Tehnologia Amenajării

Depozitului
Ureche Mona Maria

LICEUL TEHNOLOGIC “ALEXANDRU VLAHUŢĂ”, PODU

TURCULUI, BACĂU
 LICEUL TEHNOLOGIC “ALEXANDRU VLAHUŢĂ”, PODU TURCULUI,
BACĂU

PROIECT
pentru susţinerea examenului de certificare a competenţelor
profesionale
-Nivel III-

Calificare profesională :
Comerciant – vânzător

Îndrumător: Candidat,
Profesor: Popa Ana-Maria Ureche Mona Maria

2016

1
CUPRINS

ARGUMENT ...................................................................................................................................... 3
Cap. 1 Funcțiile depozitului ............................................................................................................... 4
1.1. Funcțiile depozitului ................................................................................................................ 4
1.2. Tipologia depozitelor .............................................................................................................. 5
1.3. Amplasarea unui deposit ......................................................................................................... 6
Cap 2. Principii de proiectare și amenajare a depozitelor ............................................................... 9
2.1. Organizarea interioară a depozitelor ................................................................................... 10
2.2. Echipamente tehnologice ...................................................................................................... 12
2.3. Metode de aranjare si localizare a stocurilor în depozit ...................................................... 13
Cap. 3 Fluxurile de circulație. Indicatorii de eficiență ................................................................... 15
3.1. Fluxurile de circulație ........................................................................................................... 15
3.2. Indicatori de eficiență ........................................................................................................... 17
Cap 4. Primirea, recepția și expediția mărfurilor ........................................................................... 20
4.1. Primirea – recepția ............................................................................................................... 20
4.2. Expediția produselor ............................................................................................................. 21
Concluzii .......................................................................................................................................... 22
Bibliografie ...................................................................................................................................... 24

2
 ARGUMENT

Activitatea de depozitare a mărfurilor poate fi definită ca fiind ”o entitate economică prin

care se realizează, în exclusivitate, funcția de gros, respectiv cumpărarea într-o manieră continuă
și în cantități mari a mărfurilor, stocarea și revanzarea acestora către utilizatorii specializați:
magazine, unități de alimentatie publică, producători, alți grosiști, diferite instituții pentru
consumuri colective”.
Depozitul de mărfuri, element de bază a comerţului cu ridicata, este o unitate comercială
operativă cu sau fără personalitate juridică, care are rolul principal de acumulare, păstrare şi livrare
a mărfurilor.
Depozitul de marfuri asigura derularea intr-o inlantuire logica, in spatiu si timp, a unui flux
tehnologic complet, format din urmatoarele procedee: preluare (receptie), depozitare (stocare) si
livrare. Activitatea de bază a depozitelor o constituie organizarea partizilor de mărfuri pentru livrare
unităţilor cu amănuntul.
Asigurarea continuităţii alimentării proceselor de producţie, a tuturor punctelor de consum-
utilizare de resurse materiale, armonizarea ritmului aprovizionării cu cel al consumului, distribuţia
ritmică a produselor corespunzătoare programelor operative de livrare întocmite anticipat, servirea
ritmică a clienţilor în concordanţă cu ritmul şi structura comenzilor emise de aceşti factori necesită
acumularea, la nivelul unităţilor economice de producţie sau de comercializare, a unor stocuri de
resurse materiale, de semifabricate şi produse finite, într-un volum şi o structură bine definite.
De asemenea, de la sosirea în întreprinderi a unor loturi de materiale şi până la trecerea lor
în consum, este strict necesară realizarea unor operaţiuni ca, de pildă: primirea şi recepţia;
dezambalarea; sortarea; condiţionarea; pregătirea etc.; acelaşi aspect este specific şi produselor finite
care, pentru a putea fi livrate beneficiarilor, trebuie să suporte, după ieşirea de pe banda de fabricaţie,
operaţii ca: recepţie, sortare, ambalare, marcare, lotizare, încărcare în mijlocul de transport,
expediere ş.a. Operaţii asemănătoare, la care se adaugă şi altele precum fracţionarea, reambalarea,
etc., se desfăşoară şi de către unităţile de comercializare angrosiste sau endetail.

3
 Cap. 1 Funcțiile depozitului

1.1. Funcțiile depozitului

Depozitul de mărfuri, element de bază a comerţului cu ridicata, este o unitate comercială

operativă cu sau fără personalitate juridică, care are rolul principal de acumulare, păstrare şi livrare
a mărfurilor.
Depozitele comerciale asigură armonizarea în timp şi spaţiu a producţiei cu consumul, fiind
unităţi operative prin care se asigură derularea activităţilor unităţilor comerciale cu ridicata şi cu
amănuntul care desfăşoară procese tehnico-economice legate de primirea, păstrarea şi livrarea
mărfurilor în partize mari.

Funcțiile depozitelor sunt următoarele:

- condiţionarea şi păstrarea mărfurilor are rolul de a asigura menţinerea,
îmbunătăţirea calităţii acestora deci posibilitatea de a fi apte de consum, utilizare pentru o mai lungă
perioadă de timp;

- concentrarea şi acumularea de stocuri de mărfuri de la unităţile agricole şi

industriale producătoare asigură continuitatea aprovizionării consumatorilor individuali şi
intermediari; se datorează diferenţelor spaţio - temporale dintre producţie şi consum cât şi nevoii de
constituire de stocuri pentru destinaţii speciale sau rezerve de stat;
- constituirea asortimentului comercial în conformitate cu cerinţele pieţei. Depozite
adecvate şi dotate cu echipamente tehnice corespunzătoare realizează în prezent stocarea cât mai
diversificată a mărfurilor. Trecerea de la sortimentul industrial realizat de o producţie tot mai
specializată la sortimentul comercial, solicitat de consumatori, se realizează şi de către firmele
comerciale din sfera circulaţiei mărfurilor prin intermediul depozitelor;
- asigurarea controlului calitativ al mărfurilor. Depozitele moderne sunt dotate cu
laboratoare care realizează controlul tehnic de calitate eliminându-se din circuitul comercial
mărfurile necorespunzătoare.
- realizarea unora din operaţiile de pregătire a mărfurilor în vederea vânzării:
dozare, marcare, etichetare, ambalare.

4
 1.2. Tipologia depozitelor

În funcţie de rolul îndeplinit:

- depozite de păstrare (depozite de stocare), corespund viziunii tradiţionale asupra
depozitelor. Aceste unităţi realizează stocuri de mărfuri în vederea echilibrării cererii cu oferta de
pe piaţă şi obţinerii de economii în ceea ce privește costurile. Păstrarea poate fi pentru o perioadă
mai scurtă (legume, fructe) sau mai îndelungată de timp
- depozite (centre) de distribuţie, corespund viziunii moderne asupra depozitelor. În
aceste depozite păstrarea mărfurilor este temporară în esenţă, centrul de distribuţie fiind un
intermediar în derularea circulaţiei bunurilor.

După caracterul activităţii principale pe care o îndeplinesc:

 depozitele de colectare, care concentrează cantităţi relativ mici de mărfuri de la

diverşi furnizori în vederea formării unor partizi mari (depozitele de legume şi fructe, cereale sau
chiar produse industriale, caracterizate prin capacitate fizică şi valorică mare);

 depozite de repartizare care primesc mari cantităţi de mărfuri industriale sau materii
prime (sare, petrol, îngrăşăminte chimice, etc.) şi le transformă în partizi mici pentru a le livra
beneficiarilor;

 depozite de tranzit, amplasate de regulă în gări şi porturi, servind pentru păstrarea

temporară şi uneori pentru pregătirea mărfurilor în vederea transportării ulterioare la depozitele
principale sau la diverşi beneficiari.

După gradul de specializare:

 depozite strict specializate în care se păstrează un singur fel de marfă (sare, cartofi,
combustibili lichizi);
 depozite specializate având ca obiect stocarea unei singure grupe de mărfuri (confecţii,
încălţăminte, cosmetice etc);
 depozite combinate care asigură păstrarea a două grupe de mărfuri apropiate prin cererea de
consum a populaţiei (textile-încălţăminte, galanterie-cosmetice);
 depozite generale, destinate fie mărfurilor alimentare, fie celor nealimentare;
 depozite mixte în care se păstrează atât mărfuri alimentare cât şi nealimentare.

5
 După forma de proprietate:
- depozite private constituite ca firme comerciale en gros care deţin proprietate asupra
bunurilor păstrate în depozit şi care acţionează pe principiile rentabilităţii economice;
- depozite de stat care se găsesc în proprietate publică şi concentrează cantităţi mari de
produse care fac parte din rezeva de stat;

Tipologia depozitelor poate fi analizată şi din perspectiva altor criterii: tipul constructiv,
gradul de automatizare şi mecanizare, amenajarea interioară a depozitelor etc93.
Conceptul de depozit poate fi abordat şi dintr-o perspectivă extinsă, luându-se în considerare
spaţiile de depozitare mobile, respectiv stocarea în tranzit. Mijloacele de transport devin spaţii de
stocare pentru produsele livrate clienţilor, pe durata deplasării. Importanţa acestor „depozite mobile”
a crescut considerabil odată cu extinderea comerţului la distanţe mari şi a celui internaţional.

1.3. Amplasarea unui deposit

Amplasarea unui depozit urmăreşte în primul rând organizarea raţională a circulaţiei

mărfurilor care să conducă la circuite cât mai scurte ale distribuţiei lor.
Proiectarea tehnologiei amenajării depozitului se fundamentează pe următoarele elemente:
- tipul şi dimensiunile depozitului (suprafaţă, înălţime, volum);
- tipul şi destinaţiile spaţiilor componente ale suprafeţei alocate depozitului
(depozitare, ambalare, uscare, coacere, frig etc);
- corespondenţa dintre fluxurile de mărfuri, ambalaje, informaţii, mijloace de
transport;
- ordonarea funcţională a depozitului.

Factorii care influenţează amplasarea depozitelor sunt:

- repartizarea teritorială a producţiei care determină fluxurile de mărfuri, intensitatea
şi direcţia acestora, distanţele parcurse şi normele de realizare a mişcării mărfurilor;
- repartizarea teritorială a consumului. Spre deosebire de producţie, care are un
anumit grad de concentrare teritorială, consumul este dispersat în spaţiu şi variabil cantitativ şi
structural;

6
 - nivelul de dezvoltare şi organizare a transporturilor – infrastructură, mijloace de
transport (tipul, nivelul tehnic, starea de funcţionare); existenţa şi posibilitatea de acces din mai
multe direcţii, cu evitarea drumurilor aglomerate sau ocolite;
- organizarea activităţii comerciale, caracterizată prin nivelul de dezvoltare şi de
modernizare a bazei materiale, structurile organizatorice ale verigilor comerciale şi sistemul de
relaţii pe care comerţul le întreţine cu ceilalţi participanţi la procesul de distribuţie a mărfurilor;
- asigurarea utilităţilor cu cheltuieli cât mai reduse, dacă este posibil în cooperare cu
alţi beneficiari (canalizare, apă, gaze, electricitate, telefonie etc.); utilizarea judicioasă a terenului în
vederea reducerii costului construcţiei; distanţarea de punctele ce prezintă primejdii pentru calitatea
mărfurilor sau care prezintă pericol de incendii; posibilităţi de extindere a depozitului într-o etapă
viitoare; posibilităţi de realizare a unei platforme pentru parcarea autocamioanelor.

Acţiunea conjugată a acestor factori de influenţă condiţionează alegerea unui canal de

distribuţie sau altul şi, în cadrul acestuia, găsirea amplasamentului optim al viitorului depozit,
ţinând seama de următoarele cerinţe:
o stabilirea celor mai scurte şi mai rapide căi de vehiculare a mărfurilor;
o respectarea principiului teritorial, prin stabilirea judicioasă a zonei de aprovizionare;
o localizarea depozitului în zona special amenajată în perimetrul fiecărui oraş (schiţele de
sistematizare teritorială prevăd o zonă distinctă, destinată amplasamentelor de depozite, de
obicei în vecinătatea platformelor industriale de la periferia localităţilor) pentru a exista
posibilitatea racordării la arterele rutiere şi la calea ferată.

La amplasarea pe teritoriu a depozitelor trebuie de asemenea să se aibă în vedere ca

aprovizionarea reţelei comerciale cu amănuntul să se facă pe o rază optimă.
Depozitele pentru mărfuri alimentare şi unele mărfuri nealimentare de cerere zilnică
(detergenţi, săpunuri, cosmetice, hârtie igienică, pungi polietilenă etc), care se vând prin magazine
alimentare sau băcănii, se amplasează în oraşe reşedinţă de judeţ şi au rază de activitate judeţeană.
De la caz la caz se pot construi depozite de mărfuri alimentare dimensionate în funcţie de necesităţi
şi în alte localităţi - mari centre de consum - cu condiţia să se justifice din punct de vedere economic.
Aceste depozite îndeplinesc de regulă rolul de cămări ale oraşelor respective.
Depozitele pentru mărfuri textile - încălţăminte se amplasează în oraşele în care îşi au sediul
întreprinderile producătoare de textile-încălţăminte cu o rază de activitate cuprinzând 2-4 judeţe.
Depozitele de mărfuri metalo-chimice se amplasează în oraşele în care îşi au sediul firmele
producătoare, raza de activitate cuprinzând 2-4 judeţe.
În oraşele reşedinţă de judeţ în care nu există astfel de întreprinderi, precum şi în mari centre
industriale, se pot construi depozite de produse metalo-chimice dimensionate judicios pentru
anumite grupe de mărfuri (maşini aragaz, frigidere, maşini de spălat).

7
 Pentru unele mărfuri din sectorul metalo-chimice se pot realiza depozite cu raza de activitate
pe întreaga ţară (bijuterii - gablonţuri-ceasuri, aparate şi articole foto-muzică, articole de sport, piese
auto-moto etc).
În vederea reducerii consumului de carburanţi la amplasarea depozitelor de mărfuri se vor
avea în vedere şi distanţele pe care urmează să le parcurgă autovehiculele. Pentru mărfurile de cerere
zilnică se recomandă ca distanţa maximă de aprovizionare să nu depăşească 40 km, iar pentru
celelalte grupe de mărfuri - 100 km.

8
 Cap 2. Principii de proiectare și amenajare a depozitelor

Organizarea internă a depozitelor constituie o acţiune deosebit de complexă şi de mare

interes, aceasta influenţând direct modul de utilizare a spaţiilor aferente şi a utilajelor din dotare,
operativitatea realizării diferitelor operaţii, gradul de folosire a capacităţii de depozitare, nivelul
productivităţii muncii lucrătorilor din depozit, volumul cheltuielilor specifice, ş.a. Ca urmare, este
necesar să se respecte anumite cerinţe şi principii de amplasare şi aranjare a resurselor materiale în
depozit; prin aceasta se va asigura, în funcţie de caracteristicile ordin tehnic specifice depozitelor şi
magaziilor, ale materialelor şi produselor, ca şi de anumiţi factori economici.
Din perspectiva funcţiilor unui deposit, procesul tehnologic în cadrul acestuia prezintă
următoarele trăsături:
- este un proces de producţie care a fost transferat în sfera comerţului;
- se caracterizează printr-un grad înalt de concentrare care asigură posibilităţi pentru
raţionalizarea operaţiilor (mecanizare şi eventual automatizarea activităţilor);
- presupune dotarea locurilor de muncă cu echipament tehnic adecvat ceea ce
realizează apropierea de unele procese industriale (ambalare, sortare, instalaţii de frig).

Activitatea dintr-un depozit implică efectuarea următoarelor operaţiuni:

 descărcarea mijloacelor de transport care se realizează mecanizat în cazurile în care
furnizorii livrează mărfurile paletizate; dacă mărfurile nu sînt livrate în sistem paletizat ele vor fi
aşezate pe paletă în timpul descărcării manuale a mijloacelor de transport;
 transportul mărfurilor paletizate de pe rampa de descărcare în compartimentul de
recepţie, unde este efectuată recepţia cantitativă şi calitativă a mărfurilor;
 transportul mărfurilor paletizate din compartimentul de recepţie în cel de depozitare;
 depozitarea în locurile destinate este determinată în funcţie de o serie de factori:
mărimea şi tipul de construcţie al clădirii, sensul fluxurilor de circulaţie, proprietăţile fizico-chimice
ale mărfurilor depozitate (ce necesită în final respectarea anumitor condiţii de păstrare, frecvenţa
comenzilor, viteza de circulaţie etc.);
 formarea comenzilor în baza notelor transmise de beneficiarii depozitului, operaţiune
ce se realizează prin colectarea sortimentelor în cantităţile solicitate de la locurile de depozitare-
păstrare;
 transportul comenzilor executate în compartimentul expediţie;
 centralizarea pe rute de transport a comenzilor lansate de mai multe magazine;
 transportul partizilor de mărfuri la rampa de expediţie;
 încărcarea partizilor de mărfuri în mijloacele de transport auto. Prin urmare
tehnologia în depozite se subîmparte în principal pe următoarele grupe de operaţiuni:
9
 
primirea, recepţionarea şi sortarea mărfurilor;

manipularea interioară a produselor;

depozitarea şi păstrarea lor;

formarea loturilor de mărfuri comandate de beneficiari;

executarea livrărilor (expedierea mărfurilor la beneficiari).

2.1. Organizarea interioară a depozitelor

Are la bază următoarele principii:
 dimensionarea şi delimitarea spaţiilor pe funcţionalităţi şi asigurarea unui flux
raţional al mărfurilor şi al lucrătorilor în cadrul depozitului;
 utilizarea intensivă a spaţiilor şi înălţimii de depozitare şi asigurarea unor condiţii
raţionale de păstrare a mărfurilor;
 amplasarea raţională a mărfurilor în depozit şi identificarea rapidă a locurilor de
depozitare;
 desfăşurarea întregii activităţi cu o eficienţă maximă.

La amenajarea interioară a depozitului trebuie cunoscute următoarele elemente:

 sistemul constructiv al depozitelor: suprafaţă şi înălţime; numărul nivelurilor pe care se
desfăşoară suprafaţa depozitului; dotarea cu rampe de descărcare-încărcare;
 condiţiile de depozitare determinate de specificul produselor: cerinţe speciale de
temperatură şi umiditate; necesitatea accesului pentru controlul periodic şi efectuarea de
operaţii de întreţinere a produselor în timpul depozitării; asigurarea respectării ordinii
„primul produs intrat - primul ieşit”;
 modul de ambalare: natura, forma geometrică şi rezistenţa mecanică la stivuire a ambalajelor
de transport;
 tipul de palete folosite: simple, cu montanţi, ladă, special.

Amenajarea interioară a unui depozit are următoarele obiective:

- mecanizarea şi automatizarea operaţiilor;
- stabilirea modurilor de depozitare;
- respectarea unor cerinţe referitoare la formarea încărcăturii pe paletă;
- optimizarea transportului intern;

10
 - informatizarea în gestionarea activităţii.

Mecanizarea şi automatizarea operaţiunilor din cadrul depozitului, determină creşterea

considerabilă a eficienţei muncii în unitate. Se impune o modernizare generalizată a tuturor
activităţilor din amonte şi avalul celor desfăşurate în cadrul depozitului. De exemplu, paletele de
transport vor fi folosite în toate etapele fluxului tehnologic: preluare - manipulare - stocare - livrare.
Dacă vânzătorul expediază mărfurile în sistem nepaletizat (sau necontainerizat) ori paletele-
containere se află în mijloace de transport care nu permit utilizarea unor mijloace mecanizate pentru
descărcare, timpul necesar preluării mărfii şi formării unităţii de încărcătură pe paletă se măreşte şi
este necesară folosirea mai multor persoane; se reduce productivitatea muncii, cresc costurile. Se
creează condiţii pentru blocarea mijloacelor de transport, pentru staţionarea acestora peste limitele
normate.
Modalităţile de depozitare sunt foarte largi, cu particularităţi de la un produs la altul. Dintre
acestea se pot menționa:
- depozitarea pe rafturi (fără palete, dar în mici containere), folosite la unele produse metalo-
chimice, alimentare, medicamente, lenjerie etc;
- depozitarea prin stivuirea directă a unităţilor de încărcătură aflate pe paletă, întâlnită la
păstrarea unor produse livrate în saci. Înălţimea stivei depinde de: rezistenţa ambalajului (sacului)
la forţa de apăsare rezultată prin suprapunerea paletelor încărcate; de natura şi caracteristicile
produsului;
- depozitarea prin stivuirea paletelor cu montanţi sau a paletelor-ladă, care înlătură
inconvenientele menţionate anterior şi lărgeşte aria produselor apte unui asemenea păstrări;
- depozitarea pe palete simple, în rastele metalice, oferă avantajele evidenţiate la procedeul
precedent; se practică în cazul depozitării unei cantităţi mari, într-o structură foarte diversificată ş.a.;
- depozitarea pe palete simple în stelaje, specifică mărfurilor de sortiment variat, cu număr
mare de sorto-tipo-dimensiuni. În acest mod se depozitează şi alte mărfuri, precum: mărfurile care
necesită acces independent la fiecare paletă; mărfurile care nu permit utilizarea paletei (de orice tip),
din diferite considerente (gabarit, grad redus de rezistenţă, fragilitate etc).
Folosirea informaticii în gestionarea activităţii depozitului este o premisă a înlăturării
erorilor asupra evidenţei mărfurilor, a desfăşurării corecte, şi a unei bune coordonări a operaţiilor.

Implantarea detaliată a grupelor de mărfuri în halele de depozitare trebuie să aibă în

vedere următoarele criterii:
- caracteristicile mărfurilor: frecvenţa de livrare, volumul, greutatea, gradul de
complementaritate a diferitelor articole;

11
 - cerinţe tehnice: particularităţi de manipulare, de stivuire a ambalajelor colective; de dotare
cu anumite utilaje specifice.

Variantă de zonare pe orizontală a suprafeţei de depozitare:

 Zona I, situată în imediata vecinătate a căilor principale de acces, este destinată

produselor care se livrează cu frecvenţă mare, în cantităţi mari.

 Zona a ll-a, localizată de o parte şi de alta a primei zone sau în adâncime faţă de
aceasta, este destinată pentru păstrarea mărfurilor livrate cu o frecvanţă şi în cantităţi medii;

 Zona a lll-a, amplasată în părţile periferice ale depozitului, cele mai îndepărate de
căile principale de acces, este afectată păstrării mărfurilor cu circulaţie lentă sau din extrasezon.

Pentru mărfurile din extrasezon se recomandă a se folosi şi spaţiul de păstrare ce se poate

amenaja în partea superioară a secţiilor de recepţie şi expediţie, ca urmare a posibilităţilor de
valorificare a diferenţei de înălţime ce se creează între cele două secţii pe de o parte, şi hala de
păstrare, pe de altă parte.

Variantă de sectorizare a înălţimii de depozitare a unui stelaj urmărindu-se creşterea

productivităţii muncii şi a operativităţii formării comenzilor:

 Zona I, situată pe primul nivel al stelajului, este destinată mărfurilor de volum şi

greutate mare sau cu o viteză de circulaţie accelerată;

 Zona a ll-a, situată pe al doilea nivel al stelajului este destinată mărfurilor de volum
şi greutate mică sau cu o viteză de circulaţie lentă;

 Zona a lll-a, formată din nivelurile trei şi patru ale stelajului, constituie spaţiul
destinat stocurilor de rezervă.
Mărfurile care prezintă cel mai mare volum fizic vehiculat prin depozit se vor păstra în
celulele de stelaj aflate în vecinătatea zonei de expediţie şi de preferinţă la nivelurile inferioare.
Practica comercială evidenţiază faptul că aceste sortimente, cu o frecvenţă mare in volumul fizic de
mărfuri vehiculate (circa 80%), reprezintă aproximativ 20% din numărul total al sortimentelor
depozitate.

2.2. Echipamente tehnologice

Echipamentele tehnologice necesare pentru procese adiacente în depozitele comerciale
sunt:
- maşini pentru cântărire, tăiat, sortat, preambalat;
- maşini de umpletere automate;
- maşini pentru ambalare, etichetare;

12
 - maşini pentru legare, sigilare;
- maşini pentru montare, demontare;
- maşini pentru diverse testări.

Într-un depozit comercial au loc o serie de procese adiacente celor principale propriu-zise:
sortarea, porţionarea, condiţionarea, ambalare, etichetare, cât şi prestarea de servicii materiale ce
pregătesc anticipat consumul.

2.3. Metode de aranjare si localizare a stocurilor în depozit

O metodă clasică constă în a afecta un stelaj sau un amplasament precis unui produs
determinat. Această metodă facilitează căutarea prin obișnuință, dar determină crearea de spații
libere, neocupate rațional.
O altă metodă clasică este aceea în care se utilizează orice loc liber existent în
momentul în care trebuie să se amplaseze un articol oarecare. Această metodă utilizaza la maximum
orice loc disponibil în incinta de depozitare fiind nevoie de un sistem de reperare precisă a
produselor.
Pentru stocurile de produse paletizate localizarea se poate face astfel: pe suprafața de
depozitare disponibilă se trasează imaginar linii drepte orizontale și verticale care prin intersectare
vor delimita benzi; ulterior acestea vor fi identificate prin litere majuscule, respectiv minuscule. Se
va folosi urmatorul sistem de coordonate:
o litera majusculă indicând (precizând) abscisa stivei;
o litera minusculă precizând (dând) ordonata aceleiași stive;
o cifra indicând nivelul la care se gasește produsul pe paleta.

A B C D E F G H I J K L
a
b
c
d
e
f
g
h
i
j
k
l

13
 În cazul produselor depozitate pe stelaje, în palete, lazi sau cutii, localizarea va fi realizată
printr-un numar de trei cifre indicând: numărul aleii; numărul stivei; nivelul la care se gasește celula.

Metoda "primul intrat, primul ieșit".

Produsele care pot fi depozitate o anumită perioadă de timp vor fi eliberate primele din
depozit, în ordinea intrării lor. Se vor dispune paletele în siruri paralele pe sol iar produsele vor fi
prelevate într-o anumită ordine, aceea a intrării lor.
Pentru produsele dispuse pe stelaje se poate lipi o etichetă colorată pe care se va trece luna
de intrare sau un număr corespunzător săptamânii în care au intrat în stoc pentru ca acestea să poată
fi eliberate cu ușurința în functie de vechimea lor.

Metoda de localizare pe baza frecvenței de rotație.

Importanța manipulărilor într-un depozit este caracterizată de relația:

𝑡𝑜𝑛𝑒 ∗ 𝑑𝑖𝑠𝑡𝑎𝑛𝑡𝑒 𝑝𝑎𝑟𝑐𝑢𝑟𝑠𝑒

Aceasta implică a determina în prealabil frecvența de rotație a produselor depozitate:
- produsele A corespund la 20% din referințe si 80% din ieșiri;
- produsele B corespund la 35% din referințe si 15 din ieșiri;
- produsele C corespund la 45% din referințe si 5% din ieșiri.
Produsele din categoria A vor fi apropiate de căile de acces în depozit. Acest sistem cere o
bună cunoaștere a localizării produselor, reduce manipulările și facilitează pregătirea comenzilor.

14
 Cap. 3 Fluxurile de circulație. Indicatorii de eficiență

3.1. Fluxurile de circulație

Amenajarea interioară a depozitului trebuie astfel concepută încât să conducă la soluționarea

optimă a operațiilor specifice de recepție, depozitare, păstrare și condionare, ce formează circuitul
primar, respectiv a pregătirii mărfurilor pentru livrare și expediția, ce formează circuitul secundar.

În funcţie de amplasarea principalelor zone - recepţie, depozitare, expediţie - există trei

variante de flux al mărfurilor într-un depozit:
- circulaţia mărfurilor în linie dreaptă, când zonele de recepţie şi expediţie sunt paralele, fiind
aşezate pe două laturi opuse ale depozitului;
- circulaţia mărfurilor în arc de cerc de 90°, când zonele de recepţie şi expediţie sunt amplasate
perpendicular pe două laturi alăturate ale depozitului;
- circulaţia mărfurilor în arc de cerc de 180°, când zonele de recepţie sunt amplasate pe aceeaşi
latură a depozitului.

Principiile de bază care trebuiesc respectate la amplasarea şi aranjarea resurselor materiale

în depozit.
Asigurarea unui flux raţional al circulaţiei în cadrul depozitelor. Proiectarea fluxurilor de
circulaţie este un proces complex de mare responsabilitate şi cu efecte economice deosebit de
importante; acţiunea este determinată, în esenţă, de compartimentarea spaţiilor, amplasarea
mobilierului şi a căilor de acces în depozit, numărul şi amplasamentul uşilor de intrare-ieşire ş.a. În
cadrul fluxurilor de circulaţie, cel mai mare interes îl prezintă fluxul de materiale care creează
condiţii pentru livrarea sau eliberarea resurselor în mod ritmic şi operativ, asigură securitatea
mărfurilor, folosirea raţională a mijloacelor mecanizate de transport-manipulare, eliminarea
încrucişărilor în transportul mărfurilor şi deplasarea pe distanţe lungi a lucrătorilor ş.a. Un asemenea
flux determină şi condiţionează celelalte fluxuri, iar organizarea lui depinde de forma depozitului,
de depărtarea acestuia faţă de liniile de garaj şi căile principale de acces, de compartimentarea halei
de depozitare. În funcţie de forma depozitului şi în special de poziţia u şilor de acces în hala de
depozitare, se disting următoarele tipuri clasice de flux: liniar, în formă de L, U sau S (figura 1).

15
 Figura 1. Variante posibile de flux de circulaţie a materialelor şi produselor în depozite.

O influenţă hotărâtoare asupra fluxurilor de circulaţie a materialelor în depozite o prezintă

amplasarea mobilierului (perpendicular, paralel sau oblic faţă de calea principală de acces).
Fluxurile liniare pot fi organizate cu sens de circulaţie dublu sau unic. Aceasta din urmă variant,
care presupune ca pe o anumită latură a depozitului să se asigure primirea-recepţia iar pe latura
opusă livrarea-eliberarea acestora, se consideră în general ca fiind mai eficientă.
În cazul depozitelor existente pentru care forma constructivă condiţionează fluxul de
materiale şi de circulaţie, varianta care se alege trebuie să asigure desfăşurarea cu eficienţă
economică maximă a activităţii acestor subunităţi.
Materialele şi produsele cu frecvenţă mare (cu intrări-ieşiri la intervale scurte) să fie
amplasate în zona apropiată spaţiilor de expediţie (de ieşire, evacuare, eliberare) ale depozitelor:
câteva exemple, în acest sens, sunt prevăzute în figura 2 (a, b, c, d).

16
 Figura 2. Amplasarea materialelor în depozite în funcţie de frecvenţa eliberării-distribuţiei (ieşrii)
acestora către punctele de consum sau clienţi.

3.2. Indicatori de eficiență

Dimensiunea depozitelor constă în determinarea suprafeței, volumului şi respectiv înălţimii

optime pentru a asigura depozitarea cantităţilor de mărfuri.
Pentru dimensionarea optimă a unui depozit de mărfuri se iau în vedere următoarele aspecte:
- raza de activitate a depozitului;
- volumul previzionat al desfacerilor prin depozit;
- stocurile de mărfuri medii şi maxime, prestabilite a fi depozitate în perioada
următoare de timp;
- viteza de circulaţie a mărfurilor;
- înălţimea până la care se depozitează mărfurile (de cel puţin 6 m);
- sistemul de păstrare a mărfurilor în depozit (stive, stelaje, vrac);
- nivelul de înzestrare tehnică preconizat;
- particularităţile constructive ale depozitului.

17
 Suprafaţa principală a unui depozit reprezintă suprafaţa utilizată efectiv pentru depozitarea
mărfurilor inclusiv cele pentru manipularea lor.
Volumul principal de depozitare reprezintă volumul ocupat efectiv de către unităţile de
mărfuri paletizate.

Suprafaţa de depozitare se poate structura astfel:

 Suprafaţă principală de funcţionare:

- suprafaţa de recepţie (descărcare, formarea unităţilor de încărcare, recepţie
cantitativă şi calitativă, transport şi depozitare);
- suprafaţa de depozitare (depozitare, păstrare, climatizare, transport şi ambalare în
scopul încărcării şi descărcării mărfurilor din locurile de depozitare);
- suprafaţa de livrare (sortare pentru livrare, pregătire pentru vânzare, transport,
formarea de loturi pentru expedierea lor la beneficiari);

 Suprafaţă secundară de funcţionare:

- birouri;
- spaţii pentru procese organizatorice legate de administrarea halei;
- laboratoare pentru controlul calităţii mărfurilor;
- spaţii sociale, sanitare;
- spaţii prestări servicii diverse;
- pucte de vânzare cu amănuntul.

Determinarea suprafeţei utile a unui depozit se face pe baza numărului de palete convenţionale
necesare pentru păstrarea mărfurilor se calculează cu formula:
𝑆𝑚𝑎𝑥
𝑁𝑝 =
𝑞
(𝐷 ∗ 𝑉)
𝑆𝑚𝑎𝑥 = ∗𝐾
𝑍

Np - numărul de palete;
Smax - stocul maxim de mărfuri păstrate în depozit; q - încărcarea orientativă pe o paletă
V – viteza de circulaţie a mărfurilor;
Z – nr. zile pt care se calculează stocul maxim;
K – coeficient de neuniformitate al intrărilor şi livrărilor de mărfuri (1,2- 1,4).

Numărul de palete convenţionale constituie un indicator sintetic adecvat de exprimare a capacităţii

depozitelor.

Capacitatea unui depozit este definită prin intermediul capacităţii de preluare, depozitare şi livrarea
a mărfurilor. Aceste capacităţi se măsoară prin cantitatea maximă de mărfuri ce pot fi preluate, depozitate
sau livrate într-o unitate de timp bine determinată (oră, zi, an), cu resursele proprii de muncă. Acestea se
exprimă în diferite unităţi de măsură: număr, m3, kg sau unităţi monetare pe unitatea de timp aleasă.

18
 Aprecierea gradului real de utilizare a suprafeţelor şi spaţiilor de depozitare se realizează prin
intermediul următorilor coeficienţi:

- coeficientul de utilizare a suprafeţei:

𝑆𝑠
𝑈𝑠 =
𝑆𝑐

Ss - suprafaţa efectiv ocupată de mărfurile paletizate;

Sc - suprafaţa de circulaţie între stivele de palete, rafturi etc.

- coeficientul de utilizare a înălţimii depozitului:

𝐼𝑠
𝑈𝑖 =
𝐼𝑡

Is – înălţimea de stivuire (dimensiunea dintre nivelul pardoselii şi nivelul superior al unităţii

paletizate);
It – înălţimea totală (dimensiunea între pardoseală şi muchia inferioară a formei de acoperiş; în
cazul construcţiilor cu mai multe nivele, până la înălţimea părţii inferioare a celei mai coborâte grinzi).

- coeficientul de utilizare a volumului (Uv), se defineşte ca produsul coeficientului de utilizare a

suprafeţelor cu coeficientul de utilizare a înălţimii, folosind formula:
𝑈𝑠
𝑈𝑣 =
𝑈𝑖

- spaţiul de depozitare pe metru cub volum de bază de depozitare, ce rezultă din împărţirea
unui metru cub la coeficientul de utilizare al volumului;

- suprafaţa funcţională principală pe metru cub volum de bază de depozitare.

𝑙𝑚𝑐
𝑆𝑚𝑐 =
(𝑈𝑣 ∗ 𝐼𝑡 )

Utilizarea volumului de depozitare este calculat cu ajutorul formulei:

𝑉𝑙
𝑈𝑣𝑑 =
𝑉0
Vl – volumul net al produsului depozitat pe paletă;

V0 – volumul necesa în mod concret pentru depozitarea produsului.

Exploatarea raţională a volumului util al depozitelor, reducerea timpului necesar

formării comenzilor, uşurarea muncii lucrătorilor, presupune dotarea cu mobilier adecvat
sistemelor de depozitare moderne care au la bază paletizarea şi containerizarea mărfurilor, iar pe
de altă parte cu tipuri de utilaje comerciale care să asigure mecanizarea şi automatizarea proceselor
de muncă specifice diferitelor faze ale tehnologiei din depozite.

19
 Cap 4. Primirea, recepția și expediția mărfurilor

4.1. Primirea – recepția

Prima acţiune de importanţă deosebită care se iniţ iază în contextul activităţii complexe de
primire-recepţie a materialelor sosite de la furnizori are în vedere pregătirea spa ţiilor pentru primire-
recepţie, a utilajelor, constituirea formaţiilor de lucru şi a comisiilor de primire-recepţie.

Desfăşurarea în timp util a acestei acţiuni presupune cunoaşterea anticipată a momentului

sosirii resurselor materiale, a produselor; aceste informaţii necesită o permanentă conlucrare între
parteneri: client, furnizor, unitatea de transport.
Primirea lotului de materiale se asigură de reprezentantul clientului (destinatarul mărfii) şi
cel al unităţii de transport. Se urmăreşte:

 controlul stării sigiliilor pentru vagoane închise;

 controlul semnelor sau marcajelor efectuate de furnizor (vagoane deschise);

 controlul stării generale a vagoanelor sau containerelor;

 controlul sumar al stării generale a încărcăturii şi a conţinutului.

Obligaţiile furnizorului:
- în cazul vagoanelor închise: aplicarea sigiliilor pe sistemul de închidere a mijloacelor
de transport (vagoane, containere, hambare, şlepuri); folosirea unor sigilii care nu pot fi înlocuite
uşor;
- în cazul vagoanelor deschise: marcarea încărcăturii prin linii continue, uniforme, în
cruce sau drepte, pentru a preveni sustragerile şi a asigura integritatea încărcăturii.

Unitatea de transport este obligată să efectueze cântărirea, împreună cu delegatul destinatarul

mărfii, când:
1) expedierile prin coletărie, mesagerie sau în mijloace de transport complete, poartă
urme de violare, de sustragere, de scurgere, de pierdere, de avariere sau deteriorare;

2) produsele au fost transbordate de pe un mijloc de transport pe altul fără efectuarea

operaţiei de cântărire la momentul respectiv;

20
 3) materialele au fost transportate pe mijloace de transport neînsoţite şi au fost predate
de expeditor prin cântărire.

Solicitarea efectuării operaţiei de cântărire se poate face atât de reprezentantul destinatarului

mărfii, cât şi către cel al furnizorului. Când transportul se realizează pe riscul destinatarului mărfii
sau al expeditorului, transportul resurselor în vrac, ca volum, greutate, număr de bucăţi, de colete
pentru care operaţia de cântărire s-a făcut la expeditor (la beneficiar nefiind posibilă operaţia), în
acest caz marfa trebuie să aibă obligatoriu un însoţitor. Însoţitorul va răspunde de integritatea mărfii
până la predarea acesteia la destinatar, operaţia fiind confirmată de actul de livrare, semnat de
însoţitor, care rămâne la furnizor. Însoţitorul, care poate fi al destinatarului sau al furnizorului, va
răspunde material sau penal, după caz.

4.2. Expediția produselor

Expedierea produselor din depozitele de desfacere ale furnizorilor către destinatarii lor
(clienţi diverşi) necesită, de asemenea, o organizare minuţioasă, fiind precedată de efectuarea mai
multor operaţii specificate la începutul acestui paragraf. Prezentarea activităţii de expediere, înaintea
celor care asigur ă condiţiile de desfăşurare a acesteia, are ca scop înţelegerea clară a modului de
funcţionare a mecanismului de expediţie-transport-primire în contextul prevederilor legale, care îl
reglementează şi coordonează ; acestea tratează unitar ansamblul expediţie-transport-primire
datorită dependenţei stricte dintre operaţiile care îl compun, şi care impugn necesitatea conlucrării
permanente dintre factorii participanţi la procesul de circulaţie a mărfurilor pentru regularizarea şi
stabilirea responsabilităţilor, a modului şi limitelor de acţiune.
Aşadar, înainte de expediere, produsele sunt supuse operaţiei de recepţ ie. În acest scop,
conducătorul unităţii furnizoare va desemna una sau mai multe persoane care, în mod separat vor
îndeplini următoarele sarcini speciale:
- predarea şi recepţionarea produselor;
- ambalarea şi supravegherea ambalării produselor;
- expediţia şi predarea acestora către unitatea de transport.

21
 Concluzii

Depozitul de mărfuri, element de bază a comerţului cu ridicata, este o unitate

comercială operativă cu sau fără personalitate juridică, care are rolul principal de acumulare,
păstrare şi livrare a mărfurilor.
Funcțiile depozitelor pot fi concretizate în: depozitarea şi păstrarea mărfurilor, ce
asigură continuitatea aprovizionării consumatorilor, în condiţiile apariţiei unui decalaj între
producţie şi consum; condiţionarea şi dozarea partizilor de mărfuri în vederea constituirii
ofertelor adaptate clienţilor; formarea sortimentului comercial ca răspuns al cerinţelor ferme
exprimate de detailişti; transportarea şi ambalarea mărfurilor ca o condiţie de participare la
lanţul de distribuţie și prestarea unor servicii materiale pentru detailişti, cum ar fi marcarea și
etichetarea.
Clasificarea depozitelor:
În funcţie de rolul îndeplinit
- depozite de păstrare (depozite de stocare),
- depozite (centre) de distribuţie
După caracterul activităţii principale pe care o îndeplinesc:
- depozitele de colectare
- depozite de repartizare
- depozite de tranzit
După gradul de specializare:
- depozite strict specializate în care se păstrează un singur fel de marfă;
- depozite specializate având ca obiect stocarea unei singure grupe de mărfuri;
- depozite combinate care asigură păstrarea a două grupe de mărfuri apropiate
prin cererea de consum a populaţiei (textile-încălţăminte, galanterie-cosmetice);
- depozite generale
- depozite mixte.
După forma de proprietate:
- depozite private
- depozite de stat

Din perspectiva funcţiilor, procesul tehnologic în cadrul unui depozit prezintă

următoarele trăsături:
- este un proces de producţie care a fost transferat în sfera comerţului;
- se caracterizează printr-un grad înalt de concentrare care asigură posibilităţi
pentru raţionalizarea operaţiilor (mecanizare şi eventual automatizarea activităţilor);
- presupune dotarea locurilor de muncă cu echipament tehnic adecvat ceeace
realizează apropierea de unele procese industriale (ambalare, sortare, instalaţii de frig).

22
 Amplasarea unui depozit urmăreşte în primul rând organizarea raţională a circulaţiei
mărfurilor care să conducă la circuite cât mai scurte ale distribuţiei lor.
Proiectarea tehnologiei amenajării depozitului se fundamentează pe următoarele
elemente:
- tipul şi dimensiunile depozitului (suprafaţă, înălţime, volum);
- tipul şi destinaţiile spaţiilor componente ale suprafeţei alocate depozitului
(depozitare, ambalare, uscare, coacere, frig etc);
- corespondenţa dintre fluxurile de mărfuri, ambalaje, informaţii, mijloace de
transport;
- ordonarea funcţională a depozitului.

Operaţiunile principale dintr-un depozit sunt: recepţia, controlul, stocajul mărfurilor,

pregătirea comenzilor, ambalarea mărfurilor şi livrarea acestora către beneficiar. Aceste
activităţi se desfăşoară în fluxuri continue. Organizarea depozitului trebuie făcută astfel încât
circuitele să nu se suprapună.
Mecanizarea şi automatizarea operaţiunilor din cadrul depozitului, determină creşterea
considerabilă a eficienţei muncii în unitate. Se impune o modernizare generalizată a tuturor
activităţilor din amonte şi avalul celor desfăşurate în cadrul depozitului.

În funcţie de amplasarea principalelor zone - recepţie, depozitare, expediţie - există trei

variante de flux al mărfurilor într-un depozit:
- circulaţia mărfurilor în linie dreaptă
- circulaţia mărfurilor în arc de cerc de 90°
- circulaţia mărfurilor în arc de cerc de 180°

Dimensiunea depozitelor este reprezentată de suprafaţa, volumul şi respectiv înălţimea

optimă pentru a asigura depozitarea cantităţilor de mărfuri.
Suprafaţa principală a unui depozit reprezintă suprafaţa utilizată efectiv pentru
depozitarea mărfurilor inclusiv cele pentru manipularea lor.
Volumul principal de depozitare reprezintă volumul ocupat efectiv de către unităţile de
mărfuri paletizate.
Exploatarea raţională a volumului util al depozitelor, reducerea timpului necesar
formării comenzilor, uşurarea muncii lucrătorilor, presupune dotarea cu mobilier adecvat
sistemelor de depozitare moderne care au la bază paletizarea şi containerizarea mărfurilor, iar
pe de altă parte cu tipuri de utilaje comerciale care să asigure mecanizarea şi automatizarea
proceselor de muncă specifice diferitelor faze ale tehnologiei din depozite.

23
 Bibliografie

1. Adăscăliței, V., Tehnici comerciale moderne, Editura Uranus, București, 2000;

2. Grozea, C., Elemente de tehnologie comercială, Editura Muntenia, Constanța, 2006;
3. Ristea, A.L., Tudose, C., Ioan – Franc, V., Tehnologie comercială, Editura Expert,
București, 1999.
4. Gh. Băşanu, M. Pricop., Organizarea raţională a activităţilor de depozitare a resurselor
materiale şi de recuperare a celor reutilizabile, Oficiul de Informare Documentară pentru
Aprovizionarea materială- OID, Bucureşti, 1988.

24