TACTICA INTERPRETĂRII

CRIMINALISTICE A
URMELOR
 Noțiunea interpretării criminalistice a urmelor

Operațiunea de interpretare a urmelor la fața locului reprezintă activitatea complexă de

reprezentare mentală, explicare și comentare fie a acțiunilor întreprinse la locul faptei de persoanele
implicate în săvârșirea acesteia, fie a interdependențelor cauzale dintre fenomenele/forțele implicate în
timpul critic al desfășurării activității infracționale și rezultatele descoperite de autoritățile judiciare, pe
baza examinării și analizei urmelor descoperite la fața locului.

Interpretarea criminalistică nu implică numai o abordare științifică a locului faptei, a urmelor și

evaluarea lor ulterior prin activități de laborator, dar și un studiu sistematic și emiterea unor teorii
logice. Interpretarea se bazează pe capacitatea de a face observații amănunțite, capacitatea de evaluare
logică și științifică a urmelor descoperite, și posibilitatea abordărilor logice în formularea de teorii.

Urmele rămase la fața locului reprezintă doar secvențe a ceea ce s-a întâmplat în locul respectiv…
și pot furniza doar imagini parțiale ale întregi succesiuni de fapte. Personalul care se implică în
activitatea de interpretare trebuie să aibă capacitatea de a realiza raționamente de ordin inductiv și
deductiv, respectiv formularea de teorii, verificarea acestora prin metode științifice (demonstrații), apoi
realizarea de deducții cu privire la ce s-a întâmplat de fapt la fața locului.
 Abordări conceptuale privind interpretarea criminalistică

Există două abordări ale conceptului de interpretare, respectiv cea stricto sensu, care face referire exclusiv la
activitățile criminalistului, fie că s-a dispus sau nu de către o autoritate judiciară, și cea lato sensu, care include și
activitățile desfășurate de alte categorii de personal.

interpretarea preliminară. În acest sens, se include activitatea de analiză și evaluare primară a realităților de
la fața locului, urmată de formularea primelor ipoteze de lucru (care poate fi realizată, în diverse proporții, de
toți membrii echipei de cercetare). Ponderea în care fiecare din membrii echipei de cercetare la fața locului, ca,
de altfel, și primele organe ajunse la fața locului, realizează operațiuni mentale de analiză și evaluare a
realităților de fapt nu are importanță.

interpretarea propriu-zisă (interpretare stricto sensu). Acest termen face referire la activitatea complexă
realizată de ReAc, la cererea șefului echipei de cercetare (cerere exprimată printr-un act de dispunere –
ordonanță). Așadar, activitatea de interpretare cade în sarcina responsabilului cu activitățile criminalistice – ca
persoana care interacționează în mod direct cu urmele descoperite în câmpul infracțional.
 Principiile interpretării criminalistice a urmelor sunt următoarele:

interpretarea criminalistică se bazează pe observație, analiză, sinteză, formularea

de ipoteze și realizarea de demonstrații;

interpretarea încorporează atât elemente fizice, cât și aspecte ce țin de

investigație;

explicațiile și ipotezele emise trebuie fundamentate științific;

interpretarea necesită capacitate de observație amplă, combinată cu o notabilă

experiență la fața locului;

analiza urmelor la fața locului în vederea interpretării necesită capacitatea de

recunoaștere a acestora și de separare de elemente care nu au legătură cu locul
faptei.
 Clasificarea interpretării criminalistice a urmelor

a) În raport de momentul când se realizează activitatea: inițială, simultană și ulterioară

cercetării al fața locului.

Interpretarea inițială se poate realiza atât de primii polițiști, jandarmi ori polițiști de frontieră
care au ajuns al fața locului, dar și în momentul în care echipa de cercetare la fața locului ia primul
contact cu locul faptei. Interpretarea simultană se realizează în contextul desfășurării activității de
cercetare la fața locului, iar interpretarea ulterioară se desfășoară pe baza unor analize suplimentare
(fișiere video, imagini, calcule geometrice ș.a.m.d.). Cel mai adesea, pentru a putea furniza
demonstrații fundamentate științific, este nevoie de interpretări mixte.

b) În raport de personalul care o realizează: interpretarea efectuată de criminaliști, de alte

autorități judiciare și mixtă.

Așa cum am afirmat anterior, activitatea de interpretare nu cade exclusiv în sarcina

criminalistului. Aceasta poate fi realizată și de alți membri ai echipei, precum șeful echipei de
cercetare, conducătorul câinelui de urmă, specialiști din diverse domenii, fie că se realizează în
colaborare cu criminalistul sau nu. Nu are relevanță faptul că doar criminalistului i se poate
solicita/dispune un raport de interpretare, adesea el apelând la cunoștințele unor specialiști pentru a
furniza un răspuns pertinent.
 c) În raport de temeiul în baza căruia se realizează: interpretarea efectuată în contextul cercetării
la fața locului și interpretarea bazată pe un act de dispunere.

Interpretarea realizată în timpul efectuării activităților specifice de către criminalist nu are nevoie
de o motivație legală, fiind bazată cel mai adesea pe pregătirea acestuia și instinctele mentale de a
analiza realitățile obiective de la fața locului, reprezentând, de altfel, o modalitate de ușurare a sarcinilor
sale, pentru a-și ordona examinările ulterioare

d) În raport de tipul de eveniment la care se realizează interpretarea criminalistică, avem:

interpretarea în cazul unor infracțiuni cu violență;
interpretarea unor incidente teroriste;
interpretarea unor accidente rutiere, de muncă;
interpretarea unor incendii etc.
 Tipuri de interpretare criminalistică

a) Interpretarea individuală

În cadrul interpretării individuale, fiecare urmă se va analiza în mod exclusiv, sub aspectul
dimensiunii (înălțime, grosime, adâncime, lungime etc.), formei, formei de agregare, culorii, mirosului,
modului de formare, sursei urmei, forțelor angrenate în formarea ei etc., fără a se ține seama de alte
urme aflate în jur.

b) Interpretarea în raport cu celelalte categorii de urme colectate

Interpretarea în raport cu celălalte urme va avea în vedere distanțele dintre urma analizată și alte
categorii de urme, interdependențele între poziția unei urme și a celorlalte, dacă urma analizată și
celelalte urme pot proveni sau nu din aceeași sursă sau au fost realizate cu același obiect, relaționări
dintre urma analizată și modul de operare prezumat etc.

c) Interpretarea corelată cu rezultatul investigațiilor efectuate

Informațiile obținute în urma investigațiilor de orice fel pot fi foarte utile pentru corelarea cu
urmele existente la fața locului. În această categorie intră aspectele reținute în urma audierii martorilor
ori victimei, analizarea unor camere de supraveghere video, informații obținute de la structuri
informative aspecte rezultate în urma unor simulări ori experimente judiciare, aspecte rezultate în
urma unor activități de cercetare penală (reconstituiri, identificări, audieri ș.a.m.d.).
 Obiectivele interpretării

identificarea legăturilor cauzale dintre urme, faptă și făptuitor;

posibilitatea reconstituirii mentale a unor momente din timpul săvârșirii faptei,

stabilirea acțiunilor făptuitorului, a stărilor acestuia, a obiectelor folosite;

delimitarea în timp a acțiunilor din cadrul faptei sub aspectul timpului necesar
actelor pregătitoare, timpului petrecut efectiv de făptuitor în cadrul zonei analizate,
timpului consumării infracțiunii, timpului scurs de la consumarea faptei până la
debutul cercetării la fața locului;

obținerea datelor necesare identificării autorilor, chiar și la nivelul identificării de

gen ș.a.
 Aspecte privind fenomenul de transfer și relația dintre persoane-mediu-obiecte

În activitatea de interpretare a urmelor trebuie avute în vedere două elemente importante, faptul că
toate urmele au la bază un fenomen de transfer, precum și faptul că în interpretarea/exploatarea unei
urme va trebui să țină cont de persistența acesteia.

Transferul de materie/substanță/energie va fi condiționat de:

presiunea/amplitudinea contactului ori a forțelor angrenate;

numărul de contacte ori gradul de interacțiune;

caracteristicile fizico-chimice ale substanțelor/obiectelor implicate în fenomenul de transfer;

mediul în care s-a format urma;

starea de agregare a substanțelor;

cantitatea de substanță implicată în contactul respectiv.

 Pe de altă parte, atunci când se pune problema persistenței unei urme, va trebui să
se țină cont de următoarele detalii:

tipul de urmă (păr, sânge, urmă de presare, urme gazoase etc.);

locația urmei;

mediul în care se regăsește și incidența factorilor de mediu asupra urmei;

timpul scurs de la transferul urmei și până la descoperire ori măsurile primare de

protejare;

activitățile umane care ar fi putut influența urma sub aspectul formei, poziției,
capacității de exploatare etc.
 Interpretarea criminalistică – varietate a expertizei criminalistice

a) colectarea de date. Acestea pot proveni fie de la nivelul urmelor identificate la fața locului, prin
analiza individuală și prin corelare a urmelor, dar și din alte surse, precum martori, înregistrări video.
Informațiile adunate vor fi organizate corespunzător și analizate în mod unitar. În situația unor aspecte
complexe ale realităților de la fața locului interpretarea se poate realiza de către mai mulți lucrători;

b) emiterea ipotezelor inițiale. Așa cum am specificat anterior, o interpretare primară poate fi
realizată in situ, însă nu trebuie să fie singura ipoteză formulată, ci se pot emite și alte posibile versiuni;

c) formularea de ipoteze pe măsura studierii urmelor și datelor obținute din toate sursele posibile.
Izolarea unei singure ipoteze (ipoteza principală) și eliminarea celorlalte reprezintă finalul acestei
activități. Această etapă este deosebit de importantă, întrucât izolarea/eliminarea se vor realiza pe baza
probabilității ca ipoteza selectată să fie cea corectă;
 d) realizarea de teste, respectiv realizarea unei demonstrații pentru a confirma sau
infirma ipoteza din etapa anterioară. Pentru o maximă corectitudine și asigurarea unui
sistem de verificare a rezultatului interpretării, se vor efectua teste aleatorii de infirmare a
celorlalte ipoteze eliminate anterior;

e) emiterea rezultatului, respectiv a raportului de interpretare.

Raportul de interpretare va cuprinde:

partea introductivă, ce va cuprinde, în mod similar oricărei expertize, elemente legate

de actul de dispunere, expertul desemnat a realiza interpretarea, situația de fapt etc.;

partea descriptivă, în conținutul căreia vor fi inserate elemente legate de urmele

analizate, procedeele, tehnicile, mijloacele și metodele utilizate;

concluziile, respectiv rezultatul la care s-a ajuns în urma analizei.