CAPITOLUL IX.

AVOCATURA
§1. Scurt istoric privind apariția și evoluția profesiei de avocat
§2. Principiile, regulile fundamentale ale exercitării profesiei de avocat
§3. Avocatura şi exercitarea profesiei de avocat
§4. Răspunderea disciplinară a avocaţilor
§5. Statutul avocatului
§6. Organele de autoadministrare ale avocaţilor

§1. Scurt istoric privind apariția și evoluția profesiei de avocat

Primii oameni care ar putea fi numiți "avocați" au fost probabil oratorii din Atena antică.
De altfel, primii oratorii atenieni s-au confruntat cu serioase obstacole structurale. În primul rînd,
exista o regulă că oamenii trebuiau să-și pledeze singuri cauza, regulă care a început să fie
eludată datorită tendinței de creștere a cazurilor în care oamenii cereau asistența unui "prieten".
Din fericire, pe la jumatatea secolului 5 î.Hr., atenienii puteau să solicite formal unui prieten să-l
asiste. În al doilea rând, un obstacol mult mai serios, pe care oratorii atenieni nu au reușit
niciodată să-l depășească complet, a fost regula că nimeni nu putea percepe un onorariu pentru a
pleda în cauza altuia. Această lege a fost ignorată serios în practică, dar nu a fost niciodată
abrogată, drept urmare oratorii nu au putut niciodată să se prezinte ca juriști sau experți. Ei au
trebuit să mențină ficțiunea juridică că ei sunt doar niște cetățeni care ajută cu generozitate un
prieten pe gratis și de aceea nu au putut niciodată să se organizeze într-o adevărată profesie — cu
asociații profesionale și titluri și toate celelalte atribute — ca la asociațiile moderne. 1 De aceea,
vorbind în sensul strict al definiției de avocat, primii avocați aveau să fie oratorii din Roma
Antică.
Roma antică se consideră statul care a dat naştere instituţiei avocaturii, Iniţial termenul
latin advocatus presupunea în Roma republicană, prieteni sau rude ale părţii în procesul de
judecată care o însoţeau în timpul şedinţei judiciare şi îi dădeau sfaturi. În perioada imperiului
acest termen capătă semnificaţia de „apărător al dreptului”.Apărătorii în sensul general al acestui
termen se repartizau în trei categorii- avocaţi, laudatores şi patroni, unde reprezentanţi ai părţilor
se considerau numai ultimii, denumiţi uneori oratores sau defensores. Ei se alegeau din rândul
persoanelor cu o reputaţie bună şi cu vaste cunoştinţe, dar nu în special în jurisprudenţă.
În a doua jumătate a perioadei imperiale în Roma avocatura se organizează într-un grup
social deosebit- corpus togatorum, constituit din savanţi jurişti pe lângă instanţele judecătoreşti.
Această corporaţie se afla sub supravegherea magistraţilor care aplicau sancţiuni disciplinare
avocaţilor. În această perioadă avocaţii se asimilează juriştilor, iar unii dintre ei se bucură de
autoritate datorită interpretării făcute de ei în domeniul dreptului, care echivalau cu legile. Pentru
acticitatea avocaţială se stabileşte prin lege remunerarea acestora.2
Profesia de avocat în Ţările Române a existat din timpuri străvechi, fiind una dintre
primele profesii pentru care s-a simţit necesitatea unor reglementări cu putere de lege. În acest
sens precizăm că, în istoria dreptului românesc, se regăsesc diverse reglementări obligatorii

1
Robert J. Bonner, Lawyers and Litigants in Ancient Athens: The Genesis of the Legal Profession, (New York:
Benjamin Blom, 1927, pag. 202-208.
2
Dumitru Roman, Tatiana Vîzdoagă, Andrei Grigoriu, Organele de ocrotire a normelor de drept, Chişinău, 2001,
pag. 197- 198.
1
referitoare la activitatea de "vechil" (denumire arhaică a avocatului) datând din secolul al XVIII-
lea. Perfecţionarea organizării judecătoreşti şi a desfăşurării procedurii de judecată, a început în a
doua jumătate a sec. al XVIII- lea în sensul modernizării şi introducerii unor norme noi privind
separarea instanţelor judecătoreşti de cele administrative, specializarea lor, organizarea
procedurii scrise, a apelului şi revizuirii hotărârilor, a avocaturii. În această perioadă are loc
adoptarea unor acte normative (coduri) noi, fapt ce a condus la accentuarea rolului legii scrise în
raport cu obiceiul. O trăsătură caracteristică sistemului juridic din această perioadă, care a
contribuit la apariţia instituţiei avocaturii ţine de începutul consacrării principiului legalităţii,
prin impunerea obligaţiei de a respecta normele de drept tuturor persoanelor, indifferent de
poziţia lor social sau politică.3
În Basarabia corpul avocaţilor era organizat pe lângă Curţile de apel, avându-se consiliile
de guvernare în oraşele de reşedinţă ale curţilor. La Chişinău nu exista o curte de apel, de aceea
avocaţii de la Curtea de apel din Odesa aveau la Chişinău o secţie specială a Consiliului
Avocaţilor din Odesa. Odată cu unirea Basarabiei şi a României, legea din 12 martie 1907, care
stabilea principiile de activitate ale avocaturii în spaţiul respective, va fi înlocuită cu Legea
pentru organizarea şi unificarea corpului de avocaţi, din 21 februarie 1923, care ulterior la 22
decembrie 1931 va fi abrogată prin Legea pentru organizarea corpului de avocaţi.
Odată cu formarea RSSM, avocatura, ca şi celelalte instituţii, va fi aliniată la standardele
URSS-ului, astfel, activitatea propriu zisă, de apărare a drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor se va
desfăşura în corespundere cu Regulamentul cu privire la avocatură în URSS din 16 august 1939,
în conformitate cu acest regulament activitatea avocaturii în RSS Moldovenească era coordonată
de Comisariatul Poporului pentru Justiţie, fiind create birouri de acordare a asistenţei juridice pe
întregul teritoriu al republicii.
În perioada sovietică, avocaţii din RSSM erau obligaţi să fie membri ai Colegiului de
Avocaţi, activitatea lor fiind reglementată de Legea RSSM cu privire la aprobarea
Regulamentului privin avocatura în RSSM din 21 noiembrie 1980, Colegiul avocaţilor era
responsabil de încasarea onorariilor, achitarea cheltuielilor şi remunerarea avocaţilor.4 După
declararea independenţei în 1991, Colegiul Avocaţilor şi-a continuat activitatea în calitate de
asociaţie voluntară de avocaţi, care oferea admitere în avocatură după finisarea unei stagieri şi
susţinerea de catre candidaţi a unui examen de calificare. În afară de membrii Colegiului de
Avocaţi, juriştii care au susţinut un examen în scris şi au primit licenţa de la Ministerul Justiţiei
pentru oferirea serviciilor de asistenţă juridică de asemenea puteau servi drept aparători în
cauzele penale. În anul 1999, Parlamentul a adoptat o nouă lege cu privire la avocatură, care a
înlocuit legislaţia sovietică, pe lângă altele, această lege a transformat Colegiul Avocaţilor care
era o organizaţie voluntară, în Uniunea Avocaţilor, organizaţie la care toţi avocaţii trebuiau sa se
alăture.

3
Gheorghe Avornic, Organizarea şi activitatea avocaturii în Republica Moldova. Autoreferatul tezei de doctor în
drept, Chişinău, 1996, pag. 9.
4
Veştile Sovietului Suprem şi ale Guvernului RSS Moldoveneşti, 1980, nr. 11.
2
 §2. Principiile, regulile fundamentale ale exercitării profesiei de avocat
Profesia de avocat este liberă şi independentă, cu organizare, funcţionare şi conducere
autonomă, din aceste considerente exercitarea profesie de avocat este supusă următoarelor
principii fundamentale5:
 asigurarea dreptului la apărare garantat de Constituţie – fiecare om are dreptul să
reacţioneze independent, prin mijloace legitime, la încălcarea drepturilor şi libertăţilor sale. în
tot cursul procesului părţile au dreptul să fie asistate de un avocat, ales sau numit din oficiu. Din
acest considerent amestecul în activitatea persoanelor care exercită apărarea în limitele prevăzute
se pedepseşte prin lege.6
În tot cursul procesului penal, părţile (bănuitul, învinuitul, inculpatul, partea vătămată,
partea civilă, partea civilmente responsabilă) au dreptul să fie asistate sau, după caz, reprezentate
de un apărător ales sau de un avocat care acordă asistenţă juridică garantată de stat.
Organul de urmărire penală şi instanţa judecătorească sînt obligate să asigure
participanţilor la procesul penal deplina exercitare a drepturilor lor procesuale, să asigure
bănuitului, învinuitului, inculpatului dreptul la asistenţă juridică calificată din partea unui
apărător ales de el sau a unui avocat care acordă asistenţă juridică garantată de stat, independent
de aceste organe.
În cazul în care bănuitul, învinuitul, inculpatul nu au mijloace de a plăti apărătorul, ei sînt
asistaţi gratuit de cîte un avocat care acordă asistenţă juridică garantată de stat. 7
 libertate şi independenţă în activitatea de avocat - libertatea şi independenţa profesiei
de avocat sunt principii în baza cărora avocatul promovează şi apara, drepturile, libertăţile şi
interesele legitime ale clienţilor potrivit legii. Aceste principii definesc statutul profesional al
avocatului şi garantează activitatea sa profesională. Avocatul este liber să-şi aleagă, să schimbe
şi să dispună în tot sau în parte de forma de exercitare a profesiei, în condiţiile prevăzute de lege.
Orice persoană are dreptul să îsi aleagă în mod liber avocatul. Nimeni nu poate impune unei
persoane un avocat, cu excepţia cazurilor privitoare la asistenţa judiciară obligatorie şi asistenţa
gratuită. Orice clauză ori convenţie contrară, prohibitivă sau restrictivă, este lovita de nulitate
absolută.
Relaţiile dintre avocat şi clienţii săi se bazeaza pe onestitate, probitate, corectitudine,
sinceritate, loialitate şi confidenţialitate. Drepturile si obligaţiile avocatului sunt prevăzute de
lege, codul deontologic si contractul de asistenţă juridică legal încheiat.
În concluzie putem spune că exercitând profesia de avocat, fiecare este obligat să întreprindă
măsuri corespunzătoare pentru a asigura independenţa şi libertatea de exercitare a profesiei.
Îndatoririle ce îi revin avocatului îi impun independenţă absolută, liberă de orice influenţă, chiar
şi de influenţa derivată din propriile interese sau datorită influenţei terţelor persoane, fapt necesar
pentru a nu suprima încrederea în justiţie. Astfel, avocatul trebuie să evite orice prejudiciere a
independenţei sale, să vegheze ca nici un factor obiectiv sau subiectiv să nu aducă atingere
principiilor de etică profesională.8

5
Art.3, legea cu privire la avocatură nr. 1260-XV  din  19.07.2002.
6
Art.26, Constituţia Republicii Moldova, din 29.07.1994.
7
Art. 17, Codul de procedură penală al R.M, partea general, nr. 122-XV din 14.03.2003

8
Codul deontologic al avocaţilor baroului din Republica Moldova, din 20.12.2002.
3
  democratism şi colegialitate în raporturile dintre avocaţi - colegialitatea impune ca
relaţiile dintre avocaţi să fie bazate pe încredere, loialitate şi respect reciproc, exceptând orice
comportament susceptibil să afecteze reputaţia profesiei.
Avocatul fiind obligat să manifeste faţă de orice alt avocat un comportament colegial şi loial aşa
îcît adresându-se către un alt avocat sau vorbind despre acesta, avocatul este obligat, înainte de a-
i pronunţa numele şi prenumele acestuia, să utilizeze cuvintele „domnul avocat”, „doamna
avocat”, iar în adresare către membrii Consiliului Baroului, membrii Comisiei de Licenţiere a
profesiei de avocat, membrii Comisiei pentru Etică şi Disciplină şi către şefii birourilor de
avocaţi să utilizeze cuvântul „maestre”.
Este de datoria oricărui avocat ca, la solicitarea unui avocat, să se abţină să accepte o cauză
pentru care nu are competenţa necesară; într-o astfel de situaţie, el trebuie să-şi ajute colegul să
intre în contact cu un alt avocat care să fie în măsură să-i ofere serviciul cerut.9
 apartenenţă benevolă la asociaţiile profesionale de avocaţi – în scopul apărării
drepturilor şi intereselor lor, avocaţii sînt în drept să se asocieze, pe principii benevole, conform
legislaţiei cu privire la organizaţiile necomerciale, în asociaţii profesionale locale, centrale şi
internaţionale, în baza calităţii de membru individual sau colectiv, şi să se înregistreze în modul
stabilit.
Asociaţiile de avocaţi, pot acorda asistenţă materială avocaţilor din cadrul acestor asociaţii şi
membrilor familiilor acestora.10
 asigurarea legalităţii şi umanismului - relaţiile dintre avocat şi client sunt bazate pe
onestitate, probitate, echitate, corectitudine, sinceritate şi confidenţialitate. Responsabilitatea
avocatului include atât comportamentul acestuia în exercitarea profesiei, cât şi în afara ei.
 principiul păstrării secretului professional 11- avocatul este dator sa pastreze secretul
profesional privitor la orice aspect al cauzei care i-a fost încredinţată. Din aceste considerente
avocatul nu poate fi obligat în nici o circumstanţă şi de către nici o persoană să divulge secretul
profesional. Avocatul nu poate fi dezlegat de secretul profesional nici de către clientul său şi nici
de către o altă autoritate sau persoană. Se excepteaza însă cazurile în care avocatul este urmărit
penal, disciplinar, sau atunci cînd există o contestaţie în privinţa onorariilor convenite, exclusiv
pentru necesităţi stricte pentru apărarea sa.
Obligaţia de a păstra secretul profesional, este absolută şi nelimitată în timp. Obligaţia se
întinde asupra tuturor activităţilor avocatului, ale asociaţilor săi, inclusiv asupra raporturilor cu
alţi avocaţi, şi persoanelor cu care avocatul conlucrează în exercitarea profesiei, precum şi
salariaţilor săi. Avocatul este dator sa le aduca la cunostinţă această obligaţie.
Obiectul secretului profesional îl constituie chestiunile cu care o persoană s-a adresat după
asistenţă juridică, esenţa consultaţiilor oferite de avocat, procedeele de strategie şi tactică ale
apărării sau reprezentării, datele privind persoana care s-a adresat după asistenţă şi alte
împrejurări care rezultă din activitatea profesională a avocatului.12

9
Codul deontologic al avocaţilor baroului din Republica Moldova, din 20.12.2002.
10
Art.30, legea R.M cu privire la avocatură nr. 1260-XV  din  19.07.2002.
11
Codul deontologic al avocaţilor baroului din Republica Moldova, din 20.12.2002.
12
Codul deontologic al avocaţilor baroului din Republica Moldova, din 20.12.2002.

4
 §3. Avocatura şi exercitarea profesiei de avocat
În Republica Moldova avocatul îndeplineşte un rol iminent în protecţia drepturilor şi
libertăţilor fundamentale ale omului. Misiunea avocatului nu se limitează la executarea fidelă a
unui mandat în cadrul legii. Într-un stat de drept, avocatul este indispensabil justiţiei şi
justiţiabililor, sarcina lui constând în apărarea drepturilor şi libertăţilor clienţilor săi.
Scopul exercitării profesiei de avocat îl constituie acordarea de asistenţă juridică calificată
persoanelor fizice şi juridice în apărarea drepturilor, libertăţilor şi intereselor lor legitime.
În executarea profesiei avocatul este obligat să acţioneze pentru asigurarea accesului liber
la justiţie şi a dreptului la un proces echitabil, să acţioneze prin toate mijloacele legale pentru a
proteja profesia, demnitatea şi onoarea corpului de avocaţi.
Calitatea de avocat poate fi obţinută de cetăţeanul care are cetăţenia Republicii Moldova,
are capacitate deplină de exerciţiu, are diplomă de licenţiat în drept sau echivalentul acesteia, se
bucură de o reputaţie ireproşabilă şi a fost admisă în profesia de avocat după susţinerea
examenului de calificare.
Până la susţinerea examenului de calificare persoana care dorește obținerea licenței de
avocat va efectua un stagiul profesional la un avocat îndrumător, cu o durată de 18 luni.
Avocatul îndrumător trebuie să aibă o vechime în profesia de avocat de cel puţin 5 ani şi o
reputaţie ireproşabilă.
Admiterea la stagiu se face în bază de examen, la acest examen pot participa numai
persoanele care întrunesc condiţiile prevăzute de lege pentru exercitarea profesiei de avocat.
Examenul este organizat de Comisia de licenţiere a profesiei de avocat.
Sînt scutite de efectuarea stagiului profesional şi de examenul de calificare persoanele care
deţin titlul de doctor, precum şi cele care au cel puţin 10 ani vechime în muncă în funcţia de
judecător sau procuror dacă, în termen de 6 luni după demisia din funcţiile respective, au solicitat
eliberarea licenţei pentru exercitarea profesiei de avocat. De aceleaşi drepturi şi în aceleaşi
condiţii beneficiază şi persoanele care, după demisia din funcţia de judecător şi procuror, au
continuat să activeze în domeniul dreptului.
Profesia de avocat este incompatibilă cu:
a) oricare funcţie retribuită, cu excepţia funcţiilor legate de activitatea ştiinţifică şi
didactică, precum şi de activitatea în calitate de arbitru al judecăţii arbitrale (arbitrajului);
b) activitatea de întreprinzător;
c) activitatea de notar;
d) alte activităţi ce lezează demnitatea şi independenţa profesiei de avocat sau bunele
moravuri.
Pentru desfăşurarea activităţii de avocat, solicitantul adresează o cerere scrisă ministrului
justiţiei privind eliberarea licenţei pentru exercitarea profesiei de avocat. După primirea licenţei,
persoana este în drept să desfăşoare activitatea de avocat doar după: depunerea jurămîntului şi
înregistrarea biroului de avocaţi, care poate avea două forme:
a) birou individual de avocaţi- în biroul individual de avocaţi îşi exercită profesia un singur
avocat (fondatorul biroului) şi în raporturile juridice se prezintă ca persoană fizică;
b) birou asociat de avocaţi- este fondat de doi şi mai mulţi avocaţi, care îşi exercită profesia
de sine stătător, iar în raporturile juridice se prezintă ca persoană juridică.

Licenţa pentru exercitarea profesiei de avocat se retrage în cazul:

a) neexercitării repetate, în decursul unui an, a atribuţiilor, dacă anterior avocatului i s-au
aplicat sancţiuni disciplinare;

5
 b) exercitării profesiei de avocat după suspendarea de drept a activităţii avocatului sau
netransmiterii, de către avocatul a cărui activitate este suspendată, la Consiliul Uniunii
Avocaţilor a licenţei şi a legitimaţiei în termenul stabilit;
c) încălcării sistematice de către avocat a condiţiilor de acordare a asistenţei juridice
garantate de stat;
d) refuzului repetat, nemotivat, de a acorda asistenţă juridică garantată de stat la solicitarea
oficiilor teritoriale ale Consiliului Naţional pentru Asistenţă Juridică Garantată de Stat;
e) depistării circumstanţelor care adeveresc acţiunile nelegitime ale avocatului la obţinerea
licenţei;
f) încălcării grave, de o singură dată, a normelor Codului deontologic al avocatului;
g) rămînerii definitive a sentinţei instanţei judecătoreşti de condamnare a avocatului;
h) pierderii, de către avocat, a cetăţeniei Republicii Moldova după obţinerea licenţei pentru
exercitarea profesiei de avocat;
i) încălcării grave a prevederilor contractului de asistenţă juridică;
j) neindicării, în contractul de asistenţă juridică, a onorariilor încasate de la client sau
indicării unor sume diminuate.

§4. Răspunderea disciplinară a avocaţilor

Protecţia onoarei şi prestigiului profesiei, respectarea legii, a statutului profesiei şi a
deciziilor obligatorii ale organelor profesiei sunt îndatoriri ale fiecărui avocat, încălcarea lor
constituind abateri disciplinare grave.
Avocaţii răspund disciplinar pentru acţiunile prin care se încalcă prevederile Legii cu
privire la avocatură, normele Codului deontologic al avocatului şi prevederile altor acte
normative ce reglementează activitatea avocaturii.
Petiţiile referitoare la acţiunile avocaţilor, precum şi informaţia cu privire la abaterile
disciplinare comise de avocat în timpul exercitării atribuţiilor profesionale, se examinează de
către Comisia pentru etică şi disciplină. În cazul existenţei unor temeiuri suficiente, comisia
dispune efectuarea unui control. Controlul se efectuează de către membrii comisiei sau se pune
în sarcina baroului.
Examinarea de către Comisia pentru etică şi disciplină a materialelor ce ţin de abaterile
disciplinare constituie o procedură disciplinară. Comisia pentru etică şi disciplină poate adopta
una din următoarele decizii:
a) privind aplicarea sancţiunii disciplinare;
b) privind efectuarea unui control suplimentar;
c) privind lipsa încălcărilor în acţiunile avocatului.

Reeșind din gravitatea abaterii, de circumstanţele în care a fost comisă, de activitatea şi

comportamentul avocatului, avocatului îi poate fi aplicată una din următoarele sencțiuni:
a) avertizarea;
b) mustrarea;
c) amenda de la 1000 la 3000 de lei, care se face venit la bugetul Uniunii Avocaţilor. Plata
amenzii se face în termen de 30 de zile de la data emiterii deciziei privind aplicarea sancţiunii
disciplinare sub formă de amendă;
d) suspendarea activităţii de avocet;
e) retragerea licenţei pentru exercitarea profesiei de avocet;

6
 §5. Statutul avocatului
În exercitarea profesiei sale, avocatul este independent şi se supune numai legii, statutului
profesiei de avocat şi Codului deontologic al avocatului. Avocatul este liber în alegerea poziţiei
sale şi nu este obligat să coordoneze această poziţie cu nimeni, în afară de client.
În vederea realizării sarcinii şi atingerii scopului propus avocatul este în drept:
a) să reprezinte interesele legitime ale clientului în instanţele de judecată, în organele de
drept, în autorităţile publice, în alte organizaţii;
b) să ia cunoştinţă de toate materialele cauzei încredinţate din momentul încheierii
contractului de acordare a asistenţei juridice, să facă notiţe şi copii;
c) să colecteze independent, să fixeze şi să prezinte informaţii referitoare la circumstanţele
cauzei;
d) să solicite informaţii, referinţe şi copii ale actelor necesare pentru acordarea asistenţei
juridice instanţelor judecătoreşti, organelor de drept, autorităţilor publice, altor organizaţii, care
sînt obligate să elibereze actele solicitate în conformitate cu legislaţia în vigoare;
e) să solicite, cu acordul clientului, concluziile specialiştilor în soluţionarea problemelor
care au apărut în legătură cu acordarea asistenţei juridice şi care necesită cunoştinţe speciale în
diferite domenii de activitate;
f) să prezinte organelor competente şi mass-mediei cereri şi demersuri, să depună în modul
stabilit contestaţii şi petiţii privind acţiunile şi deciziile prin care se încalcă drepturile clientului
şi drepturile avocatului în exercitarea profesiei sale.
Obligațiile avocatului:
a) să pledeze pentru liberul acces la justiţie, pentru un proces echitabil realizat într-un
termen rezonabil;
b) să acorde asistenţă juridică conform contractului încheiat cu clientul sau cu oficiul
teritorial al Consiliului Naţional pentru Asistenţă Juridică Garantată de Stat;
c) să acorde asistenţă juridică garantată de stat în volumul solicitat de oficiile teritoriale ale
Consiliului Naţional pentru Asistenţă Juridică Garantată de Stat;
d) să aplice, în exercitarea profesiei sale, mijloacele şi metodele prevăzute de lege pentru
apărarea drepturilor şi intereselor legitime ale clientului;
e) să ţină dosarele de asistenţă juridică în modul stabilit de statutul profesiei de avocat;
f) să ţină registrul actelor certificate în condiţiile art.8 alin.(4). Forma şi conţinutul
registrului se aprobă de către Consiliul Uniunii Avocaţilor;
g) să dispună de spaţiu necesar pentru acordarea asistenţei juridice;
h) să informeze Ministerul Justiţiei şi Consiliul Uniunii Avocaţilor, în termen de 10 zile,
despre schimbarea datelor de contact, a sediului cabinetului sau biroului asociat de avocaţi;
i) să urmeze anual cursuri de formare profesională continuă, în volum de cel puţin 40 de
ore, conform planului aprobat de Consiliul Uniunii Avocaţilor, aceste cursuri finalizînd cu
prezentarea unui raport;
j) să prezinte Consiliului Uniunii Avocaţilor, în termen de 5 zile de la scadenţă, dovada
achitării amenzii;
k) să respecte normele Codului deontologic al avocatului şi prevederile statutului profesiei
de avocat.
Avocatul nu este în drept să acorde asistenţă juridică persoanei dacă:
a) în cauza dată, el acordă sau a acordat asistenţă juridică unor persoane ale căror interese
vin în contradicţie cu interesele persoanei în cauză;
b) în cauza dată, el a participat în calitate de judecător, procuror, persoană care efectuează
urmărirea penală, expert, specialist, traducător, martor sau martor asistent;
c) la urmărirea penală sau la examinarea cauzei date, a participat o persoană cu care
avocatul se află în raporturi de familie, de rudenie sau care îi este afin.

7
 Avocatul nu este în drept să declare vinovat clientul dacă acesta nu-şi recunoaşte vinovăţia.
Recunoaşterea de către client a vinovăţiei nu privează avocatul de dreptul de a contesta acuzaţia
şi de a cere achitarea clientului.
În scopul apărării drepturilor şi intereselor lor, avocaţii sînt în drept să se asocieze, pe
principii benevole, conform legislaţiei cu privire la organizaţiile necomerciale, în asociaţii
profesionale locale, centrale şi internaţionale, în baza calităţii de membru individual sau colectiv,
şi să se înregistreze în modul stabilit.

6. Organele de autoadministrare ale avocaţilor

Organul de autoadministrare al avocaţilor este Uniunea Avocaţilor, din care fac parte toţi
membrii barourilor din ţară. Activitatea Uniunii Avocaţilor este asigurată de:
1. Congres - Congresul este organul suprem al Uniunii Avocaţilor, acesta se constituie din
avocaţii delegaţi de fiecare barou, conform normei de reprezentare stabilite în statutul profesiei
de avocat, şi din membrii Consiliului Uniunii Avocaţilor.
Congresul se întruneşte anual în sesiune ordinară, fiind convocat de Consiliul Uniunii
Avocaţilor. Convocarea Congresului se face cu cel puţin o lună înainte de data stabilită, prin
publicare a avizului în Monitorul Oficial al Republicii Moldova şi prin înştiinţarea în scris a
barourilor, cu plasarea pe pagina oficială de Internet a Uniunii Avocaţilor a ordinii de zi şi a
materialelor ce urmează a fi examinate. Barourile sînt obligate să îşi aleagă delegaţii cu cel puţin
10 zile înainte de Congres.
Congresul se consideră legal constituit dacă la lucrările lui sînt prezenţi 2/3 din numărul
membrilor. Congresul adoptă hotărîri cu votul majorităţii membrilor prezenţi. Hotărîrile
Congresului pot fi contestate în modul stabilit de lege.
Congresul are următoarele atribuţii:
a) alege, dintre membrii săi, şi revocă preşedintele Uniunii Avocaţilor şi membrii Comisiei
pentru etică şi disciplină;
b) elaborează propuneri pentru perfecţionarea legislaţiei;
c) aprobă şi modifică Codul deontologic al avocatului şi statutul profesiei de avocat;
d) aprobă bugetul anual al Uniunii Avocaţilor şi execuţia bugetară anuală a acestuia;
e) stabileşte cota de contribuţie a avocaţilor la formarea bugetului Uniunii Avocaţilor;
f) stabileşte cuantumul taxelor pentru examenele de admitere la stagiu şi pentru examenele
de calificare, cuantumul taxei pentru efectuarea stagiului profesional
2. Consiliul Uniunii Avocaţilor - este organul reprezentativ şi deliberativ al avocaţilor din
ţară şi asigură activitatea permanentă a Uniunii Avocaţilor. Consiliul Uniunii Avocaţilor este
format din preşedintele Uniunii Avocaţilor, decanii barourilor şi avocaţii delegaţi de barouri
conform normei de reprezentare, stabilită în statutul profesiei de avocat. Mandatul de membru al
Consiliului Uniunii Avocaţilor este de 4 ani. În cazul încetării mandatului unuia dintre membrii
Consiliului, înlocuitorul lui execută diferenţa de mandat. Consiliul Uniunii Avocaţilor se
întruneşte o dată în lună.
Consiliul Uniunii Avocaţilor are următoarele atribuţii:
a) asigură executarea hotărîrilor Congresului;
b) soluţionează, în perioada dintre sesiunile Congresului, problemele privind exercitarea
profesiei de avocat, cu excepţia celor date în competenţa Congresului;
c) asigură accesul avocaţilor la secretul de stat şi decide asupra perfectării dreptului de
acces la secretul de stat, potrivit prevederilor Legii nr.245-XVI din 27 noiembrie 2008 cu privire
la secretul de stat;
d) ţine Lista avocaţilor care au dreptul de a exercita profesia de avocat;
e) adoptă hotărîri în problemele privind pregătirea şi perfecţionarea profesională a
avocaţilor; aprobă programul de formare iniţială pentru avocaţii stagiari şi de formare continuă
pentru avocaţi; aprobă lista instituţiilor care oferă servicii de instruire profesională;
f) formulează recomandări privind relaţiile dintre barouri;

8
 g) asigură caracterul unitar al examenelor de admitere la stagiu şi al examenelor de
calificare ș.a.
Preşedintele Uniunii Avocaţilor este ales pe un termen de 2 ani dintre avocaţi cu o vechime
în profesie de cel puţin 5 ani. Una şi aceeaşi persoană poate fi aleasă preşedinte al Uniunii
Avocaţilor pentru cel mult 2 mandate consecutive.
3. Comisia de licenţiere a profesiei de avocat - este compusă din 11 membri, aleşi în
bază de concurs, dintre care 8 sînt avocaţi cu o vechime în profesie de cel puţin 5 ani şi 3 sînt
profesori titulari de drept.
Comisia de licenţiere a profesiei de avocat:
a) adoptă hotărîri privind admiterea la examene;
b) organizează examenele de admitere la stagiu şi de calificare;
c) aprobă rezultatele examenelor de admitere la stagiu şi adoptă hotărîri privind admiterea
la stagiul profesional;
d) aprobă rezultatele examenelor de calificare şi adoptă hotărîri privind admiterea în
profesie.
4.Comisia pentru etică şi disciplină - este compusă din 11 avocaţi, dintre care 6 sînt aleşi
de Congres dintre avocaţii cu o vechime în profesie de cel puţin 5 ani, iar 5 sînt delegaţi de
barouri.
Comisia pentru etică şi disciplină:
a) examinează plîngerile privind acţiunile avocaţilor şi avocaţilor stagiari;
b) analizează cazurile de încălcare de către avocaţi şi avocaţii stagiari a disciplinei şi a
normelor de etică profesională;
c) intentează proceduri disciplinare în privinţa avocaţilor şi avocaţilor stagiari;
d) adoptă decizii corespunzătoare în procedura disciplinară;
e) aprobă modelul declaraţiei sub jurămînt şi al chestionarului de evaluare a bunei reputaţii.

5. Comisia de cenzori - este compusă din 5 avocaţi cu o vechime în profesie de cel puţin 5
ani, delegaţi de barouri. Comisia de cenzori exercită controlul activităţii economico-financiare a
Uniunii Avocaţilor şi se subordonează Congresului.
6. Baroul - se constituie şi funcţionează numai în cadrul Uniunii Avocaţilor. Baroul
activează în circumscripţia unei curţi de apel. Din componenţa baroului fac parte toţi avocaţii din
circumscripţia respectivă. Sediul baroului se află în localitatea de reşedinţă a curţii de apel.
Organele de conducere ale baroului sînt:
a) adunarea generală- este formată din toţi avocaţii înscrişi în lista membrilor baroului din
circumscripţia respectivă. Adunarea generală ordinară se întruneşte anual, fiind convocată de
decan. Convocarea adunării generale se face cu cel puţin o lună înainte de data stabilită, prin
înştiinţarea în scris a membrilor baroului şi prin afişarea ordinii de zi la sediul baroului.;
b) decanul- care este ales pentru un mandat de 2 ani şi poate fi reales o singură dată. Acesta
are următoarele atribuţii:
a) asigură organizarea activităţii avocaţilor din circumscripţie prin coordonare cu organele
Uniunii Avocaţilor;
b) reprezintă baroul în relaţiile cu persoanele fizice şi juridice din ţară şi din străinătate;
c) convoacă şi prezidează şedinţele adunării generale;
d) execută hotărîrile Congresului, Consiliului Uniunii Avocaţilor şi ale adunării generale;
e) anual, dar nu mai tîrziu de 25 decembrie, face publică Lista membrilor baroului prin
afişare la sediul baroului şi prin plasare pe pagina oficială de Internet a Uniunii Avocaţilor;
f) sesizează Comisia pentru etică şi disciplină privind organizarea controlului profesional,
disciplinar şi deontologic al activităţii avocaţilor;
g) îndeplineşte alte atribuţii prevăzute de lege sau date în competenţa sa.