Costin CLIT

Episcopul Ioachim Mareș – cronicar și sprijinitor al învățământului

-
 EPISCOPUL IOACHIM MAREȘ,
CTITOR DE BISERICI
ȘI PROMOTOR AL CULTURII CREȘTINE
1927-2019
Volumul face parte din colecția „Din trecutul Episcopiei Hușilor”,
care apare cu binecuvântarea
Preasfințitului Părinte Ignatie, Episcopul Hușilor,
și sub îngrijirea Pr. Cosmin Gubernat,
Consilier cultural și comunicații media al Episcopiei Hușilor

Volum editat cu ocazia comemorării a 10 ani

de la trecerea la cele veșnice
a Episcopului Ioachim Mareș (2009-2019)

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României

Episcopul Ioachim Mareş, ctitor de biserici şi promotor al culturii
creştine : 1927-2019 / apare cu binecuvântarea Preasfinţitului Părinte
Descrierea
Ignatie, CIP
Episcopul Huşilor. - Huşi : Editura Horeb, 2019
ISBN 978-606-94825-1-3

Coperta: Lucian Dragomir

DTP&Prepress: Leonard Lunguleac

ISBN 978-606-94825-1-3
EPISCOPUL IOACHIM MAREȘ,
CTITOR DE BISERICI
ȘI PROMOTOR AL CULTURII
CREȘTINE
1927-2019

Apare cu binecuvântarea
Preasfințitului Părinte Ignatie,
Episcopul Hușilor

Editura Horeb
Huși, 2019
 Episcopul Ioachim Mareș
– cronicar și sprijinitor al învățământului –

Costin CLIT

C
ăderea regimului comunist din România, în urma eveni-
mentelor din decembrie 1989, provoacă reîntoarcerea la
valorile democratice, dar și la cele ale moralei creștine.
Intelectualii și clericii hușeni s-au implicat în demersurile necesare
reînfiinţării Episcopiei Hușilor, ce datează de la sfârșitul veacului al XVI-
lea, una din cele mai vitregite prin raptul teritorial din mai 1812, când
Rusia ţaristă anexează teritoriul dintre Prut și Nistru, unde își întindea
jurusdicţia, dar și prin desfiinţarea abuzivă din 1949 sub oblăduirea
„fratelui de la răsărit” (URSS), când este contopită cu cea a Romanului sub
titulatura de Episcopia Romanului și Hușilor.
Desemnarea Preasfinţitului Ioachim Vasluianul, pe atunci arhiereu
vicar al Episcopiei Romanului și Hușilor, ca episcop al Eparhiei Hușilor,
de către Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, în 4 iulie 1996, a fost
urmată de instalarea din 15 septembrie 1996, de către soborul de arhierei
condus de Înaltpreasfinţitul Părinte Daniel, Mitropolit al Moldovei și
Bucovinei, actualul Patriarh al României.
Ceremonia instalării, la care am participat, una specială în mentalul
colectiv hușean și plină de speranţe, s-a dovedit a fi de bun augur prin
reparaţia istorică, dar mai ales în plan cultural și educaţional.
Ca vicar administrativ al Episcopiei Romanului și Hușilor din
1978,apoi ca arhiereu vicar (din 1985), Preasfinţitul Ioachim s-a implicat
în activitatea editorială și a iniţiat publicaţia „Îndrumător bisericesc,
misionar și patriotic”1, tipărită cu binecuvântarea Episcopului Eftimie, așa

1
A se vedea nr. 1 (1985), 2 (1986), 3 (1988) și 4 (1988).

74
cum era firesc, transformat în „Cronica Episcopiei Romanului și Hușilor”1,
la care adăugăm și cele peste 20 volume2.
Proiectatul volum VII din „Cronica Episcopiei Romanului și
Hușilor” se va transforma în volumul I (1995) din „Cronica Episcopiei
Hușilor”, „reactivată” în 1997, editarea ei fiind stopată la nr. X (2004).
Împlinirea a 500 de ani de la construirea bisericii de la Curtea
domnească din Huși, cu hramul „Sfinţii Apostoli Petru și Pavel”, de către
domnul Ștefan cel Mare (1457-1504) și înălţarea orașului la rangul de
Municipiu, au constituit prilejul organizării unor manifestări culturale și
tipărirea volumului Istoria Hușilor, coordonat de eminescologul Theodor
Codreanu. În cuvântul său din 6 august 1997, Preasfinţitul Ioachim spera
„ca această cronică să trezească interesul general, care ar constitui, pentru noi
toţi, o încurajare și o binecuvântare la acest început de drum editorial al eparhiei
noastre”.
Prima mea întâlnire cu Preasfinţitul Ioachim a fost intermediată de
regretatul profesor de istorie Boris Gorceac, unul dintre intelectualii care
au luptat pe toate căile pentru reînfiinţarea Eparhiei Hușilor. Acest moment
a consacrat implicarea personală a noastră în apariţia „Cronicii Episcopiei
Hușilor”, prin cooptarea colaboratorilor, dar mai ales prin corectura
asigurată în condiţii destul de dificile la volumele II-X (1996-2004).
Pregătirea „Cronicii” pentru tipar presupunea întâlniri și discuţiile
aferente cu Preasfinţitul Ioachim, desfășurate la Cancelaria Episcopală, dar
și la Casa „Ralea” din Dobrina-Huși, unde a fost ridicată Mănăstirea
„Schimbarea la Faţă”. Culegerea textelor din manuscrisele autorilor și
tehnoredactarea „Cronicii” au fost opera doamnei Valentina Maxinese
(casier-dactilografă), respectiv Marius-Cătălin Genes (contabil).
Rubricile „Cronicii” din 19953 le continuă pe cele de la Roman și
cumulează studii și articole de teologie, istorie, literatură, izvoare istorice
inedite și altele. Dragostea pentru trecutul istoric era binecunoscută
apropiaţilor Preasfinţitului Ioachim, dar și intelectualilor, elevilor de la
seminar și enoriașilor, predicile sale fiind adevărate lecţii de istorie.

1
Au fost editate nr. I (1989), II (1990), III (1991), IV (1992), V (1993) și VI (1994).
2
Amintim Catedrala episcopală din Roman (monografie-album); Monografia catedralei
Sfântului Nicolae din Bacău; Episcopia Romanului () și Episcopia Hușilor - pagini de is-
torie (1995), de Scarlat Porcescu.
3
I. La trecutu-ţi mare mare viitor; II. Misiunea și responsabilitatea contemporană a preo-
tului ortodox român; III. Din cupa de învăţătură a Bisericii Ortodoxe; IV. File de cronică;
V. Monumente ale culturii și literaturii române; VI. Oameni care au fost; VII. Mărturii
ale unităţii spiritualităţii și continuităţii neamului românesc.

75
 O imensă bucurie a fiinţei Preasfinţitului Ioachim a constituit-o
descoperirea și publicarea Sinodiconului Episcopiei Hușilor din 18641, alcătuit
de vrednicul de pomenire Melchisedec Ștefănescu, autorul lucrării Chro-
nica Hușilor și a Episcopiei cu aseminea numire, tipărită la București în 1869.
O semnificaţie aparte o are „Cronica Episcopiei Hușilor”, IV, 1998,
editată cu prilejul împlinirii a 400 de ani de la prima atestare documentară
a Eparhiei Hușilor, cea din 15 decembrie 1598, când domnul Ieremia
Movilă dăruiește mănăstirilor Bistriţa și Râșca „un iezer ce se numește
Cahovul, cu toată apa și cu toate gârlele câte intră în el și ies, cât este din stâlpii
Galatenilor până la Dunăre, cu tot venitul”, „cu sfatul și binecuvântarea
părinţilor noștri ierarhilor moldoveni chir Gheorghe Moghilă mitropolit de
Suceava și a toată Moldovlahia și chir Agafton episcop de Roman și chir Teodosie
episcop de Rădăuţi și Ioan episcop de Huși”.2 Hrisovul de danie este redactat
în limba slavă3.
Preasfinţitul Ioachim s-a bucurat de colaborarea pr. prof. dr. Mircea
Păcurariu, membru corespondent al Academiei Române, specialist în
Istoria Bisericii Ortodoxe Române, care s-a implicat, prin sugestiile sale,
în alcătuirea programului editorial al „Cronicii” și a participat la
simpozionul naţional desfășurat în Sala Primăriei din Huși.
Episcopia Hușilor și-a întins jurisdicţia, până la 1812, mai ales peste
Prut, iar Preasfinţitul Ioachim, ca un gest de recunoștinţă și memorie
istorică, i-a cooptat și pe istoricii români din Basarabia, colaboratori ai
„Cronicii” și participanţi la simpozion, dintre care amintim pe Mariana
Șlapac, Petru Ganenco, Ion Șpac, Mihai Onilă și Alexandru Magola.
Întâlnirea a fost una cu încărcătură emoţională și plină de semnificaţii.
Preasfinţitul Ioachim i-a iubit pe fraţii noștri români din Basarabia și, prin
acţiunile și faptele sale, a visat, a acţionat și a crezut în realizarea unirii lor
cu România, și de ce nu, la refacerea vechii Eparhii a Hușilor, cu o existenţă
anterioară datei de 15 decembrie 1598, după părerea noastră.
La corectura acestui volum a ostenit și protosinghelul Corneliu Oni-
lă, consilier cultural, abia sosit de la studii din Germania, hirotonit și in-
stalat în treapta de arhiereu vicar al Eparhiei Hușilor la 21 noiembrie 1999.

1
Ioachim, Episcop al Hușilor, Câteva consideraţiuni în legătură cu sinodiconul Epis-
copiei Hușilor din anul 1864, în „Cronica Episcopiei Hușilor”, VIII, 2002, p. 323-409.
2
Documente privind istoria România, veacul XVI, A. Moldova, vol. IV (1591-1600), p.
240-241, nr. 295.
3
Arhivele Naţionale Iași, Fond Mănăstirea Sfântul Sava-Iași, XXXIVbis/3; a se
vedea și trei traduceri românești din 1817 în Arhivele Naţionale Iași, Fond Mă-
năstirea Râșca, X/3, 11, 21 și una din 1808 în ibidem, XXXIII/3.

76
 Dintre colaboratori amintim pe: pr. prof. Dumitru Abrudan, prof.
Constantin Adamovici, prof. Mihai Andone, prof. Mihai Antipa, Eugenia
Antonescu, academicianul Dan Berindei, dr. Nicu Botezatu, arhid. prof.
Costică Busuioc, prof. Vasile Calestru, prof. Laurenţiu Chiriac, lect. dr. pr.
Nicolae Chifăr, academicianul Mihai Cimpoi, dr. Daniel Ciobotea,
mitropolitul Moldovei și Bucovinei, Nistor Ciocan, pr. prof. dr. Alexandru
I. Ciurea, prof. Gheorghe Clapa, prof. Costin Clit, prof. Theodor Codreanu,
prof. Maria Colea, Iurie Colesnic, Lidia Colesnic, pr. prof. Constantin
Cojocaru, pr. prof. dr. Constantin Corniţescu, dr. Epifanie Cozărescu,
arhimandritul Mina Dobzeu, Constantin Donose, Ion Dron, pr. asistent
Nicolae Dura, drd. Ligia-Maria Fodor, Petru Ganenco, prof. Gheorghe
Gherghe, Vlad Ghimpu, prof. Boris Gorceac, arhimandritul Ștefan Gușă,
pr. prof. Nicolae Hurjui, prof. Dorinel Ichim, Ioachim, episcopul Hușilor,
prof. Nicolae Ionescu, diaconul Ioan Ivan, episcopul Eftimie Luca,
Alexandru Magola, prof. dr. Mirela Marin, prof. Vasile Marola, prof. univ.
dr. Mircea D. Matei, Antonio Mattiazzo, arhiepiscop de Padova, pr. prof.
Radu Mazilu, Dan Mihăilescu, prof. Nina Neagu (Chișinău), Valeriu
Neștian, pr. Daniel Niţă-Danielescu, prof. Cristian Onel, protos. Corneliu
Onilă, Mihai Onilă, prof. Constantin Partene, pr. prof. dr. Mircea
Păcurariu, Paul Păltânea, pr. Toma Păunescu, pr. Ioan Petru, IPS dr.
Antonie Plămădeală, Mitropolitul Ardealului, Maria Popa, prof. dr.
Emilian Popescu, PS Visarion Rășineanu, episcop vicar, Maria Rotaru,
Marin Rotaru, pr. lector Viorel Sava, academicianul Eugen Simion, Lidia
Stăniloae, Maria Magdalena Szekely, Mariana Șlapac, Ion Șpac, Sergiu
Ștefănescu, Teoctist, Patriarhul României, Dan Gh. Teodor, academicianul
Răzvan Theodorescu, academicianul Gabriel Țepelea, prof. Vasile Vasile,
pr. asist. Ion Vicovan, George Vintilă, prof. univ. dr. doc. Radu Vulpe,
Dumitru Zaharia și alţii.
O filă aparte din istoria recentă a Eparhiei Hușilor o constituie
recuperarea unei părţi a arhivei, atât de necesară și utilă în cunoașterea
trecutului. Fondul arhivistic medieval și o parte din secolul al XIX-lea s-a
aflat la Arhivele Naţionale din Iași, de unde a fost transferat la București,
iar din 2012 este readus la Iași.
În februarie 1949, după 350 de ani de existenţă istorică, odată cu
desfiinţarea Eparhiei Hușilor, episcopul Grigorie Leu este „pus în
retragere”, însă a refuzat părăsirea reședinţei și la 1 martie 1949 trece la
cele veșnice. O soartă tristă și aproape necunoscută o are patrimoniul
eparhial, imensa bibliotecă, arhiva, dar și mobilierul existent. Conform
unor surse, mobilierul a luat calea Galaţiului, o parte a fondului arhivistic

77
ajunge la arhiva din Huși1, pe atunci reședinţa judeţului Fălciu, iar altă
parte la Roman, unde a fost depozitat în turnul clopotniţă. În anii
studenţiei am avut onoarea să-l audiez pe preotul Paul Mihail2, apreciat
de istoricul Nicolae Iorga, și să particip la cursurile speciale ţinute de fiica
acestuia, profesoara Zamfira Mihail, ambii fiind, printre altele, și autorii
unei cărţi de excepţie, anume Acte în limba română tipărite în Basarabia, I,
(1812-1830), tipărită de Editura Academiei Române în 1993. La unul din
seminariile coordonate de profesoara Zamfira Mihail am prezentat un
referat privitor la evoluţia culturală a Episcopiei Hușilor, prilej cu care a
dezvăluit existenţa unui fond arhivistic al Episcopiei Hușilor, depozitat în
turnul clopotniţă de la Catedrala Episcopală din Roman, și mi-a indicat
intreprinderea unor cercetări pentru întregirea tezei de licenţă pe care o
pregăteam. Nu am reușit să ajung la Roman, dar am reactualizat infor-
maţia și l-am informat pe Preasfinţitul Ioachim, care a rămas mirat,
neavând cunoștinţă de existenţa documentelor, deși activase ca vicar acolo.
În sfârșit, demersurile Preasfinţitul Ioachim au fost încununate de readu-
cerea unui important fond arhivistic și a unei părţi din biblioteca confiscată
la 1949 - carte veche, colecţia din „Monitorul oficial”, „Cronica Hușilor”,
publicaţii teologice și altele, pe care le-a depozitat iniţial în centrala termică
din Palatul Episcopal, edificiu în care a amenajat și un spaţiu special.
Ordonarea și inventarierea arhivistică a revenit echipei de specialiști
de la Arhivele Naţionale Vaslui: Maria Moruzi (director), Maria Colea,
Mihai Antipa și alţii. Dorinţa arhiviștilor de preluare a fondului docu-
mentar la Arhivele din Vaslui a fost stopată de cuvintele Preasfinţitului
Ioachim: „Nu vreau să fiu primul episcop care își cedează zestrea culturală de
bună voie”. Arhiva, cu un parcurs interesant a cărui dezvăluire o lăsăm pe
seama altora, constituie o importantă sursă istorică, și se impune un
program de selectare și publicare a documentelor, unele redactate în grafie
chirilică, mai puţin accesibilă.
Pe lângă activitatea editorială, se cuvine să amintim și legăturile re-
gretatului Episcop Ioachim cu Școala. Din studiile publicate până acum
este cunoscută în cea mai mare parte evoluţia istorică a Seminarului Teo-

1
Astăzi se găsește la Arhivele Naţionale Vaslui, inventariat în Fondul Episcopiei
Hușilor.
2
A fost invitat de Academicianul Ștefan Ștefănescu la un curs de istorie medievală
românească, prilej cu care ne-a prezentat o Biblie veche și un manuscris original,
dacă nu mă înșel al lui Ioan Neculce. Cu Biblia în mână, părintele Paul Mihail a
reliefat prima prezenţă a Cărţii sfinte la Facultatea de istorie după cei 41 de ani
de comunism (1948-1989) și ne-a cerut să o sărutăm.

78
logic din Huși, înfiinţat la 1852, desfiinţat la 1 septembrie 1893, reînfiinţat
prin decretul lege din 14 iulie 1919 și desfiinţat iarăși în 1932. Odată cu
reînfiinţarea Episcopiei Hușilor din 1996 sunt iniţiate primele demersuri
de către Înaltpreasfinţitul Părinte Daniel, Mitropolitul Moldovei și Buco-
vinei, actualul Patriarh, pentru înfiinţarea Seminarului hușean, asumate,
continuate și încununate de izbândă de către Preasfinţitul Ioachim. Re-
marcăm selecţia prin examen a elevilor de seminar și a cântăreţilor bise-
ricești, dar și pregătirea lor. Primele clase de seminar și cântăreţi bisericești
și-au început cursurile în cadrul Liceului Teoretic „Cuza Vodă”, iar cazarea
și cantina au fost asigurate de Liceul Agricol „Dimitrie Cantemir” din Huși
(ambele instituţii liceale sunt astăzi Colegii). Coordonarea elevilor în ca-
drul Liceului „Cuza Vodă” a revenit diaconului Costel Busuioc, un apro-
piat al Preasfinţitului Ioachim, care l-a ajutat în momentele grele, dar și
protosinghelui Corneliu Onilă, după venirea din Germania, care a predat
Istoria Vechiului și Noului Testament. Diplomaţia și tactul Preasfinţitului
Ioachim în relaţiile cu directorii celor două instituţii liceale hușene au asi-
gurat un parcurs normal procesului de învăţământ teologic, dar și profe-
sori de calitate.
Preasfinţitul Ioachim obţine, în 19 iulie 2000, ordinul Ministerului
Educaţiei Naţionale de aprobare a înfiinţării Seminarului Teologic Liceal
Ortodox „Sfântul Ioan Gură de Aur” din municipiul Huși, cu sediul în str.
I. Al. Angheluș, începând cu anul școlar 2000/2001. Conducerea Semina-
rului a fost asigurată, între anii 2000-2006 de către diaconul Costel Busuioc
ca director, astăzi preot în Bacău, unde deţine și funcţia de protopop.
Preocuparea pentru asigurarea unui local de școală propriu a fost
permanentă și amintim încercarea de „recuperare” a clădirii construită
special între 1925 și 1928 și vândută de Episcopia Hușilor către Ministerul
Apărării Naţionale la 21 martie 1938. Astăzi, clădirea este sediul Batalio-
nului 202 Apărare C.B.R.N. (Intervenţii la dezastre). După demolarea
localului fostului Liceu de fete „Elena Doamna” din 2001, a fost ridicat un
nou edificiu, sfinţit la 5 octombrie 2002 de către Preasfinţitul Ioachim și
Preasfinţitul Corneliu Bârlădeanul, în prezenţa autorităţilor. Localul, intrat
în patrimoniul Grupului Școlar Agricol „Dimitrie Cantemir”, este împărţit,
Seminarului revenindu-i clasele de la etaj. Cursurile claselor de cântăreţi
bisericești au continuat în localul vechi al Liceului Teoretic „Cuza Vodă”
din Huși până la desfiinţarea lor.
Preasfinţitul Ioachim a susţinut elevii și profesorii Seminarului
teologic, a fost preocupat de calitatea actului educaţional, a dat dovadă de
diplomaţie în raporturile cu directorii celor două instituţii liceale și cu
reprezentanţii Inspectoratului Școlar Judeţean, pe care îi invita, înainte de

79
15 septembrie, la Palatul Episcopal, în vederea rezolvării problemelor
administrative și îi îmbogăţea spiritual oferindu-le „Cronica Episcopiei
Hușilor”. Profesorii de religie din întreaga Eparhie s-au bucurat de susţi-
nerea sa.
O preocupare constantă a Preasfinţitului Ioachim și a directorului
Costel Busuioc a fost participarea elevilor Seminarului Teologic la
competiţiile și concursurile naţionale. Redăm în continuare lista elevilor
și premiile obţinute la disciplina Istoria Bisericii Ortodoxe Române, faza
naţională, pe care am predat-o între (2000-2007):
1. Menţiune, cu elevul Miron Mihai, 2001, Craiova, Clasa a XIII-a
Teologie ;
2. Menţiune, cu elevul Manea Petru Bogdan, 2001, Craiova, Clasa a XII-
a Teologie;
3. Menţiune, cu elevul Scorţanu D. Irinel, 2002, Piteşti, Clasa a XIII-a
Teologie;
4. Menţiune, cu elevul Lupu A. Silviu Anton, Piteşti, 2002, Clasa a XII-
a Teologie;
6. Menţiune, cu elevul Lupu A. Silviu Anton, Slobozia, 2003, Clasa a
XIII-a Teologie;
7. Premiul al III-lea, cu elevul Halapciug Bogdan, Slobozia, 2003, Clasa
a XII-a Teologie;
8. Premiul al III-lea, cu elevul Chiprian Andrei, Slobozia, 2003, Clasa a
XIII-a Teologie;
9. Premiul al III-lea, cu elevul Gubernat Cosmin, Botoșani, 2004, Clasa
a XII-a Teologie;
10. Premiul I, cu elevul Gubernat Cosmin, Cluj-Napoca, 2005, Clasa a
XIII-a Teologie;
11. Menţiune, cu elevul Vână Sorin, Râmnicu Vâlcea, 2006, Clasa a XIII-
a Teologie;
Preasfinţitul Ioachim s-a interesat îndeaproape de bunul mers al
Seminarului Teologic din Huși în tot timpul păstoriei sale, prin grija
asigurării unui local, înzestrarea cu cele necesare și recrutarea profesorilor.
A fost ctitor al Seminarului, îndrumător al învăţământului religios al
școlilor din eparhie, cu o activitate culturală și editorială de invidiat. Îl
putem așeza în panoplia vrednicilor ierarhi, păstori ai Eparhiei Hușilor,
ce s-au remarcat în plan cultural, alături de episcopii Dosoftei, autorul
Psaltirii în versuri, vrednicul tipograf Mitrofan, de numele căruia este legată
Biblia de la București, Veniamin Costachi, fiul de boieri din Roșiești, Melchi-
sedec Ștefănescu, de la care ne-a rămas Chronica Hușilor și a Episcopiei cu
aseminea numire, Nicodim Munteanu, membru de onoare al Academiei

80
Române, al doilea Patriarh al României, Iacov Antonovici, autorul colecţiei
de cinci volume Documente bârlădene, editorul publicaţiei „Buletinul
Eparhiei Hușilor”, Nifon Criveanu, cel care a iniţiat „Cronica Hușilor” și
lista poate continua.
Dacă mitropolitul Veniamin Costachi, fost episcop de Huși și
Roman, a rămas în istorie ca „luminătorul Moldovei”, pe Preasfinţitul
Ioachim îl putem asemui cu un „luminător” al Romanului și Hușilor.
Preoţii din Eparhia Hușilor îl numeau, în timpul vieţii „Înţeleptul”.

81