Sântoaderii, daimoni părăsiți de drăguțele lor

“Io i-am şi visat, c-am lucrat! Atuncea când să prinde post de Paşti am lucrat. Atuncea vine ăla
şchiop. Dup-aceea, la o săptămână, vin şi ăialalţ’! Is doisprezece! Atuncea am visat că m-am
dus păe drum în gios ş-aici la Sâlvia parcă veni unu’-nainte. Ala era tăt şinoriu şî-m’ făcu cu
capu’ păstă poartă să mă ieie. Am visat urât!
Acu’ nu mai ţâne nimeni! Nici cai nu mai sunt! S-or gătat şî caii! Tăte s-or gătat!”
(Maria Munteanu)
“Să spălau pă cap cu iarba-vântului (o luau de pe-aclo, dă pă pădure) şi tăiau din coadă de la
fete. Mi-o tăiat şi mama mie şi-o zâs:
<Io tai chica fetii mele, să crească cât coada iepii mele!>.
(Maria Oprean)
“De un’e-or scos iarba-vântului, or pus pită cu sare şi-or spus ceva, că aşa o fos’ bine! Aşa o
zâs mama! Să spălau cu ea pe cap, că era bună pentru vânturi!”
(Maria Caba)
“La Sântoader să fierbea grâu cu zahăr, cu miere da’ şi cu lapte şî se dădea pe la vecini. Marţea
să spunea să nu se lucreze, că e rău de caii lu’ Sântoader.”
(Lenuţa Caba)

“Cică or fost fete la săzătoare - mai multă lume spune s-o spus sî mama! Ş-o fost s-o fată mai
mică. Şî părintî i-or fost muriti. Şî s-o dus sî ia la săzătoare cu furca.
Ş-or venit mai târzâu sî feciori. Necunoscuti. Acolo s-or băgat sî le-or luat la gioc pă fetele
alea mai mari, pă neveste mai tinere.
Şî fata mai mică o văz’t cică coada la unu’ pă tureag la sizmă sî ia atunci o dat să plece sî ala a
zâs ‘ce: <Un’e meri?> sî ia o zâs:<Păntru...ia, afară!> sî i-o dat firu’ de la fus or’ fusu’ să i-l
tână sî ia s-o dus! Ş-o legat firu’ de nu stiu ce sî ia s-o dus acasă la bunică-sa, că n-o fos’
departe.
Şî aia o stiut vrăji, asa. Şî s-o băgat fata-n casă s-a-ntors baba tăte vasăle, tăte cioburile cu
gura-n gios. Numa’ unu’ l-o zăuitat asa, neîntors.
Ş-or vinit ăia la usă la ia, la fereastră:caii lu’ Sântoader îI spunea asa! Ş-or zâs ăia de la
usă:<Săi, ciobule, descunie usa!> Da’ baba o dzâs dinuntru:<Săi, cute, sparje ciobu’!> Ş-a
sărit cutea de-a spart ciobu’!
Asa povestea mama, zâceau bătrânii pe-aicea.
Ş-apăi o cântat si cocosii. Ş-or dzâs ăia de-afară:<Apăi noroc avusăsi tu că cântă cocosii, c-
apăi si tu erai la rând cu alealalte!> Că pe alea de la săzătoare atâta le-or giucat, că le-or
omorât!”
(Maria Caba)

*** - Roşcani, un sat pentru mileniul III (coord. N. Ştiucă), Deva,

Ed. Emia, 2000