UNIVERSITATEA „ŞTEFAN CEL MARE” SUCEAVA

FACULTATEA DE DREPT ȘI ADMINISTRAȚIE PUBLICĂ

CENTRUL DE ÎNVĂŢĂMÂNT LA DISTANŢĂ ŞI FORMARE CONTINUĂ
Program de studiu: Administrație Publică, Anul III, Sem. I

Referat la disciplina – Elemente de drept și procedură penală

Procedura reabilitării

Prof. univ.dr. Vasile Păvăleanu

Student: Bădrăgan Simona (Tolocan)

2019 - 2020
 Cuprins

Introducere…………………………………………………………………………….……….....3
Procedura reabilitării.......................................................................................................................4

1.Trăsăturile reabilitări.........................................................................………………….………..4

1.2.Formele reabilitării ……………………………………………………………………….......4

2. Reabilitarea de drept…………………………..…………………………………….………….5

2.1. Condiții privind condamnarea……………………………………………………….……….5

2.2. Condiții privind termenul de reabilitare……………………..…………………………….…6

2.3.Condiții privind conduita condamnatului…………...………………………………………...6

3.Reabilitarea judecătorească……………………………………………………………………..6
3.1.Instanţa competentă…………………………………………………………………………...7
3.2.Titularii cererii de reabilitare………………………………………………………………….7

3.3.Cererea de reabilitare…………………………………………………...……………………..8

3.4.Măsuri premergătoare judecării cererii de reabilitare…………………………………………8

3.5.Respingerea cererii pentru lipsa condițiilor de formă…………………………………………9

3.6.Soluționarea cererii de reabilitare……………………………………………………………10

3.7.Contestația…………………………………………………………………………………...11
3.8.Anularea reabilitării……………………………………………………………………….…11
Concluzii…………………………………………………………………………………………12

Bibliografie…………………………………………………………………………………..…..13

2
 Introducere
Deși contrar unor opinii, cum că instituţia reabilitării ar fi existat din cele mai vechi timpuri,
opinii ce nu se bazează însă pe dovezi convingătoare, ele constituind doar simple presupuneri,
cercetările ulterioare au demonstrat că noţiunea de reabilitare a fost utilizată pentru prima oară în
anul 1439 şi că prima definiţie a fost dată astfel: „Reabilitatio fist quando litteris gratiae
pristimus habitatio status in habiei restituitur” (reabilitarea să aibă loc atunci când printr-o
decizie de graţiere vechea condiţie juridică este restabilită în situaţia anterioară cu efect deplin).

Cert este că prima reglementare amănunţită a reabilitării a fost realizată abia în anul 1670
prin Ordonanţa Criminală a regelui Ludovic al XIV-lea, legiuire în care au fost sintetizate
principiile pe care este fundamentată instituţia în cauză, au fost reunite şi completate prevederile
din ordonanţele anterioare date de alţi monarhi francezi.

Spre deosebire de Ordonanţa din 1670 în care reabilitarea a fost reglementată în acelaşi titlu
cu celelalte forme de acordare a actelor de clemenţă, în Codul penal francez din 1791,
reabilitarea a fost reglementată ca instituţie distinctă, fiind concepută ca o consecinţă firească a
procesului de readaptare socială a condamnatului, posibilitatea dobândirii ei fiind acordată, în
principiu, tuturor condamnaţilor indiferent de clasa socială din care proveneau, de către
consiliul comunal sau municipal. Ulterior, printr-o lege din anul 1885, s-a statuat că reabilitarea
se acordă de către instanţa de judecată, după ascultarea concluziilor procurorului şi că poate fi
obţinută, în unele cazuri, chiar după prescripţia executării pedepsei, cu condiţia achitării
despăgubirilor civile.

În dreptul românesc, prima reglementare a instituţiei reabilitării o găsim în „Procedura

condicii criminaliceşti” adoptată în 1850 sub domnitorul Barbu Ştirbei şi intrată în vigoare la 1
ianuarie 1852. Titlu IV denumit „Pentru câteva osebite proceduri”, Capitolul IV intitulat „Pentru
restatornicirea osândiţilor” în art.291 - 300 prevedea o reglementare relativ completă a acestei
instituţii.

În codul penal din 1936 inspirat, în principal, din Codul de instrucţiune criminală francez şi
din Codul penal italian, ca şi din Codul de procedură penală, a prevăzut posibilitatea acordării
reabilitării, în principiu, pe cale judecătorească, iar ca efect al suspendării condiţionate a
executării pedepsei a reglementat posibilitatea dobândirii reabilitării de drept. Reabilitarea putea
fi obţinută atât pentru condamnările în materie criminală, cât şi pentru condamnările în materie
corecţională, indiferent că au fost pronunţate de instanţe ordinare sau speciale, ori de instanţe
străine (în acest din urmă caz, reabilitarea putea fi obţinută dacă autorităţile române recunoşteau
condamnările pronunţate în străinătate).1
1
https://biblioteca.regielive.ro/referate/drept/procedura-reabilitarii-350728.html

3
 Procedura reabilitării
1.Trăsăturile reabilitării
Reabilitarea este instituția juridică de drept penal prin care sunt înlăturate pentru viitor toate
incapacitățile și decăderile ce decurg dintr-o hotărâre de condamnare, redând condamnatului
toate drepturile subiective politice și social-economice recunoscute de lege tuturor cetățenilor.

Reabilitarea perzintă anumite caracteristici, prin care se deosebește de celelalte instituții cu

efecte extinctive (amnistia, grațierea, prescripția).

Reabilitarea produce efecte in personam, întrucât nu operează pentru toți condamnatii pentru
aceeași faptă, în mod simultan, fiecare dintre ei urmând a beneficia de reabilitare numai dacă a
îndeplinit condițiile prevăzute de lege.

Reabilitarea este indivizibilă, în sensul că nu poate fi obținută numai pentru o parte dintre
condamnările suferite de o persoană. Sub acest aspect, nu este posibil ca fostul condamnat să fie
reabilitat în ce privește o condamnare și să rămână nereabilitat pentru alte condamnări, deoarece
reabilitarea privește persoana condamnatului iar nu condamnările sale.

Reabilitarea poate fi obținută pentru orice condamnare, indiferent dacă a fost pronunțată de o
instanță civilă sau militară, pentru una sau mai multe infracțiuni ori dacă hotărârea a fost
pronunțată de instanțele române sau de instanțele altor țări și hotărârea a fost recunoscută potrivit
legii române.

Reabilitarea produce efecte numai pentru viitor, iar nu pentru trecut.2

1.2.Formele reabilitării
Ca institutie de drept penal, reabilitarea consta in totalitatea dispozitiilor prin care se
stabilesc conditiile in care pot interveni si efectele pe care reabilitarea le poate aduce.
În reglementarea actuală, reabilitarea se prezintă sub două forme, şi anume reabilitarea de
drept şi reabilitarea judecătorească.
Reabilitarea de drept se obţine automat, în virtutea legii (ope legis), şi intervine după
trecerea unei anumite perioade de timp prevăzută de lege şi dacă, în acea perioadă, condamnatul
nu a mai savârşit nicio altă infracţiune . Astfel, în cazul persoanei fizice, autoritatea care ţine3
2
Prof. univ.dr. Vasile Păvăleanu, Drept penal general, Universul Juridic București 2012
3
https://biblioteca.regielive.ro/referate/drept/procedura-reabilitarii-350728.html

4
evidenţa cazierului judiciar va şterge din oficiu menţiunile privind pedeapsa aplicată
condamnatului. În cazul persoanei juridice, organul care a autorizat înfiinţarea persoanei juridice
şi organul care a înregistrat persoana juridică vor şterge din oficiu menţiunile privind pedeapsa
aplicată persoanei juridice.

Reabilitarea judecătorească se obţine printr-o hotărâre judecătorească în cazul în care

instanţa învestită cu cererea celui interesat constată că sunt îndeplinite condiţiile prevăcute de
lege pentru acordarea reabilitării şi că fostul condamnat a dat dovadă de îndreptare, meritând
reabilitarea.4

2. Reabilitarea de drept
Reabilitarea de drept este acea formă de reabilitare care operează în temeiul legii (ope legis),
în momentul îndeplinirii condițiilor prevăzute de lege. În practica judiciară s-a decis că cererea
unei personae de a se constata judecătorește intervenirea reabilitării de drept este admisibilă, însă
hotărârea prin care se admite o astfel de cerere nu are caracter constitutive de drepturi ci doar
constatator și nu schimbă natura juridică a reabilitării de drept. Pornind de la această soluție, prin
art. 151 alin. 2 C. pen. 2004 s-a prevăzut că reabilitarea de drept poate fi constatată și de instanța
de judecată, însă noul Cod penal nu a preluat această reglementare prin art. 165.

În aceste condiții, se poate reține că ceea ce caracterizează reabilitarea de drept este

dobândirea ei în mod automat, în baza legii, fără a fi nevoie de o constatare judiciară în acest
sens.

Noul Cod de procedură penală (2010), prevede în art. 528 alin.1 că la împlinirea termenului
de 3 ani prevăzut la art. 165 C. pen. 2009, dacă persoana condamnată nu a mai săvârșit o altă
infracțiune, autoritatea care ține evidența cazierului judiciar va șterge din oficiu mențiunile
privind pedeapsa aplicată condamnatului, ceea ce înseamnă că pentru reabilitarea de drept nu se
mai accept o procedură de constatare la instanța de judecată.

2.1. Condiții privind condamnarea

Reabilitarea de drept intervine pentru fapte de o gravitate redusă, în cazul condamnării la
pedeapsa amenzii, la pedeapsa închisorii care depășește 2 ani sau la pedeapsa închisorii a cărei
executare a fost suspendată sub supraveghere. Legea are în vedere pedeapsa aplicată de instanță,
iar nu cea executată, care ar putea fi redusă ori comutată ca urmare a unei grațieri. Este
indifferent dacă pedeapsa aplicată este pentru o singură infracțiune sau pentru un concurs de5
4
https://biblioteca.regielive.ro/referate/drept/procedura-reabilitarii-350728.html
5
Prof. univ.dr. Vasile Păvăleanu, Drept penal general, Universul Juridic București 2012
5
infracțiuni.

Reabilitarea de drept poate intervene și în cazul unor condamnări successive, dacă fiecare în
parte îndeplinește condițiile legale. În cazul în care dintre cele două condamnări successive ale
aceleiași personae una este susceptibilă de reabilitare de drept, iar alta de reabilitare
judecătorească, reabilitarea de drept nu operează, ci pentru ambele condamnări trebuie cerute
reabilitarea judecătorească.

2.2. Condiții privind termenul de reabilitare

În cazul reabilitării de drept, termenul este de 3 ani și se socotește de la data când a luat
sfârșit executarea pedepsei principale sau de la data când aceasta s-a prescris.

Pentru cei condamnați la pedeapsa amenzii, termenul curge din momentul în care amenda a
fost achitată integral sau executarea ei s-a stins în orice alt mod.

Termenul de 3 ani este un termen de drept substanțial și se implinește cu o zi înainte de ziua

corespunzătoare datei de la care a început să curgă.

2.3.Condiții privind conduita condamnatului

Reabilitarea de drept operează numai dacă în decurs de 3 ani condamnatul nu a săvârșit o
altă infracțiune. În situația în care termenul prevăzut de lege condamnatul a săvârșit o altă
infracțiune, reabilitarea de drept nu va opera la expirarea termenului.

Dacă pentru infracțiunea săvârșită în termenul de 3 ani, condamnatul a beneficiat de

amnistie sau a intervenit o cauză care exclude caracterul infracțional al faptei, reabilitarea de
drept va opera.6

3.Reabilitarea judecătorească
Faţă de reabilitarea de drept, reabilitarea judecătorească nu intervine la simpla constatare
a condiţiilor prevăzute de lege, fiind necesară intervenţia organelor judecătoreşti care, la cerere,
examinează şi decid asupra solicitării prin pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti, ceea ce
impune cu necesitate crearea unui cadru procesual adecvat care să corespundă acestor cerinţe.
Activitatea procedurală şi procesuală privind reabilitarea este reglementată de normele
speciale prevăzute în art. 527 – 537 noul C.proc.pen., care se completează, când este cazul, cu7
6
Prof. univ.dr. Vasile Păvăleanu, Drept penal general, Universul Juridic București 2012
7
https://biblioteca.regielive.ro/referate/drept/procedura-reabilitarii-350728.html
6

dispoziţiile prevăzute în Partea generală şi Partea specială a noului Cod de procedură penală.
3.1.Instanţa competentă
Potrivit art. 529 noul C.proc.pen., competentă să se pronunţe asupra reabilitării judecătoreşti
este fie instanţa care a judecat în primă instanţă cauza în care s-a pronunţat condamnarea pentru
care se cere reabiliatea, fie instanţa corespunzătoare în a cărei circumscripţie domiciliază
condamnatul sau în care a avut ultimul domiciliu, dacă la data introducerii cererii domiciliază în
străinătate. Din redactarea textului rezultă o competenţă alternativă, condamnatul, în funcţie de
anumite raţiuni sau avantaje, putând opta, fără nicio condiţionare, pentru una dintre cele două
instanţe.
Dacă cererea de reabilitare judecătorească priveşte mai multe pedepse, ea trebuie rezolvă
integral de către aceeaşi instanţă, nefiind posibil ca un condamnat să fie în acelaşi timp reabilitat
şi nereabilitat, iar dacă pedepsele au fost aplicate de către instanţe diferite, competentă să
soluţioneze o astfel de cerere este instanţa superioară în grad .

În cazul schimbării competenţei pe perioada de timp dintre soluţionarea în primă instanţă a

cauzei şi introducerea cererii de reabilitare, instanţa care a soluţionat în primă instanţă cauza, în
sensul art. 529 noul C.proc.pen., este acea instanţă care are dreptul, la data introducerii cererii de
reabilitare, să judece cauza în fond, şi nu instanţa (sau cea corespunzatoare) care la momentul
respectiv a soluţionat cauza .

Dacă dintre pedepsele succesive aplicate aceleiaşi persoane unele sunt susceptibile de
reabilitare de drept, iar altele de reabilitare judecătorească, reabilitarea de drept nu operează, ci
pentru toate pedepsele trebuie cerută reabilitarea judecătorească. În situaţii de acest fel, termenul
după care se poate cere reabilitarea judecătorească curge de la data la care s-a sfârşit executarea
ultimei pedepse principale, iar întinderea sa se determină în raport cu pedeapsa cea mai grea .

3.2.Titularii cererii de reabilitare

Potrivit art.530 alin.(1) noul C.proc.pen., cererea de reabilitare se face de către condamnat,
iar după moartea acestuia de soț sau rudele apropiate. Soțul sau rudele apropiate pot continua
procedura de reabilitare pornită anterior decesului.

Noul Cod penal nu mai defineşte rudele apropiate. Face însă referire la membru de familie.
Legea în vigoare (art. 1491 defineşte membru de familie ca fiind “soţul sau ruda apropiată, dacă
aceasta din urmă locuieşte şi gospodăreşte împreună cu făptuitorul”). În cuprinsul art.177
(membru de familie) din noul Cod penal se regăseşte conţinutul expresiei rude apropiate din
legea penală în fiinţă.8
8
https://biblioteca.regielive.ro/referate/drept/procedura-reabilitarii-350728.html
7

Cererea de reabilitare poate fi retrasă de titular pesonal sau prin reprezentant legal .
3.3.Cererea de reabilitare
Potrivit art.530 alin.(1) noul C.proc.pen., în cerere trebuie să se menționeze:

- adresa condamnatului, iar când cererea este făcută de altă persoană, adresa acesteia;

- condamnarea pentru care se cere reabilitarea şi fapta pentru care a fost pronunţată acea
condamnare;

- localităţile unde condamnatul a locuit şi locurile de muncă din tot intervalul de timp de la
executarea pedepsei şi până la introducerea cererii, iar în cazul când executarea pedepsei a fost
prescrisă, de la data rămânerii definitive a hotărârii şi până la introducerea cererii;

- temeiurile cererii;

- indicaţii utile pentru identificarea dosarului şi orice alte date pentru soluţionarea cererii.

La cererea trebuie să se anexeze și actele din care să rezulte că sunt îndeplinite condițiile de
fond ale reabilitării, prevăzute în art.168 noul Cod penal. Astfel, cererea de rabilitare se admite
dacă sunt îndeplinite următoarele condiții:

- condamnatul nu a savârșit o altă infracțiune în intervalul de timp prevăzut de art.166 noul

Cod penal;

- a achitat integral cheltuielile de judecată și și-a îndeplinit obligațiile civile stabilite prin
hotărârea de condamnare, afară de cazul când acesta dovedește că nu a avut posibilitatea să le
îndeplinească sau când partea civilă a renunțat la despăgubiri.

3.4.Măsuri premergătoare judecării cererii de reabilitare

Ca și în cazul procedurii de drept comun, în procedura reabilitării judecătorești, în vederea
punerii dosarului în stare de judecată, președintelui instanței îi revin anumite obligații .
Astfel, după fixarea termenului de soluţionare a cererii de reabilitare se dispune citarea
persoanei care a solicitat reabilitarea şi a persoanelor a căror ascultare instanţa o consideră
necesară, se iau măsuri pentru aducerea dosarului în care s-a pronunţat condamnarea şi se solicită
copia fişei cazierului judiciar al condamnatului.
Referitor la citare, se face precizarea că președintele instanței dispune citarea petiționarului,
care poate fi condamnatul, soțul sau rudele apropiate, precum și persoanele a căror ascultare o 9
9
https://biblioteca.regielive.ro/referate/drept/procedura-reabilitarii-350728.html
8
consideră necesară .
3.5.Respingerea cererii pentru lipsa condițiilor de formă
Din reglementarea dată soluționării cererii de reabiliare reiese că instanța, pentru a se
pronunța, trebuie să verifice îndeplinirea condițiilor prevăzute de lege pentru admiterea cererii,
prevăzute atât de noul Cod penal, cât și de noul Cod de procedură penală. Unele dintre aceste
privesc îndeplinirea unor condiții de formă (art.532 noul C.proc.pen), iar altele îndeplinirea unor
condiții de fond (art.166 și art.168 noul C.pen).

Până la soluționarea în fond a cauzei, instanța are obligația să verifice îndeplinirea

condițiilor de formă constând în menționarea în cerere a datelor prevăzute de art.530 noul
C.proc.pen., verificarea actelor anexate cererii, precum și a termenului prevăzut de lege pentru
introducerea cererii.

Dacă se constată ca nu sunt îndeplinite condițiile de formă, potrivit art.532 noul

C.proc.pen., instanța respinge cererea de reabilitare, în următoarele cazuri:

- a fost introdusă înainte de termenul legal;

- lipseşte menţiunea prevăzută în art. 530 alin.(3) lit.a) şi petiţionarul nu s-a prezentat la
termenul de înfăţişare;

- lipseşte vreuna din menţiunile prevăzute în art. 530 alin.(3) lit.b) - e) şi petiţionarul nu a
completat cererea la termenul de înfăţişare şi nici la termenul ce i s-a acordat în vederea
completării.

În primul caz, cererea poate fi repetată după împlinirea termenului legal, iar în celelalte
două cazuri, oricând. În cazul prescripţiei executării pedepsei, persoana condamnată nu poate
depune cerere de reabilitare dacă lipsa executării este imputabilă acesteia.

Neintroducerea cererii în termen privește nerespectarea atât a unei condiții de fond, cât și a
unei condiții de formă, termenele de reabilitare și calculul acestora fiind prevăzute de art.165 și
art.166 noul C.pen. (art.165 noul C.pen. prevede termenele de reabilitare, iar art.166 noul C.pen.
modul în care se calculează aceste termene). Noul Cod penal prevede termene de reabilitare cu
durată fixă, mai scurte decât cele prevăzute de legea în vigoare.

Termenele de reabilitare se socotesc de la data când a luat sfârșit executarea pedepsei

principale sau de la data când aceasta s-a prescris. Pentru cei condamnați la peseapsa amenzii,
termenul curge din momentul în care amenda a fost achitată sau executarea ei s-a stins în alt
mod. În cazul liberării condiționate, pedeapsa se consideră executată la împlinirea duratei10
10
https://biblioteca.regielive.ro/referate/drept/procedura-reabilitarii-350728.html
9
pedepsei, și nu la data liberării condiționate, motiv pentru care termenul prevăzut la art.165 noul
C.pen. se calculează de la data când urma să expire executarea integrală a pedepsei .

Potrivit legii în vigoare, procurorul general are facultatea de a reduce termenul de reabilitare.
Noul Cod penal nu cuprinde o dispoziţie similară prin care, datorită unei împrejurări ieşite din
comun, să se poată reduce, în favoarea condamnatului, termenul de reabilitare.

3.6.Soluționarea cererii de reabilitare

Potrivit art.533 noul C.proc.pen., la termenul fixat, în şedinţă nepublică, instanţa ascultă
persoanele citate prezente, concluziile procurorului şi ale petiţionarului şi verifică dacă sunt
îndeplinite condiţiile cerute de lege pentru admiterea reabilitării.
Se observă că principala noutate, faţă de legislaţia în vigoare, este aceea că şedinţa nu este
publică. În cuprinsul art. 533 nu se mai regăseşte dispoziţia din legea prezentă în conformitate cu
care atunci „când, din materialul aflat la dosar nu rezultă date suficiente cu privire la îndeplinirea
condiţiilor de reabilitare, instanţa dispune completarea materialului de către persoana interesată,
iar dacă consideră necesar, cere de la organele competente relaţii cu privire la comportarea celui
condamnat”.
O condiție a admiterii reabilitării este achitarea integrală a despăgubirilor civile și a
cheltuielilor de judecată. Dacă condamnatul sau persoana care a făcut cererea de reabilitare
dovedeşte că nu i-a fost cu putinţă să achite despăgubirile civile şi cheltuielile judiciare, instanţa,
apreciind împrejurările, poate dispune reabilitarea sau poate să acorde un termen pentru achitarea
în întregime sau în parte suma datorată, termen care nu poate depăşi 6 luni .
În caz de obligaţie solidară, instanţa fixează suma ce trebuie achitată, în vederea reabilitării,
de condamnat sau de urmaşii săi.
Drepturile acordate părţii civile prin hotărârea de condamnare nu se modifică prin hotărârea
dată asupra reabilitării.
Legea prevede și cazul de suspendare a examinării cererii, în situația în care, pe parcursul
soluţionării acesteia, faţă de condamnat a fost pusă în mişcare acţiunea penală pentru altă
infracţiune, examinarea cererii se suspendă până la soluţionarea definitivă a acelei cauze. În acest
caz, examninarea cererii se suspendă până la soluționarea definitivă a cauzei privitoare la noua
învinuire .11
11
https://biblioteca.regielive.ro/referate/drept/procedura-reabilitarii-350728.html

10
3.7.Contestația
Potrivit art.535 noul C.proc.pen., hotărârea prin care instanţa rezolvă cererea de reabilitare
este supusă contestaţiei în termen de 10 zile de la comunicare, care se soluţionează de instanţa
ierarhic superioară. Judecarea contestaţiei la hotărârea primei instanţe se face în şedinţă
nepublică, cu citarea petentului. Participarea procurorului este obligatorie. Decizia instanţei prin
care se soluţionează contestaţia este definitivă.
Noutăţile legislative sunt reprezentate de caracterul nepublic al şedinţei de judecată şi
denumirea specifică a căii de atac - contestaţia. Conform reglementării legale în vigoare,
hotărârea prin care instanța rezolvă cererea de reabilitare este supusă recursului.
3.8.Anularea reabilitării
În acord cu reglementarea consacrată instituției reabilitării, acordarea acesteia se face
numai cu îndeplinirea anumitor condiții de formă și de fond. Ulterior acordării reabilitării, s-ar
putea constata că datele care au stat la baza admiterii reabilitării nu au fost reale. În aceste cazuri,
se pune problema repunerii în discuție a reabilitării, mijlocul juridic de rezolvare a situației fiind
anularea reabilitării.
Potrivit art.171 noul C.pen., reabilitarea judecătorească va fi anulată când, după acordarea
ei, s-a descoperit că cel reabilitat mai săvârșise o infracțiune care, dacă ar fi fost cunoscută, ar fi
condus la respingerea cererii de reabilitare.
Dacă art.171 din noul Codul penal reglementează condiția de fond privind anularea
reabilitării, prevederile art. 536 noul C.proc.pen. reglementează procedura de anulare a
reabilitării: anularea reabilitării se hotărăște de instanţa prevăzută în art.529 noul C.proc.pen., din
oficiu sau la cererea procurorului .
Procedura prevăzută pentru soluționarea cererii de reabilitare se aplică în mod
corespunzător și pentru soluționarea cererii de anulare.
După rămânerea definitivă a hotărârii de reabilitare sau de anulare a acesteia, instanţa
dispune să se facă menţiune despre aceasta pe hotărârea prin care s-a pronunţat condamnarea.12

12
https://biblioteca.regielive.ro/referate/drept/procedura-reabilitarii-350728.html

11
 Concluzii
Reabilitarea, ca procedură specială penală, oferă posibilitatea, foștilor deținuți sau
persoanelor juridice care au fost condamnate la pedeapsa amenzii sau la o pedeapsă
complementară și care se încadrează în condițiile stabilite de lege, să se poată bucura de
deplinătatatea drepturilor garantate de lege.

Reabilitarea poate privi persoana fizică, dar și pe cea juridică.

De asemenea, poate interveni de drept, caz în care se constată de către autoritățile

competente, din oficiu sau judecătorească, ce implică parcurgerea unor etape în fața unor organe
judecătorești, care apreciază, în baza unei cereri, măsura în care sunt îndeplinite condițiile
impuse de lege.

În lucrarea de față vom încerca să trasăm efectele cele mai importante ale reabilitării,
caracteristicile acesteia, dar și etapele ce sunt necesare a fi parcurse în cazul reabilitării pe cale
judecătorească.

Reabilitarea acționează ca un mijloc juridic prin care fostul condamnat este reintegrat în
societate, neutralizează efectele unei foste condamnări: decăderi, interdicții, incapacități, în
măsura în care fostul condamnat îndeplinește condițiile prevăzute de lege sau dovedește prin
comportamentul său o îndreptare, îndreptare suficientă pentru a putea fi reintegrat între ceilalți
oameni și pentru a-și redobândi drepturile politice, sociale, patrimoniale etc. avute înainte de
condamnare.

Reabilitarea privește și condamnările pronunțate în afara țării și recunoscute aici, poate fi

obținută pentru orice tip de infracțiune pentru care a fost condamnat, indiferent de cuantumul
amenzii sau al pedepsei închisorii.

Decăderile și interdicțiile apar atunci când, pe lângă pedeapsa principală, instanța de

judecată a interzis și exercitarea unuia sau a mai multor drepturi, ca și pedeapsă complementară.
Incapacitățile decurg din legi care reglementează anumite profesii, activități și care necesită o
anumită conduită, incompatibilă cu condamnarea, deci legi extrapenale .

Un efect foarte important al reabilitării este acela că aceasta nu va mai fi luată în calcul la
stabilirea stării de recidivă, întrucât art. 41 C. pen. prevede în alin. (1) faptul că ,,există recidivă
când, după rămânerea definitivă a unei hotărâri de condamnare la pedeapsa închisorii mai mare
de un an și până la reabilitare sau împlinirea termenului de reabilitare, condamnatul săvârșește
din nou (...).”

12
 Bibliografie
1. https://biblioteca.regielive.ro/referate/drept/procedura-reabilitarii-350728.html

2. Prof. univ.dr. Vasile Păvăleanu, Drept penal general, Universul Juridic București 2012

13