Aplicaţii privind cunoaşterea şi folosirea instrumentelor bazate pe principiul

trigonometric pentru măsurarea înălţimilor.

Principiul trigonometric se bazează pe relaţiile care există între laturile şi unghiurile unui triunghi
dreptunghic. În vederea determinării înălţimii se utilizează distanţa orizontală arbore – operator
măsurată indirect, precum şi unghiurile de înclinare ale vizelor duse la vârful şi respectiv la baza
arborelui.
Prin construcţie la hipsometrele bazate pe principiul trigonometric, pe scara înălţimilor se citesc
direct produsele între distanţa orizontală şi valoarea naturală a tangentei unghiului de înclinare al
vizei, produs ce reprezintă înălţimea parţială sau totală a arborelui.

Fig. 21. Principiul trigonometric aplicat

Fig. 20. Principiul trigonometric aplicat în cazul în cazul în care viza orizontală trece pe
în care viza orizontală întâlneşte arborele sub baza arborelui

 Hipsometrul Blume – Leiss – la care mecanismul de funcţionare este închis într-o carcasă
metalică, cu dimensiunile 18 cm x 13 cm x 2 cm; greutatea instrumentului este de circa 320
grame;

În partea superioară hipsometrul are un dispozitiv de vizare format dintr-un ocular (un orificiu) şi
un obiectiv (două conuri metalice aşezate orizontal şi cu vârfurile apropiate).
La partea inferioară se află un cadran gradat protejat de un geam de plexiglas. Pe cadran sunt
înscrise cinci rânduri de valori: patru dintre ele reprezintă produsul dintre valoarea naturală a
tangentei cu distanţa la arbore. Fiecare rând corespunde unei anumite distanţe (15 m, 20 m, 30 şi 40
m). Aceste rânduri de cifre reprezintă scara înălţimilor.Pe al cincilea arc de cerc este înscrisă panta
terenului. În faţa cadranului gradat oscilează un pendul metalic.
Pendulul poate fi eliberat sau blocat prin intermediul a două butoane aşezate sub obiectiv.
Pe spatele instrumentului este fixată o tăbliţă pe care sunt înscrise corecţiile ce urmează să se
aducă înălţimilor, în raport cu panta terenului.
 Pentru măsurarea înălţimii se foloseşte şi o miră pliantă confecţionată din metal uşor. Mira are
1,20 m lungime şi 7,5 cm lăţime şi se pliază în opt şaniere. Mira este prevăzută cu cinci dungi albe
notate cu cifrele 0; 15; 20; 30 şi 40, corespunzătoare distanţelor de la care se pot face determinările de
înălţimi.

Fig. 22. Hipsometrul Blume – Leiss

(a); miră pliantă (b)

Fig. 23. Partea din spate a

hipsometrului Blume - Leiss

Se efectuează două determinări şi anume: măsurarea distanţei operator – arbore şi măsurarea

înălţimii.
Măsurarea distanţei se face cu ajutorul dispozitivului optic şi al mirei pliante, aşezată pe arbore,
în aşa fel încât diviziunea zero să fie la nivelul ochiului operatorului.
Se priveşte mira prin dispozitivul optic, de la o distanţă oarecare de la care intenţionăm să
măsurăm înălţimea. În această situaţie apar două imagini ale mirei, una reală şi alta deplasată. În
continuare se caută ca zero al mirei deplasate să coincidă cu una din cele patru valori (15, 20, 30 sau
40) de pe mira reală. Pentru realizarea acestei coincidenţe operatorul se deplasează câţiva paşi înainte
sau înapoi, faţă de arbore. De exemplu, dacă zero al mirei imaginare se suprapune peste valoarea 20 a
mirei reale, înseamnă că ne aflăm la distanţa de 20 m.
Măsurarea înălţimii se face vizând vârful arborelui cu pendulul liber. După ce vârful a fost
reperat prin intermediul celor două conuri metalice, se blochează pendulul apăsând pe butonul de
fixare. Se ia hipsometrul de la ochi şi se citeşte înălţimea parţială, în dreptul pendulului, pe scara
corespunzătoare distanţei de la care s-a vizat.
Operaţia se repetă vizând baza arborelui. Cele două valori citite se adună sau se scad, după cum
vizele date la vârful şi la baza arborelui sunt situate de o parte şi de alta a orizontalei ce trece prin
ochiul operatorului sau sunt situate ambele, de aceeaşi parte a acesteia.

 Hipsometrul românesc cu pendul – format din carcasa aparatului şi luneta de vizare;

 Carcasa aparatului este asemănătoare cu cea a hipsometrului Blume – Leiss şi are aceleaşi
dimensiuni. La partea inferioară a instrumentului se află un cadran în care sunt trecute cinci scări
curbe, patru din ele marcate la capete cu 15, 20, 25 şi 35 servesc la măsurarea înălţimilor, iar a cincea
scară permite măsurarea pantei.
În faţa cadranului gradat oscilează un pendul metalic care poate fi eliberat sau blocat prin
intermediul a două butoane aşezate sub obiectiv.
Pe spatele aparatului se află o tăbliţă pe care sunt scrise corecţiile ce urmează să se aducă
înălţimilor în raport cu panta terenului.
Luneta de vizare este prevăzută cu un ocular şi un obiectiv. În scopul obţinerii unor imagini clare,
ocularul lunetei se poate regla prin rotire. În interior, luneta este prevăzută cu un reticul.

Pe reticul în partea stângă, sunt

gradate o serie de diviziuni marcate cu
cifrele 15; 20; 25; 30; 35; 40 şi 50. Sub
aceste diviziuni se află o linie marcată cu
infinit (∞).
Vizele necesare determinărilor se duc
pe linia marcată cu 30 (linia mediană).
În partea dreaptă pe reticul se află
deschideri marcate cu 1/50 şi 1/100 şi
care se folosesc la determinarea
suprafeţei de bază/ha prin metoda
Bitterlich.
Ca anexă hipsometrul are o miră
pliantă de 1,5 m lungime prevăzută la
capete cu câte un reper alb.
Ca şi în cazul hipsometrului Blume –
Leiss se disting două operaţii: măsurarea
Fig. 24. Hipsometrul românesc; a – partea
distanţei operator – arbore şi măsurarea
stângă a aparatului; b – partea dreaptă a
înălţimii arborelui.
aparatului; c – reticulul montat în lunetă

Măsurarea distanţei se face cu ajutorul lunetei şi a mirei pliante aşezate pe arbore. Cu

instrumental la ochi, prin lunetă se duc două vize la miră căutându-se a se realiza două coincidenţe, şi
anume:
- diviziunea marcată cu ∞ de pe reticul să se suprapună peste reperul inferior al mirei;
- una dintre liniile de pe reticul, marcată cu 15, 20,… 50, să coincidă cu reperul superior al mirei.
Pentru realizarea acestor coincidenţe, operatorul cu aparatul la ochi se depărtează sau se apropie
de arbore. Prin realizarea coincidenţelor se identifică distanţa operator – arbore.
Măsurarea înălţimii arborelui se face prin declanşarea pendulului şi vizarea prin lunetă a vârfului
arborelui, cu linia mediană (marcată cu 30) de pe reticul. Se blochează pendulul, se ia instrumental de
la ochi şi se citeşte pe scara corespunzătoare distanţei de la care s-a vizat, o înălţime parţială.
Operaţia se repetă vizând la baza arborelui. Cele două valori citite se adună sau se scad după cum
vizele date la vârful şi la baza arborelui sunt situate pe ambele părţi sau pe aceeaşi parte a orizontalei
ce trece prin ochiul operatorului.
Corecţia înălţimii în funcţie de pantă se aplică atât pentru hipsometrul Blume – Leiss cât şi pentru
hipsometrul românesc când înclinarea terenului este mai mare de 3º. În funcţie de unghiul pantei
(determinat prin vizarea pe un arbore la o înălţime egală cu cea a ochiului operatorului), pe tăbliţa de
pe spatele aparatului se citeşte coeficientul de corecţie K. Cu acest coeficient se înmulţeşte înălţimea
totală a arborelui (determinată din cele două citiri, h 1 şi h2), iar produsul se scade din înălţimea
determinată iniţial. În acest mod se obţine înălţimea corectată (ho) a arborelui.
 Când ochiul operatorului este la un nivel situat între baza şi vârful arborelui,
ho = (h1 + h2) – K(h1 +h2);
 Când ochiul operatorului este situat mai jos decât baza arborelui,
ho = (h1 – h2) – K(h1 – h2).

Tot în acestă categorie sunt incluse şi

hipsometrul Abney, dendrometrul Barr şi
Stroud, hipsometrul încorporat în
relascop.
Hipsometrul românesc are şi o
variantă îmbunătăţită, dendrometrul cel
mai utilizat în ţara noastră. La acest aparat
mira este construiă după principiul celei
 ce însoţeşte hipsometrul Blume
– Leiss.
Măsurarea înălţimii
arborilor se poate realiza cu
uşurinţă folosind relascopul cu
oglindă sau telerelascopul.

Fig. 25. Hipsometrul românesc varianta

îmbunătăţită; sus – partea stângă a aparatului; jos –
reticulul montat în lunetă
  Condiţiile unui bun hipsometru

Un bun hipsometru trebuie să răspundă următoarelor condiţii:

- să asigure precizia teoretică şi practică măsurătorilor (Δh = 0,1-0,5 m);
- să permită operatorului să aleagă după nevoie locul de vizare;
- să ofere posibilităţi uşoare de vizare şi de citire;
- să nu necesite operaţiuni intermediare de calcul, permiţând citirea directă a înălţimilor;
- să nu necesite măsurarea directă a distanţelor de la operator la arbore, operaţie ce se
dovedeşte răpitoare de timp, iar uneori poate constitui o sursă de erori la stabilirea
înălţimilor;
- pe cât posibil să nu necesite operatori în plus la măsurare;
- să aibă un preţ de achiziţionare mic;
- să poată fi folosit şi la alte determinări, în afară de înălţime.

 Reguli privind măsurarea înălţimilor

Pentru ca rezultatele să fie cât mai bune, deci erorile de măsurare să fie cât mai mici, trebuie
respectate anumite reguli de măsurare:
 Alegerea locului de vizare – astfel încât să se vadă bine atât vârful cât şi baza arborelui;

Fig. 26. Alegerea locului de măsurare; a – corect; b – incorect

Distanţa de la operator la arbore trebuie să fie aproximativ egală cu înălţimea arborelui

deoarece în asemenea condiţii unghiul de înclinare a vizei dusă la vârf este aproximativ egal cu
45º, iar erorile ce se produc sunt minime. Pentru terenuri în pantă este indicat ca măsurarea să se
facă de pe aceeaşi curbă de nivel cu baza arborelui. Ca regulă generală se recomandă ca ochiul
operatorului să fie situat între colet şi mugurele terminal deoarece în acest caz erorile comise la
măsurare sunt reduse.
 Măsurarea distanţelor – să se efectueze cât mai exact deoarece o eroare comisă se transmite
integral asupra înălţimii;
Dacă terenul este înclinat distanţele se vor reduce la orizont.
În cazul arborilor înclinaţi distanţa se va măsura perpendicular pe direcţia planului înclinării.
Totodată, se va determina şi unghiul de înclinare a arborelui. În funcţie de distanţă şi unghi se va
corecta înălţimea.

Fig. 27. Măsurarea distanţei orizontale pe teren înclinat

În timpul vizării poziţia operatorului trebuie să fie cât mai apropiată de verticală. Unii
operatori, în mod inconştient se apleacă înainte sau se lasă pe spate, spre a vedea mai bine baza
sau vârful arborelui.
 Folosirea corectă a jalonului sau a mirei;
Jalonul sau mira trebuie să aibă lungimea corespunzătoare hipsometrului cu care se lucrează.
Folosirea unui jalon sau a unei mire cu alte dimensiuni duce la erori însemnate, ce se transmit
asupra înălţimii.
Jalonul se aşează în poziţie verticală paralel cu axul arborelui, lateral, lipit de acesta. Dacă
se aşează jalonul înclinat sau în faţa arborelui, se obţine o înălţime mai mare decât cea reală.