 Calculul, trasarea şi marcarea vârfurilor Vi

o Trasarea se face prin metodele coordonatelor polare, coordonatelor rectangulare, drumuirii

o Marcarea se realizează prin picheţi de lemn sau prin balize
 Măsurarea unghiurilor orizontale () şi/sau verticale se execută odată cu realizarea drumuirii aferente
proiectării traseului. Totodată se calculează unghiul de frângere:

 Măsurarea laturilor dintre vârfuri şi punctele direcţionale (punctele dintre două vârfuri consecutive) care se
determină odată cu măsurarea unghiurilor
 Pichetarea traseului constă în materializarea în detaliu a axei drumului.

Fig. 20. Pichetarea traseului

Pentru aceasta trebuie cunoscute punctele unui traseu. După importanţă, acestea sunt:

o Puncte determinate:
 Puncte de capăt ale traseului (notate cu F1 şi F2)
 Puncte intermediare, prin care traseul trebuie să treacă, conform temei de proiectare
(punctele direcţionale A1, A2)
 Puncte obligate, puncte de traversare a unor obstacole
 Vârfuri de unghi (V) şi frânturi
o Puncte principale
 Tangenta de intrare (Ti)
 Tangenta de ieşire (Te)
 Puncte care reprezintă kilometri (km0+231)
o Puncte secundare sunt cele care marchează hectometrii şi se notează cu cifre arabe de la 1 la 9 în
cadrul fiecărui kilometru
o Puncte obişnuite se notează cu cifre arabe în sensul kilometrajului
 Puncte ce marchează schimbarea de pantă a axei drumului
 Puncte ce marchează schimbarea de pantă a profilului transversal
 Puncte de intersecţii sau trecere pe lângă construcţii
 Puncte de intersecţii cu limite administrative sau de proprietate
 Numerotarea şi calculul picheţilor.
o Stabilirea originii traseului (punctele de capăt din cadrul punctelor determinate)
 Centrul localităţii dacă traseul pleacă dintr-o localitate
 Punctul de intersecţie a două axe dacă traseul se ramifică dintr-unul existent
  Punctul tangentei de intrare dacă traseul ce se ramifică se racordează cu o curbă cu cel
existent

Originea este definită cu litera F, cu indicele 1 şi kilometrajul 0,000

o Punctele determinate (vârfuri) şi punctele principale se numerotează după ce în prealabil s-au

calculat elementele de racordare
o Punctele secundare se numerotează din 100 în 100m cu cifre arabe de la 1 la 9
o Pichetajul în aliniament se execută prin măsurarea distanţelor fixând ţăruşi din 100m în 100m
o Pichetarea traseului în curbă se face prin metoda coordonatelor rectangulare pe tangentă, cu arce
egale, calculându-se abscisele şi ordonatele corespunzătoare hectometrilor.

Fig. 21

De exemplu pentru hectometrul 3:

o Transcrierea datelor în carnetul de pichetaj; carnetul de pichetaj cuprinde:

 Poziţia punctelor reţelei de sprijin
 Axa desfăşurată a traseului, printr-o linie dreaptă, cu reprezentarea schematică a curbelor
 Distanţa dintre picheţi şi kilometrajul picheţilor
 Poziţia ţăruşilor martori
 Poziţia profilelor transversale

Distanţe Distanţa la martor

Pichet kilometraj Schiţa
parţiale Stânga dreapta

2.5.3.      Curbe de racordare

Curbele de racordare la un drum pot fi:

  Curbe de racordare în plan:
o Curbe simple (arc de cerc)
o Curbe compuse (mâner de coş)
 în aceeaşi direcţie formate din trei arce de cerc, cu raze diferite
 în aceeaşi direcţie formate din două arce de cerc, cu raze diferite
 în direcţie contrară cu două arce (contracurbă)
o curbe progresive
 pentru căi ferate
 parabolă cubică la care curbura este proporţională cu proiecţia pe axă a
absciselor lungimii curbei
 curbe trigonometrice sau algebrice
 pentru drumuri
 Clotoida la care curbura este proporţională cu lungimea arcului de tranziţie
parcurs
 Lemniscata la care curbura este proporţională cu raza polară (se foloseşte la
serpentine)
 Curbe de racordare a declivităţilor, sau racordarea în profil
o Arce de cerc
o Parabolă

Curbe de racordare în arc de cerc

Fig. 22. Calculul elementelor de trasare

Elementele principale ale punctelor de racordare:

 Unghiul de frângere este dat prin proiect sau se deduce din unghiul orizontal măsurat
 Raza curbei este aleasă sau impusă de condiţiile de circulaţie, R
 Lungimea tangentei, T
 Lungimea bisectoarei, b
 Lungimea curbei, lc
 Depăşirea tangentei, DT
 Săgeata curbei, f

Punctele curbei sunt:

  Punctul de intrare în curbă, Ti
 Punctul de ieşire din curbă, Te
 Vârful, punctul de intersecţie a celor două aliniamente, V
 Punctul bisector al curbei, B

Calculul curbei:

 Unghiul de frângere:

 Lungimea tangentei:

 Lungimea bisectoarei.

 Lungimea curbei:

 Depăşirea tangentei:

 Săgeata curbei,

 Coordonatele rectangulare ale punctului bisector

: ,

Trasarea propriu-zisă:

 Se staţionează cu teodolitul în punctul V şi se vizează aliniamentul I, pe direcţia aceasta se trasează distanţa

orizontală T, stabilindu-se poziţia punctului de intrare în curbă, Ti
 Se staţionează cu teodolitul în punctul V şi se vizează aliniamentul II, pe direcţia aceasta se trasează distanţa
orizontală T, stabilindu-se poziţia punctului de ieşire din curbă, Te
 Se trasează unghiul orizontal (/2) faţă de aliniamentul I sau II; pe această direcţie se trasează distanţa
orizontală b şi se pichetează punctul B
 Cu teodolitul în punctul Ti se vizează punctul V, pe această direcţie se trasează abscisa xB, pichetându-se
punctul care materializează piciorul perpendicularei duse din B pe direcţia VTi
 Se mută teodolitul în acest punct, se vizează punctul V şi faţă de această direcţie se trasează unghi drept. Pe
noua direcţie obţinută se trasează valoarea orizontală a ordonatei yB, pichetându-se punctul B