Faye Morgan

FAYE MORGAN
Avocatul
public
Traducerea [i adaptarea \n limba român` de
LUCIAN IRIMIA
ALCRIS
Romance
Capitolul 1
Linda Redfield adun` gr`mada de dosare de pe mas` [i le

arunc` dezgustat` \n serviet`. Tocmai pierduse al patrulea caz
la rând \n fa]a aceluia[i adversar. |nchise geanta [i privi pe
fereastra s`lii de judecat`, \ntrebându-se unde s` ia prânzul,
preocupat` de ultima \nfrângere.
Linda era avocat de doi ani, de când absolvise Dreptul.
Clien]ii ei erau s`raci, cei dezavantaja]i, cei f`r` speran]`.
Dep`[irea acestor dezavantaje era destul de grea [i f`r` s`
lupte cu firma Blackfoot Enterprises [i cu reprezentantul ei,
Jefferson T. Langford.
Linda privi trist` cum \[i aranja p`rul ro[cat [i \[i potrivea
cravata. Spuse ceva ajutorului sù [i acesta râse. Punând un
stilou scump \n buzunarul de la piept, Langford r`sfoi un
carnet cu coper]i de piele neagr`, apoi amândoi se \ndreptar`
spre ie[ire, urm`ri]i de Linda.
– |l studiezi pe prin]ul mo[tenitor? se auzi vocea lui Maggie
\n spatele ei [i Linda tres`ri.
6 FAYE MORGAN
– Du[manul meu, r`spunse Linda sec, \ntorcându-se spre

colega ei, care o privea cu un zâmbet cochet.
– Nu-mi spune cum s-a terminat. Las`-m` s` ghicesc, spuse
Maggie.
Linda \[i lu` servieta.
– Sigur. Ai v`zut sumarul. {tii c` nu aveam un caz solid. A[
vrea s` m` lupt o dat` cu el, având un caz substan]ial.
Maggie merse al`turi de ea spre lifturi.
– Nu cred c` ar conta. Cum ai putea s` lup]i cu elegan]a [i
gra]ia lui, cu doicile, cu [coala particular` [i cu Dreptul la
Harvard?
Are maniere bune [i jura]ilor le place. Scoase un plic.
Trebuie s` \nregistrez asta la Curtea Suprem` pân` la prânz.
Ne \ntâlnim jos [i mergem s` lu`m prânzul \ntr-un loc pl`cut,
s` te mai \nvesele[ti.
Linda d`du din cap afirmativ [i zâmbi, dând col]ul pe
culoar. Majoritatea oamenilor din sala de judecat` coborâser`
deja [i era singur`. Tocmai când u[ile se \nchideau, Jefferson
Langford se strecur` \n lift.
– Domnule Langford, spuse Linda, exasperat` de apari]ia
lui.
– Ai f`cut treab` bun` de[i ai \ncercat imposibilul azi,
domni[oar` Redfield, spuse el blând. Complimentele mele.
Din partea altcuiva, Linda ar fi acceptat laudele cu polite]e.
Dar nu vroia s` fie luat` de sus [i r`spunse:
– Dar am pierdut... ca de obicei.
El ridic` din umeri.
AVOCATUL PUBLIC 7
– Nu putem câ[tiga mereu.

– Cu excep]ia dumitale, domnule Langford, spuse ea.
Câ[tigi mereu.
El se \ncrunt` pu]in, \ncurcat.
– {i eu am pierdut cazuri.
Linda scutur` din cap când ajunser` la parter.
– Nu \mpotriva mea.
|ntârziar` pe hol.
– N-ai avut un caz puternic, spuse Langford. Ai folosit
singurul argument posibil, evacuare constructiv`, dar [tii c`
Blackfoot men]ine acele apartamente \n stare bun`. Ai nevoie
de un client care \[i pl`te[te chiria [i nu dispare, plin de
datorii, la miezul nop]ii.
El se sprijini de coloana de marmur` de la baza sc`rii largi.
– |n plus, judec`torul Casey a auzit prea multe cazuri
proprietar-chiria[ cu avoca]ii ap`r`rii fluturându-i statutul sub
nas [i ]ipând evacuare constructiv`. |[i desf`cu bra]ele
elocvent. M-ai putea \nvinge \ntr-o lupt` cinstit`.
De[i [tia c` avea dreptate, tocmai argumentele lui o f`cur`
[i mai \nc`p`]ânat`.
– Nu, nu pot. N-am dot`rile necesare.
Ochii lui verzi \i cânt`rir` trupul [i se \ntoarser` la fa]a ei.
– Nu pari s` duci lips` de dot`ri, spuse el blând.
Linda ro[i pân` la r`d`cina p`rului. Ar fi vrut s`-i \nchid`
gura pentru remarca lui misogin`, dar [tia c` afirma]ia ei
imprudent` \i d`duse aceast` ocazie.
– Vroiam s` spun accentul stilat, hainele f`cute pe
comand`... Zâmbi \ndulcind \n]ep`tura.
8 FAYE MORGAN
El zâmbi [i Linda \[i cobor\ privirea. Era atras` de el, de[i

se \mpotrivea. La dracu', era atr`g`tor! se gândi ea.
– Doamn`, m` acuzi c` sunt snob ca s` impresionez
oamenii?
Linda ridic` mâna ca [i cum n-ar fi vrut ceart`.
– Cam a[a st` treaba...
El \nc` zâmbea.
– E o afirma]ie remarcabil` venind de la dumneata. De
câte ori te-am v`zut ar`tându-]i picioarele adorabile sau
folosindu-]i ochii alba[tri ca s` ob]ii avantaj \ntr-o disput`?
Haide, to]i ne folosim uneltele cu care ne-a dotat natura.
– Dar pentru majoritatea dintre noi, natura n-a fost atât de
darnic`. Nu-i pl`cea abilitatea lui de a-i fura puncte, cum f`cea
cu martorii la procese, [i remarca ei era astfel mai aspr` decât
inten]ionase.
Zâmbetul lui pieri când \[i d`du seama c` nu reu[ise s`
trateze problema cu lejeritate. O privi fix.
– |mi pare rù c` te-am jignit, domni[oar` Redfield, spuse
el blând [i se \ndep`rt`.
Linda r`mase \nlemnit`, sim]indu-se pu]in stânjenit`. El
fusese politicos, chiar prietenos, [i ea se purtase f`r` maniere.
Sim]ea c` iar o surclasase. Apoi o cùt` pe Maggie \n mul]ime.
O g`si pe o banc` [i se \ndreptar` \mpreun` spre ie[ire, f`când
cu mâna paznicului care examina con]inutul bagajelor la
punctul de control. El d`du din cap, le cuno[tea [i nu le oprea
niciodat`. Ie[ir` prin u[ile turnante \n soarele str`lucitor de
octombrie.
***
AVOCATUL PUBLIC 9
Era o toamn` timpurie \n New England [i frunzele se

\ng`lbeneau, iar aerul era rece. Linda mergea lâng` Maggie.
– Hai s` mergem la Oak Room s` ne d`m mari, spuse
Maggie. O s` bem vin [i o s` ne \mb`t`m. Ce zici?
Linda aprecie eforturile lui Maggie [i merse cu ea pe State
Street pân` la Main. Când ajunser` la restaurant, acesta era
plin [i abia g`sir` loc.
Când \[i ridic` privirea din meniu, Linda \l v`zu pe
Jefferson Langford vreo trei mese mai \ncolo, \mpreun` cu o
blond` fermec`toare. El o salut` [i ea \[i \ntoarse privirile la
meniu.
– Maiestatea sa te-a remarcat. Nimic nu-i sc`pa lui Maggie.
– Trebuia s` fac o plec`ciune? \ntreb` Linda.
Maggie chicoti, apoi deveni serioas`.
– {tii, nu suntem drepte. Am auzit de la cunosc`tori c` nu
e doar un avocat de succes, dar [i un om simpatic.
Linda era sigur` de prima afirma]ie, [i o b`nuia pe a doua
din scurta conversa]ie cu el.
– Cu cine e?
Maggie \[i d`du ochii peste cap.
– E Diana Augusta Northrup, domiciliat` \n Philadelphia,
Boston [i Bar Harbor. }i-ai boteza fiica Diana Augusta?
Trebuie trei genera]ii cu sânge albastru ca s` ai curajul `sta.
Maggie bù pu]in suc. Se zvone[te c` sunt \mpreun`.
Linda \i studie coafura, rochia de m`tase de culoarea
piersicii.
– E manechinul lui din vitrin`? Nici o tornad` nu i-ar clinti
un fir de p`r.
Maggie râse.
10 FAYE MORGAN
– Se potrivesc, nu-i a[a?

Linda sim]i un resentiment.
– Ca o pereche de cocher spanieli cu pedigriu.
|[i \ntâlnir` privirile [i izbucnir` \n râs amândou`. Cu
coada ochiului, Linda observ` c` Langford \ntorcea
capul.
– Nu-i a[a c` suntem groaznice? spuse Maggie. Cred c` e
gelozie. Atâta frumuse]e [i privilegii \ntr-un singur ambalaj.
Pare cam nedrept.
Chelnerul le lu` comanda [i Linda \[i \ntoarse pu]in
scaunul ca s` nu mai vad` cuplul fermec`tor. Se s`turase de
Jefferson Langford pentru ziua aceea.
***
Trecuse o s`pt`mân`, Linda fusese ocupat` cu cazurile

ei, lucrând pân` seara târziu. |l uitase pe Langford, c`ci
nu-l mai \ntâlnise \n sala de judecat`, iar firma lui era \n
cel`lalt cap`t al State Street, lâng` tribunal [i biblioteca de
drept. Biroul unde lucra ea era \ntr-un fost magazin \n
centru [i ea nu se \nvârtea \n acelea[i cercuri cu Rolf,
Langford [i Pinney...
A[a c` fu surprins` atunci când un domn distins cu p`rul
alb, \ntr-un costum de trei piese o opri \n holul s`lii de
Procese Domestice, unde se dusese s` \nregistreze actele de
divor] pentru un client. Linda era mirat` c` o \ntreb` dac` are
o clip` liber`.
– A[ vrea s` v` vorbesc despre un subiect care ne
intereseaz` pe amândoi, doamn` Redfield, spuse el.
AVOCATUL PUBLIC 11
Linda era flatat` c` \i [tia numele. |l cuno[tea: Gordon

Rolf, partener la firma tat`lui lui Langford, pre[edinte al
Baroului Districtual, patron al artelor, avocat pledant. Nu-[i
imagina care era subiectul de interes comun.
– Lu`m loc? suger` el, ar`tând spre o banc` liber`.
Linda \l urm` [i se a[ez`, intrigat`.
– Am auzit multe lucruri bune despre dumneata, doamn`
Redfield, de la fiul partenerului meu, Jeff Langford. Mi-a spus
c` e[ti un avocat bun.
Linda era prea [ocat` ca s` r`spund`.
Dup` comportarea ei \n timpul ultimei conversa]ii cu
Langford, se a[teptase s` [i-o [tearg` din minte. C` o lùdase
c`tre acest avocat celebru, nu-i venea s` cread`.
Rolf continu`.
– {i astfel, când a avut nevoie de cineva care s`-l ajute la
cazul `sta, te-a propus pe dumneata. Nu doar pentru acest
proces, vei avea o slujb` permanent`.
Lindei nu-i venea s` cread` ce auzea. |i oferea o
slujb`?
Rolf \n]elese gre[it ezitarea ei.
– |mi dau seama c` e cam neobi[nuit s` te abordez astfel,
doamn` Redfield. Vroiam s` telefonez [i s` stabilim un prânz
cu dumneata, tân`rul Langford [i cu mine, dar când te-am
v`zut, m-am gândit...
– O, nu, spuse Linda, e \n regul`. Oare glumea? |i oferea
o [ans` extraordinar` [i nu avea s` obiecteze despre modul
lui de a o aborda.
12 FAYE MORGAN
– Cât timp \]i trebuie s` te gânde[ti? \ntreb` el.

– Pot s` v` anun] \n vreo dou` zile? \ntreb` Linda. Ar fi
acceptat pe loc, dar se gândi c` acest avocat renumit ar fi
considerat acceptarea ei subit` de prost gust.
– Bine, bine, spuse Rolf, mul]umit de rezultatul
interviului. Va trebui s` anun]i la locul de munc`, dar
consider c` te vom avea \n curând printre noi dac` te
hot`r`[ti s` lucrezi accep]i. Crezi c` un preaviz de dou`
s`pt`mâni e suficient?
Totul se petrecea atât de repede \ncât Linda ame]i. Acum o
or` credea c` va fi avocat din oficiu pentru o perioad`
nedefinit`, f`r` vreo speran]` de schimbare [i acum [eful
uneia dintre cele mai vechi [i prestigioase firme de avocatur`
din ora[ \i oferea o slujb`.
– Dou` s`pt`mâni vor fi suficiente, sunt sigur`, spuse ea,
f`r` s` [tie dac` era a[a.
Dar [tia c` nimic nu va putea s-o \mpiedice s` capete
aceast` slujb`. Avoca]ii din oficiu nu câ[tigau bine. Va fi
\nlocuit` [i uitat` imediat.
– Bine. |i voi spune lui Jeff c` am vorbit cu tine, [i abia
a[tept`m r`spunsul dumitale.
Linda r`mase pe banc` [i-l privi pe Rolf \ndep`rtându-se pe
coridor, oprindu-se s` discute cu alt avocat mai \n vârst`.
Linda abia a[tepta s`-i spun` lui Maggie.
***
Maggie fu [ocat` de nout`]ile Lindei.

– E[ti sigur` c` asta a spus? \ntreb` ea.
AVOCATUL PUBLIC 13
– Sunt sigur`. Vrea s`-l anun] \n vreo dou` zile ce decizie

am luat.
– N-a discutat despre salariu?
– Nu. Probabil e considerat necivilizat. Va fi mai mult
decât aici, oricum. Pe de alt` parte, nu-mi pas`. Ce
ocazie! {i totul datorit` lui Jefferson T. Langford III,
bìatul minune.
Maggie \[i mu[c` buza de jos, gânditoare.
– Nu ]i se pare cam ciudat c` Langford te-a propus? Vreau
s` spun, cunoa[te zeci de avoca]i capabili de la facult`]i mai
bune [i cu mai mult` experien]`. De ce tocmai tu?
Linda \[i pusese aceea[i \ntrebare.
– Nu [tiu. Dar nu-mi pierd timpul cu asta. E o ocazie, [i o
voi prinde cu ambele mâini.
Maggie zâmbi.
– Abia a[tept s` v`d reac]ia celor de aici când le vei spune
c` pleci la Rolf, Langford [i Pinney. Perkins va r`mâne
masc`.
Perkins era [eful lor, care-[i f`cuse cariera ca avocat din
oficiu, cu mentalitatea limitat` obi[nuit` adesea la astfel de
indivizi.
– Probabil va crede c` [antajez pe cineva.
– Sau c` e[ti fiica nelegitim` a lui Pinney, crescut`
la orfelinat, care s-a \ntors s`-[i cear` locul al`turi de
tat`l ei.
Râser` amândou`, dând tot felul de explica]ii ciudate,
fiecare mai tr`snit` decât celelalte. Dar Linda nu putea sc`pa
de o b`nuial` care nu-i d`dea pace, c` se implica \n mai mult
decât o nou` slujb`.
14 FAYE MORGAN
***
Linda d`du preaviz la Biroul Avoca]ilor din Oficiu [i-l sun`

pe Rolf s`-i spun` c` accept` propunerea lui. Urm`toarele
dou` s`pt`mâni le petrecu dominat` de emo]ii contradictorii.
Dac` nu se va descurca \n noul post? F`cea un salt uria[ [i nu
era sigur` c` era preg`tit` pentru asta. De fapt, nu era a[a de
sigur` pe ea cum se ar`tase \n fa]a lui Maggie. {i cum va lucra
oare \mpreun` cu Jefferson Langford zi de zi? De[i \[i spunea
c` nu-i pl`cea, era ceva \n leg`tur` cu el care o deranja, o f`cea
s` se simt` nesigur` [i necoapt`. Dar trebuia s` \ncerce, s` fac`
tot posibilul s` fie bine.
|[i lu` câteva haine noi, sim]indu-se bogat` cu viitorul
salariu, care era cu [ase mii de dolari mai mult pe an decât ce
câ[tigase pân` acum. Rolf men]ionase cifra ca din \ntâmplare
la telefon, precizând c` acesta este salariul lor pentru avoca]ii
\ncep`tori. P`rea o avere pentru Linda, care lucra deja de doi
ani. Se a[tepta s`-i merite.
Capitolul 2
Pentru prima ei zi la noua slujb` Linda \mbr`c` un costum

pe comand` care o costase o mic` avere. |ndulcise efectul
jachetei sobre [i al bluzei strâmte cu o bluz` crem [i pantofi
cu toc. |[i periase p`rul negru [i lung pân` la umeri pân`
deveni str`lucitor. Când fu gata, se privi \n oglinda mare. V`zu
ochii alba[tri, pielea alb` [i tr`s`turile fe]ei. Ar`ta bine. Dar nu
ca Diana Northrup [i asta o \ntrista. |[i lu` servieta goal` [i
merse la ma[in`.
La Rolf, Langford [i Pinney, o secretar` \i spuse c` domnul
Rolf dorise s`-i arate el \nsu[i firma, dar fusese re]inut. I se
indic` un birou pe coridor. Podeaua era acoperit` cu plu[ gri,
iar atmosfera lini[tit` [i eficient` amintea de afaceri mari \n
spatele u[ilor \nchise. Recep]ionera r`spundea la telefon cu
un ton pl`cut care mirosea a bani. Langford o privi când
intr`.
|i f`cu semn s` ia loc, sco]ându-[i ochelarii de baga [i
frecându-se pe nas. Citise de ceva timp. Linda observ` c`
16 FAYE MORGAN
ochelarii nu-l f`ceau mai urât; \i d`deau mai degrab`

aerul unui tân`r profesor de filozofie de liceu.
Langford o privi peste biroul de lemn.
– Ne \ntâlnim din nou, doamn` Redfield. Presupun c`
Gordon ]i-a spus c` eu te-am propus.
– Da.
– {i ai fost surprins`.
– Da.
El sorbi pu]in` cafea dintr-o can`. |[i scoase jacheta [i
cravata [i avea câ]iva nasturi de la c`ma[` descheia]i. Linda \i
v`zu p`rul de culoarea bronzului de pe piept, [i un p`r mai
\nchis la culoare pe antebra]ele libere de mânecile suflecate
ale c`m`[ii. Probabil c` ar`ta bine bronzat, se gândi ea, apoi
\[i reveni din reverie.
– Am hot`rât c` era ceva adev`rat \n ceea ce ai spus la
ultima noastr` \ntâlnire. Nu mult, dar era. Bunicul meu a
fondat aceast` firm`, de asta m` aflu aici. E[ti o bun`
avocat`, [tiu asta din procesele \mpotriva dumitale. Nu aveai
[ansa s` lucrezi pentru o firm` ca asta pentru c` nu aveai
rela]ii, a[a c` ]i-am pus o pil`. |n plus, avem nevoie de o
persoan` pentru cazul acesta cu contracte [i [tiu c` n-ai f`cut
altceva timp de doi ani de zile decât s`-]i sco]i clien]ii basma
curat` din contracte proste[ti cu proprietarii, c`m`tari [i
magazine. A[a e?
– Da.
Lu` un creion [i-l \nvârti \ntre degete.
– |n cei nou` ani de experien]`, n-am g`sit o cale mai bun`
de a studia contractele decât construirea unei pledoarii de
ap`rare.
AVOCATUL PUBLIC 17
Afirma]ia lui nu necesita r`spuns, deci Linda a[tept`,

calculând rapid c` el avea treizeci [i patru de ani.
– Ce ai \n mân`? \ntreb` el.
– Un curriculum vitae. Domnul Rolf mi-a spus s`-l aduc.
– Pot s`-l v`d?
|ntinse mâna [i Linda i-l pas` ca o infirmier` care-i d`dea
chirurgului bisturiul. El \l citi.
– Mmm. Premiul American Jurisprudence. Prima dintr-o
grup` de câ]i?
– {aizeci [i doi.
Ochii lui se m`rir`.
– Cred c` am avut dreptate \n privin]a dumitale.
Nu ai mereu dreptate? vru Linda s` spun`, dar \[i ]inu gura.
Era uimitor cum se \nsinua. Era recunosc`toare pentru [ansa
pe care i-o oferise [i deci se preg`tise s`-i plac` de el, dar
dup` cinci minute \n prezen]a lui se sim]ea iritat`. Nu c` ar fi
f`cut ceva. Pur [i simplu nu-[i putea explica.
Jefferson continua s` citeasc`.
– Boston College, spuse el, numind facultatea ei. Foarte bine.
– Nu chiar la fel de bun` ca Harvard, spuse Linda, uitând
s` fie agreabil`.
El o privi [i l`s` pagina dactilografiat`. Se sprijini \n
scaunul rotativ [i o examin`.
– Nu prea-]i place de mine, nu-i a[a?
Era \ntrebat` f`r` rùtate, dar sperând la un r`spuns cinstit.
– De ce s`-mi displaci? Nu prea te cunosc.
– Exact. Nu prea m` cuno[ti, dar e clar c` ]i-ai format o
p`rere negativ` despre mine.
Ea vru s` spun` ceva, dar el ridic` mâna.
18 FAYE MORGAN
– Nu mi-ai r`spuns la \ntrebare, ai evitat-o, dar [i eu am

f`cut Dreptul, [i [tiu ce \nseamn`.
|[i \ncruci[` bra]ele pe piept [i o privi cu ochii lui verzi.
– S`-]i spun ce gânde[ti? P`rin]ii tì au murit când aveai
doisprezece ani [i ai locuit la o m`tu[`. A trebuit s` termini
anii de facultate \ntre]inându-te cu slujbe temporare [i \n
timpul vacan]elor. Pe de alt` parte, eu am avut de toate. Crezi
c` am reu[it datorit` banilor mo[teni]i, rela]iilor de familie [i
farmecului superficial. A[a e?
Linda \i admira acurate]ea percep]iei. Era oare atât de
transparent`, sau el era atât de inteligent? Oricum, nu avea de
gând s` nege.
– Nota zece cu felicit`ri, recunoscu ea.
– {i acum, continu` el, deoarece vrei s` profi]i de aceast`
ocazie [i e[ti preg`tit` s` m` tolerezi ca parte a afacerii, te
deranjeaz` c` te-am propus pentru aceast` slujb`.
Linda nu-l contrazise, ci \l privi \n ochi.
El oft`.
– Nu e o pil` doamn` Redfield. Am f`cut-o pentru c`
meri]i.
Linda clipi. P`rea sincer.
– Ei bine, s-ar putea s` nu-]i plac` de mine, dar vom lucra
\mpreun`, cel pu]in pe durata acestui proiect. Dar dac` nu
vrei, po]i s`-i ceri lui Gordon s` ]i se dea alt` treab`. Firma se
extinde. Sunt sigur c` te-ar prelua cu recomandarea mea,
chiar dac` nu vrei s` lucrezi la acest caz cu mine. Voi g`si o
scuz` plauzibil`.
Linda se \ncrunt`. De ce ar face asta pentru ea? |n]elegea
c` o cere ca asistent` ca s`-l ajute, dar de ce ar sugera
AVOCATUL PUBLIC 19
aceast` alternativ`, care nu-i oferea nici un beneficiu?

Oricum, nu vroia s`-[i \nceap` slujba dezechilibrând
situa]ia.
– Nu, r`mân cu dumneata.
– Nu vrei s` mu[ti mâna care te hr`ne[te, nu-i a[a?
Iar \i citise gândurile cu o u[urin]` revolt`toare. |ncerc` s`
nu se supere, dar probabil se d`duse de gol, c`ci el se ridic`
[i ocoli biroul. Se a[ez` pe marginea lui, cu fa]a la ea. Era atât
de aproape \ncât \i vedea pistruii de pe nas.
– Uite ce e, spuse el blând, acesta e un caz important,
pentru un client important. Vom colabora câteva luni [i vreau
s` te sim]i bine. |]i ofer aceast` [ans` deoarece cred c` e[ti
bun` [i c` m` po]i ajuta. Dar n-am de gând s`-mi cânt`resc
fiecare cuvânt de team` s` nu-]i r`nesc sensibilitatea. Vreau
cuvântul tù c` vei l`sa de o parte sentimentele personale [i
te vei dedica acestui proiect, ca [i mine, sau \l sun pe Gordon
Rolf chiar acum [i-i cer s`-]i dea alt caz.
Linda [tia c` vorbea serios.
– Ai cuvântul meu, spuse ea ferm.
– Bine. Hai s` batem palma.
Strângerea lui era puternic` [i mâna cald`. Jefferson \[i
aranj` o [uvi]` de p`r [i murmur`.
– Probabil mi-am pierdut min]ile.
Ea [tia ce gândea. Erau cu siguran]` zeci de absolven]i de
la Drept care s-ar fi bucurat s` aib` [ansa ei [i i-ar fi mul]umit
dou`zeci [i patru de ore pe zi, cu recuno[tin]`. El \[i va
regreta generozitatea impulsiv` dac` se opunea. Mai bine ar
coopera.
El strângea hârtii \ntr-un dosar mare.
20 FAYE MORGAN
– Acum, la treab`. |n afar` de Blackfot, firma noastr` mai

reprezint` câteva companii mari. Una dintre ele, Puritan
Petroleum, furnizeaz` combustibil multor firme [i locuin]e
din zon`, de fapt tot vestul lui New England. Problema a
\nceput când Puritan a semnat un contract acum un an s`
furnizeze petrol lui Springfield Tool la un anumit pre]. Cum
[tii, pre]ul petrolului a crescut [i Puritan nu poate respecta
pre]ul stabilit. A intrat \n vigoare o clauz` a contractului. {i
Springfield [i-a cùtat alt furnizor de combustibil deoarece
spuneau c` Puritan nu [i-a respectat contractul, ridicând
necinstit pre]ul. Cazul e simplu, clasic. Problema e c` acest
contract are multe clauze. Cel care l-a redactat a fost dat afar`
[i acum trebuie s`-l descifr`m ca [i cum a fost scris \n
sanscrita.
Linda \[i strânse buzele, amuzat`.
– Am petrecut dou` ore citindu-l \nainte s` vii. Nu sunt mai
clarificat, dar am nevoie de instinctul dumitale. Acest contract
a fost \nc`lcat mai des decât tratatele cu amerindienii.
Linda \[i st`pâni zâmbetul.
– De c`tre ambele p`r]i?
– Da, r`spunse el.
Linda nu râse, dar zâmbetul ei era diabolic. Langford o
surprinse.
– Doamn` Redfield, acesta e primul zâmbet adev`rat pe
care l-am v`zut la dumneata. O s` scriu \n jurnalul meu.
|nchise mapa [i i-o \ntinse. Nu ]i se va mai p`rea atât de
amuzant \n câteva zile. Spune-mi dac`-]i vine vreo idee. S-a
eliberat un birou pentru dumneata. Restul zilei familiarizeaz`-te
AVOCATUL PUBLIC 21
cu dosarul. Ne \ntâlnim mâine, aici, la nou`. Vom discuta. |[i

privi ceasul. Trebuie s` fiu la tribunal \n dou`zeci de minute.
– Bine, domnule Langford.
El se opri \n prag.
– Dac` vom lucra \mpreun`, putem renun]a la „domnul
Langford“ [i „domni[oar` Redfield“. Parc` am fi \ntr-un
vodevil. Eu sunt Jeff.
– Eu Linda. Jeff?
– Da?
– De unde ai [tiut de moartea p`rin]ilor mei [i c` am lucrat
când am fost student`? Asta nu era \n curriculum vitae.
El o privi [i soarele \i lumin` p`rul.
– Ai fost adversara mea de mai multe ori. Mereu \ncerc s`
aflu câte ceva despre persoana cu care m` confrunt \n sala de
judecat`.
Ie[ir` pe hol [i Langford \[i puse mâna pe bra]ul ei.
– Linda, \nc` ceva. Nu face presupuneri care nu sunt
verificate despre trecutul meu. |[i \mbr`c` haina [i se
\ndep`rt`, l`sând-o la u[a biroului ei.
***
Linda afl` c` noii clien]i erau de cei care apelau la avoca]ii

din oficiu. Bine \mbr`ca]i, cu vorba dulce, st`pâni pe ei, se
\mbr`cau \n fibre naturale [i foloseau parfumuri scumpe,
ar`tând bun` cre[tere [i educa]ie. Fo[ii ei clien]i erau ]âfno[i,
s`raci, nedrept`]i]i [i câteodat` abuzivi, dar erau sinceri. Noii
ei clien]i rasa]i erau lipsi]i de sinceritate. Erau rafina]i,
autoritari, dar prea buni ca s` fie adev`ra]i.
22 FAYE MORGAN
Slujba ei diferea de cea veche [i \n alte privin]e. Prezen]a

constant` [i plin` de solicitudine a lui Mary, secretara, o
satisf`cea, dar [i o enerva. Nu era obi[nuit` s` fie ajutat`. La
avoca]ii din oficiu, exista o secretar` aglomerat` care n-avea
timp s` fie dr`gu]`. Când Linda \ntrebase unde e aparatul de
fotocopiat [i Langford i-a r`spuns s` pun` materialul \n
co[ule]ul pe care scria „Xerox“, fu surprins`. Dar \[i d`du
seama \n curând c` acesta era doar unul din micile servicii
care i se f`ceau. Se servea cafea, se transcriau scrisori, se d`deau
telefoane, se primeau mesaje. Pe scurt, se f`ceau toate efor-
turile s` poat` lucra liber cu Jeff, cea mai mare problem` a ei.
Linda era cinstit` \n aprecierea situa]iei: era atras` foarte
mult de el. Cine n-ar fi fost? Ar`ta bine, avea farmec [i era
inteligent. Era greu s`-i rezi[ti. Dar [tia c` [i alte femei
reac]ionau la fel \n fa]a lui [i nu vroia s`-[i pun` \n pericol
situa]ia profesional`. A[a c` se controla [i el era \ncurcat. Nu
putea \n]elege, era obi[nuit ca femeile s` alerge dup` el. Nu [i
aceasta.
Lucrau \mpreun`, comparând observa]iile, \mp`rt`[ind
constat`rile, studiind alte cazuri asem`n`toare. Descoperi c`
el se pricepea [i avea sim]ul umorului. Cu cât \l cuno[tea mai
bine pe Langford, cu atât i se p`rea mai atr`g`tor. Nu-[i mai
putea p`stra nici impresia ini]ial` despre el, nici deta[area
studiat`.
|ntr-o zi, cam la o lun` dup` ce \ncepuse s` lucreze la
firm`, Jeff trecu pe la biroul ei pe la prânz. Era ceva
neobi[nuit, c`ci de obicei disp`rea la prânz cu Diana, ap`rând
peste o or`. Linda se \ntreba c`rui fapt datoreaz` onoarea
vizitei. Probabil c` Diana era la coafor.
AVOCATUL PUBLIC 23
Langford se a[ez` gra]ios \ntr-un scaun [i o privi intens.

De[i rela]ia lor era pur profesional`, Linda avea câteodat`
sentimentul inexplicabil c` asta \l deranja. A[a era [i acum.
El purta pantaloni de lân` g`lbui, o c`ma[` crem de in [i o
jachet` de tweed. Linda oft`. Era atr`g`tor [i \n largul lui.
– M` \ntrebam cum o mai duci cu munca \ncepu el.
– Doar m` supraveghezi, nu-i a[a?
– Nu \n mod necesar, spuse el. E[ti tratat` bine? E[ti fericit`?
Ce vroia oare? se \ntreb` Linda.
– Bine\n]eles.
– Te sim]i confortabil cu mine?
Confortabil nu era chiar ce sim]ea, dar spuse:
– E[ti onest.
– Onest? Râse. A, doamn` Redfield, mi-e team` c` nu vei fi
niciodat` pre[edinta fan-clubului meu.
– Nu-]i face probleme, domnule Langford, sunt sigur` c`
sunt destule candidate pentru postul `sta. Una mai pu]in nu
conteaz`, r`spunse ea.
El clipi [i se ridic` \n picioare.
– Drag` doamn`, m` dezam`ge[ti. Credeam c` te-am
cucerit, spuse el sarcastic. |[i \ndrept` cravata [i privi ceasul.
M` duc s` iau prânzul. Ne \ntâlnim la unu [i jum`tate s`
trecem \n revist` cazurile din Pennsylvania.
|ncurcat`, Linda \l privi cum ie[ea.
Fusese o conversa]ie stranie. De ce i-ar fi p`sat dac` o
cucerise? Trase concluzia c` supozi]ia ei fusese corect`; era
atât de obi[nuit cu admira]ia \ncât excep]ia aceasta \l deranja.
|nchise caietul de pe birou cu resemnare. Ghicitoarea cu
Jefferson T. Langford nu va fi rezolvat` ast`zi.
Capitolul 3
Linda se \ngrijorase ca atitudinea lui Jeff fa]` de ea s` nu se

schimbe dup` ultima \ntrevedere. Dar când \l re\ntâlni, se
purt` cu aceea[i amabilitate cu care \i trata pe to]i. P`rea s` fi
uitat incidentul, de[i ea nu se purta altfel. Dar ea nu uitase. |i
r`m`sese \n minte expresia fe]ei lui când \i spusese c` e
„onest“. Se sim]ea vinovat`.
Firma reprezenta Asocia]ia Bibliotecilor Publice din
Longmeadow [i Lindei i se repartizase un caz care cerea s`
discute cu directorul bibliotecii. Nu reu[iser` s` stabileasc` o
\ntâlnire \n timpul s`pt`mânii, a[a c` sâmb`t` diminea]` se
duse s`-l \ntâlneasc` la biroul lui. Biblioteca era \ntr-o cl`dire
veche care fusese donat` ora[ului când ultimul mo[tenitor
murise. Biroul domnului Fairbairn era \n anexa din spatele
cl`dirii principale [i Linda abia a[tepta s` vad` structura
p`strat` de pe la 1700, care era vestit`.
Ziua de toamn` era perfect`.. Longmeadow era
\ntotdeauna frumos, dar cel mai bine ar`ta toamna, când
AVOCATUL PUBLIC 25
frunzele colorate c`deau. La intrare erau montate stele ro[ii,

ceea ce spunea c` Societatea de Istorie le marcase pentru
finan]are. Fiecare avea o plachet` cu numele primului
proprietar [i anul când fusese construit`. „Ezekiel Hobson,
1679“ citi Linda cu voce tare, trecând pe lâng` o cl`dire alb`
cu obloane verzi. Casa purtând pl`cu]a pe care scria
:“Jeremiah Southwark, 1712“ era o cl`dire cu dou` etaje cu
o teras` larg`. Ce ciudat [i ce trist s` te gânde[ti c` propri-
etarii acestor case erau ]`rân` de secole, \n timp ce opera lor
supravie]uise.
Aerul proasp`t al dimine]ii era rece [i Linda deschise
geamul de la ma[in`. |n timp ce trecea pe lâng` o cas` mic`
stil Cape Cod, u[a se deschise [i Jeff ie[i pe verand`.
Linda era atât de surprins` \ncât frân`. {tia c` el locuia \n
Longmeadow, dar b`nuise c` st`tea \ntr-un apartament luxos
din partea mai nou` a cartierului.
Nu putea confunda silueta lui supl` [i dreapt` sau p`rul
ro[cat. Ea se opri la un stop [i-l privi \n oglinda retrovizoare.
Purta pantaloni bleumarin [i bluzon cu glug`. Câteva clipe,
dans` deasupra treptelor, ca un boxer preg`tindu-se s` intre
\n ring. {oferul din spatele Lindei claxon` [i ea porni \n timp
ce Jeff tropìa pe sc`ri [i o lu` la fug` pe strad`.
Reac]ia Lindei la vederea lui nea[teptat` fu violent`. |[i
scutur` capul. Parc` \n fa]a bibliotecii. pe cealalt` parte a
str`zii [i scoase cartea de vizit` a directorului din portofel.
|ntâlnirea era la nou` [i jum`tate, nu la nou`. Venise cu
patruzeci de minute mai devreme. Cum era sâmb`t`,
biblioteca era \nc` \nchis`, deci nu-[i putea omor\ timpul
citind. La naiba! Prost dispus`, b`tea cu degetele \n volan.
26 FAYE MORGAN
Era [i alt motiv pentru care se sim]ea prost. V`zându-l pe

Jeff alergând, \[i amintise de Jim. De[i reu[ise s` [i-l scoat` din
minte \n circumstan]e normale, acum [i-l amintise fulger`tor
[i o durea.
|l \ntâlnise pe Jim când era \l ultimul an de facultate [i se
c`s`torise cu el ca urmare a unei atrac]iii fizice care se risipise
\n cruda lumin` a realit`]ii. El lucrase \n firma de construc]ii a
tat`lui sù. Mare [i ar`tos, era un mascul feroce [i Linda nu
studiase consecin]ele atitudinii lui pân` când fusese obligat`.
Dup` ce se c`s`toriser`, spusese ca ea s` renun]e la facultate.
Cum el avea s-o \ntre]in`, nu mai era nevoie s`-[i termine
studiile. Aceasta a fost prima ceart` dintre multe altele. Linda
mergea la cursuri la seral, spunându-i c` erau cursuri de g`tit
[i cro[etat, pe care le accepta. Când i-a descoperit minciuna,
s-au \nstrìnat. Pl`tise cursurile cu bani economisi]i [i asta \i
jignea orgoliul. Când \[i luase diploma, el dorise s` stea acas`
[i s` fac` copii, dar Linda dorea s`-[i fac` o carier`. Când
absolvise, c`s`toria lor era pe butuci.
|n prim`vara aceea se duse \n secret la interviuri pentru
posturi, rugându-se s` reu[easc` s`-l fac` s` accepte situa]ia, o
dat` ce c`p`ta o slujb`. Temerile ei se dovedir` ne\ntemeiate.
Jim muri \n mai, \ntr-un accident de munc` pe [antier.
Fuseser` c`s`tori]i mai pu]in de un an, dar vinov`]ia o
bântuia. Linda [tia c` nu-l f`cuse fericit [i r`ceala familiei lui,
mai ales a mamei o r`nise adânc. Doamna Redfield nu putuse
\n]elege aceast` fat` cu idei ciudate despre facultate [i carier`.
De ce nu-l l`sase pe Jim s` preia controlul, a[a cum f`cuse ea
cu tat`l lui? Erau mii de fete care i-ar fi mul]umit lui
Dumnezeu dac` fiul ei le-ar fi rezolvat problemele. |i spunea
AVOCATUL PUBLIC 27
asta mereu Lindei, cu fiecare ocazie. Când Jim muri, se sp`lar`

pe mâini de ea. Nu prea fuseser` politico[i cu Linda la
\nmormântare, venind acas` la ea \n aceea[i zi s` ia lucrurile
lui Jim. Casa era pe numele amândurora, a[a c` Linda o vându
[i folosii banii pentru a-[i cump`ra casa din Springfield, unde
locuia acum. |[i donase mobila Armatei Salv`rii, nedorind s`
p`streze amintiri nepl`cute.
Acum, dup` atâ]ia ani, Linda era sigur` c` nu gre[ise.
Dorise ceea ce doresc multe femei din ziua de azi. Dup`
moartea lui Jim, \ntâlnise mul]i b`rba]i ale c`ror so]ii aveau
cariere de succes [i so]ii lor nu se sim]eau amenin]a]i. Alesese
b`rbatul nepotrivit. A[a c` f`cu pace cu trecutul. Dar vederea
lui Jeff \n pantaloni bleumarin [i bluzon gri \i atinsese o
coard` sensibil`. Lui Jim \i pl`cea s` alerge. Obi[nuia s` se
scoale diminea]a devreme \nainte de a merge la munc` [i
alerga, \mbr`cat aproape la fel ca Jeff.
Amintindu-[i de Jeff, gândurile \i revenir` \n prezent. Când
\i spusese istoria vie]ii ei \n prima zi la firm`, nu men]ionase
scurta ei c`s`torie. {tia despre asta? se \ntreb` ea.
|[i privi ceasul. Ar`ta nou` f`r` [apte minute. Se sim]ea
ridicol`, stând \n ma[in` [i amintindu-[i trecutul. Apoi \i veni
o idee. Sim]indu-se ca un detectiv merse cu ma[ina pe strad`
pân` \l v`zu pe Jeff alergând. P`strând pu]in` distan]`, \l
urm`ri spre Springfield. El se opri brusc la magazinul din col]
[i ea parc` lâng` o agen]ie imobiliar`.
Pu]in mai târziu, el ie[i cu o cutie cu suc. Se a[ez` pe o
banc` [i-[i puse cutia rece pe frunte. O deschise [i o bù.
D`du capul pe spate [i-[i puse bra]ele pe sp`tarul b`ncii,
odihnindu-se.
28 FAYE MORGAN
Ma[inile treceau [i Linda a[tepta, fascinat`. |n cele din

urm` se ridic` [i \[i scoase bluzonul folosindu-l drept
prosoap ca s`-[i [terg` transpira]ia. Pe dedesubt purta un
tricou imprimat cu motto-ul Harvardului „Veritas“.
Terminându-[i sucul, puse cutia \ntr-un co[ de gunoi de lâng`
banc`. |[i puse pe rând picioarele pe banc` [i \[i mas` pulpele.
Linda era con[tient` ce mult o intriga. Când \ncepu iar s`
alerge, ea \l urm`. |l urm`ri pân` la bibliotec` [i se preg`tea s`
opreasc`, dar Jeff se opri brusc.
Linda \[i uit` hot`rârea de a r`mâne ascuns`. Opri lâng`
trotuar, unde Jeff st`tea aplecat, cu genunchii la piept, cu o
grimas` pe fa]`. Când o v`zu, ochii i se m`rir` de uimire.
– Linda, ce faci aici? \ntreb` el, \ncercând s` stea drept, dar
nereu[ind. Mu[chii pulpei stângi \i tres`reau. Fruntea \i era
transpirat` [i \nchise ochii de durere.
– Am o \ntâlnire \n ora[ [i s-a nimerit s` trec cu ma[ina pe aici,
spuse ea, min]ind pe jum`tate. Te-am v`zut oprindu-te. S` te ajut.
|l ajut` s` stea drept [i el \[i puse bra]ul pe umerii ei. {chiop`t`
pân` la ma[in` [i se pr`bu[i pe scaun, frecându-[i piciorul.
– Unde locuie[ti? \ntreb` Linda, f`cându-se c` nu [tie. El
ar`t` cu mâna [i ea opri. |l ajut` s` ias`, sprijinindu-l pe sc`ri.
|i sim]ea corpul cald, mirosul masculin de transpira]ie. El
indic` un [ezlong de pe verand` [i \l l`s` pe el. Se aplec` s`-[i
frece din nou piciorul, dar Linda \i d`du mâinile la o parte.
– Las`-m` pe mine, spuse ea, \ngenunchind. Am jucat
baschet \n liceu. {tiu despre ce e vorba.
O privi o clip`, dar nu protest`. |[i l`s` capul pe spate \n
timp ce ea \i masa pulpa contractat`. El respira mai rar [i se
relax` o dat` cu mu[chii.
AVOCATUL PUBLIC 29
– Acum e mai bine, spuse el.

– A fost un cârcel.
– Un cârcel? Cum spui tu, Florence Nightingale.
– {tii de ce s-a \ntâmplat? \ntreb` Linda, continuând s`-l
maseze.
– Deficien]` de calciu, spuse el printre din]i \n timp ce
mu[chii i se \ncordau din nou. Am luat pastile, am bùt lapte,
dar cred c` n-a fost de-ajuns. Am mai avut spasme mai mici,
dar asta a fost prea de tot.
– Ce ]i-a spus doctorul? \ntreb` ea.
Jeff clipi [i prinse bra]ele [ezlongului când ea ap`s` din
nou.
– A spus s` nu mai alerg.
– Atunci, de ce n-o faci?
– Dac` nu mai alerg, m` \ngra[.
Linda râse.
– E absurd.
Jeff ridic` din umeri.
– Nu m` a[tept s` te conving. |i privi degetele care \l
masau. M` bucur c` ai ap`rut. Altfel a[ fi [i acum pe trotuar,
[chiop`tând ca un cer[etor.
– Te-ar fi ajutat cineva, r`spunse Linda. Probabil alt`
femeie.
Ochii lui se mijir` \n timp ce criza trecea.
– Cred c` [i coapsa mi-e contractat`, spuse el cu un aer
nevinovat.
Linda \i l`s` piciorul.
– Cred c` acum e[ti bine.
Linda se ridic` [i v`zu un ceas \nùntru.
30 FAYE MORGAN
– O, am \ntârziat la \ntâlnire. Mai bine a[ telefona. Pot s`

folosesc telefonul tù?
– E \n hol, spuse el, examinându-[i piciorul, de team` s`
nu-l apuce iar. Linda g`si telefonul pe o m`su]` [i-i telefon`
domnului Fairbairn, scuzându-se c` avusese probleme cu
ma[ina. El spuse c` o putea \ntâlni la unsprezece, a[a c` avea
o or` liber`.
– E totul \n regul`? \ntreb` Jeff când \l g`si \n buc`t`rie
f`când cafea.
– L-am reprogramat la unsprezece.
– Bine. Atunci po]i s` bei o cea[c` de cafea cu mine, s`
s`rb`torim \ns`n`to[irea mea.
Scoase o sticl` de doi litri de lapte din frigider [i turn` un
pahar.
– Sper s`-mi fac` bine. Ea st`tea \n prag. Ce-ar fi s`-]i ar`t
casa?
Ea d`du din cap afirmativ.
– Vino dup` mine, spuse el. Se opri \n prag [i ar`t` camera.
Aceasta e buc`t`ria. Era buc`t`rie [i \n 1772, când Jason
Turnleull a construit casa, [i a fost remodelat` de câteva sute
de ori. Am p`strat vechiul cuptor [i soba.
Linda privi gresia modern` de pe jos [i dulapurile galbene,
fereastra mare care se deschidea \n curte [i l`sa soarele s`
intre. Vechiul [i noul se \mpleteau \n mod fericit.
– E dr`gu]`.
Jeff \i zâmbi.
– M` bucur s` spui asta. |l urm` pe holul \ngust pân` \n
living, care era decorat cu antichit`]i valoroase. Am adus
câteva lucruri de acas`, spuse el.
AVOCATUL PUBLIC 31
Transformase unul din dormitoarele de la etaj \n birou,

\ndesat cu c`r]i de drept, dosare [i hârtii.
– Aceasta e viziunea mea, spuse el. Pre[edintele o va declara
zon` calamitat`. A[tept fondurile federale ca s-o pun la punct.
Cel`lalt dormitor avea un televizor [i o combin` stereo pe
ni[te rafturi \n perete. – – Dormitorul principal [i cel pentru
oaspe]i sunt mai sus, spuse el. Te-a[ duce acolo, dar nu vreau
s` te [ochez. Femeia de serviciu vine dup`-amiaz` [i e mare
nevoie de ea.
– Nu fi a[a de sigur c` dezordinea m` va [oca, r`spunse
Linda. La facultate, u[a mea avea scris pe ea: „L`sa]i orice
speran]`, voi care intra]i!“
Jeff râse [i Linda se bucur` c` gluma \i fusese apreciat`.
Cafeaua era gata când se \ntoarser` \n buc`t`rie [i el o turn`
\n c`ni de lut.
Linda era fascinat` de aceast` incursiune \n via]a lui
privat`. Chiar având bani, prefera s` trìasc` \n casa asta mic`,
decât \ntr-un apartament elegant.
– De ce ai cump`rat casa asta? \ntreb` Linda curioas`. N-ai
fost tentat de un decor modern?
El o privi, cu câte o can` \n fiecare mân`.
– Crezi c` trebuia? \ntreb` el ca [i cum ar fi fost dezam`git.
– Sigur c` nu, spuse ea, evitând un r`spuns direct.
Ea st`tea de cealalt` parte a mesei.
– Am cump`rat-o pentru c` mi-a pl`cut, spuse el simplu.
Era cât de mare aveam nevoie, bine plasat` [i aceast` parte a
ora[ului e minunat`. |mi plac casele vechi. |]i po]i imagina
genera]iile care au trìt aici, f`când dragoste, crescând copii.
Familii fericite, adùg` el. |i surprinse privirea. {tii...
32 FAYE MORGAN
– Da, [tiu ce vrei s` spui.

– Când agentul imobiliar m-a adus aici, casa parc` \mi
vorbea. Locuiesc aici de cinci ani.
Linda \l privi. |n [ort [i tricou, cu p`rul ro[cat ciufulit de
efort, ar`ta ca un bìe]el care \[i lùda trenule]ul. Linda sim]i
un elan de afec]iune [i c`ldur` atât de puternic \ncât era
sigur` c` se vedea pe fa]a ei. Ca s`-l mascheze, se ridic` [i \[i
netezi fusta.
– Trebuie s` plec, Jeff. Nu vreau s` \ntârzii din nou.
El o conduse pân` la intrare [i-i ]inu u[a deschis`.
– Mul]umesc c` m-ai salvat, de[i trebuia s` fie invers. Ar
trebui ca eu s` salvez domni]a \n necaz.
– Ai gre[it secolul, domnule avocat. Ajutoarele vin din
ambele p`r]i \n zilele noastre.
|n timp ce cobora sc`rile, vocea lui o opri.
– Unde ai \ntâlnirea?
– La bibliotec`, cu domnul Fairbairn.
– E chiar vizavi. De ce nu te-ai \ntoarce când vei termina,
s` studiem ni[te cazuri? Am adus materialul acas`. Am putea
colabora.
P`rea rezonabil. Planificase acela[i lucru \n weekend. Se
putea folosi de experien]a [i indica]iile lui. Dar ideea o deranja.
S` lucreze cu el acas` nu era acela[i lucru ca la serviciu.
Dar Linda nu vroia s` afle c` o deranja oferta lui. Jeff \ncerca
doar s` fie dr`gu] [i s`-[i fac` treaba \n acela[i timp. Ar fi
considerat-o scor]oas` dac` ar fi reac]ionat negativ la o
sugestie inocent`. Nu avea nici o obiec]ie rezonabil`. |i
spusese ieri c` va fi ocupat` cu aceste cazuri. Dac` inventa
vreo scuz` c` avea altceva de f`cut, ar fi \n]eles c` min]ea.
AVOCATUL PUBLIC 33
– Bine, Jeff. Nu [tiu cât voi sta cu domnul Fairbairn, dar m`

\ntorc aici când termin.
– Bine. Pe curând. Jeff intr` \n cas`, l`sând-o pe Linda s` se
gândeasc` \n ce fel se va descotorosi de domnul Fairbairn mai
repede.
***
Biroul domnului Fairbairn era a[a cum se a[teptase, dar

Linda nu avea dispozi]ia s`-l aprecieze. Problema lui era o
mic` discrepan]` a taxelor. Avea impresia c` firma \l ajuta
pentru c` ginerele sù era primar. F`cu tot ce putu [i se
\ntoarse la u[a lui Jeff la ora dou`. Interviul durase mai mult
decât se a[teptase, c`ci luase prânzul cu domnul Fairbairn [i
cu câ]iva membri din comitetul lui. Fusese un oaspete distrat;
de dou` ori se a[teptaser` ca ea s` r`spund` la ni[te
comentarii pe care nu le auzise. Când plec`, aproape c` fugi.
Cioc`ni la u[a lui Jeff [i-l auzi \ntrebând:
– Tu e[ti, Linda?
– Da.
– Intr`, e deschis.
|l g`si stând cu picioarele \ncruci[ate pe podeaua
buc`t`riei, purtând un tricou [i ni[te pantaloni de trening. Un
aparat de pr`jit pâine demontat era \n poala lui, cu piese
\mpr`[tiate \n jur.
– Bun`, spuse el. Cum a fost?
– A, bine. Biblioteca are ni[te probleme cu scutirea de taxe.
Nu e cine [tie ce.
34 FAYE MORGAN
– Bine. Dac` ai nevoie de ajutor, caut`-l pe Craig Jensen la

firm`. El se ocup` cu taxele. O s` i te prezint.
– Mul]umesc. Ce faci aici?
– |ncerc s` repar acest aparat modern. Scoate scântei de
câte ori \l pun \n priz`. S` nu fac vreun scurt circuit.
– Care-i buba?
– Asta vreau s` aflu [i nu reu[esc. Atâ]ia ani de facultate [i
nu pot repara un pr`jitor de pâine. Ce \nseamn` asta?
– |nseamn` c` e[ti avocat, nu electrician.
}inea manualul de utilizare \n mân`.
– Trebuie s` citesc instruc]iunile.
Se mai chinui pu]in, apoi puse totul \ntr-o cutie de carton
[i o \mpinse sub chiuvet`.
– Poate voi visa cum s`-l repar.
Linda zâmbi.
– Cred c` nu te pricepi la astfel de repara]ii.
– E[ti blând`. Mi-am cump`rat ma[ina deoarece „Consumer
Reports“ spunea c` are nevoie de pu]ine repara]ii. Sper s` fie
a[a, fiindc` dac` se stric` voi merge pe jos. |ncerc s` am grij`
de ea, dar sunt convins c` se va strica.
Linda râse, \ntrebându-se ce se \ntâmplase cu avocatul grav
[i serios din sala de judecat`. Acas` era complet diferit, ca un
cameleon care \[i p`r`sise culoarea protectoare.
Se auzir` o serie de bufnituri de sus [i Jeff \nchise
ochii.
– E doamna Costik, face ordine \n dormitor. Acum va
cobor\ [i va ]ipa la mine.
Imediat, o femeie gras` cu p`rul c`runt, cam de vreo
[aizeci de ani cobor\ sc`rile. |i ar`t` o leg`tur` de rufe.
AVOCATUL PUBLIC 35
– Domnule Langford, ce e asta?

– Un prosop.
– Ce cùta sub patul dumneavoastr`?
El o privi cu ochii mari.
– Nu [tiu... |[i \ncruci[` bra]ele pe piept. Iar ai g`sit
prosoape sub patul meu, doamn` Costik?
– Face]i pe nevinovatul. Ea cine e?
– E o coleg` de la birou, doamna Linda Redfield.
– O avocat`?
– Da. {i mai bine n-o \ntreba de ce nu st` acas` [i
tricoteaz`, sau se va transforma \n Susan B. Anthony.
– Cine e Susan B.Anthony? \ntreb` doamna Costik.
Jeff se pref`cu \ngrozit.
– Blasfemie! S-o \ntrebi pe doamna Redfield asta e ca [i
cum ai \ntreba un hindus cine e Krishna.
Doamna Costik \l ignor` [i o \ntreb` pe Linda:
– {ti]i despre ce vorbe[te? Niciodat` nu [tiu despre ce
vorbe[te. A]i luat prânzul?
– Da.
– Pe dumneata nu te \ntreb, \i spuse ea lui Jeff. Nu [tiu
cum te mai ]ii pe picioare. Cât de \nalt sunte]i, domnule
Langford?
– Un metru optzeci [i cinci, doamna Costik.
– {i cât cânt`ri]i?
– Optzeci [i cinci de kilograme.
– Billy al meu are aceea[i \n`l]ime [i are cu dou`zeci [i
cinci de kilograme mai mult.
– Billy taie lemne \n Oregon, explic` Jeff, luând pozi]ia
unei gorile \n spatele doamnei Costik.
36 FAYE MORGAN
– Nu te mai strâmba, \i spuse ea lui Jeff, f`r` s` se \ntoarc`.

M`car Billy m`nânc` bine din când \n când. Deschise de
perete u[a unei c`m`ri. Cu asta trìe[te, \i spuse ea Lindei,
ar`tând rafturile, care con]ineau câteva cutii de mic dejun
instant.
– Sunt echilibrate, \i spuse Jeff Lindei. Cite[te eticheta.
– Uite [i aici, continu` doamna Costik, deschizând
frigiderul [i ar`tându-i con]inutul.
Linda v`zu o jum`tate de l`mâie, un borcan cu mur`turi [i
doisprezece litri de lapte. E pentru mic dejunul instant [i
deficien]a de calciu, se gândi ea zâmbind.
– Acum, v` \ntreb, continu` doamna Costik, a[a m`nânc`
un adult?
– Las-o \n pace, doamn` Costik. Abia ai cunoscut-o [i o
racolezi \n cruciada ta de a-mi reforma obiceiurile alimentare.
|]i promit c` nu voi muri de malnutri]ie.
Schimbul de replici fu \ntrerupt de ni[te zgârieturi la u[a
care d`dea \n curte. Jeff o deschise [i un câine mare \i s`ri pe
picioare bucuros. Jeff \ngenuche [i-l l`s` s`-l ling` pe fa]`.
– Nathan, exclam` el, \nfigându-[i mâna \n p`rul des de
pe ceafa câinelui, [arpe cu clopo]ei ce e[ti. Nu te-am v`zut
de câteva zile. Mi-era team` c` ai migrat spre sud \n timpul
iernii.
– |nc` ceva, spuse doamna Costik, câinele `la e o belea.
Dac` e câine. Mie mi se pare lup.
– Dumitale [i un chihuahua ]i se pare lup, spuse Jeff.
Se \ntoarse spre Linda.
– Am adus acas` un c`]elu[ [i când a crescut s-a transformat
\n Ogarul din Baskerville.
AVOCATUL PUBLIC 37
– Spune-i fetei adev`rul, spuse doamna Costik. Se \ntoarse

spre Linda. |ntr-o noapte rece de ianuarie anul `sta, a g`sit
c`]elul abandonat la groapa de gunoi [i a ajuns aici. Zgârie
mobila [i târ`[te oase murdare prin cas`. Nu m` \ntreba ce
cùta domnul {tie-Tot la groapa de gunoi , nu \ntreb
asemenea lucruri.
Linda \ncepea s` se simt` ca un arbitru.
– Normal c` l-am luat acas`. Ce puteam face? El m-a
adoptat, se ap`r` Jeff. Eram la groapa de gunoi ca s` verific
adâncimea umplerii pentru un caz. Dac` o ascul]i, s-ar putea
crede c` scormoneam \n gunoi.
Linda râse.
– |l cheam` Nathan. De fapt, Justice Benjamin Nathan
Cordozo. Nate pentru prieteni. Vroiam s`-i spun Benjy, dar un
câine actor [i-a revendicat acest nume.
Linda mângâie capul mare, multicolor al câinelui.
– Ce mai faci, Justice Cordozo?
Câinele intr` \n buc`t`rie [i privi fix un dulap. Apoi \[i d`du
capul pe spate [i url`.
Doamna Costik \[i desf`cu bra]ele.
– V-am spus c` e lup.
– |i e foame, nu-i a[a bìete? spuse Jeff. Deschise un dulap
\n care erau vreo cincisprezece cutii de mâncare pentru câini.
Vrei friptur` de vac` [i ficat? Deschise o conserv` [i i-o puse pe
farfurie.
– Sigur, spuse doamna Costik. Mâncare pentru el, nu.
Mâncare pentru câine, da. Plec`, spunând c` va sp`la rufele \n
beci.
Jef \[i [terse fruntea.
38 FAYE MORGAN
– Uf! Am sc`pat u[or azi. S`pt`mâna trecut` a g`sit un

sandvi[ cu ton \nceput \n co[ul de gunoi. Am crezut c` vrea s`
m` bat`.
Linda g`si ata[amentul lui pentru menajer` [i pentru câine
\n contrast cu ideea pe care o acea despre el. Chiar era atât
de... cald?
Jeff o lu` \nainte spre vizuina lui, unde amenajase un loc s`
lucreze \n mijlocul haosului. Nate \l urm`, s`rind pe o p`tur`
care era evident a lui, pe un fotoliu de piele. Strângându-se
ghem, adormi repede.
Jeff fotocopiase [i capsase paginile fiec`rui caz, subliniind
cu ro[u p`r]ile importante. Linda se amuz` s` observe c`
r`m`sese cu obiceiul studentului de la drept: având atât de
mult de citit, era aproape imposibil s` re]ii f`r` sublinieri
pentru identificare u[oar` mai târziu. Altfel era greu de g`sit
esen]ialul. C`r]ile [i noti]ele Lindei erau colorate la fel. Acest
detaliu o \ncânt`. La urma urmei, era uman.
Lu` fiecare câte o gr`mad` de pagini [i \ncepur` s` lucreze,
sco]ând \n eviden]` punctele esen]iale ale fiec`rui caz pe
cartoane index. Timpul trecea [i lucrau \n t`cere. Prezen]a lui
\n camer` o f`cea s` aib` dificult`]i de concentrare.
El st`tea cu picioarele sprijinite pe o perni]`, cu hârtiile pe
care le citea \n poal`, stiloul [i filele de noti]e pe o m`su]`.
Când d`dea peste ceva interesant, f`cea un semn pe margine
[i scria câteva rânduri pe o fil`. Soarele dup`-amiezii târzii \i
aprinse p`rul [i-i arunca umbre pe fa]`. Linda sim]i tenta]ia de
a-i mângâia obrazul. Se for]` s` se \ntoarc` la citit.
El termin` primul de citit cazurile [i o a[tept`, recitindu-[i
notele. Când ea \l privi, spuse:
AVOCATUL PUBLIC 39
– Bine. Ce ai g`sit?
|[i comparar` eforturile [i selectar` dou` cazuri care
p`reau mai promi]`toare.
– A[adar, Dexter contra D'Amico Fuel Suppliers [i
Abernathy contra Shamrock Petroleum. De acord?
– De acord.
– Bine. Vom consulta arhivele luni [i vom afla care e
povestea, \ncepând de la instan]ele inferioare.
– Jeff se ridic` \n picioare, arcuindu-se pe spate, pentru c`
\n]epenise.
– Pauz`, spuse el. |]i pot oferi mic dejun instant, mâncare
de câini sau cafea. Ce dore[ti?
– Vreau cafea.
– {tiam eu, spuse el zâmbind. Oricum, cu prevederea
pentru care sunt cunoscut \n tot New England, am telefonat la
magazin când am [tiut c` treci pe la mine. Probabil au l`sat un
pachet surpriz` pe verand`, cu o chitan]` [i mai
surprinz`toare. Cum str`nut, cum se m`resc pre]urile.
– Nu trebuia s` te deranjezi.
– Nate [i cu mine ne bucur`m s` fim gazde. De obicei
suntem singuri \n weekenduri, a[a c` e un eveniment. De
dou` ori \n aceea[i zi. A[teapt` pân` ce doamna Costik va
vedea mâncarea hr`nitoare pe care am comandat-o. Va
plânge.
Plec` s` aduc` gustarea, urmat de Nate [i Linda se duse s`
examineze cel`lalt dormitor \n absen]a lui. C`r]ile erau de la
romane la [tiin]` [i biografie, iar casetele audio de la
Beethoven la Beatels. Linda studia un album când doamna
Costik d`du peste ea \n drumul spre ie[ire.
40 FAYE MORGAN
– Plec, domni[oar`. I-am spus domnului Langford c` rufele

sunt uscate [i \mp`turite la subsol, dar uit`, a[a c` vre]i s`-i
aminti]i? M` va suna mâine, \ntrebând unde-i e [ortul. Oft`,
apoi o privi pe Linda. E \n buc`t`rie acum, depozitând
muntele de mâncare pe care l-a comandat. Mi-ar pl`cea s`
veni]i \n fiecare zi, domni[oar`, dac` asta \l determin` s`
m`nânce mai bine. |i f`cu semn cu mâna [i plec`.
Când Jeff intr` peste câteva minute, ducând o tav`, Linda
era con[tient` c` sunt singuri \n cas`.
– Cred c`-i place de tine, spuse Linda, ar`tând câinele, de
la picioarele lui.
Jeff zâmbi.
– |mi aminte[te de poezia „Am o mic` umbr` care intr` [i
iese cu mine“.
– „{i la ce folose[te e mai mult decât pot vedea“, termin`
Linda strofa.
– Partea asta nu e valabil`, spuse Jeff turnând cafeaua. Am
biscui]i. Am \ntrebat vânz`torul cu ce a[ putea servi o tân`r`
dr`gu]` la ceai [i mi-a sugerat `[tia. Probabil c` a[a ceva
mestec` babele \n timp ce discut` e[ecurile rudelor lor, dar
asta e tot ce am reu[it s` g`sesc.
Linda lu` un biscuit, ne[tiind ce s` spun`. Erau buni, nu
prea dulci, o marc` englezeasc`.
– Doamna Costik a crezut c` are vedenii când m-a v`zut
depozitând legumele, spuse el. I-am spus c` e datorit`
influen]ei tale bune [i cred c` ]i-ai f`cut o prieten` pe via]`.
– |]i e foarte devotat`, spuse Linda. Ca o a doua mam`.
– Ca prima, spuse Jeff, pe un ton care o f`cu pe Linda s`
ezite s`-l \ntrebe ce vroia s` spun`. El schimb` subiectul. Ai
spus mai devreme c` ai jucat baschet, spuse el.
AVOCATUL PUBLIC 41
– Cu ani \n urm`, \n liceu, confirm` ea.

– Ei bine, o dat` pe an organiz`m o zi cu beneficii pentru
copiii de la Jonhson Memorial. E peste câteva s`pt`mâni. Un
meci \ntre o echip` a firmei [i o echip` a clinicii pediatrice.
Asocia]ia baroului [i spitalul o organizeaz`. Juc`m la YMCA, \n
centru, adùg` el. Familiile [i prietenii vin s` ne vad` cum ne
prostim [i de obicei strângem mul]i bani pentru echipament
[i cercetare. Seara e un foc [i o petrecere cu costume de
Halloween. Vrei s` faci parte din echip`?
– Jeff, n-am mai jucat de opt ani. Voi face stop cardiac,
spuse ea, surprins` de cererea lui.
– M` \ndoiesc. Pari \n form`. Haide, ce zici? Mereu ne e
greu s` g`sim juc`toare. Spitalul ne \ntrece \n fiecare an, cu
toate infirmierele lui.
Linda nu putea spune nu, de[i perspectiva de a juca \n
public o \ngrozea.
– Bine, fu ea de acord. Dar nu te a[tepta la prea multe.
– Nu te \ngrijora spuse el. Nu vei juca prea mult. De
obicei, echipa are cincisprezece juc`tori [i facem multe
schimb`ri.
Erau treizeci [i doi de avoca]i la firm`, f`r` a socoti
personalul auxiliar. Linda spera c` erau mul]i juc`tori de
baschet talenta]i care s` joace, deoarece vroia s` joace cât
mai pu]in.
Se \ntoarser` la treab` [i telefonul sun` pe la [ase [i
jum`tate. Linda se mir` cum trecuse timpul; se sim]ea ca [i
cum abia ar fi sosit.
Jeff se duse s` r`spund`, iar Linda continu` s` citeasc`
pân` când auzi un nume familiar.
42 FAYE MORGAN
– {tii c` am spus la opt, Diana.

Bine\n]eles, era sâmb`t` seara [i avea \ntâlnire. Linda
cobor\ cu picioarele pe p`mânt. Oricât de bine colaborau, nu
se punea problema care era interesul real al lui Jeff. |ntr-un
fel, era bine c` Linda auzise. Realitatea \i tempera fanteziile.
Linda \ncepu s`-[i strâng` lucrurile \nainte ca Jeff s` se
\ntoarc`. Nu vroia s`-l pun` \n situa]ia de a g`si o scuz` ca s`
scape de ea [i s` mearg` la \ntâlnire.
– Jeff, spuse ea când el se \ntoarse, nu mi-am dat seama ce
târziu s-a f`cut. Ies \n ora[ disear` [i trebuie s` m` gr`besc.
El p`rea dezam`git. I se p`rea ei? Nu-l auzise spunând c`
avea \ntâlnire la opt? Ei bine, nu conta, era teritoriul Dianei [i
acea dup`-amiaz` \mpreun` fusese un scurt interludiu
prietenesc.
|n graba de a pleca, Linda se \mpiedic` de cablul unei
l`mpi. Era gata s` cad`, dar Jeff s`ri [i o prinse.
O ]inea \n bra]e. Efectul apropierii era \nfrico[`tor, se
sim]ea nùcit`. Jeff mirosea a s`pun [i amidon. |i sim]ea omo-
pla]ii sub degete, mu[chii puternici [i coapsele lui o ap`sau.
O ]inu la piept câteva secunde, apoi o \ndep`rt`, privind-o.
– E[ti bine? \ntreb` el.
Linda nu putea r`spunde, c`ci inima \i b`tea cu putere.
Doar \l privea. Se privir` \n ochi, ca \ntr-o vraj`, fascina]i.
|i v`zu buzele \ntredeschizându-se, fa]a lui apropiindu-se.
Gurile lor se \ntâlnir`.
Linda [tia c` ar fi trebuit s` se opun`, dar nu putea. El o
strânse mai tare la piept [i ea \[i \ncol`ci bra]ele dup` gâtul lui.
Pielea lui era cald` [i satinat`. P`rul de pe ceafa lui era moale
[i m`t`sos. Se abandon` cu pl`cere \mbr`]i[`rii.
AVOCATUL PUBLIC 43
Jeff o s`rut` pe gât, apoi pe ureche. Ea se arcuia. P`rul lui,

mirosind a [ampon, \i mângâie n`rile. Ea gemu involuntar de
pl`cere. O duse \n bra]e pân` la canapea.
– R`mâi, spuse el, tr`gând-o pe genunchi. R`mâi cu mine.
Linda \[i reveni. Se ridic` \n capul oaselor.
– Nu pot, [opti ea, aranjându-[i hainele.
– De ce nu? murmur` Jeff, \ntinzându-se dup` ea, pasionat.
O ven` \i pulsa pe frunte. Probabil c` [i eu ar`t la fel, se gândi ea.
– {tii de ce, spuse ea. Erau multe motive [i cel mai m`runt
era \ntâlnirea la care el trebuia s` se duc`.
Linda se ridic` \n picioare, ferindu-se de mâinile lui.
Jeff o privi cum se preg`tea s` fug`. Respira greu [i ea
vedea cum pieptul i se ridica [i cobora. Linda vroia s` vin`
\napoi la el, dar se for]` s` mearg` la u[`.
– La revedere, Jeff, spuse ea disperat`, \ncercând s` scape
\nainte ca el s-o conduc`.
Când porni ma[ina, \l v`zu prin u[a cu geam, urm`rind-o
cu privirea.
Capitolul 4
Dup` acea sâmb`t` petrecut` la Jeff, Linda era mai

nedumerit` ca niciodat` \n privin]a lui. Nu credea c` naivul
care nu [tia s` se servesc` la o pauz` de cafea era acela[i cu
avocatul versat de la tribunal, cu omul de lume educat care
comanda \n fran]uze[te la cel mai scump restaurant din
ora[. Care era cel adev`rat? P`rea imposibil s` combini
laturi atât de diferite \ntr-un singur caracter, dar se p`rea c`
a[a era.
Jeff o prezent` pe Linda lui Craig Jensen luni [i acesta o
sf`tui excelent \n problema taxelor bibliotecii. Era cu un an
sau doi mai mare ca Linda, avea ochelari, p`rul cre] [i \[i
c`p`tase deja o reputa]ie pentru c` g`sea solu]ii creative pen-
tru problemele de taxe ale clien]ilor firmei. Lindei \i pl`cu din
prima clip` [i accept` invita]ia lui de a merge s` bea ceva dup`
serviciu, vineri.
Craig alese un local apropiat. Acesta era plin de fum [i
aglomerat, plin cu angaja]i obosi]i dup` munc`, doritori s` se
AVOCATUL PUBLIC 45
relaxeze la sfâr[itul unei s`pt`mâni lungi. G`sir` o mic` mas`

\n spate [i Linda comand` o bùtur`, de[i nu o dorea. Abia
vedea prin fumul de ]igar`.
Craig era la firm` de un an [i spunea anecdote despre
experien]a lui, pe care Linda le g`si amuzante, pân` când el \i
zâmbi [i o \ntreb`:
– Spune-mi, cum te sim]i lucrând cu b`rbatul de aur?
– Cu cine? \ntreb` ea.
– Cu mo[tenitorul. Cu Jefferson Langford.
– Pân` acum a mers bine, cred, spuse Linda.
– Nu e[ti fermecat`? Ca toate femeile de la firm`, de la
ultima stenograf`, la so]ia lui Pinney? Se amuza. Rar g`se[ti o
femeie ca tine, doamn` Redfield.
– A[a ziceam [i eu.
– De asemenea, e[ti inteligent`, capabil` [i mai ales
modest`. Fata visurilor mele. Te m`ri]i cu mine?
Linda zâmbi.
– Nu crezi c` ar trebui mai \ntâi s` schimb`m numerele de
telefon?
El lu` o cutie de chibrituri de pe mas` [i-[i scrise num`rul
de telefon pe ea.
– Uite-l pe-al meu. Asta \nseamn` c` suntem logodi]i?
Linda râse. Apoi el spuse:
– Vorbe[ti de lup. Iat`-l cu Lady Di.
Linda privi [i-i v`zu pe Jeff [i Diana f`cându-[i loc prin
mul]ime. Jeff o privea.
– S-a dus planul meu de a fi singur cu tine ca s` te seduc,
murmur` Craig. Vin \ncoace.
46 FAYE MORGAN
Linda sim]i cum \i cre[tea pulsul \n timp ce Jeff [i Diana se

apropiau. Jeff era \nc` \n hainele pe care le purtase la birou, un cos-
tum negru cu o c`ma[` alb` [i cravat` c`r`mizie. Diana avea
pantaloni verzi [i purta o curea aurie. Probabil \l \ntâlnise dup`
orele de lucru [i-l luase s` ia cina [i se opriser` s` bea ceva mai \ntâi.
Linda se sim]i lipsit` de gust \n fusta bleumarin cu verde [i
puloverul bleumarin pe care le purtase toat` ziua. Elegan]a
Dianei o f`cea s` se simt` ca [i cum tocmai ie[ise dintr-un
vârtej. |[i aranj` p`rul [i fusta.
Craig se ridic` \n timp ce Jeff i-o prezenta Lindei pe Diana.
Diana zâmbi, ar`tându-[i din]ii regula]i.
– |mi pare bine s` te cunosc, Linda, spuse Diana. Jeff mi-a
spus c` faci treab` bun`. Se felicit` singur c` te-a angajat.
Linda \i cùt` pe fa]` semne de nesinceritate, dar nu g`si.
Diana era politicoas` cu una dintre colegele lui Jeff.
Jeff [i Craig discutar` despre un caz despre care Linda nu
[tia nimic. Era for]at` s` admit` c` judecata ei, bazat` pe
\nf`]i[area Dianei, fusese pripit`. Trebuia s` se maturizeze [i
s` a[tepte s` cunoasc` oamenii \nainte s`-i judece.
Craig se duse la bar dup` \nc` un pahar [i Diana discuta cu
o cuno[tin]` de la alt` mas`. |n \nv`lm`[eala glasurilor, Jeff [i
Linda se trezir` \ntr-o oaz` de lini[te.
|n cele din urm`, Jeff vorbi.
– Te \ntâlne[ti cu Craig?
– M-a invitat la un pahar dup` serviciu, spuse Linda.
Se \ntreba ce gânde[te Jeff. De ce-l interesa via]a social` a
Lindei, mai ales când o avea pe Diana?
Craig reveni [i momentul jenant trecu. Diana se \ntoarse [i
spuse c` ea [i cu Jeff mai bine ar pleca, deoarece aveau o
AVOCATUL PUBLIC 47
rezervare. Pentru o clip`, Lindei \i fu team` s` nu-i invite [i pe

ei. Dar \[i luar` la revedere [i plecar`, iar Linda \i urm`ri pân`
disp`rur` \n mul]ime.
– {tii, spuse Craig, aztecii obi[nuiau s` aleag` cel mai
frumos cuplu din clan \n fiecare an [i s`-i sacrifice pentru ca
s` plou` destul [i s` aib` recolte bogate. Cred c` `[tia doi n-ar
fi trìt mult, ce zici?
Linda râse, fiind de acord.
Craig \ncerc` s-o conving` pe Linda s` cineze cu el, dar ea
spuse c` era obosit` [i dup` ce ie[ir` din bar se desp`r]ir`.
Somnul Lindei \n noaptea aceea fu bântuit de vise stranii, dar
diminea]a nu [i le mai aminti.
***
Urm`toarea dup`-amiaz`, Linda o g`si pe Maggie dând

podeaua de la buc`t`rie cu cear` \n timp ce asculta un
reporter intervievând o celebritate.
– Mi s-a spus c` dac` studiez dreptul, nu va mai trebui s`
fac asta, spuse Maggie aruncând buretele \ntr-o g`leat` [i
pr`bu[indu-se \ntr-un scaun. Cum merge slujba?
– Cred c` bine. Nu am primit plângeri pân` acum,
r`spunse Linda.
– Te \n]elegi cu George cel Frumos? \ntreb` Maggie.
Linda chicoti.
– Parc` ai fi Craig Jensen. Mereu \i d` astfel de porecle lui Jeff.
– Jeff atrage aceste compara]ii. Cine e Craig Jensen?
Linda \l descrie pe cel`lalt avocat [i \ntâlnirea lor cu Jeff [i
Diana de seara trecut`.
48 FAYE MORGAN
– Cum e ea? \ntreb` Maggie interesat`.

– De fapt, e dr`gu]`, nu cum m-am a[teptat. Nu e o
savant`, dar va fi o so]ie corect`, acceptabil` din punct de
vedere social, care va purta hainele potrivite [i va spune ceea
ce trebuie. A fost educat` s` fie o gazd` minunat`. |mpreun`,
vor cre[te copii blonzi [i frumo[i.
– Pare o afirma]ie amar`, o provoc` Maggie. Crezi c` el ar
putea spune c` Diana e doar un ornament vorbitor?
– Cam a[a.
Maggie pufni dezgust` [i \[i scoase benti]a care \i ]inuse
p`rul cât f`cuse curat.
– Dragostea e oarb`, n-ai auzit? {i dac` m` \ntrebi pe mine,
[i el e cam ornamental.
Maggie nu era prea generoas` la subiectul dragostei, zilele
acestea. Divorta]` de trei ani, \ncheiase de curând o rela]ie
care p`rea c` va deveni permanent`. Cu fiecare dezam`gire,
Maggie p`rea s` devin` mai acr` [i mai cinic`. Linda \i
\n]elegea sentimentele, dar \[i dorea ca prietena ei s` aib`
noroc cu o rela]ie care s-o fac` s` nu mai critice atât b`rba]ii.
Golir` ma[ina de sp`lat vase a lui Maggie [i f`cur` ordine
\n buc`t`rie \n timp ce bârfeau cuno[tin]e comune de la
Biroul Avoca]ilor din Oficiu. Maggie pocni din degete.
– Ghici pe cine am v`zut ieri?
Linda f`cu câteva \ncerc`ri [i Maggie spuse \n cele din urm`:
– Cu Warren Vanders! {i era interesat ce ai de gând.
– Sper c` i-ai spus c` m-am mutat \n Brazilia.
Maggie râse rùt`cios.
– I-am spus c` ai \ntrebat de el recent [i c` ai aprecia s` te
sune.
AVOCATUL PUBLIC 49
– Sper c` glume[ti.
Maggie zâmbi [i ridic` bra]ele, predându-se.
– A[a e.
Linda oft` u[urat`. Warren Vanders era cea mai mare belea
din emisfera vestic` [i f`cuse o pasiune pentru Linda acum un
an. Ea \ncercase aproape orice s` scape de el. |n cele din urm`
\i spusese c` dac` o mai caut`, anun]` poli]ia. O l`sase \n pace,
dar era greu de evitat, c`ci biroul lui de contabilitate era \n
aceea[i cl`dire cu Biroul Avoca]ilor din Oficiu. Un avantaj al
schimb`rii locului de munc` pentru Linda era c` nu trebuia s`
se mai team` c` d` nas \n nas cu el pe culoar.
– De fapt \mi pare rù de el, spuse Maggie.
– Nu ]i-ar mai p`rea rù de el, dac` te-ar suna la ora trei
diminea]a s` se asigure c` e[ti \n pat, spuse Linda. Dac` a[
avea nevoie de un bodyguard, a[ angaja unul.
Maggie \[i \nfoie p`rul scurt cu degetele.
– Ce-ai zice s` mergem la cump`r`turi la Hartford week-
endul urm`tor? |mi trebuie ni[te haine [i simt nevoia s` ies
din Springfield câteva ore.
– Nu pot, spuse Linda. M-am angajat \ntr-un joc de
baschet de binefacere cu personalul sec]iei de pediatrie. Am
promis c` joc.
– Cui i-ai promis? A, \n]eleg. V`d mâna fin` a lui Jefferson
al treilea \n asta, o tachin` ea.
– M-a invitat, ce puteam s` spun? Au nevoie de femei \n
echip` [i e pentru o cauz` bun`, de[i nu pot s` spun c` a[tept
cu ner`bdare.
– Ei bine, eu da, spuse Maggie. Nu l-a[ pierde pentru nimic
\n lume. La ce or` \ncepe, [i unde? Galeria ta va fi \n form`.
50 FAYE MORGAN
– La ora dou` la YMCA, \n centru. Au o petrecere cu

costume [i un foc de tab`r` noaptea. Banii pe bilete merg la
cercetare [i echipamente. De ce nu vii cu Larry?
Larry era chimist la o companie de mase plastice pe care
Maggie \l cunoscuse acuzând compania \ntr-un caz de
v`t`mare corporal`. Linda \l g`sea cam plicticos, dar p`rea a fi
ceea ce Maggie avea nevoie. So]ul ei fusese un petrec`re] care
nu rezista s`-[i \mpart` bucuria de via]` cu toate femeile
libere din Massachusetts. Pe de alt` parte, Larry, dezlega
cuvinte \ncruci[ate [i juca [ah.
– Nu sunt sigur` care e ideea lui Larry despre distrac]ie,
r`spunse Maggie. |l voi \ntreba.
Linda se bucura c` Maggie va veni. Sim]ea c` avea nevoie
de galerie.
***
Ziua jocului era \nnorat` [i rece, anun]ând iarna. Linda se

\mbr`c` \n [ort [i tricou, luând un pulover [i pantaloni de
trening pe deasupra. |[i purta pantofii de sport „Adidas“ [i
[osetele \ntr-un s`cule], sim]indu-se pu]in ridicol, ca o casnic`
având o rachet` de tenis dar ne[tiind s` joace.
Majoritatea celor care participau erau deja acolo, \nc`lzindu-se,
când Linda ajunse [i-[i scoase din haine. |l v`zu pe Jeff f`când
exerci]ii. Purta un tricou pe care scria: „Dac` gânde[ti c` un
tort e un desert italian...“ pe fa]` [i „... ai nevoie de un avocat“
pe spate.
Susan Daley, o avocat`, [i alt` juc`toare din echipa firmei,
venir` lâng` Linda.
AVOCATUL PUBLIC 51
– Ne al`tur`m sau a[tept`m s` fim invitate? \ntreb` ea.

P`rea ridicol, a[a c` Linda r`spunse:
– Hai s` mergem.
F`ceau pase \ntr-un col] al terenului.
– Nu crezi c` trebuia s` ne antren`m? o \ntreb` Linda
\ngrijorat` pe Susan. Nu cred c` voi juca prea bine.
Susan zâmbi.
– Ui]i scopul acestui spectacol. N-au venit s` ne vad`
jucând bine, ci s`-i distr`m.
Siguran]a Lindei \i mai reveni dup` ce se juc` pu]in cu
mingea. Memoria ei teribil` r`spundea mingii de plastic. Chiar
mirosul de cauciuc \i era familiar, amintindu-i de camaraderie
[i du[urile fierbin]i dup` un antrenament obositor.
Se oprir` o clip` s` priveasc` ni[te b`rba]i driblând [i
aruncând la co[.
– Sunt buni, spuse Linda.
– Aminte[te-]i unde e[ti, r`spunse Susan. Aici e Springfield.
Naismith a inventat acest joc aici, Sala Celebrit`]ilor
Baschetului e aici. To]i joac` baschet \n Springfield.
– {i to]i sunt suporteri, adùg` Linda.
O v`zu pe Diana luând loc \n al doilea rând, \mbr`cat` \n
blugi de firm` [i un pulover galben de merinos. {efii veniser`
cu so]iile [i copiii. Linda nu [tiuse c` e un eveniment a[a de
important, [i b`nuia c` Jeff nu-i spusese, ca s-o atrag`. Acum
se implicase, deci trebuia s` joace cât mai bine.
Arbitrii erau antrenori de liceu [i fluierar` ca s` se fac` ordine.
Jeff se apropie de Linda [i Susan, dându-le ni[te [or]ule]e.
– Noi suntem cei cu c`ma[`, ei cei cu pielea goal`, spuse
el, zâmbindu-i Lindei. Ea nu-i \ntoarse zâmbetul.
52 FAYE MORGAN
– Hei, relaxeaz`-te, e doar un joc, spuse el.

– Spune asta genunchilor mei care tremur`, r`spunse Linda.
Susan se duse s` discute cu o prieten` [i Jeff lu` b`rbia
Lindei \n mân`.
– Va fi bine, spuse el, ridicându-i fa]a ca s`-l priveasc` [i ea
[tiu c` a[a va fi.
Mul]imea se a[eza. Jeff lu` [or]ule]ul Lindei [i i-l trecu
peste cap, legându-i-l la talie. Apoi o b`tu pe spate.
– M`nânc`-i, spuse el blând [i se \ndrept` spre centru.
Arbitrii adunar` echipele [i le explicar` c` vor juca dup`
regulile de la liceu, cu dou` reprize de [aisprezece minute,
\mp`r]ite \n dou` fiecare. Dac` va fi egalitate la sfâr[it, vor fi
trei minute de prelungiri. Va fi o pauz` de zece minute \ntre
reprize.
Linda st`tea lâng` Susan pe banc`, studiindu-l pe Jeff la
centru, a[teptând \nceperea partidei.
El era plin de energie. Aproape c`-i vedeai adrenalina
curgându-i prin vene.
Arbitrul arunc` mingea \n aer [i Jeff [i oponentul sù, un
internist pe nume Goldlelum, s`rir` ca ni[te rachete. Jeff
arunc` mingea unui coechipier [i meciul \ncepu.
Se v`zu curând c` Jeff era \n elementul lui. Prea suplu
pentru fotbalul american, ner`bd`tor la derularea \nceat` a
baseballului, era ideal pentru baschet: \nalt, suplu [i rapid. El
[i Goldlelum dominau jocul de la \nceput, dar ochii Lindei
nu-l p`r`seau pe Jeff.
Echipele aveau for]e egale [i jocul era rapid. Atât Linda, cât
[i Susan intrar` \n teren \n prima repriz`, pentru a-i \nlocui pe
AVOCATUL PUBLIC 53
cei obosi]i. Linda marc` de departe. Cel care o marca o

subestimase; v`zu dup` expresia lui când mingea intr` \n co[
c` nu va repeta gre[eala.
Mul]imea se distra. Zgomoto[i [i entuzia[ti, ]ipau [i s`reau
\n picioare de fiecare dat` când se marca. Când fluierul se auzi
pentru sfâr[itul primei reprize, echipele p`r`sir` terenul
amestecându-se cu spectatorii. Linda o v`zu pe Diana stând \n
picioare cu o mân` autoritar` pe bra]ul lui Jeff [i \ntoarse
capul \n alt` parte.
– Vreau un autograf, spuse Maggie, care venise cu Larry, [i
voi redacta un contract când ajung acas` ca s` fiu agentul tù
exclusiv când Celtics \]i vor cere serviciile.
Linda râse, observându-i pe Jeff [i Diana tr`gând prin preajm`
cu coada ochiului. Maggie ridic` degetul cel mare spre el.
– E ceva ce nu poate face? \ntreb` ea, referindu-se la jocul lui Jeff.
– Nu cred c` a urcat \nc` pe Everest, spuse Linda.
– Probabil c` o va face la prim`var`, spuse Maggie acru.
– |l priveam când ai marcat, zise Larry. Dup` expresia fe]ei,
ai fi crezut c` cineva \i d`duse cheile de la Fort Knox.
– Are deja un rând, spuse Maggie. I le-au dat la na[tere,
\mpreun` cu o lingur` de argint.
– Hai, Maggie, mai las`-l \n pace, spuse Linda. |ncepuser`
s-o oboseasc` \mpuns`turile prietenei ei.
|ncepu repriza a doua.
Scorul fusese 54-46 la sfâr[itul primei reprize [i r`mase
strâns pe parcursul jocului. Jeff p`rea c` era peste tot,
aruncând la co[, pasând, triblând. Dar el [i echipa lui nu
reu[eau s` se distan]eze [i meciul se termin` la egalitate,
ajungând la prelungiri.
54 FAYE MORGAN
Linda \i f`cu semn lui Craig s-o schimbe. Nu vroia s` joace

\n ultimele clipe. Dar el f`cu semn din cap c` nu. Nu mai avea
juc`tori odihni]i.
Cronometrul porni [i Linda d`du peste un juc`tor advers
când el schimb` brusc direc]ia. Ridic` mâna s`-[i asume
responsabilitatea pentru fault, [i apoi \[i d`du seama c`
nimeni nu ]inea cont de faulturi. |l v`zu pe Jeff zâmbind [i
ridic` din umeri. Vechile obiceiuri erau greu de uitat.
Secundele treceau [i timpul era pe sfâr[ite, când Jeff \i pas`
mingea [i ea pivot` ca s` arunce. Goldlelum o lovi peste bra]
[i mingea se lovi de inel. Lindei i se acordar` dou` lovituri
libere.
Doamne, se gândi ea. Scor egal [i dou` secunde r`mase [i
loviturile mele libere vor decide rezultatul meciului. Nu vroia
s` fie \ntr-o astfel de situa]ie.
Juc`torii se aliniar` pe marginile liniei de pedeaps` \n timp
ce Linda \[i ocupa locul. Arbitrul \i \nmân` mingea [i ea o b`tu
de câteva ori.
Privi inelul co[ului, care p`rea la ani lumin` dep`rtare.
Apoi \l v`zu pe Jeff stând sub el, privind-o. Po]i s-o faci, p`rea
s` spun` privirea lui, [tiu c` po]i.
Linda trase aer \n piept, concentrându-se. Nu mai v`zu
mul]imea [i anii disp`rur`. Avea iar [aptesprezece ani, jucând
\mpotriva echipei St. Cecilia \n Englewood, New Jersey.
Reu[ise atunci, va reu[i [i acum. Jeff avea dreptate.
Ridic` mingea la nivelul ochilor, \n]epenindu-[i picioarele.
Apoi o arunc`, urm`rind-o cum trecea prin plas`.
Mul]imea se agita, dar nu erupse. Mai avea o aruncare. Privi
mingea [i o b`tu de de câteva ori \ncercând s` se concentreze.
AVOCATUL PUBLIC 55
Când o arunc`, spectatorii strigau deja \nainte ca mingea s`

intre \n co[. Jeff arunc` mingea [i o ]inu \n timp ce trecur` cele
dou` secunde. Meciul se terminase [i cei cu c`m`[i câ[tigaser`.
Jeff l`s` mingea [i se repezi la Linda, luând-o \n bra]e [i
ridicând-o cu u[urin]`. Amândoi erau \nfierbânta]i [i
emo]iona]i. Impactul atingerii trupurilor lor fu puternic,
momentul succesului f`cându-i vulnerabili.
Jeff o ]inea cu bra]e de o]el. Fa]a ei era la pieptul lui [i-i
auzea b`tìle inimii. Ea \[i puse bra]ele dup` gâtul lui [i-l auzi
oftând \n ciuda vacarmului general. Când \[i ridic` fa]a ca s`-l
priveasc` \n ochi, v`zu \n ei reflec]ia propriei dorin]e.
Incidentul de acas` de la el nu fusese \ntâmpl`tor. |ntreaga lor
rela]ie se schimb` \n frac]iunea de secund` când privirile li se
\ntâlnir` [i [tiau c` nu mai era cale de \ntoarcere.
Jeff o puse pe Linda cu picioarele pe p`mânt, [i trupul ei
alunec` [i \[i rec`p`t` echilibrul. Ochii lui se \nchiseser` [i
mâinile \i d`dur` drumul la talie, strângându-se \n pumni. {i
el e tulburat, se gândi Linda [i se sperie. Ce se va \ntâmpla? Nu
mai sim]ise acest fel de nevoie, nici m`car cu Jim [i o f`cea s`
se simt` lipsit` de putere, f`r` control. Ar fi putut face orice.
Mul]imea \i \nconjur` [i ea fugi, l`sându-l pe Jeff \n
picioare, \n mijlocul terenului.
***
YMCA avea doar un vestiar [i b`rba]ii a[teptau \n timp ce

femeile f`ceau du[. Linda se gr`bi, dorindu-[i s` nu-i fi spus
lui Craig c` va participa la focul de tab`r` [i la petrecere. Plec`
având \nc` p`rul ud [i merse acas` s` se schimbe.
56 FAYE MORGAN
Ziua se r`cise pe m`sur` ce dup`-amiaza trecea [i Linda

cùt` \n garderob` ceva care s`-i ]in` de cald [i s` fie comod.
Se opri la ni[te pantaloni de lân` [i la un pulover gros.
|mpachet` costumul pe care-l f`cuse cu Maggie \ntr-o plas`
[i-l a[tept` pe Craig s` vin` s-o ia.
El se \mbr`ca \n Coco[atul de la Notre Dame, [i ea va fi
Esmeralda. Craig g`sise o masc` grotesc` [i vroia s`-[i pun` o
pern` sub c`ma[` pentru cocoa[`. Restul costumului consta
din haine jerpelite din care avea multe \n c`mar`.
Linda fusese de acord cu sugestia lui deoarece costumul ei
era u[or de f`cut. Un costum de ]iganc` fu asamblat din tot
felul de nimicuri pe care le avea. Porni de la o bluz`
]`r`neasc` brodat` [i o fust` \nflorat` [i adùg` bijuterii,
cercei mari [i o e[arf` colorat`. |n timp ce asculta zgomotul
ma[inii lui Craig pe alee, spera c` nu-l \ncuraja prea mult
mergând cu el, dar se temea c` Diana va fi iar cu Jeff. Se sim]ea
stânjenit` s`-l foloseasc` pe Craig [i con[tiin]a o mustra.
***
Focul de tab`r` avea loc pe terenul de sport al liceului [i se

adunaser` câteva ma[ini \n parcare când sosir` Linda [i Craig.
Câteva gr`tare cu c`rbuni fuseser` puse \n curtea de ciment
din spatele s`lii de sport [i mirosul cârna]ilor [i al
hamburgerilor umplea aerul. Linda \[i d`du seama c` \i era
foame. Jocul [i vremea rece \i stârniser` apetitul. Se duse cu
Craig s` ia ceva de mâncare [i Linda privi b`rba]ii \ngr`m`dind
lemnele \n amurgul de octombrie. Su auzir` urale când \l
aprinser`.
AVOCATUL PUBLIC 57
Mânca un crenvu[t când \i v`zu pe Jeff [i Diana la marginea

mul]imii. Jeff purta pantaloni raia]i bej, o flanel` [i o vest` verde
\nchis. Diana era \n blugii pe care-i purtase dup`-amiaz`, dar
adùgase un hanorac ro[u pentru a face fa]` frigului. Amândoi
aveau cizme din piele de c`prioar`. Erau tineri [i s`n`to[i. Linda
privi restul de crenvu[t din mân` [i-l arunc` la gunoi.
Focul se f`cu o p`l`laie care trosnea [i lâng` el erau p`turi
\ntinse pe jos. Craig lu` un pled din portbagaj [i se a[ezar`
lâng` doctorul Goldlelum [i frumoasa lui so]ie, care avea o
voce frumoas` [i p`trunz`toare [i conducea cântecele
familiare. Linda se sim]ea ca [i cum era cu cerceta[ele \ntr-o
tab`r` [i se gândi la amintiri din copil`rie, la vremurile fericite
petrecute \n p`durile din North Jersey cu Laurie [i Karen [i
toate prietenele ei, dintre care pe unele nu le mai v`zuse de
ani de zile. Vis`toare, nu obiect` când Craig \[i puse bra]ul
dup` umerii ei [i o trase mai aproape.
Privea fl`c`rile pân` când fu con[tient` c` cineva o privea.
|ntâlni privirea lui Jeff. St`tea turce[te pe p`mânt, ca atunci
când \l g`sise \n buc`t`rie, reparând pr`jitorul de pâine.
Bra]ele i se sprijineau pe genunchi [i fa]a lui era serioas`,
gânditoare. Diana nu era acolo.
Linda se ridic`, eliberându-se din strânsoarea lui Craig [i-[i
\ntinse mâinile spre foc. Dup` o clip`, \i spuse lui Craig c` se
duce dup` cafea. El se oferi s` i-o aduc`, dar \i spuse c` vroia
s` se plimbe pu]in. El ridic` din umeri [i se \ntinse pe pled, cu
b`rbia \n mâini.
Linda se opri la o mas` unde so]iile celor de la pediatrie
serveau cafeaua. Se a[ez` pe ni[te trepte, sorbindu-[i cafeaua.
Lumina \ndep`rtat` a focului dansa pe ziduri. Se sprijini \n cot
[i privi stelele.
58 FAYE MORGAN
Trosnetul unei crengu]e din spatele ei o f`cu s` tresar`.

– Bau, spuse Jeff. Ai noroc c` nu sunt un uciga[ \n serie. Ce
faci aici singur`?
– M` gândesc, r`spunse ea, \ntrebându-se dac` o cùtase.
– Bine, atunci. Gânde[te-te!
– Unii ar spune c` gândesc prea mult, spuse ea, amintindu-[i
de Jim.
– Unii gre[esc. Cel mai simpatic lucru la tine este c` e[ti
inteligent`.
Linda nu [tia cum s` r`spund` la acest compliment [i alese
un subiect sigur.
– Ce mai face Nate?
– Nate e \ndr`gostit, r`spunse Jeff solemn. I s-au aprins
c`lcâile dup` pudelul francez de pe strad`. E \ncântat de deli-
cate]ea ei [i de educa]ia bun`, iar ea e tulburat` de farmecul
lui. M` simt \n plus pe lâng` „Doamna [i vagabondul“.
Râser` amândoi. Linda nu uitase momentul de la finalul
jocului [i putea paria c` nici el. Ceva plutea \ntre ei.
– Când \ncepe petrecerea?
– Când termin` de decorat. Diana e acolo, atârnând dovleci.
Fac treab` bun`. Anul trecut nu puteai recunoa[te sala de sport.
Men]ionarea numelui Dianei \i aminti Lindei c` mai bine se
\ntorcea la Craig [i termina aceast` conversa]ie periculoas`.
{tia c` va da de necaz dac` mai r`mânea.
– Nu cred c` te-am felicitat pentru performan]a de ast`zi,
spuse Jeff ca [i cum i-ar fi citit gândurile [i cùta un subiect
s-o re]in`.
Ba da, ai f`cut-o, se gândi Linda, dar cuvintele nu erau
necesare.
AVOCATUL PUBLIC 59
– }i-am spus c` te vei descurca, spuse el. |ncep s` cred c`

po]i s` te descurci cu orice.
|n afar` de tine, Jefferson T. Langford. Strivi paharul de
plastic [i se ridic` \n picioare.
– Mul]umesc, Jeff. E[ti dr`gu]. M` duc s`-l caut pe Craig.
Ne mai vedem.
Craig o cùta când se \ntoarse.
– Unde ai disp`rut? \ntreb` el curios.
– Am fost s` m` plimb, cum ]i-am spus, r`spunse Linda,
nedorind s` discute unde fusese ultimul sfert de or`, \n caz c`
se observase [i absen]a lui Jeff.
– Mai bine ne-am schimba, spuse Craig. Vor stinge focul [i
vor intra \nùntru curând.
– Nu [tiu, focuri de tab`r` [i baluri mascate, pare cam
juvenil, nu crezi?
– S-ar putea, spuse Craig, dar \]i spun ceva, dup` câte am
\ndurat ca s` cap`t slujba asta, dac` domnul Pinney ar consi-
dera c` e o idee bun` s` scuip \mpotriva vântului când m`
trezesc diminea]a, a[a a[ face. Ei sponsorizeaz` aceast` sear`
[i se a[teapt` s` vad` multe fe]e zâmbitoare. Pe a mea o vor
vedea.
Linda d`du din cap. Politic`. Era la fel peste tot.
|[i strânser` lucrurile [i se al`turar` celorlal]i intrând prin
u[ile mari \n sala de sport.
***
Linda se ruj` din nou [i examin` efectul \n oglinda de

deasupra chiuvetei din vestiar. Ar`ta exotic` [i sexy, a[a cum
60 FAYE MORGAN
vroia s` fie Esmeralda, ]iganca aceea care furase inima

s`rmanului coco[at. |[i aranj` bluza mai jos [i cl`tin` capul ca
s` zornìe cerceii. Bine.
– Cred c` p`rul tù va trebui aranjat, spuse Susan Daley,
care era \mbr`cat` \n Micu]a Bo Peep.
– Ce vrei s` spui?
– Ar trebui s` arate mai s`lbatic.
Susan veni lâng` ea [i-i lu` pieptenele din mân`.
– Las`-m` s`-l aranjez pu]in.
|i piept`n` pe spate p`rul negru [i apoi \l netezi, astfel
c`-i st`tea ca un nimb \n jurul capului.
– Mul]umesc. Ar`t de parc` a[ face trotuarul.
– Exact. Esmeralda nu era o femeie virtuoas`.
Linda \ncheie nasturii de la spatele costumului lui Susan.
– De ce n-a fost meciul tot aici?
Susan \[i \ntinse gâtul ca s` testeze cât de strâns e gulerul.
– Copiii au avut un meci aici \n dup`-amiaza asta. Pinney
are mult` influen]` la Inspectoratul {colar, dar nu destul` ca
s` anuleze un meci programat ca angaja]ii lui s` se distreze. E
\n Consiliul Director al YMCA [i astfel am ajuns aici.
Se studiar` una pe alta [i fur` satisf`cute.
– Hai s` mergem, spuse Susan.
Craig era un coco[at conving`tor. Masca era oribil` [i
[chiop`ta.
– Quosimodo! exclam` Linda când \l v`zu. Ce mai e nou \n
clopotni]`?
– E cald, spuse el. Masca de cauciuc m` sufoc`.
– Scoate-o, spuse Susan. Nimeni nu va observa diferen]a.
– E[ti pus` pe [otii, spuse Craig. B`nuiesc c` te crezi
frumoas` \n costumul `la.
AVOCATUL PUBLIC 61
– Oilor mele le place, spuse Susan [i se duse s`-[i caute

puloverul.
Linda [i Craig intrar` \ntr-o sal` cu schelete [i felinare din
bostan. Linda era fascinat` de diversele costume. Craig o
conduse la masa cu gust`ri, unde servir` un pahar de punci.
– {i acum ce va fi? \ntreb` Linda.
– Vei vedea. Sunt concursuri [i jocuri. {i cred c` au [i o
forma]ie rock – nepotul lui Rolf sau cam a[a ceva. Petrecerea
se va \nc`lzi când va \ncepe s` cânte muzica.
A[a a fost. Pe la ora nou` sala de sport era plin` [i muzica
asurzitoare \mpiedica orice \ncercare de conversa]ie, a[a c`
to]i dansau. Vibra]iile instrumentelor electrice f`ceau pere]ii
s` tremure. Linda se s`turase dup` vreo jum`tate de or` [i se
rug` s-o lase la toalet` ca s`-i revin` auzul.
Tocmai cùta oja \n geant` ca s` repare o unghie, când
Diana Northrup intr`. Era \ncânt`toare, cu o rochie pân`
la podea [i o tiar` cu nestemate. Zâmbi când o v`zu pe
Linda.
– Bun`. Cine e[ti \n seara asta?
– Esmeralda din Coco[atul din Notre Dame.
– Foarte inteligent. Jeff [i cu mine ne-am \mbr`cat \n
„Prin]ul Broscoi“. El e prin]ul [i eu sunt prin]esa.
Sigur c` e[ti, se gândi Linda. Rochia Dianei era violet
deschis, cu un corsaj strâmt. Avea un guler p`trat [i un colier
de ametiste care reflecta culoarea costumului. P`rul ei era
strâns \n coc sus pe cap. Cu ea al`turi, Jeff nu se va uita la tine,
se gândi Linda.
– Ar`]i bine, spuse Linda sincer`.
|[i vopsi unghia [i plec` zâmbindu-i Dianei.
62 FAYE MORGAN
Când se \ntoarse \n sala de sport, prima persoan` pe care

o v`zu fu Jeff. Purta labe de broscoi la mâini [i la picioare [i
masca de broscoi era dat` pe spate. Un costum verde, o mic`
pelerin` pe umeri [i o coroan` aurie pe cap. Imaginea era
clar`: jum`tate broscoi, jum`tate prin]. Chiar [i \n costumul
ridicol, era atr`g`tor.
Linda \l g`si apoi pe Craig participând la un concurs de
limbo. R`m`seser` patru candida]i [i bara era a[a de joas` c`
Linda nu-[i putea imagina cum putea trece cineva pe sub ea.
Privi contorsiunile participan]ilor, aplaudând succesele [i
strigând când un participant d`du bara jos. Câ[tig`torul fu un
rezident de la spital care lu` premiul, o statuet` pe care scria
„Cel mai bun dansator din lume“.
Muzica se opri [i Linda, recunosc`toare, se a[ez` cu Craig
pe ni[te scaune pliante puse pe margine. Craig \[i [terse
fruntea cu o batist` [i spuse:
– |mi aduci ceva de bùt, te rog? M-a[ duce eu, dar nu sunt
sigur c` pot merge.
Linda merse \n spate [i fu servit` de o femeie care-i p`ru
cunoscut`, de vreo patruzeci de ani. Ea \i zâmbi Lindei [i
spuse:
– Sunte]i doamna Redfield, nu-i a[a?
– Da.
– Sunt Phyllis Beresford, so]ia lui Roger.
Roger Beresford era un avocat cunoscut la firm`. Avea
mult` influen]` pe plan local; unchiul sù f`cuse parte din
consiliu [i bunicul lui fusese loc]iitorul guvernatorului
statului. Nu era partener la firm`, dar avea o pozi]ie bun`.
De[i Linda nu lucrase cu el, \l cuno[tea.
AVOCATUL PUBLIC 63
– Ce mai face]i doamn` Beresford?

– Te rog, spune-mi Phyllis. Nu-mi place ceremonia. Sper
c` tân`rul Jensen \]i arat` locul, f`cându-te s` te sim]i bine.
Te-am v`zut sosind cu el. De fapt, am fost surprins`. So]ul
meu mi-a spus c` fiul lui Jeff Langford a fost responsabil de
angajarea ta [i am crezut c` va veni cu tine.
– El m-a propus, a[a e, dar nu ne \ntâlnim \n timpul liber.
Este cu Diana Northrup.
– |n]eleg, spuse doamna Beresford pe un ton care sugera
c` nu \n]elege deloc.
– Mul]umesc pentru bùtur`, spuse Linda [i se
\ndep`rt`. Probabil c` doamna Beresford se plictisea dac`
recurgea la interogarea colegilor so]ului ei pentru subiecte
interesante.
Craig \nghi]i bùtura dintr-o dat` [i o trase pe Linda pe
ringul de dans când forma]ia \ncepu din nou s` cânte.
Dansar` vreo trei dansuri, apoi, \ntorcându-se la scaunul ei,
aproape c` d`du peste Jeff.
– Bun`, spuse el. Ia o l`bu]`. |i \nmân` o \not`toare, care
era de fapt o m`nu[` cu degete prelungite [i se sc`rpin` pe
nas.
– Iat`-l, spuse Craig al`turându-li-se [i m`surându-l pe Jeff
din cap pân`-n picioare.
Jeff râse.
– Dac` ar`t pe jum`tate atât de scandalos pe cât m` simt,
sunt \ntr-o mare belea.
Linda se uit` dup` Diana, dar n-o v`zu.
– Cel mai rù lucru \n leg`tur` cu costumul `sta e c` m`
gâdil`. Nu-mi amintesc dac` broscoii se scarpin`.
64 FAYE MORGAN
– Or`cìe, spuse Craig. Asta fac.

– Voi or`cì [i eu dac` aceast` petrecere mai ]ine mult.
Costumele de broscoi nu sunt pe lista mea de preferin]e.
Craig \[i puse un bra] dup` umerii Lindei [i fa]a lui Jeff se
\nnegur`. Linda nu vroia s` se fereasc`, dar ar fi dorit s` n-o
fi f`cut.
– Cum te trateaz` Craig? \ntreb` Jeff.
– Nu-]i face griji, Jeff, r`spunse Craig \n locul ei. Dac` are
ceva de reclamat, \]i va spune [i tat`l tù m` poate concedia.
Chicoti, apoi v`zu c` Linda [i Jeff nu râdeau.
– Hei, voi doi, era o glum`, adùg` el.
– Nu cred c` Linda a g`sit-o amuzant`, spuse Jeff.
Craig privi de la unul la altul, apoi \[i lu` bra]ul de pe
umerii Lindei.
– Am senza]ia c` n-am observat ceva. Cum par s` fiu \n
plus, m` voi retrage. Se amestec` \n mul]ime.
– Te deranjeaz`, nu-i a[a? \ntreb` Jeff. Pozi]ia mea elevat`?
Nu vroia s` discute asta.
– Las-o balt`, Jeff. A fost doar o remarc` negândit`. Craig
n-a inten]ionat s` spun` ceva rù.
|n jur, oamenii dansau.
– Hai s` ie[im de aici, spuse Jeff, luând-o de mân`.
Nu putea s` i se \mpotriveasc`, a[a c` se l`s` târât`. O duse
pe coridor, unde erau dulapuri de tabl` [i vitrine cu trofee.
Se privir`.
– |mi place costumul tù, spuse ea. Mi-a pl`cut
\ntotdeauna povestea asta. Imagineaz`-]i, s` ai un broscoi [i
s` se transforme \n prin]. Problema mea e c` am câte un prin]
[i se transform` \n broscoi.
AVOCATUL PUBLIC 65
– Poate nu procedezi cum trebuie, spuse Jeff. Se face cu un

s`rut. Las`-m` s`-]i ar`t.
|nainte ca ea s` poat` reac]iona, o tr`sese spre el [i-i
acoperise gura cu a lui. La \nceput presiunea era u[oar`, apoi
mai intens`, pân` când \ncepu s` tremure \n bra]ele lui, care
o ]ineau strâns. Gura lui se plimb` pe gâtul ei, pe urechi, pe
gropi]a de la baza gâtului. |ntreaga lume se redusese la
senza]ia arzând` a buzelor lui pe pielea ei. El \i descheie bluza
ei [i o s`rut` pe sâni, mângâind-o pe piele.
Linda auzi un zgomot venind din sal` [i \[i reveni ca sub
un du[ cu ap` rece. Se eliber`, cu ochii mari, ro[ind.
|l privi pe Jeff \n lumina artificial` de pe coridor. Buzele [i
din]ii lui erau p`ta]i de rujul ei [i ar`ta ca un vampir. Linda
scoase o batist` din buzunarul fustei [i-l [terse. El st`tea
lini[tit, privind-o.
– Jeff, nu trebuie s` mai facem asta, spuse Linda cu o voce
nesigur`. A fost o gre[eal`.
El p`rea s`-[i ]in` r`suflarea. Apoi se aplec` de la mijloc
\ntr-o plec`ciune.
– Voi face totul s` v` ascult, doamn`.
Când Linda se duse la toalet` s`-[i revin`, v`zu \n oglind`
c` avea ruj pe gât [i pe un sân. Gura lui Jeff purtase rujul. Nu
se sim]ea \n largul ei, ca [i cum ar fi fost \nsemnat`, marcat`
cu semnul lui.
Se cur`]` \nainte s` plece.
Capitolul 5
|ntr-o dup`-amiaz` frumoas`, la opt s`pt`mâni de când era

la firm`, Linda \ncerca s` \n]eleag` un caz din secolul al
optsprezecelea când Jeff cioc`ni la u[`.
Purta un pulover bleumarin [i pantaloni kaki, o c`ma[`
bleu [i o cravat` \nchis` la culoare. Ar`ta exact cum era, un
tân`r care credea \n el. Linda \i invidia convingerea \nn`scut`
c` putea \nvinge lumea.
Jeff \[i trase mâneca, uitându-se la ceas.
– Merg \n centru. Ai treab` la \nchisoare?
Se oferea s`-i fac` un comision. Generozitatea era un
aspect al personalit`]ii lui care o z`p`cea pe Linda. Era
aproape ru[inat` c` avea b`nuieli. De asemenea, Jeff \i accepta
complet rolul \n proiectul Puritan. |i lua \n considerare ideile,
\i \mbun`t`]ea sugestiile, \i cânt`rea opiniile, pe scurt, o trata
ca pe un partener egal. De[i era un lucru normal, Linda se
a[tepta la altceva. |[i d`du seama treptat c` poate nu se
pref`cea c` era bun, ci chiar era.
AVOCATUL PUBLIC 67
Linda privi gr`mada de dosare pe care le primise de la

ceilal]i avoca]i când \ncepuse s` lucreze la firm`. Fiecare \i
d`duse câteva cazuri \n plus fa]` de cel la care lucra cu Jeff.
Linda trase un dosar de la fund [i-[i privi notele capsate \n
interiorul coper]ii.
– Exist` un Stanley Wellington arestat pentru atac. Ar
trebui s` vorbesc cu el azi.
Jeff zâmbi.
– L-ai mo[tenit pe Stanley? \ntreb` el. Dac` vrei s` vii,
tr`sura mea te a[teapt`. Trebuie s` m` opresc la sediul poli]iei
la \ntoarcere.
Linda \[i lu` geanta [i dosarul lui Wellington. |l urm` pe
Jeff \n sala de primire, a[teptând \n timp ce el \i spunea lui
Mary unde plecase.
– Stanley e o tradi]ie pe aici, \i explic` Jeff \n timp ce urcau
\n lift. Provine dintr-o veche familie a[ezat` [i de aceea e
clientul nostru, dar a fost dezmo[tenit. Trìe[te la o pensiune
\n centru [i se ia la b`taie cam la [ase s`pt`mâni. Familia lui
refuz` s`-i mai pl`teasc` vreo cau]iune. De fiecare dat` când e
arestat, cau]iunea se m`re[te [i st` pu]in la r`coare. |]i va
spune f`r` \ndoial` care din prietenii lui dubio[i i-o va pl`ti.
Jeff \[i ridic` gulerul, c`ci b`tea vântul. Ar fi o poveste trist`,
dar Stanley e fericit [i n-ar dori s` fie altfel. Avoca]ii de la firm`
\l dau de la unul la altul. Fiind \ncep`toare ]i l-au dat ]ie.
Linda abia a[tepta s`-l vad` pe acest personaj. Jeff continua
s` vorbeasc` \n timp ce \[i cùta cheile de la ma[in` \n
buzunar.
– Cum ai observat, firma ia pu]ine cazuri penale, de obicei
acelea \n care sunt implica]i familiile sau prietenii partenerilor
68 FAYE MORGAN
de afaceri. Am avut [i eu azi unul, fiul unui prieten al tat`lui

meu, la care s-au g`sit destule droguri ca s` deschid` o
farmacie. El va mo[teni cinci milioane de dolari la dou`zeci [i
unu de ani [i la nou`sprezece c`l`tore[te cu trei kilograme de
ha[i[, 120 de grame de cocain` [i destul praf de \ngeri ca s`
transforme o \ntreag` m`n`stire de maici \n berete verzi.
Mai rù, are antecedente. De asemenea, se drogheaz`. E un
caz trist.
|n timp ce intrar` \n ma[in`, Jeff ap`s` un buton s` coboare
geamurile [i briza de toamn` \nfoie p`rul Lindei.
– Abia l-au adus [i-l ]in \n arest preventiv pân` \l v`d. |l vor
duce la Whalpole. O privi pe Linda [i ochii lui erau plini de
durere. |[i \ntoarse privirea spre strad`.
– Mi-l amintesc pu[ti când eram la [coal`. Construia
aeromodele.
Linda t`cea. Ce putea spune? Amândoi [tiau c` legile
federale \l vor ]ine \nchis mul]i ani, mai ales c` era recidivist.
Triste]ea din ochii lui Jeff r`mase \n mintea ei. Nu era doar o
slujb`. |[i amintea de un bìe]el de care \i pl`cuse [i nu-l putea
ajuta pe adult. Linda privi gânditoare pe fereastr`.
|nchisoarea era o cl`dire de piatr` care mirosea a
umezeal`. Linda se legitim` la recep]ie [i fu invitat` \n sala de
vizite, cu u[a de sticl` [i masa veche [i uzat` din lemn. Jeff
vorbi cu ofi]erul de serviciu.
Dup` câteva minute, u[a se deschise [i un gardian privi
\nùntru. |i zâmbi Lindei.
– E[ti avocatul?
Linda d`du din cap c` da.
Spuse peste um`r:
AVOCATUL PUBLIC 69
– Hai, Stanley, necazurile tale s-au terminat. A venit

avocatul s` te salveze. |n timp ce de]inutul intr`, gardianul se
post` la u[`.
Stanley Wellington era de vârst` mijlocie. Purta o jachet`
maro, care fusese de bun` calitate, dar acum era jerpelit`.
Avea o barb` de trei zile [i ochi vicleni. O [apc` de baseball era
pus` invers pe cap [i avea o insign` cu „Despica]i lemne, nu
atomi“. O privi suspicios pe Linda.
– Unde e Joe? spuse el.
– Joe?
– Joe Axelrod, avocatul meu. Cine e[ti?
– Domnule Wellington, e[ti reprezentat de firma Rolf
Langford [i Pinney. Deci orice avocat din firm` \]i poate prelua
cazul. Mi-a fost dat mie.
Wellington d`du din cap.
– Deci vor s` scape de mine?
Linda nu spuse nimic.
– Ei bine, nu conteaz`. Domni[oar`, po]i s`-l suni pe omul
`sta? Aici e numele [i num`rul lui, va pl`ti cau]iunea. Po]i s`
faci asta?
– Cred c` pot, domnule Wellington, spuse Linda sec, luând
buc`]ica de hârtie.
Wellington se ridic` s` plece.
– Nu crezi c` ar trebui s` discut`m cazul dumitale? strig` ea
dup` el.
– Nu, e ca de obicei. Scoate-m` afar`, e tot ce-]i cer. Merse
spre u[`, apoi se \ntoarse. Bravo ]ie. E minunat, voi fetele v`
face]i doctori [i avoca]i. Sunt un sus]in`tor al eliber`rii
70 FAYE MORGAN
femeilor. F`cu cu ochiul [i ie[i. Linda v`zu o carte cu

„Locuitorii din Dublin“ de James Joyce ie[ind din buzunarul
lui de la spate.
Linda \nc` mai chicotea când \l \ntâlni pe Jeff la recep]ie.
– Ce zici de Stanley? o \ntreb` el zâmbind.
– E cel mai original personaj pe care l-am \ntâlnit.
– A[a e, fu Jeff de acord. Prima dat` când l-am \ntâlnit,
mi-a f`cut harta astrologic` [i mi-a spus c` data trecut` m-am
\ncarnat ca un sclav medic grec \n Roma antic`.
Linda râse.
– Inventezi.
El ridic` mâna ca [i când ar fi jurat.
– Jur pe Dumnezeu. Spunea c` eram un botanist pe nume
Anoxamander care era medicul personal al nepotului
\mp`ratului Tiberius.
– Bine, te cred.
– |ntreab`-l pe Stanley data viitoare când v` \ntâlni]i. Sunt
sigur c` v` ve]i mai \ntâlni.
– Mul]umesc.
D`dur` col]ul la Departamentul de poli]ie, Linda
potrivindu-[i pasul dup` pasul lung al lui Jeff.
– Vrei s` vii cu mine? \ntreb` Jeff. Te voi prezenta
prietenului meu Claude Delancey. E [eful agen]ilor.
Linda era interesat` s`-l cunoasc`.
– Bine.
Intrar` prin u[ile duble \n sediu, unde lui Jeff i se spuse c`
\n momentul acela clientul lui era supus lu`rii amprentelor. |l
vor putea vedea.
AVOCATUL PUBLIC 71
Linda \l urm` pe Jeff pe un hol vopsit \n gri, apoi \ntr-o

\nc`pere. Un b`rbat cu haine obi[nuite st`tea la un birou
luând o declara]ie de la un tân`r.
Bìatul era \mbr`cat \n blugi decolora]i, o geac` de blugi [i
bocanci. P`rul lui blond \i c`dea pe frunte [i avea barb`, Un
lan] gros de argint atârna \ntre curea [i buzunarul din spate.
|l privi pe Jeff f`r` s`-l recunoasc`.
– Bun`, Bobby, spuse Jeff.
Ochii bìatului se mutar` de la Jeff la poli]ist [i la Linda.
|nainte ca cineva s`-l poat` opri, luase un cu]it de desf`cut
coresponden]a de pe mas`, o \n[f`case pe Linda [i-i pusese
cu]itul \n gât.
– Jeff, spune-le porcilor `stora s`-mi dea drumul sau o
omor pe prietena ta. Cu]itul `sta e cam tocit, dar am s`-l \nfig
cu putere. Nu cred c` vrei s` vezi asta. |n timp ce Jeff t`cea,
Bobby o strânse pe Linda de gât. Ea gemu [i Jeff f`cu un pas
spre ea. E moart` dac` \ncerci ceva, Jeff, \l avertiz` bìatul [i
Jeff se opri. Ochii lui n-o p`r`seau pe Linda.
Linda nu mai fusese atât de \ngrozit` \n via]a ei. Se rug`.
Rug`ciunile din copil`rie reveneau \n mintea ei
\nspìmântat`.
Cel care o ]inea mirosea teribil. Transpira [i Linda aproape
c`-i sim]ea inima b`tând. Chiar a[a [ocat`, \[i d`du seama c`
era nebun s` \ncerce a[a ceva \n mijlocul unei sec]ii de poli]ie
plin` cu poli]i[ti. To]i martorii \nlemniser`.
Jeff \[i g`si vocea.
– Boby, d`-i drumul. Promit c` vei c`p`ta minimum de
pedeaps`. E[ti drogat [i nu [tii ce faci. Nu vei sc`pa. Dac` o
r`ne[ti, e[ti terminat [i chiar dac` nu-i faci nimic [i \ncerci s`
72 FAYE MORGAN
evadezi, vei fi prins \nainte s` faci un pas. Bobby, te rog. Nu

te pot ajuta dac` faci asta. Gânde[te-te omule, gânde[te-te.
Linda \[i imagin` ra]iunea celui care o re]inea \ncercând s`
\nving` panica lui provocat` de drog. |ncet, \ncet strânsoarea
lui sl`bi. Jeff v`zu [i spuse:
– Las` cu]itul, Bob. Ea fu \mbrâncit` \n fa]` \n timp ce
auzea obiectul de metal lovind podeaua.
F`r` s` se gândeasc`, alerg` \n bra]ele lui Jeff. El o prinse
[i o ]inu la piept, mângâind-o.
– E \n regul` acum, e[ti \n siguran]`. S-a terminat, \i
murmur` vocea lui \n ureche. Sim]ea vag zgomotul din jur \n
timp ce Bobby era \n[f`cat [i dus de acolo.
|nf`]i[area supl` a lui Jeff era \n[el`toare, descoperi Linda
\n bra]ele lui. Era musculos [i slab. Treptat, \[i d`du seama
c`-l ]inea ca [i cum ar fi fost eroina delicat` a unei melodrame
victoriene. Nu vroia s` se dea \n spectacol. Se eliber` blând [i
se d`du \napoi, dându-[i la o parte p`rul de pe fa]`.
– |mi pare rù, spuse ea. M-am purtat copil`re[te.
Jeff o privea pu]in \ncruntat.
– De ce-]i ceri scuze? Amândoi am fost speria]i. N-ai de ce
s`-]i ceri scuze.
Linda nu [tia ce s` spun`. |[i \mpreun` mâinile ca s` nu-i
mai tremure. Jeff o lu` de bra].
– De ce nu intri \n biroul lui Claude s` stai jos pu]in. |]i
aduc un pahar cu ap`.
Linda \l l`s` s-o conduc` \n biroul gol, unde se a[ez` pe o
canapea de piele. |n timp ce ie[ea, Jeff \ntâlni un b`rbat
ro[cat, solid, care vroia s` intre. Linda \i auzi vorbind.
AVOCATUL PUBLIC 73
– Claude, ce naiba se \ntâmpl` aici? se auzi vocea furioas`

a lui Jeff. Nu-l mai auzise folosind tonul acesta pân` acum. De
ce nu i-a]i pus c`tu[e? continu` Jeff. Oricine \[i putea da seama
c` punea ceva la cale. Vreau s` primeasc` \ngrijiri medicale [i
s` i se fac` o expertiz` psihiatric` \nainte de audierile
preliminare, \n]elegi?
Nu auzi r`spunsul lui Delancey, c`ci se \ndep`rtau, dar \l
v`zu b`tându-l pe Jeff pe um`r. Ochii Lindei se \nchiser` [i-[i
l`s` capul pe spate pe canapea.
Câteva minute mai târziu Jeff se \ntoarse cu un pahar de
plastic plin cu ap` [i o pilul`.
– E un tranchilizant, spuse el. Infirmiera de jos mi l-a
dat.
Linda bù pu]in` ap`, dar refuz` pastila.
– Nu, mul]umesc.
– A[a te vreau, spuse el [i o arunc` la co[. Se a[ez` lâng`
ea [i-[i \ntinse picioarele lungi \n fa]`, contemplându-[i
pantofii.
– Ce mai e nou?
Se privir` [i izbucnir` \n râs. Linda nu se mai putea opri,
\ncât \i d`dur` lacrimile.
– Cred c` sunt isteric`, spuse ea.
– E[ti perfect justificat`, r`spunse Jeff. |[i vâr\ mâinile \n
buzunare [i-[i \ncruci[` picioarele. Dac` tot nu vrei o pastil`,
ce zici de ceva de bùt? E patru [i jum`tate, ziua a trecut. Ai
intrat \n \ncurc`tura asta fiindc` ai venit cu mine.
Linda ezit`. Nu prea vroia s` mearg` cu el. Sem`na cu o
\ntâlnire. Dar nevoia de a fi cu el \i \nvinse obiec]iile.
74 FAYE MORGAN
– Bine.
Nu \ntreb` unde mergeau, dar manierele lui rafinate nu-l
l`sau s` aleag` singur.
– Unde ai vrea s` mergem?
Linda se a[ez` confortabil pe scaunul de piele.
– Alege tu, sunt prea obosit` s` gândesc. Surprinde-m`.
El zâmbi.
– Vine o surpriz`!
Curând, ajunser` la periferie.
– Odihne[te-te, spuse Jeff. Ai avut o zi grea.
Mergeau cu ma[ina pe o [osea cu dou` benzi, printre
rânduri de copaci colora]i. Frunzele c`zute formau un covor
pe marginea drumului, ruginii, maro [i galbene. Linda fu mai
atent` când el o lu` pe un drum de ]ar`.
– |mi cer scuze, spuse el. Drumul e cam accidentat, dar
merit`. Cel pu]in a[a sper.
Câteva minute mai târziu oprir` \n fa]a unei cl`diri
coloniale restaurate, din secolul optsprezece. Jeff parc` pe
pavaj [i merser` la veranda mare. |nùntru, o tân`r` cu
costum de epoc` \i salut`.
Interiorul o uimi pe Linda. Lemn`ria original` str`lucea [i
\ntr-un [emineu mare ardea un copac \ntreg. La recep]ie era o
mas` de cire[ [i o roat` de tors st`tea lâng` un scùnel de
muls vacile. Pe jos erau pleduri. Linda era fermecat`.
Fata \i conduse la sala de mese unde alt [emineu arunca
lumini vesele. Sala era plin` de mese rotunde acoperite cu
fe]e de mas` albe; [erve]ele ro[ii brodate erau \mp`turite pe
margine. Pe fiecare mas` era o lamp` [i o vaz` cu flori. Dup`
ce se a[ezar`, Linda \l privi pe Jeff.
AVOCATUL PUBLIC 75
– E dr`gu], spuse ea. De unde [tii de locul `sta?

– De fapt a apar]inut unui str`mo[ de-al meu, r`spunse el.
A construit-o pentru mireasa pe care a adus-o din Anglia. E o
afacere mic`, dar sigur`. Pu]ini [tiu de ea.
– |n felul `sta vin doar clien]i ale[i, nu-i a[a?
Jeff ridic` mâna ap`rându-se.
– F`r` discursuri \n seara asta, vrei?
– Bine.
Ap`ru un chelner [i Jeff comand` o sticl` de vin alb. Linda
bea rar, a[a c` nu recunoscu numele. F`r` \ndoial`, era ceva
pentru clasa de sus, care se bea la festivit`]i. Chelnerul plec`
[i Jeff \i \nmân` Lindei meniul.
– Hai s` cin`m, spuse el. N-am mâncat de la unsprezece [i
jum`tate [i dac` beau vinul pe stomacul gol, mi-e fric` s` nu
m` \mb`t.
Linda ezit`. El \i ghici \ndoielile [i spuse:
– F`r` obliga]ii.
Asta o f`cu s` se simt` aiurea, a[a c` privi meniul [i alese
fructe de mare [i cambul`. Jeff comand` pate [i homari. De[i
[tia c` avea de unde, Linda se minun` de u[urin]a cu care
cheltuia banii.
La [apte [i jum`tate, dou` chelneri]e deschiser` ni[te u[i
duble de la un cap`t al s`lii [i ap`ru o forma]ie pe o platform`
[i un ring de dans. Muzica umplu aerul [i câteva cupluri
dansau.
Linda \ncepu stânjenit` s` m`nânce când sosi mâncarea.
Când Jeff o invitase s` bea ceva, ea nu se gândise la atmosfera
asta romantic` [i la o cin`. Vorbir` pu]in \n timpul mesei [i Jeff
76 FAYE MORGAN
p`rea rezervat. Când farfuriile fur` luate [i refuzar` desertul,

el scoase o ]igar` dintr-o cutie de filde[ [i o aprinse cu o
brichet` de aur.
– Nu [tiam c` fumezi, spuse Linda.
– De obicei nu fumez, r`spunse Jeff. Doar când sunt
tensionat sau... Se opri, dându-[i seama ce recunoscuse. Jeff
ro[i [i Linda era captivat`. Nu era a[a de sigur pe el cum p`rea.
El \[i reveni [i zâmbi. Dar mi le scot din sânge alergând \n
fiecare zi.
Jeff comand` cafea [i coniac [i ascultar` muzica. |[i stinse
]igara \n scrumier` [i veni lâng` scaunul ei, \ntinzând mâna.
– Dansezi cu mine, sau trebuie s` invit chelneri]a?
{tiind c` gre[ea, dar neputându-se opri, Linda se ridic` [i-l
urm` pe ringul de dans. O lu` \n bra]e cu u[urin]`. Ea \[i
amintea cât o tulburase \n dup`-amiaza când o luase \n bra]e.
Muzica [i vinul o ame]iser` [i curând dansa cu capul pe
um`rul lui [i cu bra]ele dup` gâtul lui Jeff. E[ti nebun`, e[ti
nebun`, spunea o voce din mintea ei. Dar asculta de trupul
ei, care vroia s` r`mân` lâng` acest b`rbat. Mâna lui \i mângâia
spatele, ajungâng pân` la ceaf`. Sim]ea cum el se \nfierbânt`
[i vibreaz`. Ochii ei se \nchiser` [i se abandon` la pieptul lui,
\n bra]ele lui puternice. Doamne ajut`-m`, se gândi ea, nu-l
l`sa s` vad` ce simt.
Brusc, muzica se opri. Linda nu [tia dac` s` plâng` sau s`
spun` o rug`ciune de mul]umire. Cei din forma]ie plecar` s`
ia o pauz` [i Jeff \i d`du drumul cu regret. St`teau \n mijlocul
ringului [i Linda \i evita privirea. Se \ntoarse repede la mas`.
El o urm` mai \ncet.
AVOCATUL PUBLIC 77
|[i bùr` cafeaua \ntr-o lini[te \ncordat`. Linda observ` c`

el sorbise din coniac, pe când al ei era neatins. Vroise s`-i
propun` s` pl`teasc` nem]e[te, dar Jeff semn` cecul. Linda \[i
lu` geanta [i murmur` c` merge la toalet`.
Ochii ei erau ciudat de str`lucitori \n oglind`, de[i fa]a era
palid`. Mâinile \i erau reci. Trebuie s` \ndrept aceast` rela]ie pe
un f`ga[ profesional, se gândi ea. El nu trebuia s` b`nuiasc` fap-
tul c` o tulburase, altfel nu mai putea lucra cu el. Dar, chiar \n
timp ce aceste gânduri \i treceau prin minte, Linda sim]ea
amprenta trupului lui pe al ei. Se piept`n` [i se ruj`, ceea ce o
f`cu s` arate ca o stafie. {i-l [terse [i \[i ciupi obrajii. Era mai bine.
Jeff o a[tepta \n hol cu puloverul ei pe bra]. O ajut` s` [i-l
pun` [i ie[ir`. Linda tremura violent, fie de emo]ie, fie de
frig, nu putea spune. Dar Jeff observ` [i \[i scoase haina,
punându-i-o pe umeri. Când ea protest`, el spuse:
– Ia-o. Nu fi prostu]`. Tonul lui nu suporta contraziceri,
a[a c` ced`.
Drumul spre cas` se f`cu \n t`cere. Jeff puse o caset` cu
Ceaikovski \n casetofon ca s` nu mai fie nevoie s` vorbeasc`.
Ma[ina Lindei era \ncuiat` [i asigurat` [i ea era obosit`. Putea
lua un taxi diminea]a, a[a c`-i spuse lui Jeff s-o duc` acas`.
Când ajunser` acas` la ea, Jeff vru s` coboare s-o conduc`,
dar ea \l opri. Scoase haina lui [i o l`s` pe scaun.
– Linda. Ea se \ntoarse [i-i puse un deget pe buze. Jeff \i
d`du drumul [i spuse:
– Bine, nu vom vorbi despre asta. Noapte bun`.
Linda urc` treptele verandei, descuind u[a \n mod
mecanic. Jeff a[tept` pân` când intr` [i apoi plec`. Linda
\nchise u[a [i se sprijini de ea.
78 FAYE MORGAN
Câteva zile mai târziu Jeff g`si solu]ia la cazul Puritan. Era
sfâr[itul dup`-amiezii [i Linda [tia c` ceilal]i plecau. Zgomotul
ma[inilor de scris [i al u[ilor de la dulapuri \ncet`, \nlocuit de
„La revedere“ [i „ne vedem mâine“. Dar Linda continua s`
lucreze, uitându-se prin zeci de cazuri, cùtând idei. Era [ase
f`r` un sfert când Jeff ap`ru \n prag. Linda \l privi surprins`.
Credea c` plecase acas`.
– Evrika, spuse el. Am g`sit!
Era entuziasmat. Ochelarii \i ridicase \n p`r ca o vizier`,
n-avea cravat` [i mânecile c`m`[ii erau suflecate pân` la cot.
|n mân` avea un volum vechi „King's Bench, 1812“.
– O mie opt sute doisprezece? Uit`-l, e dep`[it spuse Linda.
Jeff d`du din cap c` nu.
– Nu e. A fost citat \n Pensylvannia \n 1973. Ascult`. Se
sprijini de u[` [i citi cu voce tare o situa]ie asem`n`toare cu
cazul lor. Era aproape la fel, oricât de greu i-ar fi venit s`
cread` [i ochii Lindei se m`rir` \n timp ce asculta. Se ridic` de
la birou [i lu` cartea \n mân` s` citeasc`. Judec`torul hot`râse
\ntr-un fel favorabil din punctul de vedere al lui Puritan.
|l privi uimit`. Râse tare [i arunc` \n aer cartea.
Jeff s`ri, zâmbind, o lu` de mâini [i o \nvârti. Linda \l s`rut`
pe obraz.
– E[ti un geniu, spuse ea. El o prinse [i o trase spre el.
– Pupicul `sta nu e o r`splat` suficient` pentru ce am
reu[it, spuse el. M` gândesc la ceva mai substan]ial. |nainte s`
se poat` feri, gura lui cobor\ pe a ei, sigur`, irezistibil`. Linda
sim]i c`-[i pierdea controlul. |l dorise atât de mult [i acum era
aici: gura lui, mâinile lui, trupul lui. Buzele ei se
\ntredeschiser`.
AVOCATUL PUBLIC 79
Biroul disp`ru [i ei doi erau \n alt univers. Linda nu

crezuse c` poate sim]i atât de intens. Era ame]it` \n bra]ele lui.
Jeff mirosea frumos, a s`pun [i parfum, cu o urm` de tutun.
Ea \[i retrase gura [i-l s`rut` pe gât. El gemu [i o prinse de
talie, tr`gând-o spre el. Tr`gând-o de p`r, \i aduse buzele pe
ale lui din nou.
Telefonul de pe biroul ei sun` [i se \ndep`rtar`, ca doi
copii vinova]i prin[i c` se joac` de-a doctorul. Linda \[i puse
mâinile pe obrajii arzând [i se \ndrept` spre birou. Cu coada
ochiului, \l v`zu pe Jeff punându-[i palmele pe perete, cu
capul aplecat, ca un sportiv care \[i tr`gea r`suflarea.
– Linda Redfield, spuse ea \n telefon.
– Bun` Linda, sunt Maggie.
– O, Maggie, spuse Linda u[urat`. La ce se a[teptase, la
vocea lui Dumnezeu?
– E[ti bine?
– Da. Care e problema?
– Te-am cùtat acas` [i n-a r`spuns nimeni, a[a c` am sunat
la birou. Trebuie s` te iau la [ase pentru conferin]a aia de la
Facultatea de Drept.
Linda oft`. Uitase complet.
– Ne \ntâlnim acolo, bine? Plec direct de aici. Dac` plec
acum, ajung la timp.
– Ne vedem acolo. E[ti sigur` c` totul e \n regul`? Vocea ta
e... ciudat`.
– Totul e \n regul`. }ine-mi un loc.
Linda \nchise [i \ncepu s` arunce lucruri \n serviet`, \n
timp ce Jeff o privea enigmatic. Dup` câteva clipe spuse:
80 FAYE MORGAN
– Nu e nevoie s` fugi. Nu te voi viola.

Mâinile Lindei se oprir`. Se decise s` \nfrunte subiectul
Pentru prima oar` de când sunase telefonul \l privi pe Jeff.
– Nu ar fi viol, Jeff, [tii asta. Tocmai asta e problema.
El inspir` adânc [i-[i ]inu r`suflarea ca [i cum s-ar fi a[teptat
la ceva.
Linda ocoli biroul [i se opri \n fa]a lui, observându-i
tr`s`turile regulate [i privirea limpede. |nghi]i [i spuse:
– Uite ce e, Jeff, nu trebuie s` mai continu`m a[a. Ne va
distruge rela]ia profesional` [i slujba asta e important` pentru
mine. Ar fi altfel dac` am avea vreo [ans`, dar...
El st`tea nemi[cat, privind-o intens.
– Dar?
Linda ridic` din umeri.
– E[ti cu altcineva [i eu am... propriile mele interese. Nu
vreau o aventur` ieftin` care s`-mi pun` la \ndoial` aceast`
[ans` pe care m-am str`duit s-o ob]in.
– Aventur` ieftin`. Mul]umesc mult.
Linda se \nfrân`.
– Nu m` face s` m` ap`r. {tiu s-o fac [i pe asta. {tii ce vreau
s` spun.
El \[i desp`turi mânecile [i Linda \[i d`du seama c` era
mânios. Curioas`, \ntreb`:
– Nu ar`]i când e[ti mânios, nu-i a[a?
El \nclin` capul, ca [i cum i s-ar fi f`cut un compliment.
– Am fost educat s` cred c` exteriorizarea emo]iilor e de
prost gust. |[i puse ochelarii \n buzunar [i \[i netezi p`rul.
Dar \n mod evident, tu g`se[ti la mine câteva lucruri de
prost gust, inclusiv presupusa mea \nclinare pentru
AVOCATUL PUBLIC 81
aventuri u[oare. O privi [i fu [ocat` s` vad` c` era r`nit. Tot

uit c`, de[i suntem atra[i unul de altul, nu prea m` apreciezi.
O l`s` pe Linda singur` \n biroul mic, privind dup` el pe
hol.
Linda fu neatent` \n timpul \ntregii conferin]e. A[ezat`
lâng` ea, Maggie lua noti]e \n timp ce vorbitorul \ncânta
grupul de studen]i la drept [i avoca]i cu complica]iile
divor]ului f`r` culp`. Linda privea f`r` s` vad` un avizier care
anun]a o petrecere pentru studen]ii din primul an la drept la
Centrul Studen]esc St. Germain vineri seara [i vedea fa]a lui
Jeff pe anun]. Abia dac` \[i d`du seama de terminarea con-
ferin]ei, pân` ce oamenii din jur \ncepur` s` ias`, câ]iva
oprindu-se s` discute cu oaspetele de onoare. Maggie o b`tu
pe um`r.
– Bine, pu[toaico, ce se petrece? Toat` seara ai fost picat`
din lun`. {tiu c` divor]ul f`r` culp` nu e captivant, dar am
impresia c` orice s-ar fi spus, ai fi fost la fel de distrat`.
– Sunt doar obosit`.
Maggie \[i puse caietul de noti]e sub bra] [i \[i lu` geanta.
– E mai mult decât atât. Hai s` bem o cafea [i s`-mi spui
p`sul tù.
Se oprir` la un snak-bar chiar lâng` campus. Linda
comand` un sandvi[ cu brânz` de care abia se atinse. |n cele
din urm`, Maggie spuse:
– Am dreptate presupunând c` starea asta are ceva de-a
face cu Lord Langford, copilul meu?
– E[ti \ndr`gostit` de el?
Linda \[i ridic` privirea.
82 FAYE MORGAN
– Se vede?
Maggie puse pe mas` cea[ca de cafea.
– Doar eu v`d. Oricum, e irezistibil. Are o manier`
profesional`. {i ]ie \]i plac oamenii inteligen]i. Ca s` nu
mai men]ion`m profilul grecesc [i minunatul p`r ro[u. Ai
v`zut ce culoare are? Dac` ar fi femeie, a[ crede c` s-a
vopsit.
Linda zâmbi. Maggie o aducea mereu cu picioarele pe
p`mânt. |ncurcat` de reac]ia ei, Maggie continu`.
– |mi place cum se joac` cu juriul. |n costumele lui la trei
piese [i cu ochelari, arat` ca \n reclama pentru whisky.
– Ultima carte pe care a citit-o e „Cum s` ag`]i fetele“,
adùg` Linda.
– Nu, el a scris-o, spuse Maggie.
Râser` [i Linda sim]i c` se relaxa.
– Nu e amuzant, Maggie. Mi-a f`cut avansuri [i-l doresc. M`
lupt \n fiecare zi s`-l ]in la distan]`.
Maggie ridic` din umeri.
– Atunci, de ce te lup]i? Cedeaz`.
– {i s` fiu apoi p`r`sit`? Nu, mul]umesc. Va sfâr[i prin a se
c`s`tori cu p`pu[a aia Barby cu sânge albastru, iar eu voi
r`mâne singur`. N-a[ putea s`-l uit, chiar dac` a[ fi departe.
Dac` a[ avea o aventur` cu el, [tiu ce s-ar \ntâmpla. E timpul
s` m` p`zesc.
– Deoarece sub poleiala lui, crezi c` e un [obolan?
Linda urm`ri cu degetul urma l`sat` de cea[c` pe mas`.
– Asta e problema. Dup` ce am lucrat cu el, nu mai
cred asta. Ar fi fost mai u[or dac` mi-a[ fi p`strat ideea
proast` despre el, dar de fapt e de treab`, admise Linda.
AVOCATUL PUBLIC 83
{tiu c` va pleca \n cele din urm` cu domni[oara Dolar sau

cu cineva ca ea. {i refuz s` fiu doar o experien]` pentru el.
Maggie f`cu un semn chelneri]ei s` le mai aduc` ni[te
cafea.
– De unde [tii c` nu-i pas` de tine? Ceva te-a f`cut s` te
r`zgânde[ti, nu-i a[a? {i de ce crezi c` te urm`re[te? Sunt
sigur` c` poate g`si o femeie mai agreabil` decât ai fost tu cu
el. De ce s` se chinuie s` cucereasc` o femeie b`nuitoare?
– Poate fiindc` m` vede \n fiecare zi. Poate tocmai pentru
c`-l resping. Sau poate...
Maggie \[i ridic` sprâncenele.
– Da?
– Probabil c` sun` ridicol, dar am impresia c` vrea s`-mi
schimbe p`rerea despre el. {tie c` nu-l pl`ceam la \nceput [i
crede c` \nc` mai simt asta. Se pare c` e important pentru el.
– Probabil nu crede c` exist` cineva care s` nu fie captivat`
imediat de el [i vrea s`-[i p`streze reputa]ia.
– {tii, a[a am crezut [i eu, dar nu mai sunt sigur`. Nu pare
\ncrezut. De exemplu, ast`zi m` s`ruta când ai sunat...
Maggie r`mase cu gura c`scat`.
– Cred c` am auzit o respira]ie grea.
Linda ignor` remarca [i continu`.
– Vroiam s` plec imediat [i el a crezut c` m` tem de el. Era
sup`rat. |i descrise scena lui Maggie. S` vezi ce expresie avea
pe fa]`, ca [i cum i-a[ fi r`nit sentimentele.
– E o posibilitate pe care n-o iei \n calcul.
– Care anume?
– Poate [i el e la fel de \ndr`gostit de tine.
Linda râse.
84 FAYE MORGAN
– }i se pare, Maggie. Nu sunt genul lui.

– De ce crezi asta? E[ti f`r` \ndoial` atr`g`toare.
– Prietena lui Jeff nu e chiar Meduza. {i gânde[te-te la
milioanele ei.
Maggie nu mai avea r`bdare.
– Dar nu ]i-a trecut prin cap c` poate prefer` o femeie
inteligent`, capabil`, care s-a descurcat singur`, unei parazite
cu pedigriu?
– Nu, pentru c` sunt sigur` c` n-o consider` a[a. {i el
provine din acela[i mediu.
Maggie \[i goli cea[ca [i se \ncrunt`.
– Cred c` ar trebui s`-]i reexaminezi p`rerile, doamn`
avocat. E[ti prea ambigu`. Pe de o parte spui c` e un tip de
treab`, pe de alta c` e un snob [i c` te vede doar ca pe o
distrac]ie. Hai, hot`r`[te-te. Poate c` el conteaz` mai mult
pentru tine decât admi]i. Nu fi a[a de sigur` c` n-are dreptate
când spune c` nu-l apreciezi.
Cuvintele lui Maggie o obsedar` tot restul serii, pân`
\nainte s` adoarm`.
Capitolul 6
Linda [i Jeff studiau un caz \n biroul ei când Mary b`tu

\ncet la u[`, apoi o deschise câ]iva centimetri.
– {tiu c` mi-ai spus s` nu te deranjez dac` te sun` cineva
[i s` preiau mesajele, dar e un b`rbat pe nume Jesus la telefon
[i insist` s` discute cu tine.
– E un mesaj divin, spuse Jeff. Rug`ciunile ]i-au fost
ascultate.
– Nu cred. Nu vezi câteodat` câte un \nger? r`spunse Linda
\n ton cu el.
– Nu, r`spunse el. Ioana D'Arc auzea voci.
– R`spunzi sau nu? \ntreb` Mary ner`bd`toare.
– F`-mi leg`tura.
Linda credea c` [tie cine era.
Jesus Ortiz fusese un client de-al ei când era avocat din
oficiu. |l reprezentase când cump`rase mobil` [i aparate
electrocasnice cu o \n]elegere care renegocia contractul cu
fiecare nou` cump`rare, pl`tind o rat` la toate obiectele, astfel
86 FAYE MORGAN
\ncât nu putea pl`ti un singur obiect. Cum toate lucrurile

trebuia \napoiate dac` nu pl`tea o rat`, le-a pierdut pe toate.
Linda \l ajutase cu pledarea necinstei [i el o ]inuse minte [i o
g`sise la noua slujb`.
De data asta, problema lui era mai grea. Suna de la camera
de gard` a spitalului, unde fusese adus de poli]ie cu o plag`
\njunghiat` c`p`tat` \ntr-o \ncìerare \ntr-un bar. Avea câteva
acuza]ii serioase. Avea nevoie de un avocat.
Linda \nchise telefonul [i-i explic` rapid lui Jeff
circumstan]ele.
– Ce zici? \l \ntreb` ea. E vreo obiec]ie s` iau cazul `sta?
– Nu poate pl`ti onorariile noastre, ar fi doar ca s` faci o
fapt` bun`. Dac` vrei \ntr-adev`r s` iei cazul `sta, te voi ajuta
\n [edin]a de comitet.
– Mul]umesc. Merit` s` fie reprezentat pe gratis, te asigur.
Te superi dac` l`s`m ce avem de f`cut pu]in? Ar`t` biroul
\nc`rcat cu dosare. Trebuie s` merg acolo s` v`d despre ce e
vorba.
Jeff se ridic`, luându-[i jacheta de pe sp`tarul scaunului.
– Vin cu tine. Oricum am liber \n dup`-amiaza asta ca s`
lucr`m la Puritan. Mary \mi va prelua mesajele.
Linda ezit`. Vroia s` fie \mpreun` cu el doar la birou [i
acesta era un eveniment care putea dura mult.
– Nu e necesar.
– Ba cred c` e, spuse Jeff ferm. Spitalul `la e \ntr-o zon` rù
famat`. Nu te las s` te duci singur`.
Linda g`si grija lui amuzant`.
AVOCATUL PUBLIC 87
– Jeff, \nainte s` m` mut aici, am petrecut mai mult timp \n

zona aia decât \n sufrageria mea.
El nu era prea convins.
– Fiindc` ai fost neprev`z`toare \nainte nu \nseamn` c`
trebuie s` fii [i acum.
Aceast` reac]ie protectoare era cam nea[teptat`, dar Lindei
\i pl`cu. Era a[a de obi[nuit` s`-[i poarte singur` de grij` \ncât
era pl`cut s` lase pe altcineva s` aib` grij` de ea. |i amintea de
comportamentul ei când Bobby o \n[f`case la \nchisoare [i Jeff
o protejase.
B`tea un vânt \nghe]at \n timp ce o luar` spre cartierul de
est, unde era spitalul. Jeff conducea \n timp ce Linda \i vorbea
despre via]a lui Ortiz. Era o poveste care nu diferea mult de a
multor tineri portoricani care veniser` \n Statele Unite cu
familiile [i speran]ele lor. P`rin]ii lui Jesus nu [tiau engleza,
tat`l avea slujbe ciudate [i mama se str`duia din greu s`
creasc` patru copii. Jesus era cel mai mare [i se descurca mai
bine pentru c` putea comunica [i era sudor, meserie pe care
o \nv`]ase la cursurile de var` pentru tineri. Lindei \i pl`cea de
el deoarece spre deosebire de al]i b`rba]i hispanici, care
credeau c` femeile trebuie s` fie supuse [i se revoltau la
perspectiva unui avocat femeie, Jesus o tratase mereu cu
respect [i admira]ie.
Camera de gard` era un haos, cu accidente, copii cu febr`
[i supradoze de drog. |l g`sir` pe Jesus \ntr-un cabinet, p`zit
de doi poli]i[ti \n uniform`. Un intern \i cosea bra]ul, care era
tìat de la cot pân` aproape de \ncheietura mâinii. O privi pe
Linda [i ochii lui negri [i mari se luminar`.
88 FAYE MORGAN
– Doamn` Redfield, mul]umesc mult c` a]i venit, spuse el,

privindu-l prev`z`tor pe Jeff. Accentul lui era slab, cu excep]ia
momentelor tensionate, când era mai pronun]at. Cu cine
sunte]i?
– Jesus, dânsul e colegul meu, Jeff Langford. Lucreaz` cu
mine la noul serviciu. Po]i vorbi de fa]` cu el.
Cei doi poli]i[ti \i supravegheau \n timp ce Linda afla
detaliile incidentului de la Jesus. Fusese confundat cu alt
b`rbat. Adversarul lui Jesus era [i el tìat, dar mai u[or [i
fusese deja tratat [i dus \n centru. Linda lua noti]e [i \i spuse
lui Jesus c` va vorbi cu barmanul [i cu patronii, care v`zuser`
incidentul imediat ce va putea. F`cu o list` cu acuza]iile dup`
ce vorbi cu ofi]erul care f`cuse arestarea [i-l asigur` pe Jesus
c` va face tot posibilul s`-l ajute. El se relax` [i deveni mai
optimist. Dup` ce plecar`, Jeff \ntreb` zâmbind:
– To]i clien]ii tì arat` ca el?
– Da, r`spunse Linda. {i to]i clien]ii tì arat` precum Gary
Grant, nu-i a[a?
– Nu asta vroiam s` spun, r`spunse Jeff. E chipe[ [i are
influen]` asupra ta.
– Are \ncredere \n capacitatea mea de a-l scoate din
\ncurc`tur`, spuse Linda. Asta-i tot.
– Nu cred, spuse Jeff. Te dezbr`ca aproape cu privirea.
Sunt surprins c` n-ai sim]it un fior.
Linda c`zu pe gânduri, con[tient` c` dac` Jeff observase
interesul lui Jesus, trebuia s` \nsemne ceva.
Se oprir` la barul unde avusese loc \ncìerarea [i vorbir` cu
proprietarul [i cu barmanul. Linda lu` numele altor clien]i
care fuseser` martori, apoi plec`.
AVOCATUL PUBLIC 89
– Au p`rut uimi]i când le-ai spus c`-l reprezin]i pe Jesus,

coment` Jeff când ie[ir` afar`.
– Oamenii ca noi nu sunt de obicei prea interesa]i de
problemele unora ca Jesus, spuse Linda. Ar`]i a agent FBI [i
eu la fel. |i po]i acuza c` par surprin[i?
Merser` pe jos pe Center Street spre parcarea de la spital,
unde Jeff \[i l`sase ma[ina.
– Chiar ar`t ca un agent FBI? \ntreb` el \ngrijorat.
– Ai pardesiu [i restul. Linda râse.
– Tu nu ar`]i, spuse Jeff. |mi vin \n minte alte compara]ii,
dar nu asta.
Linda nu r`spunse, \ntrebându-se ce vroise s` spun`. Apoi
observ` c` treceau pe lâng` unul din locurile preferate la
prânz când era avocat din oficiu.
– Uite Tony's Pizza, spuse ea. Pe aici h`l`duiam nu de mult
[i pot spune cu convingere c` Tony are cea mai bun` pizza din
Springfield.
– Ai spus destul, r`spunse Jeff, luându-i bra]ul [i
conducând-o spre u[`. |mi place pizza.
– Da? \ntreb` Linda surprins`.
– Sigur.
Linda \l urm` \nùntru. De ce l`sa percep]ia diferen]elor
dintre ei s` ias` la iveal`? Oricât de mult \ncerca s`-l considere
la acela[i nivel cu ea [i cu al]ii, nu mergea. Era o pr`pastie
\ntre ei, chiar dac` exista doar \n mintea ei.
O dat` a[eza]i, Jeff comand` o pl`cint` [i bere.
– N-o s` pot mânca tot, protest` Linda.
– Eu, da, spuse Jeff. Stai s` vezi, te voi uimi.
Linda vroia s` spun` ceva, când u[a se deschise [i intr`
Warren Vanders. Nu vroia s-o umileasc` \n fa]a lui Jeff. Nu
90 FAYE MORGAN
vroia s`-i jigneasc` sentimentele lui Warren, dar era atât de

insistent [i de enervant \ncât scotea ce era mai rù din ea.
Se \ntoarse cu fa]a la perete, sperând s` n-o observe. Dar
nu avu norocul `sta. |l auzi strigând-o pe nume [i-l privi pe
Jeff.
– Cine e? \ntreb` Jeff, privindu-l pe Warren cu ochii
\ngusta]i.
– Ciuma bubonic`, r`spunse Linda. Sau epidemia de grip`
din 1917, ce vrei.
– Cred c` sufer` de dragoste ne\mp`rt`[it`.
– Nu vreau s` fiu rea, dar nu pot s` dau ochii cu el dup`
ziua asta.
– Poate-mi vine vreo idee, spuse Jeff.
– Cred c` e prea târziu s`-i spun c` am murit, spuse Linda,
\n timp ce Warren trecea printre ultimele mese care-i
desp`r]eau.
– Bun`! spuse Warren. Te-am cùtat. Apoi prietena ta
Maggie mi-a spus c` ai o slujb` nou`.
– A[a e, spuse Linda zâmbind politicos. P`rul lui Warren
era ciufulit, avea gulerul ridicat [i cravata p`tat`. S` spui c`
Warren era ne\ngrijit era ca [i cum ai fi spus c` Mississippi era
un pârâu de munte.
Avea o personalitate pe m`sur`. Linda acceptase din mil`
s` se \ntâlneasc` o dat` cu el [i pân` la sfâr[itul serii \i venise
s`-i dea cu o piatr` \n cap. {i, mai rù, acea sear` l-a \ncurajat
atât \ncât nu mai putea sc`pa de el. Oamenii normali sufereau
de nesiguran]` [i \ndoieli despre felul cum ar`tau, nu [i
Warren. Linda trebuise s` fie grosolan` cu el ca s-o lase \n pace
[i acum d`dea iar peste el.
AVOCATUL PUBLIC 91
– Unde lucrezi acum? \ntreb` Warren. Linda [i-l \nchipui

venind la Rolf, Langford [i Pinney [i-i pieri cheful de pizza.
– Cu mine, spuse Jeff, zâmbindu-i lui Warren. Dac` n-ai
v`zut-o pe Linda, cred c` n-ai auzit. A fost aleas`
vicepre[edinte na]ional al Asocia]iei Avoca]ilor Homosexuali.
Nu e minunat?
Linda se \nec` [i gura lui Warren r`mase c`scat` [i ochii i
se m`rir`. R`mas f`r` grai, o privea pe Linda, care nu avea
multe de zis.
– Suntem mândri de ea, continu` Jeff. E o onoare.
– Pì... da... o fi, se bâlbâi Warren. Apoi, revenindu-[i,
continu`. Felicit`ri, Linda. Trebuie s` plec acum. M-am oprit
doar s` te salut.
Plec` la fel cum venise, dar mai repede. Jeff \l privea
satisf`cut.
– Nu cred c` te va mai deranja, spuse el.
– Jeff, cum ai putut s`-i spui o minciun` atât de sfruntat`?
– Am sc`pat de el, nu-i a[a? }i-am spus c` o s`-mi vin` vreo
idee.
– Minunat, spuse Linda. Acum va spune tuturor.
– M` \ndoiesc, r`spunse Jeff. Va p`rea prost c` te-a urm`rit.
Dup` [ocul ini]ial, umorul situa]iei o f`cu s` râd`.
– Ai v`zut ce fa]` avea? \ntreb` ea chicotind.
– |mi venea s`-i trag câteva.
– Maggie \i spune Bartlely C`m`tarul, \l inform` Linda.
Pizza sosi [i Jeff \ncepu s` m`nânce. Ar`t` fereastra din
spatele Lindei.
– A \nceput s` ning`.
Mestecar` \n lini[te o vreme, apoi Jeff spuse:
92 FAYE MORGAN
– |n]eleg c` ai fost m`ritat`.

Linda lu` o gur` de bere.
– A[a e. So]ul meu a murit \ntr-un accident.
– A]i fost ferici]i? \ntreb` Jeff.
Linda se gândi s` dea un r`spuns conven]ional, dar când \i
privi ochii verzi sinceri, spuse:
– Nu, n-am fost.
– De ce nu? \ntreb` Jeff, apoi adùg`: dac` te deranjeaz` s`
vorbe[ti despre asta, \n]eleg.
– Nu m` mai deranjeaz`, r`spunse Linda, dându-[i seama
c` era adev`rat. Mi-a trecut.
Jeff a[tept`.
– Nu ne potriveam, ne-am c`s`torit prea tineri, presupun,
spuse Linda oftând. Jim vroia alt gen de femeie. I-ar fi pl`cut
o fat` de mod` veche, care s` fac` pr`jituri [i s` coas` rufe [i
m-a \ntâlnit pe mine. Vroiam s`-mi termin studiile [i s` am o
carier`. El vroia copii. M` \n`bu[eam [i el se sim]ea p`c`lit.
Dac` n-ar fi murit, nu cred c` mariajul nostru ar mai fi durat
mult.
– E greu de imaginat c` un b`rbat ar fi nemul]umit de tine,
spuse Jeff.
Mâna Lindei \nghe]` \n timp ce lua un [erve]el. Cum s`
r`spund` la asta?
– E[ti dr`gu] c` spui asta, dar Jim avea propria lui
versiune a pove[tii, r`spunse Linda rapid, ca s`-[i ascund`
reac]ia emo]ional` la comentariul lui. Cum \mi spunea
mereu mama lui, lumea era plin` de tinere dornice s` fie
genul de so]ie pe care-l dorea Jim. Nu era vina lui c` nu ne
potriveam.
AVOCATUL PUBLIC 93
– Se pare c` n-a]i discutat \nainte, remarc` Jeff.

– A[a e. De unde ai [tiut c` am fost m`ritat`?
– Mi-a spus Phyllis Beresford.
– Phyllis Beresford! Femeia asta trebuie c` e o reporter` \n
travesti. Cred c` [tiu de unde-[i ia informa]iile. M-a anchetat la
petrecerea de Halloween, dar am reu[it s` scap. {i-a gre[it
voca]ia. Ar fi fost o anchetatoare minunat`.
– E un pe[te de prad`, a[a e, spuse Jeff. Sunt convins c` are
o re]ea de spioni care-i ofer` subiecte de bârf`. M` enerveaz`,
cred mereu c` va scoate un reportofon [i m` va \ntreba
„Domnule Langford, câ]i copii nelegitimi spunea]i c` ave]i?“
Linda râse. Jeff o imitase bine pe doamna Beresford.
Jeff chema chelneri]a [i achit` nota de plat`. Când ie[ir`,
ningea zdrav`n [i drumul pân` la parcare promitea s` fie rece
[i umed.
– Ce-ar fi s` a[tep]i aici [i aduc eu ma[ina? suger` Jeff.
N-are sens s` \nghe]`m amândoi.
Linda r`mase \n u[a restaurantului [i-l privi cum alerga pe
strad`. Dup` pu]in timp, ap`ru ma[ina lui, luminând fulgii de
z`pad` cu farurile.
– Str`zile sunt alunecoase, o avertiz` Jeff \n timp ce urca \n
ma[in`. Trebuie s` mergem \ncet.
Jeff o lu` spre birou, unde era parcat` ma[ina Lindei [i
curând se v`zu c` nu exagerase cu starea drumurilor. BMW-ul
trecea dintr-o parte a drumului \n alta, parc` era pe patine.
Oricât de \ncet mergeau, p`rea imposibil s` p`streze controlul.
Linda v`zu câteva ma[ini abandonate pe marginea drumului,
p`rându-se c` proprietarii lor se hot`râser` c` mersul pe jos era
mai sigur. Jeff era un [ofer bun, dar era clar c` era \ngrijorat.
94 FAYE MORGAN
Aproape ajunser` \napoi pe State Street când o ma[in`

ap`ru din senin, mergând prea repede. Jeff \njur` [i \ncerc`
s-o evite, dar aceasta se apropia alunecând spre ei. Era evident
c` Jeff nu se putea feri. L`s` volanul, o trase pe Linda pe locul
lui [i se arunc` peste ea, ap`rând-o cu trupul lui. Acesta fu
ultimul lucru pe care Linda [i-l aminti.
***
Linda se trezi \n acela[i spital pe care-l vizitase \n dup`-amiaza

aceea ca s`-l vad` pe Jesus Ortiz. De[i era noapte, v`zu ghereta
infirmierei \n lumina slab` de pe coridor [i recunoscu mirosul
de medicamente. Avea un bandaj gros pe cap [i când \[i mi[c`
gâtul, sim]i un junghi \n cap. Sim]ea c` plutea [i [tiu c` e de
la medicamente. Se uit` dup` sonerie [i v`zu o siluet`
\ntunecat` lâng` ea. Jeff st`tea pe un scaun lâng` patul ei.
Dormea, cu capul era pe marginea saltelei.
Linda \[i aminti accidentul, impactul teribil, dar cam atât.
|[i amintea cu tandre]e cum Jeff o protejase. Ce f`cea el aici?
Probabil c` era miezul nop]ii, dup` lini[tea din jur. Linda \[i
mi[c` degetele [i-i atinse p`rul. Jeff se trezi.
Se ridic` [i-i duse mâna la buze.
– Draga mea, te-ai trezit. Te sim]i bine? Doamne, am crezut
c` te-am omorât. Doctorii nu-mi spuneau nimic. Am fost
\ngrijorat, \nnebunisem. Erai atât de nemi[cat`, am crezut c`
ai murit. Cum te sim]i? S` chem infirmiera?
Linda zâmbi, atingându-i fa]a nelini[tit`.
– M` simt bine, spuse ea cu greu, sim]indu-[i limba umflat`
[i moale. M` doare pu]in capul [i cred c` plutesc, dar \n rest
m` simt bine.
AVOCATUL PUBLIC 95
Jeff râse u[urat, s`rutându-i \n palma. Apoi se aplec` peste

pat, cu mâinile pe marginile pernei [i o s`rut` pe gur`.
– Credeam c` te-am pierdut, murmur` el. }i-au f`cut
radiografii craniene. |]i imaginezi ce speriat am fost. Linda
mea scump`, spuse el [i o s`rut` din nou.
E un vis, gândi se Linda. Sunt plin` de medicamente [i am
halucina]ii. Asta mi-a[ dori s` se \ntâmple [i cred c` e adev`rat.
|nchise ochii [i Jeff se ridic` [optind:
– Acum mai bine ai dormi, ai nevoie de odihn`. Voi sta
lâng` tine. Se a[ez` iar pe scaun, tr`gându-l mai aproape de
capul patului.
– }ine-m` de mân`, spuse Linda celui din imagina]ia ei [i
degete calde le luar` pe ale ei. Ce zici de asta? Un spectru
ascult`tor.
– Jeff? murmur` ea.
– Da, scumpo?
– Mai lu`m o pizza mâine?
Se auzir` râsete.
– Trei, Cu an[oa, ardei iute [i restul. Acum culc`-te.
Diminea]`, Jeff disp`ruse. Fusese oare aici? Linda nu era
sigur`. Amintirea trezirii din noaptea trecut` era ca un vis [i
putea crede u[or c` doar \[i imaginase.
Intr` o infirmier` care \i f`cu o injec]ie [i-i examin`
pupilele.
– B`rbatul `la nebun a plecat acas`.
– Cine?
– B`rbatul nebun de care am auzit de la schimbul de
noapte. Tipul care era \n ma[in` cu tine. N-a vrut s` plece nici
când doctorul l-a asigurat c` e[ti bine. A insistat s` stea cu tine.
96 FAYE MORGAN
Am auzit c` au vrut s`-l aresteze, pân` au aflat c` era fiul lui

Jefferson Langford. B`trânul Langford e un binef`c`tor pe
aici, n-au vrut s`-l supere.
A[adar, Jeff fusese aici.
Dup` câteva ore ap`ru un medic [i o supuse pe Linda unor
teste, spunând \n cele din urm`:
– Ave]i noroc. Lovitura de la cap ar fi putut fi mai grav`, dar
prietenul dumneavoastr` a stat \n calea impactului. I-a rupt
câteva coaste [i dou` degete de la mâna stâng`.
Ochii Lindei se umplur` de lacrimi. Atunci, de ce st`tuse
toat` noaptea cu ea?
Ca [i cum i-ar fi citit gândurile, medicul ridic` din umeri [i
spuse:
– Ne-a l`sat s`-i bandaj`m coastele [i s`-i punem degetele
\n ghips, dar nu a r`mas sub observa]ie. Era con[tient [i putea
merge, a[a c` n-am avut ce face. Nu puteam s`-l ]inem dac` nu
vroia. Vroia doar s` v` vad`. Ar mai fi r`mas, dar l-am convins
s` plece acas`. I-am spus c` v-ar sup`ra s`-l vede]i nedormit [i
epuizat. A[ vrea s` fie cineva la fel de preocupat de mine.
Maggie ap`ru dup`-amiaz`, aducând o plant` \n ghiveci [i
o cutie cu bomboane de ciocolat`.
– Ce e asta? \ntreb` ea, privind-o pe Linda. Ai face orice s`
atragi aten]ia asupra ta.
– Arat` mai rù decât e, r`spunse Linda. |mi vor da drumul
acas` mâine.
– V`d c` eroul tù a plecat, spuse Maggie. Am auzit despre
devotamentul lui. Cred c` a \nnebunit când a aflat c` ai fost
r`nit` grav.
Linda nu spuse nimic. Era trist`.
AVOCATUL PUBLIC 97
– |nvesele[te-te, pentru Dumnezeu, \nseamn` c` am avut

dreptate [i-i pas` de tine.
– Asta nu schimb` situa]ia.
– Nu \ncepe iar. O s` m` faci s` m` doar` capul la fel ca pe
tine. Niciodat` nu e[ti mul]umit`, [tii? |ntâi erai sup`rat`
pentru c` Jim Redfield era un b`d`ran. Acum e[ti sup`rat`
pentru c` Jeff Langford nu e. Problema cu capul tù nu e
fizic`, e mental`.
– Nu-i adev`rat, protest` Linda.
– Ba da, i-o tìe Maggie. Ai g`sit pe cineva care te apreciaz`
pentru ceea ce e[ti [i ridici alte obiec]ii \n calea rela]iei.
Linda nu r`spunse.
– Bine, spuse Maggie r`bd`toare, hai s-o lu`m pas cu pas.
|i place c` e[ti inteligent` [i-]i folose[ti mintea, corect?
– Zilele astea mi-a spus „Cel mai simpatic lucru la tine e c`
e[ti inteligent`“. }i l-ai fi putut imagina pe Jim spunând asta?
– Sincer, nu mi-l pot imagina pe Jim spunând altceva decât
„Unde mi-e cina?“ sau „De ce nu mi-ai c`lcat c`ma[a“?
Linda zâmbi trist.
– Dar dup` p`rerea ta nu v` ve]i \n]elege deoarece e din
„lumea bun`“. Nu vezi c` e[ti ridicol`? Suntem \n America.
Avem democra]ie. To]i oamenii sunt egali. Constitu]ia,
Declara]ia de Independen]`, ]i le aminte[ti? N-ai terminat
dreptul?
– Nu mai fi sarcastic`, Maggie, spuse Linda. Nu \n]elegi.
– |n]eleg c` te por]i de parc` ai fi de neatins, iar el e
Maharajahul de Ranchipur. Nu e Dumnezeu, Linda. De ce
nu-]i acorzi [anse? Se poate s` fie [i el nebun dup` tine.
98 FAYE MORGAN
– Nu e adev`rat, spuse Linda, \nc`p`]ânat`.

Maggie ridic` mâinile, \nvins`.
– Renun]. Trebuie s` m` \ntorc la munc`. Ud` palmierul
când po]i. Ignor` z`pada de afar` [i convinge-te singur` c` e[ti
la Miami Beach.
– Voi \ncerca, spuse Linda [i Maggie plec`.
M`tu[a Marie sun` din New Jersey. Se calm` dup` ce Linda
o asigur` c` avea doar r`ni u[oare. |i spuse c` Laurie, prietena
Lindei din [coala elementar`, se mutase \n Vermont \mpreun`
cu so]ul ei [i a[tepta al doilea copil. Linda [i-a amintit de
Laurie cea energic`, fost` [ef` de majorete [i \ncerc` s` [i-o
imagineze cu doi copii. Nu reu[i.
Un tân`r intr` cu un co[ de ferigi \n camera Lindei. Pe
cartea de vizit` scria „M` \ntorc disear`, Jeff“.
La scurt timp sosi Diana Northrup, \ntr-o jachet` albastr`
de vulpe [i pantaloni strâm]i, cu ghete [i m`nu[i de ied. |[i
scoase blana [i r`mase \ntr-o tunic` alb` de angora, care-i
sublinia propor]iile. Linda ar fi vrut ca Maggie s` fi r`mas.
N-ar fi considerat-o pe Linda a[a prostu]` dac` ar fi v`zut cu
cine concura.
– Jeff mi-a spus despre accident, spuse ea cu o voce dulce.
{tiu c` ar dori s` trec s` te v`d.
Dar cum r`mâne cu ce vreau eu? se gândi Linda. Nu avea
nevoie de o vizit` a \n`l]imii sale care s`-i provoace o depresie.
Minunea era c` Diana \i vroia binele. Nu putea [ti c` are
efect negativ asupra pacientei pe care venise s-o \nveseleasc`.
Vorbir` lucruri m`runte, apoi, când plec`, Diana spuse:
– Chiar sunt fericit` c` ar`]i bine. Jeff era \ngrijorat pentru
tine. Se sim]ea responsabil fiindc` el conducea.
AVOCATUL PUBLIC 99
– N-a fost vina lui, r`spunse Linda. Mi s-a spus c` cel`lalt

[ofer era beat.
– Chiar a[a, spuse Diana. Jeff e... sensibil. Pune la suflet.
Te rog, nu-mi ]ine o cuvântare despre calit`]ile lui, sau voi
urla, se gândi Linda. Cu voce tare, spuse:
– Mul]umesc c` ai venit.
Diana plec`, l`sând \n urm` o dâr` de parfum, o amintire
a prezen]ei ei.
|n acea sear`, medicul scoase bandajele de pe capul Lindei
[i anun]` c`-i va da drumul acas` a doua zi, de[i va trebui s`
se \ntoarc` pentru a-i scoate firele.
Dup` vizita doctorului, Linda f`cu du[. Purta o casc` de
nailon ca s`-[i protejeze rana [i ar fi vrut s`-[i spele p`rul.
Maggie \i adusese un halat nou de baie [i-l \mbr`c` peste pija-
maua de spital. Se perie pe p`r [i st`tu pe scaunul pe care
dormise Jeff \n noaptea accidentului.
Jeff sosi la [apte, când \ncepeau orele de vizit`. Era
\mbr`cat \n blugi negri, care-l f`ceau [i mai suplu [i un
pulover gri. |[i l`s` jacheta de piele pe pat [i se a[ez` lâng` ea,
studiind fa]a Lindei.
– Ar`]i obosit`, spuse el. Dormi destul?
– Jeff, dac` dormeam mai mult, ei ar fi crezut c` sunt \n
com`. Doar asta am f`cut de când sunt aici. M-am s`turat de
patul `sta [i când voi ie[i nu voi mai dormi o s`pt`mân`.
– O vreme nu vei veni la serviciu, insist` el. Trebuie s` te
refaci.
– M` \ntorc la munc` luni. Am \ntrebat medicii [i nu [tiu
de ce a[ sta acas`, când n-am nimic. |mi voi scoate firele peste
vreo dou` zile [i apoi voi fi ca nou`.
100 FAYE MORGAN
– Spui prostii.
– Spune-i asta doctorului Ginotti.
Jeff schimb` subiectul.
– Jesus Ortiz a ie[it pe cau]iune. Am rezolvat ast`zi.
– Mul]umesc, Jeff.
– Cred c` m` consider` un \nlocuitor slab pentru tine,
adùg` Jeff. Zâmbi, dar p`rea timid. Regreta oare scena
tandr` din camera asta, de noaptea trecut`? Probabil.
Acum c` era sigur c` nu e nici un pericol, \i p`rea rù c`
se manifestase.
– E[ti sigur` c` te sim]i bine? insist` el. Am vrut s` ai o
infirmier` numai pentru tine, dar doctorul nu mi-a permis.
Spunea c` nu e necesar.
– Slav` Cerului, spuse Linda. Dac` a[ fi v`zut a[a ceva, a[ fi
fost sigur` c` voi ajunge \n cer.
– A[a credeam [i eu, r`spunse Jeff. Erai alb` ca varul \n
ambulan]`.
– Ai fost \n ambulan]` cu mine?
El ro[i pu]in.
– Pì... erai incon[tient`. Ce era s` fac?
– Se pare c` ai avut grij` de mine.
– Nu la asta sunt buni prietenii.
Prieteni. Nu se mai a[tepta la nimic. Tocmai auzise.
– A[a e, r`spunse ea.
El \i \ntâlni privirea [i p`rea nevinovat ca un copil.
– Sunem prieteni, nu-i a[a?
– Bine\n]eles, spuse Linda celui care \i spusese „drag`“ [i
„scumpo“ \n aceea[i camer`.
AVOCATUL PUBLIC 101
– Cred c`, oricum, e ceva, murmur` el.

Sosi Susana Daley [i vorbir` despre probleme de birou.
Când sosi infirmiera la opt, vizitatorii ei plecar`. Linda ascult`
anun]ul c` se terminase ora de vizit`, [tiind c` [i alte lucruri
se terminaser` pentru ea.
Când plec` a doua zi diminea]`, se duse la recep]ie s`
prezinte asigurarea de s`n`tate pentru a pl`ti [i femeia o privi
\ncruntat`.
– Chitan]a dumneavoastr` a fost pl`tit` deja, doamn`
Redfield. De tân`rul acela, J. Langford, 1227 Williams Street,
Longmeadow, Massachusetts.
Linda r`mase o clip` cu portofelul \n mân`. Jeff. De ce
f`cea lucruri din astea, când ea \ncerca din greu s`-i reziste?
Nu coopera deloc.
Capitolul 7
Când Linda se \ntoarse la birou, fu \n centrul aten]iei

câteva ore, c`ci to]i vroiau s` vad` victima accidentului.
|[i scosese firele [i nu-i mai r`m`sese decât o dung` ro[ie.
Cu timpul va deveni roz, apoi alb`. Linda sim]ea c` ar fi
trebuit s` vin` \n baston, pentru efect dramatic, c`ci ar`ta
normal.
Craig o invit` s` ia prânzul, plângându-se c` a pierdut
aventura. Fusese plecat \n c`l`torie de afaceri la
Washington, când Linda [i Jeff avuseser` accidentul. Se
\ntorsese cu o noapte \nainte [i nu aflase despre asta pân`
nu venise la serviciu.
– Dar \n]eleg c` to]i s-au ]inut de treab` \n absen]a ta.
– Nici nu m` a[teptam ca treaba s` se opreasc`, r`spunse
Linda zâmbind. Niciodat` nu m-am crezut foarte important`.
– Ce se mai aude cu Puritan Petroleum? \ntreb` Craig.
– Jeff s-a ocupat de asta, r`spunse Linda, de[i r`mâne
complicat. Am vise c` se \ntinde \n toat` lumea.
AVOCATUL PUBLIC 103
– Nu poate fi a[a de rù.

– Depinde cu ce-l compari. Pe lâng` cazurile de patent
cred c` e o nimica toat`, dar pentru cineva care s-a ocupat cu
contracte de leasing [i rate \n toat` cariera, pare piatra de la
Rosetta.
Craig rupse o baghet` de pâine \n dou`.
– Nu-]i face probleme. Jeffie te va scoate din \ncurc`tur`.
Se pricepe.
– Nu vreau ca „Jeffie“ s` m` scoat` din \ncurc`tur`,
r`spunse Linda. Dac` a[ fi fost tipul de femeie care s` a[tepte
ca un b`rbat s` m` scoat` din situa]ii grele, n-a[ mai fi cu tine
aici.
– |mi cer scuze. Nu \ncepe cu propaganda feminist`.
– |mi pare rù, Craig. Cred c` sunt cu capsa pus` azi.
Biroul meu nu se mai vede de dosare. M-am uitat la ele [i
mi-a venit s` m` \ntorc acas` \n pat. E ciudat, cât am fost
plecat` abia a[teptam s` m` \ntorc [i când m-am \ntors, \mi
venea s`-mi iau câmpii. Nu \n]eleg.
– A[a e via]a, pu[toaico.
Comandar` [i când veni salata, Craig \ntreb`:
– Ca s` te mai scot din rutin`, vii cu mine la o mic` petre-
cere sâmb`t` seara? Un fost partener a cump`rat o cas` nou`
[i o ud`. Mi-au spus c` pot s` vin cu cineva. Ce zici?
– Nu cred, Craig. Am atâta de recuperat c` va trebui s`
lucrez de vineri seara pân` luni diminea]a. Am treburi
presante. Alt` dat` cu drag` inim`, dar nu acum.
Craig d`du din cap gânditor, str`pungând o ro[ie cu
furculi]a.
104 FAYE MORGAN
– E[ti o femeie dr`gu]`. Dar ai vrut s` spui c` n-am nici o [ans`.

– Craig, eu...
– Nu-i nici o problem`, o \ntrerupse el. Nu m` voi
sinucide. Dar \mi dau seama cum bate vântul. Bate \n direc]ia
Fiului Num`rul Unu, nu-i a[a?
– Nu [tiu ce vrei s` spui.
– Ba cred c` da. Nu-mi place s`-]i spun asta, dar n-ai nici o
[ans`. E legat cu panglic` roz [i pe el scrie Lady Diana.
Linda nu spuse nimic.
– O, te dore[te, orice prost poate vedea asta, dar când va fi
s` se \nsoare va opta pentru ac]iuni bleu [i propriet`]i \n
Pennsylvania. E fermec`tor [i galant, dar \nainte de toate e
de[tept. {tie unde-i e norocul. Nu te l`sa p`c`lit` de
manierele lui elegante [i aerul inocent. E unul din cei mai
calcula]i b`rba]i.
Linda nu [tia ce s` spun`. Craig spunea ceea ce gândea [i
ea despre Jeff [i totu[i se gândi c` spunea asta pentru c`
fusese respins.
– Craig, spuse Linda dup` o pauz` jenant`, nu vreau s` ne
sup`r`m.
– Nu m-am sup`rat, spuse el prietenos. |nc` \mi place de
tine [i, oricât de ciudat ar p`rea dup` tot ce am spus, \mi place
Jeff. Tuturor le place de Jeff. E firesc: câinilor le plac oasele,
copiilor juc`riile, oamenilor le place de Jeff. Vreau doar s`
\n]elegi de unde vine. Boga]ii sunt diferi]i, Linda. Nu se pot
ab]ine. {i se amestec` tot cu boga]i.
– {tiu ce se \ntâmpl`, Craig. {i eu am gândit asta.
– |mi pare bine. Crede-m`, nu vreau s`-mi discreditez
rivalul. Nu a[a te voi cuceri, l-ar face s` arate mai bine [i eu s`
AVOCATUL PUBLIC 105
ar`t mai rù. Sunt de mai mult timp aici [i am v`zut [i alte
femei care i-au dat ce aveau mai bun. El nu vrea con[tient s`
\n[ele, e doar ca un copil \ntr-un magazin de dulciuri care [tie
c` poate avea ce bomboane vrea. |n]elegi ce spun? Are prea
multe [i nu se poate ab]ine. {tiu c` gânde[ti c` sunt gelos, [i
s` fiu sincer sunt, dar e mai mult decât atât. Nu vreau s`
suferi.
Era sincer.
– Bine, Craig. Mul]umesc pentru sfat. Voi avea grij`.
***
Jeff fusese la tribunal toat` diminea]a, dar o a[tept` când se

\ntoarse la birou.
– Cum te sim]i? \ntreb` el \ngrijorat. Te-a durut capul, ai
avut ame]eli, vezi neclar?
– Nici un simptom.
– Asta a spus doctorul Ginotti s` urm`rim, spuse el \n
defensiv`.
– Nu-mi place s`-]i spun, dar am sim]it o refacere
complet`. M` bucur c` e[ti aici, fiindc` vreau s` vorbesc ceva
cu tine. Chitan]a de la spital a fost pl`tit` \nainte s` ies. Se pare
c` un domn Langford a avut grij`. Am ceva de spus \n leg`tur`
cu asta.
– Nu e nimic de spus. Chitan]a e pl`tit`.
– Jeff, nu e bine!
O privi uimit [i apoi \ncepu s` râd`.
– Nu e bine! Linda, nu e[ti la pensionul de domni[oare.
– Totu[i, cred c` n-ai f`cut bine.
106 FAYE MORGAN
– Uite ce e, Linda, firma \]i pl`te[te asigur`rile de s`n`tate,

corect? Ei bine, tat`l meu e proprietarul [i eu voi fi cândva,
par]ial m`car. Ia-o ca pe o plat` \n avans. Astfel, to]i vor fi
ferici]i.
– To]i \n afar` de mine.
– Doamne, e[ti \nc`p`]ânat`. Nu cumva e[ti irlandez`?
– Galez`.
Jeff zâmbi.
– Acela[i lucru.
– Nu pentru un galez.
– Care e numele tù de fat`?
– Rees. Nici Linda nu e prenumele meu. Ci Llhande.
P`rin]ii mei l-au anglicizat \n Linda când au venit aici, pentru
c` nimeni nu-l putea pronun]a. |nseamn` ceva \n celt`, dar
nu-mi amintesc ce.
– Llhande Rees, spuse el, \ncercându-l.
– Suna ca numele unei stripteuze, nu-i a[a? remarc` ea,
apoi oripilat` de ce spusese, \nchise gura.
Jeff râse [i spuse:
– Asta nu trebuie s` spun` o doamn` ca tine. |i puse
mâinile pe umeri. Galezo, e[ti minunat`. O \mbr`]i[`, apoi
plec` \n biroul lui, chicotind.
Dup` prânzul acela, Craig n-o mai invit` pe Linda la mas`.
Era totu[i cordial, dar era evident c` renun]ase s` mai \ncerce
s`-i captiveze aten]ia.
La sfâr[itul s`pt`mânii, Susan Daley o opri pe Linda pe hol.
– Linda, te superi dac` \]i pun o \ntrebare personal`?
Linda nu [tia niciodat` ce s` r`spund` când era \ntrebat`
asta. Ce ce \ntâmpla dac` r`spundeai „Da, m` sup`r“?
AVOCATUL PUBLIC 107
– Ce vrei s` [tii? o \ntreb` ea pe Susan.

– Te mai vezi cu Craig Jensen? M-a invitat undeva \n
weekendul `sta [i nu vreau s`-]i \ncalc teritoriul.
Linda o mângâie pe bra].
– Nu te mai gândi, Sue. Craig [i cu mine nu ne potriveam.
Du-te cu el [i distreaz`-te.
Fa]a lui Susan se lumin` [i plec` fredonând. Fusese atent`
c` \ntrebase, se gândi Linda. Majoritatea ar fi profitat de ocazie
f`r` s` le pese de sentimentele altora. Susan avea clas`. Linda
zâmbi, gândindu-se la Craig c` se descurca. Bravo lui. Nu era
unul care plângea dup` ceea ce nu putea avea. Ar trebui s` ia
o lec]ie de la el.
Maggie sosi acas` la Linda \n noaptea aceea ca s-o conving`
s` mearg` la o \ntâlnire surpriz` cu prietenul ei, Larry [i cu un
prieten de-al lui de la serviciu. Perspectiva de a conversa cu un
strìn n-o atrase pe Linda.
– Maggie, ultima \ntâlnire surpriz` la care am mers a fost la
liceu. Tipul erau un geniu la matematic`, admis devreme la
facultate. Toat` seara mi-a povestit teoriile lui ezoterice. Nu
cred c` am adormit, dar am c`scat mult. Nu a fost cea mai
pl`cut` experien]` pentru mine.
– {i ce vei face, vei sta acas` a[teptându-l pe Jeff Langford
s` vin` c`lare pe arm`sarul lui alb? Nu [tiu dac` se va
\ntâmpla, având \n vedere c` din cele ce mi-ai spus nu i-ai dat
nici un indiciu despre cât ]ii la el. E telepat sau ce?
– Maggie, am discutat asta. Credeam c` ai uitat.
– Nici gând. E[ti nebun` dup` el, dar el nu [tie. Nu vrei s`
[tie, pentru c` nu e din aceea[i categorie social` [i are deja
108 FAYE MORGAN
ceea ce tu consideri o partener` potrivit`. |ntre timp, refuzi s`

te gânde[ti m`car s` te \ntâlne[ti cu altcineva, fiindc` nimeni
nu se poate compara cu domnul Miere.
– {tiu.
Vocea Lindei era atât de pierdut` \ncât Maggie se alarm`.
St`tea pe un scaun [i studia fa]a Lindei. O [tia de mult timp [i
n-o mai v`zuse a[a \nfrânt`. Linda era o persoan` cu resurse.
Era greu de crezut c` aceast` situa]ie o \nvinsese.
– M` \ntreb ce s-ar \ntâmpla dac` l-a[ suna pe Jeff [i a[ avea
o mic` discu]ie cu el, spuse Maggie gânditoare.
– Maggie, te iubesc, dar dac` faci asta, te omor, r`spunse
Linda.
– {i atunci, ce va fi? \ntreb` Maggie. Vei deveni retras` [i vei
tricota? Vei scrie poezii secrete, pasionate [i le vei \ndesa prin
sertare, ca Emily Dickinson? Sau vei \nnebuni, ca surorile
Bronte? Ce va fi? Vreau s` fiu preg`tit`.
– Maggie, nu fi dramatic`. {tiu c` nu sunt prima femeie
care se afl` \n situa]ia asta. Linda oft`. Altele au supravie]uit [i
a[a voi face [i eu.
– Nu sunt atât de sigur`. E[ti foarte ciudat` [i nu-mi place.
– Nici eu nu sunt prea mul]umit` de asta.
Maggie se \ndrept` [i \[i \mpreun` mâinile \n poal`.
– Uite ce e, Linda, [tiu c` doare. {i eu am trecut prin asta.
Dar nu-]i anula [ansele de a g`si pe altcineva. Dac` a[ ar`ta ca
tine [i a[ avea mintea ta, n-a[ mai pierde timpul cu Larry. L-ai
refuzat pe Craig Jensen, care e inteligent [i simpatic [i acum
alearg` dup` Susan, care nu va face gre[eala pe care ai f`cut-o
tu. Te-ai gândit c` vrei doar ceea ce nu po]i avea?
Linda oft`.
AVOCATUL PUBLIC 109
– Mul]umesc, doctor Hilton. Unde ai f`cut facultatea de

psihologie?
– |ncerc s` fiu logic`, spuse Maggie ]âfnoas`.
– Logic`! Dac` a[ putea aplica logica sentimentelor mele
pentru Jeff, n-a[ fi \n \ncurc`tura asta. A[ vrea s` pot fi
ra]ional`, dar \n fiecare diminea]` când m` scol m` gândesc la
el, am durerea aceea care-mi spune: „\l vrei, dar nu-l po]i avea“.
– A[ vrea s` te pot ajuta.
– {i eu, r`spunse Linda.
Iarna cuprinse vestul New Englandului. Vremea era s`lbatic`;
temperaturi sub zero grade [i vânturi \nghe]ate \i ]ineau pe
oameni acas`. Cerul era \nc`rcat [i amenin]`tor tot timpul, dar
ningea pu]in. La [tiri se spunea c` unii oameni au murit de frig
\n case ne\nc`lzite. Linda nu mai asculta. {tirile erau
deprimante, sau starea ei?
Se \ngrop` \n munc` [i d`du deoparte gândurile la Jeff.
Când \l vedea la birou, vorbea pu]in [i la obiect cu el. Maggie
\nc` o b`tea la cap s` ias` [i s`-[i uite problemele, dar Lindei i
se p`rea f`r` sens. Nu era o adept` a evad`rii, nu \nv`]ase arta
de a uita problemele mergând la petreceri. |[i amintea mereu
ceea ce o deranja.
Jeff o cùt` pe interfon câteva s`pt`mâni dup` accident ca
s`-i spun` c` [oferul ma[inii care-i lovise era judecat pentru
conducere \n stare de ebrietate, conducere periculoas` [i alte
acuza]ii. El p`rea s` cread` c` Linda va fi mul]umit` la aflarea
ve[tii, dar nu prea conta pentru ea. Necazurile altuia nu le
[tergeau pe ale sale.
Când ie[i \n seara aceea de la birou, \l v`zu pe Jeff suindu-se
\n Audi 5000 al Dianei. Ma[ina lui era \nc` la repara]ie, c`ci
110 FAYE MORGAN
piesele strìne erau greu de ob]inut. Linda \i privi

\ndep`rtându-se [i se gândi ce ciudat` era via]a, c` ace[ti doi
oameni pe care nu-i cunoscuse pân` de curând \i captivau
aten]ia. Oricât \ncerca s` nu se gândeasc` la ei, reap`reau, atât
\n vise noaptea, cât [i ziua. Avusese chiar un co[mar. Jeff [i
Diana erau pe mal [i o priveau cum se \neca. Râdeau [i
refuzau s`-i arunce un colac de salvare.
|ntr-o vineri dup`-amiaz`, Linda r`m`sese ultima la
serviciu, sau cel pu]in a[a credea pân` ap`ru Jeff s`-i cear`
s`-l duc` acas` cu ma[ina.
– Nu te ia Diana? \ntreb` Linda.
– S-a dus la Boston pentru weekend, explic` Jeff. Nu
vroiam s` \nchiriez o ma[in` doar pentru o zi.
– Cheam` un taxi, spuse Linda necru]`toare. Vroia s` fie
cât mai pu]in \n compania lui.
El crezu c` glume[te.
– Vrei s` plec acas` \ntr-un taxi? Un om r`nit ca mine?
– Coastele tale s-au vindecat [i bandajele de la degete sunt
nimica toat`, r`spunse Linda.
El o privi mirat [i Linda \[i d`du seama ce grosolan` era.
– Bine, ced` ea, stai s`-mi iau lucrurile [i plec`m.
Era deja \ntuneric când plecar` [i str`zile erau
aglomerate. Linda \ncerc` s` se gândeasc` la un subiect de
conversa]ie, dar \i era team` s` nu-[i tr`deze sentimentele [i
se rezum` la banalit`]i [i r`spunsuri monosilabice la
\ntreb`rile lui.
Când ajunser` la casa lui Jeff, Linda nu opri motorul,
inten]ionând s`-l lase s` plece. El opri motorul [i-i lu` cheile.
Linda aproape c` ]ip` de sup`rare. Acum, ce va urma?
AVOCATUL PUBLIC 111
– Vino pu]in la mine, spuse Jeff. Am ceva pentru tine.

– Jeff, nu po]i s` aduci lucrul `la la birou, luni? N-am
timp [i...
– Nu poate a[tepta pân` luni. Dureaz` doar un minut.
|l urm` pe verand` [i \n hol. El aprinse lumina [i o lu`
\nainte spre living.
– Uite, spuse el, ar`tând o mic` mas` lâng` canapea. Pe ea
era un tort de ciocolat` pe care scria cu fri[c` „La Mul]i Ani,
Llhande“.
– L-am scris bine?
– Da, [opti Linda. De unde ai [tiut?
– Data de na[tere era \n C.V.ul tù, r`spunse el. Mi-am
notat-o.
A[tept` ca ea s` mai spun` ceva [i cum ea t`cea, el
interpret` gre[it.
– O idee proast`, nu? Am vrut s`-]i iau un cadou, dar [tiam
c` nu vei accepta nimic de la mine. A[a c`... ei bine, \mi cer
scuze dac` am gre[it.
Ea d`du din cap c` nu, prea uimit` ca s` vorbeasc`. O lu`
de umeri [i o \ntoarse cu fa]a la el, plin de \ngrijorare.
– Linda, ce e? N-am vrut s` te sup`r.
Ea \[i duse mâna la gur`, atât de nec`jit` \ncât o lu` \n
bra]e.
– Scumpo, nu, murmur` el, nu sta a[a. Am vrut doar s`-]i
fac o bucurie.
Hot`rârile ei se risipir` \ndat` ce fu \n bra]ele lui, unde
dorise de multe ori s` fie. El \i mângâie p`rul [i o leg`n`,
luându-i apoi mâinile [i a[ezându-se pe canapea cu ea pe
genunchi.
112 FAYE MORGAN
– Spune-mi, spuse el. Spune-mi ce-am f`cut?

Ea \i duse mâna la buze ca s` tac` [i el spuse:
– Hai s` fac` [i buzele ce fac mâinile, [i o s`rut`.
Rezisten]a slab` pe care [i-o preg`tise disp`ru, l`sând \n loc
o pasiune devastatoare care-i alung` orice urm` de ra]iune. O
s`rut` pân` o durur` buzele, mâinile lui mângâind-o peste tot.
– Vreau s` te ating, spuse el. Scoate-]i hainele.
Ea \l l`s` s-o dezbrace, oftând când gura lui \i atinse sânii.
O mângâia pe picioare [i Linda nu-l putea opri. Când o l`s` o
clip` ca s`-[i scoat` hainele, \l privi ame]it`, abia a[teptându-l
s` se \ntoarc`. Apoi, privirea ei c`zu pe o fotografie \nr`mat`
a Dianei. N-o v`zuse când fusese aici data trecut`.
Gemând, se ridic`, ]inându-[i bluza peste sânii goi. Nu-l
putu privi.
Jeff auzi [i c`zu \n genunchi lâng` ea.
– Care e problema? \ntreb` el, \ncercând s-o ia din nou
\n bra]e. Ea nu ced`, paralizat` de umilin]`. El \i d`du
drumul brusc, ridicându-se \n picioare [i aranjându-[i p`rul.
Linda, nu-mi face asta, te doresc atât de mult [i am a[teptat
destul.
Ea nu r`spunse, dar \[i strânse bra]ele la piept [i se aplec`
\nainte. El o privi [i-i v`zu durerea.
– Bine, spuse el. |mbrac`-te. Se \ntoarse cu spatele \n timp
ce ea se \mbr`ca.
Linda era [ocat` c` degetele n-o ascultau. L`s` bluza
ne\ncheiat` [i jacheta la fel.
El se \ntoarse când o auzi mi[cându-se spre u[` [i o opri.
– Nu po]i s` pleci a[a, spuse el, vei \nghe]a.
Ea \[i \ncheie to]i nasturii. Jeff spuse:
AVOCATUL PUBLIC 113
– Vreau s` [tii c` n-aveam asta \n minte când ]i-am cerut s`

m` iei cu ma[ina. Vroiam doar s`-]i fac o surpriz` cu tortul,
apoi lucrurile au sc`pat de sub control.
Linda \l lu` de bra], cu ochii mari.
– Promite-mi, spuse ea.
– Ce s`-]i promit? C` nu voi mai dori s` fac dragoste cu
tine? Cum pot s`-]i promit asta?
– Promite-mi c` nu vei mai \ncerca, r`spunse Linda. Altfel
va trebui s`-mi dau demisia. Nu mai pot suporta.
– |mi propui o treab` grea, spuse el amar. S` te am pe
lâng` mine, dar s` nu te pot atinge, sau s` nu te mai am lâng`
mine deloc.
– Te rog, [opti ea. Trebuie s` lucr`m \mpreun` [i nu voi
putea dac` voi crede c` a[a ceva s-ar putea repeta.
– A fost a[a de rù? \ntreb` el. |]i provoc repulsie?
– O, Jeff, [tii c` nu. Nu e[ti resping`tor. Asta e problema.
Putem fi iar ca \nainte, colegi, sau trebuie s` p`r`sesc firma?
– Ce te a[tep]i s` spun? Probabil c`-mi faci o favoare. M-ai
torturat destul. Stai lini[tit`, nu te voi mai sup`ra.
{i a[a f`cu. Luni, Linda a[tepta nervoas` s` dea vreun
semn despre ce se \ntâmplase vineri seara. Dar el \[i
rec`p`tase calmul [i ea se relax`. Era ca [i cum nu s-ar fi
\ntâmplat. Era recunosc`toare, pentru c` avea alt` problem`
presant`.
Capitolul 8
Lindei nu-i venea s` cread` c` audierea preliminar` \n

cazul Puritan era programat` \n diminea]a urm`toare. P`rea c`
lucrau la el dintotdeauna, gândindu-se la el când dormeau sau
mâncau [i tot nu era complet gata. Ea [i Jeff lucrau mult dup`
ce plecau ceilal]i, ca s` termine. F`cur` o pauz` de o gustare
la zece [i era evident c` vor trece ore pân` vor putea merge
acas`.
Jeff se \ntoarse cu o pung` de hamburgeri [i dou` cafele.
|n timp ce scotea ambalajele, coment`:
– Nutri]ioni[tii spun c` mâncarea asta nu e bun`, dar se
vând multe.
Linda lu` o \nghi]itur` mare [i spuse:
– Cu asta am crescut. M`tu[a mea spunea c` dac` m`
\mboln`vesc, va trebui s`-i lichefieze [i s` m` hr`neasc`
intravenos. |[i [terse gura cu un [erve]el. B`nuiesc c` erai mai
obi[nuit cu mu[chi file când erai mic.
El se opri din mestecat.
AVOCATUL PUBLIC 115
– Când eram mic, eram obi[nuit s` m`nânc cu servitorii \n

buc`t`rie.
Evident, considera subiectul \nchis. Continua s` se uite
pe noti]e \n timp ce mânca. Linda \l privi cum se ridic` \n
picioare [i se \ntinse, c`ma[a lui subliniind l`rgimea umerilor
[i \ngustimea taliei. Arunc` cocolo[ul de hârtie \n co[ul de
lâng` u[`.
– Dou` puncte, spuse el.
Scoase capacul de plastic al paharului, sprijinindu-se de
birou. Blugii decolora]i veneau pe el ca a doua piele,
sco]ându-i \n eviden]` mu[chii coapsei. Linda privi \n alt`
parte, dorindu-[i s` nu se fi schimbat pentru meciul de tenis
de dup`-amiaz`. Era mai u[or s`-i reziste \n costum, nu c` ar
fi fost mai pu]in atr`g`tor, dar p`rea mai distant.
Gândurile ei fur` \ntrerupte de vocea lui.
– Capul sus. Un obiect argintiu zbura prin aer spre ea [i-l
prinse instinctiv. Era o bomboan` \n poleial`. Dulciuri pentru
o fat` dulce, spuse el, sco]ând \nc` una din buzunar.
– Mul]umesc, Hamlet.
– Cu pl`cere, Ofelia.
– Unde le-ai g`sit?
– |n automatul de jos, spuse el cu gura plin`. Energie
instantanee.
– {i eu am nevoie.
Jeff \[i puse cafeaua pe mas`.
– Haide, avem treab`.
– |napoi la ocn`.
Mai lucrar` câteva ore. Când Linda \[i privi ceasul, era dou`
[i jum`tate diminea]a.
116 FAYE MORGAN
– Jeff, nu mai pot. Literele \mi joac` \n fa]a ochilor. Dac`

nu ne oprim acum, o s` mor aici [i femeia de serviciu \mi va
g`si cadavrul diminea]`.
Jeff \[i frec` ochii.
– E diminea]`. Bine, [i eu sunt obosit. S` l`s`m totul cum
e [i vom relua de unde ne-am \ntrerupt. Audierea e la
unsprezece, a[a c` vom mai avea câteva ore.
Ie[i din camer` [i se \ntoarse cu haina lui [i cu a ei. |i
scoase basca de lân` dintr-o mânec` [i i-o puse pe cap,
apoi scoase m`nu[ile din cealalt` mânec` [i i le puse \n
mâini.
– Nu e[ti \n stare s` te \mbraci singur`.
Linda era prea obosit` ca s` r`spund`. Se sprijini de perete
\n timp ce el \nchidea fermoare [i capse.
– Jacheta ta ar trebui s` aib` cifru, spuse ea.
– Amuzant, r`spunse el. M`car \mi ]ine de cald.
Lifturile erau oprite, a[a c` o luar` pe sc`ri cinci etaje. Afar`
era frig.
– Doamne ce ger. S` fugim, spuse Jeff, luând-o la trap [i
tr`gând-o pe Linda dup` el.
Ma[inile lor erau singurele \n parcare. El alerg` pe loc
lâng` ma[ina ei \n timp ce ea puse cheia \n contact. Se auzir`
doar ni[te clicuri. Bateria era consumat`.
Linda \[i puse mâinile pe volan [i-l privi resemnat`.
– Trebuia s` [tiu c` a[a se va \ntâmpla, spuse ea. A pornit
greu toat` s`pt`mâna [i cred c` frigul i-a venit de hac. De
obicei st` \n garaj noaptea.
– Las-o, spuse el sco]ând aburi. O remorc`m mâine
diminea]`. Te duc acas`.
AVOCATUL PUBLIC 117
Intrar` \n BMW-ul lui Jeff care se \nc`lzi repede. Casa

Lindei era aproape, dar [tia c` Jeff va trebui s-o ia pe
autostrad` ca s` ajung` la Longmeadow. Ar`ta extenuat [i,
când oprir` la u[`, ea spuse:
– Intr` pu]in. |]i voi prepara un nes ca s` r`mâi treaz pân`
ajungi acas`.
El ezit` [i Lindei i se p`rea c` vrea s`-i citeasc` fa]a. Apoi
opri motorul.
– Mul]umesc. O urm` pe verand` [i b`tu din picioare \n
timp ce ea descuia u[a.
Când intr`, el se duse direct la canapeaua din living.
– M` voi \ntinde pu]in pân` aduci cafeaua, spuse el.
|n buc`t`rie, Linda puse ibricul pe foc. Scoase cafeaua
solubil`, o can`, lapte [i zah`r [i le puse pe o tav`. |n timp ce
a[tepta ca apa s` fiarb`, puse un [erve]el [i o linguri]` lâng`
can`. Amestec` apa fierbinte cu cafeaua solubil`, apoi duse
tava \n living.
Jeff adormise pe canapea, \mbr`cat [i \nc`l]at. Ar`ta ca un
copil, cu capul pe un bra] [i o prinse tandre]ea.
Nu vroia s`-l trezeasc`. {i ea era obosit`. Puse tava jos pe o
m`su]` [i lu` o p`tur` dintr-un cuf`r de cedru. O puse peste
el [i stinse lumina.
|n dormitor se dezbr`c` repede pe \ntuneric [i \mbr`c` un
halat. |n timp ce se \ntindea \n pat, se gândi c` Jeff dormea \n
camera de al`turi [i fericirea o cuprinse ca un vis frumos.
Linda fu trezit` de o siluet` \ntunecat` \n holul de lâng`
dormitor. Pe moment se sperie [i abia dup` câteva secunde \[i
aminti ce se \ntâmplase.
– |mi pare rù c` te-am trezit, [opti Jeff. Vroiam s`-]i las un
bilet când plecam.
118 FAYE MORGAN
– Cât e ora? \ntreb` Linda c`scând.

– Nou`. Cred c` po[ta[ul m-a trezit umblând la cutie.
– Nou` diminea]a? exclam` Linda, ridicându-se.
|ntârziaser`.
– Calmeaz`-te, spuse Jeff din u[`. Am sunat deja la birou [i
i-am spus lui Mary c` m` \ntâlnesc cu un client \n diminea]a
asta [i s`-mi reprogrameze \ntâlnirile. I-am mai spus c` te-am
trimis \n alt` localitate pentru informare. M` voi duce mai
târziu, a[a c` nu li se va p`rea suspect c` am lipsit amândoi.
A[a c` stai acas` azi. Odihne[te-te.
– Mul]umesc.
– |l voi suna pe judec`torul Keady azi [i voi ob]ine o
amânare. Nu vom termina treaba la timp, de[i am \ncercat. De
obicei sunt punctual, a[a c` sigur va \n]elege.
– Bine.
– Fac un du[ [i plec, dac` se poate.
– Sigur. Sunt ni[te prosoape curate \n dulapul din baie. E
s`pun [i o periu]` de din]i nou`.
– Nu m` conduce. Culc`-te la loc, spuse el [i \nchise u[a.
Linda st`tea \n pat, imaginându-[i-l dub du[. Nu putea dormi.
Asculta apa care curgea [i se gândea c` Jefferson Langford era
dezbr`cat la [apte metri de ea, dup` perete. Se hot`r\ s`-i fac` o
cafea [i s` vad` dac` vroia s` m`nânce ceva \nainte s` plece.
Coborând din pat, trase draperiile [i v`zu c` burni]a, cerul
era cenu[iu [i traficul greu. Vecinii f`r` garaje cur`]au stratul
de ghea]` de pe parbrize. New England! se gândi Linda,
strâmbându-se. |ntr-o zi ca asta, ar fi dat-o \napoi indienilor.
Se bucura c` nu trebuia s` conduc` pe o asemenea vreme.
Auzi apa oprindu-se \n baie. U[a bìi se deschise chiar când
trecea pe lâng` ea.
AVOCATUL PUBLIC 119
Jeff se opri [i se privir`. El purta doar un prosop \nf`[urat

pe talie [i-[i d`dea p`rul ud pe spate. Când o v`zu la câ]iva
centimetri de el, \nchise ochii.
– Parc` ]i-am spus s` te culci, spuse el.
– {tiu, dar m-am hot`rât s` fac ni[te cafea [i...
Propozi]ia ei r`mase \n aer \n timp ce el deschidea ochii [i
se privir`. Ea \[i l`s` privirea \n jos [i se trezi privindu-i trupul.
Hainele \l f`ceau s` arate mai slab decât era. {tia din
experien]` c` era puternic, dar acum v`zu abdomenul plat [i
musculos, bra]ele [i umerii puternici, torsul de statuie. Avea
pic`turi de ap` pe piele [i umezeala \i f`cea p`rul auriu de
culoarea bronzului. Doamne, ce frumos era!
Ochii lui o m`surar`, cum st`tea \n halat, observând rotun-
jimea ferm` a sânilor [i a [oldurilor, pielea alb` de la gât.
Dorin]a cre[tea \ntre ei. Linda o sim]ea \n]epând-o prin vene,
pulsând \n sânge [i stârnindu-i nevoia de a-l atinge. Pe fa]a lui
v`zu acela[i lucru.
El o prinse, f`r` cuvinte [i ajunse \n bra]ele lui. Fa]a ei era
la pieptul lui. Mâinile lui o strânser` cu putere [i sim]i, trupul
puternic lipit de al ei.
– E[ti atât de dulce, murmur` el. Ea \i mângâie mu[chii
tari ai spatelui, care se contractau la atingerea ei. Jeff o trase [i
mai aproape [i ea \[i oferi buzele.
S`rutul lui fu blând [i explorator la \nceput, dar deveni
repede pasionat. Se topir` unul \n bra]ele celuilalt pân` când
Linda crezu c` va le[ina de pl`cere. Capul Lindei se r`sturn`
pe spate; gura lui o s`ruta pe gât [i el [opti:
– Vino \n pat.
La cuvintele lui, \ncerc` s` se \ndep`rteze, dar el o strânse
mai tare.
120 FAYE MORGAN
– Te rog.
O ridic` \n bra]e [i o duse \n dormitor. Cu o singur`
mi[care, \i scoase halatul [i o a[ez` \n pat. |ngenuche lâng` ea
[i-[i puse fa]a pe sânii ei.
– Linda scump`, spuse el r`gu[it. Ea \[i strecur` mâna \n
p`rul lui \n timp ce o acoperea cu s`rut`ri. |l trase spre ea,
dorindu-l cu toat` fiin]a ei. |n timp ce o \mbr`]i[a, o \ntreb`
cu buzele lâng` buzele ei:
– M` iube[ti?
Ea r`spunse simplu:
– Da.
***
Linda se trezi singur` \n pat. Venise seara [i lumina din hol

arunca o pat` galben` pe covor. Zâmbi [i se \ntinse, amintindu-[i
evenimentele de peste zi. Coborând din pat, \[i lu` halatul [i-l \mbr`c`.
C`scând, merse \n buc`t`rie [i puse ibricul pe foc, amintindu-[i
tot ce se \ntâmplase. Ceasul ar`ta cinci [i zece. Nu [tia când ple-
case Jeff, dar spera c` reu[ise s` ajung` la birou, cum pl`nuise.
Deschise u[a de la intrare ca s` ia ziarul. A[ezându-se la
mas`, g`si un trandafir ro[u [i un bilet \mp`turit, \n care scria:
„Mul]umesc, Jeff“.
Linda st`tea cu floarea \n mâini, mi[cat` de gestul lui. Unde
g`sise oare floarea, când afar` era iarn`? Era un gentleman,
f`r` \ndoial`. |l puse deoparte [i deschise ziarul.
O fotografie \i re]inu aten]ia. Jeff zâmbea la aparat, ar`tând
ca Tom Sawyer gata s-o p`c`leasc` pe M`tu[a Polly. Fericit`,
Diana Northrup \l ]inea de bra]. Titlul spunea „Mo[tenitoarea
Northrup se m`rit`“.
|nghe]at`, continu` s` citeasc`.
AVOCATUL PUBLIC 121
„Domnul [i doamna Carter Northrup din Gladwyne,

Pennsylvania anun]` logodna fiicei lor Diana Augusta, cu
domnul Jefferson Tillman Langford III, fiul lui Jefferson
Langford II, din Boston. Viitorul mire e partener la firma
fondat` de bunicul sù, Rolf, Langford [i Pinney. Domnul
Langford a fost Asistentul Procurorului Districtural \n Boston [i...
Ochii Lindei parcurser` rapid articolul, care relata studiile
cuplului [i istoria familiei. |l citi de atâtea ori c` aproape \l
memor`, ultima propozi]ie r`mându-i \n minte „Nunta e
planificat` de Cr`ciun“. Strânse ziarul cu grij` [i se ridic`
mecanic s` sting` gazul de sub ibric.
Bine\n]eles, proasto, la ce te a[teptai? \[i spuse ea. Chiar ai
crezut c` ziua de azi a \nsemnat ceva pentru el? Se a[ez` din
nou [i r`mase nemi[cat`, dus` pe gânduri. Apoi se ridic` [i
arunc` ziarul [i trandafirul la gunoi.
|n diminea]a urm`toare, Linda se gândi ce s` fac` \n timp
ce se \mbr`ca. Nu-[i imaginase niciodat` c` va avea o rela]ie
stabil` cu Jeff, dar ieri, fericit` c` f`cuser` dragoste, \ndr`znise
s` spere c` va fi ceva. Acum c`-i [tia planurile, nu va avea o
aventur` cu un b`rbat care se \nsura \ntr-o lun`. |l va convinge
c` ziua de ieri nu \nsemnase nimic [i va reu[i s` termine lucrul
cu el cât de elegant posibil.
Linda nu era o femeie care se sim]ea singur` [i nu avea se
\nceap` acum. |l iubea, dar orgoliul \i dicta s-o considere la
fel de liber` ca el. |n timp ce-[i sp`la din]ii, \l auzi \ntrebând-o
„M` iube[ti“? [i r`spunsul ei [optit „Da“. Apoi se z`ri \n
oglind` [i-[i spuse „Proasto“! |n astfel de situa]ii intime,
oamenii spuneau lucruri pe care nu le credeau.
Conducând spre birou \[i ordon` toat` logica de care era
capabil`. St`tea \n sala de recep]ie, vorbind cu Mary, când sosi
122 FAYE MORGAN
Jeff. V`zându-l, aproape c` le[in`, dar se ]inu tare. R`zbise

prin facultatea de drept, examenul pentru barou, martori
ostili [i judec`tori mânio[i. Va r`zbi [i prin asta.
Mary zâmbi.
– Domnule Langford, felicit`ri! Am v`zut anun]ul logodnei
\n ziar.
Alarmat, Jeff se \ntoarse spre Linda.
– Da, spuse ea calm`, [i eu am v`zut ziarul. Felicit`ri.
|i arunc` o privire lui Mary, luând-o pe Linda de bra] [i
conducând-o \n biroul ei.
– Nu r`spund la telefon. Sunt \n [edin]` cu doamna
Redfield. |nchise u[a dup` ei.
Imediat ce fur` singuri spuse:
– Linda, vreau s`-]i explic ce e cu anun]ul... Nu sunt logodit.
Linda \l privi.
– Ce vrei s` spui, c` nu e[ti logodit? Mary [i cu mine [i to]i
care au citit ziarul, am avut halucina]ii?
Vroia s-o fac` s` \n]eleag`.
– A fost o gre[eal`. Diana [i cu mine discutasem s` ne
logodim de Ziua Recuno[tin]ei [i mama ei a [tiut asta. Cred
c` a dat anun]ul presei, f`r` s` ne \ntrebe. O privi pe Linda.
M-am r`zgândit. Nu mai vreau s` m` \nsor cu Diana.
{i ce vrei s` fac eu? se gândi Linda. S` m` arunc la
picioarele tale?
– Poate c` faci o gre[eal`, spuse Linda. Diana e o fat`
frumoas`, cultivat`, care te va face fericit.
Jeff o privi, neputând s` cread` c` spunea a[a ceva. Se
\ntreba ce se \ntâmplase cu femeia care \i cedase cu pasiune,
strigându-i numele \n culmea extazului, cuib`rit` \n bra]ele lui
dup` aceea, cu fa]a ud` de lacrimi.
AVOCATUL PUBLIC 123
Disp`rut` pentru totdeauna, datorit` jocului tù, domnule,

se gândi Linda. |n locul ei a r`mas o femeie distant`. Eu.
– Am crezut c` dup` cele ce s-au \ntâmplat ieri... \ncepu el
nesigur.
– Ce e cu ieri? Uite ce e, Jeff, suntem adul]i. Ne-a pl`cut la
amândoi. }ie nu?
El privi \n alt` parte, neputând s` fac` fa]` expresiei ei
controlate, ra]ionale. Privi diplomele ei de pe perete.
– {tii c` mi-a pl`cut, spuse el.
– M` bucur. Atunci, nu e nici o problem`, putem continua
ca pân` acum.
Jeff o privea cu o expresie ciudat` pe fa]`.
De ce m` prive[te a[a? se gândi Linda, \ncurcat` de
uimirea [i durerea pe care le vedea pe fa]a lui. Crede c`-i voi
permite s` penduleze \ntre mine [i Diana, fie c` sunt logodi]i,
fie c` nu? Faptul c` fuseser` aproape de un asemenea
angajament o alunga pe Linda. Nu putea fi serios \n rela]ia cu
Linda dac` o ]inea pe Diana \n perspectiv`. Era a[a cum
crezuse Linda, era o aventur` de o noapte, dar tot cu Diana se
va \nsura.
– Crezi c` putem s` ne comport`m ca pân` acum? \ntreb`
Jeff privind-o ca [i cum l-ar fi \njunghiat.
– Eu a[a voi face, spuse Linda. Ca s` schimbe subiectul,
adùg`: Ziarul spunea c` te vei c`s`tori de Cr`ciun. De ce te
gr`be[ti?
El o privi atent. Linda \[i d`du seama c` fusese prea direct`
[i-[i \mblânzi tonul.
– Dar cred c` n-ai motiv s` a[tep]i, a[a e? O dat` ce te-ai
hot`rât, ac]ioneaz`, [i eu a[ face la fel.
|i \ntâlni privirea [i fa]a lui era f`r` expresie.
124 FAYE MORGAN
– Sunt sigur, spuse el. Dar nu va fi nici o nunt`. Te voi

chema mai târziu s` vorbim despre Puritan.
– Bine.
Dup` plecarea lui, observând c`-i tremurau mâinile, se
a[ez` [i le strânse pe birou.
***
Petrecerea de Cr`ciun pentru Asocia]ia Districtual` a

Baroului era \n weekendul acesta. Pe Linda o plictisea teribil,
dar [tia c` trebuia s` apar` m`car de form`, pentru cariera ei.
Alese o rochie albastr` de cocteil, care \i scotea \n eviden]`
ochii [i tenul deschis la culoare. |[i f`cu p`rul coc, \l prinse cu
o agraf` [i adaug` cercei potrivi]i. Geanta [i pantofii argintii \i
completau vestimenta]ia. Examinându-se \n oglind` \nainte s`
plece, fu satisf`cut` c` nu arat` ca [i cum ar fi candidat la
postul de cel mai tân`r partener al firmei Rolf, Langford [i
Pinney. Era bine c` invita]ii nu puteau citi gândurile.
Evenimentul avea loc \n sala principal` a lui Hampden
Country Club. Era decorat pentru Cr`ciun, de[i era doar
\nceputul lui decembrie. Vase cu ilice st`teau pe fiecare mas`
de banchet. Crengi de brad, decorate cu clopo]ei [i panglici
ro[ii [i aurii, atârnau pe pere]i. Un brad imens st`tea pe o
estrad` \ntr-un col] ajungând la tavan [i parfumând aerul.
Lumân`ri electrice str`luceau pe ramurile \nc`rcate cu
decora]iuni.
Linda st`tea la masa firmei [i mânca, ascultând forma]ia din
patru persoane, care cânta. Dans` cu [efii, convers` cu so]iile
lor [i discut` cu colegii. To]i deveneau mai veseli pe m`sur`
ce timpul trecea, dar ea [i-ar fi dorit s` fie altundeva.
AVOCATUL PUBLIC 125
Atmosfera festiv` contribui doar la depresia pe care o avea [i

care \ncepuse când \i v`zuse pe Jeff [i Diana la cel`lalt cap`t al
mesei. Diana era fermec`toare \ntr-o rochie de m`tase ro[ie ca
cirea[a, care \i intensifica blondul de por]elan. Jeff era
\mbr`cat cu un smoching \nchis la culoare. Lumea \i admira ca
pe ni[te celebrit`]i.
Linda calcula la ce or` ar fi putut pleca elegant, când o v`zu
pe Diana dansând cu Howard Pinney. O clip` mai târziu,
ap`ru Jeff [i o invit` la dans.
M-a invitat doar ca s` fie politicos, \[i spuse Linda, deoarece
Diana danseaz` cu altcineva. Dar mâna lui pe spatele ei gol,
[ira spin`rii lui sub degete, \i aminteau de imagini pe care
dorea s` le uite. El nu spuse nimic, dar o dirij` spre u[ile
deschise de la cap`tul s`lii de banchet. Acolo era un hol. O
trase acolo.
– Prive[te, spuse el. O ramur` de vâsc atârna de tavan. Ea
se opuse, dar el o ]inea strâns. A[a e obiceiul, spuse el,
privind-o misterios. Cu inima b`tându-i cu putere, Linda nu se
mai feri.
Jeff \[i aplec` fa]a spre ea [i o s`rut`. Buzele lui erau
proaspete [i aveau gust de vin. El \i privi fa]a, ]inând-o de
mâini. |n spate, forma]ia cânta „Voi fi acas` de Cr`ciun“.
Linda se mir` cât era de calm`. Se hot`râse s` nu-[i mai
tr`deze emo]iile \n prezen]a lui.
El \i cercet` fa]a, p`rând s` se a[tepte la vreo reac]ie, dar \l
privi f`r` expresie.
– Mai bine te-ai \ntoarce, spuse Linda. Probabil Diana te caut`.
Remarca ei avu efectul scontat. Jeff \i d`du drumul mâinilor
[i plec`, dar \n loc s` se \ntoarc` \n sala de banchet, trecu pe
lâng` garderobier` [i ie[i \n noaptea \nghe]at` de decembrie.
126 FAYE MORGAN
Curioas`, \l urm` [i se opri la fereastra de la intrare. Jeff se

opri lâng` un felinar decorativ de la intrare [i aprinse o ]igar`.
Linda se gândi c`-i e frig f`r` palton, dar lui p`rea s` nu-i pese
[i f`cea rotocoale de fum. Era sup`rat, \ngrijorat, sau Linda
cùta dovada a ceva ce nu exista?
Jeff aprinse a doua ]igar` de la chi[tocul primeia, pe care
o arunc` dup` aceea. St`tea pe piatra rece, cu coatele pe
genunchi. Apoi \[i l`s` capul \n mâini, ]igara arzându-i
neobservat` \ntre degete. Postura lui indica nefericire, poate
chiar disperare [i Linda trebui s` reziste impulsului de a
alerga la el. De ce era sup`rat? Ce sim]ea? {tia c` nu s-ar
comporta a[a dac` ar fi [tiut c` cineva \l observ`. Nu mai era
imaginea unui b`rbat de succes. |n timp ce Linda admise
c`-i face pl`cere s` vad` asta, \l iubea destul ca s`-i doreasc`
binele. Vroia s` fie fericit, chiar dac` nu-i va \mp`rt`[i [i ea
fericirea.
Jeff era pierdut \n gânduri, c`ci tres`ri când scrumul \i c`zu
pe pantaloni. Oft` din greu [i mai trase o dat` din ]igar`, apoi
stinse chi[tocul cu talpa. Se ridic` [i-[i vâr\ mâinile \n
buzunare, apoi se porni \ncet spre club. Linda plec` de la
fereastr` [i se amestec` \n mul]ime.
Capitolul 9
La câteva zile dup` petrecerea Asocia]iei Baroului, Mary

sun` la biroul Lindei cam pe la ora trei. Linda recapitula
dosarul unui client pe care trebuia s`-l vad` \n câteva minute
[i era distrat` [i nu asculta cu aten]ie.
– Da?
– Doamn` Redfield, domnul Langford mi-a cerut s` v`
informez c` domnul Gentry de la Puritan Petroleum vrea s`-i
fi]i oaspe]i \n weekendul acesta. Cum trebuie s` lua]i
depozi]iile acelea, a spus c`-i pute]i vedea pe administratorul
contractelor [i pe reprezentantul de marketing vineri, apoi s`
lua]i cina cu el vineri seara. Va trimite avionul la Wilbraham s`
v` ia [i v` va duce la Logan. V` rezerv` camer` pentru vineri [i
sâmb`t` seara la Dempsey House, pe cheltuiala companiei.
Avionul va a[tepta pe aeroport la zece diminea]a, vineri. Dac`
aceste aranjamente v` convin, domnul Langford le va
confirma. Dac` e vreo problem`, v` rog spune]i-i imediat.
128 FAYE MORGAN
Uimit`, Linda r`mase cu degetul pe comutatorul interfonului.

{tiuse c` mergeau la Boston vineri pentru depozi]ii, dar cre-
dea c` vor merge cu ma[ina [i se vor \napoia \n aceea[i zi, nu
c` vor cina acolo, vor merge cu avionul [i vor sta la hotel. Asta
\i n`ruia planurile de a-l evita pe Jeff pe cât posibil.
Dar ce putea face? Puritan erau unii dintre cei mai impor-
tan]i clien]i ai firmei. Nu putea risca s`-l jigneasc` pe Gentry
refuzându-i generozitatea. Trebuia s` mearg`, cuno[tea cazul
mai bine ca oricine [i Jeff va avea nevoie de ea s`-l ajute.
– Mary, te rog spune-i domnului Langford c` aranjamentul
acesta \mi convine, spuse ea. Se sim]ea la[` s`-i cear` lui Mary
s`-i comunice lui Jeff, dar chiar [i vocea lui \i r`v`[ea emo]iile.
Linda petrecu restul s`pt`mânii f`când treab`, ca s` nu se
gândeasc` la ce va veni. Joi dup`-amiaz`, Jeff o opri pe hol.
– E totul gata pentru mâine? \ntreb` el.
– Am preg`tit interogatoriile [i depozi]iile care se vor
semna. Presupun c` te ocupi tu de restul.
El \ncuviin]` cu un semn din cap, privind-o atent. Fuseser`
foarte aten]i unul cu altul dup` evenimentele de s`pt`mâna
trecut`, venindu-le greu amândurora s` revin` la normalitatea
rela]iei lor dinainte de cele \ntâmplate.
– Linda, vreau s` [tii c` nu voi profita de aceste... ``...
aranjamente ca s` exercit presiuni asupra ta s` faci ceea ce nu
vrei. Mi-ai spus ce sim]i pentru mine, sau mai bine zis ce nu
sim]i, a[a c` relaxeaz`-te. S` \ncerc`m s` trecem peste asta cu
elegan]`. Vreau s` evit o situa]ie jenant` cu Gentry, a[a c` ar fi
mai bine s` ne purt`m normal [i s` ne facem treaba.
– Bine\n]eles, spuse Linda, \ntrebându-se cum se
presupunea s` se poarte normal \n circumstan]ele date.
AVOCATUL PUBLIC 129
Joi seara \[i f`cu bagajele, punând [i o rochie de m`tase

pentru cina de vineri pe lâng` fustele [i jachetele obi[nuite
pentru \ntâlnirile de afaceri. Mai puse [i o pereche de blugi.
|nchise geamantanul cu senza]ia c`-[i sigila soarta \n ea o dat`
cu hainele.
Vineri diminea]a era soare [i rece. Lu` un taxi \mpreun` cu
Jeff spre aeroportul privat din Wilbraham, unde avionul lui
Gentry \i a[tepta. Ajunser` \n Boston \n patruzeci [i cinci de
minute.
La elegantul hotel Dempsey House, Linda se \ngrijor` s`
afle c` aveau camere al`turate, 412 [i 414. Semnar` \n registru
[i urmar` hamalul \n lift.
Camera Lindei era frumoas`, decorat` \n auriu [i alb, cu
covoare groase crem [i cuvertur` albastr` cu margini aurii. Era
un buchet imens de trandafiri galbeni pe o m`su]` lâng` u[`.
Pe cartea de vizit` scria „Walter Gentry“. Era primit` cu
covorul ro[u, se gândi ea. Florile \i aminteau de dup`-amiaza
furtunoas` de acas` de la ea cu Jeff, [i asta vroia s` uite.
|[i l`s` geamantanul nedesf`cut pe podea; trebuia s` fie la
Puritan \n câteva minute, nu avea timp de pierdut. |l g`si pe
Jeff la u[a ei.
Tres`ri [i el \nchise ochii.
– Vrei s` nu mai faci asta, Linda?
– Ce?
– S` nu mai tresari de fiecare dat` când m` vezi sau \]i vorbesc.
To]i vor crede, dup` felul cum te por]i, c` te-am brutalizat.
– Dar a[a ai f`cut, ]ip` \n sinea ei.
|i brutalizase sentimentele, f`când-o s` se \ndr`gosteasc`
f`r` speran]` de el \n timp ce umbla cu alta. Nu-[i d`du seama
130 FAYE MORGAN
ce \nsemna s`-l vad` \n fiecare zi, s` [i-l imagineze cu ea [i

lungile nop]i solitare f`r` el? Ar fi fost mai u[or dac` n-ar fi
[tiut cum e s` fie cu el; s-ar fi \ntrebat mereu, dar n-ar fi fost
sigur`. Acum era. Sigur` c` nu va mai fi atât de fericit` cu
nimeni altcineva.
Aceste gânduri \i alergau prin minte \n timp ce-l privea,
reu[ind s` spun` calm:
– Nu [tiu despre ce vorbe[ti, Jeff. |[i lu` geanta [i trecu pe
lâng` el afar` [i el.
Se opri \n hol, spunându-i c` vroia s` se aranjeze la toalet`.
Se privi \n oglinda cu ornamente, unde câteva matroane
bogate se machiau [i-[i aranjau p`rul. Linda \[i examin`
jacheta verde [i fusta maro, puloverul alb pe gât [i vesta maro
de lân`. Era \mbr`cat` ca o femeie competent` profesional,
ceea ce se [i considera... pân` \l \ntâlnise pe Jefferson
Langford. Acum se sim]ea ca un copil care s-a \mbr`cat cu
hainele mamei sale. Cine ar crede c` cineva care p`rea atât de
inteligent` era de fapt atât de proast`? Linda credea. Plec`,
l`sându-le pe doamnele bogate s` tìf`suiasc`.
Jeff st`tea \ntr-un fotoliu \n hol, a[teptând-o. |[i descheiase
paltonul bleumarin de ca[mir [i i se vedea puloverul bej, cra-
vata verde [i c`ma[a la fel. Nu e minunat? se gândi Linda,
hainele noastre sunt \n armonie. P`cat c` vie]ile noastre nu
sunt.
Jeff \i \nmân` paltonul ei \n t`cere. Ea [i-l \ncheie [i-l urm`
afar`, unde \i a[tepta un taxi. Se sim]ea prea aproape de el pe
locul din spate [i se mut` mai spre u[`. El privi pe fereastr`.
Taxiul mergea spre sud-est spre cartierul de afaceri, unde
str`zile erau \nguste [i [erpuite. Sediul lui Puritan Petroleum
AVOCATUL PUBLIC 131
era pe Tremont Street. Jeff pl`ti [oferul [i intrar` iar \n lumea

banilor [i a influen]ei pe care o p`r`siser` la Rolf, Langford [i
Pinney.
Puritan Petroleum [i angaja]ii sì emanau acela[i aer de
bog`]ie de la firma bunicului lui Jeff. Linda se gândi \nc` o
dat` c` nu ar fi cunoscut aceast` fa]et` a vie]ii dac` nu era
b`rbatul care mergea lâng` ea. |l privi. Expresia lui era \nchis`,
gânditoare. Nimic nou.
Walter Gentry \i primi cu acea ospitalitate cultivat` cu care
\n clasele superioare erai obi[nuit de la na[tere, \n care
persoana primit` simte o onoare [i un privilegiu s` fie inclus`
\n cercul celei care prime[te. Cafeaua fu servit` de o ro[cat`
frumoas`, care \i f`cu ochi dulci lui Jeff \n timp ce \mp`r]ea
ce[tile de por]elan. Servirea era f`r` cusur, fri[ca proasp`t` [i
delicioas`. Se p`rea c` nu se precupe]ise nici o cheltuial` la
Puritan Petroleum.
– A[adar, dânsa e dr`gu]a doamn` Redfield de care am
auzit. E \ncânt`tor s` cuno[ti o tân`r` care e la fel de
inteligent` pe cât e de frumoas`, spuse Gentry.
Acest comentariu nu-i conveni ro[catei. Era prea antrenat`
ca s` reac]ioneze vizibil, dar Linda crezu c` sesizeaz`
\ncordarea ei. Ca r`zbunare, \l privea pe Jeff [i zâmbea
ame]itor. Lindei \i venea s`-i trag` una.
Gentry a[tept` pân` ce polite]urile se terminar` [i fata
plec`, \nainte de a spune:
– |ncepem? Doamna Gathrid [i John Haleson v` a[teapt`.
|n]eleg c` ve]i lua depozi]ii de la amândoi ast`zi.
Jeff d`du din cap.
132 FAYE MORGAN
– Vom lua depozi]iile cu martori [i le vom duce la notariat

mai târziu. Vrem s` fim siguri c` informa]iile sunt exacte. Nu
ne putem permite s` nu fim bine preg`ti]i.
Gentry d`du din cap, mul]umit.
– Sunt de acord. V-am pus s`lile de conferin]` la dispozi]ie.
Dac` dori]i ceva, chema]i-o pe Stacey. Când dori]i prânzul,
spune]i-i. Va trimite dup` orice dori]i sau v` poate face o
rezervare acum, dac` dori]i. Puritan pl`te[te. Avem cont la
toate restaurantele mari.
Sunt sigur` c` ave]i, se gândi Linda. |l auzi pe Jeff spunând
c` prefer` s` r`mân` aici [i s` nu fie deranja]i. Vorbe[te \n
numele tù, vroia ea s` strige.
Gentry \i privi.
– Bine, bine. Abia a[tept s` v` \ntâlnesc disear`. Ma[ina
mea v` va lua de la Dempsey la opt.
Linda \l urm` pe Jeff pe un coridor \ngust, lambrisat spre o
serie de s`li de conferin]` al`turate. Erau de culoarea piersicii,
cu covoare [i draperii de m`tase, cu candelabre de cristal [i
mobil` de stejar. Fiecare avea o mas` oval` mare \n centru,
\nconjurat` de dou`sprezece scaune. Linda se \ndrept` spre
una cu John Hobson, administratorul contractelor, \n timp ce
Jeff se duse la alta cu doamna Gothrid, reprezentantul de
marketing, care era de vârst` mijlocie.
Linda era epuizat` când munca din acea zi fu gata. Era
greu: \ntreb`rile [i r`spunsurile trebuia formulate cu grij`, ca
s` nu dea prilej de interpret`ri opozi]iei. John Hobson
coopera; avea o memorie exact` a detaliilor, care \i ajuta. Era
cam de vârsta lui Jeff, un fost fotbalist \ndesat, cu p`rul
AVOCATUL PUBLIC 133
negru, care f`cuse facultatea la burs`. Era de nivelul Lindei.

Când o invit` la cin` \n seara aceea, [i-ar fi dorit s` poat`
merge.
Plec` \mpreun` cu Jeff la ora [ase [i John \i conduse la
lift.
– Hai s` lu`m mâine cina, spuse el.
Jeff o privi \n timp ce coborau \n strad`.
– Despre ce era vorba?
– M-a invitat la cin` disear` [i i-am spus c` nu pot.
Gura lui Jeff se strânse.
– Nu pierzi timpul, nu-i a[a? |ntâi Craig, acum John
Hobson. E divor]at, unul din cei mai notorii crai.
– Mai cunosc eu unul, spuse Linda, [i fa]a lui ar`ta
impactul \n]ep`turii. Doamne, se gândi Linda, m` port ca un
copil. Curând \i voi spune c` mama lui poart` cizme de
armat`.
El era vexat. Asta o \nt`rât` pe Linda.
– Am observat c` \nc` \]i acompaniezi nelogodnica peste
tot. Mai bine i-ai spune c` nu te \nsori cu ea.
– I-am spus.
– Dar tot umbl` cu tine, sperând c` te vei r`zgândi. E
flatant. Probabil te consider` un premiu pre]ios.
Jeff nu r`spunse.
– {i bine\n]eles, devotamentul ei te face s` nu te sim]i prea
singur.
– Ce vrei s` fac, s` m` duc la m`n`stire? Nu prea ai mai
vorbit cu mine de când a ap`rut anun]ul `la blestemat. }i-am
explicat c` a fost o gre[eal`, Linda. Ce s` mai spun?
134 FAYE MORGAN
– {i o dat` ce am auzit explica]ia, te a[teptai s` alerg dup`

tine. N-ai sim]it niciodat` nimic pentru mine. Te-ai distrat
doar, cum te distrezi acum cu Diana. |]i hr`nim egoismul, \n
feluri diferite.
El o privi, p`rând uimit.
– Dac` a[a gânde[ti, n-am ce face. Crezi c` am putut face
dragoste f`r` s` avem sentimente?
– Ce sentimente? \ntreb` Linda cu cruzime. O t`v`leal` \n
fân. Nu e ceva nou pentru tine, Casanova.
– Deci, renun]i, spuse el. Un avocat bun [tie când s` lupte.
Care e problema?
– Lupt doar când e ceva pentru care merit` s` lupt, spuse
ea. Niciodat` nu m` \ncurc cu un b`rbat logodit.
– N-am... fost... niciodat`... logodit, spuse el printre din]i,
ca [i cum ar fi tras gloan]e \n ea.
– Nu ai cum dovedi preten]ia asta, r`spunse Linda. Decizia
a fost \nmânat` [i cazul e \nchis. Nu po]i s` faci apel.
– Bine, onorat` instan]`, spuse el. Cer indulgen]a cur]ii.
Nu sunt de acord cu verdictul, dar voi \ncerca s`-l accept.
– {i s` reu[e[ti.
Jeff chem` un taxi [i c`l`torir` \n t`cere \napoi la hotel.
Când ajunser` la Dempsey, Linda se duse direct \n camera
ei s` se spele [i s` se schimbe. Jeff o p`r`si \n hol [i se duse la
bar, unde \l v`zu comandând o bùtur` [i aprinzând o ]igar`.
E \ncordat, se gândi ea. {i Linda [tia c` ea era cauza. Nu se
putea ab]ine s` nu se poarte ca o vr`jitoare. El se temea de ce
avea s` urmeze, \ntrebându-se dac` nu va face o scen` \n fa]a
celui mai important client al firmei. |i p`rea rù pentru el [i-i
era ru[ine.
AVOCATUL PUBLIC 135
Se \mbr`c` \ncet, alegându-[i cu grij` hainele. Vroia s` fac`

impresie bun`, de dragul lui Jeff. Se hot`r\ s`-i cear` scuze [i
s` fie dr`gu]` \n seara aceea. Nu-i va face rù s` fie politicioas`
o sear`, oricât de rù s-ar fi sim]it.
Rochia de m`tase era un amestec de nuan]e str`lucitoare
de albastru [i verde. Efectul era \ncânt`tor, f`când-o s` arate
sexy. Purta sandale negre cu toc. Mergeau bine cu ciorapii de
nailon gri. Linda se privi \n oglinda din spatele u[ii [i fu
mul]umit`.
Nu era hot`rât` cum s`-[i poarte p`rul. La birou \l l`sa
liber, sau \l lega. Jeff nu-l v`zuse niciodat` aranjat altfel. Nu
[tia ce s` fac`. |n cele din urm` \l strânse \ntr-un coc, l`sând
[uvi]e pe margini. |[i puse cerceii cu diamante [i colierul cu
opale la gât. Se machie mai intens decât de obicei [i folosi un
parfum pe care-l ]inea pentru ocazii speciale. Era gata.
Jeff cioc`ni la u[` la opt f`r` cinci. Când \i deschise, o
studie din cap pân`-n picioare. Nu spunea nimic.
|l examin` [i ea. Purta o jachet` alb` [i pantaloni negri.
C`ma[a lui era albastr` [i avea o cravat` neagr`.
– Nu spui nimic? \l \ntreb` ea.
– E[ti mai frumoas` decât mi-a[ fi imaginat, r`spunse el
sco]ând bra]ul de la spate [i dându-i o cutie cu flori. Sub
celofanul galben era o singur` orhidee.
Linda o lu`, mu[cându-[i buza ca s`-[i controleze emo]iile.
Dup` comportamentul ei insuportabil din dup`-amiaza asta, \i
cump`rase o floare. Merita o b`taie, nu un dar. Nu [tia ce s` fac`.
Merse la oglind` [i [i-o puse \n p`r, prinzând-o cu o clam`.
|n timpul acesta se gândi ce se spun`.
Se \ntoarse spre el.
136 FAYE MORGAN
– Jeff, \mi cer scuze pentru felul cum m-am purtat azi. Ai
dreptate, trebuie s` fim maturi [i s` ne comport`m bine. Cred
c` ne putem sim]i bine disear`, dac` \ncerc`m, nu crezi?
Jeff zâmbi.
– Ba da. N-a[ putea s` m` simt prost cu o \nso]itoare atât
de frumoas`.
{tia \ntotdeauna ce s` spun`. Era unul din lucrurile pentru
carell aprecia. {i dac` nu [tia ce s` spun`, t`cea, o virtute de
apreciat.
Jeff \i \ntinse bra]ul [i ea \l lu`, zâmbindu-i.
Nu e a[a groaznic aici, \[i spuse ea, repetând cuvintele
primirii Persefonei \n infern. Era \n propriul ei infern, unde
chinul era lipsa celui pe care \l iubea. Dar \n seara asta el era
cu ea [i trebuia s` fie recunosc`toare.
***
Casa lui Walter Gentry era pe Beacon Hill, o vil` de pe la

1800, restaurat`, din c`r`mid` [i marmur`. Fusese proiectat`
de Charles Bulfinch [i din ea se vedea domul aurit al
Massachusetts State House. Un Mercedes 450 SL [i un Rolls
Silver Cloud erau la intrare. Garajele fuseser` evident
construite mai târziu.
Un majordom \n uniform` \i primi la u[`, conducându-i
\ntr-un salon, unde focul ardea \n c`min. Portrete ale
str`mo[ilor Gentry acopereau pere]ii.
Li se servir` bùturi [i gust`ri de c`tre o servitoare tân`r`,
\n timp ce doamna Gentry, o femeie frumoas` \mbr`cat`
conservator, de vreo cincizeci de ani, f`cea conversa]ie u[oar`.
Gazda lor ap`ru dup` câteva minute, cerându-[i scuze.
AVOCATUL PUBLIC 137
– |mi pare rù bìete, \i spuse lui Jeff, dar afacerile m-au
re]inut. Le voi preda fiului meu cât de curând. {i frumoasa
Linda, pot s`-]i spun a[a, nu? Asta \nseamn`, \n spaniol`,
frumoas`. Dac` n-a[ [ti c` tân`rul Langford e preocupat numai
de afaceri, a[ b`nui c`-i placi.
Comentariul fu \ntâmpinat de o t`cere ap`s`toare.
Revenindu-[i primul, Jeff spuse:
– Tat`l meu \]i trimite salut`ri, Walter. Mi-a spus s`-]i
comunic c` te va invita la o partid` de golf zilele astea. Nu te-a
mai v`zut de mult timp.
– O, diavolul `la b`trân. N-am mai v`zut pe nimeni s`
tri[eze a[a. |mi amintesc... {i urmar` multe pove[ti vechi pân`
la cin`.
Sufrageria se afla lâng` holul central. Era mobilat` cu piese
Chippendale. Covorul chinezesc era \n tapiserie stil Ming cu
dragoni [i la ferestre se aflau draperii de brocart. Cristalele
aruncau sclipiri de foc. Linda \ncerc` s` nu-[i arate uimirea,
dar nu mai v`zuse ceva atât de frumos \n via]a ei. Poate c` Jeff
era obi[nuit, dar pentru ea era un efort s` se poarte firesc.
Candelabrul de alam` \l seconda pe cel din centrul mesei.
{erve]elele [i fa]a de mas` erau din cel mai fin damasc [i Linda
aproape c` ezit` s` le foloseasc`, atât erau de frumoase. Cina
\ncepu cu sup`, urmat` de gâsc` \n sos de portocale. Era
delicios. Crema de la desert era atât de dulce \ncât se s`tur`
repede.
|n timpul mesei, Linda vorbi mai mult cu doamna Gentry,
\n timp ce Jeff discuta despre vechi prieteni de familie cu so]ul
ei. Copiii doamnei Gentry erau mari [i ea \[i dedica
majoritatea timpului faptelor caritabile. Dup` o or` de
138 FAYE MORGAN
discu]ie, Linda nu mai era a[a de plin` de iluzii despre cei

boga]i [i lene[i. Femeia se p`rea c` era devotat` f`r` odihn`
binelui celor mai pu]in noroco[i decât ea, [i Lindei \i pl`cu
de ea.
Se relaxar` \ntr-o mic` ser` plin` cu plante, servind cafeaua
[i lichiorurile. Lindei i se ar`tar` plantele rare ale doamnei
Gentry. Jeff [i domnul Gentry râdeau de o glum`. Când o v`zu
pe Linda, domnul Gentry spuse:
– |mi face bine s`-l v`d pe tân`rul `sta. |l [tiu de când era
pu[tan.
– Aveam un metru cincizeci pân` la [aisprezece ani. Când
jucam baschet, pasam mingea printre picioarele celorlal]i.
– Nu cred, spuse doamna Gentry.
– Eram scund, Clara.
– Acum nu mai e[ti, coment` Linda.
– Toate vin la cel care a[teapt`, r`spunse Jeff, zâmbind.
Linda \l privi, cu inima plin` de dragoste. Nu-[i d`dea
seama c` se tr`deaz`, pân` n-o v`zu pe doamna Gentry
studiind-o atent`.
– Ai grij`, Linda, \[i spuse ea. Te dai de gol.
Plecar` de la familia Gentry la unsprezece [i jum`tate [i se
\ntoarser` la Dempsey la miezul nop]ii. Jeff o conduse pe
Linda la etajul patru, a[teptând stingherit \n hol \n timp ce ea
descuia u[a.
– |]i vizitezi familia cât e[ti aici? \ntreb` Linda.
– Nu. Tat`l meu este \n Europa [i cele dou` surori sunt
m`ritate. Nu m` a[teapt` nimeni aici.
– Dar mama ta?
– Nici ea nu e aici, r`spunse el.
AVOCATUL PUBLIC 139
– Ce facem mâine?
– Cred c` putem termina la Puritan diminea]a [i vom avea
dup`-amiaza liber`. Poate vrei s` faci cump`r`turi. Voi merge
acas` la Diana \n Brooklyne. Po]i s` vii [i tu.
Linda sim]i c`-i \nghe]a zâmbetul pe buze. Vorbea serios?
A[a p`rea.
– Nu cred, Jeff. Mul]umesc oricum.
– Sunt prea agitat s` dorm. Vrei s` mergem jos pu]in? Am
nevoie s` m` obosesc.
{i eu am nevoie s` scap de tine pân` nu m` fac de râs, se gândi ea.
– Nu, sunt obosit`. Ne vedem mâine diminea]`.
El \i ridic` b`rbia [i o privi \n ochi.
– M` bucur c` am f`cut armisti]iu. Nu-mi pl`cea s` fii
sup`rat` pe mine.
Apoi \i d`du drumul [i plec`.
O f`cuse. Probabil fusese ultima [ans` s` fie singur` cu el
[i spusese nu. Era sup`rat` pe ea \ns`[i c` refuzase invita]ua
s` mearg` cu el.
Iritat`, Linda \[i despachet` lucrurile aruncându-le
furioas` pe pat. Sim]indu-se mai lini[tit`, \[i d`du seama c`-i
este sete. Sun` la recep]ie, cerând sifon cu ghea]`. Dup`
câteva minute, se auzi un cioc`nit la u[`. Crezând c` era
bìatul de serviciu cu comanda ei, deschise u[a.
Era Jeff.
Oft`, resemnat`.
– Jeff, abia ai plecat. Ce faci aici?
– Sunt somnanbul. Vii cu mine?
Nu mai putea suporta. De ce nu pleca [i s-o lase singur`?
|ncordarea provocat` de compania lui, de nevoia de a se p`zi
mereu o \nnebunea.
140 FAYE MORGAN
– E aproape ora unu. Avem treab` mâine. Vreau s` dorm

[i-]i sugerez s` faci la fel.
– Cum se spune, „voi dormi dup` ce voi muri“. Dup` ce m-am
mai gândit, m-am hot`rât s` te invit din nou s` ne distr`m.
– Jeff, nu sunt \mbr`cat`, spuse ea. {tia c` vroia s` fie cu el
mai mult decât orice. Ap`rarea ei se pr`bu[ea.
– E ridicol, spuse el, intrând \n camer`. Uite, asta e
frumoas`. Pune-o pe tine.
Linda \nchise ochii.
– Jeff, e un furou.
– O, spuse el, l`sându-l pe pat, a[a e. Atunci, altceva. Orice.
Privi dezordinea din pat. Dac` vei g`si. E o dezordine aici!
– Da, este rezultatul unei crize de sup`rare.
Jeff se sprijini de m`su]a de toalet`.
– Ceva te sup`r`, nu-i a[a Linda?
N-am de gând s`-]i spun se gândi ea. Sunt \ndr`gostit` f`r`
speran]` de tine, \ncerc s` rezist, s` nu fiu adùgat` la colec]ia
ta de trofee [i sunt prins` \n aceast` capcan` care m` oblig` s`
stau cu tine.
– Sunt doar obosit`. S`pt`mân` grea, weekend dificil,
explic` ea cu voce tare.
Jeff se ridic`, desf`cându-[i mâinile.
– Ai nevoie de relaxare. Dac` nu e[ti jos \n hol \ntr-un sfert
de or`, vin dup` tine.
Zâmbi mali]ios, tr`gându-se de o musta]` imaginar` [i
plec` fluierând.
Linda st`tea pe marginea patului. Jeff nu accepta un refuz
[i ea vroia s` mearg`. Doar c`-i era team` de ce se putea
\ntâmpla. Nu dorea alt` aventur`, ca s` vad` ce-i va lipsi mereu.
AVOCATUL PUBLIC 141
Se ridic` [i \[i scoase halatul. Va trì periculos. |n noaptea

asta, \[i va urma sentimentele. Deoarece putea fi ultima dat`
când o f`cea.
Cùt` \n gr`mada de haine [i g`si blugii pe care-i pusese \n
bagaj \n ultima clip` [i o bluz`. |[i perie p`rul [i-l leg` la spate.
Uitându-se \n oglind`, zâmbi. Ar`ta ca o pu[toaic` ducându-se
la cinematograf.
Jeff era \mbr`cat \n kaki, cu o c`ma[` verde. Se sprijinea de
biroul de la recep]ie, fumând.
– Vino cu mine, spuse el când o v`zu. Vreau s`-]i ar`t ceva.
La primul etaj, \n spatele restaurantului, era o sal` de
jocuri. Zgomotul jocurilor video putea fi auzit.
– Pariez c` nu [tiai c` sunt bun la hochei mecanic, spuse el
\nclinându-[i capul ca [i cum i-ar fi spus un mare secret.
– Nu [tiam.
Jeff f`cu cu ochiul, punându-[i un deget pe buze.
– E cel mai bine p`strat secret din Springfield. Nu face bine
imaginii firmei. Puse monezi \ntr-un aparat [i \[i b`g` mâinile
ca un \not`tor \nainte de start. Apoi \ncepu s` joace.
Curând, se strânser` spectatori. P`rea una cu ma[ina
manevrând butoanele cu mare vitez`. Linda \l privea uimit`. El
se agita ]ipând pe lâng` aparat, ca un cow-boy c`l`rind un cal
n`r`va[.
Privindu-l cum juca, pe Linda o cople[i tandre]ea. Nu-l mai
v`zuse distrându-se a[a. P`rea de dou` ori mai tân`r, un
adolescent agil cu reflexe bune. Când se opri, grupul din jurul
lui aplaud`.
Se apropie de Linda triumf`tor, rotindu-[i \ncet mâna
ridicat` \n aer.
142 FAYE MORGAN
– Vezi ce \ncheietur` am? \ntreb` el râzând.

– Unde ai \nv`]at s` joci?
– Când eram student la drept, st`team mai mult \n pizzerii
decât \n bibliotec`. E un reflex, precum condusul bicicletei.
– Pot s` \ncerc [i eu? \ntreb` Linda.
El era \ncântat.
– Sigur. Ai v`zut cum se joac`.
|i lu` locul \n fa]a aparatului [i spre \ngrijorarea ei,Jeff se
a[ez` \n spate, cu mâinile peste ale ei pe butoane. |i sim]ea
trupul ap`sând-o u[or pe spate.
– Obiectul acestui joc, spuse el solemn, e s` ]ii bilele \n joc,
lovindu-le cu manetele. Nu le po]i l`sa s` intre printre
manete. |i ar`t` cum s` fac`.
Linda era prea tulburat` de apropierea lui ca s` se
concentreze, dar \ncerc` [i el \i r`spl`ti eforturile cu un s`rut
pe ceaf`. Cu inima b`tându-i cu putere, ea se eliber`.
– |mi pare rù, spuse el imediat, [tiu c` \ncalc termenii
armisti]iului. Am promis s` fim prieteni. Hai s` bem ceva s`-mi
ar`]i c` m-ai iertat.
{tiind c` f`cea o gre[eal`, Linda merse cu el \n micul bar de
al`turi, unde cânta o forma]ie din trei membri. Câteva cupluri
dansau.
– B`nuiesc c` nu vrei s` dansezi cu mine, spuse el.
– B`nuial` corect`, r`spunse ea.
Se a[ezar` la o mas`, Linda fiind fr`mântat` de dorin]a de
a se ridica [i a pleca, pe de o parte, [i de cea de a sta cu el, pe
de alt` parte. Ritmul muzicii se \nte]i [i un grup mai tân`r
ocup` ringul de dans. Linda \i privi \nvârtindu-se.
O fat` frumoas` o [aten` de vreo optsprezece ani, purtând
pantaloni mula]i, veni la masa lor.
AVOCATUL PUBLIC 143
– Vrei s` dansezi? \l \ntreb` ea pe Jeff, zâmbind.

– Po]i s` dansezi a[a? \ntreb` Linda ar`tând ringul de dans.
– Dac` pot? O s`-]i ar`t, spuse el luând-o pe fat` de mân`
[i mergând pe ring.
|ntr-adev`r, putea. Pocnea din degete, se contorsiona [i se
lipea de partenera lui provocându-i mai multe emo]ii \n câteva
minute decât avusese \n ultimii ani cu \ndr`gosti]ii de liceu.
Linda \l privi pân` nu mai suport`. Ar`ta atât de sexy \ncât
renun]` la bùtur`, nemaiputând suporta. {tiind c` se purta
urât, dar nep`sându-i, ie[i din bar. El nu p`ru s` observe c`
plecase.
|ntoars` \n camer`, se trânti \n pat [i privi tavanul, prea
extenuat` ca s` plâng`. E[ti o idioat` cu studii, Linda Redfield,
\[i spuse ea. {tiai c` a[a se va \ntâmpla!
Curând, \l auzi pe Jeff b`tându-i \n u[`.
– Linda, deschide-mi.
– Pleac`, ]ip` ea.
– Deschide , sau jur c`-i spun recep]ionerei o minciun` [i
o fac s-o deschid` ea.
Descuie [i-l v`zu stând pe hol, respirând din greu [i transpirat.
– De ce ai plecat? \ntreb` el. Credeam c` m` a[tep]i [i când
m-am \ntors la mas` disp`ruse[i.
– M` mir c` mi-ai sim]it lipsa, te distrai de minune, spuse
ea amar. Ce s-a \ntâmplat cu domni[oara adolescent`
american`. Ai extenuat-o?
Jeff era uimit.
– Ce vrei s` spui? Dansam doar.
– Doar dansa]i!
El era exasperat.
144 FAYE MORGAN
– Linda, ce ai?
– N-am nimic! r`spunse ea aproape ]ipând. E[ti atât de
amabil, ar`]i atât de... de... M` faci s` te doresc [i nu te pot
avea, adùg` ea neajutorat`, admi]ând ceea ce jurase s` nu-i
spun`.
Jeff se schimb` la fa]` [i se repezi spre ea.
– Draga mea, sunt aici, m` po]i avea. Oricând.
– Nu, spuse ea cu disperare, nu.
– Ba da, la naiba, ba da, insist` el prinzând-o de mâini. |]i
aminte[ti? Linda nu se poate s` fi uitat.
|mpotriva voin]ei ei, mâinile i se strecuraser` sub c`ma[a
lui, \mbr`]i[ându-l cu putere. Gemând, \l s`rut` pe gât.
El atâta a[tepta. O ridic` \n bra]e, o duse \n pat [i \ncepu s-o
dezbrace, s`rutând-o cu frenezie. Se dedicar` apoi cu pasiune
ritualului dragostei, uitând de to]i [i de toate.
***
Linda se trezi la r`s`ritul soarelui, cu Jeff dormind cu

mâna pe sânul ei. Cu grij` s` nu-l trezeasc`, se strecur` din
pat luându-[i halatul de pe podea. Privi de la fereastr` cum
cre[tea ziua peste Boston.
F`cuser` dragoste de multe ori noaptea trecut`. Cât de
u[or fusese s` uite realitatea, s` pretind` c` iubitul ei tandru
[i \nfocat va fi al ei pentru totdeauna. Dar diminea]a venise,
aducând cu ea adev`rul crud, o dat` cu lumina soarelui. |[i lu`
privirile de la orizont [i se \ntoarse \n camer`, \mpiedicându-se
de hainele lui Jeff.
AVOCATUL PUBLIC 145
|i ridic` pantalonii [i o bucat` de hârtie c`zu din buzunar.

Era un mesaj de la recep]ioner pentru Jeff, dat noaptea trecut`
când fuseser` la Gentry. {tia c` n-ar trebui s`-l citeasc`, dar nu
se putu ab]ine.
„Domni[oara Northrup v` va \ntâlni la agen]ia de turism la
ora unu, sâmb`t`. A planificat prânzul cu p`rin]ii ei, dup` ce
ve]i termina treaba acolo“.
A[adar, se ducea la agen]ia de turism cu Diana ast`zi. S`
planifice o vacan]` romantic`, f`r` \ndoial`. {i avea tupeul s-o
invite pe Linda s` ia prânzul \mpreun`, dup` ce va examina
cuiburi ale dragostei din Caraibe.
Linda mototoli bucata de hârtie [i o arunc` la co[. M-ai
p`c`lit o dat`, ru[ine ]ie, m-ai p`c`lit de dou` ori, ru[ine mie.
A[a st`tea problema. Fusese p`c`lit` de dou` ori. Dar era
ultima dat`!
Plin` de hot`râre, f`cu repede du[ [i se \mbr`c` \n lini[te,
asigurându-se c` nu-l treze[te. |[i arunc` lucrurile \n valiz` [i
era gata de plecare. Ie[i pe u[`.
Lu` micul dejun devreme \n restaurantul hotelului, apoi
pred` cheia. Nu mai avea nevoie de ea.
Linda aranjase s`-l \ntâlneasc` pe John Hobson la birourile
lui Puritan la ora nou`, [i-l a[tept`. Cum nu era zi de lucru,
erau pu]ini oameni. El descuie o sal` de conferin]e.
– John, te superi dac` mergem \n alt` parte? Ar fi mai
pl`cut s` ne relax`m departe de sediul firmei, nu crezi?
El mu[c` momeala. Jeff trebuia s-o \ntâlneasc` pe
doamna Gathrid \n scurt timp [i nu vroia s` mai fie acolo
când venea el.
146 FAYE MORGAN
Linda l`s` un bilet pentru Jeff pe biroul doamnei Gathrid.

„Voi termina cu John \n diminea]a asta [i voi lua o curs`
comercial` spre Springfield dup`-amiaz`. Nu voi mai vedea
familia Gentry disear`. |mi voi cere scuze personal doamnei
Gentry. Simte-te bine la familia Northrup ast`zi. Ne vedem la
birou“ Linda.
Las`-l s` cread` ce vrea, \[i spuse ea.
Linda termin` repede cu John, care era dezam`git c` nu
r`mâne la cin`. Vroia s-o duc` la Anthony's Pier, un restaurant
pesc`resc faimos, dar Linda \l refuz`.
Niciodat` nu fusese mai disperat` [i mai singur`. Ie[ind de
la biblioteca Asocia]iei Baroului, unde fuseser` s` fac`
depozi]iile, asculta sporovìala lui John \n timp ce imagini de
noaptea trecut` o bântuiau. Tot vedea fa]a lui Jeff deasupra ei,
genele lui lungi, gura senzual`. |[i scutur` capul. Destul!
Telefonase de la biblioteca Baroului [i \[i rezervase loc la
un zbor la ora dou`, programat s` ajung` la aeroportul
Bradley la trei f`r` un sfert. Nu merse cu John s` ia prânzul,
dar \l l`s` s-o duc` la familia Gentry, unde vroia s` se scuze
pentru seara aceea. {tia c` ar fi trebuit s` telefoneze mai \ntâi,
dar se temea ca doamna Gentry s` n-o conving` s` r`mân`.
Când cobor\ din ma[in`, John \ncerc` s-o fac` s` promit`
c` se va \ntâlni cu el weekendul urm`tor, dar ea evit`,
spunându-i s-o sune miercuri. Nu vroia s` ias` cu el, dar nu
avea curajul s`-l refuze din nou, când se purtase atât de
dr`gu].
Majordomul o invit` \n birou [i \n timp ce-o a[tepta pe
doamna Gentry, Linda se \ntreb` dac` Jeff pl`nuia s-o aduc`
pe Diana la cina la care trebuia s` ia parte \n seara aceea. |[i
AVOCATUL PUBLIC 147
dori ca domnul Gentry s` nu-i fi invitat când plecaser`

noaptea trecut`. Acum trebuia s` treac` pe aici [i vroia s`
plece cât mai curând din Boston.
Doamna Gentry intr`, \ntruchiparea gra]iei.
– Draga mea, ce bine c` te v`d mai devreme decât m`
a[teptam. So]ul meu [i cu mine abia a[tept`m s` veni]i disear`.
– De fapt, doamn` Gentry, de asta sunt aici. Nu voi putea
veni disear` [i am vrut s` m` scuz personal. Dumneavoastr` [i
so]ul dumneavoastr` a]i fost atât de amabili [i am sim]it c`
trebuie s` trec s` v` spun.
– Deci nu vei zbura \napoi cu Jefferson?
Numai numele lui \i produse o reac]ie nedorit` [i doamna
Gentry observ`.
– Nu. Plec \n dup`-amiaza asta, singur`.
– E nevoie de tine \n Springfield?
– Nu. M-am gândit s` m` uit pe depozi]ii \nainte s` le
prezent`m instan]ei luni.
Doamna Gentry d`du din cap [i-i f`cu semn servitoarei s`
aduc` ceai. O examin` pe Linda cu ochii ei alba[tri, inteligen]i
[i \ntreb`:
– E din cauza lui Jeff, nu-i a[a?
Linda o privi [i [tiu c` nu putea min]i.
– Da.
Doamna Gentry oft`, stând pe canapeaua de piele din fa]a
Lindei [i-[i \mpreun` mâinile \n poal`.
– B`nuiam eu. Zâmbi trist. A trecut ceva vreme, dar
recunosc semnele. Cei care nu-[i arat` dragostea, nu iubesc.
Ai ar`tat-o destul de limpede seara trecut` [i dac` nu gre[esc
[i Jeff. Nu ]i-a spus?
148 FAYE MORGAN
– |[i petrece timpul cu Diana Northrup. Asta spune tot.

– O, s`rman` copil`. Ce vei face?
– N-am ce face.
Degetele doamnei Gentry se agitau.
– Sper ca Jefferson s` nu fac` o gre[eal`. |l iubesc, vreau s`
fie fericit. O merit`, dup` chinurile pe care le-a suportat atâ]ia
ani.
Ochii Lindei o privir` curio[i.
– Despre ce chinuri e vorba? Din câte pot vedea, a avut o
via]` pl`cut`, bog`]ie, privilegii, o familie indulgent`...
Doamna Gentry o privi ca [i cum [i-ar fi pierdut min]ile.
– ... indulgent`..., \ncepu ea, apoi b`tu locul de lâng` ea pe
canapea. Vino aici, draga mea. Cred c` sunt unele lucruri
despre Jefferson pe care nu le [tii.
Intrigat`, Linda se conform`. Doamna Gentry turn` o
cea[c` de ceai din ceainicul de argint pe care \l adusese
servitoarea.
– Doamna Jefferson Langford II nu e mama lui Jeff, spuse
ea. El e fiul unei servitoare irlandeze. Când s-a descoperit c`
fata era gravid` cu tat`l lui Jeff, a fost gonit`. Familia Langford
a luat copilul [i fata s-a \ntors la Derry. A murit când Jeff avea
zece ani. Din câte [tiu, n-a v`zut-o niciodat`. Tat`l lui Jeff vroia
s` p`streze copilul, fiul sù unic. Când Jeff se n`scu, so]ia lui
era prea \n vârst` pentru a mai face copii, [i ceilal]i doi erau
fete. A[a c` familia accept` situa]ia, f`r` tragere de inim`.
Bìatul a fost trimis la cele mai bune [coli [i a avut toate
avantajele, dar era tratat mereu ca inferior. Am fost [i eu
martor` [i era o cruzime rafinat`. Cordelia Langford nu-l l`sa
AVOCATUL PUBLIC 149
s` uite c` nu se ridica la nivelul copiilor ei. El sem`na cu

mama lui [i de fiecare dat` când \l vedea, se sim]ea umilit`. {i
Cory e mândr`, nu suport` umilin]a.
Linda t`cea, imaginându-[i bìe]elul blond pe post de
Cenu[`reas`, cu o mam` vitreg` rea.
– Tat`l lui a fost bun cu el, continu` doamna Gentry, dar
nu era mereu prin preajm`. {i cele dou` fete erau mai mari,
aveau via]a lor, prietenii lor. Dar am auzit glumele despre
bìatul servitoarei, [i nu erau amuzante.
– Câ]i oameni [tiu despre asta? \ntreb` Linda.
– Nu prea mul]i, a[ spune, având \n vedere c` povestea a
fost acum mai mult de treizeci de ani. Dar sunt sigur` c` a
avut urm`ri asupra lui Jefferson, asupra caracterului [i
percep]iilor lui.
Acum, lucrurile se puneau cap la cap. Comentariul lui Jeff
din prima zi, avertizând-o s` nu fac` presupuneri despre
trecutul lui, dorin]a lui de a-i da Lindei o [ans` la firm`... Ce
mult \l r`nise, vorbindu-i despre intoleran]a clasei de sus. El o
cuno[tea.
– Diana Northrup [tie?
– Sunt sigur` c` da. E o fat` dulce, nu conteaz` pentru ea.
Era o fat` dulce [i probabil atrac]ia ei pentru Jeff rezida \n
mo[tenirea ei curat`. Un b`rbat cu sânge nu prea albastru
\ntâlnindu-se cu o fat` pursânge.
– De ce-mi spune]i asta, doamn` Gentry?
– Ca s` te ajut, draga mea. Nu e u[or pentru tine s`-l vezi
cu altcineva [i am crezut c` dac` \i [tii motivele, va fi mai
tolerabil. Tat`l lui e b`trân acum, are [aptezeci [i ceva de ani
[i e pensionat de ceva vreme. {tiu c` a f`cut presiuni asupra
150 FAYE MORGAN
lui Jeff s` se \nsoare, s`-i fac` nepo]i. {i cred c` Jeff cedeaz` [i

curteaz` o fat` pe care tat`l lui ar accepta-o. Mereu a vrut ca
tat`l lui s`-l aprobe, ca un fel de compensa]ie. A f`cut sport la
[coal`, a avut note bune, toate lucrurile pe care un tat` le
dore[te pentru fiul lui...
{i eu nu intru cu siguran]` \n planul `sta de performan]e,
se gândi Linda. Doamna Gentry avea dreptate. O ajuta s` [tie.
Nu f`cea comportamentul lui Jeff mai pu]in dureros, dar nu
mai era un mister.
Linda \[i privi ceasul.
– Doamn` Gentry, trebuie s` plec. Iau un zbor de la Logan
la dou` [i-l voi pierde dac` nu chem un taxi chiar acum.
– Nici s` n-aud. Ted te va duce la aeroport. |l chem
imediat.
Doamna Gentry chem` [oferul [i Linda se ridic` \n
picioare.
– Mul]umesc pentru ceai [i pentru conversa]ie. Mi-a f`cut
bine c` mi-a]i spus despre Jeff.
– M` bucur, Linda. Dac` mai pot face ceva pentru tine, te
rog, s`-mi spui.
Linda ajunse la aeroport cu limuzina. Sosi la Bradley \n mai
pu]in de o or` [i ajunse acas` pe la patru.
|n prag o a[tepta un pachet. |l desf`cu. Cutia avea eticheta
unui magazin scump din Boston [i \nùntru era o bluz`
albastr` cusut` de mân`, care probabil era scump`.
Pe cartea de vizit` scria „Regret“.
Pentru ce-i p`rea rù? C`-i stricase bluza, \n noaptea lor
\nfocat`, sau c`-i ruinase via]a.
Capitolul 10
Cazul Puritan ajunse \n instan]` luni diminea]a [i totul

merse bine. Jeff \ncerc` s` discute cu Linda \n pauz` [i din nou
la prânz, dar ea \l evit`.
Dup`-amiaz`, o prinse la birou.
– A[ vrea s` vorbesc cu tine, spuse el.
Linda a[tept`.
– De ce ai plecat a[a sâmb`t` diminea]a? Ce s-a \ntâmplat?
– M-am trezit diminea]a \n pat cu cine nu trebuia.
– Am fost cine nu trebuia toat` noaptea. Nu p`rea s` te
deranjeze.
Era cel mai crud lucru pe care i-l spusese vreodat`. Nu era
a[a de netulburat de ceea ce se \ntâmplase. A[adar, \l scosese
din pepeni. Tot era ceva. |l sup`rase.
– A[a e, r`spunse ea calm. M-a luat valul pasiunii [i am
regretat diminea]a. Probabil c` ai avut [i tu experien]a
asta.
152 FAYE MORGAN
– Nu cu tine, spuse el atât de blând \ncât Linda se \ntreb`

dac` auzise bine. Vroia s` spun`...? Nu, probabil c` se
\n[elase.
Jeff a[tept` o clip`, apoi se aplec` spre ea, ochii lui verzi
vr`jind-o ca \ntotdeauna.
– A[adar, \nchidem acest capitol [i trecem la urm`torul,
a[a e?
– A[a e, r`spunse Linda. Capitolul \n care tu te distrezi cu
alta [i m` la[i singur`.
Furia \i altera tr`s`turile frumoase [i Linda se d`du \napoi,
alarmat`. Nu-l mai v`zuse a[a.
O prinse de umeri [i o trase din scaun.
– Te-a[ putea scutura pân` ]i-ar cl`n]`ni din]ii, dar asta nu
te-ar face mai pu]in...
– Independent`? r`spunse ea. Cu principii?
– |nc`p`]ânat` [i nedreapt`, spuse el, dându-i drumul
brusc.
– De ce sunt nedreapt`? \ntreb` Linda, dându-[i capul pe
spate, cu b`rbia ridicat`. Nu sunt nedreapt`. Problema ta e c`
nu po]i crede c` nu m-ai ame]it ca pe s`rmana Diana. Ei bine,
[tiu c` n-ai mai auzit asta, dar ascult` cu aten]ie. Cite[te-mi pe
buze. Nu te vreau.
Jeff o \n[f`c` din nou, \ntorcând-o cu fa]a spre el.
– Nu m` vrei, Llhande? Nu m` vrei?
Ea \ncerc` s` scape, dar el o ]inu strâns, s`rutând-o.
|n bra]ele lui, \ncerc` s` se \mpotriveasc`, dar o cuprinse
dorin]`. Urându-[i sl`biciunea, \i r`spunse la s`rut. El o
mângâie cu ardoare, ar`tându-i c`-i putea domina trupul,
chiar dac` nu [i sentimentele. O s`rut` arz`tor pe gât [i pe
AVOCATUL PUBLIC 153
sân. Linda auzea zgomote de pe culoar [i se gândea ce-ar fi

dac` ar intra cineva [i i-ar vedea. Dar nimic nu conta \n afar`
de b`rbatul care o s`ruta [i o mângâia.
Brusc, \i d`du drumul. Ea se \mpletici, uimit`.
– Acum, spune-mi c` nu m` vrei, spuse el triumf`tor. Dar
era ceva straniu \n tonul vocii lui. Oare va ceda psihic? |[i
spuse c` nu era posibil. Jefferson Langford nu [i-ar pierde
st`pânirea de sine.
Linda \ncerc` o ultim` minciun` disperat`.
– Asta nu \nseamn` c` te iubesc, spuse ea.
Fa]a lui se posomor\.
– Nu, nu \nseamn`.
El d`du din cap, \[i plec` privirea [i ie[i, \nchizând u[or u[a
dup` el.
Jeff n-o mai deranj`. Vorbeau când trebuia s` discute un
caz [i asta era tot. P`rea c-o uitase complet.
Linda se sim]ea prost. Nu [tia ce era mai rù, s`-i ofere
firimituri care o f`ceau s` mai cer[easc`, sau s-o ignore.
Cr`ciunul se apropia [i nep`sarea ei pentru s`rb`tori o
f`cea s` se simt` distrus`. Nu e nimic mai rù decât s` fii
nefericit` când to]i se distreaz` [i se sim]ea izolat` [i singur`.
Cum Ajunul pica sâmb`ta, petrecerea de la birou era vineri
dup`-amiaz`.
Linda bù ceva cu Craig [i Susan, refuzând s` continue
s`rb`torirea \n alt` parte, observându-i pe Jeff [i Diana \n
cel`lalt cap`t al s`lii. Zgomotul [i muzica foarte vesel` \i
d`deau dureri de cap. Ascult` un grup de secretare care
discutau despre Jeff [i prietena lui. Erau prea fermec`tori ca s`
fie descri[i \n cuvinte, dup` opinia lor.
154 FAYE MORGAN
Pe Linda o durea capul din ce \n ce mai tare. Se duse la

robinet s` ia o aspirin`. |ntorcându-se s`-[i ia geanta, Jeff \i
tìe calea. |ncerc` s` treac` pe lâng` el, dar el \[i puse mâna
pe bra]ul ei.
– Linda, te rog.
Ea se opri.
– Linda, vreau s`-mi cer scuze pentru scena pe care am
f`cut-o din biroul tù \n ziua când a \nceput cazul Puritan. |mi
dau seama c` trebuia s` vorbesc mai demult cu tine, dar s` fiu
sincer, mi-a trebuit timp s`-mi adun curajul s` vorbesc. M-am
comportat execrabil [i \mi pare rù.
Linda vroia doar s` scape de el.
– E \n regul`, Jeff. Amândoi eram sup`ra]i.
– N-am mai brutalizat a[a o femeie \n via]a mea [i nu m-am
sim]it bine. Nu-mi imaginez ce m-a f`cut s`-mi pierd controlul.
Sper s` m` ier]i.
Dac` o mai privea mult a[a, nu mai era responsabil` de
faptele ei.
– Te-am iertat, Jeff. Nici eu n-am fost politicoas`.
– Scoatem ce e mai rù \n noi când ne \ntâlnim, spuse el.
– A[a e. E un motiv bun s` limit`m timpul petrecut
\mpreun`, r`spunse ea.
Jeff \i lu` mâna [i i-o s`rut`. Linda \[i mu[c` buza. De ce
complica el lucrurile?
Jeff \i s`rut` palma.
– S`rb`tori fericite.
Da, sigur. Pe naiba, spuse ea \n gând.
– {i ]ie la fel, Jeff, r`spunse Linda [i fugi.
AVOCATUL PUBLIC 155
***
Dup` ce v`zu un film la televizor, Linda se duse la

fereastr`. Bulevardul era t`cut sub o p`tur` de z`pad` alb` [i
felinarele luminau fulgii de z`pad` care c`deau. Linda v`zu un
brad \n sufrageria casei de peste drum, \ncadrat \ntre
perdelele de dantel`. |n timp ce privea, u[a din fa]` se
deschise [i un cuplu ie[i râzând, purtând cadouri. |[i
desc`rcar` bagajele \n portbagajul unei ma[ini. B`rbatul se
aplec` [i f`cu un bulg`re de z`pad`, aruncând \n tovar`[a lui,
care se feri [i râse, aruncând [i ea unul. B`taia continu` pân`
când amândoi se udar` [i fur` plini de z`pad`. |n cele din
urm` b`rbatul o prinse [i o s`rut`. Apoi ea se a[ez` pe locul
din dreapta. Plecar` s` se distreze. Linda l`s` perdeaua s` cad`
[i plec` de la fereastr`.
Se \ntoarse la [emineu [i mai puse un bu[tean, apoi se
ghemui pe canapea. Fusese o gre[eal` s` refuze toate
invita]iile pentru seara asta. Putea s` mearg` la petrecerea lui
Maggie, sau s` se fi dus la m`tu[a Marie, sau s` stea cu Laura
[i Charlie, \n Vermont. |n schimb, vedea filme vechi [i-[i
plângea de mil`.
Dar n-avea ce face. Se gândi din nou la Diana [i Jeff. |ncepu
s` plâng`. Nu se putea opri. Nu mai plânsese a[a de când era
mic`, atunci când muriser` p`rin]ii ei. Nimeni n-o vedea [i
plânse pân` adormi.
***
156 FAYE MORGAN
Soneria de la u[` o trezi. La \nceput, crezu c` zgomotul

venea de la televizor, dar o auzi din nou. Ridicându-se s`
sting` televizorul, Linda se v`zu \n oglind`. Ochii ei erau ro[ii
[i umfla]i, p`rul ciufulit [i halatul albastru de catifea mototolit.
Probabil c` era Maggie, venit` s-o verifice.
C`scând [i piept`nându-[i p`rul cu degetele, Linda
deschise u[a. Jefferson Langford st`tea pe prag cu o geant`
maro de piele la picioare.
– S`rb`tori fericite, spuse el.
Linda \l privea ca [i cum ar fi venit de pe Venus.
– E[ti \n Boston, spuse ea proste[te. Presupusese c` va
merge acas` la tat`l lui.
– Nu cred, r`spunse el.
– Ce faci aici? \ntreb` ea. Era destul de rù s` se gândeasc`
la el, dar s`-l vad` era de nesuportat.
– Trebuie s` vorbesc cu tine, spuse el. Pot intra, sau
trebuie s` stau aici ca Mo[ Cr`ciun?
Linda \i f`cu loc, nevenindu-i s` cread` ce se \ntâmpla. Jeff
trânti geanta pe covor [i \nchise u[a. Fulgi de nea \i str`luceau
\n p`r. Obrajii \i erau ro[ii [i ochii \i str`luceau de frig. Ar`ta
atât de bine [i ea atât de rù.
– Ai plâns, \ncepu el.
N-avea nici un rost s` nege eviden]a, a[a c` trecu la atac.
– Unde ]i-e prietena? \ntreb` ea.
– B`nuiesc c` te referi la Diana. E \n Boston la mama ei,
spuse el.
– De ce nu e[ti [i tu acolo?
– Fiindc` vreau s` fiu aici, cu tine.
– Fiindc` vrei s`... Jeff, ce se \ntâmpl`? \ntreb` ea.
AVOCATUL PUBLIC 157
– Am avut o discu]ie cu Clara Gentry, spuse el. M-a sunat

\n dup`-amiaza asta.
Doamne, [tia. Doamna Gentry \i spusese.
– {i, continu` el, am venit s`-]i spun c` te iubesc [i vreau
s` te m`ri]i cu mine.
Linda se pr`bu[i pe canapea, f`r` cuvinte.
Jeff se a[ez` lâng` ea, for]ând-o s`-l priveasc`. |i atinse
obrazul [i o privi cu ochi tandri.
– Linda, scumpo, de ce nu mi-ai spus nimic [i m-ai l`sat s`
cred c` m` urai?
Linda sim]i c`-i dau lacrimile, dar erau lacrimi de bucurie
de data asta.
– Credeam c` te foloseai de mine, spuse ea. Puteai avea pe
cine vroiai...
– |n ultimele luni, nu te-am vrut decât pe tine.
– Dar Diana? Ea ce vrea?
– Diana vrea un b`rbat care s-o vrea. Am vorbit toat`
noaptea dup` petrecerea de la birou. }i-am v`zut fa]a când
plecai [i ea la fel. Am admis c` te iubeam, dar credeam c`
n-am nici o [ans`. Apoi am vorbit cu Clara Gentry. O mângâie
pe Linda pe p`r. Nu-]i face griji pentru Diana. E frumoas` [i
are pe]itori. |l va g`si pe cel potrivit. Dar nu pe mine. Nu m`
iube[te cu adev`rat. Dar tu m` iube[ti, nu-i a[a?
Linda \nchise ochii. D`du din cap c` da.
El o lu` \n bra]e, strângând-o tare.
– {i eu te iubesc, scumpo. Nimic nu ne va mai desp`r]i.
Linda \[i aminti spusele doamnei Gentry, c` Jeff cùta
aprobarea tat`lui lui.
158 FAYE MORGAN
– Ce va spune tat`l tù, Jeff? Nu am avantajele Dianei.

El zâmbi.
– Clara ]i-a spus despre el, nu-i a[a? M` voi descurca. Tat`l
meu a f`cut ce-a vrut [i eu voi face la fel.
Linda \l privi, nevenindu-i s` cread`.
Jeff o s`rut` pe gât, pe p`r, \i acoperi fa]a cu s`rut`ri.
– De ce? o \ntreb` el. De ce nu mi-ai spus? Cu un singur
cuvânt, am fi rezolvat situa]ia. Am a[teptat atât! Credeam c`
m` dete[ti. Erai atât de rece cu mine.
– Credeam c` dac` \]i p`sa de mine cu adev`rat, vei veni tu
la mine.
– N-am avut curajul `sta. Prive[te din punctul meu de
vedere. Prima dat` dup` ce am f`cut dragoste, la tine acas`, a
doua zi te purtai cu mine de parc` m-ai fi cunoscut la o
[edin]`.
– Dup` ce am v`zut anun]ul logodnei tale, \i aminti ea.
– Am discutat asta cu mama Dianei. Nu voi mai ap`rea la
[tiri.
– |mi pare bine.
– {i a doua oar`, la hotel, ai disp`rut a doua zi diminea]`,
l`sându-mi un bilet care p`rea scris de doica mea: „Distreaz`-te...
ne vedem la birou“.
– Dup` ce am g`sit un bilet care indica faptul c` mergeai la
agen]ia de turism cu Diana. Am conchis c` pleca]i \ntr-o
c`l`torie romantic`.
Jeff chicoti.
– Prostu]o. Diana vroia s` le fac` o surpriz` p`rin]ilor ei, o
croazier` aniversar` cu Queen Elizabeth II. Eu m-am dus
pentru c` [tiam vaporul [i ea vroia cele mai bune locuri.
AVOCATUL PUBLIC 159
– O, spuse Linda.
– Mul]umesc lui Dumnezeu pentru Clara Gentry.
– Mi-a spus despre mama ta, spuse Linda. Mi-a p`rut rù de
unele lucruri pe care le-am spus.
El o s`rut`.
– Nu mai conteaz` acum. Am nevoie de tine, Linda. {i
vreau s` fiu cu tine.
Ea \i privi ochii verzi [i spuse:
– Nu vei mai sc`pa de mine.
Gura lui \i s`rut` gâtul [i mâinile lui alunecar` sub halatul ei.
Ea \i scotea hainele [i murmur`.
– Vreau s` mergem \ntr-un loc cald [i \nsorit \n luna de
miere.
– Unde vrei tu. |i l`s` halatul s` cad` [i-i sim]i pielea
catifelat`.
Ultimul ei gând, \nainte s` se piard` \n bra]ele lui, a fost c`
nu se vor mai desp`r]i niciodat`.
Sfâr[it

Faye Morgan - Avocatul Public

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Faye Morgan - Avocatul Public

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Linda Redfield adun` gr`mada de dosare de pe mas` [i le

– Du[manul meu, r`spunse Linda sec, \ntorcându-se spre

– Nu putem câ[tiga mereu.

El zâmbi [i Linda \[i cobor\ privirea. Era atras` de el, de[i

Era o toamn` timpurie \n New England [i frunzele se

– Se potrivesc, nu-i a[a?

Trecuse o s`pt`mân`, Linda fusese ocupat` cu cazurile

Linda era flatat` c` \i [tia numele. |l cuno[tea: Gordon

– Cât timp \]i trebuie s` te gânde[ti? \ntreb` el.

Maggie fu [ocat` de nout`]ile Lindei.

– Sunt sigur`. Vrea s`-l anun] \n vreo dou` zile ce decizie

Linda d`du preaviz la Biroul Avoca]ilor din Oficiu [i-l sun`

Pentru prima ei zi la noua slujb` Linda \mbr`c` un costum

ochelarii nu-l f`ceau mai urât; \i d`deau mai degrab`

Afirma]ia lui nu necesita r`spuns, deci Linda a[tept`,

– Nu mi-ai r`spuns la \ntrebare, ai evitat-o, dar [i eu am

aceast` alternativ`, care nu-i oferea nici un beneficiu?

– Acum, la treab`. |n afar` de Blackfot, firma noastr` mai

cu dosarul. Ne \ntâlnim mâine, aici, la nou`. Vom discuta. |[i

Linda afl` c` noii clien]i erau de cei care apelau la avoca]ii

Slujba ei diferea de cea veche [i \n alte privin]e. Prezen]a

Langford se a[ez` gra]ios \ntr-un scaun [i o privi intens.

Linda se \ngrijorase ca atitudinea lui Jeff fa]` de ea s` nu se

frunzele colorate c`deau. La intrare erau montate stele ro[ii,

Era [i alt motiv pentru care se sim]ea prost. V`zându-l pe

asta mereu Lindei, cu fiecare ocazie. Când Jim muri, se sp`lar`

Ma[inile treceau [i Linda a[tepta, fascinat`. |n cele din

– Acum e mai bine, spuse el.

– O, am \ntârziat la \ntâlnire. Mai bine a[ telefona. Pot s`

Transformase unul din dormitoarele de la etaj \n birou,

– Da, [tiu ce vrei s` spui.

– Bine, Jeff. Nu [tiu cât voi sta cu domnul Fairbairn, dar m`

Biroul domnului Fairbairn era a[a cum se a[teptase, dar

– Bine. Dac` ai nevoie de ajutor, caut`-l pe Craig Jensen la

– Domnule Langford, ce e asta?

– Nu te mai strâmba, \i spuse ea lui Jeff, f`r` s` se \ntoarc`.

– Spune-i fetei adev`rul, spuse doamna Costik. Se \ntoarse

– Uf! Am sc`pat u[or azi. S`pt`mâna trecut` a g`sit un

– Plec, domni[oar`. I-am spus domnului Langford c` rufele

– Cu ani \n urm`, \n liceu, confirm` ea.

– {tii c` am spus la opt, Diana.

Jeff o s`rut` pe gât, apoi pe ureche. Ea se arcuia. P`rul lui,

Dup` acea sâmb`t` petrecut` la Jeff, Linda era mai

relaxeze la sfâr[itul unei s`pt`mâni lungi. G`sir` o mic` mas`

Linda sim]i cum \i cre[tea pulsul \n timp ce Jeff [i Diana se

rezervare. Pentru o clip`, Lindei \i fu team` s` nu-i invite [i pe

Urm`toarea dup`-amiaz`, Linda o g`si pe Maggie dând

– Cum e ea? \ntreb` Maggie interesat`.

– La ora dou` la YMCA, \n centru. Au o petrecere cu

Ziua jocului era \nnorat` [i rece, anun]ând iarna. Linda se

– Ne al`tur`m sau a[tept`m s` fim invitate? \ntreb` ea.

– Hei, relaxeaz`-te, e doar un joc, spuse el.

cei obosi]i. Linda marc` de departe. Cel care o marca o

Linda \i f`cu semn lui Craig s-o schimbe. Nu vroia s` joace

Când o arunc`, spectatorii strigau deja \nainte ca mingea s`

YMCA avea doar un vestiar [i b`rba]ii a[teptau \n timp ce

Ziua se r`cise pe m`sur` ce dup`-amiaza trecea [i Linda

Focul de tab`r` avea loc pe terenul de sport al liceului [i se

Mânca un crenvu[t când \i v`zu pe Jeff [i Diana la marginea

Trosnetul unei crengu]e din spatele ei o f`cu s` tresar`.

– }i-am spus c` te vei descurca, spuse el. |ncep s` cred c`

Linda se ruj` din nou [i examin` efectul \n oglinda de

vroia s` fie Esmeralda, ]iganca aceea care furase inima