CRR Nivel 3 CL - Xii Tehnician Veterinar

MINISTERUL EDUCAŢIEI ŞI CERCETĂRII
Anexa nr.5 la OMEdC nr.1847 din 29.08.2007
CURRICULUM
pentru clasa a XII-a
Calificarea: TEHNICIAN VETERINAR
- 2007 -
AUTORI: Moisiu Maria – doctor în medicină veterinară, prof. grd. did. I,
Grupul Şcolar Agricol Palas-Constanţa
Tănăsie Petrişor – doctor în medicină veterinară, prof. grd. did. I, Grupul

Şcolar Agricol Palas-Constanţa
Menagi Selma Uzupe – doctorand, Facultatea de Medicină Veterinară Bucureşti
Oprea Delia – prof. grd.did. I, Grupul Şcolar Agricol Prejmer, Braşov
Drinovan Maria – inginer zootehnist, prof. grd.did. I, Grupul Şcolar Agricol

Prejmer, Braşov
1
Notă introductivă
Sectorul creşterii animalelor şi nu numai, plăteşte şi la ora actuală un tribut important bolilor
de orice natură întâlnite la animale.
Importanţa economică a bolilor la animale rezidă din faptul că ele provoacă pierderi prin
mortalitate, morbiditate, scăderea productivităţii animalelor bolnave, degradarea lor biologică,
scăderea producţiilor (carne, lapte, lână, ouă, etc.), avorturi, infecunditate, compromiterea
reproducţiei.
Pierderile economice însemnate mai sunt determinate şi de cheltuielile mari care se fac cu
aplicarea măsurilor de prevenire şi combatere, impunerea de restricţii privind circulaţia
animalelor şi a produselor provenite de la animalele bolnave, de perturbarea relaţiilor economice
dintre agenţii economici şi dintre ţări.
O parte dintre boli, zoonozele, au şi importanţă sanitară, ele transmiţându-se la om, la care pot
genera forme grave de boală şi mortalitate.
Unităţile de competenţe tehnice generale şi specializate aşa cum sunt Patologia infecţioasă,
Propedeutica şi patologia chirurgicală şi Patologia obstetricală, prin competenţele definite,
asigură tehnicianului veterinar capacitatea de a sprijini în mod real medicul veterinar în
diagnosticarea, prevenirea şi combaterea bolilor la animale.
Un rol important în menţinerea sănătăţii populaţiei îl joacă expertiza sanitară veterinară a
produselor de origine animală.
În afară de posibilitatea transmiterii unor boli microbiene şi parazitare prin carne, lapte şi
derivatele acestora la om, alimentele mai pot suferi o serie de alterări în timpul prelucrării,
transportării, depozitării şi comercializării care, pe lângă faptul că le scade valoarea iniţială, le pot
face chiar periculoase pentru consum.
În ultimii ani, legislaţia sanitară veterinară prevede o serie de măsuri care să permită alinierea
ţării noastre la standardele Uniunii Europene în domeniu. Aceste măsuri au la bază o metodologie
unitară de lucru şi interpretare în laboratoarele de control sanitar veterinar al alimentelor,
2
creându-se posibilitatea efectuării celor mai complexe analize solicitate de diversele ţări
importatoare de produse de origine animală sau rezolvării diferitelor litigii ce pot apare.
Tehnicianul veterinar este cel care face echipă cu medicul veterinar, participând la acţiunile
sanitar - veterinare ce au ca obiectiv menţinerea sănătăţii publice prin evitarea transmiterii unor
maladii de la animale la om, nu numai prin contact direct, ci şi prin consumul unor produse de
origine animală contaminate. Acest lucru este posibil prin formarea competenţelor individuale
definite în unităţile de competenţe “Controlul sanitar veterinar al alimentelor” şi “Managementul
calităţii în domeniul agricultură”.
Formarea profesională a tehnicianului veterinar este completată cu competenţele definite în
unitatea de competenţe “Gestiune şi evidenţă economică” care îi dezvoltă gândirea economică.
La elaborarea programei şcolare s-au avut în vedere următoarele:

Standardul de Pregătire Profesională pentru nivelul trei, calificarea ,, tehnician veterinar”;
Planul cadru de învăţământ pentru liceu tehnologic, clasa a XII-a;
Structura şi formatul programelor şcolare - liceu tehnologic.
3
Tabelul nr. 1 LISTA UNITĂŢILOR CHEIE ŞI A MODULELOR UNDE SUNT PARCURSE ŞI EVALUATE
Patologia obstetricalăModul II
Propedeutica şi patologia chirurgicalăModulul I
economică Gestiune şi evidenţă Modul III

Pregătire practică CDL
Verificare
Etică şi legislaţie profesionalăModulul IV
Patologia infecţioasăModulul VI
Controlul san. vet. al alimentelorModul V
UNITATEA DE COMPETENŢA
COMPETENŢE
1 2 3 4 5 7 8 9 10
7. Managementul 7.1. Creează şi menţine relaţii profesionale  
relaţiilor 7.2. Gestionează conflicte  
interpersonale 7.3. Gestionează aşteptările factorilor interesaţi  
8. Procesarea 8.1. Planifică o activitate şi culege date  
datelor numerice numerice în legătură cu aceasta.
8.2. Prelucrează datele numerice  
8.3. Interpretează rezultatele obţinute şi  
prezintă concluziile
18. Propedeutică 18.1. Utilizează instrumentarul şi materialele  
şi patologie chirurgicale
chirurgicală 18.2. Efectuează manoperele chirurgicale de  
bază
4
18.3. Execută intervenţii chirurgicale simple în  
scop terapeutic şi economic
18.4. Aplică cunoştinţe referitoare la  
infecţiile chirurgicale, leziunile traumatice şi
arsuri.
18.5. Analizează procesul tumoral.  

principalele boli chirurgicale.
19. Patologia 19.1. Selectează bolile specifice gestaţiei.  
obstetricală 19.2. Selectează bolile specifice parturiţiei.  
19.3. Investighează bolile specifice perioadei  
de puerperium.
19.4. Aplică cunoştinţe referitoare la patologia  
nou născuţilor.
19.5. Examinează glanda mamară în vederea  
depistării bolilor specifice.
tulburările de reproducţie la animale.
10. Gestiune şi 10.1 Analizează situaţia patrimonială a unităţii 
evidenţă economice şi a rezultatelor obţinute
economică 10.2. Completează documente de evidenţă 
contabilă şi instrumente de decontare
pentru încasări şi plăţi.
10.3 Analizează preţurile şi tarifele practicate 
10.4. Calculează impozite, taxe,salarii şi 
contribuţii salariale datorate de unitatea
economică
22. Etică şi 22.1. Selectează sarcinile profesionale ale  
legislaţie tehnicianului veterinar.
profesională 22.2. Selectează aspectele etice ale rolului  
tehnicianului veterinar.
5
22.3. Consiliază proprietarii de animale de  
companie.
22.4. Aplică legislaţia în vigoare din domeniul  
sanitar veterinar şi protecţia animalelor.
21. Controlul 21.1 Examinează animalele de măcelărie pe 
sanitar veterinar etape tehnologice.
al alimentelor 21.2 Examinează calităţile cărnii în diferite 
boli în vederea depistării cărnii improprii
pentru consumul uman.
21.3 Determină indicii de calitate fizico- 
chimici şi organoleptici ai produselor
animaliere în stare proaspătă şi conservată.
20. Patologia 20.1 Selectează bolile infecţioase.  
infecţioasă 20.2 Argumentează etiopatogeneza în bolile  
infecţioase.
20.3 Analizează caracterele epizootologice în  
bolile infecţioase.
20.4 Analizează manifestările clinice şi  
modificările anatomopatologice în bolile
infecţioase.
20.5 Efectuează lucrări pentru stabilirea  
diagnosticului în bolile infecţioase.
20.6 Asigură tratarea animalelor din focarul  
de boală.
20.7 Supraveghează aplicarea măsurilor de  
profilaxie şi combatere în bolile infecţioase.
6
PLAN DE ÎNVĂŢĂMÂNT
LICEUL TEHNOLOGIC
Clasa a XII – a
Aria curriculară Tehnologii
Calificarea : tehnician veterinar

Cultură de specialitate, pregătire practică şi stagii de pregătire practică
310 ore
Modulul I: Propedeutica şi patologia Total ore/an 109

chirurgicală din care: laborator tehnologic 78
Modulul II: Patologia obstetricală Total ore/an 110

din care: laborator tehnologic 48
Modulul III: Gestiune şi evidenţă economică Total ore/an 91

Total ore/an: 10 ore/săptămână x 31 săptămâni = 310 ore
Stagii de pregătire practică 150 ore
Modulul IV: Etică şI legislaţie Total ore/an 60

profesională din care: laborator tehnologic 60
Modulul V: Controlul sanitar veterinar Total ore/an 90

al alimentelor din care: laborator tehnologic 90
Curriculum în dezvoltare locală 124 ore
Modulul VI: Patologia infecţioasă Total ore/an 124

TOTAL GENERAL: 584 ore/an
7
MODULUL I – PROPEDEUTICA ŞI PATOLOGIA CHIRURGICALĂ
Modulul “Propedeutica şi patologia chirurgicală” este integrat în curriculum diferenţiat din

cultura de specialitate, clasa a XII- a, liceu tehnologic, pentru calificarea tehnician veterinar,
nivel trei. Modulul „Propedeutica şi patologia chirurgicală” se studiază într-un număr de 109
de ore efectuate de către profesorul medic veterinar.
Modulul „Propedeutica şi patologia chirurgicală” reprezintă unitatea de competenţe tehnice

specializate „Propedeutica şi patologia chirurgicală”. Deşi această unitate de competenţe nu
se agregă sau contextualizează cu o unitate de competenţe pentru abilităţile cheie, considerăm
oportun să menţionăm şi aici, unităţile de competenţe cheie care se formează în clasa a XII –a,
nivelul trei, calificarea “tehnician veterinar”. Acestea sunt :
7. Managementul relaţiilor interpersonale
8. Procesarea datelor numerice
Subliniem că unităţile de competenţe pentru abilităţile cheie se formează şi se aprofundează

în fiecare modul, în principal pe instruire practică, dar se evaluează o singură dată, la modulul
în care au fost agregate. În prologul programei este prezentat tabelul nr. 1, privind lista
unităţilor cheie şi a modulelor unde sunt parcurse şi evaluate. Profesorul medic veterinar are
obligaţia să cunoască conţinutul unităţilor de competenţe cheie de la nivelul trei şi să-l
implementeze în cadrul modulului “ Propedeutica şi patologia chirurgicală” pentru formarea
abilităţilor cheie. De fapt, unităţile de competenţe tehnice generale şi specializate reprezintă
suportul pe care se formează şi se evaluează competenţele pentru abilităţile cheie.
Modulul “Propedeutica şi patologia chirurgicală” se studiază în paralel cu celelalte

module în cadrul curriculum-ului diferenţiat.
Programa se citeşte liniar datorită asocierii dintre competenţele individuale şi conţinuturi.
Fiecărei unităţi de competenţe îi corespund competenţe individuale formulate în Standardul de
Pregătire Profesională. Conţinuturile tematice asociate competenţelor individuale tehnice
specializate permit realizarea acestora. Pe baza conţinuturilor din programă, sunt realizate
competenţele individuale tehnice specializate. În programă sunt recomandate diverse activităţi
de învăţare care se pretează la modulul “Propedeutica şi patologia chirurgicală” şi în special la
pregătirea de specialitate, însă, profesorul îşi poate alege alte activităţi metodice adecvate
condiţiilor concrete din clasă şi care permit realizarea conţinuturilor.
8
Programa şcolară reprezintă elementul de bază în realizarea proiectării didactice, ceea ce
presupune lecturarea cu atenţie a ei, astfel încât să se aibă în vedere modul de parcurgere în
ordine cronologică a conţinutului prezentat în aliniatul 1 din capitolul III, “Sugestii
metodologice”. Pentru ca programa să-şi dovedească din plin utilitatea în proiectare, ea trebuie
studiată în corelaţie cu Standardul de Pregătire Profesională în care sunt stipulate criteriile de
performanţă, competenţele individuale şi probele de evaluare, necesare înregistrării
performanţelor elevilor.
Din tabelul “Lista unităţilor cheie şi a modulelor unde sunt parcurse şi evaluate”, observăm că
modulul “Propedeutica şi patologia chirurgicală” nu se agregă cu nici o unitate de competenţe
pentru abilităţile cheie.
Lista unităţilor de competenţe relevante pentru modul

Unităţi de competenţe tehnice specializate:
18. Propedeutica şi patologia chirurgicală
Competenţele acestei unităţi se tratează complet şi se evaluează la modulul “Propedeutica şi
patologia chirurgicală”.
II.Tabelul de corelare a competenţelor şi conţinuturilor
Unităţi de Competenţe Conţinuturi

competenţe individuale
Instrumentarul chirurgical
Instrumente:-pentru incizie şi secţionare;

-pentru distrugerea şi îndepărtarea ţesuturilor;
-pentru secţiuni liniare şi hemostază;
-pentru hemostază;
18. Propedeu- 18.1. Utilizează -pentru protecţia ţesuturilor;
tica şi instrumentarul şi -pentru sutură;
patologia materialele chirurgicale. -pentru puncţii, drenaj şi explorări;
chirurgicală -pentru injecţii;
-cu întrebuinţări speciale;
Selectare: în funcţie de tipul de
intervenţie chirurgicală;
Materiale:comprese, câmpuri operatorii, meşe,
rufărie chirurgicală;
9
Sterilizare: căldură uscată, căldură umedă,
substanţe antiseptice;
Norme de igienă şi securitate a muncii
specifice utilizării instrumentarului
chirurgical;
18.2. Efectuează Manopere chirurgicale de bază
manoperele chirurgicale
de bază. Incizii: simple, compuse, instrumente, tehnica
inciziilor;
Suturi: instrumente, materiale,tehnica suturilor;
Antisepsia: preventiv şi curativ, materiale,
tehnica antisepsiei;
Drenajul: preventiv şi curativ, materiale,
tehnica drenajului;
Pansamentul: materiale, tehnica pansării;
Bandajul: amovibil, inamovibil, materiale,
tehnica bandajului;
Nor Norme de igienă şi securitate a muncii specifice
efectefectuării manoperelor chirurgicale de bază;
18. Propedeu- 18.3. Execută Intervenţii chirurgicale
tica şi intervenţii chirurgicale
patologia simple în scop Contenţia: mecanică (materiale, instrumente,
chirurgicală terapeutic şi economic. aparate speciale sau cu mâinile), chimică
(tranchilizante), în funcţie de specia de animale;
Metode: hemostaza preventivă, provizorie
(tamponament, forcipresură), definitivă
(ligatură, sutură, vasculară), hemostaza
medicamentoasă;
Puncţia: instrumentar, pregătirea locului de
elecţie, tehnica puncţiei;
Masculi: vieri, berbeci, ţapi, tauri;
Castrare: instrumentar şi materiale,
contenţionare, pregătirea locului de elecţie,
tehnica castrării;
Cauterizare: aparate, instrumente, tehnica
cauterizării (marcarea şi fixarea focului);
Ecornare: aparate, instrumente, materiale,
tehnica ecornării;
Terapia:proteinoterapia, leucocitoterapia
generală, leucocitoterapia locală;
Tehnologie: softuri, internet;
Norme de igienă şi securitate a muncii specifice
efectuării intervenţiilor chirurgicale simple;
10
18.4. Aplică cunoştinţe Infecţii chirurgicale, leziuni traumatice,
referitoare la infecţiile arsuri
chirurgicale, leziunile
traumatice şi arsurile. Infecţii: abces, flegmon, septicemie (cauze,
simptome, tratament);
Leziuni: - închise: contuzii, hematom
(simptome şi tratament);
- deschise: plăgi prin tăieturi, plăgi
înţepate, plăgi contuze, plăgi prin muşcătură,
plăgi veninoase, plăgi de vară, plăgi prin arme
de foc (tratament);
Arsuri: clasificare, simptome, tratament;
aplicării tratamentului în infecţiile chirurgicale,
leziuni traumatice şi arsuri.
18.5. Analizează Tumorile
procesul tumoral.
Clasificare: benigne, maligne;
Denumire:în funcţie de tipul de tumoare şi
18. Propedeu- ţesutul unde s-a format;
tica şi Etiologie: factori: mecanici, fizici, chimici,
patologia biologici, ereditari;
chirurgicală Simptome: în funcţie de organul unde s-a
localizat tumoarea;
Tratament: citostatice, antimetabolice,
tratament chirurgical, radioterapie,
chimioterapie;
Identificare: fibromul, melanomul, papilomul,
polipii;
lucrului cu animalele, efectuării intervenţiilor şi
administrării medicamentelor;
18.6. Aplică cunoştinţe Bolile chirurgicale
referitoare la
principalele boli Clasificare: -ale pielii; vaselor sanguine; oaselor
chirurgicale. şi articulaţiilor; muşchilor şi tendoanelor; ale
esofagului;ale grebănului; ale abdomenului şi
rectului; urogenitale; ale globului ocular; ale
copitelor şi ongloanelor;
Boli : escoriaţia, tromboflebita, exostoze,
fracturi, entorsa, luxaţia, artrita,tendinita,
şchiopături, obstrucţia esofagului prin corp
străin, flegmonul grebănului, hernia ombilicală,
prolapsul rectal, fimoza, conjunctivite,
pododermatite;
Simptome: generale şi locale;
Tratamente: medicamentoase şi chirurgicale;
11
III. Sugestii metodologice
1.Explicarea corelaţiilor între competenţe şi conţinuturi

Competenţele pentru abilităţile cheie, competenţele tehnice generale şi competenţele
tehnice specializate se formează prin pregătire practică, stagii de pregătire practică şi instruire
teoretică. Acestor tipuri de instruire le corespunde un anumit număr de ore din planul de
învăţământ. Numărul de ore este corelat cu numărul de credite acordate pentru unităţile de
competenţe.
La modulul “Propedeutica şi patologia chirurgicală” repartizarea orelor pe tipuri de
instruire este:
- instruire teoretică 31 ore;
- laborator tehnologic 78 ore.
Orele de laborator tehnologic se efectuează de către profesorul medic veterinar.
Prezentăm în continuare modul de parcurgere, în ordine cronologică , a conţinutului, cel care
va sta la baza planificării calendaristice:
Nr. Nr. de ore alocat

crt. Tema Instruire Laborator tehnologic
teoretică
1. Instrumentarul chirurgical 3 12
Metode de sterilizare
2. Manopere chirurgicale de bază 4 18

Incizii şi suturi
Antisepsia
Drenajul
Pansamentul
Bandajul
3. Intervenţii chirurgicale 8 24
Contenţia: mecanică, chimică
Hemostaza
Puncţia rumenului şi cecului
Castrarea
Cauterizarea
Ecornarea
Terapia actului chirurgical
12
4. Infecţii chirurgicale, leziuni traumatice, 4 6
arsuri
Infecţii: abces, flegmon, septicemie
Leziuni: -închise: contuzii, hematom;
-deschise: plăgi.
Arsurile
5. Tumorile: 3 6
Clasificare, denumire, etiologie, simptome,
tratament.
6. Bolile chirurgicale 9 12
-ale pielii; vaselor sanguine; oaselor şi
articulaţiilor; muşchilor şi tendoanelor; ale
esofagului;ale grebănului; ale abdomenului şi
rectului; urogenitale; ale globului ocular; ale
copitelor şi ongloanelor;
Total 31 78
Numărul de ore alocat pe teme este orientativ, rămânând la latitudinea profesorului să decidă
asupra repartizării orelor, repartiţie ce se va realiza în funcţie de condiţiile şi cerinţele concrete
din şcoală.
Prezentarea bolilor se va face după planul de expunere al bolilor chirurgicale, începând cu
definiţia şi terminând cu profilaxia şi combaterea, incluzând toate elementele de conţinut
cuprinse în tabelul de corelare a competenţelor şi conţinuturilor.
2.Sugestii cu privire la procesul şi metodele de predare/învăţare.

Curriculum-ul şcolar pentru modulul “Propedeutica şi patologia chirurgicală” se studiază în
clasa a XII –a, liceu tehnologic, într-un număr total de 109 ore, din care instruire teoretică 31
ore şi laborator tehnologic 78 ore.
Pregătirea practică la calificarea tehnician veterinar este efectuată în totalitate de către
profesorul medic veterinar. Ea se organizează săptămânal, în una din zile, 6 ore, reprezentând
pregătirea practică curentă.
Pentru formarea competenţelor individuale definite în Standardul de Pregătire Profesională,
şi în mod deosebit a competenţelor de execuţie, pregătirea practică se organizează pe grupe de
minimum 10 elevi şi se execută în laboratoarele de patologie veterinară, în ferma didactică, la
clinicile şi dispensarele medicale veterinare, la agenţii economici cu profil zootehnic, sub
îndrumarea profesorilor medici veterinari.
13
Proiectarea curriculum-ului şcolar s-a făcut după un model nou centrat pe competenţe
cheie, competenţe tehnice generale şi competenţe tehnice specializate. La baza elaborării lui a
stat Standardul de Pregătire Profesională în care unităţile de competenţe sunt cuantificate prin
credite.
Unitatea de competenţe “Propedeutica şi patologia chirurgicală” este cuantificată cu 2
credite. Ea are în structura sa nivelul, valoare creditului, competenţe, criterii de performanţă,
condiţii de aplicabilitate şi probe de evaluare.
La nivelul 3 complexitatea criteriilor de performanţă şi a condiţiilor de aplicabilitate pentru
abilităţile cheie creşte, astfel încât să asigure o integrare mai rapidă a absolvenţilor pe piaţa
muncii sau să le permită să continue pregătirea la nivel superior. De aceea abilităţi cheie ca
“Procesarea datelor numerice” şi “Managementul relaţiilor interpersonale” trebuie formate şi
aprofundate, fiind importante pentru asigurarea flexibilităţii, adaptabilităţii şi mobilităţii pe
piaţa muncii.
Pentru aplicarea curriculum-ului de clasa a XII -a procesul de predare – învăţare trebuie să
fie focalizat pe formarea competenţelor cheie şi a competenţelor tehnice generale şi
specializate cerute de nivelul trei, calificarea ,,tehnician veterinar”.
Metode cu activitatea didactică centrată pe elev aşa cum sunt: studiul de caz,
brainstormingul cu toate variantele sale (Philips 6.6, 3.5.6, turul galeriilor), jocul de rol,
descoperirea, problematizarea, mozaicul, lucrul pe staţiuni, au eficienţă maximă în procesul
de predare-învăţare. De asemenea ele dezvoltă la elevi gândirea logică, cauzală, analitică,
critică, creativitatea şi îi deprind să colaboreze şi să coopereze în cadrul echipei.
Profesorului de patologie chirurgicală îi revine responsabilitatea de a proiecta din timp
activitatea didactică, folosind metode şi mijloace de învăţământ adecvate, care să permită
realizarea competenţelor individuale cerute de calificarea “tehnician veterinar”.
În activitatea de proiectare şi pentru ca procesul de predare/învăţare să fie cel preconizat,
profesorul va elabora din timp:fişe de lucru, fişe de documentare, probe de evaluare şi
autoevaluare şi va pregăti materialele, aparatura şi instrumentarul necesar unei bune
desfăşurări a lecţiei.
În felul acesta elevii vor dobândi cunoştinţele şi abilităţile cerute de competenţele cheie şi cele
tehnice definite.
Pentru exemplificare, am ales o lecţie în care se vizează formarea competenţei de a analiza
procesul tumoral. Scenariul didactic ar putea fi următorul:
14
 Se constituie grupurile iniţiale(în funcţie de numărul de experţi), la o clasă de 25 elevi
pentru descrierea procesului tumoral, se formează 5 grupe iniţiale;
 Din grupurile iniţiale se constituie grupurile de “experţi”, în cazul de faţă 5 grupuri de
experţi întrucât materialul de studiat este împărţit în 5 părţi conform criteriilor de
performanţă din Standardul de Pregătire Profesională şi anume:
• clasificarea tumorilor
• denumirea tumorilor
• explicarea etiologiei tumorilor
• descrierea simptomelor în tumori
• descrierea tratamentului în tumori
 Fiecare grup de experţi primeşte o fişă de documentare, câte o fişă pentru fiecare
membru, cu secvenţa de lecţie pe care trebuie să o studieze;
• grupul de experţi nr.1 va primi fişa de documentare cu clasificarea tumorilor;
• grupul de experţi nr. 2 va primi fişa de documentare cu denumirea tumorilor;
• grupul de experţi nr. 3 va primi fişa de documentare cu explicarea etiologiei
tumorilor;
• grupul de experţi nr. 4 va primi fişa de documentare cu descrierea simptomelor în
tumori;
• grupul de experţi nr. 5 va primi fişa de documentare cu descrierea tratamentului în
tumori;
 Se acordă timpul necesar studiului de 10-15-20 minute, în funcţie de conţinutul ce
trebuie reţinut;
 Experţii revin în grupurile iniţiale şi predau conţinutul (învăţat) pregătit celorlalţi
colegi.
Deci un grup iniţial are 5 membrii, fiecare membru reprezentând un expert care are de predat
secvenţa lui, astfel încât în final întreaga lecţie va fi predată de cei 5 experţi pentru grupul
iniţial respectiv.
Pentru a realiza feedback-ul, profesorul aplică un test cu itemi obiectivi şi semiobiectivi, sau
pune întrebări. Feedback-ul scoate în evidenţă capacitatea elevilor de a-şi însuşi într-un timp
dat o cantitate de cunoştinţe şi de a transmite aceste cunoştinţe. La finalul parcursului elevii
demonstrează că sunt capabili să descrie procesul tumoral.
15
Metoda utilizată în acest scenariu este metoda mozaic, care stimulează învăţarea prin
colaborare, încrederea în sine a elevilor, dezvoltă abilităţi de comunicare, gândirea logică,
critică şi independentă, precum şi răspunderea individuală şi de grup.
În acest scenariu profesorul monitorizează predarea, pentru a fi sigur că informaţia se
transmite corect şi că poate servi ca punct de plecare pentru diverse întrebări. Profesorul
stimulează cooperarea, asigură implicarea şi participarea tuturor elevilor prin îndemnuri.
3.Sugestii cu privire la utilizarea instrumentelor de evaluare

Măsura în care se formează competenţele cheie şi competenţele tehnice generale şi
specializate din Standardul de Pregătire Profesională este scoasă în evidenţă de evaluare.
Se pot utiliza metodele clasice de evaluare, dar şi cele alternative cum sunt: observarea
sistematică a elevului, investigarea, proiectul, portofoliul elevului, pentru care profesorul
trebuie să elaboreze instrumentele de evaluare.
Autoevaluarea este o metodă utilizată tot mai frecvent, pentru a stimula elevii să-şi formeze
şi să-şi exprime opinii proprii.
Evaluarea formativă este esenţială pentru procesul de predare – învăţare eficient. Elevii şi
profesorii trebuie să ştie ce progrese se fac pentru atingerea competenţelor.
Evaluarea sumativă asigură dovezi pentru elevi, angajatori şi instituţii educaţionale despre
realizările unui elev în ceea ce priveşte cunoştinţele, înţelegerea şi abilităţile după criterii
definite.
Instrumentele de evaluare trebuie elaborate în corelare cu criteriile de performanţă şi cu
probele de evaluare din Standardul de Pregătire Profesională.
Evaluarea elevilor se face numai pentru dobândirea competenţelor specificate în Standardul
de Pregătire Profesională. Demonstrarea unei alte abilităţi în afara celor din competenţele
specificate este lipsită de semnificaţie în cadrul evaluării.
Evaluarea implică şi probe practice, de aceea instrumentul de evaluare cel mai recomandat
este fişa de observaţie. În această fişă se bifează câte o căsuţă de fiecare dată când s-a
demonstrat buna realizare a unei sarcini. În momentul în care s-au bifat toate căsuţele,
evaluarea s-a încheiat cu succes.
Instrumentele de evaluare trebuie să fie adecvate scopului urmărit şi să permită elevilor să
demonstreze că au atins Standardele de Pregătire Profesională pentru unitatea de competenţe
definită. Multitudinea instrumentelor de evaluare solicită din partea elevilor să formuleze
răspunsuri sau să aleagă răspunsuri corecte. Probele de evaluare pot fi orale, scrise şi practice
16
în funcţie de cerinţele unităţii de competenţe şi în concordanţă cu probele de evaluare
formulate în Standardul de Pregătire Profesională. Instrumentele de evaluare se elaborează în
corelaţie cu criteriile de performanţă, condiţiile de aplicabilitate şi probele de evaluare ale
competenţei individuale din Standardul de Pregătire Profesională pentru calificarea ,,tehnician
veterinar”, nivelul trei.
Exemplu:
Unitatea de competenţă: 18. Propedeutica şi patologia chirurgicală
Competenţa: 18.4. Aplică cunoştinţe referitoare la infecţiile chirurgicale, leziunile

traumatice şi arsuri.
Criterii de performanţă:
a) Compararea infecţiilor chirurgicale.
Probă orală
1.A.Precizaţi cauzele şi simptomele care caracterizează infecţia chirurgicală
Nr. Infecţii chirurgicale Cauze Simptome Evaluator Data
crt.
1. Abces
2. Flegmon
3. Septicemia
Probă scrisă
2.A.Recomandaţi tratamentul în principalele infecţii chirurgicale
Nr. Infecţii chirurgicale Tratament Evaluator Data
crt.
1. Abces
2. Flegmon
3. Septicemia
b) Diferenţierea leziunilor traumatice
Probă orală
1.B.Caracterizaţi clinic leziunile traumatice închise
Nr. Leziuni traumatice Simptome Evaluator Data
crt. închise
1. Contuzii
2. Hematom
17
Probă scrisă
2.B.Precizaţi tratamentul în leziunile traumatice închise
Nr. Leziuni traumatice Tratament Evaluator Data
crt. închise
1. Contuzii
2. Hematom
Probă scrisă
3.B. Precizaţi tratamentul în leziunile traumatice deschise
Nr. Leziuni traumatice Tratament Evaluator Data
crt. deschise
1. Plăgi tăiate
2. Plăgi înţepate
3. Plăgi contuze
4. Plăgi muşcate
5. Plăgi veninoase
6. Plăgi de vară
7. Plăgi prin arme de foc
c) Analizarea arsurilor
Probă orală
1.C. Descrieţi arsurile din punct de vedere clinic şi recomandaţi tratamentul
Nr. Descrierea arsurilor Tratament Evaluator Data
crt.
d) Aplicarea normelor specifice de securitate şi sănătate în muncă.
Probă practică
1.D. Îndepliniţi următoarele sarcini de lucru:
Nr. Norme specifice administrării Evaluator Data
crt. medicamentelor şi lucrului cu animalele
1. Aplicaţi normele specifice administrării
medicamentelor
2. Aplicaţi normele specifice lucrului cu
animalele
 Evaluarea se poate face şi printr-un test cu itemi obiectivi, semiobiectivi, subiectivi.
18
MODULUL II - PATOLOGIA OBSTETRICALĂ
Modulul “Patologia obstetricală” este integrat în curriculum diferenţiat din cultura de

specialitate, clasa a XII- a, liceu tehnologic, pentru calificarea tehnician veterinar, nivel trei.
Modulul „Patologia obstetricală” se studiază într-un număr de 110 ore efectuate de către
profesorul medic veterinar.
Modulul „Patologia obstetricală” reprezintă unitatea de competenţe tehnice specializate

„Patologia obstetricală”. Deşi această unitate de competenţe nu se agregă sau
contextualizează cu o unitate de competenţe pentru abilităţile cheie, considerăm oportun să
menţionăm şi aici, unităţile de competenţe cheie care se formează în clasa a XII –a, nivelul
trei, calificarea “tehnician veterinar”. Acestea sunt :
Subliniem că unităţile de competenţe pentru abilităţile cheie se formează şi se aprofundează

în fiecare modul, în principal pe instruire practică, dar se evaluează o singură dată, la modulul
în care au fost agregate. În prologul programei este prezentat tabelul nr. 1, prvind lista
unităţilor cheie şi a modulelor unde sunt parcurse şi evaluate. Profesorul medic veterinar are
obligaţia să cunoască conţinutul unităţilor de competenţe cheie de la nivelul trei şi să-l
implementeze în cadrul modulului “Patologia obstetricală” pentru formarea abilităţilor cheie.
De fapt, unităţile de competenţe tehnice generale şi specializate reprezintă suportul pe care se
formează şi se evaluează competenţele pentru abilităţile cheie.
Modulul “Patologia obstetricală” se studiază în paralel cu celelalte module în

cadrul curriculum-ului diferenţiat.
Programa se citeşte liniar datorită asocierii dintre competenţele individuale şi conţinuturi.
Fiecărei unităţi de competenţe îi corespund competenţe individuale formulate în Standardul de
Pregătire Profesională. Conţinuturile tematice asociate competenţelor individuale tehnice
specializate permit realizarea acestora. Pe baza conţinuturilor din programă, sunt realizate
competenţele individuale tehnice specializate. În programă sunt recomandate diverse activităţi
de învăţare care se pretează la modulul “Patologia obstetricală” şi în special la pregătirea de
specialitate, însă, profesorul îşi poate alege alte activităţi metodice adecvate condiţiilor
concrete din clasă şi care permit realizarea conţinuturilor.
19
Programa şcolară reprezintă elementul de bază în realizarea proiectării didactice, ceea ce
presupune lecturarea cu atenţie a ei, astfel încât să se aibă în vedere modul de parcurgere în
ordine cronologică a conţinutului prezentat în aliniatul 1 din capitolul III, “Sugestii
metodologice”. Pentru ca programa să-şi dovedească din plin utilitatea în proiectare, ea trebuie
studiată în corelaţie cu Standardul de Pregătire Profesională în care sunt stipulate criteriile de
performanţă, competenţele individuale şi probele de evaluare, necesare înregistrării
performanţelor elevilor.
Din tabelul “Lista unităţilor cheie şi a modulelor unde sunt parcurse şi evaluate”, observăm
că modulul “Patologia obstetricală” nu se agregă cu nici o unitate de competenţe pentru
abilităţile cheie.

Unităţi de competenţe tehnice specializate
19. Patologia obstetricală
Competenţele acestei unităţi se tratează complet şi se evaluează la modulul “Patologia

obstetricală”.
Unităţi de Competenţe Conţinuturi

19. Patologia 19.1. Selectează bolile Patologia gestaţiei
obstetricală specifice gestaţiei.
Boli: paraplegia antepartum, prolapsul vaginal,
edemul de gestaţie, avortul nespecific;
Cauze: favorizante, determinante, ocazionale;
Simptome: locale, specifice fiecărei boli;
Tratament: local, în funcţie de boală, igienic,
dietetic, medicamentos;
lucrului cu animalele şi administrării
medicamentelor;
20
19.2. Selectează bolile Patologia parturiţiei
specifice parturiţiei.
Instrumentar: - intervenţii nesângeroase
(frânghiuţe, purtătorul de frânghiuţe, cârlige
obstetricale, respingător, pensă, forceps);
- intervenţii sângeroase
(embriotom, spatule obstetricale, bisturiu cu
lamă ascunsă, trocar);
Distocii: - de origine maternă, de origine fetală
(prin prezentare anterioară, prin prezentare
posterioară, prin poziţie, prin aşezare
transversală, prin exces de volum, prin
anomalii, prin monstruozităţi);
Distocii: - prin intervenţii nesângeroase : prin
prezentare a genunchiului, spetei, jaretului,
tehnica remedierilor;
specifice lucrului cu animalele şi administrării
medicamentelor;
19.3. Investighează Patologia perioadei de puer-perium
bolile specifice
perioadei de Boli: - prolapsul uterin, retenţia învelitorilor
puerperium fetale, paraplegia postpartum, febra vituleră,
vaginite, endometrite, metrite, septicemia
puerperală;
Cauze: - favorizante, determinante;
Simptome:- locale specifice şi generale;
Tratament: - local şi general, în funcţie de
boală;
medicamentelor.
19.4. Aplică cunoştinţe Patologia nou-născuţilor
referitoare la patologia
nou născuţilor. Boli: asfixia, diareea, constipaţia, omfaloragia,
omfalita ;
Cauze: specifice fiecărei boli;
Simptome: funcţionale;
Terapie: specifică fiecărei boli;
lucrului cu animalele şi administrării
medicamentelor;
21
19. Patologia 19.5. Examinează Bolile glandei mamare
obstetricală glanda mamară în
vederea depistării Boli: plăgile ugerului, edemul ugerului,
bolilor specifice. hipogalaxia şi agalaxia, mamitele;
Cauze: mecanice, fizice, biologice, de
exploatare, favorizante, determinante;
Simptome: funcţionale şi structurale;
Tratament: igienic, medicamentos;
Măsuri: evitare a factorilor favorizanţi şi
determinanţi, depistarea precoce a mamitelor
utilizând diferite teste;
Norme: specifice lucrului cu animalele,
administrării medicamentelor;
19.6. Identifică Tulburările de reproducţie
tulburările de
reproducţie la animale. Clasificare:
- la femele:- congenitală (anomalii,
intersexualitate,infantilism);
- senilă
- dobândită:- lezională,
- funcţională
- la masculi :- congenitală(anoma-
lii,infantilism);
- senilă
- dobândită
Boli: - vulvovaginite nespecifice; vaginită
trichomonotică; cervicite cronice; corp galben
persistent; chişti ovarieni; hipoplazia ovariană;
bolile uterului (etiologie, simptome, tratament);
Competenţele pentru abilităţile cheie, competenţele tehnice generale şi competenţele tehnice

specializate se formează prin laborator tehnologic şi instruire teoretică. Conţinuturile
corespunzătoare competenţelor se corelează cu numărul de credite acordate pentru unităţile de
competenţe care corespund numărului de ore din planul de învăţământ pentru cele trei tipuri de
instruire.
La modulul “Patologia obstetricală” repartizarea orelor pe tipuri de instruire este:
- instruire teoretică 62 ore;
- laborator tehnologic 48 ore.
Modul de parcurgere,în ordine cronologică, a conţinutului este redat în tabelul de mai jos:
22
Nr. Nr. de ore alocat
crt. Tema Instruire Laborator tehnologic
teoretică
1. Patologia gestaţiei 12 6
Boli: paraplegia antepartum, prolapsul

vaginal, edemul de gestaţie, avortul
nespecific;
2. Patologia parturiţiei 10 8
Distocii de origine maternă şi fetală

Remedierea distociilor
3. Patologia perioadei de puer-perium 8 8
Boli: - prolapsul uterin, retenţia învelitorilor

fetale, paraplegia postpartum, febra vituleră,
vaginite, endometrite, metrite, septicemia
puerperală;
4. Patologia nou-născuţilor 8 6
Boli: asfixia, diareea, constipaţia,

omfaloragia, omfalita ;
5. Bolile glandei mamare 12 10
Boli: plăgile ugerului, edemul ugerului,

hipogalaxia şi agalaxia, mamitele;
6. Tulburările de reproducţie 12 10
Infecunditatea(sterilitatea) la femele şi
masculi;
Boli care determină sterilitatea -
vulvovaginite nespecifice; vaginită
trichomonotică; cervicite cronice; corp galben
persistent; chişti ovarieni; hipoplazia
ovariană; bolile uterului.
Total 62 48
asupra repartizării orelor, repartiţie ce se va realiza în funcţie de condiţiile şi cerinţele concrete
din şcoală.
23
Prezentarea bolilor se va face după planul de expunere al bolilor obstetricale, începând cu
2.Sugestii cu privire la procesul şi metodele de predare/învăţare.

Curriculum-ul şcolar pentru modulul “Patologia obstetricală” se studiază în clasa a XII –a,
liceu tehnologic, într-un număr total de 110 ore, din care instruire teoretică 62 ore şi laborator
tehnologic 48 ore.
Pregătirea practică la calificarea tehnician veterinar este efectuată în totalitate de către
profesorul medic veterinar. Ea se organizează săptămânal, în una din zile, 6 ore, reprezentând
pregătirea practică curentă.
şi în mod deosebit a competenţelor de execuţie, pregătirea practică se organizează pe grupe de
minimum 10 elevi şi se execută în laboratoarele de patologie veterinară, în ferma didactică, la
clinicile şi dispensarele medicale veterinare, la agenţii economici cu profil zootehnic, sub
îndrumarea profesorilor medici veterinari.
cheie, competenţe tehnice generale şi competenţe tehnice specializate. La baza elaborării lui a
stat Standardul de Pregătire Profesională în care unităţile de competenţe sunt cuantificate prin
credite.
Unitatea de competenţe “Patologia obstetricală” este cuantificată cu 2 credite. Ea are în
structura sa nivelul, valoare creditului, competenţe, criterii de performanţă, condiţii de
aplicabilitate şi probe de evaluare.
La nivelul 3 complexitatea criteriilor de performanţă şi a condiţiilor de aplicabilitate pentru
abilităţile cheie creşte, astfel încât să asigure o integrare mai rapidă a absolvenţilor pe piaţa
muncii sau să le permită să continue pregătirea la nivel superior. De aceea abilităţile cheie ca
“Procesarea datelor numerice” şi “Managementul relaţiilor interpersonale” trebuie formate şi
aprofundate, fiind importante pentru asigurarea flexibilităţii, adaptabilităţii şi mobilităţii pe
piaţa muncii.
Pentru aplicarea curriculum-ului de clasa a XII -a procesul de predare – învăţare trebuie să
fie focalizat pe formarea competenţelor cheie şi a competenţelor tehnice generale şi
specializate cerute de nivelul trei, calificarea ,,tehnician veterinar”.
24
Metode cu activitatea didactică centrată pe elev aşa cum sunt: studiul de caz,
brainstormingul cu toate variantele sale (Philips 6.6, 3.5.6, turul galeriilor), jocul de rol,
descoperirea, problematizarea, mozaicul, lucrul pe staţiuni, au eficienţă maximă în procesul
de predare-învăţare. De asemenea ele dezvoltă la elevi gândirea logică, cauzală, analitică,
critică, imaginaţia, creativitatea şi îi deprind să colaboreze şi să coopereze în cadrul echipei.
Profesorului de patologie obstetricală îi revine responsabilitatea de a proiecta din timp
activitatea didactică, folosind metode şi mijloace de învăţământ adecvate, care să permită
realizarea competenţelor individuale cerute de calificarea “tehnician veterinar”.
profesorul va elabora din timp:fişe de lucru, fişe de documentare, probe de evaluare şi
autoevaluare şi va pregăti materialele, aparatura şi instrumentarul necesar unei bune
În felul acesta elevii vor dobândi cunoştinţele şi abilităţile cerute de competenţele cheie şi cele
tehnice definite.
Pentru o bună înţelegere a celor specificate mai sus, exemplificăm printr-o lecţie care are ca
obiectiv formarea competenţei de a examina glanda mamară în vederea depistării bolilor
specifice.
Scenariul didactic poate fi următorul:
- lecţia se desfăşoară în ferma didactică,pe specia bovină;
- locaţia respectivă se organizează pentru lucrul în echipă;
- clasa se împarte în echipe de 4 elevi;
- se stabilesc punctele de lucru;
- fiecare punct de lucru se dotează cu:fişe de documentare, fişe de lucru, mănuşi,
cilindrii gradaţi, pahare berzelyus, cupe de plastic, fişe revelatoare cu bromtimol,
reactivi.
Elevii îşi organizează punctele de lucru, verifică materialele necesare, abordează animalul şi
execută examinarea glandei mamare respectând etapele din fişele de lucru. Ei utilizează corect
materialele folosite în diagnosticare şi respectă procedeele de examinare, după care
interpretează datele obţinute. Metodele utilizate în acest caz sunt observarea, descoperirea,
conversaţia euristică. Elevul observă cu atenţie glanda mamară, descoperă eventualele
modificări şi interpretează corect datele obţinute la examinarea secreţiei lactate. Ei trebuie să
dialogheze permanent cu membrii echipei în vederea stabilirii diagnosticului corect.
Profesorul supraveghează şi îndrumă elevii, intervenind în soluţiile date de aceştia.
25
Se pot utiliza metodele clasice de evaluare, dar şi cele alternative cum sunt: observarea
sistematică a elevului, investigarea, proiectul, portofoliul elevului, pentru care profesorul
trebuie să elaboreze instrumentele de evaluare.
Autoevaluarea este o metodă utilizată tot mai frecvent, pentru a stimula elevii să-şi formeze
şi să-şi exprime opinii proprii.
Evaluarea formativă este esenţială pentru procesul de predare – învăţare eficient. Elevii şi
Evaluarea sumativă asigură dovezi pentru elevi, angajatori şi instituţii educaţionale despre
definite.
Instrumentele de evaluare trebuie elaborate în corelare cu criteriile de performanţă şi cu
probele de evaluare din Standardul de Pregătire Profesională.
Evaluarea elevilor se face numai pentru dobândirea competenţelor specificate în Standardul
de Pregătire Profesională. Demonstrarea unei alte abilităţi în afara celor din competenţele
specificate este lipsită de semnificaţie în cadrul evaluării.
Evaluarea implică şi probe practice, de aceea instrumentul de evaluare cel mai recomandat
este fişa de observaţie. În această fişă se bifează câte o căsuţă de fiecare dată când s-a
demonstrat buna realizare a unei sarcini. În momentul în care s-au bifat toate căsuţele,
evaluarea s-a încheiat cu succes.
demonstreze că au atins Standardele de Pregătire Profesională pentru unitatea de competenţe
definită. Multitudinea instrumentelor de evaluare solicită din partea elevilor să formuleze
răspunsuri sau să aleagă răspunsuri corecte. Probele de evaluare pot fi orale, scrise şi practice
în funcţie de cerinţele unităţii de competenţe şi în concordanţă cu probele de evaluare
formulate în Standardul de Pregătire Profesională. Instrumentele de evaluare se elaborează în
corelaţie cu criteriile de performanţă şi condiţiile de aplicabilitate ale competenţei individuale
din Standardul de Pregătire Profesională pentru calificarea ,,tehnician veterinar”, nivelul trei.
26
Exemplu:
Unitatea de competenţe: 19. Patologia obstetricală
Competenţa: 19.6. Identifică tulburările de reproducţie la animale
a) Clasificarea sterilităţii
Probă scrisă
1.A.Clasificaţi sterilitatea la femele şi masculi.
Nr. Tipuri de sterilitate Evaluator Data
crt.
1.
2.
3.
Probă orală
2.A. Enumeraţi tipurile de sterilitate congenitală şi dobândită întâlnite la femele şi masculi.
Nr. Sterilitate Sterilitate Sterilitate Sterilitate Evaluator Data
crt. congenitală congenitală dobândită dobândită-
-femele -masculi femele masculi
1.
2.
3.
4.
(b) Selectarea bolilor ginecologice care produc infecunditate şi sterilitate.
Probă scrisă
1.B. Enumeraţi bolile ginecologice care produc sterilitate şi infecunditate.
Nr. Boli ginecologice-enumerare Evaluator Data
crt.
1.
2.
3.
4.
5.
6.
7.
Probă orală
2.B. Descrieţi simptomele caracteristice bolilor ginecologice.
Nr. Simptome Evaluator Data
27
crt. Vulvo Vagini Cervi- CG- Chiştii Hipo- Endo-
vagini ta tri- cite persis- ovarie plazia metri-
ta chomo tent ni Ovaria tele
notică nă
Probă scrisă
3.B. Precizaţi etiologia în bolile ginecologice.
Nr. Etiologie Evaluator Data

ta chomo tent ni ovaria tele
notică nă
Probă orală
4.B. Descrieţi tratamentul în bolile ginecologice.
Nr. Tratament Evaluator Data
ta chomo tent ni Ovaria tele
notică nă
 Evaluarea se poate face şi printr-un test cu itemi obiectivi, semiobiectivi, subiectivi.
28
MODULUL III – GESTIUNE ŞI EVIDENŢĂ ECONOMICĂ
Modulul „Gestiune şi evidenţă economică” este integrat in cultura de specialitate, clasa

XII, ruta directă pentru calificarea Tehnician veterinar, nivel 3.
Modulul se studiază întru-un număr de 91 de ore din care 60 ore laborator tehnologic.
Modulul „Gestiune şi evidenţă economică” reprezintă unitatea de competenţe tehnice
generale „Gestiune şi evidenţă economică” şi se studiază în paralel cu celelalte module din
curriculum diferenţiat.
Modulul „Gestiune şi evidenţă economică” este constituit din agregarea unităţii de
competenţe tehnice generale „Gestiune şi evidenţă economică” cu unitatea de competenţe
pentru abilităţi cheie „Procesarea datelor numerice”. Agregarea s-a realizat prin intermediul
condiţiilor de aplicabilitate de la cele două unităţi de competenţe.
Programa şcolară se citeşte liniar datorită asocierii dintre competenţele individuale şi
conţinuturi.
Lista unităţilor de competenţă relevante pentru modul
Unităţi de competenţe cheie
Unităţi de competenţe tehnice generale
14. Gestiune şi evidenţă economică
Relevanţa rezidă din faptul că aceste unităţi de competenţe se tratează complet şi se

evaluează în cadrul modulului „Gestiune şi evidenţă economică” .
29
II. Tabelul de corelare a competenţelor şi conţinuturilor
Unităţi de Competenţe Conţinuturi tematice

8. Procesarea
datelor 8.3.Interpretează  Patrimoniul unităţilor economice –obiect
numerice rezultatele obţinute de studiu al contabilităţii
10.1. Analizează  Structuri patrimoniale de activ: active
situaţia patrimonială imobilizate, active circulante, active de
10. Gestiune şi a unităţii economice regularizare
evidenţă şi a rezultatelor  Structuri patrimoniale de pasiv: capital propriu,
economică obţinute datorii pe termen lung, mediu şi scurt, pasive
de regularizare
 Structuri de venituri şi cheltuieli
- Clasificarea veniturilor şi cheltuielilor
- Caracterizare veniturilor şi cheltuielilor de
exploatare, financiare, extraordinare
- Rezultatul exerciţiului financiar: rezultatul din
exploatare, financiar, extraordinar, rezultatul
curent
- Compararea veniturilor şi cheltuielilor ,
deductibile şi nedeductibile fiscal,pentru
determinarea rezultatului exerciţiului financiar, a
cauzelor şi tipurilor de erori în stabilirea
rezultatelor
- Înregistrarea abaterilor şi tendinţelor în evoluţia
rezultatelor : lunare, trimestriale, anuale
- Formularea de concluzii referitoare la evoluţia
unei unităţi economice prin analiza critică a
rezultatelor obţinute
- Analiza veniturilor, a cheltuielilor, a rezultatelor
pe bază de grafice( liniare, în coloane şi bare,
circulare, radar, Grant) şi a diagramelor
( cumulative, Paretto, de dispersie
8.1. Planifică o  Inventarierea patrimoniului
activitate şi culege - importanţa şi rolul inventarierii
date numerice în - funcţiile inventarierii
legătură cu aceasta - documente aferente inventarierii
- Planificarea activităţii de inventariere cu
10.1 Analizează respectarea etapelor de desfăşurare a acesteia
situaţia patrimonială - Colectarea datelor numerice în funcţie de :
a unităţii economice dimensiuni, distanţe, temperatură, masă,
şi a rezultatelor concentraţie, densitate, tensiune
obţinute - Selectarea datelor numerice după natura mărimii
măsurate şi scopul măsurătorii
- Compararea datelor faptice cu cele scriptice
pentru stabilirea rezultatelor inventarierii: plusuri
sau minusuri de inventar
30
- Înregistrarea datelor în documente aferente: liste
de inventar, registru de inventar, fişe
- Documentelor de sinteză: balanţa de verificare
bilanţ contabil, anexe la bilanţ, cont de profit şi
pierdere
8.2. Prelucrează date
numerice  Preţuri şi tarife
10.3. Analizează - Tipuri de preţ: cu ridicata şi cu amănuntul
preţurile şi tarifele - Tipuri de costuri: costul de achiziţie, de producţie,
practicate de unitatea costul standard(antecalculat)
economică - Calcularea costurilor şi preţurilor în mai multe
etape, cu numere de mai multe mărimi.
- Calcule: puteri, radicali, procente, scări şi proporţii
 Costul de producţie
- Elementele costului: cheltuieli cu capitalul fix-
amortizarea; cheltuieli cu capitalul circulant-
cheltuieli cu materiile prime, materiale şi alte
obiecte de muncă; cheltuieli cu munca-cheltuieli cu
salariile; cheltuieli indirecte
- Tarife practicate: pentru serviciile suplimentare
- Marja brută: caracteristici, modalităţi de calcul.
Marja brută redusă
- Tipuri de reduceri de preţ: comerciale:bonificaţii,
remize, risturnuri, financiare: sconturi
- Calcule economico-financiare pentru determinarea
preţurilor de vântare a produselor şi serviciilor
- -Reprezentarea grafică: a costurilor, a
preţurilor de vânzare, a beneficiilor
- - Citirea graficelor: coordonatele graficelor,
relaţia dintre mărimile reprezentate
- - Formule de calcul: transformarea în unităţi
de măşură, ecuaţii liniare cu două mărimi, media
aritmetică, geometrică, dispersia, abaterea medie
pătratică
10.4. Calculează
-
impozite, taxe, salarii
 Impozite, taxe, salarii şi contribuţii datorate de
şi contribuţii datorate
unitatea economică
de unitatea
-Impozit pe profit/venit- Venit impozabil, cheltuieli
economică
deductibile şi nedeductibile fiscal, baza de calcul,
facilităţi acordate
- Calcularea salariilor şi a contrbuţiilor aferente
salariilor: venit brut, venitul impozabil(salarial),
venit net, contribuţii ale angajatului şi angajatorului
- Taxa pe valoare adăugată(TVA): tipuri de TVA
(deductibilă ,colectată, neexigibilă, de plată, de
recuperat), regularizarea TVA, decontul de TVA
- Impozite şi taxe: impozit pe clădiri, teren, mijloace
auto, alte taxe şi impozite
10.2. Completează  Documente de evidenţă şi instrumente de
31
documente de decontare
evidenţă contabilă şi - Documente de evidenţă specifice intrărilor /ieşirilor
instrumente de de mărfuri : factura fiscală, notă de intrare- recepţie,
decontare pentru borderou de achiziţii, aviz de însoţire, notă de
încasări şi plăţi predare-restituire, bon de consum,
- registru de încasări şi plăţi, registru de casă şi bancă,
monetar, foaie de vărsământ, bon fiscal, dispoziţie de
plată/încasare.
- Instrumente de decontare pentru încasări şi plăţi:
chitanţă, , ordin de plată, bilet la ordin ,CEC
- Verificarea documentelor: de fond şi de formă
- Păstrarea şi arhivarea documentelor: conform
legislaţiei în vigoare
1. Explicarea corelaţiilor între competenţe şi conţinuturi:
Competenţele pentru abilităţile cheie şi competenţele tehnice generale se formează prin

instruire teoretică şi laborator tehnologic. Orele de laborator tehnologic se efectuează de
către profesorul de specialitate.
Prezentăm în continuare modul de parcurgere, în ordine cronologică, a conţinutului care stă
la baza planificării calendaristice:
Nr. Tema Număr ore Număr ore

crt. instruire laborator
teoretică tehnologic
A Patrimoniul unităţilor economice –obiect de studiu al 10 12
contabilităţii
- Structuri patrimoniale de activ: active i
Structuri patrimoniale de pasiv
Structuri de venituri şi cheltuieli
Inventarierea patrimoniului
Documente de sinteză
B Preţurile şi tarifele practicate în agroturism 7 12
Tipuri de preţuri şi costuri

Calcularea costurilor şi preţurilor
Costul de producţie :elementele costului, calcul
costurilor de producţie,
Tarife practicate. Marja brută

Tipuri de reduceri de preţ
Calcule economico-financiare pentru determinarea
32
preţurilor de vânzare a produselor şi serviciilor
C Impozite, taxe, salarii şi contribuţii datorate de 7 10
unitatea economică
Impozit pe profit/venit
Calcularea salariilor şi a contrbuţiilor aferente
Taxa pe valoare adăugată
- Impozite şi taxe
D Documente de evidenţă şi instrumente de 7 14
decontare
Documente de evidenţă specifice intrărilor /ieşirilor
de mărfuri
Instrumente de decontare pentru încasări şi plăţi
Verificarea documentelor
Păstrarea şi arhivarea documentelor
TOTAL 31 60
asupra repartizării orelor în funcţie de condiţiile şi cerinţele concrete din unitatea şcolară.
2. Sugestii cu privire la procesul şi metodele de predare/învăţare
Procesul de predare-învăţare este centrat pe formarea competenţelor cheie şi a

competenţelor tehnice generale.
şi în mod deosebit a competenţelor de execuţie, pregătirea practică se organizează pe grupe .
Pentru dobândirea competenţelor individuale cheie şi tehnice generale se impune
implicarea responsabilă atât a elevilor cât şi a profesorilor, prin folosirea unor strategii
didactice adecvate în desfăşurarea orelor care să capteze atenţia elevilor şi să-i stimuleze în
procesul de învăţare. De aceea demersul didactic depus de profesorul de specialitate trebuie să
fie focalizat spre atingerea acestor competenţe individuale cerute de calificările
corespunzătoare nivelului 3.
Acest deziderat se poate realiza numai printr-o proiectare riguroasă a activităţii didactice şi
folosirea celor mai adecvate metode şi mijloace de învăţământ.
Pentru eficientizarea procesului de predare-învăţare, profesorul trebuie să-şi proiecteze din
timp activitatea didactică prin elaborarea de fişe de lucru, fişe de documentare, fişe de
observaţie, probe de evaluare şi autoevaluare, a materialelor necesare şi a spaţiului de lucru.
33
Utilizarea unor metode în activitatea didactică centrată pe elev cum sunt studiul de caz,
brainstorming-ul, jocul de rol, descoperirea, problematizarea, lucrul pe staţiuni asigură
eficientizarea procesului de învăţare şi permit contextualizarea şi agregarea competenţelor
cheie cu cele tehnice generale.
Numai astfel, prin asigurarea resurselor materiale elevii pot să dobândească cunoştinţele şi
abilităţile cerute de competenţele cheie şi competenţele tehnice generale definite.
Exemplificăm printr-o lecţie în care se vizează formarea competenţei de a completa
documentele aferente inventarierii patrimoniului.
Pentru aceasta sugerăm următorul scenariu:
- se organizează colectivul de elevi pe echipe şi puncte de lucru ;
- fiecare punct de lucru este dotat cu documente specifice inventarierii şi fişe de lucru;
- profesorul va explica elevilor modul de completare a documentelor;
- elevii vor avea ca sarcină de lucru să completeze documentele de inventariere :lista de
inventar, proces verbal privind rezultatele inventarierii şi registrul jurnal, corespunzător fişelor
de lucru.
În final elevii vor prezenta soluţiile la fişele de lucru din fiecare grupă. Se discută, se fac
observaţii şi împreună cu profesorul se decide asupra soluţiei corecte. La sfârşitul parcursului
elevii sunt capabili să întocmească documentele specifice inventarierii patrimoniului.
Metoda dominantă în acest scenariu este lucrul în echipă, iar metodele subordonate sunt
studiul de caz, problematizarea, conversaţia.
Într-o astfel de lecţie profesorul supraveghează, îndrumă, dirijează şi intervine în corectarea
soluţiilor date de elevi, deoarece activitatea didactică este centrată pe elev.
3. Sugestii cu privire la utilizarea instrumentelor de evaluare

demonstreze că au atins Standardele de Pregătire Profesională pentru unitatea de competenţă
definită.
Măsura în care se formează la elevi competenţele cheie şi competenţele tehnice din
Standardul de Pregătire Profesională este scoasă în evidenţă prin evaluare. Se pot utiliza
metode clasice de evaluare dar şi metode alternative cum sunt: observarea sistematică a
elevului, investigarea, proiectul, portofoliul elevului, pentru care profesorul trebuie să
elaboreze instrumente de evaluare.
34
Autoevaluarea este o metodă utilizată pentru a stimula elevii să-şi formeze şi să-şi exprime
opinii proprii.
Evaluarea formativă este esenţială pentru procesul de predare-învăţare eficient. Elevii şi
Evaluarea sumativă asigură dovezi pentru elevi, angajator şi instituţii educaţionale despre
definite.
Evaluarea elevilor se face numai cu dobândirea competenţelor specificate în Standardul de
Pregătire Profesională, demonstrarea unei alte abilităţi este lipsită de semnificaţie în cadrul
evaluării.
Instrumentele de evaluare se elaborează în corelaţie cu criteriile de performanţă şi
condiţiile de aplicabilitate ale competenţei individuale din Standardele de Pregătire
Profesională pentru calificările corespunzătoare nivelului 3.
Exemplu:
Unitatea de competenţe 14 Gestiune şi evidenţă economică
Competenţa 14.2. Completează documente de evidenţă contabilă şi instrumente de

decontare
(a) Completează documente de evidenţă specifice intrărilor /ieşirilor de mărfuri
1.A Proba practică
Se cunosc: se achiziţionează 400 buc. Marfa A LA cost de achiziţie 15000 lei/buc. , 25

Kg marfă B la cost de achiziţie 6500 lei/kg. Se cere să se completeze factura fiscală şi să
se întocmească nota de intrare - recepţie ştiind că unitatea practică un adaos comercial de
30%.
( b) Utilizarea instrumentelor de decontare pentru încasări şi plăţi
1.B. Probă orală
Caracterizaţi formele de decontare cu numerar şi fără numerar

Probă practică
1.B. Societatea comercială A plăteşte o factură fiscală prin bancă societăţii C , cu ordin de
plată, în valoare de 11900000lei şi încasează în numerar suma de 100.000 lei reprezentând
contravaloarea unui serviciu prestat societăţii B.
Se cere să se întocmească instrumentele de decontare corespunzătoare
35
( c) Verificarea corectitudinii întocmirii documentelor de evidenţă
1.D Completaţi:
Verificarea documentelor are ca scop ---------------------------sau----------------------- erorilor de

fond şi de formă, îmbrăcând astfel două forme: -----------------------------------------------.
2.D Completaţi:
Verificarea de fond poate fi privită sub trei aspecte:----------------------------------------------.

3. D Alegeţi varianta corectă:
Verificarea de fond sub aspectul realităţii se referă la:

a. respectarea termenului legal de întocmire
b. întocmirea numărului de exemplare legal stabilit
c. verificarea exactităţii calculelor aritmetice
36
MODULUL IV – ETICĂ ŞI LEGISLAŢIE PROFESIONALĂ
Modulul „Etică şi legislaţie profesională” este integrat în curriculum diferenţiat din

cultura de specialitate, clasa a XII -a, pentru calificarea tehnician veterinar, nivel III.
Modulul se studiază întru-un număr de 60 de ore de laborator tehnologic, făcând parte
din stagiile de pregătire practică.
Modulul „Etică şi legislaţie profesională” reprezintă unitatea de competenţe tehnice
specializate „Etică şi legislaţie profesională” şi se parcurge în ultimele două
săptămâni din stagii de pregătire practică (practica comasată).
Modulul „Etică şi legislaţie profesională” reprezintă unitatea de competenţe tehnice

specializate „Etică şi legislaţie profesională”. Deşi această unitate de competenţe nu se
agregă sau contextualizează cu o unitate de competenţe pentru abilităţile cheie,
considerăm oportun să menţionăm şi aici, unităţile de competenţe cheie care se formează
în clasa a XII –a, nivelul trei, calificarea “tehnician veterinar”. Acestea sunt :
Programa şcolară se citeşte liniar datorită asocierii dintre competenţele individuale şi

conţinuturi.
22. Etică şi legislaţie profesională

evaluează în cadrul modulului „Etică şi legislaţie profesională” .
37
IV. Tabelul de corelare a competenţelor şi conţinuturilor
Unitatea de Competenţe Conţinuturi tematice

22. Etica şi 22.1. Selectează  Consultaţii: - programare consultaţii:
legislaţia sarcinile profesionale dată, oră (telefonic, la sediu);
profesională ale tehnicianului - prezentare la consultaţii:
veterinar. timp alocat;
- serviciul de urgenţă:
timp alocat;
 Condiţii: - cazul ce urmează a fi

prezentat;
- agenda medicului;
- iminenţa condiţiei în care se
află animalul;
 Documente: - registrul de consultaţii,

computerul;
- evidenţe clienţi – fişa clientului: - date
client
- date semnaletice despre animal-
documente de plată – facturi, chitanţe;
- plata serviciilor (cash, cărţi de credit,
cont);
- corespondenţă generală;
- evidenţa stocurilor de medicamente;
- alte evidenţe (scrisori, asigurări, etc.);
 Îngrijire: - echipament de bază

(de hrănire, curăţenie, cazare, igienă);
- spaţii (curăţenie, dezinfecţie);
- pacienţi (hrănire, adăpare, cazare,
igienizare, mediu ambiant, observare
clinică).
22. Etica şi 22.2. Selectează  Cod: - confidenţialitate legată
legislaţia aspectele etice ale de practică şi client;
profesională rolului tehnicianului - implicaţiile legale ale practicii
veterinar. veterinare;
- activitate sub conducerea medicului
veterinar;
- colaborare cu membrii personalului
clinicii;
- vestimentaţie profesionistă;
38
 Parteneri: - clienţii şi publicul;
- alţi medici veterinari;
- organisme oficiale;
- agenţii de caritate şi de
salvare a animalelor;
- asociaţii chinologice;
- prieteni, familie.
 Situaţii: - pierderea animalului

(accident grav, boală terminală, dispariţie,
moarte);
- anxietate (implicaţii legate de cost,
caracterul clientului, credinţele despre
viaţă şi animale);
- dispensare (întoarcerea la proprietar,
incinerare, înmormântare, serviciul aferent
evenimentului);
- înlocuirea animalului pierdut – sfaturi,
surse;
 Primul ajutor: - în mari urgenţe

(convulsii, hemoragii, arsuri, otrăviri,
traumatisme ale globului ocular şi urechei,
fracturi, dislocări, hiperglicemie, plăgi
ale toracelui şi abdomenului, hipertermie,
ocluzie intestinală, pareză, paralizie,
eclampsia, urgenţe urogenitale, diaree şi
vomitare grave);
-examinări de urgenţă (mucoase, respiraţie,
puls, reflexe);
-tratament de urgenţă (medicamentos,
bandaje, feşe);
- transportul animalelor în caz de
urgenţe majore.
22. Etica şi 22.3. Consiliază  Dieta: - reţete alimentare în

legislaţia proprietarii de animale. funcţie de starea de sănătate;
profesională - program de hrănire, igiena
alimentelor, accesorii pentru hrană;
 Îngrijire: - igiena corporală, igiena

culcuşului;
 Reproducţie: - călduri, montă, gestaţie,

(incubaţie), fătare (eclozionare);
39
 Comportament: - instincte şi
deprinderi pe specii de animale;
- mijloace de comunicare
pe specii de animale;
- relaţia stăpân-animal;
- înţelegerea cuvintelor,
memoria, imitaţia;
- când atacă animalele;
- joaca în viaţa
animalelor;
- elemente de dresaj;
 Modalităţi: - verbale directe;

convorbiri telefonice promptitudine,
solicitudine, disponibilitate, mod de
exprimare, obţinerea informaţiilor necesare
(identitatea apelantului, serviciul cerut de
acesta, programare la clinică, etc.).
22. Etica şi 22.4. Aplică legislaţia  Legislaţie sanitară veterinară : - Legea

legislaţia în vigoare din domeniul sanitară veterinară 75/1991 ;
profesională sanitar veterinar şi - Hotărârea nr. 308/01.03.2004, privind
protecţia animalelor. organizarea şi funcţionarea Agenţiei
Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru
Siguranţa Alimentelor (A.N.S.V.S.A) şi a
unităţilor din subordinea acesteia;
- Ordonanţa privind organizarea activităţii
veterinare nr. 42/29.01.2004;
- Hotărârea nr. 860/03.06.2004-
recunoaşterea calificării de medic
veterinar şi reglementarea unor aspecte
referitoare la exercitarea profesiei de medic
veterinar;
- Ordinul nr. 149/30.12.2004, privind
aprobarea Programului acţiunilor de
supraveghere, prevenire şi control al
bolilor la animale, al celor transmisibile de
la animale la om, protecţia animalelor şi
protecţia mediului, pentru anul 2005;
- Legea nr. 150/2004 şi 412/2004, privind
siguranţa alimentelor şi a hranei pentru
animale;
 Legislaţie protecţia animalelor: - Legea

nr. 205/26.05.2004, privind protecţia
animalelor;
40
- Ordinul nr. 149/2004, privind protecţia
animaleor;
- Legea nr. 227/2002, privind protecţia
câinilor fără stăpân;
- Legea privind ratificarea Convenţiei
europene pentru protecţia animalelor de
companie, semnată la Strasbourg la
23.06.2003;
- Declaraţia universală a drepturilor
animalelor UNESCO- Paris, 15.11.1978.
V. Sugestii metodologice
1. Explicarea corelaţiilor între competenţe şi conţinuturi:
Competenţele pentru abilităţile cheie şi competenţele tehnice generale se formează

prin instruire teoretică şi laborator tehnologic.
Prezentăm în continuare modul de parcurgere, în ordine cronologică, a conţinutului
care stă la baza planificării calendaristice:
Nr.
crt. Tema Laborator tehnologic
1. Consultaţii şi condiţii ce trebuiesc realizate 12
Consultaţii: - programare consultaţii:
dată, oră (telefonic, la sediu);
- prezentare la consultaţii:
timp alocat;
- serviciul de urgenţă:
timp alocat;
Condiţii: - cazul ce urmează a fi
prezentat;
- agenda medicului;
- iminenţa condiţiei în care se
află animalul;
41
2. Documente şi evidenţe 12
Documente: - registrul de consultaţii,
computerul;
- evidenţe clienţi – fişa clientului: - date
client
- date semnaletice despre animal-
documente de plată – facturi, chitanţe;
- plata serviciilor (cash, cărţi de credit,
cont);
- corespondenţă generală;
- evidenţa stocurilor de medicamente;
- alte evidenţe (scrisori, asigurări, etc.);
3. Aspecte etice ale rolului tehnicianului 12
veterinar pentru animale de companie
Codul
Parteneri
Situaţii
Primul ajutor
4. Consilierea proprietarilor de animale 12
Dieta
Îngrijirea
Reproducţia
Comportament
Modalităţi
5. Legislaţia specifică în vigoare 12
Legislaţie sanitară veterinară
Legislaţie protecţia animalelor
Total 60
Numărul de ore alocat pe teme este orientativ, rămânând la latitudinea profesorului să

decidă asupra repartizării orelor în funcţie de condiţiile şi cerinţele concrete din unitatea
şcolară.
2. Sugestii cu privire la procesul şi metodele de predare/învăţare

Procesul de predare-învăţare este centrat pe formarea competenţelor cheie şi a
competenţelor tehnice generale.
Pentru formarea competenţelor individuale definite în Standardul de Pregătire
Profesională, şi în mod deosebit a competenţelor de execuţie, pregătirea practică se
organizează pe grupe .
Pentru dobândirea competenţelor individuale cheie şi tehnice generale se impune
implicarea responsabilă atât a elevilor cât şi a profesorilor, prin folosirea unor strategii
42
didactice adecvate în desfăşurarea orelor care să capteze atenţia elevilor şi să-i stimuleze
în procesul de învăţare. De aceea demersul didactic depus de profesorul de specialitate
trebuie să fie focalizat spre atingerea acestor competenţe individuale cerute de calificările
corespunzătoare nivelului 3.
Acest deziderat se poate realiza numai printr-o proiectare riguroasă a activităţii
didactice şi folosirea celor mai adecvate metode şi mijloace de învăţământ.
Pentru eficientizarea procesului de predare-învăţare, profesorul trebuie să-şi proiecteze
din timp activitatea didactică prin elaborarea de fişe de lucru, fişe de documentare, fişe de
observaţie, probe de evaluare şi autoevaluare, a materialelor necesare şi a spaţiului de
lucru.
Utilizarea unor metode cu activitatea didactică centrată pe elev cum sunt studiul de
caz, brainstorming-ul, jocul de rol, descoperirea, problematizarea, lucrul pe staţiuni
asigură eficientizarea procesului de învăţare şi permit contextualizarea şi agregarea
competenţelor cheie cu cele tehnice generale.
Numai astfel, prin asigurarea resurselor materiale elevii pot să dobândească
cunoştinţele şi abilităţile cerute de competenţele cheie şi competenţele tehnice generale
definite.
Exemplificăm printr-o lecţie în care se vizează formarea competenţei de a consilia
proprietarii privind dieta animalelor de companie.
Pentru aceasta sugerăm următorul scenariu didactic:
- se organizează colectivul de elevi pe echipe şi puncte de lucru (staţiuni) ;
- numărul staţiunilor corespunde cu numărul de echipe (câte 2 elevi în echipă);
- fiecare staţiune este dotată cu fişe de documentare (reţete alimentare), fişe de lucru, un
animal de companie (sănătos sau bolnav), alimente şi accesorii pentru hrană specifice
speciei din staţiune;
-se organizează şi o staţiune de rezervă pentru elevii foarte buni;
- echipele de elevi se rotesc astfel încât la finalul orelor fiecare echipă să fi parcurs toate
staţiunile (nu este obligatorie staţiunea de rezervă);
- în fiecare staţiune elevii se documentează, examinează animalul pentru a stabili starea
de sănătate, rezolvă sarcinile de lucru, cer lămuriri dacă este cazul, recomandă reţete
43
alimentare, program de hrănire, tipuri de alimente şi accesorii pentru hrănire, bifează în
staţiunea parcursă într-o fişă specială de evidenţă unde se trec toate staţiunile;
- în cadrul staţiunii unul din elevi poate juca rolul proprietarului, iar celălalt al
tehnicianului veterinar (joc de rol);
În final elevii sunt solicitaţi să-şi prezinte cazul şi recomandările făcute. În urma
discuţiilor purtate împreună cu profesorul se decide asupra soluţiei corecte.
Metoda dominantă în acest scenariu este lucrul pe staţiuni, acompaniată de observare,
descoperire, problematizare, conversaţie euristică.
Într-o astfel de lecţie profesorul joacă rol de expert, îndrumător, facilitator şi
moderator, întrucât activitatea didactică este centrată pe elev.
Instrumentele de evaluare trebuie să fie adecvate scopului urmărit şi să permită

elevilor să demonstreze că au atins Standardele de Pregătire Profesională pentru unitatea
de competenţă definită.
Evaluarea scoate în evidenţă măsura în care se formează la elevi competenţele cheie şi
competenţele tehnice din Standardul de Pregătire Profesională. Se pot utiliza metode
clasice de evaluare dar şi metode alternative cum sunt: observarea sistematică a elevului,
investigarea, proiectul, portofoliul elevului, pentru care profesorul trebuie să elaboreze
instrumente de evaluare.
Autoevaluarea este o metodă utilizată pentru a stimula elevii să-şi formeze şi să-şi
exprime opinii proprii.
Evaluarea formativă este esenţială pentru procesul de predare-învăţare eficient. Elevii
şi profesorii trebuie să ştie ce progrese se fac pentru atingerea competenţelor.
Evaluarea sumativă asigură dovezi pentru elevi, angajator şi instituţii educaţionale
despre realizările unui elev în ceea ce priveşte cunoştinţele, înţelegerea şi abilităţile după
criterii definite.
Evaluarea elevilor se face numai cu dobândirea competenţelor specificate în
Standardul de Pregătire Profesională, demonstrarea unei alte abilităţi este lipsită de
semnificaţie în cadrul evaluării.
44
Instrumentele de evaluare se elaborează în corelaţie cu criteriile de performanţă şi
condiţiile de aplicabilitate ale competenţei individuale din Standardele de Pregătire
Profesională pentru calificările corespunzătoare nivelului 3.
Exemplu:
Unitatea de competenţe: 22. Etică şi legislaţie profesională
Competenţa: 22.4. Aplică legislaţia în vigoare din domeniul sanitar veterinar şi

protecţia animalelor.
a) Documentarea privind legislaţia sanitară veterinară în domeniu.
Probă orală
1.A. Enumeraţi 6 legi, hotărâri şi ordonanţe de guvern, din domeniul sanitar veterinar.
Nr. Legislaţie Denumire Evaluator Data
crt.
1. Legi
2. Hotărâri de guvern
3. Ordonanţe de guvern
Probă practică
2.A. Îndepliniţi următoarele sarcini:

Nr. Legislaţie Evaluator Data
crt.
1. Citeşte Legea sanitară veterinară 75/1991 şi
selectează articolele referitoare la animalele de
companie.
Înregistrează în caiet prevederile articolelor
selectate.
2. Întocmeşte o schemă pentru HG nr.
308/01.03.2004
3. Citeşte O.G. nr. 42 şi selectează articolele
referitoare la animalele de companie.
4. Documentează-te despre HG nr. 860/03.06.2004.
5. Selectează din Ordinul nr. 149 acţiunile de
prevenire şi control al bolilor transmisibile la om
de la animalele de companie.
6. Citeşte Legea nr. 150/2004 şi 412/2004 şi
selectează articolele referitoare la hrana pentru
animalele de companie.
45
b) Documentarea privind legislaţia protecţiei animalelor.
Probă orală
1.B. Enumeraţi 5 legi, ordine şi declaraţii referitoare la domeniul protecţiei animalelor.
Nr. Legislaţie Denumire Evaluator Data

crt.
1. Legi
2. Ordine
3. Declaraţie
Probă practică
2.B. Îndepliniţi următoarele sarcini:
Nr. Legislaţie Evaluator Data

crt.
1. Citeşte Legea nr. 205/2004 şi selectează articolele
Înregistrează în caiet prevederile articolelor
selectate.
2. Citeşte Ordinul nr. 149/2004 privind protecţia
animalelor şi conspectează reglementările
3. Întocmeşte o schemă pentru Legea nr. 227/2002,
privind protecţia câinilor fără stăpân.
4. Citeşte Legea privind ratificarea Convenţiei
europene pentru protecţia animalelor de
companie, semnată la Strassbourg la 23.06.2003
şi subliniază paragrafele semnificative.
5. Citeşte Declaraţia universală a drepturilor
animalelor UNESCO - Paris, 15.11.1978 şi
selectează paragrafele referitoare la animalele de
companie.
46
c) Aplicarea reglementărilor prevăzute în aceste legi.
Probă practică
1.C. Îndepliniţi următoarele sarcini:
Nr. Reglementări în vigoare Evaluator Data

crt.
1. Aplicaţi în practica profesională reglementările
din legislaţia sanitară veterinară.
2. Aplicaţi în practica profesională reglementările
din legislaţia protecţiei animalelor de companie.
 Evaluarea se poate face şi printr-un test cu itemi obiectivi, semiobiectivi,

subiectivi.
47
MODULUL V -CONTROLUL SANITAR VETERINAR AL ALIMENTELOR
Modulul “Controlul sanitar veterinar al alimentelor” este integrat în stagii de pregătire

practică din cultura de specialitate, clasa a XII -a, liceu tehnologic, pentru calificarea
tehnician veterinar, nivel trei. Modulul „Controlul sanitar veterinar al alimentelor” se
studiază într-un număr de 90 de ore efectuate de către profesorul medic veterinar.
Modulul „Controlul sanitar veterinar al alimentelor” se parcurge în ultimele trei
săptămâni din stagii de pregătire practică (practica comasată).
Modulul „Controlul sanitar veterinar al alimentelor” reprezintă unitatea de competenţe

tehnice specializate „Controlul sanitar veterinar al alimentelor” şi este constituit din
agregarea şi contextualizarea următoarelor unităţi de competenţe :
Unităţi de competenţe pentru abilităţile cheie :
 Managementul relaţiilor interpersonale
Unităţi de competenţe tehnice specializate :
 Controlul sanitar veterinar al alimentelor
Unităţile de competenţe pentru abilităţile cheie precizate în Standardul de Pregătire

Profesională, pentru nivelul trei, clasa a XII – a, „Managementul relaţiilor interpersonale”
şi „Procesarea datelor numerice” se formează şi se aprofundează la fiecare modul, dar se
evaluează o singură dată, la modulul în care au fost agregate, aşa cum se prezintă în
tabelul nr. 1 privind lista unităţilor cheie şi a modulelor unde sunt parcurse şi evaluate.
Unităţile de competenţe tehnice generale şi specializate reprezintă suportul pe care se

formează şi se evaluează competenţele pentru abilităţi cheie.
Modul de agregare al competenţelor din cele două unităţi de competenţe se realizează

astfel: o competenţă de la abilităţile cheie se agregă cu o competenţă de la unitatea de
competenţe tehnice specializate prin intermediul condiţiilor de aplicabilitate, care
reprezintă de fapt conţinuturile necesare formării competenţelor.
48
Programa se citeşte liniar datorită asocierii dintre competenţele individuale şi
conţinuturi. Fiecărei unităţi de competenţă îi corespund competenţe individuale formulate
în Standardul de Pregătire Profesională. Conţinuturile tematice asociate competenţelor
individuale tehnice specializate permit realizarea acestora. Pe baza conţinuturilor din
programă, sunt realizate competenţele individuale tehnice specializate. În programă sunt
recomandate diverse activităţi de învăţare care se pretează la modulul “Controlul sanitar
veterinar al alimentelor” şi în special la pregătirea de specialitate, însă, profesorul îşi
poate alege alte activităţi metodice adecvate condiţiilor concrete din clasă şi care permit
realizarea conţinuturilor.
Programa şcolară reprezintă elementul de bază în realizarea proiectării didactice, ceea

ce presupune lecturarea cu atenţie a ei, astfel încât să se aibă în vedere modul de
parcurgere în ordine cronologică a conţinutului prezentat în aliniatul 1 din capitolul III,
“Sugestii metodologice”. Pentru ca programa să-şi dovedească din plin utilitatea în
proiectare, ea trebuie studiată în corelaţie cu Standardul de Pregătire Profesională în care
sunt stipulate criteriile de performanţă, competenţele individuale şi probele de evaluare,
necesare înregistrării performanţelor elevilor.
Din tabelul “Lista unităţilor cheie şi a modulelor unde sunt parcurse şi evaluate”
observăm că modulul “Controlul sanitar veterinar al alimentelor” se agregă cu unitatea
de competenţe pentru abilităţile cheie „Managementul relaţiilor interpersonale”.

Unităţi de competenţe cheie
21. Controlul sanitar-veterinar al alimentelor

evaluează la modulul ,, Controlul sanitar veterinar al alimentelor”.
49


Modul de pregătire al animalelor
înainte de tăiere: procurare,
transport, controlul administrativ
se realizează urmărind
interlocutorul, fără a-l întrerupe,
preluând argumentele acestuia
dacă sunt bune.
 Dialogul constructiv : oferă
sugestii, ascultă sugestiile
celorlalţi, formulează propuneri
consensuale, exprimă un feed-
back pozitiv, cade de acord, se
7. Managementul 7.1. Creează şi menţine poartă pentru respectarea timpilor
relaţiilor relaţii profesionale operatori ai tăierii : asomare,
interpersonale sângerare, jupuire, eviscerare,
parcelare, toaletare.
 Relaţiile de cooperare : încredere
în deciziile luate de grup, suport
pentru dezvoltarea profesională a
21. Controlul 21.1. Examinează membrilor grupului, discutarea
sanitar veterinar animalele de măcelărie deschisă a iniţiativelor, analiza
al alimentelor pe etape tehnologice critică şi evaluarea opiniilor în
grup se stabilesc la examinarea
animalelor după tăiere : controlul
organelor, examenul carcasei,
marcarea cărnii.
 Dialog constructiv : face distincţii
între fapte, opinii şi sentimente.
 Modalităţi de îmbunătăţire :
- factori determinanţi – personali,
psiho-sociali, contextuali;
- metode de identificare a
modalităţilor de îmbunătăţire :
observare, analiza unor indicatori
de coeziune socială, interviuri,
culegere de mărturii, motivare,
încurajare, integrare, redefiniri de
rol, evitarea jocurilor de putere.
Tipuri : - puncte, abatoare, combinate
Examenul sanitar veterinar al animalelor
înainte de tăiere
50
Valorificare - făinuri animale
Norme de igienă şi securitate a muncii-
specifice examinării animalelor şi
sacrificării lor.
● Surse de conflict – neînţelegeri,
interese şi obiective opuse/diferite
identificate la :
- Examenul cărnii de la animalele
tăiate de necesitate, clandestin şi
cu anumite stări fiziologice
- Examenul cărnurilor cu modificări
patologice profunde . stări
morbide generale (septicemia,
piemia, intoxicaţii, tulburări
metabolice)
- Examenul cărnii şi organelor în
7. Managementul 7.2. Gestionează bolile parazitare ale animalelor :
relaţiilor conflicte -transmisibile – trichineloza, cisticercoza,
interpersonale echinococoza;
-netransmisibile – coccidioza, fascioloza,
strongiloza, ascaridoza, sarcosporidioza.
- Examenul cărnii şi organelor în
bolile infecţioase ale animalelor :
21. Controlul 21.2. Examinează tuberculoza, antrax, morvă, turbare,
sanitar veterinar calităţile cărnii în bruceloză, rujet, salmoneloza, febra Q,
al alimentelor diferite boli, în vederea variole, pasteureloză, febra aftoasă,
depistării cărnii leucoza bovină, pesta porcină,
improprii pentru leptospiroza, boala lui Aujeszky.
consumul uman ● Modalităţi de rezolvare a conflictelor :
confruntare şi feedback legat de
performanţă şi acceptare identificate la
elaborarea actelor : procese verbale,
certificate sanitar veterinare şi la
aplicarea sancţiunilor : confiscări parţiale
sau totale.
● Modalităţi de rezolvare : renunţarea,
forţarea, aplanarea, compromisul.
● Medierea conflictelor : ascultă părţile
aflate în conflict şi le antrenează în
adaptarea unei modalităţi de rezolvare.
● Norme de igienă şi securitate a muncii
specifice examinării cărnii şi organelor.
● Tehnologia informaţiei : softuri,
internet.
51
● Roluri funcţionale în calitate de
manageri, colegi, clienţi definite la :
- Examenul sanitar veterinar al
ouălor pe clase de calitate :
dietetice, proaspete, conservate,
însuşiri organoleptice
- Examenul organoleptic al laptelui
şi produselor lactate : grăsime,
aciditate, densitate, grad de
impurificare
- Examenul sanitar veterinar al
7. Managementul peştelui şi icrelor : însuşiri
relaţiilor organoleptice
7.3.Gestionează
interpersonale - Examenul organoleptic al
aşteptările factorilor
alimentelor de origine animală
interesaţi
conservate : carne, lapte, ouă,
peşte şi al preparatelor din carne.
21. Controlul ● Factori interesaţi : persoanele implicate

sanitar veterinar direct sau indirect în conflict.
21.3. Determină indicii
al alimentelor ● Interese : personale, psiho-sociale,
de calitate fizico-
contextuale.
chimici şi organoleptici
● Anticipare şi satisfacere a aşteptărilor
ai produselor animaliere
acestora : asimilarea rolului-factorilor
în stare proaspătă şi
interesaţi, comunicarea cu factorii
conservată
interesaţi prin întrebări şi ascultare
activă.
● Metode de conservare şi ambalare :
prin frig, prin căldură, prin sărare, prin
afumare, ambalaje specifice alimentelor
de origine animală.
● Intoxicaţii la om : alimente normale,
alimente toxice, microorganisme.
● Norme de igienă şi securitate a muncii
specifice examinării fizico-chimice şi
organoleptice a alimentelor de origine
animală.
Competenţele pentru abilităţile cheie, competenţele tehnice generale şi specializate se

formează prin instruire teoretică şi laborator tehnologic. Acestor tipuri de instruire le
52
corespunde un anumit număr de ore din planul de învăţământ. Numărul de ore este
corelat cu numărul de credite acordate pentru unităţile de competenţe.
La modulul “Controlul sanitar veterinar al alimentelor” sunt alocate 90 ore de laborator
tehnologic.
Prezentăm în continuare modul de parcurgere, în ordine cronologică, a conţinutului, cel
care va sta la baza planificării calendaristice:
Nr. Tema Nr.de ore alocat

crt. Laborator tehnologic
1. Tipuri de unităţi de tăiere: 4
- puncte
- abatoare
- combinate
2. Examenul animalelor înainte de tăiere 6
- procurarea animalelor de carne
- transportul animalelor de măcelărie
- controlul administrativ
- examenul sanitar-veterinar
3. Timpii operatori ai tăierii: 6
- asomare,sângerare,jupuire,eviscerare,
parcelare,toaletare.
4. Examenul animalelor după tăiere: 12

- controlul organelor
- examenul carcasei
- marcarea cărnii
5. Modul de valorificare al confiscatelor: 4

- făinuri animale
6. Examenul cărnii de la animalele tăiate de 4

necesitate,clandestin şi cu anumite stări
fiziologice
7.  Examenul cărnii şi organelor în bolile 12
parazitare ale animalelor:
-transmisibile:trichineloza,
cisticercoza ,echinococoza
-netransmisibile:coccidioza,fascioloza
strongiloza,ascaridoza,sarcosporidioza;
53
8.  Examenul cărnii şi organelor în 12
bolile infecţioase ale animalelor:
tuberculoză,antrax,morvă,turbare,
bruceloză,rujet,salmoneloză,febra Q,
variolă,pasteureloză,febra aftoasă,
leucoza bovină,pesta porcină,
leptospiroza,boala Aujeszky;
9.  Examenul cărnurilor cu modificări 6

patologice profunde: septicemia, piemia,
intoxicaţii, dismetabolii;
10. Examenul fizico-chimic al laptelui şi 6

produselor lactate
11. Examenul sanitar-veterinar al ouălor 6
12. Examenul sanitar-veterinar al peştelui şi 6
icrelor
13. Examenul organoleptic al alimentelor de 6
origine animală conservate şi a preparatelor
din carne.
14. Infrastructura comunicării bazate pe încredere
şi înţelegere reciprocă
Dialog constructiv : oferă sugestii, formulează
propuneri consensuale, exprimă un feedback
pozitiv; cade de acord; face distincţie între
fapte, opinii şi sentimente
Ascultare activă : urmăreşte interlocutorul, nu
întrerupe interlocutorul, preia argumentele
interlocutorului;
Relaţii de cooperare: suport pentru
dezvoltarea profesională a membrilor
grupului, încredere în deciziile luate de grup
discutarea deschisă a iniţiativelor,
analiza critică si evaluarea opiniilor în grup
Modalităţi de îmbunătăţire: factori
determinanţi: personali, psiho-sociali,
contextuali; metode de identificare a
modalităţilor de îmbunătăţire: observare,
analiza unor indicatori de coeziune socială,
interviuri, culegere de mărturii, motivare,
încurajare, integrare, redefiniri de rol,
evitarea jocurilor de putere.
54
15. Surse de conflict: neînţelegeri, interese şi
obiective opuse/diferite
Modalităţi de rezolvare: renunţarea, forţarea,
aplanarea, compromisul, confruntarea,
feedback legat de performanţă şi acceptare
Mediere: ascultă părţile aflate în conflict şi
le antrenează în adoptarea unei modalităţi
de rezolvare
16. Factori interesaţi: persoanele implicate direct
sau indirect în conflict.
Roluri funcţionale: în calitate de manageri,
colegi, clienţi.
Interese: personale, psiho-sociale, contextuale
Anticipare şi satisfacere: asimilarea rolului
factorilor interesaţi, comunicarea cu factorii
interesaţi prin întrebări şi ascultare activă.
Numărul de ore alocat pe teme este orientativ, rămânând la latitudinea profesorului să

decidă asupra repartizării orelor, repartiţie ce se va realiza în funcţie de condiţiile şi
cerinţele concrete din şcoală.
În prezentarea temelor vor fi incluse atât conţinuturile de la Controlul sanitar veterinar al
alimentelor, cât şi conţinuturile unităţii de competenţe cheie Managementul relaţiilor
interpersonale, cuprinse în tabelul de corelare a competenţelor şi conţinuturilor.
2.Sugestii cu privire la procesul şi metodele de predare/învăţare

Curriculum-ul şcolar pentru modulul “Controlul sanitar veterinar al alimentelor” se
studiază în clasa a XII –a, liceu tehnologic, într-un număr total de 90 ore, laborator
tehnologic.
Pregătirea practică la calificarea “tehnician veterinar” este efectuată în totalitate de
către profesorul medic veterinar. Ea se organizează sub formă de stagii de pregătire,
comasat, câte 1-2 săptămâni, pe grupe de minimum 10 elevi şi se efectuează în
laboratoare, cabinete, ferma didactică, clinici şi dispensare medicale veterinare, la agenţii
economici cu profil zootehnic sub îndrumarea profesorilor medici veterinari.
cheie, competenţe tehnoce generale şi competenţe tehnice specializate. La baza elaborării
lui a stat Standardul de Pregătire Profesională în care unităţile de competenţe sunt
cuantificate prin credite.
55
Unitatea de competenţe “Controlul sanitar veterinar al alimentelor” este cuantificată cu
1 credit. Ea are în structura sa nivelul, valoare creditului, competenţe, criterii de
performanţă, condiţii de aplicabilitate şi probe de evaluare.
La nivelul 3 complexitatea criteriilor de performanţă şi a condiţiilor de aplicabilitate
pentru abilităţile cheie creşte, astfel încât să asigure o integrare mai rapidă a absolvenţilor
pe piaţa muncii sau să le permită să continue pregătirea la nivel superior. De aceea
abilităţile cheie ca “Procesarea datelor numerice” şi “Managementul relaţiilor
interpersonale” trebuie formate şi aprofundate, fiind importante pentru asigurarea
flexibilităţii, adaptabilităţii şi mobilităţii pe piaţa muncii.
Procesul de învăţare este centrat pe formarea competenţelor cheie şi a competenţelor
tehnice generale şi specializate.
Pentru dobândirea competenţelor individuale cheie şi a celor tehnice este necesară nu
numai implicarea profesorilor, ci şi a elevilor. În acest sens vor fi folosite strategii
didactice adecvate în funcţie de nevoile elevilor, care să le capteze atenţia şi să-i
motiveze în procesul de învăţare.
Profesorului îi revine responsabilitatea de a proiecta din timp activitatea didactică,
folosind metode şi mijloace de învăţământ adecvate, care să permită realizarea
competenţelor individuale cerute de calificarea “tehnician veterinar”.
profesorul va elabora din timp: fişe de lucru, fişe de documentare, probe de evaluare şi
autoevaluare şi va pregăti materialele, aparatura şi instrumentarul necesare unei bune
În felul acesta elevii vor dobândi cunoştinţele şi abilităţile cerute de competenţele cheie şi
cele tehnice definite.
Pentru exemplificare, am ales o lecţie în care se vizează formarea competenţei de a
examina calităţile cărnii în diferite boli în vederea depistării cărnii improprii pentru
consumul uman - de a examina carnea în vederea depistării parazitului Trichinella
spiralis.
În acest sens,scenariul didactic ar putea fi următorul:
- lecţia se desfăşoară în laboratorul de patologie;
- activitatea se desfăşoară frontal, fiecare elev executând examenul trichineloscopic;
56
- se stabilesc punctele de lucru, care vor fi egale ca număr cu numărul elevilor din
clasă;
- fiecare punct de lucru se dotează cu: fişe de documentare, fişe de lucru, plăci Petri,
probe de carne, foarfece, pense, lame-compresoare;
- în funcţie de dotarea laboratorului vor exista 2 sau mai multe trichineloscoape
portabile la care elevii vor examina secţiunile realizate;
Elevii se organizează, verifică materialele necesare, execută secţiuni pe lamele-
compresoare şi examinează la microscop, respectând etapele din fişele de lucru.În final
interpretează rezultatele obţinute şi precizează sancţiunile.
În cazul acestei teme metoda didactică de bază utilizată este exerciţiul practic, la care se
adaugă descoperirea şi observarea. Elevii vor trebui ca la sfârşitul lecţiei să prezinte
îndemânarea necesară executării examenului trichineloscopic în vederea diagnosticării
trichinelozei.

Se pot utiliza metodele clasice de evaluare, dar şi cele alternative cum sunt:
observarea sistematică a elevului, investigarea, proiectul, portofoliul elevului, pentru care
profesorul trebuie să elaboreze instrumentele de evaluare.
Autoevaluarea este o metodă utilizată tot mai frecvent, pentru a stimula elevii să-şi
formeze şi să-şi exprime opinii proprii.
Evaluarea formativă este esenţială pentru procesul de predare – învăţare eficient.
Elevii şi profesorii trebuie să ştie ce progrese se fac pentru atingerea competenţelor.
Evaluarea sumativă asigură dovezi pentru elevi, angajatori şi instituţii educaţionale
criterii definite.
Instrumentele de evaluare trebuie elaborate în corelare cu criteriile de performanţă şi
cu probele de evaluare din Standardul de Pregătire Profesională.
57
Evaluarea elevilor se face numai pentru dobândirea competenţelor specificate în
Standardul de Pregătire Profesională. Demonstrarea unei alte abilităţi în afara celor din
competenţele specificate este lipsită de semnificaţie în cadrul evaluării.
Evaluarea implică şi probe practice, de aceea instrumentul de evaluare cel mai
recomandat este fişa de observaţie. În această fişă se bifează câte o căsuţă de fiecare dată
când s-a demonstrat buna realizare a unei sarcini. În momentul în care s-au bifat toate
căsuţele, evaluarea s-a încheiat cu succes.
de competenţă definită.
Din multitudinea instrumentelor de evaluare menite să stimuleze şi să solicite elevii în
alegerea sau formularea răspunsurilor corecte, profesorul le va alege pe cele adecvate
scopului urmărit, ţinând, în acelaşi timp, cont de cerinţele din Standardul de Pregătire
Profesională în ceea ce privesc probele de evaluare. În funcţie de cerinţele unităţii de
competenţe, probele de evaluare pot fi orale, scrise şi practice.
Exemplu:
Unitatea de competenţe: 21. Controlul sanitar-veterinar al alimentelor
Competenţa: 21.3. Determină indicii de calitate fizico-chimici şi organoleptici ai
produselor animaliere în stare proaspătă şi conservată.
a) Examinarea sanitară veterinară a ouălor şi încadrarea în clase de calitate
Probă scrisă
1.A. Precizaţi caracteristicile claselor de calitate a ouălor.
Nr. Clase de calitate Caracteristici Evaluator Data
crt.
1. dietetice
2. proaspete
3. conservate
b) Determinarea caracterelor organoleptice şi fizico-chimice ale laptelui şi

produselor lactate
58
Probă orală
1.B.Descrieţi caracterele organoleptice ale laptelui şi produselor lactate.
Nr. Lapte şi Caractere organoleptice Evaluator Data
Crt. produse Aspect Consis- Culoare Gust Miros
lactate tenţă
1. Lapte-vacă
2. Iaurt
3. Smântână
Probă scrisă
2.B.Descrieţi caracterele fizico-chimice ale laptelui şi produselor lactate.
Nr. Lapte şi Caractere fizico-chimice Evaluator Data
crt. produse Grăsime Acidi- Densitate Grad de
lactate tate impurificare
1. Lapte-vacă
2. Iaurt
3. Smântână
c) Examinarea organoleptică şi fizico-chimică a laptelui şi produselor lactate
Probă practică
1.C. Îndepliniţi următoarele sarcini:
Nr. Examinarea organoleptică şi fizico-chimică a laptelui şi Evaluator Data
crt. produselor lactate
1. Examinaţi organoleptic laptele de vacă
2. Examinaţi organoleptic iaurtul.
3. Examinaţi organoleptic smântâna.
4. Determinaţi conţinutul în grăsime a laptelui de vacă.
5. Determinaţi conţinutul în grăsime a iaurtului.
6. Determinaţi conţinutul în grăsime a smântânei.
7. Determinaţi aciditatea la lapte.
8. Determinaţi aciditatea la iaurt.
9. Determinaţi aciditatea la smântână.
10. Determinaţi densitatea laptelui de vacă.
11. Determinaţi gradul de impurificare a laptelui.
12. Comparaţi datele obţinute cu valorile din tabelele 1B şi 2B şi
interpretaţi.
13. Aplicaţi şi repectaţi normele de igienă şi securitatea muncii
specifice examinării fizico-chimice şi organoleptice a laptelui şi
produselor lactate.
d) Examinarea sanitară veterinară a peştelui şi icrelor.
Probă orală
1.D.Descrieţi caracterele organoleptice ale peştelui şi icrelor.
59
Nr. Alimente Caractere organoleptice Evaluator Data
crt. conservate Aspect Consist. Culoare Gust Miros
1. Peşte
2. Icre
e) Examinarea organoleptică a alimentelor de origine animală conservate şi a

preparatelor din carne.
Probă orală
1.E.Descrieţi caracterele organoleptice ale alimentelor conservate.
Nr. Alimente Caractere organoleptice Evaluator Data
crt. conservate Aspect Consist. Culoare Gust Miros
1. Carne
2. Lapte
3. Ouă
4. Peşte
2.E.Descrieţi caracterele organoleptice ale preparatelor din carne.

Nr. Preparate Caractere organoleptice Evaluator Data
crt. din carne Aspect Consist. Culoare Gust Miros
1.
2.
3.
4.
Probă practică
3E. Îndepliniţi următoarele sarcini de lucru:
Nr. Examinarea organoleptică a alimentelor de origine animală Evaluator Data
crt. conservate
1. Examinaţi organoleptic alimentele conservate din carne.
2. Examinaţi organoleptic alimentele conservate din lapte.
3. Examinaţi organoleptic alimentele conservate din ouă.
4. Examinaţi organoleptic alimentele conservate din peşte.
5. Examinaţi organoleptic preparatele din carne.
6. Aplicaţi şi respectaţi normele de igienă şi securitate a muncii
specifice examinării organoleptice a alimentelor de origine
animală conservate şi a preparatelor din carne.
f) Supravegherea metodelor de conservare şi ambalare a alimentelor de origine

animală.
60
Probă orală
1.F. Descrieţi metodele de conservare şi ambalare a alimentelor de origine animală.
Nr. Metode Descriere Evaluator Data
crt.
1. Conservare prin frig
2. Conservare prin căldură
3. Conservare prin sărare
4. Conservare prin afumare
5. Ambalare
g) Supravegherea măsurilor de prevenire a intoxicaţiilor la om
Probă scrisă
1.G. Descrieţi măsurile de prevenire a intoxicaţiilor la om.
Nr. Intoxicaţii Măsuri de prevenire a intoxicaţiilor Evaluator Data
crt. produse de
1. Alimente
normale
2. Alimente toxice
3. Microorganisme
h) Aplicarea normelor specifice de securitate şi sănătate în muncă.
Probă practică
1.H. Îndepliniţi următoarele sarcini de lucru:
Nr. Respectaţi normele specifice de igienă şi securitate a Evaluator Data
crt. muncii
1. Aplicaţi normele specifice de igienă şi securitate a muncii în
cazul examinării laptelui şi a produselor lactate.
2. Aplicaţi normele specifice de igienă şi securitate a muncii în
cazul examinării preparatelor din carne.
3. Aplicaţi normele specifice de gienă şi securitate a muncii în
cazul examinării alimentelor conservate.

subiectivi.
61
MODULUL VI – PATOLOGIA INFECŢIOASĂ
Modulul “Patologia infecţioasă” este integrat în curriculum în dezvoltare locală din

cultura de specialitate, clasa a XII- a, liceu tehnologic, pentru calificarea tehnician
veterinar, nivel trei. Modulul „Patologia infecţioasă” se studiază într-un număr de 124 de
ore efectuate de către profesorul medic veterinar.
Modulul „Patologia infecţioasă” reprezintă unitatea de competenţe tehnice specializate

„Patologia infecţioasă”. Deşi această unitate de competenţe nu se agregă sau
contextualizează cu o unitate de competenţe pentru abilităţile cheie, considerăm oportun
să menţionăm şi aici, unităţile de competenţe cheie care se formează în clasa a XII –a,
nivelul trei, calificarea “tehnician veterinar”. Acestea sunt :
Subliniem că unităţile de competenţe pentru abilităţile cheie se formează şi se

aprofundează în fiecare modul, în principal pe instruire practică, dar se evaluează o
singură dată, la modulul în care au fost agregate. În prologul programei este prezentat
tabelul nr. 1, privind lista unităţilor cheie şi modulelor unde sunt parcurse şi evaluate.
Profesorul medic veterinar are obligaţia să cunoască conţinutul unităţilor de competenţe
cheie de la nivelul trei şi să-l implementeze în cadrul modulului “Patologia infecţioasă”
pentru formarea abilităţilor cheie. De fapt, unităţile de competenţe tehnice generale şi
specializate reprezintă suportul pe care se formează şi se evaluează competenţele pentru
abilităţile cheie.
Programa se citeşte liniar datorită asocierii dintre competenţele individuale şi

conţinuturi. Fiecărei unităţi de competenţe îi corespund competenţe individuale formulate
în Standardul de Pregătire Profesională. Conţinuturile tematice asociate competenţelor
individuale tehnice specializate permit realizarea acestora. Pe baza conţinuturilor din
programă, sunt realizate competenţele individuale tehnice specializate. În programă sunt
recomandate diverse activităţi de învăţare care se pretează la modulul “Patologia
62
infecţioasă” şi în special la pregătirea de specialitate, însă, profesorul îşi poate alege alte
activităţi metodice adecvate condiţiilor concrete din clasă şi care permit realizarea
conţinuturilor.
Programa şcolară reprezintă elementul de bază în realizarea proiectării didactice, ceea

ce presupune lecturarea cu atenţie a ei, astfel încât să se aibă în vedere modul de
parcurgere în ordine cronologică a conţinutului prezentat în aliniatul 1 din capitolul III,
“Sugestii metodologice”. Pentru ca programa să-şi dovedească din plin utilitatea în
proiectare, ea trebuie studiată în corelaţie cu Standardul de Pregătire Profesională în care
sunt stipulate criteriile de performanţă, competenţele individuale şi probele de evaluare,
necesare înregistrării performanţelor elevilor.
20. Patologia infecţioasă
Competenţele acestei unităţi se tratează complet şi se evaluează la modulul ,,Patologia
infecţioasă”.

Bolile infecţioase
• Clasificare după agentul patogen – bolile
bacteriene, virotice, rickettsiene,
micoplasmatice.
• Boli comune: Antraxul, Tuberculoza,
Bruceloza, Pasteureloza, Salmoneloza,
Colibaciloza nou-născuţilor, Necrobaciloza,
20. Patologia 20.1 Selectează bolile Tetanosul, Botulismul, Leptospiroza,
infecţioasă infecţioase Listerioza, Febra aftoasă, Variola, Turbarea,
Boala Aujeszky, Influenţele, Febra Q.
• Boli specifice:
Bolile păsărilor: Pseudopesta, Difterovariola,
Leucozele, Boala Marek,
Ornitoza,Micoplasmoza, Coriza, Holera,
Tifoza, Puloroza, Bursita infecţioasă, Gripa
aviară.
Bolile porcinelor: Pesta, Gastroenterita
transmisibilă, Rujetul, Dizenteria anaerobă.
63
Bolile bovinelor: Boala mucoaselor, Leucoza
enzootică, Cărbunele emfizematos,
Paratuberculoza, Campilobacterioza genitală,
Mamitele, Encefalopatia spongiformă.
Bolile ovinelor: Ectima contagioasă, Agalaxia
contagioasă, Mamita gangrenoasă,
Anaerobiozele (Hepatita necrozantă,
Enterotoxiemia).
Bolile cabalinelor: Anemia infecţioasă,
Morva, Gurma.
Bolile iepurilor: Mixomatoza.
Bolile carnivorelor: Jigodia, Parvoviroze,
Boala Rubarth.
Bolile albinelor (loca americană, loca
europeană).
• Importanţa economică şi sanitară a bolilor
infecţioase.
20.2. Argumentează Etiologie:
etiopatogeneza în bolile Virusuri: structură, forme, dimensiuni,
infecţioase cultivare, multiplicare, tropism
• Agentul patogen – descriere
20. Patologia - morfologie
infecţioasă - colorare
- cultivare
- particularităţi (serotipuri), rezistenţă
▪ Patogeneză
Caractere epizootologice:
• Receptivitate: speciile şi categoriile de
animale
• Factorii care influenţează receptivitatea:
- favorizanţi; - stresanţi.
20.3 Analizează • Sursele de infecţie: - primare
caracterele - secundare
epizootologice în bolile • Modul de contaminare: - direct
infecţioase. - indirect
- căile de transmitere
• Dinamica epizootică: - sporadic
- enzootic
- epizootic
- panzootic
64
20.4. Analizează • Examinare: - clinică
manifestările clinice şi - necropsică
modificările • Simptome: - generale
anatomopatologice în - specifice pe aparate digestive,
bolile infecţioase. respiratorii, cardiovasculare,
nervoase, urinare, genitale
• Modificări anatomo-patologice:
circulatorii, inflamaţii, tumori,
distrofii, necroze, hipertrofii, atrofii.
• Înregistrare: registrul de consultaţii
• Raportare la medicul veterinar: verbală,
scrisă, mesager.
• Norme de igienă şi securitate a muncii
specifice abordării, contenţiei şi examinării
animalelor.
• Recoltare de probe ca:
- sânge
- urină, spermă
- fecale
- salivă
- scurgeri vaginale
- porţiuni de organe
- bucăţi de piele
- os lung
20. Patologia 20.5. Efectuează lucrări - cadavre
infecţioasă pentru stabilirea • Examene de efectuat:
diagnosticului în bolile - reacţia de hemaglutinare rapidă
infecţioase. - reacţia inelară cu lapte
- examene bacterioscopice (frotiuri)
- diagnostic în mamite cu fişele Albrom
şi reactivul R-Mastitest.
specifice lucrărilor de recoltare a probelor şi
examenelor efectuate.
Calculatorul utilizat ca sursă de informare
pentru problemele de diagnostic în bolile
infecţioase :
- softuri
- internet
65
• Tratamente profilactice cu:
- chimioterapice
- antibiotice
• Tratamente curative cu:
- seruri hiperimune;
- antiinfecţioase;
20.6. Asigură tratarea - rehidratante;
animalelor din focarul - specifice pe aparate.
de boală. • Recoltare şi expediere de probe la
laboratorul veterinar pentru efectuarea
antibiogramei.
• Probe: sânge, urină, spermă, fecale, porţiuni
de organe cu leziuni, os lung, cadavre.
medicamentelor.
• Măsuri de profilaxie generală ce se asigură:

- achiziţionare
- carantina profilactică
- condiţii de zooigienă şi alimentaţie
- factori favorizanţi
- factori stresanţi
• Imunoprofilaxia: - serumizări
- vaccinări
• Măsuri de carantină: - de gradul I
20. Patologia 20.7. Supraveghează - de gradul II
infecţioasă aplicarea măsurilor de - de gradul III
profilaxie şi combatere • Dezinfecţia, dezinsecţia, deratizarea:
în bolile infecţioase. - periodic
- curent
• Inspecţia zilnică a efectivului de animale din
focarul de boală şi raportarea datelor
medicului veterinar.
specifice lucrului cu animale, manipulării
vaccinurilor, serurilor şi echipamentelor de
administrare, soluţiilor dezinfectante,
dezinsectante şi deratizante.
1. Explicarea corelaţiilor între competenţe şi conţinuturi
66
Competenţele pentru abilităţile cheie, competenţele tehnice generale şi competenţele
tehnice specializate se formează prin pregătire practică, stagii de pregătire practică şi
instruire teoretică. Conţinuturile corespunzătoare competenţelor se corelează cu numărul
de credite pentru unităţile de competenţe care corespund numărului de ore din planul de
învăţământ pentru cele trei tipuri de instruire. Pentru pregătirea practică la modulul
,,Patologia infecţioasă” sunt alocate 62 ore care reprezintă laboratorul tehnologic. Orele
de laborator tehnologic se efectuează de către profesorul medic veterinar.
Prezentăm în continuare modul de parcurgere, în ordine cronologică, a conţinutului, care

de fapt reprezintă baza planificării calendaristice.
Nr. Tema Numărul de ore alocate

crt. Instruire teoretică Laborator tehnologic
I. Bolile infecţioase comune
A. Boli bacteriene 10
1. Antraxul 2
2. Tuberculoza 2
3. Bruceloza 2
4. Pasteureloza 1
5. Salmoneloza 2
6. Colibaciloza nou-născuţilor 1
7. Necrobaciloza 1
8. Tetanosul 1
9. Botulismul 1
10. Leptospiroza 2
11. Listerioza 1
B. Boli virotice 8
12. Febra aftoasă 2
13. Variola 2
14. Turbarea 1
15. Boala Aujeszky 1
16. Influenţele (gripele) 1
C. Boli rickettsiene
17. Febra Q 1
II Bolile infecţioase specifice
Bolile infecţioase ale păsărilor 8
18. Pseudopesta aviară 2
19. Difterovariola aviară 1
20. Leucozele aviare 1
67
21. Boala Marek 1
22. Ornitoza 1
23. Micoplasmoza 1
24. Coriza infecţioasă aviară 1
25. Holera aviară 1
26. Tifoza aviară 1
27. Puloroza 1
28. Bursita infecţioasă aviară 1
III Bolile infecţioase ale porcilor 8
29. Pesta porcină 2
30. Gastroenterita transmisibilă virotică 1
31. Rujetul 2
32. Dizenteria anaerobă a purceilor 1
IV. Bolile infecţioase ale bovinelor 8
33. Boala mucoaselor – diareea virotică 1
34. Leucoza enzootică bovină 1
35. Cărbunele emfizematos 1
36. Paratuberculoza 1
37. Campilobacterioza genitală 1
38. Mamitele infecţioase ale vacilor 1
39. Encefalopatia spongiformă 1
V. Bolile infecţioase ale ovinelor 8
40. Ectima contagioasă a oilor şi caprelor 1
41. Agalaxia contagioasă a oilor şi caprelor 1
42. Mamita gangrenoasă a oilor şi caprelor 1
43. Anaerobiozele oilor: 1
- Enterotoxomia anaerobă a oilor
- Hepatita necrozantă a oilor
VI. Bolile infecţioase ale cabalinelor 6
44. Anemia infecţioasă 1
45. Morva 1
46. Gurma 1
VII. Bolile infecţioase ale iepurilor
47. Mixomatoza 1
VIII. Bolile infecţioase ale carnivorelor, ale 6
animalelor de blană şi albinelor
48. Jigodia 1
49. Parvoviroze 1
- Gastroenterita virală a câinelui 1
- Leucopenia infecţioasă a pisicilor
50. Encefalita vulpilor – Boala Rubarth. 1
51. Loca americană, europeană 1
Total 62 62
68
Numărul de ore alocat pe teme este orientativ, rămâne la latitudinea profesorului
să decidă asupra repartizării orelor în funcţie de condiţiile şi cerinţele concrete din
unitatea şcolară.
Prezentarea bolilor se va face după planul de expunere al bolilor infecţioase, începând cu
2. Sugestii cu privire la procesul şi metodele de predare / învăţare

Curriculum-ul şcolar pentru modulul “Patologia infecţioasă” se studiază în clasa a
XII –a, liceu tehnologic, într-un număr total de 124 ore, din care instruire teoretică 62 ore
şi laborator tehnologic 62 ore.
Întrucât modulul “Patologia infecţioasă” se studiază în cadrul Curriculum-ului în
dezvoltare locală, cele 4 ore prevăzute în planul de învăţământ la acest capitol, vor fi
comasate într-o singură zi pentru a da posibilitate profesorului medic veterinar să
organizeze atât instruirea teoretică, cât şi pregătirea practică în vederea formării
competenţelor definite la acest modul.
cheie, competenţe tehnoce generale şi competenţe tehnice specializate. La baza elaborării
lui a stat Standardul de Pregătire Profesională în care unităţile de competenţe sunt
cuantificate prin credite.
Unitatea de competenţe “Patologia infecţioasă” este cuantificată cu 2 credite. Ea are în
structura sa nivelul, valoare creditului, competenţe, criterii de performanţă, condiţii de
aplicabilitate şi probe de evaluare.
La nivelul 3 complexitatea criteriilor de performanţă şi a condiţiilor de aplicabilitate
pentru abilităţile cheie creşte, astfel încât să asigure o integrare mai rapidă a absolvenţilor
pe piaţa muncii sau să le permită să continue pregătirea la nivel superior. De aceea
abilităţile cheie ca Procesarea datelor numerice şi Managementul relaţiilor interpersonale
trebuie formate şi aprofundate, fiind importante pentru asigurarea flexibilităţii,
adaptabilităţii şi mobilităţii pe piaţa muncii.
69
Pentru aplicarea curriculum-ului de clasa a XII-a procesul de predare – învăţare
trebuie să fie focalizat pe formarea competenţelor cheie şi a competenţelor tehnice
generale şi specializate cerute de nivelul trei, calificarea ,,tehnician veterinar”.
Utilizarea unor metode cu activitatea didactică centrată pe elev cum sunt: studiul de
caz, brainstormingul cu toate variantele sale (Philips 6.6, 3.5.6, turul galeriilor), jocul de
rol, descoperirea, problematizarea, mozaicul, lucrul pe staţiuni, are eficienţă maximă în
procesul de predare-învăţare. De asemenea ele dezvoltă la elevi gândirea logică, cauzală,
analitică, critică, imaginaţia, creativitatea şi îi deprind să colaboreze şi să coopereze în
cadrul echipei.
Procesul de predare – învăţare este centrat pe formarea competenţelor cheie şi a
competenţelor tehnice specializate. Pentru dobândirea competenţelor individuale cheie şi
tehnice specializate este imperios necesară implicarea responsabilă atât a profesorilor cât
şi a elevilor, prin folosirea unor strategii didactice adecvate în desfăşurarea orelor care să
capteze atenţia elevilor şi să le permită acestora un grad de independenţă şi oportunităţi
de a lua anumite decizii în ceea ce priveşte propriul proces de învăţare. De aceea
demersul didactic depus de profesorul medic veterinar trebuie să fie focalizat spre
atingerea acestor competenţe individuale cerute de calificarea ,,tehnician veterinar”.
Acest deziderat se poate realiza numai printr-o proiectare riguroasă a activităţii didactice
şi folosirea celor mai adecvate metode şi mijloace de învăţământ care să răspundă
stilurilor de învăţare de nivel 3, care să ofere posibilitatea de a opta pentru un procedeu
sau altul, de a reflecta asupra lucrurilor nou învăţate şi care să le dea sentimentul
realizării şi succesului. Pentru eficientizarea procesului de predare – învăţare, profesorul
trebuie să-şi proiecteze din timp activitatea didactică prin elaborarea de fişe de lucru, fişe
de documentare, fişe de observaţie, probe de evaluare şi autoevaluare, prin pregătirea
materialelor, instrumentarului, aparaturii, echipamentelor necesare precum şi a spaţiului
de lucru. Numai astfel, prin asigurarea resurselor materiale, elevii pot să dobândească
cunoştinţele şi abilităţile cerute de competenţele cheie şi competenţele tehnice
specializate definite.
Exemplificăm printr-o lecţie în care se vizează formarea competenţei de a asigura

tratarea animalelor din focarul de boală. Să presupunem că evoluează colibaciloza într-o
fermă de taurine.
70
Pentru aceasta sugerăm următorul scenariu didactic:
 Se organizează clasa pe grupe şi puncte de lucru;
 Grupele pot fi formate din 4-5 elevi;
 În punctele de lucru se găseşte câte un viţel cu simptome de colibaciloză,
simptome generale şi digestive:
- un viţel are formă enteroinvazivă
- doi viţei au formă enterotoxiemică
- un viţel are formă benignă
- un viţel are formă cronică cu tulburări respiratorii
 Profesorul trece pe la fiecare grupă şi dă informaţii despre cazul respectiv,
solicitând din partea elevilor propuneri pentru tratamentul ce trebuie aplicat
animalului bolnav.
 Elevii examinează animalul şi propun diferite tipuri de medicaţie, care sunt
discutate şi argumentate. Împreună cu profesorul se aleg soluţiile optime,
motivându-se această alegere pentru cazul respectiv.
 Grupa de elevi administrează medicamentele selectate ceea ce duce la formarea
competenţei, iar în final se evaluează rezultatele obţinute.
Metoda utilizată în acest scenariu este studiul de caz la care s-au asociat observarea,
descoperirea, conversaţia euristică, algoritmizarea, problematizarea şi exerciţiul practic.

Se pot utiliza metodele clasice de evaluare, dar şi cele alternative cum sunt:
observarea sistematică a elevului, investigarea, proiectul, portofoliul elevului, pentru care
profesorul trebuie să elaboreze instrumentele de evaluare.
Autoevaluarea este o metodă utilizată tot mai frecvent, pentru a stimula elevii să-şi
formeze şi să-şi exprime opinii proprii.
Evaluarea formativă este esenţială pentru procesul de predare – învăţare eficient.
Elevii şi profesorii trebuie să ştie ce progrese se fac pentru atingerea competenţelor.
71
Evaluarea sumativă asigură dovezi pentru elevi, angajatori şi instituţii educaţionale
criterii definite.
Instrumentele de evaluare trebuie elaborate în corelare cu criteriile de performanţă şi
cu probele de evaluare din Standardul de Pregătire Profesională.
Evaluarea elevilor se face numai pentru dobândirea competenţelor specificate în
Standardul de Pregătire Profesională. Demonstrarea unei alte abilităţi în afara celor din
competenţele specificate este lipsită de semnificaţie în cadrul evaluării.
Evaluarea implică şi probe practice, de aceea instrumentul de evaluare cel mai
recomandat este fişa de observaţie. În această fişă se bifează câte o căsuţă de fiecare dată
când s-a demonstrat buna realizare a unei sarcini. În momentul în care s-au bifat toate
căsuţele, evaluarea s-a încheiat cu succes.
de competenţă definită. Multitudinea instrumentelor de evaluare solicită din partea
elevilor să formuleze răspunsuri sau să aleagă răspunsuri corecte. Probele de evaluare pot
fi orale, scrise şi practice în funcţie de cerinţele unităţii de competenţe şi în concordanţă
cu probele de evaluare formulate în Standardul de Pregătire Profesională. Instrumentele
de evaluare se elaborează în corelaţie cu criteriile de performanţă, condiţiile de
aplicabilitate şi probele de evaluare ale competenţei individuale din Standardul de
Pregătire Profesională pentru calificarea ,,tehnician veterinar”, nivelul trei.
Exemplu: concretizăm cu ,,Tuberculoza”.

Unitatea de competenţă 20. Patologia infecţioasă
Competenţa 20.3. Analizează caracterele epizootologice în bolile
infecţioase.
a) Selectarea animalelor receptive şi a factorilor care influenţează receptivitatea
Proba orală
1A. Precizaţi speciile şi categoriile de animale receptive la tuberculoză.
Nr. Speciile de animale receptive la tuberculoză Evaluator Data
crt.
1.
2.
72
3.
4.
5.
6.
7.
Proba scrisă
2 A. Enumeraţi 5 factori favorizanţi care influenţează receptivitatea animalelor la
tuberculoză.
Nr.crt. Factori favorizanţi Evaluator Data
1.
2.
3.
4.
5.
b) Investigarea surselor de infecţie.
Proba orală
1 B. Precizaţi sursele primare de infecţie în tuberculoză
Nr. Surse primare Evaluator Data
crt.
1.
2.
3.
Proba orală
2B. Enumeraţi 6 surse secundare de infecţie în tuberculoză
Nr. Surse secundare Evaluator Data
crt.
1.
2.
3.
4.
5.
6.
c) Argumentarea modului de contaminare şi a dinamicii epizootice
Proba scrisă
1C. Descrieţi modul de contaminare în tuberculoză
Nr. Modul de contaminare în tuberculoză Evaluator Data
crt.
73
Proba orală
2C. Descrieţi dinamica epizootică în tuberculoză
Nr. Dinamica epizootică în tuberculoză Evaluator Data
crt.
d) Corelarea caracterelor epizootologice pentru precizarea diagnosticului.
Proba orală
1D. Precizaţi caracterele epizootologice care facilitează stabilirea diagnosticului şi
argumentaţi.
Nr. Caractere epizootologice Argument Evaluator Data
crt.
1.
2.
3.

subiectivi.
74

CRR Nivel 3 CL - Xii Tehnician Veterinar

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

CRR Nivel 3 CL - Xii Tehnician Veterinar

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

MINISTERUL EDUCAŢIEI ŞI CERCETĂRII

Anexa nr.5 la OMEdC nr.1847 din 29.08.2007

Calificarea: TEHNICIAN VETERINAR

Tănăsie Petrişor – doctor în medicină veterinară, prof. grd. did. I, Grupul

Menagi Selma Uzupe – doctorand, Facultatea de Medicină Veterinară Bucureşti

Oprea Delia – prof. grd.did. I, Grupul Şcolar Agricol Prejmer, Braşov

Drinovan Maria – inginer zootehnist, prof. grd.did. I, Grupul Şcolar Agricol

La elaborarea programei şcolare s-au avut în vedere următoarele:

economică Gestiune şi evidenţă Modul III

18.6. Aplică cunoştinţe referitoare la  

Calificarea : tehnician veterinar

Modulul I: Propedeutica şi patologia Total ore/an 109

Modulul II: Patologia obstetricală Total ore/an 110

Modulul III: Gestiune şi evidenţă economică Total ore/an 91

Total ore/an: 10 ore/săptămână x 31 săptămâni = 310 ore

Stagii de pregătire practică 150 ore

Modulul IV: Etică şI legislaţie Total ore/an 60

Modulul V: Controlul sanitar veterinar Total ore/an 90

Total ore/an: 30 ore/săptămână x 5 săptămâni = 150 ore

Curriculum în dezvoltare locală 124 ore

Modulul VI: Patologia infecţioasă Total ore/an 124

Total ore/an: 4 ore/săptămână x 31 săptămâni = 124 ore

TOTAL GENERAL: 584 ore/an

Modulul “Propedeutica şi patologia chirurgicală” este integrat în curriculum diferenţiat din

Modulul „Propedeutica şi patologia chirurgicală” reprezintă unitatea de competenţe tehnice

7. Managementul relaţiilor interpersonale

8. Procesarea datelor numerice

Subliniem că unităţile de competenţe pentru abilităţile cheie se formează şi se aprofundează

Modulul “Propedeutica şi patologia chirurgicală” se studiază în paralel cu celelalte

Lista unităţilor de competenţe relevante pentru modul

II.Tabelul de corelare a competenţelor şi conţinuturilor

Unităţi de Competenţe Conţinuturi

Instrumente:-pentru incizie şi secţionare;

1.Explicarea corelaţiilor între competenţe şi conţinuturi

Nr. Nr. de ore alocat

2. Manopere chirurgicale de bază 4 18

2.Sugestii cu privire la procesul şi metodele de predare/învăţare.

3.Sugestii cu privire la utilizarea instrumentelor de evaluare

Unitatea de competenţă: 18. Propedeutica şi patologia chirurgicală

Competenţa: 18.4. Aplică cunoştinţe referitoare la infecţiile chirurgicale, leziunile

a) Compararea infecţiilor chirurgicale.

b) Diferenţierea leziunilor traumatice

d) Aplicarea normelor specifice de securitate şi sănătate în muncă.

 Evaluarea se poate face şi printr-un test cu itemi obiectivi, semiobiectivi, subiectivi.

Modulul “Patologia obstetricală” este integrat în curriculum diferenţiat din cultura de

Modulul „Patologia obstetricală” reprezintă unitatea de competenţe tehnice specializate

7. Managementul relaţiilor interpersonale

8. Procesarea datelor numerice

Subliniem că unităţile de competenţe pentru abilităţile cheie se formează şi se aprofundează

Modulul “Patologia obstetricală” se studiază în paralel cu celelalte module în

Lista unităţilor de competenţe relevante pentru modul

Competenţele acestei unităţi se tratează complet şi se evaluează la modulul “Patologia

II.Tabelul de corelare a competenţelor şi conţinuturilor

Unităţi de Competenţe Conţinuturi

III. Sugestii metodologice

1.Explicarea corelaţiilor între competenţe şi conţinuturi

Competenţele pentru abilităţile cheie, competenţele tehnice generale şi competenţele tehnice

Boli: paraplegia antepartum, prolapsul

Distocii de origine maternă şi fetală

Boli: - prolapsul uterin, retenţia învelitorilor

Boli: asfixia, diareea, constipaţia,

5. Bolile glandei mamare 12 10

Boli: plăgile ugerului, edemul ugerului,