Cei mai deștepți copii din lume-Armanda Ripley

Referat

Cei mai privilegiați copii din America beneficiază de școli cu tehnologie de vârf, de
parinți bine educati iar guvernul investește în sistemul educational. Cu toate astea, elevii au
rezultate mai slabe la matematică decât copiii din alte 27 de tari.
În America, profesorii nu mizează pe calitatea orelor susținute în fața elevilor. Se
pune un mare accent pe activitațile sportive, ajungându-se chiar și la orele de matematică să
se vorbească despre sport, în defavoarea materiei în sine. Nu este scoasă în evidență latura
practică a unei materii, la ora de biologie, elevii copiind definiții din carte. Astfel, elevii nu
sunt pregătiți pentru viitor și pentru problemele cu care se vor confrunta în viața reală. De
asemenea, profesorii nu dezvoltă capacitatea de gândire a elevului deoarece în momentul
când elevul are o nelămurire nu este lăsat sa gândească singur o soluție, ci i se oferă imediat
ajutor.
Statul investește resurse financiare considerabile pentru finanțarea instituțiilor de
învățământ. Deși sunt angajați mii de consilieri pentru profesori, sunt crescute semnificativ
salariile, iar în 2011 peste jumătate din bugetul statului este destinat educației, competențele
elevilor lasă de dorit în continuare. Acest lucru se întâmplă deoarece nu se pune accent pe un
sistem educational de calitate, ci exista o indiferenta față de elevi si viitorul acestora. Se
considera ca oricine poate deveni profesor atat timp cat vine la cursuri, urmeaza regulile si
are intentii bune. Ceea ce nu a inteles societatea din Statele Unite a fost faptul ca simpla
investire a banilor in educatie nu ii face pe copii mai destepti. Părintii nu cer lectii
suplimentare pentru copii, ei doar vin la scoala pentru a se plânge de rezultatele proaste ale
elevilor. În schimb, părintii au o plăcere în a veni la școală să își vadă copiii facand sport.
Într-o economie automatizată, globală, copiii au nevoie de îndrumare:au nevoie să știe cum sa
se adapteze, întrucât asta vor face toata viata. Elevii ar trebui sa stie ce înseamnă sa se
confrunte cu idei complexe, și să gândească in afara zonei lor de confort. Să știe ce inseamna
sa dea greș, sa lucreze mai mult și să facă mai bine. În cazul sistemului de învătământ precum
cel din America, niste profesori mediocri le oferă elevilor o hrana care nu mai trebuie
mestecata. Abia mai tarziu, dupa liceu aveau sa descopere ca fusesera înselati. Lumea reala
nu dadea o a doua sau o a treia sansa: lumea reala nu dă credit doar pe prezenta.
Sistemul educational din America diferențiază în mod indirect șansele de reușită ale
unui elev, fiind sub influența stării materiale. În America bogatia facea rigoarea optională.
Bogăția este principalul factor care influențează segmentarea elevilor. Astefel, elevii nativi,
cu posibilități financiare mai ridicate beneficiază de educație de la școlile devenite de
prestigiu deoarece sunt în orașele mai scumpe, unde doar cei bogați își permit să locuiască.
Elevii cu o situație financiară precară sunt etichetați ca nefiind interesați de școală și nefiind
capabili să obțină rezultate bune la învățătură. Sistemul nu susține elevii inteligenți-cazul lui
Kim care deși s-a remarcat prin rezultate deosebite obținute la testul SAT nu este susținută
financiar să își dezvolte capacitățile intelectuale (deși află un număr mare de persoane despre
dorința ei de a studia în străinătate-cere ajutor de la 60 de firme, își expune public nevoia de
resurse material pe un blog- nu ia nimeni atitudine să o ajute)
S-a dovedit faptul ca etichetele și tiparele sunt cele de care depind creierul uman. În
urma unui studiu efectuat pe câțiva profesori americani s-a constatat că profesorii pot obtine
rezultate mai bune cu elevii daca au o impresie buna despre acei elevi. Astfel, profesorii
cărora li s-a întipărit în minte că elevii sunt capabili să obțină rezultate bune au fost mai
interesați de modul de prezentare a informațiilor, și astfel, s-a conoscut o evoluție a acelor
elevi, în timp ce la celelalte clase nu s-a observant nicio îmbunătățire. În urma încurajării
segregării, s-a ajuns la situația în care elevii erau diferentiați pe scoli în funcție de starea
materială. Astfel, popularea școlilor cu elevi cu venituri scăzute si elevi afro-americani duce
cu gândul la note mici, probleme de familie și așteptări reduse. Rigoarea lipseste din aceste
scoli, calitatea predării fluctuând foarte mult, autonomia profesorilor și a elevilor fiind redusă
iar nivelul de motivație este scăzut. Statele Unite sunt foarte atente la rasa elevilor. Legile
statale și federale cer ca profesorii si directorii să gândească la copiii lor ca fiind diferiti si sa
aiba o anumită atitudine față de copii, în functie de rasa si venit. Elevii afroamericani obțin la
PISA rezultate la citire cu o medie cu 84 de puncte mai mică decât elevii nativi. Se observă
diferența si prin scorurile de absolvire sau la testele SAT. Elevii afro-americani au parte de o
predare mai slabă și de așteptări mai scăzute, iar în timpul orelor sunt tratați diferențiat.
Astfel, elevii afro-amerocani sunt discriminați, imprimându-li-se în minte că nu au șanse
egale cu ceilalți copii americani. Testul PISA este un test provocator, pentru care elevul
trebuie sa gandeasca, continea exercitii referitoare la deprinderile de baza de care un elev are
nevoie pentru a putea practica o meserie mai tarziu, si nu exercitii teoretice. În 2009
adolescentii americani se clasau pe locul 26 la matematica, pe 17 la stiinte si pe 12 la citire.
Elevii sunt evaluați prin intermediul testelor PISA, SAT și ACT, însă niciunul dintre aceste
teste nu este sufficient de compehensiv și înrădăcinat în cultura școlilor. Examenul New York
State este considerat unul dintre cele mai dificile. Acest examen presupune doua eseuri cu
răspunsuri scurte, fiecare dintre ele având lungimea de un paragraf. Elevii americani albi
aveau rezultate mai slabe la matematică decât toți elevii dintr-o duzină de alte țări, inclusive
toți elevii din Canada, Noua Zeelandă sau Australia, care aveau proporții mai mari de copii
imigranți. Elevii din școlile private se descurcau mai bine la PISA decât elevii scolilor
publice. Unul dintre factorii care împiedică elevii să obțină rezultate bune la aceste evaluări
este, conform unui analist din domeniul educației din Statele Unite, Diane Ravitch, mediul
din care provine: Problema noastră o reprezintă sărăcia, nu școala. Nu se observă că
adevărata problemă este, de fapt, a sistemului, și nu a trecutului sau a cartierelor din care fac
parte elevii. De asemenea, lipsa concurenței dintre școlile SUA și mascarea acesteia de o
lipsă de informații este un alt factor al esuarii obtinerii performanțelor școlare.
Școlile din Statele Unite concediază anual aproximativ 2% pentru rezultatele scăzute, un
procent mult prea mic pentru a stimula profesorii sa obtina rezultate bune cu elevii lor sau
pentru a încerca sa devină mai eficienți. Există posibilitatea admiterii la licee virtuale în care
informațiile sunt preluate din mediul online, fara implicarea direct a profesorului. Aceste
licee oferă libertate fiecarui elev de a-și crea propriul program, generează autonomie și
motivație. Dezavantajele regăsite la acest sistem sunt imposibilitatea controlului asupra
calității sau echității . Profesorii sunt disponibili 5 zile pe saptamana, 24 de ore pe zi. Elevii
pot comunica cu profesorii prin email, telefon sau prin mesaje. Un astfel de sistem poate duce
la izolarea copiilor si la limitarea dezvoltarii capacitătilor sociale. Din punct de vedere al
legăturii dintre elev și professor, profesorii din Statele Unite oferă ajutor ori de câte ori este
nevoie copiilor: “Profesorii din Statele Unite sunt mult mai deschiși. Îți sunt ca niște
prieteni…În Germania noi nu știm nimic despre profesorii nostri. Sunt profesori și atât. N-am
vorbi niciodată cu ei despre problem personale.” Profesorii sunt uneori sprijin pentru copil.
Influenta profesorilor asupra copilului nu se limiteaza la educatie si performante scolare. Ei
sunt uneori un ghid si sprijin pentru copil, care le poate cere sfaturi acestora. Copilul poate
alege sa mearga mai degraba la un profesor cu care are o relatie buna decat la parintii sai (ii
este uneori jena de parinti sau se poate gandi ca acestia nu l-ar putea ajuta). Des, un copil va
apela la sfaturile si ajutorul profesorului cand are probleme cu alti elevi in scoala (profesorii
cunosc deseori multe despre relatiile intre elevi), dar si cand are probleme acasa. Cu toate
acestea, rămâne foarte important pentru un profesor să învețe elevii să gândească critic. Pe de
altă parte, este important ca profesorul să nu ii trateze diferit pe elevii fata de care resimte
sentimente de mila din cauza situatiei sociale sau financiare. O clasă la care se pastrează
standarde înalte, indiferent de mediul de proveniență al copiilor, are mai multe șanse de a
obține performanțe.
 O diploma pentru un colegiu absolvit în Statele Unite înseamnă câstigarea unui salariu
dublu. Renunțarea definitiv la liceu inseamna intrarea într-o luptă permanentă, cu salarii mici
și beneficii care dispar. Persoanele care nu detin studii au un nivel foarte redus al
cunoștințelor (multi dintre ei sunt incapabili să citească si sa socoteasca), neputând sa se
adapteze nici măcar la un loc de muncă care nu necesită cunostinte superioare. Nu există o
corelare a materiei între școli, astfel absolvenții din licee diferite din același district școlar
dețin informații diferite: Un sfert din absolventii de liceu din Oklahoma care încercaseră să
se înroleze nu puteau trece testul de aptitudini academic ale armatei.Sa descoperit că nu se
poate avea încredere într-o diploma de liceu. Elevii care trec clasa si vin la scoala numarul de
zile cerut primesc diplome, indiferent de ceea ce au invatat. Acest lucru a dus la dorinta
aparitiei unui schimbari in favoarea tinerilor:Ne intereseaza mai mult abilitatea unui elev de a
primi o slujbă decât abilitatea lui de a urca ppe scenă alături de colegi. Astfel apare
necesitatea introducerii unui test la finalul scolii. După ce cunoaste o decadere timp de 4 ani
consecutive, sistemul de invatamant din Statele Unite se stabilizează si se situează pe locul 7
în lista Forumului Economic Global. Cu privire la salarizare, primim detalii prin intermediul
administratorului scolar Scott Farmer, administratorul scolar al scolii din Ocklahoma. Farmer
castiga in jur de 100 000 de dolari pe an. Are un asistent, alaturi de opt manageri cu functie
de director si un director scolar. Toate acestea pentru un district care cotinea doar patru scoli.
Numarul administratorilor scolilor din Ocklahoma era aproape egal cu cel al membrilor
Congresului pentru intreaga tara. Aceasta traditie a hipercontrolului local, inevitabil
ineficienta, era un indiciu privind motivul pentru care Statele Unite cheltuiau atat de mult in
comparative cu alte tari.
Dupa terminarea liceului, elevii care se remarcau prin rezultate deosebite la invatatura
mergeau la colegii, insa aici se dovedea ca informatiile detinute nu sunt conform standardelor
asteptate de acele colegii. Acesti elevi care nu fac fata sunt plasati in clase remediate. Visul
tinerilor era de a obtine o diploma de liceu pentru a putea merge la colegiu, insa la colegiu
erau dezamagiti, deoarece invatau aceleasi materii ca la liceu. În ultima parte a cartii se
prezinta modelul unui profesor care ridica standardele clasei la care preda si se implica in
desfasurarea orelor. Rezultatele nu intarzie sa apara, elevii remarcandu-se prin performante
deosebite. Acest lucru indica faptul ca profesorii sunt cei care pot schimba radical nivelul de
cunostinte al elevilor. Profesorii sunt cei care pot schimba mentalitatea elevilor si ii poate
determina sa obtina performante neasteptate. Cauza esuarii sistemului educational din Statele
Unite sta in neimplicarea din partea profesorilor, fiecare diintre acestia urmarind sa fie in fata
elevilor in timpul alocat clasei si nu pentru oferirea de informatii si explicatii de calitate.