Antim Ivireanul

Proiect realizat de: Ciublea Stefania Alexandra

 Antim Ivireanul (n. circa 1640 - 1650, Iviria — d. 1716, asasinat în Rumelia) numit
și Sfântul Ierarh Martir Antim Ivireanul, a fost un autor, tipograf, gravor, teolog,
.
episcop și mitropolit român de origine georgiană. Mitropolit de București, autor al
unor celebre Didahii, ce reprezintă o colecție de predici folosite la Marile Sărbători de
peste an, Antim Ivireanul a fost o personalitate culturală remarcabilă a literaturii
române vechi. A fost cel care a înființat prima bibliotecă publică în Bucureștiul de
astăzi, în secolul XVIII.
 Biografie

Născut probabil în 1650, în Iviria (Georgia sau Gruzia), a fost ucis cândva în
intervalul septembrie–octombrie 1716 de către ostașii turci.
Luat de tânăr în robie de turci și dus la Constantinopol, este ulterior eliberat,
trăind în preajma Patriarhiei ecumenice, unde a învățat sculptura în lemn, caligrafia,
pictura, broderia, precum și limbile greacă, arabă și turcă; probabil, tot în aceea
perioadă a fost călugărit sub numele Antim și hirotonit ieromonah.
În Țara Românească
Prin 1689 - 1690 a fost adus de Constantin Brâncoveanu în Țara Românească. Aici a
învățat limbile română și slavonă, precum și meșteșugul tiparului. În 1691 i s-a
încredințat conducerea tipografiei domnești din București, în care a imprimat 4 cărți.
 Tipografia domnească, București
-Învățăturile lui Vasile Macedoneanul către fiul său Leon (1691, limba greacă),
-Slujba Sf. Paraschiva și a Sf. Grigore Decapolitul (1692, limba română),
-Evangheliarul greco–român (1693) și
-Psaltirea (1694, limba română).
 Mănăstirea Snagov
După 1696 a fost numit egumen la Mănăstirea Snagov, unde a mutat tipografia, imprimând 15 cărți (7
grecești, 5 românești, una slavonă, una slavo-română, una greco-arabă), între care se pot menționa:
• Antologhionul (1697),
• Mărturisirea ortodoxă a lui Petru Movilă (1699),
• Proschinitarul Sf. Munte Athos (1701, grecește),
• Liturghierul greco-arab (1701, una dintre primele cărți tipărite cu caractere arabe din lume),
• Evanghelia (1697),
• Acatistul Născătoarei de Dumnezeu (1698),
• Carte sau lumină (1699),
• Învățături creștinești (1700),
• Floarea darurilor (1701), toate în românește: are 35 de capitole, fiecare fiind format din definiția
unei virtuți și a viciului sau păcatului corespunzător, o raportare metaforică la un animal, citate
sentențioase din diverși autori și o scurtă parabolă moralizatoare.
 București, 1701 – 1705
Între 1701 și 1705 și-a reluat activitatea la București, unde a tipărit alte 15 cărți (11
grecești, 2 românești, una slavo-română, una greco-arabă), între care:
• Ceaslovul greco-arab (1702) și
• Noul Testament (1703), prima ediție a acestuia în Țara Românească.
 Mănăstirea Govora, Vâlcea
Pe data de 16 martie 1705 a fost ales episcop de Vâlcea, unde la tipografia de la
Mănăstirea Govora, tipărește alte 9 cărți (3 românești, 3 slavo-române, 3 grecești):
• Tomul bucuriei, (1705, grecește),
• Liturghierul
• Evhologhionul (1706, într-un singur volum, ambele reprezentând primele ediții
românești al acestora în Muntenia),
• Învățătura pe scurt pentru taina pocăinței (1705, românește, lucrare originală).
 Mitropolit al Ungrovlahiei
La 28 ianuarie 1708 a fost ales mitropolit al Ungrovlahiei, fiind instalat în funcție pe
22 februarie al aceluiași an. În această calitate, înființează ca și la Râmnicu Vâlcea o
tipografie la Târgoviște, unde a tipărit un număr de 18 cărți (5 grecești, una slavo-
română, una slavo-româno-greacă, 11 românești), între care se remarcă cele românești:
• Învățătură bisericească la cele mai trebuincioase și mai de folos pentru învățătura
preoților (1710),
• Capete de poruncă la toată ceata bisericească, pentru ca să păzească fieștecarele
din preoți și din diaconi deplin și cu cinste datoria hotarului său (1714), ambele
originale,
• Psaltirea (1710),
• Octoihul (1712),
• Liturghierul (1713),
• Evhologhionul (1713),
• Catavasierul (1714);
 București
În 1715 tipografia a fost mutată la București, unde a mai imprimat alte două cărți
grecești. Prin tipografiile înființate cu sprijinul lui Petru Movila, fiu de voievod moldovean
ajuns mitropolitul Kievului, cărțile religioase se răspândesc și contribuie la unificarea limbii
române literare.
 Tipograf, redactor, editor, creator de limbaj bisericesc în limba română
Prin cele 63 tipărituri, lucrate de el însuși, coordonate sau patronate, în limbi diferite
și de o mare diversitate, prin numeroșii ucenici pe care i-a format, este considerat -
alături de Diaconul Coresi - cel mai mare tipograf din cultura medievală românească.
A avut un rol însemnat în introducerea completă și definitivă a limbii
române în slujbă. Deși româna nu era limba sa nativă, a reușit să creeze o limbă
liturgică românească limpede, care a fost înțeleasă de contemporanii săi și este
folosită până astăzi.
Vă mulțumesc pentru vizionare!