Ministerul Sănătăţii al Republicii Moldova

Evaluarea la mijloc de termen

a implementării
Strategiei Naţionale a Sănătaţii Reproducerii
2006-2015

Chişinău, 2011
Grupul de autori:
Rodica Scutelnic Sef Direcţia politici asistenţa
medicală femeii, copilului şi
grupurilor vulnerabile, Ministerul
Sănătăţii
Tatiana Buzdugan Colegiul Naţional de Medicina
Ion Bologan Catedra de Obstetrică şi Ginecologie,
USMF „Nicolae Testemiţanu”,
conferenţiar universitar
Galina Leşco Şef, Centru de Sănătate Prietenos
Tinerilor „Neovita”
Mircea Beţiu Conferenţiar universitar, specialist
principal al MS în
Dermatovenerologie, USMF „Nicolae
Testemiţanu”, catedra
Dematovenerologie
Rodica Comendant Conferenţiar universitar, Catedra de
Obstetrică şi Ginecologie, USMF
„Nicolae Testemiţanu”, director
Centru de Instruire in Domeniul
Sanatatii Reproducerii.
Veaceslav Moşin Specialist principal al MS în
Planificarea Familiei, Director
Centrul Naţional Ştiinţifico-Practic de
Sănătate a Reproducerii şi Genetică
Medicală, profesor universitar
Valentina Bodrug- Gender centru, preşedinte
Lungu
Galina Morari Sef adjunct, Direcţia politici asistenţa
medicală femeii, copilului şi
grupurilor vulnerabile, Ministerul
Sănătăţii
Dumitru Şişcanu Şef Secţia Consultativă, Centrul
Perinatologic, Spitalul Clinic
Municipal Nr.1 , Chişinău
Ion Dumbrăveanu Specialist Principal al Ministerului
Sanatatii in Andrologie, Universitatea
de Stat de Medicina „N. Testemitanu”,
Catedra Urologie, conferenţiar
universitar
Evaluarea la mijloc de termen al
implementării Strategiei Naţionale în
Sănătatea Reproducerii: reviu general
Progresul in atingerea scopurilor privind
îmbunătăţirea Planificării Familiei
Evaluarea integrării Problematicii gender în
cadrul implementării Strategiei Naţionale a
Sănătăţii Reproducerii în Republica Moldova
Progresul in atingerea scopurilor privind
îmbunătăţirea Sănătăţii Materne si
Perinatale
Progresul in atingerea scopurilor privind
îmbunătăţirea Sănătăţii Sexuale si
Reproductive a Adolescenţilor
Progresul in atingerea scopurilor privind
reducerea ITS, inclusiv HIV/SIDA
Progresul in atingerea scopurilor privind
îmbunătăţirea situaţiei Avortului in
siguranţa
Progresul in atingerea scopurilor privind
Infertilitatea
Progresul in atingerea scopurilor privind
reducerea Traficului cu Fiinţe Umane si
Violentei în Familie şi Abuz Sexual
Progresul in atingerea scopurilor privind
reducerea Maladiilor Oncologice a Organelor
Tractului Reproductiv
Progresul în atingerea scopurilor privind
sănătatea sexuală şi reproductivă a
persoanelor în etate
Progresul in atingerea scopurilor privind
sănătatea sexuala si reproductiva a
bărbaţilor
Autorii exprimă sincere mulţumiri următorilor persoane pentru opinia de experţi şi
sprijinul acordat:

1. Ms. Elena Armaşu, directorul reprezentanţei firmei farmaceutice Bayer Schering Pharma,.
2. Dr. Alberta Bacci, Coordonator Programului “Graviditatea fără risc”, Department Bolile Netransmisibile şi
Promovarea Sănătăţii, Oficiul Regional pentru Europa al OMS
3. Dr. Valentina Baltag, Coordonator Programului Sănătatea şi Dezvoltarea Adolescenţilor, a.i. manager de
program în AMP, Oficiul Regional pentru Europa al OMS
4. Ms. Ecaterina Berejan, consultant principal, Ministerul Muncii, Protecţiei Sociale şi Familiei
5. Dr. Larisa Boderscova, Coordonator Programe in domeniul Sănătăţii Familiei şi Comunităţii, Oficiul de
ţară al OMS în Republica Moldova
6. Dr. Nicolae Bordeniuc, Centrul SIDA
7. Mr. Claude Cahn, UNDP, Consultant în drepturile omului
8. Ms. Nina Cebotari, Asistentă socială, s.Meşeni
9. Dr. Victor Cernat, director, Institutul Oncologic
10. Profesor Olga Cerneţchi, şef catedră obstetrică-ginecologie, facultatea Perfecţionare a Medicilor USMF
N.Testemiţanu, prorector.
11. Dr. Victoria Cibotaru, Şefa Serviciului de Monitoriyare şi evaluare, Centrul Naţional Ştiinţifico-Practic de
Sănătate a Reproducerii şi Genetică Medicală
12. Dr. Ala Curteanu, coordonator al Centrului Informativ-Metodic Republican în Perinatologie, IMSP
ICŞOSMşiC.
13. Dr. Iurie Dondiuc, Specialist principal în Obstetrica şi Ginecologie a Ministerului Sănătăţii, catedră
obstetrică-ginecologie, conf.universitar, facultatea Perfecţionare a Medicilor USMF N.Testemiţanu,
vicedirector al IMSP SCM nr1.
14. Ms. Diana Doros, consultant, Ministerul Muncii, Protecţiei Sociale şi Familiei
15. Profesor Ludmila Eţco, director al IMSP ICŞOSMşiC.
16. Profesor Valentin Friptu, şef catedră obstetrică-ginecologie, USMF N.Testemiţanu.
17. Dr. Boris Gâlcă, directorul Biroului UNFPA în Moldova,
18. Ms. Lilia Gorceag, Centrul de asistenţă şi protecţie a victimelor şi potenţialelor victime ale traficului de
fiinţe umane, Chişinău, Psiholog
19. Dr. Stelian Hodorogea, conf.universitar, catedră obstetrică-ginecologie, USMF N.Testemiţanu.
20. Dr. Aigul Kuttumuratova, Coordonator programe în domeniul Sănătăţii Copilului şi Adolescentului,
Departamentul Bolile Netransmisibile şi Promovarea Sănătăţii, Oficiul Regional pentru Europa al OMS
21. Dr. Gunta Lazdane, Manager de program, Sănătatea Sexuală şi Reproductivă, Department Bolile
Netransmisibile şi Promovarea Sănătăţii, Oficiul Regional pentru Europa al OMS
22. Mrs. Oxana Lipcanu, Coordonator Gender UNFPA în Moldova
23. Mrs. Vera Melniciuc, Centrul de Sănătate a Femeii “Dalila” Sef
24. Dr. Vasile Morcov, Centrul Dermatovenerologic Municipal Chişinău
25. Dr. Petru Nedelciuc, director Centru perinatal or.Bălţi
26. Mr. Alexandru Osadci UNIFEM OT MDA, manager de proiect
27. Academician Gheorghe Paladi, catedră obstetrică-ginecologie, USMF N.Testemiţanu
28. Ms. Rodica Palarie, consultant, Direcţia politici asistenţa medicală femeii, copilului şi grupurilor
vulnerabile, Ministerul Sănătăţii
29. Mrs. Eugenia Parlicov, specialist principal, Ministerul Educaţiei
30. Mrs. Lilia Pascal, Şefa Direcţiei Oportunităţi Egale şi Prevenirea Violenţei în Familie, Ministerul Muncii,
Protecţiei Sociale şi Familiei
31. Dr. Victor Petrov, cercetător ştiinţific superior, IMSP ICŞOSMşiC.
32. Ms. Marina Popovici, Şefa secţiei minori şi moravuri, Ministerul Afacerilor Interne
33. Dr. Vasilii Rotaru, director Centru perinatal or.Cahul
34. Mrs. Elena Sajina, Director executiv, Societatea de Planificare a Familiei din Moldova
35. Dr. Zinaida Sârbu, conferenţiar universitar, catedră obstetrică-ginecologie, USMF N.Testemiţanu
36. Profesor Petru Stratulat, primvicedirector al IMSP ICŞOSMşiC, şef catedră neonatologie, coordonator
Program Naţional de perinatologie.
37. Dr. Mihail Strătilă, vicedirector a IMSP CNŞPPF şi GM, specialist principal al MS.
38. Mrs. Nadejda Velisco, Ministerul Educaţiei
39. Dr. Isabel Yordi Aguirre, Coordonator Programului Gender şi Sănătate, Oficiul Regional pentru Europa al
OMS
40. Mrs. Angelina Zaporojanu, Expert independent, gender şi drepturile omului
41. Mrs. Ludmila Zmuncila, Coordonator de Proiect în Advocacz, Societatea de Planificare a Familiei din
Moldova
 CUPRINS

I. Evaluarea la mijloc de termen al implementării Strategiei Naţionale în Sănătatea 6

Reproducerii: reviu general
II. Progresul in atingerea scopurilor privind îmbunătăţirea Planificării Familiei 19
III. Progresul in atingerea scopurilor privind îmbunătăţirea Sănătăţii Materne si 26
Perinatale
IV. Progresul in atingerea scopurilor privind îmbunătăţirea Sănătăţii Sexuale si 38
Reproductive a Adolescenţilor
V. Progresul in atingerea scopurilor privind reducerea ITS, inclusiv HIV/SIDA 60
VI. Progresul in atingerea scopurilor privind îmbunătăţirea situaţiei Avortului in 71
siguranţa
VII. Progresul in atingerea scopurilor privind Infertilitatea 77
VIII. Progresul in atingerea scopurilor privind reducerea Traficului cu Fiinţe Umane 83
si Violentei în Familie şi Abuzul Sexual
IX. Progresul in atingerea scopurilor privind reducerea Maladiilor Oncologice a 101
Organelor Tractului Reproductiv
X. Progresul in atingerea scopurilor privind sănătatea sexuala si reproductiva a 107
persoanelor in etate
XI. Progresul in atingerea scopurilor privind sănătatea sexuala si reproductiva a 112
bărbaţilor
XII. Evaluarea integrării Problematicii gender în cadrul implementării Strategiei 117
Naţionale a Sănătăţii Reproducerii în Republica Moldova
Bibliografie 137
Anexa 1. Bariere ce limitează accesul PRSI la serviciile ITS în RM şi recomandările 140
respective
Anexa 2. Lista serviciilor care oferă serviciile victimelor TFU şi potenţialelor victime, 145
inclusive victimelor VF
ABREVIERI

AMT Asociaţia Medicală Teritorială

APL Administraţia Publică Locală
ARSI Adolescenţii cu Risc Sporit la Infectare
ARV terapia Terapia AntiRetroVirală
AS Abuy sexual
BM Banca Mondială
BNS Biroul Naţional de Statistică
BSB Bărbaţi care fac Sex cu Bărbaţi
CAP (studiu) Studiul de Evaluare a Cunoştinţelor, Atitudinelor şi Practicilor
CDC Convenţia cu privire la drepturile copilului
CEDAW Convenţia asupra eliminării tuturor formelor de discriminare faţă de femei
CERD Convenţia internaţională privind eliminarea tuturor formelor de discriminare rasială
CIDCP Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice
CIMC Conduita Integrată a Maladiilor la Copii
CMF Centrul Medicilor de Familie
CNAM Compania Naţională de Asigurări în Medicină
CNPAC Centrul Naţional de Prevenire a Abuzului faţă de Copil
CNSRGM Centrul Naţional de Sănătatea Reproductivă şi Genetica Madicală
CNŞPSPMS Centrul naţional Ştiinţifico-Practic Sănătatea Publică şi Management Sanitar
CSPT Centre de Sănătate Prietenoase Tinerilor
CSF Centrul de Sănătate a Femeei
CSR Cabinet de Sănătate Reproductivă
CTV Consiliere şi Testare Voluntară
DDC a Elveţiei Direcţia de Dezvoltare şi Cooperare a Elveţiei
DIU Dispozitiv intrauterin
EMT Evaluarea la mijloc de termen
FIV Fertilizarea in vitro
H.G. Hotărîrea Guvernului
HIV Virusul imunodeficienţei umane
HPV Virusul Papiloma Uman
ICESCR Pactul internaţional cu privire la drepturile economice, sociale şi culturale
ICŞOSMC Institutul de Cercetări Ştiinţifice în domeniul Ocrotirii Sănătăţii Mamei şi a Copilului
IMSP Instituţia Medico-Sanitară Publică
ISD Însămânţarea cu sperma donatorului
ISS Însămânţarea cu sperma şotului
ITS Infecţii cu transmitere sexuală
MAI Ministerul Afacerilor Interne
MAPL Ministerul Administraţiei Publice Locale
MDI Ministerul Dezvoltării Informaţionale
ME Ministerul Educaţiei
MMPSF Ministerul Muncii, Protecţiei Sociale şi a Familiei
MO Monitorul Oficial
MPSFC Ministerul Protecţiei Sociale, Familiei şi Copilului
MS Ministerul Sănătăţii
ODM Obiectivele de Dezvoltare a Mileniului
OIM Organizaţia Internaţională a Migraţiunii
OMS Organizaţia Mondială a Sănătăţii
ONG Organizaţii non-guvernamentale
ONU Organizaţia Naţiunilor Unite
OSCE Organizaţia pentru Securitate şi Cooperare în Europa
PF Planificarea familiei
PNUD Programul Naţiunilor Unite pentru Dezvoltare
PRSI Persoane cu Risc Sporit pentru Infectare
PTCH Persoane care trăiesc cu HIV
RM Republica Moldova
RW Reacţia Wasserman
SIDA Sindromul Imunodeficienţei Umane Achiziţionate
SNR Sistemul Naţional de Referire
SNSR Strategia Naţională Sănătăţii Reproducerii
SR Sănătatea reproducerii
SSPT Servicii de sănătate prietenoase tinerilor
SSPV Sănătatea Sexuală a Persoanelor în Vîrstă
SSŞ Serviciile de Sănătate în Şcoli
TFU Traficul de Fiinţe Umane
THS Terapie hormonală de substituţie
TB/SIDA Tuberculoza şi SIDA
UDI Utilizatori de Droguri Intravenoase
UNFPA Fondul Naţiunilor Unite pentru Populaţie
UNICEF Fondul Naţiunilor Unite pentru Copii
USMF Universitatea de Stat de Medicină
VF Violenţa în Familie

5
I. Evaluarea la mijloc de termen al implementării Strategiei Naţionale în Sănătatea
Reproducerii: reviu general

1.1. Introducere 6
1.2. Guvernarea 8
1.3. Finanţarea 10
1.4. Generarea resurselor 11
1.5. Prestarea serviciilor 12
1.6. Recomandări 17

1.1. Introducere

Sănătatea reproducerii (SR), la nivel internaţional, este recunoscută drept una din componentele
fundamentale necesare dezvoltării umane. Anume ea determina sănătatea generală a populaţiei,
prosperarea şi dezvoltarea ţării. Comportamentul reproductiv sănătos asigură un impact pozitiv
asupra generaţiilor următoare. Principiile de bază şi acţiunile prioritare cu privire la sănătatea
sexuală şi a reproducerii şi drepturile aferente acestora au fost exprimate de guvernele multor ţări
în mod repetat, în cadrul Conferinţei Internaţionale pentru Populaţie şi Dezvoltare din Cairo
(1994), Sesiunii a 21-a a Adunării Generale a Naţiunilor Unite în 1999, în Declaraţia Mileniului a
ONU din 2000 şi Obiectivele de Dezvoltare ale Mileniului, în Documentul Final al Summitul-ui
Mondial din 2005, prin includerea accesului universal la sănătatea reproducerii printre ţintele
Obiectivelor de Dezvoltare ale Mileniului, în Rezoluţia din 2009 a Comisiei ONU pentru Populaţie şi
Dezvoltare şi în recomandările emise de organizaţiile de monitorizare a Tratatului ONU privind
Drepturile Omului.

Acum, când majoritatea ţărilor, comunităţilor şi indivizilor caută răspunsuri eficace la criza
financiară, politică, umanitară şi de mediu, la resursele insuficiente pentru sănătate, la mortalitatea
şi morbiditatea maternă şi răspândirea HIV încă la cote ridicate, inclusiv pe verticala de la mama la
făt, precum şi la inegalitatea în asigurarea respectării drepturilor omului, principiile susmenţionate
capătă o actualitate deosebită. E important să recunoaştem importanţa determinanţilor sociali ai
sănătăţii care au o influentă majora asupra inechităţilor şi deficientelor în domeniul sănătăţii.
Accesul la informaţii şi servicii legate de sănătatea sexuală şi a reproducerii, precum şi drepturile
aferente, sunt esenţiale pentru a rezolva aceste probleme.

Sănătatea reproducerii constituie pentru Republica Moldova o prioritate de actualitate crescândă.

Măsurile întreprinse la nivel guvernamental au drept scop îmbunătăţirea stării sănătăţii
reproducerii populaţiei şi asigurarea cetăţenilor Republicii Moldova de a-şi realiza în mod sigur
funcţia sexuală şi reproductivă. Pentru prima data în Republica Moldova, serviciul în domeniul
sănătăţii reproducerii a fost instituit prin ordinul Ministerului Sănătăţii nr.89 din 17 mai 1994
“Despre organizarea serviciului republican al sănătăţii reproducerii şi planificării familiei”, care i-a
acordat statut de serviciu medical specializat. Situaţia existentă la începutul anilor nouăzeci în acest
domeniu de ocrotire al sănătăţii a dictat necesitatea elaborării Programului Naţional de asistenţă în
planificarea familială şi protejarea sănătăţii reproducerii în Republica Moldova pentru anii 1999-
2003, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 527 din 8 iunie 1999, care prevedea un şir de măsuri
orientate spre formarea atitudinii responsabile în comportamentul sexual, prevenirea sarcinilor
nedorite sau risc sporit, protejarea de maladiile cu transmisie sexuală.

Toate măsurile enumerate mai sus în ansamblu au contribuit la reducerea numărului de sarcini
nedorite şi de avorturi nesigure, a mortalităţii şi morbidităţii induse de sarcină, precum şi creşterii
accesului populaţie la informaţii de sănătate. Se denotă o creştere considerabilă a ratei utilizări
metodelor de contracepţie modernă, folosirea contracepţiei hormonale fiind în continuă creştere.
Totuşi, în pofida măsurilor întreprinse, în acea perioadă, sănătatea reproducerii în Republica
Moldova rămânea a fi mult sub nivelul posibilităţilor şi cerinţelor contemporane. Era evidentă
necesitatea elaborării unei politici contemporane şi multisectoriale a sănătăţii reproducerii, care va
stabili priorităţile în domeniu pentru termen mediu şi va contribui la soluţionarea problemelor
existente în domeniu atît în mod direct, cît şi în mod indirect, prin forţe proprii, precum şi cu
suportul organismelor internaţionale, care vor identifica prioritatea, conform mandatului, în
complexitatea deficienţelor existente.

In acest scop a fost elaborat proiectul Strategiei Naţionale în Sănătatea Reproducerii pentru anii
2005-2015. Proiectul menţionat a fost discutat în cadrul Conferinţei Republicane din 20 iulie 2004,
organizată în acest scop, aprobat în cadrul şedinţei Colegiului Ministerului Sănătăţii din 24 august
2004, şi ulterior aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr. 913 din 26 august 2005.

Strategia Naţională în Sănătatea Reproducerii a fost elaborată în strictă corespundere cu

prevederile documentelor de politici, de amploare internaţională, care stabileau priorităţile în
domeniu:
 Strategia Europeană OMS în Sănătatea Sexuală şi a Reproducerii;
 Programul Conferinţei Internaţionale pentru Populaţie şi Dezvoltare şi Programul de acţiuni
Cairo+5,
 Obiectivele de Dezvoltare ale Mileniului,
 Strategia Globală în Sănătatea Reproducerii,
 Declaraţia ONU cu privire la infecţia HIV/SIDA,
 Platforma de acţiuni a Conferinţei Mondiale pentru Femei din Beijing,
 Convenţia asupra eliminării tuturor formelor de discriminare faţă de femei,
 Declaraţia ONU privind eliminarea violenţei împotriva femeilor,
 Convenţia ONU privind drepturile copiilor.

Scopul Strategiei Naţionale în Sănătatea Reproducerii este de a îmbunătăţi starea sănătăţii

reproducerii populaţiei şi de a asigura posibilitatea cetăţenilor Republicii Moldova de a-şi realiza
funcţia sexuală şi reproductivă, pentru ca aceştia să ajungă la o dezvoltare şi maturizare sexuală
sănătoasă şi să întreţină relaţii sexuale lipsite de riscuri, să aibă numărul dorit de copii, în condiţii
de siguranţă şi sănătate; să evite bolile legate de sexualitate şi reproducere, să beneficieze de
servicii de calitate în caz de dereglare a funcţiei reproductive şi sexuale; să nu fie supuşi şi afectaţi
de violenţa şi alte practici abuzive, legate de sexualitate şi reproducere.

Reieşind din aceasta, în cadrul Strategiei Naţionale în Sănătatea Reproducerii pentru anii 2005-
2015 au fost identificate următoarele domenii ale sănătăţii reproducerii relevante pentru Republica
Moldova:
1. Planificarea familiei
2. Maternitate fără risc
3. Sănătatea sexual –reproductivă a adolescenţilor şi tinerilor
4. Infecţiile tractului reproductiv
5. Avortul şi serviciile de întrerupere a sarcinii
6. Prevenirea şi managementul sterilităţii
7. Prevenirea şi managementul violenţei în familie şi abuzului sexual
8. Prevenirea traficului de fiinţe umane
9. Depistarea precoce şi managementul cancerului genito-mamar
10. Sănătatea sexuală a persoanelor în vîrstă
11. Sănătatea sexual-reproductivă a bărbaţilor
În rezultatul evaluării situaţiei existente, identificării domeniilor prioritare ale sănătăţii
reproducerii, au fost stabilite următoarele obiective prioritare:
 Susţinerea cuplurilor şi indivizilor în realizarea scopurilor reproducerii,
 Prevenirea sarcinilor nedorite şi cu risc crescut,
 Asigurarea condiţiilor sigure efectuării avortului,

7
 Reducerea morbidităţii şi mortalităţii materne şi perinatale,
 Prevenirea infecţiilor cu transmisie sexuală şi a infecţiei cu HIV/SIDA,
 Ameliorarea sănătăţii sexual-reproductive a adolescenţilor şi tinerilor,
 Participarea activă a bărbaţilor în planificarea familiei şi protejarea sănătăţii reproducerii,
 Prevenirea şi managementul efectiv al infertilităţii,
 Protejarea contra violenţei şi altor practici abuzive legate de sexualitate şi reproducere,
 Prestarea serviciilor medicale calitative, accesibile, acceptabile şi convenabile în domeniul
sănătăţii reproducerii tuturor celor care o doresc,
 Ameliorarea calităţii consilierii, informaţiei, educaţiei, comunicării în problemele sexualităţii şi
reproducerii.

Întru atingerea obiectivelor de bază, incluse în SNSR, sistemul de sănătate din Republica Moldova a
iniţiat dezvoltarea capacităţilor serviciului de sănătate a reproducerii, prin prizma funcţiilor de
bază ale sistemului de sănătate, definite de Organizaţia Mondială a Sănătăţii: Guvernarea, finanţare,
generarea resurselor şi prestare de servicii medicale.

1.2. Guvernarea

Angajamentul Republicii Moldova de a depune eforturi în consolidarea continuă a serviciului în

sănătatea femeii şi copilului este stabilit în Obiectivele de Dezvoltare ale Mileniului in Republica
Moldova pînă în 2015, aprobate prin Hotărîrea Guvernului nr.288 din 15 martie 2005.

Sănătatea Reproducerii se ghidează de prevederile cadrului legal şi normativ în vigoare, inclusiv:

 Legea privind drepturile copilului nr.338-XIII din 15 decembrie 1994,
 Legea ocrotirii sănătăţii nr.411-XIII din 28 martie 1995,
 Legea Cu privire la tineret nr.279-XIV din 11 februarie 1999,
 Legea Cu privire la asigurarea obligatorie de asistenţă medicală nr.1585-XIII din 27 februarie
1998,
 Legea cu privire la ocrotirea sănătăţii reproductive şi planificarea familială nr.185-XV din
24.05.2001.

Promovarea şi implementarea politicilor ce ţin de sănătatea publică, inclusiv de sănătatea mamei şi

copilului, precum şi stabilirea priorităţilor pe termen lung, a fost abordată în Politica Naţională de
Sănătate pentru anii 2007-2021 (Hotărîrea Guvernului Nr.886 din 06.08.2007), care conţine 3
capitole separate: Asigurarea unui început sănătos de viaţă, Sănătatea tinerei generaţii şi Viaţa fără
violenţă şi traume.

Ulterior a fost elaborată Strategia de dezvoltare a sistemului de sănătate pentru anii 2008 – 2017
(Hotărîrea Guvernului nr.1471 din 24.12.2007), care desemnează, de fapt, platforma viitoarelor
acţiuni de consolidare a unui sistem modern de sănătate şi alinierea lui la standardele europene pe
termen mediu. În Strategie au fost punctate şi selectate activităţi prioritare în medicina autohtonă,
dirijate spre scopul unic – îmbunătăţirea continuă a sănătăţii populaţiei.

În scopul eficientizării investiţiilor în sectorul sănătăţii, Ministerul Sănătăţii şi-a orientat

activităţile spre măsuri de prevenire. În acest context, în scopul asigurării dezvoltării unei generaţii
sănătoase, prin menţinerea şi fortificarea condiţiilor în care se educă generaţia în creştere,
depistarea şi prevenirea factorilor de risc care determină sănătatea, promovarea activităţilor
fizice, cît şi activităţi pentru a cultiva un comportament respectabil faţă de valorile sănătăţii,
Ministerul Sănătăţii a elaborat Nomenclatorul serviciilor suplimentare de sănătate acordate
copiilor, elevilor şi studenţilor în instituţiile de învăţămînt (aprobat prin Hotărîrea Guvernului
nr.934 din 04.08.2008) în componenţa căruia se includ 3 componente de bază, şi anume: servicii
de profilaxie, servicii de asistenţă medicală şi educaţie pentru sănătate. Întru implementarea
Nomenclatorului serviciilor suplimentare de sănătate acordate copiilor, elevilor şi studenţilor în

8
instituţiile de învăţămînt, Ministerul Sănătăţii, de comun cu ministerele interesate, pe parcursul
anului 2009, a elaborat proiectul Regulamentului – cadru de activitate a lucrătorului medical în
instituţiile de învăţămînt.

În scopul formării şi consolidării capacităţilor lucrătorilor medicali ce ţine de sănătatea şi

dezvoltarea copiilor şi adolescenţilor, ţinundu-se cont de particularităţile de vîrstă şi sex, în anul
2009 a început procesul de ajustare a curriculei universitare şi postuniversitare, în special în
pregătirea medicilor de familie. În scopul pregătirii copilului pentru a aprecia şi promova calităţile
general-umane şi naţionale, formarea capacităţilor de a respecta valorile fundamentale ale
democraţiei, pentru anul de studii 2008 – 2009 au fost propuse cursurile „Educaţia civică”. Începînd
cu anul de studii 2009 – 2010 disciplina „Educaţia civică” este studiată obligatoriu în clasele I-XII. În
contextul realizării aspectelor de politici de tineret în domeniul sănătăţii, Ministerul Sănătăţii a
aprobat Conceptul Naţional Servicii de Sănătate Prietenoase Tinerilor (Hotărîrea Colegiului, proces-
verbal nr.11 din 29.11.2005), care reflectă angajamentul şi priorităţile Ministerului Sănătăţii în
domeniul sănătăţii, dezvoltării şi protecţiei tinerilor. Drept mecanism de punere în aplicare a
Conceptului au fost aprobate Ghidul Voluntarului, Ghidul Consultantului şi Ghidul Organizatorului.

Întru reglementarea organizării activităţii Serviciilor de Sănătate Prietenoase Tinerilor (SSPT), prin
ordinul Ministerului Sănătţii nr.100 din 10 martie 2008 „Cu privire la Normativele de personal
medical” au fost aprobate Normativele de personal al Centrului de Sănătate Prietenos Tinerilor, cu
crearea unei echipe multidisciplinare pentru soluţionarea complexă a problemelor adolescenţilor şi
tinerilor. Prin ordinul Ministerului Sănătăţii nr.168 din 12 iunie 2009 au fost aprobate Standardele
de calitate a serviciilor de sănătate prietenoase tinerilor, care stabilesc:
1. Principiile de organizare a serviciilor de sănătate, existente în servicii de sănătate prietenoase
tinerilor, pentru a soluţiona eficient problemele de sănătate şi dezvoltare ale tinerilor, în cadrul
sistemului de sănătate.
2. Modalităţile şi instrumentele practice de asigurare a organizării serviciilor de sănătate
prietenoase tinerilor.

Pe parcursul ultimilor ani au fost obţinute rezultate în procesul de Guvernarea prin implementarea
Programului naţional de profilaxie şi control al infecţiei HIV/SIDA şi infecţiilor cu transmitere
sexuală pe anii 2006-2010 (Hotărîrea Guvernului nr. 948 din 05.09.2005), Strategiei naţionale
pentru tineret pe anii 2009 – 2013 (aprobată prin Legea nr.25-XVI din 03.02.2009 ).

În rezultatul evaluărilor şi studiilor efectuate în republică, s-a constatat, că deosebit de afectat este
accesul femeilor din păturile social-vulnerabile şi a femeilor plecate la munca peste hotare la
metodele eficiente de planificare familială şi la informaţie, astfel rămînînd în permanenţă în „cercul
vicios” al sarcinilor nedorite şi periculoase pentru sănătatea şi viaţa lor, şi a viitorilor copii.
Avorturile deseori continuă să se efectueze în instituţiile medicale în condiţii nesigure, şi deseori
rămîn a fi metoda de planificare familială pentru o bună parte din femeile din localităţile rurale şi a
celor cu studii medii ori primare (Studiu, 2006). Drept urmare, a fost necesară implementarea
tehnologiilor mai puţin traumatizante în avort, recomandate de OMS – vacuum aspiraţia manuală
(ordin nr.103 din 07.04.2004) şi avortul medicamentos – metodă nouă, implementată în 3 instituţii
pilot.
Activitatea maternităţilor în ultimii ani a suferit schimbări esenţiale, devenind mai apropiată de
mediul familial. În anul 2005 a fost aprobat un nou concept – Conceptul Maternitate Prietenoasă
Familiei (ordinul Ministrului Sănătăţii nr.327 din 04.10.2005). În maternităţi sunt promovate
principiile intimităţii, confidenţialităţii, participării femeii la luarea deciziilor şi în îngrijirea nou-
născutului sănătos şi bolnav, aflării mamei împreună cu nou-născutul, efectuării vizitelor
membrilor familiei în maternităţi. De asemenea se implementează cu succes tehnologiile „Spital
prietenos copilului”, cum sînt: alăptarea precoce, contact piele la piele, alăptarea exclusivă a nou-
născutului în maternităţi, etc.

9
Începînd cu anul 2008 în Republica Moldova au fost implementate standardele şi criteriile
europene privind înregistrarea în statistica oficială de stat a naşterii şi copiilor nou-născuţi cu masa
de la 500 gr. şi de la 22 săptămâni gestaţie (ordinul comun al Ministerului Sănătăţii, Ministerului
Dezvoltării Informaţionale, Biroului Naţional de Statistică nr. 455/137/131 din 10.12.2007). Drept
apreciere a politicilor naţionale promovate şi rezultatelor obţinute, Organizaţia Mondială a
Sănătăţii a selectat Republica Moldova în calitate de ţară-pilot pentru implementarea Strategiei
Internaţionale “Graviditate fără risc”. Obiectivele acestei strategii sînt asigurarea continuităţii
politicilor naţionale orientate spre sporirea calităţii serviciilor medicale prestate femeilor gravide şi
nou-născuţilor pentru atingerea scopului “Un început sănătos de viaţă” fiecărui copil născut,
implementarea medicinii bazate pe dovezi ştiinţifice.

1.3. Finanţarea

Începînd cu anul 2004, odată cu implementarea asigurării obligatorii de asistenţă medicală s-a
stabilit un buget adecvat şi durabil indiferent de statutul social al gravidei şi copiilor - contingent
asigurat de către stat. Toate cheltuielile legate de îngrijirile mamei şi copilului sunt acoperite din
bugetul public. Începînd cu anul 2006, finanţarea naşterilor a evaluat în dependenţă de nivelul
Centrelor Perinatale (nivelul I, II, III). Concomitent, pentru respectarea dreptului pacientului la
libera alegere a medicului, femeile gravide sînt spitalizate pentru naştere în instituţia medico-
sanitară solicitată individual, indiferent de locul de trai, cu excepţia cazurilor patologice, cînd,
conform indicaţiilor medicale, este necesară respectarea principiilor de regionalizare şi triere a
gravidelor. Începînd cu anul 2008, a fost contractat un profil nou – patologia nou-născuţilor.

În luna mai 2006, în urma evaluării necesităţilor în fiecare maternitate din ţară, a fost elaborat un
Plan de măsuri pentru crearea condiţiilor sanitaro-igienice corespunzătoare cerinţelor normative
în domeniu, cu eşalonarea lucrărilor de reconstrucţie şi reparaţie pe parcursul anilor 2006 – 2008,
care a fost acceptat de către Guvern în august 2006, şi propus pentru realizare Consiliilor Raionale.

În cadrul asigurării obligatorii de asistenţă medicală un accent deosebit este pus pe asigurarea cu
preparate medicamentoase. Începînd cu anul 2004 în condiţii de ambulator au fost asiguraţi cu
medicamente compensate 100% copiii în vîrstă de la 0-5 ani pe 24 de poziţii şi feme gravide cu
preparate de fier şi acid folic. Totodată în cadrul Programelor Naţionale sunt asigurate gratuit
medicamentele costisitoare pentru copii de 0-18 ani. Începînd cu anul 2009 copii sub 18 ani sunt
asiguraţi cu preparatul Revit, compensat 100%. De asemenea, persoanele din grupele de risc
medical şi social condiţionate sunt sigurate cu dispozitive medicale şi contraceptive cu efect
prolungat.

Începînd cu anul 2007, în Programul Unic al asigurării obligatorii de asistenţă medicală au fost
incluse serviciile de sănătate prietenoase tinerilor la nivelul asistenţei medicale de ambulatoriu, şi
de la 1 ianuarie 2007 Centrele de Sănătate Prietenoase Tinerilor activează ca subdiviziuni
funcţionale a Instituţiilor Medico-Sanitare Publice, şi sunt contractate de Compania Naţională de
Asigurări în Medicină.
Un rol important a jucat şi antrenarea donatorilor străini în co-finanţarea sistemului de sănătate,
întru atingerea unor rezultate mai bune şi implementarea tehnologiilor moderne şi de performanţă.
Astfel, în cadrul proiectului moldo-elveţian „Modernizarea sistemului perinatal din Moldova”, cu
suportul Direcţiei Elveţiene pentru Dezvoltare şi Cooperare, au fost realizate următoarele activităţi:
 Asigurarea durabilităţii sistemului regionalizat de asistenţă perinatală, prin procurarea unui
reanimobil pentru transportarea nou-născuţilor;
 Fortificarea infrastructurii Centrelor Perinatale, prin procurarea şi înzestrarea cu echipament
medical modern;
 Crearea serviciului republican de diagnostic şi supraveghere a nou-născutului, prin procurarea
şi înzestrarea cu echipament medical.

10
Pe parcursul a mai multor ani UNFPA susţine Republica Moldova în procurarea şi asigurarea cu
contraceptive a populaţiei din păturile defavorizate şi din grupul de risc, cît şi susţinerea în crearea
sistemului informaţional de evaluare şi monitorizare a acestora (SICON). Cu suportul UNICEF şi
Biroul de Cooperare al Elveţiei la Chişinău au fost create şi dotate cabinetele de educaţie antenatală
a femeilor gravide şi familiilor lor în maternităţile şi Centrele Medicilor de Familie din toate
raioanele republicii. Prin intermediul GAVI, OMS sunt procurate vaccinurile pentru imunizarea
populaţiei. Pentru prima dată în Republica Moldova a fost obţinut (anul 2009), cu suportul
organismelor nonguvernamentale, vaccinul Human Papiloma Virus „GARDASIL” pentru vaccinarea
a circa 5000 de fetiţe de 9-15 ani din grupe vulnerabile.

1.4. Generarea resurselor

Reforma sistemului de sănătate, prin lichidarea posturilor de medic obstetrician-ginecolog, a

moaşei şi a medicului pediatru de sector, şi transferarea funcţiilor lor medicului de familie, a impus
specialiştii şi responsabilii acestui serviciu să pună un accent deosebit pe formarea profesională a
medicului de familie şi a asistentelor medicale ale medicului de familie.

Astfel, au fost elaborate:

 Ghidurile naţionale în perinatologie A şi B (ordinul nr.500 din 05.12.2006);
 Ghidul C (ordinul nr.500 din 05.12.2006), care conţine 3 volume de protocoale în obstetrică şi
neonatologie adresate medicilor, care conţin (57 de protocoale obstetricale; 78 protocoale
neonatale, 15 protocoale şi 14 algoritmuri pentru medicii de familie);
 Carnetul medical prenatal (Formular Nr.113/e);
 Ghidul viitoarei mame;
 Modulul antenatal de pregătire a medicului de familie.

Totodată au fost instruiţi circa 7 mii specialişti, în subiectele actuale ale asistenţei perinatale,
protocoalele clinice bazate pe dovezi. De asemenea, în perioada anilor 2001-2009, au fost instruite
cadrele medicale din sectorul primar, privind practicile planificării familiei şi contracepţiei: 1200
medici de familie şi 995 asistente medicale ale medicului de familie.

În scopul asigurării prestării serviciilor calitative au fost elaborate şi revizuite un sir de acte
normative:
 Revizuite Standardele de Supraveghere a gravidelor şi a copiilor în cadrul medicinii primare
(ordinul Ministerului Sănătăţii nr. 491 din 27.12.2005).
 Elaborate şi aprobate Standardele de calitate a serviciilor de sănătate prietenoase tinerilor în
Republica Moldova (ordinul Ministerului Sănătăţii nr.168 din 12.06.2009)
 Revizuite şi aprobate normativele de personal în cabinetele de sănătate a reproducerii,
centrele de Sănătate pentru femei, Centrele de Sănătate Prietenoase Tinerilor (ordinul
Ministerului Sănătăţii nr.100 din 10.03.2008)

De asemenea au fost implementate aspecte contemporane de calitate în sistem, prin includerea a 2

indicatori de performanţă în domeniul sănătăţii mamei şi copilului pentru care bonificaţia
(premierea) se efectuează „per serviciu”. (Indicatorii „Supravegherea gravidelor” şi „Supravegherea
copilului sănătos”). Întru implementarea standardelor de calitate ale serviciilor de sănătate
prietenoase tinerilor, în proces de elaborare este Ghidul de aplicare a standardelor de calitate ale
serviciilor de sănătate prietenoase tinerilor şi setul de materiale informaţionale pentru beneficiari
(1 buclet promoţional al reţelei serviciilor de sănătate prietenoase tinerilor şi 7 buclete tematice, în
corespundere cu cele 7 probleme prioritare ale sănătăţii adolescenţilor, şi anume: ITS/HIV/SIDA,
sarcina nedorită, probleme de sănătate mintală în rezultatul abuzului de substanţe nocive
(alcoolism, narcomanie), tulburări psiho-emoţionale şi de personalitate, probleme de sănătate în

11
rezultatul violentei, dereglări de nutriţie, în special malnutriţia (I, Fe) şi tulburări de dezvoltare în
perioada pubertară.

În anul 2006 a fost lansată Campania Naţională de Comunicare pentru viitoarele mame şi copii cu
genericul „Pentru un Făt Frumos şi Sănătos”. În rezultatul măsurilor întreprinse s-a constatat, că în
anul 2006 numărul femeilor însărcinate, care au fost luate la evidenţă pînă în a 12-a săptămînă de
sarcină a crescut pînă la 81%, comparativ cu 69% în anul 2005; 88% din femeile însărcinate au luat
suplimente ce conţin Fier, comparativ cu 62% în anul 2005; 76% din femeile însărcinate au primit
preparatul Acid folic, comparativ cu 32% în anul 2005; 91% din femeile însărcinate au cunoscut
semnele de pericol în timpul sarcinii, comparativ cu 59% în anul 2005.

În scopul susţinerii grupurilor vulnerabile din republică, pentru a spori gradul de acces la servicii şi
informaţii în domeniul sănătăţii reproducerii, Ministerul Sănătăţii, de comun cu Oficiul UNFPA din
Moldova, în 2009, a desfăşurat Campania socială de informare „Nu uita Sănătatea ta înseamnă –
Sănătatea familiei tale”, în localităţile preponderent cu populaţie de etnie romi. În această Campanie
au fost cuprinşi circa 550 de beneficiari.

Pe parcursul anului 2009, în cadrul proiectului ”Promovarea accesului la serviciile de bază,

securitatea umană şi incluziunea socială a grupurilor vulnerabile din Republica Moldova” (realizat
de UNFPA, cu suportul financiar al Guvernului României), orientat spre promovarea accesului la
servicii de bază în rîndul grupelor vulnerabile, în perioada de referinţă au fost pregătiţi 40 lucrători
medicali în domeniul sănătăţii reproducerii şi planificării familiale (medici de familie, medici din
cabinetele de sănătate a reproducerii, asistenţi medicali ai medicilor de familie), care activează în
localităţile preponderent cu populaţie de etnie romi (Soroca, Comrat, Străşeni, Nisporeni, Hînceşti,
Călăraşi, Chişinău – or.Vatra, or.Durleşti).

În cadrul proiectului „Protecţia şi abilitarea victimelor traficului de fiinţe umane şi ale violenţei în
familie”, care se desfăşoară în 5 raioane (Anenii Noi, Şoldăneşti, Rezina, Vulcăneşti, Grigoriopol),
Ministerul Sănătăţii a desemnat în fiecare localitate un medic de familie, responsabil de problema în
cauză, care coordonează activităţile de depistare precoce şi supraveghere medicală a persoanelor în
cauză. Astfel, în 2009 în aceste teritorii s-au desfăşurat seminare de instruire axate pe lucrul în
echipă, asistenţa şi referirea persoanelor victime şi potenţialele victime ale traficului de fiinţe
umane şi ale violenţei în familie. Concomitent, Ministerul Sănătăţii pe parcursul anului 2009 a
sprijinit activitatea Centrului Naţional de Prevenire a Abuzului faţă de Copii în cadrul Campaniei
„Observaţi-mă. Auziţi-mă. Ajutaţi-mă!” prin informarea cadrelor medicale din Centrele Medicilor de
Familie şi a Staţiilor Zonale de Asistenţă Medicală Urgentă din întreaga republică, cît şi repartizarea
acestora a cîte un set de materiale informative (scrisoare de prezentare a campaniei, 3 prospecte cu
imaginile şi mesajul campaniei), care ulterior au fost puse la dispoziţia populaţiei, pentru a mări
gradul de informare a populaţiei privind căile de raportare a cazurilor de violenţă asupra copiilor.

1.5. Prestarea serviciilor

Toate eforturile întreprinse pe parcursul

12,4 12 12 11,7 11,8
ultimilor ani au fost şi sunt direcţionate spre
îmbunătăţirea principalilor indicatori de sănătate
a populaţiei.
În pofida faptului că în anul 2009 a fost
10,6 10,9
11,4 înregistrată o creştere a natalităţii cu 0,5 cazuri la
10,5 10,5
1 000 de locuitori şi a constituit 11,4 cazuri la 1
000 locuitori, sporul natural al populaţiei relevă o
creştere negativă de minus 0,4‰. Mortalitatea
2005 2006 2007 2008 2009
înregistrînd valoare de 11,8‰ plasează
Republica Moldova la nivelul statelor regiunii
natalitatea mortalitatea
Fig. 1. Dinamica natalităţii şi mortalităţii în RM, 2005-2009

12
sud-est-europene, dar este înaltă comparativ cu ţările Uniunii Europene, unde mortalitatea
generală constituie în medie 9,7 cazuri la 1 000 locuitori (2009). Speranţa de viaţă la naştere, ca
prim exponent al bunăstării populaţiei, în Republica Moldova în anul 2008, a constituit 69,4 ani,
fiind cu 10 ani mai mic decât în Uniunea Europeană (vezi Figura 1).

Mortalitatea maternă este unul din indicatorii cei mai sensibili şi integri ai serviciilor de sănătate.
Nivelul mortalităţii materne reflectă statutul economic şi social al femeilor, accesul lor la asistenţa
medicală şi socială şi competenţa sistemului sănătăţii de a răspunde fiecărui caz în parte. Deşi,
evoluţia indicatorului mortalităţii materne în perioada anilor 2001 – 2007 a fost favorabilă,
atingînd în anul 2007 nivelul 15,8 la 100 000 născuţi vii, în pofida măsurilor întreprinse, pe
parcursul anului 2008 a crescut coeficientul mortalităţii materne, constituind 38,4 la 100 000
născuţi vii. Din totalitatea cazurilor care au constituit mortalitatea maternă în circa 47% din cazuri
de decese se evidenţiază existenţa problemelor majora de ordin social, aşa ca modul de viaţă
migrator în 13% cazuri, munca femeilor peste hotare – 27%, neapelarea după ajutor medical – 7%.

Necătînd la faptul că, pe parcursul anului 2009, mortalitatea maternă este în descreşte, constituind
17,2 la 100 000 născuţi vii în anul 2009, progresul în atingerea ţintei stabilite în ODM 5A, ca
reducerea mortalitării materne cu ¾ pîbă la 2015, nu este atinsă. Mortalitatea maternă reprezintă o
problemă complexă, deosebit de dificil de soluţionat, dar care poate fi în continuare rezolvată prin
diminuarea sărăciei, creşterea responsabilităţilor şi nivelului de cunoştinţe a femeii referitor la
sănătate, atingerea unui nivel adecvat de implementare a protocoalelor în supravegherea, conduita
şi tratamentul gravidelor.

În scopul asigurării asistenţei medicale calitative şi accesibile femeilor din republică, cu suportul
tehnic al Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii, în baza ordinului Ministerului Sănătăţii nr. 330 din 4
octombrie 2005 (ordinul este abrogat prin ordinul nr.343 din 12 octombrie 2009, care
reglementează în prezent această activitate), a fost iniţiată procedura de implementare a Anchetei
Confidenţiale de analiză a cazurilor de deces matern la nivel naţional, care a permis identificarea
cauzelor reale care au condus la asigurarea unei informaţii veridice, în scopul identificării factorilor
evitabili în acordarea asistenţei medicale.

Totodată, pentru evaluarea calităţii actului medical în serviciul obstetrical şi neonatal a fost aprobat
un nou Concept - Conceptul de audit confidenţial a fiecărui caz de proximitate de mortalitate
maternă, mortalitate perinatală (ordin nr. 330 din 04.10.2005, ordinul este abrogat prin ordinul nr.
343 din 12 octombrie 2009, care reglementează în prezent această activitate; ordin nr.248 din
16.06.2006) Implementarea auditului pe scară largă permite determinarea cauzelor reale şi exacte
de deces perinatal şi matern, nivelul de utilizare a protocoalelor clinice, luarea deciziilor şi
propunerilor de ameliorare (vezi Tabelul 1).

Tabelul 1 Indicatorii mortalităţii materne: reali, preconizate de ODM şi SNSR.

Anul 2004 2005 2006 2007 2008 2009 2010 2012 2015
Mortalitatea maternă la 23,5 18,6 16,0 15,8 38,4 17,2
100 000 născuţi vii
Obiectiv preconizat ODM 16,0 15,5 13,3
Obiectiv preconizat SNSR sub 20,0

În rezultatul implementării Programelor în Perinatologie (anii 1998-2002; 2003-2007) au fost

realizate un şir de activităţi, care au avut impact esenţial asupra calităţii şi costeficienţei serviciilor
prestate în maternităţi:
 formarea şi implementarea sistemului regionalizat de asistenţă perinatală din trei niveluri;
 înzestrarea cu aparataj medical a Centrelor Perinatale din republică;
 elaborarea politicilor naţionale în asistenţa perinatală şi elaborarea protocoalelor naţionale în

13
 asistenţa perinatală bazate pe dovezile ştiinţifice;
 pregătirea cadrelor medicale, în subiectele actuale ale asistenţei perinatale, în managementul
calităţii şi medicina bazată pe dovezi, ce s-a desfăşurat paralel cu implementarea în activitatea
maternităţilor şi sectorului de asistenţă medicală primară a tehnologiilor cost-efective
recomandate de OMS;
 formarea sistemului de monitorizare a calităţii serviciului perinatal în toate maternităţile
republicii, în cadrul căruia sunt monitorizate trimestrial mortalitatea perinatală şi lunar
maladiile cu risc de deces matern şi neonatal;
 implicarea comunităţii în rezolvarea problemelor de sănătate perinatală.

În prezent în republică funcţionează sistemul de comunicare la distanţă. “Carnetul medical

perinatal”, este distribuit tuturor femeilor gravide la prima vizită antenatală, şi reprezintă un mijloc
de informare a gravidelor şi familiilor acestora (la distanţă). “Carnetul medical perinatal” conţine
standarde de examinare, consult şi intervenţii antenatale, precum şi mesaje educaţionale adresate
mamei. De asemenea, tuturor femeilor gravide li se distribuie “Ghidul viitoarei mame”, care conţine
informaţii despre dezvoltarea fătului de la concepere până la naştere, precum şi despre îngrijirea,
alimentarea şi dezvoltarea nou-născutului în primele luni de viaţă.

În prezent, în Centrele Medicilor de Familie din toate raioanele republicii şi AMT-urile din
mun.Chişinău funcţionează Cabinetul „Copilul Sănătos”. Totodată în Centrele Medicilor de Familie din
toate raioanele republicii şi AMT-urile din mun.Chişinău, precum şi în maternităţile din republică
activează cabinetele de educaţie antenatală a femeilor gravide şi familiilor lor, înzestrate cu
echipament audio-vizual şi instructiv, prin care au fost instruite persoane privind sănătatea
reproductivă, alimentaţia, îngrijirea nou-născuţilor, etc.

Pentru a favoriza schimbul de informaţii şi comunicare, pentru a micşora morbiditatea şi

mortalitatea neonatală şi maternă, a fost creat sistemului consultativ telemedical a cazurilor materne
şi neonatale grave între nivelul III – Institutul de Cercetări Ştiinţifice în domeniul Ocrotirii Sănătăţii
Mamei şi Copilului şi 3 Centre Perinatologice de nivel II (Chişinău, Bălţi şi Cahul).

Aplicarea, începînd cu anul 2008, a noii metodologii de implementare a standardelor şi criteriilor

europene privind înregistrarea în statistica oficială de stat a naşterii şi copiilor nou-născuţi cu masa
de la 500 gr. şi de la 22 săptămîni de gestaţie, s-a soldat cu creşterea mortalităţii perinatale,
mortalităţii neonatale precoce şi a incidenţei în rîndul nou-născuţilor în anul 2008. Aceşti copii
necesită îngrijire specializată pe o perioadă îndelungată, iar după externare – supraveghere
continuă pentru a depista precoce riscul de dezvoltare a diverselor afecţiuni, în scopul prevenirii
invalidităţii şi mortalităţii în rîndul acestora. În Republica Moldova invaliditatea neurologică
constituie 3,9 la 1000 de copii (20%), dintre care invaliditatea neurologică în populaţia
prematurilor cu greutatea mai mică de1500g constituie 16,5% (vezi Tabelul 2).

Tabelul 2 Indicatorii mortalităţii perinatale, neonatale precoce şi incidenţa nou-născuţilor

în dinamică

Anul 2004 2005 2006 2007 2008 2009 2010

Obiectiv
preconizat
SNSR
Mortalitatea perinatală 11,2 11,5 10,5 10,3 13,7 13,1 sub 10,0
la 1000 născuţi vii şi morţi
Mortalitatea neonatală precoce 5,4 5,7 5,4 5,1 6,2 6,2 sub 5,0
la 1000 născuţi vii
Incidenţa nou-născuţilor la 1000 născuţi vii 261,2 247,7 252,2 293,1 267,8 sub 200,0

14
În cadrul Programului „Modernizarea sistemului de perinatologie în Republica Moldova”, în
Institutul de Cercetări Ştiinţifice în domeniul Ocrotirii Sănătăţii Mamei şi Copilului (ICŞOSMC),
secţiile pentru nou-născuţi cu masa mai mică de 1500 gr au fost înzestrate cu echipament medical
modern, în scopul diagnosticării şi supravegherii neonatale a copiilor cu greutate mică, inclusiv
extrem de mică la naştere. Au fost pregătiţi specialişti în utilizarea mijloacelor pentru evaluarea
dezvoltării neurologice a copiilor din grupul de risc.

În scopul organizării la nivel naţional a diagnosticării precoce şi supravegherii neonatale continue,

întru sporirea supravieţuirii copiilor cu greutate mică, inclusiv extrem de mică la naştere,
micşorarea invalidităţii şi a complicaţiilor neurologice tardive, şi, prin urmare, creşterii calităţii
vieţii, a fost instituit Serviciul republican de diagnostic şi supraveghere neonatală. În anul 2008 a
fost efectuat Studiul de evaluare a cunoştinţelor, atitudinilor şi practicilor (CAP) femeilor gravide,
mamelor şi personalului medical din serviciul ocrotirii sănătăţii mamei şi copilului.

Scopul acestui studiu a fost:

 cunoaşterea gradului de implementare al tehnologiilor recomandate de OMS în îngrijirile
mamei şi copilului;
 aprecierea nivelului de informare al mamelor despre tehnologiile de ingrijire postnatală,
inclusiv a nou-născutului şi copilului in primul an de viaţă, şi alimentaţie a lui, precum şi
accesul la îngrijiri al lor;
 evaluarea gradului de cunoaştere de către personalul medical a tehnologiilor promovate de
OMS în asistenţa medicală perinatală;
 evaluarea calităţii practicilor medicale în maternităţi;
 colectarea informaţiei despre indicatorii asistenţei medicale perinatale în Centrele
Perinatologice de diferit nivel.
Reieşind din datele Studiului, se poate concluziona, că în mare parte tehnologiile moderne de
asistenţă medicală antenatală, în travaliu, în naştere şi postnatală sunt acceptate şi apreciate pozitiv
de consumatori. Pe parcursul 2001-2008 au fost inregistrate următoarle tendinţe:
 Luarea precoce în evidenţă a femeii gravide, de la 51,2% la 81,9%;
 Supravegherea permanentă a femeii gravide în timpul sarcinii de către medicul de familie, de la
68% la 91,6%;
 Respectarea standardului naţional privind numărul de 6 vizite la medicul de familie, de la
44,3% la 75,2%;
 Acoperirea în medie a 97% din femeile gravide cu îngrijiri şi proceduri stipulate în Programul
de investigaţii în timpul sarcinii;
 Administrarea preparatelor de fier pentru profilaxia anemiei, de la 68 la 96,6%;
 Administrarea acidului folic pentru prevenirea spinei bifida, de la 31% la 80%; în 89% cazuri
în primele 12 săptămîni ale gravidităţii;
 Acoperirea în 96% din cazuri a tuturor femeilor gravide cu Carnet medical perinatal în calitate
de standard de conduită a sarcinii (6,7% în 2001), din care în 97% cazuri a fost oferit femeii
gravide la prima vizită şi adus la maternitate de 99,8% din femei (89,3% în 2001);
 Frecventarea cursurilor de pregătire antenatală, de la 12,6 la 63%;
 Înmânarea copilului mamei în primele 2 ore după naştere (94,7% versus 90%), pe contul
reducerii situaţiilor cînd nu a permis personalul medical (de la 18,1% la 4,7%);
 Poziţionarea nou-născutului pe abdomenul mamei în contact piele la piele (de la 58% la
90,6%);
 Alăptarea precoce, de la 87,9% la 93,8%;
 Aflarea copilului cu mama în maternitate, de la 91% la 98,6%;
 Alăptarea la sîn pe parcursul primului an de viaţă a alcătuit 88,4% pînă la 3 luni, 72,3% pină la
6 luni, 62% pînă la 9 luni, 40,4% pînă la un an;

15
 Cunoaşterea semnelor de pericol pentru viaţa şi sănătatea copilului, din care cel mai bine
cunoscut era febra (92%), urmat de somnul pe spate al copilului (78%), iar celelalte semne de
pericol pentru viaţa copilului erau cunoscute de 2/3 din femeile intervievate;
 Studiul a scos în evidenţă satisfacţia înaltă a femeilor legată de îngrijirile prestate în sarcină cu
o dinamică pozitivă în perioada anilor 2001-2008 (de la 84% la 92%) şi o reducere
neînsemnată a ei în naştere (de la 89,7% la 86,7%);
 În jur de 50% din femeile intervievate au apreciat pozitiv schimbările care au survenit în
maternitate.

Concomitent datele studiului pun în evidenţă prezenţa unui şir de neajunsuri în acordarea
asistenţei medicale perinatale, cum ar fi:
 Persistarea, contrar standardului, în cazul evoluţiei fiziologice a sarcinii, a numărului de patru
şi mai multe vizite la medicul obstetrician-ginecolog în 59,3% de cazuri;
 Un nivel mediu de consiliere al femeii gravide în pofida faptului că această componentă a
îngrijirilor antenatale a fost în vizorul permanent al Programului: în 62% cazuri despre diferite
subiecte legate de sarcină, naştere şi îngrijirea / alimentaţia copilului, în 59% cazuri despre
modul sănătos de viaţă şi în 49% despre nutriţia echilibrată şi corectă în sarcină;
 Administrarea profilactică a preparatelor de Fe în primele 12 săptămîni numai în 28% cazuri şi
o durată insuficientă de utilizare a lor (în 59% cazuri de 3 şi mai multe luni);
 Calitatea insuficientă a educaţiei antenatale/nivelul de informare al femeii în cadrul cursurilor
antenatale, consilierea femeii şi familiei în pofida creşterii frecventării acestor cursuri;
 Implicarea extrem de joasă a soţilor/partenerilor în educaţia antenatală (12,4%);
 Neapelarea din partea unui număr semnificativ de femei după îngrijiri antenatale, cauzată de
lipsa lor la locul de trai sau migraţia înaltă a femeilor de vîrstă fertilă peste hotarele ţării;
 Asigurarea insuficientă a femeilor/familiilor cu materiale promoţionale dedicate sarcinii şi
copilului;
 Implicarea (informarea) insuficientă a femeii în luarea deciziei viz-a-vis de conduita naşterii
(76%);
 Persistenţa procedurilor nebazate pe dovezi ştiinţifice, care lezează demnitatea femeii,
folosirea lor rămîne nejustificată.
 Prezenţa la naştere a unui lucrător medical în 93,6% cazuri, care fiind în creştere, este sub
nivelul cuvenit.
 Durata contactului piele-la-piele este în 70% cazuri de numai 30 minute, fiind întreruptă în
73,1% cazuri de personalul medical pentru procedurile de îngrijire.

Necătînd la faptul, că numărul avorturilor notifică o stabilizare, cu o descreştere pe parcursul anului

2009, atingînd cifra de 14,6 la 1000 femei de vîrstă fertilă, comparativ cu 15,9 la 1000 femei de
vîrstă fertilă în anul 2008, totuşi continuă să fie limitat accesul populaţiei la educaţie în materie de
sexualitate, informare şi serviciile de planificare a familiei, iar avortul continuă să fie un instrument
în reglarea natalităţii. Anual aproximativ 40% din numărul total de sarcini înregistrate se întrerup
prin avort (vezi Tabelul 3).

Tabelul 3 Ponderea avortului la 1000 femei de vîrtsă fertilă în dinamică

Anul 2004 2005 2006 2007 2008 2009 2010

Obiectiv
preconizat
SNSR
Ponderea avortului la 1000 femei vîrstă 15,8 14,7 15,7 15,8 15,9 14,6 sub 15,0
fertilă

16
Cifra avorturilor nu reflectă însă numărul real de întreruperi ale sarcinilor din cauza că o mare
parte din femeile de vârsta reproductivă sunt plecate peste hotarele ţării, precum şi prezenţei
fenomenului de întreruperii ilegale a sarcinii. În scopul obţinerii rezultatelor preconizate, este
necesar asigurarea accesului populaţiei din localităţile rurale la servicii de sănătate reproductivă,
servicii de sănătate pentru adolescenţi, consilierea preconcepţională, consilierea post-partum şi
post-avortum, în problemele sexualităţii, diagnosticul şi tratamentul infertilităţii, bolilor cu
transmisie sexuală, asigurarea grupurilor vulnerabile ale populaţiei cu contraceptive gratuite sau
cu preţ redus.

Una din problemele de sănătate de bază in Republică Moldova este problema cancerului genito-
mamar. În Republica Moldova s-a marcat o creştere a morbidităţii prin Cr. glandei mamare: de la
41,8 la 100 000 de femei (a. 2005), la 47,6 la 100 000 de femei (a. 2009). Nu există mecanisme de
screening la nivel naţional al cancerului mamar, ce duce la diagnosticarea întirziată a maladiei la
nivele înalte a mortalităţii. Ramâne actuală problema necesitaţii prevenirii şi depistării precoce a
maladiilor oncologice.

1.6. Recomandările

Pentru a dezvolta în continuare un comportament reproductiv sănătos, cu un impact semnificativ

asupra generaţiilor următoare, este necesar:

1.6.1. Guvernarea

1. Integrarea ulterioară a serviciilor de sănătate a reproducerii în asistenţa medicală primară;

2. Extinderea analizei confidenţiale de examinare a fiecărui caz de proximitate de deces matern în
întreaga republică;
3. Crearea unui mecanism de evidenţă a preparatelor contraceptive cu dezvoltarea sistemului
informaţional în evidenţa folosirii contraceptivelor;
4. Aprobarea cadrului normativ privind întreruperea electivă a cursului sarcinii;
5. Elaborarea şi aprobarea cadrului normativ necesar pentru asigurarea serviciilor de sănătate în
şcoli;
6. Extinderea serviciilor de sănătate prietenoase tinerilor în fiecare raion;
7. Elaborarea şi promovarea Programului naţional de profilaxie şi combatere a cancerului, inclusiv
cu elaborarea mecanismului privind efectuarea screening populaţiei feminine pentru
depistarea precoce a cancerului genito-mamar şi vaccinarea populaţiei-ţintă cu HPV vaccin;
8. Elaborarea mecanismului de protecţie (medico-socială) a păturilor vulnerabile;
9. Integrarea consilierii pacienţilor infectaţi cu ITS în serviciul de planificare a familiei şi de
medicină primară.

1.6.2. Finanţare

1. Asigurarea cu contraceptive a persoanelor din grupele de risc medical şi social condiţionate în

cadrul Programului Unic al asigurării obligatorii de asistenţă medicală;
2. Lărgirea spectrului de medicamente compensate/subcompensate pentru tratamentul
maladiilor ginecologice, în tratamentul femeilor gravide şi copiilor;
3. Lărgirea spectrului de investigaţii pentru femeile gravide;
4. Fortificarea bazei tehnico-materiale a instituţiilor medicale.

1.6.3. Generarea resurselor

1. Asigurarea sistemului de sănătate cu cadre medicale;

17
2. Revizuirea curriculei în instituţiile de învăţămînt, instruirea,
3. Instruirea continuă a cadrelor medicale;

1.6.4. Calitatea serviciilor

1. Elaborarea mecanismului de evaluare şi monitorizare a implementării standardelor naţionale şi

protocoalelor clinice;
2. Dezvoltarea Serviciul republican de diagnostic şi supraveghere neonatală
3. Extinderea serviciilor de sănătate prietenoase tinerilor;
4. Creşterea accesibilităţii la întreruperea electivă a sarcinii;
5. Accesibilitatea păturilor vulnerabile la medicamente şi servicii de calitate

18
II. Progresul in atingerea scopurilor privind îmbunătăţirea planificării familiei

2.1. Introducere 19
2.2. Reforma sistemului de sănătate a reproducerii 19
2.3. Accesul la serviciile de PF şi calitatea acestora 20
2.4. Instruirea furnizorilor de servicii medicale 22
2.5. Informare, educare şi comunicare 23
2.6. Egalitatea între genuri 24
2.7. Cercetare, monitorizare şi evaluare 24
2.8. Recomandări 25

2.1. Introducere.

Legea Republicii Moldova nr. 411 din 28.03.1995 ocrotirii sănătăţii asigura dreptul locuitorilor
republicii la asigurarea sănătăţii, fără deosebire de naţionalitate, rasa, sex, apartenenţa sociala si
religie. Legea cu privire la sănătatea reproducerii prevede în dispoziţiile generale dreptul la luarea
şi realizarea de către un cuplu familial ori de către o persoană individuala (femeie, bărbat) a
deciziei referitoare la naşterea copiilor ori refuzul de a concepe copii, inclusiv la numărul lor şi
spaţierea naşterilor. Scopul Strategiei Naţionale a Sănătăţii Reproducerii in domeniul Planificării
Familiei este formarea atitudinii responsabile şi sigure a populaţiei referitor la comportamentul
sexual, prevenirea sarcinilor nedorite şi cu risc sporit.

Obiectivele ce trebuie atinse in rezultatul implementării componentei privind Imbunătăţirea

Planificării Familiei (PF) sunt:

1) asigurarea condiţiilor optime pentru realizarea funcţiei reproducerii;

2) atingere idealului „fiecare sarcina trebuie sa fie dorita si planificata”;
3) reducerea rolului avortului ca metoda de reglare a fertilităţii prin asigurarea cu opţiuni
contraceptive moderne;
4) ridicarea nivelului de cunoştinţe a populaţiei privitor la avantajele planificării familiale;
5) creşterea accesibilităţii şi adresabilităţii populaţiei la servicii calitative în PF şi SR;
6) sporirea participării active şi conştiente a femeilor, bărbaţilor şi tinerilor în luarea deciziilor
referitor la opţiunile reproductive;
7) Optimizarea sistemului de monitorizare, evaluare si raportare in planificarea familiei.

Rezultatele aşteptate in PF in urma implementării Strategiei:

 Prevalenta contracepţiei moderne va depăşi 50%; contracepţia hormonala va depăşi 10%; iar
sterilizarea chirurgicala voluntara va fi mai mare de 5%;
 Consilierea in alegerea celei mai optimale metode de contracepţie va deveni parte componenta
a sistemului de asistenta medicala primara;
 Nivelul de informare si educare a populaţiei in domeniul PF va depăşi 75%;
 Vor spori adresările si accesul populaţiei la serviciile de PF.

2.2. Reforma sistemului de sănătate a reproducerii.

Sistemul de cabinete de planificare a familiei a fost creat în Republica Moldova in anul 1994, iar în
1998 a fost regionalizat prin crearea a trei niveluri de asistenţă in planificarea familiei. Pentru o
abordare mai complexa a SR şi coordonării tuturor activităţilor la nivel de ţară, cele 47 cabinetele
de planificare a familiei din republica au fost reorganizate în cabinete de Sănătate reproductivă
(Ordinul MS si PS nr. 425 din 12.10.2006 cu privire la crearea si activitatea Cabinetului
raional/municipal de sănătate a reproducerii (CSR) si Centrului de Sănătate a Femeii (CSF)), au fost
aprobate regulamentele – model despre cabinetul de sănătate a reproducerii, centrul de sănătate a
femeii si a personalului medical ce activează in aceste centre. In prezent in republica prestează
servicii de planificare a familiei si de contracepţie 45 cabinete de sănătate a reproducerii, 3 centre
de sănătate a femeii si 12 centre de sănătate prietenoase tinerilor. Centrele de Sănătate Prietenoase
Tinerilor au regulamentul si standardele de calitate a serviciilor prietenoase tinerilor elaborate si
adoptate. Centrul Naţional de Sănătate a Reproducerii şi Genetica Medicală (CNSRGM) asigura
suport metodic sistemului de CSR. CSR, CSF si CSPT activează in baza:
 Legii Ocrotirii Sănătăţii nr.411-XIII din 28 martie, 1995;
 Legea Republicii Moldova Nr. 185-XV din 24 mai 2001 Cu privire la ocrotirea sănătăţii
reproductive şi planificarea familiala;
 Legea Republicii Moldova Nr. 263-XVI din 27 octombrie 2005 Cu privire la drepturile şi
responsabilităţile pacientului;
 Legea nr. 45-XVI Cu privire la prevenirea şi combaterea violenţei în familie din 01.03.2007;
 Legea nr. 133 - XVI din 13.06. 2008 cu privire la ajutorul social;
 Legea nr. 241-XVI din 20.10.2005 privind prevenirea şi combaterea traficului de fiinţe umane;
 Legea cu privire la profilaxia infecţiei HIV/SIDA nr.23-XVI din 16.02.2007
 Conceptului Naţional Servicii de Sănătate Prietenoase Tinerilor aprobat prin Hotărârea
Colegiului Ministerului Sănătăţii şi Protecţiei Sociale, Proces-verbal nr.11 din 29 noiembrie,
2005; alte acte legislative şi instructiv-normative în vigoare.

Serviciile de sănătate reproductiva au fost dezvoltate si in regiunea transnstreana unde au fost

create 7 cabinete de SR. Toate cabinetele SR, CSF si CSPT au fost dotate cu calculatoare si medicii,
moaşele/asistentele au fost instruiţi in deprinderi de baza de utilizare a calculatorului. Activitatea
cabinetelor de SR în domeniul planificarea familiei include:
 consultarea individuală a pacienţilor cu asigurarea efectuării în caz de necesitate a
măsurilor organizatorice şi diagnostic-curative: colectarea anamnezei; determinarea
pulsului şi a tensiunii arteriale, examenul ginecologic; determinarea grupului sanguin şi Rh
apartenenţei; testul la sifilis; frotiul vaginal; hemograma; glicemia; analiza urinei;
examinarea ultrasonoră a organelor genitale şi conlucrarea cu medicul de familie;
 informarea despre mijloacele contraceptive: orale; injectabile; dispozitive intrauterine; de
barieră; implante; spermicide; sterilizarea chirurgicală voluntară; metoda naturală şi
contracepţia de urgenţă;
 consilierea în selectarea metodei de contracepţie pentru femeile atât sănătoase cât şi cu risc
de reproducere obstetrical, extragenital şi social;
 asigurarea accesului populaţiei la mijloacele contraceptive. Distribuirea echitabilă a
contraceptivelor către sectoarele de asistenţă medicală primară, astfel ca ele să ajungă la
principalii beneficiari - femeile din grupurile socialmente vulnerabile şi adolescenţi;
 evaluarea sistematică a necesităţii populaţiei din teritoriul deservit în toate tipurile de
contraceptive cu prezentarea comenzii respective trimestrial la MS.
 evidenţa şi analiza utilizării contraceptivelor primite în mod centralizat cu prezentarea
rapoartelor statistice în modul stabilit la CNŞPSPMS;
 referirea femeilor cu patologie extragenitală gravă către CNSRGM sau IMSP ICŞOSMC pentru
consultare, selectare şi prescrierea celei mai eficiente şi convenabile metode de
contracepţie.

2.3. Accesul la serviciile de PF şi calitatea acestora.

Serviciile de planificare a familiei sunt integrate in sistemul de asistenta medicala primara si la

momentul evaluării serviciile de consiliere si planificarea familiei sunt prestate de medici de
familie, localizate in Centrele medicilor de familie, centrele de sănătate a femeii si CSPT. 72,6 % din
centre au 2-3 săli, 13,8% - deţin 6 şi mai multe săli. Doar 3 CSR au o singură sală. In cabinetele de SR

20
au fost create săli pentru consilierea pacienţilor care sunt prezente în 76,5% dintre centre, 100%
din centrele urbane şi în 72,7% din centrele rurale. Sala pentru informare, educare, comunicare
este în 68,6% din centre, 68,2% centre rurale şi 71,4% centre urbane. Sala educaţională şi de
consiliere a pacienţilor există în toate CSF, în 90% dintre CSPT şi în 71,1% CSR1. Cu regret medicii
din cabinetele de sănătate a reproducerii nu au fost instruiţi în prestarea serviciilor pe toate
priorităţile SNSR, aşa cum a fost prevăzut iniţial. Funcţia de medic din cabinetele de SR nu este una
atractivă, medicii nu sunt motivaţi de a lucra în ele, de aceea în unele raioane este mare fluctuaţia
cadrelor din aceste cabinete.

Pentru a creste accesul populaţiei la servicii de planificare a familiei începând cu anul 2008
inserarea şi extragerea steriletului au fost incluse în Pachetul Unic de servicii acoperite din bugetul
asigurărilor medicale (Hotărâre de Guvern cu privire la aprobarea Programului unic al asigurării
obligatorii de asistenţă medicală nr. 1387 din 10.12.2007), însă persoanele neangajate în muncă si
cele cu venituri mici nu au poliţă de asigurare şi nu pot beneficia de aceste servicii. Normele
Metodologice de aplicare in anul 2010 a Programului Unic al asigurării obligatorii de asistenţă
medicală aprobate prin Ordinul comun al MS si CNAM nr. 522/207 din 24.12.2009 la
compartimentul Asistenţa medicala primara, punctul 24 prevăd ca „Instituţiile medico-sanitare
primare asigura procurarea dispozitivelor medicale si contraceptivelor cu efect prolongat pentru
persoanele din grupele de risc medical si social, cu maladii social – condiţionate, in cazurile
justificate din punct de vedere medical si social. Conform Rezultatelor Studiului Privind Sănătatea
Populaţiei si accesul populaţiei la serviciile de sănătate in RM, efectuat in trimestrul III 2008 de
către Biroul Naţional de Statistica, MS si Banca Mondiala, 30% din populaţia cu venituri mici
(quintila I) nu dispun de asigurări medicale, deci si accesul lor la servicii de PF si contraceptive
asigurate prin Pachetul Unic este limitat.

Prin ordinul MS Nr. 305 din 07.09.2009 contraceptivele hormonale sunt incluse în lista
medicamentelor esenţiale, însă recomandarea Companiei Naţionale de Asigurări în Medicină
pentru instituţiile medicale este, permiterea procurării contraceptivelor pentru grupurile
vulnerabile din bugetul instituţiei medicale, surse suplimentare pentru aceasta din bugetul
asigurărilor nu se alocă. Deci, rămâne la decizia administraţiei instituţiei medicale, care şi aşa are
un buget limitat, să procure contraceptive, ceea ce va fi o problema majora din moment ce stocul de
contraceptive din ajutorul umanitar se va epuiza. Cu suportul UNFPA în republică au fost efectuate
donaţii de contraceptive, care conform dispoziţiei Ministerului Sănătăţii sunt distribuite prin
intermediul cabinetelor de sănătate a reproducerii persoanelor din grupurile vulnerabile: a)
invalizi şi grupuri asociate de vârsta reproducerii, b) persoanelor din grupuri social defavorizate, c)
mame singure, d) mame cu mulţi copii, e) femei din grupul de risc obstetrical, f) femei cu patologie
extra genitală agravată, g) persoane din grupul de risc sporit de transmitere a ITS, h) adolescenţi şi
tineri cu vârsta până la 24 ani, i) femei care au în grijă un copil cu grad de invaliditate (Legea
Republicii Moldova Nr. 185-XV din 24 mai 2001 Cu privire la ocrotirea sănătăţii reproductive şi
planificarea familială prevede că, în funcţie de indicaţiile medicale şi sociale, persoana are dreptul
să utilizeze gratuit mijloace contracepţionale. Prezenţa indicaţiilor medicale sau sociale este
determinată de medicul specialist). Femeile din grupurile numite în special din mediul rural cu un
statut social scăzut întâmpină obstacole în accesarea serviciilor de planificare a familiei, cum ar fi
accesul la informare, costuri pentru achitarea serviciilor de transport de la locul de trai până la
centrul raional, unde sunt localizate cabinetele de sănătate a reproducerii.

Contraceptivele recepţionate in 2008 din ajutorul umanitar au fost stocate in CNSRGM de unde au
fost repartizate, conform Dispoziţiei MS nr. 712-d din 29.12.2008, cabinetelor de sănătate a
reproducerii în conformitate cu numărul de femei de vârsta reproductiva din raioane/municipii, UT
Găgăuza si Transnistria. Tot prin aceasta dispoziţie a MS este aprobat Regulamentul de distribuire a

1
Raport de evaluare a serviciului de Sănătate a Reproducerii din Republica Moldova 2007 (ne publicat)

21
lotului de contraceptive parvenite din partea UNFPA si Planul de distribuire a contraceptivelor
donate de câtre UNFPA. In baza acestei dispoziţii Comitetul Executiv al Găgăuziei si Direcţia
Sănătăţii Municipiului Chişinău au elaborat respectiv dispoziţia nr. 01/1-11/6 si nr. 1 din
02.02.2009 despre repartizarea contraceptivelor pe raioane si sectoarele municipiului Chişinău.
Contraceptivele stocate la CNSRGM au fost repartizate intr-o singura priza pentru toata tara.

Procedura de repartizare a contraceptivelor din ajutorul umanitar prevede înregistrarea în registru

a numelui si prenumelui persoanei, adresei/telefonului, denumirea si cantitatea contraceptivelor
eliberate, confirmate prin semnătura personală a pacientului si a medicului/asistentei de familie,
care a eliberat contraceptivul. Aceasta procedura lezează dreptul pacientului la confidenţialitate şi
poate fi un obstacol pentru accesarea serviciilor de contracepţie, în special pentru adolescenţi,
bărbaţi şi femei. Cu toate ca in Regulament este stipulat ca medicii de familie, care au fost instruiţi
in „Consiliere si tehnologia contraceptivelor moderne”, vor presta servicii de consiliere si de
distribuire a contraceptivelor persoanelor din grupul de risc din mediul rural (cu excepţia DIU si
Depo-provera), nu a primit o răspândire largă repartizarea contraceptivelor prin oficiul medicului
de familie, care este mult mai apropiat de populaţie şi care oferă servicii medicale la locul de trai al
lor. Conform legii Ocrotirii Sănătăţii Nr. 411 din 28.03.1995 Sterilizarea chirurgicală voluntară la
femei şi la bărbaţi poate fi efectuată la dorinţa lor sau la indicaţia medicului, cu consimţământul
scris al persoanei numai în unităţi medico-sanitare publice, în cazurile şi în modul stabilit de
Ministerul Sănătăţii.

Ministerul Sănătăţii a emis Ordinul nr.370 din 27.10.05 Cu privire la sterilizarea chirurgicală
feminină voluntară, care se referă numai la sterilizarea chirurgicală feminină. Conform ordinului
menţionat sterilizarea chirurgicală voluntară feminină se efectuează doar cu acordul şi la cererea
confirmată în scris a femeii după următoarele indicaţii: a) existenţa a trei şi mai mulţi copii; b)
vârsta de 30 de ani şi mai mult, cu doi copii vii; c) vârsta mai mare de 40 de ani; d) cicatrice pe uter
după operaţia cezariană; e) cicatrice pe uter după miomectomie conservativă; f) tumori maligne în
anamneză de orice localizare; g) maladii endocrine congenitale şi dobândite; h) maladiile sângelui,
ale organelor hemato-poetice şi unele tulburări ale mecanismului imunitar; i) unele tulburări
mentale şi de comportament; j) unele maladii ale sistemului nervos, organelor de simţ, aparatului
circulator, aparatului respirator, digestiv, oro-genital; k) malformaţii congenitale şi anomalii
cromozomiale, naşterea repetată a copiilor cu vicii congenitale, cu anomalii cromozomiale, maladii
ereditare ; l) stare după operaţie cu înlăturarea unui organ vital (ex. rinichi, pulmon etc.) şi altele.
Aceste restricţii impuse prin ordin contravin legii drepturilor pacientului, dreptului la liberă
alegere şi au şi un efect discriminatoriu faţă de femei - numai ele au indicaţii şi numai ele sunt
supuse sterilizării chirurgicale voluntare. Un ordin al MS despre sterilizarea masculină până în
prezent nu a fost elaborat. Pe parcursul implementării Strategiei nu au fost instruiţi medicii pentru
efectuarea sterilizării chirurgicale voluntare masculine, nu a fost stabilit care categorie de medici
vor efectua sterilizarea şi în ce instituţii medicale. Nu s-au desfăşurat activităţi de informare a
populaţiei despre sterilizarea chirurgicală masculină. Probabil stereotipul că planificarea familiei
este numai problema femeii este decisiv şi în acest caz. Nu au fost elaborate standardele de
asistenţa medicala pentru serviciul naţional de planificare a familiei.

2.4. Instruirea furnizorilor de servicii medicale.

Medicii si asistentele medicale/moaşele din cabinetele de SR, CSF si CSPT au fost instruiţi in
consiliere si tehnologia contracepţiei moderne, revenirea si managementul cancerului genito-
mamar, sănătatea sexual-reproductiva a bărbaţilor, prevenirea si managementul violentei in familie
si abuzului sexual si sănătatea sexuala a persoanelor in vârsta. Cu regret instruirea medicilor din
cabinetele de SR in celelalte priorităţi ale Strategiei nu au fost instruiţi, aşa cum era preconizat.

Unul din obiectivele de creştere a calităţii serviciilor de PF si a accesului populaţiei la ele este
integrarea acestor servicii in serviciile de îngrijire primara. In perioada anilor 2005-2009 de
implementare a Strategiei in republica au fost instruiţi 1483 medici si asistente de familie, inclusiv

22
125 din regiunea Transnistreana, in consiliere si tehnologia contracepţiei moderne, ceea ce va
creste accesul populaţiei, in special din mediul rural si a celor vulnerabili, la servicii de planificare a
familiei si contracepţie. Pentru medicii si asistentele de familie a fost elaborat, publicat si repartizat
Ghidul practic in sănătatea reproducerii in limbile romana si rusa, care este utilizat si ca material
instructiv in cadrul seminarelor de instruire. Medicii dermatovenerologi nu au fost incluşi in
programele de instruire continua in planificarea familiei si contracepţiei; ei prestează servicii de
consiliere in utilizarea metodelor de bariera (prezervativului) in cadrul programului de prevenire
si combatere a HIV/SIDA in Republica Moldova.

Programului de orientare in Sănătatea adolescenţilor al OMS pentru prestatorii de servicii de

sănătate, care include componenta de PF si contracepţie, a fost adaptat si editat in 2009 in
Republica Moldova. In baza lui au fost desfăşurate 2 seminare: unul pentru medicii si asistentele din
cabinetele de SR si unul pentru medicii de familie din 6 raioane. Modulele de Planificare a familiei si
contracepţie au fost incluse in programele de instruire a studenţilor USMF (6 ore), colegiilor de
medicina si in programele de instruire continua a medicilor obstetricieni, medicilor de familie,
moaşelor (36 ore) si asistentelor de familie (4 ore la cursurile de specializare si 2 ore la
perfecţionare).

In cadrul evaluării serviciilor de sănătate a reproducerii 2007 au fost intervievaţi 208 clienţi toate
femei, nici un bărbat nu fost identificat sa fi apelat la servicii in SR. Bărbaţii de obicei nu apelează
pentru servicii preventive de sănătate sexuală şi reproductivă; ei apelează doar în cazurile când au
semne de boală sau în cazul cuplului steril. Tradiţional în societatea moldovenească se crede că
bărbaţii sunt cei puternici şi că ei nu au nevoie de servicii de sănătate. Rata de utilizare a
conraceptivelor in mare măsura depinde de faptul cât de bine sunt informaţi utilizatorii despre
efectele adverse, complicaţiile. Studiul de Sănătate şi Demografic din 2005 a demonstrat ca numai
45% dintre utilizatorii de contraceptive moderne au fost informaţi despre efectele adverse sau
problemele de sănătate ale metodelor pe care le-au primit şi 44% au fost informaţi ce sa facă daca
vor avea aceste efecte adverse; 87% din femeile sterilizate nu au fost informate ca metoda este
permanenta, adică ele nu vor mai fi capabile de a avea copii in viitor.

In cadrul studiului din 2007 din toţi beneficiari de servicii de SR intervievaţi 78,4% si-au ales
singuri metoda de contracepţie, iar in 21,6% metoda le-a fost impusa de câtre personalul medical.
66% din utilizatorii de contraceptive nu cunosc efectele adverse si semnele de urgenta, iar 70% nu
cunosc când si de ce trebuie sa revină pentru o vizita de urmărire. Rezultatele studiului de evaluare
a cunoştinţelor, atitudinilor şi practicilor femeilor gravide, mamelor şi personalului medical din
serviciul ocrotirii sănătăţii mamei şi copilului, 2008 rata gravidelor care au primit sfaturi despre
planificarea familiei şi contracepţie în cadrul vizitelor antenatale s-a diminuat de la 51,8% în 2001
până la 43,1% în 2008; consilierea în maternitate a femeilor care au născut referitor la planificarea
familiei a scăzut de la 58,4% în 2001 la 22% în 2008, iar în cadrul primei consultaţii postnatale a
scăzut între timp de la 51,2% în 2001 la 22,7% în 2008, ceea ce demonstrează, că intre cele două
studii calitatea serviciilor de consiliere in planificarea familiei nu s-a îmbunătăţit. Nu există date
despre schimbările în prevalenţa metodelor de contracepţie pe parcursul ultimelor 5 ani, deoarece
ultimul SDS a fost efectuat în 2005.

In republica nu este dezvoltat un sistem de monitorizare a utilizării serviciilor in planificarea

familiei. Sistemul informaţional de evidenta si utilizare a contraceptivelor, elaborat cu suportul
financiar al UNFPA, monitorizează utilizarea contraceptivelor recepţionate din donaţii. Rapoartele
cabinetelor de SR, CSF si CSPT referitor la serviciile prestate si utilizatorii lor sunt incluse in
rapoartele serviciilor Centrelor Medicilor de Familie, astfel la momentul evaluării Strategiei nu sunt
date statistice referitor la rata de utilizare a contraceptivelor, inclusiv cele procurate prin sistemul
de farmacii. Este necesar de efectuat un studiu al sănătăţii reproducerii populaţiei RM, ce ar include
si compartimentul referitor la planificarea familiei.

2.5. Informare, educare şi comunicare

Activităţile desfăşurate in domeniul promovării sănătăţii, inclusiv si in PF si contracepţie au inclus

mai multe categorii de populaţie. Formarea deprinderilor de promovare a modului sănătos de viaţă

23
in rândul tinerilor, se face prin disciplinele opţionale „Educaţie pentru sănătate” în învăţământul
gimnazial şi „Educaţie pentru viaţa de familie” pentru învăţământul liceal. Orele opţionale nu
asigură accesul tuturor elevilor la educaţia pentru sănătate şi educaţia pentru viaţa de familie. O
altă modalitate de educaţie este educaţia de la egal la egal în care sunt implicaţi tineri formatori -
fete şi băieţi voluntari. Bărbaţii mai puţin decât femeile sunt expuşi mesajelor informaţionale in
planificarea familiei decât femeile. Mai puţin de o treime din cei 2508 bărbaţi intervievaţi in cadrul
SSD 2005 au auzit despre PF la televizor şi mai puţin de o pătrime din ei au fost expuşi informaţiei
prin radio, ziare, reviste si numai 10% prin intermediul broşurilor sau evenimentelor comunitare.

Şedinţele educaţionale susţinute în unităţile forţelor armate în domeniul SR şi prevenirii ITS în

cadrul proiectului „Men Involvement” („Implicarea bărbaţilor”) dovedesc că băieţii, care nu şi-au
continuat studiile după absolvirea gimnaziului, în special cei din mediul rural, practic au cunoştinţe
foarte limitate în domeniul planificării familiei, contracepţiei, prevenirii infecţiilor cu transmitere
sexuală, egalităţii gender, violenţei în familie, rolului şotului şi tatălui în familie şi alte. Aceiaşi
situaţie este şi cu fetele şi băieţii educaţi în şcolile internat. Nici fetele şi nici băieţii nu au informaţii
în sănătatea reproducerii, planificarea familiei, contracepţie.

Cu suportul UNFPA in republica se publica Buletinul informaţional lunar „Fără Tabu”, prin care
populaţia primeşte si informaţie in PF si contracepţie. Periodic in publicaţiile periodice republicane
sunt publicate articole ce abordează problemele PF si contracepţiei. Organizaţia Mondiala a
Sănătăţii a elaborat Instrumentul pentru Luarea Deciziilor (Decision Making Tool) pentru
prestatorii de servicii in consilierea pacienţilor in planificarea familiei si contracepţie, instrument
care ar fi foarte util medicilor din cabinetele de SR, CSF, CSPT si medicilor de familie ce prestează
aceste servicii in Republica Moldova. Varianta rusa a acestui instrument trebuie multiplicata si
repartizata medicilor din republica pentru utilizarea zilnica.

2.6. Egalitatea între genuri.

Abordarea egalităţii gender în procesul implementării componentei PF a SNSR este asigurată din
punct de vedere legislativ. Legile ce ţin de sănătatea populaţiei, inclusiv sănătatea reproducerii şi
planificarea familiei asigura acces egal şi echitabil la servicii, însă în procesul implementării legilor
şi a strategiei deseori egalitatea şi echitatea nu sunt respectate. Crearea şi fortificarea capacităţilor
în domeniul planificării familiei nu a avut un caracter sensibil la gender. Accesul limitat al
populaţiei la servicii de sănătate reproductivă, inclusiv în contracepţie în special a femeilor din
grupurile vulnerabile este determinat de lipsa accesului la informaţii, lipsa resurselor financiare
(salarii şi pensii mai mici ca a barbaţilor), neangajare în activităţi economice, angajarea
preponderent a femeilor în activităţi neplătite de ingrijire a membrilor familiei. Tradiţional femeile
din RM sunt responsabile de problemele legate de sarcină, naştere, îngrijirea şi educarea copiilor,
planificarea familiei, utilizarea metodelor de contracepţie, ceea ce face ca bărbaţii să nu simtă
nevoia de a se implica în aceste activităţi şi a apela pentru aşa tipuri de servicii, chiar dacă
contraceptivele pentru bărbaţi sunt disponibile în cabinetele de SR. După cum a fost menţionat
anterior, bărbaţii mai puţin sunt expuşi mesajelor informaţionale şi ca rezultat bărbaţii în Republica
Moldova nu apelează pentru servicii la cabinetele de SR care prestează servicii de PF şi
contracepţie. La fel în ţară nu au fost create servicii de strerilizarea chirurgicală voluntară
masculină.

Accesul bărbaţilor/băieţilor şi femeilor/fetelor la informaţie şi educaţie în PF şi contracepţie este

egal.

2.7. Cercetare, monitorizare şi evaluare.

Toate cabinetele de sănătate a reproducerii şi CSF au fost asigurate cu computere, medicii şi

asistentele medicale au fost instruiţi în deprinderi de bază în utilizarea calculatorului. Conexiune
la internet este în toate Centrele de Sănătate a Femeii şi numai în 57,9% dintre CSR. Cu suportul
financiar al UNFPA a fost creat Sistemul Informaţional de Logistică a Contraceptivelor, care are ca
scop evidenţa stocului şi utilizării contraceptivelor primite din ajutorul umanitar. Folosind sistemul
informaţional toate CSR, CSF introduc trimestrial informaţia în sistem direct de la locul de lucru.
Însă această informaţie nu este publicată şi nu este accesibilă nici în datele statistice ale MS, nici ale
Biroului Naţional de Statistică, iar cele publicate în „Femei şi Bărbaţi în Republica Moldova, Chişinău,

24
2008” sunt în cifre absolute şi nu sunt dezagregate pe sexe. Nu este la moment disponibilă
informaţia despre utilizarea serviciilor de PF. În perioada de implementare a SNSR nu a fost creat
un sistem naţional de evidenţă, evaluare şi monitorizare în PF şi nu au fost efectuate studii de
evaluare complexă a asistenţei în planificarea familiei.

2.8. Recomandările:

1. De publicat Raportul de evaluare a serviciilor de SR desfăşurat la sfârşitul anului 2007;

2. Multiplicarea Instrumentului de Luare a Deciziei pentru prestatorii de servicii in PF si
contracepţie si repartizarea in republica. In prealabil de studiat posibilitatea existentei lui in
limba romana
3. Statisticele anuale referitoare la utilizarea metodelor de contracepţie dezagregate pe sexe,
medii de reşedinţa si grupe de vârsta si statut social trebuie publicate pentru a urmări
tendinţele comportamentale ale populaţiei in utilizarea contraceptivelor, inclusiv accesul
populaţiei din grupurile de risc medical si social;
4. Instruirea medicilor/asistentelor medicale din cabinetele de SR în prestrea serviciilor în toate
domeniile Strategiei Naţionale de Sănătate a Reproducerii;
5. Este necesar desfăşurarea unui studiu al sănătăţii reproducerii populaţiei la nivel de ţară, ce ar
include informaţii referitor la calitatea şi utilizarea serviciilor de planificare a familiei şi
contracepţie;

25
III. Progresul in atingerea scopurilor privind îmbunătăţirea sănătăţii materne si
perinatale

3,1, Introducere 26
3,2, Guvernarea 26
3,3, Implementarea, monitorizarea şi evaluarea: 29
3,4, Informaţii de sănătate: 30
3,5, Generarea resurselor: 32
3,6, Prestarea asistenţei medicale de calitate mamei şi nou-născutului: 34
3,7, Finanţarea 36
3,8, Concluzii şi recomandări 36

3.1. Întroducere

Unul din scopurile a SNSR este de a reduce morbiditatea şi mortalitatea maternă, perinatală şi
neonatală în Republica Moldova prin ameliorarea calităţii şi creşterea accesibilităţii la serviciile
medicale. Obiectivele propuse sunt:
 asigurarea accesului deplin şi a echităţii sociale în îngrijirile perinatale;
 formarea atitudinii şi deprinderilor sănătoase ale populaţiei în domeniul îngrijirilor perinatale.
 reducerea morbidităţii şi mortălităţii măterne şi perinătăle;

Rezultatele aşteptate:

 Reducerea ratei:
- mortalităţii materne sub 20 la 100 000 născuţi vii;
- mortalităţii perinatale sub 10 la 1000 născuţi vii şi morţi;
- mortalităţii neonatale precoce sub 5 la 1000 născuţi vii;
- morbidităţii neonatale precoce sub 200 la 1000 născuţi vii;
 va fi asigurat accesul echitabil al femeilor la ingrijirile perinatale, indiferent de locul de trai şi
statutul social;
 in cadrul asistenţei medicale antenatale gravidelor le vor fi asigurate cel puţin sase vizite,
inclusiv una în primul trimestru al sarcinii;
 populaţia ţinţă va avea atitudini şi deprinderi sănătoase de ingrijire perinatala.

Monitorizarea şi evaluarea servesc pentru determinarea eficacităţii procesului de implementare,

realizărilor si eşecurilor programelor. Pe parcursul ultimilor ani s-a lucrat foarte mult în domeniul
Maternităţii fără risc.

3.2. Guvernarea:

Angajamentul Republicii Moldova de a depune eforturi în consolidarea continuă a serviciului în

sănătatea femeii şi copilului este regăsit într-un şir de legi şi hotărîri:
 Legea ocrotirii sănătăţii nr.411-XIII din28.03.1995
 Legea privind drepturile copilului nr.338-XIII din 15.12.1994
 Legea cu privire la asigurarea obligatorie de asistenţă medicală nr.1585-XIII din 27.02.1998,
modificată prin Legea nr.161-XV din 20.05.2004
Din 2005 au fost elaborate documente politici şi programe care ajută la atingerea scopurilor şi
obiectivelor stabilite în Strategia Naţională a Maternităţii fără risc. Există la moment un şir de
programe naţionale, strategii, unde şi-a găsit reflectare problema sănătăţii materne şi neonatale, de
asemenea accesul la servicii în sarcină, naştere şi perioada postpartum:

 Obiectivele de Dezvoltare ale Mileniului, (Hotărîrea Guvernului nr.288 din 15 martie 2005)
şi Strategia de Creştere Economică şi Reducere a Sărăciei. Din cele 8 Obiective ale Mileniului
două sînt axate în domeniul ocrotirii sănătăţii mamei şi copilului:
­ Obiectivul 4 – reducerea mortalităţii copiilor cu 2/3 între anii 1990 şi 2015. Ţintele acestei
strategii în mare parte au fost atinse.
­ Obiectivului 5 – îmbunătăţirea sănătăţii materne micşorarea coeficientului mortalităţii
materne cu ¾ între anii 1990 şi 2015. Analiza situaţiei, conform documentului menţionat,
ne permite să concluzionăm că, nivelul relativ înalt al mortalităţii materne din Republica
Moldova este cauzat de un ansamblu complex de factori socio-economici şi medicali, ca
exemplu: şomajul, condiţiile neadecvate de muncă ale femeilor, violenţa în familie,
morbiditatea înaltă în rândurile femeilor, numărul crescut de avorturi, etc.
 Politica Naţională de Sănătate a Republicii Moldova pentru anii 2007-2021 (Hotărîrea
Guvernului Nr.886 din 06.08.2007) au fost incluse compartimentele:
­ Asigurarea unui început de viaţă sănătos;
­ Menţinerea sănătăţii tinerii generaţii.
 Strategia de dezvoltare a sistemului de sănătate în perioada 2008 – 2017 (Hotărîrea
Guvernului nr.1471 din 24 decembrie 2007). În Strategia de dezvoltare a sistemului de sănătate
în perioada 2008 – 2017 (Hotărîrea Guvernului nr.1471 din 24 decembrie 2007) sunt stabilite
direcţiile de dezvoltare ale componentelor sistemului de sănătate spre realizarea scopul unic –
îmbunătăţirea continuă a sănătăţii populaţiei, unul din obiectivele de bază fiind „Fortificarea
sănătăţii mamei şi copilului”, cu activităţi concrete prevăzute în Plan.

În ultimii ani se urmăreşte o tendinţă tot mai eficace de a implica Administraţiile Publice Locale în
soluţionarea unor probleme în teritoriu, a raioanelor cu mortalitatea infantilă mai înaltă, decît
media pe republică. În urma analizelor profunde a factorilor determinanţi a mortalităţii materne şi
infantile în ultimii ani, s-a constatat că una din rezervele de bază de ameliorare a sănătăţii mamei şi
copilului este investiţia în perioada antenatală, natală şi în vîrsta timpurie a copiilor.

Următoarele acţiuni au fost elaborate şi realizate în Programele Naţionale în Perinatologie:

1998-2002, 2003-2007 cu obiectivele de bază în:
 includerea tehnologiilor cost-efective,
 crearea condiţiilor sanitare necesare în maternităţi,
 înzestrarea centrelor perinatale cu aparataj medical,
 crearea sistemului de regionalizare în asistenţa medicală perinatală şi de triere a naşterilor în
trei niveluri
 instruirea cadrelor medicale, cu accentul pe îngrijirea individuală,
 diminuarea polipragmaziei,
 demedicamentizarea naşterilor,
 parteneriatul în naştere, etc.

În cadrul Programului „Promovarea serviciilor perinatale de calitate” (2003 - 2006), aprobat

prin ordinul MS si PS nr. 185 din 18.06.2003, au fost trasate următoarele obiective: reducerea ratei
mortalităţii materne, perinatale şi neonatale cu 30% şi mortinatalitatea de la 7,2 pînă la 5 la 1000
de născuţi către sfîrşitul anului 2007. În acest program a fost formalizată funcţionarea serviciul de
asistenşă medicală regionalizată în condiţiile noului sistem teritorial-administrativ în republică
prin ordinul nr 97 din 31.03.04 “Cu privire la eşalonarea asistenşei medicale acordate copiilor”.

27
Datorită activităţilor desfăşurate pe parcursul perioadei 1998-2006 s-a reuşit de a a ameliora
indicatorii în sănătăţii perinatale: mortalitatea perinatală (15,2‰– 11,5‰), mortralitatea
neonatală precoce (8,5‰ – 5,7‰) şi mortinatalitatea (9,6‰ – 5,8‰).

În cadrul Programului Naţional „Satul moldovenesc” (2005-2015) au fost prevăzute acţiuni

prioritare în sănătatea mamei şi copilului. De exemplu: implementarea programelor naţionale de
asistenţă în planificarea şi protejarea sănătăţii reproductive, conduita integrală a maladiilor;
ameliorarea asistenţei medicale perinatale şi de imunizare a populaţiei; reducerea numărului de
naşteri ai copiilor cu greutate foarte mică şi crearea condiţiilor de supravieţuire a acestora;
regionalizarea asistenţei medicală specializată prin alocarea de fonduri, necesare pentru
reabilitarea şi restructurarea maternităţilor din toate centrele raionale şi oraşele mici; redresarea
serviciului de colectare a singelui, pentru aprovizionarea maternităţilor in plasmă proaspăt
congelată şi alte preparate sangvine; extinderea capacităţilor de spitalizare a gravidelor în centrele
specializate ale ţării, in special în secţiile de patologie obstetricală, în mod planic, conform
criteriilor de referinţă a maternităţilor.

Programul Unic al Asigurării Obligatorii de Asistenţă Medicală şi anume prin Hotărîrea cu

privire la aprobarea Programului unic al asigurării obligatorii de asistenţă medicală nr. 1387 din
10.12.2007 Monitorul Oficial nr.198-202/1443 din 21.12.2007. În lista maladiilor şi stărilor care
necesită asistenţa medicală finanţată din mijloacele asigurării obligatorii de asistenţă medicală este
nominalizat şi sarcina, nasterea, lauzia (O00 - O99). Totodată este specificat că asistenţa medicala
primara acordata de medicul de familie, în comun cu echipa sa, include pe lîngă multe alte servicii şi
îngrijirea antenatala, supravegherea gravidelor si îngrijirea postnatala a lauzelor, în conformitate
cu actele normative aprobate de Ministerul Sanatatii, cu prescrierea investigatiilor paraclinice
necesare, stabilite în Normele metodologice.

Pe parcursul ultimilor 5 ani au avut loc şi reforme în prestarea serviciilor:

 Conceptul Maternitate Prietenoasă Familiei (ordin nr.327 din 04.10.2005): Tehnologiile noi
realizate în maternităţi sprijină mai mult intimitatea, confidenţialitatea, participarea femeii la
luarea deciziilor şi în îngrijirea nou-născutului sănătos şi bolnav, aflarea mamei împreună cu
nou-născutul, vizitele membrilor familiei în maternităţi şi tehnologiile „Spital prietenos
copilului”, cum ar fi: alăptarea precoce, contact piele la piele, alăptarea exclusivă a nou-
născutului în maternităţi, etc.
 Conceptul de audit confidenţial a fiecărui caz de proximitate, mortalitate maternă,
mortalitate perinatală (ordin nr.330 din 04.10.2005; ordin nr.248 din 16.06.2006): În anul
2006 prin Ordinul nr. 248 din 16.06.2006 „Cu privire la implementarea Anchetei Confidenţiale
de analiză a cazurilor de deces perinatal la nivel naţional” a fost implementată Ancheta
Confidenţială de analiză a cazurilor de deces perinatal la nivel naţional. Scopul anchetei
confidenţiale a deceselor materne este reducerea mortalităţii materne în Republica Moldova
prin: identificarea cauzelor reale, medicale şi nemedicale ale deceselor materne, inclusiv cele
sociale şi familiale; evaluarea ştiinţifică, bazată pe dovezi, a cazurilor de deces matern, cu
identificarea factorilor de îngrijire sub standard la nivel de comunitate şi la nivel de instituţie;
formularea recomandărilor realistice, de creştere a calităţii îngrijirilor femeilor gravide,
parturientelor şi lăuzelor în Republica Moldova, şi monitorizarea implementării
recomandărilor; participarea intersectorială la implementarea recomandărilor Anchetei
Confidenţiale. Ancheta Confidenţială nu înlocuieşte procedura oficială a MS de analiză a
mortalităţii materne care are loc conform ordinului MS nr.122 din 15.05.2002, nu are caracter
administrativ s-au juridic, şi este desfăşurată după finisarea procedurii tradiţionale.
Implementarea auditului pe scară larga va permite determinarea cauzelor reale şi exacte de
deces perinatal şi matern, nivelul de utilizare a protocoalelor clinice, luarea deciziilor şi
propunerilor de ameliorare.
 Ghidurile Naţionale în Perinatologie (aprobate prin Ordinul Ministerul Sănătăţii Nr. 500 din
5.11.2006) au fost editate un şir de lucrări aprobate de MS (lista materialelor publicate):

28
 - Ghid A Naţional de Perinatologie „Pprincipii de organizare şi acordare a asistenţei
peirnatale”, ediţia a doua, “Tipografia Centrală”, Chişinău 2006, 165 p
- Ghidul B Naţional de Perinatologie “Serviciul perinatologic regionalizat: nivele şi conţinut”,
ediţia a doua, “Tipografia Centrală”, Chişinău 2006, 160 p.
- Manualul de indicatori naţionali în asistenţa perinatală. Coplexul editorial CIVITAS, Chişinău,
2005, 240 pag.
- Managementul îngrijirii nou-născutului. Manual. Combinatul Poligrafic, Chişinău, 2005, 278
pag
- „Supliment la Ghidul C Naţional de perinatologie: protocoale de îngrijire şi tratament în
obstetrică şi neonatologie”. Tipografia Centrală, Chişinău, 2005, 206 pag
- Compendiu „Pregătirea psiho-emoţională a gravidei şi a familiei ei”, Combinatul Poligrafic,
Chişinău, 2005, 248 pag
- Modul „Asistenţa antenatală”. Tipografia Centrală, Chişinău, 2005, 296 pag.
- Volumul 2 al Protocoalelor de îngrijire şi tratament în obstetrică şi neonatologie”. Chişinău
2006, 165 p. “Tipografia Centrală”. Chişinău 2006, 120 p.
- Ghid practic în asistenţa antenatală pentru medicii de familie. Î.I. “Vera Bostan”, 2006, 103 p.
- Ghidul viitoarei mame „Cum să ai un Făt Frumos şi Sănătos”, Synergy Communications,
România, 2006, 151 p.
- Supliment la Ghidul C Naţional de Perinatologie „Protocoale de îngrijire şi tratament în
obstetrică şi neonatologie”, volumul 3. Tipografia Centrală, Chişinău, 2007, 152 p
- Nou-născutul prematur: management, stări de urgenţă şi supraveghere. Chişinău, 2008. ISBN
978-9975-9936-9-2. 618.2. czu. 618.2. P 95.
- Ghid de buzunar „Urgenţe neonatale”, Chişinău, Tipografia Sirius SRL, 2009. 440 p. ISBN
979-9975-9976-8-3; czu. 618.4.(075.8) S 90
- Curs de lectii la pediatrie. Chişinău, Tipografia Sirius SRL, 2009. 107 p.
- Manual „Calitatea serviciilor medicale perinatale din Republica Moldova. Studiu de evaluare a
cunoştinţelor, atitudinilor şi practicilor femeilor gravide, mamelor şi personalului medical din
serviciul ocrotirii sănătăţii mamei şi copilului”. Chişinău, Tipografia Sirius SRL, 2009. 320 p.

3.3. Implementarea, monitorizarea şi evaluarea.

3.3.1. Cooperarea internaţională:

Ministerul Sănătăţii are rolul de coordonare a proiectului şi asigură monitoringul activităţilor

planificate. Toate activităţile prooiectelor au fost formalizate prin ordinele Ministerului Sănătăţii în
corespundere cu planul de implementare a proiectului. Persoanele cheie din Departamentul
Sănătatea Mamei şi Copilului au fost incluse în numeroase grupuri de lucru din proiect. MS i-au fost
prezentate toare rapoartele de implementare a proiectelor precum şi rezultatele evaluărilor şi
monitorizărilor asistenţei medicale perinatale cu recomandări de ameliorare a situaţiei în domeniu:
 Proiect “Fortificarea asistenţei antenatale în cadrul îngrijirilor perinatale de calitate” în
suportul Programului “Promovarea serviciilor perinatale de calitate în Republica Moldova
2003-2007”. Donator:Reprezentanţa UNICEF în RM, Agenţia Elveţiană de Dezvoltare şi
Cooperare în RM
 Proiectul moldo-elveţian „Modernizarea sistemului perinatal în RM”, etapa I în suportul
implementării programului Naţional „Sănătatea mamei şi copilului” în cadrul Politicii Naţionale
în Sănătate. Donator: Agenţia Elveţiană de Dezvoltare şi Cooperare în colaborare cu Centrul
Elveţian de Sănătate Internaţională, Institutul Tropical, Basel, Elveţia
 Proiectul moldo-elveţian „Modernizarea sistemului perinatal în RM, etapa II (2008 –
2011) în suportul implementării programului Naţional „Sănătatea mamei şi copilului” în cadrul
Politicii Naţionale în Sănătate. Donator: Agenţia Elveţiană de Dezvoltare şi Cooperare În

29
 colaborare cu Centrul Elveţian de Sănătate Internaţională, Institutul Tropical, Basel, Elveţia. A
fost primit echipamentul medical din faza II a proiectului (26 poziţii de echipament) în valoare
de 964.446,78 CHF pentru 14 instituţii medicale (IMSP ICŞOSMşiC, centrele perinatologice de
nivel II Chişinău, Bălţi, Cahul) şi 10 maternităţi de nivelul I (Briceni, Glodeni, Sângerei, Teleneşti,
Nisporeni, Călăraşi, Anenii Noi, Cantemir, Comrat, Rezina).
 Proiect Ameliorarea îngrijirilor antenatale în cadrul asistenţei perinatale de calitate în
suportul implementării programului Naţional „Sănătatea mamei şi copilului” în cadrul Politicii
Naţionale în Sănătate. Donator: Biroul de Cooperare al Elveţiei în RM
 Proiect „Fortificarea procesului de înregistrare şi raportare oficială a naşterii / decesului
copiilor cu greutatea de la 500 g şi vârsta de gestaţie 22 săpt.” în suportul implementării
programului Naţional „Sănătatea mamei şi copilului” în cadrul Politicii Naţionale în Sănătate .
Donator: Biroul de Cooperare al Elveţiei în RM

3.3.2. Metode utilizate pentru monitorizare şi evaluare.

Există sistem de monitorizare instituţionalizată şi mecanisme de evaluare a Maternităţii fără risc:

 Monitoringul indicatorului de deces perinatal se efectuează trimestrial în baza Anexei 5 a
Formularului statistic 30 – tabelul Babies.
 Cinci maladii obstetricale (embolie cu lichid amniotic, eclampsie, complicaţii ale anesteziologiei,
hemoragie circa 1000 ml şi ruptura de uter) şi cinci neonatale (infecţii, asfixie, anomalii
congenitale, SDR şi HIV) se monitorizează lunar în baza formularului statistic 32a lunar.
 Evaluarea calităţii serviciilor acordate în domeniul perinatologiei se face în maternităţi în baza
10 chestionare recomandate de OMS în acest scop, iar a asistenţei antenatale în cadrul AMP.

Ultimul studiu de evaluare a Programului de Perinatologie la sfîrşit de termen (2008) a fost

desfăşurat în 24 localităţi ale republicii şi viza intervievarea mamei, lucrătorilor medicali din AMP
şi maternităţi, examinarea Carnetului medical perinatal şi Formularului 111, precum şi a fişelor
obstetricală şi neonatală. Există mecanism naţional de raportare a Obiectivelor de Dezvoltare a
Mileniului. Anual Guvernului se raportează îndeplinirea ODM 4 şi 5. La nivelul IMSP ICŞOSMC există
Centrul informativ-metodic de perinatologie care în ultimii 8 ani se ocupă cu monitoringul calităţii
serviciilor în perinatologie.

Cercetare la nivel naţional – rezultate recente şi proiecte în derulare.

 Studiul operaţional dedicat impactului tehnologiilor moderne de ventilaţie asupra unor
complicaţii de sănătate la copiii cu greutate foarte mică la naştere în cadrul fazei II a proiectului
Moldo-Elveţian de Perinatologie, în derulare
 Auditul decesului perinatal în cadrul proiectului „Saving Mother and Child lives”, susţinut de
FIGO, în derulare. Reducerea deceselor perinatale în categoria copiilor cu greutate normală la
naştere (≥2500 g) de la 49% (2006) la 46% (2009)

3.4. Informaţii de Sănătate

3.4.1. Colectarea şi analiza datelor

Responsabilii de colectarea şi analiza datelor. Centrul informaţional-metodic de perinatologie

IMSP ICŞOSMşiC colectează datele Anexei 5, formularul statistic 30 trimestrial, iar formularul 32a –
lunar cu analiza datelor, expedierea lor administraţiei spitalelor raionale precum şi se publică în
revista „Buletin de perinatologie”. Datele statistice oficiale se colectează de Centrul de Management
la începutul anului viitor, fiind raportate de fiecare raion. Proces adiţional şi indicatori de
rezultat care caracterizează progresul în asistenţa medicală acordată mamei şi copilului –
Maternitate fără risc. În cadrul evaluărilor calităţii serviciilor acordate în maternităţi se colectează
şi alţi indicatori de rezultat şi de process: ce caracterizează asistenţa antenatală (luarea precoce în

30
evidenţă a femeilor gravide, administrarea preparatelor de fier şi acid folic, etc), intrapartum
(parteneriat la naştere, % femei care au ales poziţia la naştere) şi neonatali (contactul piele-la-piele,
alăptare precoce etc).

3.4.2. Tendinţe observate pe parcursul ultimelor 5 ani.

Moldova a obţinut succese considerabile în diminuarea ratei mortalităţii materne. Deşi, evoluţia
indicatorului mortalităţii materne în perioada 2001-2007 a fost favorabilă atingând în a.2007
nivelul 15,8 în pofida măsurilor întreprinse, pe parcursul anului 2008 a crescut pînă la 38,4 la 100
000 nou-născuţi vii (15 cazuri de decese materne), dar în 2009 a scăzut până la 17,2 la 100 000
nou-născuţi. (vezi Tabelul 4 şi Figura 2).

Tabelul 4 Mortalitatea maternă în perioada 1999-2009

Anul de referinţă 1999 2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008 2009
Mortalitatea maternă
Cifre absolute 11 10 16 10 8 9 7 6 6 15 7
Indicator 28,6 27,1 43,9 28,0 21,9 23,5 18,6 16,0 15,8 38,4 17,2

41000 50
Din totalitatea cazurilor care au constituit
40264
40000 45 mortalitatea maternă în 2009 circa 47% din
39000 40 cazuri de decese se evidenţiază şi existenţa
35 problemelor de ordin social, astfel ca: modul
38000
30
37000 25 de viaţă migrator - 13% cazuri, munca
36000 20 femeilor peste hotare – 27%, neapelarea după
35000
15 ajutor medical – 7%. Din cele 15 femei
17,2 10
34000
5 decedate pe parcursul a.2008 - 11 (73%) au
33000 0 fost locuitoare din mediul rural. La rându-i:
din aceste 11 femei - 7 (63%) pe parcursul
00

01

03

05

06

08

09
99

02

04

07

sarcinii, fiind periodic la lucru in afara ţării, nu

20

20

20

20
19

20

20

20

20

20

20

s-au aflat sub supraveghere medicala. Din

natalitatea mortaliatea materna
aceste 7 femei – 2 (29%) au decedat la
domiciliu fără ajutor medical. Din numărul
Fig. 2. Natalitatea şi mortalitatea maternă în perioada femeilor (11) decedate din mediul rural, pe
1999-2009
lângă cele 2 decedate la domiciliu, 6 (55%) au
decedat în spitalele raionale din cauze direct obstetricale, cum ar fi hemoragiile, complicaţiile
septico-purulente şi eclampsia, altfel spus cu şanse reale la supravieţuire.

Pe parcursul ultimilor 10 ani, în structura deceselor materne predomină următoarele cinci cauze
principale: hemoragiile, complicaţiile septico-purulente, eclampsiile, patologia extragenitală. În
structura mortalităţii materne pe parcursul anului 2008 complicaţiile septico-purulente s-au plasat
pe I loc- 40% (6) hemoragiile - pe locul II - 27% (4), eclampsia şi ciroze hepatice a câte 13%, (locul
III) şi un caz complicaţie anesteziologică (7%) – locul IV. Efectuând analiza numărul naşterilor în
Republica Moldova observăm o tendinţă de creştere a natalităţii, dar, spre regret , sporul natural
fiind pe parcursul acestei perioade unul negativ (vezi Tabelul 5 şi Figura 3).

Tabel 5 Natalitatea şi sporul natural al populaţiei în perioada 1999-2008

Anul de 1999 2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008 2009
referinţă
Natalitatea
Cifre absolute 38501 36939 36448 35705 36471 38272 37695 37587 37973 39020 40246
Indicator 10,6 10,2 10,0 9,9 10,1 10,6 10,5 10,5 10,6 10,9 11,8
Sporul -0,7 -1,1 -1,0 -1,7 -1,8 -1,0 -1,9 -1,5 -1,4 -0,8 -0,4
natural

31
Rata mortalităţii Perinatale la 1000 naşteri de asemenea este un indice prioritar în apresierea
nivelului calităţii acordării servciilor medicale mamei şi copilului.în ultima perioadă se observă o
tendinţă de stabilizare a acestui indice (vezi Figura 3).

16
În pofida faptului, că în anul 2008 s-a trecut
la noua metodologie de estimare a
14 13,7 mortalităţii copiilor, recomandată de OMS şi
12 anume, la înregistrarea copiilor născuţi de la
10 500 grame, mortalitatea infantilă continuă să
8 înregistreze tendinţe de micşorare, fapt ce
7,2
6 demonstrează eficacitatea tehnologiilor
4
medicale noi implementate urmare a
6,2
realizării programelor ramurale speciale.
2
0 În structura cauzelor deceselor infantile, în
1999 2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008 2009 anul 2008, pe primul loc se plasează
afecţiunile în perioada perinatală, care
mortalitatea perinatala
mortalitate neonatala precoce constituie 37,6%, malformaţiile congenitale
mortalitatea neonatala se plasează pe locul doi cu 32,1% şi pe locul
trei se situează bolile aparatului respirator
14,0%2. Pe parcursul ultimului deceniu se
Fig. 3. Rata mortalităţii perinatale,
neonatale precoce şi neonatale constată o dinamică pozitivă la capitolul
mortalităţii infantile (vezi Tabelul 6).

Tabelul 6 Rata mortalităţii infantile3

Anii de referinţă 1999 2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007
Mortalitatea infantilă la 18,2 18,3 16,3 14,7 14,4 12,2 12,4 11,8 11,3
1000 de copii născuţi vii
Pe parcursul ultimilor 10 ani 1999-2008 structura cauzelor deceselor nou-născuţilor practic
rămîne aceiaşi: 1- afecţiuni în perioada perinatală, 2 - malformaţii congenitale, 3- bolile aparatului
respirator, 4 - bolile infecţioase şi parazitare, 5 - alte cauze de deces. Este bine cunoscut faptul că
accesul la o îngrijire bună antenatală, în naştere şi în perioada postpartum sunt esenţiale pentru
asigurarea unui început sănătos al nou-născuţilor.

3.5. Generarea resurselor

3.5.1. Resurse umane
Departamente de resurse umane există la toate nivele a sistemului de sănătate (de la AMP pînă la
MS) sunt responsabile de monitorizare a resurselor umane existente. Spre regret la moment nu
există plan naţional de dezvoltare a resurselor umane care include şi necesităţi de specialişti ce
prestează servicii de sănătate mamei şi copilului. La moment maternităţile din republică dispun:
 de o capacitate totală de 1690 de paturi pentru gravide, parturiente şi lăuze,
 767 paturi ginecologice
 376 de medici obstetricieni-ginecologi,
 100 de medici neonatologi
 908 de asistente medicale.

Asigurarea medie pe ţară cu medici obstetricieni-ginecologi este în proporţie de 87,1%, medici

neonatologi – 81,1% şi asistente medicale – 92,4%. Pe parcursul ultimilor 5 ani au fost stabilite
schimbări în pregătirea specialiştilor din domeniul medicinii primare, inclusiv medici de familie. A

2
Datele Centrului Naţional de Management în Sănătate
3
Datele Biroului Naţional de Statistică

32
fost revizuita curricula universitară de pregătire a medicului de familie. Pentru asistenţa medicală
primară în perioada antenatală au fost elaborate următoarele ghiduri:
 Ghidurile naţionale în perinatologie A şi B (ordinul MS nr. 500 din 05.12.2006);
 Carnetul medical perinatal (Formular Nr. 113-e);
 Ghidul viitoarei mame;
 Modulul antenatal de pregătire a medicului de familie,
 Au fost revizuite standarde de Supraveghere a gravidelor şi a copiilor în cadrul medicinii
primare (ordinul 491 din 27.12.2005).

În cadrul Programului de Perinatologie, cu suportul UNICEF şi DDC a Elveţiei în perioada 2005-

2009 au fost desfasurate seminare „Asistenţa antenatală” pentru medcii de familie şi asistentele
medicului de familie. Au fost organizate 291 de seminare instructive în cadrul cărora au fost
instruiţi 6925 specialişti, în subiectele actuale ale asistenţei perinatale, protocoalele clinice bazate
pe dovezi. Pe parcursul anilor 1998-2008 în 2 prize repetate au fost efectuate instrurile medicilor
de familie în asistenţa antenatală. În aceste instruiri au participat peste 70% de medici de familie şi
asistente medicale ale medicului de familie. Competenţele şi experienţele medicilor de familie în
domeniul acordării asistenşei medicale de calitate acordate mamei şi copilului, gravidei sunt bine
definitivate, dar nu tot timpul functionează. La fel, au fost demarate şi un şir de seminare în scopul
pregătirii lucrătorilor medicali din maternităţi „Îngrijirile intranatale” în implimentarea
tehnologiilor noi, cost-efective în perioada intranatală şi postnatală. Pentru asistenţa medicală
prestată în maternităţi a fost elaborat Ghidul C, care conţine 3 volume de protocoale în obstetrică şi
neonatologie adresate medicilor şi care conţin 57 de protocoale obstetricale, 78 protocoale
neonatale, 15 protocoale şi 14 algoritmi pentru medici de familie.

În obstetrică şi neonatologie a fost revizuită curricula universitară de pregătire a studenţilor medici

şi a asistenţilor medicali cu studii medii din cadrul studenţilor de la facultăţile a USMF
N.Testemiţanu şi a CNMF. Dar, spre regret, nu este elaborat un program sau o strategie bine
definitivată în procesul de îmbunătăţire şi revizuire a curiculei universitare în domeniul acordării
serviciilor medicale de calitate mamei şi copilului. Este nevoie ca, procedura de revizuire a
curriculei postuniversitare se va efectua în conformitate cu necesităţile ţării, reformele sistemelor
de sănătate, disponibilitatea evidenţelor noi, etc. Eefectuarea unui studiu al resurselor umane
privind atingerea scopurilor stabilite de Strategia Naţională vizavi de Maternitatea fără risc este
benevinit. Se recomandă de găsit un donator pentru finanţarea lui.

3.5.2. Asigurarea cu medicamente şi echipament

Există lista medicamentelor esenţiale în sănătatea mamei şi copilului în Ghidul B Naţional de

Perinatologie “Serviciul Perinatal regionalizat: niveluri şi conţinut”, capitolul 8 “Necesarul de
medicamente esenţiale şi echipament medical în funcţie de nivelul regionalizat” , dar, spre regret,
există medicamente care se folosesc de ex. în obstetrică fără a avea la bază dovezi ştiinţifice.

În cadrul proiectului Moldo-Elveţian de Perinatologie, faza II în cadrul a 3 instituţii pilot (ICŞOSMC,

centrele perinatologice de nivel II a Spitalului mun. Nr. 1 Chişinău şi Bălţi) au fost create şi echipate
ateliere bioinginereşti în care a fost implementat programul OpenMedis, în care s-au introdus toate
echipamentele din spitale, cu informaţie despre consumabile şi accesorii, termenele de expiraţie a
acestor consumabile şi accesrorii pentru fiecare poziţie de echipament. S-au elaborat ghiduri
pentru utilizatori în scopul simplificării procesului de utilizare a lor, registre în care zilnic se
notează defectele de funcţionare a echipamentului. 26 Centre Perinatale de nivelul I în anul 2007 au
fost dotate cu echipament medical modern în sumă de circa 2 mln Euro. A fost procurat un
reanimobil specializat pentru transportarea nou-născuţilor prematuri. Din sursele adiţionale a
donatorilor internaţionali au fost fortificate cu aparataj sofisticat secţiile de reanimare a ICŞOSMşiC,
şi parţial Centrele Perinatale de nivelul II din mun. Chişinău şi Bălţi. Dar, la etapa actuală mai exist

33
rezerve şi anume: pentru asigurarea cu medicamente şi echipament necesar tuturor maternităţilor
de nivelul I, II şi III este necesară suma de aproximativ 1,3 mln.dolari SUA.

3.6. Prestarea serviciilor medicale de calitate mamei şi nou-născutului

3.6.1. Progresul informaţional, educaţional şi de comunicare.

Personalul medical ce activează în localităţi au demarat companii naţionale de informare şi educare

a populaţiei: Campaniile naţionale de mobilizare a comunităţii şi de educaţie a familiei. Două
Campanii au fost organizate în cadrul proiectului în perioada de referinţă “Pentru Un Făt Frumos şi
Sănătos” (2005-2006), “Copilărie fără risc” (2007-2008), ambele susţinute de Agenţia Elveţiană de
Dezvoltare şi Cooperare.

3.6.2. Medicina primară.

Actualmente în republică există un pachet minim definit de îngrijiri antenatale. În Carnetul medical
perinatal – Formular Nr.113/e, aprobat de MS al RM 28.05.02 Nr.139 este inclus Programul de
examinare a gravidei care prevede termenele şi volumul de examinare a gravidelor. În SDSM, 2005
este prezentată informaţia cu privire la numărul mediu de vizite efectuate în timpul sarcini, cît şi
perioada primei vizite a femeii în timpul ultimei sarcini care s-a finalizat cu naşterea unui făt viu în
ultimii cinci ani precedenţi studiului. Circa trei pătrimi din femei (72 la sută) au efectuat prima
vizită pe parcursul primului trimestru, fără diferenţe substanţiale în dependenţă de mediul de trai;
iar 19 la sută – în intervalul de gestaţie 4-5 luni. Termenul mediu de gestaţie la prima vizită
antenatală a constituit 3,2 luni. Nouă din 10 femei (89 la sută) au efectuat 4 sau mai multe vizite la
medic în timpul sarcinii, indiferent de zona în care se află: urbană sau rurală (vezi Tabelul 7, 8).[1]

Tabelul 7 Dinamica prestării serviciilor antenatale.

2007 2008
Luate sub supraveghere la termenul sarcinii pînă 29975 77,6% 30454 74,9%
la 12 sapt.
Au suferit de gestoze 946 2,6% 865 2,3%
Boli extragenitale 22354 60,3% 21851 57,4%

Tabelul 8 Femeile luate sub supraveghere care au terminat sarcina prin naştere
la termen, naştere prematură ori avort spontan

Anul de Naşteri la termen Naşteri Avorturi TOTAL

referinţă premature spontane
1999 39181 1386 1357 41924
2000 37985 1278 1194 40457
2001 31259 987 1024 33270
2002 31568 930 1012 33510
2003 31364 958 1027 33349
2004 32826 1121 1087 35068
2005 33251 984 1474 35709
2006 33118 968 1729 35815
2007 37174 1010 1906 40090
2008 35022 1075 1961 38058

Anemia este o problemă pentru Republica Moldova (vezi Tabelul 9). [1]

34
Tabelul 9 Prevalenţa anemiei la femeile însărcinate

Anul de referinţă 1999 2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008
% femeilor gravide
cu anemie din 47,7 48,1 48,3 51,1 47,8 47,7 48,2 46,2 43,7 40,9
numărul celor luate
la evidenţă care au
terminat sarcina
prin naştere ori
avort spontan

Statistica oficială nu prezintă date referitor la procentajul femeilor însărcinate testate la anemie nu
este calculat acest indicator, totodată este necesar de menţionat că practic toate femeile luate la
evidenţă sunt testate la anemie (100%).

Studiul Demografic şi de Sănătate, 2005 a arătat că, în Republica Moldova, asistenţa antenatală
include efectuarea antropometriei, măsurarea tensiunii arteriale, efectuarea analizelor urinei şi a
sîngelui, ultrasonografia, oferirea suplimentelor de fier şi acid folic. Cel puţin 97% din femei au
efectuat analiza sîngelui şi a urinei, li s-a măsurat tensiunea arterială, au fost cîntărite, şi au trecut
examenul ultrasonografic. Conform acestui studiu, majoritatea femeilor beneficiază de un examen
medical după naştere. 89% dintre toate femeile care au născut un făt viu în ultimii 5 ani anteriori
studiului au beneficiat de un control medical pe parcursul a două zile după ultima naştere, şi alte
6% pe parcursul următoarelor şase săptămîni Numai 4% dintre femei au adus la cunoştinţă că nu
au beneficiat de vreun control în perioada postnatală. 100% femei şi nou-născuţi beneficiază de cel
puţin 1 vizită postnatală din partea personalului din domeniul sănătăţii calificat. Statistica oficială
conform Carnet medical perinatal – Formular Nr.113/e, aprobat de MS al RM 28.05.02 Nr.139, nu
oferă date vizavi de procentul femeilor gravide testate la sifilis, totodată se poate afirma cu toate
certitudinea că printre femeile luate la evidenţă 100% sunt testate la sifilis, deoarece această
examinare este inclusă în programul de examinare a gravidei. Reacţia Waserman (RW-1) este
efectuată pînă la 12 săptămîni şi la termenul de sarcină 28-30 săptămîni (RW-2). Datele din studii
referitor la aschimbările în ultimele 5 ani nu sunt disponibile.

Statistica oficială nu oferă date referitor la prevalarea serologiei pozitive la sifilis la femeile
însărcinate care solicită îngrijirea antenatală (datele Centrului Naţional de Management în
Sănătate). Există informaţii doar referitor la numărul de naşteri la femei cu sifilis: în anul 2006 -
157 naşteri la femei cu sifilis din 37587 naşteri total, ceea ce constituie 0,4%; în a.2007 – 162
naşteri la femei cu sifilis din 37973 naşteri total, ceea ce constituie 0,4% şi în a.2008 - 173 naşteri la
femei cu sifilis din 39020 naşteri total, ceea ce constituie 0,4%.

3.6.3. Sistemul de referire şi asistenţă specializată

Din 1998 serviciul de perinatologie este regionalizat. La baza regionalizării se află principiul de risc
în sarcină şi volumul corespunzător de asistenţă medicală precum şi calificarea personalului. Au
fost create 26 centre perinatale de nivelul I, 10 centre perinatale de nivelul II şi un centru de nivelul
III. A fost creat sistemul de regionalizare de asistenţă medicală perinatală şi triere a naşterilor în
trei nivele. La fel, au fost create condiţii necesare în cabinetele medicilor de familie ţi în maternităţi
pentru deservirea gravidelor, parturientelor şi lăuzelor.

Nivelul I de asistenţă a mamei şi copilului este prezentat prin maternitatea raională care dispune
de un număr de paturi pentru aflarea comună a mamei şi copilului. Echipe alcătuite din medicul
obstetrician şi moaşă activează pe tot parcursul zilei şi nopţii. La acest nivel sunt primite naşterile
fiziologice şi cele cu risc minim, precum si există condiţii pentru efectuarea operaţiei cezariene de
urgenţă. O asemenea instituţie trebuie să dispună de mijloace de transport în caz de necesitate a
transferului la o instituţie de nivel superior, dacă în instituţia dată este imposibil de a asigura
îngrijirile necesare.

35
Instituţia de nivelul II este prezentată tot de o maternitate raională cu funcţii de maternitate
interraională în care pe tot parcursul zilei fac gardă medicul obstetrician, neonatolog, moaşe şi
asistente medicale. De obicei la acest nivel se primesc naşterile cu risc moderat, se efectuează
operaţiile cezariene de urgenţă şi planice şi trebuie să fie disponibile condiţiile de îngrijire a nou-
născuţilor cu greutatea  1800 г. Calificarea personalului de la acest nivel trebuie să includă
următoarele abilităţi: menţinerea termoreglării şi folosirea incubatorului; efectuarea fototerapiei;
transfuziei de sânge; alimentaţia prin sondă gastrică, investigaţiile de laborator de bază cum ar fi
determinarea nivelului de Hb, analiza urinei, nivelul glucozei, bilirubina, grupa sanguină, efectuarea
radiologiei etc. În afară de aceast trebuie să existe un izolator cu canalizare, oxigen şi toate
condiţiile pentru controlul infecţios.

Nivelul III este reprezentat de IMSP ICŞDOSMşiC, care are secţie de reanimare şi terapie intensivă a
mamei şi nou-născutului în care activează personal calificat. La nivelul III au loc naşterile cu
patologie grea, sunt acordate toate tipurile de asistenţă obstetricală specializată, precum şi
îngrijirea nou-născuţilor prematuri cu greutatea <1500 gr. La acest nivel de îngrijiri perinatale
trebuie să fie transferate «in utero» femeile gravide cu termenul de gestaţie până la 32 săptămâni.
În obligaţiunile unei asemenea instituţii intră instruirea şi curaţia sistemului regionalizat de
asistenţă perinatală; activitatea ştiinţifică a ei trebuie să corespundă scopurilor şi obiectivelor de
îngrijire a mamelor şi nou-născuţilor şi trebuie să fie dedicată de exemplu elaborării
recomandărilor, evaluării calităţii serviciilor şi efectelor programelor prin monitoring de durată şi
cercetări.

3.7. Finanţarea:
Odată cu trecerea la asigurările medicale obligatorii toate cheltuielile legate de îngrijirile de
sănătate a mamei si copilului, la toate nivelurile sistemului, sînt acoperite de către Compania
Naţională de Asigurări în Medicină şi Bugetul de Stat. Aceasta include şi asigurarea cu medicamente
compensate 100% a copiilor în vîrstă de la 0-5 ani pe 24 de poziţii şi a femeilor gravide cu
preparate de fier şi acid folic în condiţii de ambulator. Din anul 2008 finanţarea cazului tratat în
perinatologie se face diferenţiat în dependenţă de nivel.

Din anul 2008 au început să fie finanţate cazurile grav medii la nivelul III ceea ce a contribuit la
fortificarea acestui nivel.

În Raportul din 2008 către Comitetul pentru Drepturile Economice, Sociale şi Culturale, Republica
Moldova menţionează că proporţia femeilor însărcinate care au avut acces şi au beneficiat de
îngrijire medicală pre-natală a crescut de la 91,1% în a.2000 la 99,1% în a.2006. Cu îngrijiri
postnatale au fost cuprinse practic toate femeile, care au născut în perioada anilor 2000-2006.
Aceasta îmbunătăţirea se datorează şi programelor de instruire în domeniu, oferite inclusiv şi
medicilor de familie. În 2006 a fost elaborat şi acceptat de către Guvern un Plan de măsuri pentru
crearea condiţiilor sanitaro-igienice corespunzătoare cerinţelor normative în domeniu, cu
eşalonarea lucrărilor de reconstrucţie şi reparaţie pe parcursul anilor 2006 – 2008.

În perioada anilor 2006-2007 în 16 maternităţi din republică au fost efectuate reparaţii capitale a
blocurilor/sălilor interne, sunt 9 Centre Perinatale ce necesită reparaţii capitale: SCM nr.1, Soroca,
Edineţ, Cahul, Ciadîr Lunga, Hînceşti, Căuşeni, Orhei, Centrul Perinatal de nivelul III din cadrul
ICŞOSMşiC. Spre regret, s-a recomandat de câteva ori, dar fără succes definitivarea componentul
bugetului de sănătate, destinat pentru dezvoltarea şi întreţinerea infrastructurii şi nu există
proceduri de monitorizare a fluxurilor de resurse către serviciile acordate mamei şi copilului.

3.8. Concluzii şi recomandări

1. Elaborarea mecanismului de evaluare şi monitorizare a implementării Strategiei Naţionale a

Sănătăţii Reproducerii
2. Monitorizarea riguroasă la toate nivelele a realizării şi respectării în teritoriu a cerinţelor
ghidurilor, protocoalelor clinice, ordinelor şi regulamentelor Ministerului Sănătăţii.

36
3. Protocoalel şi ghidurile naţionale pentru graviditate fără risc sunt bine venite, dar din păcate
acestea nu sunt implementate. Se recondă de a revizui instrumente respective pentru a le
implementa.
4. Perfectionarea criteriilor de acreditare a institutiilor medicale antrenate in acordarea
asistentei medicale perinatale corespunzator Protocolalelor şi Ghidurilor Naţionale;
5. Lărgirea în Programul Unic a spectrului de investigaţii la gravidele din grupul de risc major la
infecţii
6. Extinderea spectrului de medicamente compensate eliberate femeilor gravide în condiţii de
ambulatoriu
7. Procurarea centralizată a consumabilelor de o singură folosinţă pentru maternităţi (complete
sterile pentru primirea naşterilor, catetere pentru infuzii, pamperse pentru nou-născuţi, ş.a.).
8. Revitalizarea moaşelor în AMP pentru fortificarea sănătăţii reproducerii (asistenţei ante-,
postnatale, planificarea familiei şi screeningul cancerului genito-mamar)
9. Asigurarea cu cadre medicale înalt calificaţi în mediul rural: medici de familie, neonatologi,
pediatri, obstetricieni-ginecologi.
10. Starea socială şi economică în Moldova, la fel ca şi situaţia financiară proastă a lucrătorilor
medicali duce la rulajul considerabil a cadrelor. Din păcate cei care părăsesc sistemul sunt
specialişti de calificare înaltă, instruite în prestarea serviciilor medicale cost-eficiente pentru
mame şi copii. Deaceea, profesioniştii din domeniul medical trebuie să fie instruiţi cu scopul
de a asigura numărul necesar de specialişti cu înaltă calificare;
11. Motivarea de către conducători a cadrelor medicale înalt calificate de profil obstetrical şi
neonatal în scopul micşorării fluctuaţiei personalului medical.
12. Pregătirea continuă a lucrătorilor medicali pentru acordarea serviciilor medicale cost-efective
mamei şi copilului.
13. Fortificarea capacităţilor şi deprinderilor de comunicare interpersonala şi interculturala a
personalului medical din sistemul ocrotirii sănătăţii mamei şi copilului.
14. Ridicarea nivelului de instruire a formatorilor în scopul îmbunătăţirii pregătirii femeii şi
familiei acesteia către sarcină, naştere, îngrijirea copilului, perioada de lăuzie.
15. Revizuirea curriculei USMF şi a colegiilor de medicină (formarea iniţială şi continuă) pentru
pregărirea calitativă a prestătorilor de servcii în domeniul ocrotirii sănătăţii mamei şi
copilului.
16. Asigurarea includerii implicării familiei şi comunităţii în îmbunătăţire a sănătăţii mamei şi
nou-născutului la nivelul Politicii Naţionale de Sănătate;
17. Dezvoltarea canalelor de comunicare dintre serviciile perinatale şi comunitate;
18. Stabilirea mecanismelor de incurajare a participării active a mamelor şi reprezentanţilor
comunităţii în ameliorarea calităţii serviciilor perinatale;
19. Efectuarea sistematică a Campaniilor informaţionale şi mobilizarea comunitară în
ameliorarea calităţii serviciilor perinatale;

37
IV. Progresul in atingerea scopurilor privind îmbunătăţirea sănătăţii sexuale si
reproductive a adolescenţilor

4.1. Introducere: Contextul epidemiologic şi priorităţile de program 38

4.2. Revizuirea formulării obiectivelor şi rezultatelor preconizate de prioritatea III a 44
SNSR:
4.3. Politicile de ghidare a activităţilor altor sectoare ce vor fi implicate în 46
implementarea:
4.4. Răspunsul sectorului de sănătate: 47
4.5. Răspunsul altor sectoare: 53
4.6. Reflectarea necesităţilor adolescenţilor şi tinerilor în cadrul altor priorităţi a SNSR: 56
4.7. Coordonarea implementării priorităţii Sănătatea sexual-reproductivă a 58
adolescenţilor şi tinerilor în cadrul SNSR:

4.1. Introducere: Contextul epidemiologic și priorităţile de program

Scopul priorităţii ”Sănătatea sexual-reproductivă a adolescenţilor și tinerilor” în cadrul Strategiei
Naţionale în Sănătatea Reproducere prevede îmbunătăţirea sănătăţii sexual-reproductive a
adolescenţilor şi tinerilor.

Obiectivele formulate în cadrul priorităţii date a Strategiei adresează atît de indicatorii de bază a
sănătăţii sexual-reproductive la adolescenti, așa cum ar fi rata sarcinilor la adolescente, incidenţa
infecţiilor cu transmitere sexuală, cât și promovarea comportamentelor sexuale sigure și
determinanţii de bază a acestor comportamente cum ar fi educarea sexuală și accesul la servicii de
sănătate:
 informarea şi educarea adolescenţilor privind sănătatea sexual-reproductivă în scopul
dezvoltării deprinderilor comportamentale responsabile şi sănătoase;
 asigurarea accesului liber al adolescenţilor la serviciile de sănătate prietenoase tinerilor, fără
discriminare, pentru a satisface necesităţile lor reproductive, luînd în considerare dreptul la
intimitate, confidenţialitate şi consimţămînt informat;
 reducerea ratei sarcinilor, avortului şi a incidenţei infecţiilor cu transmisie sexuală printre
adolescenţi şi tineri.

Pentru perioada implementarii strategiei (2005-2010), datele statistice disponibile denotă, că

indicatorii de bază a sănătăţii sexual-reproductive la adolescenti și tineri rămîn ingrijorabili.

Astfel, rata sarcinilor înregistrate la

50 adolescente a constituit în a.2005 38,1/1000
45 populaţie de 15-19 ani (29/1000 fiind rata
40 naşterilor şi 9,1/1000 fiind rata avorturilor); iar
9,6
35 9,7 10,4
în a.2008 – 34,2/1000 (26/1000 şi 8,1/1000
9,1 9,1
30
8,4
8,7 8,2
respectiv), marcand în decursul a 5 ani o
25
reducere cu 10,3%. (vezi Figura 4). Această
reducere se datorează, în special, micșorării
20
33,57
30,21
ratei nașterilor la adolescentele din mediul
15 29,17 29,24 29,01 28,71 26,04 26 urban, care s-a micșorat cu circa 25% în
10
decursul ulimilor ani. În zona rurală rata
5
fertilităţii la adolescente a scăzut nesimnificativ,
0 fiind de circa 2,5 ori mai mare decăt în mediu
2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008 urban.
rata fertilitatii la adolesceti rata avorturilor la adolescente
Rata avorturilor înregistrate la adolescente
Fig 4. Dinamicaratei sarcinilor la adolescente, la1000popula?ie trebuie tratată cu prudenţă, luînd în
femininăde15-19 ani, 2001-2008 consideraţie, că din a. 2004 în Republica
Moldova a fost înregistrat Mefiprison, iar avorturile efectuate medicamentos nu au fost pâna în
present înregistrate. În același timp, numărul avorturilor sub 15 ani a sporit de circa 2,5 ori in
decursul ultimilor 5 ani de la 10 în 2004 la 26 în 2008.

2,4% din cazurile de mortalitate maternă în decursul perioadei 2005-2009 au survenit la mame
adolescente de 15-19 ani.

Incidenţa infecţiilor cu transmitere sexuală (ITS) în Moldova este foarte înaltă, în comparaţie cu
alte ţări din regiunea europeană. În anul 2006, aceasta constituia 186,8 la 100 000 persoane în
rândul celor de 15-19 ani (202,6 în rândul băieţilor şi 170,5 în rândul fetelor), în comparaţie cu
119,6 la 100 000 persoane din rândul populaţiei generale. Aceasta situează Moldova pe locul doi în
cadrul regiunii europene după Federaţia Rusă (vezi Figura 5). [70]

Federaţia Rusă 209,7

Moldova 186,8
Belarus 165,4
Ucraina 91,8
Estonia 61,8
Bulgaria 59,0
Kirgizstan 46,7
Kazakhstan 37,0
Azerbaijan 23,4
Republica cehă 21,5
Latvia 20,1
Ungaria 19,0
Armenia 16,9
Georgia 14,6
Tajikistan 12,8
Uzbekistan 11,1
Turkmenistan 10,7
Slovacia 6,9
Bosnia şi Herzegovina 2,2
Fig. 5. Incidenţa sifilisului şi gonoreei, tineri cu vârsta
Croaţia 2,1
cuprinsă între 15 şi 19 ani, 2006
Slovenia 1,7
Polonia 1,2
Serbia 0,6

Analiza dinamicii ITS printre adolescenti pune în evidenţă lipsa tendinţei de scadere a acesteia în
decursul ultimilor 5 ani (vezi Figura 6). [1]
Incidenţa HIV în rândul tinerilor cu vârsta
250 cuprinsă între 15-24 ani este în creştere, cu o
incidenţă de 16,26/100000 în 2009 în comparaţie
200 cu 11,74/100000 în 2005 (vezi Figura 7). [1]
110,4
150 62,8 63,6 94,2 77,4 79,1
75,2
73,7
100

113,2 109,9 100,4 102,8 104,7

50 93
73,7
90,8

0
2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008
In ciden ţ a sifilis la a dolescen t e de 1 5 -1 9 a n i
In ciden ţ a sifilis la a dolescen ţ i de 1 5 -1 9 a n i
Fig. 6. Dinamica incidenţei I T S printre
adol escenţi i de 15-19 ani (2001-2008, la 100000
populaţie)

39
Modalitatea principală de transmitere în 2008 a fost prin intermediul relaţiilor sexuale (72,1%), iar
utilizarea în comun a echipamentului de injectare constituie 26,2% din cazurile noi.

Tinerii sunt afectaţi în primul rând, 46% de cazuri noi în 2008 fiind înregistrate în rândul
persoanelor sub 30 ani. În 2009 adolescenţii cu vârsta cuprinsă între 15 şi 19 ani constituiau circa
4% din cazurile noi înregistrate.4

4.1.1. Comportamentele care influenţează indicatorii de sănătate a adolescenţilor și

tinerilor. Determinanţii acestor comportamente

În perioada 2005-2009 în Republica Moldova s-au efectuat studii comportamentale la nivel naţional
printre tineri preponderent axate pe infecţia HIV, ce au evaluat şi unii determinanţi ai
comportamentului sexual nesigur, cum ar fi nivelul de cunoştinţe referitor la infecţia HIV. [58,59]

A. Comportamentul sexual

În Moldova iniţierea în viaţa sexuală are loc de obicei în jurul vârstei de 16 ani, iar circa un
sfert din adolescenţi îşi încep relaţiile sexuale înainte de 18 ani. Procentajul de tinere care nu
au întreţinut relaţii sexuale înainte de vârsta de 19 ani a rămas constant în ultimii 17 ani. Studiul
Demografic şi de Sănătate (SDS) din 2005 a arătat că 21% de tinerele de 15-19 ani au avut deja
relaţii sexuale [72], în comparaţie cu 22% în 1997. [61] Potrivit studiului CAP în rândul tinerilor
din 2005, 22,8% din tinerii cu vârsta cuprinsă între 10-24 ani au avut relaţii sexuale, iar vârsta
medie de iniţiere sexuală era 16,3 ani. [72] Vârsta medie la primul contact sexual era în 2008 de
16,6 ani în cadrul eşantionului general şi de 19 ani în eşantionul de tineri care nu au fost niciodată
căsătoriţi şi nici nu trăiau în concubinaj (17 ani pentru băieţi, 20 ani pentru fete), cu un an mai
puţin decât în studiul CAP din 2006. Un sfert din tineri (26,9%) au întreţinut relaţii sexuale înainte
de vârsta de 18 ani, iar 13,3% din eşantionul general cu tineri care au întreţinut relaţii sexuale, au
avut primul contact sexual înainte de vârsta de 15 ani. [59]

În acelaşi timp, deşi rata celor care îşi încep prematur relaţiile sexuale este destul de scăzută,
practicile sexuale pe care aceştia le utilizează nu sunt întotdeauna din cele mai sigure. Un număr de
15,24% de tineri din eşantion au avut parteneri sexuali ocazionali în anul precedent efectuării
studiului din 2008, iar 17,7% din tinerii care nu au fost niciodată căsătoriţi / nu au trăit în
concubinaj au avut doi sau mai mulţi parteneri sexuali în ultimul an. Probabilitatea ca băieţii să aibă
parteneri sexuali multipli (33,7%) e de zece ori mai mare decât la fete (3,4%).

B. Utilizarea prezervativelor

În 2008 circa 62,7% de tineri care au întreţinut relaţii sexuale au afirmat că au utilizat prezervativul
la ultimul lor contact sexual [58], comparativ cu 45,6% din tineri în 2005 (vezi Tabelul 10). În
2008, 53,6% din tinerii cu vârsta cuprinsă între 15 şi 24 ani au menţionat faptul că au utilizat
prezervativul la ultimul act sexual (67,1% băieţi şi 35,8% fete). Cei mai tineri dintre aceştia (15-19
ani) au raportat utilizarea prezervativelor la ultimul act sexual întreţinut în 70,6% din cazuri, în
comparaţie cu 41,1% a celor de 20-24 ani. Utilizarea prezervativelor diferă în funcţie de tipul de
partener. Acesta a fost mult mai frecvent utilizat cu partenerul permanent (dar cu care nu locuiesc
sub acelaşi acoperiş), ocazional sau comercial în comparaţie cu soţii / concubinii. În acelaşi timp,
utilizarea consecventă a prezervativelor pe parcursul ultimului an cu toate tipurile de parteneri a
fost menţionată de mai puţin de jumătate din respondenţi.

Trebuie menţionat în special faptul că mai puţin de jumătate din tineri utilizează prezervativele în
mod consecvent cu partenerii comerciali. [59]

4
Centrul Naţional SIDA. Statistica Naţională pe HIV/SIDA, 2008. Comunicarea personală

40
Tabelul 10. Proporţia (%) utilizării prezervativelor la ultimul act sexual şi utilizarea
consecventă a prezervativelor în ultimele 12 luni, Republica Moldova, 2008

Partener
Soţ/soţie
permanent, dar cu Partener Partener
(concubin/concu
care nu locuieşte Ocazional Comercial
bină)
sub un acoperiş
Utilizarea prezervativului
20,4 59,8 78,5 62,5
la ultimul act sexual
Utilizarea consecventă a
prezervativelor în ultimele 3,8 27,2 45,6 43,8
12 luni

C. Violenţa sexuală şi fizică

Potrivit studiului CAP în rândul tinerilor din 2005, în jur de 5% din tinerii de 15-24 ani au raportat
iniţierea în activitatea sexuală prin sex forţat.[61] Potrivit studiului de sănătate reproductivă din
1997, 4,4% din femei au menţionat abuzul sexual pe parcursul vieţii lor.[61] În general, 27% din
femei au menţionat violenţa fizică de la vârsta de 15 ani (14% din tinerele de 15-19 ani şi 22% de
tinere cu vârsta cuprinsă între 20 şi 24 ani), iar 6% au fost supuse violenţei sexuale din partea
soţului. [72] Acest lucru demonstrează o insuficienţă de abilităţi de negociere în relaţiile sexuale.

D. Sexul comercial

Un număr total de 10% de tineri din eşantion au raportat faptul că au recurs la sex comercial în
ultimul an.[6] În corespundere cu Studiu de evaluare a riscului de infectare cu HIV în rîndul
adolescenţilor cu risk sporit, 2008, tinerele LSC intervievate au indicat numărul zilnic de clienţi
variază de la o respondentă la alta, în general 1-11 clienţi. Respondentele au o atitudine pozitivă
vizavi de prezervativ. Majoritatea respondentelor negociază cu clienţii utilizarea prezervativului.
Mai mult de jumătate dintre respondente au întоlnit difcultăţi în negocierea utilizării
prezervativului. Acest fapt se întîmplă mai des în cazul clienţilor noi. [60]

E. Tinerii bărbaţi care fac sex cu bărbaţi

În corespundere cu Studiu de evaluare a riscului de infectare cu HIV în rîndul adolescenţilor cu risk

sporit, 2008, tinerii BSB intervievaţi au senti- mentul de invulnerabilitate a sănătăţii sexuale. Unii
respondenţi au indicat un număr mare de parteneri sexuali atоt оn cazul propriei persoane, cît şi
referindu-se la alţi BSB tineri (pоnă la 6-8 parteneri pe durata ultimului an). Dis- ponibilitatea
banilor оn cazul BSB adulţi constituie o motivaţie pentru tinerii BSB, ca să se angajeze оn relaţii
sexuale ocazionale. Cu toate că respondenţii au o atitudine pozitivă vizavi de prezervativ,
prezervativul nu este utilizat оn sexul oral şi sunt utilizate inconsistent оn relaţiile homosexuale
anale. Pentru unii respondenţi utilizarea prezervativului este un subiect de negociere a unei relaţii
sexuale, în special оn cazul partenerilor sexuali nepermanenţi. Unii BSB nu folosesc deloc
prezervativul.[60] Dinamica în praticile de utilizare a altor contraceptive moderne, in afară de
prezervativ în decursul perioadei 2005-2009 nu fost evaluate.

F. Cunoştinţele despre HIV, comportamentele de stigmatizare, discriminare şi testare a infecţiei

HIV au fost evaluate în rândul persoanelor de 15-24 ani în 2006 şi 2008. Indicatorul integrat al
cunoştinţelor referitoare la infecţia HIV a crescut semnificativ de la 26,0% în 2006 la 40,8% în
2008, în timp ce testarea voluntară la HIV a rămas la nivelul scăzut de 6%, iar atitudinile tolerante
faţă de PTCH la un nivel alarmant de scăzut de 10% (vezi Figura 8). [59]

41
 2007 2008

80% 75%
71%
70%
64%

60%
52%
50% 48%48%
41%
40%

30% 26%

20% 16%
10% 10%
10% 8%
5% 6%

0%
Cunoştinţe despre Testarea HIV Atitudine tolerantă Cunoştinţe despre Cunoaşterea a cel Parteneri sexuali Utilizarea
HIV faţă de persoane prezervative puţin unui multipli prezervativului cu
ce trăiesc cu HIV simptom de ITS ultimul partener
sexual ocazional

Figura 8. Indicatorii de bază privind cunoştinţele şi comportamentele sexuale în rândul

tinerilor de 15-24 ani, comparaţie între anul 2007 şi 2008.

Evaluarea înainte de instruirea elevilor din şapte raioane, care au participat la activităţi de
prevenire a infectării cu HIV de la egal la egal în anul 2008, a indicat un nivel iniţial de 12% de elevi
cu vârsta cuprinsă între 15-18 ani care au cunoştinţe corecte despre modul de transmitere a
infecţiei HIV şi metodele de protecţie, ceea ce arată că şcolarii din mediul rural au un nivel de bază
chiar mai scăzut de cunoştinţe despre HIV, comparativ cu tinerii din populaţia generală de 15-24
ani.[74] Dinamica în evaluarea cunoştinţelor adolescenţilor referitor la metodele contraceptive
contemporane nu a fost evaluată după 2005. Potrivit SDS din 2005, opţiunile cunoscute cel mai bine
sunt prezervativele şi metodele tradiţionale. În jur de 70% de tinerele de 20-24 ani au utilizat o
oarecare metodă de contracepţie în trecut, coitus interruptus a fost menţionat ca metoda utilizată
cel mai frecvent, iar utilizarea prezervativelor a fost raportată de doar 43,6% din fetele cu vârsta
cuprinsă între 20 şi 24 ani.

G. Accesul la serviciile prietenoase tinerilor

În Republica Moldova există 12 clinici prietenoase tinerilor, în Chişinău şi Bălţi şi în 10 raioane.

Acestea sunt unele dintre puţinele servicii din domeniul sănătăţii unde serviciile sunt oferite de
echipe multidisciplinare. Serviciile oferite sunt consultaţii obstetrice/ginecologice, consiliere şi
management în domeniul ITS, consultaţia urologului, psihologului sau psihiatrului, asistentului
social, precum şi serviciile medicilor internişti. Activităţile de informare sunt axate pe sănătatea
reproductivă, sănătatea mentală, abilităţi personale şi comunicare, prevenirea violenţei, modul
sănătos de viaţă, prevenirea infectării cu HIV, tuberculoză şi hepatită, alimentarea corectă şi
drepturile copilului. În anii 2006 şi 2007, în jur de 70 000 de tineri au beneficiat anual de serviciile
acestor clinici. În mediu, 35% din aceştia recurg la serviciile de consultanţă, diagnosticare şi
tratament confidenţial al ITS. Deşi acest serviciu este cel mai solicitat, clinicile nu au capacitatea
necesară de diagnosticare şi tratament al ITS. Acest lucru este extrem de important în special
pentru aproximativ 1 000 de clienţi social vulnerabili, care nu-şi pot permite să plătească
tratamentul de sine stătător. Anul 2008 a fost unul de tranziţie, când serviciile prietenoase tinerilor
au început să fie finanţate de către FAOAM; astfel, prima jumătate a anului a fost marcată printr-o
activitate neregulată a tuturor acestor centre. În 2008 doar 47 000 de tineri au apelat la servicii,

42
dintre care 16 000 au apelat la serviciile medicale, psihologice şi sociale, iar 27 000 au fost
beneficiari ai activităţilor informaţionale, restul accesând liniile telefonice fierbinţi.[30]

Bugetele limitate acoperă practic doar costurile pentru resursele umane şi consumabilele medicale
şi parţial unele consumabile de birou, pentru activităţile de prevenire în sine nefiind alocat nimic, în
special pentru acoperirea cheltuielilor de transport, a multiplicării materialelor informative etc.
Majoritatea acestor centre încă nu au completată schema de state, inclusiv cu asistenţi sociali, şi
echipamentul necesar, în special transport, pentru a desfăsura programe outreach pentru
adolescenţii cu riscuri sporite, cum ar fi, tinerii din familii incomplete şi sărace sau care sunt lăsaţi
fără supravegherea părinţilor, tinerii care practică comportamente riscante etc., în special din
zonele rurale, care au cea mai mare nevoie de aceste servicii.

Consilierea şi testarea voluntară la HIV şi hepatita B şi C este disponibilă începând cu anul 2008 în
fiecare raion. Există o reţea de 35 de centre de CTV în întreaga ţară, iar acestea sunt finanţate de
către FAOAM. Deşi testarea la HIV este un serviciu gratuit pentru client, testarea la hepatită este un
serviciu contra plată. 19 423 persoane au beneficiat de consiliere înainte de testare în 2008, dintre
care 1,4% (sau 279 persoane) cu vârsta până la 15 ani şi 3,6% (sau 701 de tineri) de 15-18 ani, fapt
care indică clar o utilizarea insuficientă a serviciilor CTV de către tineri5.

Accesul la servciille de contracepţie şi de avort pentru adolescenţi şi tineri continuă să fie limitată
“Pentru tineri nu există servicii de avort şi contracepţie care ar fi aferente necesităţilor lor. Tinerii
remarcă în mod deosebit nerespectarea confidenţialităţii la accesarea serviciilor, ceea ce impune să
evite utilizarea contracepţiei sau să se adreseze la servicii clandestine de întrerupere a
sarcinii”.[38] Băeiţii respondenţi au declarat, că preferă să cumpere prezervative la baruri şi
discoteci deoarece se intimidează să le cumpere la farmacii, din cauza atitudinii farmaciştilor şi din
motivul că “mine o să afle mama”.

H. Educaţia pentru sănătate şi deprinderi de viaţă

Deşi multe politici, cum ar fi Legea privind HIV, Politica naţională în domeniul sănătăţii şi câteva
programe naţionale stipulează necesitatea introducerii cursului de educaţie pentru sănătate şi
deprinderi de viaţă ca parte obligatorie din programul şcolar de studii, după o perioadă de doar
două luni de curs obligatoriu în 2005, disciplina de educaţie în baza deprinderilor de viaţă a fost
transformată în una opţională în şcoli. Ca o alternativă la cele două cursuri menţionate mai sus,
unele şcoli au adoptat cursul de educaţie civică. In acelaşi timp, experienţa şi cercetările din alte ţări
demonstrează că educaţia pentru sănătate şi deprinderi de viaţă joacă un rol important în oferirea
informaţiilor şi a capacitării tinerilor.

În prezent, nu există o cercetare care să arate în câte şcoli se predau oricare din aceste trei cursuri,
iar informaţiile despre educaţia în baza deprinderilor de viaţă şi educaţia pentru sănătate este
fragmentară. De asemenea, nu este clar cât de mulţi elevi şi studenţi au urmat unul din aceste trei
cursuri. Nu există un sistem de monitorizare şi evaluare care să evalueze nivelul iniţial şi final al
cunoştinţelor. Abuzul alcoolului ramîne să fie unul dintre factorii de risc pentru comportamentele
sexuale riscante. Băeţii, în special remarcă că fenomenul de abuy sexual se întămplă mai des după
consumul alcoolului

Studiu de evaluare a riscului de infectare cu HIV în rîndul adolescenţilor cu risk sporit, 2008,
demonstrează că ulizarea drogurilor, aflarea în detenţie, sunt nişte factori de risc importanţi pentru
comportamentul sexual nesigur. Astfel, nivelul de cunoştinţe despre HIV/SIDA şi ITS, rata de
utilizare a prezervativului şi numărul mare de parteneri sexuali pe durata ultimului an dezvăluie
un comportament sexual de risc asociat transmiterii HIV în rîndul tinerilor UDI. În eşantionul
adolescenţilor aflaţi în detenţie nivelul de cunoştinţe despre ITS şi HIV este foarte jos: 90.1% au
auzit vreodată de ITS, dar 80.6% nu au putut numi nici un semn clinic al ITS la femei şi 79.1% – la
bărbaţi. Indicatorul integrat al cunoştinţelor despre HIV 8 are valoarea de 1.2%. Indicatorul

5
Centrul Naţional de Management în Sănătate. Datele monitoringului CVT. Comunicare personală.

43
testării la HIV 9 are valoarea de 4.9%. Circa o treime din respondenţii adolescenţi aflaţi în detenţie
(32.8%) care au avut vreodată contacte sexuale niciodată nu au folosit prezervativul (32.8%) care
au avut vreodată contacte sexuale niciodată nu au folosit prezervativul.[60]
Dinamica impactului a unor a aşa factori determinanţi ai debutului sexual şi conportamentul sexual
nesigur, cum ar fi comunicarea în familie, în special limitarea comunicării cu părinţii din cauza
plecarii acestora la muncă peste hotare, presiunea semenilor, credinţele spirituale şi sistemul de
valori în perioada 2005-2009 nu au fost evaluate.

Evidenţele disponibile, evocă că sunt anumite grupuri de tineri în cadrul carora sunt mai frecvente
comportamentele sexuale cu risc sporit: adolescenţi utilizatori de droguri, tinerii bărbaţi care au
relaţii sexuale cu bărbaţii, tinerile care oferă servicii sexuale cpomerciale şi tinerii aflaţi în detenţie.

Necesită să fie demonstrată prin evidenţe raspîndirea practicilor sexuale nesigure printre
adolescenţi rămaşi fără tutela părintească (orfanii sociali, copii străzii), tinerii care au fost supuşi
violenţei sexuale.

4.2. Revizuirea formulării obiectivelor și rezultatelor preconizate de prioritatea III a

Strategiei Sănătăţii Reproducerii

Strategia Sănătăţii Reproducerii în domeniul sănătăţii sexual-reprodctive ale adolescenţilor a

prevăzut următoarele rezultatele în corespundere cu obiectivele propuse (vezi Tabelul 11):

Tabelul 11. Obiective şi rezultate aşteptate a SNSR la capitol Sănătatea sexual-

reproductivă a adolescnţilor

Obiective Rezultate ale implementăriii SSR

informarea şi educarea adolescenţilor privind
sănătatea sexual-reproductivă în scopul dezvoltării
deprinderilor comportamentale responsabile şi
sănătoase;
asigurarea accesului liber al adolescenţilor la
serviciile de sănătate prietenoase tinerilor, fără
discriminare, pentru a satisface necesităţile lor
reproductive, luînd în considerare dreptul la
intimitate, confidenţialitate şi consimţămînt
informat;
reducerea ratei sarcinilor, avortului şi a incidenţei
infecţiilor cu transmisie sexuală printre adolescenţi
şi tineri
- educaţia sexuală va fi implementată în cel puţin
80% instituţii de învăţămînt şcolar din republică;
- nivelul de informare şi educare a adolescenţilor şi
tinerilor în sănătatea sexual-reproductivă va depăşi
80%;
- fiecare sector teritorial din republică va fi asigurat
cu servicii de sănătate prietenoase tinerilor;
se va reduce:
- rata sarcinilor la adolescente cu 30%;
- incidenţa sifilisului la adolescenţi cu 20%.

Obiectivele acestei priorităţi a SSR au fost în general formulate în corespundere cu analiza

contextului epidemiologic referitor la sănătatea sexual-reproductivă a adolescenţilor și tinerilor.
Totodată evidenţele disponibile demonstrează necesitatea adresării în cadrul oiectivelor a
grupurilor vulnerabile de adolescenţi și incidentei infecţiei HIV printre adolescenţi și tineri.

Analiza corespunderii rezultatelor preconizate în corespundere cu obiective propuse denotă, că în

general rezultatele propuse corelează cu obiective propuse. Numai rezultatul 2 - nivelul de
informare şi educare a adolescenţilor şi tinerilor în sănătatea sexual-reproductivă va depăşi 80%; - în
formularea dată este prea general şi nu este măsurabil (vezi Tabelul 12). Activităţile prevăzute de
Cadrul de implementare a priorităţii sănătăţii sexaul-reproductive ale adolescenţilor și tinerilor pot
contribui la atingerea rezultatelor propuse.

44
Tabelul 12. Evaluarea gradului de atingere a rezultatelor propuse .

REZULTATELE AŞTEPTATE REALIZARILE

• educaţia sexuală va fi implementată În 2005 s-au introdus curicula obligatorie “formarea

în cel puţin 80% instituţii de deprinderilor de viaţă, in 2006 s-a scos,
învăţămînt şcolar din republică; Unele componente sunt in programul opţional de educaţie
civică şi promovarea modului sănătos de viaţă în gimnazii
şi licee
• nivelul de informare şi educare a Studii comportamentale să analizeze complex aceste
adolescenţilor şi tinerilor în cunoştinţe nu au fost efectate,
sănătatea sexual-reproductivă va Numai cunoştinţetele vizavi de HIV au sporit - Indicatorul
depăşi 80%; integrat al cunoştinţelor referitoare la infecţia HIV a crescut
semnificativ de la 26,0% în 2006 la 40,8% în 2008
• fiecare sector teritorial din 12 CSPT care oferă accesul la unele teritorii cu populaţia de
republică va fi asigurat cu servicii de circa 2500000 tineri (circa 20 % din populaţia tînără)
sănătate prietenoase tinerilor; Centrele date, fiind in decursul ultimilor ani, finanţate la
cota minima, oferă, anual accesul la circa 50000 tineri,
adică pentru circa 5% din toată populaţia republicii de 10-
24 ani din 2 municipii şi în 10 raioane din 35.
• se va reduce: Rata sarcinilor la adolescente a constituit în
• rata sarcinilor la adolescente cu a.2005 38,1/1000 populaţie de 15-19 ani (29/1000 fiind
30%; rata fertilităţii şi 9,1/1000 fiind rata avorturilor);
a.2008 – 34,2/1000 (26/1000 fiind rata fertilităţii şi
8,1/1000 fiind rata avorturilor);
marcand în decursul a 5 ani o reducere cu 10,3%
• incidenţa sifilisului la adolescenţi cu Incidenţa sifilisului la adolescenti (15-19 ani) a constituit
20%. în
2005 - 10,4/ 100000 populaţie de 15-19 ani (B - 43%, F
– 57%)
2009 – 8,9/ 100000 populaţie de 15-19 ani (b -35%, F-
65%),
A fost înregistrată o scădere cu 10% a incidenţii cu sifilis
printre adolescenţi, dar indicatorul stabilit nu a fost atins

4.2.1. Recomandari:

În baza analizei situaţiei în domeniul sănătăţii sexual-reproductive ale adolescenţilor şi tinerilor în

decursul perioadei 2005-2009, pot fi propuse unele reformulări şi completări pentru obiectivele
Strategiei şi rezultatele aşteptate, în special adresând şi problema HIV infecţei printre adolescenţi şi
focusând intervenţiile asupra adolescenţilor din grupurile cu risck sporit pentru comportament
sexual nesigur:
La nivel de Obiective:
 informarea şi educarea adolescenţilor privind sănătatea sexual-reproductivă în scopul
dezvoltării deprinderilor comportamentale responsabile şi sănătoase;
 asigurarea accesului liber al adolescenţilor la serviciile de sănătate prietenoase tinerilor, fără
discriminare, pentru a satisface necesităţile lor reproductive, luînd în considerare dreptul la
intimitate, confidenţialitate şi consimţămînt informat; în special pentru grupurile cu risc
sporit
 incidenţei infecţiilor cu transmisie sexuală, în special HIV-infecţiei, printre adolescenţi şi tineri
şi reducerea ratei sarcinilor printre adolescente.

45
La nivel de rezultate ale implementăriii SSR:
 educaţia sexuală va fi implementată în cel puţin 80% instituţii de învăţămînt şcolar din
republică;
 nivelul de informare şi educare a adolescenţilor şi tinerilor în sănătatea sexual-reproductivă va
depăşi 80%; - în formularea dată este prea general şi nu este măsurabil, poate fi specificat prin
indicatorii specifici ce ţin de cunoştinţe şi practici:
­ indicatorul sumar al nivelului cunoştinţilor referitor la infecţia HIV va contiuitui 70%
printre adolescenţi şi tineri
­ 50% de adoelscenţi sexual-activi utilizează prezervativul la fiecare contact sexual
 fiecare sector teritorial din republică va fi asigurat cu servicii de sănătate prietenoase tinerilor,
adaptate pentru oferirea serviciilor grupurilor de adolescenţi cu risc sporit
 se va reduce:
- rata sarcinilor la adolescente cu 30%;
- incidenţa sifilisului la adolescenţi cu 20%.
- incidenţa HIV infecţiei la tineri cu 10% sau se va stabiliza.

4.3. Politicile de ghidare a activită ilor altor sectoare ce vor fi implicate în implementarea
strategiei

4.3.1. Rezultatele evaluării politicilor de ghidare a activită ilor diferitor arii de

implementare a strategiei

În contexul reviului, s-a analizat prevederele obiectivelor Strategiei și rezultatelor preconizate,

precum și ghidările cadrului de implementare prin prizma ariilor de implementare:
 Promovarea informaţiilor și educaţiei
 Formarea deprinderilor de viaţă
 Promovarea serviciilor de sănătate și consiliere
 Formarea mediului sigur și suportiv
 Facilitarea participarii/implicarii adolescenţilor

În rezultat, s-a determinat , că obiectivele Strategiei și rezultatele preconizate, precum și cadrul de

implementare conţin prevederi în ariile de promovare a informaţiilor și educaţiei, de formare a
deprinderilor de viaţă, de promovare a serviciilor de sănătate și consiliere și facilitarea
participarii/implicarii adolecenţilor. Astfel, promovarea informaţilor și educaţiei, este abordată în
mod comprehensive in documentul strategic, care prevede inplicarea tuturor canalelor posibile de
trasmitere a informaţiei. Formarea deprinderilor de viaţă este specificată în documentul strategic
ca formarea comportamentului sexual responsabil în cadrul diferitor programe educaţionale, în
special din curricula școalră și serviciile de sănătate prietenoase tinerilor.

Prevederile ce ţin de promovarea serviciilor de sănătate și consiliere și componentele serviciilor, și

caracteristicile lor, precum și instruirea prestatorilor de servicii. Totodată, nu este clar specificat
potenţialul servicilor medicale din instituţiile de învăţămînt, medicii de familie, și serviciile de
testare confidenţală și binevolă la HIV. Facilitarea participarii/implicarii adolescenţilor este
elucidată de documentul strategic ce prevede implicarea tinerilor în acttivităţile de planificare și
implementare a programelor. Nu este specificat în documentul strategic în mod separate doar
formarea mediului sigur și suportiv. Cu toate aceaste, există unle afirmaţii ce ţin indirect de acesta
– păstrarea confidenţialităţii și intimităţii în cadrul serviciilor de sănătate și promovarea suportului
familiilor, a prestatorilor de servicii, a comunităţii în cazul adolescentelor insărcinate.

46
4.3.2. Recomendari:

A. Promovarea informaţiilor și educaţiei. Formularea rezultatelor preconizate referitor la

nivelul cunoștinţelor adolescenţilor în domeniul sănătăţii sexual-reproductive poate fi precizată în
modul propus în compartimentul anterior. Mesagele informaţionale transmise prin intermediul
diferitor canale trebuie să fie armonizate și bazate pe evidenţe și particularităţile de vîrsta.

B. Formarea deprinderilor de via ă. Formularea ”comportament sexual responsabil” poate fi

schimbată cu formularea ”comportament sexual sigur” care este mai concretă, clară și măsurabilă.

C. Promovarea serviciilor de sănătate și consiliere. Cadrul de implementare a Strategiei să

prevadă promovarea serviciilor de sănătate pritenoase tinerilor în corespundere cu Standardele de
calitate, luând în consideraţie potenţialul serviciilormedicale în instituţiile de învăţămant, medcii de
familie și serviciul de consilire confidenţială și testare binevolă la HIV.

D. Formarea mediului sigur și suportiv. Ar fi binevenite formulările mai clare referitor la crearea
mediului sigur și suportiv pentru dezvoltarea pubertară armonioasă și comportamentele sexuale
sigure printre adolescenti, de ex:
 Ca formulare permisivă (prin care pot fi completate oiectivele) - Mediu familiei, institutiei de
invăţămant, instituţiilor medicale şi a comunităţii în general oferă siguranţă şi protecţie
adoelscenţilor pentru dezvoltarea pubertară armonioasă şi promovarea comportamentului
sexual sigur
 Ca formulare de ghidare a cadrului de implementare - Elaborarea şi implementarea
programelor educaţionale pentru părinţi, profersori, lucrători medicali, membri ai comunităţii,
inclusive autorităţile locale, mas-media în principiile de asigurare a mediului sigur şi protector
pentru dezvoltarea adolescenţilor

E. Facilitarea participarii/implicarii adolescen ilor. Persoanele tinere pot fi implicate n nmai la

elborarea și implementarea programelor educaţionale și serviciilor pentru tineri, dar trebuie să fie
implicaţi și în procesul de elborare și monitorzare a docuentului strategic și a planului lui de
implemetare.

4.4. Răspunsul sectorului de sănătate

În cadrul evaluării compartimentului dat s-au pus în evidenţă prevederile documentului strategic
visavi de acumularea informaţiei strategice, prestarea serviciilor de sănătate sporirea capacităţilor
umane, asigurarea cu consumabile și medicamente, finanţarea și perfecţionarea cadrului legal și
normativ. În conformitate cu rapoartele disponibile s-a estimat cum prevederile date au fost
implementate. S-au analizat oportunităţile și obstacolele care au inflienţat implementarea acestora
si s-au formulat unele recomandari pentru viitor.

Analiza prevederilor documentului strategic vis-a-vis de răspunsul sectorului de sănătate și

evaluarea implementării acestora

4.4.1. Informaţia strategică

Acumularea acestea a fost prevăzută în cadrul de implementare și programul de activităţi în

compartimentul ce se referă la cercetare, nonitorizare și evaluareprin intermediul:.
 ”integrarea datelor privind sănătatea sexual-reproductivă a adolescenţilor şi tinerilor în
sistemul naţional managerial informaţional de sănătate a reproducerii;
 efectuarea studiului de evaluare a necesităţilor adolescenţilor şi tinerilor;

47
 realizarea studiilor periodice în sănătatea reproducerii şi sexualităţii adolescenţilor şi tinerilor”.

În general activităţile planificare sunt corespunzătoare obiectivelor propuse şi rezultatelor

aşteptate. Integrarea datelor referitoare la sănătatea sexual-reproductivă a adolescenţilor şi
tinerilor în sistemul naţional informaţional de sănătate a reproducerii se presupune ca a fost fost
orientată spre procesul de monitorizare a intervenţiilor, iar studiile comportamentale si de
evaluare a servicilor de sănătate pentru adolescenţi şi tineri presupun instrumentele de evaluare a
rezultatelor intervenţiilor.

Totodată, intervenţia legată de integrarea datelor referitoare la sănătatea sexual-reproductivă a

adolescenţilor şi tinerilor în sistemul naţional informaţional de sănătate a reproducerii este pea
generic formulată, cea ce determină dificultăţi în implementare şi măsurarea gradului ei de
implementare

În decursul perioadei de raportare au fost elaborate cateva instrumente de monitorizare a

serviciilor in domeniu sănătăţii reproducerii, cea ce a permis derularea integrării datelor
referitoare la sănătatea sexual-reproductivă a adolescenţilor şi tinerilor în sistemul naţional
informaţional de sănătate a reproducerii:
 forma statistică privind utilizarea contraceptivelor (f.19, aprobată prin ord. MS nr.349 din
15.10.09), destinată în special evidenţei contraceptivelor donate de UNFPA, este discriminată
pentru beneficiarii de 15-19 ani
 forma de evidenţă privind întreruperile de sarcină pînă la 21 saptamîni, (f.13, aprobată prin
ord. MS nr.81 din 7.10.2009) este discriminată pentru adolescentele de 15-17, 18-19 ani
 forma de evidenţă a serviciilor de sănătate prietenoase tinerilor (f-49, aprobată prin ord. MS
nr.349 din 15.10.09)

Un sistem clar de monitorizare a servicilor medicale oferite pe problemele sănătăţii sexual-

reproductivă de către medicii de familie, specialişti îngusti, asistentele medicale din scoli,
actualmente nu există. Rapoartele editate cu datele statistice referitor la sănătatea publica, de
obicei nu conţin date discriminate pentru vârsta adoelscenţei. Studii comportamentale complexe de
evaluare a comportamentelor sexuale şi, în special, determinanţilor lor printre adolescenţi în
perioada raportată nu au fost efectuate, cu excepţia evaluarilor CAP în domeniul HIV şi SIDA (2006,
2008). În 2009 a fost efectuat studiul de bază de evaluare a calităţii serviciilor de sănătate
pritenoase tinerilor.

4.4.2. Prestarea serviciilor, inclusiv sistemul de referinţă

În cadrul de implentare a Strategiei, precum și în programul ei pe acţiuni sunt eixstă un

compartiment aparte ce ţine de accesul și calitatea serviciilor. Acesta prevede promovarea
serviciilor de sănătate prietenoase tinerilor orientate să satisfacă necesităţile legate de sănătatea
sexual-reproductivă. Prevederile date includ în sine:
 date despre pachetul complex de servicii:” integrarea în cadrul serviciilor de sănătate
prietenoase tinerilor a activităţilor de profilaxie, consiliere, diagnostic, tratament, informare,
educare şi comunicare.”,
 problemele de sănătate care trebuie abordate în cadrul lor: ” prevenirea violenţei asupra
adolescenţilor; pregătirea către viaţa de familie, planificarea responsabilă a naşterii unui copil
şi evitarea sarcinii nedorite, a bolilor cu transmisie sexuală şi infecţiei HIV; informarea,
consilierea şi asigurarea serviciilor de sănătate a reproducerii, de prevenire şi tratament a
bolilor cu transmisie sexuală în rîndurile adolescenţilor sexual-activi; asigurarea suportului
special de către familie, furnizorii de servicii şi comunitate adolescentelor gravide în timpul
sarcinii, naşterii şi perioadei postnatale;

48
 caracteristicile cheie de calitate a serviciilor – ” Aceste servicii vor asigura şi garanta dreptul
adolescenţilor la intimitate, confidenţialitate şi consimţămînt informat;”
 dimensiunea de gender – ” consilierea adolescenţilor în domeniul relaţiilor şi egalităţii între
genuri;
 atenţie grupurilor vulnerabile – ” acordarea atenţiei deosebite tinerilor vulnerabili şi
dezavantajaţi;

Activităţile planificare corespund cu obiectivele propuse şi rezultatelor aşteptate. În planul de

implementare s-a specificat necesitatea includerii în reţiaua SSPT a serviciilor medicale din şcoli.
Analiza gradului de implementarea a prevederilor documentului strategic, pune în evidenţă. Că
activităţile planificate a fost implementate partial. În baza a 3 CSPT pilot, create in perioada 2001-
2003, cu suportul UNICEF, în perioada 2005-2006 a fost creată o reţea de 12 CSPT (cu suportul
UCIMCP TB/SIDA), care dela 1 ianuarie 2007 au devenit subdiviziuni a IMSP existente.

Centrele date, fiind in decursul ultimilor ani, finanţate la cota minima, oferă, anual accesul la circa
50000 tineri, adică pentru circa 5% din toată populaţia republicii de 10-24 ani din 2 municipii şi în
10 raioane din 35. Lipsa unor mecanisme clare şi durabile în cadrul sistemului de sănătate, care la
fel se află în proces continuu de reformare este nul dintre factorii de risc major în asigurarea
durabilităţii SSPT ceate şi extinderii lor la nivel naţional. Din lipsa asistenţilor sociali sau a
personalului special instruit, a miloacelor de transport, sunt foarte limitate oferirea serviciilor out-
reach grupurilor de adoelscenti în zonele rurale şi celor vulnerabili, în special din punct de vedere
ecomic (familii sărace cu păinţi cu compartament asocial). Subordonarea dublă a asistentelor
medicale în şcoli - din punct de vedere finaciar ME şi MS din punct de vedere metodic ingreunează
actiivtatea acerstora.

4.4.3. Asigurarea cu medicamente și consumabile.

În documentul strategic, precum și in programul de implementare nu a fost prevăzut, în mod

special, componentul referitor la asigurarea cu medicamentele și consumabilele necesare pentru
oferirea serviilor eficiente în sănătatea sexual-reproductivă adolescenţilor și tinerilor.
Neincluderea in documentele strategice a nesităţii în medicamente şi consumabile pentru prestarea
serviciilor de sănătate pritenoase tinerilor, în special, pentru cei din grupurile vulnerabile, a limitat
implemtarea eficientă a serviciilor de sănătate pentru adoelscenţi. Includerea şi speciaficare acestui
component în planul de activitate pentru faza a II de implementare a Strategiei şi în cadrul de
implementare a Standardelor de Calitate a SSPT ar putea fi o oportunitate de ameliorat situaţia la
acest component.

4.4.4. Resursele umane

Documentul strategic adresează componentul legat de resursele umane în cadrul de implementare

a strategiei:”Instruirea furnizorilor de servicii medicale: elaborarea ghidurilor instructiv–metodice
privind sănătatea sexual-reproductivă a adolescenţilor şi tinerilor; organizarea seminarelor de
instruire continuă a medicilor de familie, medicilor obstetricieni-ginecologi, dermatologi–
venerologi şi asistentelor medicale în sănătatea sexual-reproductivă a adolescenţilor şi tinerilor.” și
în programul de implementare a SSR: ” Instruirea prestatorilor de servicii: Elaborarea curriculei
universitare şi postuniversitare în sănătatea şi dezvoltarea adolescenţilor; Elaborarea şi
distribuirea ghidurilor clinice pentru personalul SSPT; Instruirea prestatorilor de SSPT (140 în
total) în deprinderi de consiliere şi servicii clinice pentru adolescenţi”

Activităţile planificate sunt orientate complex atât la elaborarea ghidurilor şi materialelor de suport
pentru prestatorii de servcii, adaptarea curiiculel universitare şi post-universitare, activităţi de
instruire continuă. În decursul perioadei de implementare a strategiei au forst realizate

49
următoarele: a inceput procesul de ajustare a curiculei universitare, în specialîn pregăirea
medicilor de familie:
 În anul 2009 a fost revizuită programa în cadrul catedrei medicină de familie de instruire
postuniversara prin rezidenţiatul, în care au fost inclusă tema “Problemele adolescentului în
practica medicului de familie.
 Înstruirea prin educaţie continuă a medicilor de familie a fost revizuită în 2009 şi prevede şi
următoarea temă “Activităţi preventive de promovare a sănătăţii copillui şi adoelscentului.
Recomendari de supraveghere a copilului cu vârsta de 8-18 ani”

Elaborarea şi distribuirea ghidurilor clinice pentru personalul SSPT:

 A fost tradus in limba romana si adaptat, şi editat (3000 ex) Programul de Orientare OMS în
sănătatea adolescenţilor, (modulele de bază), anul 2008 (cu suportul UNFPA)
 A fost elaborat şi editat (3000 ex.) Gidul voluntarului în cadrul SSPT, anul 2007 (cu suportul
UNICEF)
 Sunt în proces de editare (cu suportul UNICEF):
- Ghidul de lucru cu MARA
- Modulele noi Programului de Orientare OMS în sănătatea adolesenţilor (HIV infectia,
utilizarea de droguri)
- Ghidul de aplicare a standardelor de Calitate SSPT.

În decursul perioadei raportate a fost realizate o serie de treningri şi seminare pentru prestatorii
SSPT, în special pentru personalul Centrelor de Sănătate Prietenoase Tinerilor şi personalul
Oficiilor de Sănătate a Reproducerii:
 Treningul în comunicare si consiliere adolescenţilor în domeniul sănătăţii sexual-reproductive,
2005 X 100 participanti, 5 zile (cu suportul UNICEF)
 TFT în comunicare si consiliere adolescenţilor în domeniul sănătăţii sexual-reproductive, 2005
X 20 participanti, 5 zile (cu suportul UNICEF)
 Trening în principiile consilierii confidenţiale si benevole la HIV, 2005, 30 participanti, 5 zile,
facilitatori interntionali a Agenţeiei Canadiene pentru Dezvoltare (cu suportul UNICEF)
 Trening practic în problemele de consiliere pre– şi posttestare la HIV şi hepatitele virale B, C,
2009, 23 participanti, facilitatori ai Centrului SIDA (cu suportul UNICEF)
 TFT în modulele de bază a Programului de Orientare OMS, 2008, 20 participanti, 3 zile (cu
suportul UNFPA)
 Treninguri în modulele de bază a Programului de Orientare OMS, 2009 x 5 zile, 50 participanti
(cu suportul UNFPA)
 În perioada raportată de către facilitatorii pregătiti din cadrul retelei SSPT au fost instruiti circa
300 medici de familie din ariile de acoperire a CSPT în principiile de comunicare şi consiliere a
adolescenţilor in domeniul sănătătii sexual-reproductiva, in perioada 2005-2006, trening de 3
zile (cu suportul UNICEF)

4.4.5. Finanţarea.

În documentul strategic, precum și in programul de implementare nu a fost prevăzut, în mod

special, componentul referitor la finanţarea serviciilor în sănătatea sexual-reproductivă oferite
adolescenţilor și tinerilor. Lipsa specificării în documentul strategic a dezvoltării mecanismelor
clare a finantarii durabile a SSPT, probabil a cauzat, defienţele majore în finantarea ulterioara a
serviciilor date şi extinderea lor la nivel naţional.

Analiza situaţei în domeniul finanţării actuale a servicilor de sănătate prietenoase tinerilor pune in
evidenţă existenţa unor deficienţe majore la capitolul dat. În corespundere cu datele oferite de către
CNAM, fianaţarea direcţionată a CSPT a inceput din 2008, oferindu-se circa 1,9 mln lei (circa 150
mii USD) annual pentru finanţionarea a 12 centre. Principiile de finantare sun orientativ per capita,

50
dar nu asigura nici acoperirile cheltuielor pentru personal, in conformitate cu schema de încadrare
adoptată de MS, nemaivorbind de realizarea activităţilor informaţional-educationale, şi a
activităţilor out – reach pentru grupurile vulnerabile.

Dupa divizarea serviiclor medicale de ambulatory în asistenţa medicală primară ş ice specializată
de ambulator, problemele in finaţarea SSPT au sporit - CSPT existente sunt finanaţate prin
intermediul medicinii specializate de ambulator, care este subordonată Spitalelor Raionale, iar ele
sunt amplasate in multe cazuri in cadrul Centrelor Mediclor de Familie, cea ce a creat probleme
mari, in special legate de cheltuielele de intretinere a spatiilor.

4.4.6. Cadrul politic, legal și normativ suportiv referitor la facilitarea accesului

adolescenţilor și tinerilor la serviciile în sănătatea sexual-reproductivă.

Documentul Strategic conţine un compoment special în cadrul de implementare legat de

perfecţionarea cadrului legislativ şi normativ, care prevede la acest capitol ”elaborarea concepţiei
naţionale privind serviciile de sănătate prietenoase tinerilor” și ”organizarea serviciilor de sănătate
prietenoase tinerilor în fiecare raion şi municipiu.”

În cadrul de implemntare a Stretagiei aceste prevederi sunt mai specifice: ” Elaborarea conceptului
naţional privind serviciile de sănătate prietenoase tinerilor; Elaborarea unui regulament nou al
MSPS despre serviciile de sănătate prietenoase tinerilor; Elaborarea standardelor de calitate pentru
SSPT”. Necesitatea elaborării actelor normative nominalizate mai sus corespund obiectivelor
propuse şi rezultatelor aşteptate.

În perioada 2005-2009 au fost elaborate şi aprobate toate aceste acte normative prevăzute de
Strategie

 Conceptul Servicii de Sănătate Prietenoase Tinerilor, aprobat prin hotărârea Colegiului MSPS
din 21.11.2005
 Ordinul MSPS nr.533 din 24.12.2006 cu privire la organizarea CSPT (Regulamentul tip al CSPT)
 Ordinul MS nr.100 din 10.03.08 „cu privire la normativele de personal medical”
 Nomenclatorul serviciilor suplimentare de sănătate acordate copiilor, elevilor şi studenţilor în
instituţiile de învăţămînt (aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr.934 din 04.08.2008) în
componenţa căruia se includ 3 componente de bază, şi anume: Servicii de profilaxie; Servicii de
asistenţă medicală; Educaţie pentru sănătate.
 Ordinul MS nr 168 din 12 iunie 2009 privitor la aprobarea Standardelor de Calitate a SSPT,
prezentată în documentul respectiv
 Forma Statistică nr. 49 aprobată prin Ordinul MS RM nr.349 din 15.10.2009.

Perfecţionarea cadrului normativ existent a avansat mult in corespundere cu prevederile

documentului strategic. Totodată analiza cadrului legal și normativ ce vizează accesul
adolescenţilor la servicile în sănătatea sexual-reproductivă pune în evidenţă existgenţa unor
obstacole in acest sens:

 Cadrul legal este contradictoriu referitor la varsta obţinerii cosimţămantului părinţilor referitor
la servciile de sănătate (Legea Ocrotirii Sănătăţii prevede vîrsta de 16 ani (411/28.03.95 Legea
ocrotirii sănătăţii //Monitorul Oficial 34/373, 22.06.1995), Lege cu privire la drepturile și
responsabilităţile Pacienţilor (263/27.10.2005 Lege cu privire la drepturile şi responsabilităţile
pacientului //Monitorul Oficial 176-181/867, 30.12.2005) – cea de 18 ani.). Totodată, în
legislaţie nu este specificat clar acţiunile în interesul suprem al copilului în sontextul serviciilor
de sănătate, în corespundere cu Convenţia despre Dreprturile Copilului.
 Normativele de Applicare a Programului Unic de Asigurări în Medicină prevede apelarea la servicile
specializate de ambulator, la care se referă în prezent Centrele de Sănătate Pritenoase Tinerilor,

51
 doar cu îndreptarea de la mediclu de familie, în caz contrar aceste servicii trebuie prestate contra
plată. Aceste prevederi limiteayă mult accesul adolescenților la serviciile de sănătate și contravin
Standardelor de Calitate a SSPT, care prevăd posibilitatea apelarii gratuite pentru adolescenți și
tineri la serviciile de sănătate atat cu bilet de trimitere de la medicul de familiei, cît și de sine
stătător.

4.4.7. Recomandări:

A. Acumularea informaţiei strategice:

1. Perfecţionarea contunuă a formelor statistice de raportare cu dezagregarea indicatorilor pe
grupuri de vârsta (10-19, 10-14, 15-19 ani) de adolescenţi şi gen, în special ce ţine patologia
urogenitală
2. Efectuarea studiilor periodice (3-5 ani) a determinanţilor dezvoltării şi deprindelor de sănătate
adolescenţilor pentru a argumenta şi monitoriza impactul intervenţiilor menite să amelioreze
situaţia în domeniu

B. Prestarea serviciile și sistemul de referinţă

Elaborarea şi implementarea unui program naţional de sporirea a acesului adolescenţilor la servicii
de sănătate pritenoase tinerilor, cu includerea componentului de finanţare durabilă, sporirea
capacităţilor instituţionale şi umane. O atenţie deosebită trebuie acordată modelelor de prestare a
serviciilor respective care vor lărgi aria de acoperie a SSPT, prin furnizarea de servicii la nivel de
AMP (ex.: medici de familie, oficii de sănătate reproductivă şi servicii de sănătate în şcoli)

C. Medicamente și consumabile

Includerea in documentele strategice a nesităţii în medicamente şi consumabile (prezervative,

COC, teste pentru diagnosticarea sarcinii şi expres, teste pentru diagnosticare ITS, etc.) pentru
prestarea serviciilor de sănătate pritenoase tinerilor, în special, pentr cei din grupurile vulnerabile,
poate facilita organisarea şi prestare eficientă a acestor servicii.

D. Resursele umane

1. Ajustarea curuculei universitare şi post-universitare în pregătirea lucrătorilor medicali (atat a

medicilor, cat şi a asistentelor medicale şi moaşelor) cu subiectele legate de particularităţile de
dezvoltare şi sănătate a adolescenţilor, principiile prestarii SSPT, comunicare şi consilierea
adolescenţilor pe probleme de sănătate ramane sarcina prioritară in formarea durabila a
capacităţilor umane in domeniu.
2. Implicarea în procesul de instruire continuă în domeniu atât a medicilor specialişti, cât şi a
mediclior de familie, a asistentelor medicale, în special a celor din oficiile sănătăţii reproducerii,
a medicilor de familie, din şcoală.
3. Este necesar suportul tehnic extern, în special OMS, pentru elaborarea protocoalelor practice de
conduită a adolescentilot cu probleme de sănătate, în special sexual-reproductivă.

E. Finanţarea

Evaluarea economică a serrvicilor de sănătate existente pentru adolescenţi, elaborare unor

mecanisme clare de finanţare a CSPT existente şi posibităţile economice de extindere a SSPT este o
necesitate principială în asigurarea durabilă a accesului la SSPT a adolesscenţilor. Scheme de
rambursare pentru prestatorii serviciilor de sănătate trebuie revizuite pentru a recunoaşte în mod
adecvat valoarea serviciilor de consiliere şi activităţi în comunitate (out-reach), cu scopul ca
prestatorii SSPT să nu fie dezavantajate.

52
F. Cadrul legal și normative

1. MS să negocieze cu MJ pentru a armoniza cadrul legal naţional cu cel internaţional vis-à-vis de

consimţămantul părinţilor pentru acordarea serviciilor medicale adolescenţilor în sensul
respectării Convenţiei cu Privire la Drepturile copiilor , în special cea ce vizează dreptul lor de a
avea acces la informaţii şi servicii şi respectarea confidenţialităţii.
2. Să se ajusteje Programul Unic de Asgurări în Medicină și Normele metodologice de
implementare a Programului Unic de Asigurări în Medicină la standardele de Calitate a
Serviciilor de Sănătate Prietenoase Tinerilor pentru a facilita accesului adolescenţilor și
tinerilor, în special, a celor din gruprile vulnerabile, la serviciile de sănătate.

4.5. Răspunsul altor sectoare

În cadrul evaluării compartimentului dat s-a pus în evidenţă prevederile documentului strategic
visavi de raspunsul altor sectoare, în special al celui de educaţie, în promovarea informaţiilor și
educaţiei, formarea deprinderilor de viaţă, crearea mediului sigur și suportiv, facilitarea participării
și implicării adolescenţilor. În conformitate cu rapoartele disponibile s-a estimat cum prevederile
date au fost implementate. S-au analizat oportunităţile și obstacolele care au inflienţat
implementarea acestora si s-au formulat unele recomandari pentru viitor. Documentul strategic
prevede implicarea multi-sectorială în implementarea Strategiei, pe lângă sectorul de sănătate, a
celui de învăţământ, a celui non-guvernamental şi a celui obştesc cu următoarele responsabilităţi:

A. Ministerul Educaţiei, Tineretului şi Sportului:

1. Va coordona implementarea programelor de educaţie în domeniile pregătirii către viaţa de
familie, egalităţii între sexe, sănătăţii sexuale şi a reproducerii în şcolile de cultură generală,
licee, colegii şi universităţi;
2. Va participa la elaborarea materialelor informativ-educaţionale şi comunicative şi va asigura
instruirea cadrelor pedagogice.

B. Sectorul obştesc:

Asociaţiile obşteşti reprezintă elementul cheie în asigurarea cadrului logistic de promovare a

măsurilor preconizate în prezenta Strategie. Acestea în parteneriat cu organizaţiile guvernamentale
vor realiza programe şi proiecte informative, educaţionale şi comunicative în rîndurile populaţiei
conform obiectivelor Strategiei.

C. Sectorul privat:

Sectorul privat va fi un furnizor important de servicii în sănătatea reproducerii, în special, în

domeniile neacoperite de asigurare obligatorie de asistenţă medicală. Date despre implicarea
sectorului non-guvernamental şi cel privat nu sunt sistematizate si ofera doar fragmente din tabloul
real. Se pot doar menţiona asa ONG-ri, ca Asociaţia planificaării Familiale, Centrele de Resurse
pentru Tineri cu proiectele educaţionale “tineri pentru tineri”, Asociaţia “Sănătate pentru Tineri” cu
programele de educaţie parentală. În acest contex, capitolul dat a raportului se va focusa, in special,
pe raspunsul sectorului de educaţie la prevederile SSR.

4.5.1. Promovarea informaţiei şi educaţiei, formarea deprinderilor de viaţă.

Sectorul de educatie are un rol primordial în implementare prevederilor strategiei ce vizează, în

special educaţia sexuală a adolescenţilor şi tinerilor. Unul dintre obiectivele majore ale priorităţţi
SSRA este informarea şi educarea adolescenţilor privind sănătatea sexual-reproductivă în scopul

53
dezvoltării deprinderilor comportamentale responsabile şi sănătoase. Realizarea acestui obectiv
prevede atingerea rezultatelor:
 educaţia sexuală va fi implementată în cel puţin 80% instituţii de învăţămînt şcolar din
republică;
 nivelul de informare şi educare a adolescenţilor şi tinerilor în sănătatea sexual-reproductivă va
depăşi 80%;

În Cadrul de implementare a Strategiei promovarea informaţiei, educaţiei și a deprinderilor de

viaţă este elucitată rpin intermediul mai mult arii de intervenţii, în special, perfecţionarea cadrului
legislativ şi normativ: ”implementarea educaţiei pentru viaţa de familie în programul de studii
liceal.”; Educaţia în şcoală: - ”promovarea educaţiei sexuale în şcoli, universităţi şi alte instituţii de
învăţămînt; includerea educaţiei în problemele comportamentului sexual responsabil, relaţiilor
între genuri, violenţei asupra adolescenţilor, practicilor planificării responsabile a familiei, vieţii de
familie, prevenirii bolilor cu transmisie sexuală şi infecţiei HIV/SIDA în programele tuturor
nivelurilor de învăţămînt.”; Materiale educaţionale: - ”editarea şi distribuirea materialelor
educaţionale şi informative pentru adolescenţi şi tineri.” Activităţile au fost planificate, în mare
parte, în corespundere cu obiectivelor propuse şi rezultatele aşteptate. Totdată, cadrul de
implementare nu a prevăzut elaborarea unui mechanism clar de monitorizare şi evaluare a
programelor de educaţie sexuală în scoli.

Realizările sectorolui de educaţie în implemntarea prevederilor Strategiei Sănătăţii Reproducerii

sunt prezentate în corespundere cu nota informativă de către ME la solicitare MS referitor la
implementarea Strategiei naţionale a sănătăţii reproducerii (din 22.02.2010): „La solicitarea
Ministerului Educaţiei, Institutul de Ştiinţe ale Educaţiei realizează permanent instruirea cadrelor
didactice, selectate de instituţiile de învăţămînt, în domeniul formării deprinderilor de viaţă ale
tineretului studios, în special profilaxiei infecţiei HIV/SIDA şi ITS (infecţiilor cu transmitere
sexuală)”. În context, în învăţămîntul gimnazial, subiectele ce ţin de educaţia sexuală sunt
promovate în cadrul disciplinei opţionale „Educaţie pentru sănătate”; în învăţămîntul liceal
subiectele dezvoltarea sexuală, prevenirea sarcinii nedorite şi a infecţiilor cu transmitere sexuală
sunt tratate la disciplina „Educaţie pentru viaţa de familie”. Cursurile respective sunt predate de
către biologi, psihologi școlari etc. Totodată, informarea şi educarea adolescenţilor privind
sănătatea sexual-reproductivă, dezvoltarea deprinderilor comportamentale responsabile şi
sănătoase se realizează obligatoriu în curricula «Dirigenţia», în clasele I-XII, cîte 1 oră pe săptămînă.
Plus la aceasta, în clasele I-IX, prin intermediul disciplinei obligatorii «Educaţia fizică» are loc
predarea, în mediu, a cîte 30 de ore anual, a modulului „Modul sănătos de viaţă”.

În învăţămîntul mediu de specialitate şi secundar profesional formarea deprinderilor de viaţă a

tineretului studios se realizează prin cursul “Educaţia pentru sănătate”. Curricula pentru disciplina
în cauză conţine teme privind profilaxia şi controlul infecţiei HIV/SIDA şi infecţiilor cu transmitere
sexuală, consilierea şi contracepţia în adolescenţă. În afara orelor de program (activităţi
extracurriculare) se organizează lecţii publice cu tematica: „Tineretul şi modul sănătos de viaţă”,
„Metode moderne de contracepţie şi planificarea familiei”, „Un corp sănătos – o minte sănătoasă”. În
fiecare an, elevilor din sistemul învăţămîntului mediu de specialitate şi secundar profesional li se
organizează controlul profilactic şi asistenţă medicală.

La iniţiativa Asociaţiei Germane de Cooperare Tehnică, ministerul a semnat un memorandum cu

privire la implementarea în învăţămîntul profesional al unui curs cu referinţă la formarea
deprinderilor pentru un mod sănătos de viaţă şi profilaxia HIV/SIDA. Proiectul va avea o perioadă
de activitate pînă la 31.11.2010. Cursul de studii respectiv se aplică de la 01.09.2009 în 4 instituţii-
pilot: ŞP nr. 1 Cahul, ŞP Floreşti, ŞP Ştefan Vodă, ŞP Alexandreni, r-nul Sîngerei.

Din anul 2001 a luat amploare proiectul Educaţia „de la egal la egal”, o iniţiativă pentru tinerii care
urmăresc scopul de a-şi dezvolta cunoştinţele, aptitudinile, concepţiile, deprinderile,

54
responsabilităţile şi grija faţă de propria sănătate. În scopul informării despre profilaxia infecţiei
HIV/SIDA şi a bolilor sexual transmisibile în cadrul instituţiilor de învăţămînt superior se
organizează întîlniri şi lecţii tematice cu invitarea specialiştilor Centrului Naţional Ştiinţifico-Practic
de Sănătate a Reproducerii, Genetică Medicală şi Planificarea Familiei, responsabili de consilierea,
profilaxia, diagnosticul şi managementul pacienţilor cu probleme sexuale şi de reproducere.

În cadrul unităţilor de asistenţă medicală ale unor instituţii de învăţămînt superior (Universitatea
de Stat din Moldova, Institutul de Management „IMI-Nova”, Academia de Transporturi, Informatică
şi Comunicaţii) funcţionează cabinete de consiliere anonimă a studenţilor. În anul curent de studii,
de serviciile centrelor au beneficiat aproximativ 59000 tineri. Cele mai solicitate servicii în cadrul
centrelor sunt:
 diagnosticul şi tratamentul confidenţial referitor la infecţiile cu transmitere sexuală (ITS),
inclusiv testarea la infecţia HIV în special în cuplu – 35%;
 consultaţii referitoare la pregătirea pentru viaţa de familie (sexualitate, contracepţie etc.) în
special în cuplu – 25%;
 consultaţii referitoare la dezvoltarea personalităţii, relaţii interumane – 18%;
 probleme sociale legate de integrarea socială, căutarea locului de muncă trai, ajutor material a
adolescenţilor social-vulnerabili – 10%.

Datorită asistenţei internaţionale, studenţii din grupele social-vulnerabile au fost asiguraţi cu

contraceptive, personalul medical din instituţii a fost instruit în probleme ce ţin de planificarea
familiei şi dezvoltarea multilaterală a componentului informaţional-educativ-comunicativ. Au fost
organizate campanii – anti - SIDA /ITS prin intermediul: publicaţiilor şcolare /universitare
periodice, traininguri, tricouri, gazete de perete, mese rotunde etc.”

În concluzie se poate de spus, că în prezent nu există un program unificat de educaţie sexuală sau
formare a deprinderilor de viaţă, care să fie întrodus în curicula obligatorie a instituţiilor de
învâţământ. Programele existente au caracter obtional, date despre grdul de implimentare a lor nu
sunt disponibile. Mecanisme clare (studii comportamentale perioace in scoală de tip HBS nu se
efectuiază)

4.5.2. Crearea mediului sigur şi suportiv

La direct documentul strategic nu a prevăzut activîtîţi în crearea mediului sifur şi suportiv pentru
dezvoltarea şi sănătatea adoelscenţilor. Indirect la acesta s-au referit activităţile legate de implicare
părinţilor, mas-media, a comunităţii în activităţile de informare şi educare în domeniul sănătăţii
sexual-reproductive a adolescenţilor. Ca şi in toate activităţile de informare şi educare, ME îi
revidne rol de coordonare. Activităţile de creare a mediului suportiv şi sigur nu au fost clar
specificate, deacea nu se poate de spus ca au fost partial corespunzătoare sarcinii date. Deoarece
activităţile se creare a mediului sigur și suportiv pentru adoelscenţi nu au fost clar specificate în
documentul strategic, nu au fost identificaţi indicatori in baza cărora să se evaluaze gradul de
implementare a acestora. Ca rezultat, evaluarea dată nu poate prezenta date despre implementarea
activităţilor în domeniul dat.

4.5.3. Facilitarea participării/implicării adolelscenţilor și tinerilor

Documentul strategic prevede implicarea complexă la toate etapele şi cadrul tututor activităţilor ce
ţin de prioritatea SSRA. În acest sens Cadrul de implementare a strategiei prevede “Atragerea
tinerilor: implicarea tinerilor în planificarea, implementarea şi evaluarea activităţilor
informaţional-educativ-comunicative; antrenarea adolescenţilor şi tinerilor în planificarea şi
implementarea serviciilor de sănătate prietenoase tinerilor„

55
Realizările sectorolui de educaţie în implemntarea prevederilor Strategiei Sănătăţii Reproducerii
sunt prezentate în corespundere cu nota informativă de către ME la solicitare MS referitor la
implementarea Strategiei naţionale a sănătăţii reproducerii (din 22.02.2010): „Din anul 2001 a luat
amploare proiectul Educaţia „de la egal la egal”, o iniţiativă pentru tinerii care urmăresc scopul de
a-şi dezvolta cunoştinţele, aptitudinile, concepţiile, deprinderile, responsabilităţile şi grija faţă de
propria sănătate. Pentru prima dată, în calitate de educatori „de la egal la egal” au fost pregătiţi
elevi ai claselor superioare din instituţiile de învăţământ preuniversitar. Actualmente, Educaţia „de
la egal la egal” este oficializată la nivelul Direcţiilor Raionale Învăţământ, Tineret şi Sport. Tinerii
bine instruiţi şi motivaţi, desfăşoară activităţi educaţionale informale /nonformale, organizate cu
semenii lor (persoane asemănătoare cu ei ca vîrstă /context social /interese). Deja în republică
activează 1508 de educatori „de la egal la egal” înzestraţi cu cunoştinţe în domeniul promovării
modului sănătos de viaţă și a profilaxiei HIV/SIDA (căi de infecţie, modalităţi de prevenire), cu o
atitudine tolerantă faţă de persoanele afectate. Beneficiari ai activităţilor educatorilor „de la egal la
egal” au fost 137255 de elevi /studenţi.”

4.5.4. Recomandari

A. Recomandările la capitolul dat sunt adresate, în special, pentru sectorul de

sănătate pentru a facilitata implemntarea SSR de către alte sectoare:

Pentru o mai bună coordonare a activităţilor realizate intersetoral, ar bi binevenit includerea in

Grupul Naţional de Coordonare a Strategiei a reprezentaţionlor Ministerlui Educaţiei, a sectorului
non-gvernamental şi a celui privat.

B. Promovarea informaţiei și educaţiei, formarea deprinderilor de viaţă.

Rolul MS este de:

1. A spori activitatre sa de pledoarie cu ME ca subiectele legate de educaţia sexală să fie incluse în

curricula obligatorie a instituţiilor de învâţămant
2. De a fortifica capacităţile sistemlui de invîţamant prin instruirea asistentelor medicale din scoli
în princiile de oderire a SSPT şi a profesorilor în subiectele legate de educaţia sexuală
3. De a acorda asistenţa tehnică în elaborarea programelor unificate de educaţie sexuală în
instituţiile de învâvămant, adaptate pe vârste
4. Formarea nui sistgem de referinţă clar între serviciile medicale în scoli şi SSPT existente,
aplicare standardelor de calitate (pachetul de bază) în cadrul SSŞ
5. Aderarea la studiul “Deprinderi de Sănătate a Copiilor de vîrsta Şcolară” (HBSC).

C. Crearea mediului sigur și suportiv:

1. să elaboreze principiile de asigurare a mediul sigur şi suportiv pentru dezvoltarea şi sănătatea

adoelscenţilor în corespudere cu prevederele internaţionale şi particularităţile locale şi
măsurile de asigurare a acestora
2. să facă recomandări şi pledoarie pentru alte sectoare în scopul de a asigura mediul sigur şi
suportiv pentru dezvoltarea şi sănătatea adoelscenţilor

D. Facilitarea participării/implicării adolescenţilor și tinerilor:

Implicarea mai activă a tinerilor în evaluarea la mijloc de termen a SSR, a activităţilor de planificare
penrtru perioada următoare in implementarea strategiei date

56
4.6. Reflectarea necesităţilor adolescenţilor și tinerilor în cadrul altor priorităţi a SSR

Revizuirea documentului Strategiei scoate în evidenţă că necesităţile adolescenţilor şi tinerilor au

fost reflectate în cadrul obiectivelor şi cadrului de implementare numai la 2 dintre alte priorităţi –
Planificarea Familială şi Sănătatea sexual-reproductivă a Bărbaţilor.

În cadrul ariei prioritare Planificarea Familiei, atît la nivel de obiective s-a specificat: ” sporirea
participării active şi conştiente a femeilor, bărbaţilor şi tinerilor în luarea deciziilor referitor la
opţiunile reproducerii;” cît şi în cadrul de implementare:

I. Perfecţionarea cadrului legislativ şi normativ:

Crearea unor mecanisme de aprovizionare a grupurilor vulnerabile cu contraceptive moderne fără

plată sau la un preţ accesibil.

II. Accesibilitatea şi calitatea serviciilor:

Efectuarea în cadrul serviciilor de planificare a familiei a conselierii preconcepţionale, după naştere

şi avort, adolescenţilor şi tinerilor, cuplurilor ce suferă de sterilitate, victimelor violenţei şi
traficului;

III. Instruirea furnizorilor de servicii medicale:

Efectuarea instruirii complexe a medicilor cabinetelor de planificare a familiei, medicilor

obstetricieni-ginecologi, medicilor de familie în toate domeniile relevante de sănătate a
reproducerii: planificarea familiei, maternitatea fără risc, sănătatea tinerilor, infecţiile tractului
reproductiv, avortul, infertilitatea, violenţa, traficul, cancerul genito-mamar, menopauza, sănătatea
sexual-reproductivă a bărbaţilor.

IV. Informare, educare şi comunicare:

1. Promovarea educaţiei în planificarea familiei în licee, universităţi şi alte instituţii de învăţămînt;

2. Organizarea sesiunilor de formare în educaţia pentru viaţa de familie pentru cadrele didactice
şi medicale din şcoli;

V. Egalitatea între genuri:

Direcţionarea educaţiei şcolare şi extraşcolare în domeniul planificării familiei, în egală măsură, atît
pentru băieţi cît şi pentru fete.
Aria prioritară Sănătatea sexual-reproductivă a Bărbaţilor, în cadrul de implementare prevede,
la componentul accesibilitatea şi calitatea serviciilor”, promovarea educaţiei şi consilierii băieţilor
în cadrul serviciilor de sănătate prietenoase tinerilor”. În priorităţile unde au fost specificate
necesităţile adolescenţilor şi tinerilor, aceastea au foat corespunsătore obiectivelor propuse.
Specificarea necesităţilor specifice adolescenţilor şi tinerilor în cadrul altor priorităţi ar fi putu
spori potenţialul de atingere a rezultatelor preconizate de aceste priorităţi.

În corespundere cu activităţile planificate în cadrul celor 2 priorităţi marcate mai sus se observă:
 Asigurarea adolescenşilor cu contraceptive moderne gratuite se face pe contul donaţiilor
internaţionale cu preservative prin intermediul reţelei CSPT, CSR, ONG-urile care activează în
prevenirea HIV. Accesul gratuit la alte contraceptive moderne, cum ar fi pastilele
contraceptive, este limitat, si se face in present din cadrul donaţiilor UNFPA prin intermediul
CSR.
 Date despre programe instructive pentru băieţi nu sunt.

57
4.6.1. Recomadările

Specificarea necesităţilor tinerilor în cadrul elaborării programelor de implementare a

priorităţilor strategiei a jumătătii a două de termen:

A. Planificarea familială
Este necesar de specificat la nivel de rezultate şi cadrul de implementare necesitatea ameliorării
accesul adoescenţilor la contraceptivele moderne (prezervative, pastile contraceptive, contracepţia
de urgenţă)

B. Maternitate fără risc

1. Includeredea în cadrul programelor de educaţie sexuală a adolescenţilor componentului legat

de formarea deprinderilor de parentitudine responsabilă
2. Instruirea lucrătorilor medicali în particularităţile conduitei sarcinii la adolescente, care
constituie în prezent 10% din numărul total de naşteri, şi 2,4% din cazurile de mortalitate
maternă în decursul ultimilor 5 ani (2005-2009)

C. Infecţiile cu transmitere sexuală

1. Sporirea accesului adolescenţilor şi tinerilor pentru testarea voluntară şi confidenţială la HIV şi

alte ITS prin intermediul reţelei SSPT, echipelor mobile pentru a accesa grupurile extrem de
vulnerabile pentru testare (utilizând expres-testele)
2. Asigurarea cu medicamente necesare pentru tratamentul sindromal a IG/ITS în cadrul Reţelei a
adolescenţilor şi tinerilor social vulnerabili

D. Avortul in siguranţă

1. De armonizat cadrul legal şi normativ naţional în corespundere cu Convenţia Drepturilor

Copilului (acţionarea în interesul supreme al copilului) referitor la consimţămîntul părinţilor
pentru intervenţiile medicale, în special pentr avort.
2. Instruirea personalului reţelei SSPT în oferirea serviciilor de avort în siguranţă

E. Infertilitatea

Datorită faptului ca infertilitatea de origine tubară predomină în structura infertilităţii, şi luînd în

consideraţie raspăndirea largă a ITS printre adolescenţi, pot fi propuse programele de screening la
Clamydia Tr., pe langă gn., printre adolescenţii sexual-activi pentru a reduce riscul infertilităţii

F. Prevenirea violenţei domestice şi abuzului sexual

1. De a include în programele existe de formare a deprinderilor de viaţă în scoli a subiectelor

legate de prevenirea violenţei domestice şi a abuzului sexual
2. De a elabora şi pune in aplicare un sistem clar de referinţă a casutilor de violenţă şi abuz faţă de
copii şi adolescţi, cu specificarea rolului sistemului de sănătate
3. De a instrui pesonalul medical, în special a celui din cadrul reţelei SSPT, în particularităţile
asistenţei în cazul violenţei sexuale faţă de copii şi adolescenţi

G. Prevenirea traficului de fiinţe umane

De a include în programele existe de formare a deprinderilor de viaţă în scoli a subiectelor legate de
prevenirea traficului fiinţelor umane

58
H. Prevenirea cancerului cervical

Promovarea PVI vaccinării pentru adolescente la vîrsta inante de a incepe relaţiile sexuale

I. Sănătatea sexual-reproductivă a barbaţilor

Elaborarea şi impelmtarea programelor de educaţie pentru băieţi pentru spori implicarea şi lauarea
deciziilor responsabile vizând SSR folosind toate canalele de informare, nu numai reţeua SSPT

4.7. Coordonarea implementării Priorităţii Sănătatea sexual-reproductivă a adolescenţilor şi

tinerilor” în cadrul Strategiei Naţionale în Sănătatea Reproducerii
4.7.1. Evaluarea coordonării implementării Priorităţii Sănătatea sexual-reproductivă a
adolescenţilor şi tinerilor” în cadrul Strategiei Naţionale în Sănătatea Reproducerei

Evaluarea coordonării s-a focusat pe analiza poziţiei şi performanţelor manageriale ale

instituţiei/unităţii de coordonare a implementării Priorităţii ”Sănătatea sexual-reproductivă a
adolescenţilor şi tinerilor” din cadrul SSR.

Instituţia nominalizată de către MS pentru a coordona implementarea priorităţii date din cadrul
SSR este Centrul Naţional Sănătatea Reproducerii şi Genetică Medicală (CNSRGM). Acesta
reprezintă instiţie de nivelul III de referinţă (naţional) în domeniul Sănătăţii Reproducerii, cu
funcţii de a coordona activităţile la nivel naţional în acest domeniu. Instituţia dată a fost şi instituţia
responsabilă de elaborarea Strategiei Naţionale în Sănătatea Reproducerii.Nivelul CNSRGM ca IMSP
de nivel naţional oferă posibilitatea unei bune coordonari la nivel naţional a activităţilor din
domeniul sănătăţii sexual-reproductive ale adolescenţilor. Activităţile de coordonare au inclus
şedinţele de coordonare cu reţiaua SSPT şi factorii de decizie, organizarea treningurilor şi
atelierelor, elborarea ghidurilor, materialelor informaţionale, instrumentelor de monitorizare şi
evaluare a SSPT. Totodată, în prezent CNSRGM are capacităţi umane limitate (numai 0,5 salariu)
destinate să coordoneze activitatea reţelei SSPT. Pînă în prezent activităţile de coordonare a reţelei
SSPT au fost susţinute de către UNICEF.

Crearea Grupului Naţional de Coordonare a SSPT pe lîngă Ministerul Sănătăţii în 2004 şi

reactualizarea acesti grup în 2009 joacă un rol important în procesul de coordonare la nivel
naţional a SSPT. Acest grup condus de Vice-Ministrul Sănătăţii şi având ca membri reprezentanţii
principalelor direcţii a MS, CNSRGM, CSPT, donatori (UNICEF, UNFPA, OMS, DDC), fortifică esenţial
capacităţile de cordonare la nivel naţional a implemntarii Strategiei Naţionale în Sănătatea
Reproducerii.

4.7.2. Recomandări

Pentru a fortifica capacităţile unităţii de coordonare a implementarii Strategiei Sănătăţii

Reproducerii ar fi binevenit:
1. Mărirea numărului de state destinate în cadrul CNSRGM pentru activităţile demonitorizare şi
evaluare
2. De a crea în baza unui Centru de Sănătate prietenos Tinerrilor mai performant un centru de
resurse în promovarea SSPT.
3. De a include în grupul naţional de coordonare a implementarii Strategiei Sănătăţii Reproducerii
Ministerul Educaţiei, ONG active în domeniu.

59
V. Progresul in atingerea scopurilor privind reducerea ITS, inclusiv HIV/SIDA

5.1. Introducere 60
5.2. Evaluarea la mijloc de termen a compartimentului ITS/HIV/SIDA a SNSR 62
5.3. Guvernarea 63
5.4. Informaţii de sănătate 64
5.5. Generarea resurselor: 65
5.6. Prestarea serviciilor 67
5.7. Finanţarea 68
5.8. Recomandări 69

5.1. Introducere

În ultimii ani se manifestă diminuarea înregistrării cazurilor noi a infecţiei HIV în rîndul
utilizatorilor de droguri intravenoase (UDI) de la 84,4% în 2000 la 17,85% în 2008 şi sporirea
numărului persoanelor infectate pe cale heterosexuală de la 15,6 % în 2000 la 75,82% în 2008
(vezi Figura.9).

100% 7,1
17,85
90%
80% 30,37
38,19
70% 42,77
60% 50,14
54,54
50%
40% 69,85
76,72
30%
85,1 84,8 84,4
88,3 88,7
20% 75,82
10,1 13,3 20,26 29,14 48,17 59,71
10% 92,9 14,9 15,6
43,87 55,33 68,67
0%
Pînă 1996 1997 1998 1999 2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008
1995
Nedeterminat Posttransfuzional Perinatal Sexual UDI

Fig.9. Distribuţia cazurilor noi HIV după calea de infectare (%) în Republica Moldova, 1995-
2008 6

O îngrijorare deosebită reprezintă faptul menţinerii trendului constant de creştere a cazurilor de

transmitere sexuală a infecţiei HIV. Astfel, calea sexuală de transmitere în 2008 a crescut de 5 ori în
comparaţie cu 2000, constituind absoluta majoritate de 75,82% în structura cazurilor noi de HIV.
Se consideră ca majoritatea celor infectaţi pe calea sexuală au fost parteneri sexuali ai aşa ziselor
populaţii cu risc sporit de infectare (PRSI), incluzând lucrători ai sexului comercial (LSC), bărbaţi ce
fac sex cu bărbaţi (BSB) şi utilizatori de droguri injectabile (UDI). Fiind reprezentanţi ai
„populaţiilor liante”, aceştea contribuie la instalarea trendului de generalizare epidemică şi ridică
problema intensificării măsurilor de prevenire a transmiterii sexuale a infecţiei HIV.

6
Datele Centrului Naţional Ştiinţifico-practic de Medicină Preventivă, 2009
În acelaşi timp, statistica oficială privind ITS indică trendul de reducere a morbidităţii prin sifilis
(în 2000 – 98,8 per 100,000 populaţie, în 2007 – 77,2; în 2008 – 71,4), de rând cu acelaşi trend
pentru incidenţa gonoreei (vezi Tabelul 13). Totodată, se menţine un nivel înalt al chlamidiozei
urogenitale şi a trichomoniazei. Totalmente, indicele cumulativ al ITS rămâne practic la acelaşi
nivel, demonstrând o uşoară creştere de la 618,7 per 100,000 populaţie in 2000 în comparaţie cu
652,6 în 2008.

Tabelul 13 Incidenţa ITS 2000-20087

Infecţie Infecţie
Sifilis toate urogenitală cu urogenitală cu Infecţii virale
Anul Gonoree Total
formele Trichomonas Chlamydia urogenitale
vaginalis trachomatis
2000 97,8 50,1 378,6 59,3 32,9 618,7
2001 101,1 41,4 347,3 50,6 12,2 552,6
2002 94,7 40,7 386,0 74,2 38,0 633,6
2003 80,5 47,7 414,0 23,5 7,0 572,7
2004 71,1 51,4 336,2 68,7 18,5 545,9
2005 69,4 53,5 352,8 91,8 39,4 606,9
2006 68,6 50,7 344,8 80,1 41,6 585,8
2007 77,2 48,7 369,4 78,7 36,7 610,7
2008 71,4 46,6 376,6 104,9 53,1 652,6

Aceste trenduri par a fi ilogice pe fundalul ascensiunii transmiterii sexuale a infecţiei HIV şi pot fi
explicate prin subraportarea cazurilor ITS în serviciul dermatovenerologic de stat. Această
evidenţă poate fi interpretată şi prin transferul pacienţilor de la instituţiile dermatovenerologice de
stat spre clinicile private de specialitate, precum şi prin expansiunea autotratamentului, dat fiind
accesibilitatea antibioticelor fără prescripţie medical. Aceasta de asemenea permite a sugera că
instituţiile dermatovenerologice şi cele HIV/SIDA se confruntă cu diferite grupuri de populaţie cu
un diferit nivel de vulnerabilitate ITS/HIV, însemnând că majoritatea reprezentanţilor PRSI, în care
infecţia HIV disiminează rapid, evită instituţiile dermatovenerologice şi nu se adresează pentru
asistenţă medicală în caz de ITS.

În corespundere cu datele epidemiologice accesibile, epidemia HIV în Republica Moldova rămâne

concentrată în PRSI, cele mai importante fiind: UDI, LSC, BSB, adolescenţii cu risc sporit de infectare
(ARSI) şi deţinuţii. Programele de prevenire pentru aceste grupuri joacă cel mai important rol în
determinarea evoluţiei ulterioare a epidemiie HIV. În acelaşi timp, definirea “populaţiilor cu risc
sporit de infectare” (PRSI) este subiectul unor debate în dăsfăşurare. În documentele instructiv-
metodice ale MS sunt divergenţe esenţiale în relaţie cu definirea grupurilor vulnerabile şi de risc
pentru ITS. Organizaţia Mondială a Sănătăţii (OMS) consideră că acestea, în primul rând, sunt:
utilizatorii de droguri intravenoase, bărbaţii sex bărbaţi şi femeile ce practică sexul comercial. În
Ordinul MS nr. 284, menţionat mai sus, în calitate de grupuri de risc sunt indicate următoarele
categorii: vagabonzii, emigranţii care nu au loc stabil de trai, persoanele reţinute în izolatoarele de
detenţie provizorie, în camerele de dezalcoolizare, în punctele de triere pentru maturi şi minori,
persoanele eliberate din instituţiile penitenciare, tinerii la înregistrarea căsătorie.

Conform rezultatelor studiului de prevalenţă HIV condus în rîndul grupurilor de populaţie cu risc
sporit de infectare în 2007, prevalenţa HIV pentru UDI a ajuns la 21%, pentru lucrătoarele sexului
comercial (LSC) – 11% şi pentru BSB – aproximativ 4.8%. Este de recomandat ca suplimentările
ulterioare a grupurilor definite ca PRSI să se facă doar în baza unor studii riguroase de prevalenţă
HIV şi ITS, care clar să pună în evidenţă că un grup particular demonstrează un nivel semnificativ
mai înalt de HIV/ITS în comparaţie cu populaţia generală. O populaţie cheie pentru care la moment

7
Datele IMSP Dispensarul Dermatovenerologic Republican, 2009

61
se constată un deficit de date în Republica Moldova sunt adolescenţii (12-19 ani) cu risc sporit de
infectare (ARSI). În multe ţări adulţilor tineri şi adolescenţilor le revine 40-50% din povara ITS.[3]

Importanţa detectării şi tratării ITS în PRSI, în calitate de modalitate de a controla transmiterea

infecţiei HIV, este bine documentată de experienţa internaţională [13,22,23,46,47] şi are o
relevanţă specială pentru ţările, precum Republica Moldova, aflate în faza unei epidemii HIV
concentrate cu semne de răspândire în populaţia generală. În vederea unui răspuns eficient la o
asemenea situaţie, este necesară o reconfigurare destul de radicală a serviciului ITS existent pentru
a satisface necesităţile sănătăţii sexuale a populaţiilor marginalizate, care au dificultăţi în accesarea
serviciilor ITS din cauza costurilor şi a atitudinilor ostile din partea prestatorilor de servicii,
precum şi beneficiarilor de servicii din rândul populaţiei generale.

Consecinţele ne aplicării măsurilor de rigoare pentru controlul ITS în rândurile PRSI se reflectă în
Figura 4, care demonstrază divergenţa epidemiei HIV dintre Europa vestică şi cea estică (CSI).
Aceste trenduri nu pot fi reversate fără eforturi semnificative întreprinse în domeniul sănătăţii
sexuale a PRSI. Este important de a identifica barierele în acordarea serviciilor ITS pentru PRSI,
acestea fiind depăşite prin implementarea unor recomandări fezabile (vezi anexa nr.1). În acest
context, este necesar de a pune în discuţie şi oportunitatea adoptării conduitei sindromale ITS
pentru PRSI, care ar putea oferi soluţii în redresarea situaţiei actuale în domeniul ITS în Republica
Moldova.

Studiile populaţionale au demonstrat că pentru a asigura un impact pozitiv al intervenţiilor de

prevenire în evoluţia epidemiei HIV, acestea trebuie să acopere cel puţin 60% a populaţiilor ţintă.
[58,59] Numărul estimativ a PRSI în Republica Moldova rămâne a fi necunoscut. Luând în
consideraţie faptul că în Moldova nu există estimări sigure a populaţiilor cu risc sporit de infectare,
nu este posibil să se evalueze acoperirea PRSI cu servicii ITS. Serviciile curente acordate în
domeniul diagnosticului şi tratamentului ITS pentru PRSI nu sunt pe deplin adecvate şi necesită o
extindere urgentă pentru a atinge nivelul de impact asupra epidemiei HIV şi a preveni creşterea
ulterioară a transmiterii sexuale şi generalizarea epidemiei HIV.
Luând în consideraţie cele menţionate mai sus, se poate conchide următoarele (vezi Figura 10):
180  În contextul creşterii rolului transmiterii
160 sexuale în infecţia HIV, intervenţiile în
140 domeniul diagnosticului şi tratamentului ITS
120
necesută o intensificare la nivel naţional şi
local, având o contribuţie esenţială în
100
prevenirea HIV;
80
60  Sistemul actual de asistenţă în domeniul ITS în
40
Republica Moldova nu este orientat către
grupurile vulnerabile pentru HIV şi ITS şi nu
20
asigură acoperire suficientă cu intervenţii
0
2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007
adecvate, cost-eficiente şi bazate pe dovezi,
Vest Centru Est astfel făcându-se necesar revizuirea practicelor
Fig. 10. Cazurile HIV pe un milion de lucru a prestatorilor de servicii ITS;
al populatiei, Regiunea OMS  Intervenţiile în domeniul ITS adresate PRSI
pentru Europa (Vest, Centru, necesită a fi extinse penrtu a asigura o
Est), 2000-2007 acoperire adecvată printre grupurile
vulnerabile pentru HIV.

5.2. Evaluare la Mijloc de Termen (EMT) a compartimentului ITS/HIV/SIDA a Strategiei în

Sănătatea Reproducerii (SR)

Obiective stipulate în prevenirea şi managementul infecţiilor tractului reproductiv:

 Ameliorarea diagnosticului infecţiilor cu transmisie sexuală şi infecţiei HIV/SIDA în clinicele de
sănătate a reproducerii;

62
 Ameliorarea consultării şi managementului pacienţilor suferinzi de infecţii cu transmisie
sexuală şi infecţia HIV/SIDA;
 Sporirea accesului populaţiei la serviciile de profilaxie, diagnostic şi tratament a infecţiilor cu
transmisie sexuală şi a infecţiei HIV/SIDA;
 Creşterea nivelului de informare şi educare a populaţiei referitor la posibilităţile şi modalităţile
diagnosticului infecţiilor cu transmisie sexuală şi a infecţiei HIV/SIDA.

Rezultate asteptate în prevenirea şi managementul infecţiilor tractului reproductiv:

1. Consilierea pacienţilor infectaţi cu ITS va fi integrată în serviciul de planificare a familiei şi de

medicină primară.
2. Va creşte nivelul de informare şi educare a populaţiei în vârsta de reproducere referitor la
infecţiile cu transmisie sexuală şi infecţia HIV/SIDA (va depăşi 75%).
3. Va spori gradul de participare a populaţiei în vârsta de reproducere în primirea deciziilor vizavi
de comportamentul de risc.
4. Incidenţa HIV/SIDA va rămâne la nivelului anului 2004. Se va reduce frecvenţa transmiterii
infecţiei HIV de la mamă la făt sub 1,0%.

Rezultatele EMT în prevenirea şi managementul ITR/ITS/HIV:

1. Consilierea la ITS la moment nu este integrată în serviciul de planificare a familiei, în

medicina primară şi nici chiar în oficiile de Consiliere şi Testare Voluntară la infecţia HIV.
2. Cunoştinţele despre HIV/SIDA în rândul tinerilor de 15-24 ani (indicator integrat) – 40,8%
(inclusiv în mediul rural – 34,9%). Indicatorul integrat pentru 2008 este cu 14,8% mai mare
decât în studiul similar din 2006. Majoritatea absolută a respondenţilor (94,1%) au auzit vre-o
dată despre ITS. Doar 47,8% au ştiut să indice un semn clinic al ITS.[59] Astfel, indicatorul de
75% informare a populaţiei fertile despre HIV şi ITS nu a fost atins.
3. Vârsta mediană a debutului vieţii sexuale este de 19 ani (B – 17 ani, F – 20 ani); 62,7% din tineri
care au avut vreodată relaţii sexuale au folosit prezervativul la primul contact sexual din viaţă;
17,7% din tineri au relatat contacte sexuale cu doi sau mai mulţi parteneri pe parcursul
ultimelor 12 luni.[59]
4. Incidenţa HIV/SIDA în 2004 a constituit 8,41 / 100000; în 2008 – 19,34 / 100000, astfel
indicatorul de menţinere a incidenţei HIV la nivelul anului 2004 nu a fost atins.
5. Republica Moldova a obţinut rezultate excelente în reducerea ratei de transmitere de la mamă
la făt (PTMF) a infecţiei HIV de la 10% în 2004 la 1.7% în 2008. Dar, indicatorul transmiterii
materno-fetale a infecţiei HIV sub 1,0% nu a fost atins.

5.3. Guvernarea

Rezultate

 Legea „Cu privire la profilaxia infecţiei HIV/SIDA.” (2007);

 Standardul „Supravegherea epidemiologică a infecţiei HIV/SIDA” (2007);
 Standardul „Îngrijirea paliativă a pacienţilor cu HIV/SIDA” (2008);
 Protocoalele naţionale privind acordarea asistenţei şi tratamentului în infecţia HIV/SIDA
(2010);
 Regulile de examinare şi supraveghere medicală pentru depistarea contaminării cu virusul
imunodeficienţei umane - maladia SIDA (2007);
 Conceptul privind serviciile de consiliere şi testare voluntară (2007).
 Programul Naţional HIV/SIDA/ITS 2006-2010

63
 Ghidul Naţional de diagnostic şi tratament al infecţiilor cu transmitere sexuală, 2005
 Program Naţional informaţional SIME-HIV/SIDA/ITS, 2010
 Serviciul ITS are ca călăuză şi directivă in activitate Hotărarea Guvernului Republicii Moldova
din 18.06.2001 nr.482 „Cu privire la măsurile de profilaxie şi combatere a infecţiei HIV/SIDA şi
infecţiilor cu transmitere sexuală” şi activează conform ordinului MS din 17.10.2002 nr.284
„Despre intensificarea măsurilor de supraveghere epidemiologică prin infecţiile transmise
sexual”.

Bariere
 Legea Ocrotirii Sănătăţii nr.411, 1995, articolul 45 „Asistenta medicala pentru persoanele care
sufera de boli venerice” - are un caracter coercitiv şi punitiv; foloseşte noţiunea invechită de
“boli venerice”.
 Ordinul MS nr.284, 2002, „Despre intensificarea măsurilor de supraveghere epidemiologică
prin infecţiile transmise sexual”:
- Defineşte alte populaţii cu risc sporit de infectare (PRSI) cu ITS: vagabonzii, emigranţii care
nu au loc stabil de trai, persoanele reţinute în izolatoarele de detenţie provizorie, în
camerele de dezalcoolizare, în punctele de triere pentru maturi şi minori, în spelunci,
persoanele eliberate din instituţiile penitenciare, tinerii la înregistrarea căsătorie şi nu cele
stabilite de PN HIV/SIDA/ITS: UDI, LSC, BSB şi deţinuţii;
- Nu permite aplicarea tratamentului anonim şi confidenţial şi pentru persoanele cu risc
sporit de infectare pentru ITS.
 La moment PRSI nu li se oferă tratament imediat pentru simptomele ITS din cauza:
- Inaccesibilităţii testelor rapide pentru ITS în Republica Moldova,
- Practicii de a referi persoana în cazul testului screenng pozitiv la un specialist
dermatovenerolog pentru efectuarea testului de confirmare (în special pentru sifilis şi
gonoree),
- Interdicţiei tratamentului sindromal anonim al ITS pentru PRSI.
 Studiul de aderenţă la cadrul Ghidului Naţional ITS, 2009 a demonstrat că aderenţa declarată a
medicilor dermatovenerologi la cadrul Ghidului Naţional al sifilisului este de 75.6±4.53%; în
acelaşi timp, aderenţa reală este de numai 55.55±5.24% (p<0.01). Astfel, se constată
insuficienţa cadrului de instituţionalizare a Ghidului Naţional ITS şi se invocă calitatea
Protocolului Naţional ITS.
 Absenţa Standardului de supraveghere epidemiologică a ITS
 Absenţa cadrului normativ de integrare reală a serviciului ITS în structurile de sănătate
reproductivă. La moment cooperarea cu sistemul de sănătate reproductivă se reduce la
serviciile Laboratorului Centralizat din cadrul IMSP DDVR.

5.4. Informatii de sanatate

Rezultate

 Prevenţia HIV în rândul populaţiilor cu risc sporit de infectare: 29 proiecte de reducere a

riscurilor pentru UDI, 5 proiecte pentru LSC şi 2 proiecte pentru BSB. În iunie 2008, de
intervenţii au fost acoperiţi 12,800 UDI, 1,053 LSC, 782 BSB şi 5,518 şoferi de cursă lungă. [7]
 Cunoştinţele despre HIV au fost analizate în rândul tinerilor de 15-24 ani în 2006 şi în 2008.
Indicatorul integrat al cunoştinţelor privind HIV a crescut semnificativ de la 26.0% în 2006 la
40.8% în 2008. [59]
 Rezultatele preliminare a celui mai recent studiu asupra populaţiei generale arată valoare de
30.6% a indicatorului integrat de cunoştinţe HIV în 2009 în populaţia generală de 15-49 ani.
[68]

64
 Alte iniţiative în aria de prevenire pentru tineri au inclus lansarea activităţilor de la egal la egal
şi dezvoltarea reţelei celor 12 Servicii Prietenoase Tinerilor cu un număr cumulative de
239,000 de beneficiari ai tuturor serviciilor.
 Introducerea cursului Deprinderi de Viaţă în şcoli ca un obiect obligator a fost pilotată în 2005-
2006, dar iniţiativa a fost întâmpinată cu ostilitate şi dezbateri, care au limitat cursul la statutul
de facultative/opţional pentru elevii de 12 ani sau mai în vârstă.

Bariere

 Majoritatea eşecurilor activităţilor de prevenire pentru diferitele subpopulaţii sunt datorate

rezistenţei din partea variatelor grupuri sociale, inclusiv din sistemul educaţional, grupuri de
părinţi şi grupuri religioase, promovarea schimbării comportamentului spre sex protejat a fost
de multe ori voalată ceea ce a dus la confuzia mesajului.
 Conform studiilor recente desfăşurate de Fundaţia SIDA Est-Vest (AFEW) pe marginea
problemelor de stigmă şi discriminare generate de HIV în Moldova, aproape 70% din populaţie
au arătat grad mare de intoleranţă faţă de persoanele ce trăiesc cu HIV.

5.5. Generarea resurselor

5.5.1. Resurse umane

Rezultate

A fost menţinut serviciul dermatovenerologic structurat: Dispensarul Dermatovenerologic

Republican, Dispensarul Municipal Dermatovenerologic Chişinău, Dispensarul Dermatovenerologic
Municipal Bălţi, specialişti dermatovenerologi în 35 secţii consultative raionale. Serviciile
specilaizate în domeniul infecţiilor cu transmitere sexuală (ITS) sunt asigurate de 135 specialişti
dermatovenerologi (55 – în secţiile consultative raionale; 48 – în 2 municipii Chişinău, Bălţi; 32 –
IMSP DDVR şi servicii medicale departamentale); acoperirea pe ţară – 0,4 / 10000 (0,5 în municipii
şi 0,2 în raioane). Asistenţa ITS este susţinută şi de alţi specialişti – obstetricieni-ginecologi, urologi,
medici de familie.

Bariere

 Pentru finele 2009 se constată că în 2 raioane nu sunt specialişti dermatovenerologi; din 100
rezidenţi licenţiaţi pe parcursul a ultimilor 15 ani, doar 3 au plecat în raioane; vârsta
pre/pensionară se denotă la 50% specialişti dermatovenerologi.
 Se constată insuficienţa cadrului normativ care ar facilita transferul competenţelor în domeniul
ITS/HIV de la medicii specialiști la medicii de familie și la lucrătorii medicali din oficiile de
sanatate a reproducerii (planificare a familiei).

5.5.2. Asigurarea cu medicamente si echipament

Rezultate

 Instituţiile dermatovenerologie sunt asigurate satisfăcător cu medicamente şi cu echipament

pentru diagnosticul sifilisului şi alte ITS (36 laboratoare TPHA în teritorii şi municipii; 3
laboratore ELISA sifilis în municipii; 2 laboratoare imunoblot sifilis; serologie plus PCR la
chlamidii şi CMV – in IMSP DDVR (Dispensarul Dermatovenerologic Republican)).
 Structura clar definită a algoritmului testării la HIV şi diagnosticului şi referirea mostrelor
pozitive către Laboratorul Naţional SIDA a îmbunătăţit considerabil controlul procesului de
testare şi calităţii rezultatelor. Personalul din laboratoare a fost instruit în utilizarea

65
 procedurilor de testare calitativă. DDVR a fost dotat cu flow-citometru şi echipament PCR.
Sistemul naţional de transfuzie a sîngelui utilizează de asemenea echipament avansat şi teste cu
sensibilitate înaltă pentru testarea la HIV şi metoda combinată PCR pentru eliminarea completă
a riscului existenţei HIV.
 Din 2006, a fost înregistrat un progres semnificativ în asigurarea îngrijirilor medicale şi
tratamentului pentru persoanele care trăiesc cu HIV şi SIDA în Moldova. La momentul actual,
terapia antiretrovirală (ARV) este disponibilă tuturor pacienţilor cu HIV/SIDA raportaţi şi
eligibili în Moldova, în baza indicaţiilor clinice/imunologice în cadrul a două unităţi pe malul
drept şi în cadrul a unei unităţi pe malul stîng. Estimările UNAIDS evidenţiază 8814 adulţi (cu
vîrsta cuprinsă între 15-49 ani) şi 51 copii (<15 ani) care trăiesc cu HIV/SIDA (PHIV) la situaţia
din decembrie 2007, inclusiv 2582 femei (29.3%) şi 6232 bărbaţi (70.7%).[67] Contrar
estimărilor, pentru aceeaşi perioadă Centrul Naţional SIDA a raportat un număr de 4131
persoane care trăiesc cu HIV în Republica Moldova. [4] Din numărul total de persoane HIV
infectate înregistrate de către Centrul Naţional SIDA, aproximativ 2000 PHIV sunt monitorizaţi
de către DDVR, unde este amplasată secţia pentru terapia ARV. În conformitate cu estimările,
856 persoane au nevoie de ARV, dar de fapt la sfârşitul anului 2007 beneficiau doar 464 sau
54.2%. [27] Din 2003, cînd terapia ARV a devenit disponibilă în Moldova, 1232 persoane au
iniţiat tratamentul (964 pe malul drept şi 268 pe malul stîng). La situaţia din decembrie 2009,
776 pacienţi de pe malul drept şi 209 de pe malul stîng erau încadraţi în terapia ARV. Accesul la
terapia ARV diferă după gen, bărbaţi fiind mai mult decît femei (bărbaţi – 70%, femei – 30%).
Datele privind accesul grupurilor vulnerabile nu sunt disponibile. La sfîrşitul anului 2009,
procentajul persoanelor care se află în tratament ARV după 12 luni este de 95.2% pentru malul
drept (160 din 168 pacienţi) şi 62.7% pentru malul stîng (62 din 102), cu un total de 82.9%. La
sfîrşitul anului 2009, în scopul monitorizării statutul PHIV şi eficienţa terapiei ARV pe teritoriul
ţării, au fost efectuate 4933 teste privind încărcătura virală şi 3274 teste CD4/CD88. Lipsesc
datele privind numărul pacienţilor care au fost testaţi pentru CD4 pentru a determina dacă au
nevoie de terapia ARV.
 O realizare semnificativă este asigurarea tratamentului ARV în cadrul sistemului penitenciar.
Deţinuţii HIV+, care au nevoie de terapie ARV, beneficiază de tratament în cadrul Spitalului
Penitenciarului de la Pruncul, ceea ce reprezintă al doilea centru stabilit de tratament în ţară. În
baza Ordinului Departamentului Instituţiilor Penitenciare nr. 54 din 16.04.2004 „privind
instituirea tratamentului ARV”, medicul infecţionist a fost desemnat coordonator al
tratamentului. Ordinul a stabilit şi spitalizarea pacienţilor încadraţi în terapia ARV în fiecare 6
luni în cadrul unităţii de boli infecţioase al Spitalului Pruncul; în cazul indicaţiilor medicale,
spitalizarea are loc mai des.

Bariere

 Testul ELISA la chlamidii – nu sunt teste în raioane; cultura la gonoree se face doar în Chişinău
şi Anenii-Noi; testarea este gratuită doar pentru sifilis şi parţial pentru gonoree.
 Absenţa testelor rapide la sifilis, gonoree, chlamidie, dar și la HIV, la nivelul primar si secundar,
ce ar face posibil complementarea competenţelor medicilor de familie și din oficiile de sanatate
a reproducerii cu cele de diagnostic, dar si de tratament pentru grupurile vulnerabile si cu risc
sporit de infectare.
 Sistemul de procurare a seturilor pentru laborator, re-agenţilor şi rezervelor pentru testarea la
HIV şi monitorizare este inconsistent şi slab gestionat la nivel regional şi naţional. Sistemul de
procurări nu se aliniază corectitudinii sarcinilor specifice.
 Mulţi din reprezentanţii personalului de conducere din laborator sunt bine instruiţi în
disciplinele generale de laborator, dar nu au oportunităţi pentru educaţie avansată şi instruire
privind testarea specifică la HIV, în special în aspectele esenţiale privind asigurarea calităţii,

8
Datele raportului anual al Departamentului privind tratamentul HIV/SIDA, DDVR

66
 testul de confirmare, flow-citometria şi mai multe tehnologii avansate moleculare aşa precum
încărcătura virală şi PCR.

5.6. Prestarea serviciilor

Rezultate

 Cadrul Ghidului Naţional ITS din 2005, este în conformitate cu Ghidul European de conduită ITS
din 2001, precum şi a Ghidului OMS de management al ITS din 2003. Ghidul Naţional de
diagnostic şi tratament al ITS este postat pe pagina Web a MS:
http://www.ms.md/public/info/Ghid/ghiduri/ghid/diagnosticare/. Ghidul ITS a fost editat în
850 exemlare. Au fost efectuate 8 treninguri zonale de instituţionalizare a Ghidului ITS cu
participarea medicilor dermatovenerologi şi medicilor de familie (aprilie-iunie 2005) şi
invitarea specialiştilor din raionale alăturate conform ordinului MS, conţinând programul şi
orarul treningurilor. Ghidul ITS a fost repartizat medicilor specialişti şi medicilor de familie la
întrunirile profesionale şi în cadrul treningurilor zonale – în total au fost distribuite 550 de
exemplare şi instruiţi 392 specialişti.;
 Anual sunt actualizate standardele medico-economice de asistenţă medicală în
dermatovenerologie, incluzând diagnosticul şi tratamentul ITS, în cadrul Companiei Naţionale
de asigurări obligatorii în medicină;
 Semestrial se evaluează calitatea diagnosticului ITS în laboratoarele raionale şi municipale.
 Menţinerea Programului Naţional de screening al gravidelor la sifilis: ultimii zece ani au fost
testate anual circa 32-38 mii de gravide, depistându-se anual circa 90-150 cazuri de sifilis la
gravide; cazurile de sifilis congenital au oscilat în ultimul deceniu între 13 în 2000 la 2 cazuri în
2007 şi 1 caz în 2009;
 La sfîrşitul anului 2009, pe teritoriul Republicii Moldova funcţionau 15 laboratoare, în cadrul
cărora se efectuează testarea la HIV (14 pe malul drept şi 1 pe malul stîng), inclusiv laboratorul
naţional de referinţă SIDA în cadrul Centrului SIDA. Laboratoarele regionale asigură doar
testele de tipul ELISA, confirmarea testului Western Blot este responsabilitatea laboratorului
naţional de referinţă SIDA.
 La moment activează 56 centre de consiliere şi testare voluntară (CTV), în total fiind
preconizate 74.
 La momentul actual, terapia antiretrovirală este disponibilă tuturor pacienţilor cu HIV/SIDA
raportaţi şi eligibili în Moldova, în baza indicaţiilor clinice/imunologice în cadrul a 2 unităţi pe
malul drept şi o unitate pe malul stîng.
 Republica Moldova a obţinut rezultate excelente în reducerea ratei de transmitere de la mamă
la făt (PTMF) a infecţiei HIV de la 10% în 2004 la 1.7% în 2008. Succesele notabile au fost
obţinute în procesul de acoperire cu servicii pentru femeile gravide, consilierea şi testarea,
oferirea profilaxiei ARV femeilor HIV pozitive şi noilor născuţi, cît şi furnizarea laptelui praf şi
detectarea timpurie HIV la copii prin metoda PCR. Este important să se menţioneze că mai
multe femei gravide HIV pozitive au decis să devină însărcinate şi să-şi păstreze sarcina în
2007, exprimînd o mai mare încredere în serviciile ARV disponibile în ţară. Modelul centralizat
de prestare a serviciilor PTMF, cu 4 instituţii ce oferă intervenţii specifice de profilaxie ARV şi
de îngrijire în timpul naşterii s-a dovedit a fi eficient, dar numărul de cazuri este mic.
 În perioada anilor 2005-2008 au fost elaborate şi aprobate noi ghiduri de PTMF, au fost
instruiţi membri ai personalului medical din instituţii specializate şi spitale raionale în
domeniul PTMF. O echipă specializată în îngrijirea ARV a fost instruită peste hotare în ceea ce
priveşte terapia ARV pediatrică. În 2007 a fost deschis un departament pediatric de terapie
ARV, oferind 3 saloane pentru tratarea mamelor HIV infectate, a copiilor, şi care are teren de
joacă pentru copii.

67
 Centrul Medical prietenos tinerilor „Neovita” care acordă asistenţă medicală profilizată, inclusiv
în domeniul ITS (pentru adolescenţii cu risc sporit de infectare, lucrătoare a sexualui comercial
şi, mai recent, pentru bărbaţi ce fac sex cu bărbaţii), este o instituţie model în acest respect.

Bariere

 Nu există un serviciu integrat de sănătate reproductivă şi cel ITS;

 Nu există profilizarea serviciilor destinate populaţiilor cu risc sporit de infectare ITS/HIV, în
special pentru utilizatorii de droguri intravenoase (UDI), lucrătorii sexului comercial (LSC),
bărbaţi ce întreţin relaţii sexuale cu bărbaţii (BSB);
 Programele de profilaxie ITS sunt adresate preponderent populaţiei generale şi nu grupurilor
cu risc sporit de infectare, inclusiv si în cadrul centrelor CTV;
 Nu sunt disponibile testele rapide pentru ITS şi nu este instituţionalizată conduita sindromală a
cazului ITS.
 Testele rapide la HIV sunt destinate doar pentru maternităţi în cazul gravidelor care nu au fost
testate anterior.
 Capacitatea de a ajunge la persoanele care trăiesc cu HIV pentru a monitoriza progresul clinic
după diagnosticul cu HIV şi înainte de indicaţiile clinice pentru tratamentul HIV este slabă,
precum şi transferul pacienţilor de la Centrul Naţional SIDA la DDVR este limitat de modelele
existente de referinţă. Rolul specialistului infecţionist este inegal în diferite regiuni precum şi
implicarea în monitorizarea pacientului cu HIV. Drept rezultat, din 5000 pacienţi, înregistraţi în
cadrul Centrului SIDA, doar 2000 sunt în cadrul registrului DDVR.
 Monitorizarea pacienţilor în ceea ce priveşte infecţiile oportuniste este limitată din cauza lipsei
accesului corespunzător la examinările de laborator.
 Sunt limitări semnificative în ceea ce priveşte capacitatea de gestionare a două co-infecţii, des
întîlnite: TB şi hepatitele. Lacunele des întîlnite se referă la diagnosticul tuberculozei.
Diagnosticul tuberculozei extra-pulmonare este în mod particular slab. Rapoartele indică că
chirurgii refuză adesea efectuarea biopsiilor persoanelor HIV pozitive. Deşi hepatitele virale
sunt o cauză majoră ce provoacă morbiditatea şi mortalitatea în rîndul pacienţilor cu HIV,
Programul Naţional SIDA nu prevede tratamentul hepatitelor virale pentru PHIV din cauza
costurilor înalte (medicamente, teste, laboratoare).
 Strategia de descentralizare este implementată cu dificultate, deoarece instituţiile medicale şi
personalul nu este instruit în acest domeniu, dar şi din cauza unui nivel înalt de discriminare în
sistemul general de sănătate în comparaţie cu serviciile specializate. Prin urmare, accentul se
pune din partea regiunilor pe serviciile specializate din Chişinău. De exemplu, există
discriminare şi alte bariere din partea personalului medical în ceea ce priveşte accesul
pacienţilor cu HIV la diferite proceduri de diagnosticare precum endoscopia.

5.7. Finantarea

Rezultate

Finanţarea sectorului ITS este tripartită – Compania Naţională de Asigurări în Medicină; GFATM
pentru Programul Naţional HIV/SIDA/ITS 2006-2010; servicii contra plată achitate de populaţie.
Serviciile Consiliere şi Testare Voluntară (CTV) sunt acoperite financiar de către Comisia Naţională
de Asigurare Medicală.

Bariere

 Problema finanţării serviciilor ITS pentru persoanele care nu deţin poliţa de asigurare (30%
populaţie), în special pentru populaţiile cu risc sporit de infectare ITS. Sistemul curent de

68
 asigurare a îngrijirilor medicale în cazul ITS în Republica Moldova nu este orientat către
încadrarea şi asigurarea programelor pentru grupurile cu risc sporit de infectare. La momentul
actual nu se alocă resurse financiare din bugetul public pentru a facilita prestarea serviciilor
speciale pentru grupurile cu risc sporit de infectare în cadrul serviciilor existente în domeniul
ITS.
 Din punct de vedere financiar, medicamentele sunt procurate 100% din resursele grant-ului
Fondului Global. Adiţional, comunitatea PHIV şi-a exprimat îngrijorarea privind achiziţionarea
unor medicamente ARV care nu sunt înregistrate în ţară şi lipsa mecanismului naţional de
verificare a calităţii medicamentelor disponibile utilizatorilor finali.
 Angajamentul Guvernului de a acorda resurse, suport şi servicii pentru LSC şi BSB şi de a adresa
barierele legale, financiare şi administrative existente în calea accesului la servicii pentru
populaţiile cu grad sporit de infectare indică că încă multe rămân a fi rezolvate pentru a
soluţiona situaţia epidemiei HIV în rândul celor mai vulnerabile populaţii. Contribuţia
financiară a Guvernului şi implicarea în eforturile de prevenţie în rândul populaţiilor cu grad
sporit de vulnerabilitate la infecţia a fost nesatisfăcătoare. Coordonarea livrării serviciilor de
către Guvern precum şi celor livrate de ONG-uri necesită îmbunătăţire pentru a acorda
durabilitate întregului program de prevenţie susţinut de grant-urile Fondului Global şi pentru
contribui la viabilitatea întregului efort de prevenire a epidemiei HIV.
 Finanţarea răspunsului naţional la HIV/SIDA în Moldova depinde în proporţie de 70% de
donatorii externi. Cea mai mare parte din fondurile externe vine din granturile Fondului Global
şi servesc de facto ca bază pentru ghidarea contribuţiilor multor donatori externi. În acelaşi
timp, dată fiind administrarea şi coordonarea generală încă slabă reflectate în ambiguităţile
regulatorii existente ale răspunsului Naţional la SIDA, s-a ajuns la finanţarea programelor care
sunt conduse mai mult de donatori decât de strategii, priorităţi sau mecanisme naţionale
formale de coordonare.

5.8. Recomandări:

1. Abrogarea art.45 din Legea Ocrotirii Sănătăţii nr.411, 1995

2. Revizuirea Ordinului MS nr.284, făcându-l sensitiv la drepturile mmului, inclusiv și pentru
PRSI, gender-sensitiv, prietenos tinerilor, precum și permisiv pentru intervenţiile bazate pe
dovezi de facilitare a accesului pentru PRSI (conduita sindromală și consiliere la nivel
primar, teste rapide la ITS, tratament periodic preventiv pentru LSC).
3. Integrarea servicului ITS, precum si a celui HIV, in sistemul de sanatate reproductivă poate
fi facilitată prin:
a. definirea corectă (conform studiilor) a populaţiilor vulnerabile si cu risc sporit de
infectare, acestea fiind evidenţiate în toate componentele Strategiei SR
b. facilitarea normativă de catre MS a transferului de competenţelor de diagnostic ITS
sindromal sau semisindromal (cu teste rapide la ITS), de tratament sindromal
(pentru PRSI), de consiliere și de referire ITS/HIV de la medicii specialiști la medicii
de familie si din oficiile SR.
c. armonizarea indicatorilor de performanţă cu implementarea indicatorilor
integrativi pentru serviciul SR, ITS si HIV/SIDA. Exemplu, (a) incidenţa cumulativă
(5 ani) a sifilisului congenital, (b) incidenţa cumulativă (5 ani) a oftalmiei
neonatorum, (c) ponderea trasmiterii materno-fetale a HIV, etc.
4. Dezvoltarea compromisului naţional între instituţiile medicale, prestatorii de servicii, ONG,
şi alte părţi implicate privind cel mai bun model de asigurare a îngrijirilor în rîndurile
grupurilor cu risc sporit de infectare.
5. Revizuirea reglementărilor curente pentru a permite testarea ITS anonimă, utilizarea
testelor rapide şi managementul sindromic al cazului pentru grupurile cu risc sporit de
infectare la nivel de medicină primară.

69
6. Iniţierea proiectelor pilot privind asigurarea serviciilor în domeniul ITS pentru BSB, UDI şi
LSC prin includerea ONG locale (sau filiale ONG naţionale) şi prestatorilor locali de servicii
în asigurarea serviciilor ITS în rîndurile grupurilor cu risc sporit de infectare
7. Actualizarea sistemelor naţionale de raportare a supravegherii ITS prin includerea
raportării după criteriul sindromal din toate centrele care oferă conduita sindromală a
cazului ITS.
8. Creşterea aderenţei specialiştilor dermatovenerologi la tratamente în doză unică pentru
gonoree, chlamidie, sifilis şi trichomoniazis, acestea fiind opţiuni de primă linia în Ghidul
Naţional ITS; elaborarea Protocoalelor Naţionale ITS.
9. Dezvoltarea unui mecanism de finanţare pentru a asigura tratament gratuit ITS pentru
grupurile cu risc sporit de infectare, care nu sunt deţinători ai poliţelor de asigurare
medicală; identificarea surselor de finanţare.
10. Extinderea mandatului Centrelor de Sănătate a reproducerii şi Centrelor CTV pentru a
presta servicii de consiliere ITS, precum şi de testare cu teste rapide la ITS/HIV.
11. Dezvoltarea unei strategii de instruire pentru lucrătorii medicali care se axează asupra
stigmei şi discriminării faţă de grupurile cu risc sporit de infectare şi stigma şi
discriminarea în cadrul sectorului de sănătate însuşi.
12. Implementarea unui curs opţional “Sanătatea Reproducerii” în programul de studii
universitar la facultatea Medicină, curicula incluzând toate componentele Strategiei
Naţionale în SR.

70
VI. Progresul in atingerea scopurilor privind îmbunătăţirea situaţiei AVORTULUI in
siguranţa

6.1. Introducere 71
6.2. Guvernarea 71
6.3.Informaţii de sănătate 72
6.4.Generarea resurselor 73
6.5. Prestarea serviciilor, finanţarea. Accesibilitatea şi calitatea serviciilor: 74
6.6. Informare, educare şi comunicare 75
6.7. Recomandări: 76

6.1. Introducerea

Scop: Reducerea utilizării avortului ca metodă de reglare a natalităţii şi asigurarea efectuării lui, în
caz de necesitate, în condiţii sigure.

Obiective:

 Reducerea morbidităţii şi mortalităţii din cauza complicaţiilor după avort;

 Reducerea ratei totale a avortului şi ratei avortului repetat;
 Ameliorarea calităţii serviciilor de întrerupere a sarcinii prin implementarea tehnologiilor cost-
eficiente, recomandate de OMS şi integrarea lor cu alte servicii de sănătate a reproducerii;
 Creşterea accesibilităţii populaţiei la serviciile sigure de întrerupere a sarcinii;
 Abordarea strategică, propusă de OMS, a problemei ameliorării funcţionării sistemului de
întrerupere a sarcinii;
 Evaluarea strategică a serviciului de avort din republică.

Rezultatele aşteptate

 Va creşte nivelul de informare şi educare a populaţiei în problema avortului;

 Rata avortului nu va depăşi 15 la 1000 de femei în vîrsta fertilă;
 Se va reduce frecvenţa complicaţiilor după avort;
 Va fi evitat decesul matern din cauza complicaţiilor după avort;
 Mai bine de 70% din paciente vor părăsi instituţia medicală după avort cu metoda de
contracepţie selectată

6.2. Guvernarea

Obiective: Perfecţionarea cadrului legislativ şi normativ: revizuirea regulamentelor cu privire la

întreruperea sarcinii; elaborarea ghidurilor clinice, standardelor şi protocoalelor de îngrijiri în
avort

Progresul realizat:

Evaluarea strategică a aspectelor de politici, calitate şi acces ale serviciilor de contracepţie şi avort
în Republica Moldova, efectuată în 2005 a demonstrat că practica diferă mult de la instituţie la alta
şi de la prestator la altul. Una din recomandările acestei Evaluări a fost elaborarea standardelor şi
protocoalelor naţionale în avort, cu scopul implementării recomandărilor OMS pentru efectuarea
avortului sigur şi ridicarea calităţii serviciilor.
În iulie 2006 a fost elaborat şi aprobat Ordinul nou în domeniul avortului (Nr. 313 de la
25.07.2006), în care, conform recomandărilor Evaluării startegice, a fost permisă efectuarea
întreruperii de sarcină până la 8 săpt. în condiţii de ambulatoriu. În anul 2007 a fost prezentată şi
aprobată de către MS al RM către OMS propunerea de proiect elaborarea şi testarea – pilot al
modelului de îngrijire comprehensivă în avort în Republica Moldova, ca Etapa II a Abordării
Strategice. În cadrul acestui proiect elaborarea Standardelor Naţionale a fost unul din obiective.

După crearea grupului de lucru au fost petrecute trei şedinţe la cere a fost discutat cuprinsul, apoi
variantele Ghidului practic, în care se încorporau sugestiile şi obiecţiile grupului de lucru apărute
între şedinţe. Ultima versiune a fost tradusă în engleză şi a trecut revizuirea experţilor de la OMS.
Ghidul prezentat la MS pentru aprobarea definitivă în noiembrie 2008. Din cauza modificărilor
survenite între timp de aprobare a acestui document, a mai fost nevoie de revizuirea lui de un şir
adăugător de experţi naţionali. La momentul actual Ghidul trece ultima revizuire de către Comisia
de probleme. În timpul ultimei vizite a expertului OMS dlui Ronnie Johnson (Noiembrie 2009)a fost
discutată necesitatea elaborării implementării a ghidului naţional, cei ce va fi efectuat după
aprobarea lui definitivă de către MS al RM.

Bariere:

 Procesul îndelungat al aprobării ghidului,

 Lipsa unui sistem de monitorizare al implementării actelor normative

6.3. Informaţii de sănătate

Progresul realizat:

- Numărul oficial al avorturilor e în

45000
scădere, în mare parte datorită
40000
utilizării mai largi al contracepţiei,
• 35000
dar nu numai. Rata la 1000 femei 30000
de vîrstă fertilă a scăzut 25000
Număr naşteri
neînsemnat de la14,7 în 2005 la 20000
Număr avorturi
14 (vezi Figura 11, 12). 15000

10000

5000

0
2005 2006 2007 2008 2009

Fig. 11. Numărul absolut de naşteri şi avorturi 2005-2009

• A fost modernizată sistema de

16,5
colectare a datelor, introduşi
16 indicatori, ce adresează şi
15,5
calitatea (metodele:
medicamentos, AVM, DşiCh,
15 numărul de femei ce au
14,5
obţinut consiliere, gradul de
satisfacţie, contracepţia
14
oferită, complicaţiile
13,5 survenite)
2005 2006 2007 2008 2009

Fig. 12. Numărul de avorturi la 1000 de femei de vîrstă fertilă

72
Rata rămîne mare la adolescente, fără tendinţa de scădere (vezi Tabela 13).

Tabela 13 Ponderea avorturilor la adolescente 15-19 ani (%)

2003 2004 2005 2006 2007 2008 2009

10,7% 9,5% 9,4% 9,0% 8,9% 8,3% 10,8%

Conform rezultatelor auditului mortalităţii

materne pentru aa 2006-2008 din 28 de 30

cazuri de mortalitate maternă 4 au fost din

25
cauza avortului criminal, ceia ce constituie
14%, toate au avut loc în trimestrul II de 20
Numar total

sarcină (vezi Figura 13). În 2006, ca decese

urmare a implemnetării metodologii noi a 15

Numar decese,
OMS de înregistrare a nou-născuţilor de la complicatii avort
500 gr şi 22 săptămîni de sarcină, numărul 10

înregistrat al întreruperilor de sarcină în

trimestrul doi s-a redus (ordinul MS RM No. 5

313, 25.07.2006). Avorutile din motive

medicale şi sociale sînt permise pina la a 0
2000-2002 2003-2005 2006-2008
sfîrşitul săptămînii 21 de sarcină . 2 (7,6%) 2 (8,3%) 4 (13,8%)

Actualmente o femeie se află în detenţie, Fig. 13. Mortalitatea maternă cauzată de avort
acuzată pentru avort la domiciliu în
trimestrul II la 20 ani de detenţie. Cazul
este preluat actualmente de curtea Europeană a drepturilor omului.

6.4. Generarea resurselor

6.4.1.Resurse umane

Obiective: Instruirea furnizorilor de servicii medicale, crearea şi implementarea sistemului de

instruire continuă a furnizorilor de servicii de întrerupere a sarcinii; instruirea şi antrenarea
medicilor de familie în consilierea pre- şi postavort.

Progresul realizat:

 De către colaboratorii CIDSR au fost petrecute seminare de instruire în îngrijirea

comprehensivă în avort (ÎCA) pentru medicii obstetricieni-ginecologi
 Adiţional în parteneriat cu Gynuity Health Projects (SUA) timp de patru ani (2006-2009) au fost
petrecute cinci seminare de instruire a medicilor obstetricieni-ginecologi din Chişinău şi
raioanele republicii în domeniul avortului medicamentos în care au participat 120 de persoane.
După aprobarea Ghidului, vor fi planificate un şir de seminare de instruire a prestatorilor de
servicii de avort din ţară.
 În 2009 Modulele de îngrijiri comprehensive în avort, bazate pe ghidul practic, au fost elaborate
şi testate în seminarele de instruire: pentru medicii obstetricieni-ginecologi şi asistentele
medicale din centrele-model şi pentru medicii de familie şi asistentele lor din municipiile
Chişinău şi Bălţi.
 La momentul actual cu şefii catedrelor se discută încorporarea acestor module în programele de
studii la catedrele de pregătire a rezidenţilor obstetricieni-ginecologi, de perfecţionare a
medicilor obstetricieni-ginecologi şi a medicilor de familie.

73
 În anul în cadrul 2010 se planifică petrecerea a trei seminare de instruire în îngrijirea
comprehensivă în avort, unde vor fi incluse modulele dezvoltate anterior pentru 60 de
obstetricieni-ginecologi.

Bariere:

 În programele de studii nu sunt ore pentru instruirea ÎCA,

6.4.2. Asigurarea cu medicamente si echipament

Obiective: Implementarea metodelor de întrerupere a sarcinii prin vacuum aspiraţie manuală şi

avortul medicamentos.

Progresul realizat:

 Aspirarea vacuum manuală şi electrică sunt disponibile în ţară. Conform statisticii existente
40% din întreruperi de sarcină se efectuează prin vacuum aspirare, 60% prin DşiCh
 Medicamentele pentru avortul medicamentos (Mifepristonul şi Misoprostolul) sunt înregistrate
din 2004 şi se eliberează conform reţetei în farmacii.
 Se pregăteşte pentru înregistrare înlocuitorul, Medabonul, preţul va fi mult mai mic.
 Metoda medicamentoasă este oferită pacientelor. Inducerea medicamentoasă este folosită în
instituţii în trimestrul doi de sarcină.
 Din 2009 metodele de avort (AVM, AVE, AM, DşiCh) au fost incluse ca indicatori statistici în
forma 13, forma de colectare a datelor referitoare la avort.
 În ghidul naţional cu privire la efectuarea întreruperii elective de sarcină sunt prezentate
recomandările practice referitor la aspirarea vacuum manuală (AVM) şi avortul medicamentos,
şi subliniată responsabilitatea conducătorilor de instituţii pentru depunerea eforturilor de
procurare a echipamentului de AVM şi de implementare a avortului medicamentos în
instituţiile în care se prestează întreruperile de sarcină.

Bariere:

 După aprobarea ghidului de AVM prin ordinul MS in 2004 nu s-a monitorizat implementarea.
Nu a existat statistica numărului de avorturi efectuate prin AVM, de instituţii care dispun de
acest echipament.
 Nu există mecanismul asigurării cu echipament pentru AVM al instituţiilor medicale, directorii
instituţiilor nu sunt obligaţi să procure acest echipament şi să înlocuiască prin aspirare
dilatarea şi chiuretajul, ulilizat încă în unele instituţii.
 Mifepristonul şi misoprostolul nu sunt incluse în standardele medico-financiare: femeile, care
optează pentru metoda medicamentoasă procură medicamentele din farmacii.

6.5. Prestarea serviciilor, finanţarea. Accesibilitatea şi calitatea serviciilor

Obiective: creşterea accesibilităţii la serviciile sigure şi calificate de întrerupere a sarcinii.

Progresul realizat:

 Toate instituţiile de stat raportează către MS trimestrial numărul de avorturi.

 Avortul la indicaţii medicale şi sociale este un serviciu inclus în programul unic de asigurări
medicale.

74
 Contracepţia post-avort pentru grupurile vulnerabile este inclusă în programul unic de
asigurări medicale.

Prin intermediul proiectului MS al RM, NSPSRşGM, CIDSR, USMF „Nicolae Testemiţanu”, în

parteneriat cu OMS ”Elaborarea şi testarea – pilot al modelului de îngrijire comprehensivă în avort
în Republica Moldova”introducerii şi evaluării modelului de îngrijire calitativă în avort în două
centre - model (Bălţi şi Chişinău) au fost petrecute următoarele activităţi:
 A fost elaborat, implementat şi testat în două instituţii – pilot modelul de îngrijire
comprehensivă în avort (etapa II a abordării strategice). Rezultatele prezentate în cadrul unei
mese rotunde şi discutate planurile de extindere la scară naţională (etapa II a AS)
 Instruirea specialiştilor în ICA, metodele de avort, recomandate de OMS (AVM şi avortul
medicamentos) în consiliere pre şi post-avort, managementul durerii, contracepţia post-avort,
depistarea şi managementul complicaţiilor monitorizarea calităţii serviciului,
 Ameliorarea condiţiilor de lucru (renovarea încăperilor, redirecţionarea fluxului pacientelor,
elaborarea şi înzestrarea centrelor cu materiale informative pentru pacienţi, cu contraceptive
pentru 3 luni ai perioadei post avort pentru alinierea maximal posibilă a serviciilor către
conceptul de „sistem axat pe pacientă”.
 Înzestrarea cu echipament pentru AVM, consumabile necesare, cu medicamente pentru avortul
medicamentos.

Bariere:

 Avortul la indicaţii medico-sociale este inclusă în programul unic de asigurări medicale. inclusiv
pentru persoanele neasigurate. Acest mecanism este dificil şi deseori duce la încălcarea
confidenţialităţii.
 Din anul 2009 în Programul Unic de Asigurări în medicină a fost inclus şi acoperirea costului
contracepţiei pentru femeile din grupurile socialmente vulnerabile, dar la moment nu sunt date
disponibile pentru o analiză la acest compartiment.

6.5.1. Finanţarea implementării Strategiei Naţionale a SR:

Bariere:

 Lipsa unui Plan de implementare,

 Lipsa unor echipe interdisciplinare, stabilite prin ordinul MS de implementare ale prevederilor
Strategiei

6.6. Informare, educare şi comunicare:

Obiective: organizarea şi desfăşurarea campaniilor periodice de educare continuă a populaţiei în

problema avortului şi riscurilor avortului nesigur; editarea şi distribuirea materialelor informative
despre avort populaţiei în vîrsta reproductivă

Progresul realizat:

În cadrul proiectului Elaborarea şi testarea – pilot al modelului de îngrijire comprehensivă în avort

în Republica Moldova” unul din obiective a fost elaborarea şi înzestrarea centrelor-model cu
materiale informative pentru pacienţi. Trei tipuri de buclete informaţionale şi un poster au fost
elaborate şi diseminate în raioanele republicii. Două emisiuni radio şi una TV dedicate întreruperii
în siguranţă a sarcinii au fost petrecute. Web-situl www.avort.md a fost re-lansat, cu includerea
posibilităţii de a răspunde la întrebările pacientelor prin intermediul Internetului. Informaţia

75
educaţională pentru pacienţi a fost plasat pe sait. În compartimentul pentru medici au fost plasate
actele normative şi alte documente necesare pentru practica cotidiană. Se planifică editarea
continuă a materialelor informaţionale pentru pacienţi şi repartizarea permanentă a instituţiilor
medicale.

Bariere:

Nivelul jos de cunoştinţe a reprezentanţilor mass-media a domeniului drepturilor sexual-

reproductive, abordarea atitudinii acuzative, neechidistante faţă de avort.

6.7. Recomandări:

6.7.1. Cum de accelerat / îmbunătăţit implementarea şi de atins obiectivele selectate:

 Elaborarea şi aprobarea Planului de implementare a Strategiei,

 Aprobarea prin ordinul MS a Regulamentului în domeniul avort şi a Ghidului practic de
întrerupere a sarcinii.
 Revederea standardelor medico-financiare în domeniul avort, pe baza prevederilor
Regulamentului şi Ghidului practic.
 Incorporarea modulelor în Sănătatea reproducerii, inclusiv în îngrijirea comprehensivă în
avort (ICA) în programele de pregătire a medicilor-rezidenţi obstetricieni-ginecologi şi în
programele de perfecţionare. Incorporarea modulelor elaborate în domeniul consilierii pre şi
post-avort în programele de pregătire a medicilor de familie şi instruirea lor.
 Implementarea modelului de ICA la nivel de servicii specializate de ambulator .
 Organizarea de acţiuni de sensibilizare a opiniei publice re la avortul în siguranţă, în contextul
drepturilor sexual-reproductive
 Crearea prin ordinal MS al unui grup multidisciplinar de lucru şi a unui Comitet de
implementare a Strategiei

6.7.2. Revizuirea rezultatelor aşteptate şi a indicatorilor

 Regulamenul și Ghidul practic aprobat.

 Modulele de Sănătate reproducerii, inclusiv ÎCA incorporate în programele de studii
postuniversitare și de perfecţionare pentru medici rezidenţi ob/gicecologi și medici de familie
 Instituţiile echipate cu echipament de AVM, avortul efectuat prin metode recomandate de OMS
(aspirare vacuum şi medicamentos şi inducţia medicamentoasă în trimestru II) în 95% din
cazuri,
 Rata complicaţiilor după avort nu va depăşi 3%;
 Cel puţin o acţiune organizată timp de un an

76
VII. Progresul in atingerea scopurilor privind infertilitatea

7.1. Introducere 77
7.2. Guvernarea 77
7.3. Prestarea serviciilor 78
7.4. Generarea resurselor 79
7.5. Cercetare 80
7.6. Informaţii de sănătate 81
7.7. Egalitatea de genuri 81
7.8. Recomnadări 82

7.1. Introducere

Infertilitatea constituie o problemă medico-socială de importanţă majoră pentru Republica

Moldova (34). Aproximativ 15% din cuplurile de vârstă reproductivă sunt infertile. Studiile recente
au demonstrat tendinţe evidente de creştere a ratei infertilităţii (19,34). În mare măsură acest
fenomen se datorează răspândirii largi a ITS şi avortului efectuat în condiţii nesigure (31).
Tendinţele actuale de întemeiere tardivă a unei familii, relaţiile sexuale premaritale cu schimbul
frecvent al partenerilor sexuali înrăutăţesc şi mai mult situaţia creată (19,31,34). Astfel, s-a stabilit
o situaţie nefavorabilă, când mai mult de jumătate de cupluri ce planifică conceperea unui copil au
factori de risc ce pot împiedica survenirea sau dezvoltarea fiziologică a sarcinii (31).

În acest context, infertilitatea este una din priorităţile a SNSR şi include prevenirea şi
managementul efectiv al infertilităţii.

Scopul principal al Strategiei vizavi de prevenirea şi managementul sterilităţii este asigurarea

accesului deplin al populaţiei la serviciile medicale calitative prin revizuirea cadrului normativ
privind managementul sterilităţii, elaborarea regulamentelor şi standardelor de conduită a
cuplurilor sterile, fortificarea capacităţilor instituţionale în diagnosticul şi tratamentul sterilităţii.

La acest capitol au fost trasate câteva obiective:

 Revizuirea cadrului normativ privind managementul sterilităţii;

 Elaborarea regulamentelor si standardelor naţionale în conduita cuplurilor sterile;
 Fortificarea capacităţilor instituţionale de diagnostic si tratament modern al cuplurilor sterile;
 Sporirea accesului la serviciile medicale specializate de diagnostic si tratament al sterilităţii;
 Efectuarea studiului ştiinţifico-practic aprofundat de evaluare a multiplelor aspecte ale
sterilităţii în Republică;
 Ridicarea nivelului de informare și educare a populaţiei în domeniul prevenirii sterilităţii.

Rezultatele aşteptate sun următoarele:

 Va crește numărul adresărilor și accesul cuplurilor infertile la servicii medicale de calitate;

 Va crește nivelul de informare și educare a populaţiei în vârsta de reproducere referitor la
profilaxia infertilităţii.

7.2. Guvernarea

Asistenţa medicală acordată populaţiei în problemele infertilităţii este reglementată de

următoarele acte legislative și normative:
 Legea R. Moldova “Cu privire la ocrotirea sănătăţii reproductive şi planificarea familială” Nr.
185 din 24.05.2001;
 Ordinul Ministerului Sănătăţii ”Cu privire la serviciile medicale de reproducere umană asistată”
nr.202 din 05.07.04;
 Ordinul Ministerului Sănătăţii ”Cu privire la crearea si activitatea cabinetului raional
(municipal) de sănătate a reproducerii şi centrului de sănătate a femeii” Nr. 425 din 12.10.2006.

În art. 9 și 10 a legii R. Moldova “Cu privire la ocrotirea sănătăţii reproductive şi planificarea

familială” Nr. 185 din 24.05.2001 sunt reglementate drepturile pacienţilor referitor la inseminaţia
artificială și fecundarea in vitro, donarea celulelor sexuale.

Prin Ordinul Ministerului Sănătăţii nr.202 din 05.07.04 ”Cu privire la serviciile medicale de
reproducere umană asistată” au fost aprobate regulamentele de efectuare a tehnologiilor
reproductive asistate medical: inseminaţia intrauterină cu sperma soţului, inseminaţia artificială cu
sperma donatorului și fertilizarea in vitro şi transferul intrauterin al embrionilor (FIV). Efectuarea
acestor tehnologii este permisă doar în cadrul instituţiei de stat: Centrul Naţional de Sănătate a
Reproducerii şi Genetică Medicală. În regulament sunt specificate indicaţiile medicale către
reproducerea umană asistată.

Prin Ordinul Ministerului Sănătăţii Nr. 425 din 12.10.2006 ”Cu privire la crearea si activitatea
cabinetului raional (municipal) de sănătate a reproducerii şi centrului de sănătate a femeii” au fost
aprobate Regulamentele-model despre cabinetul de sănătate a reproducerii şi centrul de sănătate a
femeii. Unul dintre obiectivele generale ale activităţii cabinetului de sănătate a reproducerii şi
centrului de sănătate a femeii specificate în Regulamente fiind prevenirea şi managementul efectiv
al infertilităţii. Conform Regulamentului, medicii CSR şi CSPF – selectează şi referă cuplurilor sterile
către Centrul Naţional de Sănătate a Reproducerii şi Genetică medicală pentru acordarea serviciilor
medicale specializate de diagnostic şi tratament al sterilităţii, totodată informează şi educă
populaţiei în domeniul prevenirii sterilităţii.

Bariere:

 Imperfecţiunea legislaţiei și lipsa unor acte normative referitor la acordarea reproducerii

umane asistate medical in instituţiilor private, referitor la crioconservarea și donaţia de oocite
si embrioni, maternitatea surogat.
 Lipsa unor standarde de conduita a cuplurilor infertile la nivelul primar, secundar și terţiar de
asistenţă în sănătatea reproducerii.

7.3. Prestarea serviciilor

Unele din obiectivele de bază a Strategiei Naţionale în domeniul ocrotirii sănătăţii reproductive este
sporirea capacităţilor instituţiilor medicale în diagnosticul si tratamentul cuplului steril și
îmbunătăţirea accesului cuplurilor infertile la servicii medicale calificate.

Conform ordinului Ministerului Sănătăţii Nr. 425 din 12.10.2006 ”Cu privire la crearea si activitatea
cabinetului raional (municipal) de sănătate a reproducerii şi centrului de sănătate a femeii”
asistenţa acordată populaţiei Republicii Moldova în problema infertilităţii este acordată în
următoarele niveluri:

Nivelul 1 (CSR) Medicii acestor cabinete efectuează consilierea iniţială și referirea

pacienţilor către nivelul 2 și 3.

Nivelul 2 (CSF, La acest nivel se efectuează diagnosticul complex și tratamentul dereglărilor

78
clinicile municipale) hormonale, infecţiilor uro-genitale, tratamente chirurgicale prin laparoscopie.
Pacientele ce au nevoie de reproducere asistată sunt referite către nivelul 3.

Nivelul 3 (CNSRGM) Centrul efectuează diagnosticul aprofundat al cauzelor cuplului infertil,

aprobarea metodelor moderne de tratament și fertilizarea in vitro.

Asistenţa medicală specializată a cuplului infertil la nivel de republică este efectuată în 6 instituţii
de stat (Centrul Naţional de Sănătate a Reproducerii şi Genetică Medicală, Institutul de Cercetări
Știinţifice în Domeniul Ocrotirii Sănătăţii Mamei și Copilului, Spitalul orășenesc N1, policlinica
municipală N1, centrul ”Dalila”, spitalul municipal din Bălţi) și 3 instituţii private (Gynesource,
Galaxia, Newmedlife). Cu toate acestea numai în Centrul Naţional de sănătate a reproducerii și
genetică medicală este disponibilă întreaga gamă de diagnostic și tratament a cuplului infertil.

Trebuie de menţionat că nu există bariere legale care ar îngrădi accesul cuplurilor la diagnosticul și
tratamentul infertilităţii. Fiecare femeie sau bărbat sunt în drept să se adreseze direct la fiecare din
aceste niveluri de asistenţă.

Pe parcursul perioadei de referinţă au sporit capacităţile de diagnostic și tratament a cuplului

infertil a câtorva instituţii medico-sanitare publice și private din Chișinău și Republică.
Centrul Naţional de Sănătate a Reproducerii şi Genetică Medicală a beneficiat de asistenţă din
partea Ministerului Sănătăţii și Guvernului Republicii China. Astfel în anul 2007 a fost procurat un
microscop inversat cu micromanipulatoare destinat efectuării metodei fertilizare in vitro (FIV) cu
injectarea intracitoplazmatică a spermatozoizilor (ICSI). De la Guvernul Chinei Centrul a primit
echipament de laborator pentru diagnosticul hormonal și a infecţiilor tractului reproductiv.

La momentul actual nu există un sistem naţional de evaluare a adresabilităţii cuplurilor cu

infertilitate. Numai la Centrul Naţional de Sănătate a Reproducerii și Genetică Medicală (CNSRGM)
se duce o evidenţa a adresabilităţii cuplurilor ce suferă de infertilitate. Astfel pe parcursul perioadei
2005-2009 a crescut adresabilitatea cuplurilor infertile în cadrul CNSRGM cu 30%. Datorită
implementării metodei ICSI a crescut numărul de fertilizări in vitro de la 208 proceduri în anul
2005 până la 543 proceduri în anul 2009. A crescut și rata nașterilor obţinute prin metoda FIV de la
34,6% (72 din 208) în anul 2005 până la 42,9% (233 din 543) în anul 2009.

O parte din costurile diagnosticului și tratamentului cuplului infertil sunt acoperite de sistemul
asigurărilor medicale. Astfel costurile legate de consilierea pacienţilor și efectuarea tratamentului
laparoscopic sunt incluse în pachetul unic al CNAM. Totodată, pacienţii sunt nevoiţi să achite
costurile legate de diagnosticul de laborator: hormonal, imunologic, microbiologic, andrologic și să
procure medicamentele necesare pentru tratamentul infertilităţii, inclusiv prin fertilizarea in vitro.

Bariere

 Resurse financiare limitate pentru procurarea de echipament modern pentru diagnosticul și

tratamentul infertilităţii.
 Insuficienta dezvoltarii serviciilor de diagnostic si tratament a infertilitatii masculine.
 Implicarea insuficienta a medicilor de familie in consilierea cuplurilor infertile
Totodată, trebuie de menţionat că principalele bariere ce împiedică tratamentul efectiv al
infertilităţii sunt cele financiare. Astfel costurile legate de tratamentele hormonale pot atinge mii de
lei, ceea ce face ca tratamentul infertilităţii să fie inaccesibil pentru o bună parte din populaţie.

7.4. Generarea resurselor

7.4.1. Resurse umane

Pentru ca cuplurile infertile să beneficieze de servicii medicale calitative este necesar, ca prestatorii
acestor servicii să fie instruiţi corespunzător în cadrul unor seminare, beneficiind totodată de
ghiduri clinice si standarde în managementul cuplurilor infertile.

79
Trebuie de menţionat, că în acest domeniu a fost atins un progres începând cu anul 2006, datorită
încadrării tematicii infertilităţii în cadrul ciclurilor de instruire post-universitară a catedrei de
obstetrică și ginecologie a facultăţii de perfecţionare a medicilor a USM și F ”N.Testemiţanu”.
Pentru instruirea post-universitară a cadrelor medicale în problema infertilităţii actualmente există
următoarele posibilităţi: ciclul anual ”Cuplul infertil” de 12 zile (90 ore); în ciclul anual “Planificarea
familiala” (4 ore) şi în ciclul annual “Ginecologie endocrinologica”(6 ore)

Totodată, rămâne insuficientă instruirea practică, în special la locul de muncă a medicilor

obstetricieni-ginecologi în problemele infertilităţii.

O direcţie eficientă de instruire a personalului este editarea materialelor informativ-educaţionale.

Astfel colaboratorii CNSRGM și USM și F ”N.Testemiţanu” au publicat în ”Buletinul de perinatologie”
pe parcursul anilor 2005-2009 peste 20 articole la tematica infertilităţii. Un capitol ”Reproducerea
asistată” autor prof. Moșin V. este inclus în manualul ”Obstetrica patologică” editat sub redacţia
acad. Paladi G. și Cerneţchi O. în anul 2008. A fost elaborat şi urmează a fi editat manualul
„Ginecologia reproductivă” autor profesor Veaceslav Moşin, unde într-un compartiment special este
reflectată tematica cuplului infertil. În baza acestor materiale informative se ţin prelegeri și
seminare practice referitor la conduita pacientelor cu infertilitate în cadrul catedrei de obstetrică și
ginecologie a facultăţii de perfecţionare a medicilor a USM și F ”N.Testemiţanu”.

Un impact pozitiv în sporirea cunoștinţelor teoretice și abilităţilor practice ale specialiștilor în

domeniu este participarea cadrelor medicale în deplasări, reciclări, participări la conferinţe peste
hotarele republicii pentru acumularea experienţei internaţionale referitor la diagnosticul și
tratamentul modern al infertilităţii. La acest capitol poate fi menţionată doar participarea
specialiștilor din Moldova la conferinţele anuale ESHRE (Societatea europeană de reproducere
umană și embriologie) membră a căreia sunt 6 medici ai Centrului naţional de sănătate a
reproducerii și genetică medicală. De asemenea 4 medici din CNSRGM, spitalul municipal N1,
spitalul municipal din Bălţi au participat la conferinţele și seminarele organizate de Centrul
știinţific de obstetrică, ginecologie și perinatologie din Moscova.

Bariere:

 Pregătirea insuficienta a medicilor din cabinetele de sănătate a reproducerii și medicilor de

familie în conduita cuplului infertile.
 Editarea insuficienta materialelor educaţionale, ghidurilor de conduită în problematica
infertilităţii pentru specialiștii în domeniu.
 Posibilităţi reduse de stagii, reciclări tematice în problemele infertilităţii în clinicile de
performanţă europene.

7.5. Cercetare

În capitolul cercetare, monitorizare si evaluare elucidate în Strategie a fost preconizat realizarea

studiilor periodice în domeniul sterilităţii; evaluarea si monitorizarea fenomenului sterilităţii la
nivel populaţional; crearea bazei de date în domeniul sterilităţii.

Pe parcursul anilor 2005-2009 au fost realizate 2 studii știinţifice în acest domeniu (teze de
doctor): „ Aspectele clinico - epidemiologice şi pronosticul individual al cuplului steril în Republica
Moldova”, anul 2007, autor – Valentina Şmugurova și „Infertilitatea tubară: particularităţile clinico-
imunologice şi tratamentul prin reproducerea asistată” realizat la baza CNSRGM în anul 2008, autor -
Alina Hotineanu. În cadrul acestor studii a fost estimată incidenţa infertilităţii în diferite zone
geografice ale republicii, ponderea factorilor endocrini, tubari, andrologici și optimizate metodele
de conduită a infertilităţii tubare.

80
Pentru viitor ar fi nevoie de efectuat studii referitor la necesităţile, barierele și modalităţile de
optimizare a asistenţei acordate populaţiei în problema infertilităţii. Până în prezent la nivel
naţional, nu există un sistem de monitorizare şi evaluare în domeniul sterilităţii, acest obiectiv
urmează a fi realizat în perioada 2010-2015.

7.6. Informaţii de sănătate

Un alt rezultat scontat la finele implementării Strategiei este sporirea nivelului de informare şi
educare a populaţiei în domeniul prevenirii sterilităţii.

În scopul sporirii adresabilităţii cuplurilor infertile la serviciile specializate este necesar mai întâi
de toate ca persoanele cu probleme de acest gen să cunoască în ce instituţii se pot adresa şi care
este gama de servicii de care pot beneficia pentru diagnostic şi tratament. Pentru aceasta este
necesar ca populaţia să fie informată şi educată în acest sens prin intermediul atât a prestatorilor
serviciilor de sănătate cât şi prin intermediul mass-media, organizarea campaniilor de informare si
educare a populaţiei privitor la infertilitate.

Pentru realizarea acestor obiective, în perioada vizată colaboratorii CNSRGM au realizat 8 interviuri
la buletinele de știri ale TV naţionale și private (PRO TV, EURO TV, TV7, TV4), 4 interviuri la radioul
naţional, 5 articole în ziarele naţionale. În anul 2006 a fost realizată o conferinţă cu participarea
părinţilor și copiilor născuţi prin metoda FIV, la care a fost prezentă și mass-media, fapt ce a
contribuit substanţial la creșterea adresabilităţii cuplurilor la servicii de sănătate a reproducerii. În
anul 2009 CNSRGM a lansat un Site, unde este plasată informaţie utilă referitor la problematica
infertilităţii.

Pentru sporirea nivelului de informare a populaţiei referitor la problemele infertilităţii, este

necesar ca la TV și radioul naţional să fie preconizate emisiuni tematice periodice în problema
vizată, cu invitarea experţilor naţionali. De asemenea, ar trebuie să fie implementate programe de
publicitate socială prin intermediul mass-media, editarea unor broșuri și materiale de popularizare
a informaţiei medicale în problema infertilităţii.

Bariere

Insuficienţa resurselor financiare pentru editarea și multiplicarea materialelor informative pentru

populaţie. Lipsa unui program naţional de informare a populaţiei prin intermediul TV, radioului,
presei.

7.7. Egalitatea între genuri

Tradiţional, în Moldova apelează pentru servicii medicale în caz de sterilitate femeile, iar bărbaţii,
de obicei, sunt invitaţi pentru investigaţii, diagnostic şi tratament. Actele normative ce se referă la
managementul sterilităţii prevăd servicii acordate cuplului steril şi nu separat femeilor sau
bărbaţilor.

Servicii de sănătate reproductivă acordate bărbaţilor sunt prestate de către urologi şi venerologi,
iar în cadrul CNSRGM şi policlinicii municipale Nr1 or. Chişinău de către medicii andrologi. Este
insuficientă dezvoltarea serviciilor andrologice în cadrul centrelor de sănătate a reproducerii la
nivel de republică.

La momentul actual, nu sunt elaborate protocoale, standarde şi ghiduri practice referitor la

serviciile de sănătate sexual-reproductivă acordate bărbaţilor. Este insuficientă editarea
materialelor informative și realizarea activităţilor de informare și educare a bărbaţilor în
problemele de protejare a sănătăţii reproducerii.

81
Bariere

Dezvoltarea insuficientă a serviciilor andrologice. Lipsa unui program naţional de dezvoltare a

serviciilor andrologice în republică.

7.8. Recomandări

Pentru optimizarea programelor în domeniul prevenirii şi managementului infertilităţii este

necesară realizarea următoarelor activităţi:

1. Optimizarea Legii “Cu privire la ocrotirea sănătăţii reproductive şi planificarea familială”.

2. Elaborarea unui regulament nou al MS referitor la serviciile de reproducere umană asistată
medical în Republica Moldova.
3. Elaborarea standardelor de conduita a cuplului infertil.
4. Elaborarea unor mecanisme de susţinere a păturilor vulnerabile ale populaţiei în diagnosticul
și tratamentul infertilităţii.
5. Susţinerea de către stat a programului de reproducere umană asistată medical.
6. Implementarea tehnologiilor moderne: crioconservarea oocitelor și embrionilor, metodei
TESA și PESA, assisted hatching în reproducerea asistată.
7. Înzestrarea CNSRGM și clinicilor specializate din Chișinău, Bălţi, Cahul cu echipament modern
pentru diagnosticul și tratamentul infertilităţii.
8. Dezvoltarea serviciului andrologic în centrele de sănătate a reproducerii a mun. Chișinău,
Bălti, centrele private.
9. Realizarea a 2 cursuri a cate 12 zile de instruire a medicilor din CSR (60 persoane) în
problemele sănătăţii reproductive, inclusiv și cuplul infertil.
10. Instruirea practica la baza CNSRGM a medicilor din CSR (cate 15 persoane anual timp de 2
săptămâni).
11. Instruirea medicilor de familie in problemele infertilităţii.
12. Realizarea seminarelor, stagiilor tematice, susţinerea participărilor la conferinţe, congrese,
reciclări internaţionale la problematica infertilităţii.
13. Editarea materialelor didactice: protocoale, standarde ghiduri pentru specialiștii în domeniu
la problema infertilităţii feminine și masculine.
14. Editarea Ghidului “Ginecologie reproductiva”
15. Editarea unor recomandări metodice “Diagnosticul contemporan și managementul cuplului
infertil”.
16. Efectuarea cercetărilor referitor la incidenţa infertilităţii și necesităţile populaţiei la aceste
servicii, optimizarea metodelor de tratament a infertilităţii.
17. Editarea de către CNSRGM a unor broșuri referitor la infertilitate.
18. Plasarea pe Internet site a CNSRGM informaţii pentru populaţie referitor la infertilitate.
19. Realizarea unor emisiuni televizate și la radio, programe de publicitate socială, editarea unor
broșuri și materiale de popularizare a informaţiei medicale în problema infertilităţii.
20. Elaborarea unui sistem naţional de raportare, monitorizare şi evaluare în domeniul
sterilităţii.

82
VIII. Progresul in atingerea scopurilor privind reducerea traficului cu fiinţe umane şi
violenţei în familie şi abuzulUI sexual

8.1. Introducere 83
8.2. Guvernarea 83
8.3. Informaţii de sănătate: 86
8.4. Generarea resurselor 97
8.5. Prestarea serviciilor 98
8.6. Finanţarea 99
8.7. Recomandări 100

8.1. Introducere

Prevenirea şi managementul Violenţei în Familie(VF), Abuzului Sexual (AS) şi Traficului de Fiinţe

Umane (TFU) este una din priorităţile incluse în SNSR. Scopul stabilit în SNSR prevede reducerea
VF, SA şi TFU. Monitorizarea progresului în ariile respective poate fi efectuat bazinduse pe
indicatori ai rezultatelor aşteptate stabilite în Strategie.

Obiectivele propuse sunt:

1. Asigurarea cadrului legislative şi normative adecvat prevenirii VF, AS şi TFU;

2. Organizarea serviciilor specifice adresate victimelor VF, AS şi TFU;
3. Sporirea gradului de informare şi educare a populaţiei în domeniul VF, AS şi TFU;
4. Instituirea serviciilor de asistenţă socială familiilor care nu-şi respectă adecvat
responsabilităţile faţă de copii;
5. Implementarea programelor de reabilitare psihologică a copiilor, victime şi martori ai violenţei;
6. Organizarea serviciilor de consiliere a abuzatorilor.

Rezultatele aşteptate pentru prevenire a VF, AS şi TFU au fost stabilite următoarele:

 va creşte nivelul de informare şi educare a populaţiei referitor la prevenirea VF, AS şi TFU;

 se va reduce numărul cazurilor a VF şi AS;
 se va reduce numărul persoanelor traficate;

8.2. Guvernarea:

În perioada anilor 2005-2009 la nivel de ţară au fost elaborate şi adoptate un şir de documente
strategice, care contribuie într-o formă sau alta la atingerea scopurilor şi obiectivelor stabilite în
Strategia Naţională a Sănătăţii Reproducerii relevante domeniului ce vizează violenţa în familie
(VF) şi abuzul sexual şi traficul cu fiinţe umane (TFU).

Astfel, cadrul lega-normativ a fost dezvoltat prin adoptarea legilor organice speciale de domeniu:

 Legea nr. 241-XVI din 20.10.2005 privind prevenirea şi combaterea traficului de fiinţe umane
(Monitorul oficial al R.Moldova Nr 164-167/812 din 09.12.2005)
 Legea nr. 45-XVI din 01.03.2007 cu privire la prevenirea şi combaterea violenţei în familie
(Monitorul oficial al R.Moldova Nr 55-56 din 18.03.2008)

Legea nr. 241-XVI reglementează raporturile juridice privind:

a) prevenirea şi combaterea traficului de fiinţe umane;

b) cadrul de asistenţă la prevenirea şi combaterea traficului de fiinţe umane, la protecţia şi
acordarea de ajutor victimelor acestui trafic;
c) colaborarea autorităţilor administraţiei publice cu organizaţiile neguvernamentale şi cu alţi
reprezentanţi ai societăţii civile în activitatea de prevenire şi combatere a traficului de fiinţe
umane etc.

Legea stipulează elaborarea de către Ministerul Sănătăţii a programelor de acordare a asistenţei

medicale, inclusiv psihiatrice, stabilirea instituţiilor medicale care vor acorda această asistenţă
victimelor traficului de fiinţe umane. Conform art.20(2) Persoana prezumată a fi victimă a traficului
de fiinţe umane se consideră vulnerabilă, beneficiind de pachetul minim de asistenţă socială şi
medicală asigurat de instituţiile Ministerului Sănătăţii şi ale Ministerului Protecţiei Sociale, Familiei
şi Copilului. Persoanele constatate drept victime ale acestui trafic sînt asigurate cu asistenţă
gratuită în instituţiile medicale stabilite de Ministerul Sănătăţii.

Legea nr. 45-XVI stabileşte bazele juridice şi organizatorice ale activităţii de prevenire şi de
combatere a violenţei în familie, autorităţile şi instituţiile abilitate cu funcţii de prevenire şi de
combatere a violenţei în familie, mecanismul de sesizare şi soluţionare a cazurilor de violenţă etc.
Conform art.8(5) Instituţiile medicale de toate tipurile şi nivelurile asigură consiliere şi asistenţă
medicală victimelor; iniţiază parteneriate durabile cu toate programele care vizează sănătatea
mamei şi a copilului etc.

În lista documentelor normative relevante domeniului de analiză se înscriu şi:

 Regulamentul-cadru de organizare şi funcţionare a centrelor de asistenţă şi protecţie a

victimelor traficului de fiinţe umane (H.G. nr. 1362 din 29.11.2006)
 Regulamentul-cadru al comisiilor teritoriale pentru combaterea traficului de fiinţe umane (H.G.
nr. 234 din 29.02.2008)
 Planul naţional de acţiuni în domeniul prevenirii şi combaterii violenţei împotriva copilului
pentru perioada 2009-2011 (H.G. nr. 1344 din 01.12.2008)
 Conceptul Sistemului informaţional automatizat „Registrul de stat al cazurilor de violenţă în
familie” (H.G. nr. 544 din 09.09.2009)
 Strategia Sistemului naţional de referire pentru protecţia şi asistenţa victimelor şi potenţialelor
victime ale traficului de fiinţe umane şi Planul de acţiuni privind implementarea Strategiei
Sistemului naţional de referire pentru protecţia şi asistenţa victimelor şi potenţialelor victime
ale traficului de fiinţe umane pe anii 2009–2011 (H.G. nr. 257 din 05.12.2008). Strategia SNR
are drept scop integrarea sistemului de protecţie şi asistenţă a victimelor traficului de fiinţe
umane în sistemul de asistenţă socială. Strategia este orientată spre realizarea mai multor
obiective specifice, printre care şi asigurarea accesului victimelor şi potenţialelor victime ale
traficului de fiinţe umane la servicii de calitate.
 Programul naţional de asigurare a egalităţii de gen pe anii 2010-2015 (H.G. nr.933 din
31.12.2009), care stipulează expres în calitate de domeniu prioritar de intervenţie (printre 8
sfere) Sfera Violenţei şi Traficului de fiinţe umane. Printre problemele specificate se înscriu:
nivelul slab de pregătire al specialiştilor din diverse domenii referitoare la identificarea,
înregistrarea şi referirea cazurilor de violenţă în familie; insuficienţa de resurse umane
calificate şi resurse financiare pentru asistenţa victimelor violenţei în familie şi lucrul cu
abuzatorii; lipsa mecanismelor de identificare, abordare şi soluţionare a fenomenului hărţuirii
sexuale; lipsa sistemului de referire în VF; insuficienţa de servicii de asistenţă şi protecţie a
victimelor; lipsa serviciilor de re-socializare a abuzatorilor familiali; imperfecţiunea
mecanismului de monitorizare şi evaluare a domeniului violenţei şi traficului de fiinţe umane
ş.a.

84
Pe parcurs au fost create unele mecanisme instituţionale responsabile de domeniile vizate. Astfel, la
etapa actuală funcţionează:

 Comisia guvernamentală pentru egalitate între femei şi bărbaţi, instituită conform Legii nr.5-XVI
(art.18), prin H.G. nr.895 din 07.08.20069, care include în aria de competenţă şi domeniul
violenţei în familie. Astfel, la şedinţa Comisiei din ianuarie 2009 a fost discutat Raportul MAI
despre starea infracţională în sfera relaţiilor de familie.
 Comitetul Naţional pentru combaterea traficului de fiinţe umane, instituit conform Legii nr. 241-
XVI (art.8), care fiind un organ consultativ al Guvernului, realizează coordonarea activităţii de
prevenire şi combatere a traficului de fiinţe umane, de cooperare a autorităţilor administraţiei
publice cu organizaţii internaţionale, organizaţii neguvernamentale, cu alte instituţii şi cu
reprezentanţi ai societăţii civile. În componenţa Comitetului naţional se includ reprezentanţi ai
autorităţilor administraţiei publice. Reprezentanţii ONG-lor şi ai organizaţiilor internaţionale
care desfăşoară activităţi de combatere a traficului de fiinţe umane şi de acordare a
asistenţei victimelor acestui trafic pot participa la şedinţele Comitetului naţional cu drept de
vot consultativ.
 Direcţia politici de asigurare a egalităţii de gen şi prevenirea violenţei în cadrul Ministerului
Muncii, Protecţiei Sociale şi Familiei, care este abilitată de elaborarea, promovarea şi
monitorizarea politicilor respective. Pe lîngă Direcţie funcţionează Unitatea de coordonare a
SNR (susţinută de OIM), care contribuie la coordonarea activităţii echipelor multidisciplinare la
nivel de raioane şi a Comisiilor raionale pe problemele TFU.
 Grupul coordonator interministerial în domeniul violenţei în familie (GC), care îşi focusează
activitatea pe coordonarea acţiunilor de implementare a politicilor din domeniu, monitorizarea
acestora, abordarea cazurilor de intervenţie ce ţin de violenţa în familie. Desfăşurarea
şedinţelor acestui grup are loc cu sprijinul logistic al UNFPA. La şedinţele GC participă
reprezentanţii ministerelor de resort (MMPSF, MAI, MS, ME), ai societăţii civile şi organizaţiilor
internaţionale (UNFPA, Misiunii OSCE în Moldova, Misiunii OIM în Moldova, UNICEF etc.).
În contextul subiectului de analiză, trebuie menţionat faptul că segmentul sănătăţii reproducerii nu
este evidenţiat expres, fiind încadrat în problemele generale de sănătate a victimelor şi
potenţialelor victime a violenţei în familie şi a traficului de persoane. Totodată, acesta se regăseşte
la capitolul ce vizează prestarea serviciilor de asistenţă medicală persoanelor menţionate şi în
domeniul ce vizează infracţiunile legate de violenţa sexuală, în special violurile. Referindu-ne la
monitorizarea şi evaluarea domeniilor de violenţă în familie şi a abuzului sexual şi traficului cu
fiinţe umane, vom specifica structurile instituţionale responsabile de segmentul menţionat şi
metodele aplicate. Astfel, conform Legii nr.45 autoritatea publică centrală abilitată cu funcţii de
elaborare şi de promovare a politicilor de prevenire şi de combatere a violenţei în familie şi de
asistenţă socială a victimelor şi agresorilor este Ministerul Protecţiei Sociale, Familiei şi Copilului 10.
Autorităţile administraţiei publice centrale în limitele competenţei lor evaluează şi monitorizează
activitatea centrelor/serviciilor de reabilitare a victimelor şi agresorilor, a structurilor specializate
la nivel de raion care, la rîndul său, monitorizează activitatea specialiştilor la nivel local.

Monitoring şi evaluarea sunt bazate pe rapoarte listate mai jos:

 rapoartele şi notele informative a MAI cu referire la cazurile de trafic, violenţă în familie, violuri,
abuz sexual faţă de copii;
 rapoartele şi notele informative a MMPSF cu referire, în special, la asistenţa socială a victimelor
violenţei şi a TFU (numărul de prestatori de servicii, nr. de beneficiare etc.);

9
Modificat: HG din 22.02.10. MO30-31/26.02.10, art.177; HG485 din 29.03.08. MO69-71/04.04.08, art.462
10
La etapa actuală Ministerul Muncii Protecţiei Sociale şi Familiei (MMPSF)

85
 rapoartele şi notele informative a MS despre persoanele asistate de serviciile medicale în caz de
traumatisme şi viol (cazurile de violenţă în familie rămânând, de fapt, neacoperite de statisticile
medicale11)
 rapoartele şi notele informative ale organizaţiilor internaţionale (OIM, Médecins du Monde etc.)
şi ONG-lor active în domeniu (CNPAC, „Casa Mărioarei”, Centrele maternale etc.).

Rapoartele de activitate, studiile realizate de experţii Misiunii OIM în Moldova reflectă unele
aspecte relevante: date referitoare la impactul TFU asupra sănătăţii sexual – reproductive a
victimelor TFU (incidenţa cazurilor de ITS, HIV, de viol etc.) şi date referitoare la asistenţa
specializată a victimelor TFU

La etapa actuală în efort comun dintre mai multe structuri abilitate (MMPSF, MAI) se lucrează
asupra creării unui sistem unic de date.

8.3. Informaţii de sănătate:

8.3.1. Date generale

Indicator “va creste nivelul de informare şi educare al populatiei referitor la prevenirea VF, AS şi
TFU” este unul greu de evaluat în plan cantitativ din cauza lipsei unor studii recente. În astfel de
condiţii, experţii estimează nivelul de informare şi educare a populatiei în domeniu reieşind din
numărul campaniilor de informare, materialelor informative diseminate. În acest sens, pe parcursul
perioadei de raportare, se constată o creştere a numărului activităţilor şi materialelor de informare,
de implicare a mijloacelor de informare în masă a populaţiei. Drept rezultat ar putea servi raportul
dintre activităţile informaţionale şi numărul de adresări a populaţiei către prestatorii de servicii /
numărul de cazuri înregistrate de VF / TFU.

Referindu-ne la situaţia în domeniul VF, statisticile oferite de Ministerul Afacerilor Interne. Datele
statistice ale MAI demonstrează că în perioada a 11 luni 2009 situaţia la capitolul nominalizat a fost
următoarea:

 De către ofiţerii operativi de sector au fost examinate cereri – 26.359; din ele, cu abordarea
problemelor de violenţă în familie - 2424 cereri.
 Întocmite procese-verbale cu privire la contravenţii în temeiul art. 78 Cod contravenţional –
17.724; Din ele, în cadrul familiei – 1582 procese-verbale contravenţionale.
 Săvârşite infracţiuni în cadrul familiei - 41, din ele: 17 omoruri, 24 vătămări intenţionate grave
a integrităţii corporale sau a sănătăţii.

Astfel, în perioada menţionată a fost înregistrată o creştere de peste 26% faţă de anul precedent a
cazurilor de omor comise în familie. În acelaşi timp, numărul cazurilor de vătămări corporale grave
s-a diminuat faţă de 2008 cu 27%, totuşi numărul acestora rămâne alarmant de mare. Pe parcursul
anului 2009 a crescut şi numărul de sesizări la organele de poliţie cu privire la violenţa în familie,
constituind circa 10% din numărul total de adresări la organele de poliţie. În consecinţă a crescut şi
numărul persoanelor „scandalagii familiali” care au fost luaţi la evidenţa organelor poliţiei,
constituind un număr de 4806 persoane.

Analiza comparativă a datelor statistice referitor la starea infracţionalităţii contra vieţii şi sănătăţii
persoanei comise în sfera relaţiilor familiale pe anii precedenţi (9 luni 2008/2009) denotă
următoarea dinamică creşterea numărul de cazuri de vătămare intenţionată gravă a integrităţii
corporale (19 cazuri în 2009 comparativ cu 16 în 2008) şi descreştere uşoară numărul de cazuri de
omor (13 în 2009 şi 14 în 2008)

11
Baza de date statistice a MS include statistici cu referire la traumatisme habituale, nefiind specificate cazurile de
traumatism în urma violenţei în familie.

86
Datele statistice disponibile indică complexitatea fenomenului violenţei în familie, în care sunt
implicaţi şi femeile şi bărbaţii (vezi Figura 16), cuprinzând tot spectrul de relaţii de rudenie între
victimele infracţiunilor şi făptuitori (vezi Figura 17).
18 16
16
14 12
12 11
10
10
8 7
6
4 3 3 Femei
2
2 Bărbaţi
0
Agresor (omor) Victimă (omor) Agresor (vătămare Victimă (vătămare
intenţionată gravă) intenţionată gravă)

Fig. 16. Relaţia victimă/agresor după gen în cadrul infracţiunii contra vieţii şi
sănătăţii persoane comise in cadrul relaţiilor familiale (9 luni, 2009)

15% 23%
Agresor soţ/victimă soţie
31% 16% Agresor soţie/victimă soţ
15% Agresor tata/victimă fiu
Agresor fiul/victimă tata
Agresor/victimă fraţi

Figura 17. Relaţiile de rudenie între victimele infracţiunilor şi

făptuitori în cadrul infracţiunilor de omor (9 luni, anul 2009)

Analiza relaţiilor de rudenie între victimele infracţiunilor şi făptuitori în cadrul infracţiunilor de

vătămare intenţionată gravă a integrităţii corporale (9 luni, anul 2009) demonstrează că 53% din
victimele violenţei au fost soţiile (vezi Figura 18).

5% 5%
5%
Agresor soț/victimă soție
11% Agresor soție/victimă soț
5% 53%
Agresor tata/victimă fiica
16% Agresor fiul/victimă tata
Agresor/victimă frați
Agresor nepot/victima bunica
Agresor/victimă cumnati

Figura 18. Relaţiile de rudenie între victimele infracţiunilor şi făptuitori în

cadrul infracţiunilor de vătămare intenţionată gravă a integrităţii corporale
(9 luni, anul 2009)

87
Datele MAI cu referire la cazurile de vătămări corporale grave în sfera relaţiilor familiale
demonstrează o instabilitate a fenomenului, dar o prevalare a victimelor-femei (vezi Figura 19).
Datele cu privire la cazurile de omor intenţionat în cadrul familiei, înregistrate în perioada 2003-
2007, denotă o descreştere a fenomenului, dar şi o prevalare evidentă a femeilor printre victime
(vezi Figura 20). În acelaşi timp menţionăm ca datele statistice prezentate nu reflectă amploarea
fenomenului.
450 421 425 405 409 408
405 410 412
400 355
363
350

300

250

200

150

60 60 64 76
100 50 48
16 2813 2312 3015 1610
50

2003 2004 2005 2006 2007

Vatamari corporale grave total Victime

victime femei Vatamari corporale grave in familie
Victime femei

Figura 19. Dinamica infracţiunilor contra vieţii şi sănătăţii (art.151 CP vătămări corporale grave), din
ele în sfera relaţiilor familiale, în bază de gen, în perioada 2003- 2007 (datele MAI)

354 375
301
280
299 253
280
251 217
214

81 73 67
52 65 55
35 16 12
17 14 20 8 14 9

2003 2004 2005 2006 2007

Omoruri total Victime total Victime femei Săvîrşite în familie Victime femei

Figura 20. Dinamica înregistrării cazurilor de omor intenţionat (articolul 145 Cod penal), inclusiv
omoruri în cadrul familiei, înregistrate în perioada 2003-2007 (datele MAI)

Conform datelor MAI, în 20,86% din cauzele contravenţionale de violenţă în familie examinate în
instanţă au fost adoptate decizii de clasare din cauza împăcării părţilor. Numărul mic de dosare pe
cazurile de violenţă în familie se datorează şi faptului că victimele ele-înseşi îşi retrag plângerile, iar
organele de drept ignoră motivele reale ale victimelor.

Datele referitoare la cazurile de viol înregistrate (vezi Figura 21) demonstrează o dinamică
neunivocă în perioada 2003-2007. Lipsa desagregării pe gen şi vârstă a datelor face dificilă analiza
comprehensivă a acestuia12.

12
Datele au fost selectate în baza Informaţiilor MAI

88
 400

350
321 323 335 343

300 282 283 268 270

281 282

250

200

150

100
55
35 41 39
50
18
5 5 2 2 4 4 2 2
0

2003 2004 2005 2006 2007

Violuri Victime Din ele minore Comise în familie Victime

Figura 21. Dinamica înregistrării cazurilor de viol (articolul 171 Cod penal), în perioada
2003-2007, inclusiv în familie (datele MAI)
27 4
Cu referire la fenomenul traficului de fiinţe umane 300 266 2 61 261
252
25 3
se constată o transformare a formelor, conţinutului, 250
244
23 0
2 47
221
24 8

205
modalităţilor de traficare a persoanelor etc. 214

Statistica oficială, colectată de MAI, reflectă doar 200 173 18 0

parţial amploarea fenomenului (vezi Figura 22).

150

Traficul de fiinţe umane este o consecinţă, dar şi o 100

cauză a discriminării în bază de sex, în special a
violenţei în familie. Astfel, datele OIM în Moldova 50

demonstrează că în jur de 70% din femeile asistate

0
ca victime a TFU s-au confruntat cu violenţe în 2003 2004 2005 2006 2007
familie. În domeniul traficului cu fiinte umane inregistrate infractiuni victime total victime femei
statistica demonstrează următoarea situaţie:
- S-a schimbat profilul de vârsta al beneficiarilor, Figura 22. Dinamica înregistrării cazurilor traficului
cei mai mulţi beneficiari (24% din numărul total) de persoane (articolul 165 Cod penal) înregistrate în
perioada 2003-2007, în bază de gen (datele MAI)
având 25-29 ani (vezi Figura 23).
8%
4% 1%

18% < 18 ani 16 - 18 ani

20%
19 - 21 ani 22 - 24 ani

25 - 29 ani 30 - 39 ani

40 - 49 ani

24%
Fig. 23. Vârsta beneficiarilor asistaţi în2009
22%
- Numărul femeilor traficate a crescut de la 225 în anul 2003 la 371 în a.2007, iar cel al bărbaţilor
– de la 16 în anul 2003 la 78 în anul 2005 cu o scădere ulterioară până la 37 în anul 2007.
- Printre minori de asemenea predomină numărul fetelor faţă de cel al băieţilor, însă ponderea
băieţilor traficaţi este mult mai mare ca cea a bărbaţilor din numărul total de persoane
traficate.[5]
- Majoritatea victimelor (64%) provin din familiile social-vulnerabile (vezi Figura 24):
majoritatea beneficiarilor sunt mame solitare cu şi fără copii, provin din zonele rurale, au nivel

89
 redus al studiilor (marea majoritate - general obligatoriu – 9 clase), erau şomere la momentul
recrutării, trăiau sărac şi foarte sărac şi au trecut prin diverse forme de violenţă domestică13.
- Majoritatea cazurilor (56%) se referă la exploatarea sexuală a victimelor TFU asistate în 2009
de OIM (vezi Figura 25)
4% 3%
5%
2% Familie social-vulnerabilă
Copii de la internat
Rudă a VTFU
10%
Mamă-tată cu mulți copii
Copil orfan
64% Invalid
Copil orfan de la internat
12%

Fig. 24. Persoanele asistate după categoria socială

Analiza datelor existente demonstrează lipsa cifrelor absolute referitor la fenomenul traficului,
deoarece multe victime nu sînt identificate în ţările de destinaţie sau în Republica Moldova datorită
schimbărilor metodelor de traficare, fricii de stigmatizare, nivelului scăzut de auto-identificare şi a
lipsei de încredere a victimelor traficului de fiinţe umane în organele de drept. Un indicator al
fenomenului traficului în Republica Moldova constituie numărul persoanelor asistate de
Organizaţia Internaţională pentru Migraţie şi Centrul de Asistenţă şi Protecţie a Victimelor
Traficului de Fiinţe Umane. În perioada anilor 2000-2009 numărul total al persoanelor asistate de
OIM a constituit 5663, dintre care 2602 victime ale traficului şi 1148 copii ai victimelor asistate, 57
cazuri de migraţiune şi 22 cazuri de violenţă domestică.

6% 1% 8%
1%
Sexuală
Muncă
56% Prelevare de organe
Cerşit
28%
Combinat
N/a

Figura 25. Tipurile de exploatare a victimelor TFU asistate in 2009

În comparaţie cu anii 2000-2007, numărul victimelor identificate şi asistate de OIM în anii 2008-
2009 a scăzut aproape de 2 ori. S-a redus de 3-4 ori numărul victimelor traficului identificate în
ţările de destinaţie (vezi Tabelul 14). Astfel, în 2009 majoritatea victimelor au fost identificate la
nivel local – după ce s-au întors acasă din ţara de destinaţie – de către Echipele Multidisciplinare ale
Sistemului Naţional de Referire (SNR). Multe cazuri au fost referite din Balţi, Căuşeni, Cimişlia,

13
Date curente OIM

90
Cahul, Floreşti, Hânceşti şi Anenii Noi14. Specialiştii OIM Moldova au observat o creştere a
numărului bărbaţilor identificaţi care au fost traficaţi în scopul exploatării muncii. Ei însă nu se
auto-identifică ca şi victime şi refuză asistenţa psihologică şi alte servicii de asistenţă disponibile în
cadrul Centrului de Asistenţă şi Protecţie din Chişinău (CAPC). Bărbaţii consideră experienţa din
trafic drept migraţie nereuşită şi se grăbesc să găsească un serviciu pentru a-şi întreţine familia.

Tabelul 14 Beneficiari asistaţi de OIM Moldova (2006-2009)

Numărul victimelor TFU 2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008 2009 TOTAL
Total victime ale TFU 308 364 292 232 256 265 295 273 158 159 2602
Copiii victimelor TFU 230 103 101 125 129 110 96 122 132 1148
Cazuri de prevenire 3 5 35 512 557 562 114 1788
Migranţi în dificultate 7 16 27 7 57
Victime ale violenţei domestice 22 22
Minori neînsoţiţi 3 15 28 46
TOTAL BENEFICIARI 308 594 395 336 386 429 924 942 869 462 5663

În comparaţie cu anii precedenţi, OIM Moldova denotă o creştere (semnificativă) a numărului

beneficiarilor care necesită asistenţă continuă din cauza problemelor sociale şi de sănătate (vezi
Tabelul 15). Majoritatea victimelor trăiesc în sărăcie extremă şi nu au oportunităţi de angajare la
nivel local. La fel, este menţionată şi creşterea numărului beneficiarilor cu diagnosticaţi cu
schizofrenie. Aceşti beneficiari au nevoie de tratament de lungă durată şi procesul de reabilitare
este foarte dificil. Ei nu pot însuşi noi deprinderi profesionale, nu pot fi angajaţi şi astfel necesită
asistenţă continuă. Cu referire la statistica privind traficul cu fiinţe umane trebuie specificat faptul
că baza de date a MAI acoperă numărul de persoane traficate, inclusiv copii, numărul de dosare
trimise în judecată, nr. de dosare încetate în procesul penal, nr. de infracţiuni legate de
proxenetism. În acelaşi timp, Misiunea OIM în Moldova duce evidenţa cazurilor asistate de trafic cu
fiinţe umane. În cadrul MMPSF a fost instituită Unitatea de Coordonare a SNR, care duce evidenţa
tipului cazului, inclusiv pe raioane.

Conform datelor Ministerului Muncii, Protecţiei Sociale şi Familiei începând cu anul 2006 cînd a
fost lansat SNR şi pînă la sfârşitul anului 2009, în cadrul acestuia au fost asistaţi 883 beneficiari,
dintre care 295 victime şi 588 cazuri de prevenire15. La moment SNR include 23 de raioane, 2
municipii şi un oraş (aprilie 2010).

Astfel, referindu-ne la colectarea datelor statistice în domeniul VF, abuzului sexual, TFU constatăm
că anume MAI îi revine rolul principal în colectarea şi analiza datelor oficiale privind fenomenele
menţionate. În acelaşi timp, trebuie menţionat faptul că notele informative referitoare la
combaterea infracţiunilor / conflictelor în sfera relaţiilor familiale includ doar unii indicatori
relevanţi: cazuri de omor intenţionat în urma relaţiilor violente în familie; cazuri de vătămări
corporale grave; cazuri de vătămări corporale uşoare; numărul scandalagiilor familiali aflaţi în
vizorul organelor de poliţie. La fel se atestă diferenţe cu referire la datele statistice ale MAI şi alte
organizaţii (de ex. OIM, Centrele de asistenţă a victimelor) condiţionate de specificul activităţii
fiecărei instituţii şi lipsa unui sistem integrat de colectare a datelor.

Analiza domeniului permite constatarea existenţei unor lacune serioase care afectează sistemul de
colectare al datelor privind VF: deficienţe la capitolul definiţiilor operaţionale folosite de instituţiile
implicate; diversitate şi lipsă de relevanţă a unor elemente de informaţie culese (indicatorii
utilizaţi); circuitul informaţiei statistice este unul paralel şi neunivoc; indicatorii operaţionali la
moment nu acoperă astfel de tipuri de violenţă cum sunt: violul marital, violenţa psihologică,

14
Date curente OIM
15
Cifrele cazurilor de referire sunt preliminare

91
economică, spirituală; fişele statistice ale mai multor instituţii nu includ indicatorul violenţei în
familie; se atestă insuficienţă de resurse umane calificate şi de resurse materiale; insuficienţă de
cooperare şi coordonare inter-ministerială/inter-sectorială. Sistemul de statistică, ancorat doar de
MAI, lasă în afara atenţiei celelalte structuri din domeniu, inclusiv cele non-guvernamentale de
prestare a serviciilor sociale de protecţie şi asistenţă. Cele menţionate împiedică considerabil fluxul
informaţional la diferite niveluri (între specialişti, instituţii şi autorităţi), iar colectarea indicatorilor
necesari solicită eforturi considerabile şi mult timp, persistând erorile cauzate de factorul uman şi
metodele de colectare a datelor.
Tabelul 15 Dinamica beneficiarilor asistaţi de OIM din cauza problemelor sociale şi
de sănătate.
Total total
Anul trafic prevenire TOTAL
intrarii Trafic Prevenire Total 2006- 2006- 2006-
in sistem Raion / Tipul cazului 2009 2009 2009 2009 2009 2009
Balti 7 4 11 24 19 43
Edinet 10 3 13 26 12 38
2006 Causeni 6 23 29 51 65 116
Cahul 15 31 46 32 50 82
Calarasi 3 6 9 9 39 48
Cimişlia 4 18 22 17 41 58
Hînceşti 8 3 11 25 40 65
Ştefan Vodă 2 4 6 5 15 20
2007 Floreşti 11 15 26 14 25 39
Teleneşti 4 5 9 4 9 13
Leova 1 1 2 2 3 5
Soroca 3 17 20 4 22 26
Ungheni 1 5 6 6 12 18
Nisporeni 2 3 5 6 9 15
Cantemir 1 1 2 2 3 5
2008 Comrat 0 2 2 2 3 5
Falesti 2 7 9 3 9 12
Otaci 0 14 14 3 21 24
Chisinau 13 55 68 17 94 111
Soldanesti 2 7 9 2 7 9
Singerei 1 2 3 1 2 3
Anenii-Noi 7 12 19 7 12 19
2009 Ocnita 1 3 4 1 3 4
Vulcanesti 1 15 16 1 15 16
Rezina 2 2 4 2 2 4
Riscani 1 2 3 1 2 3
Orhei 7 13 20 7 13 20
Basarabeasca 1 3 4 1 3 4
Ialoveni 1 4 5 1 4 5
Straseni 1 3 4 1 3 4
Glodeni 1 1 2 1 1 2
Donduseni 0 1 1 0 1 1
Dubasari 5 8 13 5 8 13
Transnistria 8 5 13 8 5 13
Rusca (penitenciar) 0 12 12 0 12 12
Alte tari 4 4 8 4 4 8
TOTAL 136 314 450 295 588 883

92
Soluţia de depăşire a situaţiei existente este crearea unui sistem informaţional la nivel naţional de
centralizare a datelor şi altor resurse informaţionale relevante, asigurându-se accesul rapid şi
comod la informaţie. În acest context, la 1 iulie 2008 a fost lansat proiectul „Dezvoltarea unui sistem
integrat de informaţii referitoare la violenţa în familie ca parte a unei abordări integrate de
management a violenţei în familie în Republica Moldova”, finanţat de către Agenţia pentru Asistenţă
Internaţională a Guvernului României pentru Republica Moldova şi implementat de către UNFPA în
cooperare cu Ministerul Protecţiei Sociale, Familiei şi Copilului şi societatea civilă. În cadrul
programului menţionat au fost întreprinse un şir de acţiuni adresate dezvoltării capacităţilor
resurselor umane şi tehnice referitoare la crearea unui sistem integrat de informaţii a cazurilor de
violenţă în familie: organizate vizite de studii în România pentru schimb de experienţă, elaborate
schiţe de fişe statistice pe domeniile prioritare, instruiţi specialişti cu competenţe în domeniu din
raioanele – pilot Drochia şi Cahul. La 10 octombrie 2008 a fost semnat de către MPSFC, MAI, MS,
MAPL, MDI, preşedinţii APL Drochia, APL Cahul şi Oficiul UNFPA în Republica Moldova Acordul cu
privire la stabilirea parteneriatului pentru realizarea proiectului UNFPA „Dezvoltarea unui sistem
integrat de informaţii referitor la violenţa în familie ca parte a unei abordări integrate de
management a violenţei în familie în Republica Moldova”, care prevede coordonarea acţiunilor
instituţiilor abilitate în domeniul vizat.

Cu referire la infracţionalitatea privind viaţa sexuală statistica MAI denotă o descreştere cu 15,3%
(de la 236 cazuri în iunie 2008 la 200 cazuri în iunie 2009); o descreştere a nr. de dosare la
capitolul dat trimise în judecată de la 111 la 94, o creştere uşoară a nr. de dosare încetate în
procesul penal de la 28 la 29. Numărul de violuri a scăzut cu 19,5% (de la 154 la 124); numărul de
infracţiuni de violenţă sexuală a scăzut cu 7,3% (de la 82 la 76 cazuri)16. La etapa actuală sub
coordonarea MMPSF în cooperare cu structurile relevante se lucrează asupra creări unui sistem
automatizat informaţional naţional, care va acoperi domeniul protecţiei copilului, violenţei în
familie, traficului cu fiinţe umane.

8.3.2. Cadrul de implementare a Strategiei în domeniul VF şi TFU

A. Perfecţionarea cadrului legislativ şi normativ:

Aspecte pozitive:

 Adoptarea legilor speciale şi crearea cadrului legal-normativ de intervenţie în cazurile de

violenţă în familie / crearea structurilor instituţionalizate în domeniu
 Stabilirea bazelor de intervenţie în cazurile de VF şi TFU: aplicarea ordonanţei de protecţie
împotriva agresorilor familiali (3 cazuri/mai 2010)
 Stabilirea parteneriatului între structurile statale şi societatea civila în domeniu: crearea
Comitetului Naţional pentru combaterea traficului de fiinţe umane, a Grupului coordonator
interministerial în domeniul violenţei în familie etc.

Obstacole:

 Lipsa unui Plan de Acţiuni de implementare a SSR (cu elucidarea domeniului)

 Funcţionalitatea insuficientă a mecanismului de implementare a Legii nr.45, în special ce ţine de
aplicarea ordonanţei de protecţie etc.
 Lipsa Regulamentului cu privire la identificarea victimelor şi potenţialelor victime ale traficului
de fiinţe umane

16
http://www.mai.gov.md/content/2051

93
 Lipsa Regulamentului cu privire la protecţia şi asistenţa victimelor şi potenţialelor victime ale
traficului de fiinţe umane
 Resurse şi capacităţi insuficiente a societăţii civile în dezvoltarea parteneriatelor constructive în
domeniu / dependenţa majoră de finanţarea externă

B. Accesibilitatea şi calitatea serviciilor:

Aspecte pozitive:

 Crearea unor centre specializate în consilierea victimelor violentei în familie şi traficului cu

fiinţe umane
 Implicarea ocazională a serviciului de planificare a familiei în consilierea victimelor violentei în
familie şi abuzului sexual, traficului cu fiinţe umane
 Adoptarea Strategiei Sistemului Naţional de Referire şi crearea bazelor de dezvoltare a SNR
 Deschiderea Liniei telefonului de încredere pentru femei 0 8008 800817 (în cazurile de violenţă
în familie)

Obstacole:

 Lipsa Standardelor minime de calitate pentru Centrele ce prestează servicii victimelor violenţei
în familie
 Lipsa standardelor minime de calitate pentru serviciile de protecţie şi asistenţă a victimelor şi
potenţialelor victime ale traficului de fiinţe umane
 Implicarea slabă a medicilor de familie în identificarea şi asistenţa victimelor VF
 Insuficienţă de servicii specializate adresate asistenţei victimelor VF
 Lipsa sistemului de acreditare a serviciilor prestate de ONG-ri
 Majoritatea serviciilor existente sunt create de ONG-ri cu suportul financiar al organismelor
internaţionale, demonstrând durabilitate financiară limitată.

C. Instruirea furnizorilor de servicii:

Aspecte pozitive:
 Elaborarea unor ghiduri instructiv-metodice privind consilierea victimelor şi potenţialelor
victime a TFU (experţii OIM);
 Organizarea seminarelor cu medicii cabinetelor de planificare a familiei şi medicii de familie cu
includerea modulului referitor la fenomenul violenţei în familie
 Instruirea specialiştilor din echipele multidisciplinare (poliţişti, asistenţi sociali, medici,
pedagogi, primari) privitor la abordarea complexă a fenomenului violentei în familie şi
traficului cu fiinţe umane (raioanele – pilot SNR)
 Instruirea asistenţilor sociali din localităţile-pilot18 cu privire la consilierea psihologică primară
a victimelor VF şi TFU

17
Gestionare Centrul „La Strada”, suport Proiectul “Protecţia şi abilitarea victimelor traficului de fiinţe umane şi
violenţei în familie”, implementat de PNUD, UNFPA, Misiunea OIM în Moldova şi Misiunea OSCE în Moldova în
parteneriat cu Guvernul R.M. (finanţat de Guvernul Japoniei şi Fondul ONU pentru Securitate Umană).
18
Proiectul “Protecţia şi abilitarea victimelor traficului de fiinţe umane şi violenţei în familie”, implementat de
PNUD, UNFPA, Misiunea OIM în Moldova şi Misiunea OSCE în Moldova în parteneriat cu Guvernul R.M.
(finanţat de Guvernul Japoniei şi Fondul ONU pentru Securitate Umană).

94
 Instruirea iniţială a unor grupuri de judecători vizavi de aplicarea ordonanţei de protecţie în
cazurile de VF

Obstacole:

 Capacităţi insuficiente a prestatorilor de servicii de identificare / asistenţă / referire a

victimelor VF şi TFU, în special din sistemul de sănătate
 Lipsa ghidurilor / instrucţiunilor de intervenţie a asistenţilor sociali, medicilor de familie ş.a.
specialişti în cazurile de VF

D. Informare, educare si comunicare:

Aspecte pozitive:

 Editarea şi distribuirea materialelor informative pentru populatie privitor la prevenirea VF şi

TFU
 Organizarea anuală a Campaniei “16 zile de activism împotriva violenţei în bază de gen”
(informarea populatiei cu privire la fenomenul VF şi TFU / sensibilizarea factorilor decizionali
asupra fenomenelor / contribuţii la identificarea şi autoidentificarea victimelor VF etc.).

Obstacole:

 Lipsa materialelor informative pentru populatie privitor la impactul şi consecinţele VF şi TFU

asupra sănătăţii actorilor implicaţi (fete/femei; băieţi/bărbaţi)
 Insuficienţa materialelor informative pentru populatie privitor la serviciile existente în
domeniu, modalităţile de autoapărare de VF etc.

E. Egalitatea între genuri:

Aspecte pozitive:

 Implicarea în activităţile de informare atât a femeilor cât şi a bărbaţilor;

 Asigurarea accesibilităţii de asistenţă a victimelor violenţei în familie (parţiale)
 Identificarea necesităţilor bărbaţilor – victime a TFU (de către experţii OIM)

Obstacole:
Lipsa serviciilor de reintegrare a abuzatorilor familiali.

F. Cercetare, monitorizare şi evaluare:

Aspecte pozitive:
 Realizarea unor studii, care abordează şi aspectele violenţei în familie şi TFU: Studiul
Demografic şi de Sănătate (2005), Femeile în situaţie de risc (2005), Vulnerabilitatea de gen la
infecţia HIV în Republica Moldova (2009)[5,17,32]
 Monitorizarea şi evaluarea parţială a fenomenelor VF şi TFU de structurile de stat, ONG-ri,
organisme internaţionale
 Adoptarea Conceptului Sistemului informaţional automatizat „Registrul de stat al cazurilor de
violenţă în familie” (2009)

95
 Începerea lucrului asupra creării sistemului informatizat integrat în VF şi TFU / elaborarea
fişelor de înregistrare a cazurilor şi pilotarea acestora (în Drochia şi Cahul)

Obstacole:

 Capacităţi subdezvoltate a specialiştilor de înregistrare şi operaţionalizare a cazurilor de VF

 Discrepanţe în colectarea datelor statistice de diverse structuri / insuficienţă de coordonare la
nivel naţional
 Insuficienţă de studii operative în domeniu.

8.3.3. Tendinţe privind starea sănătăţii

Pe parcursul ultimilor 5 ani se atestă unele tendinţe privind starea sănătăţii în cadrul domeniul
violenţei în familie şi abuzului sexual şi traficului cu fiinţe umane. Printre tendinţele pozitive pot fi
menţionate: punerea bazei în dezvoltarea serviciilor adresate victimelor VF şi abuzului sexual,
victimelor şi potenţialelor victime a TFU / dezvoltarea reţelei de Centre maternale, care acordă
asistenţă (inclusiv medicală) victimelor şi potenţialelor victime a TFU; crearea treptată a unei baze
de date referitoare la VF şi TFU şi acoperirea segmentului vizat de cadrul legal-normativ special.

Printre obstacole în domeniu se atestă:

 Funcţionalitatea slabă a cadrului legal-normativ: în pofida stipulărilor normative victimele VF şi

TFU au acces redus la servicii medicale; majoritatea acestor persoane, fiind din categoria social
vulnerabile, nu deţin poliţa de asigurare medicală
 Lipsa de date relevante, care ar permite analiza impactului direct al VF asupra sănătăţii
victimelor
 Implicarea insuficientă (slabă) a sistemului ocrotirii sănătăţii în identificarea / raportarea /
asistenţa / referirea cazurilor de VF
 Lipsa Standardelor de intervenţie a medicilor în cazurile de VF
 Răspunsul nedifinit al sistemului de asigurare medicală la cazurile de VF şi TFU (persoanele
neasigurate au accesul extrem de limitat la servicii medicale)
 Lipsa unui Plan de acţiuni de implementare a SNR

8.3.4. Proiecte în domeniul VF şi TFU în derulare

La etapa actuală în Republica Moldova sunt în derulare unele proiecte relevante. Proiectul
“Protecţia şi abilitarea victimelor traficului de fiinţe umane şi violenţei în familie”, implementat de
PNUD, UNFPA, Misiunea OIM în Moldova şi Misiunea OSCE în Moldova (finanţat de Guvernul
Japoniei şi Fondul ONU pentru Securitate Umană). Proiectul prevede două componente
interdependente: a) protecţie – sporirea capacităţii profesioniştilor în prevenirea cazurilor de
violenţă şi trafic, precum şi în identificarea, protejarea şi asistarea victimelor; b) abilitare –
mobilizarea comunităţilor în prevenirea violenţei şi a traficului şi crearea de noi servicii de bază
pentru victime.

Proiectul „Oportunităţi mai bune pentru tineri şi femei” (PNUD): focusat pe dezvoltarea Centrelor
de asistenţă a victimelor TFU / prevenirea TFU prin crearea de şanse persoanelor vulnerabile, în
special tinerilor

8.4. Generarea resurselor:

96
8.4.1. Infrastructura

Infrastructura sistemului de sănătate la etapa actuală cuprinde unele elemente de asistenţă a

actorilor VF şi victimelor TFU privind accesul general la servicii medicale. În acest sens, în pofida
existenţei unor structuri adresate dezintoxicării şi dezalcoolizării persoanelor, se atestă
funcţionalitatea slabă a acestora raportată la fenomenul VF (de ex. dezalcoolizarea abuzatorilor şi
victimelor VF). La fel, se atestă probleme privind accesul victimelor VF la serviciile de expertiză
medico-legală din cauza necesităţii achitării costurilor de către beneficiare.

8.4.2. Resurse umane

După cum a fost menţionat, cadrul legal stipulează elaborarea de către Ministerul Sănătăţii a
programelor de acordare a asistenţei medicale, inclusiv psihiatrice, stabilirea instituţiilor medicale
care vor acorda această asistenţă victimelor traficului de fiinţe umane (Legea nr. 241-XVI). Conform
Legii nr. 45-XVI art.8, 5) Instituţiile medicale de toate tipurile şi nivelurile asigură consiliere şi
asistenţă medicală victimelor. Astfel, se presupune şi necesitatea de dezvoltare a resurselor umane
care include şi necesităţi ale sănătăţii reproducerii raportate la domeniul violenţei în familie şi
abuzului sexual şi traficului cu fiinţe umane. MS a elaborat recomandări pentru fişa de post a
medicilor cabinetelor de planificare a familiei vizavi de asistenţa cazurilor de VF.

În anul 2008 la iniţiativa MS cu suportul OMS a fost organizat seminar de instruire cu medicii
cabinetelor de planificare a familiei, la modulul „Violenţa în familie”. Dar aceste acţiuni sunt
insuficiente. Constatăm că competenţele şi experienţa lucrătorilor medicali incluşi în prestarea
serviciilor de sănătate reproductivă privind VF, AS şi TFU sunt slabe.

Medicii de familie intervievaţi au demonstrat confuzii la capitolul asistenţei medicale a victimelor VF.
A fost recunoscută lipsa cunoştinţelor de identificare a acestora, deficienţe privind referirea victimelor
VF altor servicii specializate. Unii medici de familie s-au arătat deranjaţi de necesitatea preocupării de
segmentul VF, din cauza supraâncărcării funcţionale şi motivării slabe (determinate de salarii mici).

 Există necesitatea în efectuarea unui studiu al resurselor umane privind atingerea scopurilor
stabilite de Strategia Naţională a Sănătăţii Reproducerii, inclusiv în domeniul violenţei în familie
şi abuzului sexual şi traficului cu fiinţe umane. Acest lucru trebuie efectuat de experţi
independenţi.
 NU se atestă schimbări în pregătirea studenţilor, viitorilor medici obstetricieni, medici de
familie, în domeniul asistenţei victimelor şi potenţialelor victime a violenţei în familie şi
abuzului sexual şi traficului cu fiinţe umane
 Curricula universitară în domeniul sănătăţii reproducerii nu include domeniul violenţei în
familie şi abuzului sexual şi traficului cu fiinţe umane
 Domeniul violenţei în familie şi abuzului sexual şi traficului cu fiinţe umane nu şi-au găsit
reflectare în programul de instruire postuniversitară a specialiştilor în domeniul sănătăţii
reproducerii
 La etapa actuală nu există ghiduri, standardele şi/sau protocoalele în asistenţa medicală a
victimelor şi potenţialelor victime a violenţei în familie şi abuzului sexual şi traficului cu fiinţe
umane.

8.4.3. Asigurarea cu medicamente şi echipament:

Conform stipulărilor legale victimele VF şi TFU beneficiază de asistenţa medicală primară şi de

urgenţă, în special femeile însărcinate. Sistemul de planificare a familiei prin cabinetele de PF oferă
gratis contraceptive persoanelor vulnerabile. Dar, deseori, aceste persoane nu se adresează din
lipsa informaţiilor relevante.

97
8.5. Prestarea serviciilor:

8.5.1. Progresul informaţional, educaţional şi de comunicare în aria prioritară.

Printre forţele principale în asigurarea comunităţii cu informaţii referitoare la impactul violenţei în

familie şi abuzului sexual şi traficului cu fiinţe umane asupra sănătăţii, inclusiv a sănătăţii
reproducerii; serviciile de asistenţă a victimelor VF şi a TFU se numără: asistenţii sociali şi poliţiştii.
Sistemul ocrotirii sănătăţii oferă un răspuns slab la acest capitol.

Informaţiile vizavi de sănătatea reproducerii raportată la domeniul violenţei în familie şi abuzului

sexual şi traficului cu fiinţe umane nu sunt colectate expres şi sistematic, acestea apărând doar
spontan, ocazional.

La etapa actuală se încearcă aplicarea strategiilor informaţionale care promovează implicarea

bărbaţilor / băieţilor în prevenirea comportamentelor violente, inclusiv a celor sexual
iresponsabile. Dar este necesară o intervenţie durabilă în acest sens – revenirea la strategiile
educaţionale în şcoală.

Cu referire la activităţile cu mass-media la domeniul violenţei în familie şi abuzului sexual şi

traficului cu fiinţe umane, constatăm organizarea mai multor seminare de instruire în domeniu
organizate de OIM, PNUD, UNFPA. Dar subiectul dat rămâne a fi unul extrem de sensibil, care
necesită o abordare foarte responsabilă. Printre provocările în acest sens se înscriu: interesul
scăzut faţă de subiect / doar goana după evenimente senzaţionale; nerespectarea confidenţialităţii
victimelor etc. Una din provocări majore rămâne a fi Internetul cu plasarea imaginilor violente,
inclusiv porno.

8.5.2. Medicina primară

Medicina primară acordă servicii de asistenţă victimelor violenţei în familie şi abuzului sexual şi
traficului cu fiinţe umane de rând cu toţi cetăţenii, fără careva specificări. Dar având în vedere că
majoritatea femeilor, venind din pături vulnerabile, nu au poliţă de asigurare medicală, nu pot
beneficia de tratament de lungă durată, de investigaţii.

8.5.3. Sistemul de referire şi asistenţă specializată

 În decembrie 2008 a fost aprobate Strategia Sistemului naţional de referire pentru protecţia şi
asistenţa victimelor şi potenţialelor victime ale traficului de fiinţe umane şi Planul de acţiuni
privind implementarea Strategiei Sistemului naţional de referire pentru protecţia şi asistenţa
victimelor şi potenţialelor victime ale traficului de fiinţe umane pe anii 2009–2011 (H.G. nr.
257 din 05.12.2008). SNR are drept scop integrarea sistemului de protecţie şi asistenţă a
victimelor traficului de fiinţe umane în sistemul de asistenţă socială. Strategia prevede şi
asigurarea accesului victimelor şi potenţialelor victime ale traficului de fiinţe umane la servicii
de calitate. La etapa actuală acest proces este în derulare lentă. Este necesar de fortificat toate
verigile acestui sistem: asistenţa socială, asistenţa medicală, asistenţa legală etc.
 La etapa actuală SNR se extinde şi asupra fenomenului VF. Dar funcţionalitatea acestuia este
încă slabă.
 Conform prevederilor legale, organele de drept trebuie să asigure transport pentru intervenţie
în cazuri de VF / referirea de urgenţă a victimelor şi potenţialelor victime a violenţei în familie
şi abuzului sexual şi traficului cu fiinţe umane. Dar sistemul suferă de insuficienţă de transport,
benzină, resurse umane. În caz de intervenţii medicale de urgenţă instituţiile medicale trebuie
să ofere ambulanţa.
 Nu există asistenţă medicală specializată adresată VF şi TFU. Dar la cererea Centrelor
specializate aceasta se oferă contra-cost (exemplul Centrului din Chişinău).

98
 La etapa actuală există colaborare şi anumit „feedback” dintre instituţii şi centre de referire în
domeniul VF şi TFU, implicate în Proiectul „Oportunităţi mai bune pentru tineri şi femei”
(PNUD) şi cu OIM.
 La fel trebuie menţionată experienţa de conlucrare a MMPSF şi OIM în cadrul Centrului de
asistenţă a victimelor TFU. Referindu-ne la specificul de gen, considerăm inoportună experienţa
de consiliere a victimelor TFU femei şi bărbaţi în cadrul aceluiaşi Centru, datorită diferitor
experienţe şi perceperi / strategii de soluţionare.

8.6. Finanţarea
 Pe parcursul ultimilor 5 ani nu s-au produs schimbări semnificative în finanţarea serviciilor
publice adresate victimelor şi potenţialelor victime a VF, AS şi TFU.
 Nu este definitivat componentul bugetului de sănătate, destinat pentru dezvoltarea şi
întreţinerea infrastructurii de sănătate adresate victimelor şi potenţialelor victime VF, AS şi
TFU.
 Nu există proceduri de monitorizare a fluxurilor de resurse către sănătatea sexuală şi
reproductivă a victimelor şi potenţialelor victime a VF, AS şi TFU.
 Nu sunt metode de estimare a ratei (%) bugetului de stat pentru sănătate alocată pentru
serviciile de sănătatea reproducerii adresate victimelor şi potenţialelor victime VF, AS şi TFU.
 Nu sunt metode de estimare a ratei (%) cheltuielilor bugetare pentru sănătatea maternă (ca
cota parte (%) din cheltuieli totale pentru sănătate) a victimelor şi potenţialelor victime a VF,
AS şi TFU.
 Nu sunt metode de estimare a ratei (%) cheltuielilor bugetare pentru planificarea familiei (ca
cota parte (%) din cheltuieli totale pentru sănătate) adresate victimelor şi potenţialelor victime
a VF, AS şi TFU.
 Nu sunt metode de estimare a ratei (%) cheltuielilor bugetare pentru controlul ITS (cu excepţia
HIV/SIDA) (ca cota parte (%) din cheltuieli totale pentru sănătate) al victimelor şi potenţialelor
victime a VF, AS şi TFU.
 Neimplicarea sectorului privat în asistenţa medicală a victimelor şi potenţialelor victime a VF,
AS şi TFU.
 Donatori internaţionali şi parteneri de dezvoltare în domeniul SR a VF, AS şi TFU sunt: UNFPA
and WHO.
 Nu au fost conduse studii referitor la plăţile neoficiale a serviciilor medicale adresate victimelor
şi potenţialelor victime a a VF, AS şi TFU şi acţiuni pentru a reduce acest fenomen.

Practici pozitive:

Începând cu anul 2008 MMPSF a iniţiat planificarea mijloacelor financiare din Bugetul de Stat pentru
cofinanţarea Centrului de Asistenţă şi Protecţie a Victimelor şi Potenţialelor victime ale traficului de
fiinţe umane din mun. Chişinău, înfiinţat de OIM. Astfel din Bugetul de stat în anul 2008 au fost
alocate mijloace financiare în sumă de 512,1 mii lei şi realizate 410,2 mii lei. În anul 2009 MMPSF a
alocat pentru întreţinerea Centrului menţionat mijloace financiare din buget în volum de 483,6 mii lei.
La dezvoltarea Centrului îşi aduce contribuţia şi OIM. În anul 2009 APL Bălţi a alocat din bugetul
municipal mijloace financiare în volum de 519,3 mii de lei pentru asistenţa şi reabilitarea victimelor
violenţei în familie în cadrul Centrului „SOTIS” 519,3 mii lei. [52].

8.7. Recomandări:
 Elaborarea unui Plan de acţiuni de implementare a Strategiei Naţionale a Sănătăţii Reproducerii
cu stipularea resurselor adecvate
 Fortificarea implicării sistemului ocrotirii sănătăţii la general, inclusiv şi a segmentului Sănătăţii
Reproducerii în soluţionarea cazurilor de VF şi TFU: elaborarea Standardelor de lucru,

99
 ghidurilor specializate, instruirea diferitor categorii de medici vizavi de asistenţa medicală a
actorilor VF şi a victimelor, potenţialelor victime a TFU
 Asigurarea funcţionalităţii cadrului legal-normativ prin fortificarea capacităţilor verigilor
Sistemului Naţional de Referire.
 Unificarea sistemului de colectare a datelor în VF şi TFU
 Asigurarea activităţii durabile a serviciilor existente prin finanţare adecvată, dezvoltarea
sistemului de acreditare a serviciilor prestate de ONG-rile specializate în domeniu.
 Crearea unui Fond Social (în baza granturilor, donaţiilor), de finanţarea căruia să beneficieze şi
ONG-le active în domeniu.
 Asigurarea informării durabile a populaţiei referitor la fenomenele abordate şi consecinţele
acestora.
 Revenirea la Deprinderi de viaţă în şcoală. În condiţiile existente, includerea subiectelor vizate
în curriculumul disciplinei „Educaţia civică”. Promovarea educaţiei non-violente şi consolidarea
capacităţilor sistemului şcolar pentru identificarea, asistenţa primară şi prevenirea timpurie a
cazurilor de violenţă în familie.
 Asigurarea accesului la educaţia sexuală a diferitor categorii a populaţiei, în special a
persoanelor vulnerabile.
 Organizarea unui nou Studiu Demografic şi de Sănătate, cu invocarea adiţională a unor noi
indicatori cu referire la VF, la fel şi TFU.

100
IX. Progresul in atingerea scopurilor privind reducerea maladiilor oncologice a
organelor tractului reproductiv

9.1. Introducere 101

9.2. Guvernarea 102
9.3. Finanţarea 102
9.4. Generarea resurselor 103
9.5. Prestarea serviciilor 104
9.6. Concluzii şi recomandări 106

9.1. Introducere

Una din problemele de bază în sistemul de sănătate din Republică Moldova este problema
cancerului. Profilaxia, depistarea tratamentul cancerului au devenit în toate ţările lumii pe
parcursul ultimilor 15-20 ani unele din cele mai stringente probleme. Conform datelor Organizaţiei
Mondiale a Sănătăţii anual se evidenţiază circa 10 milioane bolnavi primari depistaţi de cancer.
Republica Moldova nu este o excepţie, evidenţiind anual circa 8000 bolnavi cu diverse localizări a
procesului canceros, iar în ,,Cancer-Registru Naţional” se află în total la evidenţă circa 40 mii
bolnavi oncologici.

În anul 2009 în Republica Moldova au fost evidenţiaţi 7986 faţă de 7607 în anul 2008 bolnavi
primari de cancer, indicele morbidităţii constituind 223,7‰ în anul 2009, faţă de 213,1 ‰ în anul
2008. Din numărul total de bolnavi primar peste 1000 pacienţi sunt depistaţi cu cancer colorectal.
Astfel în prezent cancerul colorectal s-a plasat pe I loc, constituind 13% din bolnavii oncologici
primar depistaţi. Pe locul II este situat cancerul glandei mamare cu o pondere de 11,3%.

În acest context, a fost notificat ca scop: Ameliorarea diagnosticului precoce şi managementului

cancerului genito – mamar. Pentru a atinge scopul propus în Strategie au fost stabilite un şir de
activităţi prioritare, care vor contribui la îmbunătăţirea situaţiei create prin:

 Perfecţionarea cadrului normativ în domeniul diagnosticului precoce de col uterin şi mamar;

 Sporirea accesului populaţiei la serviciile de diagnostic şi profilaxie a cancerului genito –
mamar;
 Efectuarea screening-ului citologic pentru depistarea proceselor precanceroase şi cancerului de
col uterin
 Instruirea furnizorilor de servicii medicale în depistarea precoce a cancerului de col uterin şi
mamar
 Elaborarea conceptului modern de informare şi educare a populaţiei în domeniul cancerului
genito - mamar
 Propagarea măsurilor de profilaxie primară şi secundară a cancerului organelor de reproducere
la femei prin intermediul mas-media
 Editarea broşurilor şi bucletelor cu privire la metodele de depistare precoce a cancerului de col
uterin şi mamar
 Antrenarea păturilor largi ale societăţii în combaterea activă a cancerului de col uterin şi
mamar

Ca rezultate aşteptate au fost propuse următoarele:

 Un nivel de informare şi educare a populaţiei în problema combaterii cancerului genito - mamar

va atinge standardele europene.
 Iar procentul depistării cancerului de col uterin în stadiul 0 va depăşi 25,0 şi în stadiile I-II –
45,0.
Pe parcursul anilor 2005 – 2009 au fost întreprinse un şir de activităţi, orientate spre atingerea
obiectivelor stabilite.

9.2. Guvernarea

În procesul de Guvernare a sistemului de sănătate, în cadrul serviciului oncologic, a fost pus accent,
în primul rînd pe implementarea asigurării obligatorii de asistenţă medicală în Republica Moldova
(a. 2004) şi aprobarea Programului Unic al asigurării obligatorii de asistenţă medicală, care asigură
la nivelul asistenţei medicale primare: controlul medical profilactic, care cuprinde şi examinarea
glandei mamare şi examinarea ginecologică profilactică, inclusiv prelevarea frotiului pentru
examenul citologic.

Conform Normelor metodologice de aplicare pentru anul 2010 a Programului Unic al asigurării
obligatorii de asistenţă medicală, aprobate prin ordinul comun al Ministerului Sănătăţii şi
Companiei Naţionale de Asigurări în Medicină nr.522/207 din 24 decembrie 2009, la nivelul
asistenţei medicale primare, efectuarea investigaţiilor paraclinice şi de diagnosticare, nominalizate
mai sus, este asigurată la prescrierea medicului de familie pentru toate persoanele, indiferent dacă
acestea au sau nu au statut de persoană asigurată.

Această opţiune permite sporirea accesibilităţii populaţiei la servicii de diagnostic şi profilaxie a

cancerului genito –mamar. Un rol important în diagnosticul cancerului de col uterin îl deţine
serviciul citologic. Astfel, în scopul ameliorării activităţii serviciului citologic din republică, în anul
2005 prin ordinul Ministerului Sănătăţii, au fost aprobate un set de documente, aşa ca:

 Regulamentul Laboratorului Citologic Republican din cadrul Institutului Oncologic;

 Regulamentul Laboratorului Citologic Internaţional, cu notificarea statelor de personal,
utilajului necesar, cît şi a condiţiilor de desfăşurare;
 Obligaţiunile funcţionale ale personalului medical;
 Metodologia de colectare şi prelucrare a materialului recoltat.

Pentru a spori calitatea serviciilor prestate, în anul 2006, a fost reglementată activitatea
subdiviziunilor de monitorizare, evaluare şi integrare a serviciilor de asistenţa medicala, inclusiv şi
în cadrul Institutului Oncologic. Acest serviciu asigură: monitorizarea şi evaluarea la nivel naţional
a calităţii serviciilor medicale prestate în cadrul instituţiilor medico-sanitare municipale şi raionale
şi acordarea suportului consultativ metodic instituţiilor şi medicilor din teritoriu.

Un şir de documente de politici şi planificare strategice enunţă problemele legate de povara

maladiilor oncologice asupra populaţiei şi a sistemului sănătăţii din Republica Moldova, şi propun
masuri de ameliorare a situaţiei existente. Unul dintre obiectivele stipulate în Planul de activitate al
Guvernului pentru anul 2010 este „Creşterea nivelului de responsabilitate a cetăţenilor pentru
propria sănătate prin propagarea şi cultivarea unui mod sănătos de viaţă, lupta consecventă cu
fumatul şi alcoolismul”. Acţiunile propuse includ elaborarea programelor naţionale de reducere a
impactului acestor maladii asupra sănătăţii. Aceleaşi acţiuni sunt stipulate şi în Programul de
activitate al Guvernului Republicii Moldova „Integrarea Europeană: Libertate, Democraţie,
Bunăstare” 2009-2013.

9.3. Finanţarea

Contribuţia bugetului de stat în finanţarea sistemului de sănătate, inclusiv şi a serviciului oncologic

este prioritară, şi odată cu implementarea asigurării obligatorii de asistenţă medicală finanţarea are
o durabilitate şi o ascensiune. Astfel, finanţarea serviciul oncologic republican pe parcursul a 5 ani a
crescut circa de 3 ori, de la 39 mln 178 mii lei în anul 2005 la 105 mln 828 mii lei în anul 2009. Un
aport deosebit este şi implicarea donatorilor în diferite acţiuni ce ţin de profilaxie, diagnostic, cît şi
îngrijiri medicale, ca exemplu vaccinul Papiloma Virus „GARDASIL” pentru vaccinarea grupului
ţintă din rîndul populaţiei vulnerabile. La moment, pentru prevenirea cancerului cervical în

102
Republica Moldova sunt disponibile 20000 de doze a vaccinului GARDASIL, care vor fi utlizate
pentru vaccinarea fetiţelor de 9-16 ani din grupe vulnerabile.

Programul de stabilizare şi relansare economică a Republicii Moldova pe anii 2009-2011 conţine

acţiuni pe termen mediu legate de atragerea resurselor financiare suplimentare din partea
comunităţii donatorilor pentru finanţarea deficitului programelor esenţiale în domeniul sănătăţii
publice. Aceste resurse suplimentare ar veni în susţinerea autorităţilor publice în condiţiile crizei
economice existente cu care se confruntă Republica Moldova.

În prezent Ministerul Sănătăţii elaborează un program complex de control al cancerului. În procesul

elaborării programului naţional de control al cancerului, în scopul obţinerii unei eficienţe maxime
al acţiunilor propuse, Ministerul Sănătăţii a luat în consideraţie trei aspecte importante, care ţin de
abordarea problemelor existente şi organizarea serviciului oncologic în condiţiile ţării.
(i) În primul rând, în peste o treime din toate tipurile de cancer, riscul poate fi redus prin
schimbări în stilul de viaţă, care poate fi influenţat de serviciile de sănătate publică (OMS,
2003; Fondul Mondial pentru Cercetări ale Cancerului, 2009);
(ii) adăugător, un acces timpuriu la programele de depistare precoce şi prevenire, cum ar fi
examinările pentru depistarea cancerului colo-rectal şi de col uterin pot avea un impact
considerabil asupra ratelor de incidenţă şi mortalitate; şi
(iii) tratamentul cancerului este costisitor, iar obţinerea rezultatelor mai puţin decât optimale
generează pierderi mari sistemului sănătăţii, deoarece resurse preţioase se investesc într-un
rezultat care nu produce prelungirea anilor de viaţă sau o stare a sănătăţii mai bună.

Noul program de control al cancerului va fi compus din mai multe componente, care includ măsuri
de profilaxie şi depistare precoce a cancerului, îmbunătăţirea diagnosticului şi a tratamentului,
îngrijiri paliative pentru pacienţii cu cancer, şi fortificarea capacităţilor personalului medical.
Programul are drept scop mărirea ratei de depistare precoce şi îmbunătăţirea indicatorilor
epidemiologici ai cancerului, cum ar fi reducerea incidenţei şi mortalităţii. Măsurile profilactice
cuprind sporirea nivelului de cunoştinţe privind factorii de risc şi semnalele de alarmă ale
cancerului în rândul populaţiei generale, profilaxia specifică prin vaccinarea adolescentelor contra
virusului papiloma uman (HPV), şi alte măsuri de prevenire. Activităţile legate de fortificarea
metodelor de diagnosticare, tratament şi îngrijiri paliative vor duce la îmbunătăţirea rezultatului
tratamentului şi reducerea suferinţelor pacienţilor cu cancer în stadii avansate. Proiectul
programului de control al cancerului propune şi acţiuni orientate spre depistarea precoce a
cancerului colului uterin şi al glandei mamare prin implementarea unor programe naţional de
screening. Screening-ul populaţional va permite atât reducerea incidenţei prin depistarea şi
tratamentul maladiilor premergătoare cancerului, cât şi mărirea ratei de diagnosticare a cancerului
în stadii iniţiale, care în consecinţă va spori succesul tratamentului şi longevitatea vieţii pentru
pacienţii cu cancer.

9.4. Generarea resurselor

Pregătirea şi perfecţionarea cadrelor medicale, inclusiv şi a medicilor oncologi, joacă un rol

deosebit în profilaxia şi depistarea precoce a cancerului genito – mamar. În acest context, a fost
elaborat şi aprobat de Ministerul Sănătăţii Protocolul Clinic “Maladiile benigne/maligne ale glandei
mamare”, care include algoritmii de conduită la nivelul:
 Asistenţei medicale primare
 Asistenţei medicale specializate de ambulatoriu (oncolog raional)
 Asistenţei medicale specializate de ambulatoriu (Policlinica Institutului Oncologic)
 Asistenţei medicale spitaliceşti (Institutul Oncologic)

Una din activităţi, este instruirea medicilor din cabinetele de sănătate a reproducerii, care activează
astăzi în Centrele Medicilor de Familie, în modulul respectiv, şi care va continua şi în viitor.

103
Institutul Oncologic a beneficiat de echipament telemedical, procurat cu suportul Republicii
Germania, prin intermediul Centrului de Migraţie Internaţională şi Dezvoltare. Echipamentul
instalat va permite specialiştilor instituţiei să acorde servicii performante de diagnosticare şi să
aplice un tratament mai eficient. Astfel, medicii oncologi se pot consulta cu experţi din instituţiile
medicale de performanţă din alte ţări, ceea ce prezintă o oportunitate în examinarea cazurilor mai
complicate.

Concomitent, Societatea Medicilor Oncologi din Republica Moldova colaborează cu organismele

internaţionale în aplicarea metodelor noi de diagnostic şi tratament în domeniul oncologiei,
cercetărilor ştiinţifice, etc. Interesul faţă de colaborarea internaţională în cercetările ştiinţifice a
făcut posibilă stabilirea relaţiilor durabile în domeniul oncologiei cu Societatea Nord-Estică de
Oncologie din Germania (NOGO); Clinica Oncologică Charite din Berlin, Germania; Centrul de
Medicină Molecular Max del Bruck din Berlin, Germania; Compania „Asterand”, SUA; Asociaţia
Institutelor de Oncologie ale Ţărilor CSI; Şcoala Europeană de Oncologie; Şcoala Europeană de
Oncoginecologie ş.a.

9.5. Prestarea serviciilor

Analizînd maladiile canceroase în Republica Moldova s-a constatat, că cancerul genito-mamar au o

pondere considerabilă în structura morbidităţii şi mortalităţii.

Anual, în republică se depistează primar circa 1600 femei cu Cr. glandei mamare, Cr. colului uterin
şi alte localizări genitale la femei, care în total alcătuiesc 42% din toate patologiile oncologice
depistate primar la populaţia feminină.
În structura morbidităţii la femei Cr. glandei
50 mamare este cel mai frecvent întilnit – 22,3% în
48,7 47,6
47,6 anul 2009 (în anul 2005 – 21,8%); Cr. colului
48 uterin – 8,2% în anul 2009 (în anul 2005 –
46 9,2%).

44 În Republica Moldova s-a marcat o tendinţă de

41,8
42 40,7 creştere a morbidităţii prin Cr. glandei mamare:
de la 41,8 la 100 000 de femei (a. 2005), la 47,6
40
la 100 000 de femei (a. 2009), şi s-a constat o
38 stabilizare a morbidităţii prin Cr. ale organelor
genitale la femei, şi anume: Cr. colului uterin a
36
2005 2006 2007 2008 2009
constituit 17,6 la 100 000 de femei în a. 2005, şi
17,5 la 100 000 de femei în anul a. 2009 (vezi
Figura 26. Prestarea de servicii medicale Figura 26).
Morbiditatea prin Cancer glanda mamară la 100 000 femei
64
64
61
Analizînd situaţia la compartimentul depistării 62
Cancerului glandei mamare în stadiu precoce (I-II),
60
putem concluziona, că pe parcursul acestor ani se
57
înregistrează o îmbunătăţire neesenţială a situaţiei, 58 56
de la 57% în anul 2005 la 61% în anul 2009, în care 55
56
totuşi se constată o micşorare comparativ cu anul
2008 (64%) (vezi Figura 27). 54

52
Una din măsurile de bază în depistarea precoce a
maladiilor oncologice a glandei mamare este 50
2005 2006 2007 2008 2009
mamografie. Totodată, se constată utilizarea
neeficientă a celor 15 mamografe care funcţionează
Figura 27. Prestarea de servicii medicale, ponderea
depistării Cr. Glandei mamare stadium I-II (%)
104
în republică, condiţionată de lipsa unui act normativ care ar reglementa
mecanismul de efectuare al screeningului, amplasarea teritorială iraţională şi neargumentată a
acestora, calitatea necorespunzătoare şi depăşită a acestora, precum şi pregătirea neconformă a
specialiştilor. Astfel, în raionul Şoldăneşti pe parcursul a 3 ani au fost efectuate numai 30
mamografii (aa 2005 - 2007), raionul Donduşeni – 64 mamografii (aa 2005 - 2007), raionul Cahul –
321 mamografii în anul 2009, la normativul de 25 mamografii pe zi.

Actualmente, în republică nu există un mecanism bine definit de examinare a femeilor peste 35 ani
cu sreeening mamografic (la femeile de la 35-49 ani 1 dată în 2 ani, la cele de 50-64 ani 1 dată în
an), care ar putea ameliora situaţia existentă. Totodată, insuficient se efectuează lucrul de screening
la aparatele de Ultrasonografie.

43 43
Ce ţine de depistarea precoce a Cancerului colului
43 uterin, putem menţiona o creştere nesemnificativă, de
42,5 42 42 la 42% în anul 2005, la 43% în anul 2009, semnalînd
42 astfel necesitatea întreprinderii măsurilor de activizare
din partea atît lucrătorilor medicali, cît şi din partea
41,5
populaţiei (vezi Figura 28).
41
40,5 40 În general în ţară peste 80% din totalitatea cazurilor cu
40 cancer a colului uterin sunt afectate femeile în vîrsta de
39,5 peste 40 ani.
39
38,5
Conform datelor Cancer – Registrului Institutului
2005 2006 2007 2008 2009 Oncologic la evidenţă se află circă 4 mii bolnave cu
cancer a colului uterin. Indicele supravieţuirii
bolnavelor tratate de 5 ani şi peste constituie 64,5%.
Figura 28. Ponderea depistării Cr. colului
uterin stadiuI-II
La femei în vîrstă pînă la 20 ani materialul pentru
examenul citologic este recoltat exclusiv în caz de
suspecţie la patologia colului uterin. În vîrsta de peste 20 ani, în lipsa leziunii colului uterin,
materialul pentru cercetarea citologică se prelevează o dată la 2 ani. În perioada anilor 1999 – 2008
în Republica Moldova au fost efectuate circa 1 mln 600 mii examene citologice pentru depistarea
cancerului colului uterin, fiind depistate şi confirmate 721 cazuri, din care 60,5% în stadiile I-II.

Pentru sporirea depistării bolnavilor oncologici în primele stadii au fost organizate unele măsuri, şi
anume:

 În cadrul Zilei Mondiale de luptă contra cancerului au fost organizate deplasări în teritoriile
republicii a medicilor oncologi.
 Au fost organizate mese rotunde cu participarea reprezentanţilor mass-media, prezentate lecţii
populaţiei şi lucrătorilor medicali, publicaţii în presă, desfăşurate emisiuni la radio şi
televiziune.
 În perioada 8 iunie – 2 iulie 2009 a fost desfăşurat lunarul „Anticancer” cu organizarea
activităţii brigăzilor consultative a medicilor-oncologi în teritoriu – mun. Chişinău, Bălţi şi 12
raioane. În total în cadrul acestor deplasări au fost consultaţi circa 4500 pacienţi, inclusiv la 150
pacienţi depistat cancer şi suspecţi la cancer, la 400 – maladii precanceroase şi la 350 – tumori
benigne.

Rezultatele modeste înregistrate, impun astăzi de a întreprinde măsuri concrete, întru atingerea
scopului de bază, direcţionînd intervenţiile spre îmbunătăţire.

105
9.6. Concluzii şi recomandări

Perfecţionarea cadrului normativ:

 Crearea bazei normative privind efectuarea examenului mamar;

 Elaborarea Protocoalelor Clinice (cancer col uterin, etc);
 Elaborarea mecanismului de organizare şi implementare a screeningului clinic şi instrumental
(ecografie, mamogrfie) pentru depistarea precoce a cancerului glandei mamare;
 Organizarea screeningului pentru cancer de col uterin;
 Fortificarea cabinetelor de examinări ginecologice profilactice (instruirea personalului medical,
dotarea acestora)

Accesibilitatea şi calitatea serviciilor

 Efectuarea screeningului la cancerul genito-mamar în cadrul sistemului de asistenţă medicală

primară;
 Antrenarea medicilor cabinetelor de sănătate a reproducerii în depistarea precoce a cancerului
genito-mamar;
 Creşterea responsabilităţii medicilor de familie în creşterea incidenţei formelor avansate în
special, cu stabilirea măsurilor profilactice adecvate;

Instruirea furnizorilor de servicii medicale:

 Fortificarea capacităţilor resurselor umane în consilierea, depistarea precoce a pacientelor cu

cancer genito-mamar;
 Elaborarea Ghidurilor instructiv-metodice în diagnosticul cancerului genito–mamar;
 Instruirea specială a cadrelor, în deosebi din sectorul primar de asistenţă medicală şi
perfecţionarea cadrelor prin cursuri speciale de instruire a medicilor ginecologi, asistentelor
medicale pentru examinarea şi explorarea oportună.

Informare, educare şi comunicare

 Promovarea profilaxiei primare şi secundare pentru depistarea proceselor precanceroase (prin

TV, radio, literatură etc.);
 Editarea şi distribuirea materialelor informative pentru populaţie în prevenirea cancerului
genito-mamar;
 Organizarea şi desfăşurarea campaniilor de informare a populaţiei cu privire la prevenirea
cancerului genito-mamar.
X. Progresul in atingerea scopurilor privind sănătatea sexuala si reproductiva a
persoanelor in etate

10.1. Introducere 107

10.2. Guvernarea 108
10.3. Informaţii de sănătate 108
10.4. Generarea resurselor: 109
10.5. Prestarea serviciilor: 110
10.6. Finanţarea 110
10.7. Concluzii şi recomandări: 111

10.1. Introducere

Compartimentul “Sănătatea sexuală a persoanelor în vârstă” (SSPV) a fost inclus în cadrul Strategiei
Naţionale a Sănătăţii Reproducerii având ca argument faptul, că problemele sexuale ale persoanelor
în vârstă erau desconsiderate.

Conform definiţiei OMS sănătatea sexuală reprezintă o stare de bunăstare fizică, emoţională,
mintală şi socială în domeniul sexualităţii şi nu constă doar în absenţa bolii, a disfuncţiilor sau
infirmităţii. Sănătatea sexuală permite realizarea unei vieţi sexuale plăcute, în condiţii de siguranţă.
Se bazează pe o abordare pozitivă şi plină de respect a sexualităţii şi relaţiilor sexuale, fără
coerciţie, discriminare sau violenţă19.

Scopul Strategiei Naţionale a Sănătăţii Reproducerii privind SSPV prevede ameliorarea sănătăţii
sexuale a femeilor şi bărbaţilor în vârstă. Pentru realizarea scopului în cauză au fost stabilite 2
obiective:

1. Sporirea accesului şi аdrеsаbilităţii persoanelor în vârstă la serviciile de sănătate sexuală;

2. Creşterea gradului de informare şi educare a persoanelor în vârstă în domeniul sănătăţii
sexuale.

În cadrul Strategiei Naţionale a Sănătăţii Reproducerii, la compartimentul „Sănătatea sexuală a

persoanelor în vârstă” au fost planificate următoarele activităţi:

I. Perfecţionarea cadrului legislativ şi normativ:

 Elaborarea şi aprobarea regulamentelor cu privire la acordarea asistenţei medicale persoanelor

în vârstă în problemele de sănătate sexuală;
 Încadrarea asistenţei medicale de sănătate sexuală persoanelor în vârstă în serviciul de
sănătate a reproducerii.

II. Accesibilitatea şi calitatea serviciilor:

 Ameliorarea accesului persoanelor în vârstă la serviciile de sănătate a reproducerii;

 Antrenarea medicilor cabinetelor de planificare a familiei şi medicilor de familie în consilierea
persoanelor în vârstă cu probleme de sănătate sexuală;
 Elaborarea standardelor de asistenţă medicală în dereglările endocrine şi sexuale la persoanele
în vârstă.

19
OMS/EUR, OMS/HQ Geneva şi Asociaţia Mondială de Sexologie, noiembrie 2002
III. Instruirea furnizorilor de servicii medicale:

 Elaborarea ghidurilor instructiv-metodice în conduita persoanelor în vârstă cu dereglări

endocrine şi sexuale;
 Organizarea seminarelor de instruire a personalului medical, care prestează servicii
persoanelor în vârstă cu probleme de sănătate sexuală.

IV. Informare, educare şi comunicare:

 Editarea şi distribuirea materialelor informative în sănătatea sexuală pentru persoanele în

vârstă;
 Organizarea şi desfăşurarea campaniilor de informare a populaţiei cu privire la SSPV.

V. Cercetare, monitorizare şi evaluare:

Realizarea studiilor periodice în SSPV.

Evaluarea la mijloc de termen a progresului de implementare a strategiei în cauză denotă acelaşi

fapt iniţial: problemele sexuale ale persoanelor în vârstă continuă să rămână desconsiderate.

Utilizând instrumentul cadru general de evaluare s-a constatat că în documentele de bază

(rapoarte, studii de evaluare, analiză statistică, etc.) ale MS, CNAM sau altor instituţii şi organizaţii
de stat sau neguvernamentale nu există informaţii relevante despre SSPV.

Modalitatea cea mai optimală de evaluare a constat în realizarea de interviuri cu specialişti cu

experienţă experţi în domeniul SSPV. Astfel, au fost realizate interviuri cu medici de familie,
obstetricieni-ginecologi, medici ai cabinetelor de sănătate a reproducerii, precum şi cu unele
personalităţi marcante în domeniu.

10.2. Guvernarea

Pe parcursul primilor 5 ani de realizare a Strategiei nu au fost elaborate careva documente politice,
acte juridice etc. specifice pentru SSPV. Asemenea documente cu tangenţă la problemele
persoanelor în vârstă au fost elaborate doar în aspect socio-demografic şi nu al sănătăţii sexuale.
Respectiv, nu au fost elaborate careva metode de evaluare şi monitorizare.

10.3. Informaţii de sănătate

Datele sunt colectate primar, conform principiilor de înregistrare a morbidităţii, în cadrul vizitelor
la medic pentru fiecare caz concret. Careva tendinţe pe parcursul ultimilor ani privind starea SSPV
nu au fost identificate din motiv, că sistemul existent de evaluare statistică nu prevede indicatori
specifici ai SSPV. La general, se constată o tendinţă de sporire a longevităţii concomitent cu
tendinţa de îmbătrânire a populaţiei în Republica Moldova (vezi Figura 29 şi 30). Respectiv, în
Republica Moldova se majorează ponderea persoanelor în etate.

74
72
70
68
Bărbaţi
66
64 Femei
62
60
58

2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008

Figura 29. Speranţa de viaţă la naştere în Republica Moldova

108
 16
14
12
10
total
8
rural
6
urban
4
2
0
2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008

Figura 30. Coeficientul de îmbătrânire a populaţiei în Republica Moldova

(numărul persoanelor în vârstă de 60 ani şi peste la 100 locuitori)

10.4. Generarea resurselor

10.4.1. Resurse umane
Planul naţional de dezvoltare a resurselor umane include aspectele sănătăţii reproducerii fără a fi
specificat domeniul SSPV. În cadrul instituţiilor medicale care prestează servicii în sănătatea
reproducerii responsabil pentru monitorizarea resurselor umane existente este managerul
instituţiei. Programul de pregătire a studenţilor în cadrul USMF “N.Testemiţanu”, anul V, prevede
(începând cu anul 2003) instruire la tema “Menopauza” 2 ore de prelegere şi 4 ore de lecţii practice.
Medicii rezidenţi în obstetrică-ginecologie studiază tema “Menopauza fiziologică” – 6 ore ( din anul
2002). Începând cu anul 2009 este predat cursul „Hipogonadismul secundar tardiv” pentru
studenţii anul V (2 ore) şi în formarea postuniversitară (2 săptămâni). Unele aspecte generale ale
SSPV sunt predate studenţilor în cadrul cursului de geriatrie.

În anul 2008 medicii CSR au fost instruiţi în cadrul unui seminar naţional pentru acordarea
serviciilor în sănătatea reproducerii în baza a patru module, inclusiv şi modulul „Instruire în
sănătatea sexuală a persoanelor în vârstă”. Instruirea postuniversitară a medicilor specialişti
obstetricieni-ginecologi este parţial realizată în cadrul cursurilor de perfecţionare (USMF
“N.Testemiţanu”).

În perioada evaluată nu au fost stabilite careva schimbări în pregătirea medicilor de familie în

domeniul SSPV, competenţa lor la compartimentul în cauză fiind sub nivel. Specialiştii intervievaţi
au menţionat lipsa literaturii şi a recomandărilor referitor la acordarea asistenţei medicale
persoanelor în vârstă cu probleme în sănătatea sexuală. Pe parcursul perioadei de implementare a
Strategiei SR nu au fost elaborate materiale instructiv-metodice noi în domeniul SSPV: ghiduri,
standarde, protocoale. Merită de menţionat, colaborarea specialiştilor cu unele firme farmaceutice
în plan de perfecţionare a competenţelor profesionale. O astfel de colaborare a fost realizată în anii
2009 -2010 de catedra de perfecţionare a medicilor obstetricieni-ginecologi cu firma Bayer
Schering Pharma, în cadrul cărei a fost organizat un curs instructiv despre menopauză şi
andropauză pentru medicii practicieni.

10.4.2. Asigurarea cu medicamente şi echipament

Nu există o listă esenţială de medicamente specificată pentru pacienţii cu probleme a SSPV. În lista
generală de medicamente esenţiale lipsesc medicamentele pentru tratamentul hormonal de
substituţie (în cadrul Companiei Naţionale de Asigurări în Medicină (CNAM) nu sunt prevăzute
surse financiare la acest capitol) .

10.5. Prestarea serviciilor

Privitor la aria evaluată a strategiei nu au fost evidenţiate date relevante despre un progres
informaţional, educaţional şi de comunicare.Forţele principale în asigurarea comunităţii cu

109
informaţii de sănătate sunt medicul de familie, asistenta medicală, specialistul cabinetului de
planificare a familiei. Subiectele promovate de mijloacele mass-media privind sănătatea
reproducerii nu au avut tangenţă la SSPV.

10.5.1. Medicina primară

Infrastructura sistemului de sănătate publică privind SSPV este slab dezvoltată. Serviciile medicale
în domeniul SSPV sunt integrate insuficient (ca domeniu specific) în cadrul medicinii primare, fiind
prestate de medicul de familie. Serviciile medicale de calitate în SSPV nu sunt suficient de accesibile
pentru populaţie, în special pentru reprezentanţii grupelor vulnerabile, atât din motivul nivelului
insuficient de informare, precum şi din cauza unor competenţe limitate a medicilor de familie şi a
medicilor specialişti în aspectele SSPV.

10.5.2. Sistemul de referire şi asistenţa specializată

Nu există un sistem de referire special elaborat pentru categoriile populaţiei cu probleme în SSPV.
Medicul de familie poate referi pacientul la alţi specialişti, ca medicul urolog, obstetrician-ginecolog
consultant, medicul cabinetului de sănătate a reproducerii, medicul androlog, etc. Referirea poate
urma şi la un alt nivel, mai superior, către specialiştii instituţiilor medicale specializate, mai
performante.

În sistemul actual de sănătate o oportunitate pentru prestarea de servicii de calitate în domeniul

SSPV ar putea constitui cabinetele de sănătate a reproducerii. În perioada evaluată a fost elaborat
un Regulament nou al cabinetelor de sănătate a reproducerii, însă compartimentul SSPV nu a fost
specificat ca domeniu aparte. Continuitatea serviciilor în SSPV nu se bazează pe careva mecanisme
specifice, ci este asigurată pentru fiecare caz aparte în dependenţă de competenţa medicului de
familie şi posibilităţile existente în sistemul de referinţă (ex. prezenţa medicilor-specialişti,
posibilităţi de diagnostic şi tratament mai performant, etc.).

În perioada analizată a fost implementată terapia de substituţie hormonală în menopauză şi

andropauză. Totodată, în realizarea acestei tehnologii medicale sunt unele bariere, cum ar fi teama
medicilor şi a populaţiei referitor la riscurile substituţiei hormonale cu estrogeni (la femei) şi cu
androgeni (la bărbaţi).

Monitorizarea calităţii serviciilor oferite: în perioada evaluată la compartimentul SSPV nu au

fost elaborate ghiduri, standarde sau protocoale noi. De facto, în Republica Moldova serviciile în
SSPV, ca domeniu specific, nu sunt promovate şi respectiv nu sunt monitorizate.

10.6. Finanţarea
Componenta SSPV nu are o acoperire financiară specificată. Finanţarea serviciilor este efectuată
parţial în cadrul altor domenii ale sănătăţii, inclusiv şi a sănătăţii reproducerii.

10.7. Concluzii şi recomandări:

10.7.1. Concluzii:

 Evaluarea la mijloc de termen a Strategiei Naţionale a Sănătăţii Reproducerii a constatat lipsa

tendinţelor reale de realizare a scopului şi obiectivelor privind SSPV, cu toate că strategia
prevede un cadru de implementare bine structurat (p.8.10).
 Progresul în implementarea Strategiei la compartimentul SSPV nu a fost înregistrat.
 Nu există date relevante de apreciere a accesului persoanelor în vârstă la servicii în sănătatea
sexuală, precum şi a nivelului de informare şi educare a lor în domeniul dat.
 Se poate admite o sporire relativă a adresabilităţii persoanelor în vârstă la serviciile de sănătate
sexuală care, însă, nu este determinată de impactul intervenţiilor în realizarea Strategiei, ci mai

110
 degrabă în rezultatul ameliorării accesului general al populaţiei la serviciile medicale odată cu
implementarea asigurărilor obligatorii de sănătate;
 Astfel, la mijloc de termen de realizare a Strategiei Naţionale a Sănătăţii Reproducerii, nu există
dovezi despre ameliorarea sănătăţii sexuale a femeilor şi bărbaţilor în vârstă în Republica
Moldova.

10.7.2. Recomandări:

 A fi creat un Comitet pentru coordonarea şi monitorizarea implementării Strategiei Naţionale a

Sănătăţii Reproduceri, în componenţa cărui să fie inclus şi un specialist-geriatru.
 A reevalua situaţia actuală în SSPV pentru identificarea problemelor prioritare cu aprecierea
volumului de intervenţii adecvate pentru realizarea Strategiei.A crea un grup permanent de
lucru din diferiţi specialişti (medici, psihologi, sociologi, geriatru, reprezentanţi ai societăţii
civile, etc.) pentru implementarea compartimentului SSPV al StrategieA elabora planuri reale de
implementare a Strategiei la compartimentul SSPV reieşind din resursele accesibile.

111
XI. Progresul in atingerea scopurilor privind sănătatea sexuala si reproductiva a
bărbaţilor

11.1. Introducere 112

11.2. Guvernarea 112
11.3. Informaţii de sănătate 113
11.4. Generarea resurselor 113
11.5. Prestarea serviciilor 114
11.6. Finanţarea 115
11.7. Concluzii şi recomandări 115

11.1. Introducere

În cadrul Strategiei Naţionale a Sănătăţii Reproducerii, aprobată prin Hotărârea Guvernului nr. 913
din 26.08.2005, punctul 6.11 este adresat nemijlocit sănătăţii sexual reproductive a bărbaţilor, şi
are ca scop: Îmbunătăţirea sănătăţii sexual-reproductive a bărbaţilor şi participarea lor activă în
planificarea familiei.

Obiective: - ridicarea nivelului de cunoştinţe al bărbaţilor în planificarea familiei şi protejarea

sănătăţii reproducerii, creşterea accesibilităţii şi adresabilităţii bărbaţilor la serviciile calificate de
planificarea familiei, sporirea participării active a bărbaţilor în luarea deciziilor referitor la
planificarea familiei.

Rezultate aşteptate: - nivelul de informare a bărbaţilor în protejarea sănătăţii sexual-reproductive

va depăşi 70%, şi toate serviciile de planificare a familie din ţară vor acorda consiliere bărbaţilor în
probleme sexual-reproductive.

11.2. Guvernarea

Perfecţionarea cadrului legislativ şi normativ: - restructurarea serviciului de planificarea a familiei

în aşa fel ca sa acorde consiliere bărbaţilor; elaborarea standardelor de consiliere a bărbaţilor în
cabinetele de planificarea familiei.

Serviciile acordate bărbaţilor vor include:

 Prevenirea, screeningul şi tratarea bolilor cu transmitere sexuală, inclusiv HIV,

 Consilierea privind planificarea familiei şi metodele de contracepţie,
 Diagnosticul şi tratamentul sterilităţii,
 Consilierea şi tratamentul disfuncţiilor sexuale,
 Screeningul cancerului genito-urinar masculin,
 Facilitarea participării bărbaţilor în consilierea contraceptivă a cuplului,
 Implimentarea vasectomiei ca metodă de contracepţie,
 Promovarea educaţiei şi consilierii băieţilor în cadrul serviciilor de sănătate prietenoase
tinerilor.
 Instruirea furnizorilor de servicii medicale:
 Elaborarea ghidurilor instructiv metodice de consiliere şi comunicare cu bărbaţii destinate
furnizorilor de servicii medicale,
 Instruirea personalului cabinetelor de planificare a familiei si clinicilor de sănătate în
consilierea bărbaţilor, organizarea seminarelor de instruire a medicilor de familie, obstetricieni,
ginecologi, dermato-venerologi şi asistentelor medicale în consilierea bărbaţilor.
Informare şi comunicare. S-au propus un şir de măsuri ce prevăd editarea şi distribuirea
materialelor informative pentru bărbaţi, antrenarea societăţilor obşteşti, organizarea campaniilor
informaţional educative, etc. La nivel de cercetare, monitorizare şi evaluare, s-a propus studierea
cunoştinţelor, aptitudinilor şi practicilor bărbaţilor în sănătatea reproducerii, elaborarea unui
sistem de monitorizare şi evaluare a contracepţiei masculine şi sănătăţii reproducerii la bărbaţi. De
asemenea în „Strategie” cel puţin încă 2 compartimente au o referinţă nemijlocită la sănătatea
bărbaţilor, SSR a adolescenţilor, ci cea a persoanelor în vârstă.

Problema sănătăţii sexual-reproductive a bărbaţilor, şi în general a sănătăţii bărbaţilor, nu a fost

abordată nemijlocit la nivel de hotărâri de Guvern, legi, acte normative, etc. Problemele de sănătate
sexual-reproductivă a bărbaţilor sunt abordate în mod tangenţial în cadrul a 3 legi adoptate de
Guvern, si anume:

 Politica Naţională de Sănătate a Republicii Moldova 2007 – 2011.

 Legea cu privire la drepturile şi responsabilităţile pacientului (Nr. 263-XVI din 27. X. 2005.)
 Legea R.Moldova cu privire la Asigurările Obligatorii de Asistenţă Medicală, nr1585, din
27.021998, cu modificările ulterioare.

Unele patologii cu implicare directă în funcţia de reproducere masculină, (precum - varicocelul,

hidrocelul, inflamaţiile epididimare sau testiculare, etc.) sunt incluse în pachetul Unic al
Asigurărilor Medicale de Sănătate. Analizele de laborator sau investigaţiile imagistice necesare
monitorizării pacienţilor cu probleme de reproducere sunt de asemenea asigurate de către Stat.

La moment, nu există Mecanisme de Monitorizare Instituţională şi Evaluare a Sănătăţii

Reproducerii masculine la nivel de Stat, precum şi Mecanisme Naţionale separate pentru sănătatea
bărbaţilor de raportare a Obiectivelor de Dezvoltare a Mileniului.

11.3. Informaţii de Sănătate:

Se preconizează ca în anul 2015: nivelul de informare a bărbaţilor în protejarea sănătăţii sexual-

reproductive va depăşi 70%, şi toate serviciile de planificare a familie din ţară vor acorda consiliere
bărbaţilor în probleme sexual-reproductive.

Nu este clar cum va fi atins acest obiectiv, deoarece:

 Nu există Mecanisme de Monitorizare Instituţională şi Evaluare a Sănătăţii Reproducerii
masculine la nivel de Stat, precum şi Mecanisme Naţionale separate pentru sănătatea bărbaţilor
de raportare a Obiectivelor de Dezvoltare a Mileniului.
 Nu este elaborat un mecanism de colectare şi monitorizare a datelor. Serviciile de planificare a
familiei existente în ţară acordă consiliere şi bărbaţilor, dar numai în situaţia adresării directe,
în special a cuplului, şi nu ca măsură preventivă. Pe de altă parte este foarte slabă sau deloc
implicarea specialiştilor andrologi sau urologi, care au competenţa necesară în consilierea
bărbaţilor.
 Competenţa andrologică a medicilor care activează la ora actuală în centrele de planificare a
familiei este incertă.

Prin urmare progrese esenţiale comparativ cu anul 2005 la compartimentul respectiv nu sunt.

11.4. Generarea resurselor.

11.4.1. Resurse umane

Rezultate:
 La nivel logistic, în mare parte datorită aportului USMF „Nicolae Testemiţanu” au fost stabilite
schimbări esenţiale în pregătirea specialiştilor în domeniul sănătăţii sexual-reproductive a
bărbaţilor.

113
 Disciplina de "Andrologie şi Sexopatologie“, ciclul “Hipogonadismul secundar tardiv –
Andropauza” si “Disfunctia erectila” au fost incluse în programele de studii a Facultăţii de
Perfecţionare a Medicilor, în cadrul catedrei de Urologie, ca cursuri de perfecţionare tematică.
Din anul 2005 până în prezent cursul respectiv a fost frecventat de către 42 medici urologi,
dermatovenerologi, etc.
 Disciplina facultativă “Andrologie - Sexopatologie" a fost inclusă în Programul de pregătire a
studenţilor anului V, Medicina Generală
 Programele respective de studii sunt revăzute periodic cu aprobarea de către Consiliul Metodic
al Universităţii de Medicină şi Farmacie şi Ministerul Sănătăţii.

Bariere:

 La momentul actual nu există un plan Naţional care ar prevedea dezvoltarea resurselor umane
conform necesităţilor sănătăţii reproducerii masculine.
 Nu există ghiduri sau protocoale naţionale privitor sănătatea reproductivă masculină. În acelaşi
timp au fost elaborate standardele MS privitor la Infertilitatea masculină, maladiile inflamatorii
a organelor genitale masculine, a cancerului genital masculin.
 Competenţa şi experienţa medicilor de familie în domeniul sănătăţii sexual-reproductive a
bărbaţilor, care deja activează în teritoriu există lacune destul de serioase, sau mai bine zis ea
lipseşte ca atare
 Informaţie referitor la competenţa a medicilor ce activează în centre de PF în adrologie nu este
disponibilă.

Prin urmare există necesitatea efectuării unui studiu al resurselor umane privitor la prestarea
serviciilor în domeniul sănătăţii sexual-reproductive a bărbatului, pentru atingerea scopurilor
stabilite de Strategia Naţională a Sănătăţii Reproducerii. Studiul respectiv poate fi realizat de către
Ministerul Sănătăţii, în colaborare cu Universitatea de Medicină şi Farmacie, dar şi cu suportul
informaţional şi financiar al Organismelor Internaţionale.

11.4.2. Asigurarea cu medicamente şi echipament.

Este efectuată în cadrul unităţilor sanitare publice conform programului unic. Problemele existente
nu ţin nemijlocit de sănătatea reproductivă masculină ci de dotarea în genere a unităţilor
respective, care este cu mult sub nivelul necesităţilor.

Trebuie totuşi de menţionat că tratamentul medicamentos, al unor patologii care contribuie la

sănătatea reproductivă masculină, în special a celor endocrine este foarte costisitor, si de durata şi
ar necesita sa fie asigurat de către stat.

11.5. Prestarea serviciilor

Rezultate:

La ora actuală servicii complexe, competente în domeniul sănătăţii reproductive a bărbatului se

acordă la nivelul Centrului Republican de Planificare a Familiei, unde activează 2 medici andrologi,
la IMSP Spitalul Clinic Republican – 1 cabinet de andrologie, respectiv baza catedrei de Urologie a
USMF „N. Testemiţanu”, la CMF „Centru” – cabinetul municipal de sexopatologie – 2 medici.

De asemenea, în acordarea serviciilor medicale cu profil andrologic sunt implicate mai multe centre
medicale private (Galaxia, Modus Vivendi, Calmed, Prosano, Prima Medica, Egoist, Gynesurse,
Exelence, Sancos, Reabilitolog, Sănătate EVP, Sf. Pantelemon, etc..), majoritatea activând în
municipiul Chişinău,

114
Bariere:

 Competenţa Centrelor private adeseori este incertă, structurile guvernamentale neavând

pârghii suficiente de control a competenţei.
 La nivel naţional situaţia este mai precară. În cadrul centrelor de planificare a familiei de nivel
regional, sau a celor de acordare a serviciilor prietenoase tinerilor, practic nu există specialişti
andrologi.
 La nivel de Medicină Primară, serviciile ce ţin de sănătatea sexual-reproductivă a bărbaţilor se
rezumă la depistarea problemei, acordarea primei consilieri şi orientarea spre cabinetele
specializate. Menţionăm că la acest nivel serviciile sunt accesibile tuturor grupelor de populaţie,
inclusiv celor social vulnerabile.
 La nivel de medicină specializată la ora actuală în R. Moldova nu există un centru de medical,
ştiinţifico-practic, de referire în domeniul sănătăţii sexual reproductive a bărbatului.
 Activitatea Centrului Republican de Planificare a Familiei se rezumă în mod special doar la
acordarea serviciilor ce ţin de aspectul reproducerii. Nu exista centre andrologice regionale, si
chiar municipale de stat.
 Aspecte importante ale sanatatii masculine, precum – screningul cancerului genital masculin,
disfunctiile erectile, inflamatiile prostatei, andropauza, incompatilbiitatile in cuplu sunt
abordate si diagnosticate insuficient.

11.6. Finanţarea.

Surse financiare separate, destinate sănătăţii sexual-reproductive a bărbatului nu sunt prevăzute.

Finanţarea se efectuează din contul Bugetului de Stat sau al Companiei de Asigurări în medicină, în
cadrul programelor respective.

Bariere: Finantarea include adeseori doar manopera, nu si echpamentele, consumabele, sau

medicamentele, adeseori foarte costisitoare.

11.7. Concluzii şi recomandări:

11.7.1. Concluzii

În cadrul implementării Strategiei Naţionale a Sănătăţii Reproducerii, aprobată prin Hotărârea

Guvernului nr. 913 din 26.08.2005, la compartimentul „Sănătatea sexual-reproductivă a bărbaţilor”,
până în anul 2010 au fost realizate unele măsuri de ordin organizatoric, logistic si informaţional.
Problemele ce ţin de sănătatea bărbatului au fost abordate în unele legi şi Hotărâri de Guvern, au
fost incluse în Programul Unic al Asigurărilor de Sănătate şi au fost făcuţi paşi concreţi în domeniul
pregătirii cadrelor.

În acelaşi timp există şi unele lacune, adeseori substanţiale, precum:

 În strategie nu este stipulat şi nu este clar cine (persoanele) va realiza nemijlocit partea ei
componentă, ce ţine de sănătatea sexual-reproductivă a bărbatului. Deoarece implicarea
medicilor andrologi, urologi, sexopatologi în realizarea strategiei este insuficientă sau, chiar
absentă, cu implicarea adeseori excesivă a medicilor de alte specialităţi în abordarea
problemelor specific masculine, mai ales la nivel regional sau privat.

11.7.2. Recomadări:

1. Elaborarea unui mecanism de control si verificare a competentelor la toate nivelurile.

2. Includerea sreningului cancerului de prostata, ca masura obligatorie la nivelul medcinei
primare.

115
3. Integrarea serviciilor specifice sănătăţii reproductive a bărbaţilor la nivel de medicină
primară.
4. Efectuarea unui studiu al resurselor umane si al competentelor acestora (urologi, andrologi,
medici ai cabinetelor de planificarea a familiei, medici de familie) privitor la prestarea
serviciilor în domeniul sănătăţii sexual-reproductive a bărbatului, pentru atingerea scopurilor
stabilite de Strategia Naţională a Sănătăţii Reproducerii.
5. Organizarea unui stidiu pentru evaluarea nivelului de informare a populatiei (indeosebi
barbati) vis-a-vis de drepturile sanatatii sexual reproductive masculine.
6. Organizarea actiunilor de informare, educare, comunicare privitor sanatatea sexula
reproductiva a barbatilor, cu elaborarea materialelor informative la tema respectiva.
7. Elaborarea Ghidurilor şi Protocoalelor Naţionale de acordare a asistenţei medicale cu
influenţă asupra sănătăţii reproductive masculine.
8. Crearea unei Structuri Naţionale, de referinţă, care ar coordona, promova şi monitoriza
serviciile medicale acordate bărbaţilor cu probleme specifice, referitoare nu doar la sănătatea
reproductivă, dar şi la alte aspecte, precum sănătatea adolescenţilor (inclusiv cea sexuală),
sănătatea persoanelor în vârstă, probleme de incompatibilitate a cuplului, probleme de
disfuncţii erectile, probleme de ordin transgender, etc.
9. Politicile şi strategiile naţionale de sănătate include programe de SSR trebuie să fie gender
sensitive.

116
XII. Evaluarea integrării Problematicii gender în cadrul implementării Strategiei
Naţionale a Sănătăţii Reproducerii în Republica Moldova

12.1. Introducere 117

12.2. Metodologia evaluării 119
12.3. Evaluarea implementării Strategiei Naţionale a Sănătăţii Reproducerii 120
prin perspectiva integrării problematicii gender
12.3.1. Planificarea familiei 121
12.3.2. Avortul şi serviciile de întrerupere a sarcinii 123
12.3.3. Sănătatea sexual-reproductivă a adolescenţilor şi tinerilor 125
12.3.4. Prevenirea şi managementul sterilităţii 127
12.3.5. Prevenirea şi managementul VF, AS şi TFU 128
12.3.6. Sănătatea sexuală a persoanelor în vârstă 132
12.3.7. Prevenirea si managementul infecţiilor tractului reproductiv 133
12.3.8. Depistarea precoce şi managementul cancerului genito–mamar 134
12.4. Concluzii şi Recomandări 135
12.4.1. Concluzii 135
12.4.2. Recomandări 136

12.1. Introducere

În septembrie 2000 statele membre ale Naţiunilor Unite au semnat Declaraţia de Dezvoltare a
Mileniului, care a formulat obiectivele majore a dezvoltării globale: eradicarea sărăciei extreme,
atingerea educaţiei primare universale, promovarea egalitarii gender şi afirmarea femeilor,
îmbunătăţirea sănătăţii materne, reducerea mortalităţii infantile şi altele. Promovarea egalităţii de
gender are ca scop eliminarea disparităţilor de gen din toate sferele de activitate socială, economică
şi politică a ţării.

Discriminare după criteriul de sex este orice deosebire, excepţie, limitare ori preferinţă având
drept scop ori consecinţă limitarea sau intimidarea recunoaşterii, exercitării şi implementării pe
bază de egalitate între femei şi bărbaţi a drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului (Legea
Nr. 5 din 09.02.2006 cu privire la asigurarea egalităţii de şanse între femei şi bărbaţi Publicat
: 24.03.2006 în Monitorul Oficial Nr. 047 );

Discriminare directă după criteriul de sex – orice acţiune care, în situaţii similare, discriminează
o persoană în comparaţie cu o altă persoană de alt sex, inclusiv din cauza sarcinii, maternităţii sau
paternităţii (Legea Nr. 5 din 09.02.2006 cu privire la asigurarea egalităţii de şanse între femei şi
bărbaţi Publicat : 24.03.2006 în Monitorul Oficial Nr. 047);

Discriminare indirectă după criteriul de sex – orice acţiune, regulă, criteriu sau practică identică
pentru femei şi bărbaţi, dar cu efect ori rezultat inegal pentru unul dintre sexe, cu excepţia
acţiunilor afirmative (Legea Nr. 5 din 09.02.2006 cu privire la asigurarea egalităţii de şanse între
femei şi bărbaţi Publicat : 24.03.2006 în Monitorul Oficial Nr. 047);

Egalitatea gender este absenta discriminării în baza sexului persoanei în oportunităţi, alocare de
resurse sau beneficii şi accesul la servicii. [44]

Echitatea gender înseamnă corectitudine şi dreptate în distribuirea beneficiilor, puterii, resurselor

şi responsabilităţilor între femei şi bărbaţi. Acest concept recunoaşte că femeile şi bărbaţii au nevoi
diferite, putere şi acces la resurse şi că aceste diferenţe trebuie identificate şi adresate într-o
manieră care rectifică inechităţile dintre sexe. Inegalităţile dintre femei şi bărbaţi în sănătate sunt
determinate de factori biologici, care sunt ne schimbaţi şi diferenţele gender, care sunt social
construite şi care pot fi modificate. În termeni de sănătate şi acces la servicii de sănătate este uneori
greu de identificat care este amploarea discrepanţelor în sănătate dintre femei şi bărbaţi,
determinate biologic sau de gender. Cunoaşterea faptului că femeile şi bărbaţii au comportamente
care se reflectă diferit în morbiditatea şi mortalitatea populaţiei, şi luarea în considerare de către
sistemul de sănătate a acestor diferenţe în strategiile de sănătate publica ar ridica considerabil rata
de succes în implementarea acestor strategii. Rolul sistemelor de sănătate este de a studia
diferenţele dintre femei şi bărbaţi, răspunsul sistemelor de sănătate la aceste diferenţe, şi gradul de
sensibilitate a serviciilor de sănătate la necesităţile gender.

Amploarea problemei în Republica Moldova.

În Moldova, ca şi în toată lumea, bărbaţii au o speranţă de viaţă mai mică comparativ cu femeile,
diferenţa constituind aproximativ 8 ani. Femeile însă, având o durata de viaţă mai mare, se
confrunta mai frecvent cu experienţa de sănătate precara.

Datorită comportamentelor diferite bărbaţii mai frecvent decât femeile sunt afectaţi de infecţii cu
transmitere sexuala. Incidenţa crescută prin sifilis (66-67 la 100.000 locuitori) şi gonoree la bărbaţi
rămâne în Republica Moldova în ultimii 5 ani la acelaşi nivel. La fel predomină bărbaţii identificaţi
ca fiind purtători ai virusului HIV 57% (2007). Însă în pofida acestui fapt, numărul femeilor
contaminate cu virusul HIV pe cale sexuală creşte cu fiecare an, femeile având un risc de
contaminare biologic determinat mai mare ca al bărbaţilor.

Mult mai rar se adresează bărbaţii în instituţiile medicale pentru îngrijiri, informare, inclusiv la
cabinetele de sănătate a reproducerii. Ei preferă farmaciile în cazul când au probleme sau întrebări.
Tradiţional în Republica Moldova responsabilităţile ce ţin de luarea deciziilor cu privire la sarcină,
naşterea copiilor, folosirea contraceptivelor, îngrijirea copiilor sunt lăsate în grija femeilor.

Unele determinante social – economice, cum ar fi angajarea în serviciu, mărimea salariului,

îndeplinirea lucrului neplătit, nivelul asigurărilor sociale afectează sănătatea şi accesul la servicii de
sănătate al populaţiei. Declinul dramatic al bunăstării populaţiei din Republica Moldova din ultimul
deceniu a creat unele premize pentru aprofundarea inegalităţilor şi inechităţilor de gen: creşterea
şomajului, salariile mici în sferele de activitate preponderent ocupate de femei (educaţie, sănătate),
migraţia populaţiei în căutare de lucru , traficul de fiinţe umane şi altele. Inegalităţile şi inechităţile
gender sunt mai pronunţate în mediul rural şi populaţia săracă. Aceste inechităţi afectează accesul
populaţiei la servicii de sănătate, inclusiv cele de sănătate reproductiva. Femeile sărace in special
din mediul rural nu au acces la informaţii despre existenta serviciilor in sănătatea reproducerii si
nu apelează pentru aceste servicii chiar si in cazul când sunt informate din cauza restricţiilor
financiare. La fel accesul limitat la informaţie referitor la sănătatea reproducerii, inclusiv
planificarea familiei si contracepţie a adolescenţilor in cadrul programelor de educaţie se soldează
cu întreruperea sarcinilor nedorite si o rata mai înalta a incidentei HIV/SIDA printre tinerele femei.
Astfel, din numărul total de avorturi 10% sunt in rândul persoanelor cu vârsta sub 19 ani. Deşi
incidenta înregistrării de noi cazuri de HIV este mai mare in rândul bărbaţilor (57% din 418 cazuri
in 2007), in rândul femeilor creşterea incidentei este mai mare. In cazul bărbaţilor numărul
purtătorilor de HIV s-a dublat din 2003 pana in 2007 de la 6,5 la 13,9 cazuri noi la 100 000
locuitori, pe când in rândul femeilor aceasta s-a triplat in aceeaşi perioada – de la 3,3 la 9,6 cazuri la
100 000 locuitori. Aceasta poate fi explicat prin faptul ca in ultimii ani calea principala de
transmitere a HIV/SIDA este cea sexuala si deci riscul contaminării infecţiei de câtre femei este mai
mare, dar si prin faptul ca examinarea femeilor este mai frecventa in cadrul prestării serviciilor
perinatale, iar testarea bărbaţilor este mai frecvent la cerere.[2]

Prevalenţă înaltă a violenţa in baza de gen în Republica Moldova, micşorează puterea de negociere
a femeilor in utilizarea şi disponibilitatea prezervativului în eventualitatea unui contact sexual cu
risc crescut, in special in cazul femeilor din mediul rural. [68]

Conform datelor Biroului Naţional de Statistică „Femei şi bărbaţi în Republica Moldova” rata de
activitate, precum şi cea de ocupare scade în cazul femeilor care au cel puţin un copil de vârstă

118
preşcolară, comparativ cu bărbaţii în aceeaşi situaţie – mai multe femei decât bărbaţi îşi întrerup
activitatea sau ies de pe piaţa muncii pentru a avea grijă de copiii de vârstă preşcolară. Situaţia este
similară atunci când vorbim de persoanele cu statut de lucrător familial neremunerat - femeile
formează marea majoritate, în special în mediul rural – 73% femei faţă de 27% bărbaţi.
Remunerarea muncii femeilor aproape în toate domeniile economice din Republica Moldova este
mai mică ca a bărbaţilor. În 2007 salariul mediu al femeilor a constituit 72,64% din cel al
bărbaţilor.

Cu toate că din punct de vedere legislativ egalitatea şi echitatea dintre genuri este asigurată, de
facto, însă, la momentul angajării în câmpul muncii angajatorul va oferi limita minimă a salariului
pentru femei şi limita maximă pentru bărbaţi la aceeaşi funcţie, indiferent de competenţele
profesionale. Conform datelor Biroului Naţional de Statistică în 2007 în populaţia ocupată în
activităţi economice în mediul urban predominau femeile, iar în cel rural – bărbaţii, în şomaj atât în
mediu urban cât şi în cel rural predominau bărbaţii, însă rata populaţiei economic inactive în
rândul populaţiei feminine este mai mare decât cea masculină, respectiv 57,7% şi 51,7%.
Tradiţional în Moldova se crede că bărbaţii sunt cei ce asigură financiar familiile şi respectiv ei
trebuie să primească şi un salariu mai mare decât femeile. Aceeaşi tendinţă se observă şi în
mărimea pensiei – bărbaţii au o pensie medie pentru limita de vârstă cu 12% mai mare ca a
femeilor (BNS). Vârsta de pensionare pe limita de vârstă pentru femei şi bărbaţi în Republica
Moldova este diferită, femeile sunt pensionate cu 5 ani mai devreme decât bărbaţii şi deci, perioada
de acumulări pentru pensii este pentru femei mai scurta decât pentru bărbaţi. Femeile sunt
preponderent ocupate de creşterea copiilor – măcar că indemnizaţiile pentru această activitate sunt
foarte mici, perioada respectivă este luata în calcul la stabilirea pensiei. Deci, în consecinţă, avem
următorul tablou: femeile au un salariu ai mic, plus o perioadă mai scurtă de acumulare a pensiei şi
de aici rezultă o pensie mai mică decât cea a bărbaţilor. Astfel femeile devin dependente financiar
de bărbaţi sau la o vârstă mai înaintată – de alţi membrii ai familiei. Astfel factorii sociali, economici
şi tradiţionali creează diferenţele de gen, care afectează accesul inegal al femeilor şi bărbaţilor la
serviciile de sănătate, inclusiv cele de sănătate a reproducerii.

În ultimii ani au fost atinse unele obiective importante în domeniul sănătăţii reproducerii;
reducerea mortalităţii materne şi perinatale, micşorarea ratei avorturilor în republică, fortificarea
serviciilor de SR şi planificare familială, însă în pofida progreselor atestate în aceste domenii mai
persistă unele probleme. Chiar dacă rata mortalităţii materne s-a micşorat de la 43,9 la 100.000
născuţi vii la 15,8 în 2007, cu o creştere vădita în 2008 – 38,4 la 100.000 născuţi vii, ea rămâne una
din cele mai crescute în Europa. Mortalitatea maternă este mai frecventă printre femeile din mediul
rural, dar în 2006 şi 2007 a predominat la femeile din mediul urban, familiile sărace şi femeile care
nu au beneficiat de supraveghere şi îngrijiri medicale pe parcursul sarcinii, ele fiind plecate din ţară
în căutarea locurilor de muncă. Din totalitatea cazurilor care au constituit mortalitatea maternă în
2008 în 47% din cazuri cauză au servit problemele de ordin social: în 13% - modul migrator de
viaţă, în 27% - munca femeilor peste hotare şi în 7% - lipsa apelului pentru ajutor medical. Aceleaşi
tendinţe se observă şi în mortalitatea perinatală, mortalitate care depinde de îngrijirile acordate
femeilor în timpul sarcinii şi la naştere.

12.2. Metodologia evaluării.

Evaluarea efectuată a avut drept scop aprecierea obiectivă a integrării problematicii gender în
procesul de implementare a Strategiei Naţionale a Sănătăţii Reproducerii şi a fost condusă într-o
strînsă colaborare cu experţii internaţionali a OMS.
Pentru evaluare respectivă au fost selectate şapte (din unsprezece) domenii ale
Strategiei:

1) Planificarea familiei
2) Avortul şi serviciile de întrerupere a sarcinii
3) Sănătatea sexual-reproductivă a adolescenţilor şi tinerilor
4) Prevenirea şi managementul sterilităţii
5) Prevenirea şi managementul DF, AS şi TFU

119
6) Sănătatea sexuală a persoanelor în vârstă
7) Infecţiile tractului reproductiv
8) Prevenire şi managementul cancerului genito-mamar

Pentru realizarea cu succes a scopului evaluării au fost folosite doua metode:

1. Analiza legilor si politicilor în Sănătatea reproducerii pentru identificarea

suportului/constrângerilor politice pentru abordarea egalităţii şi echitaţii gender în cadrul
implementării SNSR.
2. Intervievarea factorilor de decizie - 14 persoane, inclusiv reprezentanţi ai organizaţiilor
internaţionale ce activează in domeniul drepturilor omului si gender, pentru a identifica
înţelegerea problemelor gender de bază şi inter-relaţia dintre gender şi alte determinante ale
sănătăţii ale persoanelor interesate şi implicate în implementarea SNSR.

12.3. Evaluarea cadrului legal în domeniul sănătăţii sexuale şi reproductive prin perspectiva
integrării problematicii gender.
Republica Moldova a ratificat tratatele internaţionale ce ţin de respectarea drepturilor omului, iar
legislaţia naţională, elaborată în domeniul protecţiei dreptului omului, inclusiv a drepturilor
reproductive, este corelată cu cea internaţională. În continuare este prezentata lista tratatelor
internaţionale în domeniul drepturilor omului cu impact asupra sănătăţii sexual-reproductive:

 Convenţia internaţională privind eliminarea tuturor formelor de discriminare rasială (CERD)

 Convenţia asupra eliminării tuturor formelor de discriminare faţă de femei (CEDAW)
 Convenţia cu privire la drepturile copilului (CRC)
 Convenţia împotriva torturii şi altor pedepse sau tratamente cu cruzime, inumane sau
degradante
 Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice (CIDCP)
 Pactul internaţional cu privire la drepturile economice, sociale şi culturale (ICESCR)

Până la moment nu au fost ratificate Convenţia internaţionala cu privire la protecţia drepturilor

muncitorilor migranţi şi a membrilor familiilor lor şi Convenţia cu privire la protecţia drepturilor
persoanelor cu dezabilităţi, adoptată la 13.12.2006 la New York pe care Republica Moldova a
semnat-o la 30.03.2007. Constituţia RM declară toţi cetăţenii Republicii Moldova egali în faţa legii şi
autorităţilor publice indiferent de rasă, naţionalitate, origine etnică, limbă, religie, sex, opinie,
afiliere politică, proprietate sau origine socială.

Strategia Naţionala a Sănătăţii Reproducerii din Republica Moldova menţionează dreptul la

sănătate si egalitatea gender ca principii de baza ale îmbunătăţirii sănătăţii reproductive a
populaţiei şi accesului ei la serviciile de calitate pentru femei şi bărbaţi, pe tot parcursul vieţii.
Principiile de baza în elaborarea Strategiei au fost:

 Sănătatea ca drept fundamental al omului; asigurarea egalităţii şanselor femeilor şi bărbaţilor la

servicii de sănătate sexuală şi a reproducerii;
 Aducerea cadrului legislativ şi normativ în domeniul sănătăţii sexuale şi reproducerii în
concordanţă cu standardele şi recomandările organizaţiilor şi instituţiilor internaţionale;
 Integrarea serviciilor de sănătate a reproducerii în asistenţa medicală primară, pentru a le face
cât mai accesibile populaţiei;
 Dezvoltarea serviciilor medicale calitative în SR;
 Respectarea valorilor etice şi tradiţiilor culturale ale populaţiei, în conformitate cu drepturile
umane universale;
 Promovarea şi susţinerea iniţiativei indivizilor, comunităţilor, organizaţiilor guvernamentale şi
obşteşti în protecţia şi menţinerea celor mai înalte standarde de sănătate sexuală şi a
reproducerii.

120
În republică au fost elaborate şi adoptate un şir de legi şi acte normative care protejează egalitatea
gender si dreptul la sănătatea sexual-reproductiva:

1. Legea nr. 411 din 28.03.1995 ocrotirii sănătăţii;

2. Legea Republicii Moldova Nr.1585-XIII din 27 februarie 1998 Cu privire la asigurarea
obligatorie de asistenţă medicală;
3. Legea Nr.185-XV din 24.05. 2001 Cu privire la sănătatea reproductivă şi planificare familială;
4. Legea Cu privire la drepturile şi responsabilităţile pacientului ( Nr.263-XVI din 27 octombrie
2005);
5. Legea nr. 241-XVI din 20.10.2005 privind prevenirea si combaterea traficului de fiinţe umane;
6. Legea nr.5 din 09.02.2006 cu privire la asigurarea egalitarii de şanse intre femei si bărbaţi;
7. Legea nr. 23 – XVI din 16.02.2007 cu privire la profilaxia infecţiei HIV/SIDA;
8. Legea nr. 45-XVI din 01.03.2007 Cu privire la prevenirea si combaterea violenţei în familie;
9. Politica Naţionala de Sănătate a Republicii Moldova 2007-2021, aprobata prin Hotărârea de
Guvern Nr.886 din 06.08.2007;
10. Este elaborat şi urmează să fie aprobat Programul Naţional de Asigurare a Egalităţii de Gen în
Republica Moldova pe anii 2009-2015 a cărui scop este asigurarea promovării egalităţii de gen
în viaţa economică, politică şi socială a femeilor şi bărbaţilor, aceasta constituind baza
respectării drepturilor umane fundamentale ale tuturor cetăţenilor tării. În acest program
pentru prima dată se abordează problema bugetarii sensibile la gender a activităţilor.

12.3.1. Planificarea familiei.

Legea cu privire la sănătatea reproducerii prevede în dispoziţiile generale dreptul la luarea şi

realizarea de către un cuplu familial ori de către o persoană individual (femeie, bărbat) a deciziei
referitoare la naşterea copiilor ori refuzul de a concepe copii, inclusiv la numărul lor şi spaţierea
naşterilor. Scopul acestei priorităţi a Strategiei este formarea atitudinii responsabile şi sigure a
populaţiei referitor la comportamentul sexual, prevenirea sarcinilor nedorite şi cu risc sporit. Ca
obiective ce ţin de egalitatea gender sunt: 1) creşterea accesibilităţii şi adresabilităţii populaţiei la
servicii calitative în PF şi SR 2) sporirea participării active şi conştiente a femeilor, bărbaţilor şi
tinerilor în luarea deciziilor referitor la opţiunile reproductive.

Egalitatea între genuri prevede informarea femeilor şi bărbaţilor despre dreptul la alegere în
domeniul PF, direcţionarea educaţiei şcolare şi extraşcolare în domeniul PF în egală măsură pentru
fete şi băieţi, promovarea educaţiei publice în SR pentru femei şi bărbaţi, asigurarea disponibilităţii
metodelor de contracepţie pentru femei şi bărbaţi, asigurarea serviciilor de PF în egală măsură
pentru femei şi bărbaţi. Însă rezultatele aşteptate în urma implementării acestui component al
Strategiei nu prevede nici un indicator segregat pe sexe (prevalenta contracepţiei moderne va
depăşi 50%, contracepţia hormonala va depăşi 10%, iar sterilizarea chirurgicala voluntara va fi mai
mare de 5%). După cum poate fi observat este vorba de contracepţia feminina, nu este rezultatul
aşteptat in privinţa folosirii prezervativului sau vasectomiei. Evaluarea abordării gender în cadrul
implementării acestei componente a scos în evidenţă atât rezultate bune cât şi unele probleme.

Pentru o abordare mai complexa a Sănătăţii Reproducerii şi coordonării tuturor activităţilor la nivel
de ţară, cabinetele de planificare a familiei au fost reorganizate în cabinete de Sănătate
reproductivă, însă medicii din cabinetele de sănătate a reproducerii nu au fost instruiţi în prestarea
serviciilor pe toate priorităţile SNSR, aşa cum a fost prevăzut iniţial. Funcţia de medic din cabinetele
de SR nu este una atractivă, medicii nu sunt motivaţi de a lucra în ele, de aceea în unele raioane este
mare fluctuaţia cadrelor din aceste cabinete.

Cu suportul UNFPA în republică au fost efectuate donaţii de contraceptive, care conform dispoziţiei
Ministerului Sănătăţii sunt distribuite prin intermediul cabinetelor de sănătate a reproducerii
persoanelor din grupurile vulnerabile: a) invalizi şi grupuri asociate de vârsta reproducerii, b)

121
persoanelor din grupuri social defavorizate, c) mame singure, d) mame cu mulţi copii, e) femei din
grupul de risc obstetrical, f) femei cu patologie extragenitală agravată, g) persoane din grupul de
risc sporit de transmitere a ITS, h) adolescenţi şi tineri cu vârsta până la 24 ani, i) femei care au în
grijă un copil cu grad de invaliditate (Legea Republicii Moldova Nr. 185-XV din 24 mai 2001 Cu
privire la ocrotirea sănătăţii reproductive şi planificarea familială prevede că, în funcţie de
indicaţiile medicale şi sociale, persoana are dreptul să utilizeze gratuit mijloace contracepţionale.
Prezenţa indicaţiilor medicale sau sociale este determinată de medicul specialist). Femeile din
grupurile numite în special din mediul rural cu un statut social scăzut întâmpină obstacole în
accesarea serviciilor de planificare a familiei, cum ar fi accesul la informare, costuri pentru
achitarea serviciilor de transport de la locul de trai până la centrul raional, unde sunt localizate
cabinetele de sănătate a reproducerii.

Contraceptivele din ajutorul umanitar sunt repartizate cabinetelor de sănătate a reproducerii în

conformitate cu numărul de femei de vârsta reproductiva, astfel nu se ţine cont de rata diferită de
utilizare a diferitor metode de contracepţie. În consecinţă necesităţile nesatisfăcute ale populaţiei în
utilizarea unor metode de contracepţie rămân actuale pentru unele raioane ale ţării. Procedura de
repartizare a contraceptivelor din ajutorul umanitar prevede înregistrarea în registru a numelui şi
semnătura personală a pacientului, ceea ce lezează dreptul pacientului la confidenţialitate şi poate
fi un obstacol pentru accesarea serviciilor de contracepţie, în special pentru adolescenţi, bărbaţi şi
femei. Nu a primit o răspândire largă repartizarea contraceptivelor prin oficiul medicului de familie,
care este mult mai apropiat de populaţie şi care oferă servicii medicale la locul de trai al lor.

Începând cu anul 2008 inserarea şi extragerea steriletului au fost incluse în Pachetul Unic de
servicii acoperite din bugetul asigurărilor medicale (Hotărâre de Guvern cu privire la aprobarea
Programului unic al asigurării obligatorii de asistenţă medicală nr. 1387 din 10.12.2007).

Prin ordinul MS Nr. 305 din 07.09.2009 contraceptivele hormonale sunt incluse în lista
medicamentelor esenţiale, însă recomandarea Companiei Naţionale de Asigurări în Medicină
pentru instituţiile medicale este, permiterea procurării contraceptivelor pentru grupurile
vulnerabile din bugetul instituţiei medicale, surse suplimentare pentru aceasta din bugetul
asigurărilor nu se alocă. Deci, rămâne la decizia administraţiei instituţiei medicale, care şi aşa are
un buget limitat, să procure contraceptive, ceea ce va fi o problema majora din moment ce stocul de
contraceptive din ajutorul umanitar se va epuiza.

Conform legii Ocrotirii Sănătăţii Nr. 411 din 28.03.1995 Sterilizarea chirurgicală voluntară la femei
şi la bărbaţi poate fi efectuată la dorinţa lor sau la indicaţia medicului, cu consimţământul scris al
persoanei numai în unităţi medico-sanitare publice, în cazurile şi în modul stabilit de Ministerul
Sănătăţii.

Ministerul Sănătăţii a emis Ordinul nr.370 din 27.10.05 Cu privire la sterilizarea chirurgicală
feminină voluntară, care se referă numai la sterilizarea chirurgicală feminină, iar cea masculină
până în prezent este numai teorie în discuţie. Pe parcursul implementării Strategiei nu au fost
instruiţi medicii pentru efectuarea sterilizării chirurgicale voluntare masculine, nu a fost stabilit
care categorie de medici vor efectua sterilizarea şi în ce instituţii medicale. Nu s-au desfăşurat
activităţi de informare a populaţiei despre sterilizarea chirurgicală masculină. Probabil stereotipul
că planificarea familiei este numai problema femeii este decisiv şi în acest caz. Conform ordinului
menţionat sterilizarea chirurgicală voluntară feminină se efectuează doar cu acordul şi la cererea
confirmată în scris a femeii după următoarele indicaţii: a) existenţa a trei şi mai mulţi copii; b)
vârsta de 30 de ani şi mai mult, cu doi copii vii; c) vârsta mai mare de 40 de ani; d) cicatrice pe uter
după operaţia cezariană; e) cicatrice pe uter după miomectomie conservativă; f) tumori maligne în
anamneză de orice localizare; g) maladii endocrine congenitale şi dobândite; h) maladiile sângelui,
ale organelor hemato-poetice şi unele tulburări ale mecanismului imunitar; i) unele tulburări
mentale şi de comportament; j) unele maladii ale sistemului nervos, organelor de simţ, aparatului
circulator, aparatului respirator, digestiv, oro-genital; k) malformaţii congenitale şi anomalii

122
cromozomiale, naşterea repetată a copiilor cu vicii congenitale, cu anomalii cromozomiale, maladii
ereditare; l) stare după operaţie cu înlăturarea unui organ vital (ex. rinichi, pulmon etc.) şi altele.
Aceste restricţii impuse prin ordin contravin legii drepturilor pacientului, dreptului la liberă
alegere şi au şi un efect discriminatoriu faţă de femei - numai ele au indicaţii şi numai ele sunt
supuse sterilizării chirurgicale voluntare.

Publicare „Femei şi bărbaţi în Republica Moldova” constată că „în 2006 528788 femei au folosit cel
puţin un mijloc contraceptiv, iar în 2007 numărul lor a fost de 538021. Prezervativul este cel mai
folosit mijloc de contracepţie (83% în 2006 şi aproape 90% în 2007 din totalul femeilor care au
raportat că au folosit un mijloc de contracepţie)”. După cum vedem tradiţional planificarea familiei
şi utilizarea contraceptivelor este privită ca o responsabilitate pur feminină şi chiar utilizarea
prezervativului este atribuită femeilor şi nu bărbaţilor.

Un număr semnificativ mai mare de femei (66.6%) merg la medic comparativ cu bărbaţii (49.2%),
si tipul rezidentei (69.9% urban comparativ cu 65.6% rural). Totodată femeile mai frecvent decât
bărbaţii nu merg sa viziteze medicul atunci când au nevoie (38.9% femei versus 29.7%
bărbaţi).[68] Astfel bărbaţii, de obicei, nu apelează pentru servicii preventive de sănătate sexuală şi
reproductivă; ei apelează doar în cazurile când au semne de boală sau în cazul cuplului steril.
Tradiţional în societatea moldovenească se crede că bărbaţii sunt cei puternici şi că ei nu au nevoie
de servicii de sănătate. Bărbaţii mai puţin decât femeile sunt expuşi mesajelor informaţionale in
planificarea familiei decât femeile. Mai puţin de o treime din cei 2508 bărbaţi intervievaţi in cadrul
SSD 2005 au auzit despre PF la televizor şi mai puţin de o pătrime din ei au fost expuşi informaţiei
prin radio, ziare, reviste si numai 10% prin intermediul broşurilor sau evenimentelor comunitare.

Rata de utilizare a conraceptivelor in mare măsura depinde de faptul cît de bine sunt informaţi
utilizatorii despre efectele adverse, complicaţiile şi problemele ce apar pe parcursul utilizării
metodelor de prevenire a sarcinii nedorite. Studiul de Sănătate şi Demografic din 2005 a
demonstrat ca numai 45% dintre utilizatorii de contraceptive moderne au fost informaţi despre
efectele adverse sau problemele de sănătate ale metodelor pe care le-au primit şi 44% au fost
informaţi ce sa facă daca vor avea aceste efecte adverse; 87% din femeile sterilizate nu au fost
informate ca metoda este permanenta, adică ele nu vor mai fi capabile de a avea copii in viitor.

Conform Studiului Demografic şi de Sănătate din 2005 rata utilizării contraceptivelor moderne
printre femeile în prezent căsătorite era 41%: DIU – 25%; prezervativul – 7%; sterilizarea feminină
– 5%; pilula – 4%; rata de utilizare a metodelor de contracepţie tradiţionale este 28%: coitus
întreruptus – 20%, abstinenţa periodică – 4%, altele – 4%; nu utilizează nici o metoda – 32%.
Utilizarea oricăror metode de contracepţie creşte odată cu vârsta, de la 58% printre femeile
căsătorite cu vârsta cuprinsă între 15-19 ani, atingând 78% la femeile cu vârsta 35-39 ani, apoi
descrescând la 50% la vârsta de 45-49 ani. Utilizarea insuficientă a contraceptivelor, inclusiv şi la
primul raport sexual, se soldează cu o rată crescută a avorturilor în RM. Raportul CEDAW 2006
menţionează rata înalta a avorturilor si utilizarea avortului ca metoda principala de control al
fertilităţii, la fel si creşterea ratei infecţiei HIV/SIDA si a ITS.

12.3.2. Avortul şi serviciile de întrerupere a sarcinii.

Întreruperea sarcinii se efectuează la moment în instituţiile medico-sanitare publice (secţiile de

ginecologie, policlinici ca excepţie) şi private de către medicii obstetricieni-ginecologi.

Legea Ocrotirii Sănătăţii Nr. 411din 28.03.1995 prevede că femeilor li se acordă dreptul să-şi
hotărască personal problema maternităţii. Operaţia de întrerupere a cursului sarcinii poate fi
efectuată până la sfârşitul primelor 12 săptămâni de sarcină numai în unităţi medico-sanitare
publice. Modul de efectuare a acestei operaţii după primele 12 săptămâni de sarcina este stabilit de
Ministerul Sănătăţii.

123
Consimţământul pacientului este necesar pentru orice prestaţie medicală propusă (profilactică,
diagnostică, terapeutică, de recuperare). Dacă pacientul are mai puţin de 16 ani, consimţământul
este dat de către reprezentantul sau legal.

La fel limitarea indicaţiilor pentru avort numai la cele medicale şi sociale afectează drepturile
reproductive ale femeilor; multe femei fiind plecate peste hotarele ţării în căutarea unui loc de
lucru, sau fetele din orfelinate şi case internat (unde educaţia în sănătatea reproducerii este
opţională şi practic nu se face) deseori se adresează pentru servicii medicale când termenul sarcinii
depăşeşte 12 săptămâni şi avortul nu mai poate fi efectuat şi atunci ea e nevoită să nască un copil
nedorit sau să recurgă la servicii ilegale de întrerupere a sarcinii.

Nici în unul din documentele menţionate nu este prevăzută întreruperea anonimă a sarcinii.
Legislaţia prevede acordul părinţilor sau reprezentantului legal în cazul pacientelor cu vârsta sub
16 ani, însă în unele instituţii medicale părinţii sunt impuşi să depună o cerere pe numele medicului
şef pentru ca fiicei să i se întrerupă sarcina, ceea ce contravine legii si afectează accesul
adolescentelor la servicii sigure de întrerupere a sarcinii. Nu au fost elaborate protocoale,
standarde de întrerupere a sarcinii la fel ca şi criteriile de calitate ale serviciilor de întrerupere a
sarcinii, ceea ce afectează calitatea serviciilor de tratament si îngrijire in SSR.

La moment nu se monitorizează calitatea serviciilor de întrerupere a sarcinii. Nu toate instituţiile

ce prestează servicii de întrerupere a sarcinii efectuează consilierea post-avort pentru alegerea şi
utilizarea contraceptivelor; secţiile respective nu dispun de contraceptive din lotul umanitar, astfel
femeile trebuie să revină la cabinetele de SR pentru contraceptive.

Statisticele naţionale ce ţin de avorturi diferă de la o instituţie la alta. Astfel conform datelor BNS în
2006 au fost în total 15742 avorturi [2], pe când în Anuarul 2008 al MS au fost în acelaşi an 14385,
iar în 2007 respectiv 15843 şi 14197. Tendinţă de creştere are după 2004 şi numărul de avorturi la
adolescentele cu vârsta sub 15 ani (vezi pentru mai multă informaţie Capitolul VI).

Codul penal al Republicii Moldova incriminează avortul ilegal în Moldova, prevederile în cauză au
fost elaborate pentru a pedepsi efectuarea ilegală a avortului de către o persoană necalificată şi/sau
cu încălcarea cadrului normativ. Deşi, într-o interpretare literală a alin.1 art. 159 Cod penal, acesta
ar putea să se aplice femeilor care îşi auto-provoacă avorturi. Cu toate acestea, în conformitate cu
standardele internaţionale ale drepturilor omului şi cu practica europeană, acest articol nu trebuie
să se aplice femeilor care îşi auto-provoacă un avort.

Centrul pentru Drepturile Reproductive a examinat un caz de pedepsire a unei femei pentru avort
auto-provocat in Republica Moldova20. Constatările examinării cazului:

 Femeile din Moldova nu ar trebui să fie pedepsite pentru că îşi auto-provoacă avorturi, dat fiind
că aplicarea legii în acest scop de procuratură şi instanţa de judecată ar fi contrară standardelor
internaţionale ale drepturilor omului. Mai mult, lipsa unei legi naţionale aplicabile cazurilor de
avort autoprovocat nu justifică acuzaţiile de comitere a unei crime.
 În afară de incriminarea avorturilor ilegale, avortul legal este de asemenea restricţionat şi dificil
de obţinut în Moldova. Asemenea dificultăţi în a respecta legea, la care se adaugă alte
impedimente, cum sunt costul înalt al serviciilor şi perioadele lungi de aşteptare a consultaţiei
iniţiale şi a permisului pentru avortul în cel de-al doilea trimestru de sarcina, constituie
catalizatorii pentru practicarea largă a avorturilor ilegale. În general, serviciile de avortare
existente sunt de calitate joasă. Avorturile sunt deseori efectuate în grabă şi în condiţii riscante.
Nu există standarde, protocoale sau recomandări referitoare la îngrijirea în caz de avort.

20
Comentarii Scrise ale Centrului pentru Drepturile Reproductive, 29 octombrie 2007

124
Concluziile Comitetului referitor la cazul examinat: Incriminarea, acuzarea de comiterea unei
infracţiuni şi pedepsirea femeilor care au trecut prin avort autoprovocat contravine drepturilor
femeilor: dreptul la viaţă,dreptul de a nu fi pedepsit decât în baza legii şi dreptul de a nu fi supus
arestului arbitrar, dreptul la sănătate, dreptul la nediscriminare şi egalitate, dreptul la secretul
vieţii private, dreptul de a determina numărul propriilor copii şi intervalele dintre naşteri, dreptul
de a nu fi supus torturii, tratamentelor sau pedepselor crude, inumane sau degradante.

12.3.3. Sănătatea sexual-reproductivă a adolescenţilor şi tinerilor.

Articolul 51 al Codului Familiei, punct (1) stabileşte ca se consideră copil persoana care nu a atins
vârsta de 18 ani (majoratul). Strategia Naţionala pentru tineret pe anii 2009- 2013 defineşte tinerii
ca cetăţeni ai Republicii Moldova, cu vârste cuprinse între 16 şi 30 de ani.

Cadrul de implementare a acestei priorităţi a Strategiei la compartimentul egalitatea genurilor

prevede pregătirea programelor informative şi educaţionale privind sănătatea sexual-reproductivă
atât pentru fete cât şi pentru băieţi; susţinerea mecanismelor de educaţie şi consilierea
adolescenţilor pentru dezvoltarea unor relaţii echitabile între genuri.

Suportul legal pentru implementarea componentei privind sănătatea sexual-reproductivă a

adolescenţilor şi tinerilor:

1. Legea Cu Privire la Sănătatea Reproductivă şi Planificarea Familială asigură dreptul minorilor la

ocrotirea sănătăţii reproductive şi la educaţie sexuală; educaţia sexuală a minorilor şi
pregătirea lor pentru viaţa de familie se efectuează de către persoane cu studii speciale în
comun cu familia şi instituţiile de învăţământ, după programe special elaborate şi ţinându-se
seama de vârsta, sexul, particularităţile psihologice ale minorilor şi de doleanţele părinţilor;
elaborarea programelor de educaţie sexuală, ocrotire a sănătăţii reproductive şi de pregătire a
minorilor pentru viaţa de familie este asigurată de către Ministerul Educaţiei în colaborare cu
Ministerul Sănătăţii; autorităţile administraţiei publice locale asigură condiţiile necesare pentru
a oferi minorilor servicii de ocrotire a sănătăţii reproductive şi de educaţie sexuală.
2. Politica Naţională de Sănătate aprobată prin Hotărârea de Guvern Nr. 886 din 06.08.2007
prevede:Securitatea statului şi dezvoltarea durabilă a societăţii vor fi obţinute şi prin
intermediul menţinerii şi fortificării sănătăţii tinerei generaţii, prin intermediul parteneriatului
dintre autorităţile administraţiei publice (centrale şi locale), comunitate, societatea civilă şi
structurile internaţionale. Statul va crea condiţii adecvate de şcolarizare obligatorie a tuturor
copiilor în instituţiile educaţionale cu un mediu sigur intern şi extern, susţinând astfel crearea
unui mediu social optim de educaţie şi dezvoltare a tinerei generaţii. Educaţia pentru sănătate
se va manifesta multilateral în viaţa spirituală şi culturală a societăţii prin intermediul mass-
media, literaturii, cinematografiei etc., care vor forma un comportament adecvat şi responsabil
în menţinerea sănătăţii la adolescenţi. Va fi asigurat accesul liber la informaţii privind sănătatea
sexuală şi reproductivă şi va fi stimulată participarea adolescenţilor şi tinerilor la adoptarea
deciziilor privind propria sănătate.

Serviciile de planificare a familiei vor fi dezvoltate şi orientate spre satisfacerea necesitaţilor reale
ale populaţiei, în special ale adolescenţilor şi tinerilor din categoriile socialmente vulnerabile.
Serviciile de planificare familială vor fi inofensive şi eficiente, prestate într-o ambiantă intimă, cu
garantarea confidenţialităţii şi calităţii. Adolescenţii, persoanele nevoiaşe şi persoanele cu risc înalt
de morbiditate şi mortalitate materno-infantilă vor fi asiguraţi cu mijloace contraceptive moderne,
la un preţ redus sau în mod gratuit.

La moment adolescenţii si tinerii cu vârsta pana la 24 ani primesc contraceptive gratuit din lotul
umanitar (Dispoziţia MS nr. 71-d din 25.12.2008).

125
3. Legea privind adoptarea Strategiei Naţionale pentru tineret pe anii 2009- 2013. Unul din
principiile Strategiei este garantarea nediscriminării şi asigurarea şanselor egale – fiecare tânăr
are drepturi egale, indiferent de rasă, sex, vârstă, confesiune, originea etnică şi socială,
orientarea politică sau orice altă caracteristică, şi dispune de şanse egale în dezvoltarea
integrală a potenţialului său ca individ şi ca cetăţean;
4. Conceptul Naţional Servicii de Sănătate Prietenoase Tinerilor aprobat prin Hotărârea Colegiului
Ministerului Sănătăţii şi Protecţiei Sociale, Proces-verbal nr.11 din 29 noiembrie, 2005;
5. Standarde de calitate în acordarea SSPT aprobate prin Ordinul MS Nr. 168 din 12.06.2009

Structura demografica a tinerilor în Republica Moldova diferă de structura demografica a populaţiei

în general – 49% de femei tinere şi 51% de bărbaţi tineri, situaţia generală pe ţară fiind inversă. În
funcţie de vârstă, cele mai reprezentative grupuri de tineri sunt categoriile de vârstă 15-19 ani şi
20-24 de ani, constituind 33,5% şi, respectiv, 36,1%. Circa 43% din tinerii acestor categorii de
vârstă sunt încadraţi în procesul de educaţie şi pregătire profesională.

Potrivit datelor statistice oficiale din anul 2007, ponderea şomerilor tineri era de 38% în totalul
şomerilor înregistraţi, comparativ cu 42% în anul 2006. Dintre aceştia, 31% sunt tineri cu studii
medii şi medii de specialitate. Datele neoficiale însă denotă faptul că rata şomajului în mediul
tineretului este mult mai mare.

Destul de relevante sunt şi datele privind numărul persoanelor tinere, cu vârste cuprinse între 15 şi
29 de ani, declarate plecate peste hotare care, la 1 ianuarie 2007 constituia 139,1 mii sau 41,5% din
totalul persoanelor declarate plecate peste hotare, inclusiv 103,4 mii din mediul rural şi numai 35,7
mii din mediul urban.

În republică activează 12 centre prietenoase tinerilor (doua in Chişinău, unul in Bălti si 9 in centrele
raionale), care acorda servicii în sănătatea sexual-reproductivă atât pentru fete cât şi pentru băieţi
(vezi pentru mai multă informaţie Capitol IV). Serviciile sunt prestate atât pentru fete, cât şi
pentru băieţi, însă băieţii apelează mai rar pentru servicii medicale; aproximativ 30% din pacienţii
CSPT sunt băieţi. Periodic în centre se face evaluarea satisfacţiei pacienţilor la ieşirea din centru,
astfel băieţii şi fetele sunt implicaţi în evaluarea şi ameliorarea SSPT. Mai rar apelează pentru
servicii adolescenţii cu vârsta 10-14 ani, de obicei ei sunt beneficiari ai orelor educaţionale. Nici
tinerii instruiţi în programele de la egal la egal nu au fost pregătiţi pentru a lucra cu adolescenţii de
această vârstă.

Dreptul la educaţie în Republica Moldova este garantat indiferent de naţionalitate, sex, vârstă,
origine şi statut social, apartenenţă politică şi religioasă.

Conceptul Educaţia gender definit în Concepţia Educaţiei în Republica Moldova, este un element al
sistemului valoric promovat în sistemul educaţional si se manifesta prin:

 Conştientizarea egalităţii in drepturi si responsabilităţi ale femeilor si bărbaţilor;

 Înţelegerea diferenţelor si asemănărilor intre femei si bărbaţi;
 Depăşirea prejudecaţilor si stereotipurilor de gen in viata de familie si cea publica;
 Explorarea şanselor egale in realizarea potenţialului persoanei, indiferent de gen;

Formarea culturii de gen în şcoli se face în cadrul orelor de dirigenţie în clasele I-XII, precum şi în
baza disciplinelor opţionale ”Educaţie moral-civică” în clasele I-XII şi „Educaţie civică” – clasele V-
IX. În 2004 în republică a fost elaborată curricula, materialele instructive şi au fost pregătiţi 3000
formatori pentru „Deprinderi de viaţă”, dar care nu a fost introdusă ca disciplină obligatorie în
şcoală, deoarece o parte din părinţi şi în special Biserica Ortodoxă au fost împotriva introducerii
acestei discipline în şcoli.

126
Tradiţional în societatea moldovenească se crede că în şcoală copiii trebuie să înveţe numai
disciplinele care le vor ajuta să-şi continue studiile în colegii şi universităţi, iar viaţa de familie o vor
învăţa prin experienţă, aşa cum au învăţat multe generaţii în Moldova. Altă problemă este şi frica
părinţilor faţă de întrebările pe care le vor adresa copiii în cadrul studierii acestei discipline. În
Moldova încă mai este ruşine să vorbeşti cu copiii în familie despre sexualitate şi reproducere.

Formarea deprinderilor de promovare a modului sănătos de viaţă, ce includ şi sănătatea

reproducerii, se face prin disciplinele opţionale „Educaţie pentru sănătate” în învăţământul
gimnazial şi „Educaţie pentru viaţa de familie” pentru învăţământul liceal. Orele opţionale nu
asigură accesul tuturor elevilor la educaţia pentru sănătate şi educaţia pentru viaţa de familie. O
altă modalitate de educaţie este educaţia de la egal la egal în care sunt implicaţi tinerii - fete şi băieţi
voluntari, însă aceşti educatori în multe cazuri activează atât timp cât sunt plătiţi din proiect, după
finalizarea proiectelor mulţi din ei nu mai activează în calitate de formatori.

Şedinţele educaţionale susţinute în unităţile forţelor armate în domeniul SR şi prevenirii ITS în

cadrul proiectului „Men Involvement” dovedesc că băieţii, care nu şi-au continuat studiile după
absolvirea gimnaziului, în special cei din mediul rural, practic au cunoştinţe foarte limitate în
domeniul sănătăţii reproducerii, planificării familiei, contracepţiei, prevenirii infecţiilor cu
transmitere sexuală, egalităţii gender, violenţei în familie, rolului şotului şi tatălui în familie şi alte.
Aceiaşi situaţie este şi cu fetele şi băieţii educaţi în şcolile internat. Nici fetele şi nici băieţii nu au
informaţii în sănătatea reproducerii, planificarea familiei, contracepţie. Fetele din şcolile internat
nu cunosc semnele sarcinii şi se adresează după ajutor mai frecvent după ce simt mişcările fătului.

Cu toate că nu este prevăzut în lege, de obicei se încearcă excluderea adolescentelor gravide din
scoli şi licee. În cazurile în care a fost informat Ministerul Educaţiei şi Tineretului tinerele gravide
au fost ajutate să-şi continue studiile. Prin Ordinul MS Nr. 375 din 29.09.2006 a fost pus în aplicare
Nomenclatorul serviciilor suplimentare de sănătate acordate de către asistentele medicale copiilor,
elevilor şi studenţilor din instituţiile de învăţământ din Republica Moldova, pentru a aduce mai
aproape de tineri serviciile de sănătate prietenoase tinerilor şi informaţia despre sănătatea
reproducerii.

În prezent sunt în curs de elaborare criteriile de calitate ale serviciilor medicale, inclusiv cele de
informare, educare şi consiliere în SR, prestate de către asistentele medicale din şcoli. În RM este
limitat accesul la informaţie în sănătatea reproducerii şi în special la servicii de sănătate
prietenoase tinerilor, adolescenţilor şi tinerilor cu dezabilităţi, uneori persoanele cu
responsabilităţi decizionale cred că pentru aceste persoane nu este atât de important accesul la
servicii de sănătate a reproducerii.

12.3.4. Prevenirea şi managementul sterilităţii (vezi pentru mai multă informaţie capitolul
VII).

Legea Republicii Moldova Nr. 185-XV din 24 mai 2001 Cu privire la ocrotirea sănătăţii
reproductive şi planificarea familială prevede că bărbaţii şi femeile în vârstă pană la 35 ani, somatic
şi psihic sănătoşi au dreptul de a fi donatori de celule sexuale(spermatozoizi , ovule) după testarea
lor medico-genetică respectivă; donatorilor de celule sexuale li se păstrează anonimatul; femeile au
dreptul la însămânţare artificială şi fecundare in vitro; modul şi condiţiile aplicării tehnologiilor
auxiliare de reproducere (însămânţarea artificială, fecundarea in vitro) sunt stabilite printr-un
regulament special aprobat de Guvern, la propunerea Ministerului Sănătăţii.

Regulamentul respectiv a fost elaborat şi aprobat de către Ministerul Sănătăţii al RM prin Ordinul
nr.202 din 05.07.04 Cu privire la serviciile medicale de reproducere umană asistată. În
Regulamentul cu privire la reproducerea asistată (Anexa 1) sunt prezentate tehnologiile medicale
de operare cu sperma bărbatului şi oocitele femeii pentru obţinerea unei sarcini, cum ar fi:
Însămânţarea cu sperma soţului (ISS); Însămânţarea cu sperma donatorului (ISD); Fertilizarea in

127
vitro şi transferul intrauterin al embrionilor (IVF). Efectuarea acestor tehnologii se permite doar în
cadrul instituţiei de stat – Centrul Naţional de Sănătate a Reproducerii şi Genetică Medicală.

În regulament sunt specificate indicaţiile medicale pentru reproducerea umană asistată. Accesul la
aceste servicii sunt limitate, deoarece costurile destul de ridicate pentru ele sunt în mare parte
susţinute de către pacienţi. Bugetul de stat acoperă doar o parte din serviciile legate de fertilizarea
in vitro. Tradiţional în Moldova apelează pentru servicii medicale în caz de sterilitate femeile,
bărbaţii de obicei sunt invitaţi pentru investigaţii, diagnostic şi tratament, deoarece actele
normative ce se referă la managementul sterilităţii prevede servicii acordate cuplului steril şi nu
separat femeilor sau bărbaţilor. În general bărbaţii din Moldova nu apelează pentru servicii
medicale preventive: preconcepţionale, de prevenire a ITS, contracepţie, sexualitate; ei de obicei
solicită asistenţă medicală în cazul apariţiei problemelor evidente de sănătate, inclusiv sterilitatea
în cuplu. Servicii de sănătate reproductivă acordate bărbaţilor sunt prestate de către urologi şi
venerologi, iar accesul bărbaţilor la servicii de sănătate sexuală este limitat în special în localităţile
rurale; medici andrologi nu sunt în Centrele medicilor de familie, nu sunt elaborate protocoale,
standarde şi ghidurile pentru serviciile de sănătate sexuală.

12.3.5. Prevenirea şi managementul VF, AS şi TFU.

Pentru implementarea priorităţii respective a Strategiei au fost planificate activităţi pentru

perfecţionarea cadrului legislativ şi informativ, de creştere a accesibilităţii VF, AS şi TFU la servicii
de consiliere de calitate, inclusiv de planificare a familiei , asigurarea unor condiţii şi şanse egale
pentru femei şi bărbaţi în campaniile de informare şi educare, accesului la servicii de consiliere şi
asistenţă victimelor VF şi AS.

La compartimentul egalităţii între genuri a fost planificată asigurarea unor condiţii şi şanse egale,
atât pentru femei cât şi pentru bărbaţi, în campaniile de informare şi educare; acces egal la
serviciile de consiliere şi asistenţă a VF, AS and TFU (vezi pentru mai multă informaţie Capitolul
VIII).

Aprobarea amendamentelor şi completărilor legislaţiei la fel ca şi elaborarea actelor normative

subordonate legii sunt importante pentru implementarea ei. Implicarea administraţiei publice
locale în prevenirea şi managementul cazurilor de violenţă în familie va spori protecţia victimelor
violenţei şi va creste înţelegerea fenomenului violenţei familiale în rândul populaţiei, ceea ce posibil
va schimba şi atitudinea tradiţional tolerantă faţă de acest fenomen în societatea moldovenească.
Legea 45-XVI privind prevenirea şi combaterea violenţei în familie a introdus prin articolul 15
ordonanţa de protecţie prin care poate oferi asistenţă victimei, aplicând măsuri agresorului, astfel
integrarea victimei violenţei se face în familie.

În republică au fost create structuri instituţionale cu competenţe specifice cum sunt Comisia
Guvernamentală pentru egalitatea între femei şi bărbaţi, Direcţia oportunităţi egale şi prevenirea
violenţei în cadrul Ministerului Protecţiei Sociale, Familiei şi Copilului, unităţi gender în cadrul unor
ministere, iar la nivel de raion - Secţiile de asistenţă socială. Recent în republică a fost constituit
serviciul de asistenţă socială comunitară, care va gestiona şi cazurile de violenţă în familie. Centrele
medicilor de familie prestează servicii medicale victimelor violenţei în familie, însă la moment în
instituţiile medicale nu se face o statistică a cazurilor de violenţă în familie.

În republică funcţionează câteva instituţii de stat şi ONG care acordă servicii de consiliere, protecţie
şi reabilitare victimelor violenţei în familie: Centrul specializat „Casa Mărioarei”, Centrul de
asistenţă psiho-socială a copilului şi familiei, ambele situate în Chişinău, Centrul de Asistenţă şi
Protecţie a victimelor violenţei în familie în Bălti (finanţat din bugetul de stat), Centrul consultativ
municipal pentru familii şi copii din Bălti, Centrul de informare şi consiliere pentru victimele
violenţei din Cahul (finanţat din bugetul de stat), Centrele maternale „Ariadna” din Drochia,
„Încredere” din Cahul şi „Pro-Familia” din Cauşeni. Toate aceste centre sunt destinate femeilor şi

128
copiilor supuşi violenţei în familie, adică persoanele agresate sunt scoase din mediul violent, iar
agresorul rămâne în familie/casă. Aplicarea în practică a ordonanţei de protecţie va schimba
lucrurile, dar deoarece tradiţional femeile sunt învinuite ca fiind instigatori de conflict,
probabilitatea că ele vor depune cerere la organele de poliţie este foarte mică (la moment este un
caz de eliberare a ordonanţei de protecţie în raionul Anenii-Noi).

Servicii de sănătate victimelor violenţei în familie acordă medicii de familie şi ginecologii din
Centrele Perinatale din ţară, iar la necesitate şi alţi specialişti: chirurgi, traumatologi, psihologi ş.a.
Nu sunt dezvoltate la moment servicii de terapie pentru agresori. La moment în ţară nu există un
sistem de colectare a datelor dezagregare pe gen, vârstă, mediu de reşedinţă, statut social referitor
la cazurile de violenţă; MAI colectează cazurile de violenţă care se soldează cu leziuni corporale,
celelalte cazuri nu sunt declarate de victime, inclusiv violenţa sexuală în familie. În republică cu
suportul organizaţiilor internaţionale a fost creat un Sistem Informaţional Automatizat de colectare
a datelor cazurilor de violenţă în familie şi au fost elaborate formularele de colectare a datelor
pentru organele de poliţie, sectorul medical, asistenţa socială, sectorul juridic şi asistenţa
psihologică.

Studiul Demografic şi de Sănătate 2005 din RM demonstrează că fenomenul violenţei în familie este
destul de răspândit în ţară. Astfel 27% din femeile intervievate au fost supuse violenţei începând cu
vârsta de 15 ani, iar 13% - în ultimele 12 luni. 60% din femeile divorţate sau despărţite declară ca
au avut cazuri de violenţă de la 15 ani , comparativ cu 28% din cele căsătorite. Femeile din mediul
rural declară ca au avut mai mult de suferit în urma violenţei faţă de cele din mediul urban (29%
faţă de 24%). Majoritatea cazurilor de violenţă în căsătorie se produce devreme – 14% din femei au
fost expuse violenţei conjugale în primii 3 ani şi 20% în ultimii 3 ani. Din femeile căsătorite,
divorţate sau despărţite 23% s-au confruntat cu violenţa emoţională, 24% - cu violenţa fizică şi 4%
cu violenţa sexuală. În familie de obicei agresorul este şotul (68,7%), sau fostul şot sau partener –
4,7%, tatăl sau tatăl vitreg – 13,7%, iar în afara familiei au fost declaraţi ca agresori angajatorul sau
cineva din serviciu – 1,6% şi în 0,3% - profesorul. În cadrul SDS 2005 7,1% din femeile intervievate
au declarat că s-au comportat vreodată violent faţă de şot21. Femeile care sunt mai în vârstă decât
şotii lor au declarat mai multe cazuri de violenţă de diferite forme, în comparaţie cu femeile care
sunt mai tinere ca şotii lor.

Conform rezultatelor Studiului ne publicat „Vulnerabilitatea de gen in Republica Moldova 2009”

circa un sfert de femei au suferit violenta fizica care include cel puţin una dintre următoarele: lovit
in public, aruncat cu obiecte, tras de par, lovit cu pumnul; circa 14% au fost victimele violentei
sexuale: care include cel puţin una dintre următoarele situaţii: relaţii sexuale când şotia nu a dorit,
când ii era teama de ce ar putea sa-i facă daca refuza si a făcut lucruri umilitoare la cererea
partenerului. Femeile supuse violentei in familie, inclusiv celei sexuale suporta si consecinţele ei:
sarcini nedorite, contaminarea infecţiilor cu transmitere sexuala, suferinţa emoţionala si
psihologica. Din cauza violentei ele au acces limitat si la servicii medicale si de SSR.

Studiul de evaluare a cunoştinţelor, atitudinilor şi practicilor tinerilor, 2005, efectuat cu suportul

UNICEF Moldova: Respondenţii au fost rugaţi să relateze dacă cunosc pe cineva care a fost supus
violenţei sexuale - în total 38,3% au relatat că cunosc pe cineva care a fost victimă a violenţei
sexuale. Abuzul sexual a fost raportat de către tinerii din zonele urbane şi rurale în proporţie egală,
cu excepţia violenţei în stradă (28% în zonele urbane şi 16,4% în zonele rurale). Abuzul sexual a
fost mai des raportat în rândurile fetelor, tinerilor din zonele urbane, de către cei în vârsta de 19-24
de ani, cei de la instituţiile superioare de învăţământ şi colegii şi cei care manifestă deprinderi
nocive. Tinerii care locuiesc la cămine au declarat că cunosc persoane care au fost abuzate sexual de
2,6 ori mai des decât toţi tinerii.

21
cazurile de violenta a femeilor fata de şotii lor includ cazurile când femeile au declarat ca au avut un
comportament violent când şotii lor nu le băteau, adică nu era un act de apărare

129
Persoanele supuse violenţei în familie devin victime sau potenţiale victime ale traficului de fiinţe
umane. Conform unor studii oferite de Organizaţia Internaţională pentru Migraţie, 70% din
victimele traficului de fiinţe umane au fost şi victime ale violenţei în familie. Violenţa în familie,
inclusiv abuzul sexual este un fenomen care nu este recunoscut în rândul populaţiei şi femeile sunt
deseori acuzate că ele ar instiga actul de violenţă. Nu este recunoscută prin lege hartuirea sexuală.
Cu toate că nu există date oficiale despre hartuirea sexuală la locul de lucru sau de studii, unii
reprezentanţi ai ONG-urilor şi ai studenţilor afirmă că acest fenomen exista în Republica Moldova.

Legea nr. 241 din 20.10.2005 privind prevenirea şi combaterea traficului de fiinţe umane defineste:

1) Trafic de fiinţe umane - recrutarea, transportarea, transferul, adăpostirea sau primirea de

persoane, prin ameninţare cu forţa sau prin folosirea forţei ori a unor alte mijloace de
constrângere, prin răpire, fraudă, înşelăciune, abuz de putere sau de situaţie de vulnerabilitate
ori prin darea sau primirea de bani ori de beneficii de orice gen pentru a obţine consimţământul
unei persoane care deţine controlul asupra unei alte persoane, în scopul exploatării acesteia;
2) Trafic de copii - recrutarea, transportarea, transferul, adăpostirea sau primirea unui copil în
scop de exploatare, chiar dacă aceste acţiuni nu se realizează cu aplicarea vreunuia din
mijloacele specificate la pct.1);
3) exploatare a persoanei - abuz faţă de persoană pentru a obţine un profit.

Ca obiective ale Strategiei în domeniul prevenirii traficului de fiinţe umane sunt: asigurarea
cadrului normativ adecvat combaterii traficului de fiinţe umane şi asistenţei medico-sociale
victimelor lui; organizarea serviciilor specifice adresate victimelor traficului de fiinţe umane;
ridicarea nivelului de informare şi educare a populaţiei în domeniul combaterii traficului de fiinţe
umane. Rezultatele aşteptate în urma implementării SNSR în domeniul prevenirii traficului de fiinţe
umane sunt: creşterea nivelului de informare şi educare a populaţiei privitor la fenomenul
traficului de fiinţe umane şi consecinţele lui şi reducerea numărului de persoane traficate.

Cadrul de implementare a Strategiei în domeniul egalităţii genurilor prevede asigurarea accesului

egal femeilor şi bărbaţilor la procesul de informare şi educare, orientat spre combaterea traficului
de fiinţe umane şi asigurarea accesibilităţii egale femeilor şi bărbaţilor, victime ale traficului de
fiinţe umane, la serviciile şi asistenţa respectivă.

Au fost elaborate şi adoptate: Legea Nr. 241-XVI, 2005 privind prevenirea şi combaterea traficului
de fiinţe umane; Strategia Sistemului Naţional de referire pentru protecţia şi asistenţa victimelor şi
potenţialelor victime ale traficului de fiinţe umane, aprobată prin Hotărârea de Guvern Nr. 257 din
05.12.2008 şi Planul de acţiuni privind implementarea Strategiei. Legea privind prevenirea şi
combaterea traficului de fiinţe umane prevede protecţia şi asistenţa victimelor traficului de fiinţe
umane:victimelor traficului de fiinţe umane li se acordă asistenţă pentru recuperare fizică,
psihologică şi socială, prin acţiuni speciale medicale, psihologice, juridice şi sociale; Persoana
prezumată a fi victimă a traficului de fiinţe umane se consideră vulnerabilă, beneficiind de pachetul
minim de asistenţă socială şi medicală asigurat de instituţiile Ministerului Sănătăţii şi ale
Ministerului Protecţiei Sociale, Familiei şi Copilului. Persoanele constatate drept victime ale acestui
trafic sunt asigurate cu asistenţă gratuită în instituţiile medicale stabilite de Ministerul
Sănătăţii;acordarea serviciilor de protecţie şi asistenţă nu este condiţionată de dorinţa victimelor
de a face declaraţii şi de a participa la procesul de urmărire a traficanţilor. Codul penal al Republicii
Moldova prevede pedepsirea persoanelor pentru traficul de fiinţe umane, inclusiv pentru traficul
copiilor. În cadrul Ministerului Muncii, Protecţiei Sociale şi Familiei a fost creată Direcţia
Oportunităţi Egale şi Prevenirea Violenţei, care:

 elaborează proiecte de acte legislative şi normative ce ţin de domeniul egalităţii de şanse între
femei şi bărbaţi, prevenirii şi combaterii violenţei în familie şi traficului de fiinţe umane;

130
 monitorizează realizarea prevederilor legislaţiei în vigoare, a programelor şi măsurilor de
organizare a activităţilor în vederea promovării egalităţii de şanse între femei şi bărbaţi,
prevenirii şi combaterii violenţei în familie şi traficului de fiinţe umane;
 elaborează şi aprobă standardele de calitate pentru toate tipurile de servicii sociale adresate
victimelor violenţei în familie şi traficului de fiinţe umane;
 efectuează studii analitice referitor la fenomenele violenţei în familie şi traficului de fiinţe
umane şi formulează propuneri privind protecţia socială a victimelor şi reintegrarea lor în
societate;
 înaintează propuneri privind dezvoltarea sistemului naţional de servicii adresate atât
victimelor violenţei în familie, cât şi agresorilor, precum şi victimelor traficului de fiinţe umane;
 coordonează, în comun cu autorităţile administraţiei publice centrale şi locale, cu organismele
internaţionale şi organizaţiile neguvernamentale, realizarea programelor sociale în domeniile
de referinţă, cooperează cu organismele internaţionale în vederea aplicării pe plan naţional a
metodologilor de implementare a principiilor egalităţii genurilor, promovate la nivel
internaţional ş.a.

Conform datelor Biroului Naţional de Statistică numărul de persoane traficate în perioada 2003-
2007 a fost în creştere atât pentru femei, cât şi pentru bărbaţi. Astfel numărul femeilor traficate în
această perioadă a crescut de la 225 în 2003 la 371 în 2007, iar cel al bărbaţilor – de la 16 în 2003 la
78 în 2005 cu o scădere ulterioară până la 38 în 2007. Printre minori la fel predomină, ca şi în cazul
adulţilor, numărul fetelor faţă de cel al băieţilor, însă ponderea băieţilor traficaţi din rândul
minorilor este mult mai mare ca cea a bărbaţilor din numărul total de persoane traficate. Traficul
femeilor şi bărbaţilor diferă în dependenţă de scopul traficului; în scop de prostituţie mai frecvent
sunt traficate femeile, pe când bărbaţii sunt preponderent traficaţi în scop de exploatare prin
muncă. Din numărul total al bărbaţilor traficaţi în 2007 85% erau din mediul rural, acest fenomen
fiind mai puţin evident în cazul femeilor traficate.

În perioada de implementare a SNSR în republică a fost creat Sistemul Naţional de Referire.

Constituirea SNR reflectă un cadru special de cooperare, prin care structurile guvernamentale îşi
îndeplinesc obligaţiile privind protecţia şi promovarea drepturilor omului victimă a traficului de
fiinţe umane şi îşi coordonează eforturile în parteneriat strategic cu societatea civilă, precum şi cu
alţi actori activi în acest domeniu. SNR se bazează pe practicile comune de organizare a activităţii în
domeniul de referinţă şi pe standardele internaţionale de contracarare a traficului de fiinţe umane.
Proiectul de lege cu privire la serviciile sociale prevede crearea a trei tipuri de servicii sociale, care
vor presta servicii şi victimelor violenţei în familie şi traficului de fiinţe umane: servicii sociale
primare; servicii sociale specializate şi servicii sociale cu specializare înaltă.

Serviciile sociale primare se acordă la nivel de comunitate tuturor beneficiarilor şi au drept scop
prevenirea sau limitarea unor situaţii de dificultate, care pot cauza marginalizarea sau excluziunea
socială.

Serviciile sociale specializate sunt acele servicii care implică intervenţia specialiştilor şi au drept
scop menţinerea, reabilitarea şi dezvoltarea capacităţilor individuale pentru depăşirea unei situaţii
de dificultate în care se află beneficiarul sau familia acestuia. Serviciile sociale cu specializare înaltă
sunt acele servicii prestate într-o instituţie rezidenţială/de plasament de lungă durată sau de profil,
care implică un şir de intervenţii complexe, ce pot include orice combinaţie de servicii sociale
specializate, beneficiarilor cu dependenţă sporită şi care necesită supraveghere continuă (24/24
ore).

Actualmente femeile, victime ale traficului de fiinţe umane, sunt plasate în caz de necesitate în
centrele maternale (centre unde sunt plasate pentru 6 luni - 1 an mamele tinere singure cu copii
nou-născuţi), la fel şi copiii cu vârsta sub 7 ani. Băieţii minori sunt plasaţi la centrul de plasament
„Insula speranţelor”, care dispune de 17 locuri, localizat în acelaşi bloc cu Centrul de meserii, astfel

131
băieţii au posibilitatea de a comunica cu băieţii de la Centru, ceea ce îi ajută să se integreze social
mai uşor.

În Centrul Specializat al MMPSF sunt plasaţi atât femeile cât şi bărbaţii. În cazul când victimele
traficului necesită servicii medicale, din bugetul statului sunt acoperite cheltuielile pentru
consultaţii şi investigaţii, iar donatorii cumpără poliţe de asigurare medicală, 20 poliţe pe an.
Traficul femeilor si fetelor cu scop de exploatare sexuala le plasează, ca si pe bărbaţi, la risc crescut
la HIV/ITS, sarcini nedorite.

12.3.6. Sănătatea sexuala a persoanelor în vârstă.

Două procese demografice care au avut loc în ultimul deceniu în Moldova: descreşterea ratei
fertilităţii şi creşterea speranţei de viaţă a populaţiei, au determinat fenomenul de îmbătrânire a
populaţiei. Conform datelor Biroului Naţional de Statistică valoarea indicatorului 12 şi mai mult se
califică ca “îmbătrânire demografică” (Conform scării G. Bojio-Garnier). Coeficientul îmbătrânirii
populaţiei este mai mare în rândul femeilor (15,6 în 2006 şi 16,0 în 2007) faţă de cel al bărbaţilor
(respectiv 10,7 şi 11,2), şi în mediul rural faţă de cel urban. Îmbătrânirea populaţiei în Republica
Moldova va creşte cheltuielile pentru ocrotirea sănătăţii şi va determina scăderea nivelului
pensiilor, care şi aşa sunt destul de mici, în special la femei (vezi Tabelul 17). Conform legislaţiei
RM pensionarilor li se permite de a lucra în bază de contract, care este actualizat la fiecare 2 ani,
însă lipsa locurilor de muncă şi ratele înalte ale şomajului din ţară, asigură cu loc de lucru un număr
neînsemnat de pensionari. Conform datelor BNS în 2007 mai mulţi bărbaţi decât femei cu vârsta
peste 55 ani erau economic activi atât în mediul urban cât şi în cel rural. Femeile având o
longevitate mai mare a vieţii constituie astăzi majoritatea persoanelor în vârstă, iar descreşterea
protecţiei sociale le expun la riscul de sărăcie mai mare la o vârstă mai avansată şi devenind văduvă
- de a trai cu membrii familiei şi a fi îngrijită de ei. Femeile în vârstă, având o speranţă de viaţă mai
mare decât bărbaţii, se confrunta mai frecvent cu consecinţele unei sănătăţi precare, determinate
de modificările de vârstă: osteoporoza, uretrite, cistite, incontinenta de urina, atrofia vaginala,
dispareunie.

Tabela 17 Coeficientul de îmbătrânire a populaţiei

1990 1995 2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007
12,8 13,1 13,6 13,6 13,9 13,9 13,8 13,6 13,5 13,7

În cadrul evaluării au fost greu de identificat activităţile orientate spre atingerea scopului şi
obiectivelor Strategiei în domeniul sănătăţii sexuale ale persoanelor în vârstă şi abordarea gender
în cadrul implementării ei.

Deoarece cabinetele de sănătate a reproducerii sunt în subordinea CMF, datele statistice ale
cabinetului sunt incluse în datele generale ale CMF, care nu sunt dezagregate pe sex, ceea ce face
imposibilă posibilitatea de a evalua serviciile acordate femeilor şi bărbaţilor vârstnici în domeniul
sănătăţii sexuale. Lipsa medicilor andrologi în CMF la fel este o problemă, deoarece bărbaţii în
vârstă cu probleme sexuale nu pot beneficia de consiliere şi servicii medicale de calitate.

Seminarele care au fost organizate pentru medicii din cabinetele de sănătate a reproducerii şi
centrelor de sănătate a femeilor s-au axat pe problemele menopauzei şi terapia hormonală de
substituţie, însă nu şi pe problemele andropauzei. Persoanele ce sunt la pensie sunt asigurate de
către stat, însă medicamentele ce ţin de THS nu sunt incluse în lista medicamentelor asigurate,
costul lor în reţeaua de farmacii fiind destul de ridicat.

132
12.3.7. Prevenirea si managementul infecţiilor tractului reproductiv (vezi pentru mai multă
informaţie capitolul V).

In perioada de implementare a Strategiei in republica a fost adoptata Legea cu privire la profilaxia

infecţiei HIV/SIDA nr.23-XVI din 16.02.2007 si Programul Naţional de profilaxie si control al
infecţiei HIV/SIDA si ITS pentru anii 2006-2010, aprobat prin Hotărârea de Guvern nr.948 din
05.09.2005. Cu toate ca legea include principii non-discriminatorii in educaţie, angajare in câmpul
muncii, acces la servicii medicale si sociale, totuşi in Republica Moldova, odată cu deplasarea cailor
de transmitere de la cea parenterala printre persoanele utilizatoare de droguri intravenoase spre
cea sexuala, infecţia HIV afectează tot mai mult femeile. La fel femeile sunt cele care acorda îngrijiri
membrilor familiilor afectaţi de infecţia HIV/SIDA, astfel ele sunt cele ce suporta consecinţele
financiare si psihologice ale acestei infecţiei.

Conform legislaţiei RM orice persoană are dreptul la testarea la infecţia HIV si ITS; femeile gravide
sunt testate gratuit la HIV după consiliere cu acordul lor. Celor depistate ca fiind infectate li se
aplica cu acordul lor si gratuit masurile de prevenire a transmiterii HIV de la mama la făt: tratament
antiretroviral si operaţia cezariana planificata, tratament antiretroviral nou-născutului si pentru
sugar amestecuri uscate pentru un an de zile, pentru cazurile când mamele aleg alimentarea
artificiala a copilului.

In Centrele Medicilor de Familie au fost organizate cabinete de consiliere înainte si după testarea la
infecţia HIV, hepatitele B si C, in care obligatoriu sunt referiţi toţi pacienţii ce aleg sau necesita
testarea respectiva. Astfel aceasta consiliere se transforma in una de rutina, in care pacientului i se
acorda timp insuficient pentru a discuta toate problemele si întrebările.

Gravidele plus la aceasta consiliere pe care o obţine la centrul raional, trebuie sa fie consultate in
mod obligator de câtre obstetrician, stomatolog, otorinolaringolog si oftalmolog (Conform
Pachetului Unic si in mare parte consultaţii ne argumentat, adică fără indicaţii si fără dovezi
ştiinţifice), ceea ce face imposibila obţinerea tuturor consultaţiilor intr-o singura zi astfel femeia
este nevoita sa se deplaseze repetat la centrul raional, ceea ce duce la creşterea cheltuielilor
financiare ale familiei, legate de transport si afectează satisfacţia pacientelor fata de serviciile
primite. Articolul 6 punct 5 al Legii cu privire la profilaxia infecţiei HIV/SIDA prevede ca, femeile
HIV pozitive beneficiază de contracepţie gratuita, inclusiv sterilizare benevola după consilierea
cuvenita, ceea ce iarăşi accentuiaza faptul ca numai femeile sunt responsabile de planificarea
familiei si utilizarea contraceptivelor.

Articolul 14 al aceleaşi legi garantează dreptul la confidenţialitate al persoanei care solicita testarea
la marcherii HIV si a celei diagnosticate cu HIV (punct 1), insa punctul 4 prevede ca orice persoana
HIV pozitiva este obligata sa comunice statusul sau soţului/soţiei sau partenerului. Punctul 5 al
aceluiaşi articol prevede, ca personalul medical poate iniţia notificarea soţului/soţiei sau
partenerului de statusul HIV pozitiv al pacientului doar după examinarea circumstanţelor fiecărui
caz in parte, prin prisma eticii medicale si a confidenţialităţii. Deoarece femeile gravide sunt testate
mai frecvent in centrele medicilor de familie, ne anonim, au fost cazuri când in baza acestui punct
epidemiologul din raion a luat asistenta medicala de familie si a dus-o cu transportul sanitar acasă
la gravida sa anunţe soţul despre statusul ei pozitiv, asistenta ne fiind instruita in consiliere si ne
având abilităţile necesare pentru aceasta activitate.

Legea Ocrotirii Sănătăţii Nr.411-XIII din 28.03.1995 prin articolul 45 discriminează persoanele ce
suferă de boli venerice si vine in contradicţie cu Legea despre drepturile pacientului:

1. Persoanele care suferă de boli venerice sunt supuse unui examen medical si tratament
obligatoriu;
2. Persoanele in a căror privinţa exista date suficiente de a presupune ca suferă de boli venerice
sau au contactat cu bolnavi de boli venerice vor fi supuse unui examen medical obligatoriu;
3. În caz de sustragere de la examen si tratament benevol persoanele vor fi supuse unui
4. Examen si tratament coercitiv;

133
5. La solicitarea instituţiilor medico-sanitare organele de politie sunt obligate sa aducă in
instituţiile respective persoanele care suferă de boli venerice, persoanele care se presupune ca
sunt infectate si cele ce au venit in contact cu astfel de bolnavi.

Prin aceasta lege se încalcă drepturile pacientului la alegere si confidenţialitate si acest articol al
legii trebuie modificat si adus in concordanta cu alte legi internaţionale si naţionale ce ţin de
drepturile omului.

Studiul “Vulnerabilitatea de gen la infecţia HIV în Republica Moldova”, desfăşurat in 2009 a

demonstrat ca doar 11% din cele 1969 persoane intervievate au raportat ca au avut parteneri
ocazionali si doar 1% parteneri comerciali. Populaţia de vârsta reproductiva din Moldova se pare sa
aibă un comportament sexual destul de temperat, dar sa nu uitam insa ca aceste cifre sa fie sub-
raportate in cadrul unui studiu efectuat la domiciliu. In DHS 2005 acesta era de 13.2% la femei si
29.2% la bărbaţi, deci mai mare decât in anul 2009. Pe de alta parte sexul protejat nu este incă un
comportament acceptat in RM, circa 60% utilizând prezervativul constant in 12 luni si doar 54% cu
parteneri ocazionali.

În caz când unul din partenerii sexuali a fost diagnosticat cu ITS numai 52,2% de consilieri au inclus
discuţii despre necesitatea tratamentului partenerului / partenerilor sexual/i, 45,5% de observaţii
în centre rurale şi de două ori mai mult 93,8 % în clinicele urbane. Cel mai rar despre necesitatea
tratamentului partenerului /partenerilor sexuali s-a discutat în CSPT – 33,3%, cu fiecare a doua
clientă (50,8%) în CSR şi în 85,0% de observaţii în CSF.

12.3.8. Depistarea precoce şi managementul cancerului genito–mamar (vezi pentru mai

multă informaţie Capitolul IX)

Deşi, mortalitatea femeilor din cauza cancerului sistemului reproductiv este de 2 mai mare decît
printre bărbaţi, necătînd la aceea ca rata acestuia la bărbaţi este în creştere, în special din regiunele
urbane (vezi Tabelul 18 şi 19).

Tabela 18 Mortalitatea populaţiei ca urmare a cancerului genital feminin si masculin.[43]

2006 2007
urban rural urban rural
Număr de femei decedate din cauza 189 264 156 225
cancerului genital feminin
Rata la 100 000 femei 24,39 24,21 19,93 20,93
Număr de bărbaţi decedaţi din cauza 71 83 71 89
cancerului genital masculin
Rata la 100 000 bărbaţi 10,04 8,18 10,22 8,68

Tabela 19 Morbiditatea prin cancerul genito-mamar

Femei 2006 2007 2008

Cancerul glandei mamare 889 743 886
Cancer de col uterin 329 335 290
Cancer de corp uterin 215 219 255
Cancer de ovare 136 136 139
Bărbaţi
Cancer de penis 24 13 15
Cancer de prostata 196 222 243
Cancer de testicul 19 18 35

Morbiditatea femeilor prin cancer genital este de 2,8 – 2,7 ori mai mare fata de cea masculina, insa
tendinţa de creştere a incidentei prin cancer de prostata este evidenta. Cancerul mamar este
predominant atât in morbiditatea cat si in mortalitatea feminina.

134
Serviciile medicale paraclinice (celulele atipice in cadrul examenelor profilactice) la nivel de
asistenta primara se efectuează tuturor persoanelor asigurate si neasigurate din contul Pachetului
unic. Pentru persoanele neasigurate cu afecţiuni oncologice maligne confirmate asistenţa
specializata in condiţii de staţionar la fel este acoperita de asigurările medicale. Cheltuelile pentru
investigaţiile costisitoare sunt acoperite de câtre pacienţi, chiar si mamografia pentru persoanele
asigurate, care este prevăzut sa fie efectuata din contul asigurărilor medicale. Nu a fost elaborat nici
un ghid/protocol/standard si nu se efectuează la moment screening-ul la cancerul de prostata, ceea
ce afecteaza accesul barbatilor la diagnosticul precoce si tratamentul cancerului genital.

12.4. Concluzii şi recomandări.

12.4.1. Concluzii:

1. Din punct de vedere legislativ egalitatea gender în Republica Moldova este asigurată, cu
excepţia Codului familiei care prevede examinarea medicală obligatorie a cuplului înainte de
căsătorie, ceea ce contravine drepturilor omului;
2. Egalitatea de gen si dreptul la sanatate este unul din principiile de baza ale Strategiei Naţionale
a Sănătăţii Reproducerii; la elaborarea Strategiei au fost implicaţi experţi naţionali în egalitatea
gender;
3. Planul de activităţi pentru implementarea Strategiei nu a fost aprobat şi respectiv
implementarea activităţilor se face numai în acele domenii unde este suport financiar din
partea statului, Companiei de asigurări în medicină, proiectelor şi donatorilor. Aceasta a fost un
obstacol in implementarea acelor prioritati ale Strategiei, care nu au avut finantare: sanatatea
persoanelor in varsta, sanatatea sexual-reproductiva a barbatilor. La fel monitorizarea
implementarii Strategiei este dispersata si deseori sunt folositi diferiti indicatori de
monitorizare;
4. Crearea şi fortificarea capacităţilor în domeniul sănătăţii reproducerii nu a avut un caracter
sensibil la gender;
5. Accesul limitat al populaţiei la servicii de sănătate reproductivă, inclusiv în contracepţie în
special a femeilor din grupurile vulnerabile este determinat de lipsa accesului la informaţii,
lipsa resurselor financiare (salarii şi pensii mai mici ca a barbaţilor), neangajare în activităţi
economice, angajarea preponderent a femeilor în activităţi neplătite de ingrijire a membrilor
familiei;
6. Tradiţional femeile din RM sunt responsabile de problemele legate de sarcină, naştere,
îngrijirea şi educarea copiilor, planificarea familiei, utilizarea metodelor de contracepţie, ceea
ce face ca bărbaţii să nu simtă nevoia de a se implica în aceste activităţi şi a apela pentru aşa
tipuri de servicii;
7. Calitatea serviciilor în sănătatea reproducerii necesită ameliorare: consilierea corectă a
clienţilor (avantaje, dezavantaje, efecte adverse, complicaţii, metode şi tehnici şi alte) şi
obţinerea acordului informat, serviciile de întrerupere a sarcinii, în special în raioane, prestarea
SSPT de către medicii din cabinetele de SR şi CSF;
8. Cu toate că Pachetul Unic include acoperirea serviciilor în sarcină, naştere, perioada post-
partum de către CNAM, serviciile de întrerupere a sarcinii la cererea femeii nu sunt incluse în el,
astfel femeile sunt nevoite să achite aceste costuri; nu este respectată confidenţialitatea în
cadrul prestării serviciilor de întrerupere a sarcinii şi nu este prevazutî în lege întreruperea
anonimă a sarcinii; serviciile de întrerupere a sarcinii în trimestrul II sunt restrictive şi necesită
timp pentru primirea lor, iar în unele cazuri şi deplasarea persoanei la o instituţie de nivel II sau
III, ceea ce încălcă dreptul pacientului la alegere şi necesită cheltuieli financiare;
contraceptivele, cu excepţia DIU, nu sunt incluse în Pachetul Unic de servicii acoperite financiar
de CNAM;
9. Servicii de sănătate sexuală pentru persoanele în vârstă, în special bărbaţi, în republică nu
există;

135
10. Crearea serviciilor sociale şi specializate la nivel de comunitate cresc accesul persoanelor
supuse violenţei şi traficului de fiinţe umane la servicii de reabilitare şi integrare socială;
11. Serviciile de screening la cancerul genito-mamar feminin in serviciul primar sunt accesibile
pentru femeile atat asigurate cat si neasigurate, fiind acoperite de catre CNAM. Screening-ul la
cancerul genital masculin lipseste la moment in Republica Moldova, astfel accesul barbatilor la
servicii de depistare si prevenire a cancerului genital este limitat;
12. Cu toate că în republică a fost elaborat Setul armonizat de indicatori de dezvoltare sensibili la
dimensiunea gen în contextul Obiectivelor de Dezvoltare ale Mileniului, la moment lipsesc date
dezagregate pe gen, grupuri de vârstă, mediu de reşedinţă, nivel de studii şi statut social ce ţin
de utilizarea serviciilor de sănătate reproductivă, a utilizării contraceptivelor, violenţei în
familie, inclusiv violenţa sexuală în familie;
13. Elaborarea pachetului instructiv de materiale şi instruirea pedagogilor în domeniul
„Deprinderilor de viaţă” nu au fost urmate de includerea disciplinei respective în curricula
şcolară obligatorie, ceea ce a afectat accesul tinerilor la educaţie în sănătatea reproducerii şi
planificarea familială; disciplina opţională nu asigură acces egal la educaţie;

12.4.2. Recomandari:

1. Revizuirea Codului Familiei cu excluderea articolului referitor la examinarea medicală

obligatorie a cuplului ce a depus cerere pentru înregistrarea căsătoriei;
2. Evaluarea implementarii SNSR în perioada 2005-2009 şi elaborarea planului de implementare
pentru anii 2010-2015, finanţarea activităţilor sensibile la gen;
3. Elaborarea şi implementarea activităţilor de informare a populaţiei, inclusiv prin intermediul
reclamei sociale, referitor la serviciile disponibile în SR;
4. Includerea metodelor de contracepţie în Pachetul Unic de servicii asigurate din fondurile
CNAM; repartizarea metodelor de contraceptie (cu exceptia DIU) prin intermediul oficiului
medicului de familie, care va raporta datele cabinetului de SR din raion;
5. Este necesară revigorarea activităţii cabinetelor de sănătate a reproducerii; instruirea medicilor
din cabinetele de SR în prestrea serviciilor sensibile la probleme gender în toate domeniile
Strategiei Naţionale de Sănătate a Reproducerii; raportarea de către cabinetele de SR a datelor
dazagregate pe sex, mediu de reşedinţă, vârstă, studii, statut social referitor la servicii de SR,
inclusiv de contracepţie;
6. Crearea serviciilor de sănătate sexuală şi reproductivă pentru bărbaţi, persoanele în vârstă şi
informarea populaţiei despre serviciile existente;
7. Pentru a asigura dreptul la informaţie ce ţine de SR a fetelor şi băieţilor de revenit la discuţiile
de introducere în curricula obligatorie educaţională a disciplinei „Deprinderi de viaţă”;

136
BIBLIOGRAFIE:
1. Anuar Statistic al Republicii Moldova, Centru Naţional de Management în Sănătate, 2008
2. BNS, UNIFEM, UNDP. Femei şi Bărbaţi în Republica Moldova. Culegere statistică. Chişinău, 2008
www.statistica.md
3. BNS. Set armonizat de indicatori de dezvoltare sensibili la dimensiunea gen în contextul
Obiectivelor de Dezvoltare ale Mileniului. Chişinău, 2009 www.statistica.md
4. Buletin informaţional privind situaţia epidemiei HIV/SIDA, revizuirea Programului Naţional
2007 şi sarcinile pentru anul 2008. Centrul Naţional de Medicină Preventivă.
5. Buzdugan T. Raport De evaluare a integrării Problematicii gender în cadrul implementării
Strategiei Naţionale a Sănătăţii Reproducerii în Republica Moldova. Chişinău, 2009
6. Calitatea serviciilor medicale perinatale din RM. Rezultatele studiilor de evaluare a cunoştinţelor,
atitudinilor si practicilor femeilor gravide, mamelor si personalului medical din serviciul ocrotirii
sănătăţii mamei si copilului, Chişinău, 2009
7. Centrul Naţional de Management în Sănătate. Raport Naţional al Republicii Moldova.
Monitorizarea Declaraţiei de Angajament privind HIV/SIDA. Ianuarie 2006-decembrie 2007.
Chişinău 2008
8. Codul Familiei Nr.1316-XIV din 26.10.2000 (Monitorul Oficial al R.Moldova nr.47-48 din
26.04.2001) www.law-moldova.com
9. Comentariile finale ale Comitetului pentru Eliminarea Discriminării impotriva Femeilor, RM,
August 2006
10. Comentariile Scrise ale Centrului pentru Drepturile Reproductive, 29 octombrie 2007
11. Conceptul Maternitate Prietenoasă Familiei (ordinul Ministrului Sănătăţii nr.327 din
04.10.2005)
12. Conceptul Naţional Servicii de Sănătate Prietenoase Tinerilor (Hotărîrea Colegiului MS, proces-
verbal nr.11 din 29.11.2005)
13. Conceptul de audit confidenţial a fiecărui caz de proximitate, mortalitate maternă, mortalitate
perinatală (ordin nr.330 din 04.10.2005; ordin nr.248 din 16.06.2006):
14. Conceptul Sistemului informaţional automatizat „Registrul de stat al cazurilor de violenţă în
familie” (H.G. nr. 544 din 09.09.2009)
15. Dehne KL, Riedner G. ITS la adolescenţi. Nevoia de servicii adecvate de sănătate. Geneva: WHO,
2005
16. Fakoya A, Lamba H, Mackie N, Nandwani R, Brown A, Bernard EJ, et al. Ghidurile pe
managementul SSR a PCTH (British HIV Association, BASHH and FSRH). HIV Medicine, 2008
Oct;9(9):681-720.
17. Grosskurth H, Mosha F, Todd J, Mwijarubi E, Klokke A, Senkoro K, et al. Impactul tratamentului
îmbunătăţit al ITS asupra infecţiei HIV în regiunine rurale a Tanzaniei – Studiu clinic randomizat.
Lancet 1995 Aug 26;346(8974):530-6.
18. Grosskurth H, Mwijarubi E, Todd J, Rwakatare M, Orroth K, Mayaud P, et al. Performanţe
operaţionale a programului de control a ITS în Mwanza Region, Tanzania. ITS 2000
Dec;76(6):426-36.
19. Hotineanu Alina. Infertilitatea tubară: particularităţile clinico-imunologice şi tratamentul prin
reproducerea asistată. Teza de doctor în medicină. Chişinău, 2008.
20. Informaţii statistice de pe paginile web a ministerelor: www.mai.gov.md, www.ms.md,
www.mmpsf.gov.md, www.avort.md
21. Korenromp EL, White RG, Orroth KK, et al. Determinantele impactului tratamentului a ITS în
prevenirea infecţiei HIV: sinteza evidenţilor din intervenţile în Mwanza, Rakai, şi Masaka. J Infect
Dis 2005; 191 (suppl 1): S168–78.
22. Legea Ocrotirii Sănătăţii Nr. 411 din 28.03.1995 www.ms.md
23. Legea Republicii Moldova Nr. 185-XV din 24.05.2001 Cu privire la ocrotirea sănătăţii
reproductive şi planificarea familială www.ms.md
24. Legea Asistenţei Sociale din RM Nr. 547- XV din 25.12.2003 www.mmpsf.gov.md
25. Legea nr. 241-XVI din 20.10.2005 privind Prevenirea şi combaterea traficului de fiinţe umane
(Monitorul oficial al R.Moldova Nr 164-167/812 din 09.12.2005)
26. Legea Republicii Moldova Nr. 263-XVI din 27 octombrie 2005 Cu privire la drepturile şi
responsabilităţile pacientului www.ms.md
27. Legea cu privire la Profilaxia infecţiei HIV/SIDA nr.23-XVI din 16.02.2007 www.ms.md
28. Legea nr. 45-XVI din 01.03.2007 cu privire la Prevenirea şi combaterea violenţei în familie
(Monitorul oficial al R.Moldova Nr 55-56 din 18.03.2008)
29. Legea nr. 133 - XVI din 13.06. 2008 cu privire la Ajutorul social www.mmpsf.gov.md
30. Lesco G., Ciubotaru V. Notă informativă despre activitatea CSPT în urma vizitelor de monitorizare
a experţilor MS şi CNSRGM, în perioada noiembrie 2008 – ianuarie 2009
31. Low N, Broutet N, Adu-Sarkodie Y, Barton P, Hossain M, Hawkes S. Sănătatea Sexual
Reproductivă – Control global a ITS. Lancet 2006 Dec 2;368(9551):2001
32. Manhart LE, Holmes KK. Studiile clinice randomizate a intervenţiilor individuaşe, populaţionale şi
asupra mai multor nivele pentru prevenirea ITS: ce a lucrat? J Infect Dis 2005; 191 (suppl 1): S7–
24.
33. Martin IMC, Hoffmann S, Ison CA. European Surveillance of Sexually Transmitted Infections
(ESSTI): the first combined antimicrobial susceptibility data for Neisseria gonorrhoeae in
Western Europe. Journal of Antimicrobial Chemotherapy 2006 Sep;58(3):587-93.
34. Moşin Veaceslav. Cuplul infertil. Baze ştiinţifice şi aspecte clinice. Chişinău, 2001
35. OMS. Managementul comprehensiv al cancerului cervical. Ghidul practicilor esenţiale, 2006
36. OMS. Abordarea violenţei împotriva femeilor şi atingerea Obiectivelor de Dezvoltare a Mileniului.
Geneva, 2005
37. OMS. Ghidurile pentru managementul ITS, ediţia 2003. Geneva: WHO, 2003. WHO/RHR/01.10.
38. OMS. MSPS. CNSRGM, USMF “N.Testemiţanu”. Evaluarea strategică a aspectelor de politici,
calitate şi acces ale servciciilor de contracepţie şi avort în Republica Moldova. Raport. Chişinău,
2006
39. OMS. Periodic presumptive treatment for sexually transmitted infections. Experience from the
field and recommendations for research, 2008.
40. OMS. Cum egalitatea gender poate fi adresată prin sisteme de sănătate?, 2009
41. Ordinul Ministerului Sănătăţii nr.202 din 05.07.04 ”Cu privire la serviciile medicale de
reproducere umană asistată”
42. Ordinul Ministerului Sănătăţii nr.327 din 4.10.05 ”Cu privire la conceptul Maternitatea
Prietenoasă familiei”
43. Ordinul Ministerului Sănătăţii Nr. 425 din 12.10.2006 ”Cu privire la crearea si activitatea
cabinetului raional (municipal) de sănătate a reproducerii şi centrului de sănătate a femeii”
44. Payne Sarah. How can gender equity be addressed through health systems?, WHO, Europe, 2009
45. Planul de acţiuni privind implementarea Strategiei Sistemului naţional de referire pentru
protecţia şi asistenţa victimelor şi potenţialelor victime ale traficului de fiinţe umane pe anii
2009–2011 (H.G. nr. 257 din 05.12.2008). www.mmpsf.gov.md
46. Planul Naţional de acţiuni în Domeniul prevenirii şi combaterii violenţei împotriva copilului
pentru perioada 2009-2011 (H.G. nr. 1344 din 01.12.2008)
47. Politica Naţională de Sănătate a Republicii Moldova pentru anii 2007-2021 (H.G. Nr.886 din
06.08.2007)
48. Programul Naţional „Fortificarea asistenţei medicale perinatale în Republica Moldova” (H.G. nr.
1171 din 18.12. 1997 şi ordinul MS nr.58 din 25.02.1998)
49. Programul „Promovarea serviciilor perinatale de calitate” (2003 - 2006) (ordinul MS şi PS nr.
185 din 18.06.2003)
50. Programul Naţional de Asigurare a egalităţii de gen în Moldova pentru anii 2010-2015, (H.G.
nr.933 din 31.12.2009) www.mmpsf.gov.md
51. Programul Naţional de Profilaxie si control al infecţiei HIV/SIDA si ITS pentru anii 2006-2010
52. Raportul de evaluare a implementării Planului naţional “Promovarea egalităţii genurilor umane
în societate pentru perioada 2006-2009”, MMPSF (2010) www.mmpsf.gov.md
53. Raport de progres privind realizarea Politicii Naţionale de Sănătate în 2008, Chişinău, 2009;
54. Regulamentul-cadru de organizare şi funcţionare a centrelor de asistenţă şi protecţie a victimelor
traficului de fiinţe umane (H.G. nr. 1362 din 29.11.2006)

138
55. Regulamentul-cadru al comisiilor teritoriale pentru combaterea traficului de fiinţe umane (H.G.
nr. 234 din 29.02.2008)
56. Rottingen JA, Cameron DW, Garnett GP. A systematic review of the epidemiologic interactions
between classic sexually transmitted diseases and HIV - How much really is known? Sexually
Transmitted Diseases 2001 Oct;28(10):579-97
57. Sangani P, Rutherford G, Wilkinson D. Population-based interventions for reducing sexually
transmitted infections, including HIV infection. Cochrane Database Syst Rev 2004; 2: CD001220.
58. Scutelniciuc O, Gutu G, Lesco G. Studiu de evaluare a riscului de infectare cu HIV în rîndul
adolescenţilor. Chişinău, 2006
59. Scutelniciuc O., Condrat I., Gutu L. CAP studiu referitor la problematic HIV/SIDA. Chisinau, 2008
60. Scutelniciuc O., Ilinschi E. Studiu de evaluare a riscului de infectare cu HIV în rîndul adolescenţilor
cu risc sporit. Chişinău, 2008.
61. Serbanescu, Morris, Stratila M., Bivol. Reproductive Health survey in Moldova, 1997. Chisinau,
1998
62. Strategia Naţională a Sănătăţii Reproducerii, Chişinău, 2005 (H.G. nr.913 din 26.0.2005)
http://www.ms.gov.md/ministry/MS/strategii/
63. Strategia de Dezvoltare a sistemului de sănătate pentru anii 2008 – 2017 (H.G. nr.1471 din
24.12.2007)
64. Strategia Sistemului Naţional de Referire pentru protecţia şi asistenţa victimelor şi potenţialelor
victime ale traficului de fiinţe umane (H.G. nr. 257 din 05.12.2008) www.mmpsf.gov.md
65. Strategia Naţională pentru Tineret (Legea nr. 25-XVI din 03.02.2009, Monitorul Oficial
nr.68/192 din 07.04.2009) www.edu.md
66. Șmugurov Valentina. Aspecte clinico-imunologice şi pronosticul individual al cuplului steril în
Republica Moldova. Teza de doctor în medicină. Chişinău, 2007.
67. UNAIDS. Consiliul Naţional de Coordonare. Evaluarea la mijloc de termen a Programului
Naţional de Prevenire şi Control HIV/SIDA/ITS 2006-2010, martie 2009.
68. UNAIDS. Studiu „Vulnerabilitatea de gen la infecţia HIV în Republica Moldova” . Chişinău, 2009
69. UNDP Moldova / UNIFEM. Probleme de gen în contextul Obiectivelor de Dezvoltare ale Mileniului
în Republica Moldova. Chişinău, 2007
70. Unequal, Unfair, Ineffective and Inefficient. Gender Inequity in Health: Why it exists and how we
can change it, Final Report to the WHO Commission on Social Determinants of Health
September 2007.
71. UNICEF Innocenti Research Center. Data on children in Central and Eastern Europe and the
Commonwealth of Independent States. The transmonee Database 2008. Accessed online on
July 15, 2009: http://www.unicef-irc.org/databases/transmonee/
72. UNICEF. Knowledge, Attitudes and Practices Assessment: Youth Health and Development, 2005
73. UNICEF, UNFPA, MS etc. Studiul Demografic şi de Sănătate din Republica Moldova, Chişinău,
2005
74. UNICEF, UNFPA 2009. Youth and HIV Prevention Project. Youth Knowledge about HIV
prevention. Evaluation Report. Unpublished work.
75. Winrock International. Femei în situaţie de risc în Republica Moldova: Studiu naţional
reprezentativ, 2005

139
Anexa nr.1 Barierele ce limitează accesul PRSI la serviciile ITS în Republica Moldova
şi recomandările respective

Recomandările pentru acţiuni sunt divizate astfel: pe termen scurt sunt notate cu (S), pe termen
mediu cu (M) şi pe termen lung – (L).

1. Alocarea neadecvată a resurselor în cadrul sistemului serviciilor ITS

La moment nu există alocări bugetare specifice pentru a facilita prestatorii serviciilor ITS în
promovarea serviciilor speciale pentru PRSI. Serviciile actuale ITS sunt orientate către indivizii din
populaţia generală care au un risc semnificativ mai mic de a contracta ITS în comparaţie cu PRSI. De
exemplu, în corespundere cu politicile curente în sănătate, un număr considerabil de grupuri
profesionale sunt obligate să fie examinate pentru ITS la înrolare în serviciu, ulterior fiind supuşi
controalelor medicale periodice. Controlul medical include examinarea clinică de rând cu testarea
serologică pentru sifilis, precum şi microscopia pentru gonoree. Acestui control medical periodic,
sunt supuşi anumite categorii profesionale – profesorii, bucătarii, chelnerii, etc. În altă ordine de
idei, sunt supuşi testării obligatorii la sifilis şi gonoree toţi bolnavii de la vârsta de 15 ani spitalizaţi,
persoanele spitalizate pentru îngrijirea bolnavilor şi celor aflaţi la evidenţă medicală pentru
alcoolism şi dereglări psihice, precum şi tinerii înainte de căsătorie (ordin MS nr.284 din
17.10.2002). În acelaşi timp, PRSI nu sunt testate din motivul ne adresării acestora în sistem. Astfel,
alocaţiile preventive privind ITS sunt adresate preponderent populaţiei generale cu un risc minim
de infectare şi nu PRSI, cărora le revine povara principală de ITS.

Recomandări
- Organizarea de către autorităţile responsabile la nivel municipal, orăşenesc şi raional a
consultărilor cu părţile interesate (reprezentanţi PRSI, ONG-uri de profil, dermatovenerologi,
ginecologi, urologi, Centrul HIV/SIDA, medici privaţi din domeniu, directori ai Centrelor
Medicină de Familie) în relaţie cu modelele preferate de acordare a extra serviciilor ITS pentru
PRSI (S)
- Vizitarea de către prestatorii de servicii ITS, care sunt receptivi să lucreze cu PRSI, a centrelor
medicale de bună practică în acest respect, cum ar fi centrul “Neovita” sau centrele respective
din ţările europene, pentru preluarea experienţei acumulate (S)
- Identificarea resurselor necesare pentru iniţierea proiectelor pilot de servicii ITS prietenoase
pentru BSB, UDI şi LSC (S)
- Revizuirea cadrului normativ privind ITS, care să asigure implementarea planului de
promovare a serviciilor ITS pentru PRSI, inclusiv definirea corectă a grupurilor PRSI (BSB, UDI,
LSC), facilitarea accesului PRSI la serviciile ITS, asigurarea posibilităţii tratamentului anonim şi
confidenţial şi pentru persoanele din grupul de risc (revizuirea ordinului MS nr.284 din
17.10.2002) (M)
- Acoperirea integrală cu servicii ITS prietenoase pentru PRSI în toate subdiziunile teritoriale ale
Republicii Moldova (L)
- Diseminarea operativă a informaţiei curentă referitoare la PRSI, precum şi despre activităţile
planificate, pentru toţi prestatorii de servicii ITS (S)
- Elaborarea materialelor metodice de instruire privind ITS în relaţie cu PRSI şi includerea
acestora în curicula universitară, postuniversitară şi de formare medicală continuă (M)
- Instruirea a tuturor prestatorilor de servicii din domeniile relevante pentru ITS
(dermatovenerologi, ginecologi, urologi, andrologi, medici infecţionişti, medici de familie) şi
certificarea competenţelor practice în acordarea serviciilor ITS prietenoase pentru PRSI (L).

2. Dezvoltare insuficientă a parteneriatului dintre ONG-uri de profil PRSI şi prestatorii de

servicii ITS
În Republica Moldova activează câteva ONG-uri care colaborează cu PRSI. Eforturile de a asigura
serviciile ITS pentru PRSI sunt la moment limitate la implicarea anumitor “medici de încredere” din
cadrul serviciului dermatovenerologic, a centrului “Neovita”, dar şi a Centrului de asistenţă şi
protecţie a victimelor şi a potenţialelor victime ale traficului de fiinţe umane. Astfel, se constată o
insuficienţă de servicii ITS specifice pentru PRSI.

Recomandări
- Finalizarea negocierilor între ONG-urile teritoriale (sau filiale ale ONG-urilor naţionale) şi
prestatorii de servicii ITS, cu participarea reprezentanţilor CNAM-ului şi ai organizaţiilor
internaţionale donatoare de profil, privind acordarea serviciilor ITS pentru PRSI (M)
- Extinderea serviciilor acordate pentru PRSI de la practica “medicilor de încredere” la alte forme
de deservire, cum ar fi ambulanţele mobile echipate cu teste rapide pentru diagnosticul expres
al infecţiei HIV şi ITS (sifilis, gonoreea şi Chlamydia trachomatis), precum şi clinicile statice
pentru asistenţa medicală a PRSI (M)
- Organizarea periodică a “meselor rotunde” cu participarea reprezentanţilor PRSI şi a
prestatorilor de serviicii ITS pentru ajustarea opţiunilor de acordare a serviciilor ITS
prietenoase pentru PRSI (L)
- Discutarea problemelor inerente a ONG-urilor ce lucrează cu PRSI cu autorităţile Ministerului
de Interne pentru a exclude interferenţa negativă a poliţiei în implementarea proiectelor de
prevenire a HIV şi ITS (S)
- Aprobarea practicelor pilot ce ar permite tratamentul imediat în doze unice a PRSI pentru
sifilis, gonoree şi chlamidioză în cazul testelor rapide respective pozitive sau, în cazul
inaccesibilităţii acestora, în baza sindroamelor ITS clar definite (M).

3. Întârzierea tratamentului PRSI diagnosticaţi cu ITS din cauza practicelor de testare sau
cadrului normativ
La moment PRSI nu li se oferă tratament imediat pentru simptomele ITS din cauza: (1)
inaccesibilităţii testelor rapide pentru ITS în Republica Moldova, (2) practicii de a referi persoana în
cazul testului screenng pozitiv la un specialist dermatovenerolog pentru efectuarea testului de
confirmare (în special pentru sifilis şi gonoree), (3) interdicţiei tratamentului anonim al ITS pentru
PRSI stipulat în ordinul MS nr.284 din 17.10.2002 „Despre intensificarea măsurilor de supraveghere
epidemiologică prin infecţiile transmise sexual”. La moment, conduita sindromală a cazului ITS, care
este una clinic/cost-eficientă, bazată pe dovezi, preconizată pentru tratamentul pacienţilor
simptomatici, nu este practicată în Republica Moldova. Întârzierea tratamentului este fondată în
parte şi de cadrul normativ care impune testarea în două etape, cea de confirmare fiind efectuată
doar de specialistul dermatovenerolog, stabilirea diagnosticului final pentru sifilis şi gonoree doar
de dermatovenerolog, definirea altor grupe de risc decât cele convenţionale (LSC, UDI, BSB), care
nu face posibil aplicarea tratamentului sindromal al ITS pentru aceste PRSI. Implementarea testelor
rapide pentru HIV, sifilis, gonoreee, chlamydia trachomatis şi hepatita B trebuie susţinută în calitate
de supliment esenţial al conduitei sindromale a cazului ITS pentru creştarea capacităţii de
identificare activă a cazurilor asimptomatice de ITS, în special pentru femeile tinere cu risc sporit,
pentru care sunt cunoscute limitările de aplicabilitate a conduitei sindromale (cazuri
asimptomatice frecvente).

Recomandări
- Revizuirea orinului MS nr.282 în scopul aprobării tratamentului anonim (la cerere) şi
confidenţial al PRSI pentru ITS simptomatice în baza conduitei sindromale a cazului ITS (S)
- Implementarea şi disponibilitatea testelor rapide la sifilis, gonoree, chlamydia trachomatis şi
hepatita B atăt în sistemul dematovenerologic existent, cât şi în afara acestuia (pentru
obstetricieni-ginecologi, urologi, andrologi, medici de familie, în clinicile prietenoase tinerilor,
medicina privată de profil, etc.) (M)
- Aprobarea oficială a tratamentului imediat ITS pentru PRSI în baza rezultatelor testelor rapide
la ITS (M)
- Abrogarea obligativităţii obţinerii rezultatului testului de confirmare înainte de iniţierea
tratamentului ITS pentru PRSI (S)
- Încurajarea prestatorilor de servicii ITS, implicaţi în lucrul cu PRSI, să adopte conduita
sindromală a cazului ITS pentru pacienţii simptomatici (S)

141
- Reactualizarea sistemul naţional de supraveghere epidemiologică pentru acceptarea raportării
sindromale a cazurilor ITS de la toate instituţiile medicale care aplică conduita sindromală
pentru ITS (S)
- Revizuirea curiculei universitare, postuniversitare şi de formare continuă în aspectul includerii
competenţelor în domeniul conduitei sindromale a cazului ITS (M).

4. Utilizarea schemelor complexe, multi-doză, în tratamentul ITS în detrimentul celor

“minut”, de o singură doză, validate ştiinţific, constituie un impediment în asigurarea
complianţei populaţiei la serviciile ITS
Persoanele cu ITS nu sunt informate că există opţiunea tratamentului de o singură doză pentru
anumite ITS. În ciuda implementării Ghidului Naţional ITS în 2005, practicile de tratament actuale
relevă utilizarea schemelor complexe, multi-doză, eventual polipragmazice, care au fost cândva
recomandate de instrucţiunile învechite de conduită ITS. Ca exemplu, întru-un studiu efectuat în
cadrul Şcolii de Management în Sănătate Publică în 2009, s-a constatat că aderenţa declarată a
medicilor dermatovenerologi la cadrul Ghidului Naţional de diagnostic şi tratament al sifilisului
este de 75.6±4.53%; în acelaşi timp, aderenţa reală (medie totală), calculată în concordanţă cu
poziţiile de conduită a sifilisului explicit stipulate în Ghidul ITS, este de numai 55.55±5.24%,
diferenţa respectivă fiind semnificativă (p<0.01).

Recomandări
- Suportul Ministerului Sănătăţii în promovarea serviciilor ITS ce oferă tratamente expres, cu o
singură doză, a sifilisului, gonoreei, chlamidiozei şi trichomoniazei urogenitale pentru PRSI şi
populaţia generală, informaţia fiind accesibilă pe pagina electronică a MS şi a organizaţiilor
profesionale de profil, precum şi în formă de publicitate medicală în instituţiile medico-sanitare
publice (M)
- Creşterea aderenţei specialiştilor în ITS la schemele cu doze unice în tratamentul sifilisului,
gonoreei, chlamidiozei şi trichomoniazei urogenitale, plasate oficial ca şi opţiuni de primă linie
în protocoalele Naţionale ITS (S)
- Elaborarea materialelor normative şi instructiv-metodice ale MS privind conduita ITS care vor
stipula conformitatea schemelor la tratament expres pentru sifilis, gonoree, chlamidioză şi
trichomoniază urogenitală la cele recomandate de ghidurile ITS internaţionale publicate de
OMS[46], CDC Atlanta and IUSTI Europe (M).
- Elaborarea ulterioară a ghidurilor ITS sa fie efectuată în consultări extinse cu experţii naţionali
şi internaţionali. Recomandările să fie categorizate în funcţie de gradul de evidenţă bazată pe
dovezi, asemenea practicii de elaborare a ghidurilor internaţionale (L).
- Monitorizarea rezistenţei gonococice la antibiotice în Republca Moldova prin aderarea la
Proiectul European de Supraveghere a Rezistenţei Gonococice la Antibiotice (EURO-GRASP)[47]
(M)

5. Insuficienţa accesului la vaccinare contra hepatitei B în mediul UDI, BSB şi LSC

Asigurarea protecţiei împotriva hepatitei B este o cerinţă fundamentală în ocrotirea sănătăţii a IDU,
BSB şi LSC. Hepatita B cu potenţialul înalt de cronicizare, avansare spre ciroză şi carcinom hepatic,
este una din principalele cauze a mortalităţii UDI cu infecţie HIV. Vaccinarea universală contra HBV
nu este practicată, cu atât mai mult, nu sunt depuse eforturi în vaccinarea PRSI contra hepatitei B.
În acest context, nu există o politică naţională în vaccinarea preferenţială a PRSI şi se constată o
accesibilitate joasă a vacinurilor contra hepatitei B.

Recomandări
- Încurajarea ONG-urilor implicate în lucrul cu PRSI să examineze posibilitatea promovării
vaccinării contra hepatitei B prin intermediul reţelelor de marketing social sau pe alte căi (S)
- Elaborarea unei politici Naţionale privind vaccinarea PRSI contra hepatitei B (M)
- Asigurarea serviciilor ITS cu vaccinuri şi efectuarea vaccinării benevole contra hepatitei B a
reprezentanţilor identificaţi ai PRSI la primul contact cu sistemul de sănătate (L)

142
6. Costuri înalte a tratamentului ITS pentru PRSI
Prezumptiv, PRSI ar trebui să obţină îngrijiri medicale pentru ITS fără plată. Aceasta totuşi se
întâmplă destul de rar în practică. Plăţile pentru consultare, pentru testare iniţială, apoi şi pentru
cea de confirmare, pentru medicaţie (de obicei în doze multiple), pentru consultări şi teste repetate
de control după tratament – toate sunt etape de expunere la eventuale plăţi oficiale şi neoficiale.
Oportunităţile modelelor de eliminare a costurilor testelor (conduita sindromală a cazului ITS), sau
de reducere a costurilor (excluderea testelor de confirmare), sau oferirea formelor mai ieftine de
medicaţie (taratament expres în doze unice) nu sunt utilizate la moment. Aşadar, costurile de
asistenţă medicală în ITS pentru PRSI pot fi reduse esenţial prin excluderea testării la ITS (sau
limitarea doar la un singur test), precum şi prin simplificarea tratamentului (doze unice). Aceasta
presupune schimbări în cadrul normativ, care ar permite medicilor să implementeze practici noi în
conduita ITS. În condiţiile economice actuale implementarea modelelor menţionate de asistenţă în
ITS nu poate fi trecută cu vederea., practicile respective fiind validate ştiinţific atât în plan medical,
cât şi în termeni de cost-eficienţă.

Recomandări
- Implementarea conduitei sindromale a cazului ITS pentru PRSI în toate centrele implicate în
deservirea acestor contingente (S)
- În cazul implementării testelor rapide pentru ITS, aprobarea normativă pentru iniţierea
tratamentului imediat fără efectuarea testului de confirmare la ITS pentru PRSI (S)
- Oferirea posibilităţii de tratament expres cu o singură doză pentru PRSI în cazul unui test
pozitiv la ITS, sau a unui tratament combinat cu doze unice în cazul utilizării conduitei
sindromale pentru ITS (S)
- Excluderea plăţilor oficiale şi neoficiale achitate de PRSI pentru serviciile de asistenţă medicală
în ITS (S)
- Implementarea formelor flexibile de acoperire a costurilor pentru serviciile ITS gratuite
acordate PRSI: fondurile CNAM pentru cei cu poliţă de asigurare, în lipsa acesteia – sistemul
voucher de plăţi dintre prestatorii de servicii ITS, ONG-uri implicate şi donatorii interesaţi, de
exemplu, în cadrul Programului Naţional HIV/SIDA/ITS (M)

7. Lipsa experienţei de facilitare a accesului grupelor de risc la serviciile ITS prin

implementarea intervenţiilor internaţional acceptate pentru PRSI - conduita sindromală
a cazului ITS şi aplicarea tratamentului periodic prezumptiv în ITS

La moment, conduita sindromală a cazului ITS nu este implementată în practică pentru PRSI şi nu
sunt careva proiecte în derulare care ar promova tratamentul periodic prezumptiv pentru LSC.
Aceste sunt intervenţii bine validate, care se folosesc pe larg în alte ţări pentru ameliorarea
accesului la îngrijirile medicale în ITS pentru PRSI. Implementarea tratamentului periodic
prezumptiv în ITS a demonstrat în studii capacitatea de a reduce semnificativ prevalenţa gonoreei,
chlamidiozei urogenitale şi a şancrului moale în mediul LSC, precum şi la clienţii acestora.[7]
Concluzia comunicatului OMS privind studiul menţionat a fost următoarea: “Tratamentul periodic
prezumptiv trebuie considerat – ca o măsură temporară – în calitate de component al programelor
de prevenire şi control al ITS pentru populaţiile corespunzătoare, cum ar fi lucrătorii sexului
comercial cu un acces inadecvat la serviciile de sănătate şi cu risc sporit pentru ITS. Această
abordare trebuie combinată cu planuri concomitente de implementare a serviciilor bune, inclusiv a
celor de tip outreach (remarcă: facilitarea accesului pentru grupele ţintă). Odată ce serviciile
adecvate sunt asigurate şi/sau infecţiile sunt controlate şi scade nivelul de prevalenţă a acestora,
intervenţiile de utilizare a tratamentului periodic prezumptiv trebuie suspendate”. Conduita
sindromală a ITS a dovedit capacitatea de creştere a adresabilităţii cu 50% în mediul populaţiilor
cu acces scăzut la serviciile ITS[1]. Abordarea sindromală a ITS a demonstrat şi reducerea
răspândirii infecţiei HIV, când este implementată în populaţiile cu prevalenţă înaltă a ITS şi
epidemia HIV este încă concentrată în mediul PRSI, caz valabil şi pentru Republica Moldova[50]. În
sensul instituţionalizării acestor forme de conduită, este necesară reformarea cadrului normativ,
precum şi iniţierea proiectelor pilot pentru acumularea experienţei locale.

143
Recomandări
- Susţinerea unui proiect pilot sau studiu clinic pentru a compara practica tradiţională curentă cu
conduita sindromală a cazului ITS în mediul PRSI (M)
- Susţinerea unui proiect pilot sau studiu clinic pentru examinarea utilităţii tratamentului
periodic prezumptiv în mediul LSC (M).

8. Insuficienţa serviciilor ITS pentru PRSI infectate cu HIV

Experienţa internaţională a demonstrat importanţa accesului sporit la serviciile ITS pentru PRSI
diagnosticate cu HIV. În mod ideal, centrele de asistenţă şi tratament pentru infecţia HIV ar trebui
să promoveze simultan şi posibilităţi de diagnostic rapid şi tratament specific pentru ITS, precum şi
să ofere gratuit testarea screening anuală pentru ITS, inclusiv pentru hepatita B şi C, frecvenţa
necesară a testării la sifilis fiind de o dată la trei luni[48]. Aceste necesităţi vor creşte pe măsura
creşterii mărimii cohortei persoanelor ce trăiesc cu HIV pe fundalul tratamentului antiretroviral
eficient.

Recomandări
- Revizuirea ofertei serviciului HIV/SIDA în aspectul prevenirii şi controlului ITS la persoanele
din mediul PRSI ce trăiesc cu infecţia HIV, având ca scop promovarea testelor rapide pentru ITS,
implementarea la necesitate a conduitei sindromale pentru pacienţii simptomatici cu ITS,
precum şi testarea screening trimestrială pentru sifilis şi anuală pentru celelalte ITS (M).

9. Atitudini neprietenoase a prestatorilor de servicii ITS fa ă de PRSI

Intervenţiile de control în domeniul ITS şi infecţiei HIV în mediul PRSI sunt foarte dependente de
depăşirea atitudinilor negative a personalului medical care deserveşte aceste grupuri. Formarea
profesională necesită o implicare mai mare în crearea atitudinii empatice, a abordării centrate pe
pacient şi lipsite de stigmatizare, pentru a câştiga şi a păstra încrederea în mediul PRSI.

Recomandări
- Elaborarea unei strategii de instruire a personalului medical care se va adresa problemelor de
stigmatizare şi discriminare a PRSI în societate, precum şi în sistemul de sănătate (M).

În concluzie, promovarea serviciilor ITS optimizate pentru PRSI este partea esenţială a răspunsului
strategic al sistemului de sănătate din Republica Moldova la epidemia concentrată cu infecţia HIV,
care începe să prezinte semne de răspândire în populaţia generală; implementarea testelor rapide la
ITS şi a conduitei sindromale a cazului ITS sunt opţiuni cost-eficiente, validate ştiinţific, importante
pentru ameliorare accesibilităţii serviciilor ITS pentru PRSI; implementarea conduitei sindroamale a
ITS pentru PRSI necesită aprobarea normativă a Ministerului Sănătăţii, susţinută de elaborarea
suportului metodologic, precum şi de o campanie informaţională adecvată şi instruire profesională
respectivă; armonizarea deciziilor privind cine va presta servicii în domeniul ITS pentru PRSI după
consultări la nivel local a problemei cu cadrul medical, reprezentanţi PRSI şi a ONG-urilor implicate;
utilizarea testelor rapide la ITS şi a conduitei sindromale a cazului ITS necesită o monitorizare
continuă în aspect de acoperire şi calitatea implementării.

144