Transformarea prin piroliză a deşeurilor

1. Consideraţii generale

Definiţie
Piroliza = proces tehnologic de natură termochimică prin care se
urmăreşte transformarea într-o primă fază a substanţelor solide în gaze,
care ulterior sunt condensate la diferite temperaturi şi astfel se pot separa
diverse fracţiuni lichide.
Teoretic vorbind, piroliza devine un proces de gazeificare a
deşeurilor şi daca luăm în considerare şi consumul propriu de energie a
reactorului, dar şi pierderile mari de carbon rămase în semicocsul şi
zgura produsă, randamentul procesului de recuperare a energiei din
deşeuri este mult mai redus decât printr-o ardere directă, incinerare, a
deşeurilor.
Motivul pentru care se continuă cercetările în acest domeniu este
faptul că deocamdată piroliza reprezintă singura metodă de valorificare a
deşeurilor din materiale plastice, recuperate din masa reziduurilor
menajere, fără separarea perfectă a materialelor plastice pe compoziţii
chimice. Reciclarea directă a deşeurilor din materiale plastice este în
multe cazuri un proces scump şi ineficient iar incinerarea separata a
acestora ridica serioase probleme privind epurarea gazelor de ardere.
Valoarea energetică a produselor obţinute prin piroliză, precum şi
gradul de extracţie depind atât de condiţiile tehnologice create de
reactor, dar mai ales de calitatea materiei prime utilizate. Condiţiile
tehnologice optime pot fi respectate dar caracteristicile referitoare la
1
calitatea şi constanţa compoziţiei deşeurilor sunt extrem de greu de
menţinut.
Avantajele tehnologiei de prelucrare a deşeurilor prin piroliză:
- nivelul de temperatură poate fi strict controlată,
- se poate reduce emisia de noxe (praf, produse sulfurice, produse
clorice, metale grele, etc.) prin stabilirea unui anumit nivel de
temperaturi, printr-un control al proceselor termochimice şi
reglarea regimului gazodinamic,
- se pot obţine produse ce se pot valorifica energetic şi
tehnologic.

2. Clasificarea proceselor de piroliză

Clasificarea după temperatură şi tehnologie:

- Piroliza de joasă temperatură (400 – 600 °C),
- Piroliza de foarte înaltă temperatură (peste 2000 °C),
- Piroliza în baie de săruri, metale topite sau sticlă,
- Piroliza cu abur de temperatură înaltă;
- Piroliza cu oxigen sar arzătoare cu plasmă.

Avantajele pirolizei la temperaturi joase:

- Poate distruge circa 99,99 % din deşeuri,
- Este foarte eficace pentru materiale plastice,
- Rezultă un volum mic de gaze ce trebuiesc tratate,
- Nu se elimină cenuşă în atmosferă,

2
- Metalele grele nu se oxidează şi nici nu se volatilizează,
- Metalele grele rămân în cenuşă,
- Nu sunt emisii de CO2 şi CO,

Fig. 1. Schema procesului de piroliză de joasă temperatură.

Avantajele pirolizei la temperaturi înalte:

- Poate distruge aproape 99,99 % din deşeuri,
- Aproape toate deşeurile se descompun,
- Cenuşa este mai uşor de eliminat fiind în stare lichidă,
- Se elimină volume mici de gaze ce trebuiesc epurate,
- Nu se degajă cenuşă împreună cu gazele,
- Timpul de procesare este foarte redus,
- Metalele grele sunt captate în cenuşă.

3
 Fig. 2. Piroliza cu plasmă

Pe plan mondial sunt aplicate diverse procedee de piroliză, fiecare

procedeu având un tip specific de instalaţie.
Denumirea procedeului este luată după firma care a realizat
instalaţia sau după cercetătorul care a brevetat metoda de piroliză.
Instalaţiile în principiu nu diferă mult dar totuşi fiecare instalaţie are un
anumit specific, fie legat de temperatura de lucru fie legat de forma
reactorului.
Procesul tehnologic ce se desfăşoară într-un reactor este următorul:
deşeurile menajere sunt uscate, apoi sunt mărunţite şi sortate cu ajutorul
4
unui sortator în suspensie obţinându-se o fracţie cu o densitate mare care
conţine metale şi alte componente anorganice şi o fracţie cu densitate
mai mică formată din hârtie şi deşeuri din materiale plastice.
După ce a fost fin măcinată, fracţia uşoară este amestecată, în
camera reactorului, cu o cantitate de 5 ori mai mare de reziduuri de
reacţie, asemănătoare cocsului care în prealabil sunt încălzite la 760 °C
După amestecare se obţine o temperatură medie de 500 °C.
Teoretic, prin piroliză se poate obţine dintr-o tonă de deşeuri
următoarele produse:
- gaze de piroliză – 200 kg (20%),
- păcură – 170 kg (17%),
- fier – 120 kg (12%),
- sticlă – 50 kg (5%),
- reziduuri solide – 326 kg (33%).
După un proces complex de epurare, desprăfuire şi spălare,
produsele obţinute prin piroliză sunt răcite şi separate în produse
gazoase şi lichide, precum şi reziduuri asemănătoare cocsului.
Produsele obţinute trebuie răcite rapid pentru a împiedica
descompunerea acestora în continuare şi pentru a stabiliza produsele de
uleioase de descompunere.
Gazele rezultate pot fi utilizate pentru încălzirea reziduurilor de
cocs, care joacă rolul de purtător de căldură şi pot fi lichefiate şi utilizate
pentru transportul pneumatic al produselor reacţiei în cadrul instalaţiei.

5
Fig. 3. Reactorul şi schema de proces în cazul pirolizei de înaltă
temperatură.