Sfantul Macarie de la Optina: AVERTISMENT CELOR

AFLATI IN PRIMEJDIA INSELARII SAU CAZUTI IN

CURSELE “SATANEI CARE IA CHIP INGER DE
LUMINA”
cuvantul-ortodox.ro/avertisment-celui-cazut-in-cursa-inselarii-scoala-ortodoxiei-incepatori-macarie-optina-
visuri-vedenii-bucurii-inselatoare-ispitele-inchipuirii-arma-smereniei/

May 20, 2014

Avertisment celui cazut in cursa inselarii

“Precum se vede din spusele Cuviosului Grigorie Sinaitul, inselarea are, dinspre
partea omului, doua pricini: trufia si vietuirea pacatoasa, pen​tru care e dat
de Dumnezeu pe mana vrajmasilor sufletesti, ca sa se smereasca, sa se pocaiasca si sa se
indrepte, daca va vrea. Dupa cum vad din cele ce imi scrieti, prima cursa a inselarii
v-a fost intin​sa de vrajmasii sufletesti atunci cand, dupa o boa​la, ati vazut,
chipurile, de la icoanele Maicii Dom​nului niste cercuri roz coborandu-se
asupra inimii dumneavoastra, si prin aceasta ati nimerit in cursa pe care v-
a intins-o vrajmasul – iar urmatoarele caderi sunt doar urmarea acesteia.
1/13
Demonii nu pot infatisa adevaratul chip al Stapanului Hristos, spu​ne
Varsanufie cel Mare, dar, ca sa amageasca, pot infatisa chipul unui simplu
om. Acelasi lucru tre​buie inteles si cu privire la asa-zisa aratare catre dumneavoastra in
icoane a chipului Dumnezeies​cului Prunc, a Maicii lui Dumnezeu si a altora. In acelasi
loc, Varsanufie cel Mare spune ca dracii nici in vis nu pot infatisa chipul Crucii
Domnului, si Sfanta Biserica inalta cantare: Doamne, arma asupra diavolului Crucea
Ta ne-ai dat-o noua, ca se ingrozes​te si se cutremura, nesuferind a cauta spre puterea
ei – iar dumneavoastra vi s-a parut ca ati vazut chipul mitropolitului cu
Evanghelia si cu crucea si ca dracii faceau pe podea semnul crucii cu capul
dumneavoastra. Asa ceva nu avea cum sa se intample in realitate, fiindca
vrajmasul se teme de cruce, insa Dumnezeu i-a ingaduit sa puna stapanire
pe puterea dumneavoastra ganditoare, asa incat, infatisandu-va o oarecare
figura, va insufla gandul ca este crucea si prin aceasta va tulbura si mai
mult.

La fel trebuie sa cugetati si despre asa-zisa repetare dupa dumneavoastra a cuvintelor

rugaciunii. Din anumite istorisiri ale Parintilor, care se gasesc in Proloage, vedem ca
dracii nu pot rosti Rugaciu​nea lui Iisus, fiindca ea, dupa cum spune Sfantul
Ioan Scararul, este arma preaputernica impotriva lor. Dumneavoastra scrieti ca
ei repetau dupa dum​neavoastra cuvintele rugaciunii – si asta doar vi s-a parut:
dracii scoteau niste sunete tulburi, asema​natoare cuvintelor rugaciunii, si
va bagau in cap ca ele sunt chiar rugaciunea, ca sa credeti ca nu se tem de
ea. Nu trebuie sa le dati crezare – si, inde​obste, trebuie sa stiti ca tot ce se
infatiseaza ca anumit chip, sau culoare, sau lumina, este luat de toti Sfintii
Parinti ca inselare, ca si cantarile sau mirosurile de buna mireasma sau
puturoase, si celelalte de acest fel (vezi Sfantul Simeon Noul Teolog – despre
primul fel al rugaciunii, Petru Damaschinul – despre cele sapte lucrari, Calist si Ignatie
si altii din Filocalie).

A doua cursa a inselarii v-a fost intinsa atunci cand, obosita deja de nazdravaniile
dracilor, sedeati in postalion si va gandeati la viata dumneavoastra nevrednica de lauda
si doreati sa va impacati cu cei pe care i-ati necajit si cu cei ce va dusmanesc, ati simtit
deodata ca parca vi s-a varsat in piept ceva uimitor de imbucurator si dulce. Din lipsa
de experienta duhovniceasca, ati luat de bun acest simtamant, si de aceea v-
ati incurcat si mai mult in cursele inselarii, asa incat si de judecata v-ati lipsit,
precum singur scrieti – si cred ca doar din pricina nestiintei dumneavoastra Domnul, in
milostivirea Sa, v-a dat-o inapoi. In treapta a saptea, Cuviosul Ioan Scararul scrie:

„Leapada cu dreapta smereniei, ca fiind nevrednic, bucuria care iti vine, ca nu cumva,
fiind amagit de ea, sa iei lupul in loc de pastor.”

Chiar asta s-a intamplat cu dumneavoastra. Si in alte cazuri bucuria pe care ati
simtit-o, pana si cea pe care ati avut-o cugetand la cuvintele Scripturii:
Vazut-am pe Domnul inaintea mea pururea…, a fost de aceeasi obarsie, cu
toate ca dumneavoastra o socotiti adevarata – fiindca adevarata bucurie
duhovniceasca este, dupa cuvantul Apostolului, roada duhovniceasca si vine la
2/13
mari masuri duhovnicesti. Mai inainte trebuie sa dobandim pace din partea
gandurilor, pace din partea patimilor si desavarsita impacare cu
Dumnezeu. Asadar, pe acest temei, in situ​atia dumneavoastra de acum nu
trebuie deloc sa aveti incredere in paruta bucurie duhovniceasca. Cuviosul
Ioan Scararul spune despre sine in treapta a cincisprezecea:

„Fiind eu ispitit astfel de lupul acesta (dracul curviei), simteam ca el, in chip inselator,
pricinuieste in mine o bucurie necuvantatoare si lacrimi si mangaiere in sufletul meu –
si eu, fiind prunc duhovniceste, credeam ca am roada harului, nu vatamarea inselarii.“

Pe masura ce ati inceput sa faceti cunostinta cu scrierile Parintilor si sa

aflati cate ceva despre razboiul duhovnicesc, si vrajmasii sufletesti au
inceput sa va insele in chip mai subtire. Ati citit cate ceva despre deosebirea
lucrarilor din fenomenele duhovnicesti, drept care si ispititorii au inceput sa va intinda
cursele insela​rii celei mai primejdioase.

Imi scrieti, dupa multe alte lucruri, si ca acum simtiti adeseori, aproape
pipait, prezenta lui Iisus Hristos in camera dumneavoastra si cadeti la
picioarele Lui cu cutremur si cu bucurie in ini​ma. Cuvintele
dumneavoastra arata ca va inchipuiti in gand prezenta Lui alaturi de
dumneavoastra in chip simtit. Daca asa stau lucrurile, sunteti in mare
primejdie – si deosebit de primejdios este a cadea la picioarele celui ce se
inchipuie in came​ra dumneavoastra, langa dumneavoastra. In continuare
scrieti ca simtiti acelasi lucru de la ingerul pazitor, precum si prezenta
sfintilor, catre care va rugati in inima dumneavoastra. Temeti-va de
fenomenele acestea: Sfantul Apostol Pavel spune ca satana ia chip de inger
de lumina – bineinteles, ca sa-i insele pe cei lipsiti de experienta in viata
duhovniceasca. Si Sfintii Parinti, care ne-au descris semnele dupa care deosebim
fenomenele duhovnicesti, le interzic cu strictete incepatorilor sa aiba incredere
in asemenea lucruri fara multa cercetare si sfatuire cu cei incercati in viata
duhovniceasca. Cuviosul Grigorie Sinaitul spune:

„Tu, vrand sa fii cu Dumnezeu, niciodata sa nu primesti daca vezi ceva simtit sau
gandit, launtric sau in afara, chiar daca este chipul lui Hristos, fiindca mintea noas​tra
are din fire insusirea inchipuirii. Drept aceea, ia aminte sa nu crezi unor asemenea
aratari, invoindu-te cu ele degraba, chiar de par bune, inainte sa te sfatuiesti cu oameni
iscusiti si sa le cercetezi mult, ca nu cumva sa te vatami. Mare osteneala e sa ajungi la
adevar limpede si sa fii curat de cele potrivnice harului, fiindca diavolul obisnuieste sa
arate inselarea sa incepatorilor sub chipul luminii, prefacand vicleniile sale cum ca ar
fi duhovnicesti. Dumnezeu nu Se manie pe cel ce se teme de inse​lare, chiar daca acesta
nu va primi cele ce vin de la El fara sfatuire si cercetare multa, ci mai vartos il va
incununa ca pe un intelept.“

Mai scrieti si ca Il vedeti cu ochii credintei pe Domnul sezand de-a dreapta

Tatalui. Nu va lasati furata de gandul la o asemenea vedenie, care e
potrivita doar celor ce si-au biruit patimile si au ajuns la curatia inimii.
3/13
 „Nu nazui spre vedere la vreme nepotrivita pentru vedere“, scrie sfantul Ioan Scararul,
„mai bine sa vina ea la tine in chip preacurat, pentru vecie.”

Iar Sfantul Simeon Noul Teolog, descriind primul fel de rugaciune, spu​ne de-a dreptul
ca de la asemenea vedenii parute omul cade in inselare diavoleasca. Si
Sfantul Isaac Sirul scrie ca

„cele dumnezeiesti vin de la sine, fara sa le cautam noi si sa nazuim spre ele silnic, dar
numai daca inima noastra este curata”.

Daca, spune in continuare sfantul,

„lumina ochiului tau este necurata, sa nu cutezi a cauta la soare, ca sa nu ramai lipsit
si de vederea cea putina, care este alcatuita din simpla credinta, si din smerenie, si din
marturisirea inimii, si de faptele cele mici care stau in puterea ta, si vei fi lepadat in
intunericul dinafa​ra lui Dumnezeu, ce poarta chipul iadului, ca cel ce a cutezat sa intre
la nunta in haine intinate.”

Si rugaciunea mintii si a inimii ati inceput sa o faceti nu spre folos. Aceasta

este mai presus de masura dumneavoastra, mai presus de aseza​rea
dumneavoastra duhovniceasca. Pentru a face aceasta rugaciune trebuie
pazita cu de-amanuntul curatia constiintei fata de Dumnezeu, fata de
oameni si fata de lucruri. Pe langa asta, este neapa​rata nevoie de un
indrumator duhovnicesc, dupa cum spune Cuviosul Simeon Noul Teolog cu privire
la cel de-al treilea fel de rugaciune – ceea ce in situatia dumneavoastra de acum nu
puteti avea si indeplini. Pe deasupra, va ameninta si nenoro​cirea sufleteasca. Un mare
lucrator al acestei rugaciuni, Cuviosul Grigorie Sinaitul, spune:

„Nu este de mirare daca se insala cineva incepator fiind si in osteneli multe, caci
rugaciunea mintii este mai inalta decat toate lucrarile, si cei ce fara de rusine voiesc sa
intre la Dumnezeu, si sa-L marturiseasca curat, si se silesc sa-L dobandeasca in sinesi,
lesne sunt omorati de catre draci, daca va ingadui Dumnezeu, caci cu indrazneala
cautand cele mai pre​sus de starea sa, cu ingamfare se sileste a le doban​di inainte de
vreme. Si de multe ori, in milostivi​rea Sa, Domnul, vazandu-ne cutezatori spre cele
inalte, ingaduie sa fim ispititi, ca fiecare, cunoscandu-si inselarea, sa se intoarca mai
inainte de a se face de batjocura dracilor, de ras si de plans oamenilor. Ca al celor
puternici si desavarsiti este a se impotrivi dracilor si a intinde pururea asupra lor sabia
duhovniceasca, altfel spus cuvantul lui Dumnezeu. Iar cei neputinciosi si incepatori,
care fug cu evlavie de razboiul cel mai presus de masu​ra lor, necutezand a se osti
inainte de vreme, scapa de moarte.”

Aici mai trebuie adaugat si faptul despre care scrieti pe scurt, cum ca asmodeu,
demonul curviei, nu va lasa in pace pana in ziua de astazi: aceasta imprejurare are o
mare insemnatate in calea rugaciunii mintii si a inimii, mai ales daca cineva s-a apucat
sa o strabata mai presus de masura si asezarea sa. In predoslovia la capetele
Cuviosului Filotei Sinaitul se spune:
4/13
 „Trebuie sa recunoastem cu simtirea mintii si acea caldura de la rugaciune care este
starnita de catre diavol, care, pornita din arderea poftei, aprinde madularele si inima cu
patima a dulcetii curvesti, robind mintea spre ganduri necurate si atragand la
impreunarea trupeasca.”

Si Calist patriarhul spune:

„Mai intai incep in trupul celui ce ia aminte la rugaciune niste miscari ca niste saltari
sub piele; vine si caldura de la rinichi, ca si cum i-ar incinge. Acestea sunt lucrari ale
firii, nascute din nevointa ei. Daca cineva slaveste aces​tea cum ca sunt de la har, iar nu
de la fire, aceasta este cu adevarat inselare. Vine si alta caldura, de la inima, si daca
face mintea sa coboare in ganduri de curvie, inselare este cu adevarat“.

Din toate pricinile de mai sus, va sfatuiesc sa va lasati de indeletnicirea cu

rugaciunea mintii, fiindca e lucrare inalta si nepotrivita nici cu starea
dumnea​voastra sufleteasca, nici cu imprejurarile exterioare in care va
aflati, si sa cititi in schimb, pe cat puteti (cu sfatuire si dupa masura randuita de
parintele duhovnicesc), psalmi, canoane de pocainta, acatis​te si asa mai departe si a
merge, pe cat puteti, la biserica, straduindu-va sa traiti potrivit constiintei, implinind
poruncile lui Dumnezeu cu smerenie, cum se cuvine unui crestin ortodox evlavios.

Mai scrieti si ca ati incetat de multa vreme sa mancati carne. Aceasta

intreprindere nu este spre folosul dumneavoastra, fiindca da prilej de
trufie. In Viata Cuviosului Ioan Scararul se spune ca el gusta cate putin din toata
mancarea ingaduita de tipicul calugaresc, si se adauga ca in felul acesta el a frant cu
mare intelepciune cornul trufiei si ingamfarii. De aceea, va sfatuiesc ca de
acum inainte sa mancati carne, intru slava lui Dumnezeu, impreu​na cu
familia dumneavoastra, la fel ca toti crestinii mireni evlaviosi (in afara de
miercuri si de vineri si de posturi, se intelege), cu masura si cu infranare si
multumind lui Dumnezeu, spre smerirea cugetului ce se ingamfa si va
insufla parerea unei sfintenii mincinoase, de care sa va izbaveasca
Domnul!

Nu trebuie sa faceti datorii de dragul milosteni​ei.In istoria bisericeasca nu se

vede nicaieri ca vreu​nul dintre marii facatori de milostenie sa se lege cu datorii de
dragul milosteniei. In Sfanta Scriptura a Vechiului Testament se spune: Fa bine celui ce
iti cere, pe cat poate mana ta. Pe deasupra, trebuie sa aveti in vedere si situatia
propriei dumneavoastra familii, ca sa n-o aduceti la sapa de lemn prin
darnicia fara temei si nechibzuita. Varsanufie cel Mare spune ca pana si bogatul
trebuie sa faca milostenie cu dreapta socotinta – cu atat mai mult ceilalti, ca nu cumva,
in loc de folos, sa se vatame si pe dinafara, si launtric.

Despre ispitele dumneavoastra sa nu poves​titi nimanui, in afara de

parintele dumneavoastra duhovnicesc.

Sunteti dator sa va invatati familia frica de Dum​nezeu si viata evlavioasa –

5/13
iar dintre cei ce nu sunt aflati sub stapanirea dumneavoastra nu invatati pe
nimeni, altfel veti strica propria lucrare. Cu atat mai mult sa nu intrati in
dispute cu nimeni. Altora nu le veti aduce folos prin asta, insa
dumneavoastra va puteti vatama usor.

Cunoasterea trebuincioasa cucerniciei o puteti dobandi prin citirea cartilor

potrivite situatiei dumneavoastra si prin intrebarea oamenilor incer​cati.
De lucruri indoielnice, fara marturia invata​turii Evangheliei si Apostolilor si Sfintilor
Parinti si fara a-i intreba pe cei incercati, sa nu va apucati; sa alegeti intotdeauna
cele binecunoscute si potrivite masurii varstei dumneavoastra
duhovnicesti, nu cele inalte din viata duhovniceasca. Si in cele lumesti lucrurile
se fac treptat: nu ati ajuns deoda​ta in functia pe care o aveti acum.

La sfarsitul scrisorii scrieti ca acum v-ati incredintat desavarsit voia voii lui
Dumnezeu – si nu numai voia, ci si gandurile, si inima, si sufletul, si trupul,
si simtiti in dumneavoastra un simtamant negrait de impreuna-patimire
(compasiune) fata de aproapele. Celelalte lucruri pe care le descrieti va
contrazic…

Mai inainte ati zis ca fata de unii oameni va lup​ta ura, ca mai ales fata de
subordonati sunteti foar​te aspru si ca atunci cand ii trageti la raspunde​re
pentru greseli va inviforati de manie; chiar ati spus ca altfel nu se poate cu ei.
Dupa cum singur puteti vedea, va contrazice invatatura evangheli​ca, dupa
care isi carmuiesc viata cei ce si-au incre​dintat voia lui Dumnezeu in
privinta sufletului si a trupului lor, daca si-au incredintat-o cu adeva​rat si
desavarsit. Una este a-i trage la raspundere pe subordonati cu duhul
blandetii, si alta este a te lasa biruit de manie. Pricina nu are insemnatate:
asta arata neputinta sufleteasca si da in vileag gre​seala parerii
dumneavoastra ca v-ati incredinta lui Dumnezeu si sufletul, si trupul, si
inima, si vointa. Mai pe sleau spus, si aici se ascunde un fel de inse​lare
subtire, care se acopera cu nemancarea de car​ne cu toate ca sunteti
mirean, cu facerea de milos​tenie peste posibilitati pana la caderea in
datorii, cu indeletnicirea cu rugaciunea mintii si a inimii mai presus de
masura dumneavoastra si in pofida imprejurarilor exterioare in care va
aflati.

De aceea, daca veti vrea sa primiti sfatul meu, va sfatuiesc sa va recunoasteti

mai bine neputin​ta sufleteasca, si sa va smeriti, si in locul caii inalte si
primejdioase sa alegeti o cale de mantuire bine-stiuta si potrivita situatiei
dumneavoastra, lucru de care am amintit de cateva ori mai sus, fiindca Domnul
graieste in Evanghelie: Daca vrei sa intri in viata, pazeste poruncile (Mt. 19,17).
La fel invata si toti Sfintii Parinti. De pilda, Cuviosii Calist si Ignatie spun:

6/13
 „Multe sunt caile ce duc in viata, si multe sunt caile ce duc in moarte. O singura cale
duce la viata, si aceasta este pazirea poruncilor lui Hristos: in aceste porunci vei afla
virtutile de tot felul, din​tre care mai ales sunt acestea trei: smerenia, dra​gostea si
milostivirea. Fara acestea nimeni nu-L va vedea pe Domnul; acestea trei sunt arme
nebiruite impotriva diavolului, pe care ni le-a daruit noua Sfanta Treime si la care nici
nu poate cauta toata multimea dracilor. Cu armele acestea sa ne intrarmam, ca cel
intrarmat cu ele nu este biruit de potrivnici.”

Si Sfantul Scararul spune in treapta a douazeci si patra:

„Doar virtutea smereniei nu poate fi fatarita (imitata fatarnic) de catre draci. “

Iar despre insusirile adevaratei dragoste vor​beste Sfantul Apostol Pavel in prima
Epistola catre Corinteni, in capitolul 13:

Dragostea indelung rabda; dragostea este binevoitoare, dragostea nu pizmuieste, nu se

lauda, nu se trufeste. Dragostea nu se poarta cu necuviinta, nu cauta ale sale, nu se
aprinde de manie, nu gandeste raul. Nu se bucura de nedreptate, ci se bucura de adevar.
Toate le sufera, toate le crede, toate le nadajduieste, toate le rabda (4-7).

Iar milostivirea despre care vorbesc Cuviosii Calist si Ignatie nu sta numai in milostenia
exteri​oara, a carei nedesavarsire a aratat-o acelasi Apostol in acelasi capitol al aceleiasi
Epistole, zicand: De as imparti toata avutia mea si de as da trupul meu ca sa
fie ars, iar dragoste nu am, nimic nu-mi foloseste (3). Dupa cuvantul
Cuviosului Nil Sorski, pentru incepatori mila sta in a rabda necazurile si ocari​‐
le din partea fratilor (adica a oricarui aproape):

„Si aceasta este milostenia sufleteasca, care e mai pre​sus decat cea trupeasca pe cat e
sufletul de trup.”

Despre smerenie, dragoste si milostivire, Cuvi​osii Calist si Ignatie spun:

„Aceasta franghie intreita, pe care Sfanta Treime a impletit-o, o vedem a fi si trei, si

una: trei sunt numele, dar una este puterea si lucrarea ei.”

Sa va mai spun ceva, cu privire la dorintele parut bune. Dumneavoastra vi se pare ca

dracii cei reci si intunecati si rai nu pot starni in om dorinte ce par bune si sunt foarte
puternice, dar invatatura Sfinti​lor Parinti se impotriveste parerii dumneavoastra.
Sfantul Isaac Sirul spune:

„Dumnezeu nu trimite in inima omului orice dorinta buna, ci doar dorin​‐

ta care-i foloseste (adica cea potrivita cu impreju​rarile lui dinauntru si
dinafara, care, ca atare, poa​te fi implinita, chiar daca nu fara osteneala);
si de la diavol vin dorinte care par bune, continua acelasi sfant, dar care nu-i
aduc folos omului“

– fiind​cadiavolul, chiar daca pare a-i insufla omului ceva bun, acel lucru
7/13
este intotdeauna nepotrivit cu situ​atia lui sau inainte de vreme (prematur)
si mai pre​sus de masura lui, ca omul, neavand putinta de a-si implini acea
dorinta, sa se chinuie si sa se tul​bure fara dreapta socotinta, ceea ce este o
adeva​rata vatamare sufleteasca; iar cateodata prin cele ce par bune
diavolul ii intinde omului cursa unei inselari adanci.

Cuviosul Grigorie Sinaitul numeste de-a dreptul aceste dorinte

„satanicesti”, iar Cuviosul Ioan Scararul, in treapta a douazeci si sasea, o numes​te
„dispretuitoare”, fiindca omul, lasandu-se furat de aceasta dorinta din parere
de sine si samavolnicie, adeseori dispretuieste sfaturile intemeiate si
folositoare ale celor incercati, care intotdeauna se straduie sa-i intareasca
pe incepatori pe calea cea temeinica a mantuirii, ferindu-i de extremele
pri​mejdioase – caci, dupa marturia Sfintilor Parinti atat prisosul, cat si
lipsa, adica atat nazuinta ina​inte de vreme spre cele inalte, cat si
desavarsita nepasare fata de viata evlavioasa, vin din insuflarea diavolului.

Dupa tot ce am spus eu, pacatosul, ca raspuns la scrisoarea dumneavoastra, socot de

cuviinta sa adaug ca, dupa cum spune Sfantul Isaac Sirul, avem intotdeauna nevoie
neaparata de pocainta de care au nevoie pana la moarte atat pacatosii, cat
si dreptii, fiindca pe pamant nu este desavarsire.

Semnele cele mai insemnate ale pocaintei ade​varatesunt neosandirea

celorlalti si infranarea maniei.

Sfantul Ioan Scararul spune in treapta a opta ca pocainta cere smerenie multa, pe
cand mania este un semn de trufie mare. Iar cel ce-i osandeste pe altii este
numit de Domnul in Evanghelie „fatarnic”, care nu simte barna pacatelor si
neajunsurilor sale, dar se sminteste de paiul din ochiul aproapelui.

Atat pocainta, cat si implinirea poruncilor lui Dumnezeu incep prin

rabdarea necazurilor ce vin asupra noastra, dupa cum spune Cuviosul Petru
Damaschinul. Si Domnul Insusi graieste in Evan​ghelie: intru rabdarea voastra
veti dobandi sufletele voastre (Lc. 21,19). Iar rabdarea aceasta nu poate fi
dobandita fara smerenie si mustrare de sine, adica fara a da intotdeauna
vina pe noi insine, nu pe altii. Mai sus v-am amintit cuvantul Cuviosului Gri​gorie
Sinaitul, cum ca omul este dat pe mana dracilor spre batjocorire pentru trufie si
pentru vietu​irea potrivnica poruncilor lui Dumnezeu. Asadar, si doctoria potrivita
impotriva acestei nenorociri este smerenia si vietuirea potrivita poruncilor
lui Dumnezeu, nu lucruri inalte, care va pot arunca in cea mai mare
inselare, mergand pana la vatamarea mintii.

Ce inseamna adevarata smerenie nu se poa​te zugravi in cuvinte. Totusi, Sfintii Parinti

ara​ta ca semn vrednic de crezare al ei faptul ca cel smerit, implinind toate
poruncile si savarsind toa​te virtutile, se simte in sufletul sau mai rau si
mai pacatos decat toti. Straduiti-va si dumneavoastra sa va apropiati pe cat puteti de

8/13
smerenie, aducandu-va aminte de propria pacatosenie, si sa nu lasati nicidecum sa
se cuibareasca in dumneavoastra gandul ca sunteti bun crestin si mai
grozav decat altii.

Marea putere a smereniei a vestit-o Insusi Dom​nul Cuviosului Antonie cel Mare atunci
cand aces​ta din urma, vazand cursele de multe feluri ale vrajmasului intinse
pretutindeni, a strigat suspi​nand spre Domnul: „Cine poate trece de acestea?“, si a
auzit raspunsul dumnezeiesc: “Smerenia va trece de ele, si nici nu se vor atinge
de dansa.”

Si Cuviosul Isaac Sirul spune:

„Smerenia si fara fapte face sa fie iertate multe pacate, pe cand fapte​le, dimpotriva,
fara smerenie sunt nefolositoare, ba chiar ne fac si multe rele, pe cand smerenia, precum
am spus, face iertate faradelegile tale si ne face fii ai lui Dumnezeu si fara fapte bune si
ne pune inaintea Lui, pe cand fara ea toate faptele noastre bune sunt desarte, si toate
virtutile, si toate lucrarile.”

Insusi Preamilostivul nostru Domn, Care a zis: Invatati-va de la Mine, ca sunt

bland si smerit cu ini​ma, si veti afla odihna sufletelor voastre (Mt. 19, 23),
sa va dea pricepere in toate si sa va povatuiasca la calea cea neratacita a mantuirii”.

(din: “Şcoala Ortodoxiei pentru începători. Poveţe ale sfinţilor pentru toate
împrejurările vieţii”, Editura Sophia, 2014)

9/13
Legaturi:

SF. MACARIE DE LA OPTINA –

sfaturi ortodoxe pentru
“incepatori”: SE POATE
MANCA DE DULCE IN POST?
SA NE FACEM SEMNUL
CRUCII IN LUME?

***

Sf. Macarie de la Optina despre

pacea buna si pacea
inselatoare
SFANTUL MACARIE DE LA
OPTINA – SFATURI
DUHOVNICESTI PENTRU
MIRENI: Sa nu umblam dupa
mangaieri si desfatari harice,
sa ne socotim slugi netrebnice!
SFANTUL MACARIE DE LA
OPTINA – smerita calauza catre
viata ne-lumeasca: 150 DE ANI
DE LA TRECEREA LA CELE VESNICE
Sf. Macarie de la Optina: NUMAI SA NU PARASESTI PE “DOCTOR”!

ATENTIE LA VISE SI VEDENII, MAI ALES CAND SE ADEVERESC SAU

AU CHIP BUN! Invataturi si pilde esentiale pentru lepadarea
INSELARILOR SUBTILE: “Vrajmasul da sufletului o anumita
dulceata ameste​cata cu slava desarta”
Cum sa ne IMPARTASIM si cum sa evitam INSELAREA LA
RUGACIUNE? Sa cautam sau nu starile de BUCURIE?
Sfantul Ignatie Briancianinov despre diverse forme de INSELARE si
despre cauza lor esentiala. INVATATURI FUNDAMENTALE (1)
Sfantul Ignatie Briancianinov despre diverse forme de INSELARE si
despre cauza lor esentiala: lipsa pocaintei, a inimii infrante. AVIZ
CELOR CARE CAUTA IN RUGACIUNE TRAIRI INALTE SI “EVOLUTIE
SPIRITUALA”
ADEVARATA IUBIRE DE DUMNEZEU SI PERICOLELE IUBIRII
INCHIPUITE, VISATOARE: “Iubirea cazuta aprinde sangele omului,
ii pune in miscare nervii, ii starneste inchipuirea”
De la dragostea trupului si sangelui, a firii cazute catre IUBIREA
DUHULUI SFANT, prin pocainta si lepadare de sine
Ortodoxia confortabila si inchipuita sau DESPRE ISPITELE
GENERATIILOR RASFATATE

10/13
INSELARI SUBTILE, DAR MORTALE IN VIATA DUHOVNICEASCA:
Cum poate fi confundat harul cu stari sufletesti in Rugaciunea lui
Iisus? Poate ajunge chiar impartasirea sa hraneasca ratacirile noastre,
cand uitam scopul Sfintelor Taine?
Ce ne invata sfintii contemporani despre… SFINTENIE, LUCRAREA
HARULUI, SPOVEDANIE, BINECUVANTARE si INSELAREA
MENTALITATII MAGICE in practica ortodoxa
Pericolul legaturii cu duhurile cazute sau: “Cu uimire si infricosare”
despre “USURATATEA CU CARE ‘CRESTINII’ DE ASTAZI SE INCRED
IN VEDENII SI ARATARI“
Parintele Arsenie Muscalu despre INCREDEREA IN VISE si
deosebirea intre RAVNA DUHULUI si RAVNA NEBUNA. Ce urmareste
VRAJMASUL prin ispite de-a dreapta?
Sfaturi si incurajari duhovnicesti de la Cuviosul Ioan de la Valaam.
Chemare la concentrare asupra lucrarii launtrice. SA NU CREDEM IN
VISE!
Parintele Cleopa DESPRE VISE, VEDENII, GHICITORII, VRAJITORII
SI “DRACII ARHICONI”: “Auzi cum amesteca diavolul otrava cu
mierea ca sa te duca in iad?”
Predica Parintelui Cleopa despre DEOSEBIREA VISELOR SI A
MINUNILOR MINCINOASE
ISPITA ANGELISMULUI SAU INSELAREA DIN RAVNA CEA CU
MANDRIE – Cazul parintelui Ioil din manastirea Slatina si
discernamantul Avvei Cleopa
CADERILE “DE-A DREAPTA”. Noi invataturi si pilde de pateric
romanesc culese de IPS Antonie Plamadeala. CONDITIILE FAPTELOR
CU ADEVARAT MANTUITOARE
Cuviosul Sofronie de la Essex despre PERICOLUL INCREDERII PREA
MARI IN PROPRIA INTUITIE SI IN PROPRIA RATIUNE
DESPRE RAZBOIUL LAUNTRIC CU DUHUL DILUANT AL LUMII SI
ADANCUL NOSTRU UITAT. Impotriva neo-crestinismului “bucuros”,
a “spiritualitatii” de tip New Age, care nu vrea sa stie de asceza si de
Adevar…
Arhimandritul Lazar: “LUMEA INCLINA CATRE UN CRESTINISM
FALS, ISTERIC”. Cand inselarea si fanatismul devin normalitate in
viata bisericeasca…
CUVIOSUL IOAN DE LA VALAAM (I): “Nu trebuie sa tanjim dupa
stari inalte… Sarcina noastra este sa facem tot ce ne sta in putinta si
sa ne oste​nim spre lucrare – restul tine de har”
PARINTELE CLEOPA despre dreapta masura, sfatuire, smerenie,
despre ispitele calugarilor si ale celor ce nazuiesc spre daruri mari:
“Cate oleaca, incet…”
PARINTELE CLEOPA DESPRE PAZA MINTII: “Sa nu iesi la razboi
fara Mine!”
11/13
 SFANTUL IOAN SCARARUL: “Unde s-a intamplat o cadere, acolo s-a
salasluit mai inainte mandria”
SCARA SFANTULUI IOAN: Invataturi importante pentru dreapta
socoteala si pentru deslusirea unor nuante duhovnicesti si taine ale
razboiului nevazut: “Se intampla uneori ca ceea ce pentru unul este
leac, pentru altul este otrava“. SA NU SARIM ETAPELE IN VIATA
DUHOVNICEASCA!
PARINTELE STARET MELCHISEDEC AL PUTNEI: AVERTISMENT
fata de caderile “de-a dreapta” (audio + text)
MANDRIA, IMAGINATIA si raul ascuns sub masca binelui
Intre Crucea REALITATII si bucuriile straine ale INCHIPUIRII
Parintele Rafail Noica (AUDIO, VIDEO): “NU NE DAM SEAMA CAT
TRAIM IN INCHIPUIRE”
PARINTELE ARSENIE BOCA despre ROADELE IUBIRII DE SINE si ale
RAVNEI FARA SFATUIRE SI FARA ASCULTARE. Cum iti poti “taia
mintea” in Scripturi si pana unde se poate ajunge? Cum sa recunosti
inselarea?

***

Parintele Petroniu Tanase despre rugaciunea inimii si confuziile

privind isihasmul: CUM SE POATE RUGA NEINCETAT UN MIREAN,
CE CONDITII SUNT OBLIGATORII?
PARINTELE SOFIAN: RUGACIUNEA INIMII TREBUIE INSOTITA
NEAPARAT DE LUPTA CU PATIMILE SI DE SMERENIA ADEVARATA,
A INIMII
RAZBOIUL CU METANIILE IN MANA: Parintele Porfirie despre
rugaciunea mintii (rugaciunea lui Iisus) – conditii si riscuri
AVVA IULIAN LAZAR, duhovnicul schitului Prodromu: “Multumescu-
ti Tie, Doamne, ca-mi ingadui sa vorbesc cu Tine!”
RUGACIUNI FACATOARE DE MINUNI? CARE SUNT ACELEA?
DIN SCRISORILE PARINTELUI IOAN KRESTIANKIN – “Povatuiri pe
drumul crucii” vietii in lume, in familie: “Fara Dumnezeu nu este si nu
poate fi pace in inima”
SFATURI DUHOVNICESTI DE LA PARINTELE PROCLU (I): “Duhul
Sfant se lasa simtit pe masura ce duce cineva viata de pocainta”

***

SFANTUL IOAN DAMASCHIN. Din viata si invataturile sale

duhovnicesti. DREAPTA SOCOTEALA, SMERENIE, ASCULTARE:
“Dumnezeu nu cauta la binele ce se face si PARE ca e bine, ci la scopul
pentru care se face”

12/13
SFANTUL PETRU DAMASCHIN DESPRE RABDARE, IMPRASTIERE,
MANDRIE, MULTUMIRE SI SFATUIRE: “Cel ce nu vrea sa se
smereasca ramane in intuneric…”
Avva Dorotei: NU TREBUIE A SE INCREDE CINEVA IN
INTELEPCIUNEA SA
Predica Episcopului Asterie al Amasiei la DUMINICA VAMESULUI SI
FARISEULUI: Rugaciunea si virtutea fara smerenie – osteneli in
zadar: “Adeseori e mai greu sa pastrezi faptele bune ce le-ai savarsit
decat sa le savarsesti”
SMERENIA PARUTA este odrasla a mandriei

13/13