Modul de imprimare folosit

Tipărirea este modul cel mai ieftin şi deci cel mai des utilizat de o unitate economică
Gravarea este un proces de lux şi scump, deoarece necesită o matrice specială din oţel. Se poate grava
tipăritura pe ambele feţe ale hârtiei. Pentru proprietarul unei mici întreprinderii un astfel de scris este un
semn de succes. În majoritatea întreprinderilor, numai conducerii superioare i se permite să folosească hârtie
gravată.
Termografia este un proces de prelucrare termică, ce face să se evidenţieze uşor cerneala, literele având
un aspect asemănător cu gravura. Este însă considerată o „gravură nereuşită”, deoarece în unele cazuri
lizibilitatea lasă de dorit.
Pentru a crea o impresie specială, de lux, oricărui tip de hârtie, este folosită imprimarea în relief a
literelor. La o realizare „puternic reliefată”, antetul se evidenţiază proeminent de pe hârtie, putând fi
perceput cu degetele. Acest procedeu se mai numeşte „scriere în orb”. Cele mai bogate companii şi firme
îşi scriu întotdeauna antetul în relief, atât pe hârtie, cât şi pe cărţile de vizită de afaceri.
Un adevărat lux pentru unele firme este filigranul – un desen de fond transparent, executat în procesul
de producere a hârtiei. El poate fi văzut mai bine, dacă hârtia este ţinută în lumină. Când o întreprindere îşi
are numele sau simbolul său filigranat pe coala de hârtie, ea atinge culmea snobismului.

Aşezarea scrisorii în plic

Imaginea companiei poate fi compromisă, în parte, de ceva atât de neînsemnat ca plierea neglijentă a
scrisorilor şi folosirea plicurilor necorespunzătoare. Multe întreprinderi folosesc, pentru adrese, plicuri
speciale cu ferestruici.
Atunci când designul firmei nu are o stemă deosebită, scrisoarea poate fi împăturită în aşa fel, încât
adresa să nimerească în fereastră. Dacă se foloseşte un plic obişnuit, scrisoarea se pliază în trei părţi egale
aşa, încât adresa să fie plasată, aproximativ, până la centrul foii, ocupând o treime din lăţimea ei. Procedeul
clasic de pliere şi introducere a unei scrisori într-un plic orizontal constă în următoarele:
1. Se întoarce partea de jos a scrisorii (aproximativ o treime din foaie) de jos în sus.
2. Se îndoaie apoi, partea de sus (unde se află adresa) până se întâlneşte cu partea de jos a hârtiei împăturite
deja, împărţind astfel hârtia în trei părţi egale şi dându-i o formă care îi permite să alunece uşor de la
dreapta la stânga, în plic.
3. Scrisoarea se introduce, cu partea de sus îndoită, spre verso-ul plicului, astfel ca la deschiderea acestuia
să se poată citi adresa la prima desfacere a hârtiei.