Toţi elevii pot învăţa, dacă profesorii, părinţii, cei care le oferă suport sunt
pregătiţi cum să-i înveţe, să le propună programe pentru dezvoltarea stilului de
învăţare şi a practicării abilităţilor transferabile: de comunicare, de a lucra în
echipă, de învăţare, de a căuta informaţii, de organizare a timpului, de a rezolva
probleme, de a negocia,de ascultare, de creativitate, de a lucra cu computerul etc.
Cei care participă la astfel de programe obţin note mai bune, au mai
multă încredere în sine , se pot ajuta singuri în multele şi diferitele situaţii de
învăţare cu care se întâlnesc zilnic, devin autonomi, scade riscul de abandon şcolar,
creşte gradul de participare la activităţile şcolare şi extraşcolare.
BIBLIOGRAFIE:
Baban, Adriana, (2001), CONSILIERE EDUCAŢIONALA Ghid metodologic pentru
orele de dirigenţie şi consiliere, BCU, Cluj-Napoca
Cerghit, I., (2008), Sisteme de instruire alternative și complementare: structuri,
stiluri și strategii, Editura Polirom, Iași
Cocoradă, Elena (2010), Introducere în teoriile învățării, Editura Polirom, Iași