Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
MTCS Model Raport Cercetare
MTCS Model Raport Cercetare
“Ca pentru orice cercetare sociologică riguros fundamentată, proiectul pe care îl voi
realiza va urmării toate etapele esențiale într-un asemenea proces de cercetare :”1
1 Stabilirea problemei de studiat (argument pentru alegerea temei),
2. Studiul bibliografiei de specialitate (cadrul conceptual al cercetării),
3. Formularea ipotezelor de lucru ,
4. Stabilirea metodelor și tehnicilor de cercetare ,
5. Determinarea populației de studiat (alegerea eșantionării),
6. Colectarea datelor,
7. Analiza rezultatelor cercetării
7.1. Cercetarea cantitativă
7.2. Analiza interviului
8. Concluziile cercetării.
4
Legislația statului român în domeniul
Cercetări de teren și date statistice
De-a lungul timpului actele de sinucidere au şocat, fie prin brutalitatea cu care au fost
comise, fie prin cauzele, uneori absurde, ce le-au determinat. Niciodata oamenii nu au putut
întelege pe deplin actele de sinucidere arătând în mod aproape constant dispreţ, teamă, milă
sau indiferenţă faţă de acestea.
Daca acestea sunt de condamnat înseamnă că nu sunt în concordanţă cu o anume morală
care nu le tolerează. Intoleranţa acestei morale se poate sa aibă uneori o justificare elaborată
pur raţional, alteori o justificare religioasă sau în alte cazuri să se bazeze pe simplele
sentimente ale omului ce reacţionează faţă de aceste acte.
În schimb daca aceste acte nu sunt condamnabile înseamna ca ele sunt recunoscute ca
manifestare a libertăţii individuale de a hotărâ fiecare pentru sine şi de a acţiona conform
propriei dorinţe în ceea ce îl priveşte. În cazul în care acceptam că fiecare individ este liber să
facă ce vrea atâta timp cât actiunile sale nu afecteaza în mod direct pe ceilalţi, sinuciderea nu
ar mai trebui judecată sau condamnată în vreun fel deoarece ea reprezintă expresia libertăţii
celui in cauză.
Deşi sinuciderea ca atare este un act individual, care aste susţinut de motive proprii,
procesul de sucid are un caracter social. Astfel sinuciderea nu este numai un subiect de interes
pentru psihologie şi psihiatrie, ci şi un teren extrem de bogat pentru studiile sociologice,
deoarece procesul de sinucidere are semnificaţii care nu se înscriu în aria biologică a
instinctelor, ci în raporturile sociale, valori, norme, etc.
Acest fapt poate fi identificat chiar în reglementările normatice ale societăţilor
tradiţionale sau contemporane care interzic şi interziceau şi în trecut tentativele de luare a vieţii
prin mijloace proprii.
Dar pentru început să vedem cum este definită sinuciderea şi ce reprezintă ea.
Suicidul este un fenomen devastator cu efecte tragice pentru indivizi, familii și
comunități.
Acest comportament disfuncțional este ”poate forma extremă de manifestare a
problemelor de sănătate psihică din viața de zi cu zi și forma cea mai violentă a
comportamentului auto- distructiv. Dezechilibrele emoționale și de comportament care
influențează predispoziția spre suicid sunt însă preventibile. Scopul acestui capitol este de a
furniza informații care să stimuleze implicarea specialiștilor în dezvoltarea unor direcții
preventive. După o analiză succintă a amplorii fenomenului și a principalilor factori de
5
risc, capitolul prezintă cele mai importante intervenții care au astăzi suficient suport empiric
pentru a putea fi considerate eficiente.”2
Suicidul (din latinescul “sui”= de sine şi “cidiun” = omorâtor) seminifică “orice caz de
moarte care rezultă direct sau indirect dintr-un act pozitiv sau negativ, înfăptuit chiar de victim,
aceasta stiind că va produce acel rezultat”.3
În conformitate cu “Dicţionarului Explicativ al Limbii Române", verbul reflexive “a se
sinucide” provine din limba franceză şi este echivalent cu “a-şi lua singur viaţa, a se omorâ, a-
şi face seama”.
“Sinuciderea este actiunea de a se sinucide si rezultatul ei; suprimarea propriei vieţi.
Sinucigaşul este persoana care și-a luat (sau a încercat să-şi ia) singur(ă) viaţa” .4
O altă definiţie dată sinuciderii este cea a Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii : “Suicidul
este un act prin care un individ caută să se autodistrugă, cu intenţia mai mult sau mai puţin
autentică de a-şi pierde viaţa fiind mai mult sau mai puţin conştient de motivele sale”.5
Sinuciderea este o suprimare intenţionată a propriei vieţi. ”Prin raportarea mai multor
cazuri de sinucidere, la o populaţie dată, se obţine o măsură a intensităţii fenomenului de
sinucidere la nivel social. Durkheim, în cartea La Suicide, distinge patru tipuri de sinucidere —
anomică, egoistă, altruistă şi fatalistă. Primul tip de sinucidere este favorizat de situaţiile
anomice, caracterizate prin dezintegrarea structurilor normative și valorice, prin definirea
neclară a scopurilor individuale, prin conflict între mijloace şi scopuri etc. În situaţiile în care
orientările valorice dominante sunt de tip individualist, și interacţiuni reduse între individ şi
grup, sunt favorizate sinuciderile de tip egoist. În sinuciderea altruistă, motivaţia o constituie
dorinţa de a face bine altora (acte de eroism etc). Sinuciderea fatalistă, menţionată în treacăt
numai de către Durkheim, se produce ca reacţie la norme prea restrictive care blochează orice
perspectivă individuală (sinuciderea scalvilor). Fenomenul de sinucidere a fost pus în relaţie cu
comunitatea rezidenţială (mai intens la oraşe decît la sate), convingerile religioase (mai intens
la protestanţi decât la catolici, la liber cugetători decât la credincioşi), mobilitatea socială
(favorizat de mobilitatea.descendentă), stabilitatea vieţii de familie (sinuciderea mai frecventă
la femeile divorţate decât la cele căsătorite), imitaţie sau contagiune socială, vâstă (sinuciderea
creşte ca frecvenţă o dată cu numărul de ani), sex (sinuciderea mai frecventă la bărbaţi decât la
2
Ion Dafinoiu, Ștefan Boncu , Psihologie socială clinică , Iași, Editura Polirom. pp. 120-132.
3
Emile Durkheim, Despre sinucidere , Iaşi, Editura Institutul European, 1998, p. 12.
4
Academia Română, Institutul de Lingvistică Iorgu Iordan, Dicţionarului Explicativ al Limbii Române,
Bucureşti, Editura Univers Enciclopedic, 1998, p. 993.
5
Constantin Goros, Dicţionarul de Psihiatrie, vol. II, București, Editura Medicală, 1988, apud Tudorel Butoi,
Valentin Iftenie, Alexandru Borui, Alexandru Butoi, Sinuciderea – un paradox, București, Editura Ştiinţelor
Medicale, 2002, p. 17.
6
femei, ca act împlinit, dar ca tentativă de sinucidere fiind mai frecventă la femei), categoria
socială, perioada de criză economică, de război etc6.
Geografia sinuciderii are o mare stabilitate în timp, ţări precum Ungaria menţinind rate
foarte ridicate (numărul de sinucideri la 100 000 de locuitori fiind de 32 în anii "30 ai acestui
secol şi de 46,6 în 1980). Rate foarte reduse ale s. se înregistrează în Italia (8,5 în anii 1931-
1938 şi 5,9 în 1971-1978). Pe arii şi mai întinse, Europa centrală continuă să aibă rate de
sinucidere mai mari decît cea meridională. În psihologie şi medicină se foloseşte frecvent, ca
sinonim cu sinuciderea, termenul de suicid, format după francezul suicide (abuz, asistenţă
socială, calitatea vieţii, sex, violenţă, devianţă)”.7
Sinuciderea mai este definită ca fiind orice caz de moarte care rezultă direct sau indirect
dintr-un act pozitiv sau negativ îndeplint de către victima însăşi care ştie că va trbui să producă
acest rezultat”8. Totodată, sinuciderea, numită şi suicid (din latină suicaedere, a se omorâ), este
actul prin care cineva îşi ia singur viaţa.
În lume, suicidul ocupă locul trei la capitolul mortalitate adolescentină, după accidente,
boli incurabile şi alte nenorociri. Cele mai frecvente sinucideri printre elevi se produc toamna
(în octombrie), primăvara (în aprilie, mai) şi vara între orele 15 - 24. E de menţionat că
suicidul şcolar în ultimele decenii a luat proporţii de “epidemie” în ţările ex-sovietice.9
Sinuciderea este un act de auto agresiune, de suprimare bruscă a propriei vieţi, în mod
intenţionat, voit, conştient şi privind moartea ca pe un sfârşit total. Deşi pare incredibil, pe
intreaga suprafaţă a pământului, un om se sinucide la fiecare 40 de secunde.
Noţiunea de “suicid” tinde să fie înlocuită cu cea de “conduită suicidală”, întrucât
aceasta înglobează suicidul reușit, tentativele de sinucidere, ideile de sinucidere, sindronul
presucidal”.10
De cele mai multe ori în studierea fenomenului de suicid se face confuzie între cauzele
sociale ce îl determină şi motivele individuale. Ceea ce îl determină pe individ să-şi ia viaţa ne
poate supune doar el, motivele şi cauzele sinuciderii însă se caută şi se analizează abia după
producerea acesteia, informaţiile fiind onţinute de la familie, prieteni şi cunostiţe. De cele mai
multe ori acestea pot fi eronate deoarce, familia, prietenii, rudele, sunt simpli spectatori şi nu
pot ştii cu exactitatea ce a detreminat sinuciderea, ceea ce pentru ei poate părea lipsit de
importanţă şi banal, pentru sinucigaş poate reprezenta foarte mult.
6
Emile Durkheim, op. cit., pp. 20-40.
7
Cătălin Zamfir, Lazăr Vlăsceanu, Dicţionar de sociologie, Bucureşti, Editura Babei, 1998, p. 543.
8
Gilles Ferreol, Philippe Cauche, Jean-Marie Duprez, Nicole Gadrey, Michel Simon, Dicţionar de sociologie,
Editura Polirom, 1998, p. 205.
9
Aglaida Bolboceanu, Raisa Jelescu, Dumitru Iachim (coordonatori), Între dragoste şi viaţă. Profilaxia suicidului
şcolar în mediul educaţional, Chişinău, 2011, p. 4.
10
Florentina Sîrbii, Fenomenul social al sinuciderii, Craiova, Editura Beladi, 2007, p. 14.
7
Motivaţia actului suicidar ”este ca un iceberg, majoritatea motivelor rămânând
necunoscute (“sub apa”), iar cele cunoscute fiind relaţionale (conflicte, reacţii la doliu, depresii
situaţionale etc.) sau, alteori abisale (o fugă de o realitate dificilă, o nevoie de răzbunare, de
autopedepsire din cauza unor sentimente de culpa, etc.). Ca eşec al comunicării inter-umane, la
bărbaţi, motivaţiile cele mai frecvente rezidă în conflicte de ordin social, iar la femei, în
conflicte afective”.11
Pentru a reuşi o delimitare în analiza cauzelor care stau la baza sinuciderii ne vom
focaliza aupra lucrării de referintă a lui Emile Durkheim “Despre sinucidere”.
În carte acesta porneşte de la ideea că singurul element care poate explica sinuciderea
este mediul social.
Exista deci, pentru fiecare popor, o forţă colectivă, de o energie determinată, care-i
îndeamna pe oameni la sinucidere. Mişcarile pe care le face sinucigaşul şi care, la prima
vedere, par să exprime doar temperamentul său personal, sunt în realitate urmarea şi
prelungirea stării sociale pe care o manifestă la exterior. Fiecare grup social are într-adevar o
înclinatie colectiva proprie, din care derivă înclinatiile individuale, şi care este constituita din
curente de egoism, altruism sau anomie.”12
Pornind de la acesta idee, acesta arată că există doua cauze majore ale sinuciderii:
- Integrarea socială este ataşamentul individului faţă de societatea în care trăieste
- Reglarea socială este reprezentată acţiunile colective ale grupului asupra
comportamentului individului.
Având la bază aceste două cauze, Durkheim face distincţia între patru tipuri de
sinucidere :
Egoistă
Altrusită
Anomică
Fatalistă
La nivel global, ratele sinuciderii variază de la o ţară la alta. Cele mai ridicate sunt cele
comunicate de ţările din estul Europei, conform datelor emise de Organizaţia
Mondială a Sănătăţii în anul 2002 :” Lituania – 51,6, Federaţia Rusă – 43,1, Belarus – 41,5,
Estonia – 37,9 la 100.000 de locuitori. Cele mai mici rate par a fi în America Latină: Columbia
– 4,5, Paraguay – 4,2 la 100.000 de locuitori, dar şi în unele ţări din Asia: Tailanda – 5,6,
Filipine – 2,1, la 100.000. În America de Nord şi alte ţări din Europa, ratele se înscriu între
aceste extreme: de exemplu, Finlanda – 28,4, Belgia – 24,0, Elveţia – 22,5, Franţa – 20,0,
11
Sorin M. Rădulescu, Sociologia devianţei, București, Editura Victor, 1998, pp.126-127.
12
Emile Durkheim, op. cit., pp. 309-310.
8
Germania – 14, 3, Canada – 15,0, S.U.A. – 13,9, la 100.000 de locuitori” 13. Din datele
centralizate de O.M.S., se observă că lipsesc în mare parte statistici referitoare la ţările
africane.
“România se încadreză în grupul ţărilor cu rata de sinucidre sinucidere slabă,
caracteristcă ţărilor semiindustriale cu o rată cuprinsa între 10-15 sinucideri/100.000 locuitori.
În concordanţă cu statisticile anuale publicate de către Institutul Naţional de Medicină
Legală „Mina Minovici” din Bucureşti, anual, se înregistrează în România un număr de circa
2 500–3 500 sinucideri, cu diferite variaţii, mai mari sau mai mici, de la un an la altul.” 14
3. Ipotezele de lucru
Compunerea cadrului conceptual a facilitat fixarea unui set de variabile-cauză și
variabile-efect. Legătura dintre cele două variabile poartă numele de ipoteză.
Compunerea cadrului conceptual a facilitat fixarea unui set de variabile-cauză și variabile-
efect. Legătura dintre cele două variabile poartă numele de ipoteză.
13
Organizația Mondială a Sănătății, Rata sinuciderilor în anul 2002.
14
Florentina Sîrbii, op. cit., p. 104.
9
Metoda cercetării este cea a anchetei sociologice prin aplicarea chestionarului și a
interviului structurat.
Chestionarul aplicat cuprinde 27 de întrebări închise, deschise și mixte. Sunt 22 de
întrebări de conținut și 5 întrebări de identificare.
Interviul structurat cuprinde 19 întrebări prestabilite.
6. Colectarea datelor
Colectarea datelor pentru chestionar s-a realizat în perioada 07 aprilie-27 aprilie, iar
interviurile au fost realizate în data de 05 aprilie, respectiv 29 aprilie.
10
Nr.
Variante răspuns
respondenţi Procente
Foarte mare 22 22.0
Mare 49 49.0
Medie 14 14.0
Mică 3 3.0
Foarte mică 4 4.0
Nu ştiu 8 8.0
Total 100 100.0
11
Figura.2.Amploarea ratei sinuciderilor la nivelul ţării noastre
La întrebarea Cât de mare amploare a luat rata sinuciderilor la nivelul ţării noastre ?,
un procet de 37% au răspuns ca rata sinuciderii este medie, 30% au afirmat că rata
sinuciderilor este mare, iar 21% au răspuns ca este foarte mare.
Tabelul 3. Răspunsul la întrebarea: Care sunt principalii factori care determină sinuciderea?
Variante răspuns Nr. respondenţi Procente
Factorii intrinseci (tulburari psihice, 62 62.0
inadaptare socială, reacţie la doliu etc.)
Factorii extrinseci (mediu, condiţii de 33 33.0
viaţă, cultura, ocupatie etc.)
Nu ştiu 4 4.0
Nu răspund 1 1.0
Total 100 100.0
12
Întrebaţii fiind Care sunt pricipalii factori care determină sinuciderea, 62% dintre
respondeţi au firmat că principalii factori, sunt factorii intrinseci, 33% dinre ei afirmând ca
factorii extrinseci sunt principalii factori care depermină sinuciderea.
13
Figura.5 Principalele cauze care determina sinuciderea – A doua opţiune
14
Figura. 6 Care sunt principalele cauze care determină sinuciderea – A treia opţiune
Fiind întrebați care considera ca sunt principlalele cause care determina sinucidrea, ca o
a treia opțiune, 20% dintre respondenți au afirmat că principala cauză asinuciderii este fuga de
realitate, 12 % au ales durerile provocate de o boala, 11% au răspuns că depresia provenită
dintr-o neîmplinire este o cauză, violenţa în familie si saracia severă fiind alese de 9% dintre
respondeţi în egală masură.
Tabelul 4 Răspuns la întrebarea: În opinia dumneavoastră, care este metoda folosită cel mai
frecvent pentru sinucidere?
15
Figura. 7 Metoda folosită frecvent pentru sinucidere
La întrebarea Care este metoda folosită cel mai frecvent pentru sinucidere ?, 42%
dintre respondeţi au afirmat că spânzurarea este metoda cea mai frecvent folosita pentru
sinuciderea, 25% au afirmat ca otravirea sau ingerarea de medicamenete ar fii, iar 13 % au
considerat ca tăierea venelor este metoda cea mai des folosită de sinucidere.
Tabelul 5 Răspuns la întrebarea:Care este etapa vieţii, în care exista cel mai mare risc pentru
comiterea actelor suicidale?
Nr.
Varinate răspuns
Respondeţi Procente
Copilaria (până la 14 ani) 2 2.0
Pubertatea (10- 14 ani) 6 6.0
Adolescenţă (14-21 ani) 59 59.0
Tinereţea (21 – 35 ani) 23 23.0
Maturitatea (36 – 65 ani) 5 5.0
Batraneţea (peste 65 ani) 1 1.0
Nu ştiu 4 4.0
Total 100 100.0
16
Figura 8. Etapa vieţii, în care exista cel mai mare risc pentru comiterea actelor suicidale?
Fiind întrebaţi care este etapa in care exista cel mai mare risc de comitere a
actelor suicidale, un procete de 95% au ales adolescenţa, 23% tinereţea, 6 % pubertatea, iar 5%
alegând maturitatea ca prioada a vieţii în care au loc cele mai multe sinucideri.
17
Figura. 10. Sinuciderea ca act Egoist sau Altruist
La întrebarea dacă sinucidere este mai degrabă un gest egoist sau altruist, 76%
dintre respondenţi au afirmat că sinucidrea este un gest egoist, in schimb 6% dintre aceştea văd
sinuciderea ca pe un gest altruist.
18
Figura. 11. Sinuciderea ca act Anomic sau Fatalist
Fiind intrebaţi daca consideră că sinuciderea este mai degrabă anomica sau mai
degrabă fatalistă, 82 % au afirmat ca sinuciderea este mai degrabă anomică ( rezultat al
zdruncinării a echilibrului vieţii sociale, între dorinţă şi posibiltate, între scop şi mijloace), si
11% dintre respondeţi au afirmat ca este fatalistă (expunerea la un exces de norme sociale).
Prostă 22 22.0
Foarte proastă 37 37.0
Nu ştiu 4 4.0
Nu răspund 6 6.0
19
Figura.12. Părerea despre persoanele care îşi iau viaţa?
La întrebarea Care este părerea despre persoanele care îşi iau viaţa?, 37 %
dintre respondeţi au afirmat ca au o părere foarte prostă despre persoanele care se sinucid,
22% au o părere proastă, iar 28 % dintre aceşte nu ai o parere nici bună dar nici prostă cu
privire la respectivele persoane.
20
Fiind întrebaţi dacă cunosc vreo persoană care s-a sinucis, 59% dintre
respondenţi au afrimat că nu cunosc, iar 38% au afimat că da cunosc persoane care si-au pus
capăt zilelor.
Un procent de 6% dintre persoanele care s-au sinucis aveau 20 de ani, 4 % aveau 50,
3% aveau 15, 17, 18 si 19 ani. 30, 16, 60, sunt vârstele celor care se mai află pe această listă.
Nr.
Variante răspuns
respondeţi Procente
Se sinucid mai multe femei 35 35.0
Se sinucid mai multi bărbaţi 37 37.0
Nu ştiu 27 27.0
Nu răspund 1 1.0
Total 100 100.0
21
Figura 15 În funcţie de gen, care este frecvenţa sinuciderilor?
Nu răspund 3 3.0
Total 100 100.0
22
Figura. 16. Consideraţi sinuciderea ca fiind un păcat?
Întrebaţi fiind dacă considera sinuciderea un păcat, 78% dintre respondenţi au afirmat că
văd sinuciderea ca pe un păcat, 8% au afirmat că nu, iar 5 % dintre aceştea au afirmat ca nu
este cazul fiindcă nu cred în Dumnezeu.
Nu răspund 6 6.0
Total 100 100.0
23
Figura. 17. Sunteti de acord cu atitudinea bisericii.
24
Figura. 18 O persoană care a încercat să se sinucidă dar nu a reuşit, va încerca din nou?
Fiind întrebaţi dacă cred că o persoana care a încercat să se sinucidă dar nu a reuşit va
încerca din nou, 50% dintre respondenţi au afirmat ca nu, daca aceasta beneficiază de ajutor,
33 % au răspuns ca da, nu se va oprii indiferent de intervenţie, iar 8 % au afirmat ca nu,
deoarce îşi va coştientiza singur greşeala.
25
Figura. 20. Cauza care v-a determinat să aveţi acest gând ?
Dintre cei care au afirmat că au avut gânduri de sinucidere, cauzele care au determinat
aceste gânduri sunt: depresie, consumul excesiv de alcool, eşec persona, lipsuri financiare,
răzbunare pe membrii familiei, subaprecierea şi răutăţile celor din jur, teribilismul.
26
Figura. 22. Cum aţi încercat să vă sinucideţi ?
Întrebaţi fiind care a fost metoda prin care au încercat să se sinucidă, răspunsurile
oferite au fost: tăierea venelor, otrăvire sau ingerare de medicamente .
27
Figura. 24 Genul
Tabalul.12 Vârsta
26-35 20 20.0
36-45 14 14.0
46-55 4 4.0
56-65 11 11.0
28
Tabelul.13 Studiile respondenților
Variante răspuns Nr. respondenţi Procente
Şcoala generală 3 3.0
Şcoala profesională 6 6.0
Liceu 44 44.0
Şcoala postliceală 10 10.0
La întrebarea Care este ultima școală pe care ați absolvit-o? un procent de 44% dintre
respondenți sunt absolvenți de liceu, 37% sunt absolvenți de studii superioare, 10% sunt
absolvenți de școală postliceală, 6 % şcoală profesională, iar 3 % şcoală generală.
Întrebați fiind care este ocpația actuală, un procent de 45% au răspuns că sunt angajaţi,
39% au spus că sunt studenţi , 6% au declarat că sunt muncitori, 3 % elevi şi fără ocupaţie, 2%
şomeri și 2% pensionari.
29
7.2 Analiza interviurilor
Primul interviu a fost aplicat unui băiat în vârstă de 22 de ani, care, în prezent este
student.
Nume: B.T.
Vârstă: 22
Sex: Masculin
Ocupaţie : Student
Intervenție Intervievator Intervenție Intervievat
30
mine, tot ce îmi doream era sa se termine.
Însă sper norocul meu, aş putea spune, fratele meu m-a
găsit în cameră şi a sunat la salvare. Eu nu ştiu exact ce s-a
întâmplat, vă spun din ce am auzit. Tot ce îmi amintesc
după ce am luat pastilele este tavanul de la terapie
intensivă şi pe fratele meu care a fost acolo în permanenţă
cu mine. Acum după ce totul a trecut mă bucur că am
primit o a doua şansă, deoarece am realizat faptul ca viaţa
nu se termină dacă o persoană dragă se îmbolnăveşte, viaţa
este o luptă si tot timpul există alternative.
8. Când aţi luat să vă sinucideţi v-aţi Nu m-am gândit, a fost un gest egoist pe care în momentul
gândit la consecinţe ? de faţă îl regret.
9. Aţi fost susţinut de familie în Da, am fost susţinut pe tot parcursul situaţiei. M-au ajutat
procesul de depăşire a acestor foarte mult în depăşirea dependenţei de alcool, deşi i-am
momente dificile ? dezamăgit ei nu au renunţat la speranţă, ştiau că undeva
acolo este în continuare copilul lor.
10. Prietenii v-au fost alături dar Nefiind în acele momente într-o relaţie, am avut doar
partenera de cuplu ? sprijinul prietenilor, care au fost alături de mine încă din
primul moment.
11. Aţi apelat la un specialist ? Nu am apelat, sprijinul familiei s-a dovedit suficient
pentru a depăşi acele momente.
12. După aceste momente dificile aţi Da, am observat o mai are implicare din partea celor
observat modificări în apropiaţi.
comportamentul persoanelor
apropiate ?
13. Care au fost persoanele la care a-ti Fratele si bunicii.
observat modificări în
comportament ?
14. Cum vedeţi viaţa dumneavoastră în Este pe un teren ascendent, lucrurile au început să intre pe
acest moment ? un făgaş normal.
15. Care este părerea dumneavoastră Acum regret foarte mult cele întâmplate, dar am avut ceva
despre evenimentele din trecut ? de învăţat din toate acestea. Tot ce pot spune este că mă
bucur că am primit o a doua şansă.
31
16. Cum era viaţa dumneavoastră înainte Nu pot spune ca înainte era rău. Doar că îmbolnăvirea
şi cum este acum? mamei mele m-a dat peste cap. Acum lucrurile sunt foarte
bine, am sprijinul familiei mele si al prietenilor mei, am
realizat că sunt foarte multe persoane care mă iubesc, am
realizat că viaţa este o luptă doar că nu una rea aşa cum
credeam eu, ci una frumoasă care merită câştigată.
17. Sunteţi într-o relaţie în momentul de Nu sunt într-o relaţie, dar am sentimente pentru cineva.
faţă ?
18. Respectiva persoană ştie de cele Nu ştie totul, doar o mică parte, cu timpul o să îi povestesc
întâmplate ? totul. Am mare încredere în ea şi sunt sigur că orice ar afla
va fii alături de mine şi ma v-a susţine indiferent de
situaţie. Este persoana care ştiu că mă va lăsa la greu şi
care indiferent de circumstanţe va fii acolo.
19. Regretaţi cele întâmplate ? Da, cum am mai spus regret foarte mult cele întâmplate,
cel mai mult regret ca mi-am dezamăgit părinţii, dar ei au
înţeles situaţia şi au fost acolo pentru mine.
Al doilea interviu a fost aplicat lui V.G., bărbat în vârstă de 50 de ani, care în prezent
este muncitor.
Nume: V.G.
Vârstă: 50,
Sex: Masculin,
Ocupaţie : Muncitor.
Intervenție Intervievator Intervenție Intervievat
32
aşteptam, şi anume moartea.
8. Când aţi luat să vă sinucideţi v-aţi gândit la Nu, în acele momente consecinţele nu erau
consecinţe ? relevante şi un motiv suficient pentru a mă oprii.
9. Aţi fost susţinut de familie în procesul de Da, familia a fost alături de mine, dar susţinerea
depăşire a acestor momente dificile ? mamei a fost cea care m-a ajutat şi m-a determinat
să îmi schimb viziunea asupra vieţii şi să îmi
doresc să lupt.
10. Prietenii v-au fost alături dar partenera de Nu, singura susţinere a venit din partea familiei.
cuplu ?
11. Aţi apelat la un specialist ? Nu !
12. După aceste momente dificile aţi observat Da !
modificări în comportamentul persoanelor
apropiate ?
13. Care au fost persoanele la care a-ti observat Prieteni, rude, vecini, colegi de muncă, care înainte
modificări în comportament ? mă priveau cu milă datorită celor întâmplate. Acum
după ce au aflat cele întâmplate au început să mă
susţină în schimbările pe care îmi doream să le fac.
14. Cum vedeţi viaţa dumneavoastră în acest Mult mai bună decât în trecut.
moment ?
15. Care este părerea dumneavoastră despre Nu sunt mândru de ceea ce am făcut, dar au fost
evenimentele din trecut ? alegerile mele.
16. Cum era viaţa dumneavoastră înainte şi Având în vedere că înainte eram într-un cuplu, iar
cum este acum? acum nu, pot spune că s-au modificat multe lucruri
acum luptând doar pentru mine şi persoanele care
îmi sunt cu adevărat alături.
17. Sunteţi într-o relaţie în momentul de faţă ? Nu !
18. Regretaţi cele întâmplate ? Da, regret că mi-am făcut mama să sufere, dar asta
nu se va mai repeta.
33
În acest caz tentativa de sinucidere a existat dar nu a avut ca rezultat final moartea,
datorită intervenţiei prompte a fratelui acestuia. Odata cu primirea ajutorului medical necesar
dar şi ajutorul venit din partea familie, tânarul a realizat greşeala comisa şi a început
demersurile necesare remedierii dependenţei de alcool.
Acesta a afirmat că in depaşirea momentelor dificile nu a apelat la ajutor de specialitate,
deoarece sprijinul venit din partea familiei şi al prietenilor a fost suficient pentru a pune capăt
dependenţei de alcool şi a renunţa la ideea de sinucidere.
B.T. mi-a marturisit că în momentul de faţă viaţa lui este pe o pantă ascendentă, că
regretă evenimentele din trecut, acestea rămânând doar ca o amintire trista şi o lecţie de viaţă.
În privinţa celui de-al doilea caz, motivul sinuciderii îl reprezintă neîmplinirile pe plan
sentimental. Este vorba despre un domn de 50 de ani care a suferit mai multe dezamagiri în
viața sentimentală, ultima fiind cea mai greu de depăsit.
Crezând că în sfârşit are familia pe care şi-o dorea, abandonul venit din partea soţiei a
reprezentat un moment de răscruce în viaţa acestuia. Având o vârstă înaintată şi experienţe
negative în trecut, acesta a clacat ajungând la concluzia că viaţa lui nu mai are niciun sens şi că
cea mai bună soluţie este moartea.
Timp de 2 săptămâni acesta s-a înfometat şi a consumat în exces alcool. În tot acest
timp mama i-a fost alături încercând să-l facă să conştientizeze greşeala pe care o comite. După
multe insistenţe venite din partea mamei dar şi după ce a realizat că nu obţine rezultatul dorit, a
decis să renunţe la tentativa de sinucidere şi să încerce pentru bine mamei sale să depăsească
dependenţa de alcool.
V.G. a mărturisit că în depaşirea acestor probleme a avut doar sprijunul familiei, dar în
special al mamei sale, care l-a ajutat să realizeze că viaţa nu se termină aici, că lucrurile se vor
rezolva şi că merita să lupte pentru el.
Acum după ce a depăşit situaţia complicată, afirmă că viaţa lui este mai bună, a învăţat
să lupte pentru el şi mama lui, acum este mult mai respectat de rude, prieteni si vecini,
deoarece acestia au vazut eforturile acestuia de a duce o viaţa mai bună, dar şi schimbarile
majore în stilul său de viaţa.
34
8. Concluziile cercetării
Scopul pricnipal al acestei cercetări a fost acela de a identifica opinia craiovenilor
asupra fenomenului sinuciderii, dar și de a observa perspectiva a două persoane care au avut
tentaive de suicid.
În urma cercetării cantitative realizate pe bază de anchetă, utilizând tehnica
chestionarului la nivelul orașului Craiova, ipotezele asumate s-au confirmat, rezultând faptul
că părerea generală despre persoanele care încearcă să de sinucidă este una negativă, fiind
văzută mai degrabă ca un act de lașitate (79%), iar principalele cauze care pot determina
sinuciderea le reprezintă, pentru respondenții craioveni, dezechilibrele psihice, urmate de lipsa
integrarii sociale. Totodată, persoanele chestionate consideră că adolescenţa este etapa vieţii, în
care există cel mai mare risc pentru comiterea actelor suicidale.
În urma cercetării calitative efectuate prin interviu structurat, am ajuns la concluzia că
fenomenul sinuciderii este întâlnit atât în rândul tinerilor cât şi al persoanelor ajunse la
maturitate, el aparând ca urmare a unor situații și evenimente ce intervin pe parcursul vieții
individului. Am observat totodată, faptul că aceste persoane sunt foarte sensibile, motiv pentru
care susținerea din partea familiei şi a prietenilor, sprijinul venit din partea acestora, reprezintă
cea mai bună modalitate de depaşire a momentelor dificile.
Există așadar o gamă largă de factori care pot duce la declanșarea ideației și
comportamentului suicidar și am văzut, conform datelor prezentate mai sus, că acești factori
sunt multipli într-un caz de sinucidere, prin urmare, neputând vorbi de un singur factor care
duce la sinucidere.
35
ANEXE
36
Anexa 1
Chestionar pentru
Identificarea opiniei craiovenilor asupra fenomenului de suicid
I. Întrebări socio-demografice
37
2. Factorii extrinseci (mediu, condiții de viață, cultură, ocupație etc.)
98. Nu știu
99. Nu răspund
5. Care credeţi că sunt pricipalele cauze care determină sinuciderea? (Se vor selecta
primele trei mențiuni)
1. Dezechilibre psihice _____
2. Lipsa integrării sociale ______
3. Integrarea într-un grup ai cărui membri au un comportament deviant _____
4. Violenţa în familie _____
5. Lipsa afecțiunii (iubirii) din parte parinţilor/ familiei ______
6. Lipsa afecțiunii din partea unei persoane dragi ( iubit (iubită)/ soț (soție)/ prieten(prietenă))
______
7. Consumul de substanţe ilegale ______
8. Teribilismul _______
9. Depresia provenită dintr-o neîmplinire _______
10. Deprivarea materială severă (sărăcia severă) ______
11. Durerile fizice provocate de o boală ________
12. Nevoia de răzbunare ______
13. Reacție la doliu (decesul unei persoane apropiate) ______
14. Fuga de realitatea dificilă _______
15. Altceva (ce?) ________________________________________________
98. Nu știu
99. Nu răspund
6. În opinia dumneavoastră, care este metoda folosită cel mai frecvent pentru
sinucidere?
1. Spânzurare
2. Otrăvire sau ingerare de medicamente
3. Tăierea venelor
4. Înecul
5. Împuşcarea
6. Aruncarea (în fața unui mijloc în mișcare sau de la înălțime)
7. Altă metodă (care?) __________________________________________
98. Nu știu
99. Nu răspund
7. În opinia dumneavoastră, care este etapa vieții, în care există cel mai mare risc pentru
comiterea actelor suicidale?
1. Copilăria (până la 14 ani)
2. Pubertatea (10- 14 ani)
3. Adolescenţa (14-21 ani)
4. Tinerețea (21 – 35 ani)
5. Maturitatea (36 – 65 ani)
6. Bătrâneţea (peste 65 ani)
98. Nu știu
99. Nu răspund
38
9. Consideraţi sinuciderea ca fiind mai degrabă un gest:
1. Egoist
2. Altruist
98. Nu știu
99. Nu răspund
16. Sunteţi de acord cu atitudinea bisericii, conform căreia persoanele care își ia viaţa nu
pot beneficia de o slujbă şi nici nu sunt primite în biserică?
1. Sunt de acord în mare măsură
2. Sunt de acord
3. Nici acord, nici dezacord
4. Nu sunt de acord
5. Nu sunt de acord în mare măsură
98. Nu știu
99. Nu răspund
39
17. Considerați că o persoană care a încercat să se sinucidă dar nu a reuşit, va încerca
din nou?
1. Da, cu siguranţă nu se va opri indiferent de intervenție
2. Nu, îşi va conştientiza singur greşeala şi n-o s-o mai repete
3. Nu, dacă primește ajutor nu va mai încerca
98. Nu știu
99. Nu răspund
19. Dacă răspunsul la întrebarea nr. 18 este ”Da”, care a fost cauza care v-a determinat
să aveți acest gând?
1. ______________________________________________
99. Nu răspund
0. Nu este cazul
20. Dacă răspunsul la întrebarea nr. 18 este ”Da”, ați încercat vreodată să vă sinucideți?
1. Nu, niciodată
2. Da, o singură dată
3. Da, de foarte puține ori
4. Da, de puține ori
5. Da, câteodată
6. Da, des
7. Da, foarte des
99. Nu răspund
0. Nu este cazul
21. Dacă răspunsul la întrebarea nr. 20 este ”Da”, cum ați încercat să vă sinucideți?
1. Spânzurare
2. Otrăvire sau ingerare de medicamente
3. Tăierea venelor
4. Înecul
5. Împuşcarea
6. Aruncarea (în fața unui mijloc în mișcare sau de la înălțime)
7. Altă metodă (care?) __________________________________________
99. Nu răspund
0. Nu este cazul
40
Anexa 2
Interviu
41