Primul miez abstract

Sunt 21 de miezuri abstracte in lumea duhovniceasca. Pornind de la miezurile

abstracte exista zeci de povestiri , referitoare la inaintasii nostrii duhovnici
care au incercat sa inteleaga spiritul. O sa ti le spun, dar nu sunt povestiri care
sa le poti depana ca pe niste basme , trebuie sa le prinzi firul si sa le
retraiesti ca sa zic asa...
Prima poveste se numeste "manifestarile spiritului" . Manifestarile spiritului
reprezinta primul miez abstract in jurul caruia e construita prima povestire, dar
nu te lasa indus in eroare de titlu. Se zice ca a fost odata un om, un om de rand
fara calitati deosebite. Era si el ca oricare altul, o cale de acces spre spirit.
Si prin aceasta, la fel ca oricare altul, era parte din spirit , parte din
abstract. Dar el nu stia acest lucru. Realitatea ii ocupa timpul in asemenea
masura, incat nu avea nici ragazul, nici dorinta de a studia problema. Spiritul a
incercat zadarnic sa ii dezvaluie conexiunea. Folosindu-se de glasul interior,
spiritul si-a destainuit secretele, dar omul s-a dovedit incapabil sa-i inteleaga
revelatiile. Desigur auzea glasul interior , dar isi inchipuia ca era vorba de
propriile lui sentimente si ganduri. Ca sa il trezeasca din amorteala , spiritul i-
a dat trei semne , trei manisfestari succesive . Luandu-si o infatisare , spiritul
a iesit in calea omului in modul cel mai vizibil cu putinta. Dar omul acorda
atentie doar propriilor sale probleme...
Tot ce as putea sa mai adaug este ca , datorita refuzului absolut al omului de a
intelege, spiritul a fost nevoit sa recurga la o viclenie. Astfel , viclenia a
devenit esenta
caii alese de unii duhovnici. Tu ai propria ta poveste despre manifestarile
spiritului, la fel cum exista si o poveste a mea , si a fiecaruui om in parte. Daca
exista cineva
constient de propriile lui povesti acela esti tu. Prin traditie miezurile abstarcte
sunt tinute secret, ele reprezinta ultimul artificiu al spiritului. Momentul in
care omul
intelege miezurile abstracte se asemenea cu lespdea care acopera si sigileaza
mormantul.

Am sa iti relatez acum o povestire legata de manifestarile spiritului.

Iti voi povesti despre duhovnicul Ilie ?i despre

manifestarile spiritului. Spiritul se manifesta pentru un ucenic, si mai ales
pentru un duhovnic, la fiecare pas. Totu?i, acesta nu este �ntregul adevar.
Adevarul este ca
spiritul se dezvaluie la to?i cu aceea?i intensitate ?i consisten?a, dar numai
ucenicii ?i �n special duhovnicii, ii pot intelege de revela?ia.
" Duhovnicul Ilie calatorea cu calul prin ora?.
Intr-o zi, a luat-o pe o scurtatura catre ni?te c�mpuri de porumb c�nd, brusc,
un ?oim a trecut pe la cativa centimetrii de palaria de paie a duhovnicului. Ilie a
descalecat imediat ?i a �nceput sa se uite �n jur. A vazut un t�nar ciudat
printre tulpinile de porumb �nalte ?i uscate. Tanarul era �mbracat �ntr-un costum
scump de culoare inchisa si parea strain din partea locului.
Duhovnicul Ilie era obi?nuit cu vederea ?aranilor sau a proprietarilor de
terenuri , dar el
nu vazuse niciodata un om de ora? �mbracat elegant, alergand pe c�mp, cu pantofii ?
i hainele lui scumpe.
Duhovnicul �si lega calul ?i se �ndrepta spre t�nar pastrand o distanta sa nu fie
observat. El a recunoscut zborul
?oimului , precum ?i �mbracamintea omului, ca manifestari evidente ale spiritului
pe care nu putea sa nu le ia in considerare.
S-a apropiat de t�nar pana la o anumita distanta ?i a vazut ce se �nt�mpla. Omul
urmarea
o taranca care se afla la c�?iva metri �naintea lui, vorbind ?i r�z�nd cu el.
Contradic?ia era destul de evidenta pentru duhovnic. Cei doi oameni din c�mpul de
porumb
nu au apar?ineau aceleiasi lumi. G�ndul lui era ca omul trebuie sa fie fiul
proprietarului terenului iar
femeie vreo servitoare �n casa. Duhovnicul s-a sim?it jenat ca a tras cu ochiul ?i
a vrut sa se �ntoarca
?i sa plece c�nd ?oimul a plonjat iar peste c�mpul de porumb aproape lovind capul
t�narului.
?oimul a tulburat cuplul ?i amandoi s-au oprit ?i au privit �n sus, �ncerc�nd sa
anticipeze un alt atac al soimului.
Duhovnicul a observat ca omul era sub?ire ?i frumos ,avea ochi buni ?i agita?i.
Apoi, t�narul s-a plictisit de uitat la ?oim ?i a revenit la jocul lui cu femeia.
Omul o prinse pe femeie, o �mbra?i?ase ?i o puse u?or la pam�nt. Dar �n loc sa
�ncerce sa
faca dragostea cu ea, a?a cum duhovnicul a presupus ca va face , ?i-a scos
hainele ?i a inceput sa se miste
gol prin fa?a femeii.
Ea nu ?i-a �nchis ochii sau nu a strigat de jena sau frica. A chicotit,
fascinat de barbatul dezbracat, care se mi?ca �n jurul ei ca un clovn, fac�ndu-i
scene obscene
?i r�zand. �n cele din urma, aparent cucerita, femeia ea a scos un strigat
salbatic,
?i sa aruncat �n bra?ele t�narului.
Ilie a marturisit ca indica?iile spiritului �n legatura cu toata actiunea
au fost dintre cele mai ciudate. Era clar si evident ca omul era nebun riscand
atata
?tiind cum isi protejeau ?aranii femeilor lor in vremea aceea, ..actul de seduc?ie
al
t�narului �n lumina zilei, si la c�?iva metri de drum ,?i gol pusca erau un
semn...de nebunie.
Sa-ti scoati hainele ?i
sa te angajezi �ntr-un act sexual �n lumina zilei �ntr-un astfel de loc, in zilele
acelea �nsemna ca trebuie sa fi ori nebun ori
binecuv�ntat de spirit. Ceea ce facuse omul ar putea sa nu para remarcabil �n
zilele noastre.
Dar, cu aproape doua sute de ani �n urma, oamenii erau infinit mai inhiba?i.
Toate acestea l-au convins pe duhovnic, ca cei doi care se aflau in fata ochilor
lui sunt
at�t nebuni c�t ?i binecuv�nta?i de spirit. Acesta s-a ingrijorat ca ?aranii ar
putea trece din �nt�mplare pe acolo si �nfuria?i
l-ar fi linsat pe om pe loc. Dar nimeni nu a aparut. Pentru Ilie parea ca ?i cum
timpul ar fi fost suspendat.
C�nd omul a terminat de facut dragoste, ?i-a pus hainele, a scos o batista,
si-a sters meticulos pantofii ?i, tot fac�nd promisiuni fa?a de fata, a plecat.
Duhovnicul Ilie la urmarit. De fapt, el la urmarit c�teva zile ?i a aflat ca numele
tanarului ea
era Iulian ?i ca era actor.
Ulterior, duhovnicul la vazut pe scena suficient de des pentru a realiza ca actorul
avea carisma. Publicul, �n special femeile, �l iubeau.
?i nu avea nici o scrupula in a se
folosi de darurile sale carismatice pentru a-si seduce admiratoarele. Pe masura ce
Duhovnicul a urmarit actorul,
el a fost capabil sa asiste la tehnica de seduc?ie a actorului de mai multe
ori.Tehnica era sa se arate si sa se miste dezbracat
in fata admiratoarei, apoi a?tepta p�na c�nd femeia, uimita de ale lui
giumbustiucuri, ii ceda. Tehnica parea extrem de eficienta pentru el. Duhovnicul a
trebuit sa recunoasca
ca actorul avea un mare succes, cu excep?ia unui singur lucru. Era foarte grav
bolnav de tuberculoza. Duhovnicul vazuse
umbra neagra a mor?ii care �l urma peste tot.
Moartea noastra este o pata neagra
chiar �n spatele umarului st�ng. Duhovnicii ?tiau c�nd o persoana era aproape de
moarte
pentru ca puteau vedea locul �ntunecat, devenind o umbra �n mi?care ,exacta ca
dimensiunii ?i forma cu persoana careia ii apartine.
Pe masura ce recuno?tea prezen?a iminenta a mor?ii, Duhovnicul era aruncat �ntr-o
perplexitate . Se �ntreba de ce spiritul �i deslu?ea o persoana atat de bolnava. El
a fost �nva?at
ca �ntr-o astfel de stare predomina �nlocuirea, nu vindecarea. ?i Duhovnicul se
�ndoia ca ar avea
capacitatea sau puterea de a-l vindeca pe acest t�nar sau de a-l face sa reziste la
lovitura umbrei neagre ,a mor?ii sale. El chiar
se �ndoia de ce spiritul ii indica si �l implicase �ntr-o pierdere atat de
evidenta.
Duhovnicul nu putea face dec�t sa ram�na cu actorul, sa-l urmeze ?i sa a?tepte
posibilitatea de a vedea mai profund. Prima reac?ie a Duhovnicului, dupa ce a fost
confruntat cu manifestarile spiritului, este de a vedea persoanele implicate.
�n cursul unui alt act de seductie al actorului, capacitatea duhovnicului de a
vedea a luat o
noua profunzime. De data aceasta fanul adorator al actorului era fiica unui
proprietar bogat. ?i de la
�nceput ea avusese controlul complet. Duhovnicul a aflat despre �nt�lnirea lor
pentru ca el
a auzit dupa spectacol ca actorul o sa o �nt�lneasca a doua zi. Duhovnicul se
ascundea de-a lungul strazii
c�nd t�nara �?i parasi casa ?i, �n loc sa mearga la masa , mergea sa se alature
actorului. Ea il a?tepta ?i il facu pe tanar sa o urmeze �n c�mpurile deschise.
El parea ca ezita, dar ea �l hartuia ?i nu-l lasa sa se retraga.
�n timp ce Duhovnicul �i urmarea pe furi?, el avea convingerea absoluta ca ceva
se va �nt�mpla �n acea zi ,ceva ce nici unul dintre ei nu anticipase. A vazut
umbra neagra a actorului a crescut de aproape doua ori �nal?imea sa. Duhovnicul a
dedus misterios
din ochii t�narului,ca si el sim?ea umbra neagra a mor?ii la un
nivel intuitiv. Actorul parea preocupat. Nu r�dea a?a cum facea �n alte ocazii.
Au mers destul de departe. La un moment dat, l-au vazut pe duhovnic dupa ei, dar el
se prefacu imediat ca lucreaza la pam�nt, ca un ?aran de-al locului. Asta a facut
cuplul
sa se relaxeze ?i sa ii permita duhovnicului sa vina mai aproape.
Apoi a venit momentul c�nd actorul ?i-a aruncat hainele ?i sa aratat fetei.
Dar, �n loc ca ea sa ii cedeze ?i sa cada �n bra?ele sale, fata a �nceput sa il
loveasca cu pumnii.
L-a lovit nemilos ?i l-a calcat pe degetele goale, fac�ndu-l sa strige
de durere. Duhovnicul ?tia ca tanarul nu o amenin?ase sau nu �i facuse vre-un rau
tinerei. El nu pusese un
deget pe ea. Ea era singura care il lovea. El doar �ncerca sa pareze loviturile ?i
persistent, dar fara entuziasm, �ncerc�nd sa o atraga, arat�ndu-i organele
genitale.
Duhovnicul era plin de repulsie ?i de admira?ie in acelasi timp. Actorul
era un libertin iremediabil, dar putea vedea ca exista ceva
unic, de?i revoltator, la el. Duhovnicul a vazut ca legatura barbatului
cu spiritul era extraordinar de clara.
�n cele din urma, femeia s-a linistit si nu l-a mai lovit. Iar apoi, �n loc sa fuga
si sa se �ndeparteze, s-a predat, s-a a?ezat ?i i-a spus actorului ca acum putea sa
faca ce dorea cu ea.
Duhovnicul a observat ca tanrul era at�t de epuizat �nc�t era aproape incon?tient.
In ciuda oboselii sale, el ?i-a terminat actul de seduc?ie.
Duhovnicul r�dea in sinea lui ?i se mira de marea determinare si rezistenta a
tanarului
c�nd femeia a ?ipat ?i actorul a �nceput sa respire sacadat. Duhovnicul a vazut cum
umbra neagra
a lovit actorul. S-a infipt ca un pumnal, cu precizie �n golul tanarului.
Golul e o deschidere �n cochila noastra luminoasa, deasupra buricului, unde
for?a mor?ii loveste fara �ncetare. Atunci c�nd moartea loveste o persoana
sanatoasa
se aseamana cu o lovitura de minge in stomac. Dar c�nd fiin?ele mureau, moartea
loveste cu o lovitura de pumnal.
Astfel, duhovnicul Ilie a ?tiut fara �ndoiala ca actorul era acum ca si mort si ca
moartea sa anulase toate planurile spiritului.
S-a sculat din ascunzatoare ?i a vrut sa plece c�nd ceva �l facu sa ezite. A fost
calmul tinerei fete. Ea si-a pus incet pe ea hainele si a inceput sa fluiere
ca ?i cum nu s-ar fi �nt�mplat nimic.
Apoi Duhovnicul a vazut ca, relax�ndu-se si acceptand prezen?a mor?ii, corpul
tanarului a eliberat un val e protectie
?i si-a dezvaluit adevarata sa natura. Era un zdrahon de om, dublu, cu infinite
resurse, capabile sa creeze un ecran de protec?ie - un viitor duhovnic ?i un
perfect
candidat ca si ucenic ..,asta daca nu ar fi fost umbra neagra a mor?ii.
Duhovnicul a fost complet surprins de aceasta vedere. Acum �n?elegea planul
spiritului, dar nu �n?eleagea modul �n care un astfel de om atat de grav bolnav,
slab si
inutil ar putea sa se �ncadreze �n schema lumii lor duhovnicesti.
Femeia, �ntre timp, se ridicase ?i nu arunca nici macar o privire asupra
barbatului, al carui
corp se zbatea cu spasme de moarte,...ea a plecat.
Duhovnicul a vazut apoi lumina ei ?i ?i-a dat seama ca agresivitatea ei extrema a
fost
rezultatul unui flux enorm de energie eliberata de tanar. Ilie era convins ca daca
nu si-ar fi consumat
acea putere intr-un scop sobru, probabil si-ar pierde mintile si ar innebuni.
�n timp ce nagualul privea nonsalanta cu care tanara plecase, �?i dadu seama ca
spiritul
i-a dat o alta manifestare. Trebuia deci sa ramana calm, si detasat. Trebuia sa
actioneze ca ?i cum
nu ar avea nimic de pierdut ?i sa intervina, orice s-ar fi intanplat..Ca un adevart
duhovnic ce era, s-a hotarat sa abordeze imposibilul si sa intervina
fara alt martor afara de spirit.
Astfel de incidente sunt menite sa puna la incercare un duhovnic determinand daca e
autentic sau un sarlatan . Impostorii cadeau pe ganduri si nu miscau un deget.
Duhovnicul Ilie nu a stat pe ganduri
a mers calm �n fa?a omului pe moarte ?i a facut primul lucru pe care i l-a dictat
corpul sau, si nu mintea
sa il faca: a lovit punctul de asamblare al omului pentru al determina sa intre �n
constiinta elevata. L-a lovit din nou frenetic p�na c�nd punctul sau de asamblare
s-a
miscat. Asistat de
for?a mor?ii �n sine, loviturile duhovnicului au trimis punctul de asamblare al
omului �ntr-un loc �n care
moartea nu mai conta.
Actorul a inceput sa respire din nou, si duhovnicul a devenit con?tient de
magnitudinea
responsabilitatii pe care o avea de acum. Ca tanarul sa-?i �ndeparteze moartea, ar
fi fost necesar pentru el
sa ram�na �n con?tiin?a profunda p�na c�nd moartea ar fi fost respinsa.
Deteriorarea fizica a tanarului �nsemna ca nu putea fi mutat de la fa?a locului sau
ar muri instantaneu.
Duhovnicul a facut singurul lucru posibil �n aceste circumstan?e: a construit un
adapost �n jurul corpului tanarului
Acolo, timp de trei luni a �ngrijit omul complet imobilizat.
Vrei sa sa ?ti probabil cum Ilie ar putea construi un adapost pe pam�ntul altcuiva
dat fiind pasiunea taranilor
asupra proprietatii terenurilor ?i sentimentele de teritorialitate care �i �nso?
esc....Duhovnicul Ilie spusese
ca spiritul �nsu?i a facut posibil acest lucru. Acestea se intampla cu tot ce face
un duhovnic,
atat timp cat urmeaza in detaliu manifestarile spiritului.
Primul lucru pe care l-a facut Ilie, c�nd actorul a inceput sa respire , a alergat
dupa
femeie. Ea a fost o parte importanta a manifestarii spiritului. A prins-o
nu departe de locul �n care era si actorul. Dec�t sa vorbesca cu ea
�ncerc�nd sa o convinga sa-l ajute, el ?i-a asumat din nou �ntreaga
responsabilitate pentru ac?iunile sale
?i a sarit pe ea ca un leu, lovind punctul ei de asamblare cu o lovitura puternica.
At�t ea, c�t ?i
actorul au fost capabili sa sus?ina lovituri de via?a sau de moarte. Punctul ei de
asamblare s-a miscat profund.
Duhovnicul a dus-o pe t�nara la locul unde se afla actorul. Apoi a petrecut toata
ziua cu cei doi
pe ea �ncerc�nd sa o �mpiedice sa-?i piarda mintile ?i pe el sa-?i piarda via?a.
C�nd au dobandit un
anumit grad de control i-a lasat pe amandoi si s-a dus la tatal femeii. Lui i-a
spus ca a lovit-o fulgerul pe fata .L-a luat pe tatal unde se afla ?i
a spus ca t�narul, oricine era, a luat �ntreaga sarcina a fulgerului cu
corpul sau , salv�nd astfel fata de la moarte sigura, dar ranindu-se pe sine de
moarte si ca nu putea fi
mutat de acolo.
Tatal recunoscator l-a ajutat pe duhovnic sa construiasca adapostul pentru tanarul
care i-a salvat fiica.
?i �n trei luni Duhovnicul a realizat imposibilul. A vindecat t�narul.
C�nd a venit vremea ca el sa plece, sentimentul de responsabilitate ?i datoria lui
ii impuneau
ca el sa o avertizeze pe t�nara despre excesul de energie ?i de consecin?ele
daunatoare
care le-ar avea asupra bunastarii ei ?i sa o roage sa se alature lumii
duhovnicesti, asta ar fi
singura aparare �mpotriva puterii ei auto-distructive.
Femeia nu a raspuns. ?i Duhovnicul Ilie a fost obligat sa-i spuna ceea ce fiecare
Duhovnic
spune unui poten?ial ucenic de-a lungul veacurilor: ca duhovnicii vorbesc despre
lumea spiritului ca o
pasare misterioasa, care sa oprit o clipa pentru a da omului speran?a
?i scop; ca duhovnicii traiesc sub aripile acelei pasari, pe care ei o numesc
pasarea �n?elepciunii,
pasarea liberta?ii; ca o hranesc cu dedica?ie ?i cu impecabilitatea lor. El ia spus
asta.
Oamenii ?tiu ca zborul pasarii este �ntotdeauna in linie dreapta, deoarece nu poate
sa
faca ocol ,si nu exista nici o modalitate de a se �ntoarce �napoi odata ce a
pleacat; Pasarea libertatii poate face numai
doua lucruri, sa ii ia pe oameni sub aripa ei sau sa ii lase �n urma.
Ilie nu a putut sa vorbeasca in acelasi fel cu t�narul actor, care �nca era bolnav
de moarte.
T�narul nu avea prea multe de ales. Totu?i, duhovnicul ia spus ca daca dore?te sa
fie
vindecat, va trebui sa ii urmeze necondi?ionat toate indicatiile . Actorul a
acceptat termenii
�n ziua c�nd Duhovnicul ?i actorul au plecat acasa, t�nara a a?teptat
�n tacere la marginea ora?ului. Nu purta nici valize, nici macar un co?. Parea ca a
venit
doar pentru a ii vedea. Duhovnicul continua sa mearga fara sa se uite la ea, dar
actorul, fiind
purtat pe o targa, a vrut sa-si ia ramas bun de la ea. Ea a r�s ?i li s-a alaturat
fara nici un cuvant.
Nu avea nici o �ndoiala ?i nici o problema sa lase totul �n urma. Ea
a �n?eles perfect ca nu exista nici o a doua ?ansa , si ca pasarea liberta?ii
fie ii ia cu ea pe oamenii fie ii lasa in urma.
Nu era surprinzator... For?a personalita?ii Duhovnicului era
�ntotdeauna ceva at�t de cople?itor �nc�t era practic irezistibil, iar Ilie i-a
afectat
pe cei doi oameni profund. Avusese trei luni de interac?iune zilnica ca sa-i obi?
nuiasca
cu consisten?a, deta?area, obiectivitatea sa. Ei au devenit �nc�nta?i de
sobrietatea sa ?i,
mai presus de toate, prin dedicarea sa totala fa?a de ei. Prin exemplul ?i ac?
iunile sale, duhovnicul
le-a dat o viziune sus?inuta a acestei lumi o lume care ii ajuta si sustinea, dar
care punea si conditii.O lume in care putine greseli erau admise."
Nu ar trebui sa uiti, chiar ?i pentru o clipa, ca pasarea
libertatii are foarte pu?ina rabdare cu indecizia, iar c�nd a zburat, nu se mai
�ntoarce niciodata.