Dată închidere chestionar = 10 august 2017 Număr total răspunsuri = 92
1. CÂND AȚI SUSȚINUT EXAMENUL DE DREPT DE SEMNĂTURĂ?
2017 = 30 persoane Iunie = 20 Martie = 13 2016 = 17 persoane Decembrie = 9 Septembrie = 4 Iunie = 2 Martie = 2 2015 = 9 persoane Decembrie = 4 Septembrie = 1 Iunie = 3 2013 = 6 persoane 2012 = 2 persoane 2008 = 2 persoane 2007 = 1 persoană 2006 = 2 persoane Notă: unele persoane au menționat mai multe sesiuni în cadrul cărora au susținut interviul. Ei sunt incluși la toate sesiunile menționate. 23 persoane nu au răspuns la întrebare. 2. DE CÂTE ORI AȚI SUSȚINUT PÂNĂ ACUM EXAMENUL? 3. AȚI PROMOVAT EXAMENUL DE DREPT DE SEMNATURĂ?
4. DE CÂTE ORI AȚI SUSȚINUT EXAMENUL PÂNĂ L-AȚI PROMOVAT?
5. CUM EVALUAȚI MODUL ÎN CARE S-A DESFĂȘURAT INTERVIUL?
Răspunsurile elaborate: • Ca la "romanii au talent"...slab, rapid, bifat. • ca la jurizare la scoala, te pun la zid si arunca cu chestii in tine • comisie in care au primat aroganta si punerea in dificultate a mea, ca stagiar. Un domn din comisie conduce un prestigios birou de arhitectura, la care am trimis CV la inceputul stagiului si mi-a spus la acea vreme, ca nu ma poate primi. La interviu, cand l-am revazut dupa doi ani, mi-a batut obrazul ca de ce nu am facut stagiul la un birou mai "pretentios" • Incorect, neprofesional, fara interes pentru cunostintele reale ale candidatului si axat pe superioritatea evaluatorului fata de evaluat
6. CE PROIECTE AȚI ADUS LA INTERVIU?
• un hotel, un bloc de locuinte, o hala de productie, 2 locuinte unifamiliale • cladire de apartamente, locuinta unifamilala • Cateva locuinte, cladire de birouri de 4000 mp. • Locuinta, Statie de pompieri • 3 cashi (de lucs) • o locuinta individuala, o pizzerie si o policlinica mica • O locuinta si un market • Locuinta unifamiliala; Extindere, reabilitare si amenajare in cladire istorica • doua locuinte unifamiliale, o cladire de birouri mica, un service auto • 5, majoritatea locuinte, ferme • 2 locuinţe unifamiliale faza dtac, două clădiri locuinţe colective (proiect lucrat în afară ţării faza pt), reabilitare şi modificări interioare( mai mult decât faţade), amenajare interioară şi o extindere. • Locuinte • Locuinte, birouri, hotel • Locuință unifamiliala, locuință colectivă • O locuinta unifamiliala, un cartier de locuinte cuplate si individuale, o parcare supraetajata • trei locuinte • O hala metalica, o locuinta unifamiliala, un centru de promovare al traditiilor • O locuinta colectiva, o locuinta unifamiliala si o hala industriala • O clădire de birouri, 2 scoli, 2 amenajări de interioare, un masterplan de aeroport regional • reabilitare si reconversie conac in centru cultural, reabilitare si refunctionalizare edificiu de cult, reconversie si extindere casa in centru comunitar • hotel, cladire de birouri, imobil locuinte colective, mall, locuinta unifamiliala • 2 locuinte unifamiliale si 1 cladire publica • Un mall, 2 locuinte individuale • Restaurare și consolidare pentru o locuință unifamilială și anexe, construcție neoclasicistă de secol XX, două biserici și o reconversie a unei construcții eclectice de secol XIX din grădiniță în Muzeu. Menționez că toate proiectele cu care m-am prezentat sunt intervenții pe construcții monumente istorice. • Locuinte colective/ insiruite • Locuința unifamiliala • Restaurare monument istoric, restaurant, locuinta unifamiliala • 3 casute la nivel de PT • un ansamblu de locuinte colective • trei locuinte unifamiliale • Locuința, sediu instituție si foișor • Locuinte unifamiliale, Consolidare si extindere imobil pentru cabinete medicale • locuinte unifamiliale • Prima oara: Cladire de birouri (transformare etaj tehnic in etaj curent, adaptarea cladirii la statutul de cladire inalta rezultat din schimbarea de destinatie a etajului, amenajare restaurant la ultimul nivel) - de la concept la PT, locuinta unifamiliala in Sectorul 1 (zona Straulesti) - cu imagini din santier, ferma de crestere pui de carne (SF) - impreuna cu documentatia tehnico-economica care contine si partea de arhitectura. A doua oara: Am adus aceleasi proiecte, am completat cu o pensiune - proiect de accesare a unor fonduri europene, nivel PT, o amenajare a unei farmacii Catena in cadrul unui centru comercial, extras dubtr-un proiect de branding, oferta facuta pentru amenajarea farmaciei - incercand sa acopar corect misiunile arhitectului. A treia oara: Am fost inainte de examen la conferinta sustinuta la Firul Ierbii (organizata de OAR) de catre Liviu Zagan despre "Misiunile arhitectului" si am incercat sa structurez si sa prezint proiectele in functie de misiunile arhitectului pentru a ma asigura ca intrunesc toate cele necesare. Am adus aceleasi proiecte, deoarece credeam ca sunt absolut cuprinzatoare. Am adus in toate instantele si CV-ul profesional care ne era cerut, in care sunt listate toate proiectele la care am lucrat in perioada stagiaturii, plus proiectele facute pe cont propriu, structurate pe ani / tipologii. Intr-o instanta am adus trei exemplare si le-am impartit membrilor comisiei, gandidu-ma ca vazand ca am un portofoliu vast ma vor trata cu mai mult respect. Nu a fost cazul, au refuzat sa se uite, mi s-a zis ca nu-i intereseaza. Am in portofoliu peste in jur de 50-60 de proiecte de toate anvergurile. • 2 locuinte unifamiliale si o cladire P+2 locuinte colective • Locuinta unifamiliala, Proiecte personale (Stadion, Amenajari interioare) • O locuinta unifamiliala si o cladire de locuinte colective, faza PT cu urmarire de santier si finalizarea acesteia. • Un ansamblu de 4 locuinte insiruite, o cladire de birouri, un ansamblu rezidential (compus din 24 de locuinte), un grup de 4 locuinte individuale • Doua proiecte de locuinte colective. • un portofoliu de concursuri, 2 locuinte unifamiliale (faza PT si urmarire de santier), si un imobil de locuinte colective cu spatii comerciale la parter S+P+2E+M (proiect in faza de autorizare) • Un ansamblu de locuinte colective • O hala industriala, O agropensiune • o locuinta unifamiliala • 3 locuinte unifamiliale, in faza Proiect Tehnic • Bloc de locuinte, cladire de birouri, locuinta, locuinta. • Programe complexe. • o cladire de birouri si doua locuinte unifamiliale • locuinte cuplate • locuinta unifamiliala • 3 locuinte unifamiliale + 1 ApartHotel • Pensiune, conversie, locuinta, extindere • DTAC-uri pentru 5 locuinte, o amenajare interioara pentru birouri de 3500 mp si o piscina subterana pentru organizare de santier • 2 locuinte unifamiliale, 2 clinici medicale, o hala industriala • Pensiune Agroturistica, Casa de vacanta la munte. • o locuinta unifamiliala si un proiect complex in faza de executie, partea la care am participat - diverse detalii tehnice - fatade, hidroizolatii, compartimentari interioare • O locuinta unifamiliala, un complex zona mixta: servicii, turism, locuinte colective si functiuni adiacente, un complex locuinte colective pe o suprafata de 15 hectare - proiectd e dezvoltare urbana Belgia si un proiect la scara urbana, strategii de dezvoltare Paris. • mici proiecte de arhitectura, amenajări interioare, strategii, studii de fezabilitate, PAC, niciun PT de constructie cu fundatie proprie. • 3 locuinte- 2 autorizate si executate -PT , 1 in curs de autorizare -DTAC • 3 locuinte unifamiliale • doua locuinte unifamiliala + doua cladiri de birouri • locuinta unifamiliala, unitati de cazare • Ansambluri locuințe și servicii • Complex locuinte colective; locuinta unifamiliala; amenajari • M-am prezentat cu 3 proiecte: o locuinta unifamiliala, conversia unei hale existente in centru SMURD si renovarea si reabilitarea unui camin cultural. • O locuinta unifamiliala, un bloc, o amenajare de cafenea • locuinte • locuinta unifamiliala si pensiune agroturistica • Doua locuinte individuale si un imobil de locuinte colevctive • Locuinte unifamiliale si colective • locuinte unifamiliale, gradinita, primarie • locuinta unifamiliala • Locuinte colective • Corpul nou "C" de clădire a Universității Titu Maiorescu, o clădire cu locuințe colective și doua locuințe unifamiliale. • O locuinta familiala si un sediu administrativ • cladire multifunctionala, casa de vacanta, cladire rezidentiala realizate pentru strainatate • Am dat pt spatii verzi G parca. Sunt Ing. Dpl. Peisagist. In 2014. Am prezentat mai multe proiecte de parcuri dar asta nu a convins. Cei din comise vroiau sa stie cum de am facut eu parcurile!!! • locuinte unifamilale • 2 x Restaurari cladiri cu valoare istorica si schimbare functiune in Birouri faza PAC. 1 x Locuinta tip Penthouse faza PAC. 1 Proiect Pth pentru detalii tehnice • Locuinta unifamilială, Bloc de locuinte • Locuință, proiect de restaurare, design interior. • Locuinta • O locuinta unifamiliala, doua locuinte colective • Locuinta unifamiliala, gradinita, concurs international • 3 imobile locuinte colective si 1 locuinta unifamiliala • Locuinte unifamiliale • Casa Parter • O locuinta unifamiliala, o protoierie, mansardare locuinta, proiecte in faza de S.F.
7. VĂ ROG SĂ DETALIAȚI CUM S-A DESFĂȘURAT INTERVIUL ȘI CE
ÎNTREBĂRI AȚI PRIMIT DE LA COMISIE. DACĂ AȚI SUSȚINUT DE MAI MULTE ORI, VĂ ROG SĂ DETALIAȚI TOATE INTERVIURILE. • Deoarece doar unul din proiecte era la nivel PTh, l-am sustinut pe acela. Este vorba despre o hala metalica pentru reparatii utilaje. Interviul a durat 20 min, timp in care am fost intrebata despre proiect plus intrebari de cultura generala, cum ar fi stil de arhitectura preferat, arhitect preferat (nu le prea vad rostul). Despre proiect am fost intrebata destul de in amanunt. M-au intrebat despre planimetrie, ce usi, ce panouri am folosit. Despre structura halei. Modul de incalzire al halei. Am discutat pe detalii. Am dus poze de pe santier, avand in vedere ca hala era in constructie. Apoi au pus intrebari despre alte proiecte pe care nu le-am prezentat la comisie, deoarece nu aveam la hala antemasuratori si caiete de sarcini. M-au pus sa dau definita caietului de sarcini si sa numesc cateva capitole dintr-un caiet de sarcini. M-au intrebat daca am coordonat vreun proiect in postura de sef de proiect. Raspunsul a fost nu. Comisia in care am fost mi s-a parut corecta si intrebarile plauzibile. • intrebari din legi in general si referitoare la securitatea la incendiu si la adaptarea unei constructii la nevoile persoanelor cu dizabilitati • Primul interviu: nu s-au uitat prea mult pe proiectele aduse, vazand ca le stiam f bine, nici nu m-au lasat sa deschis toate plansele desenate; au remarcat faptul ca geamurile de la casa scarii aveau H parapet= 1.80 m si m-au intrebat cum le va sterge beneficiarul? Apoi au trecut rapid prin proiectul de locuinta pe care nu l-au deschis, iarasi, ajungand in cele din urma la ultimul proiect de gradinita pt copii care era in faza DALI, un proiect pe care abia l-am inceput la birou, un monument istoric de categorie B. Le-am zis ca este in studiu, ca abia il analizam, dar am vrut sa arat faptul ca, fac si alte proiecte, in afara de locuinte si pensiuni. Au inceput sa se lege de faptul ca este monument si de acolo au inceput intrebari legate de istoria arhitecturii, legea monumentelor etc.: care sunt stilurile arhitecturale? sa le desenez, sa le comentez... cum erau ferestrele la cladirile romanice? sa le desenez si sa le comentez... care sunt stilurile arh si perioadele lor? ce arhitecti ma inspira in proiectele mele si lucrarile lor? In ce curent literar s-a inscris Zaha Hadid cand si-a inceput cariera? Si acum in ce curent se inscrie prin lucrarile din ultimii ani de viata? si au continuat pe aceasta tema, tinandu-ma 1 ora si 30 min la interviu. Daca vedeau ca stii raspunsul la o intrebare continuam cu alta intrebare pana reuseau sa te incurce sau sa te blocheze. Asta era atitudinea lor! Si bineinteles intrebarea care a fost atat la primul interviu in martie, cat si la cel din iunie 2017: de ce ma grabesc sa iau acest drept de semnatura? Ca ei considera ca este prea devreme acum, dupa 2-3 ani de cand am terminat facultatea. Le- am raspuns ca toata viata vom avea de invatat, este o meserie f complexa, cu solutii diverse si lucruri noi ce apar mereu. La al doilea interviu intrebarile ar fi trebuit adresate indrumatorului: de ce este zidul de 40 cm, cand putea fi si mai subtire, de ce nu sunt ferestre in mansarda in peretii exteriori si sunt doar Veluxuri? De ce este suprafata camerei de cazare asa mare ( era de aprox. 20 mp), ca un dormitor de 12 mp este suficient? Pentru ca s-a dorit un confort sporit si clasificarea la minim 4 margarete nu a fost un raspuns multumitor pt ei. Si intrebari de acest gen au tot fost... Consider ca multe intrebari trebuiau adresate indrumatorului, deoarece aceste proiecte au fost realizate si verificate impreuna cu arhitectul indrumator cu drept de semnatura de minim 5 ani. • Am inceput interviul spunand ca vreau intai sa fac o prezentare generala a ceea ce am acumulat pe parcursul stagiului insa nu am fost lasata, membrii comisiei impartindu-si dosarele si incepand sa le analizeze. Intrebarile pe care mi le amintesc - ce articole din normative consider ca sunt interpretabile (a fost o intrebare pe subiect, intrucat eu condusesem discutia spre modalitatea de lucru cu verificatorii); - ce conditii trebuie sa indeplineasca parapetul unui perete cortina la cladiri inalte; • S-a discutat mai mult in relatie cu misiunile arhitectului si au fost intrebari legate de motivele schimbarii fatadei locuintei existente extise si de functionalitatea mallului. Am povestit misiuni indeplinite si in alte proiecte decat cele prezentate pentru completare • Pentru ca am sustinut interviul la o ora destul de avansata, la finalul zilei de examen, am sustinut doar doua dintre cele trei proiecte pe care le-am pregatit pentru interviu. Acesta nu a fost neaparat ceva negativ, pentru ca cei din comisie au putut prelua toate informatiile de care aveau nevoie din cele doua proiecte. Inytrebarile au fost de buna simt, strans legate de proiectele prezentate, atat cele legate de latura creativa a proiectarii cat si de legislatie. • Prima intrebare a fost la adresa proiectelor mici cu care m-am prezentat si ca de ce nu am venit cu un bloc, ceva mai interesant. La locuinta (proiect si realizat de beneficiar) au fost intrebari cu privire la numarul de camere, de ce asa multe, de ce subsolul asa mare. La market au fost intrebari cu privire la estetica materialelor si a firnelor luminoase- insemne comerciale specifice operatorului spatiului comercial. - intrebari ce dezbateau tema de proiectare ceruta de beneficiar • Intrebari legate de reglementarile urbanistice, normative tehnice, proiectarea conform cerintelor ISU, etc. • Vizionat mape proiecte, intrebari din legislatie si practica deontologica.Putin cam mult sarcasm. • Au fost intrebari generale despre procesul de autorizare si avizare (nu foarte detaliate). Intrebari despre siguranta in exploatare, s-a insistat pe modul de calcul al scarilor. Intrebari generale despre aritecti care ma intereseaza si care ma inspira. • Din cei 3 membri doar 2 mi-au adresat intrebari, celalalt membru doar a consultat proiectele aduse. Intrebariel au fost destul de generale, in principiu foarte usor de raspuns (care a fost conceptul de la care s- a plecat pt proiectul'x' , in ce faze te-ai dus pe santier, ce ai facut cand te- ai dus pe santier, sa explic un detaliu de travee, cand si cum s-au consultat celelalte discipline implicate in proiect - instalatii, structura, etc). Intrebarile nu au fost grele(am promovat cu o nota peste 9), atitudinea in schimb foarte sexista si arhaica, presarata cu mici comentarii impertinente. Un comportament nepermis intr-un astfel de cadru. • Intrebarile au fost legate despre implicarea personala in proiectele prezentate si la final o intrebare legata de costurile pe care le-as aplica pentru realizarea unui proiect de locuinta. • Intrebari generale si intrebari capcana. • am discutat despre activitatea din anii stagiului si am marturisit care sunt problemele care ma preocupa ca arhitect si cum am lucrat in acesti ani pentru a actiona in directiile respective. am fost intrebat despre modalitatile in care ne-am obtinut proiectele si despre proceduri legale sub auspiciile carora am dezvoltat anumite proiecte. am prezentat ce mi s-a cerut. • Am pornit cu unu mare minus pentru ca unul din proiecte a fost realizat in loc. Floresti Cluj, astfel s-a discutat 35 minute de pozitia locului de parcare......apoi din istoria arhitecturii, discutie ce a dus spre o mare " greseala " din partea mea, deoarece nu se regasea nici un element din cele 5 puncte ale arhitecturii moderne implementate de Le Courbusier. • Dupa ce m-am prezentat si am vorbit pe scurt despre ce portofolii am pregatit pentru examen, am fost intrebata despre biroul in care mi-am facut stagiatura (dimensiune, ce tipuri de lucrari se fac in birou ). Apoi am fost intrebata daca am faze mai avansate de proiectare in portofoliile prezentate (cazul celor doua case la care erau prezentate si detalii de executie si urmarirea de santier). Am fost rugata apoi sa prezint aspectele importante in cazul imobilului de locuinte si am discutat cateva aspecte legat de proiect. M-au intrebat cei din comisie apoi de anumite probleme ce apar in santier si cum s-au putea remedia acestea si despre rolul arhitectului pe santier (in afara de fazele determinante ce sunt obligatorii). La final am primit rezultatul pe loc • Am ramas cu o singura reactie finala "...si ia ziceti dl arhitect, va doriti asa tare stampila asta patrata?" DA. • Interviul a fost o totala bataie de joc din partea comisiei care adresa intrebari cum ar fi: "Da' la voi acolo in Moldova (eu fiind din Bacau) ati auzit di termoizilatii (cu accentul pe ultimul i, cu alte cuvinte vorbeau moldoveneste)? Ha ha ha ha ha!"Mentionez faptul ca un membru al comisiei statea cu picioarele ridicate pe masa in timp ce alti doi se intreceau in glume care nu-si aveau nici locul, nici rostul in acel moment. Am primit critici referitoare la avengura proiectelor ("Cum sa-ti dam dreptul de semnatura daca tu ai proiectat pana acum case? Vino si tu cu un centru de afaceri, sau la voi in Moldova mai greu cu civilizatia..."). • Intrebari atat despre partea legislativa, cat si tehnice • Intrebari legislatie, observatii de functionalitate • Nu am primit decât doua întrebări și nu am fost băgat in seama • Am primit din partea comisiei întrebări de genul: 1. Ce sunt fațadele ventilate? 2. Ce este o structura din cadre? 3. Care este diferența dintre o învelitoare și o șarpanta? 4. Care sunt responsabilitățile unui arhitect pe șantier? Etc. S-a pus accentul pe proiectul cu funcțiunea de universitate. • Intrebari privind desfasurarea proiectelor, prin toate fazele determinante, corelate cu legislatia in vigoare, precum si intrebari de cultura generala • Comisia s-a legat de formele cladirilor si au avut comentarii negative si subiective apropo de alegerea unor finisaje (combinatie tencuiala alba+caramida) sau alegerea unei simetrii pe diagonala. Am fost criticat ca nu am prevazut in proiect traseul conductei de gaze • Tatal meu e arhitect. Membrii comisiei si-au adus aminte de dumnealui si m-au intrebat la ce-mi trebuie drept de semnatura. Mi-au explicat in mod pertinent cum am putea sa ne desfasuram activitatea impreuna, eu si tatal meu, fara sa avem amandoi drept de semnatura, dar m-au sfatuit sa nu cresc in umbra lui. S-a discutat pe marginea normativului P118 si am primit o observatie la locuinta in legatura cu un spatiu de circulatie mai ingust decat permite legea locuintei. In general raspunsurile pe care le-am dat au fost bine primite, atmosfera relaxata. • Comisia a fost mai preocupata sa critice biroul mentorului, solutia estetica etc. Au fost foarte vehementi ca ar trebui sa fi venit cu un proiect pe care sa il fi facut eu integral...de parca asa ceva este posibil legal..proiectele sunt semnate si concepute de un arhitect cu drept de semnatura...noi doar detaliem, studiem variante etc. Ar fi abuziv din partea mentorului sa semneze "de complezenta" proiecte facute de stagiari. • Au fost intrebari legate de problemele intampinate in timpul proiectarii, cum a decurs urmarirea de santier, colaborarea dintre specialitati, si ce aport am avut eu ca stagiar in acet proces. • S-a desfasurat intr-un mod foarte profesionist, fara sa se puna accentul pe legislatie, ceea ce mi se pare foarte corect. • Prezentarea proiectelor cu punctarea legislatiei in vigoare folosite in cadrul sau si antingerea misiunilor îndeplinitite odata ca acestea a fost un procedeu imposibil de executat. Am fost intrerupt de la prima prezentare iar "interviul" a fost de fapt o corectura pe cateva detalii de executie. Intrebarile au fost axate strict pe costurile de proiectare de arhutectura practicate de firma la care mi-am afectuat stagiul, lucru ce mi s-a parut non etic. Discutia a continuat pe modul de administrare a firmei si faptul ca in regiunea mea practicam preturi foarte mici, anticoncurente, de parca eu eram administratorul firmei si eu ma ocupam de oferta financiara. • Intrebarile au fost limitate strict la proiect. Am fost intrebata despre implicarea mea in proiect, despre aspecte tehnice (de ex. adaposturi de protectie civila), mi s-au cerut poze cu lucrarea finalizata (pe care le aveam) si s-a facut comparatie cu proiectul initial (prezentat in randari), am fost intrebata de dificultati intampinate pe parcurs. Unul dintre membrii comisiei parea ca incearca in mod special sa gaseasca un aspect cu care sa ma "prinda", dar nu a fost cazul. Am primit raspunsul pe loc. Consider ca discutia a fost una colegiala, profesionista. • A fost ales 1 proiect pe care l-am prezentat in detaliu. Discutia a evoluat de la proiectul respectiv catre cadrul legislativ si intrebarile au fost diverse. Ne-am "plimbat" prin legi si normative intr-o discutie placuta... nu as numi-o interviu :) • Foarte zorit, nu am apucat sa prezint decat un proiect din cele 3 cu care ma prezentasem. Am putut sa prezint proiectul de la sit, concept, proiect final si detalii de excutie. Mi s-a parut ciudat ca s-a insistat pe produsele folosite in proiect. • Am prezentat conceptul pentru o agropensiune; am primit intrebari legate de sit si imprejurimi; am primit intrebari legate de masuri de securitate la incendiu pentru o hala de productie. • La primul - comisie din Bucuresti - abia s-au uitat la proiecte si m-au intrebat ce muzica ascult, ca era extrem de relevant. Nu m-au lasat sa- mi prezint proiectele, au spus ca sunt prost facute si ca n-am habar de nimic. Mi-au spus ca din acest motiv, din cauza celor ca mine "se duce d...i arhitectura din Romania". Si m-au picat "cu brio". Nici macar n-am inteles ce s-a intamplat. "ce, care, cum, de ce?!" • La al doilea - comisie "din provincie" - m-am dus cu aceleasi proiecte (eram curios care e marea problema cu proiectele mele, care s-au si realizat si functioneaza foarte bine), am discutat ca oamenii civilizati, au analizat corect proiectele, am discutat plusurile si minusurile conform cu legislatia, dar fara sa turui legislatia ca un robotel si surpriza...a fost ok. • Din pacate nu-mi mai amintesc membrii comisiilor, dar am fost foarte prost impresionat de cea din Bucuresti. • Întrebări din legislație, pe proiecte, din arhitectura în general și despre profesie. • Interviul a inceput prin a ma prezenta si prin a prezenta ceea ce contine dosarul meu (lucruri generale). In timp ce comisia evalua ceea ce am prezentat in dosarul de examen eu completam verbal ceea ce ei vizionau. Am incercat sa prezint atat partea care tine de lucrul efectiv la proiect cat si experientele pe care le-am avut si ce am invatat din ele. Consider mult mai important cum te dezvolti ca persoana in raport cu meseria pe care o ai, decat doar sa rezolvi un detaliu corect si sa gandesti mecanic. • Cei din comisie nu au citit doc. Data. Cv-ul meu profesional nu a fost citit si in general am avut parte de o comisie care nu a intrebat nimic tehnic ci doar se interesau cum de am apucat eu sa fac parcuri. • Am intrat in sala semineu ( arh. Miklos Kollo, arh. Cristina Mares, arh. Stefan Paskucz) Interviul a inceput bine, m-au intrebat despre viata mea profesionala. Apoi cand am inceput sa prezint mi-am dat seama ca ma emotionez si ca am blocaj...le-am explicat ca am emotii si de asta nu-mi gaseam cele mai simple cuvinte. Au fost impresionati ca era singurul plan de situatie care arata si vecinii si ca respectam aliniamentul stradal. La sectiuni m-au intrebat cum as rezolva un detaliu la terasa, le-am aratat paginile cu detalii. Mi-au mai pus diverse intrebari si au fost multumiti de raspunsuri. Domnul Miklos Kollo m-a intrebat daca stiu la ce pret se ridica investitia. I-am spus ca este in memoriu, la valoarea estimativa calculata cu 806 ron/mp. Mi-au spus ca valoarea casei e alta si daca am idee cat ar fi pretul real. Le-am spus ca nu stiu. Apoi m-a intrebat daca cu 60.000 de euro poate construi un P+E cu suprafata construita 80mp la parter, i-am spus ca da. S-au uitat toti ciudat la mine. Le-am zis ca sora mea si-a construit casa pe structura metalica p+e+m cu Sc =100 mp la parter cu 80.000 de euro. Domnul Paskucz mi-a spus sa-i desenez sectiunea de la casa sorei mele. I-am spus ca e prea complicat sa desenez asa ceva si mi-a dat marcarul lui sa incep. Apoi sa desenez planurile casei. (Am stat in casa aia 2 ani si imi dadeam seama ca la cat de emotionata sunt nu pot sa o desenez si incepusem sa ma enervez ca nu venisem sa-mi arat felul cum desenez de mana sub stres. ) Tremurand am reusit sa desenez ceva. Domnu' Paskucz mi-a spus ca la cat de stangaci desenez casa cu care am venit nu are cum sa fie facuta de min si sa desenez detaliile de la casa care sunt prea bine facute sa fie ale mele. Le-am spus ca eu am facut proiectul si ca mi se pare de doi lei sa muncesc la un proiect si sa ajung in fata lor si ei sa nu ma creada ca l-am facut eu. ( Stiam cat statusem la fiecare detaliu in parte sa fie cat mai clar si cat imi luase fiecare detaliu.) Nu m- a crezut si mi-a spus sa desenez detaliu la streasina. Apoi sa-i spun cu ce se prinde jgheabul de casa. Le-am raspuns cu un sort de tabla. Au insistat cu ce se prinde jgheabul de sort de nu cade. Nu am stiut. Si mi- au zis ca e inadmisibil sa nu stiu cum se prinde jgheabul de sort ...ca se numesc agrafe. Apoi m-au intrebat ce am pus pe astereala. Le-am spus ca hidroizolatie. Mi-au spus ca nu, se pune strat de difuzie a vaporilor si ca pentru hidroizolatie se foloseste tigla....
Si pentru a va arata ca pentru a obtine un drept de semnatura trebuie
sa deschizi larg ochii si sa stii ce fel de indrumator sa-ti alegi, mai jos va descriu putin si din ceea ce am trait in ultima parte a interviului:
Domnu Paskucz mi-a spus ca ii vine sa-l sune pe indrumatorul meu sa
verifice daca proiectul este facut de mine. I-am spus ca-l rog sa-l sune daca nu are detector de minciuni la el ca sa verifice. L-am sunat pe indrumator. (Indrumatorul meu domnul arh Florescu Dumitru are 78 de ani, pe care l-am ales pentru a-mi incheia ultimile sase luni din stagiu nu datorita faptului ca il stiam ca fiind un bun indrumator, care habar nu are la ce proiecte lucrez sau cu ce ma strofoc si in general si spune doar glume proaste. Iar el nici macar nu stia unde se afla amplastata locuinta proiectata de mine ci pur si simplu si-a pus stampila pe proiectul meu). L-am sunat si a fost de a fost de acord sa-l pun pe speaker. Conversatia a fost tinuta de domnul Paskucz care i-a spus ca are dubii ca as fi facut eu proiectul la cum ma prezint. Indrumatorul meu a raspuns ca din pacate lucreaza in acelasi birou cu mine dar trebuia sa le zica ca sunt o arhitecta slaba. Domnul Paskucz i-a multumit si l-a felicitat pentru proiectul reusit, iar indrumatorul le-a multumit pentru felicitari. .....Eu daca fusesem pana in momentu asta blocata, acum am ramas fara cuvinte si pur si simplu imi venea sa ies din sala fara a mai da nici un fel de explicatii nimanui. Dupa ce ca habar nu avea de proiect, nu fusese indrumator decat cu stampila si numele... isi insusea si proiectul si laudele...si confirma banuielile comisiei. Stiu ca ultimul paragraf este o disputa intre mine si indrumator si imi asum vina pentru alegerea facuta, dar acest arhitect are drept de semnatura... Sper ca cei din generatia mea sa nu ajunga astfel de indrumatori. • De ce n-ai studiu de insorire? - nu l-a cerut primaria si clientul nu l-a platit. De ce nu ai facut studiu de volumetrie si vecinatati? - pentru ca este in camp casa... Asta este profilul firmei la care lucrez, facem case in zona "metropolitana" Bucuresti - raspuns: Schimba-ti locul de munca sau fa o simulare de proiect care sa treaca prin toate misiunile arhitectului.... Adica imi platesc singura devizist, geotehnician, ridicare topo, studiu de insorire, etc si fac de la studiu de prefezabilitate pana la urmarire de santier si "as build" pe un proiect fictiv pe care il inventez eu? - Daca vrei stampila, da. Inca ma mai gandesc cum sa il cheme pe clientul meu fictiv care simuleaza ca imi da multi bani ca sa ii fac eu proiectul perfect. (orice, dar nu casa, ca din astea stie toata lumea sa faca) • Îmi aduc aminte de discuţii despre ce "nu contează": -reabilitările care ar fi fost deja vizate de ministerul culturii- dar a contat modificările în interior, tehnici folosite..practic mi-au zis că indiferent dacă proiectul este mai mult decât faţada dacă este avizat de ministrul culturi nu este valid. Tot ce am făcut în străinătate nu a fost luat în considerare. Practic la sfârşit mi s-a explicat că nu am cartuşul care trebuie şi că dosarele treuie sa fie complete cu toate plansele dintr-un dtac (eu aveam deja 8 ani de experienţă în domeniu). • Întâi este important de menționat faptul că înainte să înceapă audierea propriu-zisă, unul din membrii comisiei a plecat; cu toate că eram înăuntru deja, cu toate că dosarele mele se aflau pe birou, cu toate că se derula totul pe timpul meu. Pur și simplu s-a ridicat și a părăsit sala, altfel pierdea trenul. Ceilalți 3 membri au rămas responsabili de rezolvarea din burtă, presupun, a mediei aritmetice de la final, care trebuia să să împartă la 4, că 4 erau, pe hârtie cel puțin. O, dar pînâ la final avea să mai fie. Mai avea să fie un lung exercițiu de răbdare. Lângă atitudinea arogantă și comportamentul zeflemitor au fost momentele de tăcere(LA O AUDIERE!) survenite în urma întrebărilor retorice(de ex. „Tu ești de-acord cu ce-ai făcut aici?” „Voi la Iași sunteți toți așa capabili?” „Ce pot eu să-ți fac dacă voi inventați petehașuri?”) plasate, în mod cert peiorativ. Din cele 4 proiecte pe care le-am adus, s-a discutat 1. Trebuie să menționez, întrucât chestia asta m-a scos din minți: după ce a scos dezordonat și amestecat proiectul din biblioraft unul din cei trei indivizi a început să-mi ceară cutare planșă care se afla cine știe pe unde în movila din fața lui. Am refuzat să încep să sap, și-a replicat „Atunci nu mă interesează!”. Dialogul „la obiect” a fost scurt: două întrebări din siguranța la incendiu și o întrebare din bucata de legislație care vizează ofertarea proiectelor. În rest, rest însemnând 35 din cele 40 de minute petrecute de mine acolo, nu am înțeles ce s-a întâmplat. Am plecat acasă sigură că am picat, și iar trebuie să vin de la mama dracului să stau la tir pentru niște sadici. Am plecat, timorată și umilită. Mare mi-a fost surpriza să aflu că am trecut cu sfântul 8. Nu am înțeles de unde și până unde întreaga experiență era premisă de nota 8. Pentru modul în care s-au comportat „comisarii” eu aș fi bănuit că primesc un super -8 și cu bilet de „adio, tată!” de la colectivul național de arhitecți emeriți. Dar, ce știu eu... Am plecat, pe blat cu un fost coleg de an, pentru pierdusem trenul; s-a dat peste cap programul(pentru că a întârziat comisia dis de dimineață; n-am cum să mă înșel - am fost prima venită, înaintea secretarului, la ora 6 și ceva). În linii mari, a fost o experiență ABOMINABILĂ pe care nu o doresc nici dușmanilor. Sper ca pe viitor să se dilueze aroganța obositoare a membrilor comisiilor de evaluare și să creștem exigența în materie de evaluare efectivă a cunoștințelor. • Primul interviu: S-a mizat foarte mult pe opinia personala a comisiei in legatura cu estetica lucrarilor; Nu s-a luat in considerare statutul de "stagiar" (puterea limitata de decizie in fata arhitectului indrumator); Nu s-a pus accent pe cunostintele dobandite pe perioada stagiului (cunostinte tehnice, legislatie - comisia a dovedit lacune in cunoasterea acesteia, colaborarea cu alte specialitati, vizite pe santier etc.); Nu s-au atins cele 4 criterii descrise in metodologia examenului (singurul criteriu pe care s-a insistat a fost calitatea mediului de proiectare); Timpul alocat interviului a fost limitat, comisia tragand concluzii doar din prezentarea unui singur proiect (interviul s-a desfasurat spre seara, comisia grabindu-se sa termine); La un moment dat in sala a ramas un singur arhitect; S-au facut reprosuri de tipul "de ce nu ai spus ca nu ti-a placut mediul in care ai lucrat" sau "de ce nu ai spus ca proiectele la care ai lucrat nu sunt bune". Al doilea interviu: S-a desfasurat excelent; Comisia a urmarit toate cele 4 criterii descrise in metodologia examenului; S-au pus intrebari din legislatie (comisia a dovedit o buna cunoastere a legislatiei in vigoare), s-au testat cunostintele tehnice, s-a punctat relatia cu celelalte specialitati participante la proiect si experienta dobandita pe santiere; S-a urmarit cunoasterea activitatii stagiarului (atat in biroul unde s-a desfasurat stagiul, cat si in afara lui); A fost evaluata corect relatia stagiar - arhitect indrumator. • Prezentarea a inceput cat se poate de normal. Am enumerat proiectele dupa care am ales unul dintre ele pentru a incepe discutia. Am fost intrebat unde este amplasat terenul respectiv, prezentand planurile de incadrare in zona si cel de situatie. Urmatoarele intrebari au fost legate de existenta unor arii protejate in zona si unitatea zonei. Am raspuns concret intrebarilor, oferind explicatii lamuritoare pentru a expune cat mai clar contextul proiectului. Au urmat intrebari legate de concept si modul de gandire al volumetriei si amplasarii constructiei pe teren. Am explicat rationamenul si conceptul general al cladirii, pentru care membrii comisiei nu au avut nicio obiectie. Dupa prezentarea conceptului, am vrut sa prezint proiectul din punct de vedere al misiunilor arhitectului si modul lor de aplicare (de la discutiile cu beneficiarul si stabilirea temepi de proiectare, perioada in care aceasta se poate modifica si completa, obtinerea CU si a avizelor prevazute etc.) dar am fost intrerupt de unul din membrii comisiei cu o intrebare referitoare la un detaliu de fundatie (mai exact, cum se hidroizoleaza fundatia unei case lipita la calcan fara subsol - mentionez faptul ca proiectul meu consta intr-o cladire alipita la calcan). Raspunsul logic a fost ca nu e nevoie de hidroizolatie pentru talpa de fundatie daca nu exista subsol, mai ales daca este situata deasupra adancimii de inghet, fiind nevoie doar de o bariera hidroizolanta intre fundatie si inchiderile verticale de deasupra. Aparent raspunsul nu a fost multumitor pentru ei. Apoi, am explicat procesul de hidroizolare a unei fundatii in general, cu particularitatea plasarii langa calcan (sprijinirea calcanului vecin pentru realizarea sapaturii, montarea cofrajului, aplicarea membranei hidroizolante, a armaturilor si turnarea betonului). Iarasi nu a fost un raspuns multumitor. In aceasta situatie, am ramas oarecum blocat, pentru ca nu mai intelegeam ce anume nu e corect. Am prezentat poze de pe santier din faza de turnare a fundatiilor care sa imi sprijine argumentele. Au urmat critici despre stadiul in care se afla cladirea respectiva (erau ridicate doar fundatiile si stalpii parterului) si despre faptul ca nu am prezentat o cladire completa (citez "noi vedem aici niste randari frumoase, dar vrem sa vedem si noi cum arata in realitate, daca este acelasi lucru cu ce ai proiectat"). Nu are sens sa spun ca nu este un element pe care il pot controla eu, si cu atat mai putin un criteriu de evaluare. In plus, nici macar nu s-au mai studiat celelalte proiecte, care erau in stadii mult mai avansate de constructie. Nu mi s-au pus intrebari de legislatie, nu mi s-au pus intrebari care sa verifice celelalte aspecte ale proiectarii. In schimb, am fost intrebat de ce vreau sa-mi iau dreptul de semnatura asa repede, pentru ca doar ce am terminat cei 2 ani de stagiu si deja am venit la examen. O scurta recapitulare si concluzie: am inceput sa prezint proiectul intr- un demers logic, am fost intrerupt chiar la inceput in timp ce explicam care sunt misiunile arhitectului si cum au fost aplicate pe proiect, mi s- au pus intrebari tehnice la care am raspuns (in opinia mea corect) dar ei nu au fost de acord cu raspunsurile primite (in schimb nu mi s-a explicat de ce nu e corect ce spun) si am fost criticat ca nu am prezentat proiecte gata construite. Nu am fost evaluat conform celorlalte criterii, dar pentru care am fost notat. • s-a comentat calitatea arhitecturii, scara mare a proiectului, mi s-a atras atentia ca la astfel de gabarite, contributia mea a fost prea mica (am pus cote, am calculat suprafete, am detaliat anumite zone, dar nu am participat la discutii cu investitorii, la contractare, la urmarirea lucrarii etc) • S-a discutat despre: concept, variante, probleme de proiectare, buget, in ordinea asta • Multe din intrebarile comisiei sunt directionate catre solutia de arhitectura, fara a se lua in calcul faptul ca stagiarul nu are forta de decizie in acest sens. De asemenea, se practica intrebari privind legislatia cu un grad de specificitate nerealist. Acestea ar trebui sa aiba un caracter general, de sinteza. Nu in ultimul rand, se practica intrebari al caror raspuns poate fi usor interpretabil, cum ar fi arhitecti favoriti, surse de documentare folosite, etc. • Au fost intrebari extrem de pertinente, intrebari la care orice arhitect cu drept de semnatura ar trebui sa fie capabil sa raspunda. Intrebari legate de constructia in zone protejate/situri arheologice Caiete de sarcini - ce contin, cand sunt necesare Intrebari legate, participarea la vizitele pe santier si modul de corectare a erorilor aparute Dificultati aparute pe parcrusul proiectului Intrebare generala despre o cladire contemporana in Romania. • Pentru cladirea de birouri - intrebari despre contextul urban si amplasarea pe teren, scheme functionale, ce a stat la baza planimetriei, concept, elemene legate de PSI, amenajarea interioara, arhitectura cladirii si ce stil abordeaza, iar in final de ce vrei dreptul de semnatura, cum iti vei fructifica acest drept, esti in stare sa iti faci clienti etc... • Am fost rugata sa aleg cel mai reprezentativ proiect din cele 3 cu care am venit si sa il prezint. Intrebarile puse s-au referit mai ales la partea conceptuala a proiectului si la evolutia sa, pentru ca la final sa se insiste mai mult pe partea de detalii de arhitectura si de urmarire de santier. • Interviul s-a desfasurat pe durata a 40 de minute in care s-au pus mai multe intrebari pe concept, proiect tehnic si executie. • Prima oara: Am adus inclusiv macheta facuta pentru locuinta unifamiliala adusa, stiind ca avem prea putine ocazii sa lucram la macheta si gandidu-ma ca ar putea fi un plus. Povestind despre casa si cum a fost gandita, am mentionat, in context, ca in zona exista un PUZ conform caruia s-ar putea construit pana la P+6 pe terenul unde este locuinta, dar acesta este inconjurat de alte case si acest lucru nu se va intampla prea curand. Din acest moment, domnul Borda a deturnat complet discutia si mi-a pus intrebari despre acel PUZ. Am incercat sa opresc acest lucru, am fost complet sincera si am spus ca nu stiu foarte multe lucruri despre PUZ-ul respectiv si ca as dori sa imi prezint propriile proiecte. Dansul mi-a spus explicit ca nu il intereseaza, ca este important sa vada pozitia mea ca arhtiect si a insistat in repetate randuri sa dezbatem PUZ-ul, desi dansul nu era in tema, iar eu stiam prea putine despre acel PUZ pentru a ii raspunde la intrebari. Unele dintre aceste intrebari au fost: de ce consider ca a facut primaria un astfel de PUZ, la care am raspuns ca este probabil (o supozitie, altceva nu puteam) din cauza unor terenuri vaste din zone care pot fi exploatate imobiliar, iar zona in care am construit noi locuinta unifamiliala este deja o zona rezidentiala, dens construita si nu se va schimba prea curand, chiar daca este prinsa in PUZ si acum, legal, se poate pana la P+6. De asemenea, acelasi domn (aproape doar dansul a vorbit atunci), a insistat sa ii prezint o "analiza a sitului" pentru acesta locuinta, ceea ce bineinteles ca nu aveam. Este un proiect la care s-a facut deja receptie, aveam poze din santier, macheta, concept (nu ceea ce considera dansul concept). Despre celelalte doua proiecte abia daca am apucat sa spun doua cuvinte. Mi-a lipsit nota de trecere la o singura categorie, dar nu stiu care este aceea.
A doua oara: discutia a fost civilizata deoarece in comisie era si
doamna Iulia Stanciu, singura persoana din toate comisiile care s-a purtat echilibrat si civilizat. Mentionez ca am fost de fiecare data la alta comisie. De data aceasta, discutiile au fost cu totul altele, mai mult despre calitatea arhitecturii, un element pe care-l putem controla prea putin, mai ales in cadrul stagiaturii. Era un domn tanar in comisie, nu stiu cine e, care in timp ce prezentam proiectul cu pensiunea facuta pe fonduri europene, dansul schita concepte. A fost foarte dezamagit ca nu am raportat cladirea la mediul natural spectaculos din zona. I-am spus ca acest proiect, destul de amplu, a fost facut pentru un beneficiar care este dezvoltator, ca prima conditie a fost sa se incadreze in bugtul de 200.000 Eur de la fondurile europene. Am facut 4 astfel de pensiuni si oricine a facut un astfel de proiect stie ca atunci cand se ajunge la PT si la devize, aproape orice element in plus (pergole, spatii interstitiale, terase, etc), aproape orice iese din norma, genereaza niste costuri si bugetul este cu mult peste 200.000, asadar, acele lucruri dispar si ramane o cladire simplista. Nu este un proiect de care sa fiu mandra, dar este un proiect corect, simplu si detaliat - pentru ca ASTA AVEAM. Stiam ca este necesar sa aduc proiecte la faza PT, si la aceste pensiuni, printre putinele proiecte la care s-a contractat si faza de detaliere, aveam materialele necesare. Am prezentat proiectul cu etajarea cladirii de birouri unde s-a considerat ca nivelul de detaliere nu este suficient, dar iarasi - aceeasi situatie, era unul dintre cele mai detaliate proiecte pe care le aveam. Domnul Marius Miclaus mi-a recomandat sa detaliez indendent proiecte, ca un fel de hobby, si sa ma inscriu la mai multe concursuri. La casa prezentata, am fost intrebata de detalieri, desi proiectul nu ajunsese in acea faza niciodata si am fost intrebata despre cum a fost facuta casa, daca nu s-au dat detalii. Genul acela de intrebari m-au facut sa cred ca dansii traiesc intr- o realitate complet paralela cu cea in care traim noi, alti arhitecti, stagiari sau nu. In aceasta sesiune am mentionat ca sunt si voluntar la De-a Arhitectura si ca sunt indrumator la clasa I. La final, comisia a hotarat ca sunt intr-o zona de limita si ca pot fi promovata, sau nu, dar ar trebui sa raspund unei intrebari "de baraj". Aceasta intrebare a fost sa numesc trei stiluri de arhitectura post-moderne, arhitecti si cladiri reprezentative. Pentru prima oara in viata, aici a intervenit un blocaj extraordinar deoarece insasi intrebarea mi s-a parut un soi de insulta. Nu contest ca genul acesta de cunostinte ar putea fi utile cand discuti cu un profan, dar in biroul unde lucram (varsta - 25-65), nimeni nu a putut raspunde la acea intrebare si toti au considerat ca era un lucru derizoriu. M-am balbait, am incercat sa zic ceva de Louis Kahn, uitasem tot si eram ca un animal la abator. Am fost intrebara de arhitectul favorit, am vrut sa spun despre Peter Zumthor, dar nu mai stiam sa-i spun numele sau vreo lucrare. Atitudinea era de inchizitie si nu invita o discutie civilizata. Am incercat sa explic ca nu sunt genul de persoana care retine nume, date, locuri, ca am avut probleme cu asta si la cursurile de istorie, dar m-am descurcat si asa, ca nu consider, ca om si ca arhitect ca este esential sa detii aceste informatii intrucat sunt toate disponibile, la fel si detaliile tehnice. Este important sa cunosti principiul, sa intelegi cum unii arhitect au influentat lumea si structurile sociale. Sunt o persoana care citeste foarte de mult, cu precadere despre aspecte sociale care ne influenteaza viata, iar teoria arhitecturii nu m-a pasionat. Asta nu ma face un arhitect prost, incomplet sau incapabil, pentru ca sunt numeroase moduri de arhitectura. Pentru ca nu am raspuns corespunzator la intrebarea cu stilurile, am picat. Din nou. Domnul respectiv m-a intrebat cum pot eu sa-i invat pe copiii de clasa I, daca nu stiu asemenea lucruri. Imi vine sa rad cand imi amintesc, deoarece asta inseamna ca nu intelege cum functioneaza copiii, oamenii si nu stie nimic despre De-a Arhitectura, un program extrem de important, care ofera un context real copiilor si o altfel de intelegere a spatiului construit. Acolo trebuie sa se lucreze pentru a preveni o situatie in care suntem acum, care nu tine doar de arhitecti. Eu mi-am dat seamana ca acolo pot avea un impact, pentru ca adultii care vin la noi si carora le lipseste aceasta educatie, cu greu mai pot fi schimbati. Mi s-a imputat ca eu, ca arhitect, trebuie sa am o putere de convingere asa de mare incat sa conving beneficiarul sa faca ceea "ce trebuie" si de asemenea, ca daca beneficiarul modifica proiectul si rezulta ceva "urat", trebuie sa renuntam la acel proiect. :) Excelent sfat in cariera!!!!! (si am zis nu, si personal, si in birou, la multe proiecte - dar a fi muritor de foame nu este onorabil in societatea actuala).
A treia oara: realizez acum, scriind, ca mi s-au incurcat amintirile.
Episodul cu domnul mai tanar care schita alternative la pensiunea pe fonduri s-a petrecut la a treia sesiune, respectiv alta comisie. In aceasta era acest domn mai tanar (si idealist), un domn muuuult mai in varsta si agresiv si un domn, am uitat cum il cheama, de prin Satu Mare/Baia Mare, face pavilioane pentru uniunea artistilor si din protofoliul dansului, pare ca este abonat acolo. Pe el l-am avut si la sesiunea a doua si si-a amintit de mine si ca am picat. Aceasta sesiunea a fost o experienta cumplita, nivelul de agresivitate crescand de la o sesiune la alta si aceasta fiind apogeul. Nu stiu sa ma fi simtit vreodata mai umilita. Domnul cu uniunea artistilor, ca altfel nu stiu cum sa-l numesc, ma intreba despre arhitectura fermelor (am facut in jur de 6-8 ferme si alte proiecte industriale - fabrica de prajituri - crestere pui, ovine, bovine, si mai recent, porci, inclusiv am fost sa vizitez ferme in Spania pentru a ma documente). Ferma este efectiv un mecanism si functioneaza ca atare, arhitectura industriala pune alte probleme, si inca o data, si acest proiect era facut pe fonduri. Asadar, halele respective si constructiile anexa (filtru sanitar) erau facute strict pentru a satisface nevoile si nimic mai mult. Domnul respectiv mi-a zis ca aceste proiecte sunt facute de ingineri si noi doar semnam si ca nu am fost eu pe un asemenea santier, ca e clar ca nu stiu nimic despre asta. Retrospectiv, nu pot sa nu ma gandesc daca atitudinea aceasta era diferita daca nu eram femeie. Inca nu pot sa cred cand imi aduc aminte de acest moment ca s-a intamplat, ca in 2017 exista momente de acestea. Nu cunosc in detaliu traiectoria profesionala a niciunuia din comisia de atunci, nici numele nu le stiu. Stiu doar ca se raportau la lucruri care nu faceau subiectul proiectului si pot presupune ca niciunul nu a facut vreun proiect industrial, nu stiu ce sa zic despre proiecte pentru accesarea fondurilor europene. Pe scurt, la casa care avea o arhtiectura interesanta ma intrebau de detalii, la pensiunea care era detaliata si avea un proiect mai complex, ma intrebat de concept, de legatura cu situl si de calitatea arhitecturii (pe care nu am controlat-o deloc), iar la ferme si proiectele industriale ma intrebau de fatade armonioase. Si in acest caz, au simtit nevoie de o lovitura finala, iar domnul cu uniunea artistilor m-a rugat sa numesc trei arhitect care au absolvit din scoala Bauhaus. Fix asa suna intrebarea. Am spus ca a fost fondata de Walter Gropius, dar ca alti arhitect nu stiu. Am incercat sa extrapolez, sa le impartasesc despre cum functioneaza gandirea mea critica, crezand ca e mai important decat sa insir niste nume. Am incercat sa fac o referire la ce cistisem in acest articol: http://www.archdaily.com/769864/baby- rems-and-the-small-world-of-architecture-internships, incercand sa zugravesc o imagine de ansamblu, pentru mine fiind mai important cum se propaga astfel informatia, cu se influenteaza unii pe altii si cum este totul legat. Mi s-a zis ca "nu am spus nimic cu asta". Am picat cu note foarte mici, probabil in lowest 10% din cei 200 sau cati am fost. Le-am spus ca nu stiu ce pot sa fac decat sa-mi schimb locul de munca, pentru ca doar acel fel de proiecte am, la acel nivel. Cand am iesit, ma asteptau 5 prieteni, majoritatea arhitect, sa ma susinta, respectiv consoleze. Am izbucnit in plans pentru ca m-am simtit infranta si am simtit ca munca de 3 ani este egala cu zero, conform acestor "jurati". Oameni care nu traiesc in Bucuresti, unii care au inceput cariera in institute de proiectare unde nici nu se punea problema de toate aspectele legale de business si lucrul cu oamenii. Oameni care sunt "abonati" la diverse institutii si care efectiv nu traiesc in aceeasi realitate in care traim ceilalti. Aceasta a fost senzatia mea. • La prima sustinere am prezentat proiectele. Pana aici a fost totul ok. La finalul interviului m-au intrebat de partea de deviz si receptie si alte lucruri ce tin de partea birocratica ale unui proiect. Am raspuns sincer ca nu am participat la aceste faze in mod direct deoarece arhitectul indrumator a evitat la toate proiectele prezenta mea in aceste faze. Din pacate nu am avut acces la aceste informatii doar din ce este specificat in legislatie. Mi s-a zis ca asta ma face un simplu proiectant si nu indeplinesc conditiile de a obtine dreptul de semnatura. Dar in acelasi timp nu ar trebui sa platesc pentru lipsa de responsabilitate a indrumatorului tinand cont ca aceste informatii fac parte din responsabilitatile lui odata ce a acceptat acest rol. Rezultatul evident a venit negativ la primirea rezultatelor. La a doua sustinere, desi eram pregatita pentru toate intrebarile avute la primul interviu, discutia a fost mult mai lejera si nu a avut nici o legatura cu aceste intrebari. Au fost intrebari legate de nivelul participarii mele la proiectele prezentate. Cum as evalua un proiect daca ar veni cineva si ar solicita un proiect de casa mai special (de concurs)/cati bani as cere. Si care sunt arhitectii preferati; aceasta intrebare mi s-a parut putin ciudata pentru in examen de drept de semnatura. • Intrebari despre concept, structura, materiale, instalatii (pe care s-a insistat mai mult deoarece nu cunosteam perfect domeniul), costuri, santier, executie, participarea la proiecte. • Am aratat ca am trecut prin toate fazele, ajutat de intrebari de la membrii comisiei. • Întrebări primite: Ce vreau sa fac dupa dobândirea dreptului de semnătură? Din ce motive am ales solutiile, avand in vedere ca existau mai multe solutii din punct de vedere tehnic, estetic etc (pentru a intelege proiectul). Pe baza proiectului întrebări din legislatie, dar ceva uzual. • La inceputul interviului mi s-a adus la cunostinta ca o sa parcurgem toate etapele din misiunile arhitectului si faptul ca membrii comisiei vor sa vada modul in care am participat la aceste etape. Eu am inceput sa povestesc intalnirea cu beneficiarul, tema de proiect, certificatul de urbanism etc.. dupa care am fost intrebata de Planul Urbanistic General si UTR-ul in care se incadreaza proiectul. Eu am enumerat reglementarile descrise in UTR-ul respectiv (POT,CUT, retrageri, regim de inaltime etc..). Problema comisiei era faptul ca la autorizatia proiectului respectiv Primaria orasului a cerut o retragere care nu era in condordanta cu UTR-ul respectiv. In consecinta am fost acuzata ca nu respect legile si ca ei nu poate sa-si dea acordul pentru cineva care nu respecta legile tarii. Mie mi se pare o acuzatie destul de dura mai ales ca din pacate nu posed de capacitatile si putera de a rezolva disconcordantele dintre Primarie si PUG-ul orasului. Nici nu cred ca un architect stagiar ar trebui sa le aiba. Eu cunosc legile si am dorinta, vointa si determinarea sa le respect. Dupa care a urmat o serie de intrebari privind structura si instalatiile (elaborarea proiectelor de specialitate) la care dupa parerea mea am raspuns destul de bine si nici nu am primit un feed-back contrar. La sfarsitul interviului am fost intrebata daca doresc sa fiu sef de echipa in cadrul firmei in care lucrez, la care am raspuns ca deocamdata nu am astfeli de dorinte si nici acum nu inteleg ca de ce lipsa acestui scop ma impiedica sa dobandesc dreptul de semnatura. Sunt foarte multi arhitecti is cadrul firmei in care lucrez care au dreptul de semnatura si nu sunt sefi de echipa. Consider ca pot exista si alte motive pentru care un stragiar isi doreste dreptul de semnatura. In urma interviului eram convinsa ca la intrebarile tehnice si care tin de misiunile arhitectului am raspuns corect, in proiectul prezentat am parcurs toate etapele din misiunile arhitectului si in continuare consider ca am participat activ si profesional in cei doi ani de stagiatura. In cazul in care comisia considera ca nu sunt pregatita pentru dreptul de semnatura as dori sa primesc un feedback din partea comisiei din care sa inteleg spre ce directie sa ma dezvolt sau ce sa imbunatesc. Multumesc pentru aceasta ocazie si sper ca la urmatorul interviu o sa primesc raspuns la intrebarile descrise. • Nu mai retin exact totul.... Stiu ca il general intrebarile s-au referit la detalii de conceptie, mod de tratare a elementelor unei constructii existente, abordarea componentelor artistice, studiile de specialitate necesare. De asemenea, a trebuit sa detaliez o experienta de santier (nu aveam in portofoliu prea mult, nici la activ prea multe executii, nefiind nici clar la vremea respectiva cum demonstram activitatea pe santier) - in ce a constat, care au fost responsabilitatile mele, cum am tratat problemele aparute, cum le-am rezolvat.... • In prima sesiune din dec 2016 s-a pus accent doar pe aspectul estetic al proiectelor, pe felul in care au fost tratate si rezolvate volumele studiate, pe parerea subiectiva a comisiei legata de proiecte, fara a fi adus in discutie contextul legal in care s-au desfasurat acestea, normativele respectate sau detaliile tehnice si urmarirea de santier. In sesiunea din iunie 2017 (am fost la o alta comisie fata de decembrie) discutia avuta a fost mult mai constructiva si mai profesionista, discutandu-se toate aspectele construirii unui imobil, inclusiv cel estetic, evident, mi s-a spus ca se vede din proiecte ca am lucrat la ele, ca am fost pe santier, ca stiu detaliile de executie, motivele nepromovarii fiind tot cele din considerente subiective estetice, dupa cum mi s-a spus. Cred ca se omite faptul ca stagiul are o durata de 2 ani, in care foarte putini au sansa sa treaca prin proiecte mari, nu doar locuinte, sa parcurga in totalitate un proiect in toate fazele lui. • Câteva întrebări despre proiecte, aspecte tehnice și legislație, șantier și rolul meu în echipa • Prezentare detaliata a proiectelor din partea mea, si cateva intrebari pe parcurs din partea evaluatorilor. • In primul interviu s-a analizat locuinta unifamiliala si s-au facut comentarii legate in mare parte de solutia arhitectural-urbanistica alese de client si seful de proiect. S-a concluzionat faptul ca proiectul nu este bine integrat in sit deoarece POT si CUT sunt prea mari (desi respectau reglementarile din UTR). S-a apreciat faptul ca locuinta putea sa fie " mai frumoasa" si putea sa aiba o alta solutie. Membrii comisiei au refuzat sa analizeze si alte proiecte in afara de acesta. In concluzie am fost respins. In cel de-al doi-lea interviu s-au analizat doar detaliile tehnice pentru unul dintre proiecte si s-au pus intrebari din istoria arhitecturii. • Am prezentat sistematic 3 lucrari din portofoliul ( 2 locuinte si ApartHotelul), mentionand in prezentare discutiile cu beneficiarii, tema de proiectare, concept, scheme functionale, volumetrice, detalii de executie etc. Intrebarile juriului: In general cereau explicatii suplimentare referitoare la proiectele prezentate, dar am primit si intrebari de cultura de specialitate sau intrebari tehnice. • Intrebari despre relatia cu zona finisaje detalii • din primele 2 minute dupa ce s-a uitat doar un membru al comisiei peste dosarul meu , s-a oprit tot interviul blogandu-se pe subiectul santierului, ceilalti membri incercand sa depaseasca momentul pozelor de pe santier nu s-a putut si in urmatoarele 5 minute s-a tras concluzia ca ar fi bine sa vin si a doua oara • Intrebarile au atins toate criteriile de evaluare, anuntate inaintea interviului pe site-ul OAR. • Am vorbit despre preturile de proiectare, despre misiuni prin care am trecut prin proiectele prezentate. • 1. Iunie 2015, nu erau suficiente proiecte consistente; 2. Septembrie 2015, nu a fost ok stilul caselor si mediul de lucru; 3. Iunie 2016, mi s-a recomandat sa schimb mediul se lucru deoarece este mediocru si este nevoie de excelenta pentru acest drept; 4. Iunie 2017, am fost cu amenajare interioara care le-a placut, insa motivul lor este ca nu imi trebuie acest drept de semnatura pentru a face amenajari, nu am nevoie de asa ceva. • Interviul s-a desfasurat intr-o atmosfera de intimidare, cu intrebari nu neaparat dificile cat parsive (sic), cu subintelesuri si implicatii indirecte, subliminale. Raspunsurile mele nu erau urmate de confirmari sau infirmari din partea comisiei, deci nu stiam in ce masura am raspuns (mai mult sau mai putin) corect la intrebarile emise cu "dibacie" de catre comisie. Intrebarile nu erau directe si clar formulate, iar feedback-ul comisiei netransparent. S-a mers aproape integral pe formula "OK, am notat sau retinut raspunsul tau...urmatoarea intrebare". Am resimtit un aer de superioritate nejustificat, din punctul meu de vedere. O singura persoana din cele 4 a avut o atitudine binevoitoare. Ceilalti 3 au avut o atitudine uneori chiar agresiva, dintre care s-a remarcat in mod special un tanar domn arhitect. M-am simtit ca un student de anul I la un examen cu d-l Alexandru Sandu, si mi-am amintit din nou de aroganta des intalnita in domeniul nostru. Din pacate insa, eu nu mai eram student boboc, iar nici unul dintre distinsii membri ai comisiei nu se ridica la anvergura unui profesor universitar de calibrul d-lui Sandu, luat aici ca un exemplu pur intamplator. • Discutie destul de pertinenta. S-a discutat pe un singur proiect de locuinte colective, restul doar s-au rasfoit. S-au analizat plansele, inclusiv cele de detalii, si s-a dezbatut pe baza lor. • Despre legea locuintei 114, suprafete minime , despre adancimea de fundare, despre dimensionarea grinzilor. • Am discutat despre un singur proiect (locuinta unifamiliala) de la analiza contextului urban si a datelor de tema pana la detaliile de executie. Intrebarile care m-au pus in dificultate au fost legate de concept respectiv "Care este filozofia casei?". Nu aveam pregatit un raspuns pentru ca in contextul dat, situl mic, retrageri, casa a reprezentat mai mult o ecuatie de rezolvat si a permis putin fantezie. Solutia a fost curata, estetica, potrivita, insa comisia ar fi vrut si o filozofie in spate. Le-am inteles argumentele si sunt de acord insa spre ce indeamna mediul academic sa tintim se afla la varful piramidelor de nevoi ale unui arhitect in piata muncii. Cel putin in stagiu, te gandesti mai putin la faima si filozofia arhitecturii proprii ci incerci sa inveti sa rezolvi probleme cat mai eficient, corect (principial) si curat estetic. Mai ales ca nu tu decizi cursul proiectelor ci indrumatorul. Nu poti fi penalizat pentru deciziile sau lipsurile indrumatorului. • Foarte frumos am avut o discuție de 1 ora pe baza alegerii de materiale si implicarea mea in discutiile cu beneficiarii • Din fiecare proiect prezentat intrebarile au fost legate de cunoasterea si respectarea normativelor in vigoare (norme PSI, izolare termica si fonica etc). Intrebarile nu au vizat organizarea functionala si nici reglementari urbanistice. • Interviul a cuprins mai multe întrebări legate de proiect însă au făcut referire foarte puțin la partea de arhitectura, deoarece arhitecții din comisie erau mai mult interesați de proiectul de instalații și structura. • Tehnice si de legislatie pe baza proiectelor prezentate, de cultura generala pe baza zonei din care provin... • Interviul a avut durata de aproximativ 70 min, unde am discutat atat despre mine si parcursul meu profesional pana in momentul sustinerii examenului, despre mediul de lucru in care mi-am desfasurat activitatea pana in acel moment, cat si despre cele doua proiecte pregatite pentru a fi prezentate. Intrebarile despre proiect au fost de ordin functional, conceptual dar in cea mai mare parte au fost intrebari tehnice. Descrierea unor materiale folosite, sisteme de etanseitate, descrierea detaliilor si ce alte sisteme similare s-ar fi putut folosi. Am mai primit si intrebari legate de arhitecti preferati si sau stil de arhitectura preferat. • Nu mai tin minte exact, dar au fost întrebări legate de proiecte şi din legislație • Am primit intrebari legate de proiectele prezentate, legate de intentiile de viitor, de cultura profesionala, responsabilitatea ca arhitect, consider ca au fost intrebari de bun simt. • Mi s-au intrebari despre management, istoria arhitecturii dobrogene, teoria arhitecturii, unii stagiari pun mai mult accent pe practica si nu pe teorie. • Interviul s-a desfasurat intr-o atmosfera colegiala, intrebarile au fost de bun simt si au fost in legatura cu tipul de termoizolatie folosit in proiecte si de ce, formula scarii, latimea culoarului de evacuare, fluxuri functionale etc • discutie pe proiect cu privire a respectarea normelor de siguranta in constructie, reguli de proiectare etc • S-a desfasurat bine
8. ÎN URMA INTERVIULUI, CE PĂRERE AVEȚI DESPRE PROCEDEUL DE
OBȚINERE A DREPTULUI DE SEMNĂTURĂ? • Mi se pare absolut normal sa se ceara proiecte la nivel de proiect tehnic, sa se ceara detalii tehnice si explicatii. OAR-ul a prezentat inainte de examen o lista cu cerintele ce trebuie atinse in momentul in care se intra in examenul de obtinere a dreptului de semnatura. Multi din cei care au participat la examen in sesiunea din dec.2015 nici macar nu citisera acele cerinte. Evident au picat mai mult de jumatate. Avand in vedere responsabilitatea pe care si-o ia un arhitect in momentul in care isi pune semnatura, mi se par corecte cerintele din partea ordinului. In sesiunea in care am fost eu, din discutiile cu fostii colegi, promovarea examenului a fost destul de obiectiva. Cei care au prezentat ce s-a cerut, au promovat. Ce nu mi se pare in regula este atitutindea pe care o au anumiti membrii ai comisiei fata de colegii lor de breasla mai tineri, din ce am auzit de la alte comisii. • a fost in regula, poate comisia ar putea sa stabileasca mai clar cum sa fie materialul de prezentare, intrucat am vazut colegi care prezentau material de tip revista cu 70%randari si altii precum subsemnata care au expus material -realist cu ce se depune in dosarul de autorizare si pentru executie (+volumetrie redata in randari si schite cca 3pagini). • O parere foarte proasta, nu este deloc normal ce se intampla. Evaluarea este foarte subiectiva, se comenteaza pe solutii ce au fost stabilite impreuna cu un arhitect indrumator cu minim 5 ani de experienta, cu drept de semnatura. Evaluarea ar trebui sa fie doar o formalitate, sa arate faptul ca arhitectul stagiar stie ce trebuie sa contina un proiect, stie unde sa caute in cazul in care are neclaritati si proiecteaza corect din punct de vedere legislativ. Nu este normal sa comentam solutia de arhitectura, ci continutul proiectului, deoarece, dupa obținerea dreptului de semnatura, arhitectul- sef de proiect este cel responsabil in fata legii si in fata beneficiarilor, nu membrii comisiilor de evaluare! Totodata, ar trebui sa le amintim faptul ca ei nu au dat niciun examen si cu toate acestea, au drept de semnatura! Pe ei cine i- a evaluat si cum? • - nu exista niste criterii clare, pare ca tine mult de noroc; - membrii comisiei nu pot lasa afinitatile sau animozitatile fata de arhitectul indrumator deoparte (o colega nu a fost lasata sa prezinte un proiect la care a lucrat in faza PT deoarece unul dintre membrii comisiei participase la faza DE si era un subiect sensibil pentru el; putea pur si simplu sa se retraga din discutie, insa i-a interzis candidatei sa discute despre respectivul proiect); • Procedeul a fost corect si dificil • Totul depinde foarte mult de membrii comisiei in care sustii interviul exista arhitecti cu o anumita notorietate legata de placerea cu care pun bete in roata tinerilor arhitecti, lafel cum exista arhitecti binecunoscuti pentru bunul simt si open mindfulness. Nu stiu care au fost experientele altor colegi la comisia pe care am avut-o eu, insa experienta mea a fost una echilibrata. • Procedeul de intervievare nu reflecta adevarata calitate a arhitectului de a proiecta, desena, si concepe un proiect integral in limitele legale cu consideratie fata de reglementarile de protectie la foc, siguranta si calitatea sanatatii populatiei, cat si estetice ale cladirii. • mult mai greu decat in alte tari - ex. Suedia, Olanda, Spania si Italia • Prea facil. Nu consider ca modelul de evaluare este destul de relevant. • Mentionez ca examenul s-a desfasurat acum 4 ani si ma raportez la modul de organizare de atunci. Din punctul meu de vedere, examenul a fost unul cat se poate de lejer, unele intrebari au fost dificile, insa accesibile pentru o persoana care are o experienta de minim 2 ani in domeniul proiectarii (stagiatura facuta in mod real). In general am o parere cat se poate de buna despre examen. • Foarte usor, oricine poate sa prezinte 2 proiecte chiar daca nu a lucrat la ele. Nu exista nici o modalitate prin care sa ti se evalueze corect cunostiintele. Daca esti un bun orator nu vei intampina nici o problema in a lua dreptul de semnatura in conditiile actuale. • Multe lucruri sunt mult prea subiective iar daca indrumatorul nu a avut decat proiecte de reabilitare termica sau altceva ce nu arata "de revista" atunci sigur stagiarul va pica. • E foarte dificil. Asteptarile sunt nerealiste si pregatirea din timpul stagiului insuficienta. • lejer pentru un anumit tip de arhitect (cu initiativa proprie si „militant”), greu pentru alt tip de arhitect (profesionist in detalii tehnice), in conditiile in care ambele directii sunt similar de dificile. • Irelevant, de-a dreptul o pierdere de timp si bani.....din punctul meu de vedere, observatii de genul celor amintite mai sus asupra unui proiect autorizat de catre institutiile competente si executat nu isi mai au locul, de ce inginerii nu au perioada de stagiu ???? de ce stagiatura dureaza 2 ani si la final pentru niste pareri impartite asupra unui proiect nu ti se acorda dreptul de a profesa pe deplin.....lipsa de profesionalism • Este esential sa existe examen . Si interviu.( cu procent mai mic). • Aleator. Total in defavoarea candidatilor. • e necesar, dar ar fi trebuit sa ne pregateasca cineva ptr asta. birourile lucreaza prea divers pentru a avea o parere unitara • Relativ simplu • Este putin cam rapid. Nu se pun suficiente intrebari. Ar trebui sa existe un examen scris din legislatie. • Foarte trist ce se intampla • Mi s-a părut un procedeu relativ ușor de trecere a unui interviu, comisia fiind relaxata și cu o atitudine pozitiva. Consider ca depinde foarte mult cu ce proiect se prezintă un stagiar. • Procedeul de obtinere a dreptului de semnatura s-a desfasurat corect, profesionist, ce au inclus toate aspectele procesului de proiectare, avizare, construire. • M-am simtit ca la o judecata din facultate in fata unei comisii care gaseste elemente subiective de care sa se lege de candidat si spre zero despre cunostintele de legislatie si de meserie. • Este/era o formalitate. Nu stiu cum e acum. • O gluma proasta. Nici examen, nici interviu, nici cal, nici magar. Mai mult un prilej pentru unii sa se auda virbind si dand lectii. • Consider ca se pune prea mult accent pe deplasarile in teren. Nu toti stagiarii au parte de aceste privilegii de la indrumator/ patron. In principiu indrumatorii isi vad interesul iar stagiarii "fura" meseria. • Cam facil insa, per ansamblu, este un procedeu in regula. • Avand in vedere ca interviul este de fapt o corectura si ca exista persoane care au picat pentru ca comisia nu a agreat aspectul sau modul de elaborare a proiectului, mi se pare total neprofesionist, antietic si lipsit de respect • Cred ca un simplu interviu nu este suficient pentru a ne asigura de capacitatile unui arhitect. In cele 30 minute este greu sa fie parcurs cu adevarat chiar si un singur proiect, mai ales unul de dimensiuni mari, astfel incat comisia sa inteleaga complexitatea implicarii candidatului in totalitatea activitatilor de proiectare. Stagiul poate varia enorm de mult de la birou la birou, ceea ce face ca arhitectii sa fie la niveluri extrem de diferite in momentul in care se prezinta la interviu. • Pentru un candidat care isi stapaneste proiectele, experienta in sine a fost placuta. Se putea aprofunda mai mult, totul, in timpul examenului, pentru a avea certitudinea ca un candidat poate proiecta in Romania. Toti stim sa desenam cand iesim din facultate, dar oare toti suntem pregatiti pt a profesa? Ma refer la stapanirea legislatiei si la experienta redusa in santier. • Din punctul meu de vedere nu este echilibrat volumul de munca care se depune pe parcursul celor 2 ani de stagiu cu cele 30 de minute (intr-un caz fericit) in fata comisiei la sustinerea interviului. La sustinere suntem considerati sefi de proiect pe ce prezentam ceea ce nu este real, multe din deciziile luate la proiect sunt luate de indrumator. • A fost o experienta placuta, o discutie libera si degajata intre profesionisti. • Procedeul de obtinere a dreptului de semnatura mi se pare relevant atata timp cat se realizeaza cu profesionalism. Din pacate la primul interviu nu am avut parte de asa ceva ci doar am retrait anii de facultate cand erai tratat ca ultimul om atata timp cat nu aveai pe cineva care "sa-ti puna o vorba buna". De cele mai multe ori esti tratat ca si cum nu ai fi lucrat acele proiecte si ai fi un proaspat absolvent de liceu. A fost jignitor la adresa mea si a muncii pe care am depus-o. Cel de-al doilea interviu consider ca a fost ceea ce ar trebui sa fie pentru a demonstra cunostintele si aptitudinile pe care le detii pentru a fi cu adevarat arhitect atat in Romania cat si peste hotare. • Proces destul de simplu, care poate fi îmbunătățit la capitolul cerințe - documente / format de prezentare, poate chiar o studiere înainte a proiectelor de către comisie si nu doar o sesiune de întrebări și răspunsuri ad-hoc. • Luand in considerare cazul meu, procedeul mi sa parut unul bun, complex (crearea unui portofoliu, sustinerea lui, discutii pe baza portofoliului, dezbatere in legatura cu eventualele probleme si alte situatii care pot aparea in meseria de arhitect). • Niste impostori. Un procedeu exclusivist . se dau pe baza de cunostinte • Mi se pare ca se leaga de orice detaliu ca sa pice concurentii si ca cer marea cu sarea de la arhitectii stagiari, intr-o tara in care trebuie sa ma uit prin reviste internationale ca sa vad ceva frumos. Consider ca partea cu desenatul, sub teroare, a fpst un abuz din partea comisiei. Nu mi se pare corect sa se dea probe de desen la un examen de acreditare. • Mult prea subiectiv si fara criterii de evaluare. Total paraleli cu situatia legislativa din tara si cu ce inseamna in mediul real meseria pe care am ajuns cu totii sa o practicam. Mi s-a parut jignitor ca aleaga sa ignore tot cadrul administrativ si toate problemele generate ( de la faptul ca nu avem puzuri de sectoare, pug-uri expirate pe jumatate de Ilfov, functionari publici care interpreteaza legea in functie de ce viseaza noaptea). Sa nu mai vorbesc de tesutul vechi din Bucuresti care e un puzzle de probleme de cadastru si constructii ilegale pe care este imposibil sa le descurci pentru ca legislatia nu iti permite. Aroganta proiectelor de revista incepe sa ma deranjeze, avand in vedere ca eu nu pot ajuta oamenii modesti sa isi apere dreptul de proprietate. Ca stau 5 luni la sectorul 5 sa scot un certificat de urbanism, sa sprijin 2 luni zidul de PMB la comisia de circulatii, sa astept 6 luni un aviz de la pomieri si sa am 3 reveniri la dosar pentru ca am uitat o virgula, sau sa nu mai vorbesc de ISC. De comisia de la cultura mi-e groaza, asa ca ii evit cat pot :) • O glumă proastă. Eu m-am aşteptat la o discuţie profesională nu la una birocratică. Adică ce conta dacă îmi lipsesc 2 planşe de la dtac. Dtac a fost obţinut. A fost irelevant. Practic eu m-am prezentat cu un portofoliu care conţinea multe extrase din lucrări, şi nu ca la primărie. Cunoştinţele mele nu se raportează la un dosar dtac. Chiar nu s-a ţinut deloc cont de cunoştinţele mele în domeniu ci pur şi simplu au dezmembrat birocratic tot pentru a mi se da o lecţie pentru că nu am făcut stagiu în doi ani precum prevăzut şi am ales să vin ulterior după ce am avut experienţă. Nu a contat câte recomandări de la arhitecţi cu drept de semnătură am avut.. Cam aşa am perceput. Că o lecţie dată mie pentru am demostra putera ordinului. A fost una din cele mai urâte experinţe avute. • Procedeul este defectuos și mai are lacune. Nu numai că este lesne de fraudat și-acum, dar introducerea fazei obligatorii de proiect tehnic cu tot cu antemăsurătoare nu schimbă cu nimic statutul procedeului în sensul acesta. Mai mult, limitează accesul celor care au desfășurat stagiul în firme mai puțin performante care nu pot pune la dispoziție mereu proiecte finalizate. Filialele OAR nu se ocupă direct de repartizarea stagiarilor la firmele de proiectare, ceea ce este o greșeală. Nu au nici o bază de date cu firmele de proiectare ELIGIBILE pentru desfășurarea stagiului. De ce nu sunt calificative pentru fiecare entitate juridică cu domeniu de activitate pe proiectare de arhitectură? Astfel se pot evita angajatorii care fac concurență neloială, muncă slab calitativă și folosesc stagiarul pe post de sclav pe plantația de proiecte. De ce încă există doleanțele conform cărora stagiarul ar trebui să muncească 3 săptămâni din 4 ca să poată participa la conferințe? Ce angajator lasă angajatul să zburde pe la conferințe un sfert din program ca să afle a nu-știu-câta-oară că vata bazaltică nu arde? Susținerea examenului de obținere a dreptului de semnătură este posibilă doar la București. De ce? Nu cumva fiecare centru universitar care adăpostește și o facultate de arhitectură este calificat în sensul acesta? OAR nu pune la dispoziție soluții pentru cazare/masă într-un mod convenabil. Așa, în formula actuală, în caz de nu-și permite stagiarul(din vastele sale venituri) un hotel în București, ori un blat pe canapeaua prietenilor e sortit să doarmă-n gară sau pe lângă un gard pe Arthur Verona. • Procedeul de obtinere a dreptului de semnatura este subiectiv. Infatisarea la doua sesiuni ale examenului cu acelasi portofoliu subliniaza acest lucru. Oricat de bine este pregatit arhitectul stagiar, acesta se poate lovi de intrebari ce nu au legatura cu examenul. Opiniile subiective pot fi de inteles, dar diferentele mari ce se intalnesc de la o comisie la alta nu sunt normale. • In primul rand cred ca este o etapa abuziva, impusa de o organizatie nelegitima. Odata ce am obtinut o diploma de master, recunoscuta prin lege, ar trebui sa am dreptul la libera practica si nu inteleg de ce trebuie sa iau acordul unei organizatii al carui mod de evaluare este subiectiv si dezinteresat. In al 2-lea rand, cred ca modul actual de evaluare a candidatilor este incorect, bazat pe preferintelele si opiniile ficarei comisii, lipsind obiectivitatea profesionala necesara unor oameni cu astfel de atributii. • Din punctul meu de vedere, cei 6 ani de facultate ar trebui sa fie incununati de un drept de semnatura. Diploma din urma absolvirii este un summum de calificative primite de la zeci si zeci de profesori, care au evaluat nivelul nostru. Comisiile OAR, care ne re-evalueaza dupa stagiu nu sunt decat inca o devada ca aceasta meserie se concentreaza pe aruncat cu noroi inspre birouri mici, nefaimoase. Toata frustrarea este astazi revarsata asupra stagiarilor, care si-asa abia isi gasesc un drum in viata... Concluzia mea este ca "procedeul de obtinere al dreptului de semnatura" trebuie sa se rezume la o dovata ca am facut practica intr- un birou de arhitectura, si atat! Fara acel examen penibil, in care se stramba din nas, de parca "intervievatorii" ar fi trait in Elvetia si nu cunosc mediul construit romanesc. Nu cred ca se pot face minuni peste noapte, aruncand cu aroganta inspre stagiari. Asa nu veti imbunatati calitatea arhitecturii! • Cred ca este bun, doar ca arh. stagiari sunt conditionati de calitatea si dimensiunile biroului in care lucreaza. Pentru cineva care lucreaza intr- un birou mare care este organizat pe departamente este destul de greu sa indeplineasca misunile bine... si mai sunt cei care vin din briouri care fac 100000000 de proiecte pe an, toate case portocalii cu acoperis albastru. In conditiile in care gasirea unui loc de munca intr-un birou respectabil sau macar decent este foarte greu. • Procesul de obtinere a dreptului de semnatura trebuie standardizat, clarificat, si transparentizat, in vederea eliminarii oricarei note de interpretabilitate. • Se obtine prea usor dreptul de semnatura. Au fost colegi care au obtinut dreptul de semnatura, desi nu sunt pregatiti pentru a stampila proiectele. Multi nu sunt implicati cu adevarat in acele proiecte. Nivel extrem de jos de proiectare. • Este un pic subiectiv modul de interpretare, plus ca nu mi s-a oferit dreptul la replica la anumite intrebari • Consider ca in cele 30 de minute pe care le are la dispozitie fiecare candidat nu pot fi cu adevarat evaluate competentele pe care fiecare stagiar trebuie sa le aiba la sfarsitul perioadei de stagiu. Eu am simtit ca am luat prea usor examenul si ca nu mi s-au pus suficiente intrebari. • Este un procedeu anevoios, in care ar trebui sa se ofere un feedback legat de proiectele studiate. • Procesul in sine nu mi se pare cel mai rau, dar persoanele din comisii nu sunt cele mai potrivite. Am avut contact cu 8 membri pana acum, din pacate. Doar 1-2 mi s-au parut a fi ancorati in realitate (poate au stagiari, poate sunt mai preocupati). Ceilalti, raportau totul (asa mi s-a parut mie) la experienta lor personala, erau foarte subiectivi si nu mi s-a parut ca au calitatile necesare pentru a fi impartiali si a intelege ca sunt numeroase aptitudini care fac un arhitect sa fie competent. Am numerosi prieteni care au luat dreptul de semnatura, cazuri unde acesta a fost luat cu un teren de sport (6 stalpi de iluminat si un gard), colegi care n-au dat o oferta in viata lor, nu au mers la discutii cu clientii, nu au mers in nicio comisie de niciun fel si au o experienta limitata, dar au mareata stampila. In primul rand, mi se pare incorect faptul ca trebuie sa platim de fiecare data, tinand cont ca OAR primeste cotizatii, procent din timbrul de arhitectura s.a.m.d. Experienta mea a fost ca totul este complet intamplator, as putea, la fel de bine, sa vin fix cu aceleasi proiecte, sa se uite 5 minute peste ele si sa considere ca sunt calificata pentru a avea dreptul de semnatura. Cel mai deranjant a fost modul cum suntem tratati, cu superioritate. Suntem cu totii adulti si o diferenta de varsta de 5, 10, 15, 20, 30 de ani nu ne separa in vreun fel, in opinia mea. Suntem evaluati in baza misiunilor arhitectului, unii intreaba strict in baza acestora, altii nici macar nu cred ca le-au citit. "Ei stiu" deja cum se fac lucrurile, au experienta. :) • Foarte diferit de la o comisie la alta. Din punctul meu de vedere problema nu este numai la modul de obtinere a dreptului de semnatura ci si modul in care indrumatorul isi asuma rolul. In cazul meu indrumatorul a sustinut ca sunt pregatita pentru examen, declarand ca pentru examen am nevoie sa stiu doar sa desenez niste detalii si planuri. Chiar daca indrumatorul sustinea asta m-am pregatit pentru examen si din punct de vedere legislative, insa in multe situatii este nevoie si de practica si experienta capatata pe un proiect real. • Din experienta mea a fost un procedeu obiectiv prin care s-au asigurat ca am parcurs toti pasii pentru a putea proiecta o cladire de una singura. • am o parere pozitiva. Am primit si sfaturi pentru viitor. • Consider ca sunt foarte diferite comisiile. Acelasi candidat respins, in fata altei comisii poate ar fi obtinut dreptul de semnătura. • Am fost surprinsa doarece nu am primit niciun fel de feed-back din partea comisiei. • Este foarte important modul de realizare a stagiului, responsabilitatile indrumatorului, modul de lucru (ar trebui sa existe un mai bun dialog stagiari-indrumatori-OAR. Cred ca singura legatura acum este Raportul de stagiu...poate si acestea ar trebui evaluate intr-un mod periodic, sa existe un feedback pt stagiari anterior examenului, sa stie daca merita sa se prezinte sau nu. De asemenea, erau, in 2015, filiale care nici nu organizau cursuri obligatorii pt stagiari...desi relativ inutile si acelea daca sunt neatractive si doar ca sa bifezi prezenta. Iar aceste cursuri nu sunt (in mare parte) axate pe practica, la nivelul arhitectului tanar... Cred ca ar trebui intensificat dialogul OAR-stagiari-indrumatori (intr-o maniera cat mai libera) si preluat feedbackul in mod constructiv; de asemenea, creata o mai buna colaborare si uniformizare in ceea ce priveste tratarea Stagiului intre filialele OAR. • Cred ca este un tip de examinare cu lacune in proceduri si criterii de evaluare, intru-cat orice decizie este influentata decisiv de opinia subiectiva a comisiei, de care ar fi fost solutia abordata de ei pe un anumit proiect, nu se axeaza pe ceea ce teoretic face subiectul acestui exacemn, neluand in considerare faptul ca arhitectura in general este subiectiva, ca fiecare arhitect are modul lui de abordare si rezolvare, dar mai ales, ca in aceasta perioada noi suntem arhitecti stagiari, sub o anumita indrumare, nu sefi de proiect cu putere de decizie 100%. • O părere buna • Consider ca au apreciat gradul de detaliere al proiectelor si de aceea a fost usor • Modul de apreciere al proiectelor este similar celui in care sunt analizate proiectele in facultate, subiectiv si axat pe partea artistica fara a analiza problemele reale pe care le au arhitectii in practicarea meseriei in Romania. Nu se pune accentul deloc pe partea economica/de reducere a costurilor si fezabilitate a investitiei sau de comunicare cu clientii/seful de proiect/ celelalte specialitati. Nu se pune deloc accentul pe insusirea procedurilor privind autorizarea/avizarea si legislatia in domeniu. • Sutinerea proiectelor in fata unei comisii este un procedeu potrivit pentru obtinerea dreptului de semnatura. In schimb modul in care se aplica este defectuos. Comisiile ar trebui sa fie formate din cel putin 5 membrii - sa fie o singura comisie sau maxim 2 comisii - astfel s-ar asigura un sistem mai obiectiv de evaluare. In formula cu 3 membri, unul dintre acestia poate monopoliza usor decizia. • E foarte"random" fiecare comisie are alte criterii mai mult sau mai putin obiective • nu a fost chiar un interviu, o discutie libera despre legislatie, proiectele aduse in urma stagiaturii si alte subiecte privind profesia de arhitect, a fost un examen oral la care profesorul nu are rabdare sa te asculte si deschiderea de a avea o conversatie , reducandu-se tot interviul la un singur subiect fara sa mai conteze si restul. • Personal, am avut norocul sa lucrez in ultimul semestru de stagiu in cadrul unei echipe de arhitecti a caror beneficiari sunt dispusi sa investeasca in calitatea constructiilor. Aceasta situatie favorabila, este foarte putin intalnita in general in majoritatea birourilor de arhitectura, unde din considerente financiare si lipsa unei culturi a frumosului in randul beneficiarelor proiectele au foarte mult de suferit din punct de vedere calitativ. Acest lucru se rasfrange si asupra proiectelor in care sunt implicati stagiarii, cu atat mai mult cu cat puterea lor de decizie este limitata, iar Ordinul Arhitectilor cred ca trebuie sa se impuna prin anularea dreptului de semnatura a membrilor organizatiei care conduc astfel de proiecte mult indoielnice din punct de vedere calitativ. Prin neacordarea dreptului de semnatura stagiarilor care lucreaza in astfel de birouri nu este eliminata sursa acestei probleme. • Este un dialóg placut, professional, sí primesti sfaturi care imbunatateste proiectele • Este un examen subiectiv si nu ai cum fizic in doi ani de stagiu sa indeplinesti toate misiunile arhitectului. • Principiul stagiului de 2 ani imi pare a fi un element responsabil de control al calitatii in arhitectura, ce se axeaza pe filtrarea calitatii arhitectilor ce urmeaza a primi puteri decizionale in spatiu. Totusi, resimt o doza de "santaj profesional", mascat, in conditiile starii inevitabile de competitie dintre arhitectii deja stabiliti pe piata, pe de o parte, si respectiv tinerii arhitecti care pot fi priviti drept potentiali competitori cu drept de semnatura, pe de alta parte. Aceasta nu inseamna ca stagiul ar trebui eliminat, ci doar am dorit a puncta si aceasta dimensiune a realitatii practicarii profesiei "in lumea reala", ce se situeaza adiacent discursului de tipul "OAR este responsabil si protejeaza piata de arhitecti slab pregatiti". As puncta, de asemenea, si un conflict intre, pe de o parte, pretentia de calitate a membrilor comisiei fata de lucrarile cu care se prezinta candidatii si, pe de alta parte, incapacitatea acestora, ca stagiari si angajati ai altor arhitecti, de a controla integral proiectele. Astfel, candidatii nu pot fi considerati ca fiind 100% resposabili pentru proiectele la care lucreaza in anii de stagiatura, insa evaluarea se aplica asupra lor, nu asupra arhitectilor indrumatori sau a clientilor, sau a economiei de piata, etc. Evaluarea ar trebui sa tina cont de aceasta lipsa de putere decizionala totala a candidatilor, insa, adesea sub stindardul "suntem exigenti, ce dracu''!", stagiarii ajung a se face vinovati pentru tristele compromisuri ale realitatii pietei de constructii si de arhitectura din Romania. Desigur, putem vorbi despre avantajarea acelor birouri de arhitectura si a acelor arhitecti indrumatori ce se situeaza in topul exigentelor profesionale, si care le ofera stagiarilor lor sansa de a lucra la proiecte ce se apropie de "perfectiune" (desi asa ceva nu exista), insa realitatea ultimei crize economice si a pietei de arhitectura, in general, face ca o astfel de atitudine sa fie poate exagerata, elitista, si in ultima instanta disproportionata in raport cu realitatea. Controland cu maxima exigenta accesul la semnatura a tinerilor arhitecti, ce solutii are insa OAR-ul in ceea ce priveste protectia pietei fata de arhitectii cu state vechi, aflati eventual aproape de finalul de cariera, educati fiind in anii de trista amintire si care cu greu se pot desprinde de uzantele specifice acelei perioade de formare, si care aleg a multiplica proiecte de case pe zeci de loturi distincte, aleg a semna proiecte de locuinte colective noi care arata ca niste blocuri ceausiste anvelopate, si produc "un DTAC/zi"? Pe de alta parte insa, examenul de drept de semnatura nu imi pare a fi nici pe departe un proces controlat, coerent, obiectiv, responsabil sau profesionist precum este el prezentat sau sugerat in documente precum Misiunile Arhitectului sau "criterii de evaluare", ci mi-a parut a fi, din pacate, mai degraba prizonierul arogantei domnilor arhitecti, respectiv a "toanelor" si a "impresiiilor" dansilor... un proces cu implicatii serioase, dar la fel de conjunctural, de subiectiv si de frustrant precum si invatamantul de arhitectura. Din pacate, comisia este adesea compusa din aceiasi domni arhitecti care bulverseaza stima de sine si siguranta studentilor din facultatile de arhitectura, in speta UAUIM. Aceeasi lipsa de consistenta in emiterea si in exprimarea unor criterii de evaluare clare, aceeasi atitudine de "tu nu intelegi subtilitatile...nu le putem exprima in cuvinte...noi suntem artisti, tu esti un personaj mediocru". Desi am trecut examenul, m-am simtit literalmente agresat de atitudinea ostila a comisiei. Un detaliu graitor vis-a-vis de subiectivismul neprofesionist al examenului ar fi preocuparea candidatilor pentru componenta comisiilor, si incercarea unora de a evita sau, invers, de a accesa anumite comisii, prin prisma existentei acolo arhitectului X sau a arhitectei Y, care are de obicei un anumit tip de comportament: exigent, agresiv, elitist, sau mai indulgent, mai prietenos, mai empatic. Acestea sunt elemente "de folclor" pe care le-am auzit in curtea Casei Mincu, cat timp imi asteptam randul pentru a intra la evaluare, dar mai ales pe social media, vorbind despre subiect cu alti candidati. Cu parere de rau, dar comisiile ar trebui sa fie OBIECTIVE, nu atat de dependente de prezenta si de manifestarea personalitatii artistico-profesionale transcedente a arhitectului Y! • Din punctul meu de vedere a fost in regula. • Conditiile de efectuare a stagiului sunt putin potrivnice dar voi detalia acest aspect in chestionarul pe acest subiect (daca mai exista). Examenul mi s-a parut in regula, mi-ar fi placut sa discut si mai mult cu comisia. Ei probabil au observat suficient cat sa traga o concluzie dupa prezentarea unui singur proiect. Nu ma pot plange caci am trecut examenul lejer insa tot timpul m-am temut de subiectivitatea examenului. • E ok . • Consider ca nu a existat un set de intrebari prestabilit (dar care sa poata fi adaptat in functie de proiectul prezentat), ci intrebarile comisiei au parut mai degraba spontane. Comparand cu intrebarile adresate altor colegi care au sustinut interviul in fata altor comisii, am constatat ca acestea au vizat chestiuni total diferite. Se vehicula ideea intre stagiari ca nu este in beneficiul lor sa se prezinte cu proiecte complexe deoarece intrebarile comisiei vor fi mult mai dificile. • Consider ca arhitecții din comisie au interesul ferm de a nu observa calitățile unui arhitect începător ci de a amplifica lipsurile firești pe care le poate avea un tânăr la început de drum. • M-am stresat degeaba, a fost o formalitate... • Este un examen serios, unde se urmareste indeplinirea misiunilor arhitectului dar si mediu sau modul de desfasurare a activitatii. Cele mai multe intrebari vin din urmarirea de santier si partea tehnica a proiectului. Consider ca modul de examinare este unul in continua imbunatatire si ii lipseste prezentarea lui mai adecvata. Lipsesc prezentari chiar in care sa fie invitati toti mentorii cat si stagiarii si sa le fie explicat ce si cum trebuie sa urmareasca pe perioada stagiului. • Relativ usor • Nu stiu in ce masura este relevant relativ la experienta si responsabilitatea viitoare a candidatilor, avand in vedere subiectivitatea in functie de membrii comisiei, dar consider ca este necesar acest interviu. • Nu se pune cont pe mediul in care se face stagiul. • Parerea mea sincera este ca se acorda prea usor dreptul de semnatura. • e ok...dar cam la gramada. ...in spiritul examenelor orale din facultate. • sunt mult prea multe cunostiinte cerute, nu se poate sa stapanesti atatea notiuni in doi ani. Stagiul ar trebui sa fie o introducere in viata profesionala. Pana la 40 si ceva de ani oricum nu primesti proiecte. Indrumatorii nu pot da responsabilitatea ceruta de stagiu unui proaspat absolvent pentru ca e in joc reputatia lor.
9. CUM CONSIDERAȚI CĂ POATE FI ÎMBUNĂTĂȚITĂ DESFĂȘURAREA
INTERVIULUI, ÎN RELAȚIE CU STAGIUL PROFESIONAL DESFĂȘURAT ȘI CU ACTIVITATEA VIITOARE CA ARHITECT? • In cazul comisiei mele, intrebarile mi s-au parut corecte, la obiect si consider ca inverviul s-a desfasurat in conditii bune. • ce am scris mai sus si poate ca nu ar strica o discutie mai concentrata pe ce inseamna calitate in arhitectura si nu numai respectarea legilor. • Interviul ar trebui sa fie o formalitate, o conversatie libera intre arhitecti, care sunt de fapt colegi de breasla, nu sa fim vazuti ( aici fac referire la arhitectii stagiari) ca niste posibili concurenti, care le-ar putea fura proiectele celor cu drept de semnatura. Raspunderea este in fata legii, arhitectul isi asuma toate riscurile si obligatiile, prin urmare, acest drept ar trebui obtinut dupa finalizarea stagiu, chiar si fara acest interviu. Se pune foarte mare presiune pe arhitectii stagiari, intrucat le da posibilitatea celor din comisie sa pice pe oricine doresc ei, fara un motiv justificat. Domeniul meseriei de arhitect este complex, toata viata sunt lucruri de invatat. Daca ei considera la interviu ca, dupa 2 sau 3 ani de stagiu, este prea devreme sa obtii acest examen, atunci de ce au stabilit stagiul de 2 ani??? Se contrazic singuri, iar in tara, sunt foarte multe orase mici in care nu exista nici macar un arhitect, prin urmare, birourile din orasele mai mari sunt foarte aglomerate si ii intarzie foarte mult pe beneficiari. Chiar este un procent normal ca doar 50% dintre cei care sustin acest examen sunt promovati? Chiar asa nepregatiti suntem dupa 6 ani de facultate si minim 2 ani de experienta sub indrumarea unui arhitect cu drept de semnatura de peste 5 ani??? Ar trebui sa fie un mare semn de intrebare!!! Daca doresc sa faca o triere, de ce nu o fac din timpul facultatii? Sa scoata mult mai putine locuri incepand cu anul 1, dar atunci nu le convine ca nu vor mai avea atatia bani din taxele platite, nu??? • - membrii comisiei ar trebui sa trateze candidatii ca pe niste colegi, nu ca pe niste studenti; exista o atitudine de superioritate si intimidare care afecteaza candidatul - ar trebui inteles faptul ca nu stagiarul alege la ce proiecte lucreaza • Alocarea mai multor zile pentru aceste interviuri. Probabil rabdarea si atentia comisiilor se diminueaza catre finalul zilei. • Inerviul ar trebui sa cuprinda mai mult notiuni de reglementari legale, sa se tina cont de tema de proiectare initiala a beneficiarului ( avand in vedere ca practic ar trebui prezentate proiecte reale, cu beneficiari reali) si mai putin sa se tina cont de pareri subiective cu privire la aspectul arhitectural (daca proiectul nu se afla in zone istorice protejate). Si sa nu se compare proiectele mici ( locuinte) cu proiecte mai mari (blocuri, cladiri de birouri, malluri). Avand in vedere ca tanarul arhitect stagiar trebuie sa se prezinte cu lucrari ce le-a proiectat singur trecand prin toate etapele de concept si proiectare, discutii cu beneficiari, si autorizare a constructiei, comisia nu trebuie sa aiba pretentii la cladiri mari si complexe, care probabil au fost proiectate de o intreaga echipa de arhitecti si ingineri. • prin analiza mai detaliata a cunostiintelor teoretice in domeniul legislativ, mai putin in pontarea si analizarea adoptarii solutiilor arhitecturale in cadrul proiectelor de stagiatura. Proiectele realizate in stagiatura nu sunt intotdeauna reprezentative pentru candidat. In timpul stagiului coordonatorul colectivului de proiectare este conducatorul de stagiu. • Mapa de lucrari ar trebui completata cu un sistem de criterii de evaluare care sa bifeze mult mai multe aspecte ale proiectarii (ex. sustenabilitate, etc) care sa fie specifice pe fiecare proiect si care sa vina in completarea descrierii proiectelor (poate mai eficient ca un memoriu). Acesta poate fi facut pe capitole: planificarea urbana, ante proiect, proiect, considerente de dezvoltare durabila, technologie constructiva, urmarire santier; aditional, o minima planificare bugatara pentru intelegerea corecta a sistemului de proiectare ar fi de bun augur. • Din punctul meu de vedere, interviul este cat se poate de in regula... O problema foarte mare o am cu organizarea stagiaturii, insa asteptam cu interes un chestionar similar (poate mai detaliat), legat de acest subiect! • As scoate interviul complet si as introduce un sistem prin care stagiarul sa fie evaluat la locul de muca, la fiecare 6 luni, pe proiectele la care lucreaza in momentul respectiv, in prezenta indrumatorului de stagiu. Indrumatorilor de stagiu care coordoneaza proiecte cu o calitate arhitecturala indoielnica as vrea sa pot (ca structura OAR) sa le suspend dreptul de semnatura pe o perioada de timp (3 luni ) pt fiecare mizerie de proiect. As extinde perioada dupa care sa ai dreptul sa coordonezi un stagiu la 10 ani de practica in domeniu in loc de 5. • Ar trebui omis subiectivismul chiar daca pare imposibil iar discutia ar trebui sa se rezume doar la analiza cunostintelor stagiarului conform criteriilor enumerate in documentele OAR pentru efectuarea stagiului si nu prin a analiza din punct de vedere arhitectural "opera" indrumatorului la care poate stagiarul nu a avuy nimic de spus. • Restrangerea documentatiei pentru examen. • Ar trebui sa se rezume la o discutie profesionala, si in cazul unei greseli de legislatie sau functionalitate dovedita- sa se depuncteze • Proceduri mult mai detaliate si mai clare, examen legislatie - eliminatoriu. • Schimbarea comisiei si a orasului in care are loc interviul. Sugerez impartirea pe zone ale tarii, asa poate domnii din Bucuresti se vor putea concentra mai mult pe valoarea candidatului ca arhitect. • echilibrarea cerintelor comisiilor • ar trebui sustinut si un test, iar recomandarile indrumatorului sa fie mai la obiect • Ar trebui predata mapa de stagiatura inainte de sustinerea examenului, pentru ca comisia sa poata evalua in detaliu stagiarul, analizand plansele din timp. Se obtine cu usurinta prea mare dreptul de semantura. • Sa fim băgați in seama nu sa ni se spună ca spunem doar povesti • Consider ca este necesara o duritate mai mare în analizarea stagiarilor, a.i. comisia să-și dea seama dacă stagiarul respectiv și-a făcut stagiul cu adevărat sau a fost doar o demarare de "hartii". Din păcate, cunosc cazuri în care stagiarii nu și-au făcut cu adevărat stagiul, cu lucrul efectiv de 8 ore de munca sub îndrumarea arhitectului îndrumător și consider ca este extrem de nedrept ca unor astfel de arhitecți sa li se acorde dreptul de semnătura. • Un mai bun control asupra perioadei de stagiu consider ca este partea ce ar trebui imbunatatita, cu anumiti arhitecti ce isi pot desfasura activitatea ca mentor, pe baza unui control din partea OAR. De asemenea, mai multe intalniri de pregatire in cadrul filialelor teritoriale ce ar completa perioada de stagiu. • O atitudine respectuoasa si profesionista ar fi de preferat unei atitudini de profesor din comisie versus student din an 2 la judecata mare. • Cred ca statutul meseriei de arhitect este foarte neclar. Deci, pana la momentul in care se va contura mai bine rolul si imaginea meseriei noastre, cred ca acest examen poate ramane o formalitate, fiind mai degraba o forma de recensamant. • Sa fie eliminat interviul. Sa se dea examen scris, pe subiecte, cu barem clar sau nici un examen. • Interviul pentru obtinerea dreptului de semnatura cred ca ar trebui sa ramana un interviu, nu un examen.. Si sa fie analizat stagiarul dupa nivelul la care a putut ajunge in cadrul firmei. E dificil in 2 ani cu birocratia din Romania sa ajungi sa lucrezi la un proiect de la faza C.U. la faza de Receptie ... • Nu consider necesar sa se puna foarte mult accent pe examinarea din legislatie din mai multe motive: 1. se schimba foarte des; 2. orice birou de arhitectura are normativele in biblioteca, nu trebuie retinute pe de rost. • Membrii comisiilor ar trebui sa reciteasca codul deontologic si misiunile arhitectului stagiar cat si modalitatea de implicare a acestuia in cadrul elaborarii proiectelor si sa le si aplice. Din punctul meu de vedere examenul ar trebui sa fie tip grila, iar depunerea proiectelor in statiu dtac sau pth sa fie doar criteriu de punctaj.
Se intampla multe lucruri ne la locul locur, dar si comisia face parte
dintr- un sistem care se pare ca este ca oricare altul din tara noastra. • In cazul meu, totul a decurs bine. Dar, asteptand sa imi vina randul la interviu, am auzit suficienti colegi care povesteau despre intrebari neprofesioniste ale comisiilor si acest lucru m-a dezamagit profund. Cred ca trebuie limitat cat mai mult factorul subiectiv. Nu mai suntem studenti, suntem deja arhitecti cu un minim de 2 ani de experienta in proiectare, asadar discutiile ar trebui purtate la alt nivel fata de cum erau cele din facultate, de la comisiile de final de proiect. Criticile ar trebui sa fie constructive si sa ajute tanarul arhitect sa aiba o activitate mai buna, nu sa il intimideze si sa ii caute nod in papura cu orice pret. Este normal ca, la inceputul carierei, multi tineri arhitecti sa nu aiba aceeasi "vana" in raspunsuri ca un arhitect cu 20 ani experienta. De asemenea, cred ca OAR ar fi indicat sa se implice mai mult in pregatirea tinerilor arhitecti. Cursurile pentru formare continua sunt utile, dar exista niste probleme. In primul rand, ele nu vizeaza aspecte de legislatie si de proceduri in proiectare, iar in al doilea rand ele se desfasoara in principal in timpul saptamanii. • 1. Mai mult accent pe stapanirea legislatiei in vigoare. 2. Mai multa implicare a stagiarilor in urmarirea de santier - poze, intrebari, discutii, probleme intalnite etc. • Cred ca indrumatorul trebuie sa fie mai implicat si sa fie si respectivul tras la raspundere. Nu sunt suficiente raspunsurile de genul "merge si asa" din partea acestora. Inteleg ca raspunderea mai mare ar crea dificultati in a gasi un indrumator, din aceasta cauza ideal ar fi ca acestia sa fie remunerati de OAR pentru serviciile de genul asta. In felul acesta indrumatorul este motivat sa il invete pe stagiar. • Consider ca ar trebui mai mult preofesionalism, mai mult interes din partea examinatorilor cu care (pana la urma) suntem colegi, nu suntem elevii lor care n-au habar de nimic. Poate ar fi mai bun un examen scris pentru a elimina subiectivitatea, cu toate ca nu-mi dau seama exact cum s-ar putea realiza. Sau poate interviu online. • Cred ca dacă stagiul ar fi structurat pe ședințe de legislație - asociat ulterior cu vizite pe sit/șantier, ar putea contura mai vine atât viziunea arhitectului stagiar în ceea ce privește munca și nivelul acestuia de la pregătire cat și așteptările comisiei în ceea an ce privește statusul/parcursul stagiarilor. O buna pregătire a stagiarilor, în prima lor etapa de formare profesionala, înseamnă un curs profesional bine dezvoltat pe viitor. Sunt exemple care le avem din alte tari (eu personal, Olanda) , unde stagiatura costa - dar programul stagiarilor este bine structurat, sunt bine ancorați în programe diverse, iar asta ii ajuta sa devina buni profesioniști; din acest exemplu am putea învăța și noi, devenind mai dedicați profesiei și scopului acesteia, de a progresa în permanenta. • Prin analizarea si incercarea de a promova individul si modul lui de gandire, mai mult decat a promova stive de dosare si planse ale unor proiecte mai mult sau mai putin personale. • sa fie comisie cu specialisti din fiecare ramura. Eu la G' tr sa am profesor de la Peisagistica din horticultura. Nu am avut! De ce? Plec din tara ! Acum e consumat sub. Pacat ! Totusi sunt si ma consider un om bine pregatit in domeniul meu ! • As prefera sa nu se mai abordeze aceasta tehnica de calau a intervievatorilor in timp ce concurentii tremure afara, iar unii sa plece plangand pentru ca au indraznit sa invete 8-10 ani si sa se prezinte la un examen de acreditare. As prefera sa fie mai umani. • Cred ca as aprecia mai mult daca OAR-ul ar incepe sa se implice activ in educarea sectorului administrativ, pentru ca si doamna de la departamentul de urbanism de la primaria de la cucuieti este tot a noastra si nu este numai vina ei ca nu stie sa scrie un certificat de urbanism. De asemenea, mi-ar placea sa aud macar odata ca OAR-ul lupta pentru drepturile noastre ca arhitecti, sau macar ne ajuta sa strabatem jungla de legislatie romaneasca. Nu mai e de ceva vreme o meserie nobila arhitectura in felul in care o practicam noi si au dat suficiente stampile pe banda rulanta pana acum doi ani, incat sa devina aproape irelevant faptul ca eu nu am . Sunt destui care, oricum nu stiu ce sa faca cu ea. • Dacă "breaslă" nu vrea să fie percepută că un "funcţionar publici" atunci poate şi cerinţele de drept de semnătură ar trebuii să se depărteze de această zona. Cunoştinţele trebuie testate oral, respectiv întrebări la toate fazele avute astfel încât să fie clar că fiecare arhitect să cunoască responsabilităţile şi obligatile pe care le are şi când le are. după care trebuie văzut portofoliu că "cartea de vizită" a viitorul arhitect cu drept de semnătură şi eventualele întrebări etice legate de proiecte cu calităţi îndoielnice trebuie să îşi găsescă răspunsuri. Altfel va rămâne un exemen unde dosarele dtac sunt copiate şi plimbate că la primărie. Nu am înţeles care sunt criterile de atribuire a dreptului de semnătură dar cu siguranţă nu ţin de profesionalism sau experienţă. • 1. Extinderea ariei de desfășurare a examenului la toate centrele universitare de profil din țară.
2. Eliminarea fazei de proiect tehnic însoțit de antemăsurătoare.
3. Revizuirea modului de comunicare între partea audiată și cea
decizională. Acest aspect se exemplifică după cum urmează: - discuțiile vor fi strict de factură obiectivă(fără concurs de orgolii, aroganțe, atitudine badjocoritoare) și vor fi restrânse doar la contextul academic. - evaluarea cunoștințelor teoretice trebuie efectuată mai detaliat.
4. Sancționarea entităților juridice care și-au asumat instruirea
stagiarilor și care au eșuat în acest sens. Acest aspect este condiționat de calitatea proiectelor pe care stagiarul le prezintă la interviu.
5. Implementarea legislativă referitoare la drepturile și îndatoririle
stagiarilor și angajatorilor. Firmele de construcții fără activitate de arhitectură trebuie excluse din categoria posibililor mentori de stagiu. Stagiarii trebuie remunerați; nimeni nu vrea sa facă voluntariat decât dacă e pentru o cauză nobilă sau dacă nu are nevoie de salariu pentru subzistență.
6. Mentorii de stagiu trebuie evaluați în ceea ce privește calitatea
proiectelor însușite, deontologia și competențele profesionale.
7. Corporațiile/firmele mari de arhitectură trebuie excluse din categoria
de entități eligibile formării stagiarilor. Excepție de la această regulă se poate face în cazul în care firma atestă faptul angajatul/stagiarul participă la toate fazele de proiect pe care firma le parcurge cu proiectele contractate.
8. Întocmirea unei baze de date cu toate entitățile juridice eligibile
instruirii stagiarilor pentru care OAR să își asume responsabilitatea despre veridicitatea datelor furnizate. • In comisie ar trebui sa existe persoane care stapanesc legislatia foarte bine (ex.: verificatori de proiecte) - cunostintele de legislatie ar trebui sa fie mult mai bine testate; Ar trebui refacuta lista cu criterii de examinare (aceasta ar trebui sa fie mult mai dezvoltata); Lista cu criteriile de examinare completata cu notitele comisiei ar trebui sa fie prezentata arhitectului stagiar; Ar trebui sa existe mai multe cursuri sau seminarii organizate de OAR (legislatie, cod deontologic, etc.), iar prezenta la acestea sa fie verificata si punctata la interviu; Existenta unor examinari/ evaluari pe perioada stagiului, ar putea ajuta arhitectii stagiari sa inteleaga daca mediul in care lucreaza este benefic pentru dobandirea experientei (nu sunt suficiente rapoartele de stagiu - care (oricum) nu sunt evaluate/ corectate de nimeni). • Cred ca ar trebui in primul rand evaluate cunostintele reale ale candidatului - si aici vorbesc despre capacitatea acestuia de a se adapta situatiilor si cerintelor profesiei. Cred ca intrebari de genul "cum ai proceda in situatia asta? ce masuri ai lua daca s-ar intampla situatia X? ce alternativa ai fi abordat daca proiectul respectiv ar fi fost integral al tau si nu ai fi avut restrictii in cadrul biroului?" ar fi mai relevante pentru profesia de arhitect decat "cum sapi si cum hidroizolezi o fundatie?" sau "de ce ai tigla metalica pe casa?" Cred ca in prezent evaluatorii nu inteleg un lucru simplu: stagiarul inca nu a avut un birou propriu de test, in care sa ia toate deciziile si sa aiba acces la lucruri la care ai acces doar cand ai propriul birou, pentru 2 ani, dupa care vin la un interviu si povestesc cum au coordonat un birou. Stagiarul ar trebui evaluat pentru capacitatea acestuia de adaptabilitate la situatiile posibile aparute pe viitor, in loc de situatiile "pe care trebuia sa le intalneasca". • Calitatea profesionala nu se poate imbunatati printr-un examen de 30 de minute in fata unei comisii. Calitatea se cladeste in ani! Am scris mai sus: Nu consider ca acest interviu este necesar. Anii de studiu din spate sunt o dovada mult mai vie a faptului ca ne place si vrem sa profesam arhitectura. Examenul m-a lasat cu un gust amar si nu vreau sa mai raman membru OAR. Mai grav este ca am platit pentru acest stagiu absolut degeaba. Ar fi bine sa va ganditi sa ne taxati abia dupa ce ne luam dreptul de semnatura. Se pare ca stagiul nu este o garantie a practicarii acestei meserii. In cazul asta, de ce ne mai luati banii pe aceasta perioada?... • Interviul trebuie sa aiba o baza obiectiva (test grila, legislatie, ceva...) care sa asigure un nivel minim de cunostinte. Daca dam stampila in functie de calitatea arhitecturii cu care se prezinta stagiarul nu vom schimba nimic. Inainte de toate trebuie sa ridicam nivelul arhitecturii si sa nu mai permitem proiectare cu preturi derizorii. In primul rand, ar trebui completat regulamentul privind dobandirea dreptului de semnatura care, in prezent, este inadmisibil de sumar (acesta avand doar 4 pagini), si implicit supus interpretarii. In acelasi timp, fisa de evaluare a stagiarilor ar trebui modificata prin introducerea unui barem clar, pentru fiecare din cele 4 criterii. De asemenea, odata cu acest pas, ar trebui stabilite intrebari si categorii de intrebari standardizate, pe care comisia sa le poata adresa candidatilor, cu referire la dosarul prezentat. In ceea ce priveste realizarea dosarelor, ar putea fi publicate pe site-ul OAR exemple de dosare complete, pentru a oferi stagiarilor o imagine mai clara cu privire la ce trebuie pregatit. Trebuie mentionat si faptul ca in birourile de arhitectura, stagiarii nu au mereu posibilitatea de a participa la toate misiunile arhitectului, indiferent de dorinta acestora. In acest sens, consider ca ar fi necesara o implicare a ordinului in responsabilizarea indrumatorilor de stagiu. Nu in ultimul rand, desfasurarea interviului ar trebui consemnata printr- o inregistrare video, care sa ateste corectitudinea desfasurarii acestuia. Consider ca aceste demersuri ar duce la o transparentizare a procesului de dobandire a dreptului de semnatura, proces care in prezent poate fi perceput drept netransparent si subiectiv. Necesitatea unor astfel de masuri se justifica prin importanta deosebita a acestui examen pentru arhitecti, acesta reprezentand validarea a 8 ani de studiu si practica. Nu este normal ca un examen de o asemenea importanta sa fie atat de supus interpretarii. In definitiv, scopul acestui interviu ar trebui sa fie validarea pregatirii unor profesionisti, si nu constrangerea accesului acestora la exercitarea unei profesiuni liberale. • Focusul ar trebui canalizat inspre chestiuni generale ale meseriei, nu pe 2 -3 proiectate ambalate placut! • prezentare la proiector pe baza de ppt. word • Cred ca ar fi foarte bine daca, pe langa inteviu s-ar da si un examen scris prin care sa poata fi evaluate cunostinte legate de legislatie, cunostinte care mi se par esentiale in cadrul meseriei de arhitect. • Ordinul arhitectilor ar trebui sa ofere mai multe detalii legate de cerintele pentru examen, sa comunice clar punctajul si motivul respingerii (in cazul unui candidat respins). • Am fost observator independent la ultimele alegeri din Romania, si la cum a fost experienta mea, as instaura un membru OAR care sa fie complet stapan pe regulile de sustinere a acestui examen sa observe cum se desfasoara examenul, altul decat cei care sunt in comisie. Sau as instaura camere / dispozitive de inregistrare, desi stiindu-se urmariti, nu cred ca ar mai avea astfel de comportament. Procentajul scazut de promovabilitate cred ca este foarte graitor. As dori sa vad mai multe empatie, mai multa gandire critica din partea lor, mai multa flexibilitate. As dori sa tina cont de scrisorile de recomandare scrise de indrumatori, intrucat, in masura in care ele sunt reale, acestea graiesc mai mult despre experienta de zi cu zi, de ani de zile, decat ce putem prezenta in 30-40 de minute. As dori sa se tina mai mult cont de CV-ul profesional si eventual sa fie mai clare criteriile de evaluare si ce anume trebuie sa prezentam, mai exact, astfel incat sa se poata compara mere cu mere si pere cu pere. Am colegi care lucreaza pe restaurare sau fac mai mult constructii rezidentiale, s.a.m.d. Multi pica pentru ca se considera ca le lipseste o anumita parte a practicii, dar asta nu ne descalifica ca arhitecti. Eu momentan am facut o pauza de la a ma supune la astfel de experiente traumatizante, am hotarat sa iau o pauza de minim 1 an. Mi- am schimbat jobul, pentru ca am fost intrebata cati oameni lucreaza in firma unde eram. Eram tratata ca un partener in fosta firma (prima si unica la care lucrasem, din de trei ani) si eram complet implicata in toate fazele proiectului, dar era o firma mica. M-am mutat la o firma mare, cu 40 de angajati, poate asta imi va conferi mai multa credibilitate la examen. Am hotarat sa revin, cand voi considera eu, cu un portofoliu cu lucrari complet noi si imbatabile. Sper ca la urmatoarele sesiuni cand ma intreaba ce dimensiune are o placa de polistiren (nu grosimea, placa in sine) sa stiu sa spun, plus alte informatii "esentiale" pentru formarea unui arhitect. Dupa ultima sesiune, a fost in deriva cateva luni si fostul sef, pentru a ma ajuta, pentru ca simteam ca nu stiu suficient si ma raportam la acel examen, mi-a dat un test de 50 de intrebari (detalii tehnice, despre ofertare, legislatie, etc) la care am raspuns foarte bine, aproximativ 48 de intrebari corecte. Acest lucru m-a facut sa am din nou incredere in mine si sa nu ma mai raportez la examenul OAR, care din pacate, din cauza desfasurarii, este doar o formalitate. Din pacate, nu sunt in masura sa dau sfaturi sau sugestii acum despre metode de imbunatatire, sper doar ca feedback-ul detaliat sa ajute la o intelegere comprehensiva a situatiei reale a acestui examen. • In primul rand cred ca indrumatorii care isi asuma acest rol trebuie sa fie constienti de responsabilitate. Faptul ca un stagiar are intrebari in legatura cu un proiect la care lucreaza inseamna doar un motiv de a incepe o conversatie si nu un motiv de interpreta ca stagiarul ar vrea sa ii fure clientul/proiectul sau sa afle cati bani au fost solicitati beneficiarului pentru a avea motiv sa ceara un salar macar minimum pe economie. Stagiarul se afla inca intr-un mediu educativ si ar trebui tratat asa. In al doilea rand. Este foarte posibil ca indrumatorii sa nu isi asume responsabilitatile chiar daca au fost instiitati; asa ca, ar trebui sa se organizeze cursuri de legislatie, care cel putin in orasele provincial nu exista si foarte sigur in 2016 nici in Bucuresti nu aveau loc. Cat despre interviu. Toate comisiile ar trebui sa se desfasoare intr-un mod mai uniform. Dupa cum am mentionat mai inainte, o comisie poate fi foarte stricta in timp ce alta foarte lejera. In rest, din punctul meu de vedere desfasurarea primului interviului in cazul meu a fost mai mult decat corect, lucrul pe care l-am constatat abia cand am incept sa lucrez pe proiectele proprii pentru ca informatiile care imi lipseau sunt informatii de care a foarte mare nevoie pentru a duce un proiect la capat din punct de vedere birocratic. • Pastrarea sub anonimat a firmei de arhitectura si a indrumatorului, pentru a evita orice urma de subiectivism ce nu are nici o legatura cu sustinatorul examenului, ci cu istoricul indrumatorului. • Eventual in fiecare ora sa se schimbe membrii comisiei intre ei. • As dori sa mi se comunice motivul pentru care nu am promovat examenul. • Personal, nu vad cum ar fi putut fi imbunatatit interviul la comisia la care am fost prezenta (arh Kollo + o doamna si un domn, nu mai retin cine). Dar voi formula cateva idei/ teme: stagiul si examenul trebuie sa puna accent pe responsabilitate si calitate (ca viitor arhitect), NU cantitate. Cred ca trebuie parcurse toate etapele de la concept pana la executie si receptie, indiferent de anvergura lucrarii/ proiectelor, iar acest lucru trebuie sa se vada la examen. Dupa parerea mea poti lucra in 2 ani la 10 proiecte cate putin, sau doar la un proiect...din 10 bucatele de proiecte poti avea mai mult de invatat decat dintr-unul singur, deci nu ar trebui axat portofoliul si interviul pe prezentarea unui proiect. Mi se pare corect ca daca nu ai acoperit cate putin din toate misiunile/ practica profesionala, sa nu obtii dreptul de semnatura, sa revii la o noua evaluare (as vrea sa nu se mai numeasca EXAMEN) si sa primesti dreptul atunci cand esti pregatit, fara a exista blamare, rusine etc. Cred ca ar trebui scoasa (sau redusa la modic) taxa de participare macar pentru reevaluari, pt ca sunt suficiente cheltuielile de deplasare si cred ca cotizatiile platite ar putea acoperi cheltuielile de examinare... pentru multi participarea la examen este un sacrificiu financiar foarte mare, deci si o mare presiune. • Mai puțin regulament pe care nimeni din comisie nu îl cunoaște sau aplica dar care streseaza • ar trebui sa se raporteze mai mult la experienta avuta in relatie cu insusirea proiectelor, relatia cu beneficiarul , autorizarea lor . La fel de importanta mi se pare intelegea legislatiei si punerea ei in practica. • Foarte important parcurgerea misiuni , sí prezentare cat mai simple prin proiecte. • Imi doresc ca in viitor sa fie clar ce isi doresc de la un candidat, sa fie realisti si sa fie o metoda de evaluare concreta. O alta problema legata de evaluarea finala, este criteriul in functie de care se noteaza candidatul, imi doresc o explicatie dezvoltata pentru fiecare candidat in asa fel incat la final acesta sa stie ce trebuie sa schimbe. Pentru viitor inteleg ca aceste comisii isi doresc candidati capabili care sa poata proiecta un aeroport, o casa sau un aprozar, dar in 20 de minute de interviu cred ca isi pot da seama cine este capabil si cine nu. Nu cred ca reprezentam o amenintare pentru ei si le putem fura proiecte, insa asa dau impresia. • Mi se pare salutara initiativa de a cere feedback-ul candidatilor, precum in acest chestionar. Sanatos ar fi ca aceste opinii sa fie si expuse si in spatiul public, astfel incat actualii si potentialii membri ai comisiilor sa dezvolte, poate, pe viitor, si un dram de retinere in ceea ce priveste inclinatiile pe undeva "naturale" ale dansilor spre aroganta si subiectivism. Din pacate insa, avem de a face cu oameni, iar atat timp cat nu exista parghii de control si de "afectare" a acestora, cei aflati in pozitii de putere si de forta vor fi inclinati a abuza de aceasta calitate. Cum unele universitati din tari civilizate isi ajusteaza oferta de profesori in functie de evaluarile si de feedback-ul studentilor, poate ca si membrii acestor comisii ale OAR ar putea primi macar niste calificative din partea candidatilor, astfel incat personajele cu complexe de superioritate fata de alti colegi arhitecti sa apara mai rar in componenta acestor comisii, de pilda. • Ar trebui sa existe o corelare intre activitatea din stagiu si examen, dpdv al profilurilor birourilor/arhitectilor care accepta stagiari. Mai precis, un arhitect care in stagiu lucreaza exclusiv ca desenator nu poate dobandi toate cunostintele necesare pt a-si indeplini sarcinile ca arh cu drept de semnatura. • Cred ca se poate extrage un raspuns la aceasta intrebare din ce am scris mai sus. Nu sustin insa inlesnirea examenului. Cred ca este foarte important, mai ales pentru viitori arhitecti in Romania, sa le fie testate atat principiile cat si capabilitatile tehnice. Un examen oral este foarte potrivit pentru acest lucru insa sfatul ar fi sa se acorde suficient credit, timp si sanse fiecarui candidat - conditiile de efectuare a stagiului nu sunt aceleasi pentru toti. Ar trebui incurajate mai mult firmele care accepta si indruma stagiari. • Ar trebui sa existe un set unitar de intrebari care sa evalueaze cunostintele stagiarilor in baza unor criterii stabilite anterior. Un proiect complex la care stagiarul a lucrat nu ar trebui sa reprezinte un dezavantaj, ci dimpotriva. • Îmi doresc foarte mult ca arhitecții din comisie sa evalueze stagiarii corect, fără a avea stereotipuri legate de birourile de arhitectura mai puțin cunoscute. Doresc ca ei sa înțeleagă ca meseria de arhitect poate fi făcută într.un birou de orice dimensiune si din orice colt al tarii atâta timp cât calitatea arhitecturii este buna. Consider ca în meseria de arhitect vom avea tot timpul ceva de învățat iar cunoștințele pe care le acumulam in facultate și în timpul stagiului trebuiesc evaluate cu toleranta și bunăvoința fără a avea pretenția ca stagiarul sa fie arhitectul de nota 10. Perfecțiunea în arhitectura se va atinge de.alungul carierei, important e ca să se vadă potențialul din fiecare stagiar. • Cred ca problema majora provine din mediul unde se desfasoara stagiul si nu examenul de semnatura. Ar trebui impusa o testare a arhitectilor indrumatori de stagiu. • Consider ca acest interviu trebuie sa tina cont de realitatile societatii. De putine ori stagiarii chiar ajung in cei 2 ani sa poata indeplinii aceste misiuni. Nu poate stagiarul obliga mentorul sa-i ofere proiecte prin care sa fii indeplinit toate misiunile in mod corespunzator. Mentorii ar trebui si ei evaluati prin statistici macar si prin filiala de care apartin dar intr-un mod corespunzator. De multe ori stagiarul plateste stagiatura si isi mai si aduce proiectele cu care sa se prezinte. Este revoltator ca se accepta asa ceva. Consider ca ar trebui sa existe metode de stopare a acestor fenomene si nu o oncercare de legalizare a lor, prin "voluntariat" si asa mai departe. Cred ca examenul se poate imbunatatii daca ar avea si o parte scrisa cu intrebari legislative cat si tehnice. Dar totodata cred ca trebuie stimulai mentorii care chiar isi asuma acest fapt si retrasi din drept de a avea stagiari pe cei care se folosesc de stagiari. Mai multe dezbateri si prezentari online. Unde sa aiba posibilitatea de participare mai multi din mai multe regiuni. Dedicate atat mentorilor cat si stagiarilor. • O verificare mai riguroasă privind normativele şi legislația, arhitectura e subiectivă. • Poate ar fi mai util un sistem similar cu cel american - The Architect Registration Examination (ARE) - informatiile se gasesc pe internet. E un examen foarte complex care analizeaza toate aspectele meseriei de arhitect. Evident, pentru a sustine asemenea interviu, ar fi necesar ca stagiul sa se desfasoare mai riguros pentru atingerea tuturor obiectivelor cerute. • Se poate imbunatati doar daca cei din comisie nu pun intrebari mai mult teoretice decat practice. • Ar trebui insistat pe detalii tehnice si solutii alese, iar pentru partea estetica, ar trebui sa fie mai rigurosi cu solutiile alese. Ar trebui pus un accent mai mare pe fatade si expresia cladirii si judecate mult mai aspru. • programare individuala • Simplificarea cerintelor. Sa fie doar o introducere in meserie. Notiunile se dobandesc in multi ani de practica.