25 iulie 1949, Lipatti era deja bolnav.

Este o scrisoare adresată de Dinu Lipatti mamei

lui, Anna Lipatti, născută Racoviceanu, prin care o roagă să vină la el, să-i acorde
asistența sufletească și îngrijirea de care avea nevoie. E o scrisoare pe care i-o scrie
într-un mod relativ criptic, pentru că probabil se temea de cenzura proaspătului stat
comunist.++
Această scrisoare nu a ajuns la destinație. Ea a fost interceptată de Securitatea
comunistă și a declanșat urmărirea Annei Lipatti, care făcea tot posibilul să ajungă la
fiul ei. Dinu era bolnav, internat într-un sanatoriu la Crans-Montana, în Elveția și
urma un tratament cu Cortizon, prin grija doctorului Henri Dubois-Ferrière. ++
După Război, situația în Franța era confuză, prețurile explodaseră, iar locuințele erau
scumpe. Dinu o sfătuiește pe mama sa să vină înzestrată cu mijloacele materiale de a
putea trăi cca 8-10 luni, timpul pe care el însuși îl estima până când s-ar fi restabilit și
ar fi putut să câștige normal din concerte. În ciuda acestor lucruri, precum și a faptului
că ajunge la frontiera de la Curtici într-un tren, cu pașaport și viză obținute absolut
legal, Annei Lipatti i se descoperă în valiză aceste bijuterii și este arestată "pentru
încercare de evaziune frauduloasă a metalelor prețioase". Urmează o anchetă și un
proces, ale cărei urme se păstrează în aceste documente. În primă instanță, Anna
Lipatti este condamnată la plata unei amenzi corecționale de 30.000 lei, 2.000 lei
cheltuieli de judecată și confiscarea bijuteriilor. Procurorul de pe lângă Parchetul
Tribunalului Arad face recurs, cerând o pedeapsă mai aspră. În august 1950,
Securitatea intervine pe lângă organele județene ca Anna Lipatti să nu fie lăsată să
părăsească orașul Arad, unde era încă reținută.+++
Telegramă, Timișoara, DRSP Timișoara către Direcția de Securitate a Poporului, 12
noiembrie 1949
"A se preda imediat Tovarășului Slt. Negrin”
[ora?] 19.10, din 11.11.1949
"Raportăm că în ziua de 10.11.1949, tov. Slt. Negrin a semnalat telefonic Serviciului
de Securitate Arad de a efectua un control sever asupra numitei Ana Lipatti din
București, care intenționează a părăsi țara prin punctul de frontieră Curtici, cu
pașaport în regulă, însă cu o seamă de bijuterii și valută străină nedeclarate.
Efectuându-se controlul, s-au găsit asupra numitei abil dosite prin rufărie și obiecte
personale următoarele bijuterii : una broșă argint sau platină cu două perle și pietre
fine, un inel cu perle și pietre fine, o brățară cu perle cu fermoar, un inel aur masiv, o
brățară argint cu 21 pietre și diferite alte inele împodobite cu pietre prețioase.
Numita a fost reținută de organele noastre. Este născută la 7 iulie 1887, la Slatina, cu
domiciliul în București. Poseda pașaport simplu cu nr. etc., eliberat de M.A.I. la
3.11.1949. Viza de ieșire nr. etc. din 9.11.1949, valabilă până la 18 decembrie 1949.
Susține că voia să meargă în Elveția la băiatul ei, Dinu Lipatti, pianist, și care ar fi
ginerele profesorului Ralea, fost ministru la Washinghton[viii]. Sus-numita se află
reținută. Rugăm a ne da ordin de urmare. Colonel de Securitate Ambrus Coloman

Anna Lipatti a ajuns la Geneva abia la 24 septembrie, o săptămână după recitalul de la

Besançon. Se păstrează o fotografie cu ea lângă trupul neînsuflețit al fiul ei, din data
de 3 decembrie 1950.++

Boala lui Lipatti

Între crize, transfuzii și tratamentul atât de obositor cu raze X, el lucrează și își
modifică tehnica în funcție de dificultățile provocate de inflamarea ganglionilor.
Brațul stâng devine mai gros și fiecare mișcare dureroasă. Acum, Dinu Lipatti își
cunoaște maladia: limfogranulomatoză malignă (boala lui Hodgkin) și de asemenea
șansele minime de vindecare, dar nu se descurajează. Își păstrează chiar umorul și își
încurajează mult familia din țară. Dacă nu are posibilitatea de a cânta, compune, chiar
în pat. După Melodiile pe texte de poeți francezi și Dansurile românești transcrise
pentru pian și orchestră, termină Aubade pentru suflători, ultima sa compoziție.++
La 16 septembrie 1950, deși slăbit fizic, are loc ultimul lui concert public la Besançon.
În partea doua a recitalului intenționa să execute cele 14 Valsuri în Do diez minor de
Frédéric Chopin. Puterile însă îl părăsesc, după o lungă pauză în care publicul nu s-a
clintit din sală, Dinu Lipatti reapare pe scenă, se așază la pian și interpretează motivul
"Jesus bleibt meine Freude" din cantata "Herz und Mund und Tat und Leben" de
Johann Sebastian Bach. Cu această rugăciune s-a încheiat una din cele mai bogate și
scurte cariere cunoscute în arta interpretativă modernă+++

Relatia dintre Dinu și Ana

Anul 1934 reprezintă începutul unei noi etape în viața lui Lipatti: studiile sale la Paris.
Pleacă împreună cu mama și cu fratele său mai mic. La Școala Normală de Muzică.++