Referat

Enache Tudor 13-A Seral

Un compresor este o mașină termică folosită pentru mărirea presiunii unui gaz închis într-un
recipient, prin micșorarea volumului său.[1] Compresoarele comprimă aerul de la o presiune inițială
de intrare (de obicei presiunea atmosferică), până la presiunea de refulare, superioară.
Principalele caracteristici tehnico-funcționale ale unui compresor cu piston sunt presiunea de
refulare și debitul volumic.
Raportul dintre presiunea finală și presiunea inițială a gazului comprimat se numește raport de
comprimare. Dacă acest raport este mai mic ca 3, nu se folosește termenul de compresor, ci cel
de suflantă.[2]
Pentru a comprima gazul, compresorul lucrează după un ciclu termodinamic inversat (ciclu
generator), consumând lucru mecanic.
Compresoarele sunt mașini termice generatoare antrenate de un motor electric sau cu ardere
internă sau turbină cu gaze, prin cuplare directă sau printr-o transmisie mecanică, motorul furnizând
energia mecanică necesară funcționării.
Compresoarele de aer cele mai răspândite sunt cele industriale, care au presiuni de 6-10 bar.
Compresoarele din industria petrolieră și de transport a gazelor realizează presiuni între 20-100 bar,
iar cele din industria chimică, 1000-1200 bar.
Mai recent s-au elaborat compresoare electrochimice bazate pe membrane schimbătoare de ioni
pentru gaze ca hidrogen, amoniac, etc.

Clasificare[
După principiul de funcționare, compresoarele se pot clasifica în compresoare volumice și
compresoare dinamice

Compresoare volumice[
În compresoarele volumice creșterea presiunii gazului se realizează prin închiderea gazului într-un
anumit volum, micșorarea volumului ocupat de gaz până la valoarea corespunzătoare a presiunii și
evacuarea gazului la această presiune. Compresoarele volumice realizează presiuni până la 1000
bar, cu debite sub 500 m3/min.
Compresoarele volumice pot fi:

 cu piston
 cu diafragmă
 rotative
Compresoare cu piston[
Compresoarele cu piston sunt indicate pentru debite mici și presiuni mari. Raportul de comprimare
pentru un cilindru variază între 3,5 și 6, raportul de comprimare total realizându-se prin comprimarea
succesivă în mai multe trepte. Compresoarele cu piston de capacități mici se construiesc cu unul
sau cu mai mulți cilindri verticali în linie sau în V, iar compresoarele industriale mari se construiesc
cu mai mulți cilindri orizontali.
Un compresor monocilindric are ca parte principală un cilindru prevăzut cu un sistem de răcire
(aripioare de aer sau cu apă). În cilindru este montat pistonul, care este etanșat față de cilindru cu
niște segmenți. Cilindrul se termină cu carterul (o cutie care închide mecanismul de antrenare), iar la
cealaltă extremitate cu chiulasa (un capac care închide camera de comprimare din cilindru). În
chiulasă se află supapele automate de admisiune și de refulare care realizează comunicarea dintre
cilindru și galeriile de admisiune și de refulare. Pistonul este acționat de un mecanism bielă-
manivelă.
Clasificarea compresoarelor cu piston se poate face după mai multe criterii:

 după dispunerea cilindrilor

 după numărul de cilindri (monocilindrice și policilindrice)
 după numărul de etaje de comprimare
 după debitul de comprimare:

 cu debite mici, Q < 0,5 m3/min

 cu debite mijlocii, Q = (0,5-10 m3/min)
 cu debite mari, Q =10-50 m3/min

 după presiunea maximă de refulare:

 de presiune joasă, p = 3–10 bar

 de presiune medie, p = 10–100 bar
 de presiune înaltă, p = 100–1000 bar
Alte moduri de a clasifica compresoarele sunt:

 Compresoare cu debit fix

 Compresoare cu debit variabil
 Compresoare staționare
 Compresoare mobile
Compresoare cu diafragmă[
Compresorul cu diafragmă sau membrană utilizează pentru comprimarea gazului o
membrană flexibilă în locul unui piston convențional. Comprimarea gazelor are loc prin
mișcarea membranei înainte și înapoi acționată de o tijă și un mecanism cu arbore cotit.
Numai membrana și caseta compresorului sunt în contact cu gazul comprimat.
Presiunea și volumul aerului produs depind de gradul de flexibilitate și materialul din care
este fabricată membrana. Cele metalice, fiind mai rigide, produc un volum mai mic de aer la
presiuni ridicate, pe când membranele flexibile, din materiale siliconice sau cauciuc, produc
volume mari de gaz la presiuni mai scăzute.
Compresoarele cu membrană sunt utilizate în special pentru comprimarea de gaze pure
(hidrogen, heliu, oxigen) și gaz natural.

Compresoare rotative
Compresoarele rotative pot fi cu șurub, cu palete în rotor sau cu angrenaje.
Compresoare cu șurub
Un compresor cu șurub sau elicoidal este un tip de compresor de gaz care utilizează un
mecanism de deplasare rotativ. Ele sunt de obicei folosite pentru a înlocui compresoarele cu
piston, acolo unde sunt necesare volume mari de aer de înaltă presiune, fie pentru aplicații
industriale mari sau de a folosi unelte pneumatice de mare putere, cum ar fi ciocane de
abataj.
Un compresor cu șurub este format din două rotoare, unul conducător cu dinți în formă
convexă și unul condus, cu dinți de formă concavă. În timpul angrenării cele două rotoare se
întrepătrund formând o linie continuă de angrenare de la partea de aspirație la cea de
refulare. Spațiul dintre dinții rotoarelor devin din ce în ce mai mici de la aspirație la refulare,
realizând astfel comprimarea gazului. Acționarea rotoarelor se face fie direct, fie prin
intermediul unei perechi de roți dințate. Compresoarele cu șurub fără injecție de ulei pot fi
folosite pentru un raport de comprimare de 3,5-4, iar compresoarele cu șurub cu injecție de
ulei pot realiza un raport de comprimare de 10-15, maxim 20, într-o singură treaptă.
Compresoarele cu șurub se folosesc în diverse domenii cum ar fi stațiile de extracție petrol
și gaze naturale, stațiile submarine, industria petrochimică, aplicații industriale, pompare
gaze în conducte sau rezervoare de stocare, sistemul de alimentare cu gaze a turbinelor de
gaz, acționare de unelte pneumatice etc.
Compresoare cu palete în rotor[
Un compresor rotativ cu lamele în rotor sau rotativ cu lamele culisante, este compus dintr-un
stator cilindric și dintr-un rotor cilindric plasat excentric în cilindru. Acesta este prevăzut cu
șanțuri longitudinale în care culisează lamele care au aceeași lungime ca statorul cilindric și
rotorul. Statorul cilindric este prevăzut cu canalele de aspirație și de refulare. Răcirea este
realizată cu aripioare de răcire. Când arborele se rotește, lamelele sunt supuse acțiunii
forțelor centrifuge, astfel că sunt în contact permanent cu cilindrul interior, culisând în
canalele din rotor, iar între rotor și cilindru se formează o cameră în care are loc aspirația și
comprimarea gazului.[3]