5.2.2.

Matriţarea pe presele cu excentric şi manivelă

5.2.2.1. Particularităţile tehnologice la matriţarea pe prese cu excentric şi manivelă
Presele cu excentric şi manivelă au viteza de impact mult mai redusă (extrudarea este şi ea redusă), astfel că
refularea cu lăţire puternică decurge foarte intens. Înseamnă, că materialul curge în bavură mult mai intens
decât la matriţarea pe ciocane, iar umplerea cavităţii prin extrudare inversă se face mult mai greu.
Datorită caracterului static al deformării materialului în timpul matriţării la prese şi înlăturării forţelor
de inerţie momentană, curgerea materialului are loc în mod egal atât în caviatea inferioară cât şi în cea
superioară a cavităţii respective. Acest lucru este favorizat şi de răcirea semifabricatului care se produce
aproximativ în aceeaşi măsură în ambele cavităţi.
Cursa fixă a berbecului nu permite executarea unor alungiri şi lăţiri pronunţate la o singură fază, într-o
cavitate. Deci, pentru a realiza o deformare în direcţie longitudinală şi transversală de intensitate mare sunt
necesare un număr mai mare de cavităţi de deformare.
Datorită cursei fixe a berbecului, dimensiunile piesei matriţate pe înălţime pot fi obţinute în limite mult
mai exacte în comparaţie cu matriţarea pe ciocan.
Operaţiile pregătitoare care se pot realiza pe aceste prese sunt: refularea, îndoirea. Dacă pentru
obţinerea piesei matriţate este necesar să se aplice semifabricatului iniţial şi alte operaţii pregătitoare
(întindere, lăţire, despicare etc.) acestea se vor realiza pe alte utilaje (ciocane de forjare liberă, cilindri de
forjare etc).
Din cauza vitezei reduse a berbecului presei cu excentric, precum şi a faptului că piesele nu sunt scoase
din cavităţile respective decât la sfârşitul deformării, pentru a se evita imprimarea oxidului de fier pe
suprafeţele acestora, este necesar ca semifabricatele după încălzire să fie curăţate de oxid şi apoi matriţate, sau
să fie încălzite în condiţii în care oxidarea să nu aibă loc.
O altă particularitate a preselor cu excentric o constituie prezenţa extractoarelor datorită cărora
unghiurile de înclinare pot fi luate mai mici decât cele necesare matriţării pe ciocan.

6.2.2.2. Clasificarea pieselor matriţate pe presele cu excentric şi manivelă

În funcţie de forma lor, piesele executate pe presele cu excentric şi manivelă se clasifică în patru grupe
(tabelul 5.4) [2]:
Grup a I-a cuprinde piese matriţate rotunde sau pătrate în plan, sau apropiate ca formă, obţinute prin
refulare cu extrudare mică (a), prin curgere şi o refulare mică (b), prin refulare şi extrudare cu curgere
prealabilă (c).
Grupa a II-a cuprinde piese matriţate cu axa alungită, cu suprafeţele secţiunilor transversale
aproximativ egale (d) şi piese matriţate care au o diferenţă mare între suprafeţele secţiunilor transversale (e).
 Grupa a III-a cuprinde piese matriţate cu axa curbă, care nu necesită o încovoiere mare la îndoire (f)
şi piese matriţate cu îndoire mare într-un plan (g).
Grupa a IV-a cuprinde piese obţinute prin matriţare combinată, pe prese şi maşini de forjat orizontale
(h), pe prese şi maşini de îndoit (i), pe presă şi ciocan (j).
Tabelul 5.4
Forma pieselor matriţate pe presele cu excentric şi manivelă

5.2.2.3. Întocmirea desenului piesei matriţate pe presele cu excentric şi manivelă

La întocmirea desenului piesei matriţate se ţine seama de aceleaşi considerente ca şi la matriţarea pe
ciocane (suprafeţele de separaţie, razele de racordare şi timpanele se dimensionează identic).
Adaosurile de prelucrare şi toleranţele se aleg plecând de la greutatea pieselor matriţate, însă valorile
acestora se iau mai mici cu 25÷30% decât la piesele matriţate pe ciocane. Spre deosebire de piesele matriţate
pe ciocan la care înălţimea variază în funcţie de numărul şi intensitatea loviturilor, la presele cu excentric
înălţimea piesei rămâne tot timpul constantă, ceea ce permite reducerea adaosului de prelucrare şi a
toleranţelor admisibile pe înălţime. Adaosurile tehnologice se reduc şi pe orizontală deoarece nu mai sunt
necesare înclinaţii mari pentru a uşura scoaterea pieselor din cavităţile matriţei, datorită existenţei
extractoarelor.
Datorită posibilităţilor de extracţie mai uşoară a pieselor din matriţe, înclinaţiile de matriţare sunt mai
reduse (1o/3o÷3o/7o), iar precizia de execuţie este mai mare.
Canalul de bavură are forma asemănătoare cu cel de la ciocane, diferenţa constă în faptul că la presele
cu excentric şi manivelă magazia este deschisă (deoarece cursa presei este constantă, nu este necesar ca
matriţele să vină în contact). Determinarea înălţimii canalului de bavură se face după aceleaşi criterii ca şi în
cazul ciocanelor matriţoare. Datorită deformaţiei elastice a batiului presei în timpul matriţării, la montaj
distanţa dintre matriţe va fi (fig.5.50):
h = hb – Δhe (5.56)
unde: hb – înălţimea puntiţei;
Δhe – deformaţia elastică a presei;
h – distanţa dintre matriţe.
Dintre variantele de construcţie a canalului de bavură pentru matriţarea la presele cu excentric, cele
mai uzuale sunt: canalul cu deschidere unilaterală (fig.5.50.a) care se recomandă în cazul pieselor mici şi
simple, canalul cu dublă strangulare (fig 5.50.b), pentru piesele având configuraţie complexă.
Volumul materialului care curge în bavură se calculează cu relaţia [4]:
⎡ ⎛ h ⎞ ⎤
Vb = p ⎢l b ⋅ hb + ⎜ n + b ⎟ ⋅ B ⎥ (5.57)
⎣ ⎝ 2⎠ ⎦
unde: p – perimetrul piesei matriţate;
B – lăţimea bavurii (B = 10...20 mm);
lb – lungimea puntiţei canalului de bavură;
Vb – volumul materialului care curge în bavură.
La matriţarea pe prese cu excentric şi manivelă raportul lb / hb este mai mic de 1,5÷2 ori decât la
ciocane, cu scopul reducerii forţei de deformare, cantitatea de metal din bavură fiind însă mai mare ca la
ciocane.
b1 b2
lb
n
n

hb
H
hb
H

Fig. 5.50. Forma canalului de bavură:

a) canal cu deschidere unilaterală; b) canal cu dublă strangulare.

5.2.2.4. Stabilirea procesului tehnologic şi alegerea fazelor de matriţare la matriţarea pe prese cu

excentric şi manivelă
La matriţarea pe presele cu excentric şi manivelă se utilizează aceleaşi tipuri de cavităţi (locaşuri) ca şi
la matriţarea pe ciocane. Principiile de alegere a cavităţilor sunt şi ele aceleaşi, ţinându-se seama în plus, de
particularităţile curgerii materialului la acest tip de matriţare. Datorită curgerii materialului mai puţin intens
prin extrudare, la matriţarea pe presele cu excentric şi manivelă sunt necesare un număr mai mare de cavităţi.
Astfel, dacă pe ciocan avem doar cavitatea de matriţare finală, pe presa cu excentric vom avea o cavitate finală
şi una pregătitoare, iar dacă pe ciocan avem o cavitate de matriţare finală şi una pregătitoare, pe presa cu
excentric vor fi necesare o cavitate de matriţare finală şi două cavităţi pregătitoare.
La piesele din grupa I-a, calculul semifabricatului teoretic şi al epurei secţiunilor semifabricatului
teoretic se fac după aceleaşi reguli ca şi la matriţarea pe ciocane. Umplerea completă a matriţei are loc când
diametrul semifabricatului este cât mai apropiat de diametrul exterior al piesei executate.
În cazul matriţării frontale a semifabricatelor, atunci când diametrul semifabricatului este mai mic
decât diametrul piesei, pentru uşurarea umplerii cavităţii finale se va introduce o operaţie de refulare, care
asigură în acelaşi timp pregătirea semifabricatului în vederea matriţării şi îndepărtării oxizilor.
Dacă piesa are o proeminenţă, diametrul semifabricatului trebuie ales astfel ca acesta să intre în
cavitatea prevăzută pentru proeminenţă, sau se poate alege un semifabricat cu diametru mult mai mare decât al
cavităţii piesei.
La matriţarea piselor din grupa I, în funcţie de configuraţia acestora se vor folosi următoarele faze de
matriţare:
a) În cazul pieselor cu configuraţie simplă, dacă diametrul semifabricatului iniţial este apropiat de cel
al piesei, matriţarea se va face într-o singură cavitate, în cavitatea finală (fig.5.51.a). Dacă însă diametrul
semifabricatului iniţial este mult mai mic decât diametrul piesei se recomandă operaţia de refulare şi apoi
matriţare finală. (fig.5.51.b).
b) În cazul pieselor cu configuraţie complexă, dacă diametrul semifabricatului iniţial este apropiat de
cel al piesei matriţate, se recomandă o cavitate de matritare preliminară (ebosare) şi una finală (fig.5.51.c).
Dacă diametrul semifabricatului iniţial este mult mai mic decât cel al piesei matriţate se recomandă
următoarele faze: refularea, matriţarea preliminară (ebosare) şi matriţarea finală (fig.5.51.d). În cazul unor
piese foarte complicate, în special în cazul pieselor cu cavităţi adânci, se recomandă fazele: refularea,
fasonarea, matriţarea preliminară (ebosare) şi matriţarea finală (fig.5.51.e) sau fasonarea, matriţarea
preliminară 9ebosare) şi matriţarea finală (fig.5.51.f).
Matriţarea pe prese cu excentric şi manivelă a pieselor din grupele II – IV se realizează după
aceleaşi considerente ca şi la ciocane, ţinând cont în plus că materialul curge în cavitatea matriţei mai mult în
lăţime decât pe lungime şi lungimea semifabricatului iniţial trebuie să fie puţin mai mică sau cel mult egală cu
cea a piesei.
La o cursă a presei se realizează o fază de matriţare, de aceea într-o cavitate de rulare sau întindere se
pot pregăti numai semifabricate cu diferenţe mici de secţiune de-a lungul axei, astfel încât să se asigure un
raport mic între lăţime şi înălţime, pentru ca piesa să poată fi deformată în condiţii bune, după care se roteşte
cu 900.
Fig. 5.51. Fazele de matriţare pentru piese din grupa a I-a care se matriţează pe presele cu excentric şi manivelă:
a, b – piese cu configuraţie simplă; c, d, e, f – piese cu configuraţie complexă;
1 – semifabricatul iniţial; 2 – fazele pregătitoare; 3 – faza finală.

La piesele cu variaţii mari de secţiune de-a lungul axei sunt necesare mai multe cavităţi de întindere
sau rulare, numărul lor fiind astfel ales, încât să se asigure condiţiile necesare deformării semifabricatului în
fiecare cavitate (semifabricatul se roteşte cu 900 de la o cavitate la alta). În aceste condiţii, la matriţarea pe
presele cu excentric şi manivelă a pieselor cu diferenţe mari de secţiune de-a lungul axei, datorită numărului
ridicat de cavităţi, creşte costul matriţei şi există posibilitatea ca dimensiunile matriţei să nu permită
amplasarea tuturor locaşurilor necesare. La matriţarea pe presele cu excentric şi manivelă a semifabricatelor cu
variaţii mari de secţiune de-a lungul axei se recomandă fie combinarea a două piese pentru a reduce variaţia
secţiunii transvesale, fie se utilizează semifabricate pregătite pe alte utilaje (laminare periodică, laminor de
forjare, forjare liberă).
Cavităţile de gâtuire, formare, îndoire, lăţire se dimensionează în acelaşi mod ca şi la ciocane.
În cazul matriţării pieselor din aceste grupe se pot întâlni următoarele combinaţii de faze:
– matriţare într-o singură cavitate pentru piesele cu configuraţie simplă;
– refulare şi matriţare finală, pentru piesele de formă simplă, în care raportul dintre lăţimea piesei şi
diametrul semifabricatului este mai mare de 1÷2 ori;
– matriţare preliminară (ebosare) şi finală, pentru piese complicate cu diferenţă mică între diametrul
semifabricatului şi lăţimea piesei;
– refularea, matriţarea preliminară (ebosare) şi finală pentru piese complicate, la care raportul dintre
lăţimea şi diametrul piesei este mai mare de 1,5÷2 ori;
 – gâtuirea şi matriţarea finală, pentru piesele simple cu diferenţă mare între secţiuni de-a lungul piesei;
– gâtuirea, matriţarea preliminară şi finală pentru piesele cu configuraţie şi cu diferenţă mare între
secţiuni de-a lungul piesei.

5.2.2.5. Proiectarea şi construcţia matriţelor

Dimensionarea cavităţilor matriţei se face conform prescripţiilor de la matriţarea pe ciocane. Există
însă câteva excepţii:
– cavităţile pregătitoare se fac mai adânci cu 4÷5% decât cele finale, pentru ca în cavitatea finală
umplerea să aibă loc prin refulare;
– în cazul pieselor cu proeminenţe în care materialul curge prin extrudare în jurul adânciturilor
aferente, la cavităţile auxiliare se indică realizarea unor suprafeţe de îngreunare a lăţirii (practicarea unor
canale sau o suprafaţă cu rugozitate mare); în plus la trecerea de la o cavitate la alta este necesar ca în timpul
deformării, contactul dintre matriţă şi material să aibă loc mai întâi pe porţiunea vecină proeminenţei;
– la deformarea în cavităţile pregatitoare este necesar ca materialul să aibă o deplasare laterală cât mai
redusă şi pentru aceasta, la proiectarea cavităţilor, piesa se împarte în mai multe zone, urmărind ca în fiecare
din acestea să se păstreze constanţa volumului;
– dacă se utilizează mai multe cavităţi de acelaşi fel, ele trebuie să asigure deformarea treptată a
semifabricatului şi să evite apariţia flambajului la rotirea cu 900 a semifabricatului, atunci când se trece de la o
cavitate la alta;
– locaşul pentru bavură se construieşte în aşa fel încât linia de separaţie în zona puntiţei să se găsească
la jumătate din înălţimea sa;
- întrucât deformarea piesei în cavitatea finală are loc la o singură cursă a presei, există pericolul ca
aerul rămas în cavitate să determine umplerea incompletă a cavităţii şi pentru a evita acest fenomen la
cavităţile finale se prevăd canale cu diametrul cuprins între 1,2÷1,5 mm, executate numai pe o lungime de
20÷30 mm în partea dinspre cavitate, iar în partea exterioară diametrul găurii se măreşte la 8÷15 mm
(fig.5.52).

Fig. 5.52. Forma constructivă a canalelor pentru evacuarea gazelor:

1 – cavitate de matriţare; 2 – matriţă; 3 – canal pentru evacuarea aerului sau gazului.
 La proiectarea matriţei pentru matriţarea pieselor care se execută pe presele cu excentric şi manivelă,
se prevăd următoarele etape: se întocmeşte desenul piesei matriţate în stare caldă; se stabilesc fazele de
matriţare (determinarea dimensiunilor cavităţilor de matriţare şi a canalului pentru bavură); se desenează
cavităţile matriţei corespunzător fazelor stabilite; se determină forţa necesară pentru matriţare şi se alege presa.
După alegerea fazelor de matriţare ţinând seama de fazele care necesită extractoare, se stabileşte modul
de aşezare a locaşurilor. Cavitatea de finisare se execută după aceleaşi indicaţii ca în cazul matriţării pieselor
pe ciocan şi trebuie amplasat în poziţie centrală.
Cavităţile pregătitoare se proiectează astfel încât să se asigure în mod treptat obţinerea formei piesei,
trecând de la o cavitate la alta, iar deplasarea să se producă cu deplasări minime de metal.
Dacă suprafaţa de separaţie a matriţei nu este plană, se vor folosi închizători şi contraînchizători.
Elementele componente ale unei matriţe pentru matriţarea unei piese pe presa cu excentric sunt
prezentate în figura 5.53.

Fig. 5.53. Matriţă pentru matriţarea pe presa cu excentric şi manivelă:

1 – semimatriţa superioară; 2 – semimatriţa inferioară; 3 şi 4 – mecanism extractor;
5 şi 6 – portmatriţe; 7 - placă de presiune; 8 - coloane ale matriţei; 9 - bridă de fixare.

De berbecul presei este fixată cu ajutorul unor şuruburi de fixare portmatriţa 5, în care se găseşte placa
de presiune 7. Portmatriţele 5 şi 6 se execută fie prin turnare, fie prin asamblarea mai multor piese din oţel
nealiat cu 0,4÷0,5%C. Placa de presiune se execută dintr-un oţel mai moale, sau se tratează la o duritate mai
mică, şi are rolul de a evita uzura portmatriţei. Semimatriţele 1 şi 2 sunt fixate cu ajutorul bridelor de fixare 9
de portmatriţe. Mecanismele extractoare 3 şi 4 servesc pentru extragerea pieselor matriţate, iar coloana 8
pentru centrarea şi ghidarea matriţelor.
5.2.2.6. Determinarea forţei necesare pentru matriţare şi alegerea presei cu excentric şi manivelă
O caracteristică a preselor cu excentric şi manivelă este aceea că forţa de presare maximă se obţine la
sfârşitul cursei berbecului. Această forţă se dezvoltă în cavitatea de matriţare finală, atunci când piesa are cele
mai mari dimensiuni în plan, iar surplusul de material formează bavură. Deci, pentru determinarea forţei se
porneşte de la dimensiunile piesei matriţate care corespund cavităţii de matriţare finală.
Forţa teoretică a presei, la matriţarea pe prese cu excentric şi manivelă a unei piese rotunde în
plan, se calculează cu următoarea relaţie [1]:
2
⎛ 20 ⎞⎟
Ft = 8 (1 - 0,001 Dp) ⎜1,1 + Ap σc (5.58)
⎜ D p ⎟⎠
⎝
unde: Dp – diametrul piesei matriţate, în mm;
Ap – aria proiecţiei piesei matriţate pe suprafaţa de separaţie a matriţe, în mm2;
σc – rezistenţa de deformare a materialului la temperatura de sfârşit de matriţare, în daN/mm2;
Ft – forţa necesară pentru matriţare, în daN.
În cazul matriţării unor piese care nu au formă rotundă în secţiune, forţa presei se calculează cu
relaţia [1]:
2
⎛ 20 ⎞ ⎛ Lp ⎞
Ft = 8 (1- 0,001 Drap) ⎜1,1 + ⎟ ⎜1 + 0,1 ⎟ Ap σc (5.59)
⎜ D ⎟ ⎜ B ⎟
⎝ rap ⎠ ⎝ pm ⎠
unde: Drap – diametrul echivalent sau raportat, Drap = 1,13 A p ;
Lp – lungimea piesei matriţate;
Bpm – înălţimea medie a piesei matriţate.
După ce se calculează valoarea forţei teoretice, din cataloage se alege presa cu excentric de mărimea
cea mai apropiată. Pentru alegerea presei se pot utiliza şi nomograme care se găsesc în literatura de
specialitate.
În cazul în care matriţarea se face simultan în mai multe locaşuri, forta necesară se va determina pentru
fiecare fază în parte, iar forţa Ft se va calcula ca sumă a forţelor necesare în toate fazele.