ANALIZA DE CAZ

ASASINA CALUGARULUI ROGER LOUIS

SCHULTZ-MARSAUCHE

LUMINITA RUXANDRA SOLCAN

1
• 1969 - 4 septembrie, se naşte Luminiţa Solcan, la Iaşi. Pe tot parcurul copilăriei şi
adolescenţei, părinţii se ocupă îndeaproape de educaţia fetei, plătind ore particulare de
limbi străine şi de pian.
• 1981 - Dumitru Solcan,tatal fetei, trece şi el la catolicism. Luminiţa parcurge toate
etapele vieţii de credinţă catolice - Prima Împărtăşanie la vârsta de 7 ani, Confirmarea
la vârsta de 18 ani, este catolică practicantă şi face parte din grupul de tineri care
frecventează cursurile şi întrunirile religioase de la catedrala romano-catolică din Iaşi.
• 1987 - termină, ca premiantă, Liceul Mihai Eminescu, unde mama ei era profesoară.
• 1991/1992 - Luminiţa Solcan absolvă Facultatea de electrotehnică din Iaşi. În perioada
studenţiei, devine închisă în sine. Apropiaţii cred că acest lucru s-ar fi datorat
severităţii familiei şi unei dezamăgiri în dragoste.
• 1994 - Luminiţa obţine primul paşaport turistic, continuă să frecventeze Biserica şi
pleacă în străinătate ori de câte ori se organizează reuniuni religioase în afara ţării. În
2005, se afla la al patrulea paşaport. Vorbeşte franţuzeşte aproape fără accent şi este
fluentă în engleză şi italiană.
• 1999 - Dumitru Solcan moare.
• 2000 - Luminiţa Solcan, din ce în ce mai retrasă, este luată în evidenţa Spitalului de
neuropsihiatrie de la Socola. Medicii constată că suferea de ceea ce ei au numit
"tulburare depresivă atipică". Fata îşi exprimă adesea dorinţa de a deveni călugăriţă.
• 2003 - după o internare de o zi la Spitalul de neuropsihiatrie, Luminiţa continuă la
domiciliu tratamentul cu Zyprexa, un neuroleptic antipsihotic folosit în tratamentul
schizofreniei şi al tulburărilor maniaco-depresive.

2
• 14 august 2005 - Luminita Solcan pleacă pe cont propriu, de la Bucureşti, cu avionul,
în Franţa, la Lyon. De acolo, ajunge la Taizé, localitate în estul Franţei, unde se află
sediul celei mai mari comunităţi creştine ecumenice din lume, înfiinţată în 1940 de un
călugăr reformat elveţian, Roger Schultz. Anual, la Taizé, vin mii de tineri din toată
lumea pentru o săptămână de rugăciuni şi cântece religioase. Începând din 1990, la
"taberele de rugăciune" de la Taizé participă şi români, deopotrivă ortodocşi şi
catolici.
• 15 august - Luminiţa Solcan cumpără un cuţit marca "Laguiole" de la Cluny, o
localitate aflată la câţiva kilometri de Taizé. "Laguiole" este cea mai scumpă marcă de
cuţit de pe piaţa franceză. La întoarcere, Luminiţa şi-ar fi pierdut portofelul, potrivit
unui martor cu care a intrat ulterior în vorbă. Cum nu avea rezervare şi nu venise cu
grupul de români din Iaşi, seara, Luminiţa se adăposteşte în afara taberei, într-o
încăpere rezervată celor aflaţi în trecere pe la Taizé.
• 16 august, in jurul orei 22, ora României - în biserica din Taizé se află la rugăciune
peste 2500 de persoane, majoritatea tineri. Fratele Roger, în vârstă de 90 de ani, este
aşezat pe un scaun în faţa mulţimii. Luminiţa Solcan se ridică din locul în care se afla
şi îl înjunghie cu două lovituri de cuţit. Bătrânul călugăr moare în următoarele 15
minute.
• 17 august - procurorul francez Jean Louis Coste preia cazul şi face cunoscute
circumstanţele atacului. Luminiţa este supusă unui prim examen psihologic şi se
constată capacitate de discernămînt alterată, dar nu este vorba de o stare de
iresponsabilitate. Discernământ alterat, precizează procurorul, înseamnă că manifestă
unele tulburări de natură paranoică. Luminiţa Solcan declară că nu ar fi vrut să-l ucidă
pe fratele Roger, ci doar să-i atragă atenţia asupra dorinţei ei de a sta de vorbă cu el şi
de a-l avertiza despre un presupus complot francmason. Femeia beneficiază de un
avocat numit din oficiu.
• 18 august - procurorul propune încadrarea juridică "crimă cu premeditare" şi predă
dosarul unui judecător de instrucţie. Luminiţa Solcan este transferată la Dijon.
Urmează să se constituie o comisie rogatorie internaţională care să cerceteze cazul şi
în România.

3
Declarată instabilă psihic, Luminiţa Solcan nu a fost judecată, ci internată în centrul
specializat Chartreuse din Dijon. Aici a primit la rândul său, 17 lovituri de cuţit din partea
unei femei care tocmai fusese cazată în aceeaşi cameră cu ea. Agresoarea, în vârstă de 36 de
ani, se prezentase de bună voie la centru, pentru a fi internată. Potrivit regulamentului, în
asemenea situaţii pacienţii nu sunt percheziţionaţi, astfel că nimeni nu şi-a dat seama că
femeia avea la ea un cuţit. Medicii cred că ea nu ştia nimic despre Luminiţa Solcan şi a atacat-
o, pur şi simplu, într-un acces de nebunie, poate la fel cum acţionase şi românca acum şase
ani. O altă locatară a centrului a fost şi ea uşor rănită. Luminiţa Solcan este acum internată, în
stare gravă, într-un alt spital din Dijon. Înaintea atacului, ea se comporta bine şi fusese chiar
autorizată să facă plimbări, sub pază, prin oraş. Avocaţii săi solicitaseră repatrierea ei în
România, cererea fiind în curs de examinare.