Competenţe T.I.C.

Codificarea informaţiei

Tehnologiile informaţionale şi de comunicaţie

Tehnologiile Informaţionale şi de Comunicaţie (TIC) grupeazǎ un ansamblu de
echipamente folosite pentru gestionarea informaţiilor ,în special calculatoare
electronice şi programe .
Scopul TIC constǎ în : culegerea,convertirea, stocarea , transmiterea ,regǎsirea şi
valorificarea informaţiilor.
Mijloace TIC :telegraful electric ,telefonia fixǎ, radioul,televiziunea, calculatoare
electronice ,internetul ,telecomunicaţiile mobile ,GPS (Global Position System)

Date, informaţii, cunoştinţe

Informaţia defineşte fiecare din elementele noi conţinute în semnificaţia unui simbol
sau grup de simboluri într-o comunicare ,ştire, semnal, grup de imagini etc. prin care se
desemneazǎ concomitent o situaţie ,o stare ,o acţiune etc…1
Data este forma concretǎ (un numǎr ,o mǎrime ,o relaţie ,etc.. ) prin care se exprimǎ
informaţia , este materia primǎ pentru informaţie .
În informaticǎ data este un model de prezentare a informaţiei accesibil unui anumit
procesor ( om,unitate centralǎ , program ) ,model cu care se poate opera pentru a
obţine noi informaţii despre fenomenele ,procesele şi obiectele lumii reale ,
Datele sunt utilizate pentru:
 Transmiterea informaţiilor între oameni;
 Pǎstrarea informaţiilor pentru o utilizare viitoare
 Obţinerea de noi informaţii prin prelucrǎri.

Pornind de la acelaşi set de date ,persoane diferite , prin prelucrǎri

diferite(în funcţie de nivelul de cunoştinţe) ,pot desprinde informaţii diferite
,de aici rezultǎ cǎ o trǎsǎturǎ fundamentalǎ a informaţiei este
subiectivitatea . Informaţiile au un caracter subiectiv, deoarece sunt rezultatul
interpretării datelor de către utilizator. In acest sens, ceea ce reprezintă informaţie
pentru un utilizator, nu este obligatoriu să fie tot informaţie şi pentru altul.

Intuitiv, informaţia reprezintă un set de date utile, care îl fac pe utilizator să

gândească. Informaţiile devin cunostinţe atunci cand cel care le foloseşte le înţelege şi
conştientizează cum pot fi folosite în cel mai bun mod pentru o activitate specifică a
utilizatorului.

1
Stoica, I.,Informaţie şi culturǎ. Sinteze .Reflecţii. Atitudini, Editura Tehnicǎ, Bucureşti ,1997

1/13
Competenţe T.I.C. Codificarea informaţiei

Cunoştinţele cuprind totalitatea noţiunilor ,ideilor,informaţiilor pe care le are

cineva într-un domeniu oarecare . Cunoştinţele au tot un caracter subiectiv şi în acelaşi
timp au şi un caracter relativ care derivă din capacitatea creativă a omului.

Pentru a deveni informaţii, datele privitoare la obiectul de activitate trebuie

prelucrate în concordanţtă cu cerinţele informaţionale, adică culegerea datelor şi
prelucrarea lor şi apoi distribuirea lor la factorii de decizie.

Deci:

Datele privesc evenimentele primare, colectate pentru informare sau rezolvarea

unor probleme sau situaţii;

Informaţiile sunt mesaje obţinute prin prelucrarea datelor: calcule, sortări,

clasificări. Informaţiile se referă numai la acele date înrudite care, prin
interpretarea utilizatorului, au o anumită semnificaţie pentru el, într-un context
dat. Datele supuse prelucrării sunt introduse în calculator sub formă de cifre şi
text (litere, cifre şi alte caractere speciale) ,imagini,sunete,etc

Aplicare

Date Prelucrare Informa¡ie

Raţionamente Cunoştinţe
Experimentåri

Relaţia date-informaţii-cunoştinţe

In prezent se defineşte informatica ca ştiinţa care prelucrează datele prin

mijloace electronice.

In dezvoltarea informaticii se pot distinge patru etape:

1. Etapa 1940…1960, în care informatica are un caracter de noutate şi pătrunde în

statele majore ale armatei americane, universităţi şi institute de cercetare.

2/13
Competenţe T.I.C. Codificarea informaţiei

2. Etapa 1960…1970, în care informatica a pătruns în întreprinderi şi mai ales

companii comerciale şi petroliere.
3. Etapa 1970… 1990, în care informatica s-a bazat mai ales pe realizarea şi
utilizarea calculatoarelor de medie capacitate. Informatica a pătruns în toate
domeniile vieţii cotidiene, dar mai ales în activitatea militară, economică,
cercetare ştiinţifică şi învăţământ.
4. Etapa 1990…2000 şi continuare, când au luat amploare PC-le care au pătruns în
toate domeniile de activitate economică şi socială, inclusiv în casele oamenilor.
Totodată au apărut calculatoarele inteligente care îşi dezvoltă programele proprii
de organizare şi de recunoaşterea mediului înconjurător inclusiv vocile şi
scrisurile oamenilor cu care sunt în contact

COMUNICAREA OM-CALCULATOR.
Rezolvarea de probleme văzută ca “Intrare  Prelucrare  Ieşire”

INTRODUCERE
 1951, compania IBM( International Business Machines Corporation) a putut
vinde un total de 19 exemplare din primul calculator produs, faptul a fost
considerat un succes comercial. Pe atunci, un calculator putea executa 5 000 de
operaţii pe secundă, ceea ce se considera a fi o viteză uriaşă. Piaţa utilizatorilor
era însă neînsemnată ca număr de cumpărători potenţiali.

 procesor (componenta centrală a unui calculator).

 creşterea puterii de calcul a maşinii (hardware), ci şi scrierea de programe

(software) :care au ca scop rezolvarea de probleme comune unui mare număr
de oameni (inclusiv de tipul hobby-urilor) sau a comunicaţiilor globale.
 domeniul activităţilor productive: începând de la munca de birou
(birotica) şi până la activităţile din halele de producţie (administrarea
depozitelor, aprovizionare, logistică, activităţi de creaţie, planificarea
producţiei), circulaţia bănească (cărţi de credit, tele-banking, net-banking),
e-commerce, teleworking;
 învăţământ: programe de învăţare, programe de prezentare, procurarea
informaţiilor de pe internet, CD-ul şi DVD-ul ca purtători de informaţii;
 domeniul privat: card-uri pentru obţinerea banilor lichizi, card-uri cu cip,
card-uri smart, infoterminale, jocuri, camere digitale de luat vederi/ aparate
digitale de fotografiat, CD-uri şi DVD-uri pentru timpul liber;
 alte domenii: medicină, ştiinţă (microscopie, modelare şi evaluare
statistică), transporturi (sisteme de dirijare a transporturilor aeriene,
feroviare), comunicaţii (administrarea reţelelor de telefonie).

CALCUL ŞI CALCULATOR.
Calculatorul este o maşină universală de calcul. (numere, matrici, segmente,
cuvinte, imagini, sunete etc.). Ce înseamnă “calcul” sau “problemă care poate fi
rezolvată” nu discutăm în acest curs. Pentru simplitate, să acceptăm că un calcul este o

3/13
Competenţe T.I.C. Codificarea informaţiei

succesiune de operaţii (considerate elementare) care rezolvă o problemă O aceeaşi

maşină, care execută pe rând diverse programe, se comportă pe rând ca fiecare
maşină de calcul de care avem nevoie: Motivul principal care determină viteza
impresionantă de dezvoltare a tehnologiilor legate de calculatoare este că tot mai multe
activităţi de genul celor înşiruite mai sus devin rezolvabile cu ajutorul calculatorului,
dacă acesta devine mai rapid, îşi sporeşte capacitatea de memorare a datelor şi dacă
se scriu programele necesare.
Crearea reţelelor de calculatoare, dintre care cea mai vastă este Internetul, a
extins utilizarea calculatoarelor de la calcul, în diversele lui forme, la comunicare.

REZOLVAREA DE PROBLEME CU AJUTORUL CALCULATORULUI

VĂZUTĂ CA :
“INTRARE  PRELUCRARE  IEŞIRE”

Fluxul de date în cadrul căruia are loc comunicarea om-calculator.

Fie că e vorba de tehnoredactarea unui text, de o comunicare prin Internet, de

proiectarea unei structuri în construcţii sau de crearea unei baze de date contabile,
rezolvarea unei probleme cu ajutorul calculatorului are, la nivel general, două entităţi
aflate în comunicare: omul şi calculatorul. Omul transferă maşinii de calcul o parte a
activităţii sale intelectuale – rezolvarea acelei probleme.Soluţionarea unei probleme
presupune:

 Analiza problemei, formularea corectă şi determinarea unei metode de

rezolvare a ei, stabilirea algoritmilor de calcul, reprezentarea graficǎ sub
forma de schema logică sau organigramă;
 Programarea, reprezentarea schemei logice în limbajul de programare
adecvat rezolvării problemei cu ajutorul calculatorului;

4/13
Competenţe T.I.C. Codificarea informaţiei

 Implementarea, aplicarea în practică a soluţiei.

algoritm =o metodă de soluţionare a problemei, metodă reprezentată într-un limbaj

adecvat mijloacelor de calcul disponibile, caracterizată prin generalitate (se aplica cu
minime modificări la problemele în clasa respectivă), finalitate (soluţia problemei este
furnizată după un număr finit de operaţii) şi realizabilitatea (adică sunt folosite
mijloacele de calcul disponibile).

Algoritm
- mulţime finită de reguli de calcul, descrise fără echivoc, care indică operaţiile
elementare necesare şi ordinea efectuării lor în scopul rezolvării unei probleme într-un
timp finit
- metodă (procedeu) de rezolvare a unei probleme
- reprezentarea algoritmilor se poate face în limbaj pseudocod sau prin scheme logice

5/13
Competenţe T.I.C. Codificarea informaţiei

Exemplu de shema logica

http://office.microsoft.com/ro-ro/visio-help/crearea-unei-scheme-logice-elementare-
HA010357088.aspx

6/13
Competenţe T.I.C. Codificarea informaţiei

Limbaj de programare(limbaj evoluat)

- limbaj folosit pentru scrierea de programe pentru calculatoare
- mijloc de comunicare între utilizator şi calculator, prin intermediul căruia utilizatorul
transmite acţiunile pe care calculatorul trebuie să le desfaşoare asupra datelor.
ex: FORTRAN, BASIC, Pascal, C, C++, Java,

Program = descrierea într-un limbaj de programare, a prelucrărilor ce trebuie efectuate de

către calculator asupra anumitor date.
= succesiune de instrucţiuni transmise calculatorului pentru a fi executate
- implementare a unui algoritm

Un exemplu simplu de program pentru rezolvarea următoarei probleme:

Avem 2 pahare. dorim sa interschimbǎm conţinuturile lor Asadar, avem nevoie de un pahar
in plus pentru a depozita temporar conţinutul unuia dintre ele.

In limbajul de programare Pascal ,rezultǎ programul sursǎ:

program interschimbare;
var pahar1, pahar2, pahar_aux: integer;
begin
writeln(“Dati cele 2 valori”);
readln(pahar1);
readln(pahar2);
pahar_aux := pahar1;
pahar1 := pahar2;
pahar2 := pahar_aux;
writeln(“Cele 2 valori s-au interschimbat: pahar1 = “,pahar1, ” , pahar2 = “, pahar2);
end.

In limbajul de programare C++ ,rezultǎ programul sursǎ:

#include <iostream>;

int main() {

std::cout << "Dati cele 2 valori" << std::endl;

int pahar1, pahar2;

std::cin >> pahar1;

7/13
Competenţe T.I.C. Codificarea informaţiei

std::cin >> pahar2;

int pahar_aux;

pahar_aux = pahar1;

pahar1 = pahar2;

pahar2 = pahar_aux;

std::cout <<"Cele 2 valori s-au interschimbat pahar1 = "<< pahar1 << ",
pahar2 = " << pahar2 << std::endl;

Transformările pe care le suferă un program scris în limbaj evoluat până ajunge

să poată fi executat.

Compilator = traductorul programelor sursă în coduri (programe) obiect.

compilare = traducerea programului din limbaj evoluat în limbaj maşină, adică
transformarea setului de instrucţiuni ale programului într-o reprezentare
internă caracteristică tipului de calculator folosit => programe obiect

Editor de legături = uneşte modulele obiect înrudite generate de către compilator prin
procesarea programului sursă şi produce codul (programul)
executabil.
Elementul esenţial dintr-un cod obiect este codul maşină care poate fi executat direct de către
procesor.

link editare (editare de legături) = producerea codului executabil din programul obiect şi
a modulelor obiect asociate (bibliotecile de funcţii standard).
Aşadar, omul comunică cu calculatorul – îi dă acestuia programe şi date de
prelucrat şi primeşte de la el rezultatele prelucrării

8/13
Competenţe T.I.C. Codificarea informaţiei

ORGANIZAREA INFORMAŢIEI

CODIFICAREA UTILIZATĂ PENTRU STOCAREA INFORMAŢIILOR

1. REPREZENTAREA NUMERELOR

366
0000000101101110
82,5
01000010 10100101 00000000 00000000

1.1.Sistemele de numeraţie poziţionale

Forma generalǎ a unui numǎr cu (n+1) cifre scris în baza r este :

Nr = anan-1…a2a1a0 = an .rn +an-1 .rn-1 + …+ a2 .r2 + a1 .r1 +a0 . r0 (1)

1.1.a.Sistemul de numeraţie zecimal

Alfabetul sistemului zecimal : 0, 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 9. Aceste cifre sunt prin definiţie

numere consecutive, astfel 7 = 6 + 1; într-un număr zecimal (citind de la dreapta la
stînga) cifra din dreapta reprezintă unităţile,următoarea zecile ‚ apoi sutele şi aşa mai
departe,adică un număr în baza 10 conform relaţiei (1) poate fi scris ca o sumă de
puteri ale lui 10:

mii sute zeci unităţi

1 3 = 1x 101 + 3 x 100

1 9 7 = 1 x 102 + 9 x101 + 7 x 100

1 9 9 8 = 1 x 103 + 9 x 102 + 9 x101 + 8 x 100

1.1.b.Sistemul de numeraţie binar

Sistemul de numeraţie binar, cel mai simplu posibil inventat acum 500 de ani în
China şi cel mai utilizat în reprezentarea codificată a numerelor în calculatoare, are
următoarele caracteristici:

1. Baza de numeraţie a sistemului este 2 şi conţine numai două simboluri,

cifrele: 0 şi 1;
2. Cifra cu valoarea cea mai mare este 1.

Un număr scris în baza 2, poate fi dezvoltat după puterile bazei astfel:

9/13
Competenţe T.I.C. Codificarea informaţiei

N2 = anan-1…a2a1a0 = an .2n +an-1 .2n-1 + …+ a2 .22 + a1 .21 +a0 . 20

Exemple de numere scrise în baza 2:

13=8 + 4 + 1=1 x 23 +1 x 22 +0 x 21 +1 x 20 = 1 1 0 12

197=128+64+4+1=1 x 27 +1 x 26+0 x 25 +0x 24 +0 x 23 +1 x 22 +0 x 21 +1 x 20

=1 1 0 0 0 1 0 12

Sistemul Sistemul
zecimal
binar
0 0
1 1
2 10
3 11
4 100
5 101
6 110
7 111
8 1000
9 1001
10 1010
11 1011
12 1100
13 1101
14 1110
15 1111
16 10000
20 10100
30 11110
40 101000
50 110010

1.2.Funcţiile logice boolene

Matematicianul englez George BOOLE a reuşit să facă o legătură între formulele

algebrice şi relaţiile logice. Pornind de la principiul că o propoziţie poate fi adevărată
sau falsă, BOOLE atribuie valoarea 1 propoziţiilor adevărate şi respectiv 0 propoziţiilor
false, elaborând algebra booleană.

Notând propoziţiile cu a, b c, etc se pot construi funcţiile logice:

10/13
Competenţe T.I.C. Codificarea informaţiei

 Disjuncţia (operaţie logică tradusă prin sau) a două propoziţii

 Conjuncţia (operaţie logică tradusă prin şi) a două propoziţii
 Negaţia unei propoziţii notată cu not
 Disjuncţia exclusivă(operaţie logică tradusă prin xor) a două propoziţii

In cazul a două propoziţii a şi b se pot obţine tabele de adevăr, pentru disjunţie,

conjuncţie şi negaţie aşa cum rezultă din tabelul de mai jos:

a b a sau b a şi b not a a xor b

0 0 0 0 1 0
1 0 1 0 0 1
0 1 1 0 1 1
1 1 1 1 0 0

Algebra booleană este utilizată în aplicaţiile din automatică, teoria circuitelor şi releelor
electronice şi deci la realizarea calculatoarelor.

Alături de logica booleană, au apărut mai nou logicile polivalente printre care
logica trivalentă cu valorile de adevărat, fals şi posibil şi logica fuzzi care admite
domenii de trecere “gri”, fiind apropiată de logica de gândire obişnuită din industrie,
economie, etc.

2. BIŢI ŞI OCTEŢI.

Toate operaţiile în calculator se fac asupra unor astfel de reprezentări: orice

număr, orice literă, orice sunet sau imagine devine în calculator un şir de cifre binare,
adică un şir format din 0 şi 1.
Acest element atomic de reprezentare a informaţiilor în calculator – un 0 sau un
1 – se numeşte BIT. (BInary digiT)
Grupurile de opt biţi, puse în evidenţă în exemplele de mai sus, se numesc
octeţi (byte) Datele se reprezintă în calculator prin unul sau mai mulţi octeţi; aşa stau
lucrurile inclusiv pentru instrucţiuni.
Un alt înţeles al cuvintelor bit şi octet este acela de “gazdă” a unui bit sau a unui octet:
prin bit se mai înţelege şi elementul hardware care poate înregistra un 0 sau un 1; din
punct de vedere tehnic, acesta este un circuit. Şi cuvântul octet poate însemna
“circuitul care stochează reprezentarea a opt cifre binare”.

Informaţia digitală

Cuvîntul “digital” are înţelesul exact “codificat sub formă de numere binare” “
Când vorbim de capacitate de memorare, mai ales acestui din urmă înţeles i se
ataşează multipli – de obicei, ai octetului.
multiplii octetului:
1 KB= kilo-octet, care înseamnă 1024 =210 de octeţi luaţi la un loc.

11/13
Competenţe T.I.C. Codificarea informaţiei

De ce tocmai 1024 şi nu 1000? Am văzut că reprezentările în calculator se fac

folosind baza 2. Şi multiplii sunt exprimaţi prin puteri ale lui 2: 1024 este puterea a
zecea a lui 2. ,adicǎ 210
1 MB= mega-octet înseamnă 220 octeţi =210 KB (1 048 576, deci ceva mai mult
de un milion de octeţi) sau 210 kilo-octeţi. )
1 GB= giga-octet înseamnă 230 octeţi =210 MB=220 KB (ceea ce reprezintă 1
073 741 824, peste un miliard de octeţi) sau 210 mega-octeţi sau 220 kilo-octeţi. )

1 TB =tera-octet, înseamnă 240 octeţi =210 GB=220 MB=230 KB (de ordinul a un

milion de milioane de octeţi).
50
1 Peta (PB)= 2 = 1,125,899,906,842,624

60
1 Exa (EB)= 2 = 1,152,921,504,606,846,976

70
1 Zetta (ZB)= 2 = 1,180,591,620,717,411,303,424

80
1 Yotta (YB)= 2 = 1,208,925,819,614,629,174,706,176

3. REPREZENTAREA SIMBOLURILOR

an
01100001 01101110
AN

01000001 01001110

Institutul Naţional American pentru Standarde (American National Standards

Institute - ANSI) a adoptat American Standard Code for Information Interchange
(ASCII, pronunţat „aschii”),modele cu o lungime de 7 biţi

Codul ASCII extins la un format de 8 biţi pe simbol ,s-a format prin adăugarea
unui 0 pe poziţia celui mai semnificativ bit în faţa fiecărui model de 7 biţi al vechiului
cod. Această tehnică nu numai că nu produce un cod ale cărui cuvinte au dimensiunea
egală cu a unei celule uzuale de memorie, dar furnizează alte 128 de şabloane
suplimentare (care se obţin prin plasarea valorii 1 pe poziţia bitului cel mai semnificativ
din octet), permiţând astfel reprezentarea simbolurilor excluse din codul ASCII iniţial.
Din nefericire, datorită faptului că în general fabricanţii dau propriile lor interpretări
acestor caractere suplimentare, adesea datele care conţin şabloane extinse sunt dificil
de transferat între diferite aplicaţii.

“Hello”

01001000 01100101 01101100 01101100 01101111

H e l l o .

12/13
Competenţe T.I.C. Codificarea informaţiei

Unicode, modele de 16 biţi pentru reprezentarea fiecărui simbol. Unicode

conţine 65 536 şabloane diferite.

Organizaţia Internaţională de Standarde (International Standard Organisation -

ISO) , din care face parte şi ANSI.

Utilizând modele de 32 de biţi pentru reprezentarea simbolurilor, acest cod poate

reprezenta peste 17 milioane de simboluri.

Calculator electronic = dispozitiv programabil destinat prelucrării automate a informaţiei,

în care operaţiile elementare se efectuează cu viteză şi precizie
ridicată în sistemul de numeraţie binar.

13/13