CUPRINS

1. CARACTERIZARE GENERALĂ...........................................................................................................3

2. MARTORUL.....................................................................................................................................5

3. URMĂRIREA SOCIALMENTE PERICULOASĂ.....................................................................................8

4. TENTATIVA......................................................................................................................................9

5. SPEŢĂ............................................................................................................................................10
 1. CARACTERIZARE GENERALĂ

Marturia mincinoasă sau în latina "falsitas in judicio" este "fapta martorului care într-o
cauză penală, civilă, disciplinară sau orice altă cauză în care se ascultă martori, face afirmaţii
mincinoase ori nu spune tot ce ştie privitor la împrejurri esenţiale asupra cărora a fost
întrebat" este incriminată prin dispoziţiile cuprinse în art. 273 din codul penal.
Este asimilată cu mărturia mincinoasă fapta similară săvârşită în mod corespunzător de
către expert sau interpret.
În activitatea de înfăptuire a justiţiei declaraţiile martorilor, ca şi rapoartele de expertiză
sunt considerate mijloace de probă, ele contribuind la aflarea adevărului şi prin aceasta la
soluţionarea cauzei în care sunt administrate. De exactitatea probelor şi de probitatea celor
care concură la aflarea adevarului, depinde temeinica înfaptuire a justiţiei.
Martorii, având cunoştinţî despre infractiunea care face obiectul cercetării sau judecării
prin declaraţiile lor contribuie la stabilirea modului, timpului, locului şi împrejurărilor
săvârşirii faptei, precum şi la realizarea şi deci la pronunţarea unor hotărâri juste, de asemenea
persoanei făptuitorului înlesnind astfel aflarea adevărului. Numai în masura în care însă
martorii relatează adevărul asupra celor cunoscute de ei, declaraţiile acestora prezintă un
ajutor efectiv dat organului judiciar la înfăptuirea justiţiei. De aceea datorită oricărui martor
este de a declara adevărul şi de a spune tot ce ştie cu privire la împrejurările asupra cărora este
întrebat.
Declaraţiile acelor martori care fac afirmaţii mincinoase ori nu spun tot ce ştiu privitor
la împrejurările esenţiale asupra cărora au fost întrebaţi, prezintă pericol social, prin aceea că
îngreunează, derutează şi compromit activitatea organelor judiciare, putând implicit determina
pronunţarea unor solutii care nu corespund adevarului.
Aceeaşi importanţă o au şi rapoartele efectuate de experţi şi lămuririle date de aceştia ca
şi operaţiile efectuate de interpreţi în cauze judiciare.
Aceleaşi obligaţii de respect faţă de adevăr, incubă şi acestora, iar încălcarea ei în
condiţiile stabilite de legiuitor, prezintă deasemenea pericol social pentru înfăptuirea justiţiei.
Se dă astfel expresie unor pevederi constituţionale cuprinse în art. 127 al. 2 din
Constituţia României unde se arată :
"dreptul la interpret
2
 (1) Procedura judiciară se desfasoară în limba română.
(2) Cetăţenii aparţinând minorităţilor naţionale, precum şi persoanelor care nu înţeleg
sau nu vorbesc limba română au dreptul de a lua cunoştinţă de toate actele şi lucrările
dosarului, de a vorbi în instanţă şi de a pune concluzii, prin interpret, în procesele penale acest
drept este asigurat în mod gratuit"

Obiectul juridic
Obiectul juridic generic al infracţiunii de mărturire mincinoasă este obiectul juridic
comun tuturor infracţiunilor care împiedică înfăptuirea justiţiei şi constă în ansamblul
relaţiilor sociale a căror normală formare, desfaşurare şi dezvoltare sunt asigurate prin
apărarea valorilor sociale, a înfăptuirii justiţiei.

Obiectul juridic special

Obiectul juridic special este însă complex. În el se regăsesc, ca valori ocrotite, atât
justiţia cât şi persoana ale carei atribute sociale esenţiale (cinste, libertate, demnitate,
patrimoniu) pot fi atinse prin mărturia mincinoasă.
În principal, relaţiile sociale apărute sunt însă cele privitoare la înfăptuirea justiţiei
astfel că în absenţa şi a unui obiect juridic secundar, adiacent, fapta nu ar pierde caracterul
infracţional. Infracţiunea de mărturie mincinoasă nu are un obiect material, pentru că acţiunea
care constituie elementul material al infracţiunii, nu se îndreaptă direct asupra unui lucru (bun
sau persoană)
Declaraţiile scrise ale martorilor, rapoartele de expertiză şi traducerile scrise nu
constituie obiect material al infracţiunii de mărturie mincinoasă ci reprezintă produsul ori
mijlocul de săvârşire al infracţiunii.

Subiectul activ
Infracţiunea de mărturie mincinoasă are întotdeauna un subiect activ calificat ceea ce
înseamnă că ea poate fi savârşită numai de o persoană care are o anumită calitate desemnată
expres prin dispozitiile art. 260 al. 1 si 4 din codul penal, respectiv de martori, experţi şi
interpreţi care în această calitate sunt prezenţi într-o cauză penală, civilă, disciplinară sau în
orice altă cauză în care sunt solicitaţi, în conformitate cu legea

3
 2. MARTORUL

Martorul "este persoana care are cunoştinţă despre o faptă sau despre o împrejurare de
natură să servească la aflarea adevărului în proces"
"Martorii sunt persoane străine de proces, care au cunoştinţă despre fapte ce sunt
concludente pentru rezolvarea pricinii"
Infracţiunea de mărturie mincinoasă este destul de frecventă în practica
judecătorească, întrucât depoziţiile martorilor sunt printre cele mai frecvente mijloace de
probă, deşi art. 64 din codul procedură penală enumeră depoziţiile martorilor (respectiv
expertizele) printre celelalte mijloace de probă, nestabilind nici o prioritate pentru vreuna din
ele.
Poate fi martor şi deci subiect activ al infracţiunii în condiţiile textului menţionat, atât
persoana vătămată (art. 82 cod procedură penală) precum şi aparatorul pentru fapte sau
împrejurări cunoscute de el înainte de a deveni apărător sau reprezentant al vreuneia din părţi,
calitatea de martor în acest caz având întâietate faţă de cea de apărător, potrivit art. 79 alin.
ultim din codul de procedură penală.
În practica judecătorescă s-a pus problema dacă partea vătămată audiată ca martor, în
situaţia în care deşi şi-a păstrat această calitate, poate fi sancţionată pentru săvârşirea
infracţiunii de mărturie mincinoasă.
Legea prevede că poate fi ascultată ca martor şi persoana care este obligată a păstra
secretul profesional dar numai cu consimţământul persoanei sau a organizaţiei faţă de care
există obligaţia de a pastra secretul (art.79 alin. 1 cod procedură penală).
Soţul şi rudele apropiate învinuitului sau inculpatului nu sunt obligate să depună
mărturie ca martori (art.80 alin.1 cod procedură penală) acesta însă nu înseamnă că nu pot fi
ascultate ca martori atunci când ele nu sunt de acord cu această situaţie. Această categorie de
persoane pot fi ascultate în proces, având statutul unor simpli informatori. În această calitate
nu se poate săvârşi infracţiunea de mărturie mincinoasă (acestă soluţie, deşi considerată
corectă din punct de vedere juridic, este totuşi criticată în doctrina ca fiind inadecvată,
deoarece asemenea informaţii pot contribui într-un anumit fel la formarea convingerii
judecătorului. Totuşi pentru un astfel de autor al mărturiei mincinoase, instanţa va putea
acorda, în unele situaţii circumstanţe atenuante.
Pentru a putea fi săvârşită infracţiunea de mărturie mincinoasă, calitatea de martor a
unei persoane trebuie sa fie legal atribuită în momentul audierii sale.

4
 Nu pot fi subiecţi activi ai infracţiunii de mărturie mincinoasă persoanele care nu pot
fi audiate ca martori, din orice motiv.
Pot fi subiecţi activi ai infracţiunii, atât martorii citaţi legal, cât şi cei care au fost
admişi de organele judiciare, dar s-a comis citarea lor sau nu a primit citaţia (art.319 alin. 3
cod procedură penală).
Nu pot fi ascultaţi ca martori membrii Corpului Diplomatic, o atare incompatibilitate
este, credem, absolută, datorită funcţiilor deţinute de aceste persoane şi ea se întemeiază pe
reciprocitate.

Minorul
Minorul poate fi ascultat ca martor, dar dacă are vârsta sub 14 ani el nu va raspunde
pentru mărturie mincinoasă, deoarece nu raspunde penal pentru faptele sale (art.99 cod penal).
Între 14-16 ani minorul va putea fi subiect activ al infracţiunii de mărturie mincinoasă daca se
dovedeşte că a savârşit fapta cu discernamânt iar daca acesta a împlinit vârsta de 16 ani
răspunde penal pentru faptele sale.

Expertul
Expertul este o alta persoană care poate fi subiect activ al infracţiunii. În sensul larg al
cuvântului, expertul este o persoana care posedă cunoştinţe deosebite într-un anumit domeniu.
O astfel de persoană poate fi chemată în această calitate, într-o cauză civilă, penală,
administrativă, disciplinară etc. pentru a contribui cu cunoştinţele sale de specialitate la
lămurirea unor fapte sau împrejurări ale cauzei, în vederea aflării adevărului. Activitatea
expertului are o importanţă deosebită în soluţionarea cauzei respective. Ca mijloc de probă,
expertiza contribuie la realizarea cunoaşterii aprofundate şi după criterii ştiinţifice a
împrejurărilor la care se referă. Experţii au rol de a contribui ca specialişti la lămurirea unor
situaţii de fapt. Rolul instanţei este de a discuta contestările şi concluziile experţilor. Dacă cu
această ocazie, în raportul de expertiză se fac afirmaţii cu caracter mincinos referitor la
împrejurările esenţiale ale cauzei despre care expertul a fost întrebat, el devine subiect al
infracţiunii de mărturie mincinoasă. Art. 260 cod penal se referă numai la expertul chemat sau
numit de organul care instrumentează cauza.

Interpretul
Interpretul este persoana chemată sau numită de organul judiciar care cercetează sau
judecă o cauză pentru a servi ca traducător când una din părţi sau o altă persoană care

5
urmează a fi ascultată nu cunoaşte limba română ori nu se poate exprima sau când unele
înscrisuri sunt redate într-o altă limbă decât limba română
Aşadar, subiecţi activi ai infracţiunii de mărturie mincinoasă nu pot fi numai martorul,
minorul care a împlinit vârsta de 16 ani, expertul sau interpretul, ceea ce înseamnă că suntem
în prezenţa unei infracţiuni ce se săvârseşte în persoana proprie.
Infracţiunea de mărturie mincinoasă este susceptibilă de fi săvârşită în participaţie sub
forma complicităţii şi a instigării. Pentru instigator şi complice nu se vor cere vreo calitate
specială.

Subiectul pasiv
Subiectul pasiv principal al infracţiunii de mărturie mincinoasă este statul, ca titular al
valorii social a înfăptuirii justiţiei, reprezentat prin organul judiciar a cărui activitate a fost
periclitată.
Subiectul pasiv al infracţiunii poate fi o persoană fizică a cărei libertate sau demnitate
este amenintaţă sau vătămată prin săvârşirea infracţiunii de o persoană judiciară ale carei
interese pot fi atinse sau vătămate print-o mărturie mincinoasă.

Conţinutul juridic al infracţiunii de mărturie mincinoasă

Pentru că sa se poata reliza conţinutul infracţiunii de mărturie mincinoasă este necesar
să prezinte o anumită situaţie pe care codul penal o denumeşte sintetic "cauza în care se
ascultă martori" (art. 260 cod penal) sau conform alineatului ultim al aceluiaşi articol, în care
se folosesc serviciile unui expert sau interpret. Este vorba numai de o cauză în care se
înfaptuieşte justiţia, deci un proces de natură contencioasă.

Elementul material
Infracţiunea de mărturie mincinoasă constă în acţiunea făptuitorului de "a face afirmaţii
mincinoase" sau în "omisiunea sa de a spune tot ce ştie" ambele privitor la împrejurări
esenţiale asupra cărora a fost întrebat. Deci avem o atitudine comisivă în primul caz şi una
omisivă în cel de-al doilea caz. În ambele situaţii, însă, este vorba de o atitudine de camuflare,
de ascundere a adevărului.
Dar indiferent de varianta în care se savârşeşte infracţiunea, mărturia mincinoasă este o
infracţiune de acţiune (comisivă) al carui element material, îl constituie acţiunea de a face o
mărturie mincinoasă sau de a efectua o expertiză ori o interpretare mincinoasă

6
 Afirmaţia mincinoasă poate să aibă un conţinut pozitiv, adică a afirma că ceva a existat
sau un conţinut negativ, adică afirmarea ca ceva nu ar fi existat.

3. URMĂRIREA SOCIALMENTE PERICULOASĂ

Mărturia mincinoasă are ca urmare imediată crearea unei stări de pericol pentru
desfaşurarea normală a activităţii de înfăptuire a justiţiei. Această stare de pericol este aptă să
conducă la o soluţionare injustă a cauzei, dar fapta nu este nevoie să-şi producă, în concret
acest rezultat. În acest sens în practica instanţei supreme se consideră că infracţiunea de
mărturie mincinoasă se consumă în momentul în care audierea martorului, care a făcut
afirmaţii mincinoase, a luat sfârşit şi acesta şi-a semnat declaraţia, astfel pentru consumarea
infracţiunii de mărturie mincinoasă nu este necesar să se fi pronunţat o soluţie nedreaptă, ci
este suficient ca datorită afirmaţiilor mincinoase pe care martorul le-a făcut să existe pericolul
de a se pronunţa o asemenea soluţie. Dacă acest pericol se materializează atunci acest lucru va
fi avut în vedere la individualizarea pedepsei.
Caracterul de pericol al infracţiunii este recunoscut şi de practica unor instanţe
judecătoreşti din alte ţări cum ar fi spre exemplu Franţa, care inserează într elementele
specifice ale faptei posibilitatea producerii unui prejudiciu. Aestă practică a reprimat mărturia
mincinoasă chiar daca nu a avut o influenţă efectivă asupra soluţiei procesului dar, fără
îndoială, o asemenea intenţie din partea făptuitorului a existat.

Raportul de cauzalitate
Raportul de cauzalitate constă în determinarea directă a stării de pericol pentru
înfăptuirea justiţiei (sau a soluţiei nedrepte în cazul în care s-a produs totuşi un asemenea
rezultat) prin afirmaţiile mincinoase sau prin opţiunea de a vorbi, referitoare la împrejurările
esenţiale despre care făptuitorul a fost întrebat.

Latura subiectivă
Infracţiunea de mărturie mincinosă se savârşeşte cu intenţie atât directă, cât şi
indirectă. Ca şi la infracţiunea de denunţare calomnioasă, fapta se comite, de regulă, cu
intenţie indirectă adică făptuitorul prevede starea de pericol pe care o poate crea prin fapta sa,
dar nu urmareşte acest lucru, ci acceptă doar producerea lui în scopul de a favoriza sau
defavoriza după caz o anume persoană.

7
 Formele si sancţiunile infracţiunii de mărturie mincinoasă
Posibilitatea desfăşurării în timp a activităţii infracţionale în cazul mărturiei
mincinoase diferă după cum acţiunea care constituie elementul material al infracţiunii se
realizează prin comisiune sau omisiune şi după cum făptuitorul este martor, expert sau
interpret.

Acte preparatorii
Săvârşirea infracţiunii de mărturie mincinoasă poate fi precedată de "acte preparatorii.
Actele preparatorii nu sunt incriminate. Aceste acte ar putea avea în relevanţă penală dacă au
fost comise de alte persoane decât autorul şi fapta în vederea căreia s-au efectuat, s-a săvârţit
(spre exemplu sfaturi, indicaţii, sugestii, etc.)

4. TENTATIVA

Tentativa la infracţiunea de mărturie mincinoasă este uneori posibilă, dar nu cade sub
incidenţa legii penale, nefiind incriminată.
Mărturia mincinoasă se pedepseţte cu închisoare de la 1 la 5 ani.
Codul penal actual nu mai cunoaţte o dozare a pedepsei în funcţie de natura procesului
în care se produce mărturia mincinoasă. Noua reglementare se justifică prin aceea ca limitele
stabilite pentru pedeapsă sunt suficient de largi pentru a permite înlauntrul lor o corectă
individualizare a pedepsei pentru diferite situaţii izvorâte din natura cauzei respective.

Consumarea infracţiunii
Mărturia mincinoasă se consumă în momentul în care s-a executat acţiunea ce
constituie elementul material al infracţiunii si s-a produs urmarea imediată, adică s-a creat
pericol pentru normala şi buna desfăşurare a activităţii de justiţie. Momentul consumării
infracţiunii diferă în funcţie de specificul acţiunii. Astfel, în cazul în care afirmaţiile
mincinoase,omisiunea de a spune tot ce ştie sau în cazul în care s-a trecut sub tăcere
împrejurările esenţiale cu privire la care martorul, expertul sau interpretul au fost întrebaţi,
fapta se consumă în momentul în care audierea sau ascultarea a luat sfârşit, iar depoziţia este
semnată de martor, expert sau interpret. În acelaşi sens este practica instanţei supreme.

8
 Cauze de nepedepsire
Art. 260 alin. 2 cod penal prevede o cauză de imunitate pentru autor dacă acesta îşi
retrage mărturia în anumite condiţii prevăzute în textul de lege.
Fapta nu se pedepseşte dacă în cauzele penale mai înainte de a se produce arestarea
inculpatului ori în toate cauzele mai înainte de a se fi pronunţat o hotărâre sau de a se fi dat o
altă soluţie ca urmare a mărturiei mincinoase, martorul, respectiv expertulsau interpretul îşi
retrage mărturia.

Cauze de atenuare a pedepsei

În situaţia în care retragerea mărturiei mincinoase a fost facută peste limitele stabilite
de art. 260 alin. 2 cod penal şi în condiţiile prevăzute de alin. 3 ale aceluiaşi articol (dacă
retragerea mărturiei mincinoase a intervenit în cauzele penale după ce s-a produs arestarea
inculpatului sau în toate cauzele după ce s-a pronunţat o hotărâre s-au după ce s-a dat o altă
soluţie ca urmare a mărturiei mincinoase, instanţa va reduce pedeapsa potrivit art. 76 cod
penal), atunci ea va avea valoarea unei circumstanţe atenuante de care instanţa de judecată
trebuie să ţina seama în mod obligatoriu.