ION

Liviu Rebreanu

Liviu Rebreanu este creatorul romanului romanesc modern, deoarece scrie

primul roman realist obiectiv din literatura romana, “Ion” si primul roman obiectiv
de analiza psihologica din proza romaneasca-“Padurea spanzuratilor”.
“Ion” a aparut in anul 1920, dupa o lunga perioada de elaborare, asa cum
insusi autorul mentioneaza in finalul operei. Este prima capodoperă în creaţia lui
Liviu Rebreanu şi un punct de referinţă în evoluţia romanului românesc. Aparitia
romanului a starnit un adevarat entuziastm in epoca, mai ales ca nimic din ce
publicase Rebreanu inainte nu preconiza acest succes, asa cum observa si Eugen
Lovinescu:”Nimic din ce a publicat inainte nu ne putea face sa prevedem admirabila
dezvoltare a unui scriitor, care a inceput si a continuat vreo zece ani, nu numai fara
stralucire, dar si fara indicatii de viitor.”
Acelasi critic considera ca “pornind de la acelasi material taranesc, “Ion”
reprezinta o evolutie si fata de lirismul samanatorist sau de atitudinea poporanista si
fata de eticismul ardelean, constituind o data istorica in procesul de obiectivare a
literaturii noastre epice.” Se poate vorbi de “momentul Rebreanu”, momentul unui
scriitor obiectiv, care uimeşte prin puterea de a prezenta viaţa în complexitatea ei
socială şi psihologică.
Romanul aduce o imagine nouă, autentică, obiectivă asupra realităţii rurale,
respingând orice intenţie de idilizare, de înfrumuseţare a realitatii satului. Formula de
roman pe care o adoptă Liviu Rebreanu este modernă: ea rezultă în primul rând, din
schimbarea perspectivei de investigaţie românească. Diferită e doar metoda, căci
romanul, şi în cazul lui Rebreanu, rămâne în actualitatea vieţii. Rebreanu însă o
interpretează obiectiv, ca problemă, fără intenţii moralizatoare sau sentimentalism.
In primul rand trebuie mentionat ca “Ion” este un roman obiectiv. Din punct de
vedere al continutului, faptele sunt prezentate cronologic, in cauzalitatea lor,
naratiunea fiind astfel una liniara. Exista un spatiu real, acela al satului Pripas si unul
imaginar, acela al trairilor interioare ale personajelor. Ca element de tehnhica literara,
trebuie mentionat ca autorul unui roman obiectiv este omniscient si omniprezent,
remarca evidentiata prin prezenta naratiunii la persoana a III-a sg. Modaliatatea
narativa se remarca, asadar, prin absenta marcilor formale ale naratorului, de unde
reiese obiectivitatea acestuia fata de evenimente si personaje. De altfel, Rebreanu
declara ca “M-am sfiit intotdeauna sa scriu pentru tipar la persoana I”, pentru ca
aceasta ar diminua veridicitatea povestirii.
Tot la persoana a III-a, cu detasare, Rebreanu prezinta viata satului Pripas, ca
un exemplu, ca un exponent pentru societatea rurala de la inceputul sec.XX., cu tot
ce inseamna ea: "bocotani", sarantoci, oameni de pripas, preot, invatator, functionari
de stat, oameni politici. Obiceiurile si traditiile populare, evenimentele populare din
viata omului sunt si ele prezente: hora, sfintirea hramului bisericii, nasterea, nunta,
moartea. G.Calinescu observa ca” <<Ion>>este opera unui poet epic, care canta cu
solemnitate conditiile generale ale vietii:nasterea, nunta, moartea”. Institutiile de stat-
scoala, biserica, judecatoria, notariatul-isi gasesc si ele locul in romanul lui
Rebreanu, iar familia este privita ca o institutie sociala. Rebreanu prezinta viata
satului exact asa cum este ea, cu elementele pozitive si negative, fara nici un fel de
menajamente. Formula epica dura a romanului este “o replica data atat lirismului
semanatorist cat si atitudinii poporaniste”, predominante in epoca , departandu-se
astfel de stereotipului semanatorist care idiliza viata acestuia.
Personajele sunt lasate sa evolueze singure, nu se intervine asupra lor in nici
un fel. Ion, rupt intre dragostea pentru pamant si pentru Florica alege vocea
pamantului in cunostinta de cauza, considerand ca: “ Sa raman tot calic, pentru o
muiere…”. Ana a ales calea sinuciderii in modul cel mai firesc posibil, fara nici un
fel de exagerare. In schimb, arta lui Rebreanu se vede in felul de a prezenta si de a
motiva psihologic personajul. Astfel, Ion, umilit fiind pentru ca nu avea pamant, este
sustinut de societatea in care traieste si care il judeca tot timpul sa faca orice
compromis pentru a obtine pamantul.
Prin faptul ca prezinta viata satului in intreaga lui complexitate, precum si
destinele unor personaje individuale, a caror psihologie este fin studiata, romanul
“Ion” este considerat o opera monumentala, “poate mai mare ca natura”, cum scria
Eugen Lovinescu.
In ceea ce priveste structura, aceasta este circulara. “Soseaua ce vine de la
Carlibaba, intovarasind Somesul” pana la Cluj ne introduce intr-o lume imaginara,
intr-un spatiu privilegiat in care sa se desfasoare actiunea si personajele in voia lor.
Aceeasi sosea reapare in finalul romanului pentru a marca iesirea din lumea
imaginara, dar si pentru a evidentia ca in sat viata merge inainte, dupa cele
intamplate. Intamplarile sunt structurate in doua parti cu titluri sugestive:”Glasul
pamantului” si “Glasul iubirii”, fiecare formate din cate 6 capitole, si ele simetrice si
tot cu titluri sugestive: “Inceputul”, “Hora”, “Nunta”, “Nasterea”.
„Ion” este capodopera rebreniană în care arta romancierului descoperă, cu o
rigoare şi sobrietate exemplare, adâncurile simplităţii, marea poezie epică a
miracolului existenţei esenţiale, şi în care liniştea povestirii şi echilibrul construcţiei
răsfrâng înţelegerea matură şi armonioasă a omenescului, dau epicului statura
memorabilă de simbol complex şi substanţial al frumuseţii şi contradicţiilor lumii şi
vieţii reale.

Powered by http://www.referat.ro/
cel mai tare site cu referate