Umanismul si iluminismul

Umanismul este curentul dezvoltat in magnifica epoca a culturii numita Renastere. Termenul de
“umanism” are doua sensuri: unul larg, de dragoste fata de oameni, si unul restrans, de interes fata de
valorile antichitatii greco-romane. In legatura cu Renasterea, termenul de “umanism” se foloseste in
ambele sensuri.
Pentru scriitorii si artistii umanisti din Renastere creatiile antice devin modele, surse de inspiratie.
Renasterea isi faureste un ideal de “om universal”, multilateral, un om caruia, precum personajelor
antice, “nimic din ceea ce este omenesc nu-i este strain”:
armonios dezvoltat fizic si cultivat ca intelect, pasionat iubitor de cunoastere si de frumos, om de
cultura si de actiune in acelasi timp. Umanismul pune accentul pe ratiune, pe libertatea si deminitatea
omului, opunanu-se dogmatismului si fanatismului medieval.
Astfel, armonia dintre om si natura, admiratia fata de antichitate, increderea in libertatea, demnitatea
si perfectibilitatea fiintei umane, increderea in ratiune si prezenta unui om universal, multilateral sunt
trasaturi ale umanismului pe care marii autori umanisti (F. Petrarca, G. Boccacio, L. Ariosto, F.
Rebelais, P. Rosnard, T. Tasso, Th. Morus, Erasmus din Rotterdam, William Shakespeare sau Dimitrie
Cantemir) au adus-o la noi culmi pe piedestalul literaturii.
Iluminismul este curentul literar care caracterizeaza pe plan ideologic si cultural secolul al XVII-lea.
Iluministii pun un accent deosebit pe cunoasterea stiintifica, afirmandu-se ca o puternica miscare cu
caracter laic, anticlerical. 34149pzx39pfy6j
Conceptiile iluministe in domeniul social si politic au influentat Revolutia Franceza, care s-a revendicat
in mare parte de la ideile lui Voltaire si J. J. Ruseau. Iluminismul preconizeaza emanciparea poporului
prin cultura si acorda un interes deosebit raspandirii ei prin scoli si prin lucrari de popularizare.
J. Swift, Montesquieu, Voltaire, D. Diderot, J.J. Ruseau, G.E. Lessing, S. Micu, Gheorghe Sincai, Petru
Maior, I. Budai-Deleanu, Dinicu Golescu au fost marii reprezantanti ai acestui curent literar de amre
importanta in secolul al XVII-lea prin ideile sale reformatoare prin ideea emanciparii poporului prin
cultura, prin promovarea rationalismului pe un fundal ce combate panatismul si dogmele clericale si
prin incercarea de raspandire a culturii in popor.
Iluminismul - este un curent literarar secolului al XVIII-lea supranumit "secolul luminilor".
Aparitia acestui curent literar a fost favorizata de cateva conditii social-istorice:
revolutia burgheza din Anglia;
semnarea "Declaratiei Drepturilor Omului".
Trasaturile iluminismului:
prmovarea ratiunii;
sustinerea tolerantei interetnice; 18885hfi51ism3c
combaterea docmelor si a bisericii (anticlericalismul);
asezarea in centrul preoparilor a valorilor umane.
Iluminismul romanesc - poarta numele de "Scoala Ardeleana".
Reprezentanti ai iluminismului romanesc: Samuil Micu Klein;Gheorghe Sincai;Petru Maior;Ion Budai-
Deleanu.
Epopeea - este o specie a genului epic in versuri de mari dimensiuni cu un fir epic intins si cu
personaje cu puteri supranaturale, aceste sunt de obicei personaje legendare. Epopeea apare in Grecia
Antica si e preluata de cultura latina.
Cele mai celebre epopei sunt: "Eliada si Odiseea" de Homer si "Eneida" scrisa de Vergiliu.
Introducere
"Tiganiada" este capodopera literara a iluminismului romanesc si reprezinta cea mai celebra epopee
din literatura romana.
Desi redactata in doua variante ea nu ajunge sa fie publicata decat in 1925. Din aceasta cauza
literatura romana va avea foarte mult de pierdut. Si alti autori pasoptisti (ex: Ion Heliade Radulescu)
incep sa scrie o epopee a neamului insa aceste proiecte nu sunt finalizate.
Geneza operei
Ion Budai-Deleanu, om de o vasta cultura gaseste punctul de plecare al "Tiganiadei" in lucrarea "Batra
homiamahia" ("Lupta broastelor cu soarecii") de Tasso, in "Don Quijote de la Mancha" a lui Cervantes
si in "Orlando furioso" de Aristo.
Tema operei
"Tiganiada" are ca tema calatoria alegorica pe care o face neamul tiganesc in cautarea unei forme
statale.
Semnificatia titlului
Titlul este unul alegoric creat dupa modelul marilor epopei ("Iliada", "Odiseea", "Eneida"). Acesta ne
trimite la personajul central al operei si
anume la etnia tiganilor . Titlul este unul alegoric deoarece sub intruchiparea tiganilor, Ion Budai-
Deleanu ascunde ascunde aspiratiile iluministe ale romanilor din Ardeal.
Compozitia
Din punct de vedere compozitional "Tiganiada" sau "Tabara tiganilor"este alcatuita din 12 cantece
compuse de cantaretul Leonachi Ghianeu si imbogatita "cu multe insemnari si luari aminte, critice
istorice, filosofice, filologice si gramatice de catre Mitru Perea si alti mai multi in anul 1800". O astfel
de structura isi dovedeste modernitatea datorita multitudinii de voci naratoriale. Personajele care
comenteaza evenimentele in subsolul paginii devin voci naratoriale de sine statatoare. Ele nu explica
ceva ci au rolul de a crea o opera in opera.
Firul epic
Actiunea se desfasoara in Muntenia lui Vlad Tepes. Domnitorul se hotaraste sa-i inaremeze pe tigani
pentu a lupta impotriva turcilor deoarece dorea sa evite folosirea acestora ca iscoade. Pentru a-i
convinge Vlad voda le promite o localitate numita Spateni unde acestia sa se organizeze intr-o
formatiune statala. Tiganii se lasa greu convinsi, mai intai avand loc un sfat care are rolul de-ai
evidentia caracterul eterogen si instabil.
Mai intai tiganii sunt supusi unor probe de curaj. Vlad Tepes si armata lui se deghizeaza in turci fara a
fi recunoscuti de tigani iar apoi pune in calea acestora carele cu bucate. La cele doua probe tiganii
esueaza dovedind lipsa curajului si o pofta de mancare nemasurata.
In schimbul intrarii in lupta Vlad Tepes le ofera ca recompensa localitatea Spateni plasata strategic
intre Barbatesti si Inimoasa.Denumirea localitatilor este una evident parodica ea desemnand lipsa
curajului si a tragerii de inima din partea tiganilor.
Odata intrati in lupta tabara tiganilor este tulburata de interventia Satanei care o rapeste pe Romica,
logodnica viteazului Parpangel. Pentru a-si regasi iubita acesta porneste intr-o cala torie initiatica la
capatul careia trebuie sa dovedeasca faptul ca este apt de a se insura, de a-si intemeia o familie si de
a conduce etnia tiganilor. Bineinteles ca aceasta calatorie este tot parodica. Parpangel este supus unor
probe astfel trece printr-o padure vrajita si poposeste la un han care in mod miraculos se transforma
dimineata intr-o balta cu broaste. Satana reuseste de fiecare data sa-l amageasca pe Parpangel.
Dezamagit, eroul se hotaraste sa se intoarca in tabara tiganilor. Pe drum se intalneste cu viteazul
Argineanu imbracat in armura vrajita si jac schimb de haine. Astfel Parpangel intra in lupta impotriva
turcilor. Infricosati de vederea armurii si crezant ca este Argineanu turcii bat in retragere si toata
aceasta aventura eroica se termina cu o banala cadere de pe cal a lui Parpangel.
Lesinat mai mult de frica eroul cala toreste in iad si in rai. Cand isi revine o regaseste pe Romica si fac
nunta. La ospatul de nunta Parpangel povesteste tuturor tiganilor cele vazute in iad si in rai. Dupa
acestea tiganii pornesc un sfat
in vederea stabilirii formei de organizare statala. Nu reusesc din cauza naravurilor innascute ale
acestora. Totul se incheie cu o dezbinare a tiganilor fiecare apucand pe o alta cale.
Povestirea spusa de Parpangel tiganilor despre calatoria sa in rai este impanzita de elemente specifice
neamului tiganesc cel mai important fiind mancarea.
Aspectele relevante pentru descrierea taramului infatisat de Parpangel sunt: situarea geografica "intre
cer si pamant", clima zile senine, ceriul limpede, fara nouri", "vantucele dragalase, line", "nu e vara
zadufoasa, nici iarna cu ger, nici toamna rece, ci tot primavara mangaioasa", relieful "campuri cu flori
osebite", "dealuri si coaste de cas, de branmza, de slanina" , "muntii si stancele gurguiate tot de zahar,
stafide, smochine", "rauri de lapte dulce pe vale", flora si fauna "rodii in loc de arburi si copace", "in loc
de nisip si tarana/ Tot graunta de aur iei in mana", "struguri, vin".
In descrierea acestui rai Parpangel porneste de la formele de relief, clima si vegetatia intalnite in
lumea reala si le transforma idealizandu-le intr-un rai tiganesc. In acest rai al tiganilor totul trimite le o
abundenta de bucate semn ca tiganilor nu le este data munca ci lenea si ospatul.
Naratorul este cel care povesteste niste intamplari reale sau imaginare. Vocea naratoriala a acestua se
identifica cu persoana a III-a singular. Naratorul care stie tot despre personaje si intamplarile prin care
acestea vor trece se numeste narator omniscient si omniprezent (sau narator creditabil).
Naratorul necreditabil este acel narator care din diverse mative deformeaza lumea prezenta astfel
incat el nu mai poate fi crezut de catre cititor.
Parpangel este un astfel de narator necreditabil. Acest erou este actor al intamplarii povestite si
totodata si narator. Vocea naratoriala se identifica cu cea a personajului si prezentarea se face la
persoana I.
Incheiere
Intitulata "poemation eroi-comico-satiric", "Tiganiada" se dovededeste a fi o alegorie ce intrupeaza
nazuintele de veacuri ale romanilor ardeleni. Esenta acesteia o reprezinta democratia fara fond. In
incercarea lor de a-si gasi o forma dre organizare statala, tiganii dovedesc lipsa adecvarii la fondul lor
originar acela de populatie omada fara posibilitatea de a se aseza intr-un loc.
Prezenta vocilor naratoriale aflate in subsolul paginii nu are rolul de a explica un eveniment ci de a
imbogati textul. Numele din subsol sunt caracterizante, ceea ce spun personajele se regaseste in
semnificatia numelor acestora creand astfel o opera in opera.
Ion Budai-Deleanu se dovedeste a fi un creator modern care trece de limitele timpului sau.

Budai-DeleanuIon–Tiganiada

Ion Budai-Deleanu s-a nascut intr-o familie de intelectuali rurali, fiind fiul unui preot arde-lean de pe
valea Muresului. isi face studiile la Viena, unde, pe langa pregatirea teologica, stu-diaza filologia si
dreptul. isi alege o cariera functionareasca, de inalt consilier imperial, dar este preocupat cu precadere
de probleme filologice si de literatura. Cunoaste mai multe limbi, intre care latina, italiana si franceza,
pe langa germana si maghiara, care erau limbi uzuale pentru un cetatean al Imperiului Austro-Ungar.
El se implica in miscarea iluminista de emancipare intelectuala a romanilor, prin studii individuale sau
scrise in colaborare cu ceilalti reprezentanti ai Scolii Ardelene. Tiganiada este o scriere literara
elaborata in spiritul veacului sau, caci Ion Budai-Deleanu este la curent cu literatura europeana, el
insusi fiind, dupa cum remarca G. Calinescu, un om cu
Tiganiada
- circa 1800 -(epopee)
1. In prim-planul epopeii se afla o calatorie fabuloasa, tema fructificata deja in literatura universala.
2. Subiectul capata nuante insolite prin structuri folclorice autohtone: mituri, credinte, ritualuri.
3. Imaginea raiului sintetizeaza mentalitatile romanesti.
4. Opera schizoepica, Tiganiada aduna numeroase specii si motive.
Terna
Tiganiada dezvolta de-a lungul a douasprezece canturi o parabola a celor fara tara.

Subiectul
Epopeea eroi-comica si satirica, scrisa de Ion Budai-Deleanu pe la 1800, dezvolta o parabola a
destinului national, de-a lungul a douasprezece canturi. Tiganii, colectivitate oropsita de destin, pleaca
din Flamanda spre Inimoasa, hotarati sa-si 1 faca o noua viata; ei alcatuiesc o armata si se pun in
slujba lui Vlad Tepes, care le promite ca-i va lasa sa se aseze in Muntenia (cantul I). Frumoasa
Romica este rapita de diavoli, iar Parpangel, logodnicul ei, se rataceste prin padurea de langa Cetatea
Neagra, bantuita de zane rele (vantoase si iele), iar in cele din urma, purtat de naluci, ajunge la
curtea amagitoare, un han satanic, in care cei intrati devin amnezici (cantul II). Aici, Parpangel canta
pentru petrecareti o romanta de dragoste, un cantec de pahar si balada despre Argin si Elena (cantul
III). Sfintii intervin si spulbera hanul. Cei amagiti se trezesc intr-o balta puturoasa. Parpangel
rataceste prin padurea blestemata, bantuita de aparitii fantomatice (cantul IV). invesmantat in haine
turcesti, Vlad Tepes pune la incercare vitejia tiganilor, dar acestia, speriati, fug si se fac de ras (cantul
V). in iad, Satana, cazut in melancolie, tine sfat cu supusii, hotarand sa-i ajute pe turci impotriva lui
Vlad Tepes (cantul VI). in batalia decisiva, Vlad-voda ii ataca prin surprindere pe turci, iar viteazul
Argineanul, un roman, om de credinta si fara teama, se lupta singur cu armata pagana si il infrunta pe
sultan. Cand Satana ii ajuta pe turci, arhanghelii coboara din ceruri, iar Sfantul Mihail il invinge si il
umileste pe diavol (cantul VII). Tiganii, speriati, incearca sa fuga si, in drumul lor, crezand ca sunt
atacati, inchid ochii si se lupta cu o cireada de vite, convinsi ca se confrunta cu turcii. Diavolul, ascuns
intr-o manastire, ii ispiteste pe calugari, iar turcii se retrag peste Dunare (cantul VIII). Are loc nunta
lui Parpangel cu Romica, iar la ospat, Parpangel povesteste despre fabuloasa lui calatorie in lumea de
dincolo. Iadul este un spatiu de jar, cu rauri de foc, in care sunt pedepsiti nemilostivii, lacomii,
judecatorii corupti, defaimatorii si tiranii, in timp ce raiul este gradina desfatata, in care curg rauri de
lapte si de rachiu, in copaci cresc turte, colaci si covrigi, iar dealurile sunt de cas, branza si slanina. in
pulberea drumurilor zac pietre pretiose si margele (cantul IX). Dupa aceea, tiganii fac sobor pentru a-
si hotari forma de guvernare (canturile X, XI). Discutiile degenereaza, intentiile bune esueaza,
deoarece nimeni nu accepta opinia celuilalt. Vlad Tepes ia drumul exilului. Epopeea se incheie cu
discursul inflacarat al lui Romandor, care indeamna la lupta pentru slobozie.
Comentariul
in consens cu literatura iluminista, subiectul epopeii se dezvolta in special pe alegorii satirice. De la
tema principala, a libertatii, pana la temele secundare, in special cele de circulatie universala, precum
coborarea in lumea de dincolo ori ratacirea prin padurea vrajita, Tiganiada sugereaza un mesaj critic
la adresa societatii. Povestea tiganilor plecati in lume ca sa-si caute o tara mai buna exprima un ideal
iluminist, anume aspiratia spre fericire, asimilata unei lumi scapate de sub rigorile sociale. De aceea,
locul spre care se indreapta tiganii se numeste simbolic Inimoasa, cuprinzand sugestii legate de
libertate - traire fericita si fara reguli. Incursiunea spre locul visat este alcatuita metodic din aventuri
care sintetizeaza principalele tehnici epice ale literaturii iluministe. Astfel, tema principala se
contureaza prin ornarea actiunii principale cu numeroase „istorii" simbolice (povestea lui Arghin, de
pilda), cu evenimente fabuloase {Curtea amagitoare, ratacirea prin padurea blestemata) ori cu
structuri simbolice precum utopia (viziunea asupra raiului), umorul burlesc-grotesc (batalia tiganilor
 cu cireada de vite), dar si cu idei care exprima gandirea iluminista (despre libertate, despre formele
de guvernamant, despre patriotism). Tot de factura iluminista este si satira (iadul), introdusa pentru a
sublinia carentele sociale, in primul rand.
Calatoria, tema investita cu numeroase sensuri legate de initierea eroului, are aici un subliniat
caracter didactic, conferit in principal de notele infrapaginale, care iau forma unor colocvii fie
explicative, fie de simplu comentariu. Personajele cu nume alegorice (Simplitian, Filologos, Musofilos
etc.) alcatuiesc prin discutiile lor un adevarat tratat de estetica generala, o carte in carte, impunand
totodata atitudini teatrale de spectatori implicati. Nevoia de autoexplicare a operei s-a manifestat
constant in literatura noastra de inceput: Dimitrie Cantemir asaza un glosar explicativ la finele Istoriei
ieroglifice, iar mai tarziu, Heliade Radulescu isi aduna poeziile intr-un Curs intreg de poezie..., in care
introduce alaturi de text explicatii teoretice privind compozitia. in cazul Tiganiadei, caracterul
indrumator al notelor din subsol se estompeaza din cauza tentei colocviale pe care o au aceste note si
a dimensiunilor simbolice date de numele personajelor-spectator. in contextul unei calatorii de
aventuri, spectatorii sunt pe masura spectacolului si intaresc impresia de desfasurare burlesca a
actiunii.
Dupa modelul epopeii antice, calatoria capata sens initiatic prin coborarea in lumea infernala. intre
imaginile create pe simboluri care aglutineaza sugestii satirice, infernul are un caracter pronuntat
justitiar. Este vorba despre un spatiu de jar, cu rauri de foc, in care sunt pedepsiti nemilostivii,
lacomii, judecatorii corupti, defaimatorii si tiranii; autorul insista asupra pedepselor (ca si textul
apocrif intitulat Calatoria Maicii Domnului in iad), dar isi indreapta critica spre structurile societatii, in
consens cu ideea iluminista ca legile si preceptele sociale distrug natura omeneasca: Rauri da foc
incolo s incoace / Merg bobotind ca neste parjoale,/ Focul nestins toate-arde si coace,/Iar pe zios, in
loc de iarba moale,/Jar si spuza fierbinte rasare,/ Nespusa din sine dand putoare. Prin rolul sau de a
dizolva raul si pacatele lumii, focul etern si necrutator mistuie, fara sa distruga definitiv sufletele
pacatosilor. Este interesant de remarcat aici ca, pentru Deleanu, tradarea nu ocupa un loc important,
ca in Divina Commedia lui Dante, ci este trecuta printre alte greseli, pe cata vreme tirania este
zugravita in imagini de satira groteasca: Tiranii crunti si far de omenie /Sed legati pe tronuri infocate,/
Band sange fierbinte din potire,/ Iar din matele lor spintecate fac dracii carnati si sangereti / Si-alte
mancaruri pentru draculeti. in consens cu visul iluminist ca un despot luminat poate salva societatea,
scriitorul pledeaza discret pentru renovarea sistemului social. La antipod, raiul este gradina desfatata,
in care curg rauri de lapte si de rachiu, in copaci cresc turte, colaci si covrigi, iar dealurile sunt de cas,
branza si slanina. in pulberea drumurilor zac pietre pretioase si margele: Dealurile si coastele toate /
Sunt da cas, da branza, da slanina,/Iar muntii si stance gurguiate / Tot da zahar stafide,
smochine!.../De pe ramurile da copaci,/ Spanzura covrigi, turte, colaci. Insistenta poetul in ceea ce
priveste abundenta alimentara a fost pusa, in multe studii critice, pe seama mizeriei generale a celor
fara tara; este insa vorba mai degraba despre traditia deja creata ca raiul sa fie asociat cu un loc al
fericirilor simple, cu o petrecere vesnica. in credintele romanesti, ca si in multe legende de circulatie
crestina, raiul este asociat unui ospat etern, exprimand fara ocolisuri dorinta simpla a omului de a se
salva de zbaterea permanenta pentru supravietuire.
Latura fabuloasa a subiectului se construieste tot in spirit iluminist, prin specularea elementelor de
magie si prin complicarea subiectului prin desfasurari schizoepice, ceea ce face posibila o comparatie
intre Tiganiada si alta opera iluminista de interes - Manuscrisul gasit la Saragosa de Jan Potocki
(1761-1815). Fantana vrajita din rai, in care se vede o scena alegorica despre libertatea viitoare,
padurea demonizata sau cetatea lui Satan sunt astfel de imagini simbolice ale ispitei si ale ratacirii.
Parpangel se pierde prin padurea cu naluci si zane, in care copacii glasuiesc, din ramurile frante picura
sange, iar el trebuie sa se lupte cu nebunele shime. in acest labirint al alegerilor infinite, eroul trece
fara sa stie prin numeroase probe, se pregateste pentru experienta triumfatoare - nunta - care va
pune capat aventurii. Multe dintre incercarile prin care trece Parpangel sunt preluate din folclorul
universal; astfel, in padurea blestemata sunt doua izvoare gemene, dar care curg in directii opuse: cel
din dreapta este binecuvantat si cine bea din el se spiritualizeaza - devine un viteaz neinvins si leu
inimos. Celalalt izvor, cel din stanga,yace mintea tampa si natanga. Dar multe episoade abordeaza
teme si structuri specifice imaginarului romanesc. Asa, de pilda, personajul este ispitit in curtea
nalucita / Ce Satana de curand zidisa. Din cetatea diabolica nu se poate iesi decat cu interventia
sfintilor. Fascinatia acestei cetati este conferita de petrecerea lumeasca; intr-un han, cavalerii atrasi
de diavol, canta si se veselesc fara grija, pana cand vraja se rupe si se trezesc intr-o balta puturoasa.
Dincolo de povestea lui Parpangel, subiectul se complica prin numerose episoade care privesc
aspiratiile colectivitatii intregi. Organizati dupa meserii, tiganii inainteaza la inceput ca un convoi de
temerari aventurieri si se transforma de-a lungul drumului in razboinici infricosati si lasi, in sfatosi
petrecareti (la nunta lui Parpangel si a Romicai), in parlamentari ori eroi cu aspiratii nationale. Aceasta
metamorfoza a personajului colectiv capata amploare si prin structura labirintica a operei. in povestea
tiganilor intervin cohortele de ingeri, arhanghelii razbunatori si diavolii care incetinesc mersul lumii. La
spectacolul general se adauga si comentariile din subsolul paginii care confera subiectului teatralitate.
Aceasta evolutie sinuoasa a subiectului tine de tiparele compozitionale specifice iluminismului, curent
literar si ideologic ilustrat in literatura romana de opera lui Budai Deleanu.
Viata
In 1820 a decedat Ion Budai-Deleanu, scriitor, istoric si om de cultura luminist. Nascut in 1760, a
refuzat sa se hirotoniseasca si a preferat viata de functionar. Scrierile sale nu au fost publicate in
timpul vietii, fiind recuperate de la mostenitori de Gh. Asachi. Opera sa capitala este poemul eroico-
comic ?Tiganiada?, pentru care s-a folosit de modele clasice ale genului, dand dovada de o mare
libertate de initiativa si fantezie. El a redactat o gramatica a limbii romane si cateva dictionare. A
preconizat studiul comparativ al limbilor romanice, a introdus o terminologie moderna si a expus un
sistem ingenios de alfabet latin.
Ion Budai-Deleanu,cu firea cea mai deshisa, a fost si cel mai receptiv la ideile timpului,depasuindu-I pe
toti prin inaltimea viziunii filozofice la care s-a ridicat.Din aceasta perspectiva, a vazut viata nu doar in
latura ei grava,ci si in cea comica,retinind de pe obrazul semenului nu atat lacrima,cat
grimasa.Talentul literar I-a fost deasupra tuturor.
Personalitati distincte,toti patru reprezinta valori spirituale de frunte in panteonul nostru national.
Fiecare dintre corifeii Scolii Ardelene a dovedit vocatie de intemeietor.Cercetarea istorica moderna si
cercetarea lingvistica,in cultura noastra,print ei s-au intemeiat.Cu Ion Budai-Deleanu,aceasta vocatie s-
a manifestat si in domeniul literaturii.Pana la el,marii nostri carturari n-au deosebit,decat cu totul
aporadic(D.Cantemir-Istoria ieroglifica),retorica(regulile exprimarii alese)de poetica(regulile de creatie
literara),fiind preocupati mai mult de ornarea stilului,decat de a crea fictiuni si a le organiza intr-o lume
ordonata dupa legi proprii.Ion Budai-deleanueste primul scriitor roman care a scris o opera numai de
fictiune,dupa un program literar bine stabilit.Aceasta opera este”,Tiganiada este o epopee moderna
alcatuita din 12 canturi.Prologul care insoteste si”epistolia inchinatoare” catre Mitru Perea(numele
anagramat al lui Petre Maior)ofera numeroase informatii despre intentiile pe care autorul le-a avut
scriind aceasta opera.El spune, printre altele:
“Luand firul istoricii neamului nostru romanesc, de cand sa au asezat in Dacia,cati si mai cati
barbati,cu tot feliul de virtuti stralucitori,am cunoaste doara acum,daca sa ar fi aflat intre romani,din
vreme in vreme,barbati care sa fie scris viata lor si cu maestru condeiu impodobindu-le fapte si
inaltandu-I dupa vrednicie,sa ii fie trimis stranepotilor viitori.La lipsa unor ca acestia autori,acum pre
toate acele persoane luminate din carutele veacuri,ceata uitaciunii I-au acoperit.Putine raze a marimii
lor,cu care vietuind stralucea,au putut strabate la noi.Si unde aflam la istoria un eroe asemene lui
Stefan,principilu Moldavii,sau unui Mihaiu,domnului Ugrovlahii,carora nu lipsea numai un Omer,ca sa
fie inaltati preste toti eroi !…”Cunoscand aceste cateva dintre intentiile autorului,vom patrunde mai
bine sensurile operei sale.
Dintre inceput,opera se structureaza pe doua planuri: pe de o parte,naratiunea propriu-zisa,sirul de
intamplari si personaje xare alcatuiesc substanta epica,iar in paralel,im subsolul textului
narativ,”insamnari si luari aminte critice,filozofice,istorice,filoghice si gramatece “,adica niste note ,ce
realizeaza o interpretare critica a textului.
Naratiunea,la randul ei,se desfasoara arborescent,pe mai multe planuri,care se intretaie din cand in
cand ,dar si dezvolta numeroase digresiuni.Permanenta alternare a plnurilorsi interferenta lor l-au
determinat pe autor sa foloseasca mai multe registre poetice.Partile eroice sant prezente in tonuri de
balada,anticipandu-I pe D.Bolintineanu,M.Eminescu si G.Cosbuc:
“
Iluminismul - este un curent literarar secolului al XVIII-lea supranumit "secolul luminilor".
Aparitia acestui curent literar a fost favorizata de cateva conditii social-istorice:
– revolutia burgheza din Anglia;
– semnarea "Declaratiei Drepturilor Omului".
Trasaturile iluminismului:
– promovarea ratiunii;
– sustinerea tolerantei interetnice;
– combaterea docmelor si a bisericii (anticlericalismul);
– asezarea in centrul preoparilor a valorilor umane.
Iluminismul romanesc - poarta numele de "Scoala Ardeleana".
Reprezentanti ai iluminismului romanesc:
– Samuil Micu Klein;
– Gheorghe Sincai;
– Petru Maior;
– Ion Budai-Deleanu.
Epopeea - este o specie a genului epic in versuri de mari dimensiuni cu un fir epic intins si cu
personaje cu puteri supranaturale, aceste sunt de obicei personaje legendare. Epopeea apare in Grecia
Antica si e preluata de cultura latina.
Cele mai celebre epopei sunt: "Eliada si Odiseea" de Homer si "Eneida" scrisa de Vergiliu.
Introducere
 "Tiganiada" este capodopera literara a iluminismului romanesc si reprezinta cea mai celebra
epopee din literatura romana.
Desi redactata in doua variante ea nu ajunge sa fie publicata decat in 1925. Din aceasta cauza
literatura romana va avea foarte mult de pierdut. Si alti autori pasoptisti (ex: Ion Heliade Radulescu)
incep sa scrie o epopee a neamului insa aceste proiecte nu sunt finalizate.
Geneza operei
Ion Budai-Deleanu, om de o vasta cultura gaseste punctul de plecare al "Tiganiadei" in lucrarea
"Batra homiamahia" ("Lupta broastelor cu soarecii") de Tasso, in "Don Quijote de la Mancha" a lui
Cervantes si in "Orlando furioso" de Aristo.
Tema operei
"Tiganiada" are ca tema calatoria alegorica pe care o face neamul tiganesc in cautarea unei
forme statale.
Titlul este unul alegoric creat dupa modelul marilor epopei ("Iliada", "Odiseea", "Eneida").
Acesta ne trimite la personajul central al operei si
anume la etnia tiganilor . Titlul este unul alegoric deoarece sub intruchiparea tiganilor, Ion Budai-
Deleanu ascunde ascunde aspiratiile iluministe ale romanilor din Ardeal.
Compozitia
Din punct de vedere compozitional "Tiganiada" sau "Tabara tiganilor"este alcatuita din 12
cantece compuse de cantaretul Leonachi Ghianeu si imbogatita "cu multe insemnari si luari aminte,
critice istorice, filosofice, filologice si gramatice de catre Mitru Perea si alti mai multi in anul 1800". O
astfel de structura isi dovedeste modernitatea datorita multitudinii de voci naratoriale. Personajele
care comenteaza evenimentele in subsolul paginii devin voci naratoriale de sine statatoare. Ele nu
explica ceva ci au rolul de a crea o opera in opera.
Firul epic
Actiunea se desfasoara in Muntenia lui Vlad Tepes. Domnitorul se hotaraste sa-i inaremeze pe
tigani pentu a lupta impotriva turcilor deoarece dorea sa evite folosirea acestora ca iscoade. Pentru a-i
convinge Vlad voda le promite o localitate numita Spateni unde acestia sa se organizeze intr-o
formatiune statala. Tiganii se lasa greu convinsi, mai intai avand loc un sfat care are rolul de-ai
evidentia caracterul eterogen si instabil.
Mai intai tiganii sunt supusi unor probe de curaj. Vlad Tepes si armata lui se deghizeaza in turci
fara a fi recunoscuti de tigani iar apoi pune in calea acestora carele cu bucate. La cele doua probe
tiganii esueaza dovedind lipsa curajului si o pofta de mancare nemasurata.
In schimbul intrarii in lupta Vlad Tepes le ofera ca recompensa localitatea Spateni plasata
strategic intre Barbatesti si Inimoasa.Denumirea localitatilor este una evident parodica ea desemnand
lipsa curajului si a tragerii de inima din partea tiganilor.
Odata intrati in lupta tabara tiganilor este tulburata de interventia Satanei care o rapeste pe
Romica, logodnica viteazului Parpangel. Pentru a-si regasi iubita acesta porneste intr-o cala torie
initiatica la capatul careia trebuie sa dovedeasca faptul ca este apt de a se insura, de a-si intemeia o
familie si de a conduce etnia tiganilor. Bineinteles ca aceasta calatorie este tot parodica. Parpangel
este supus unor probe astfel trece printr-o padure vrajita si poposeste la un han care in mod miraculos
se transforma dimineata intr-o balta cu broaste. Satana reuseste de fiecare data sa-l amageasca pe
Parpangel. Dezamagit, eroul se hotaraste sa se intoarca in tabara tiganilor. Pe drum se intalneste cu
viteazul Argineanu imbracat in armura vrajita si jac schimb de haine. Astfel Parpangel intra in lupta
impotriva turcilor. Infricosati de vederea armurii si crezant ca este Argineanu turcii bat in retragere si
toata aceasta aventura eroica se termina cu o banala cadere de pe cal a lui Parpangel.
Lesinat mai mult de frica eroul cala toreste in iad si in rai. Cand isi revine o regaseste pe
Romica si fac nunta. La ospatul de nunta Parpangel povesteste tuturor tiganilor cele vazute in iad si in
rai. Dupa acestea tiganii pornesc un sfat
in vederea stabilirii formei de organizare statala. Nu reusesc din cauza naravurilor innascute ale
acestora. Totul se incheie cu o dezbinare a tiganilor fiecare apucand pe o alta cale.
Povestirea spusa de Parpangel tiganilor despre calatoria sa in rai este impanzita de elemente
specifice neamului tiganesc cel mai important fiind mancarea.
Aspectele relevante pentru descrierea taramului infatisat de Parpangel sunt: situarea
geografica "intre cer si pamant", clima zile senine, ceriul limpede, fara nouri", "vantucele dragalase,
line", "nu e vara zadufoasa, nici iarna cu ger, nici toamna rece, ci tot primavara mangaioasa", relieful
"campuri cu flori osebite", "dealuri si coaste de cas, de branmza, de slanina" , "muntii si stancele
gurguiate tot de zahar, stafide, smochine", "rauri de lapte dulce pe vale", flora si fauna "rodii in loc de
arburi si copace", "in loc de nisip si tarana/ Tot graunta de aur iei in mana", "struguri, vin".
 In descrierea acestui rai Parpangel porneste de la formele de relief, clima si vegetatia intalnite
in lumea reala si le transforma idealizandu-le intr-un rai tiganesc. In acest rai al tiganilor totul trimite le
o abundenta de bucate semn ca tiganilor nu le este data munca ci lenea si ospatul.
Naratorul este cel care povesteste niste intamplari reale sau imaginare. Vocea naratoriala a
acestua se identifica cu persoana a III-a singular. Naratorul care stie tot despre personaje si
intamplarile prin care acestea vor trece se numeste narator omniscient si omniprezent (sau narator
creditabil).
Naratorul necreditabil este acel narator care din diverse mative deformeaza lumea prezenta
astfel incat el nu mai poate fi crezut de catre cititor.
Parpangel este un astfel de narator necreditabil. Acest erou este actor al intamplarii povestite
si totodata si narator. Vocea naratoriala se identifica cu cea a personajului si prezentarea se face la
persoana I.
Incheiere
Intitulata "poemation eroi-comico-satiric", "Tiganiada" se dovededeste a fi o alegorie ce
intrupeaza nazuintele de veacuri ale romanilor ardeleni. Esenta acesteia o reprezinta democratia fara
fond. In incercarea lor de a-si gasi o forma dre organizare statala, tiganii dovedesc lipsa adecvarii la
fondul lor originar acela de populatie omada fara posibilitatea de a se aseza intr-un loc.
Prezenta vocilor naratoriale aflate in subsolul paginii nu are rolul de a explica un eveniment ci
de a imbogati textul. Numele din subsol sunt caracterizante, ceea ce spun personajele se regaseste in
semnificatia numelor acestora creand astfel o opera in opera.
Ion Budai-Deleanu se dovedeste a fi un creator modern care trece de limitele timpului sau.