii de către pereţii
acestuia.
Închiderea completă a ventilului de pe conducta de aspiraţie poate crea unele
neajunsuri în exploatare:
- tronsonul de conductă cuprins între robinet şi cilindrul compresor va lucra
sub vacuum. Creând posibilitatea aerului din mediul înconjurător să
pătrundă prin neetanşeităţile conductei, contaminându-se cu gazul
vehiculat. Uneori acest lucru nu este permis întrucât se pot forma
amestecuri explozive ce pun în pericol întreaga staţie de compresoare.
- Metoda nu poate fi utilizată atunci când robinetele nu sunt suficient de
etanşe şi permit unei cantităţi mici de gaz să pătrundă în cilindrul
compresor. Când robinetul nu este suficient de etanş, compresorul
debitează în reţea o cantitate mică de gaz însă datorită creşterii
substanţiale a raportului de comprimare, temperatura acestuia este destul
de mare şi poate conduce la declanşarea unor procese nedorite şi greu de
controlat.
Evitarea aspectelor semnalate a condus la închiderea completă a ventilului de
pe aspiraţie şi deschiderea celui de pe conducta de by-pass. Acesta evită
recircularea uneia şi aceleiaşi cantităţi de gaz prin eventuale neetanşeităţi ale
robinetului de pe conducta de aspiraţie şi în acelaşi timp încălzirea excesivă a
gazului. Avantajul major este acela că se reduce consumul de energie conform
diagramei cu linie întreruptă din figura 4.15.
30
p
3 2
2' 4 1
3'
pa
4'
1'
Vm V
3 2
3' 1'
4' 1
4
pa
32
Reglarea debitului vehiculat de compresor acţionând asupra discurilor de
etanşare ale supapelor de aspiraţie sau refulare constă în readucerea parţială sau
totală a gazului din cilindru în conducta de aspiraţie sau din colectorul de refulare în
cilindru, prin menţinerea discurilor de etanşare ridicate de pe scaunele respective. În
cazul acţionării asupra discurilor de etanşare de la supapele de refulare apar pierderi
mari de energie cât şi deformaţii remanente ale discurilor. Cel mai des se acţionează
asupra discurilor de la supapele de aspiraţie prin diferite procedee dintre care
menţionăm:
- ridicarea completă a discurilor de etanşare;
- ridicarea parţială a discurilor de etanşare.
Primul procedeu se realizează manual sau automat şi este practicat în special
la compresoarele mari în perioada pornirii. Prin acest procedeu se realizează
comunicarea cavităţii cilindrului cu conducta de aspiraţie. Această comunicare se
realizează prin menţinerea discurilor de etanşare ridicate de pe scaunul supapelor de
aspiraţie. Această poziţie a discurilor dă posibilitatea gazului aspirat să revină din
nou în conducta de aspiraţie, reducând procesul de comprimare numai până la
presiunea necesară învingerii forţelor de frecare de pe traseul parcurs şi să excludă
procesul de refulare. În aceste condiţii de lucru compresorul funcţionează în gol ceea
ce face ca acest procedeu să fie utilizat la pornirea compresoarelor mari. Energia
solicitată în aceste condiţii de funcţionare se consumă pentru învingerea forţelor de
frecare dintre elementele mobile şi fixe ale compresorului şi învingerea forţelor de
frecare dintre gaz şi elementele parcurse de acesta.
Diagrama de funcţionare la acest procedeu este prezentată în figura 4.17 cu
linie întreruptă.
3 2
4 2'
3'
4' 1
pa
33
Fig. 4.17. Diagrama de lucru a compresorului la ridicarea completă a
discurilor de etanşare ale supapelor de aspiraţie.
În situaţia în care cilindrul compresor are mai multe supape de aspiraţie sau
compresorul are mai multe trepte, ridicarea discurilor de etanşare ale supapelor are
loc la toate treptele. Această comandă de ridicare a discurilor de etanşare se face
manual sau automat de la pupitrul de comandă prin acţiunea gazului comprimat.
Compresorul nu poate funcţiona un timp îndelungat cu discurile de etanşare
ale supapelor de aspiraţie ridicate deoarece se constată o încălzire intensă a gazului.
Al doilea procedeu de reglare a debitului de gaz vehiculat de compresor
constă în ridicarea parţială a discurilor de etanşare ale supapelor de aspiraţie. În
funcţie de gradul de ridicare a discului se asigură reîntoarcerea din cilindrul
compresor a unei cantităţi mai mari sau mai mici de gaz. Prin urmare acest procedeu
permite reglarea debitului în limite largi. Laminarea gazului prin intensităţile create
între discurile de etanşare şi scaunele supapelor de aspiraţie se realizează cu
consum de energie şi influenţe negative asupra planeităţii discurilor. Menţinerea
discurilor de etanşare în poziţie ridicată, către sfârşitul cursei de aspiraţie, se
realizează fie cu ajutorul unor dispozitive comandate hidraulic, pneumatic sau
electromagnetic, din afară, fie de dispozitive autocomandate. Dispozitivele
comandate din afară, experimentate de mai multe firme constructoare s-au dovedit
mai puţin eficiente în comparaţie cu cele din a doua categorie cunoscute şi sub
denumirea de sisteme de reglare dinamică a discurilor de etanşare. Debitul refulat de
compresor în reţea este o funcţie de durata impulsurilor hidraulice . La o durată mare
de durată a impulsurilor debitul refulat este mic şi invers, la o durată mică a acestor
impulsuri debitul va fi mai mare. Indiferent de metoda de ridicare parţială a discurilor
de etanşare diagrama de lucru a compresorului arată ca în figura 4.18.
34
Deşi toate aceste variante de acţionare asupra discurilor de etanşare ale
supapelor de aspiraţie au condus la perfecţionarea metodei de reglare a debitului
vehiculat, ea este încă susceptibilă la îmbunătăţirea în sensul duratei de funcţionare
a discurilor şi a promptitudini în răspuns a dispozitivelor de acţionare.
G) Reglarea debitului prin modificarea spaţiului vătămător
1n
λ v 1 a ε 1
1
λ v Vh 1 a ε n 1 V h
1
Va Vh Vm ε n 1
Ultima expresie arată că volumul descris de piston destinat procesului de
aspiraţie este în funcţie de volumul ocupat de spaţiul vătămător.
Prin creşterea spaţiului vătămător rezultă că volumul descris de piston destinat
procesului de aspiraţie se reduce, ceea ce influenţează asupra cantităţii de gaz
aspirat. Cele de mai sus conduc la concluzia că prin conectarea la cilindrul
compresor a unor capacităţi de volum constant sau variabil se realizează reglarea în
trepte sau continuă a debitului compresorului. În exploatarea acestor compresoare,
debitul furnizat de ele se reglează fie prin conectarea la cilindrul compresor a unor
tuburi confecţionate din oţel, de volum constant, fie pe cilindrul compresor se
montează un cilindru auxiliar, ce comunică cu primul, în interiorul căruia poate fi
deplasat un piston.
Prin deplasarea pistonului în cilindrul auxiliar, manuala sau pe altă cale (există
mai multe posibilităţi) se modifică, în anumite limite, volumul spaţiului mort ce
influenţează asupra debitului de gaz aspirat.
Ultima metodă este mai răspândită în exploatarea compresoarelor volumice
cu piston, ea fiind adesea întâlnită la compresoarele pentru comprimarea şi
vehicularea gazelor sărace, de la relaţiile de dezbenzinare din schelele de extracţie.
În cazul compresoarelor cu mai multe trepte, debitul vehiculat de acestea fiind
determinat de debitul primei trepte, această capacitate, ce permite modificarea
spaţiului mort, este conectată la cilindrul primei trepte. Pentru un compresor cu o
35
singură treaptă diagramă de lucru prin conectarea unei capacităţi de volum V c arată
ca în figura 4.19:
p
2' 2
3
Vc
1
4 4'
Tr. III
p
V
p
Tr. I
Vc
V
V
36
Cunoscând variaţiile posibile ale debitului solicitat de procesul tehnologic, se
poate stabili prin calcul valoarea coeficientului volumic iar în funcţie de această
mărime se determină volumul capacităţii ce urmează a fi conectat la cilindrul
compresor, în felul următor:
1
Va1 λ v1 Vh Vh Vh a ε n 1
de unde mărimea a1, ce reprezintă raportul între volumul spaţiului mort şi volumul
hidraulic deschis de piston, pentru noile condiţii, poate fi determinată cu expresia:
1 λ v1
a1 1
ε n 1
38
O defecţiune la sistemul de răcire, conduce imediat la coxări, dilatări, gripări,
deci la avarierea compresorului. Din acest motiv, compresoarele sunt prevăzute cu
pâlnii de control pentru apă, sau în cazul celor moderne, de mare putere, cu sisteme
de semnalizare şi deconectare automată. Staţiile mari de compresare sunt prevăzute
cu o gospodărie specială pentru apă, echipată cu pompe (de obicei centrifuge, care
asigură recircularea acesteia pe traseul compresoare - turn de răcire - compresoare.
Tabelul 4.1
Tipul Număr de Debit Presiune
compresorului cilindri m3/min MN/m2
1V – 15/7 1 15 0,7
2V – 30/7 2 30 0,7
3V – 45/7 3 45 0,7
39
- debitul maxim 1,5m3/min;
- presiunea maximă 1,2 MN/m2.
a) Compresoare cu transmisie
c) Motocompresoare
40
Tabelul 4.3
41