Arta si civilizatia epocii bronzului (2500 i.Hr. – 800 i.Hr.).

Capodopere ale epocii bronzului

pe teritoriul Romaniei

De ce “epoca bronzului”?

Conceptul de “epocă a bronzului” a apărut la începutul secolului al XIX-lea şi i se

datorează danezului Christian Jürgen Thomsen (1788-1865). Acesta a ordonat artefactele din
Muzeului Naţional de Antichităţi din Copenhaga, adunate de-a lungul vremii, după trei epoci
distincte: a pietrei, a bronzului şi a fierului. Merită menţionat faptul că selecţia lui Thomsen nu a
fost strict tipologică, ci acesta a urmărit în special “complexele închise”, cum ar fi mormintele
sau depozitele din siturile arheologice.

1. Etapele si zonele geografice semnificative pentru istoria Epocii Bronzului

Primele dovezi de prelucrare a bronzului datează de la jumătatea mileniului al IV-lea î.

Hr., apartinand Culturii Maikop în Caucaz. De aici, tehnologia prelucrarii bronzului s-a
răspândit cu repeziciune în Orientul Apropiat. Metalurgia s-a dezvoltat întâi în Anatolia,
Turcia de astăzi. Munții din zonele înalte ale Anatoliei aveau bogate depozite de cupru si staniu.
Cererea crescândă de cupru a dus la stabilirea de rute comerciale la mare distanță în și din
Anatolia. Cuprul era importat pe rute maritime către marile regate ale Egiptului Antic și
Mesopotamiei, unde se dezvolta si arta orfevreriei. La începutul epocii bronzului au apărut
orașele - state organizate și a fost inventată scrierea (Perioada Uruk în mileniul al patrulea î. Hr.).
La jumătatea epocii bronzului, migrațiile au schimbat, parțial, situația politică din Orientul
Apropiat (amoriții, hittiții, hurrienii, hiksoșii și, posibil, israelițiii).

Sfârșitul epocii bronzului este caracterizat de existenta unor regate puternice aflate în
competiție și de existenta statelor vasale (Egiptul Antic, Asiria, Babilonia, Hittiții, Mitanni). Au
existat, de asemenea, contacte prelungite ale civilizatiilor din Orientul Apropiat cu civilizațiile
egeene (Ahaia, Alashiya), în care comerțul cu cupru a jucat un rol important. Această perioadă a
avut drept finalitate așa-numita prăbușire a epocii bronzului, care a afectat o mare parte a
Mediteranei de Est și a Orientului Mijlociu.
 Civilizațiile epocii bronzului din zona Mării Egee au creat o rețea comercială la mare
distanță. Știința navigației era bine dezvoltată, ajungând la un nivel care nu va mai fi atins până
la descoperirea (sau poate redescoperirea) unei metode de a determina longitudinea, în jurul
anului 1750. Civilizația minoică cu baza la Knossos avea cea mai mare influență asupra
comerțului în epoca bronzului.

În Europa Centrală, începutul epocii bronzului (1800 î.Hr. - 1600 î.Hr.) include mai
multe grupuri mai mici. Unele morminte foarte bogate, princiare, cum ar fi cele de la Leubingen
(Germannia), cu ofrande de înmormântare din aur, indică o creștere a stratificării sociale.
Cimitirele din această perioadă sunt totuși rare și de mici dimensiuni. Cultura câmpurilor de
urne de la sfârșitul Epocii Bronzuui (1300 î.Hr. - 700 î.Hr.) e caracterizată de înmormântări
prin incinerare. Ea include cultura lusațiană în estul Germaniei și în Polonia ( 100 î.Hr. - 500
Î.Hr.), care se continuă în epoca fierului. Epoca Bronzului din Europa Centrală este urmată
de cultura Hallstatt cu centrul in Austria, a epocii fierului (700 î. Hr.-450 î. Hr.).

În Marea Britanie, Epoca Bronzului este considerată a fi perioada începând aproximativ cu

2100 î.Hr. și până în 700 î.Hr. Prin imigrație, noi popoare au venit în insule de pe continent,
cercetarea izotopilor de pe smalțul dinților scheletelor descoperite în mormintele de la începutul
Epocii Bronzului din apropiere de Stonehenge indicând că măcar o parte din imigranți
proveneau din Elveția de astăzi. În plus, clima se schimba, din caldă și uscată devenind mult mai
umedă, obligând populația să părăsească locurile ușor de apărat, din zonele înalte, pentru a locui
în văile mai fertile. Au apărut ferme mari de vite în zonele joase, lucru care a contribuit la
creșterea economică, și a impulsionat defrișările. Grupurile sociale par să fi fost tribale, însă de o
complexitate crescândă.

Se crede ca Epoca Bronzului în regiunea Anzilor din America de Sud a început

aproximativ în anul 900 î.Hr., când artizanii chavin (civilizatia precolumbiana 900-300 a.Chr.)
au descoperit cum să alieze cuprul cu cositorul. Primele obiecte produse erau mai mult utilitare,
precum topoare, cuțite și obiecte agricole. Mai târziu, pe măsură ce populatia civilizatiei Chavin
au câștigat mai multă experiență în tehnologia prelucrării bronzului, ei au creat numeroase
obiecte decorative ornamentate, în scopuri administrative, religioase sau ceremoniale, deoarece
tradiția obiectelor decorative din aur, argint și cupru le era deja bine cunoscută.
 Epoca Bronzului a început în China în jurul anului 2100 î.Hr., în timpul Dinastiei Xia.
La Ban Chiang, Thailand, (Asia de Sud-Est) au fost descoperite artefacte din bronz din secolul al
XXI-lea î.Hr. Bronzul a constituit un element important în ceremonii și ca ofrande mortuare până
în 100 d.Hr.

Prelucrarea fierului a început încă din perioada târzie a bronzului în Anatolia. Trecerea către
epoca fierului, aproximativ 1200 î.Hr., a fost mai mult politică decât determinată de noi
descoperiri în domeniul prelucrării metalelor. Sfarsitul Epocii Bronzului corespunde, cu
aproximatie, sfarsitului Civilizatiei Miceniene.

2.Tezaure ale tracilor de la sudul Dunarii descoperite in Bulgaria

Bijuterii din aur de o rara frumusete au fost  descoperite in timpul sapaturilor

arheologice desfasurate intr-o necropola aflata in nordul Bulgariei Aceasta necropola
impresionanta se gaseste in apropiere de satul Svestari, situat la 70 de kilometri de Ruse, si
gazduieste un complex de 150 de morminte tracice. Necropola are o valoare inestimabila
pentru istoria romanilor, deoarece anumite izvoare istorice sugereaza ca aici isi doarme
somnul de veci emblematicul rege Dromihete.

Descoperirea acestei comori imprima un statut privilegiat Bulgariei moderne, fiind

considerata leaganul geografic al maretei civilizatii tracice. Acest complex a fost realizat de
un trib tracic de calareti din regiunea Dunarii de Jos).

Tracii au locuit inca din Epoca Bronzului intr-un tinut vast reprezentat de teritoriile
actuale ale Romaniei, Bulgariei, nordul Greciei, dar si de partea europeana a Turciei.
Datorita faptului ca tracii traiau intr-un spatiu situat la frontierele a doua mari imperii
grec, respectiv roman, au fost nevoiti sa interactioneze cu popoarele acestora. Deseori, ei au
fost nevoiti sa poarte si conflicte armate cu aceste civilizatii, intr-un final fiind asimilati de
Imperiul Roman ( in secolele I-II  d.Hr.)

Tezaurul de la Svetari cuprinde o diadema impodobita cu motive florale, un inel cu

chipul lui Eros, 44 de brose ornate cu figuri feminine, patru bratari, un capastru din fier,
broderii specifice hamurilor pentru cai si 100 de nasturi, toate din aur, cantarind peste 1,8
kilograme. “Aceste obiecte din aur, de o frumusete deosebita, apartin perioadei de maxima
inflorire a maretului stat getic. Din ceea ce se poate observa pana acum, mormantul in care
s-au gasit aceste obiecte pare sa aiba legaturi extrem de stranse cu primul rege cunoscut al
getilor, Cothelas” a declarat Diana Gergova, sefa echipei de arheologi  care se ocupa de
acest sit. Aceasta a datat tezaurul la sfarsitul secolului IV si inceputul secolului III.

Remarcabila este pastrarea obiectelor in acest sit, pentru ca asemenea artefacte au

fost mereu vanate de cautatorii de comori, de-a lungul timpului. Asa cum getii isi protejau
mormintele construind catacombe imense, creand adevarate retele subterane vaste, care nu
ieseau in evidenta cu nimic, tocmai pentru a nu atrage atentia, si aceste obiecte s-au pastrat
pentru ca au fost ascunse cu o minutiozitate deosebita. Aceasta descoperire este importanta
deoarece ofera noi informatii noi despre originea si modul de viata al tracilor mai ales ca
nu exista multe documente scrise despre acestia. Unele teorii sustin ca locatia necropolei nu
a fost aleasa la intamplare, ea incercand sa reprezinte o harta terestra a celor mai
importante constelatii, privite insa in oglinda.

3.Regi, regine si rute comerciale

Istoria acestui tezaur porneste din vremea cand regii geti obisnuiau sa controleze
schimburile comerciale care, in acele vremuri, se faceau cu obiecte din aur, in zona de
varsare a Dunarii in Marea Neagra. Mai trebuie spus ca acest gen de tranzactii se
desfasurau in regiune inca din secolul al VII-lea i.Hr., intre geti si coloniile grecesti , pe
tarmul Marii Negre, iar mai tarziu intre aceiasi geti, cu macedonienii si cu scitii la sud si,
respectiv, la nord de Dunare.

Arheologii bulgari sustin ca ar exista o legatura intre acest mormant, frumos decorat, si
Cothelas, un important rege al Getilor, din secolul al IV-lea i.Hr. Desi numele sau nu este
atat de cunoscut, el a fost unul dintre socrii regelui Filip al II-lea al Macedoniei, tatal lui
Alexandru Macedon.

Dupa mai multe confruntari armate intre traci si macedonieni, Cothelas si-a dat
seama ca nu are forta necesara pentru a rapune puternica armata a lui Filip al II-lea si a
incheiat un armistitiu cu aceasta in anul 341 i.Hr. In stilul specific vremurilor, tratatul de
pace s-a incheiat prin casatoria dintre Meda -fiica lui Cothelas si marele rege macedonean.
(Macedonia avea sa-si ridice statutul de mare putere in lumea greceasca, dupa cucerirea
Traciei si a coloniilor grecesti de pe litoralul nordic al Marii Egee.). Meda a fost a cincea
sotie, mariajul venind la cinci ani dupa casatoria sa cu Olimpia, mama lui Alexandru cel
Mare .Mai mult, Meda si-a castigat un loc bine definit in inima noului sau popor ca urmare
a sacrificarii propiei vieti, care a survenit imediat dupa asasinarea sotului sau, alaturandu-
i-se astfel in mormantul din Vergina ( in apropierea Salonicului de azi ), ceea ce era o mare
onoare, deoarece in obiceiurile macedonene reginele nu erau inmormantate langa regii lor.

O alta ipoteza sugereaza ca monumentul mortuar ii apartine lui Dromihete, unul

din cei mai cunoscuti regi geti care au stapanit teritoriile de la nord de Dunare. El a ramas
cunoscut in istorie ca urmare a victoriilor obtinute impotriva lui Lisimah, regele Traciei si
fost general al lui Alexandru Macedon, dar mai ales prin diplomatia sa, conform istoricului
grec Diodor din Sicilia. Capturandu-l pe Lisimah, in urma bataliei care a avut loc in
Campia Baraganului de astazi, in jurul anului 300 i.Hr., Dromihete a oferit un festin
simbolic pentru acesta si pentru generalii sai. I-a tratat cu cele mai bune bucate si vinuri,
servite in farfurii si potire de aur, pe o masa din argint, in timp ce getii au mancat modest,
in vase de lemn, pe o masa obisnuita din lemn. La finalul ospatului, mesajul lui Dromihete
catre Lisimah a fost :  ” Daca tot aveti parte de astfel de obiceiuri regesti in tinuturile
voastre, de ce doriti sa cuceriti teritoriile noastre, locuite de barbari si batute de ierni grele,
unde foarte putini reusesc sa supravietuiasca ? ”. Recunoscand infragerea, Lisimah va
deveni un aliat de nadejde al getilor, raspaltind astfel marinimia regelui care i-a oferit la
plecare daruri generoase. Ulterior pacea a fost intarita de casatoria lui Dromihete cu una
dintre fiicele lui Lisimah.

Comorile Balcanilor

Complexul funerar se afla intr-un decor arhitectural unic, alcatuit din picturi
murale deosebite si din zece cariatide - statui care reprezinta o femeie care sustine,
inlocuind o coloana, cornisa unui acoperis. Aceste cariatide care ies in evidenta datorita
formelor lor: jumatate om, jumatate planta.  De inspiratie elenistica, aceste cariatide
ornate cu motive florale “rasturnate”, cu rol de chiton  (piesa de imbracaminte, ce consta
dintr-o tunica realizata de in sau din lana, care se purta direct pe piele), infatisate cu
mainile ridicate deasupra capului, intr-un gest solemn de venerare, au reprezentat un stil
nou si unic in arhitectura tracica. Deasupra cariatidelor se mai pot observa cateva picturi
murale care infatiseaza mai multe secvente cu un domnitor calare ce primeste o cununa de
lauri de la o zeitate. Ca urmare a acestor elemente deosebite, tezaurul tracilor si
monumentul funerar  - de 7,5 metri lungime, 6,5 metri latime si 4,5 metri inaltime, la
interior, au  fost incluse pe Lista Patrimoniului Mondial UNESCO.

Un cufăr cu obiecte din aur, care datează de la sfârşitul secolului al IV-lea î.e.n. sau
începutul secolului al III-lea î.e.n., a fost descoperit în partea de nord-est a Bulgariei, de catre
Diana Guergova, coordonatoarea expediţiei arheologice. Descoperit in 2012, cufărul din lemn se
afla într-un strat superior al unui tumul din Omurtag din nord-estul Bulgariei, conţinand oase
arse şi ofrande valoroase din aur care au fost înfăşurate într-o ţesătură din fire de aur. O diademă
ornată cu capete de leu şi de animale imaginare, brăţări, un inel cu un basorelief al lui Eros, zeul
grec al iubirii şi al puterii creatoare, şi diverse podoabe din fire de păr de cal, fac parte din
această comoară a geţilor, unul dintre triburile tracice care au trăit în sud-estul Europei din
al doilea mileniu î.e.n. până în secolul al III-lea e.n.

Comoara se afla în cel mai înalt tumul, ce marchează apogeul culturii geţilor care
locuiau pe ambele maluri ale Dunării. Tumulul face parte din aceeaşi necropolă în care se află
mormintele de la Sveştari, care datează din secolul al III-lea î.e.n., descoperit în 1982 si inclus în
1985 în patrimoniul mondial UNESCO. De asemenea, trebuie mentionat Tezaurul de sceptre si
securi din aur de la Varna, Bulgaria.

Aceste descoperiri ilustrează splendoarea civilizatiei geţilor, un trib care, prin ideile
sale despre nemurirea sufletului, a influenţat triburi vest-europene, precum celţii. Triburile
celte au lăsat urme ale trecerii lor prin sud-estul Europei mai ales obiecte din ceramică.

3.Caracteristicile generale ale noii epoci

Dupa cum se cunoaste, societatea neolitică se caracterizează prin economie de tip predominant
agrar, cu aşezări stabile, practici funerare specifice şi o religie bazată pe un cult al fecundităţii.
Tipul de societate se apropie poate de acea “peer polity” a profesorului si arheologului Colin
Renfrew. “Peer polity” reprezinta un concept care explica schimburile din viata sociala si din
cultura materiala si evolutia societatilor preistorice. Modelul privind interactiunea dintre
societati (comunitati) cuprinde trei directii:
 Competitia si emulatia competitive
 Transferurile cu caracter simbolic – imprumuturile sistemelor simbolice intre
comunitatile invecinate (sisteme numerice, structure sociale, credinte religioase) cu
scopul de a complete o nisa goala din sistem)
 Transmiterea inovatiilor si a noilor tehnologii prin comert, daruri, sau alte forme de
schimb
Epoca bronzului se defineşte la început prin aşezări restrânse, economia se baza
preoponderent pe creşterea vitelor, iar societatea prin structuri de putere şi prestigiu (de exemplu,
apare tumulul ca monument funerar). Diferenţa se remarcă şi la nivelul ceramicii de o cu totul
altă factură în comparaţie cu cea neolitică, precum şi în ceea ce priveşte obiectele de metal. După
un scurt recul în cadrul “fenomenului” Coţofeni, pe teritoriul Romaniei, metalurgia ia din nou
amploare, însă piesele sunt de altă factură atât în ceea ce priveşte metalul (bronz), cât şi tipurile
în sine. În ceea ce priveşte ritul şi ritualul funerar au fost folosite atât incineraţia, cât şi
inhumaţia, ambele cu o mulţime de subtipuri şi variante, în funcţie de tradiţia grupurilor sociale
respective şi de statutul social al defuncţilor. În ceea ce priveşte religia epocii bronzului, avem
prea puţine date pentru a o reconstitui în mod plauzibil. Datele arheologiei par să indice o
preponderenţă a unui cult solar, în cadrul unei religii de tip politeist

4.Sinteza reperelor cu caracter general

Metalurgia bronzului a reprezentat o tehnologie care a marcat inceputul unei noi civilizatii si
culturi:
 In epoca bronzului a avut loc o adevarata restructurare culturala, lingvistica si etnica a
triburilor sedentare europene si indoeuropane, aflate in migratie spre Europa si Marea
Mediterana rasariteana. In urma acestui proces istoric, s-au format marile unitati culturale
ale Epocii Bronzului, bine diferentiate teritorial si etnic. Este epoca in care s-au marile
grupuri etnice si lingvistice ale Europei – grecii, latinii, celtii, germanii, slavii si tracii.
  Se remarca mobilitatea mare a triburilor, a crescatorilor de vite.
 Se dezvolta un tip de societate razboinica, condusa de un „principe” (primus inter pares),
cu resedinta intr-o asezare intarita, de tip fortificatie
 Acum apar marile ateliere (turnatorii) si depozite de piese din metal.
 Populatia Epocii Bronzului din regiunea Carpatilor, a Dunarii, Balcanilor, Marii Negre,
apartine tracilor nord si sud-dunareni (consemnati cu acest nume in epopeile
homerice).
 Epoca Bronzului Carpato-Dunarean cunoaste influente venite din civilizatiile egeo-
anatoliana, miceniana, dar si din Europa Centrala.

5. Viata cotidiana si spirituala

 Apar marile cimitire de inhumatie, de tip tumul. (mai rar cele de incineratie).
Mortii sunt ingropati pe familii patriarhale, separat de terotoriul ocupat de
membrii comunitatii, cu un bogat inventar de podoabe, vase si arme.
 Apar constructiile cu destinatie cultica (o constructie de tip „megaron” in
asezarea de la Salacea, jud. Bihor, cu doua incaperi, avand peretii decorati cu frize
spiralo-meandrice).
 Predomina cultul unei divinitati solare.
 În ceea ce priveşte religia epocii bronzului, exista prea puţine date pentru a o
reconstitui în mod plauzibil. Datele arheologiei par să indice o preponderenţă a
unui cult solar, în cadrul unei religii de tip politeist.

6. Sistemele si structurile decorative; simbolurile solare:

 Se remarca in continuare geometrismul formelor, sincretismul ideilor si caracterul

simbolic al decorului.
 Obiectele sunt concepute in unele cazuri ca obiecte solare, cu o simetrie centrala
(bratarile circulare sau in spirala; carele – vehicule solare din cultura Wittenberg).
 Decorul si bogatia ornamenticii, utilizarea metalelor pretioase indica si diferentierea
sociala.
  Compozitiile decorative cunosc o mare diversitate de forme si motive, cunoscand o
dezvoltare specifica pentru fiecare cultura in parte.
 Tematica care defineste Epoca Bronzului cuprinde tema „”Apei Vietii” si predominanta
figurilor feminine, de traditie neo-eneolitica.
 Ordonantele decorative devin radiare; se remarca solarizarea vechilor imagini.
 Decorul spiralo-meandric, de influenta egeo-anatoliana, se impune si apare pe
ceramica, pe obiectele din os si metal (mai ales podoabe si arme de parada, cu functie
sociala sau de cult – topoare, spade , pumnale, sceptre din bronz si aur). Exista o corelatie
formala si semantica (de limbaj) intre decorul ceramicii si cel folosit pentru obiectele din
metal, care demonstreaza unitatea vietii spirituale.
 Tehnicile decorative depind de materialul din care este executat obiectul decorat
(ceramica, metal, piatra, teracota, lemn, materiale textile).
 Simbolurile solare dinamice (spiralele si crucile incarligate, cu vartejuri la extremitati).
 Simbolurile solare statice (crucile, cercurile si rotile cu spite sau cu raze).
 Continutul simbolic al decorului determina atat elementele acestuia cat si compozitia
decorativa in ansamblul ei.

7. Cercetarea epocii bronzului în România. Modele aplicate

În general, în cercetarea epocii bronzului din România a fost aplicată o singură

paradigmă, şi anume cea cultural-istorică. Paradigma cultural-istorică transpare din lucrările
arheologului australian Vere Gordon Childe (1892-1957), cum este si The Dawn of European
Civilisation şi The Danube in Prehistory, apărute la începutul secolului XX. În viziunea lui
Childe, cultura arheologică este constituită din seturi recurente de trăsături sau artefacte ce
reprezintă un popor sau o societate. Rezultă astfel un mozaic de culturi, diferenţiate mai ales pe
baza ceramicii.
De la prima sinteză asupra preistoriei spaţiului românesc, realizată de profesorul Ion
Nestor (1905-1974) în 1933, şi până la cel mai recent studiu de acest tip apărut în 2001,
cercetarea epocii bronzului în România a urmat cumva o logică de tip “puzzle”: locurile “goale”
din câmpul preistoric urmau sa fie completate prin descoperirea de noi culturi. Astfel, în sinteza
lui Nestor din 1933 sunt precizate cinci culturi ale epocii bronzului, în Tratatul de Istorie
din 1960 avem 10 culturi, în timp ce în sinteza din 2001 numărul lor a ajuns la 16 culturi şi
10 grupuri culturale.

8. Periodizare şi cronologie

De-a lungul vremii au existat mai multe periodizări ale epocii bronzului aplicate spaţiului
românesc. A fost folosită periodizarea lui Paul Reinecke (1872-1958) pentru spaţiul central-
european, care împărţea epoca bronzului în patru faze (A, B, C şi D), pe baza asocierilor
obiectelor de bronz.

Datorită numărului relativ mic de piese de bronz din zona carpato-danubiană, această periodizare
s-a dovedit greu de aplicat, cum observa însuşi Ion Nestor, care pleda pentru o periodizare
proprie a epocii bronzului de pe teritoriul României. În ceea ce priveşte cronologia absolută,
înainte de “revoluţia radiocarbon” se considera că epoca neolitică se sfârşeşte pe la cca. 1900 a.
Chr., apoi urmează o scurtă “perioadă de tranziţie” de 200 de ani, pentru ca epoca bronzului sa
fie încadrată între 1700 şi 1100 a. Chr., odată cu generalizarea ceramicii canelate şi, implicit,
începutul primei epoci a fierului.

Dintre sistemele cronologice folosite pentru epoca bronzului de la noi, cele mai folosite au fost
cele ale lui Alexandru Vulpe (1931-2016). Istoricul Alexandru Vulpe considera ca trecerea
de la Neolitic la Epoca bronzului (de exemplu, culturile Cotofeni sau Cernavoda I) s-a
desfasurat pe parcursul a 1500 de ani (prima jumatate a mileniului IV-mileniul II i.Hr.

Ambele sisteme sunt tripartite, în sensul existenţei unei epoci a bronzului timpurii, mijlocii şi
târzii, fiecare dintre acestea cu caracteristici proprii. După obţinerea pe scară largă a datelor
radiometrice şi a corectării lor prin dendrocronologie  (datarea pe baza inelelor anuale ale
arborilor), datele absolute ale epocii bronzului s-au schimbat radical. Astfel, perioada timpurie
a epocii bronzului a fost încadrată între cca. 3500 şi 2200 a.Chr., cea mijlocie între 2200 şi
1600/1500 a. Chr., iar cea târzie între cca. 1600/1500 şi 1100 a. Chr.

9.Arta in Epoca Bronzului

9.a. Sculptura (Plastica) – antropomorfa si animaliera

 Se remarca stilizarea geometrica a formelor si a detaliilor, tehnica de a decora prin
intepaturi succesive’

Sculptura este In general de mici dimensiuni, cu exceptia statuii-menhir de la

Hamangia, ca semn pentru mormantul- tumul (pe ambele fete ale acestei statui au fost modelate,
prin slefuire in relief plat (meplat), detalii schematizate – anatomice (doua talpi de picior pe spate
si de costum sau pieptanatura (un colier, o centura, o coada impletita din par). Aceasta statuie-
menhir reprezinta o schema arhetipala a regenerarii (renasterii) prin femeia-mama, inzestrata cu
puternice atribute simbolice. Exemplare similare apar in Anatolia

Alte exemple de sculptura antropomorfa: Figura feminina tronand (nud de femeie

asezat pe un tron decorat prin imprimare cu snur, din teracota, comparat cu imaginea Afroditei,
descoperit la Stoicani, care atesta influenta sudica); o imagine rara a unei figuri masculine, cu
un vesmant lung, stand intr-o barca cu roti, trasa de doua lebede – interpretata ca o imagine
a lui Apollo sau asociata cu calatoria nocturna a Soarelui pe cer

Sculptura animaliera: Grupul de capete de cai de la Casimcea, Fedelesani sau Salcuta

(obiecte emblematice din piatra dura); plastica animaliera de la Carna-Garla Mare
(schematizata si mai putin frecventa).

9.b.Arta decorativa - obiecte din metal (bronz si metale pretioase)

Piesele din aur, arme si podoabe (bratari, diademe), folosite pentru ceremonii speciale,
care aparusera inca din eneolitic, erau lucrate prin ciocanire pe o forma din lemn, cu motive
solare, realizate prin ponsonare (succesiune de puncte lucrate cu un instrument special si
gravare).

9.c. Ceramica

Ca si in cazul obiectelor in metal, decorul ceramicii pastreaza principiul radialitatii si solarizarea:

Cupele din cultura Otomani, au o forma de cochilie si sunt gravate cu spirale dispuse radial,
conform unei simetrii centrale: Vase si idoli din cultura Carna-Garla-Mare.

10.Tezaure din Epoca Bronzului la Muzeul Natioal de Istorie a Romaniei

10.a.Faza finala a Neoliticului

Inceputurile prelucrarii aurului pe teritoriul Romaniei se situeaza in perioada tarzie

si finala a Neoliticului (mileniile V-IV a. Chr.). Astfel, spatiul de azi al tarii noastre se
integreaza in aria primelor manifestari ale orfrevariei preistorice pe continentul european.
Subliniem si aparitia artei bijuteriilor in Orient, descoperite in mormintele regale din Ur,
Mesopotamia. Un tezaur de bijuterii sumeriene, şi alte obiecte, a fost descoperit în locul anticului
oraş sumerian Ur, în sudul Mesopotamiei (actualmente Muquayit, sudul Iraqului). Oraşul a fost
identificat drept biblicul „Ur al chaldeilor” în 1854 de către J. E. Taylor, consulul britanic la
Basra (activ intre anii 1851-1861); excavaţiile au început între anii 1922-1924, fiind conduse de
Sir C. Leonard Wolley (1850-1960), dezvăluind morminte regale, inclusiv cel al reginei Pu-abi,
cca. 2500 î.e.n.

La nordul Dunarii si in zona Carpatilor se gaseau bogate zacaminte aurifere, de o foarte

buna calitate – maleabil si usor de prelucrat. Factorii de natura spirituala si sociala au influentat
aparitia orfevrariei eneolitice. Credinta in forta divinitatilor de a influnta dereatstinele oamenilor,
precum si convingerea ca preotii si capeteniile erau intermediari intre zei si pamanteni, pentru a
le atrage bunavointa, mesterii preistorici au creat piese din aur cu simboluri cultice precum si
obiecte de podoaba pentru ceremnii.

Dintre piesele eneolitice remarcabile, cu caracter de cult, in Muzeul national de Istorie se

pastreaza:

 Pandantivul antropomorf descoperit la Traian (jud. Neant, sec sec.V a. Chr.V a. Chr)

 Pandantivul in forma de coarne de la Gumelnita (jud. Calarasi, Chr.V a. Chr.)

 Marele idol „en violon” din tezaurul de la Moigrad (jud. Salaj) inalt de 31 cm. si in
greutate de 764 g.

 Idoli in forma de cruce sau in forma de pasare in zbor

 Pentadentul (furca cu 5 dinti), in lungime de 103 cm., lucrat in torsada (tezaurul de la

Moigrad)
  Armele de parada, sabii si pumnale, din tezaurul de la Persinari

Dintre obiectele pentru ceremonii (pentru principi, primus inter pares), incluse si in
ceremonialul funerar, se remarca:

 Bratari de diverse tipuri, simple sau torsionate, din bara masiva sau din sarme din aur
(bratara de 144,70 g. de la Balaci, jud, Teleorman)

 Verigi (44 verigi si o bratara descoperite intr-un mormant de inhumatie de la

Lungoci-Fundeni, jud. Galati)

 Margele bitronconice sau cilidrice

 Discuri convexe

 Obiecte tubulare

 Un pectoral din sec. V., in forma de semiluna de la Balaci, jud, Teleorman)

11. Epoca Bronzului. Tezaurele princiare ale traco-getilor

Epoca Bronzului se remarca prin transformari importante in economia, viata sociala

(ierarhizarea vieii sociale) si spirituala a tracilor de la nordul Dunarii. Se evidentiaza creatia
mesterilor aurari din mileniul al II-lea, atestata printr-un numar mare de descoperiri arheologice
(peste 200), prin numarul mare de piese, ca si prin cantitatea mare de aur a acestor tezaure.
Obiectele au fost gasite in asezari sau in necropole, in vase ceramice sau din bronz (Pecica-
Rovine, jud. Arad, Galesu, jud. Constanta, Hinova, jud. Mehedinti, Tauteu, jud. Bihor), unele
provenind si din descoperiri intamplatoare. Bogatia tezaurelor din aur si argint din aceasta
perioada indica existenta unor centre de putere importante importante la nordul Dunarii, a unei
ierarhii politice si a unei aristocratii locale in societatea traco-getica stratificata. O caracteristica
semnificativa este aceea ca unele tezaure contineau si materia prima dar si materiale rezultate din
prelucrarea aurului: lingouri, fragmente de bara, gheme de sarma din aur (Smig, jud. Sibiu,
Sacosu Mare jud. Timis, Hodis, jud. Bihor, Hinova, jud. Mehedinti).
Piesele descoperite sunt de o mare diversitate si se por grupa in mai multe categorii:

 Categoria insemnelor de autoritate, simbolurile de putere – spada si cele 12

pumnale din tezaurul de la Persinari, jud. Dambovita (4,8 kg. aur; pumnalele de la
Macin, jud. Tulcea; diademele de la Galesu-Poarta Alba, jud. Constanta.Toporul
din bronz de la Someseni cu disc si spin (obiect solar, aflat in Tezaurul
Muzeului National de Istorie a Romaniei, avand discul decorat cu un vartej –
interpretat ca fiind soarele in miscare, cu o rozeta din 6 volute axata pe spin, un
motiv acvativ pe tais si un motiv stelat, radiarl in jurul orificiului). Toata decoratia
acestui topor este realizata intr-o tehnica de gravura foarte fina. Tezaurul de la
Persinari – spada si topoare din aur.

 Grupul vaselor de ceremonie destinate elitelor sau caremoniilor consacrate

cultului soarelui – vasul de la Biia, jud. Alba

 Categoria obiectelor de podoaba, cea mai numeroasa, ilustrand bogatia si

statutul social: bratari, unele terminate cu capetele in voluta, si margele, falere
(discuri ornamentale decorate artistic, aplicate pe imbracaminte sau pe
harnasamentul cailor, inele de bucla (podoabe pentru par si urechi, caracteristice
pentru tracii nordici), diademe, pandantive, inele cilindrice sau in spirala,
elemente de colier, colane (torques-uri), saltaleoni (sirag de margele spiralice),
ace de par. Sunt reprezentative tezaurele de la Smig, jud. Sibiu, Sacosu Mare jud.
Timis, Hodis, jud. Bihor. Cel mai impresionant este tezaurul de la Hinova, care
cantareste aprox. 5 kg. si cuprinde o bratara din bronz si alte piese din aur: o
diadema, 14 bratari, 92 piese de colier, 761 margele, 8765 paiete conice, 16
saltaleoni, 4 inele spiralice, 4 oboecte tubulare mici, un disc miniatural, 11 piese
din sarma infasurata, 5 fragmente de piese. - Tezaurul de la Hinova – descoperit
in 1980, cuprinde peste 9000 de piese (bratari, coliere, lingouri si margele din
aur), apartine mileniului I iHr.Tezaurul de la Cucuteni-Băiceni a fost descoperit
întâmplător în 1959 şi este compus dintr-un coif, două brăţări polispiralice şi mai
multe aplice de harnaşament
 Piesele se disting prin echilibrul formelor si prin bogatia decoratiei. Creativitatea
tracilor se manifesta si in modul in care au asimilat idei si solutii decorative din alte arii de
civilizatie, cu precadere din civilizatia miceniana, pe care le-au adaptat traditiilor lor.
Orfevraria realizata de trcii nordici se alatura si se integreaza patrimoniului cultural
european, din a doua jumatate a mileniului II si inceputul primului mileniu a. Chr.

12.Tehnica si stilul mesterilor autohtoni.

Descoperirile de la Stancesti, Cucuteni-Baiceni, Poiana-Cotofenesti, Poroina Mare, Craiova,

Portile de Fier, mormintele tumulare de la Agighiol si Peretu.

Categorii de piese: coifuri, bratari, aplice de harnasament si de vesmant

Categorii de piese autohtone specifice: coifurile tipic getice, cu aparatoare fixe de obraz,
dreptunghiulare, cu ochi apotropaici pe frontal si aparatoare de ceafa decorata cu friza de
animale fantastice, cu arie de raspandire in nordul Dobrogei si in zona extra-carpatica a
Romaniei

Tehnice de realizare: aur masiv martelat (ciocanit) la cald si la rece, prelucrat „au repuosse, a
jour”, incizat, turnat in tipare bivalve, turnat prin metoda cerii pierdute, sudat, laminat,
filigranat.

Scenele iconografice reprezinta atribute ale suveranitatii, embleme, ritualuri de eroizare sau de
sacificiu, scene de vanatoare, mitologice sau de lupta intre animale

Motivele decorative : animaliere, cu semnificatie simbolica, geometrice, de traditie mai veche,

locala, zoomorfe si vegetale.

Motivele decorative zoomorfe. Armele si harnasamnetele sunt decorate cu reprezentarea unor

animale puternice, cu semnificatie apotropaica menite sa previna dezastre, sa apere si sa confere
putere in lupta cu dusmanii si cu animalele, conform credintei in puterea magica a imaginilor
zoomorfe. Motivele zoomorfe reprezinta stilizat animalele din arealul de locuire a traco-getilor
(mistreti, serpi, vulturi, cai, bovidee) sau animale fantastice (grifoni), sau compozite (mistret-
pasare-peste, cal-pasare, leu-pasare). Preponderenta motivelor zoomorfe in ornamentica traco-
getica se explica prin influentele nord-pontice, scitice, persane, provenite prin filiera greceasca si
sud-tracica, in secolele al IV-lea si al III-lea a. Chr. si sintetizate in mod unitar.

Particularitati autohtone specifice: elemente de decor geometric (benzi hasurate, reliefuri

crestate, cercuri cu punct), reprezentari antropomorfe.

Referitor la decoratia zoomorfa, piese de referinta ale orfevrariei scitice se afla in

patrimoniul Muzeului Ermitaj de la Sankt Petersburg. Bijuteriile sunt produse de populatia
nomad a scitilor, care a ocupat spatiul pontic-caspian si s-a intins din Kazahstan pana pe coastele
Marii Baltice. Perioada de inflorire a artei decorative scitice cuprinde sec. VII – III a.Chr. In
aceasta perioada, o parte din populatie a devenit sedentara si a intrat in relatii comenrciale cu alte
civilizatii, cu civilizatia greaca in principal, influentandu-se reciproc. Au fost influentati, de
asemenea, de civilizatiile persane si chineze. Obiectele decorative impodobeau caii, vesmintele.
Iconografia include animale, animale fantastice, zeitati – Marea Zeita, motive geometrice. Arta
scitica este cunoscuta in Europa de vest datorita unor expozitii temporare organizate de
Ucraina si Rusia in anii 1990si 2000. In Europa de vest si in America exista doar cateva mici
colectii. Mentionam drept colectii de referinta muzeele din Rusia, Ucraina (Museum of
Historical Treasures of Ukraine, Institute of Archaeology in Kiev), Budapesta, Miskolc,
Afganistan (Muzeul national).

13. Concluzii

Arta Epocii Bronzului se remarca prin diversitatea si complexitatea ansamblurilor

decorative cu semnificatie religiosa, simbolica (simboluri solare), sociala.

Reprezinta expresia unei religii si a unei ierarhii cosmice (soarele fiind considerat un principiu
universal al vietii si al mortii) si sociale

Tehnici de realizare a decorului (pe obiectele din metal si ceramica): gravura, incrustatia,
modelarea, incizia, ponsonarea

Prima Epoca a Fierului va mosteni Epoca Bronzului; se constata insa dezagregarea sistemelor
decorative radiale centrale in compozitii indepenente (cuprinse in registre sau metope despartite
de campuri libere, care au si ele valoare copozitionala); se pregateste astfel trecerea de la arta
simbolic- decorativa la arta decorativa si la arta figurativa a Antichitatii clasice.