Ambalarea caiselor deshidratate

CUPRINS

INTRODUCERE...................................................................................................3
1 Obţinerea caiselor deshidratate.......................................................................3
2 Caracteristicile caiselor deshidratate.............................................................13
1.4. Determinarea factorilor critici care duc la degradarea caiselor deshidratate
..........................................................................................................................16
3. Alegerea materialului pentru ambalaj.............................................................20
4 Funcţiile ambalajului şi a etichetei................................................................21
5. Caracteristicile principale ale materialelor de bază.....................................23
6. Stabilirea formei ambalajului şi sistemului de închidere ţinând cont de
caracteristicile şi calitatea alimentului şi caracteristicile ambalajului.................27
7. Stabilirea tehnologiei de fabricare a ambalajului............................................29
8. Estimarea termenului de valabilitate pentru alimentul ambalat ţinând cont de
caracteristicile alimentului şi de ambalajul ales..................................................31
9. Reguli privind etichetarea ambalajului...........................................................33
BIBLIOGRAFIE.................................................................................................36

2
 INTRODUCERE

Printre cele mai vechi metode de conservare a legumelor şi fructelor se

afla deshidratarea. Formele cele mai simple sunt uscareala soare, în podurile
caselor, etc. Deshidratarea legumelor şi fructelor a fost practicata din cele mai
vechi timpuri, dar abia după 1900 au început să apară preocupări în direcţia
realizării la scara industrial a produselor deshidratare. Problemele principale
erau accelerarea procesului de uscare şi independenţa de condiţiile
atmosferice. Primele uscătoare construite au fost cele cu convecţie naturală, în
care agentul de uscare era un amestec de aer cu gaze de ardere, sau numai aer
încălzit. Pornind de la acest tip de uscãtor L.N. Miller a inventat un model nou
cu camera de uscare echipată cu arzător pentru combustibil lichid, cuventilator şi
clapete de reglare pentru aer, modelul dupã care s-au construit cele mai multe
uscătoare în perioada anilor 1910–1920. La începutul deceniului 60la University
of California s-a construit primul uscător cunoscut în present  sub  denumirea  de
tunel  de  uscare.  În prezent diferitele variante constructive a acestui tip de
uscător sunt foarte mult utilizate în întreaga lume pentru deshidratarea
produselor agricole. Dezvoltarea domeniului deshidratãriis-a concretizat în
special prin perfecţionarea tehnologiilor,a echipamentelor, aconducerii automate
a procesului de uscare, ş.a [1].

1 Obţinerea caiselor deshidratate

Obţinerea caiselor deshidratate în gospodărie

Deshidratarea legumelor și a fructelor în gospodării este posibilă în două

moduri: uscarea la soare (o metodă eficientă, ecologică, ce necesită timp și
garantează calitatea produselor) sau uscarea la cuptor (o metodă mai rapidă, care
necesită monitorizare constantă pentru a obține rezultate bune).

Uscarea la soare

3
 Pentru uscarea la soare, aveți nevoie de grătare cu înălțime (aproximativ 15-
20 cm) pentru a permite circularea aerului atât sus cât și la bază. Aceste grătare
pot fi din lemn, plastic, sârmă galvanizată (există și opinii că metalul schimbă
gustul în timpul uscării, motiv pentru care se preferă grătarele de lemn). Aceste
grătare sunt expuse la soare (temperatura minimă trebuie să fie de 20 grade
Celsius) în locuri protejate de insecte.

§ Alegeți fructele pe care doriți să le uscați. Acestea trebuie să fie bine coapte,
dar să nu fie lovite.
§ În funcție de mărimea lor, tăiați-le în jumătăți, sferturi sau felii. Puneți să le
păstrați și întregi, dar procesul de uscare va dura mai mult.
§ Așezați-le pe grătarele de uscare.
§ Pentru a permite fructelor și legumelor să se usuce corect, nu aglomerați
grătarele de uscare.
Orientativ, cantitățile pe fiecare mp trebuie să fie: caise – 8 kg.

§ Așezați grătarele de uscare în locurile însorite atâta timp cât soarele este pe
cer. Trebuie să vă asigurați că există condiții bune pentru uscare: locuri fără
vânt, fără praf, fără insecte. În cazul ploilor, grătarele trebuie puse la
adăpost.
§ După apusul soarelui, grătarele se acoperă (cu folie sau tifon) și se pun la
adăpost. Nu se lasă afară pentru că sunt afectate de umezeală din timpul
nopții.
§ În următoarele zile, procedați din nou la scoaterea grătarelor afară la soare,
dar după ce întoarceți fructele. Se recomandă întoarcerea lor la fiecare 24 h.
§ Procesul de uscare la soare poate dura până la 10 zile – în funcție de
intensitatea soarelui, a cantității de fructe.
§ Fructele se păstrează în vase sau pungi vidate.

4
Uscarea la cuptor
§ Alegeți fructele pe care doriți să le uscați. Să fie bine coapte și să nu fie
lovite.
§ Tăiați-le jumătăți, sferturi sau felii în funcție de mărimea lor.
§ Puneți-le pe un tavă cu grătar; puteți folosi grătarul aragazului acoperit cu
hârtie de pergament.
§ Băgați tava în cuptor la 90 grade Celsius (nu folosiți o temperatură mai
mare). Lăsați ușa cuptorului ușor întredeschisă (puteți pune un șervet textil
astfel încât să fie deschisă cât mai puțin, dar să permită aburului să iasă).
§ Lăsați tava în cuptor 1 oră. Verificați dacă sunt bucăți gata uscate care
trebuie scoase. Întoarceți fructele.
§ Repetați această operațiune la fiecare 30 de minute.
§ Fructele sunt gata când observați că nu mai au zeamă.
§ Lăsați-le să se răcească bine, apoi ambalați-le în cutii sau pungi vidate.

5
 Schema tehnologică de obţinere a caiselor deshidratate

Schema 1.

6
 Recepţia
  Recepţia cuprinde controlul cantitativ şi calitativ al fructelor. Aprecierea
calităţii caiselor în special şi a fructelor în general, se face pe baza unor
indicatori stabiliţi prin diferite normative, standarde, norme interne, caiete de
sarcini, etc. În baza acestora se stabilesc clasele de calitate:
extra, I, ÎI. Cele mai importante caracteristici de care se ţine seama în aprecierea
calităţii sunt: autenticitatea şi uniformitatea soiului, forma, mărimea, culoarea,
aspectul, starea de sănătate, prospeţimea,  gradul de maturare şi curăţenie,
prezenţa pedunculului, integritatea pericarpului,consistenţa şi suculenţa pulpei,
gustul, aroma, defectele interioare, conţinutul în substanţă uscatăetc., care se
apreciază pe probe luate medii ale lotului, încât să corespundă caracteristicilor
medii ale lotului din care provin (STAS 2714-74)

Depozitarea caiselor

Depozitarea caiselor până la intrarea lor în procesul de prelucrare

tehnologică trebuie să fiecât mai scurtă pentru că durata acestei perioade de
depozitare influenţează menţinerea calităţii fructelor, deoarece temperatura şi
umiditatea relativă a aerului exercită o influenţă mai intensăasupra
metabolismului fructelor recoltate decât asupra acelora care sunt menţinute
în pom.
 Spaţiile de păstrare
Depozitarea caiselor se poate face în diferite spaţii de păstrare: ventilate
natural, ventilate mecanic, frigorifice şi cu atmosferă controlată. Condiţiile
optime de păstrare se pot realiza numai în spaţiile frigorifice sau în cele cu
atmosferă controlată.
Condiţiile de păstrare contribuie la menţinerea calităţii caiselor cu pierderi
minime. Temperatura aerului din celulele cu caise se menţine în funcţie de soi,
la nivelul optim după cum urmează:
7
 -0…+1°C pentru soiurile rezistente la frig:
+3...+4°C pentru soiurile sensibile la frig:
 Umiditatea relativă a aerului se menţine la valoarea de 88 – 92%. În aceste
limite pierderea
apei din fructe diminuează şi se evită astfel zbârcirea lor.

Spălarea
  Spălarea este o operaţie care urmăreşte îndepărtarea, cu ajutorul apei, a
impurităţilor aflate
 pe suprafaţa caiselor (pământ, nisip, praf, etc.), precum şi a unei părţi însemnate
din microfloraepifită. În funcţie de provenienţa şi destinaţia materiei prime,
trebuie să se ţină seama că prinoperaţia de spălare aceasta va suferi modificări
după cum urmează:
 -creşterea umidităţii de păstrare cu o umiditate de împrumut care, în funcţie de
destinaţia
produsului, se poate elimina printr-o operaţie de zvântare sau uscare;
 -vătămarea acestora prin deteriorarea învelişului exterior (coajă, pieliţă, etc.);
 -reducerea unor elemente din compoziţia chimică a produsului (în special
vitaminele în cazul produselor horticole)
Ţinând seama de aceste condiţii, procedeul de spălare trebuie ales
corespunzător, deoarece în prelucrarea industrială a produselor alimentare
această operaţie este obligatorie.
Operaţia de spălare se poate realiza în mai multe faze, în funcţie de natura
impurităţilor,
a produsului care se spală şi destinaţia acestuia. În general aceste faze sunt: înmu
ierea în apă, spălarea propriu-zisă şi limpezirea sau clătirea. Eficienţa spălării
poate fi apreciată prin numărul de microorganisme de pe fructe înainte şi după
spălare (reducere de cel puţin şase ori). Ultima apă de spălare nu trebuie să
conţină mucegaiuri sau drojdii. În apa de spălare se adaugă substanţe detergente
sau HCl (1,5%) pentru îndepărtarea urmelor de pesticide (în special a celor

8
pe bază de Pb şi Ar); apa de spălare poate avea temperatură de circa 40°C (în
cazul băilor de imersie); presiunea apei prin duşuri poate fi de 10 şi chiar 20
atm.; folosirea proceselor de flotaţie pentru îndepărtarea impurităţilor vegetale
uşoare.
 Clătirea se realizează prin aducerea unei cantităţi mari de apă, în mai multe
reprize. Se poate realiza în baie de limpezire sau duşuri de limpezire.
Pentru reducerea consumului de energie, apa de la clătire poate fi recuperată,
decantată, filtrată şi dezinfectată, după care esteutilizată în operaţiile de înmuire
şi spălare. Datorită faptului că s-au folosit soluţii detergente, la limpezire sunt
folosite soluţii neutralizatoare urmate de clătiri cu apă rece.

Sortarea
Sortarea cuprinde operaţia de îndepărtare a caiselor necorespunzătoare, alterate,
a impurităţilor mici şi mari, reprezentând o operaţie cantitativă.

Calibrarea
Calibrarea reprezintă o sortare calitativă, respectiv masa de fructe este împărţită
pe clase de
dimensiuni, culoare, greutate conform prevederilor din standard, normelor
tehnice interne, etc.
Această operaţie este necesară pentru că următoarele operaţii din fluxul
tehnologic (curăţire,divizare), ce se execută mecanic, să fie aplicate uşor unor
fructe dintr -o anumită clasă de mărime, formă, greutate, etc. Acest
lucru uşurează realizarea reglajelor din instalaţiile respective.
 Din cauza dimensiunilor mari ale produselor horticole şi a formelor neregulate,
calibrarea acestora se realizează după următoarele principii:
-după un singur diametru, folosind benzi cu ecartament divergent (longitudinale
sau transversale) sau benzi paralele, în trepte cu ecartamente progresive;
-după două diametre, folosind plăci perforate escamotabile, cu orificii
semirotunde şi cu punct fix de sprijin;

9
-după mai multe diametre, utilizând orificii circulare extensibile, degete cu
deschidere variabilă, plăci perforate escamotabile, ruloruri spirale, cilindri cu
suprafaţă perforată şi cu
ochiurile din ce în ce mai mici.
Clasificarea utilajelor de calibrat se face după organul de lucru, astfel putem
avea: calibroare cu benzi transportoare în cascadă şi cu orificii circulare,
calibroare cu benzi transportoare dispuse la înălţimi variabile, calibroare cu
rulouri cilindrice cu diametrul în trepte, calibroare cu ruloruri conice netede,
calibroare cu plăci transversale şi fante cu deschidere variabilă, calibroare cu site
plane oscilante sau vibrante, calibroare de tip rotativ, etc. În fluxultehnologic pe
care îl studiem s-a ales calibrorul cu role, acesta putând realiza calibrarea şi
transportul merelor pe suprafaţa rolelor, şi acest calibror poate fi cu role netede,
cu role profilate sau cu role netede şi profilate dispuse alternativ (o rolă netedă,
una profilată, etc.) sau poate realiza numai calibrarea merelor, transportul
putându-se realiza datorită înclinării rolelor, şi aceste role pot fi conice netede
sau conice cu suprafaţă elicoidală cu pasul spirelor crescător. Cele mai
răspândite calibroare cu role sunt cele la care produsele se deplasează
transversal cu role profilate. Calibrorul cu role este de fapt o parte componentă a
unor instalaţii de condiţionare folosite special pentru fructe.
Există mai multe tipuri de instalaţii şi maşini de condiţionare a fructelor.

Curăţirea
  Curăţirea are drept scop separarea şi îndepărtarea părţilor necomestibile
sau greu digerabile ale fructelor (sâmburi, seminţe peduncule, coajă, casa
seminţelor). Această operaţiese poate executa mecanic, termic, chimic şi
foarte rar, manual.
  Curăţirea mecanică se realizează cu diferite tipuri de utilaje, în funcţie de
scopul urmărit şi de caracteristicile fructelor ce urmează a fi prelucrate: maşini
cu cuţite de diferite forme, site cilindrice tip tambur.

10
Curăţirea termică se poate realiza pe cale umedă (fierbere sau aburire) sau pe
cale uscată (arderea cojii). Curăţirea umedă se efectuează cu abur sub presiune
(circa 10 atm.), la temperatură ridicată (100- 200°C) timp de câteva secunde,
urmată de o trecere bruscă la presiune atmosferică şi de spălare cu duşuri reci
puternice (până la 12 atm.). Această curăţire se realizează în mod continuu.
Curăţirea uscată se realizează la temperaturi ridicate (100°C) timp de 60 secunde
pentru arderea cojii. Coaja arsă este îndepărtată ptin jeturi de apă. Curăţirea
chimică constă în fierberea foarte scurtă (30-180 secunde) într-o soluţie diluată
de hidroxid de sodiu (0,5 – 3%). Sub acţiune soluţiei alcaline substanţele pectice
din membranele celulelor parenchimatice sunt transformate în săruri ale acidului
pectic care sunt uşor solubili în apă. Ca urmare coaja produselor se desface de
pe ţesuturi iar jetul de apă din instalaţie o îndepărtează şi totodată spală resturile
de soluţie alcalină. După ieşirea din instalaţie se face verificarea depelării.
Celelalte ţesuturi nu sunt atacate de leşie, îndepărtarea cojii făcându-se prin
spălarea cu apă. Procentul de deşeu (coajă) rezultat după curăţire depinde
de procedeul utilizat.

Divizarea
Divizarea se face după curăţire şi spălare şi are o importanţă foarte mare
pentru operaţiile tehnologice ulterioare, deoarece viteza tratamentului termic
este direct proporţională cu suprafaţa produsului (care creşte prin divizare)
şi invers proporţională cu grosimea produsului (care scade prin divizare).
După gradul de mărunţire solicitat se folosesc pentru divizarea fructelor şi
legumelor: maşini de tăiat în felii, cuburi, tăiţei, etc., maşini de răzuit, maşini de
zdrobit. Factorii care influenţează mărunţirea sunt numeroşi, dintre aceştia cei
mai importanţi sunt: caracteristicile fizico-chimice ale materialului
supus mărunţirii (precum: compoziţia, densitatea, structura, temperatura,
stabilitatea termică, elasticitatea, plasticitatea), caracteristicile de structură şi
formă ale materialului (conţinutul de apă şi forma în care acesta este în produs,
mărimea bucăţilor de material înainte şi după mărunţire), modul de acţionare a

11
utilajelor de mărunţire (temperatura de lucru, productivitatea, gradul de uzură al
organelor active ce realizează mărunţirea), modul de realizare a operaţiei.
 
Elementul principal al maşinilor de tăiat este cuţitul, confecţionat din oţel de
calitate superioară. Forma şi ascuţişul cuţitului precum şi poziţia acestuia faţă de
materialul de tăiat, determină mărimea şi forma bucăţilor după tăiere. Sunt
utilizate cuţite disc, cuţite bandă sau înstea ascuţite pe o muchie. Muchia
tăietoare poate fi zimţată sau dinţată. Cuţitele sunt fixate
în batiul maşinii în lăcaşuri speciale sau pe un ax melcat care asigură transportul 
şi presarea materialului spre zona de tăiere.

Tratarea
Tratarea este o operaţie specifică fructelor supuse deshidratării şi constă în a
supune produsele unui tratament cu bioxid de sulf. Sulfitarea poate fi gazoasă,
atunci când bioxidul desulf rezultă prin arderea sulfului în spaţii închise sau în
tuburi în care SO2 este lichefiat; ea poate fi lichidă, când produsele sunt
scufundate în soluţii acide ale compuşilor sulfului că acidul sulfuric, sulfit sau
bisulfit de sodiu sau potasiu. Sulfitarea are practic acelaşi rol ca şi opărirea,
adică inactivarea enzimelor oxidative, menţinându-se astfel culoarea caiselor.

Preuscarea

Preuscarea o operaţie prin care se reduce într -o mare măsură cantitatea de

apă din compoziţia caiselor. Această uscare are loc indirect: aerul care realizează
uscarea este încălzit  prin  intermediul unor  schimbătoare de  căldură şi
apoi acest aer este introdus (fără gaze de combustie) în masa caiselor supuse
uscării. La acest tip de uscare indirectă, calitatea produselor uscate este mai
bună, productivitatea uscătorului şi extracţia umidităţii sunt mai scăzute,
iar consumul de combustibil şi energie electrică sunt mai ridicate faţă de uscarea
directă. 

12
În această etapă a fluxului tehnologic umiditatea iniţială a caiselor de 84% este
redusă până la valoarea de 20%.
Uscarea se poate realiza într-un uscător cu benzi suprapuse utilizat pentru uscarea
fructelor şi legumelor.

Uscarea

Uscarea de la umiditatea de 20% până la o umiditate de 8% este următoarea

operaţie.

Ambalarea
 Ambalarea caiselor uscate se realizează în ambalaje de desfacere
nerecuperabile, de capacităţi variabile, dar care permit controlarea calităţii
produselor. Materialele folosite la ambalare trebuie să permită vizibilitatea
produselor şi să imprime mărfii un aspect comercial atrăgător, să nu aibă
mirosuri străine, să fie suficient de rezistent, să se poată închide uşor, să fie
ieftine, etc. Aceste condiţii sunt îndeplinite de: pelicule de polietilenă,
policlorură de vinil, polipropilenă de tip termocontractibil şi extensibil şi alte
materiale.

2 Caracteristicile caiselor deshidratate

Valoarea calitativă a fructelor este definită prin: culoare, aromă, gust,
conţinut în substanţă uscată, în zahăr, în protide, vitamine, etc.
 Culoarea, aroma şi gustul au importanţă în stabilirea valorii comerciale a
fructelor.Culoarea de fond este verde în primele faze de creştere şi maturare şi
devine în mod frecvent galbenă în faza următoare. Culoarea complementară este
datorată pigmenţilor antocianici şiimprimă fructelor diferite nuanţe de roşu.
Gustul este determinat de conţinutul fructelor în zahăr,
în acizi organici, în polifenoli, etc. Raportul acestor componenţi contribuie la
determinarea gustului. Aromă este rezultatul senzaţiilor produse asupra
organelor olfactive de unele substanţevolatile care se dezvoltă în diferite faze ale
creşterii şi maturării fructelor. În faza maturităţii depline, aromele sunt specifice
13
soiului. Din punct de vedere chimic, fructele conţin apă şisubstanţă uscată
(substanţe organice şi substanţe minerale). Proporţia între diferitele grupe
desubstanţe chimice are importanţă în definirea valorii calitative a fructelor, care
variază de la un soi la altul.

Apă în fructe se află în stare liberă sau legată şi conţinutul total variază în
limite largi.Astfel, în cazul căpşunilor, conţinutul de apă poate ajunge la 84
– 92%, iar pentru alte fructe estemult mai redus, ajungând la 77– 87% (mere,
pere, struguri). La grupa de fructe „uscate”, cumsunt nucile, alunele, valoarea
conţinutului de apă ajunge la 5%.

Conţinutul nutriţional al caiselor deshidratate ( Conţinut pentru 100 g )

CALORII / 100 g 241 cal

Indice glicemic 35
Tabel 1.

PRINCIPII NUTRITIVE / 100 g

Proteine 3.40 g
Glucide (carbohidraţi
62.60 g
total)
fibre alimentare 7.30 g
Amidon 0.40 g
Zaharuri 53.40 g
Lipide (grăsimi total) 0.50 g
grăsimi săturate 0.00 g
grăsimi polinesaturate 0.10 g
grăsimi mononesaturate 0.10 g
grăsimi trans 0.00 g
Cholesterol 0.00 g
acizi graşi Omega-3 0.00 g
acizi graşi Omega-6 74.00 g
Tabel 2.

VITAMINE / 100 g
3604.00
Vitamina A UI

14
VitaminaC 1.00 mg
VitaminaE 4.30 mg
VitaminaK 3.10 mcg
Vitamina B2 0.10 mg
VitaminaB3 2.60 mg
VitaminaB5 0.50 mg
Vitamina B6 0.10 mg
VitaminaB8 13.90 mg
Vitamina B9 10.00 mcg
Betaina 0.30 mg
Tabel 3.

MINERALE / 100 g
Calciu 55.00 mg
Fier 2.70 mg
Magneziu 32.00 mg
Fosfor 71.00 mg
1162.00
Potasiu mg
Sodiu 10.00 mg
Zinc 0.40 mg
Seleniu 2.20 mcg
Cupru 0.30 mg
Mangan 0.20mg
Tabel 4. [3]

Caisele ajută la îmbunătăţirea vederii şi la regenerarea ţesuturilor şi a

nervilor. Datorită conţinutului ridicat de fier, aceste fructe sunt recomandate în
cazurile severe de anemie. Caisele uscate sunt o sursă bună de fibre alimentare şi
potasiu, având un conţinut scăzut de grăsimi săturate, colesterol şi sodiu. Fructul
este foarte nutritiv, laxativ, şi e recomandat şi pentru ameliorarea asteniilor,
insomniilor şi convalescentei. Caisele deshidratate trebuie incluse în dieta celor
ce suferă de afecţiuni gastro-intestinale, hipovitaminoza sau boli de inimă.[4].

Dezavantajul principal este ca o mare parte din caloriile furnizate de caisele

uscate provin din zaharuri, motiv pentru care trebuie să fie evitate de diabetici.
Medicii nu recomandă consumul caiselor bolnavilor de hipotiroidie (scăderea
funcţiilor glandei tiroide) şi hepatită, deoarece, în cazul lor, carotenul din fructe
15
nu se asimilează.
Trebuie precizat că de cele mai multe ori caisele uscate conţin sulfiţi
(dioxid de sulf), pentru a le păstra culoarea deschisă.

1.4. Determinarea factorilor critici care duc la degradarea caiselor

deshidratate
Controlul caiselor deshidratate

Pentru a se evita deprecierea calitativă în cursul păstrării în depozit,

produsele deshidratate trebuie să fie controlate periodic.
Se va urmări:
-variaţia temperaturii şi umidităţii aerului;
-conţinutul în apă al produselor;
-dacă au pătruns rozătoare sau insecte în depozit care pot deprecia calitativ şi
cantitativ produsele.
Determinarea variaţiei conţinutului în apă a produselor se poate face
prin cântărirea mai multor probe, stabilindu-se diferenţa în raport cu greutatea
iniţială. Datele obţinute se înscriu în registrul de control, alături de temperature
şi umiditatea aerului în depozit care se consemnează periodic la date fixe. Pe
baza analizelor respective se vor întocmi buletine de analiză care trebuiesă stea
la baza controlului.
  Dacă creşterea umidităţii atinge limita maximă admisă, fructele vor fi
deshidratate din nou până la limita inferioară, la temperature joase având grijă
pentru a nu-şi modifica culoarea.
  Este ştiut faptul că umiditatea relativă a aerului, până la operaţia de ambalare,
cât şi durata de păstrare, influienţează asupra produselor deshidratate.
  Umiditatea relativă a aerului, din încăperile unde se execută sortarea şi
ambalarea fructelor deshidratate contribuie într-un timp foarte scurt la ridicarea
umidităţii produse lor.
Acest fenomen se datorează în principal conţinutului mare de zaharuri.

16
   La o umiditate relative a aerului de 40-50 % umiditatea produsului creşte cu
aproximativ 0,04-0,06 %.
Din aceste cauze este foarte important ca operaţia de sortare a produselor
deshidratate să se facă într-un timp cât mai scurt, iar amdalajele să nu rămână
deschise, caisele de sortare să fie alimentate cu cantităţi mici de produse, iar
umiditatea relativă a aerului din sala de sortare să fiecât mai scăzută. 
Durata de păstrare a produselor deshidratate este în funcţie de tipul de ambalaj
folosit, deoarece tipul de ambalaj influienţează şi modifică culoarea pe timpul
depozitării.
Durata depozitării influienţează în mod negative culoarea produselor.
Caisele conţin cantităţi semnificative de apă, după cum este la fel de
cunoscut că tocmai această apă cauzează fenomenele de alterare a lor – apariţia
mucegaiului, alterarea gustului, mirosului, consistenţei şi chiar a culorii.

Factori care duc la degradarea caiselor deshidratate:

a. . Modul de deshidratare

· În uscătorii de tip tunel temperatura de uscare, viteza aerului şi eficienţa

managementului parametrilor de uscare, uscarea accelerate afectează

aroma şi culoarea fructelor;

· Deshidratare bio – uscarea la soare - impurităţi din mediu (praf, insecte );

b. .Temperatura şi umiditatea – mediul de depozitare trebuie să fie uscat

la o temperatură adecvată astfel încât fructele să nu se usuce sau să
îngheţe.
17
Cu toate ca fructele sunt deshidratate în acestea mai rămâne o cantitate foarte
mică de apă. Fructele păstrate într-un mediu cu umiditate mare se alterează,
mucegăirea fructelor fiind inevitabilă; Mucegaiurile sunt microciuperci al căror
organ vegetativ este constituit dintr-un tal (ramură) monocelular sau pluricelular,
constituit dintr-o parte vegetală propriu-zisă şi o parte reproducătoare, destinată
formării şi răspândirii sporilor. Talul respectiv este format din filamente
miceliene sau hife, în general ramificate.

Înmulţirea mucegaiurilor se face prin spori, dar şi prin hife. Unele mucegaiuri
formează toxine specifice, foarte puternice, numite micotoxine. Sunt insă şi
mucegaiuri utilizate la maturarea unor brânzeturi, obţinerea unor preparate
enzimatice, antibiotice şi alte preparate medicinale etc.[10]

c. .Mediul de depozitare - pentru a evita contaminarea cu Gândacii

Carpophilus hemipterus se găsesc adesea printre fructele sau grânele
uscate. Pentru o evoluţie embrionară şi larvară optimă, gândacul are
nevoie de temperaturi de 20 ° C şi de o umiditate relativ ridicată a locului
de clocire. Dacă există aceste condiţii optime, specia tinde către înmulţire
în masă. Fiecare femelă depune până la 1000 de ouă pe substratul potrivit.
În condiţiile optime, ciclul de viaţă al unei generaţii se încheie deja după
patru săptămâni.

Aspect: lungime de 2-4,5 mm; de culoare maro închis până la negru; aripile
chitinoase (elitrele) acoperă numai parţial partea posterioară, astfel încât
ultimele două segmente ale corpului rămân neacoperite; fiecare aripă are două
pete roşiatic-gălbui până la galben; antenele se termină în formă de măciucă de
culoare închisă şi compusă din trei părţi.

18
Fig.1.

În depozite de alimente, în care se află fructe uscate, aceşti dăunători găsesc

de obicei condiţii optime de înmulţire. Larvele ce au eclozat mănâncă fructele,
lăsând în urma lor galerii, pe care le umplu cu un amestec fărâmicios de
excremente şi resturi alimentare. În excremente se găsesc microorganisme
(bacterii, ciuperci), ce se fac responsabile de deteriorarea relativ rapidă a
fructelor infestate.

 Prevenire: Proviziile trebuie depozitate în locuri uscate. Trebuie evitată

orice sursă de umezeală în magazii şi cămări de alimente.

 Combatere: Dacă se observă o infestare în cămara de alimente a casei,

este imediat necesară sortarea fructelor şi înlăturarea celor stricate. Pentru
ca la restul alimentelor toate stadiile de evoluţie ale gândacului să fie
suprimate, trebuie ca alimentele să fie depozitate cel puţin o săptămână la
congelator. Toate, rafturile şi recipientele, în care s-au aflat alimente
infestate de gândaci, trebuie curăţate şi dezinfectate temeinic. [9]

d. Ambalajul – este recomandat să se închidă ermetic, la vid .Înainte de

ambalare ambalajul trebuie să fie bine uscat să nu conţină apa provenită
de la condens. Datorită ambalajului creşte perioada de valabilitate a
produsului şi se îmbunătăţeşte prezentarea produsului. (vezi capitolul u

3. Alegerea materialului pentru ambalaj

Factorii care determină alegerea ambalajului
Pentru ca ambalajul să îndeplinească funcţiile sale, la alegerea lui trebuie să

19
se ţină cont de urmãtoarele aspecte:
- proprietăţile produsului care trebuie ambalat:
- natura, dimensiunea, masa, forma produsului, numărul de unităţi de produs
dintr-un ambalaj;
- interacţiunile de ordin fizic şi chimic ce pot apare între produs şi ambalaj
- fragilitatea produsului, sensibilitatea la factori mecanici şi de mediu (prin
miros, agenţi chimici, umiditate);
- importanţa şi valoarea produsului, care determină măsuri de siguranţă în
plus împotriva unor posibile furturi sau deteriorări intenţionate.
- condiţii de transport, manipulare şi depozitare:
- numărul operaţiilor de încărcare-descărcare;
- tipul mijloacelor de transport folosite: auto, feroviar, naval;
- durata operaţiilor de manipulare;
- durata stocării;
- locul vânzării.
- metoda de ambalare, tipul şi funcţiile ambalajelor:
- în funcţie de modul de vânzare: autoservire sau servire de către
personalul angajat;
- în funcţie de scopul ambalării: pentru transport sau desfacere;
- modul de închidere;
- modalitatea şi tipul inscripţionării.
- materialul de ambalaj folosit (caracteristici, proprietăţi);
- rezistenţă la şocuri termice;
- rezistenţă la presiuni mari;
- posibilitatea de protejare contra prafului.
- valorificarea economică a ambalajului:
- costul ambalajului;
- existenţa posibilităţii de recuperare a ambalajului şi eventual refolosire;
- valoarea de recuperare.

20
4 Funcţiile ambalajului şi a etichetei

a) Funcţia de protecţie şi conservare

- este cea mai importantă funcţie pe care trebuie să o îndeplinească
ambalajele.
- ambalajul trebuie să protejeze conţinutul de efectele mediului înconjurător
(incidenţa aerului, prafului, microorganismelor etc) .
Protecţia poate fi:
- chimică materializată prin alegerea adecvată a materialului din care este
confecţionat ambalajul (materiale inerte din punct de vedere chimic sau
electrochimic – ex. sticla, materiale plastice) sau prin protecţia produsului
faţă de eventualele reacţii ce pot avea loc la suprafaţa de contact a produsului
cu aerul, vaporii de apă, praf etc.;
- microbiologică – materializată prin realizarea etanşeităţii perfecte;
- biologică – presupune protecţia produsului de insecte, rozătoare utilizându-
se ambalaje confecţionate din sticlă, carton, lemn, materiale textile;
- mecanică – presupune alegerea materialului care să protejeze produsul în
timpul transportului, depozitării şi desfacerii (ex. lemn, carton, materiale
plastice);
- protecţia faţă de lumină şi radiaţiile UV – presupune utilizarea unor
materiale care să asigure o protecţie optimă a produselor (ex. sticla brună sau
verde).

b) Funcţia de confort
- presupune utilizarea unor ambalaje care să uşureze etapele de manipulare,
desfacere , depozitare şi distribuire a produselor alimentare.
- poate fi abordată sub 2 aspecte: porţionarea produselor supuse ambalării şi ,
implicit, forma ambalajelor primare.

21
 c) Funcţia de comunicare şi de marketing
Ambalajul:
- identifică şi prezintă produsul şi producătorul/distribuitorul;
- stimulează şi atrage atenţia cumpărătorului;
- informează consumatorul asupra nivelului caracteristicilor de bază ale
produsului; - comunică date legate de modul de utilizare a produsului şi a
naturii ambalajului .[11]

Foliile multistrat

Foliile multistrat  sunt utilizate la ambalarea automată a produselor alimentare

sau industriale de larg consum. Pot fi confecţionate sub formă de pungi pentru
ambalare manuală cu dimensiuni uzuale în intervalul 200x300 mm până la
450x800 mm, funcţie de dimensiunile produsului de ambalat.

IMPRIMAREA: se realizează pe două sau mai multe piste cu 8 grupuri de

culoare concomitent pentru evitarea deplasărilor sau suprapunerilor eronate ale
plăcilor clişeului flexografic. Imprimarea se realizează flexografic în
POLICROMIE inclusiv nuanţe speciale (auriu, argintiu) la 1-8 culori cu
respectarea codului standard PANTONE. Matriţa de imprimare utilizată este tip
clişeu digital pentru a se obţine o bună calitate a imprimării.

MATERIALUL: funcţie de particularităţile produselor ce vor fi ambalate, folia

film multistrat poate fi fabricată din polipropilena elastică tip cast (CPPA),
polipropilena biorientata transparenta, albă sau metalizată (BOPP), poliester
(PET), polietilenă (LDPE) în combinaţii obţinute prin laminarea în două sau mai
multe straturi cu proprietăţi diferite. Folia poate avea multiple grosimi, în funcţie
de tipul produsului de ambalat.

În funcţie de tipul foliilor din compoziţie, foliile multistrat prezintă avantaje

majore:

22
1. Barieră pentru gaze şi vapori care împiedică deteriorarea produselor ambalate
mai ales în cazul pudrelor de cafea, cacao, etc.;

2. Sunt extrem de rezistente la acţiunea factorilor mecanici implicaţi în procesul

tehnologic şi de logistică;

3. Vopseaua pigment este între straturile de material, ceea ce permite obţinerea

oricărui Certificat de Migrare necesar produselor alimentare!;

4. În funcţie de tipul foliilor din compoziţie, filmele laminate permit ambalarea

în atmosfera modificată. [12]

5. Caracteristicile principale ale materialelor de bază

a) Polietilenă

Proprietăţile polietilenei de înaltă densitate (HDPE):

Obţinere:

   Polietilena de înaltă densitate se obţine industrial prin polimerizarea etilenei la

presiune joasă (1 - 100 daN/cm2) cu catalizatori.

   Prezentare şi însuşiri generale.

   Se prezintă în formă de granule incolore, opace, colorate transparent sau

colorate intens.
   Este un polimer cu înalta cristalinitate (60 - 80%). Piesele din HDPE se pot
folosi la temperaturi continue maxime de lucru de 100 – 120˚C şi temperaturi
continue minime de lucru de – 70˚C.
   Polietilena de înaltă densitate se prezintă şi în varianta armată cu fibră de
sticlă.

 Avantaje:

23
- cost foarte scăzut;
- rezistenta chimică excelentă;
- foarte bună procesabilitate;
- rezistenta bună la temperaturi joase;
- proprietăţi excelente de izolare electrică;
- absorbţie de apă foarte scăzută;
- recomandat pentru industria alimentară şi medicamentelor;

 Dezavantaje:

- predispus să crape la solicitări;

- rigiditate mai scăzută decât polipropilena;
- coeficient ridicat de contracţie în matriţa;
- rezistenta UV scăzută;
- imposibilă sudarea şi îmbinarea prin frecvenţa înaltă;

Proprietăţi fizice:

   Materialul prezintă rezistenta mecanică bună, rezistenta la temperatura,

duritate a suprafeţei, proprietăţi dielectrice foarte bune.
   Absorbţia de apă este redusă.
   Polietilena de înaltă densitate se prezintă şi în varianta armată cu fibră de
sticlă, caz în care rigiditatea, duritatea şi rezistenţa mecanică cresc.

Proprietăţi chimice:

- stabil la acizi, baze, alcooli;

- stabilitate parţială la esteri, cetone, eteri, uleiuri şi grăsime;
- instabil la tetraclorura de carbon, benzina, carburanţi, benzol.[13]

b) Polietilentereftalat (PET)
24
Proprietăţi :

Obţinere :

   Rezulta din policondensarea dimetiltereftalatului (acidul tereftalic) cu

etilenglicol.

   Prezentare şi însuşiri generale.

   Cunoscut sub numele de poliester termoplastic. PET are capacitatea

neobişnuita să existe în stare amorfă său înalt cristalin. Starea cristalină este
necesară pentru extrudarea materialului. Starea amorfă îi permite să fie orientata.
  Materialul poate fi amorf sau cu cristalinitate diferită. În funcţie de gradul de
cristalinitate, variază şi anumite proprietăţi mecanice. Se prezintă sub forme de
granule pentru formare, compounduri sau fără umplutură şi pulberi. Granule
transparente (varianta amorfă) şi natur sau colorate (varianta cristalină). Se
foloseşte şi în varianta armată cu fibră de sticlă, cu proprietăţi mecanice
îmbunătăţite. Temperatura maximă de utilizare, în absenţa solicitărilor
mecanice, este de 80 - 120 °C iar temperatura minimă de utilizare continuă este
de – 40 °C.

 Avantaje:

- rezistentă şi rigididate mai mare ca PBT;

- temperatura de deformare la căldura mai înaltă decât PBT;
- proprietăţi electrice excelente;
- gamă largă de temperaturi de folosire, de la – 60 °C la 130 °C;
- permeabilitate la gaz scăzută, în particular la dioxid de carbon;
- recomandat pentru aplicaţii transparente;
- rezistenta chimică bună la temperatura camerei;

25
- recomandat pentru alimente şi medicamente;
- transparent la radiaţii cu microunde;
- reciclabil.

 Dezavantaje:

- rigiditate la impact mai scăzută decât PBT;

- formare în matriţa mai greoaie decât PBT;
- afectat de apă firbinte;
- atacat de baze puternice şi alcani;
- atacat la temperaturi înalte (> 60 °C) de cetone, hidrocarburi aromate şi
clorinate şi acizi slabi şi baze;
- comportare scăzută la ardere.

  Proprietăţi fizice:

   Materialul prezintă bune proprietăţi mecanice, stabilitate dimensională foarte

bună, comportare termică, coeficient de frecare redus.
   Materialul armat cu fibră de sticlă câştiga în performanţe de natură mecanică,
iar rezistenţa la căldură creşte până la 200˚C.
   Polietilentereftalatul este un bun izolator, folosit cu succes pentru tensiuni
medii şi joase fiind foarte puţin afectat de condiţiile de umiditate ale mediului
ambiant.

Proprietăţi chimice.

   - rezistent la acizi şi baze slabe, soluţii de săruri, ulei, combustibili, solvenţi şi
materiale active la suprafaţă, soluţii fluorurate şi clorurate;
  - nu rezista la soluţii concentrate de acizi şi baze, tetraclorura de carbon, esteri,
cetone.[14]

Justificarea alegerii
26
Datorită calităţilor polietilenei şi polietilentereftalatului, foliile obţinute din
aceste materiale se pretează a fi folosite pentru confecţionarea a ambalajelor
produselor alimentare:

• Protecţie bună împotriva umezelii şi respectiv a mucegaiului ;

• Permeabilitate la gazesi vapori scăzută;

• Rezistenta la temperaturi destul de variate ;

• Rezistenta bună la uzura şi abraziune ;

• Rezistenta chimică excelentă;

• Rezistenta şi rigididate mare;

• Proprietăţi antiaderente bune;

• Transparente;

6. Stabilirea formei ambalajului şi sistemului de închidere ţinând cont de

caracteristicile şi calitatea alimentului şi caracteristicile ambalajului

Ambalajul nostru este reprezentat de o pungă resigilabila (zip lock), cu

dimensiuni de 90X60mm.

Fig.3.

Am ales această această modalitate de ambalare deoarece cantitatea mică de

produs poate ajuta la reducerea consumului de calorii, poate încetinii mâncatul
impulsiv şi de asemenea poate determina creşterea vânzărilor. De asemenea cu
Zip lock-ul pungă se închide ermetic pe parcursul folosirii ei, nu permite
27
împrăştierea produsului în maşină, în geantă şi conferă protecţie împotriva
umidităţii, prafului etc..

7. Stabilirea tehnologiei de fabricare a ambalajului

Tehnologia are la baza obţinerea foliei multistrat prin coextrudere

polietilena/ polietilentereftalat, etirarea foliei obţinute, obţinerea prin extrudere a
sistemului de închidere de tip Zip lock, termosudarea sistemului Zip lock pe
folie şi tăierea şi termosudarea punguţelor.

 Obţinerea foliei multistrat prin extrudere si laminare polietilena/

polietilentereftalat va avea loc mai intai prin extruderea
polietilentereftalatului, urmand si imprimarea foliei obtinute cu modelul
etichetei, apoi va avea loc laminarea foliei de polietiltereftalat imprimata
cu un film de polietilena.In contact direct cu alimentul se va afla filmul

28
 de polietilenă. Grosimea foliei formate este de 50μm.Prin taiere se obţin
folii prefabricate de dimensiunea corespunzătoare a 10 punguţe.

Fig.4.1.

 Obţinerea prin extrudere a sistemului de închidere de tip Zip lock

Materialul ce este supus compresiei este polietilenă (PE), sub formă de baghetă,
grosimea baghetei este de 2mm, lungimea baghetei de 600mm.

Fig.4.2.

 Termosudarea sistemului Zip lock pe folie are loc prin sudarea

baghetelor pe folie (bagheta de polietilena se ataşează prin termosudarea
foliei multistratpe partea cu polietilenă).

Fig. 4.3

29
  Tăierea şi termosudarea punguţelor

Folia prefabricată se pliază şi se realizează simultan tăierea şi termosudarea

parţilor laterale a punguţelor.

Fig. 4.4..

 Inchiderea ambalajelor in atmosfera controlata

In pungutele realizate se introduce o cantitate prestabilita de caise deshidratate

( 100 g) , apoi se inchid pungutele cu ajutorul sistemului zip-lock in atmosfera
controlata de gaz inert N2 .Sigilarea pungutelor se realizeaza prin termosudare.

8. Estimarea termenului de valabilitate pentru alimentul ambalat ţinând

cont de caracteristicile alimentului şi de ambalajul ales

30
 Termenul de valabilitate este intervalul de timp (ore, zile, luni, ani) stabilite
de producător de ladata fabricării produsului în care acesta poate fi consumat şi
în care trebuie să-şi păstreze caracteristicilede calitate prescrise dacă au fost
respectate condiţiile de ambalare, transport, manipulare, depozitare siconsum
stabilite.

Hotărârea guvernului nr 106/2002 privind etichetarea alimentelor cu

modificările şi completarileulterioare prevede ca ambalajul sau eticheta să
cuprindă în mod obligatoriu termenul de valabilitate alproduselor alimentare,
compoziţia, cantitatea etc.

Aceste informaţii permit consumatorului să aleagaprodusul care corespunde

exigentelor sale.Din punct de vedere juridic, termenul de valabilitate este limita
de timp, în care inlocuireabunului alimentar se face pe seama şi cheltuielile
producătorului dacă nu se dovedeşte că degradareacalitatii produsului a avut loc
din culpă beneficiarului.

Ordonanţa Guvernului 58/2000 pentru modificarea şi completarea ordonanţei

guvernului21/1992 privind protecţia consumatorului defineşte termenul de
valabilitate astfel:Limită de timp stabilită de producător până la care un produs
perisabil sau un produs care în scurt timppoate prezenta un pericol imediat
pentru sănătatea consumatorilor îşi păstrează caracteristicile specificdaca au fost
respectate condiţiile de transport, manipulare, depozitare şi păstrare.[15]

La estimarea termenului de valabilitate al produsului nostru trebuie să se ţină

cont de: caracteristicile caiselor deshidratate (umiditate scăzută, aciditate
ridicată, conţinut ridicat de glucide, conţinut ridicat de vitamine, aroma specifică
intensă); ambalajul ales (pungi resigilabile din folie multistratde polietilena şi
polietilentereftalat).

Caisele uscate sunt mai greu alterabile de către microorganisme datorită

umidităţii scăzute şi acidităţii mari.

31
 Recipientele închise pot fi păstrate până la 6 luni la temperatura camerei.

Depozitate la 4˚C şi 75% umiditate relativă, caisele uscate pot fi păstrate timp
de 9 luni.

După ce recipientul a fost deschis, se recomandă depozitarea în stare

refrigerată sau congelată. În această formă pot fi păstrate practic nelimitat.[16]

Calculul difuziei/permeatiilor gazelor/aromelor prin ambalaj

Legea lui Fick: cantitatea de substana care difuzează în unitatea de timp prin
unitatea de arie corespunde unui vector proporţional cu gradientul concentratiei.

(1)

Permeatia este fenomenul de transport al unei substane printr-un ambalaj, dintr-

o parte în alta a acestuia.

Fluxul reprezintă cantitatea (volumul) de material transportat în unitatea de timp

prin unitatea de suprafaţă.

Fluxul de gaz (J) este proporţional cu diferenţa de presiune parţială între cele
două fete ale filmului (p) şi invers proporţional cu grosimea filmului (d).

(2)

Ambalaj multicomponent nu se mai poate vorbi de un flux ci de un debit de

gaz/vapori ce intra sau iese.

(3)

32
Coeficientul de permeabilitate (P) reprezintă volumul de vapori/gaze ce trece
în unitatea de timp prin unitatea de arie a unui film polimeric având grosimea
egală cu unitatea, la o diferena de presiune egală cu unitatea.

(4)
Coeficientul de permeabilitate P este produsul dintre coeficientul de difuzie D şi
coeficientul de solubilitate S al gazului/lichidului în membrana.

(5)
9. Reguli privind etichetarea ambalajului

Regulile pentru etichetarea alimentelor sunt prevăzute în HG nr. 106/2002.

Potrivit acestui act normativ, etichetele alimentelor trebuie să cuprindă în mod
obligatoriu denumirea sub care este vândut alimentul şi o lista cantitativă a
ingredientelor (inclusiv eventualele ingrediente sau substanţe care ar putea
determina anumite efecte adverse).

De asemenea, producătorii de alimente sunt obligaţi să precizeze pe etichetele

acestor produse şi cantitatea netă pentru alimentele preambalate, precum
şi data durabilităţii minimale sau, în cazul alimentelor care din punct de
vedere microbiologic au un grad înalt de perisabilitate, data limita de consum

Etichetele alimentelor trebuie să mai conţină locul de origine sau de

provenienţa a alimentului, dar şi o menţiune care să permită identificarea
lotului.

În plus, pe etichetele alimentelor mai trebuie precizate condiţiile de depozitare

şi cele de utilizare ale produselor, în cazul în care lipsa acestora poate
determina o utilizare necorespunzătoare a alimentelor.

HG nr. 106/2012 mai stabileşte că pe etichetele produselor alimentare trebuie

precizate şi datele de contact (cel puţin denumirea comercială şi sediul) ale
producătorului, al ambalatorului sau al distribuitorului. În cazul produselor

33
din import se înscriu numele şi sediul importatorului sau ale distribuitorului
înregistrat în România.

De pe etichetele produselor alimentare nu pot lipsi nici anumite informaţii

suplimentare specifice în funcţie de alimente

De asemenea, pe etichetele produselor alimentare trebuie să fie precizate

obligatoriu şi informaţiile nutriţionale ale acestora, şi anume valoarea
energetică şi cantităţile de substanţe nutritive prezente în produse (proteine,
glucide-zaharuri, lipide, fibre, sodiu, vitamine, minerale).[17]

Reglementări privind ambalajul ales

Ambalajul nostru este reprezentat de pungile resigilabile (Zip lock), de
dimensiune 90X60mm, având tabele cu informaţii nutriţionale la 100g(241 cal)
de produs despre proteine (3,40g), glucide (62,60g), lipide (0,50g), etc.. Acesta
este fabricat de Smart Food. SRL, Str.Splaiul Independenţei, nr.319 Bucureşti
sector 6. România , Tel.: 078449****, Email: ofice@smartfood.ro .
34
 BIBLIOGRAFIE

[1] http://www.scribd.com/doc/52752043/Procese-si-Tehnologii-de-Uscare

[2] http://www.cevabun.ro/cum-uscam-fructele-si-legumele/

[3] http://dieta.romedic.ro/aliment/caise-uscate

[4] http://www.vitaplus.ro/caise-uscate-bio-solaris

[5] http://www.formula-as.ro/2012/1006/nutritie-55/fructele-uscate-caisele-
14734
35
[6] http://www.financiarul.ro/2013/04/06/deshidratarea-modul-organic-si-
natural-de-conservare-a-fructelor-si-legumelor/2/

[7] http://www.motherearthnews.com/real-food/sun-drying-food-
zmaz75jazgoe.aspx?page=5#axzz2Pbge5VSH

[8] http://www.scribd.com/doc/96207220/Procesul-de-Obtinere-a-Merelor-
Deshidratate-2012-Ok

[9] http://www.daunatori.info/11/gandacul-fructelor-uscate/

[10] http://bibliotecă.regielive.ro/cursuri/industria-alimentara/infectarea-cu-
microorganisme-in-industria-alimentara-148663.html

[11] http://bibliotecă.regielive.ro/cursuri/industria-alimentara/ambalaje-si-
design-in-industria-alimentara-72399.html

[12] http://www.exonia.ro/content/index/3_2_256/folie-multistrat.html

[13] http://www.mase-plastice.ro/dictionar/h/hdpe.html

[14] http://www.mase-plastice.ro/dictionar/p/pet.html

[15] http://ro.scribd.com/doc/146685696/Inscriptionarea-Termenului-de-
Valabilitate-Pe-Ambalaj

[16] http://www.anamob.ro/panif/caise.shtml

[17] http://www.avocatnet.ro/content/articles/id_30796/Stii-ce-mananci-Ce-
informatii-trebuie-sa-contina-obligatoriu-etichetele-
alimentelor.html#ixzz2l6werzRa 

36