Antim Ivireanul

Episcop și Mitropolit, Tipograf și Gravor

 

Antim Ivireanul, născut  probabil în 1650, în Iviria şi adus de Constantin Brâncoveanu şi

Hrisant Notara în Ţara Românească,  a devenit ucenic tipograf al episcopului Mitrofan al
Hușilor (cel care a tipărit Biblia de la București în 1688), de la care a și învățat limba
română și și-a desăvârșit arta tiparului. După ce Mitrofan este ales episcop de Buzău în iunie
1690, ieromonahul Antim, preluând tipografia din București, va tipări prima carte semnată
de el în luna octombrie a anului 1691.
„Smeritul între ieromonahi, Antim Ivireanul, tipograful”, după cum însuşi se semnează la
finalul multor cărți, va lucra peste 26 de ani în slujba Bisericii, cu precădere în domeniul
tipografiei, având ca deziderate: luminarea poporului, instruirea preoţilor şi propovăduirea
credinţei cre;tine în toate limbile pe care le știa. 
Pentru viaţa sa înalt duhovnicească oglindită şi în activitatea sa tipografică și culturală a fost
mai întâi numit stareț al mănăstirii Snagov în vara anului 1694, apoi a fost ales episcop al
Râmnicului la 16 martie 1705, iar la 22 februarie 1708, episcopul Antim a fost înscăunat
mitropolit al Ungrovlahiei (conform dispoziție testamentare a predecesorului și ocrotitorului
său, mitropolitul Teodosie Veștemeanul), de faţă fiind şi patriarhii Alexandriei şi
Ierusalimului.
Dar Antim, s-a dovedit nu doar un bun tipograf, cleric și predicator, dar și un bun
chivernisitor al bunurilor bisericești în perioadele sale de stareț al mănăstirii Snagov (1694 –
1701), episcop la Râmnic (1705 – 1708) și mitropolit al Țării Românești (1708 – 1716).
Nicolae Iorga scria că „Snagovul era într-o stare proastă. Cu venirea ca egumen a lui Antim
Ivireanul, pământul dădu mai mult, oamenii îşi făcură mai deplin datoria iar mai bine decât
toţi Antim însuşi”.
Traducerile cărţilor de cult şi de cultură din limba greacă şi tipărirea lor în limba română
reprezintă, de asemenea, o altă lucrare prin care Antim Ivireanul a îmbogăţit viaţa Bisericii
Ortodoxe Române, noi folosind astăzi în mare parte aceleaşi formule şi expresii liturgice pe
care le-a lăsat el. Între cărţile tipărite de el şi puse la îndemâna credincioşilor
amintim: Antologhionul (1697), Liturghierul greco-arab (1701) - prima carte imprimată
cu caractere arabe-, Ceaslovul greco-arab (1702), Noul
Testament (1703), Psaltirea (1694,
1710), Evholohion (1706), Octoihul (1712), Liturghierul (1713), Catavasierul (1715), 
Ceaslovul (1715). Deşi avem şi alte traduceri în limba română ale Liturghierului, precum
aceea a mitropolitului Dosoftei al Moldovei din 1679, în limbajul liturgic românesc s-au
păstrat termenii şi formulele liturgice folosite de Sfântul Antim în Liturghierul din 1713.
De asemenea, scrierile Sfântului Antim ne dezvăluie bogata lui cultură teologică și laică
sintetizată în adevărate capodopere dedicate catehizării și îndrumării preoților, în misiunea
lor de păstori: Învăţătură bisericească la cele mai trebuincioase şi mai de folos
pentru învăţătura preoţilor (1710), Capete de poruncă la toată ceata
bisericească, Didahiile (28 de predici ale sale), Învăţătură pe scurt pentru taina
pocăinţei (1705), Chipurile Vechiului şi Noului Testament(1709).
Mitropolitul Antim Ivireanul a rămas în cultura românească drept acela care a izbutit să
transmită învăţăturile de credinţă creştină într-un stil unic, îmbinând explicarea adevărurilor
creştine, cu erudiţia, cu iscusinţa interpretării şi cu frumuseţea demonstraţiei oratorice.
Expoziţia pe care o vernisăm astăzi oferă  publicului larg posibilitatea de a admira cărţile
tipărite de Antim Ivireanul în perioada 1691 - 1720, Biblioteca Academiei Române având în
colecţiile sale exemplare ale tuturor cărţilor tipărite de acesta.