FIŞĂ DE DOCUMENTARE 3

Ce sunt relatiile publice

Notiunea de “relatii publice” este folosita la jumatatea secolului al XIX-lea in S.U.A., cand, din
nevoi practice, s-a conturat o noua optica privind stabilirea si mentinerea relatiilor
intreprinderilor producatoare cu publicul consumator. Noua conceptie despre relatia
producator-consumator si-a dovedit eficienta si s-a consolidat in secolul al XX-lea,
materializandu-se in numeroase oficii de “consilieri” in relatiile publice, in foarte multe servicii
de relatii publice. De exemplu, in 1957, in aceasta tara existau 1100 de firme de “consilieri” in
relatiile publice, iar peste 5000 de intreprinderi aveau servicii serioase de “relatii publice”.
Noua conceptie si serviciile de relatii publice au patruns in Europa prin mijlocire franceza,
extinzandu-se foarte mult in a doua jumatatea a secolului nostru. In prezent, nu exista
institutie, intreprindere ori firma care se respecta fara sa aiba propriul serviciu de “PUBLIC
RELATIONS”.
Definirea termenului de “relatii publice” a fost influentata de pozitia pe care s-au situat
diferiti teoreticieni. Aceste relatii au fost privite de catre unii din punct de vedere psihologic,
de catre altii din punct de vedere sociologic, filosofic, teoretic sau aplicativ etc., ceea ce
explica existenta numai in literatura americana a peste 1000 de definitii. Cu toata aceasta
mare varietate de definitii, ele exprima, evident in maniere diferite, o conceptie noua despre
modul in care o institutie sau intreprindere trebuie sa-si creeze relatiile cu oamenii, sa le
mentina si sa le dezvolte.
Privite, inainte de toate, dintr-un unghi psihologic, deci ca mecanisme de stabilire a
legaturilor intre institutii, ori intreprinderi si oameni, relatiile publice pot fi definite ca fiind
ansamblul de mijloace folosite de catre institutii si intreprinderi pentru a crea un climat de
incredere si simpatie in randul propriului personal, precum si in randul publicului.
O asemenea definire a relatiilor publice ne da posibilitatea distingerii de fenomenul
publicitar, de publicitate. Publicitatea urmareste, in mod expres, formarea, mentinerea si
dezvoltarea unei “clientele” urmarindu-se exclusiv scopuri publicitare, pe cand relatiile cu
publicul vizeaza crearea unui climat de incredere in randul publicului si al propriului
personal, sustinerea propriei activitati si favorizarea dezvoltarii intreprinderii.
In realizarea actiunilor de relatiii publice, se are in vedere informarea obiectiva a publicului,
nu sugestionarea lui ca in cazul publicitatii. De aceea, se spune ca prin relatii publice se
popularizeaza o firma, o intreprindere, o institutie, in vreme ce prin publicitate se
popularizeaza un produs al firmei respective. Prin continutul lor, actiunile realizate prin
relatiile publice sunt mai ales sociale, iar cele ce tin de publicitate sunt mai ales comerciale.
Relatiile publice, atat prin scopul general, cat si prin maniera specifica in care se realizeaza,
sunt considerate ca fiind necesare si posibile la orice institutie si intreprindere si la orice
nivel. De aceea, se vorbeste de “relatii publice” ale statului si ale organismelor de stat, cum
ar fi: armata, politia, institutii de invatamant si cultura etc.

Clasificarea relatiilor publice

Exista parerea unanima ca o institutie, o intreprindere, desfasoara actiuni de relatii publice
interne si actiuni de relatii publice externe.
Relatiile publice interne ale institutiei
Cel mai mare impuls dat relatiilor publice este legat de “descoperirea” de catre scoala de la
Harvard, condusa de Elton Mayo in perioada 1924-1927, a faptului ca relatiile umane
constituie un factor al muncii productive. De aici s-a ajuns la concluzia ca “armonizarea”
relatiiilor dintre membrii unei colectivitati institutionalizate foavorizeaza desfasurarea si
dezvoltarea activitatii respective. Ca urmare, specialisti in relatii publice considera ca prin
intermediul acestor relatii are loc o “indoctrinare” a personalului cu o filosofie a
intreprinderii respective, in care elementul predominant sa fie intelegerea restului economic
si social al acesteia.
Actiunile de relatii publice interne pot fi realizate in modalitati diferite, ca: reuniuni
informative cu personalul, in cadrul carora se discuta activitatea pe compartimente sau in
ansamblu, perspectivele, masurile de luat etc.; se pot difuza filme realizate de personalul
propriu; se pot folosi emisiuni radio si de televiziune, brosuri, pliante, comunicare personala
etc.
Esentialul este ca fiecare om sa se considere coparticipant la activitatea institutiei sau
intreprinderii respective, iar institutia sa-i apara in minte ca fiind cea care ii permite sa-si
manifeste din plin spiritul inventiv, creator, personalitatea.

Relatiile publice externe

Buna desfasurare a muncii in institutia sau inteprinderea respectiva este dependenta, in
anumite limite, si de climatul psihologic pe care si-l creeaza in exteriorul sau, in randul celor
cu care vine in contact.
Se apreciaza ca o atentie deosebita trebuie acordata clientelei si marelui public. Informatiiile
care se vehiculeaza pentru a crea un climat psihologic favorabil in randul publicului din afara
intreprinderii trebuie foarte bine selectate. Ele nu trebuie sa ia forma unei campanii
publicitare; ele trebuie sa prezinte nu produsele sau servicii intreprinderii, ci actiunile,
intentiile si perspectivele acestora.
In procesul de relatii publice se va tine seama de structura de varsta, sex, profesiune, mediu
rural sau urban etc., pentru a se initia actiuni adecvate specificului diferitelor grupari sociale
care alcatuiesc marele public. De asemenea, se va tine o permanenta legatura cu liderii
posibili ai unor grupuri sociale, care au posibilitatea de a influenta mai eficient atitudinile
celorlalti. Foarte utila este crearea conditiilor pentru a se putea receptiona eventualele
reclamatii sau sugestii din partea publicului, precum si relatiile sociale favorabile cu publicul
din vecinatatea institutiei sau intreprinderii.

CERINŢE:
1. DEFINIŢI RELAŢIILE PUBLICE
2. CLASIFICAŢI RELAŢIILE PUBLICE PE BAZA TEXTULUI DE MAI SUS