Utilizarea apei în secțiile de

abatorizare
 Introducere

Ideea existentei unui sistem de management de mediu nu este noua. Ea a fost conturata
cu mult timp in urma, cand industria si-a creat un mod propriu de a gestiona problemele de
mediu cu care se confrunta.

Preocuparea tot mai accentuata pentru protectia mediului inconjurator este o

consecinta a dezvoltarii economice sustinute din ultimii ani, a constientizarii importantei
protejarii mediului in care traim, atat pentru noi cat si pentru generatiile viitoare.

Scopul declarat al standardului ISO 14001 este de a sustine protectia mediului si de a

preveni poluarea printr-un management sistematic de mediu cu privire la zonele si activitatile
care au un impact asupra acestuia.

Standardul ISO 14001 isi propune sa ofere organizatiilor toate elementele necesare
construirii si implementarii efective a unui sistem de managemant de mediu. El este aplicabil
oricarei organizatii care doreste implementarea, mentinerea si imbunatatirea unui sistem de
management de mediu indiferent de tipul si marimea acesteia.

Standardul ISO 14001 furnizeaza un instrument de lucru care permite organizatiei sa

atinga si sa controleze sistematic nivelul de performanta de mediu pe care si l-a fixat.

Standardul ISO 14001 defineste ce trebuie sa facem pentru un mai bun management de
mediu care sa ne propulseze in topul organizatiilor care iau parte activa la protectia mediului
inconjurator imbunatatind totodata imaginea companiei noastre.

Standardul ISO 14001 are urmatoarele caracteristici de baza:

 Este un standard generic fiind aplicabil oricarei organizatii.

 Este un standard proactiv practicind o abordare anticipativa, preventiva.

 Este un standard continuu implicand implementarea iar apoi si o imbunatatire

continua.

 Este un standard sistematic, bazat pe metode si proceduri documentate.

 Beneficii ale implementarii unui sistem de management al mediului conform ISO

14001

 Imbunatatirea performantei de mediu prin intermediul organizatiei.

 Integrarea usoara intr-un sistem de management al calitatii.

 Siguranta legala ca urmare a observarii sistemice a legislatiei de mediu in vigoare.

 Cresterea implicarii angajatilor, a motivatiei si angajamentului.

 Economie de costuri printr-o gandire si actiune sistemica si proactiva.

 Cresterea increderii clientilor, a agentiilor guvernamentale si a asiguratorilor.

 Participarea activa la minimalizarea flagelului poluarii

SMM conform cu ISO 14001 este o unealta la dispozitia managementului, care permite

sa:

 identifice si sa controleze impactul asupra mediului a activitatilor sale, produselor sau

serviciilor,

 isi imbunatateasca continuu performantele de mediu,

 sa implementeze abordarea sistematica a proceselor, pentru a stabili obiectivele si

sarcinilor de mediu, pentru a indeplini aceste obiective si pentru a demonstra
indeplinirea lor.
Stadiul actual al îndepărtării poluanților din industria cărnii

Într-un abator, operaţiile cu cel mai mare impact asupra mediului sunt: consumul de
apă, poluarea ridicată a apei reziduale cu substanţe organice şi consumul de energie care
depinde de răcirea şi de încălzirea apei.

În decursul ultimelor patru decenii, numărul abatoarelor exploatate de către consiliile

locale orăşeneşti a scăzut, acestea fiind înlocuite de abatoarele aflate în regiunile unde se
practică creşterea animalelor în scopul abatorizării. Astfel s-au schimbat procesele
tehnologice esenţiale. În abatoarele orăşeneşti, animalele se tăiau parţial în boxe de tăiere
individuale, speciale pentru un anumit tip de animale (bovine, porcine, ovine, caprine). Pentru
cai existau spaţii sau hale amenajate cu instalaţii tehnice speciale.
În majoritatea abatoarelor moderne, raţionalizate, speciile de animalele mai sus
menţionate se sacrifică în două culoare de abatorizare, pentru bovine şi porcine. Cele mai
multe dintre abatoare sunt specializate pe tăierea de bovine sau porcine.

Apa pentru industria cărnii

Apa reprezintă un element indispensabil vieţii, constituind un factor important în
aproape toate procesele de producţie industrială. Apa utilizată în procesele tehnologice ale
industriei alimentare trebuie să corespundă unor caracteristici care să asigure calitatea
corespunzătoare a produselor alimentare, să fie potabilă şi să prezinte caracteristici
organoleptice corespunzătoare. Gustul şi mirosul apei depind de compoziţia chimică,
temperatura şi prezenţa unor substanţe volatile.
În industria alimentară, apa este utilizată ca materie primă, ca solvent pentru substanţe
cu densitate diferită, la spălarea unor produse și utilaje, ca apă de transport sau ca simplă apă
de răcire.
Monitorizarea calității igienice a apei potabile, precum și a calității apelor reziduale
evacuate de acestea sunt condiții necesare pentru toate unitățile alimentare care produc,
prelucrează, depozitează, păstrează, transportă și desfac produse alimentare.
În fiecare întreprindere care prelucrează alimente se foloseşte apa atât pentru răcire,
încălzire, spălare, diluarea soluţiilor de curăţare, producerea aburilor, producerea gheţii sau a
apei cu cuburi de gheaţă, cât şi pentru prelucrarea directă a alimentelor. Potrivit ordonanţei
privind apa potabilă trebuie ca apa industrială pentru întreprinderi, în care se produc sau se
prelucrează alimente în mod industrial, să aibă calitatea apei potabile. Apa potabilă nu are
voie să conţină agenţi patogeni sau impurităţi care ar putea dăuna sănătăţii umane.
În cadrul alimentării cu apă a abatoarelor, deosebim alimentarea din surse externe
(alimentarea publică cu apă) şi alimentarea din surse proprii (priza de apă la suprafaţă,
respectiv din puțuri proprii). Alimentarea din surse proprii necesită un aviz juridic privind
apa, în care sunt definite limitele corespunzătoare de captare şi alimentare. Pentru eventuala
reducere a consumului de apă şi pentru evitarea cheltuielilor privind apa curentă şi cea
reziduală, se vor putea face afirmaţii concrete doar în cazuri individuale, deoarece sunt mulţi
factori implicaţi. Fiecare întreprindere doreşte să reducă consumul de apă şi cheltuielile
aferente cât mai mult.
Cantitatea de apă reziduală poate fi determinată atât din cantitatea de apă proaspătă cât
si prin măsurarea cantităţii apei reziduale. Există multe puncte de pornire interne pentru
reducerea pierderilor de produse şi astfel a poluării cu ape reziduale şi a efortului financiar. În
cadrul cheltuielilor pentru igienă, costurile apei curente şi reziduale, precum şi costurile
pentru curăţire şi dezinfectare posedă cel mai mare potenţial de economisire. Astfel este
recomandat un management al costurilor în domeniul cheltuielilor privind apa reziduală, în
cadrul căruia se pretează sisteme de management ale apei reziduale şi ale igienei. O analiză
detaliată a sursei şi verificarea regulată a consumului de apă prin măsurări descentralizate ar
trebui să preceadă acestea, pentru a putea optimiza curăţirea şi dezinfectarea. Cu ajutorul unor
tehnici inteligente de măsurare şi control se pot realiza concepte privind fluxul parţial, pentru
a separa fluxurile parţiale de toată apa reziduală şi pentru a scădea costurile de tratare. Prin
diferite investiţii se pot obţine măsuri de economisire a apei.
Pentru dezinfectarea apei potabile şi industriale sunt admise ozonul şi dioxidul de clor,
pe lângă utilizarea substanțelor chimice cunoscute pe bază de clor activ. La substanțele
chimice pe bază de clor activ pot apărea produse nedorite de reacţie (aşa-numitele trihalogen-
metani). Acestea sunt supuse unei restricţii severe din cauza efectelor nedorite asupra
sănătăţii. Aceste substanţe nedorite se produc foarte rar, dacă pentru dezinfecţie se foloseşte
dioxidul de clor în locul clorului. Dioxidul de clor este un gaz instabil, care nu poate fi
depozitat, şi de aceea trebuie produs la faţa locului în instalaţii speciale sub forma unei soluţii
diluate. Clorura formată este relativ stabilă şi are suficient efect pe termen lung. În principiu
se deosebesc două metode de fabricare:
- Metoda cu clor/dioxid de clor: înseamnă oxidarea clorurii de sodiu prin intermediul
surplusului de clorul gazos
Avantaje: cheltuieli scăzute pentru întreprindere
 Dezavantaje: costuri ridicate pentru investiţie, cheltuieli însemnate privind siguranţa,
din cauza folosirii clorului gazos
- Procedeul acid/clorură: înseamnă reacţia de dis-proporţionare a unui soluţii de
clorură de sodiu acidulată prin intermediul unui acid clorhidric
Avantaje: cheltuieli scăzute pentru investiţie şi siguranţă
Dezavantaje: costuri mai ridicate pentru întreprindere
Comparativ cu acestea, tratarea cu raze ultraviolete – cu o capacitate de utilizare mai
scăzută - nu are efect pe termen lung . Aceste procedeu este recomandat doar în cazuri
speciale, tocmai din cauza lipsei efectului pe termen lung. Pentru producerea razelor
ultraviolete se folosesc, aproape în exclusivitate, lămpi cu vapori de mercur (arzătoare cu
presiune înaltă şi scăzută). Aportul de lumină UV-C este mai ridicat la lămpi cu vapori de
mercur cu presiune scăzută. De asemenea şi durabilitatea este mai mare. Se recomandă
montarea şicanelor pentru producerea turbulenţelor. Esenţială este puterea de străpungere a
razelor ultraviolete. Chiar şi la lichidele limpezi, penetraţia este foarte scăzută, astfel încât
acestea pot fi tratate doar într-un strat foarte subţire. Tratarea nu are drept urmare o
modificare chimică a apei sau probleme legate de miros şi gust. Pentru conservarea apei în
instalaţiile de depozitare cu gheaţă se vor utiliza preparate pe bază de argint– dacă este
necesar.

Apele reziduale din industria cărnii

Din punct de vedere al procesului, precum şi din punct de vedere igienic, apa joacă un
rol foarte important în procesul de abatorizare şi de tratare a cărnii. Aproape tot procesul de
producţie, începând de la locul de livrare al animalelor până la spaţiile de depozitare şi
camerele frigorifice, este legat de generarea de apă evacuată. Din cauza procesului, deseori
fluxul de apă evacuată este discontinuu, de ex. la golirea cazanelor de opărire sau a altor
recipiente de mari dimensiuni. O poluare specială a apei evacuate provine din utilizarea
substanţelor de curăţare şi dezinfecţie. În afară de asta, se adaugă apa murdară din incinta
abatorului (apa din curte, apa cu care sunt spălate vehiculele) precum şi apa evacuată din
departamentul social-sanitar (grupuri sanitare, cantină) şi eventual din secţia pentru
prelucrarea produselor animale secundare. Se mai adaugă apa de răcire nepoluată precum şi
procesele de tratare a apei din abator.
În procesul de tăiere, următoarele activităţi s-au dovedit a genera o mare cantitate de
apă evacuată:
- descărcarea, introducerea în grajduri şi curăţarea animalelor;
 - înjunghierea animalelor;
- jupuirea, opărirea, depilarea respectiv deplumarea animalelor, detaşarea şi curăţarea
intestinelor, mai ales eviscerarea, curăţarea şi prelucrarea intestinelor şi a stomacelor
(detaşarea grăsimii, etc.);
- transportare prin plutire a măruntaielor;
- despicarea corpurilor animale precum şi tăierea capetelor, a gâturilor, picioarelor şi a
altor părţi corporale;
- clătirea corpurilor şi a diferitelor părţi;
- răcirea şi depozitarea animalelor;
- curăţarea şi dezinfectarea halelor, a utilajelor, grajdurilor, a vehiculelor respectiv a
recipientelor pentru transportare;
- igienă personală, tronsoane de igiena.
Deşeuri diverse, solide sau lichide, precum şi concentrate (sânge, limfă) duc, în funcţie
de tipul abatorului şi de eficienţa măsurilor de precauţie interne, la o poluare mai mare sau
mai mică a apei utilizate în procesul de producţie.
Sângele, având o mare concentraţie de BOD5, de ca. 160 g/l, este una dintre
componentele poluante principale. Chiar dacă sângele este colectat, la tăierea unui porc
rezultă 0,5 litri, la tăierea unei vite 2,0 litri sânge pe animal. În abatoarele modern echipate,
canitatea de sânge rest poate fi redusă la 5 până la 10 % din cantitatea totală.
Dacă are loc o înjunghiere în poziţia culcat, atunci se poate calcula o concentraţie de
poluare mai mare cu cca. 500 până la 800 mg/l în apa evacuată. Altă sursă de poluare pentru
apa evacuată este secţia de prelucrate a intestinelor. Conţinutul intestinal şi stomacal ajunge
de regulă în apa evacuată. În abatoarele modernizate acestea se captează separat.
Ca resturi solide sunt de menţionat aşternutul şi gunoiul, cu o cantitate de 1,5
kg/unitate abatorizată, în plus şi dejecţii şi urină, care reprezintă cca. 3,9 până la 7,0 kg/zi per
porc şi ca. 15 până la 60 kg/zi per vită. Aceste substanţe se găsesc atât în aşternut şi gunoi,
precum şi în apa de spălare, care rezultă din spălatul vehiculelor. Timpul de aşteptare în
abatoare este de ca. 1 până la 3 ore.
Apa evacuată din producţie, poluată cu substanţe organice solide sau dizolvate, se
caracterizează mai ales prin grăsimi precum proteinele şi produsele de descompunere ale
acestora, precum acizii volatili şi alţi compuşi organici pe bază de azot. Carbohidraţii
(glucoza, celuloza), precum şi multe alte componente din sânge, limfă, intestin, stomac, sunt
prezente în apa evacuată în formă dizolvată.
 Caracterizată prin temperaturi ridicate, apa evacuată are o puternică înclinaţie spre
descompunere, constituind un sol foarte bun pentru germeni. În general, apa evacuată din
abator conţine şi viruşi, din punct de vedere igienic aceasta trebuie clasificată ca periculoasă.
Şi animale sănătoase din punct de vedere clinic, pot fi latent infectate şi găzdui adesea
germeni patogeni precum bacteria generatoare de tuberculoză, antrax, bacterii anaerobe,
salmonela precum şi alte tipuri de viruşi. Adesea animalele găzduiesc şi paraziţi în stadii
diferite de dezvoltare. Odată cu spălarea conţinutului intestinelor, viermii şi larvele ajung în
apa evacuată.

Indicatori de apreciere a calităţii apelor reziduale

În abatoare diferit structurate, în care se are în vedere reţinerea sângelui precum şi a

conţinutului intestinal, apa evacuată din abatoare indică valori de BOD5 între 1.000 şi 4.000
mg/l, precum şi valori COD de 1.000 până la 6.000 mg/l. Pentru apa evacuată din industria
prelucrării cărnii se aproximează concentraţii mai scăzute, şi anume cu valori BOD 5 între 500
şi 2.500 mg/l precum şi valori COD de 800 până la 3.000 mg/l.
Apa evacuată din abatoare se caracterizează în general prin
- Poluare organică ridicată (COD/N)
- Oscilaţii puternice (cantitate şi încărcătură)
- Conţinut mare de grăsime
- Substanţe solide în apa evacuată
- Conţinut de clorură ridicat
- Utilizarea substanţelor de dezinfecţie şi curăţare (AOX, tenside)
Cantităţile de apa evacuată şi de încărcătură poluantă per unitate abatorizată diferă de
la abator la abator, în diverse domenii. Dacă sângele, conţinutul intestinal, stomacal şi alte
subproduse sunt colectate cu grijă, rezultă diferenţe semnificativ la valorile indicate ale apei
evacuate.
Cantitatea apei evacuate specifice se stabileşte în continuare prin tipul şi cantitatea
produselor secundare, produse în abatoare (de ex. prelucrarea intestinelor). Dar şi premisele
tehnologice ale operatorului influenţează cantitatea de apă evacuată. Introducerea unor noi
procese de prelucrare poate duce la modificarea cantităţii de apă evacuată specifică. Dacă
opărirea porcilor este înlocuită de un tunel de opărire cu condens, atunci consumul de apă se
reduce. Şi diferitele capacităţi de tăiere ale abatoarelor joacă aici un rol important. La un
număr mic de animale, rezultă o proporţie destul de mare de apă pentru curăţare.
 Apa reziduală conţine atât grăsimi cât şi proteine. Mai ales grăsimile contribuie la
poluare apei reziduale. Apa evacuată poate avea un conţinut ridicat de săruri, prin sărarea
pieilor şi prepararea intestinelor. Concentraţia de substanţe nutritive în apa evacuată a
abatoarelor este, în funcţie de măsurile luate în abator, între 200 mg/l şi 400 m/l azot total, şi
30 mg/l și 70 mg/l fosfor total.
Următorul tabel indică cantităţile de apă evacuată specifice şi încărcătura poluantă,
care trebuie luate în calcul la o respectare atentă a măsurilor de precauţie obişnuite dintr-un
abator (mai ales în cea ce priveşte reţinerea sângelui, a conţinutului stomacal şi intestinal şi a
grăsimilor), pentru fiecare domeniu de producţie cunoscut în industria prelucrării cărnii.

Unităţi de referință Cantitate de apă poluată Încărcătură

specifică poluantă
în L/ specifică
BOD5
unitate de referință
în g/
unitate de referinţă
Abatorizarea unei vite 500–1000 1000–3500
Abatorizarea unui porc 100–300 200–350
Abatorizare păsări
5–10 6–30
(la 1 kg greutate abatorizată)
Abatorizare curci
4–7 6–24
(la 1 kg greutate abatorizată)
Abatorizare raţe
5–8 5–20
(la 1 kg greutate abatorizată)

Cantitatea de 1Bapă evacuată specifică şi cantitate de poluant la abatoare (poluant în

apă evacuată în raport cu apa evacuată fără sedimente).
Deversare indirectă
Abatoarele sunt considerate unități care generează o cantitate mare de apă evacuată,
pentru care pot exista prevederi legale pentru apa deversată în staţiile de epurare orăşeneşti.
Indicațiile pentru deversarea apei evacuate din unitățile comerciale şi industriale într-o stație
pentru apa evacuată publică, stabilesc valori pentru anumiți paramentrii, care, dacă sunt
respectați, nu există nici influență negativă asupra funcționării staţiei de epurare orășenești,
sau a persoanelor angajate (temperaturi de deversare crescute, valori limită pentru pH,
proporția de uleiuri și grăsimi).
 În general pre-tratarea se deosebește după procedeul principal de curățare, și se
clasifică în: procedeu mecanic, mecanic-chimic și biologic. Pentru toate instalațiile de pre-
tratare sau tratare completă este în principiu valabil, în măsura în care este posibil, deversarea
separată a apei evacuate provenite din sistemul sanitar, înaintea sistemului de tratare.
Se recomandă, ca la deversarea în canalizare să se evite prezenţa în apă a unor
substanțe solide precum sânge, grăsimi, dejecții lichide, pentru a evita înfundarea canalizării.
Apa provenită din sistemul de răcire trebuie deversată separat de celelalte ape
reziduale.
Pre-tratare și pre-epurare mecanică
Se iau următoarele măsuri pentru pre-tratarea apei evacuate:
- Reţinerea substanțelor solide cu ajutorul sitelor fixe și a sitelor rotative,
- Sită fină, centrifugă mare și filtre mari,
- Reținerea grăsimilor cu ajutorul separatoarelor de grăsimi, a centrifugilor și a
instalațiilor pentru flotație
- Utilizarea calcarului,
- Montarea bazinelor aerisite pentru amestecare şi compensare.
Conform Regulamentului (CE) Nr. 808/2003 privind unitățile de prelucrare pentru
materiale de categoria 1, şi alte întreprinderi în care se îndepărtează material de risc specificat,
abatoarele şi unitățile de prelucrare a materialelor de categoria 2 trebuie să efectueze un
proces de pre-tratare pentru reținerea și colectarea materialelor de proveniență animală, ca
primă etapă de tratare a apei evacuate. Instaațiile pentru pre-tratare sunt compuse din
deschideri de proces cu câte cu o deschidere de cel mult 6 mm, pe porțiunea de final a
procesului sau a sistemelor echivalente, care asigură ca corpurile solide din apa evacuată, care
trec prin această instalație, să nu fie mai mari de 6 mm.
Conţinutul separatorului de grăsimi poate fi utilizate de ex. de către unităţi de reciclare
autorizate sau în instalaţii de biogaz, după igienizare.
În cazul în care este necesară compensare pentru poluările de vârf prin cantitate,
concentrație de poluanți, temperatură şi valoare pH, bazinele de amestecare și de compensare
fără aerisire constituie o posibilitate de pre-tratare a apei evacuate. Volumul bazinelor trebuie
ajustat zilnic și potrivit la cantitatea de apă evacuată zilnică. O golire regulată, completă,
împiedică depunerea de nămol şi probleme eventuale legate de mirosuri (anaerob), precum și
formarea de nitrit.
Pre-tratare mecanico-chimică și pre-epurarea
 Aici sunt incluse acele proceduri care se bazează pe reacții chimico-fizice și care
tratează preliminar sau curăță parțial apele uzate fără a apela la procese biologice.
Neutralizarea trebuie executată în acest caz ca fiind cea mai importantă procedură. Pe baza
rezervoarelor de amestecare și de echilibrare poate fi cauzată o auto-neutralizare (în zona pH-
ului ce trebuie introdus). Cu toate că ar trebui mai degrabă să se ia distanță prin adăugarea de
acizi anorganici sau de leșie (HCL, H 2SO4, HNO3,), nu se poate renunța integral la efectele pe
care acestea le produc în anumite circumstanţe (în caz de defecțiune). Dacă valoarea pH-ului
rămâne tot în stadiul alcalin, se poate recurge la dozarea dioxidului de carbon. Cel mai
eficient se poate realiza aceasta prin gaze fumigene care conţin CO2 (gaze de evacuare ale
procesului de producție a căldurii). Din cauza gradului mic de dizolvare a CO 2, apa uzată din
rețeaua de canalizare nu poate fi supra-acidulată; sărurile care rezultă din aceasta sunt mai
tolerabile de către mediul înconjurător decât ionii de SO 4-- respectiv ionii de Cl-, iar aplicarea
gazului fumigen care conține CO2 drept mijloc de neutralizare diminuează pe deasupra emisia
de CO2 în atmosferă. Ca efect negative menționăm costurile de investiţie ridicate și
disponibilitatea gazelor fumigene (perioadele de funcționare a instalaţiilor de cazane). Din
motivele mai sus menţionate, trebuie clarificate aspectele economice legate de o astfel de
măsură, şi anume, neapărat preliminar instalării.
Flotaţia, îndeosebi flotația de destindere prezintă un sistem de tratare a apei uzate cu
scopul de a diminua încărcătura poluantă. Separarea dintre materialele dizolvate într-o
substanță fluidă se realizează – împotriva sedimentării – printr-un sistem de activare prin
intermediul bulelor de aer lipite de acest element mic. Părțile materialelor cu structură solidă
trebuie să prezinte un comportament hidrofob care să constituie premisa cea mai importantă,
ceea ce se realizează printr-un mijloc suplimentar potrivit pentru aceasta. Flotația este utilizată
atât în cazul curățării apei cât şi în cazul reciclării materialelor refolosibile (aici este vorba de
elemente de grăsimi). Din motive de igienă, flotatul trebuie fie să fie ars, fie poate să fie
anexat la instalația de biogaz după efectuarea unui proces de igienizare.
Pre-tratarea și pre-epurarea biologică
În cazul curățării biologice parțiale sau complete a procedurii de reactivare mecanică
sau fizico-chimică a apei uzate existente, este posibilă în prezent îndeosebi procedura aerobă
cu nămol activ. O altă posibilitate existentă constă în utilizarea de proceduri cu privire la
grăsimi (de ex. picurători, procedura cu biofiltru). Aplicarea procedurii anaerobe este posibilă,
în caz particular, dar în funcţie de aspectele eficienței economice. Problema tratării și a
înlăturării nămolului existent trebuie luată neapărat în calcul în cazul procedurilor biologice.
Metoda cu nămol activ:
 La dimensionarea instalațiilor aerobe care dispun de un singura treapta, în vederea
curățării parţiale a apei uzate la sacrificarea animalelor, încărcătura cu nămol de tipul BOD5
trebuie să aiba la bază 0,15 kg/kg  d. Instalațiile cu nămol activ utilizate cu scopul de a pre-
trata biologic apa uzată la sacrificarea animalelor există doar în rare cazuri, fiind utilizate în
baza unor dispoziții specifice.
Metoda picurătorului:
Nu sunt recomandați picurătorii cu umplutură de zgură. Există modalități interesante
pe care în schimb le oferă utilizarea de picurători care au în structura lor elemente de
umplutură din mase plastice compacte sau mase plastice care atârnă. Pentru a evita efectele
nocive asupra mediului înconjurător se recomandă alegerea construcției închise pentru
picurătorii din mase plastice care funcționează individual (conectate la un sistem de aerisire
sintetic).
Instalațiile pot suporta o încărcătură de poluant relativ mare (BR,BOD5 = 2,0 până la 3,0
kg/m3  d; qA ≥ 1,4), atingând astfel, prin economisirea de energie şi printr-o funcționare
sigură, respectând condițiile, o curățare parțială biologică avansată. Nămolul care provine din
picurător – dacă acest lucru este necesar – este separat cu ajutorul utilajelor de separare.
Tratarea anaerobă a apei reziduale:
O posibilitate promițătoare este luarea în considerare a utilizării unei proceduri
anaerobe mai mici. Pentru desfășurarea metodei tratării preliminare anaerobe a apei evacuate
sunt discutate la momentul actual reactoarele de curenți ascendenți, reactoarele de flotație
(CSTR), precum și instalații active anaerobe cu o treaptă sau cu două trepte.
Deversare directă (Stații de epurare interne)
În cazul deversării directe, mai exact în cazul epurării complete a apei evacuate de pe
urma fucționării instaațiilor, până la stadiul calității apelor curgătoare, trebuie respectată
legislația în vigoare.
De obicei, apa de producție evacuată de pe urma utilizării acesteia la procesul de
sacrificare a animalelor este direcţionată către sistemele comunale de epurare a apei, fiind
introdusă spre a fi prelucrată în stații centrale de epurare a apei pe cale mecanico-biologică.
Deoarece materialele conținute de această apă uzată pot fi ușor degradabile biologic, aceasta
nu cauzează probleme în a fi epurată împreună cu apa evacuată de către sistemele menajere.
Trebuie luate în considerare, pe lângă elementele ce poluează conținutul apei evacuate
cu substanțe organice din sistemele menajere (grăsimi şi elemente proteice), şi conţinuturile
mijloacelor de curățare şi dezinfectare, împreună cu temperaturile parţial înalte și factorii
poluanți.
 Procedura de tratare aerobă s-a dovedit a fi extrem de eficientă în cazul întreprinderilor
cu inserare directă, ce corespunde BAT. Pe lângă variantele de reactivare corespunzătoare (ce
dispun de un nivel sau de două nivele), sunt acționate și instalațiile cu mai multe nivele care
se află conectate la un sistem de picurători. În plus față de toate aceste sisteme enumerate aici,
mai există și iazuri de epurare a apei evacuate, de mare dimensiuni, aerisite.
În cazul în care sunt acționate proceduri anaerobe, atât avantajele cât și dezavantajele
acestei tehnici de procedură pot fi evaluate după cum urmează:
Avantaje: Procedeul anaerob:
- Instalațiile anaerobe cu încărcătură mare pot fi puse în funcțiune drept instalații
aerobe. Reziduurile de grăsimi, conținuturile rumenului, a stomacului, precum și urina de
proveniență animală pot fi tratate și acestea, astfel scăzând printre altele costurile aferente
transportului și înlăturării reziduurilor.
- Reziduurile de nămol în cazul metodei anaerobe se prezintă într-o cantitate relevant
mai mică, la fel ca și factorii olfactivi disturbanți, prin intermediul sistemelor închise.
- Biogazul rezultat de pe urma procedurii anaerobe poate acoperi în mare parte
necesarul de energie al abatorului.
- În cazul în care se utilizează o desfășurare a procesului de tipul termofil (50 până la
60oC), rezultă o gradație a organismelor patogene (durata de repaus minimă; 8 până la 12 ore).
Dezavantaje: Metoda anaerobă:
- Nitrificarea este exclusă, nitratul există sub formă de nitrat mineralizat, în formă de
amoniac cu concentraţii de la 50 până la 1.400 mg NH4/L pe parcursul funcționării instalației.
- Comportamentul sistemului de deshidratare a nămolului poate deveni dezavantajos în
cazul gazării ulterioare.
- În cazul în care se utilizează o desfășurare a procesului de tipul termofil se calculează
cu niște caracteristici de canalizare mai slabe calitativ și cu concentrații de amoniac mai mari
pe parcursul funcționării instalației, în comparație cu procedura de tip mezofil.
Implementarea standardului ISO14000 și gestionarea deșeurilor

Un certificat ISO 14001 : 2004 demonstrează că Sistemul de Management de Mediu al

firmei a fost testat și găsit corespunzator referitor la standardul de bună practică. Eliberat de
către un organism de certificare ISO, certificatul ISO 14001 asigură clienții că pot avea
încredere în faptul că organizația minimizează activ impactul asupra mediului prin procesele,
produsele și serviciile proprii. Standardul ISO 14001:2004 – Sistem de management de mediu
– este un standard generic, este aplicabil oricarui tip de organizație sau sector de industrie.
Acesta este creat de Organizația Internațională pentru standardizare (ISO) și se bazează pe
două concepte:

– îmbunătățirea continuă;

– flexibilitate.

Principalele elemente ale standardului:

– politica de mediu;

– planificarea;

– implementarea și operarea acțiunilor;

– verificare și acțiuni corective;

– revizuirea managementului.

Acest set de standarde, ghiduri si indrumare tehnice se concentreaza asupra aspectelor de

mediu, cum ar fi:

• Sisteme de management de mediu (SMM)

• Auditarea SMM

• Analiza ciclului de viata al produselor

• Eco-etichetarea

• Evaluarea performantelor de mediu

Avantajele implementarii SMM

• Asigura partile interesate (parteneri, clienti, autoritati) ca organizatia este orientata catre
reducerea impactului sau asupra mediului

• Reprezinta o crestere de imagine 

• Satisface cerintele potentialilor investitori 

• Creste siguranta afacerii

• Imbunatateste controlul costurilor prin identificarea si eliminarea pierderilor

• Scade riscul unor incidente de mediu

• Usureaza obtinerea autorizatiilor prevazute de legislatie

• Scade costul alinierii la legislatia de mediu

 Lista aspectelor de mediu

Nr.crt. Aspecte de Impact asupra Obiective de Ținte de

mediu mediului mediu mediu
1. Emisii gaze arse Poluarea aerului Reducerea poluării Menţinerea în
şi fum de la surse aerului limitele legale
fixe a emisiilor de
la surse fixe
2. Emisii gaze arse Poluarea aerului Reducerea poluării Menţinerea în
şi fum de la surse aerului limitele legale
mobile a emisiilor de
la surse mobile
3. Deversare ape Poluarea apei Reducerea poluării Reducerea
uzate în reţeaua apelor uzate poluării apelor
de canalizare a uzate
oraşului
4. Generarea de Poluarea solului Reducerea % de Reducerea cu
deşeuri deşeuri generate 2% a
cantităţii totale
de deşeuri
generate

Tot mai multe organizaţii au devenit şi devin conştiente că trebuie să acorde o atenţie
sporită gestiunii impacturilor pe care activitatea lor le produce asupra mediului. În acest scop,
+ punerea la punct a unui sistem de management de mediu (SMM), care să funcţioneze corect
şi eficient, devine o prioritate. Un sistem de management de mediu ajută organizaţia să reducă
la minimum impacturile asupra mediului. Cea mai importantă îmbunătățire pe care un SMM o
aduce afacerii este o abordare sistematică şi controlabilă a problematicii de mediu din
organizaţie. Funcţionarea corectă a unui SMM asigură ameliorarea performanţelor
organizaţiei, prin impactul pozitiv pe care îl poate avea asupra următoarelor aspecte:

 reducerea costurilor;

 gestionarea riscurilor;

 sporirea credibilităţii;

 creşterea competitivităţii;

 relaţia cu partenerii;

 motivarea personalului.
 Pentru implementarea unui sistem de management de mediu într-o organizaţie, trebuie
parcurse cinci etape:

1. stabilirea politicii de mediu;

2. planificarea activităţilor de mediu;

3. implementare şi funcţionare;

4. verificare şi acţiune corectivă;

5. analiza efectuată de conducere.

Măsuri de combatere a poluării

Combaterea poluării atmosferice

Cele mai sensibile strategii de control ale poluării atmosferice implică metode ce reduc,
colectează, captează sau reţin poluanţi înainte ca ei să intre în atmosferă. Din punct de vedere
ecologic, reducând emisiile poluante cu o mărire a randamentului energetic şi prin măsuri de
conservare, precum arderea de mai puţin combustibil este strategia preferată. Influenţând
oamenii să folosească transportul în comun în locul autovehiculelor personale, ajută de
asemenea la îmbunătăţirea calităţii aerului urban.

Combaterea poluarii apelor

Volumul apelor uzate industriale este, in general, cu 70% mai mare decat al apelor
menajere orasenesti, iar incarcarea si nocivitatea lor este cu mult mai mare. Primul grup de
procedee se caracterizeaza printr-o “maniera de conducere preventiva” si include toate
metodele care urmaresc limitarea evacuarii de reziduuri in ape. In al doilea grup de procedee
se incadreaza diferitele metode de epurare a apelor uzate. Apele uzate trebuie sa fie supuse
unor tratamente prin care sa se inlature incarcarea lor cu poluanti pana la o limita.

Combaterea poluarii solului

- Asigurarea unor irigatii rationale asupra suprafetelor cu deficit de umiditate, astfel incat sa
nu duca la inmlastinarea sau la saturarea acestora.

- Aplicarea masurilor agrotehnice in conformitate cu aspectul reliefului terenului, astfel incat

lucrarile respective sa impiedice dezvoltarea eroziunii accelerate.
- Utilizarea ingrasamintelor in raport cu necesitatile plantelor si cu caracteristicile profilului
de sol.

- Utilizarea unor soiuri de plante cu o inalta productivitate, care pot compensa masurile
agrotehnice suplimentare.

- Folosirea pesticidelor pentru distrugerea buruienilor si insectelor cu o anumita prudenta

cantitativa, pentru a nu se depasi anumite praguri.

1. Gestionarea deșeurilor - parte a managementului organizației

Parteneriatul între populaţie, organizaţii de afaceri şi autorităţi trebuie susţinut în interesul

comun de a menţine calitatea factorilor de mediu în limitele impuse de reglementări, de a
proteja mediul înconjurător şi sănătatea oamenilor, de a îmbunătăți starea economică a
comunităţii locale13.

În acest sens, organizaţiilor le revine un rol crucial în dezvoltarea de produse şi tehnologii de

producţie care să minimizeze cantitatea de deşeuri generată. Produsul trebuie astfel proiectat
încât impactul său asupra mediului să fie minim pe durata întregului ciclu de viaţă.

Prin deşeuri se înţelege resturile tehnologice, produsele şi materialele cu termene de

garanţie depăşite, produsele uzate fizic care nu mai au valoare de întrebuinţare, precum şi
resturile menajere. Clasificarea deşeurilor14 se poate face după mai multe criterii. În general
se vorbeşte despre următoarele categorii de deşeuri.

1. Deşeuri menajere, provenite din sectorul casnic sau din sectoare similare, mica şi marea
industrie, sectorul public sau administrativ, comerţ etc.

2. Deşeuri stradale, specifice căilor de circulaţie publică, provenite din activitatea

cotidiană a populaţiei, din spaţiile verzi, din depunerea substanţelor solide din atmosferă.

3. Deşeuri voluminoase, provenite din demolarea sau construirea de obiective industriale sau
civile,

sau de alte provenienţe care, datorită dimensiunilor lor nu pot fi preluate cu sistemele
obişnuite de precolectare sau colectare, ci necesită o tratare diferenţiată.

4. Deşeuri industriale, provenite din desfăşurarea proceselor tehnologice şi care sunt de

diferite naturi, funcţie de specificul unităţii industriale. Cele mai mari cantităţi de deşeuri
industriale provin din activităţile miniere.
5. Deşeuri agricole, provenite de la unităţile agricole şi zootehnice sub formă de gunoi de
grajd, dejecţii animaliere, deşeuri animaliere de la abatoare şi din industria cărnii, deşeuri
vegetale de la

fabricile de zahăr, ulei etc.

6. Deşeuri periculoase precum cele: toxice, inflamabile, explozive, radioactive, infecţioase,

spitaliceşti sau de altă natură, care prezintă direct sau indirect pericol pentru lumea vie.

7. Deşeuri nepericuloase sunt cele care nu se descompun în elemente periculoase care să

afecteze

viaţa omului, dar se acumulează în cantităţi uriaşe afectând într-un fel sau altul mediul.

In domeniul gestiunii deșeurilor apar două tipuri de management: managementul

strategic și managementul operațional al deșeurilor.

Managementul strategic al deșeurilor se bazează pe 3 principii importante:

1. Prevenirea generării deșeurilor

2. Reciclarea și reutilizarea

3. Îmbunătățirea depozitării finale și a monitorizării

Managementul operațional al deșeurilor cuprinde totalitatea operațiunilor de:

 COLECTARE (neselectivă sau selectivă)

 SORTARE (dimensională, densimetrică, magnetică, optică, manuală)

 TRANSPORT (transport autorizat, cu mașini specializate, în sistem închis)

 PROCESARE SAU TRATARE (mărunțire, compactare, balotare, compostare)

 RECICLARE

 ELIMINARE (incinerare, coincinerare, depozitare controlată)

Concluzii

Deșeuri de abator (deșeurile solide provenite din activitatea de producție a abatorului)

sunt estimate pentru o capacitate de producție maximă la aproximativ 25% din greutatea în
viu abatorizată. Eliminarea acestor deșeuri se va realiza la un incinerator ecologic conform
normelor în vigoare ale Uniunii Europene privind legislația de mediu.
Apele epurate sunt evecuate în iazurile de stocare, de unde sunt preluate și evacuate
periodic la fertirigarea solului cu respectarea prevederilor Ordinelor nr. 344/708/2004 și nr.
242/197/2005 ale MMGA si MAPDR și a Codului Bunelor Practici în Agricultură.
Bibiografie

Banu et al. (1995) Îndrumar de proiectare în industria cărnii, Editura Universităţii „Dunărea
de Jos”, Galaţi.
Banu et al. (2002) Manualul inginerului din industria alimentar, Editura Tehnică, Bucureşti.
Ciotău C. (2010) Controlul sanitar veterinar al materiilor prime agroalimentare,
Universitatea „Ştefan cel Mare” Suceava.
Nedeff V., et al. (2012) Epurarea apelor uzate menajere în stații de epurare de capacitate
mică, Editura Alma Mater, Bacău.