Contractul de vanzare internationala de marfuri

Contractul de vanzare-cumparare reprezinta, principalul instrument juridic de

realizare a comertului international.

Obiectul contractului: numai bunurile mobile – corporale si incorporale.

-este acel contract prin care o parte (numita Vanzator) se obliga sa transfere dreptul
de proprietate asupra unui bun (in schimbul unui pret pe care cumparatorul de
obliga sa-l plateasca - art 1650 C.civ)

Ceea ce diferentiaza un contract de vz-cump comercial de unul civil este

-interpunerea in circulatia marfurilor, interpunere intre producator si

consumatorul final in principiu, interpunere specifica contractului de vz-
cump commercial.

Vom fi in prezenta unui contract de vz-cump comercial ori de cate ori

cumparatorul are intentia de a revinde marfurile cumparate, intentie de revanzare
ce trebuie sa existe in momentul incheierii contractului de vz-cump, sa fie
cunoscuta cocontractantului (vanzatorului) sis a priveasca in principal bunul
achizitionat.

A doua diferentiere este cea privitoare la dinstinctia intre contractual de vz-cump

comercial (intern) si contractual de vz-cump comercial international.

Contractele de vz-cump internationale au un regim juridic special si vor fi

interpretate si executate avandu-se in vedere reglementari international in materie,
uzante comerciale international.

Criteriul de diferentiere il reprez elemental de extraneitate. Nu orice

elem de extraneitate califica un contractual de vz-cump comercial ca fiind
international – ci este nevoie de un element de extraneitate sufficient de
caracterizant.
Reglementarea contractului de vanzare internationala de marfuri din
perspective Conventiei de la Viena

Prin Conventia Natiunilor Unite asupra contractelor de vanzare international

de marfuri de la Viena din 1980, s-a reusit adoptarea unor reguli uniforme
aplicabile contractelor de vanzare internationala de marfuri.

Aceste reguli uniforme sunt compatibile cu diferitele sisteme sociale,

economice si juridice, cntribuind la eliminarea obstacolelor juridice din
schimburile international si evident au favorizat si favorizeaza dezvoltarea
comertului international.

Conventia de la Viena a fost incheiata la Viena la 11 apr. 1980 sub egida

O.N.U si a intrat in vigoare la 1 ian. 1988. Romania a aderat la aceasta prin Legea
24/1991.

Conventia de la Viena inlocuieste intre statele parti 2 conventii si anume:

-Conventia referitoare la legea uniforma asupra formarii controntractului

international de vanzare de bunuri mobile corporale – Haga 1964

-Conventia referitoare la legea uniforma asupra vanzarii internationale de

bunuri mobile corporale – Haga 1964

Caracterul international al contractului de vanzare de marfuri.

O vanzare internationala de marfuri ce cade in domeniul de reglementare al

dreptului comertului international, este o vanzare comerciala si internationala in
acelsai timp.

Conventia de la Viena nu distinge si nu reglementeaza vanzarile comerciale

internationale de marfuri, ci numai vanzarile internationale. Aceasta pentru, ca pe
plan international, distinctia dintre caracterul civil si commercial al vanzarilor
prezinta o importanta redusa , dar si pentru evitarea oricaror greutati in stabilirea
domeniului de reglementare al Conventiei fata de diferentele nationale de stabilire
de a caracterului comercial ai unui contract de vanzare.
 Astfel, caracterul civil sau comercial al unei vanzari va fi determinat de
legea contractului in discutie (lex contractus) . Daca caracterul civil sau comercial
al contr. de vz-cump ar depinde de capacitatea juridical a uneia dintre partile
contractante, legea personala a celei persoane va stabili daca este sau nu capaila
acea persoana.

Conventia de la Viena Stabileste ca unic criteriu al internationalitatii

vanzarii de marfuri sediile parilor contractante care trebuie sa fie si situate in state
diferite.

Conventia conditioneaza validitatea acestui criteriu al determinarii

internationalitatii contractului de vanzare de marfuri, de incunostiintarea partilor
contractante despre situarea sediilor lor in state diferite pana cel tarziu in momentul
incheierii contractului. Prin urmare, nu va fi contract de vz internationala de
marfuri acel contract in care, desi partile au sedii in state diferite, acest lucru nu
rezulta nici din contract, nici din tranzactiile anterioare dintre parti, nici din
informatiile furnizate de ele in orice moment anterior incheierii sau cu ocazia
incheierii contractului.

Domeniul de aplicare al Conventiei de la Viena

Conventia se aplica contractelor de vz de marfuri incheiate intre parti care isi

au sediul in state diferite cand aceste state sunt state contractante ( au ratificat sau
au aderat la Conventia de la Viena) sau cand normele de drept international privat
conduc la aplicarea legii unui stat contractant (si implicit, la aplicarea Conventiei
de la Viena).

In al II –lea rand, Conventia se aplica numai contractelor de vz reprezentand

contracte de furnizare de marfuri ce urmeaza a fi fabricate sau produse.

In al III –lea rand, Conventia reglementeaza exclusiv formarea contractului

de vz, precum si drepturile si obligatiile vanzatorului si cumparatorului, parti ale
contractului de vz internationala de marfuri.

Conventia nu se aplica contractelor de furnizare de marfuri ce urmeaza a fi

fabricate sau produse in care partea care le comanda furnizeaza o parte esentiala
din elementele material necesare acestei fabricari sau producer si nici acelor
contracte la care partea preponderenta a obligatiei partii care furnizeaza marfurile
consta in furnizarea manoperei sau a altor servicii.

Conventia nu se aplica:

-vanzarilor de marfuri cumparate pentru folosinta personala, familiala sau

casnica, in afara de cazul in care vanzatorul, in orice moment inainte de incheierea
sau cu ocazia incheierii contractului, n-a stiut sau nu s-a considerat ca stie ca aceste
marfuri erau cumparate pentru o astfel de folosinta;

-vanzarilor la licitatii;

-vanzarilor de sub sechestru sau efectuate in orice mod de catre autoritatile

judiciare;

-vanzarilor de valori imobiliare, efecte de comert si monede;

-vanzarilor de nave, vapoare, aeroglisoare si aeronave;

-vanzarilor de electricitate

Conventia nu reglementeaza – cu exceptiile expres cuprinse in Conventie-

validitatea contractului, clauzele contractual si nici uzantele, efectele contractului
in ceea ce priveste transmiterea proprietatii asupra marfurilor vandute.

Conventia nu se aplica raspunderii vanzatorului pentru decese sau leziuni

corporale cauzate oricui de catre marfuri.

Forta – obligativitatea Conventiei de la Viena in materia contr. de vz

internationala de marfuri.

Prevederile Conventiei se vor aplica ori de cate ori partile unui contr de vz
internat. de marfuri nu au exclus expres aceasta aplicare sau nu au derogate
expres de la unele dispozitii ale Conventiei.

Interpretarea Conventiei. La interpretarea Conventiei se va tine seama de

caracterul sau international, dar si de necesitatea de a promova aplicarea sa
uniforma, precum si respectful bunei-credinte in comrtul international.

Incheierea contractului.Prevederi speciale

 Conform Conventiei, contractual este incheiat in momentul intalnirii
concordante a ofertei de a contracta cu acceptarea acelei oferte.

Atat oferta, cat si acceptarea ofertei produc efecte din momentul in care au
ajuns la destinatar (teoria receptiunii) neinteresand daca acestea ajung sau nu la
cunostinta destinatarului, in momentul in care ele au fost primate.

Un raspuns care tinde sa fie acceptarea unei oferte, dar care contine elemente
complementare sau diferite care nu altereaza in mod substantial termenii ofertei,
constitue o acceptare.

Exceptie de la aceasta acceptare o reprezinta cazul in care , ofertantul, fara

intarziere nejustificata, a relevant verbal diferentele sau a adresat un aviz in acest
scop. Daca nu a facut-o, termenii contractului sunt cei ai ofertei, cu modificarile
cuprinse in acceptare.

Elementele complementare sau diferite privind indeosebi pretul, plata,

calitatea sau cantitatea marfurilor, locul si momentul predarii, intinderea
responsabilitatilor unei parti fata de cealalta sau rezolvarea litigiilor, sunt
considerate ca alterand in mo substantial termenii ofertei.

Forma contractului.

Conventia consacra consensualismul contractului de vz internationala de marfuri.

Contractul nu trebuie sa fie incheiat, nici constatat in scris si nu este supus niciunei
alte coditii de forma. (art 11 Conventie)

Pentru valabilitatea contractului este sufficient acordul de vointa al partilor

contractante, accord de vointa ce poate fi dovedit prin orice mijloc de proba
inclusiv prin martori, indifferent de valoarea acestui contract si de calitatea partilor
contractante.

Exceptie!! – cazul in care una dintre partile contractante isi are sediul intr-un stat
contractant in care se impune forma scrisa a contractului, stat ce a declarat expres,
conform Conventiei excluderea aplicarii prevederilor art 11